INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/2

Repartizarea judecătorilor pe camere

(2019/C 139/02)

La 20 martie 2019, Conferința plenară a Tribunalului a decis, ca urmare a intrării în funcție ca judecător a doamnei Frendo, la propunerea domnului președinte prezentată în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să modifice decizia privind constituirea camerelor și repartizarea judecătorilor pe camere din 21 septembrie 2016 (1), astfel cum a fost modificată la 8 iunie 2017 (2), la 4 octombrie 2017 (3) și la 11 octombrie 2018 (4), pentru perioada cuprinsă între 20 martie 2019 și 31 august 2019, și să repartizeze judecătorii pe camere după cum urmează:

Camera întâi extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră, domnul Valančius, domnul Nihoul, domnul Svenningsen și domnul Öberg, judecători.

Camera întâi, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră;

(a)	domnul Nihoul și domnul Svenningsen, judecători;

(b)	domnul Valančius și domnul Öberg, judecători.

Camera a doua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Prek, președinte de cameră, domnul Buttigieg, domnul Schalin, domnul Berke și doamna Costeira, judecători.

Camera a doua, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Prek, președinte de cameră;

(a)	domnul Schalin și doamna Costeira, judecători;

(b)	domnul Buttigieg și domnul Berke, judecători.

Camera a treia extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Frimodt Nielsen, președinte de cameră, domnul Kreuschitz, domnul Forrester, doamna Półtorak și domnul Perillo, judecători.

Camera a treia, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Frimodt Nielsen, președinte de cameră;

(a)	domnul Forrester și domnul Perillo, judecători;

(b)	domnul Kreuschitz și doamna Półtorak, judecători.

Camera a patra extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră, domnul Schwarcz, domnul Iliopoulos, domnul Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín și doamna Reine, judecători.

Camera a patra, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră;

(a)	domnul Schwarcz și domnul Iliopoulos, judecători;

(b)	domnul Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín și doamna Reine, judecători.

Camera a cincea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Gratsias, președinte de cameră, doamna Labucka, domnul Dittrich, domnul Ulloa Rubio și doamna Frendo, judecători.

Camera a cincea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Gratsias, președinte de cameră;

(a)	domnul Dittrich și doamna Frendo, judecători;

(b)	doamna Labucka și domnul Ulloa Rubio, judecători.

Camera a șasea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Berardis, președinte de cameră, domnul Papasavvas, domnul Spielmann, domnul Csehi și doamna Spineanu-Matei, judecători.

Camera a șasea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Berardis, președinte de cameră;

(a)	domnul Papasavvas și doamna Spineanu-Matei, judecători;

(b)	domnul Spielmann și domnul Csehi, judecători.

Camera a șaptea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Tomljenović, președinte de cameră, domnul Bieliūnas, doamna Marcoulli, domnul Passer și domnul Kornezov, judecători.

Camera a șaptea, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Tomljenović, președinte de cameră;

(a)	domnul Bieliūnas și domnul Kornezov, judecători;

(b)	domnul Bieliūnas și doamna Marcoulli, judecători;

(c)	doamna Marcoulli și domnul Kornezov, judecători.

Camera a opta extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Collins, președinte de cameră, doamna Kancheva, domnul Barents, domnul Passer și domnul De Baere, judecători.

Camera a opta, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Collins, președinte de cameră;

(a)	domnul Barents și domnul Passer, judecători;

(b)	doamna Kancheva și domnul De Baere, judecători.

Camera a noua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră, domnul Madise, domnul da Silva Passos, doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Mac Eochaidh, judecători.

Camera a noua, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră;

(a)	domnul Madise și domnul da Silva Passos, judecători;

(b)	doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Mac Eochaidh, judecători.

(1) JO 2016, C 392, p. 2.

(2) JO 2017, C 213, p. 2.

(3) JO 2017, C 382, p. 2.

(4) JO 2018, C 408, p. 2.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret, Vestre Landsret — Danemarca) — N Luxembourg 1 (C-115/16), X Denmark A/S (C-118/16), C Danmark I (C-119/16), Z Denmark ApS (C-299/16)/Skatteministeriet

(Cauzele conexate C-115/16, C-118/16, C-119/16 și C-299/16) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite - Directiva 2003/49/CE - Beneficiar efectiv al dobânzilor și al redevențelor - Articolul 5 - Abuz de drept - Societate stabilită într-un stat membru și care plătește unei societăți asociate stabilite într-un alt stat membru dobânzi, a căror totalitate sau cvasitotalitate este transferată ulterior în afara teritoriului Uniunii Europene - Filială supusă unei obligații de reținere la sursă a impozitului pe dobânzi)

(2019/C 139/03)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret, Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamanți: N Luxembourg 1 (C-115/16), X Denmark A/S (C-118/16), C Danmark I (C-119/16), Z Denmark ApS (C-299/16)

Pârât: Skatteministeriet

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele C-115/16, C-118/16, C-119/16 și C-299/16 în vederea pronunțării hotărârii.

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite, coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din această directivă trebuie interpretat în sensul că scutirea de orice impozitare a plăților de dobânzi pe care o prevede este rezervată numai beneficiarilor efectivi ai unor astfel de dobânzi, și anume entităților care beneficiază în mod real de aceste dobânzi pe plan economic și care dispun, prin urmare, de puterea de a le determina în mod liber destinația.

Principiul general al dreptului Uniunii potrivit căruia justițiabilii nu se pot prevala în mod fraudulos sau abuziv de normele dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că beneficiul scutirii de orice impozitare a plăților de dobânzi, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49, trebuie, în prezența unei practici frauduloase sau abuzive, să fie refuzat unui contribuabil de către autoritățile și instanțele naționale, chiar în absența unor dispoziții ale dreptului național sau întemeiate pe convenții care să prevadă un asemenea refuz.

Proba unei practici abuzive necesită, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care să rezulte că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea Uniunii, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv, care constă în intenția de a obține un avantaj care rezultă din reglementarea Uniunii prin crearea artificială a condițiilor impuse pentru obținerea sa. Întrunirea unui anumit număr de indicii poate atesta existența unui abuz de drept, în măsura în care aceste indicii sunt obiective și concordante. Pot constitui asemenea indicii printre altele existența unor societăți conductă care nu au o justificare economică, precum și caracterul pur formal al structurii grupului de societăți, a aranjamentului financiar și a creditelor. Împrejurarea că statul membru din care provin dobânzile a încheiat o convenție cu statul terț în care este rezidentă societatea care este beneficiarul efectiv al acestora este lipsită de incidență asupra eventualei constatări a unui abuz de drept.

4)	Pentru a refuza să recunoască unei societăți calitatea de beneficiar efectiv al unor dobânzi sau pentru a dovedi existența unui abuz de drept, o autoritate națională nu este obligată să identifice entitatea sau entitățile pe care le consideră beneficiari efectivi ai acestor dobânzi.

Articolul 3 litera (a) din Directiva 2003/49 trebuie interpretat în sensul că o societate în comandită pe acțiuni (SCA) autorizată ca fond de investiții de capital de risc (SICAR) de drept luxemburghez nu poate fi calificată drept societate dintr-un stat membru în sensul directivei menționate, susceptibilă să beneficieze de scutirea prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din aceasta dacă, sarcina verificării acestui aspect revenind instanței de trimitere, dobânzile percepute de SICAR menționată, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, sunt scutite de „impôt sur le revenu des collectivités” în Luxemburg.

Într-o situație în care regimul, prevăzut de Directiva 2003/49, de scutire de impozitul reținut la sursă a dobânzilor plătite de o societate rezidentă a unui stat membru unei societăți rezidente a unui alt stat membru nu este aplicabil din cauza constatării existenței unei fraude sau a unui abuz, în sensul articolului 5 din această directivă, aplicarea libertăților consacrate de Tratatul FUE nu poate fi invocată pentru a repune în discuție reglementarea primului stat membru care stabilește impozitarea acestor dobânzi.

În afara unei astfel de situații, articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că:

—

nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale potrivit căreia o societate rezidentă care plătește dobânzi unei societăți nerezidente este obligată să efectueze o reținere la sursă asupra acestor dobânzi, în timp ce această societate rezidentă nu are o asemenea obligație atunci când societatea care percepe dobânzile este și ea o societate rezidentă, dar se opune unei reglementări naționale care prevede o astfel de reținere la sursă în caz de plată de dobânzi de către o societate rezidentă către o societate nerezidentă, în timp ce o societate rezidentă care percepe dobânzi de la o altă societate rezidentă nu este supusă obligației de a plăti un avans din impozitul pe profit în cursul primilor doi ani de impozitare și, prin urmare, nu este obligată la plata acestui impozit în legătură cu aceste dobânzi decât la o scadență sensibil mai îndepărtată decât cea a acestei rețineri la sursă;

—

se opune unei reglementări naționale care impune societății rezidente care are obligația de a efectua o reținere la sursă asupra dobânzilor plătite de aceasta unei societăți nerezidente obligația, în caz de plată tardivă a acestei rețineri, de a plăti dobânzi moratorii a căror rată este mai ridicată decât cea aplicabilă în caz de plată tardivă a impozitului pe profit datorat printre altele pentru dobânzile percepute de o societate rezidentă de la o altă societate rezidentă;

—

se opune unei reglementări naționale care prevede că, atunci când o societate rezidentă este supusă unei obligații de reținere la sursă asupra dobânzilor pe care le plătește unei societăți nerezidente, nu se ține seama de cheltuielile sub formă de dobânzi, legate direct de activitatea de credit în cauză, pe care le a suportat această din urmă societate, în timp ce, potrivit acestei reglementări naționale, astfel de cheltuieli pot fi deduse de o societate rezidentă care percepe dobânzi de la o altă societate rezidentă, în scopul stabilirii venitului său impozabil.

(1) JO C 270, 25.7.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret — Danemarca) — Skatteministeriet/T Danmark (C-116/16), Y Denmark Aps (C-117/16)

(Cauzele conexate C-116/16 și C-117/16) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Regim fiscal comun care se aplică societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre - Directiva 90/435/CEE - Scutire a profiturilor distribuite de societăți dintr-un stat membru unor societăți din alte state membre - Beneficiar efectiv al profiturilor distribuite - Abuz de drept - Societate stabilită într-un stat membru și care plătește unei societăți asociate stabilite în alt stat membru dividende, a căror totalitate sau cvasitotalitate este transferată ulterior în afara teritoriului Uniunii Europene - Filială supusă unei obligații de reținere la sursă a impozitului pe profit)

(2019/C 139/04)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâte: T Danmark (C-116/16), Y Denmark Aps (C-117/16)

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele C-116/16 și C-117/16 în vederea pronunțării hotărârii.

Principiul general al dreptului Uniunii potrivit căruia justițiabilii nu se pot prevala în mod fraudulos sau abuziv de normele dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că beneficiul scutirii de impozitul reținut la sursă a beneficiilor distribuite de o filială către societatea sa mamă, prevăzută la articolul 5 din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003, trebuie, în prezența unei practici frauduloase sau abuzive, să fie refuzat unui contribuabil de către autoritățile și instanțele naționale, chiar în absența unor dispoziții ale dreptului național sau convenționale care să prevadă un asemenea refuz.

4)	Pentru a refuza să recunoască unei societăți calitatea de beneficiar efectiv al unor dividende sau pentru a dovedi existența unui abuz de drept, o autoritate națională nu este obligată să identifice entitatea sau entitățile pe care le consideră beneficiarii efectivi ai acestor dividende.

Într-o situație în care regimul, prevăzut de Directiva 90/435, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/123, de scutire de impozitul reținut la sursă a dividendelor plătite de o societate rezidentă a unui stat membru unei societăți rezidente a unui alt stat membru nu este aplicabil din cauza constatării existenței unei fraude sau a unui abuz, în sensul articolului 1 alineatul (2) din această directivă, aplicarea libertăților consacrate de Tratatul FUE nu poate fi invocată pentru a repune în discuție reglementarea primului stat membru care stabilește impozitarea acestor dividende.

(1) JO C 270, 25.7.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 28 februarie 2019 — Consiliul/Growth Energy, Renewable Fuels Association, Comisia Europeană, ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol

(Cauza C-465/16 P) (1)

(Recurs - Dumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 - Importuri de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii - Taxă antidumping definitivă - Marjă de dumping la nivel național - Acțiune în anulare - Asociații care reprezintă producători care nu sunt exportatori și comercianți/producători de amestecuri - Calitate procesuală activă - Afectare directă - Afectare individuală)

(2019/C 139/05)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agentă, asistată de N. Tuominen, avocată)

Celelalte părți din procedură: Growth Energy, Renewable Fuels Association (reprezentanți: P. Vander Schueren, advocaat, asistată de N. Mizulin și M. Peristeraki, avocați), Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și M. França, agenți), ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol (reprezentanți: O. Prost și A. Massot, avocați)

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 9 iunie 2016 Growth Energy et Renewable Fuels Association/Conseil (T-276/13, EU:T:2016:340), cu excepția părții prin care s-a respins acțiunea formulată de Growth Energy și Renewable Fuels Association ci titlu individual ca părți interesate în procedură.

2)	Respinge ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association în măsura în care acestea au formulat respectiva acțiunea în calitatea lor de reprezentante ale intereselor producătorilor americani de bioetanol incluși în eșantion.

Trimite cauza Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acțiunii în anulare formulate de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, în măsura în care acestea au introdus acțiunea menționată în calitatea lor de reprezentante ale intereselor comercianților/producătorilor de amestecuri Murex și CHS.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 402, 31.10.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 28 februarie 2019 — Consiliul Uniunii Europene/Marquis Energy LLC, Comisia Europeană, ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol

(Cauza C-466/16 P) (1)

(Recurs - Dumping - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 - Importuri de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii - Taxă antidumping definitivă - Marjă de dumping la nivel național - Acțiune în anulare - Producător care nu este exportator - Calitate procesuală activă - Afectare directă)

(2019/C 139/06)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, asistați de N. Tuominen, avocată)

Celelalte părți din procedură: Marquis Energy LLC (reprezentanți: P. Vander Schueren, avocat, asistat de N. Mizulin și M. Peristeraki, avocați), Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche și M. França, agenți), ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol (reprezentanți: O. Prost și A. Massot, avocați)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 9 iunie 2016, Marquis Energy/Consiliul (T-277/13, nepublicată, EU:T:2016:343).

2)	Respinge acțiunea în anulare formulată de Marquis Energy LLC ca inadmisibilă.

3)	Obligă Marquis Energy LLC să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene atât în legătură cu procedura în primă instanță, cât și cu cea de recurs.

4)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată atât în procedura în primă instanță, cât și în cea de recurs.

(1) JO C 402, 31.10.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/10

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — X-GmbH/Finanzamt Stuttgart — Körperschaften

(Cauza C-135/17) (1)

(„Trimitere preliminară - Libera circulație a capitalurilor - Circulația capitalurilor între statele membre și țările terțe - Clauza de standstill - Reglementare națională a unui stat membru privind societăți intermediare stabilite în țări terțe - Modificarea acestei reglementări, urmată de reintroducerea reglementării anterioare - Venituri ale unei societăți stabilite într-o țară terță provenite din deținerea de creanțe într-o societate stabilită într-un stat membru - Includerea unor astfel de venituri în baza de impozitare a unei persoane impozabile care are reședința fiscală într-un stat membru - Restricție privind libera circulație a capitalurilor - Justificare”)

(2019/C 139/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: X-GmbH

Pârât: Finanzamt Stuttgart — Körperschaften

Dispozitivul

Clauza de standstill prevăzută la articolul 64 alineatul (1) TFUE trebuie interpretată în sensul că articolul 63 alineatul (1) TFUE nu aduce atingere aplicării unei restricții privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe care implică investiții directe care exista, în esență, la data de 31 decembrie 1993 în temeiul unei reglementări a unui stat membru, chiar dacă domeniul de aplicare al acestei restricții a fost extins, ulterior acestei date, la participațiile care nu implică o investiție directă.

Clauza de standstill prevăzută la articolul 64 alineatul (1) TFUE trebuie interpretată în sensul că interdicția care figurează la articolul 63 alineatul (1) TFUE se aplică unei restricții privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe care implică investiții directe atunci când reglementarea fiscală națională aflată la originea acestei restricții a făcut obiectul, după 31 decembrie 1993, al unei modificări substanțiale ca urmare a adoptării unei legi care a intrat în vigoare, dar care a fost înlocuită, chiar înainte să fi fost aplicată în practică, de o reglementare identică, în esență, celei aplicabile la 31 decembrie 1993, cu excepția cazului în care aplicabilitatea acestei legi să fi fost amânată în temeiul dreptului național, astfel încât, în pofida intrării sale în vigoare, aceasta nu a fost aplicabilă mișcărilor de capital transfrontaliere prevăzute la articolul 64 alineatul (1) TFUE, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Articolul 63 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia veniturile realizate de o societate stabilită într o țară terță care nu provin dintr o activitate proprie a acestei societăți, cum sunt cele calificate drept „venituri intermediare care au natura unor investiții de capital”, în sensul acestei reglementări, sunt incluse, proporțional cu participația deținută, în baza de impozitare a unei persoane impozabile rezidente în acest stat membru atunci când respectiva persoană impozabilă deține o participație de minimum 1 % în societatea menționată, iar aceste venituri sunt supuse, în respectiva țară terță, unui nivel de impozitare mai scăzut decât cel care există în statul membru respectiv, cu excepția cazului în care există un cadru juridic care să prevadă, printre altele, obligații convenționale de natură să abiliteze autoritățile fiscale naționale ale statului membru menționat să controleze, dacă este cazul, veridicitatea informațiilor referitoare la aceeași societate furnizate cu scopul de a demonstra că participația persoanei impozabile menționate în aceasta din urmă nu este rezultatul unui mecanism artificial.

(1) JO C 221, 10.7.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/11

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 28 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen — Suedia) — Konkurrensverket/SJ AB

(Cauza C-388/17) (1)

(Trimitere preliminară - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele transporturilor - Directiva 2004/17/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 5 - Activități privind punerea la dispoziție sau exploatarea rețelelor destinate să furnizeze un serviciu public în domeniul transportului feroviar - Atribuirea, de către o întreprindere feroviară națională publică ce furnizează servicii de transport, de contracte de servicii de curățenie a trenurilor care aparțin societății menționate - Lipsa unei publicări prealabile)

(2019/C 139/08)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta förvaltningsdomstolen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Konkurrensverket

Pârât: SJ AB

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale trebuie interpretat în sensul că există o rețea de servicii de transport feroviar, în sensul acestei dispoziții, atunci când serviciile de transport sunt puse la dispoziție, în aplicarea unei reglementări naționale care transpune Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european, pe o infrastructură feroviară administrată de o autoritate națională care alocă capacitățile acestei infrastructuri, chiar dacă aceasta are obligația de a satisface cererile întreprinderilor feroviare în măsura în care limitele acestor capacități nu sunt atinse.

Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2004/17 trebuie interpretat în sensul că activitatea desfășurată de o întreprindere feroviară, care constă în furnizarea de servicii de transport public prin exercitarea unui drept de utilizare a rețelei feroviare, constituie o „exploatare a rețelelor”, în sensul acestei directive.

(1) JO C 293, 4.9.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/12

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative d'appel de Versailles — Franța) — Oeuvre d’assistance aux bêtes d’abattoirs (OABA)/Ministre de l'Agriculture et de l'Alimentation, Bionoor, Ecocert France, Institut national de l’origine et de la qualité (INAO)

(Cauza C-497/17) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 13 TFUE - Bunăstarea animalelor - Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 - Protecția animalelor în momentul uciderii - Metode speciale de sacrificare prevăzute de ritualuri religioase - Regulamentul (CE) nr. 834/2007 - Articolul 3 și articolul 14 alineatul (1) litera (b) punctul (viii) - Compatibilitate cu producția ecologică - Regulamentul (CE) nr. 889/2008 - Articolul 57 primul paragraf - Sigla Uniunii Europene pentru producție ecologică)

(2019/C 139/09)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Versailles

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Oeuvre d’assistance aux bêtes d’abattoirs (OABA)

Pârât: Ministre de l'Agriculture et de l'Alimentation, Bionoor, Ecocert France, Institut national de l’origine et de la qualité (INAO)

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, în special articolul 3 și articolul 14 alineatul (1) litera (b) punctul (viii) din acesta, citit în lumina articolului 13 TFUE, trebuie interpretat în sensul că nu permite aplicarea siglei Uniunii Europene pentru producție ecologică, vizată la articolul 57 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 271/2010 din 24 martie 2010, pe produse provenite de la animale care au făcut obiectul unei sacrificări rituale fără asomare prealabilă, efectuată în condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii, în special la articolul 4 alineatul (4) din acesta.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/13

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 28 februarie 2019 — Groupe Léa Nature/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Debonair Trading Internacional Lda

(Cauza C-505/17 P) (1)

(Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) - Marca figurativă care conține elementele verbale „SO’BiO ētic” - Mărcile verbale și figurative comunitare și naționale care cuprind elementul verbal „SO… ?” - Opoziție a titularului - Refuzul înregistrării)

(2019/C 139/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Groupe Léa Nature (reprezentant: E. Baud, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: K. Markakis și D. Botis, agenți), Debonair Trading Internacional Lda (reprezentant: T. Alkin, Barrister)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Groupe Léa Nature SA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Debonair Trading Internacional Lda și de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 437, 18.12.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 27 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Associação Peço a Palavra și alții/Conselho de Ministros

(Cauza C-563/17) (1)

(Trimitere preliminară - Libertatea de stabilire - Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 - Societate de transport aerian - Procedură de reprivatizare - Vânzare de acțiuni care reprezintă până la 61 % din capitalul social - Condiții - Obligația de menținere a sediului și a conducerii efective într-un stat membru - Obligații de serviciu public - Obligația de menținere și de dezvoltare a centrului de operațiuni („hub”) național actual)

(2019/C 139/11)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Associação Peço a Palavra, João Carlos Constantino Pereira Osório, Maria Clara Marques Pires Sarmento Franco, Sofia da Silva Santos Arauz, Maria João Galhardas Fitas

Pârât: Conselho de Ministros

Cu participarea: Parpública — Participações Públicas SGPS SA, TAP — Transportes Aéreos Portugueses SGPS SA

Dispozitivul

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretată în sensul că este lipsită de relevanță în vederea examinării conformității cu dreptul Uniunii a anumitor cerințe referitoare la activitățile desfășurate de o societate de transport aerian, impuse dobânditorului unei participații calificate la capitalul social al acestei societăți, în special a cerinței potrivit căreia acesta este ținut să execute obligații de serviciu public, precum și să mențină și să dezvolte centrul de operațiuni („hub”) național al acestei societăți.

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca în caietul de sarcini care reglementează condițiile cărora le este supusă o procedură de reprivatizare a unei societăți de transport aerian să fie incluse:

—	o cerință care îi impune dobânditorului participației care face obiectul procedurii de reprivatizare menționate să dispună de capacitatea de a garanta executarea obligațiilor de serviciu public care revin acestei societăți de transport aerian și

—

o cerință care îi impune dobânditorului să mențină sediul și conducerea efective ale societății de transport aerian menționate în statul membru în cauză, din moment ce transferul sediului principal al respectivei societăți în afara acestui stat membru ar determina, pentru aceasta, pierderea drepturilor de trafic pe care i le conferă tratate bilaterale încheiate între respectivul stat membru și țările terțe cu care acesta are legături speciale istorice, culturale și sociale, ceea ce îi revine instanței de trimitere să verifice.

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca în acest caiet de sarcini să figureze cerința ca dobânditorul participației menționate să asigure menținerea și dezvoltarea centrului de operațiuni („hub”) național actual.

(1) JO C 424, 11.12.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 28 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas — Lituania) –„Bene Factum” UAB/Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-567/17) (1)

(Trimitere preliminară - Dispoziții fiscale - Accize - Directiva 92/83/CEE - Articolul 27 alineatul (1) litera (b) - Scutiri - Noțiunea „produse care nu sunt destinate consumului uman” - Criterii de apreciere)

(2019/C 139/12)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Bene Factum”

Pârâtă: Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Dispozitivul

Articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice trebuie interpretat în sensul că se aplică alcoolului etilic denaturat în conformitate cu cerințele unui stat membru, conținut în produse cosmetice sau de igienă orală care, deși nu sunt destinate ca atare consumului uman, sunt consumate totuși de anumite persoane ca băuturi alcoolice.

Articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că se aplică alcoolului etilic denaturat în conformitate cu cerințele unui stat membru, conținut în produse cosmetice sau de igienă orală care, deși nu sunt destinate ca atare consumului uman, sunt consumate totuși de anumite persoane ca băuturi alcoolice, atunci când persoana care importă aceste produse dintr un stat membru, pentru ca ele să fie distribuite de alte persoane în statul membru de destinație consumatorilor finali, cu toate că știe că acestea sunt consumate și ca băuturi alcoolice, le produce și le etichetează ținând seama de această împrejurare pentru a vinde cât mai multe.

(1) JO C 402, 27.11.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Arbeits- und Sozialgericht Wien — Austria) — BUAK Bauarbeiter-Urlaubs- u. Abfertigungskasse/Gradbeništvo Korana d.o.o.

(Cauza C-579/17) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperarea judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 1 alineatul (1) - Domeniu de aplicare - Materie civilă și comercială - Articolul 1 alineatul (2) - Materii excluse - Securitate socială - Articolul 53 - Cerere de eliberare a unui certificat care atestă că decizia dată de instanța de origine are caracter executoriu - Hotărâre privind o creanță constituită din contribuții suplimentare pentru indemnizația de concediu plătit, deținută de un organism de securitate socială împotriva unui angajator în temeiul detașării lucrătorilor - Exercitarea de către instanța sesizată a unei activități jurisdicționale)

(2019/C 139/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeits- und Sozialgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BUAK Bauarbeiter-Urlaubs- u. Abfertigungskasse

Pârâtă: Gradbeništvo Korana d.o.o.

Dispozitivul

Articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o acțiune prin care se urmărește obținerea plății unei creanțe constituite din contribuții suplimentare pentru indemnizația de concediu plătit, deținută de un organism colectiv de drept public împotriva unui angajator, în temeiul detașării într-un stat membru a unor lucrători al căror loc de muncă obișnuit nu se află în acest stat membru sau în cadrul punerii la dispoziție de forță de muncă în acest stat membru ori împotriva unui angajator al cărui sediu este situat în afara teritoriului statului membru respectiv în temeiul angajării de lucrători al căror loc de muncă obișnuit se află în același stat membru, intră în domeniul de aplicare al acestui regulament, în măsura în care modalitățile de exercitare a unei asemenea acțiuni nu derogă de la normele de drept comun și, în special, nu înlătură posibilitatea instanței sesizate de a verifica temeinicia datelor pe care se bazează constatarea creanței respective, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

(1) JO C 424, 11.12.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/16

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Baden-Württemberg — Germania) — Martin Wächtler/Finanzamt Konstanz

(Cauza C-581/17) (1)

(Trimitere preliminară - Acord între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind libera circulație a persoanelor - Transferul domiciliului unei persoane fizice dintr-un stat membru în Elveția - Impozitarea plusvalorilor latente aferente părților sociale deținute într-o societate - Impozitare directă - Libera circulație a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă - Egalitate de tratament)

(2019/C 139/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Baden-Württemberg

Părțile din procedura principală

Reclamant: Martin Wächtler

Pârât: Finanzamt Konstanz

Dispozitivul

Prevederile Acordului între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, trebuie interpretate în sensul că se opun unui regim fiscal al unui stat membru care, într-o situație în care un resortisant al unui stat membru, persoană fizică, ce exercită o activitate economică pe teritoriul Confederației Elvețiene își transferă domiciliul din statul membru al cărui regim fiscal este în discuție în Elveția, prevede recuperarea, în momentul acestui transfer, a impozitului datorat pe plusvalorile latente aferente unor părți sociale deținute de resortisantul respectiv, în condițiile în care, în cazul menținerii domiciliul în același stat membru, recuperarea impozitului nu are loc decât în momentul în care plusvalorile sunt realizate, și anume cu ocazia cesiunii părților sociale în cauză.

(1) JO C 13,15.1.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/17

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 februarie 2019 — Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza C-670/17 P) (1)

(Recurs - Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) - Secțiunea Orientare - Reducerea contribuției financiare - Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 - Program operațional - Corecții financiare - Articolul 39 - Temei juridic - Dispoziții tranzitorii)

(2019/C 139/15)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos, A. Vasilopoulou și I. Pachi, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și J. Aquilina, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 19 septembrie 2017, Grecia/Comisia (T 327/15, nepublicată, EU:T:2017:631).

2)	Anulează Decizia de punere în aplicare C(2015) 1936 final a Comisiei din 25 martie 2015 privind aplicarea unor corecții financiare contribuției FEOGA, secțiunea Orientare, acordată programului operațional CCI nr. 2000GR061PO021 (Grecia — Obiectivul 1 — Reconstrucție rurală).

3)	Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Republica Elenă, atât în primă instanță, cât și în cadrul recursului.

(1) JO C 42, 5.2.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/19

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2019 — Ilmārs Rimšēvičs (C-202/18), Banca Centrală Europeană (BCE) (C-238/18)/Republica Letonia

(Cauze conexate C-202/18 și C-238/18) (1)

(Sistemul European al Băncilor Centrale - Acțiune întemeiată pe încălcarea articolului 14.2 al doilea paragraf din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene - Decizie a unei autorități naționale de suspendare din funcție a guvernatorului băncii centrale naționale)

(2019/C 139/18)

Limba de procedură: letona

Părțile

Reclamanți: Ilmārs Rimšēvičs (reprezentanți: S. Vārpiņš, M. Kvēps, I. Pazare, advokāti) (C-202/18), Banca Centrală Europeană (BCE) (reprezentanți: C. Zilioli, K. Kaiser și C. Kroppenstedt, agenți, asistați de D. Sarmiento Ramírez-Escudero, abogado și de V. Čuske-Jurjeva, advokāte (C-238/18)

Pârâtă: Republica Letonia (reprezentanți: I. Kucina și J. Davidoviča, agenți)

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele C-202/18 și C-238/18 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Anulează decizia Korupcijas novēršanas un apkarošanas birojs (Biroul pentru Prevenirea și Combaterea Corupției, Letonia) din 19 februarie 2018, în măsura în care îi interzice domnului Ilmārs Rimšēvičs să își exercite funcția de guvernator al Băncii Centrale a Letoniei.

3)	Obligă Republica Letonia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE).

(1) JO C 161, 7.5.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/20

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 28 februarie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Manuel Jorge Sequeira Mesquita/Fazenda Pública

(Cauza C-278/18) (1)

(Trimitere preliminară - Taxă pe valoarea adăugată (TVA) - A șasea directivă 77/388/CEE - Scutire - Articolul 13 secțiunea B litera (b) - Leasing și închiriere de bunuri imobile - Noțiune - Contract de cesiune a dreptului de exploatare agricolă a unor terenuri plantate cu viță-de-vie)

(2019/C 139/19)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurent: Manuel Jorge Sequeira Mesquita

Intimată: Fazenda Pública

Dispozitivul

Articolul 13 secțiunea B litera (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru leasingul și pentru închirierea de bunuri imobile prevăzută de această dispoziție se aplică unui contract de cesiune a dreptului de exploatare agricolă a unor terenuri agricole plantate cu viță-de-vie către o societate care desfășoară activități în sectorul viticulturii, încheiat pentru o perioadă de un an, care poate fi reînnoită automat, și în schimbul unei chirii plătibile la sfârșitul fiecărei perioade anuale.

(1) JO C 259, 23.7.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/20

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2018 — Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-771/18)

(2019/C 139/20)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și K. Talabér-Ritz, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

—

să constate că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (1) și al articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (2) întrucât nu a ținut seama de costurile suportate în mod real de operatorii rețelelor;

—

să constate că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 37 alineatul (17) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (3) și al articolului 41 alineatul (17) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (4) întrucât nu a stabilit un mecanism adecvat care să garanteze dreptul la o cale de atac împotriva deciziilor autorității naționale de reglementare în sensul dispozițiilor menționate ale Directivelor 2009/72/CE și 2009/73/CE;

—	obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 și articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 stabilesc principiul orientării tarifelor pentru utilizarea rețelelor în funcție de costuri.

Cu toate acestea, Legea energiei electrice și Legea gazelor naturale în vigoare în Ungaria nu permit ca, la stabilirea tarifelor pentru utilizarea rețelelor, autoritatea națională de reglementare să țină seama de toate costurile efectiv suportate de operatorii rețelelor, cum ar fi impozitul special pe rețelele de energie și costurile aferente taxei pe tranzacțiile bancare.

Comisia consideră că niciun motiv obiectiv nu explică interdicția ca autoritatea națională de reglementare să țină seama de costurile menționate la stabilirea tarifelor pentru utilizarea rețelelor.

În plus, conform articolului 37 alineatul (17) din Directiva 2009/72/CE și articolului 41 alineatul (17) din Directiva 2009/73/CE, statele membre trebuie să asigure existența la nivel național a mecanismelor adecvate care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorității de reglementare are dreptul de a introduce o cale de atac în fața unui organism independent de orice parte afectată și de orice guvern.

În opinia Comisiei, Ungaria nu a stabilit un mecanism adecvat care să garanteze dreptul la o cale de atac împotriva deciziilor autorității naționale de reglementare.

(1) JO 2009, L 211, p. 15.

(2) JO 2009, L 211, p. 36.

(3) JO 2009, L 211, p. 55.

(4) JO 2009, L 211, p. 94.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Munkaügyi Bíróság (Republica Ungară) la 11 decembrie 2018 — WO/Vas Megyei Kormányhivatal

(Cauza C-777/18)

(2019/C 139/21)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: WO

Pârâtă: Vas Megyei Kormányhivatal

Întrebările preliminare

O reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, care, în ceea ce privește rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere, exclude posibilitatea de a autoriza a posteriori asistența medicală acordată în alt stat membru fără autorizare prealabilă, inclusiv atunci când, în cazul în care se așteaptă autorizarea prealabilă, există un risc real ca starea de sănătatea a pacientului să se deterioreze în mod ireversibil, reprezintă o restricție contrară articolului 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)?

Sistemul de autorizare instituit de un stat membru, care, în ceea ce privește rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere, exclude posibilitatea de autorizare a posteriori, inclusiv atunci când, în cazul în care se așteaptă autorizarea prealabilă, există un risc real ca starea de sănătatea a pacientului să se deterioreze în mod ireversibil, este conform cu principiile necesității și proporționalității prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere?

O reglementare națională care, indiferent de starea de sănătate a pacientului care depune cererea, stabilește un termen procedural de 31 de zile pentru ca autoritatea competentă să acorde autorizația prealabilă și, respectiv, de 23 de zile pentru ca aceasta să respingă cererea, este conformă cu cerința privind termenul procedural rezonabil care să țină seama de starea patologică specifică și de gradul de urgență și circumstanțele individuale, prevăzută la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere? În ceea ce privește cererea, autoritatea competentă poate examina dacă acordarea asistenței medicale este acoperită de sistemul de securitate socială și, în caz afirmativ, dacă asistența medicală poate fi acordată într-un termen rezonabil din punct de vedere medical de către un furnizor de servicii medicale finanțat din fonduri publice, în timp ce, în caz negativ, autoritatea respectivă poate examina calitatea, siguranța și rentabilitatea asistenței medicale acordate de către furnizorul indicat de pacient?

Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 (2) privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere poate fi solicitată numai dacă pacientul depune o cerere de autorizare prealabilă la instituția competentă? Sau articolul 20 alineatul (1) nu exclude în sine, într-un astfel de caz, posibilitatea de a depune o cerere de autorizare a posteriori în vederea rambursării costurilor?

Situația în care pacientul se deplasează într-un alt stat membru, obținând o programare concretă pentru o examinare medicală și o programare provizorie pentru o eventuală operație sau intervenție medicală în ziua următoare examinării, și, dată fiind starea de sănătate a acestuia, operația sau intervenția medicală se realizează efectiv, este inclusă în noțiunea „tratament programat”, în sensul articolului 26 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (3) al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială? În acest caz, în conformitate cu articolul 26, este posibilă depunerea unei cereri de autorizare a posteriori pentru rambursarea costurilor? În cazul tratamentului urgent și vital la care face referire articolul 26 alineatul (3), regulamentul impune de asemenea obținerea unei autorizații prealabile pentru situația prevăzută la articolul 26 alineatul (1)?

(1) JO 2011, L 88, p. 45.

(2) JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82.

(3) JO 2009, L 284, p. 1.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 20 decembrie 2018 — Telenor Magyarország Zrt./Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke

(Cauza C-807/18)

(2019/C 139/22)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Telenor Magyarország Zrt.

Pârâtă: Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke

Întrebările preliminare

Acordul comercial dintre furnizorul de servicii de acces la internet și utilizatorul final, în temeiul căruia furnizorul de servicii aplică utilizatorului final un tarif de cost zero în legătură cu anumite aplicații (cu alte cuvinte, traficul generat de o anumită aplicație nu este contabilizat cu titlu de consum de date și nici nu își încetinește viteza odată consumat volumul de date contractat) și potrivit căruia acest furnizor realizează o discriminare limitată la condițiile acordului comercial încheiat cu consumatorul final și îndreptată numai împotriva utilizatorului final care este parte la acest acord, iar nu împotriva unui utilizator final care nu ar fi parte la acordul menționat, trebuie interpretat în lumina articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (1) (denumit în continuare „regulamentul”)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară, articolul 3 alineatul (3) din regulament trebuie interpretat în sensul că, pentru a constata existența unei încălcări — având în vedere și considerentul (7) al regulamentului — este necesară o evaluare bazată pe impact și pe piață care să stabilească dacă măsurile adoptate de furnizorul de servicii de acces la internet limitează efectiv — și, în acest caz, în ce măsură — drepturile pe care articolul 3 alineatul (1) din regulament i le recunoaște utilizatorului final?

Independent de prima și de a doua întrebare preliminară, articolul 3 alineatul (3) din regulament trebuie interpretat în sensul că interdicția prevăzută în acesta are caracter general și obiectiv, astfel încât, în temeiul acesteia, se interzice orice măsură de gestionare a traficului care instituie diferențe între anumite conținuturi de internet, și aceasta indiferent dacă furnizorul de servicii de acces la internet le stabilește printr-un acord, printr-o practică comercială sau prin alt tip de comportament?

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, se poate constata de asemenea existența unei încălcări a articolului 3 alineatul (3) din regulament pentru simplul fapt că există o discriminare, fără a fi necesar să se efectueze în plus o evaluare a pieței și a impactului, nefiind, prin urmare, necesară într-un astfel de caz o evaluare în temeiul articolului 3 alineatele (1) și (2) din regulament?

(1) JO 2015, L 310, p. 1.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Canarias (Spania) la 21 decembrie 2018 — KA/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) și Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS)

(Cauza C-811/18)

(2019/C 139/23)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Canarias

Părțile din procedura principală

Apelant: KA

Intimate: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) și Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS)

Întrebările preliminare

Articolul 157 TFUE trebuie interpretat în sensul că „suplimentul de maternitate” aferent pensiilor de tip contributiv pentru limită de vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru incapacitate permanentă, precum cel în litigiu în procedura principală, care exclude în mod absolut și necondiționat tații pensionari care pot dovedi că și-au asumat îngrijirea copiilor lor, reprezintă o discriminare în ceea ce privește remunerația între lucrătoarele-mame și lucrătorii-tați?

Interdicția discriminării pe criterii de sex, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (1) trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum articolul 60 din Decretul regal legislativ nr. 8/2015 din 30 octombrie 2015 de aprobare a textului codificat al Legii generale privind securitatea socială, care exclude în mod absolut și necondiționat tații pensionari, care pot dovedi că și-au asumat îngrijirea copiilor lor, de la acordarea sporului stabilit pentru calculul pensiilor pentru limită de vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru incapacitate permanentă?

Articolul 2 [alineatele (2), (3) și (4)] și articolul 5 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (2) trebuie interpretate în sensul că se opun unei măsuri precum cea în litigiu în procedura principală, care exclude în mod absolut și necondiționat tații pensionari, care pot dovedi că și-au asumat îngrijirea copiilor lor, de la acordarea sporului stabilit pentru calculul pensiilor pentru limită de vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru incapacitate permanentă?

4)	Excluderea apelantului de la acordarea sporului rezultat din „suplimentul de maternitate” spaniol contravine obligației de nediscriminare prevăzute la articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000/C 364/01)?

(1) JO 1979, L 6, p. 24

(2) DO 1976, L 39, p. 40

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha (Spania) la 28 decembrie 2018 — Subdelegación del Gobierno en Ciudad Real/RH

(Cauza C-836/18)

(2019/C 139/24)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Castilla-La Mancha

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Subdelegación del Gobierno en Ciudad Real

Pârât: RH

Întrebările preliminare

Dacă cerința îndeplinirii condițiilor articolului 7 alineatul 1 din Decretul Regal 240/2007 de către cetățeanul spaniol care nu și-a exercitat dreptul de liberă circulație, în calitate de condiție necesară pentru recunoașterea dreptului de ședere al soțului său extracomunitar în temeiul articolului 7 alineatul 2 din acest decret regal, poate constitui, în eventualitatea nerespectării acestor condiții, o încălcare a articolului 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul în care, ca o consecință a refuzului acestui drept, cetățeanul spaniol ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii în ansamblu.

La aprecierea tuturor acestor aspecte, trebuie să se țină seama de faptul că articolul 68 din Codul civil spaniol stabilește obligația soților de a locui împreună.

Dacă, în orice caz, independent de cele expuse mai sus și cu titlu subsidiar, încalcă articolul 20 TFUE, în termenii citați anterior, practica statului spaniol de a aplica în mod automat reglementarea cuprinsă în articolul 7 din [Decretul Regal] 240/2007, refuzând acordarea permisului de ședere membrului de familie al unui cetățean al Uniunii care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru unicul motiv că cetățeanul Uniunii nu îndeplinește condițiile prevăzute de această dispoziție, fără să fi examinat în mod concret și individual dacă între acest cetățean al Uniunii și resortisantul unei țări terțe există o relație de dependență de asemenea natură încât, indiferent de motiv și ținând seama de împrejurări, implică faptul că, în cazul refuzului acordării dreptului de ședere unui cetățean al unei țări terțe, cetățeanul Uniunii nu s-ar putea separa de membrul de familie de care este dependent și ar trebui să părăsească teritoriul Uniunii.

Toate aceste aspecte trebuie apreciate în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, Hotărârea din 8 mai 2018, C-82/16, K. A. și alții/Belgische Staat (1).

(1) Hotărârea din 8 mai 2018, K. A. și alții (Reîntregirea familiei în Belgia) (C-82/16, EU:C:2018:308).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Țările de Jos) la 15 ianuarie 2019 — Procedură penală privind pe XN

(Cauza C-21/19)

(2019/C 139/25)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden, locul ședinței Arnhem

Partea din procedura principală

Întrebările preliminare

O substanță care nu este un subprodus, în sensul Directivei-cadru privind deșeurile (1), nu este, prin definiție, nici un subprodus de origine animală în sensul Regulamentului din 2009 privind subprodusele de origine animală, astfel încât această substanță nu poate fi exclusă, în temeiul articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1013/2006 (2), din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1013/2006? Sau nu este exclus ca o substanță să se încadreze în definiția subproduselor de origine animală, în sensul Regulamentului din 2009 privind subprodusele de origine animală, dacă această substanță nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva-cadru privind deșeurile, astfel încât această substanță nu intră în mod automat sub incidența Regulamentului nr. 1013/2006?

Ce trebuie să se înțeleagă prin transferul care intră sub incidența cerințelor de aprobare din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 (3), în prezent Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 (4), în sensul articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1013/2006: se referă la transportul (între o țară și o altă țară) al subproduselor de origine animală, indiferent de categoria din care face parte materialul? Sau se referă la transportul materialului menționat la articolul 48 din Regulamentul din 2009 privind subprodusele de origine animală (anterior articolul 8 din Regulamentul 1774/2002), care se limitează la subprodusele de origine animală sau la produsele derivate în sensul acestei dispoziții, deci material de categoria 1 și de categoria 2, și anumite produse provenite din acesta, inclusiv proteine animale prelucrate provenite din material de categoria 3?

În cazul în care transferul care intră sub incidența cerințelor de aprobare din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, în prezent Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în sensul articolului 1 alineatul (3) teza introductivă și litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006, trebuie înțeles în sensul că se referă la transportul (între o țară și o altă țară) al subproduselor de origine animală, indiferent de categoria din care face parte materialul, articolul 1 alineatul (3) teza introductivă și litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006 trebuie interpretat în continuare în sensul că se referă și la transferuri de amestecuri de subproduse de origine animală cu alte substanțe și, în caz afirmativ, proporția dintre subprodusele de origine animală și celelalte substanțe în amestec este relevantă? Sau un subprodus de origine animală își pierde caracterul de subprodus de origine animală, în sensul Regulamentului din 2009 privind subprodusele de origine animală, devenind un deșeu în sensul Regulamentului nr. 1013/2006, ca urmare a amestecării acestuia cu o altă substanță?

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO 2008, L 312, p. 3).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO 2006, L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (JO 2002, L 273, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 44, p. 113).

(4) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO 2009, L 300, p. 1).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Țările de Jos) la 15 ianuarie 2019 — Procedură penală privind pe YO

(Cauza C-22/19)

(2019/C 139/26)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden, locul ședinței Arnhem

Partea din procedura principală

Întrebările preliminare

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO 2008, L 312, p. 3).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO 2006, L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Țările de Jos) la 15 ianuarie 2019 — Procedură penală privind P.F. Kamstra Recycling BV

(Cauza C-23/19)

(2019/C 139/27)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden, locul ședinței Arnhem

Partea din procedura principală

P.F. Kamstra Recycling BV

Întrebările preliminare

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO 2008, L 312, p. 3).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO 2006, L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad voor Vergunningsbetwistingen (Belgia) la 15 ianuarie 2019 — A, B, C, D, E/Gewestelijke stedenbouwkundige ambtenaar van het departement Ruimte Vlaanderen, afdeling Oost-Vlaanderen

(Cauza C-24/19)

(2019/C 139/28)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad voor Vergunningsbetwistingen

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A, B, C, D, E

Pârât: Gewestelijke stedenbouwkundige ambtenaar van het departement Ruimte Vlaanderen, afdeling Oost-Vlaanderen

Întrebările preliminare

Articolul 2 litera (a) și articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva EEM (1) determină ca articolul 99 din „Besluit van de Vlaamse regering van 23 december 2011 tot wijziging van het besluit van de Vlaamse regering van 6 februari 1991 houdende de vaststelling van het Vlaams reglement betreffende de milieuvergunning en van het besluit van de Vlaamse regering van 1 juni 1995 houdende algemene en sectorale bepalingen inzake milieuhygiëne” (Decretul guvernului flamand din 23 decembrie 2011 de modificare a decretului guvernului flamand din 6 februarie 1991 de stabilire a normelor flamande privind autorizația de mediu și a decretului guvernului flamand din 1 iunie 1995 de stabilire a dispozițiilor generale și sectoriale în domeniul igienei mediului, denumit în continuare „decretul din 23 decembrie 2011”), în ceea ce privește adaptarea acestor decrete la dezvoltarea tehnologică care introduce în VLAREM II secțiunea 5.20.6 privind instalațiile de producere a energiei electrice eoliene și „Omzendbrief „Afwegingskader en randvoorwaarden voor de inplanting van windturbines” (Circulara „Cadru de evaluare și condiții limită în instalarea de centrale energetice eoliene”, denumită în continuare „circulara”) din anul 2006 (denumite împreună în continuare, de asemenea, „instrumentele în discuție”), care conțin, ambele, diferite dispoziții privind instalarea de centrale energetice eoliene, precum și, printre altele, măsuri de siguranță și norme privind proiecția de umbră și nivelul de zgomot definite în funcție de domeniul de planificare, să trebuiască calificate drept „plan sau program” în sensul dispozițiilor citate ale directivei? În cazul în care se va dovedi că, înainte de adoptarea instrumentelor în discuție, trebuia efectuată o evaluare de mediu, instanța de trimitere poate menține cu titlu provizoriu efectele juridice ale acestor instrumente nelegale? Cu privire la acest subiect, este necesar să fie puse câteva întrebări parțiale:

O măsură politică, cum este circulara în discuție, a cărei competență de elaborare se bazează pe puterea de apreciere și pe libertatea de decizie politică a autorității în cauză, motiv pentru care nu este propriu-zis definită o autoritate competentă pentru elaborarea de „planuri și programe” și pentru care nu este prevăzută nici o procedură formală de elaborare, poate fi considerată ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM?

Este suficient, pentru a fi considerată „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM, ca o măsură politică sau o normă generală, cum sunt instrumentele în discuție, să limiteze parțial puterea de apreciere a autorității competente pentru acordarea autorizației, chiar dacă aceasta nu reprezintă o necesitate sau o condiție necesară pentru acordarea autorizației sau nu ar urma să stabilească un cadru pentru viitoare autorizații, deși legiuitorul Uniunii a privit acest scop ca parte integrantă a noțiunii de „planuri și programe”?

O măsură politică, cum este circulara în discuție, a cărei elaborare are loc din motive de securitate juridică și, deci, fără nicio obligație legală, poate fi considerată ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM, iar o astfel de interpretare poate să fie contrară jurisprudenței Curții, conform căreia interpretarea teleologică a unei directive nu poate să difere în mod fundamental de voința exprimată în mod clar a legiuitorului Uniunii?

Secțiunea 5.20.6 din VLAREM II, care conține reguli a căror adoptare nu a fost impusă, poate fi considerată ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM, iar o astfel de interpretare poate să fie contrară jurisprudenței Curții, conform căreia interpretarea teleologică a unei directive nu poate să difere în mod fundamental de voința exprimată în mod clar a legiuitorului Uniunii?

O măsură politică și un decret guvernamental normativ, precum instrumentele în discuție, care au un caracter indicativ limitat sau, cel puțin, nu fixează un cadru din care să poate să decurgă dreptul de a efectua un proiect și care nu creează dreptul la un cadru în care proiectele pot fi permise, pot fi considerate ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) și al articolului 3 alineatul (2) din Directiva EEM, „care define[ște] cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor […] va putea fi autorizată în viitor”, iar o astfel de interpretare este contrară jurisprudenței Curții, conform căreia interpretarea teleologică a unei directive nu poate să difere în mod fundamental de voința exprimată în mod clar a legiuitorului Uniunii?

O măsură politică cum este Circulara EME/2006/01- RO/2006/02, care are un caracter pur orientativ, și/sau un decret guvernamental normativ cum este Secțiunea 5.20.6 din VLAREM II, care stabilește doar cerințe minime în vederea acordării autorizației, fiind în definitiv o reglementare generală complet autonomă, ambele cuprinzând doar un număr limitat de criterii și modalități și nici această măsură, nici acest decret guvernamental nefiind prin ele însele determinante pentru orice criteriu sau orice modalitate, astfel putându-se argumenta că, pe baza unor împrejurări obiective, se poate exclude că acestea ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, pot fi considerate ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) și al articolului 3 alineatul (2) din Directiva EEM și, astfel, ca acte legislative care, prin stabilirea regulilor și procedurilor de control aplicabile domeniului în cauză, prevăd un număr semnificativ de criterii și modalități pentru autorizarea și efectuarea unuia sau mai multor proiecte, care au în mod previzibil efecte semnificative asupra mediului?

7)	În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, o instanță poate să constate ea însăși acest lucru după adoptarea decretului sau a pseudoactelor normative (cum sunt prezentele norme din VLAREM și circulara)?

O instanță, în cazul în care este competentă doar indirect cu privire la o excepție aplicabilă inter partes și în cazul în care din răspunsul la întrebările preliminare reiese că instrumentele în discuție sunt nelegale, poate să dispună menținerea efectelor decretului nelegal și/sau ale circularei nelegale în cazul în care instrumentele nelegale contribuie la un obiectiv de protecție a mediului, care este de asemenea urmărit printr-o directivă în sensul articolului 288 TFUE, iar condițiile prevăzute de legislația Uniunii pentru o astfel de menținere (precum este stabilit în Hotărârea din 28 iulie 2016, Association France Nature Environnement [C-379/15]) sunt îndeplinite?

În cazul unui răspuns negativ la a opta întrebare, o instanță poate să dispună menținerea efectelor proiectului atacat pentru a îndeplini astfel, în mod indirect, condițiile prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la menținerea efectelor juridice ale planului sau ale programului care contravine Directivei EEM (astfel cum este stabilit în Hotărârea Association France Nature Environnement)?

(1) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO 2001, l 197, P. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 23 ianuarie 2019 — Telenor Magyarország Zrt/Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke

(Cauza C-39/19)

(2019/C 139/29)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fővárosi Törvényszék

Pârâtă: Nemzeti Média- és Hírközlési Hatóság Elnöke

Întrebările preliminare

Independent de prima și de a doua întrebare preliminară, articolul 3 alineatul (3) din regulament trebuie interpretat în sensul că interdicția prevăzută în acesta are caracter necondiționat, general și obiectiv, astfel încât, în temeiul acesteia, se interzice orice măsură de gestionare a traficului care instituie diferențe între anumite conținuturi de internet, și aceasta indiferent dacă furnizorul de servicii de acces la internet le stabilește printr-un acord, printr-o practică comercială sau prin alt tip de comportament?

(1) JO 2015, L 310, p. 1.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 23 ianuarie 2019 — EY/Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

(Cauza C-40/19)

(2019/C 139/30)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere:

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: EY

Pârât: Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

Întrebările preliminare

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 31 din Directiva 2013/32/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului (denumită în continuare „Directiva privind procedurile”), în lumina dispozițiilor articolelor 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, pot fi interpretate în sensul că este posibil ca un stat membru să garanteze dreptul la o cale de atac efectivă chiar și în cazul în care instanțele naționale nu pot să modifice deciziile adoptate în procedurile de azil, ci doar să le anuleze și să dispună derularea unei noi proceduri?

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 31 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului (denumită în continuare „Directiva privind procedurile”), în lumina dispozițiilor articolelor 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, pot fi interpretate în sensul că este conformă [cu respectivele dispoziții] legislația unui stat membru care stabilește un termen imperativ invariabil de 60 de zile în total pentru procedurile judiciare de azil, indiferent de orice circumstanță individuală și fără să ia în considerare aspectele specifice ale cauzei și posibilele dificultăți în materie de probe?

(1) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/33

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 24 ianuarie 2019 — SONAECOM SGPS, SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-42/19)

(2019/C 139/31)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurentă: SONAECOM SGPS, SA

Intimată: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

Este în conformitate cu normele privind deducerea TVA prevăzute în A șasea directivă TVA (1), în special în articolul 4 alineatele (1) și (2) și în articolul 17 alineatele (1), (2) și (5), ca recurenta Sonaecom SGPS să deducă taxa impusă anterior pentru servicii de consultanță în materie de prospectare a pieței în vederea achiziționării de participații la capital atunci când achiziția în cauză nu s-a materializat?

Este în conformitate cu normele privind deducerea TVA prevăzute în A șasea directivă TVA, în special în articolul 4 alineatele (1) și (2) și în articolul 17 alineatele (1), (2) și (5), ca recurenta Sonaecom SGPS să deducă taxa impusă anterior pentru plata către BCP a unui comision pentru organizarea și structurarea unui împrumut obligatar conceput pentru a se integra în structura de finanțare a societăților în care deține participații, care, întrucât nu s-au materializat investițiile aferente, a fost atribuit în întregime Sonae, SGPS, societatea-mamă a grupului?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO 1977, L 145, p. 1).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/34

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa — CAAD) (Portugalia) la 24 ianuarie 2019 — Vodafone Portugal — Comunicações Pessoais, SA/Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-43/19)

(2019/C 139/32)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa — CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vodafone Portugal — Comunicações Pessoais, SA

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolele 9, 24, 72 și 73 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie trebuie interpretate în sensul că perceperea de către un operator de comunicații electronice de la foștii săi clienți (cărora le-a acordat avantaje promoționale care pot consta în gratuități în ceea ce privește instalarea, activarea serviciului, portabilitatea sau echipamentele sau în aplicarea unor tarife speciale în schimbul angajamentului de a respecta o perioadă contractuală, pe care aceștia nu au respectat-o, din motive care le sunt imputabile), a unei sume care, din motive juridice, nu poate depăși costurile pe care societatea furnizoare le-a suportat pentru instalarea serviciului, care trebuie să fie proporțională cu avantajul acordat clientului, identificat și cuantificat ca atare în contract și care nu poate să corespundă în mod automat valorii totale a sumelor restante la data rezilierii contractului, constituie o prestare de servicii supusă la plata TVA-ului?

În lumina normelor menționate anterior, faptul că se solicită restituirea sumelor după rezilierea contractului, în cazul în care operatorul nu mai prestează servicii clientului, și că nu a fost realizat un consum concret după încetarea contractului se opune calificării sumelor respective drept contraprestație pentru o prestare de servicii?

În lumina normelor menționate anterior, este necesar să se excludă faptul că suma respectivă constituie o contraprestație pentru prestarea de servicii prin faptul că operatorul și foștii săi clienți au definit în prealabil, în virtutea legii, în cadrul unui contract de adeziune, formula de calcul al sumei pe care trebuie să o plătească foștii clienți în cazul în care nu respectă perioada contractuală prevăzută în contractul de prestări de servicii?

În lumina normelor menționate anterior, este necesar să se excludă faptul că suma respectivă constituie o contraprestație pentru prestarea de servicii atunci când suma în discuție nu corespunde celei pe care operatorul ar fi primit-o în perioada contractuală rămasă, în cazul în care contractul nu ar fi fost reziliat?

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/35

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgerichts Saarbrücken (Germania) la 29 ianuarie 2019 — JC/Kreissparkasse Saarlouis

(Cauza C-66/19)

(2019/C 139/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgerichts Saarbrücken

Părțile din procedura principală

Reclamant: JC

Pârâtă: Kreissparkasse Saarlouis

Întrebările preliminare

Articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1) trebuie interpretat în sensul că dintre informațiile necesare privind „termenul” sau „alte condiții pentru exercitarea [dreptului de retragere]” fac parte și condițiile pentru începerea curgerii termenului de retragere?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE se opune unei interpretări potrivit căreia informațiile privind retragerea sunt „clare” și „concise” atunci când, în ceea ce privește începerea curgerii termenului de retragere, acestea nu menționează complet informațiile obligatorii care trebuie furnizate pentru începerea curgerii termenului, ci fac trimitere în acest sens la o dispoziție a legislației naționale — în cazul de față la articolul 492 alineatul (2) din Codul civil [denumit în continuare „BGB”], în versiunea în vigoare până la 12 iunie 2014 — care, la rândul său, face trimitere la alte dispoziții naționale — în cazul de față la articolul 247 alineatele 3-13 din Legea de punere în aplicare a Codului civil [denumită în continuare „EGBGB”], în versiunea în vigoare până la 12 iunie 2014 — și, din acest motiv, consumatorul este obligat să consulte numeroase dispoziții legale cuprinse în diferite legi, în vederea obținerii explicațiilor cu privire la informațiile obligatorii care trebuie furnizate pentru începerea curgerii termenului de retragere în cazul contractului său de împrumut?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare (și dacă nu există nicio rezervă de principiu împotriva trimiterii la dispozițiile legislației naționale):

Articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE se opune unei interpretări potrivit căreia informațiile privind retragerea sunt „clare” și „concise” atunci când trimiterea la o dispoziție a legislației naționale — în cazul de față la articolul 492 alineatul (2) din BGB, în versiunea în vigoare între 30 iulie 2010 și 12 iunie 2014 — și retrimiterea de către acesta — în cazul de față la articolul 247 alineatele 3-13 din EGBGB, în versiunea în vigoare între 4 august 2011 și 12 iunie 2014 — obligă consumatorul ca prin simpla lectură a dispozițiilor să efectueze o subsumare juridică — de exemplu, dacă împrumutul i-a fost acordat în condiții obișnuite pentru contractele garantate cu un bun imobil și pentru finanțarea intermediară a acestora sau există contracte legate —, în vederea obținerii explicațiilor cu privire la informațiile obligatorii care trebuie furnizate pentru începerea curgerii termenului de retragere în cazul contractului său de împrumut?

(1) JO 2008, L 133, p. 66.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 30 ianuarie 2019 — KD/Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

(Cauza C-67/19)

(2019/C 139/34)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: KD

Pârât: Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

Întrebările preliminare

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 31 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1) (denumită în continuare „Directiva privind procedurile”), în lumina dispozițiilor articolelor 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, pot fi interpretate în sensul că este posibil ca un stat membru să garanteze dreptul la o cale de atac efectivă chiar și în cazul în care instanțele naționale nu pot să modifice deciziile adoptate în procedurile de azil, ci doar să le anuleze și să dispună derularea unei noi proceduri?

(1) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van beroep te Antwerpen (Belgia) la 31 ianuarie 2019 — Belgische Staat, reprezentat de ministrul ocupării forței de muncă, economiei și consumatorilor, responsabil cu comerțul exterior, Belgische Staat, reprezentat de directorul general al Direcției Generale de Inspecție Economică, directorul general al Direcției Generale de Inspecție Economică/Movic BV, Events Belgium BV, Leisure Tickets & Activities International BV

(Cauza C-73/19)

(2019/C 139/35)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Apelanți: Belgische Staat, reprezentat de ministrul ocupării forței de muncă, economiei și consumatorilor, responsabil cu comerțul exterior, Belgische Staat, reprezentat de directorul general al Direcției Generale de Inspecție Economică, directorul general al Direcției Generale de Inspecție Economică

Intimate: Movic BV, Events Belgium BV, Leisure Tickets & Activities International BV

Întrebarea preliminară

Un litigiu la baza căruia se află o cerere având ca obiect constatarea și încetarea practicilor de piață și/sau comerciale ilegale în detrimentul consumatorilor, introdusă de statul belgian împotriva unor societăți de drept neerlandez, în temeiul articolului 14 din Legea din 30 iulie 2013 privind revânzarea biletelor pentru evenimente și în temeiul articolului XVII.7 din WER, aceste societăți adresându-se în principal clienților belgieni în vederea revânzării biletelor pentru evenimente în Belgia, prin intermediul unor site-uri din Țările de Jos, constituie o cauză în materie civilă sau comercială în sensul articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 din 12 decembrie 2012 (1) privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și, prin urmare, o hotărâre pronunțată într-un astfel de litigiu poate intra în domeniul de aplicare al prezentului regulament?

(1) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/37

Recurs introdus la 22 februarie 2019 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 12 decembrie 2018 în cauza T-691/14, Servier și alții/Comisia

(Cauza C-176/19 P)

(2019/C 139/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin, F. Castilla Contreras, J. Norris, C. Vollrath, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Servier SAS, Servier Laboratories Ltd, Les Laboratoires Servier SA, European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA)

Concluziile recurentei

—

Anularea punctelor 1), 2) și 3) din hotărâre prin care sunt anulate (i) articolul 4 din Decizia C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 privind o procedură inițiată în temeiul articolelor 101 și 102 TFUE [cazul AT.39612 — Perindopril (Servier)], în măsura în care se constată participarea Servier la acordurile încheiate de Servier cu societatea Krka, (ii) articolul 7 alineatul (4) litera (b) din decizie, în care este stabilită amenda pronunțată împotriva Servier pentru faptul că a încheiat aceste acorduri, (iii) articolul 6 din decizie, în care se constată o încălcare a articolului 102 TFUE săvârșită de Servier și (iv) articolul 7 alineatul (6) din decizie, în care este stabilit cuantumul amenzii aplicate Servier în legătură cu această încălcare;

—	anularea hotărârii, în măsura în care aceasta declară anexele A 286 și A 287 la cererea introductivă și anexa C 29 la replică ca fiind admisibile (punctele 1461, 1462 și 1463 din hotărâre);

—

soluționarea definitivă a cererii introductive depuse de Servier prin care s-a solicitat anularea deciziei și respingerea cererii formulate de Servier de anulare a articolului 4, a articolului 7 alineatul (4) litera (b), a articolului 6 și a articolului 7 alineatul (6) din decizie, precum și admiterea cererii formulate de Comisie prin care a solicitat declararea ca fiind inadmisibile anexele A 286 și A 287 la cererea introductivă în fața Tribunalului și anexa C 29 la replica în fața Tribunalului (punctele 1461-1463 din hotărâre);

—	obligarea Servier la plata tuturor cheltuielilor de judecată din prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Comisia invocă o primă serie de motive în legătură cu încălcarea articolului 101 TFUE [anularea punctelor 1 și 3 din dispozitivul hotărârii, în măsura în care acestea anulează articolul 4 și articolul 7 alineatul (4) litera (b) din decizie, în care s-a constatat că cele trei acorduri încheiate de Servier și alții și societatea Krka constituiau o încălcare unică a articolului 101 TFUE și prin care Servier a fost obligat la plata unei amenzi].

Primul motiv de anulare în parte este întemeiat pe eroarea de drept săvârșită de Tribunal, care a considerat că Krka nu era o sursă de presiune concurențială asupra Servier la data acordurilor în discuție.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal, care a analizat conținutul și obiectivele acordului de licență ca fiind un stimulent pentru Krka să accepte restrângerile prevăzute de acordul amiabil.

Al treilea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în aplicarea conceptului de restrângere a concurenței prin obiect, în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

Al patrulea motiv este întemeiat pe eroare de drept săvârșită de Tribunal în analiza intenției părților pentru aplicarea articolului 101 TFUE.

Al cincilea motiv este întemeiat de eroarea de drept săvârșită de Tribunal prin luarea în considerare a efectelor proconcurențiale ale licenței pe unele piețe care nu intră în sfera încălcării articolului 101 alineatul (1) TFUE, identificată prin decizie.

Al șaselea motiv este întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Tribunal în analiza obiectului acordului de cesionare.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în aplicarea conceptului de restrângere a concurenței prin efect, în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

Pe de altă parte, Comisia invocă o a doua serie de motive în legătură cu încălcarea articolului 102 TFUE [anularea punctelor 2 și 3 din dispozitivul hotărârii, în măsura în care acestea anulează articolul 6 și articolul 7 alineatul (6) din decizie, în care s-a constatat că Servier a încălcat articolul 102 TFUE și prin care Servier a fost obligat la plata unei amenzi].

Al optulea motiv de anulare este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în analiza sa privind luarea în considerare a criteriului prețului în stabilirea pieței produselor finite.

Al nouălea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în analiza sa privind luarea în considerare a substituabilității terapeutice în stabilirea pieței produselor finite.

Al zecelea motiv este întemeiat pe inadmisibilitatea anumitor anexe.

Al unsprezecelea motiv este întemeiat pe erori de drept săvârșite de Tribunal în analiza sa privind piața tehnologiei.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/39

Recurs introdus la 28 februarie 2019 de Servier SAS, de Servier Laboratories Ltd, de Les Laboratoires Servier SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 12 decembrie 2018 în cauza T-691/14, Servier și alții/Comisia

(Cauza C-201/19 P)

(2019/C 139/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Servier SAS, Servier Laboratories Ltd, Les Laboratoires Servier SA (reprezentanți: M. Utges Manley, Solicitor, A. Robert, advocate, J. Killick, J. Jourdan, T. Reymond, O. de Juvigny, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA)

Concluziile recurentelor

Cu titlu principal, având în vedere primul-al cincilea motiv, prin intermediul cărora este contestată existența unei încălcări a articolului 101 TFUE:

—	anularea punctelor 4, 5 și 6 din dispozitivul hotărârii Tribunalului din 12 decembrie 2018 în cauza T-691/14, Servier/Comisia;

—

anularea articolului 1 litera (b), a articolului 2 litera (b), a articolului 3 litera (b) și a articolului 5 litera (b) și, în consecință, anularea articolului 7 alineatul (1) litera (b), a articolului 7 alineatul (2) litera (b), a articolului 7 alineatul (3) litera (b) și a articolului 7 alineatul (5) litera (b) din Decizia C(2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 [AT.39612 — Perindopril (Servier)] sau, în caz, contrar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra efectelor acordurilor în cauză;

cu titlu subsidiar, având în vedere al șaselea motiv:

—

anularea punctelor 4 și 5 din dispozitivul hotărârii, în măsura în care sunt confirmate concluziile deciziei referitoare la existența unor încălcări distincte și a unor amenzi cumulative pentru acordurile Niche și Matrix; în consecință, anularea articolului 1 litera (b), a articolului 2 litera (b), a articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (2) litera (b) din decizie;

și cu titlu subsidiar:

—

anularea punctelor 4 și 5 din dispozitivul hotărârii și anularea articolului 7 alineatul (1) litera (b), a articolului 7 alineatul (2) litera (b), a articolului 7 alineatul (3) litera (b) și a articolului 7 alineatul (5) litera (b), având în vedere motivele 7.1 și 7.2, prin intermediul cărora sunt contestate principiul și cuantumul tuturor amenzilor;

—

anularea punctului 5 din dispozitivul hotărârii și a articolului 5 litera (b) și a articolului 7 alineatul (5) litera (b) din decizie, având în vedere motivul 5.4 referitor la durata pretinsei încălcări și la calculul amenzii pentru acordul încheiat între Servier și Lupin și stabilirea, în consecință, a amenzii în exercitarea competenței sale de fond.

și în orice caz:

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cadrul primului motiv, comun tuturor acordurilor sancționate, Servier susține că hotărârea este eronată în drept, în sensul că se întemeiază pe o concepție extensivă și care nu este conformă cu jurisprudența noțiunii de încălcare prin obiect. Hotărârea nu ar lua în considerare lipsa evidentă a experienței și a unei restrângeri și s-ar întemeia pe un criteriu mecanic ce face abstracție de contextul și de efectele ambivalente ale acordurilor amiabile în cauză.

În cadrul celui de al doilea motiv, de asemenea transversal, Servier consideră că hotărârea face o aplicare eronată a jurisprudenței privind noțiunea de concurență potențială și se întemeiază pe o răsturnare nejustificată a sarcinii probei.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că acordurile încheiate în aceeași zi cu Matrix și cu distribuitorul său Niche nu sunt anticoncurențiale prin obiect. Potrivit Servier, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a calificat aceste întreprinderi drept concurenți potențiali și că a considerat că plățile erau nocive și nu erau inerente acordului amiabil.

În cadrul celui de al patrulea motiv, Servier invocă erori de drept referitoare la acordul încheiat cu Teva, care, la rândul său, nu ar fi anticoncurențial prin obiect, având în vedere contextul economic și juridic în care se înscrie, efectele sale ambivalente și complementaritatea părților, Teva fiind, spre deosebire de Servier, un distribuitor de medicamente generice în Regatul Unit.

Al cincilea motiv este întemeiat pe erori de drept referitoare la acordul încheiat cu Lupin. Tribunalul ar fi trebuit să examineze efectele acordului din cauza conținutului său cel puțin ambivalent, dacă nu proconcurențial. Cu titlu subsidiar, o eroare ar afecta durata încălcării și, prin urmare, calculul amenzii.

Cu titlu subsidiar, Servier arată, în cadrul celui de al șaselea motiv, că Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia, în măsura în care aceasta sancționează acordul încheiat cu Matrix în plus față de acordul semnat cu Niche, deși nu ar fi vorba despre încălcări distincte.

Cu titlu foarte subsidiar, al șaptelea motiv este consacrat cererii de anulare a hotărârii, în măsura în care în aceasta a fost validat modul de stabilire a amenzii.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/40

Recurs introdus la 28 februarie 2019 de Biogaran împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 12 decembrie 2018 în cauza T-677/14, Biogaran/Comisia

(Cauza C-207/19 P)

(2019/C 139/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Biogaran (reprezentanți: M. Utges Manley, Solicitor, A. Robert, advocate, O. de Juvigny, T. Reymond, J. Killick, J. Jourdan, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului din 12 decembrie 2018 în cauza T-677/14;

—	anularea articolului 1 litera (b) punctul (iv), a articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 din Decizia C(2014) 4955 final [cazul AT.39612 — Perindopril (Servier)], în măsura în care acestea privesc Biogaran;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, Biogaran susține că hotărârea este afectată de erori de drept, în sensul că în aceasta este reținut caracterul ilicit al licenței pentru motivul că acordul amiabil ar avea un caracter anticoncurențial. În opinia reclamantei, hotărârea se întemeiază pe o concepție extinsă a noțiunii de încălcare prin obiect și nu ia în considerare lipsa evidentă a experienței și a unei restrângeri. În plus, hotărârea s-ar întemeia pe un criteriu juridic eronat, care face abstracție atât de contextul acordului amiabil încheiat de Servier și de Niche, cât și de faptul că aceste din urmă întreprinderi nu erau concurenți potențiali.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Biogaran susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept substituind cu propria motivare pe cea a Comisiei. Tribunalul consideră că pretinsul stimulent acordat Biogaran ar fi fost „decisiv”, în sensul că ar fi determinat decizia luată de Niche de a nu intra pe piață. Cu toate acestea, nici în comunicarea privind obiecțiunile și nici în decizie nu se susține și nici nu se demonstrează că acest stimulent, calificat doar „suplimentar” ar fi fost „decisiv” pentru acceptarea de către Niche a termenilor acordului amiabil.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Biogaran afirmă că Tribunalul nu a respectat principiul proporționalității și obiectivele articolului 101 TFUE, prin faptul că a reținut răspunderea sa ca fiind mai mare decât răspunderea societății sale mamă. Din moment ce Tribunalul a statuat că societatea-mamă a participat în mod direct la încălcare și a recurs la puterea sa de control pentru ca filiala acesteia să contribuie la propriul comportament ilicit, astfel încât filiala să fie lipsită de orice autonomie, nu se poate reține o răspundere mai mare a filialei față de cea a societății sale mamă, fără a se depăși ceea ce este strict necesar pentru aplicarea corespunzătoare a normelor de concurență.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Biogaran consideră că hotărârea trebuie anulată, în măsura în care în aceasta se validează principiul și modul de calcul al amenzii, în pofida caracterului complex și inedit al prezentei cauze și a lipsei oricărui rol decisiv al Biogaran.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/42

Hotărârea Tribunalului din 6 martie 2019 — Hamas/Consiliul

(Cauza T-289/15) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului - Înghețarea fondurilor - Posibilitatea calificării unei autorități a unui stat terț drept autoritate competentă în sensul Poziției comune 2001/931/PESC - Bază factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Drept de proprietate”)

(2019/C 139/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Hamas (Doha, Qatar) (reprezentant: L. Glock, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial B. Driessen și N. Rouam, ulterior B. Driessen și F. Naert, și în final B. Driessen, F. Naert și A. Sikora-Kalėda, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre și de R. Tricot, ulterior F. Castillo de la Torre, de L. Baumgart și C. Zadra, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a Deciziei (PESC) 2015/521 a Consiliului din 26 martie 2015 de actualizare și de modificare a listei persoanelor, grupurilor și entităților care fac obiectul articolelor 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei 2014/483/PESC (JO 2015, L 82, p. 107) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/513 al Consiliului din 26 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 790/2014 (JO 2015, L 82, p. 1), în măsura în care aceste acte îl vizează pe reclamant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hamas suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 245, 27.7.2015.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/43

Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2019 — Ateknea Solutions Catalonia/Comisia

(Cauza T-69/16) (1)

(„Clauză compromisorie - Contracte încheiate în cadrul celui de al șaselea program-cadru pentru acțiuni de cercetare și de dezvoltare tehnologică (2002-2006) - Rambursarea cheltuielilor efectuate de reclamantă majorate cu dobânzi moratorii - Costuri eligibile - Răspundere contractuală”)

(2019/C 139/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ateknea Solutions Catalonia, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: M. Troncoso Ferrer, C. Ruixó Claramunt și S. Moya Izquierdo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial L. Grønfeldt și M. Siekierzyńska, ulterior M. Siekierzyńska și R. Lyal, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și având ca obiect obligarea Comisiei la plata către reclamantă a sumei de 1 258 533,89 euro sau, cu titlu subsidiar, a sumei de 1 025 845,29 euro

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Ateknea Solutions Catalonia, SA, la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 165, 10.5.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/43

Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2019 — Drex Technologies/Consiliul

(Cauza T-414/16) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Obligația de motivare - Eroare de apreciere - Dreptul la onoare și la reputație - Dreptul de proprietate - Prezumția de nevinovăție - Proporționalitate”)

(2019/C 139/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Drex Technologies SA (Tortola, Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial S. Kyriakopoulou, G. Étienne și A. Vitro, ulterior S. Kyriakopoulou, A. Vitro și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125), precum și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, a Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2017, L 139, p. 62), și a Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Drex Technologies SA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 364, 3.10.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/44

Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2019 — Almashreq Investment Fund/Consiliul

(Cauza T-415/16) (1)

(2019/C 139/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Almashreq Investment Fund (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial S. Kyriakopoulou, G. Étienne și A. Vitro, ulterior S. Kyriakopoulou și A. Vitro și, în final, S. Kyriakopoulou, A. Vitro și V. Piessevaux, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Almashreq Investment Fund să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene

(1) JO C 364, 3.10.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/45

Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2019 — Souruh/Consiliul

(Cauza T-440/16) (1)

(2019/C 139/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Souruh SA (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, a Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2017, L 139, p. 62), și a Deciziei (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2018, L 131, p. 16), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Souruh SA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 364, 3.10.2016.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/46

Hotărârea Tribunalului din 26 februarie 2019 — Fútbol Club Barcelona/Comisia

(Cauza T-865/16) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutor acordat de autoritățile spaniole în favoarea anumitor cluburi de fotbal profesionist - Cotă preferențială de impozitare a veniturilor aplicată cluburilor autorizate să recurgă la statutul de entitate fără scop lucrativ - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă - Libertatea de stabilire - Avantaj”)

(2019/C 139/44)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Fútbol Club Barcelona (Barcelona, Spania) (reprezentanți: inițial J. Roca Sagarra, J. del Saz Cordero, R. Vallina Hoset, A. Sellés Marco și C. Iglesias Megías, ulterior J. Roca Sagarra, J. del Saz Cordero, R. Vallina Hoset și A. Sellés Marco, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantului: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial A. Gavela Llopis și J. García-Valdecasas Dorrego, ulterior A. Gavela Llopis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmărește anularea Deciziei (UE) 2016/2391 a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN) pus în aplicare de Spania în favoarea anumitor cluburi de fotbal (JO 2016, L 357, p. 1)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia (UE) 2016/2391 a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN) pus în aplicare de Spania în favoarea anumitor cluburi de fotbal.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Fútbol Club Barcelona.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 30, 30.1.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/46

Hotărârea Tribunalului din 5 martie 2019 — Pethke/EUIPO

(Cauza T-169/17) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Repartizare - Schimbarea repartizării unui șef de serviciu pe un post de administrator principal - Articolul 7 alineatul (1) din statut - Interesul serviciului - Echivalența posturilor - Discriminare pe motive de sex - Proporționalitate - Acțiune în despăgubire - Inadmisibilitate - Nerespectarea procedurii precontencioase)

(2019/C 139/45)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Ralph Pethke (Alicante, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė, agent, asistat de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei directorului executiv al EUIPO din 17 octombrie 2016 de modificare a repartizării reclamantului din postul de director al departamentului „Operațiuni” pe un post în departamentul „Observator” din cadrul EUIPO și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Ralph Pethke să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 151, 15.5.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/47

Hotărârea Tribunalului din 5 martie 2019 — Yellow Window/EIGE

(Cauza T-439/17) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Prestare de servicii pentru implementarea unui studiu privind mutilarea genitală feminină - Respingerea ofertei unui ofertant - Obligația de motivare - Coerență între comentarii și notă - Răspundere extracontractuală”)

(2019/C 139/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Yellow Window (Anvers, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (reprezentanți: V. Ost și M. Vanderstraeten, avocați)

Obiectul

În primul rând, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea deciziei EIGE din 8 mai 2017 de respingere a ofertei pe care reclamanta a prezentat-o în procedura de cerere de ofertă EIGE/2017/OPER/04, precum și a deciziilor de reținere a ofertei depuse de societatea Y și de atribuire a contractului către acesta, în al doilea rând, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE, prin care se solicită obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit din cauza acestor decizii și, în al treilea rând, cu titlu subsidiar, cerere de compensare, din cauza neregularităților comise cu ocazia atribuirii acestui contract

Dispozitivul

Anulează decizia Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) din 8 mai 2017 de respingere a ofertei pe care Yellow Window NV a depus-o în cadrul procedurii de cerere de ofertă EIGE/2017/OPER/04, precum și deciziile din 8 mai 2017 de reținere a ofertei depuse de societatea Y în cadrul acestei proceduri și de atribuire a contractului respectiv către aceasta.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Yellow Window suportă 25 % din propriile cheltuieli de judecată, iar EIGE suportă propriile cheltuieli de judecată și 75 % din cheltuielile de judecată efectuate de Yellow Window.

(1) JO C 338, 9.10.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/48

Hotărârea Tribunalului din 5 martie 2019 — Eurosupport — Fineurop support/EIGE

(Cauza T-450/17) (1)

(2019/C 139/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eurosupport — Fineurop support Srl (Milano, Italia) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (reprezentanți: V. Ost și M. Vanderstraeten, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra deciziilor Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) din 8 mai 2017, prin care s-a reținut oferta depusă de societatea Y în cadrul procedurii de cerere de ofertă EIGE/2017/OPER/04 și s-a atribuit contractul către acesta.

2)	Anulează decizia EIGE din 8 mai 2017 de respingere a ofertei pe care Eurosupport — Fineurop support Srl a depus-o în cadrul acestei proceduri.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Eurosupport — Fineurop support suportă 25 % din propriile cheltuieli de judecată, iar EIGE suportă propriile cheltuieli de judecată și 75 % din cheltuielile de judecată efectuate de Eurosupport — Fineurop support.

(1) JO C 357, 23.10.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/49

Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2019 — Aytekin/EUIPO — Dienne Salotti (Dienne)

(Cauza T-107/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Dienne - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară ENNE - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001”)

(2019/C 139/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Erkan Aytekin (Ankara, Turcia) (reprezentant: V. Martín Santos, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și G. Sakalaite-Orlovskiene, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Dienne Salotti SRL (Altamura, Italia) (reprezentant: D. Russo, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 15 decembrie 2017 (cauza R 1444/2017–2) privind o procedură de opoziție între domnul Aytekin și Dienne Salotti

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Erkan Aytekin să suporte propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate, în cadrul prezentei proceduri, de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Dienne Salotti Srl.

(1) JO C 134, 16.4.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/50

Hotărârea Tribunalului din 5 martie 2019 — Meblo Trade/EUIPO — Meblo Int (MEBLO)

(Cauza T-263/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă MEBLO - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Dovada utilizării serioase”)

(2019/C 139/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Meblo Trade d.o.o. (Zagreb, Croația) (reprezentant: A. Ivanova, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: E. Markakis și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Meblo Int, proizvodnja izdelkov za spanje d.o.o. (Nova Gorica, Slovenia) (reprezentant: A. Plesničar, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 februarie 2018 (cauza R 883/2017-4) privind o procedură de decădere între Meblo Trade și Meblo Int, proizvodnja izdelkov za spanje

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Meblo Trade d.o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 231, 2.7.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/51

Hotărârea Tribunalului din 6 martie 2019 — Serenity Pharmaceuticals/EUIPO — Gebro Holding (NOCUVANT)

(Cauza T-321/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale NOCUVANT - Mărci verbale anterioare NOCUTIL - Dovada utilizării serioase - Articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001”)

(2019/C 139/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Serenity Pharmaceuticals LLC (Milford, Pennsylvania, Statele Unite) (reprezentant: J. Day, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Lukošiūtė și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Gebro Holding GmbH (Fieberbrunn, Austria) (reprezentant: M. Konzett, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 martie 2018 (cauza R 584/2017-2) privind o procedură de opoziție între Gebro Holding și Allergan, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Serenity Pharmaceuticals LLC la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 240, 9.7.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/52

Hotărârea Tribunalului din 28 februarie 2019 — Lotte/EUIPO — Générale Biscuit-Glico France (PEPERO original)

(Cauza T-459/18) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca figurativă a Uniunii europene PEPERO original - Marcă națională tridimensională anterioară - Forma unui biscuit alungit acoperit parțial cu ciocolată - Declarație de nulitate - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Marcă anterioară constituită din forma produsului - Utilizare ca marcă - Lipsa alterării caracterului distinctiv”)

(2019/C 139/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lotte Corp. (Seul, Coreea de Sud) (reprezentant: G. Ringeisen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Générale Biscuit-Glico France (Clamart, Franța) (reprezentant: A. Lecomte, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 mai 2018 (cauza R 913/2017-1) privind o procedură de declarare a nulității între Générale Biscuit-Glico France și Lotte

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Lotte Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 364, 8.10.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/53

Ordonanța Tribunalului din 27 februarie 2019 — Miserini Johansson/BEI

(Cauza T-870/16) (1)

(„Funcție publică - Personalul BEI - Absență prelungită sau repetată pentru motive de boală sau de accident, altele decât cele profesionale - Remunerație redusă după douăsprezece luni de absență - Articolul 33 din Regulamentul personalul BEI - Procedură de recunoaștere a originii profesionale a bolii”)

(2019/C 139/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Virna Miserini Johansson (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: A. Senes, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: T. Gilliams, G. Faedo și K. Carr, agenți, asistați de J. Currall și B. Wägenbaur, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și având ca obiect, cu titlu principal, anularea unei decizii a BEI din 25 ianuarie 2016 și repararea prejudiciilor material și moral legate de această decizie și, cu titlu subsidiar, doar repararea prejudiciilor material și moral solicitate cu titlu principal precum și rambursarea cheltuielilor legate de problemele de sănătate dezvoltate din cauza stresului grav de care ar fi suferit reclamanta și care nu ar fi rambursate de sistemul de asigurări de sănătate al BEI

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O condamnă pe doamna Virna Miserini Johansson la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 86, 20.3.2017.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/55

Ordonanța Tribunalului din 28 februarie 2019 — Région de Bruxelles-Capitale/Comisia

(Cauza T-178/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Produse fitosanitare - Substanța activă glifosat - Reînnoire a înscrierii în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”)

(2019/C 139/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Région de Bruxelles-Capitale (reprezentanți: A. Bailleux și B. Magarinos Rey, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, A. Lewis, I. Naglis și G. Koleva, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2324 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2017, L 333, p. 10).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

eConstată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție ale Justice Pesticides, Région wallonne, Pesticide Action Network Europe (PAN Europe), Health & Environment Alliance (HEAL), Nature & Progrès Belgique (Nature & Progrès), SomeOfUs, WeMove Europe (WeMove.EU), Monsanto Europe NV/SA, Monsanto Company, Helm AG, Barclay Chemicals Manufacturing Ltd, Albaugh Europe Sàrl, Albaugh TKI D.O.O. și Albaugh UK Ltd.

3)	Région de Bruxelles-Capitale suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Région de Bruxelles-Capitale, Comisia, Justice Pesticides, Région wallonne, PAN Europe, HEAL, Nature & Progrès, SomeOfUs, WeMove.EU, Monsanto Europe, Monsanto Company, Helm, Barclay Chemicals Manufacturing, Albaugh Europe, Albaugh TKI D.O.O. și Albaugh UK suportă fiecare propriile cheltuieli aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 190, 4.6.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/56

Ordonanța Tribunalului din 28 februarie 2019 — Gollnisch/Parlamentul

(Cauza T-375/18) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubire - Drept instituțional - Membru al Parlamentului European - Lucrările unei delegații în afara Uniunii - Decizia Președintelui Delegației pentru relațiile cu Japonia - Lista persoanelor autorizate să participe la o întâlnire interparlamentară în Japonia care nu include numele reclamantului - Termen de introducere a acțiunii - Tardivitate - Act care nu este supus căilor de atac - Încălcarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate”)

(2019/C 139/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bruno Gollnisch (Villiers-le-Mahieu, Franța) (reprezentant: B. Bonnefoy-Claudet, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: C. Burgos și S. Alonso de León, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect, cu titlu principal, anularea deciziei Președintelui Delegației pentru relațiile cu Japonia din 20 martie 2018 de stabilire a listei persoanelor autorizate să participe la o întâlnire interparlamentară în Japonia și, cu titlu subsidiar, anularea a două decizii implicite de respingere și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect repararea prejudiciului pretins suferit de reclamant ca urmare a acestui act

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Bruno Gollnisch la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Parlamentul European.

(1) JO C 364, 8.10.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/57

Ordonanța Tribunalului din 27 februarie 2019 — SFIE-PE/Parlamentul

(Cauza T-401/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Drept instituțional - Grevă a interpreților - Măsuri de obligare a unor interpreți să presteze servicii, adoptate de Parlamentul European - Act care nu poate fi atacat - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”)

(2019/C 139/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Syndicat des fonctionnaires internationaux et européens — Section du Parlement européen (SFIE-PE) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: O. Caisou-Rousseau și E. Taneva, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 263 și 268 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei din 2 iulie 2018 a directorului general al personalului din Parlament privind obligarea unor interpreți și a unor interpreți de conferință să presteze servicii pe data de 3 iulie 2018, precum și a deciziilor ulterioare ale directorului general al personalului din Parlament privind obligarea unor interpreți și a unor interpreți de conferință să presteze servicii pe datele de 4, 5, 10 și 11 iulie 2018 și, pe de altă parte, obligarea Parlamentului la repararea prejudiciului moral produs prin aceste decizii, evaluat ex aequo et bono la 10 000 de euro

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție a Consiliului Uniunii Europene.

3)	Obligă Syndicat des fonctionnaires internationaux et européens — Section du Parlement européen (SFIE-PE) la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor aferente procedurii de măsuri provizorii, cu excepția celor aferente cererii de intervenție a Consiliului.

4)	SFIE-PE, Parlamentul European și Consiliul suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție a Consiliului.

(1) JO C 364, 8.10.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/58

Ordonanța Tribunalului din 27 februarie 2019 — ND (*1) și OE (*1)/Comisia

(Cauza T-581/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Pretinsă discriminare între funcționarii europeni și rezidenții naționali în ceea ce privește modul de calcul al remunerației nete care determină tariful anumitor prestații sociale - Coordonarea regimurilor de securitate socială - Clasare a unei plângeri - Neinițierea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor - Inadmisibilitate”)

(2019/C 139/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ND (*1), OE (*1) (reprezentant: A. Bove, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: D. Martin, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei cuprinse în scrisoarea Comisiei din 27 iulie 2018, notificată reclamanților la 30 iulie 2018, prin care le-a fost clasată plângerea îndreptată împotriva orașului Luxemburg, statului luxemburghez și Curții Administrative din Luxemburg

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.

2)	Îi obligă ND (1) și OE (1) la plata cheltuielilor de judecată.

(*1) Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.

(1) JO C 408, 12.11.2018.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/59

Ordonanța președintelui Tribunalului din 5 februarie 2019 — Trifolio-M și alții/EFSA

(Cauza T-675/18 R)

(„Cerere de măsuri provizorii - Produse fitosanitare - Procedura de revizuire a aprobării substanței active azadirachtin - Respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate - Lipsa fumus boni juris”)

(2019/C 139/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Trifolio-M GmbH (Lahnau, Germania), Oxon Italia SpA (Milan, Italia), Mitsui AgriScience International SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: C. Mereu și S. Englebert, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (reprezentanți: D. Detken și S. Gabbi, agenți, asistați de S. Raes, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării deciziei din 11 septembrie 2018 a directorului executiv al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară de soluționare a cererilor de aplicare a regimului de confidențialitate în privința concluziei referitoare la evaluarea inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active azadirachtine (EFSA1LA1DEC/19777743/2018)

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Anulează Ordonanța din 20 noiembrie 2018, Trifolio-M și alții/EFSA, (T-675/18 R).

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/60

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2019 — Cham Holding și Bena Properties/Consiliul

(Cauza T-55/19)

(2019/C 139/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Cham Holding Co. SA (Damasc, Siria) și Bena Properties Co. SA (Damasc) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantelor ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea prejudiciului suferit de reclamante, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	cu titlu subsidiar, dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamante;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv principal și un motiv subsidiar, întemeiate pe prejudiciul pe care l-ar fi suferit acestea și de care ar fi răspunzător Consiliul Uniunii Europene.

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantelor și dreptului la respectarea reputației lor. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral și material semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației lor, pe de o parte, și, respectiv, în încetarea contractelor, în pierderea de echipament și în pierderea de venituri, pe de altă parte, pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/61

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2019 — Syriatel Mobile Telecom/Consiliul

(Cauza T-56/19)

(2019/C 139/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Syriatel Mobile Telecom (Joint Stock Company) (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantei ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	cu titlu subsidiar, dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamantă;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv principal și un motiv subsidiar, întemeiate pe prejudiciul pe care l-ar fi suferit aceasta și de care ar fi răspunzător Consiliul Uniunii Europene.

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei și dreptului la respectarea reputației sale. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral și material semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației sale, pe de o parte, și, respectiv, în încetarea contractelor, în pierderea de echipament și în pierderea de venituri, pe de altă parte, pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/61

Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2019 — Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-57/19)

(2019/C 139/64)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Rami Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantului ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamant, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv principal și un motiv subsidiar, întemeiate pe prejudiciul pe care l-ar fi suferit acesta și de care ar fi răspunzător Consiliul Uniunii Europene.

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului și dreptului la respectarea reputației sale. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral și material semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației sale, pe de o parte, și, respectiv, în încetarea contractelor, în pierderea de echipament și în pierderea de venituri, pe de altă parte, pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/62

Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2019 — Othman/Consiliul

(Cauza T-58/19)

(2019/C 139/65)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Razan Othman (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantei ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei și dreptului la respectarea reputației sale. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral și material semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației sale, pe de o parte, și, respectiv, în încetarea contractelor, în pierderea de echipament și în pierderea de venituri, pe de altă parte, pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/63

Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2019 — Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-59/19)

(2019/C 139/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ehab Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantului ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamant, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului și dreptului la respectarea reputației sale. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației sale, produs în urma includerii sale în listele de sancțiuni și pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/64

Acțiune introdusă la 3 februarie 2019 — Drex Technologies/Consiliul

(Cauza T-61/19)

(2019/C 139/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Drex Technologies SA (Tortola, Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantei ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	cu titlu subsidiar, dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamantă;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei și dreptului la respectarea reputației sale. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral și material semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației sale, pe de o parte, și, respectiv, în încetarea contractelor, în pierderea de echipament și în pierderea de venituri, pe de altă parte, pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/65

Acțiune introdusă la 3 februarie 2019 — Almashreq Investment Fund/Consiliul

(Cauza T-62/19)

(2019/C 139/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Almashreq Investment Fund (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantei ca admisibilă și fondată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă, cu un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—	cu titlu subsidiar, dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamantă;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivul principal este întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu, și anume Decizia (PESC) 2018/778 a Consiliului din 28 mai 2018 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și actele subsecvente de punere în aplicare a acesteia, ar fi nelegale. În primul rând, acestea ar încălca obligația de motivare, astfel cum a fost prevăzută la articolele 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în al doilea rând, ele ar aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei și dreptului la respectarea reputației sale. Această încălcare ar fi fost cauza directă a unui prejudiciu moral și material semnificativ pe care l-a suferit, constând într-o atingere adusă reputației sale, pe de o parte, și, respectiv, în încetarea contractelor, în pierderea de echipament și în pierderea de venituri, pe de altă parte, pentru care ar avea dreptul la o reparație.

La rândul său, motivul subsidiar este întemeiat pe existența unui regim de răspundere obiectivă a Uniunii Europene.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/66

Acțiune introdusă la 5 februarie 2019 — CRIA și CCCMC/Comisia

(Cauza T-72/19)

(2019/C 139/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: China Rubber Industry Association (CRIA) (Beijing, China) și China Chamber of Commerce of Metals, Minerals & Chemicals Importers & Exporters (CCCMC) (Beijing) (reprezentanți: R. Antonini, E. Monard și B. Maniatis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1690 al Comisiei din 9 noiembrie 2018 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163, în ceea ce le privește pe reclamante și pe membrii acestora vizați; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că, prin efectuarea analizei prejudiciului pe baza unor date „ponderate” ale societăților incluse în eșantion, regulamentul atacat încalcă articolul 2 litera (d), articolul 8 alineatele (1), (4) și (7) și articolul 27 [coroborat cu articolul 10 alineatul (6)] din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”) (1). Chiar dacă se presupune că ponderarea ar fi admisă, modul în care a fost realizată reprezintă o încălcare a articolului 8 alineatele (1), (2) și (4) și a articolului 15 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că includerea de anvelope reșapate nu permite Comisiei să obțină vreo bază pentru o avansare logică a investigației sale, cu încălcarea articolului 2 litera (d), a articolului 8 alineatele (1), (4) și (5) și a articolului 9 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază. Analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, care ignoră segmentarea între anvelopele noi și cele reșapate, nu se bazează pe elemente de probă pozitive și nu constituie o examinare obiectivă, cu încălcarea articolului 8 alineatele (1), (4) și (5) din regulamentul antisubvenție de bază.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că aprecierea efectelor asupra prețurilor (subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative) și determinarea nivelului de eliminare a prejudiciului încalcă articolul 8 alineatele (1) și (2) și articolul 15 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, întrucât nu ia în considerare costul pe kilometru semnificativ mai mare al unei anvelope noi în comparație cu o anvelopă reșapată și întrucât se bazează pe prețurile de export stabilite.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că incoerențele, contradicțiile și lipsa de elemente de probă pozitive și/sau obiective în susținerea analizei legăturii de cauzalitate încalcă articolul 8 alineatele (1) și (5) din regulamentul antisubvenție de bază. De asemenea, regulamentul atacat nu examinează în mod corespunzător alți factori cunoscuți pentru a asigura că prejudiciul cauzat de acești alți factori nu este atribuit unor importuri care fac obiectul unui dumping, cu încălcarea articolului 8 alineatele (1) și (6) din regulamentul antisubvenție de bază.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al reclamantelor și a articolului 11 alineatul (7), a articolului 29 alineatele (1), (2) și (3) și a articolului 30 alineatele (2) și (4) din regulamentul antisubvenție de bază prin nedivulgarea informațiilor relevante pentru determinarea prejudiciului și a dumpingului și prin neacordarea în favoarea reclamantelor a accesului la aceste informații.

Al șaselea motiv este întemeiat pe faptul că nivelul taxelor antidumping impuse de regulamentul atacat încalcă dispozițiile corespunzătoare ale Regulamentului (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului („regulamentul antidumping de bază”) (2) și articolul 2 alineatul (10) litera (b) și articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul antidumping de bază.

(1) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 55).

(2) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/67

Acțiune introdusă la 12 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (We IntelliGence the World)

(Cauza T-84/19)

(2019/C 139/70)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (We IntelliGence the World) — cererea de înregistrare nr. 15 225 246

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1062/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

Încălcarea articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/68

Acțiune introdusă la 15 februarie 2019 — Broughton/Eurojust

(Cauza T-87/19)

(2019/C 139/71)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamant: Jon Broughton (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: D. C. Coppens, avocat)

Pârât: Eurojust

Concluziile

—	anularea în temeiul articolului 270 TFUE a deciziilor atacate ale Eurojust 62/2018/AD din 20 noiembrie 2018, AD 2018-26 și AD 2018-27 din 4 mai 2018, precum și a deciziei de restituire a plății nedatorate din 4 mai 2018;

—	declararea faptului că limba franceză trebuie considerată ca fiind a doua limbă a domnului Broughton, iar neerlandeza ca a treia sa limbă;

—	declararea faptului că restituirea dispusă împotriva reclamantului este nelegală, dispunerea încetării acesteia și declararea faptului că sumele recuperate de Eurojust trebuie să fie restituite reclamantului;

—	declararea faptului că Eurojust trebuie să îl repună pe reclamant în situația juridică în care acesta se afla anterior deciziilor atacate;

—	obligarea Eurojust la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv, îndreptat împotriva tuturor deciziilor atacate

—	ancheta nu a fost desfășurată în mod obiectiv și conștiincios;

—	faptele pe care se sprijină decizia nu au fost stabilite pe baza unei anchete conștiincioase și independente;

—	decizia este neîntemeiată în fapt;

—	interesele reclamantului nu au fost luate în considerare suficient, cu încălcarea principiului egalității armelor.

Al doilea motiv, îndreptat împotriva Deciziilor AD 2018-26 și AD 2018-27; deciziile sunt neîntemeiate în fapt

—	faptele pe care se sprijină decizia nu pot fi dovedite;

—	faptele au fost stabilite în mod inexact;

—	elementele de probă au fost apreciate în mod inexact.

Al treilea motiv, îndreptat împotriva deciziei de a solicita restituirea

—	decizia este neîntemeiată în fapt;

—	decizia nu a fost motivată suficient.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/69

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (currencymachineassistant)

(Cauza T-88/19)

(2019/C 139/72)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă currencymachineassistant — cererea de înregistrare nr. 15 225 071

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1059/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/70

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (robodealer)

(Cauza T-89/19)

(2019/C 139/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite ale Americii)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative robodealer — cerere de înregistrare nr. 015225212

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1058/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International Incorporated să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/72

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (currencyassistant)

(Cauza T-90/19)

(2019/C 139/74)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta din fața Tribunalului

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurativă currencyassistant — cererea de înregistrare nr. 15 224 876

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1057/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International Incorporated să își suporte propriile cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile de pe rolul EUIPO.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/73

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (radingcurrencyassistant)

(Cauza T-91/19)

(2019/C 139/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă radingcurrencyassistant — cererea de înregistrare nr. 15 225 238

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1056/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/74

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (CKPL)

(Cauza T-92/19)

(2019/C 139/76)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă CKPL — cererea de înregistrare nr. 15 368 897

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1060/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/75

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (AI moneypersonalassistant)

(Cauza T-93/19)

(2019/C 139/77)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă AI moneypersonalassistant — cererea de înregistrare nr. 15 225 188

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1055/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/76

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (moneyassistant)

(Cauza T-94/19)

(2019/C 139/78)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă moneyassistant — cererea de înregistrare nr. 15 225 105

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1054/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/77

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (AI currencypersonalassistant))

(Cauza T-95/19)

(2019/C 139/79)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York,Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă AI currencypersonalassistant — cererea de înregistrare nr. 15 225 097

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1053/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/78

Acțiune introdusă la 14 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MasterCard International (CNTX Trading)

(Cauza T-96/19)

(2019/C 139/80)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, lawyers)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „CNTX Trading” — cererea de înregistrare nr. 15 368 939

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 986/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/79

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl v EUIPO — MasterCard International (AIdealer)

(Cauza T-97/19)

(2019/C 139/81)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MasterCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă AIdealer — cererea de înregistrare 15 216 765

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2019 în cauza R 1063/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/81

Acțiune introdusă la 13 februarie 2019 — Cinkciarz.pl/EUIPO — MaserCard International (CNTX)

(Cauza T-98/19)

(2019/C 139/82)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Cinkciarz.pl sp. z o.o. (Zielona Góra, Polonia) (reprezentanți: E. Skrzydło-Tefelska și K. Gajek, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MaserCard International, Inc. (New York, New York, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă CNTX — cererea de înregistrare nr. 15 368 954

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 1064/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a MasterCard International, Incorporated la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă, inclusiv a celor efectuate în procedurile în fața EUIPO.

Motivele invocate

—

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, coroborat cu articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și a bunei administrări;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/82

Acțiune introdusă la 19 februarie 2019 — L. Oliva Torras/EUIPO — Mecánica del Frío (Cuplaje pentru vehicule)

(Cauza T-100/19)

(2019/C 139/83)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: L. Oliva Torras, SA (Manresa, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mecánica del Frío, SL (Cornellá de Llobregat, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar (Cuplaje pentru vehicule) — desenul sau modelul industrial comunitar nr. 2217 588-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 noiembrie 2018 în cauza R 1397/2017-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Cu privire la motivul de nulitate, se solicită să se confirme concluziile camerei de recurs în această privință și să se examineze acțiunea în anulare întemeiată pe motivele de nulitate a unui desen industrial comunitar în raport cu fiecare dintre articolele 4-9 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare, referitoare la „condiții de protecție”.

—

Cu privire la anterioritatea pe care se întemeiază susținerile referitoare la lipsa de noutate și de caracter individual: întrucât comparația efectuată de divizia de anulare și de camera de recurs care se bazează doar pe imaginea A (redată în catalog) este incorectă, se solicită efectuarea comparației ținând seama de toate elementele de probă prezentate și de circumstanțele speciale ale speței.

—

Cu privire la fond: lipsa de noutate a desenului industrial înregistrat. Se solicită declararea nulității acestui desen din moment ce el aproape identic cu desenul comercializat de reclamantă și, prin urmare, este o imitație practic identică neautorizată a acestuia din urmă. În consecință, desenului industrial comunitar contestat nu îndeplinește condiția privind noutatea necesară pentru a putea beneficia de protecție prin intermediul înregistrării unui desen industrial comunitar.

—

Cu privire la fond: lipsa de caracter individual al desenului industrial înregistrat. Se solicită declararea nulității acestuia pentru lipsa de caracter individual în raport cu desenele divulgate anterior de L. Oliva Torras, S.A., având în vedere marja de libertate creativă restrânsă impusă de funcționalitatea tehnică a piesei care trebuie să fie montată pe un motor special al vehiculului, caracteristicile unui utilizator informat și similitudinile dintre piesele comparate.

—

Cu privire la fond: existența unor excepții de la protecția desenului industrial înregistrat conform articolului 8 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare. Se solicită declararea nulității desenului industrial contestat pentru motivul că intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2), dat fiind că aparența desenului este dictată exclusiv de funcția sa tehnică, precum și declararea nulității acestuia pentru motivul că intră sub incidența interdicției absolute prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare întrucât constituie o componentă a unui produs complex.

—	Cu privire la fond: desenul industrial înregistrat contravine articolului 9 din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare. Se solicită să se confirme decizia camerei de recurs în această privință.

—

În conformitate cu articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, denumit „Reguli generale de alocare a cheltuielilor de judecată”, se solicită ca partea care cade în pretenții să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă acest lucru a fost solicitat de cealaltă parte.

Motivele invocate

—	încălcarea articolelor 5, 6, 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/83

Acțiune introdusă la 19 februarie 2019 — Garriga Polledo și alții/Parlamentul

(Cauza T-102/19)

(2019/C 139/84)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Salvador Garriga Polledo (Madrid, Spania) și 45 alți reclamanți (reprezentanți: A. Schmitt și A. Waisse, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

după caz, ca măsuri de organizare a procedurii sau ca activități de cercetare judecătorească, obligarea Parlamentului European să prezinte avizele Serviciului Juridic al Parlamentului European, care ar fi fost emise la 16 iulie 2018, precum și la 3 decembrie 2018, indiferent de data lor exactă, dar în orice caz înainte de adoptarea Deciziei Biroului Parlamentului din 10 decembrie 2018 de modificare a Normelor de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (JO 2018, C 466, p. 8);

—

anularea deciziei citate mai sus adoptate de Biroul Parlamentului la 10 decembrie 2018 de modificare a Normelor de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, în măsura în care aceasta modifică articolul 76 din normele de aplicare [considerentele (5) și (6), articolul 1 alineatul (7) și articolul 2, în măsura în care se referă la articolul 76 din normele de aplicare din decizia citată mai sus] sau, în caz contrar, dacă elementele citate anterior nu ar fi considerate detașabile de restul actului atacat, anularea deciziei citate mai sus în integralitate;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența rationae materiae a Biroului

—

pe de o parte, actul atacat a fost adoptat cu încălcarea Statutului deputaților în Parlamentul European, adoptat prin Decizia 2005/684/CE, Euratom a Parlamentului European din 28 septembrie 2005 (JO 2005, L 262, p.1, Ediție specială, 01/vol. 6, p. 28) (denumit în continuare „statutul”). Actul atacat este în special contrar dispozițiilor articolului 27 din statut, care impune păstrarea „drepturilor dobândite” și a „drepturilor viitoare”;

—	pe de altă parte, actul atacat introduce un impozit, instituind o prelevare specială în cuantum de 5 % din valoarea nominală a pensiei, în condițiile în care introducerea unui impozit nu intră în competența Biroului, potrivit articolului 223 alineatul (2) TFUE.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură

—	pe de o parte, se impută Biroului că a adoptat actul atacat cu nerespectarea normelor impuse de articolul 223 TFUE;

—	pe de altă parte, actul atacat este insuficient motivat și încalcă astfel obligația de motivare prevăzută la articolul 296 paragraful al doilea TFUE și articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor dobândite și a drepturilor viitoare și a principiului încrederii legitime

—	pe de o parte, actul atacat încalcă drepturile dobândite și drepturile viitoare care rezultă atât din principiile generale ale dreptului, cât și din statut, care impune în mod expres ca acestea să se păstreze „integral” (articolul 27);

—	pe de altă parte, actul atacat încalcă principiul încrederii legitime.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a principiilor egalității de tratament și nediscriminării

—	pe de o parte, atingerile aduse drepturilor reclamanților sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite de actul atacat;

—	pe de altă parte, actul atacat trebuie să fie anulat pentru încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice și pe lipsa măsurilor tranzitorii

—	pe de o parte, actul atacat încalcă principiul securității juridice, întrucât produce în mod ilegal efecte retroactive;

—	pe de altă parte, actul atacat încalcă principiul securității juridice, întrucât nu a prevăzut adoptarea de măsuri tranzitorii.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/84

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Mende Omalanga/Consiliul

(Cauza T-103/19)

(2019/C 139/85)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Lambert Mende Omalanga (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 11 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 11 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, inclusiv încălcarea obligației de motivare care permite justificarea măsurilor și garantarea unei protecții jurisdicționale efective, precum și încălcarea dreptului de a fi ascultat.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește implicarea reclamantului în acte care sabotează adoptarea unei soluții pașnice și bazate pe consens în vederea organizării de alegeri în Republica Democratică Congo.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la viață privată și a principiului proporționalității.

Al patrulea motiv, întemeiat pe inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2010/788/PESC a Consiliului din 20 decembrie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo și de abrogare a Poziției comune 2008/369/PESC (JO 2010, L 336, p. 30) și a articolului 2b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva persoanelor ale căror acțiuni încalcă embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo (JO 2005, L 193, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 4, p. 3). În această privință, reclamantul susține că criteriul juridic, astfel cum este definit în aceste articole, pe care se întemeiază înscrierea numelui reclamantului pe listele în cauză încalcă principiul previzibilității actelor Uniunii și principiul proporționalității întrucât conferă Consiliului o putere de apreciere arbitrară și discreționară.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/85

Acțiune introdusă la 19 februarie 2019 — Dermavita/EUIPO — Allergan Holdings France (JUVÉDERM)

(Cauza T-104/19)

(2019/C 139/86)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Dermavita Co. Ltd (Beirut, Liban) (reprezentant: G. Paricheva, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Allergan Holdings France SAS (Courbevoie, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală JUVÉDERM — marca Uniunii Europene nr. 5 807 169

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 decembrie 2018 în cauza R 2630/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs să își suporte propriile cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată ale solicitantei declarării nulității din fiecare etapă a procedurii de declarare a nulității și de recurs, inclusiv a cheltuielilor din prezenta procedură.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/86

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Louis Vuitton Malletier/EUIPO — Wisniewski (Reprezentarea unui motiv de damier)

(Cauza T-105/19)

(2019/C 139/87)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Louis Vuitton Malletier (Paris, Franța) (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, N. Parrotta și F. Rossi, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Norbert Wisniewski (Varșovia, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a semnului figurativ care reprezintă un motiv de damier –Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 2 829 851

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 noiembrie 2018 în cauza R 274/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură;

—	obligarea lui Norbert Wisniewski la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/87

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — ACRE/Parlamentul

(Cauza T-107/19)

(2019/C 139/88)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Alliance of Conservatives and Reformists in Europe (ACRE) (reprezentanți: E. Plasschaert și E. Montens, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Parlamentului European din 10 decembrie 2018 conținută în scrisoarea din 12 decembrie 2018 cu numărul de referință D 202862 referitoare la grantul final acordat reclamantei pentru anul 2017, în condițiile în care decizia menționată:

—

a recalificat cuantumul referitor la studiul „Survey on attitude on UK minority groups in the EU”, și anume suma de 108 985,58 euro, în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii din cauza pretinsei sale neconformități cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 (1);

—	a recalificat cuantumul referitor la conferința intitulată „UK Trade Partnership Conference”, și anume suma de 122 295,10 euro, în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii din cauza pretinsei sale neconformități cu articolul 7 din Regulamentul nr. 2004/2003;

—	a recalificat cuantumul referitor la conferința intitulată „Conservative International — Miami Conference of 26-27 May 2017”, și anume suma de 249 589,17 euro, în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii din cauza pretinsei sale neconformități cu articolul 8 din Regulamentul nr. 2004/2003;

—	a recalificat cuantumul referitor la conferința intitulată „Conservative International — Kampala Conference of 13-15 July 2017”, și anume suma de 91 546,58 euro, în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii din cauza pretinsei sale neconformități cu articolul 8 din Regulamentul nr. 2004/2003;

—	a apreciat că plata, de către partidul „Armenia prosperă”, a unei cotizații în cuantum de 133 043,80 euro este supusă plafonului de 12 000 de euro aplicabilă donațiilor și a obligat-o pe reclamantă să restituie acestui membru cuantumul care depășea 12 000 de euro, respectiv suma de 121 043,80 euro;

—

anularea deciziei prin care se acordă o contribuție cu numărul de referință FINS-2019-5, în măsura în care condiționează plata, de către Parlamentul European, a totalității prefinanțării, în cuantum de 4 422 345,48 euro, de restituirea către Parlamentul European, anterior datei de 15 ianuarie 2019, (i) a sumei de 535 609,48 euro et (ii) și a tuturor sumelor primite în mod necuvenit de la terți, terților respectivi, și, în consecință, articolului I.5.1 din Condițiile speciale anexate la decizia menționată;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 13 motive.

Motive referitoare la totalitatea elementelor contestate din cadrul deciziei:

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, a articolelor 7 și 8 din Decizia Biroului Parlamentului European din 29 martie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european, a articolului II.14.1 din decizia de acordare a unui grant pentru anul 2017, precum și a dreptului la apărare al reclamantei.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2004/2003 Motive referitoare la recalificarea sumei de 108 985,58 euro în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii:

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 din Regulamentul nr. 2004/2003 și, în orice caz, pe o eroare vădită de apreciere

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind securitatea juridică

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind egalitatea de tratament Motive referitoare la recalificarea sumei de 122 295,10 euro în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii:

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 din Regulamentul nr. 2004/2003 și, în orice caz, pe o eroare vădită de apreciere

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind egalitatea de tratament Motive referitoare la recalificarea sumei de 249 589,17 euro și a sumei de 91 546,58 euro în cheltuieli neeligibile și destinate restituirii:

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 2004/2003, a articolului 10 alineatul (4) TUE, a articolului 204a din Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, precum și a articolelor 11 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și, în orice caz, pe o eroare vădită de apreciere.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind securitatea juridică

10.	Al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind egalitatea de tratament și nediscriminarea Motive referitoare la recalificarea sumei 133 043,00 euro și la ordinul de a restitui suma de 121 043,80 euro:

11.	Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 2 și 6 din Regulamentul nr. 2004/2003 și, în orice caz, pe o eroare vădită de apreciere

12.	Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind securitatea juridică

13.	Al treisprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al Uniunii privind egalitatea de tratament și nediscriminarea

În susținerea celui de al doilea capăt de cerere, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, a articolului (UE, EURATOM) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 (2), precum și a dreptului la apărare al reclamantei.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Decizia Biroului Parlamentului European din 28 mai 2018 de stabilire a procedurilor de punere în aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european (JO 2003, L 297, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 3).

(2) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO 2014, L 317, p. 1).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/90

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kerry Luxembourg Sàrl/EUIPO — Döhler (TasteSense By Kerry)

(Cauza T-108/19)

(2019/C 139/89)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Kerry Luxembourg Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Döhler GmbH (Darmstadt, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TasteSense By Kerry — Cererea de înregistrare nr. 15 820 509

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27.11.2018 în cauza R 1179/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției formulate de Döhler GmbH împotriva înregistrării mărcii TasteSense By Kerry nr. 15 820 509;

—	obligarea EUIPO și a Döhler, dacă aceasta intervine în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/91

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kerry Luxembourg/EUIPO — Döhler (TasteSense)

(Cauza T-109/19)

(2019/C 139/90)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Kerry Luxembourg Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: A. von Mühlendahl și H. Hartwig, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Döhler GmbH (Darmstadt, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta din fața Tribunalului.

Marca în litigiu: cererea de marcă a Uniunii Europene figurativă TasteSense — cererea de înregistrare nr. 15 820 525.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2018 în cauza R 1178/2018-2.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției formulate de Döhler GmbH împotriva înregistrării mărcii TasteSense nr. 15 820 525;

—	obligarea EUIPO și a Döhler, dacă aceasta din urmă intervine în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/92

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kazembe Musonda/Consiliul

(Cauza T-110/19)

(2019/C 139/91)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Claude Kazembe Musonda (Lubumbashi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 10 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 10 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/92

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Boshab/Consiliul

(Cauza T-111/19)

(2019/C 139/92)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Évariste Boshab (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 8 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 8 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/93

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kibelisa Ngambasai/Consiliul

(Cauza T-112/19)

(2019/C 139/93)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Roger Kibelisa Ngambasai (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 6 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 6 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/94

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kampete/Consiliul

(Cauza T-113/19)

(2019/C 139/94)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ilunga Kampete (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 1 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 1 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/95

Acțiune introdusă la 19 februarie 2019 — Bacardi/EUIPO — La Fée (ANGEL’S ENVY)

(Cauza T-115/19)

(2019/C 139/95)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Bacardi Co. Ltd (Vaduz, Liechtenstein) (reprezentant: A. Parassina, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: La Fée LLP (Hertfordahire, Regatul Unit)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale ANGEL’S ENVY — cererea de înregistrare nr. 13 896 551

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2018 în cauza R 338/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției formulate împotriva înregistrării mărcii verbale și figurative nr. 13 896 551 pentru produse din clasa 33;

—	transmiterea hotărârii Tribunalului către EUIPO;

—	obligarea La Fée LLP la plata tuturor costurilor și cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 95 din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 27 alineatele (2)-(4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/96

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kande Mupompa/Consiliul

(Cauza T-116/19)

(2019/C 139/96)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Kande Mupompa (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 9 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 9 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/96

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kahimbi Kasagwe/Consiliul

(Cauza T-117/19)

(2019/C 139/97)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Delphin Kahimbi Kasagwe (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 7 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 7 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/97

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Amisi Kumba/Consiliul

(Cauza T-118/19)

(2019/C 139/98)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gabriel Amisi Kumba (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 2 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 2 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/98

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Mutondo/Consiliul

(Cauza T-119/19)

(2019/C 139/99)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Kalev Mutondo (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 14 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 14 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/99

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Numbi/Consiliul

(Cauza T-120/19)

(2019/C 139/100)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: John Numbi (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 5 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 5 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/99

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Ruhorimbere/Consiliul

(Cauza T-121/19)

(2019/C 139/101)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Éric Ruhorimbere (Mbuji-Mayi, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 12 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 12 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/100

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Ramazani Shadary/Consiliul

(Cauza T-122/19)

(2019/C 139/102)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Emmanuel Ramazani Shadary (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 13 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 13 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și a articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/101

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Kanyama/Consiliul

(Cauza T-123/19)

(2019/C 139/103)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Célestin Kanyama (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 4 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 4 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/102

Acțiune introdusă la 20 februarie 2019 — Ilunga Luyoyo/Consiliul

(Cauza T-124/19)

(2019/C 139/104)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ferdinand Ilunga Luyoyo (Kinshasa, Republica Democratică Congo) (reprezentanți: T. Bontinck, P. De Wolf, M. Forgeois, și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2018/1940 a Consiliului din 10 decembrie 2018, în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 3 din anexa II la Decizia 2010/788/PESC;

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1931 al Consiliului din 10 decembrie 2018 în măsura în care îl menține pe reclamant la poziția 3 din anexa Ia la Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	constatarea nelegalității dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Decizia 2010/788/PESC și ale articolului 2b alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauza T-103/19, Mende Omalanga/Consiliul.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/102

Acțiune introdusă la 21 februarie 2019 — Dyson și alții/Comisia

(Cauza T-127/19)

(2019/C 139/105)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dyson Ltd (Malmesbury, Regatul Unit) și alte 14 reclamante (reprezentanți: E. Batchelor, T. Selwyn Sharpe și M. Healy, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea răspunderii pârâtei pentru prejudiciul suferit de reclamante ca urmare a adoptării Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 (1), în cuantum de aproximativ:

—	176 100 000 de euro, inclusiv dobânzile compensatorii, pentru scenariul contrafactual care constă în absența etichetării, de la data intrării în vigoare a Regulamentului delegat nr. 665/2013 până la 19 ianuarie 2019, când regulamentul privind etichetarea a fost anulat; și/sau, cu titlu subsidiar

—	127 100 000 de euro, inclusiv dobânzile compensatorii, pentru scenariul contrafactual al recipientului încărcat cu praf, de la data intrării în vigoare a Regulamentului delegat nr. 665/2013 până la 19 ianuarie 2019, când regulamentul privind etichetarea a fost anulat; și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 (2) și pe depășirea de către aceasta a competenței juridice, astfel cum permite articolul 290 TFUE, prin adoptarea unei metode de testare cu recipient gol în Regulamentul delegat nr. 665/2013.

Pârâta nu ar fi ținut seama de un element esențial al articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2010/30/UE și și-ar fi depășit competența, cu încălcarea articolului 290 TFUE.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a principiului fundamental al egalității de tratament prin adoptarea Regulamentului delegat nr. 665/2013 care ar fi operat o discriminare nelegală între aspiratoarele tradiționale cu sac și cele fără sac, cu tehnologie ciclon, precum cele ale reclamantelor, fără o justificare obiectivă.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a principiului fundamental al bunei administrări și/sau a obligației sale de diligență prin adoptarea unei metode de testare cu recipient gol care: (i) nu ar fi ținut seama de un element esențial al Directivei 2010/30/UE; (ii) ar fi operat o discriminare împotriva unor tehnologii fundamental diferite; și (iii) nu ar fi evaluat cu atenție și cu imparțialitate metodele de testare cu recipient încărcat cu praf, alternative și disponibile, la momentul respectiv.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a dreptului fundamental al reclamantelor la libera exercitare a unei activități comerciale.

Pârâta a adoptat un regulament care ar fi favorizat aspiratoarele tradiționale cu sac care suferă o pierdere în performanță pe măsură ce recipientul se încarcă cu praf, în detrimentul aparatelor cu tehnologie ciclon, precum cele ale reclamantelor, care și-ar menține performanța de-a lungul utilizării. Aceasta a restrâns capacitatea reclamantelor de a desfășura activitatea comercială și de a concura în mod loial cu concurenți a căror performanță inferioară atunci când recipientul se încarcă cu praf este mascată de etichetarea pârâtei realizată pentru testarea cu recipient gol.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că aceste încălcări grave ale dreptului Uniunii Europene au cauzat reclamantelor prejudicii materiale și morale importante, pentru care pârâta ar trebui să fie obligată la plata unor despăgubiri către reclamante.

(1) Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de completare a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a aspiratoarelor (JO 2013, L 192, p. 1).

(2) Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (JO 2010, L 153, p. 1).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/104

Acțiune introdusă la 26 februarie 2019 — Spadafora/Comisia

(Cauza T-130/19)

(2019/C 139/106)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Sergio Spadafora (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: G. Belotti, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei directorului general al OLAF din 26 noiembrie 2018, prin care a fost respinsă reclamația introdusă la 24 iulie 2018 de reclamant;

—	anularea deciziei directorului general delegat al OLAF de la acea dată, acționând ca AIPN, în ceea ce privește numirea șefului de unitate OLAF.C4 („Asistență juridică”) începând cu 1 iunie 2018;

—	obligarea Comisiei Europene la reparării prejudiciului patrimonial și nepatrimonial suferit de reclamant;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune se îndreaptă în principal împotriva deciziilor de numire, începând cu 1 iunie 2018, a șefului de unitate „Asistență juridică” a Direcției „Sprijin pentru investigații” a OLAF și de respingere a reclamației formulate de reclamant, în sensul articolului 90 alineatul (2) din Statut, împotriva deciziei de numire menționate.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 8 primul și al doilea paragraf din Decizia Comisiei C (2016) 3288 final.

—	Se susține în această privință că aprecierile cuprinse în rapoartele societății externe de consultanță nu au fost avute în vedere de AIPN, contrar celor prevăzute, în vederea unei selectări legitime a șefului de unitate, de articolul 8 primul paragraf din decizia Comisiei menționată.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

—

Se susține în această privință că articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu a fost respectat în speță, întrucât decizia de numire a șefului de unitate în discuție, în loc să reprezinte rezultatul legitim al unui proces echitabil de selecție, a constituit obiectivul urmărit printr-un proiect nelegitim anterior al pârâtei. Proiectul nelegitim anterior al pârâtei cuprinde două elemente principale: i) favoritismul în privința unei concurente a reclamantului; ii) încălcarea Hotărârii din 5 decembrie 2017 pronunțate în cauza T-250/16 P.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că, deși, în temeiul articolului 8 al doilea paragraf litera (a) din Decizia Comisiei C(2016) 3288 final, „avant de procéder à une nomination, le directeur général concerné consulte le Commissaire de tutelle”, AIPN nu ar fi recurs în speță la această procedură de consultare, punându-se de acord, în schimb, cu una sau mai multe persoane cu privire la candidatul care urma să fie numit șef de unitate.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/105

Acțiune introdusă la 28 februarie 2019 — Off-White/EUIPO (OFF-WHITE)

(Cauza T-133/19)

(2019/C 139/107)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Off-White LLC (Springfield, Illinois, Statele Unite al Americii) (reprezentant: M. Decker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative OFF-WHITE — cererea de înregistrare nr. 17 360 009

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 14/12/2018 în cauza R 580/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	în orice caz, obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate de OFF-WHITE LLC în fața Tribunalului și a Camerei de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

—	decizia atacată nu a ținut seama de practica anterioară și încalcă principiile juridice ale bunei administrări, securității juridice și egalității de tratament;

—	încălcarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al parlamentului European și al Consiliului.

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/106

Acțiune introdusă la 4 martie 2019 — Pilatus Bank/BCE

(Cauza T-139/19)

(2019/C 139/108)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pilatus Bank plc (Ta’Xbiex, Malta) (reprezentanți: O. Behrends, M. Kirchner și L. Feddern, lawyers)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	să declare nulă decizia atacată, în temeiul articolului 264, întrucât prin această decizie BCE și-a exprimat refuzul de a prelua supervizarea directă a reclamantei în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul privind MUS (1);

—	să oblige pârâta să suporte cheltuielile efectuate de reclamantă, în conformitate cu articolele 134 și 135 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe prezumția eronată a BCE că aceasta nu mai este competentă să supravegheze reclamanta în urma retragerii acordului de licență al acesteia.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că BCE are obligația să asigure supravegherea, întrucât trebuie să garanteze norme ridicate de supraveghere.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac eficientă și a principiului egalității armelor.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor încrederii legitime și securității juridice.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe un abuz de putere.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări adecvate.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi audiat.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nemo auditur.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

15.4.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/107

Acțiune introdusă la 7 martie 2019 — Kludi/EUIPO — Adlon Brand (ADLON)

(Cauza T-144/19)

(2019/C 139/109)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Kludi GmbH & Co. KG (Menden, Germania) (reprezentant: A. Zafar, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Adlon Brand GmbH & Co. KG (Düren, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale „ADLON” — cererea de înregistrare nr. 11 115 961.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2018 în cauza R 1500/2018-2.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 7 din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	încălcarea principiului disponibilității.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 139

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 15 aprilie 2019

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2019/C 139/01	Ultimele publicațiiale Curții de Justiție a Uniunii Europene în JurnalulOficial al Uniunii Europene	1
	GCEU
2019/C 139/02	Repartizarea judecătorilor pe camere	2