(a)

„sisteme de supraviețuire” înseamnă sisteme independente de nava mamă, care pot primi toate persoanele aflate la bord, pentru a le proteja împotriva pericolelor la adresa vieții sau a sănătății, în cazul în care nava trebuie evacuată;

(b)

„timp de evacuare” înseamnă timpul necesar plasării tuturor persoanelor de la bord în sisteme de supraviețuire.

(i)

nave de război sau nave destinate transportului de trupe;

(ii)

veliere;

(iii)

nave care nu sunt propulsate prin mijloace mecanice;

(iv)

iahturi de agrement;

(v)

nave care navighează exclusiv în zone portuare;

(vi)

nave de servicii în larg;

(vii)

nave de serviciu;

(viii)

ambarcațiuni de mare viteză;

(ix)

nave tradiționale;

(x)

bacuri fluviale trase cu cabluri; sau

(xi)

nave din lemn de construcție primitivă.

1.

Prin proiectarea, construcția și întreținerea navei și a sistemelor acesteia ar trebui să se garanteze siguranța pe mare, prevenirea vătămării persoanelor și a pierderii de vieți omenești, precum și evitarea producerii de daune mediului, în special mediului marin, cât și producerea de pagube materiale.

2.

Incendiile ar trebui prevenite, detectate și stinse, cu menținerea sistemelor de siguranță esențiale în timpul și după izbucnirea unui incendiu.

3.

Reducerea riscurilor la adresa vieții, a navei, a încărcăturii și a mediului cauzate de un incendiu.

4.

Salvarea și susținerea vieții umane în timpul unei situații de urgență și ulterior, inclusiv o posibilă evacuare a navei.

5.

Asigurarea unei comunicări eficiente și transmiterea și recepționarea mesajelor de sinistru.

6.

Asigurarea siguranței navigației.

1.

Pentru fiecare navă ar trebui să fie definite condițiile de operare preconizate (atât parametrii, cât și restricțiile) și limitele de navigație. Aceste condiții ar urma să determine standardele pe care ar trebui să le îndeplinească nava.

2.

Navele ar trebui să își desfășoare activitatea numai în condițiile de operare prevăzute, care ar trebui să fie reflectate în documentația oficială a navei.

1.

Mărfurile transportate la bordul navelor ar trebui să fie manipulate astfel încât siguranța celor aflați la bord, a navei și a împrejurimilor sale să nu fie pusă în pericol.

2.

Mărfurile ar trebui să fie arimate și fixate în așa fel încât riscul deplasării mărfurilor în timpul transportului să fie redus la minimum. Zonele de depozitare și încărcare, precum și dispozitivele de arimare a încărcăturii ar trebui să fie proiectate și întreținute astfel încât să poată absorbi forțele care pot apărea ca urmare a accelerației în timpul transportului.

3.

Mărfurile periculoase ar trebui să fie transportate în așa fel încât siguranța celor aflați la bord, a navei și a împrejurimilor sale să nu fie pusă în pericol și astfel încât impactul asupra mediului înconjurător să fie redus la minimum.

—

Deriva navei în port.

—

Ruperea elementelor de amarare.

—

Siguranța persoanelor la îmbarcare și debarcare.

(a)

Ar trebui prevăzute mijloace care să permită legarea navei la chei sau la orice alt loc de amarare, indiferent de disponibilitatea energiei electrice sau a propulsiei, ori a ambelor.

(b)

Veriga cea mai slabă din sistemul respectiv ar trebui să poată rezista la sarcinile prevăzute atunci când nava este amarată.

(c)

Ar trebui să se garanteze că nava este menținută în poziție în timp ce pasagerii se îmbarcă sau debarcă.

—

Explozie cauzată de o acumulare de gaze periculoase în rezervoare.

—

Scurgerea lichidelor depozitate în rezervoare.

—

Daune structurale din cauza suprapresiunii din rezervoare.

—

Pierderea de putere: intrarea apei în rezervoarele de combustibil sau de ulei de lubrifiere, făcând imposibilă propulsia sau generarea de putere.

(a)

Ar trebui instituite măsuri pentru a preveni aprinderea vaporilor din rezervoare.

(b)

Ar trebui să fie posibil să se stabilească nivelul lichidului din rezervoare și din spațiile goale inaccesibile.

(c)

Ar trebui instituite măsuri de prevenire a suprapresiunii/subpresiunii.

(d)

Ar trebui împiedicată intrarea apei de ploaie sau de mare în rezervoarele de combustibil sau de ulei de lubrifiere chiar dacă dispozitivele de prevenire a suprapresiunii sau a aprinderii vaporilor nu funcționează.

(e)

Acolo unde este necesar, ar trebui să se prevadă intrarea în rezervor în condiții de siguranță.

—

Vătămări corporale în timpul îmbarcării sau debarcării.

—

Vătămări corporale provocate de vehicule în timpul îmbarcării sau debarcării.

(a)

Ar trebui prevăzute modalități pentru a evita vătămarea pasagerilor și echipajului la îmbarcare sau la debarcare, acordând o atenție deosebită posibilității de cădere între navă și chei sau orice alt loc de amarare.

(b)

Platforma de îmbarcare și debarcare ar trebui să fie antiderapantă, mai ales atunci când este udă.

(c)

Traficul pietonal ar trebui separat de traficul auto.

(d)

Ar trebui proiectate facilități pentru îmbarcarea și debarcarea pasagerilor cu mobilitate redusă, în funcție de nevoile specifice ale acestora.

1.

Înălțimea bordului liber și a etravei ar trebui să fie suficientă pentru condițiile de operare prevăzute:

2.

Rezistența structurală și stabilitatea navei ar trebui să fie suficiente pentru pescajul corespunzător bordului liber alocat.

—

Scufundare sau răsturnare.

—

Daune structurale cauzate de supraîncărcare.

(a)

Nava ar trebui, în condițiile de operare prevăzute, să aibă un bord liber care:

(b)

Pescajul corespunzător bordului liber alocat (pescajul maxim) ar trebui să fie marcat în așa fel încât să poată fi vizibil pentru un observator extern.

(c)

Pescajele de la provă și de la pupă ar trebui să fie marcate astfel încât să fie vizibile pentru un observator extern.

(d)

Ar trebui să se verifice dacă rezistența structurală și stabilitatea sunt suficiente pentru starea de încărcare corespunzătoare bordului liber alocat (pescajului maxim).

1.

Nava ar trebui să aibă o rezistență la înclinare care să prevină răsturnarea în cazul unei perturbări și suficientă energie pentru restabilirea în poziție verticală în momentul în care perturbarea încetează, în condițiile de operare prevăzute.

2.

În urma unei inundări survenite în interiorul zonei etanșe aflate în contact cu coca, nava ar trebui să poată să se mențină într-o stare de plutire care să permită evacuarea tuturor persoanelor de la bord.

—

Scufundarea sau răsturnarea în stare intactă.

—

Scufundarea sau răsturnarea în stare de avarie.

(a)

În caz de valuri și vânt și în condițiile de încărcare prevăzute, nava ar trebui, în condițiile de operare prevăzute:

(b)

În cazul unei inundări survenite în interiorul zonei etanșe aflate în contact cu coca, nava ar trebui să poată să se mențină în stare de plutire și să-și păstreze stabilitatea adecvată:

(c)

La calculul parametrilor de flotabilitate și stabilitate în urma unei avarii, ar trebui luate în considerare momentele de bandare care vor apărea în legătură cu această situație în ceea ce privește amplasarea pasagerilor, utilizarea mijloacelor de salvare și condițiile meteorologice și maritime.

(a)

Nava ar trebui să aibă limite etanșe la apă și la intemperii pentru a preveni acumularea de apă în incinte, fapt care ar periclita parametrii de proiectare referitori la stabilitate sau flotabilitate în condițiile de operare prevăzute.

(b)

Toate navele ar trebui să fie proiectate cu un nivel sub care să fie etanșe la apă în condițiile de operare prevăzute: nivelul de etanșeitate.

(c)

Structura și echipamentele externe ale navei ar trebui să fie etanșe la intemperii deasupra nivelului de etanșeitate, cel puțin până la următoarea punte sau la următorul nivel.

(d)

Zona frontală a navei ar trebui să asigure etanșeitatea restului navei împotriva consecințelor unui abordaj.

(e)

Nava ar trebui echipată cu un sistem capabil să extragă lichidele acumulate în spațiile etanșe, în condițiile de operare prevăzute. În sălile mașinilor, ar trebui instalat un sistem de alarmă care să semnaleze nivelul ridicat al apei.

(f)

Toate punțile expuse ar trebui să permită evacuarea apei.

(a)

Persoanele de la bord ar trebui să fie protejate împotriva tuturor elementelor următoare:

(b)

Ar trebui prevăzute modalități de a proteja persoanele de la bord împotriva căderilor peste bord.

(a)

Ar trebui asigurată redundanța sistemelor de propulsie și de guvernare, inclusiv a serviciilor auxiliare, luându-se în considerare dimensiunile navei și zona operațională.

(b)

Ar trebui să existe posibilitatea de a controla principalele funcții ale mașinilor de propulsie (mecanică, electrică, etc.) de pe punte, inclusiv viteza și direcția de împingere, la orice valoare de ruliu și tangaj, în condițiile operaționale prevăzute.

(c)

Căpitanul aflat la puntea de comandă ar trebui să aibă la dispoziție indicatori operaționali care să genereze o alertă timpurie cu privire la orice avarie a sistemului de propulsie sau guvernare.

(d)

Tipurile de defecțiune care ar putea determina pierderea controlului asupra propulsiei sau a guvernării ar trebui să fie indicate de o alarmă sonoră și vizuală pe puntea de comandă și, cu condiția prezenței unui echipaj, în sala mașinilor.

(e)

Ar trebui să fie posibil controlul local al vitezei și al direcției.

(f)

Ar trebui prevăzute mijloace de comunicare a comenzilor de la puntea de comandă la posturile de control pentru propulsie și guvernare.

(g)

Ar trebui să fie posibile pornirea și oprirea sistemului principal de propulsie, precum și operarea acestuia din condiția de navă fără propulsie, fără a se recurge la surse externe de alimentare.

(h)

Proiectarea, construcția și întreținerea mașinilor principale și auxiliare necesare controlului vitezei și al cursei navei ar trebui să respecte standardele stabilite în vederea clasificării pe baza normelor unei organizații recunoscute sau a normelor echivalente aplicate de o administrație a statului de pavilion, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009.

—

Nefuncționarea sistemelor esențiale de siguranță din cauza lipsei alimentării.

—

Nepornirea sau nefuncționarea surselor de energie electrică de avarie din cauza temperaturii sau a ruliului ori tangajului.

(a)

Sursa de energie electrică de avarie ar trebui activată automat în cazul defectării altor surse de alimentare a sistemelor esențiale de siguranță.

(b)

Sursa de energie electrică de avarie și sistemul de distribuție aferent ar trebui să fie plasate astfel încât sistemul să nu cedeze în cazul unui incendiu, al pătrunderii apei sau al altui accident care afectează celelalte surse de energie care alimentează sistemele esențiale de siguranță.

(c)

Sistemele esențiale de siguranță, atunci când sunt instalate, sunt următoarele:

(d)

Sistemele esențiale de siguranță ar trebui menținute cel puțin pentru perioada de timp preconizată pentru primirea asistenței sau pentru salvarea prin mijloace externe.

(e)

Sursele de energie electrică de avarie ar trebui:

(f)

Proiectarea, construcția și întreținerea surselor de energie electrică de avarie și a sistemelor de distribuție aferente ar trebui să respecte standardele stabilite în vederea clasificării pe baza normelor unei organizații recunoscute sau a normelor echivalente aplicate de o administrație a statului de pavilion, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009.

1.

Aprinderea materialelor combustibile și a lichidelor, a gazelor și vaporilor inflamabili ar trebui prevenită.

2.

Ar trebui identificate și marcate materialele inflamabile, lichidele inflamabile și zonele în care se pot acumula gaze sau vapori inflamabili, precum și posibilele surse de aprindere, cum ar fi bateriile de propulsie.

(a)

Ar trebui prevăzute mijloace pentru a evita și controla scurgerile de lichide inflamabile.

(b)

Ar trebui prevăzute mijloace pentru a limita acumularea de gaze și vapori inflamabili.

(c)

Sursele de aprindere ar trebui să fie separate de materialele inflamabile, de lichidele și de gazele inflamabile.

(d)

Lichidele și gazele inflamabile ar trebui să fie depozitate în spații dedicate.

(e)

În cazul în care este utilizat un combustibil cu punctul de aprindere sub 60 °C, ar trebui luate măsuri suplimentare de siguranță, inclusiv utilizarea Codului internațional privind siguranța navelor care utilizează gaze sau alți combustibili cu punct de aprindere scăzut (Codul IGF).

1.

Ar trebui prevăzute mijloace de control al alimentării cu aer pentru fiecare spațiu închis.

2.

Ar trebui prevăzute mijloace de control care să oprească fluxul de lichide inflamabile.

3.

Sarcina calorifică a spațiilor aflate la bord ar trebui să fie limitată.

(a)

Ar trebui să fie posibil să se închidă toate conductele de ventilație din spațiile cu risc ridicat de incendiu și din spațiile care necesită un nivel ridicat de protecție împotriva incendiilor, dintr-o poziție din afara spațiului respectiv.

(b)

Ar trebui să existe posibilitatea de a opri orice ventilație mecanică, dintr-o poziție din afara spațiului unde este instalată ventilația.

(c)

Ventilația spațiilor de cazare ar trebui să fie independentă de ventilația oricărui spațiu cu risc ridicat de incendiu.

(d)

Ar trebui prevăzute mijloace de control pentru oprirea oricărui sistem care folosește lichide inflamabile, de exemplu, pompele de carburant, pompele de ulei de lubrifiere, pompele de ulei termic și separatoarele (epuratoarele) de ulei.

(e)

Următoarele suprafețele expuse ar trebui să aibă caracteristici de limitare a propagării flăcării:

(f)

Materialele combustibile, dacă sunt instalate, ar trebui să aibă o valoare calorifică limitată. O astfel de limită ar trebui să depindă de materialul de construcție al navei, dar să nu fie în niciun caz mai mare de 45 MJ/m2.

(g)

Valoarea maximă a sarcinii calorifice din fiecare spațiu ar trebui să fie limitată în conformitate cu MSC.1/Circ. 1003 sau cu alt standard echivalent.

(a)

Vopselele, lacurile și alte materiale de finisare utilizate pe suprafețele expuse interioare nu ar trebui să poată produce cantități excesive de fum și produși toxici.

(b)

Îmbrăcămințile primare de punte, dacă sunt aplicate în spațiile de cazare și serviciu și în posturile de comandă, ar trebui să fie dintr-un material omologat care să nu genereze fum sau să nu prezinte pericol de toxicitate sau de explozie la temperaturi ridicate.

(a)

Ar trebui prevăzute mijloace de detectare a incendiilor în spațiile cu risc ridicat de incendiu și în spațiile considerate ca necesitând un nivel înalt de protecție împotriva incendiilor în conformitate cu punctul II.2.5(a).

(b)

Mijloacele de detectare a incendiilor ar trebui să declanșeze un semnal pe punte în caz de incendiu. Acest semnal ar trebui însoțit de o alarmă sonoră.

(c)

În cazul în care nu este confirmată într-un interval de timp rezonabil, alarma sonoră de pe punte ar trebui să se poată auzi în fiecare spațiu al navei în care are acces echipajul.

(d)

Nivelul sonor al alarmei ar trebui ajustat în funcție de nivelul de zgomot de pe navă în stare normală de funcționare, astfel încât alarma să poată fi percepută de către echipaj.

(e)

Ar trebui să fie posibilă identificarea spațiului în care a fost detectat incendiul.

1.

Incendiile ar trebui ținute sub control în spațiul de origine, astfel încât să fie timp suficient pentru stingerea incendiilor și/sau pentru evacuarea tuturor persoanelor de la bord.

2.

Fiecare navă ar trebui compartimentată cu limite termice și constructive.

(a)

Spațiile aflate la bord ar trebui să fie clasificate după cum urmează:

(b)

Între un spațiu cu risc ridicat de incendiu și un spațiu care necesită un nivel ridicat de protecție împotriva incendiilor ar trebui să existe una sau mai multe limite termice care să asigure protecție structurală împotriva incendiilor (SFP).

(c)

SFP a limitei sau limitelor termice ar trebui să împiedice trecerea flăcării și a fumului timp de 60 de minute, ca regulă generală. Această perioadă poate fi redusă în funcție de timpul de evacuare calculat în conformitate cu punctul II.2.6, dar nu ar trebui, în niciun caz, să fie mai mică de 30 de minute.

(d)

În cazul limitelor termice din oțel, temperatura medie a suprafeței neexpuse nu ar trebui să crească cu mai mult de 140 °C peste temperatura inițială, iar temperatura din orice punct, inclusiv din îmbinări, nu ar trebui să crească cu mai mult de 180 °C peste temperatura inițială din perioada SFP atunci când se face încercarea standard de incendiu.

(e)

În cazul în care la limitele termice sunt utilizate alte materiale decât oțelul, izolația ar trebui să asigure că miezul structural nu ajunge la o temperatură care să determine pierderea proprietăților structurale în perioada SFP. De exemplu, la aluminiu, temperatura care ar trebui să fie luată în considerare este de 200 °C.

(f)

Pentru toate navele din alte materiale decât oțelul, fiecare delimitare a unui spațiu cu risc ridicat de incendiu în contact cu coca ar trebui să fie prevăzută cu o limită termică.

(g)

Protecția împotriva incendiilor la conductele de ventilație ar trebui să fie aceeași ca a spațiului în care sunt instalate.

(a)

La stabilirea timpului de evacuare, ar trebui să fie considerate utilizabile toate mijloacele de salvare.

(b)

Timpul de evacuare exprimat în minute ar trebui să se situeze sub următoarele valori:

(a)

Ar trebui să fie posibil să se ajungă la fiecare spațiu al navei în care au acces persoanele și la punțile deschise cu un jet de apă cu presiune eficace și o capacitate adaptată la nava în cauză.

(b)

La bord ar trebui instalate cel puțin două pompe de apă de incendiu, una dintre ele fiind alimentată de la sursa de energie electrică de avarie (pompa de incendiu de urgență).

(c)

Pompa de incendiu de urgență și admisia acesteia ar trebui să se afle într-un spațiu separat de cele cu alte pompe de incendiu și ar trebui separate printr-o barieră termică de sălile mașinilor de propulsie.

(d)

Toate spațiile cu risc ridicat de incendiu ar trebui să fie prevăzute cu un sistem fix de stingere a incendiilor.

(e)

În spațiile de dormit ar trebui să fie amplasate sisteme de sprinklere automate.

(f)

Extinctoarele portabile ar trebui să fie amplasate în apropierea intrărilor în spațiile cu risc de incendiu ridicat sau care necesită un nivel ridicat de protecție împotriva incendiilor.

(g)

Agentul utilizat pentru mijloacele fixe sau portabile de stingere a incendiilor ar trebui:

(a)

Navele ar trebui prevăzute cu cel puțin două mijloace de evacuare diferite din fiecare spațiu ocupat în mod obișnuit, care să conducă în cele din urmă la posturile de îmbarcare.

(b)

Cele două mijloace de evacuare ar trebui dispuse astfel încât, în niciun scenariu plauzibil de incendiu, să nu fie blocate ambele.

(c)

Mijloacele de evacuare ar trebui:

(d)

Planurile care prezintă rutele de evacuare ar trebui afișate în interiorul fiecărei cabine, dacă este cazul, și în spațiile publice.

—

Vătămarea persoanelor de la bord în timpul operațiunilor normale, al pregătirii, al întreținerii sau al situațiilor de urgență.

—

Funcționarea defectuoasă sau utilizarea tardivă a LSA în situații reale de urgență sau în timpul pregătirii sau al exercițiilor.

(a)

ușor accesibile;

(b)

neobstrucționate și neîncuiate;

(c)

utilizabile și desfășurate independent de sursele de alimentare cu energie a navei;

(d)

menținute într-o stare de disponibilitate permanentă;

(e)

funcționale în condițiile de operare prevăzute; și

(f)

capabile de desfășurare în orice ruliu sau tangaj, în condițiile de operare prevăzute și în limita daunelor previzibile.

(a)

Informațiile și instrucțiunile adresate tuturor persoanelor de la bord ar trebui să fie:

(b)

Informațiile și instrucțiunile privind procedurile de urgență, amplasarea și utilizarea echipamentelor ar trebui să includă cel puțin:

(c)

Instrucțiunile pentru LSA ar trebui să fie ușor de citit și de înțeles în condiții de vizibilitate redusă (de exemplu, în iluminatul de urgență), iar locurile unde se află LSA ar trebui marcate clar.

1.

Ar trebui prevăzute mijloace de alertare și orientare a echipelor de căutare și salvare (SAR) către locația navei și sistemele de supraviețuire.

2.

Ar trebui prevăzute mijloace care să permită comandantului sau echipajului să comunice simultan cu toate persoanele de la bord în timpul situațiilor de urgență.

3.

Ar trebui prevăzute mijloace pentru avertizarea tuturor persoanelor de la bord cu privire la situațiile de urgență.

—

Găsirea cu dificultate de către echipele SAR în caz de urgență (fie a navei, fie a sistemelor de supraviețuire ajunse pe mare).

—

Incapacitatea de a stabili comunicația bidirecțională eficace între membrii echipajului pentru sprijinirea activităților de ieșire, de evacuare și de salvare.

—

Incapacitatea de a furniza în timp util informații și instrucțiuni eficace persoanelor aflate la bord cu privire la orice situație de urgență.

—

Incapacitatea de a alerta persoanele de la bord în timp util în cazul unei situații de urgență.

—

Întârzieri și deficiențe organizatorice.

(a)

Ar trebui prevăzute următoarele mijloace care să ghideze echipele SAR către navă și către sistemele de supraviețuire:

(b)

Mijloacele de comunicații interne ar trebui:

(c)

Mijloacele pentru alertarea tuturor persoanelor aflate la bord ar trebui:

1.

Fiecare navă ar trebui să dispună de posturi de adunare, către care ar trebui să fie dirijate toate persoanele aflate la bord înainte de a fi transferate către sistemele de supraviețuire.

2.

Ar trebui să se poată realiza transferul oricărei persoane de la postul de adunare la sistemul de supraviețuire fără a se produce vătămări și cu picioarele „uscate”, adică fără a fi nevoie să intre în apă, nici măcar o perioadă limitată de timp.

3.

Ar trebui furnizate mijloace care să permită supraviețuirea tuturor persoanelor după evacuare.

—

Sisteme de supraviețuire necorespunzătoare, care nu sunt nici suficiente, nici adecvate, nici accesibile tuturor persoanelor aflate la bord.

—

Adunarea necorespunzătoare a pasagerilor, care provoacă întârzieri și confuzie la evacuare.

—

Posibilitatea ca anumite sisteme de supraviețuire să nu fie disponibile ca urmare a pierderilor cauzate de incendii sau inundații ori de alte avarii.

—

Avarierea sistemelor de supraviețuire și/sau vătămarea persoanelor în timpul lansării.

—

Înec.

—

Hipotermie.

(a)

Fiecare navă ar trebui să fie prevăzută cu sisteme de supraviețuire distribuite pe navă într-o cantitate care să permită ca, în cazul în care oricare dintre sistemele de supraviețuire se pierde sau devine inutilizabil, sistemele de supraviețuire rămase să poată deservi numărul total de persoane pe care nava este autorizată să le transporte.

(b)

Distribuirea, desfășurarea și capacitatea sistemelor de supraviețuire ar trebui să permită tuturor persoanelor pe care nava este autorizată să le transporte să fie plasate pe ambele părți ale navei (7).

(c)

Posturile de adunare ar trebui să ofere suficient spațiu pentru gruparea persoanelor de la bord.

(d)

Nimeni nu ar trebui să aibă de sărit mai mult de un metru în înălțime pentru a ajunge la sistemul de supraviețuire. Pentru înălțimi mai mari, ar trebui prevăzut un dispozitiv pentru facilitarea îmbarcării (de exemplu, un tobogan sau o scară de evacuare).

(e)

Lansarea sistemului de supraviețuire ar trebui efectuată fără niciun obstacol sau interferență cu alte structuri, în special cu elicea.

(f)

Fiecare navă ar trebui să aibă la bord un dispozitiv individual de flotabilitate corespunzător pentru fiecare persoană aflată bord.

(g)

În funcție de condițiile de operare, persoanelor de la bord ar trebui să li se furnizeze o protecție termică adecvată.

(a)

Navele ar trebui să transporte mijloace auxiliare de flotabilitate care să poată fi lansate de pe navă în direcția unui om la apă.

(b)

Recuperarea persoanei căzute în apă ar trebui să fie efectuată fie de către navă, fie de către o unitate specializată.

1.

Nava ar trebui să fie capabilă să emită și să recepționeze informații relevante privind siguranța maritimă.

2.

Fiecare navă ar trebui să fie capabilă să transmită și să recepționeze mesaje de sinistru.

3.

Ar trebui să fie posibil să se comunice cu asistența externă, aeriană sau maritimă, în timpul unei operațiuni SAR (de căutare și salvare).

—

Incapacitatea de a recepționa și de a emite informațiile relevante privind siguranța maritimă.

—

Absența comunicațiilor cu mijloacele externe în caz de urgență.

—

Incapacitatea de a acorda asistență navelor din zonă aflate în pericol.

(a)

emiterea mesajelor de sinistru navă-țărm;

(b)

recepționarea mesajelor de sinistru țărm-navă;

(c)

emiterea și recepționarea mesajelor de sinistru navă-navă (inclusiv prin intermediul unor sisteme satelitare);

(d)

emiterea și recepționarea comunicațiilor coordonatoare de căutare și salvare;

(e)

emiterea și recepționarea comunicațiilor on-scene (la fața locului);

(f)

emiterea și recepționarea informațiilor privind siguranța maritimă;

(g)

emiterea și recepționarea comunicațiilor radio generale către și dinspre sistemele sau rețelele radio terestre; și

(h)

emiterea și recepționarea comunicațiilor punte-la-punte.

1.

să fie navigată independent; și

2.

să alerteze echipajele în privința tuturor pericolelor de navigație, fixe sau mobile.

—

Abordări și eșuări.

—

Incapacitatea de a stabili poziția navei.

(a)

Ar trebui să fie puse la dispoziție informații detaliate despre aria geografică maritimă în care operează nava.

(b)

Ar trebui prevăzute modalități pentru a stabili poziția, cursul și viteza navei (cum ar fi sistemele de navigație prin satelit, inclusiv Galileo).

(c)

Ar trebui prevăzute modalități pentru a facilita navigația și pentru evitarea abordajelor (cum ar fi sistemele de navigație prin satelit, inclusiv Galileo).

(d)

Configurația punții ar trebui să ofere vizibilitate panoramică pentru cartul de navigație.

(e)

Ar trebui prevăzute mijloace pentru a stabili direcția de rotație și necesarul de putere al elicei, precum și poziția cârmei față direcția principală a navei.

(f)

Ar trebui prevăzute modalități pentru a determina adâncimea apei.

(g)

Ar trebui să fie posibilă detectarea navei de către navele înconjurătoare.