Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Costurile neimigrării și ale neintegrării”

[aviz din proprie inițiativă]

(2019/C 110/01)

Raportor:	domnul Pavel TRANTINA
Coraportor:	domnul José Antonio MORENO DÍAZ

Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	149/9/13

1.   Rezumatul concluziilor și recomandărilor

1.1.

CESE consideră că imigrația are o influență pozitivă asupra populației și a creșterii forței de muncă. În cazul în care creșterea naturală a populației devine negativă, imigrația poate contribui la menținerea totalului populației și al forței de muncă la un nivel constant. Cu siguranță, imigrația nu este soluția finală pentru abordarea consecințelor îmbătrânirii demografice în Europa. Cu toate acestea, ar putea fi un remediu și pentru lipsa forței de muncă și de competențe, care nu are legătură cu procesele demografice.

1.2.

Un scenariu al neimigrării în Europa ar însemna că: — Economiile statelor membre ar fi afectate în mod substanțial; piețele locurilor de muncă s-ar putea confrunta cu o presiune greu de suportat, industrii întregi ar da faliment, producția agricolă ar scădea, construcțiile nu ar putea să țină pasul cu cererea. — Provocările demografice s-ar agrava; sistemele de pensii ar putea deveni nesustenabile, sectorul sănătății și îngrijirii ar putea să se prăbușească, depopularea anumitor zone ar putea evolua într-un ritm rapid; în practică, coeziunea socială ar fi subminată. — O interzicere totală a migrației legale ar conduce, în mod inerent, la o creștere a tentativelor de migrație neregulamentară; la rândul său, aceasta ar conduce la suprasecuritizare, suprarepresiune și supracontrol, generând costuri enorme; ar încuraja piețele negre ale locurilor de muncă, exploatarea și sclavia modernă și încercările disperate de reîntregire a familiei. — Rasismul și xenofobia ar înflori chiar mai mult decât în prezent; persoanele deja stabilite provenind din familii de migranți, inclusiv cele ce reprezintă a doua sau a treia generație, ar deveni ținte ale neîncrederii și nedreptăților din partea populației.

1.3.

În schimb, în țările-gazdă pot fi identificate următoarele beneficii ale migrației: posturile vacante pot fi ocupate, iar lacunele în materie de competențe pot fi eliminate, creșterea economică poate fi susținută, iar serviciile adresate populației vârstnice pot fi menținute atunci când nu există destul de mulți tineri la nivel local. Disparitățile în materie de pensii pot fi eliminate prin contribuțiile noilor lucrători migranți tineri. Imigranții aduc energie și inovație. Țările-gazdă sunt îmbogățite de diversitatea culturală și etnică. Zonele afectate de depopulare pot fi readuse la viață, inclusiv școlile, care pot fi transformate. Țările de origine beneficiază de remiteri de bani (sume trimise acasă de către migranți), care depășesc ajutorul extern. Migranții repatriați aduc economii, competențe și contacte internaționale.

1.4.

Realizarea întregului potențial al migrației necesită o abordare care, printre altele, trebuie să utilizeze mai bine competențele populației migrante. CESE este convins că acest lucru trebuie susținut cu politici și mecanisme adecvate de validare a competențelor și solicită UE și statelor membre să sprijine elaborarea rapidă a acestora. În plus, o punere în aplicare adecvată a parteneriatelor în materie de competențe cu țările terțe ar fi reciproc avantajoasă pentru UE și pentru țările de origine ale migranților.

1.5.

UE ar trebui să adopte politici și măsuri care să susțină migrația sigură, legală și regulamentară și, de asemenea, să consolideze incluziunea și coeziunea socială.

1.6.

Neintegrarea implică riscuri și costuri economice, socioculturale și politice. Prin urmare, investițiile în integrarea migranților reprezintă cea mai bună poliță de asigurare împotriva viitoarelor potențiale costuri, probleme și tensiuni. Politicile publice ar trebui să abordeze temerile, preocupările și îngrijorările diferitelor segmente ale populației din societățile din Uniune, pentru a evita discursurile anti-UE și xenofobe. În acest sens, politicile relevante ar trebui să includă o serie de obligații clare, consecvente și motivate ale migranților înșiși, dar și o denunțare consecventă a retoricii și a comportamentelor antimigrație.

1.7.

CESE subliniază faptul că promovarea integrării este esențială pentru consolidarea valorilor și principiilor fundamentale ale UE, dintre care diversitatea, egalitatea și nediscriminarea sunt cruciale. Integrarea se referă la întreaga societate, inclusiv la migranții care se stabilesc într-o țară-gazdă, indiferent de statutul sau originea lor. Cu toate acestea, sunt necesare politici speciale pentru persoanele cu vulnerabilități speciale (cum ar fi refugiații), iar cele mai bune rezultate ar putea fi obținute mai degrabă printr-un sprijin orientat bazat pe comunitate și personalizat, decât printr-o abordare nediferențiată. Prin urmare, este imperativ ca statele membre ale UE să învețe unele de la celelalte și să depună eforturi în mod sincer pentru a promova un mediu în care integrarea migranților să poată fi realizată și să se evite riscurile.

2.   Contextul și obiectivele avizului

2.1.

Cele mai mari fluxuri de migrație din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial i-au îngrijorat pe cetățeni cu privire la posibilitatea altor fluxuri ulterioare de migrație necontrolată și au subliniat importanța unei abordări comune în lupta împotriva migrației neregulamentare și asigurarea capacității UE de a acționa. Statele membre ale UE se confruntă cu provocări în ceea ce privește gestionarea, finanțarea și comunicarea migrației, precum și cu temerile cetățenilor în legătură cu acestea. Deși unii politicieni au profitat de această situație, CESE este convins că scenariul privind migrația trebuie modificat urgent și că trebuie să se revină la o dezbatere rațională bazată pe fapte. Refugiații și migranții nu ar trebui să fie priviți ca o amenințare, ci ca o oportunitate pentru modelul social și economic al Europei.

2.2.

Politicile actuale care plasează controlul migrației în fruntea agendei de politică externă subminează poziția UE în relațiile externe, făcând-o predispusă la șantaj și la pierderea credibilității în materie de drepturi ale omului. CESE are convingerea că UE și statele membre trebuie să depășească modelul actual și să se asigure că promovează căi de intrare oficiale, care să faciliteze migrația legală și integrarea cu succes. Rutele sigure și legale pot atenua presiunea exercitată asupra sistemului de azil din UE.

2.3.

În același timp, atât timp cât piețele din UE vor alimenta cererea de forță de muncă, va exista migrație, legală sau de alt tip. În anumite profesii, cel puțin, cererea va crește (sectorul îngrijirii, activitatea casnică, serviciile sociale, construcții etc.) (1).

2.4.

În cadrul ediției din 2017 a Zilelor societății civile, care a avut loc în iunie, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, a rostit un discurs programatic pe tema „Europa globală și rolul său în asigurarea păcii și stabilității” (2). În intervenția sa, ea a susținut că Europa are nevoie de migrație din motive economice și culturale. Ea a sugerat CESE să elaboreze un studiu sau un raport privind costurile nemigrării, deoarece este de părere că anumite sectoare ale economiilor europene ar fi paralizate dacă toți migranții ar dispărea de la o zi la alta. Raportul ar urmă să transmită punctele de vedere ale actorilor economici și sociali cu privire la modul în care ar arăta Europa fără migranți. Prezentul aviz din proprie inițiativă reprezintă o urmare dată acestei invitații.

2.5.

Migrația are multe fețe: ea poate fi legală, ilegală sau, după cum s-a întâmplat în ultimii trei ani, umanitară, ca urmare a războiului din Siria și din alte părți ale lumii. Fluxurile de migrație sunt, de asemenea, mixte, forța de muncă putând fi sezonieră, necalificată sau înalt calificată. Acest document se axează în principal pe o migrație a forței de muncă sigură, legală și sprijinită de UE (și pe reîntregirea familiilor); totuși, ține seama și de alte forme de imigrație în UE și de potențiala contribuție a migranților care provin dintr-un flux de migrație (temporar) umanitar (solicitanți de azil) și a celor care fac parte dintr-un flux de migrație neregulamentară.

3.   Observații generale

3.1.   Date demografice – o populație în vârstă și în scădere în UE

3.1.1.

La începutul secolului al XXI-lea, Europa se confruntă cu îmbătrânirea populației, cu populații indigene în stagnare sau chiar în declin, cu o rată ridicată a șomajului și, în cazul unora dintre membrii săi cei mai importanți, inclusiv cu o creștere economică lentă. În același timp, Europa rămâne una dintre destinațiile principale pentru migrație (3).

3.1.2.

Modificările privind dimensiunea forței de muncă prezintă una dintre principalele provocări pentru Uniunea Europeană. Deși oferta de forță de muncă (dimensiunea forței de muncă) nu se dezvoltă independent de cererea de forță de muncă, traiectoriile sale viitoare pot fi estimate prin combinarea diferitelor scenarii ale participării forței de muncă cu previziunile demografice, astfel cum au fost identificate de autorii Fișei cu date demografice europene 2018 (4). Forța de muncă actuală din Uniunea Europeană cuprinde aproximativ 245 de milioane de lucrători. Pentru a estima oferta de forță de muncă viitoare până în 2060, autorii au definit trei scenarii privind participarea forței de muncă, care variază între 214, 227 sau 245 de milioane de lucrători.

3.1.3.

Alte previziuni, cum ar fi cele prezentate în fișa informativă a Comisiei Europene pentru Summitul social de la Göteborg din 2017, susțin că, în 2060, pentru fiecare persoană în vârstă vor exista două persoane având vârsta de muncă. În prezent, există patru. Această situație prezintă riscuri majore pentru menținerea modelului social european așa cum îl știm în prezent.

3.1.4.

Pe de altă parte, imigrația are o influență pozitivă asupra populației și asupra creșterii forței de muncă. În cazul în care creșterea naturală a populației devine negativă, imigrația poate contribui la menținerea totalului populației și a forței de muncă la un nivel constant. Imigrația ar putea fi un remediu și pentru lipsa forței de muncă și de competențe care nu are legătură cu procesele demografice. Cu toate acestea, astfel cum susține Institutul de Economie Internațională din Hamburg (HWWI) în raportul său The Costs and Benefits of European Immigration („Costurile și beneficiile imigrației europene”) (5), imigrația nu este soluția finală pentru abordarea consecințelor îmbătrânirii demografice în Europa (întrucât și migranții îmbătrânesc).

3.2.   Potențialul migrației forței de muncă din țările terțe

Pot fi identificate următoarele efecte (6):

3.2.1.

Asupra țărilor-gazdă: — Posturile vacante pot fi ocupate, iar lacunele în materie de competențe pot fi eliminate. — Creșterea economică poate fi susținută. — Serviciile adresate populației vârstnice pot fi menținute atunci când nu există destul de mulți tineri la nivel local. — Disparitățile în materie de pensii pot fi reduse prin contribuțiile noilor lucrători migranți tineri, care plătesc și ei impozite. — Imigranții aduc energie și inovație. — Țările-gazdă sunt îmbogățite de diversitatea culturală și etnică. — Zonele afectate de depopulare pot fi readuse la viață, inclusiv școlile cu un număr de elevi tot mai mic.

3.2.2.

Asupra țărilor de origine: — Țările în curs de dezvoltare beneficiază de remiteri de bani (sume trimise acasă de către migranți) – care în prezent depășesc adesea ajutorul extern (7) –, dar și de schimburi culturale. — Șomajul este redus, iar tinerii migranți își îmbunătățesc perspectivele de trai. — Migranții repatriați aduc economii, competențe și contacte internaționale.

4.   Costurile neimigrării

4.1.   Susținerea creșterii economice și satisfacerea nevoilor pieței forței de muncă

4.1.1.

Imigrația din afara UE are atât un impact direct, cât și unul indirect asupra creșterii economice: se pare că există o corelație clară între creșterea forței de muncă prin imigrație și creșterea PIB-ului agregat. De exemplu, în ultimii ani, Suedia a acordat mii de permise de muncă dezvoltatorilor din domeniul tehnologiei informației, culegătorilor de fructe de pădure și bucătarilor. Imigrația forței de muncă contribuie cu o valoare semnificativă la economia suedeză: întreprinderile care recrutează forță de muncă din rândul imigranților cresc mai rapid decât întreprinderile comparabile. Anual, forța de muncă reprezentată de imigranți din afara UE/SEE contribuie cu peste 1 miliard EUR la PIB-ul suedez și cu peste 400 milioane EUR la veniturile fiscale (8).

4.1.2.

Populația migrantă a generat o creștere de 70 % a forței de muncă din Europa în perioada cuprinsă între 2004 și 2014 (9). Este dificil de precizat care ar fi impactul unui deficit al forței de muncă de asemenea amploare în economia europeană și în fiecare stat membru în parte. În plus, populația născută în străinătate se integrează, de regulă, în nișe de piață (segmentalizare) care fie se dezvoltă rapid, fie intră în declin, oferind o mai mare flexibilitate pentru a răspunde cerințelor pieței muncii din UE.

4.1.3.

În mod similar, populația migrantă participă la situația ocupării forței de muncă din fiecare țară, contribuind la consum și la crearea de noi locuri de muncă. Migranții întreprinzători contribuie la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă, revigorând deseori meșteșuguri și meserii abandonate, și participă din ce în ce mai mult la furnizarea unor bunuri și servicii cu valoare adăugată (10). Prin urmare, CESE recomandă ca, dacă se dorește consolidarea „creativității și a capacității de inovare” a antreprenorilor migranți, să se adopte măsuri specifice la nivelul UE, al statelor membre și la nivel local. Acestea au drept scop eradicarea discriminării și crearea unor condiții egale pentru toți, astfel încât să poată contribui la creșterea favorabilă incluziunii și la crearea unor locuri de muncă de calitate (11).

4.1.4.

De asemenea, CESE consideră că, având în vedere tendința lor specifică de a opera în domeniul asistenței medicale și în activitățile economiei bazate pe partajare și ale economiei circulare, întreprinderile din sectorul economiei sociale pot facilita și sprijini, pe lângă crearea de noi locuri de muncă, inclusiv antreprenoriatul și accesul migranților din afara UE la activitățile economice (12).

4.1.5.

Măsurarea impactului fiscal al imigrației este o problemă complexă. Cu toate acestea, OCDE susține (13) că, per ansamblu, migranții au avut un impact fiscal neutru în ultimii 50 de ani, și anume orice costuri pe care aceștia le-ar fi putut genera au fost acoperite de profiturile obținute prin taxele și impozitele colectate.

4.1.6.

Un studiu efectuat de Oxford Economics (14) a concluzionat că lucrătorii migranți au ajutat la menținerea unei forțe de muncă adecvate pentru a alimenta expansiunea economică din perioada 2004-2008. Disponibilitatea forței de muncă reprezentate de migranți pare să fi contat decisiv pentru unele întreprinderi, care au supraviețuit sau care nu au fost nevoite să își mute producția în străinătate (autorii citează un sondaj la care au participat 600 de întreprinderi, în care 31 % dintre respondenți au afirmat că migranții sunt importanți pentru supraviețuirea organizației lor, cifră care a crescut la 50 % în domeniul sănătății, al asistenței sociale și al agriculturii).

4.1.7.

Este clar că imigrația poate fi benefică din punct de vedere economic, atât pentru țările de origine, cât și pentru țările-gazdă. Cu toate acestea, în contextul structurilor economice și comerciale actuale, țările bogate și puternice au cele mai multe beneficii. Migrația are, de asemenea, potențialul de a uni popoarele din punct de vedere cultural și de a promova înțelegerea, însă pot apărea conflicte dacă nu se fac eforturi pentru a risipi neînțelegerile, prejudecățile sau miturile existente în rândul localnicilor, dar și în sânul comunităților de migranți.

4.2.   Eliminarea lacunelor în materie de competențe

4.2.1.

În general, economia europeană pierde mai mult de 5 % din productivitate în fiecare an, din cauza unei neconcordanțe între competențele lucrătorilor și nevoile pieței muncii, potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru economia de piață (IME) (15), comandat de CESE și publicat la 24 iulie 2018. Studiul arată că aceasta reprezintă o pierdere de 80 de eurocenți pentru fiecare oră lucrată. Profesiile afectate cel mai grav sunt cele din sectorul informatic și al comunicațiilor, cele medicale și, la nivel mai general, cele din domeniile științei, tehnologiei și ingineriei. Fenomenul afectează și profesorii, asistenții medicali și moașele. Tendința se înrăutățește din cauza declinului demografic și a evoluțiilor tehnologice, susțin autorii. Aceste lacune în materie de competențe ar putea fi abordate, parțial, de migrația forței de muncă.

4.2.2.

Totuși, realizarea întregului potențial al migrației în acest domeniu necesită o abordare care, printre altele, trebuie să utilizeze mai bine competențele și abilitățile populației migrante. Imigranții sunt de obicei supracalificați pentru posturile care li se oferă (16).

4.2.3.

Lacunele în materie de competențe pot fi parțial eliminate numai dacă imigranții își validează calificările și competențele. Mecanismele de echivalare ale UE sunt, totuși, încă în curs de dezvoltare și depind de statele membre. Instrumentul european de stabilire a profilului de competențe nu este suficient utilizat de statele membre și de actorii din teren. Cu toate acestea, există inițiative neguvernamentale, cum ar fi cardurile de competențe Bertelsmann Stiftung sau autoevaluarea online a competențelor profesionale (17).

4.2.4.

O punere în aplicare adecvată a parteneriatelor în materie de competențe cu țările din afara UE ar fi reciproc avantajoasă pentru UE și pentru țările de origine ale migranților.

4.3.   Susținerea sectorului îngrijirii

4.3.1.

Deficitul de pe piața forței de muncă în sectorul asistenței medicale este o adevărată „bombă cu ceas”. Criza este încă în curs (18), iar deficitul de forță de muncă va crește, dacă nu se vor obține răspunsuri politice adecvate. Încă din anul 1994, îngrijirea a fost definită drept un sector strategic de către Comisia Europeană. În 2010, ea a avertizat că, până în 2020, deficitul de forță de muncă în domeniul sănătății va fi de două milioane de lucrători, dacă nu se iau măsuri urgente pentru satisfacerea necesității de a dispune de până la un milion de lucrători în domeniul îngrijirii de lungă durată (19).

4.3.2.

Deficitul de forță de muncă predomină în cazul profesiilor din sectorul îngrijirii în multe state membre. Recrutarea atât a îngrijitorilor la domiciliu legali, cât și a celor fără forme legale, reduce deficitul din sectorul îngrijirii. Sistemele de îngrijire din Europa de Sud, în special, se bazează în mare măsură pe îngrijitorii la domiciliu. În Italia, de exemplu, migranții care sunt îngrijitori la domiciliu reprezintă aproximativ trei sferturi din forța de muncă din acest sector (20).

4.3.3.

Țările din Europa Centrală și de Est (ECE) sunt, de asemenea, afectate de deficitul de forță de muncă în sectorul îngrijirii, precum și de creșterea cererii de servicii de îngrijire în Europa de Vest. De exemplu, Polonia furnizează mulți îngrijitori altor țări, în pofida unei forțe de muncă epuizate în sectorul îngrijirii. Acest deficit se suprapune cu sosirea în Polonia a lucrătorilor din Ucraina și din alte țări din afara UE (21).

4.3.4.

De asemenea, este important de remarcat contribuția economică semnificativă a femeilor migrante pentru familii și comunități, prin munca remunerată și nevoia de a aborda inegalitățile dintre femei și bărbați pe piețele forței de muncă (22). Studiile arată că majoritatea lucrătoarelor migrante sunt angajate pentru a ocupa posturi din sectorul serviciilor (de exemplu, servicii de alimentație publică, ocupații casnice și din domeniul asistenței medicale). Munca fără forme legale, gradul redus de ocupare a forței de muncă și angajarea cu contracte de muncă pe durată determinată ar putea genera dezavantaje pentru femeile migrante pe piețele muncii din UE; ar trebui elaborate în continuare măsuri pentru a garanta egalitatea de tratament și pentru a asigura protecția persoanelor vulnerabile.

4.4.   Abordarea depopulării zonelor rurale și îndepărtate

4.4.1.

Zonele rurale, montane și insulare devin depopulate, ceea ce creează o spirală economică și socială descendentă care câștigă teren pe măsură ce tot mai mulți oameni migrează spre orașe. Pierderea populației reduce sumele de bani care circulă într-o comunitate, ceea ce afectează viabilitatea întreprinderilor, a magazinelor și a legăturilor de transport locale, precum și disponibilitatea facilităților și a serviciilor esențiale.

4.4.2.

În unele zone ale UE, de exemplu, în Irlanda sau Brandenburg, problema depopulării este rezolvată cu ajutorul migranților care se stabilesc acolo. În cazul agriculturii, de exemplu, contribuția forței de muncă migrante în Irlanda de Nord a fost esențială pentru supraviețuirea unui sector cu probleme grave în ceea ce privește oferta de forță de muncă și o forță de muncă în curs de îmbătrânire. Populația migrantă este pregătită să accepte locuri de muncă cu salarii și condiții care au fost respinse de populația locală și să trăiască în sate cu risc ridicat de depopulare, în pofida faptului că acesta poate fi un sector extrem de nereglementat, cu risc de exploatare a forței de muncă (23).

4.4.3.

În cadrul politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene există oportunități pentru a ajuta comunitățile rurale locale în ceea ce privește primirea migranților. O serie de organizații de dezvoltare rurală au subliniat potențiala asistență pe care zonele rurale le-o pot oferi migranților, a căror sosire ar putea juca un rol important în revitalizarea zonelor afectate de depopulare și/sau în declin economic. Parlamentul European a subliniat importanța acordării de sprijin pentru incluziunea și integrarea socială a migranților pe piața muncii, în studiul său din 2017 (24).

4.5.   Abordarea diversității culturale

4.5.1.

Lipsa unei populații migrante ar fi în detrimentul diversității din țările UE, ducând la un discurs xenofob și autosuficient, ceea ce este în contradicție cu principiile directoare ale UE. În plus, s-ar pierde o contribuție la extinderea unor valori cum ar fi egalitatea de tratament și nediscriminarea, la progresul cărora vizibilitatea populației provenite din familii de migranți a contribuit în ultimii ani.

4.6.

Având în vedere toate motivele de mai sus, neimigrarea în UE trebuie respinsă ca scenariu nerealist, de neimplementat și extrem de nociv.

5.   Costurile neintegrării (și modalități de evitare a acestora)

5.1.

Pentru a fructifica întregul potențial al migrației către Europa, astfel cum s-a arătat mai sus și, în același timp, pentru a reduce la minimum riscurile asociate și pe termen lung și costurile socioeconomice evitabile, este esențial să existe condiții pentru o integrare de succes a migranților.

5.2.

Principalele puncte relevante pentru înțelegerea de către UE a conceptului sunt enumerate în Principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană, adoptate de Consiliu în 2004 (25). În acest sens, integrarea este înțeleasă ca „un proces dinamic bidirecțional de adaptare reciprocă, la care participă toți imigranții și rezidenții statelor membre”. Acest aspect contravine unei concepții greșite larg răspândite despre integrare ca asimilare – un proces unidirecțional, în care persoanele își abandonează atributele naționale și culturale în schimbul celor din noua lor țară de reședință (26). Cu toate acestea, așa cum se reiterează în Planul de acțiune al UE pe 2016 privind integrarea resortisanților țărilor terțe, un element esențial al vieții și al participării în UE este înțelegerea și aderarea la valorile sale fundamentale (27).

5.3.

Trebuie subliniat că integrarea se referă la toți migranții care se stabilesc într-o țară-gazdă, indiferent de statutul sau originea lor. Cu toate acestea, sunt necesare politici speciale pentru persoanele cu vulnerabilități specifice (cum ar fi refugiații), iar cele mai bune rezultate ar putea fi obținute mai degrabă printr-o abordare bazată pe comunitate, decât printr-una nediferențiată.

5.4.

Ocuparea forței de muncă este o parte esențială a procesului de integrare. Prin urmare, statele membre și partenerii economici și sociali percep integrarea migranților pe piața muncii ca pe o prioritate. Într-adevăr, cererea de lucrători migranți continuă să fie unul dintre factorii determinanți esențiali ai imigrației, din start.

5.5.

Din perspectiva statului de destinație, printre alte variabile esențiale care determină integrarea migranților se numără: certitudinea și previzibilitatea statutului migrației, posibilitățile și obstacolele în ceea ce privește obținerea cetățeniei, oportunitățile de reîntregire a familiei, disponibilitatea cursurilor de limbi străine, cerințele privind cunoașterea limbii și a culturii, drepturile politice, deschiderea generală a oricărei societăți și disponibilitatea sa de a-i privi cu bunăvoință pe nou-veniți, a-i ajuta și a interacționa cu aceștia, și viceversa.

5.6.

În plus, integrarea migranților este strâns legată de o multitudine de politici privind protecția la locul de muncă, locuințele, asistența medicală, educația, drepturile femeilor, egalitatea și nediscriminarea, pentru a numi doar câteva.

5.7.

În efortul de a cuantifica politicile existente, a fost creat Indicele politicii de integrare a migranților (MIPEX), care a furnizat date comparabile privind statele membre ale UE și alte câteva țări (28). Rezultatele sale subliniază discrepanțele existente între statele membre, inclusiv decalajul care continuă să existe între Est și Vest.

5.8.

Urmând logica scenariului de „neintegrare a migranților”, pot fi identificate următoarele riscuri și/sau costuri:

5.8.1.   Economice

—	excluderea migranților de pe piața oficială a forței de muncă (și creșterea volumului muncii nedeclarate);

—	creșterea costurilor de gestionare a problemelor sociale după apariția acestora, pentru că nu au fost prevenite;

—	incapacitatea migranților de a-și realiza pe deplin potențialul (adesea transferat către generațiile următoare).

5.8.2.   Socioculturale

—	lipsa identificării cu valorile și normele țării-gazdă și neacceptarea acestora;

—	adâncirea diferențelor socioculturale dintre comunitățile migrante și cele gazdă;

—	discriminarea structurală a migranților, inclusiv lipsa unui acces adecvat la servicii;

—	creșterea xenofobiei și a neîncrederii reciproce;

—	înmulțirea obstacolelor de natură lingvistică;

—	segregarea teritorială care ajunge până la ghetoizare;

—	destrămarea coeziunii sociale generale.

5.8.3.   Securitare

—	creșterea numărului discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură;

—	scăderea gradului de aplicare a legii și posibila creștere a ratelor criminalității, în special în zonele excluse din punct de vedere social;

—	potențiala radicalizare și un sprijin din ce în ce mai mare pentru ideologiile extremiste (atât din partea comunităților de migranți, cât și a societății-gazdă).

5.9.

Având în vedere aspectele de mai sus, investițiile în integrarea migranților reprezintă cea mai bună poliță de asigurare împotriva viitoarelor potențiale costuri, probleme și tensiuni.

5.10.

Politicile relevante ar trebui să includă o serie de obligații clare, consecvente și motivate ale migranților înșiși, dar și o denunțare consecventă a retoricii și a comportamentelor antimigrație.

5.11.

Prin urmare, este imperativ ca statele membre ale UE să învețe unele de la celelalte și să depună eforturi în mod sincer pentru a promova un mediu în care integrarea migranților să poată fi dusă la bun sfârșit și să se evite riscurile enunțate mai sus.

5.12.

Trebuie afirmat clar că eforturile depuse de unele guverne de a incrimina sau a marginaliza migranții, de a încuraja naționalismul etnic și de a reduce finanțarea măsurilor de integrare (inclusiv prin nedistribuirea fondurilor puse la dispoziție de UE) – astfel cum s-a întâmplat recent în anumite state membre – sunt în contradicție directă cu aceste obiective și pot aduce prejudicii iremediabile pe termen lung.

5.13.

Nu în ultimul rând, promovarea integrării este esențială pentru consolidarea valorilor și principiilor fundamentale ale UE, dintre care diversitatea, egalitatea și nediscriminarea sunt cruciale.

---

(1)  De exemplu, din rândul celor 4,3 milioane de imigranți prezenți în UE în 2016, s-a estimat că 2 milioane sunt cetățeni din țări terțe, 1,3 milioane sunt persoane ce dețin cetățenia altui stat membru decât a celui în care au migrat, aproximativ 929 000 sunt persoane care au migrat într-un stat membru al UE a cărui cetățenie o dețin (de exemplu, resortisanți repatriați sau resortisanți născuți în străinătate) și aproximativ 16 000 sunt apatrizi.

(2)  Discursul programatic rostit de Federica Mogherini cu ocazia ediției din 2017 a Zilelor societății civile.

(3)  Portalul datelor privind migrația.

(4)  Fișa cu date demografice europene 2018.

(5)  The Costs and Benefits of European Immigration („Costurile și beneficiile imigrației europene”), Econstor.

(6)  Inspirate de concluziile articolului The pros and cons of Migration („Avantajele și dezavantajele migrației”), Embrace.

(7)  Perspectives on Global Development 2017 (Perspective privind dezvoltarea mondială 2017), OCDE.

(8)  DAMVAD Analytics (2016): Labour immigration contributes to Swedish economic development („Imigrația forței de muncă contribuie la dezvoltarea economică a Suediei”).

(9)  OCDE (2014): Is migration good for the economy? („Este migrația bună pentru economie?”). Dezbatere privind politica în domeniul migrației.

(10)  Rath, J., Eurofound (2011), Promoting ethnic entrepreneurship in European cities („Promovarea spiritului întreprinzător în rândul minorităților etnice în orașele europene”), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxembourg.

(11)  JO C 351, 15.11.2012, p. 16.

(12)  JO C 283, 10.8.2018, p. 1.

(13)  International Migration Outlook 2013 („Perspectivă internațională privind migrația 2013”), OCDE.

(14)  Departamentul pentru Educație și Ocuparea Forței de Muncă, Regatul Unit: The Economic, Labour Market and Skills Impacts of Migrant Workers in Northern Ireland („Impactul economic, al pieței muncii și al competențelor lucrătorilor migranți din Irlanda de Nord”).

(15)  CESE (2018): Skills Mismatches – An Impediment to the Competitiveness of EU Businesses („Necorelarea competențelor – un impediment pentru competitivitatea întreprinderilor din UE”) (ISBN: 978-92-830-4159-7).

(16)  LABOUR-INT: Integration of migrants and refugees in the labour market through a multi-stakeholder approach („Integrarea migranților și a refugiaților pe piața muncii printr-o abordare multilaterală”).

(17)  Meine Berufserfahrung zählt.

(18)  UNI Europa UNICARE (2016).

(19)  Comisia Europeană (2013).

(20)  Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (2016).

(21)  JO C 487, 28.12.2016, p. 7.

(22)  Raportul Migrant women in the EU labour force. Summary of findings („Femeile migrante în cadrul forței de muncă din UE. Rezumatul constatărilor”), CE.

(23)  Nori, M. (2017). The shades of green: migrants' contribution to EU agriculture: context, trends, opportunities, challenges („Nuanțe de verde: contribuția migranților la agricultura UE: context, tendințe, oportunități, provocări”).

(24)  EU rural development policy and the integration of migrants („Politica UE de dezvoltare rurală și integrarea migranților”), PE.

(25)  Common Basic Principles for Immigrant Integration Policy in the EU („Principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană”).

(26)  Pentru mai multe informații privind diferența conceptuală, a se vedea, de exemplu, Assimilation vs integration („Asimilare versus integrare”), Centrul de studii islamice din Regatul Unit, Secțiunea Resurse pentru profesori.

(27)  Planul de acțiune privind integrarea resortisanților țărilor terțe.

(28)  Migrant Integration Policy Index 2015: How countries are promoting integration of immigrants („Indicele politicii de integrare a migranților 2015: cum promovează țările integrarea imigranților”).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Bioeconomia durabilă favorabilă incluziunii – noi oportunități pentru economia europeană”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 110/02)

Raportor:

Mindaugas MACIULEVIČIUS

Coraportoare:

Estelle BRENTNALL

Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	25.9.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	205/3/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Introducerea unei cadru de politici și stimulente pe termen lung, coerent și transparent pentru promovarea bioeconomiei. Pentru soluționarea numeroaselor provocări societale transversale, este nevoie de un angajament politic la nivel înalt, iar mediul politicilor UE ar putea fi mai încurajator pentru bioprodusele inovatoare și materiile prime produse și cultivate în mod durabil în UE. Stimulentele financiare sau fiscale ar putea sprijini impulsionarea investițiilor necesare, deoarece aceste domenii sunt de competența statelor membre și a regiunilor, nu a UE. Organizațiile de clustere, care regrupează IMM-uri, precum și producătorii primari de biomasă durabilă joacă un rol esențial în dezvoltarea relațiilor dintre operatorii din lanțul de aprovizionare. Un exercițiu de cartografiere continuu și actualizat (1), combinat cu măsurarea impactului bioeconomiei, ar putea identifica clusterele existente active în domeniul bioproduselor; totodată, ar trebui luate măsuri pentru facilitarea dezvoltării de noi clustere la nivel european, regional și național, acolo unde există decalaje.

1.2.

Rolul fermierilor, al proprietarilor de păduri și al cooperativelor din care fac parte este esențial pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor naturale și pentru a contribui la o bioeconomie circulară. Este nevoie de un cadru financiar multianual robust, precum și de o politică agricolă comună și de o Strategie a Uniunii Europene pentru păduri și sectorul forestier la fel de solide, pentru a sprijini serviciile de consultanță, formare și schimb de cunoștințe și pentru a răspunde mai bine nevoilor fermierilor și ale cooperativelor agricole. Trebuie promovate exemple concrete care să demonstreze beneficiile bioeconomiei pentru întregul lanț valoric și să le facă mai bine cunoscute. Astfel, tinerii fermieri și fermierii nou-intrați vor deveni interesați să demareze afaceri noi în acest domeniu. Organizațiile de producători și cooperativele ar trebui și ele promovate, ca instrumente importante de creștere a mobilizării și a valorii adăugate a biomasei existente în UE. Sprijinirea agriculturii și a sectorului forestier din UE este, așadar, esențială pentru continuarea investițiilor și a inovării în producția durabilă de biomasă.

1.3.

Susținerea creării de piețe și sprijinirea consumatorilor și a publicului să aleagă în cunoștință de cauză produsele și industriile pe care le susțin, prin intermediul cumpărăturilor lor zilnice. Pentru a remedia lipsa de sensibilizare a consumatorilor și pentru a disemina mesaje coerente și exacte privind bioprodusele, Uniunea Europeană trebuie să elaboreze o strategie de comunicare cu implicarea tuturor partenerilor din lanțul valoric și a tuturor celorlalte părți interesate. Un prim pas important a fost stabilirea de standarde clare la nivelul UE pentru bioproduse, ceea ce poate netezi calea pentru introducerea unor măsuri de creare de piețe, astfel încât să se stimuleze, pe viitor, utilizarea bioproduselor din UE de către consumatori și achizitorii publici.

1.4.

Asigurarea unui randament financiar durabil al investiției, prin intermediul unui fond de tip ghișeu unic. Reglementarea inteligentă și punerea consecventă în aplicare la mai multe niveluri, pretutindeni în UE, ar trebui să fie o prioritate pentru a elimina obstacolele și pentru a reduce povara administrativă, asigurând în același timp durabilitatea. De exemplu, crearea unui instrument online ar putea contribui la identificarea finanțării disponibile și la stabilirea măsurii în care solicitanții întrunesc criteriile de eligibilitate pentru acest mecanism. Sistemul ar asigura, de asemenea, legăturile și resursele necesare pentru a solicita în mod direct sprijinul acestui mecanism de finanțare. El ar putea servi drept piață, prin faptul că ar pune la dispoziție informații privind finanțarea și i-ar pune pe cei care caută finanțare în legătură cu finanțatorii potențiali (de exemplu, ca un site de finanțare participativă). De asemenea, continuarea întreprinderii comune pentru bioindustrii (BBI JU 2.0) dincolo de actualul cadru financiar multianual este esențială pentru stimularea lanțurilor valorice noi și existente de bioproduse și pentru consolidarea competitivității instalațiilor de producție existente, precum și pentru contribuția la dezvoltarea rurală, la crearea de locuri de muncă și la promovarea întreprinderilor.

1.5.

Politica de dezvoltare regională a UE pentru perioada post-2020 ar trebui să ofere suficiente fonduri pentru dezvoltarea în continuare a zonelor rurale. Accentul ar trebui să fie pus în principal pe sprijinirea investițiilor în infrastructurile și serviciile necesare pentru desfășurarea unei activități eficiente și durabile în sectorul bioeconomiei rurale.

1.6.

Valorificarea oportunităților științifice și sprijinirea adoptării inovațiilor prin intermediul unui cadru juridic flexibil, proporțional și robust. Cercetarea este esențială pentru a permite, a institui și a evalua inovarea în domeniul bioeconomiei. Valorificarea potențialului comercial nu depinde numai de excelența cercetării, ci și de existența unui cadru strategic, juridic și societal adecvat pentru a asigura transferul rapid al cunoștințelor către industrie. Deschizătorii de drumuri din acest domeniu ar trebui să primească suficient spațiu și sprijin pentru a inova și a avansa rapid, în limitele reglementării. Împreună cu părțile interesate, ar trebui încheiate acorduri de inovare și acorduri „verzi” în situațiile în care reglementarea ar putea susține mai bine dezvoltarea bioeconomiei în general și în care sunt necesare soluții creative. În plus, inovarea joacă, de asemenea, un rol esențial în consolidarea sustenabilității producției de biomasă în UE.

1.7.

Îmbunătățirea programelor de educație, de formare și de dezvoltare a competențelor pentru noile talente și pentru angajații existenți. Valorificarea potențialului bioeconomiei ar putea duce la crearea de noi locuri de muncă. Cu toate acestea, introducerea noilor tehnologii generează provocări importante în ce privește organizarea muncii și competențele care le sunt necesare lucrătorilor. În concluzie, asigurarea dezvoltării continue și a adaptării competențelor persoanelor pe tot parcursul vieții este de cea mai mare importanță. Angajamentul tuturor părților interesate relevante – producători de biomasă, furnizori de educație, întreprinderi, sindicate, servicii publice de ocupare a forței de muncă și autorități – în scopul îmbunătățirii calității și a capacității de adaptare a educației și a formării profesionale oferite este foarte important pentru a reduce necorelarea dintre cererea și oferta de competențe, prin întărirea legăturilor dintre sistemele de educație și piețele muncii. Cu toate acestea, politicile generale privind dezvoltarea și corelarea competențelor ar trebui să fie parte integrantă a unui set mai cuprinzător de acțiuni, printre care se numără și politicile privind ocuparea forței de muncă, politicile industriale, politicile în domeniul mediului, în materie de investiții și cele privind inovarea.

1.8.

Explorarea utilizării biomasei. Utilizarea mai eficientă a ofertei de biomasă existente trebuie să fie o prioritate, pentru a răspunde cererii tot mai mari de materii prime. Mai mult, cantitatea și calitatea solurilor productive pentru agricultură trebuie, de asemenea, îmbunătățite, iar utilizarea terenurilor abandonate, marginale sau subutilizate ar trebui stimulată. Producătorii de materii prime – în principal fermierii și proprietarii de păduri – joacă un rol vital în dezvoltarea bioeconomiei. Este nevoie de acțiuni de sensibilizare cu privire la potențialele oportunități (utilizarea unor culturi diferite) și de dezvoltarea infrastructurii pentru colectarea, depozitarea și transportul biomasei. Simplificarea sistemelor de raportare cu privire la durabilitate și consolidarea producției și a capacității de prelucrare a biomasei polivalente pot juca, de asemenea, un rol esențial. Deșeurile și reziduurile ca surse alternative de biomasă și gestionarea durabilă a fondului forestier al Europei oferă oportunități pentru bioeconomie și bioenergie. Sunt necesare evaluarea fluxurilor durabile de deșeuri precum și investiții suplimentare în mobilizarea lemnului și a reziduurilor. În plus, trebuie dezvoltate tehnologii pentru a face față variabilității inerente a acestor produse. În unele cazuri, este posibil să fie necesară adaptarea politicilor naționale, pentru a permite utilizarea deșeurilor în fabricarea de bioproduse.

2.   Observații generale

2.1.

Bioeconomia cuprinde producția de resurse biologice regenerabile și conversia lor în alimente, furaje, bioproduse și bioenergie. Aceasta include agricultura, silvicultura, pescuitul, alimentația, producția de celuloză și hârtie, precum și ramuri ale industriei chimice, biotehnologice și energetice. Cercetarea privind genomurile, procesele celulare și bioinformatica nu sunt luate în considerare, în mod specific, în sensul prezentului aviz. Strategia UE în domeniul bioeconomiei din 2012 a avut scopul „[…] de a netezi calea către o societate mai inovatoare, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și mai competitivă, care reconciliază securitatea alimentară cu utilizarea sustenabilă a resurselor regenerabile în scopuri industriale, asigurând, în același timp, protecția mediului”. În 2017, Comisia a procedat la o revizuire a Strategiei UE în domeniul bioeconomiei din 2012, ajungând la concluzia că strategia a demonstrat relevanța obiectivelor stabilite și că importanța oportunităților oferite de bioeconomie este din ce în ce mai recunoscută în Europa și în afara ei.

2.2.

Cu toate acestea, deși obiectivele Strategiei UE în domeniul bioeconomiei din 2012 continuă să fie relevante pentru a răspunde provocărilor din domeniul securității alimentare și nutriționale și deși planul de acțiune care a însoțit strategia a permis atingerea obiectivelor propuse, se consideră că este nevoie de o reconcentrare a acțiunilor și de o evaluare a domeniului de aplicare al strategiei, în lumina recentelor evoluții la nivel de politici, printre care se numără obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) și Convenția-cadru asupra schimbărilor climatice (angajamentele COP21). Se preconizează că populația lumii va ajunge la aproape 10 miliarde până în 2050, iar resursele biologice trebuie să fie folosite mai eficient, astfel încât să existe alimente sigure, hrănitoare, de calitate înaltă și accesibile din punctul de vedere al prețului pentru mai mulți oameni, cu un impact mai scăzut asupra mediului și asupra climei pentru fiecare unitate produsă, și suficient material biologic regenerabil pentru a produce o cantitate substanțială din ceea ce obținem în prezent din țiței, în combinație cu energia eoliană, solară și alte energii din surse regenerabile.

2.3.

În acest context, bioeconomia durabilă are caracter transsectorial și se află la baza strategiilor economice durabile mondiale. Bioeconomia poate juca un rol esențial pentru competitivitatea europeană, și de aceea, la ora actuală, este important ca oportunitățile pe care le oferă să fie identificate și utilizate, atât la nivel european, cât și la nivelul regiunilor și al statelor membre. De exemplu, în țări terțe precum SUA, s-a optat pentru o abordare descendentă a dezvoltării unei bioeconomii, generând astfel aproape 400 de miliarde USD și susținând peste patru milioane de locuri de muncă prin contribuții directe, indirecte și induse (2).

2.4.

Bioeconomia oferă opțiuni care pot contribui atât la reducerea emisiilor de CO2, cât și a dependenței de resursele fosile importate. De exemplu, pădurile din UE sechestrează o cantitate de carbon echivalentă cu 10 % din emisiile anuale din UE, asigurând totodată o aprovizionare durabilă și constantă cu biomasă pentru energia din surse regenerabile. În plus, estimările indică faptul că toate cele 100 000 de substanțe chimice care se produc în prezent pot fi obținute teoretic din materii prime regenerabile. Aceasta nu înseamnă că toate ar trebui să fie obținute astfel, însă teoretic acest lucru este posibil. Un astfel de mod de producție nu numai că va oferi posibilitatea de a produce articole de uz casnic de zi cu zi la nivel local și într-un mod sustenabil, ci va sprijini și crearea de locuri de muncă și de creștere economică în Europa, unde avantajul tehnologic este în continuare puternic.

2.5.

Cu toate acestea, continuă să existe bariere majore în calea intensificării inovării în cadrul bioeconomiei din UE. Un obstacol important se referă la competitivitatea prin costurile produselor, comparată atât cu alternativele produse pe baza combustibililor fosili, cât și cu produse echivalente, din alte părți ale lumii. Competitivitatea prin costuri este afectată de mulți factori, printre care se numără nivelul de maturitate tehnologică, costul forței de muncă, subvențiile pentru combustibili fosili și amortizarea, precum și gradul scăzut de susținere a pieței pentru bioproduse. Această problemă de competitivitate este accentuată de dificultățile de accesare a finanțării pentru proiectele inovatoare și pentru instalațiile de producție și, adesea, atât de nivelul scăzut de conștientizare a utilizatorului final cu privire la bioproduse, cât și de lipsa competențelor și relațiilor operaționale care ar permite sectorului să progreseze. În plus, procedurile de autorizare a proiectelor noi bazate pe bioeconomie devin din ce în ce mai lungi și împovărătoare, ceea ce duce la un grad semnificativ de insecuritate juridică și supune operatorii economici unor riscuri financiare.

3.   Observații specifice

3.1.

Se estimează că sectoarele bioeconomiei din UE au o cifră de afaceri anuală de circa 2 mii de miliarde EUR și angajează aproximativ 19,5 milioane de persoane (3), majoritatea în zonele rurale și costiere, reprezentând aproximativ 8,5 % din populația activă a UE-28. Se preconizează că agricultura, sectorul forestier și comunitățile rurale vor beneficia de pe urma dezvoltării sectorului bioproduselor în UE, sub forma ocupării forței de muncă și a generării de venit. Prelucrarea biomasei și fabricarea de bioproduse oferă oportunități noi de afaceri sub forma dezvoltării și comercializării a diferite culturi. Alături de culturile convenționale, precum cerealele, oleaginoasele, cartofii și sfecla de zahăr, culturile noi, cum ar fi nutrețul, culturile forestiere, algele de mare și microalgele, sunt considerate drept generatori potențiali de venit pe viitor, în zonele rurale și costiere.

3.2.

Biorafinăriile existente asigură deja mijloacele de trai și capacitarea economică pentru familiile și comunitățile din mediul rural. Biorafinăriile – fabricile care folosesc materii prime regenerabile (adică biomasă, subproduse și coproduse, precum și deșeuri) în loc de resurse fosile – sunt în centrul bioeconomiei: ele sunt amplasate în zone rurale și costiere, aproape de materiile prime regenerabile pe care le prelucrează, la baza producției de alimente și furaje, a producției industriale și a producției de energie.

3.3.

Biorafinăriile valorifică fiecare componentă a plantei pe care o prelucrează și produc deșeuri minime. Prin intermediul tehnologiilor eficiente și/sau inovatoare, biorafinăriile din UE produc o gamă largă de produse, cum ar fi alimente, furaje, substanțe chimice, fibre și combustibili cu multiple trăsături: sunt regenerabile, reutilizabile, reciclabile, compostabile sau biodegradabile. Versatilitatea bioproduselor și a bioingredientelor este atât de pronunțată încât pot fi folosite în diverse scopuri, ca, de exemplu: furaje pentru acvacultură, construcții, produse cosmetice, cartoane, detergenți, combustibili, lubrifianți, vopseluri, hârtie, medicamente, plastic și alte produse industriale, înlocuind astfel ingredientele bazate pe combustibili fosili cu cele din surse regenerabile.

3.4.

Înființarea de biorafinării noi, dezvoltarea și extinderea biorafinăriilor existente reprezintă investiții într-o industrie pionieră. Biorafinăriile utilizează intensiv capitalul, iar investițiile realizate se recuperează într-o perioadă îndelungată; totodată, ele sunt expuse riscurilor legate de tehnologie și de piață. Prin urmare, pentru stimularea acestor investiții în Europa, este important să existe un cadru financiar și de reglementare clar, stabil și favorabil. În prezent, există posibilități de acces la o gamă largă de instrumente diferite, inclusiv programul Orizont 2020 (noua propunere legislativă Orizont Europa este un program de inovare și cercetare bine-venit și ambițios) și întreprinderea comună pentru bioindustrii; fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI); Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); InnovFin; Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și nu în ultimul rând Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru credite și garanții. Cu toate acestea, accesul efectiv la aceste instrumente se poate dovedi dificil. Un ghișeu unic, prin care întreprinderile să aibă acces la informații aprofundate și personalizate, în funcție de nevoile lor, ar soluționa aceste blocaje.

3.5.

În acest context, este absolut necesară implicarea societății civile, împreună cu fermierii, proprietarii de păduri și industria, în scopul încurajării dezbaterii privind conturarea unei bioeconomii mai competitive pentru Europa, în beneficiul tuturor. Contribuția la comunicarea beneficiilor bioeconomiei este esențială pentru realizarea acestei schimbări de paradigmă către o economie bazată pe energia din surse regenerabile, cu emisii de dioxid de carbon mai scăzute. În acest sens, programele fiabile de certificare și etichetare ar putea fi instrumente importante pentru a garanta o bioeconomie durabilă și fiabilă și pentru a insufla încredere clienților industriali, achizitorilor publici și consumatorilor.

3.6.

UE, statele membre și autoritățile regionale pot aduce contribuții esențiale pentru a sprijini creșterea bioeconomiei, prin stimularea cererii de piață pentru produse și servicii regenerabile, inteligente și eficiente din punctul de vedere al resurselor. Statele membre ar trebui să includă în viitoarele planuri strategice ale PAC măsuri concrete de dezvoltare și/sau de sprijinire în continuare a investițiilor și de promovare a unor soluții durabile pentru fermierii și proprietarii de păduri din UE, precum și pentru cooperativele din care fac parte, pentru a le crește gradul de competitivitate și eficiență. În cazurile în care există potențialul ca bioprodusele să înlocuiască în mod durabil alternativele din carbon fosil, acest lucru s-ar putea realiza atât prin elaborarea unei legislații noi, cum ar fi pachetul de măsuri privind economia circulară, cât și, eventual, prin revizuirea altor prevederi legislative relevante existente, pentru a încuraja înlocuirea produselor tradiționale din carbon fosil cu bioalternative produse pe plan local. În plus, se pot utiliza activitățile de standardizare existente, cum ar fi TC411, și programele de certificare existente și/sau noi programe de etichetare voluntară, cum ar fi „biobased%”.

3.7.

Achizitorii publici de la nivel național și regional ar trebui să facă mai des referire la astfel de certificări și etichete fiabile privind bioconținutul. De exemplu, în 2016, organismul de standardizare neerlandez, NEN, a lansat un nou program de biocertificare, Biobased% (http://www.biobasedcontent.eu/). Acesta stabilește cantitatea de biomasă conținută într-un produs și sprijină întreprinderile să furnizeze informații transparente și fiabile cu privire la bioconținutul unui produs, atât în comunicarea business-to-business (B2B), cât și în comunicarea business-to-consumer (B2C). Programul se bazează pe standardul european EN 16785-1:2015 (furnizarea unei metode de determinare a bioconținutului produselor solide, lichide și gazoase, pe baza analizei cu carbon radioactiv și pe baza analizelor elementelor). Evaluările conformității sunt efectuate de organismele de certificare care au încheiat un contract cu NEN. Dat fiind că această certificare este pusă în practică în prezent, este important să se crească nivelul de sensibilizare și să se promoveze folosirea materiilor prime regenerabile prin legislația actuală și viitoare a UE.

3.8.

În sectorul forestier, programele de certificare joacă un rol important pentru garantarea unei mobilizări durabile a biomasei. De exemplu, 60 % din pădurile UE sunt certificate în cadrul Programului pentru aprobarea sistemelor de certificare în domeniul forestier (PEFC) și/sau al schemei Consiliului de administrare a pădurilor (FSC). În plus, sectorul producției forestiere din UE își desfășoară activitatea în conformitate cu cele mai înalte standarde de mediu la nivel mondial, aplicând ca temei juridic Regulamentul UE privind lemnul, normele privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF), Directiva privind păsările și Directiva Habitate și pachetul de măsuri privind economia circulară.

3.9.

Îmbunătățirea comunicării B2B și B2C, este, prin urmare, esențială. O mai mare sensibilizare a opiniei publice prin furnizarea de informații corecte, relevante și accesibile este esențială pentru a asigura dezvoltarea unei bioeconomii inteligente, durabile și favorabile inluziunii, pentru a crea o piață pentru bioproduse durabile și pentru a promova un consum și o producție mai durabile. Acțiunile de sensibilizare publică sunt necesare îndeosebi la nivel regional și local, inclusiv sub formă de premii sau diplome și de expoziții privind rolul tehnologiei și al științei în bioeconomie.

3.10.

Este, așadar, extrem de important ca mesajele transmise publicului să fie clare și corecte. Dat fiind că bioeconomia oferă o serie de posibilități de abordare a provocărilor societale, este necesară examinarea ei prin intermediul unei evaluări economice cuprinzătoare. Evaluarea va oferi informații cu privire la amploarea bioeconomiei transsectoriale, dar și la contribuția ei la creșterea economică, precum și la efectele conexe asupra pieței forței de muncă. În acest sens, comunitatea științifică joacă un rol crucial. Acesta este motivul pentru care este esențial să se susțină investițiile în cercetarea științifică interdisciplinară și în cea fundamentală, astfel încât UE să-și poată valorifica potențialul de a contribui la cercetarea și inovarea de la nivel mondial în domeniul securității alimentare și nutriționale, al competitivității și al bioeconomiei bazate pe cunoaștere. Este esențial ca poziția legislativă a UE să fie întemeiată pe dovezile științifice cele mai avansate și pe experiența dobândită la nivel mondial și ca procesele decizionale referitoare la supravegherea reglementară să fie transparente.

3.11.

Educarea școlarilor și a elevilor de liceu este esențială pentru a crește o generație care înțelege provocările și salută cu entuziasm oportunitățile oferite de bioeconomie. De exemplu, predarea principiului circularității și al acțiunilor întreprinse la nivel global și local în același timp (la nivel „glocal”) și dezvoltarea interesului pentru explorare vor ajuta noua generație să își găsească calea. În universități au fost deja concepute noi programe de studii, care combină, de exemplu, științele vieții, ingineria și marketingul. Astfel de interacțiuni între discipline și un mediu prielnic întreprinderilor nou-înființate pot constitui un sprijin pentru studenții care doresc să devină antreprenori în bioeconomie. Formarea profesională trebuie să evolueze, astfel încât să corespundă cerințelor în materie de competențe necesare în producția primară, în industria prelucrătoare, în transporturi și în alte sectoare relevante. De asemenea, lucrătorii vor trebui, și mai târziu în viață, să își actualizeze aptitudinile și competențele. Programele de învățare pe tot parcursul vieții care pun în legătură furnizorii de educație cu producătorii, angajatorii, lucrătorii, cercetătorii și inovatorii pot susține acest proces.

---

(1)  https://biconsortium.eu/news/mapping-european-biorefineries

(2)  A se vedea documentul USDA Fact Sheet: An Economic Impact Analysis of the U.S. Biobased Products Industry: 2016 Update („Fișă informativă: O analiză a impactului economic al industriei bioproduselor din SUA: ediția 2016”), care poate fi consultat la adresa: https://www.biopreferred.gov/BPResources/files/BiobasedProductsEconomicAnalysis2016FS.pdf.

(3)  Toate cifrele menționate sunt preluate din raportul „JRC science for policy report: 2016 Bioeconomy Report” (Raportul JRC privind știința în beneficiul politicilor: Raportul privind bioeconomia, 2016), disponibil la adresa http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC103138/kjna28468enn.pdf

Avizul Comitetului Economic şi Social European pe tema „Facilitarea accesului actorilor nestatali la finanțarea combaterii schimbărilor climatice”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 110/03)

Raportor:

Cillian LOHAN (IE-III)

Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	27.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	114/6/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Deși au fost angajate fonduri substanțiale în cadrul pactelor privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, CESE dorește să sublinieze o problemă în ceea ce-i privește pe actorii nestatali mai mici implicați în combaterea schimbărilor climatice care accesează finanțarea pentru a se asigura că sunt sprijinite și pot avea loc inițiative cu potențial transformator.

1.2.

Fluxurile de finanțare a combaterii schimbărilor climatice în Uniunea Europeană trebuie să fie monitorizate și cartografiate de urgență. Acest lucru va înlesni măsurarea impactului pentru actorii nestatali și va garanta posibilitatea de a evalua progresele în ceea ce privește o transformare mai extinsă a economiei conform unui model bazat pe emisii scăzute de dioxid de carbon.

1.3.

Sursele de finanțare sunt disparate, la fel ca și inițiativele ascendente care necesită accesul la fonduri. Nu există mecanisme de abordare a acestei lipse de coordonare. Acest aspect ar trebui abordat prin înființarea, la nivelul UE, a unui forum privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice favorabil incluziunii.

1.4.

CESE propune un forum privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, care să abordeze subiectele-cheie, reunind principalele părți interesate pentru a identifica barierele, a elabora soluții și a identifica mecanismele cele mai eficiente pentru o mai bună distribuție a finanțării, inclusiv un serviciu de corelare care să asocieze proiectele cu sursele adecvate de finanțare a combaterii schimbărilor climatice.

1.5.

Este necesar să se creeze (și, ulterior, să fie comunicat în mod eficace) un mecanism pentru identificarea inițiativelor care necesită sume mai mici, care să includă: — un proces simplificat de candidatură; — cerințe simplificate de raportare; — finanțarea echivalentă; — sprijin pentru proiecte în faza de proiectare, anterior depunerii cererii pentru finanțare; — sprijin pentru consolidarea capacităților, colaborarea în rețea, schimburile de opinii și dezvoltarea de platforme la nivel local, regional, național și european.

1.6.

Atenția acordată finanțării combaterii schimbărilor climatice nu ar trebui să ducă la excluderea unei finanțări responsabile în alte domenii. Întreaga finanțare ar trebui să țină seama de schimbările climatice, pentru a garanta că orice fonduri și subvenționări în afara finanțării specificate a combaterii schimbărilor climatice nu afectează negativ angajamentele și obiectivele privind clima. Acest lucru trebuie realizat în contextul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris, astfel încât fluxurile de finanțare existente să corespundă unei evoluții către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice.

1.7.

Trebuie dezvoltat un set de instrumente, cu o strategie clară de comunicare, care să le permită actorilor nestatali de la toate nivelurile să înțeleagă și să poată accesa finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Acest set de instrumente ar trebui să ajute dezvoltatorii de proiecte să elaboreze proiecte care vor contribui la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice.

2.   Introducere

2.1.

Prezentul aviz se bazează pe avizele CESE privind „Construirea unei coaliții a societății civile pentru a transpune în fapt angajamentele Acordului de la Paris” (1) și „Stimularea acțiunii climatice a actorilor nestatali” (2), precum și pe studiul recent al CESE (3) care a evidențiat barierele care împiedică o implicare mai puternică a actorilor nestatali în acțiunile din domeniul schimbărilor climatice.

2.2.

În 2018, CESE a solicitat un „dialog european privind acțiunile climatice realizate de actorii nestatali” (DE-ACAN) pentru consolidarea și extinderea domeniului de aplicare și a amplorii acțiunii climatice a actorilor nestatali din Europa. Obiectivul dialogului ar trebui să constea nu doar în a evidenția și ilustra acțiunile climatice, ci și în a răspunde nevoilor actorilor nestatali, încurajând noi parteneriate între actorii statali și nestatali, facilitând învățarea reciprocă, formarea și schimbul de recomandări între actorii nestatali, suplimentând fondurile disponibile și înlesnind accesul la acestea.

2.2.1.

Termenul de actori nestatali se referă la actorii care nu sunt părți ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Această definiție largă include diferite tipuri de întreprinderi, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii și micro-întreprinderi, investitori, cooperative, municipalități și regiuni, sindicate, comunități și inițiative cetățenești, organizații religioase, grupuri de tineret și alte organizații neguvernamentale.

2.2.2.

Procesul propus de dialog european privind acțiunile climatice realizate de actorii nestatali ar trebui să sprijine accesul la finanțare pentru acțiunile inițiate de aceștia. Acesta ar trebui să implice: — cartografierea oportunităților de finanțare; — consilierea privind planurile de finanțare; — analizarea modului în care lanțul valoric din sectorul financiar (atât public, cât și privat) oferă finanțare pentru investițiile în combaterea schimbărilor climatice pe care actorii nestatali intenționează să le efectueze; — analizarea posibilităților de distribuire eficace a fondurilor/finanțării către proiecte de dimensiuni mai mici cu potențial transformator; — analizarea actualului dialog și a procedurilor de consultare cu actorii nestatali, în vederea stabilirii de noi tehnici și bune practici pentru a spori utilizarea fondurilor europene și internaționale existente; — susținerea ideii ca viitorul cadru financiar multianual al UE să sprijine ambițiile mai înalte ale actorilor nestatali în domeniul climei și să încurajeze acțiunile acestora; — explorarea unor forme inovatoare de finanțare (finanțare inter pares, finanțare participativă, microfinanțare, obligațiuni ecologice etc.).

2.3.

Finanțarea combaterii schimbărilor climatice poate fi interpretată în mai multe moduri, însă comitetul permanent pentru finanțare din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) o definește drept „finanțare care are ca scop reducerea emisiilor și îmbunătățirea mijloacelor de absorbție a gazelor cu efect de seră și care vizează reducerea vulnerabilității, precum și menținerea și creșterea rezistenței sistemelor umane și ecologice la impactul negativ al schimbărilor climatice”.

2.4.

Prezentul aviz analizează finanțarea combaterii schimbărilor climatice în raport cu statele membre ale UE și cu cele care nu sunt părți la CCONUSC din rândul acestor țări, permițând organizațiilor societății civile, municipalităților și autorităților locale să acceseze instrumentele financiare necesare pentru a ajuta la proiectarea și punerea în aplicare a proiectelor, inițiativelor și activităților care contribuie la reducerea emisiilor și la creșterea rezilienței comunităților la schimbările climatice.

2.5.

Este important ca avizul de față să fie interpretat în contextul avizului intitulat „Justiția climatică” (4), ca mijloc de a garanta că costurile acțiunilor în domeniul climei nu vor fi suportate în mod disproporționat de categoriile cele mai sărace și mai vulnerabile din societate.

2.6.

Finanțarea primilor pași în tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, atât pentru adaptare, cât și pentru atenuare, este esențială pentru asigurarea unei tranziții echitabile și accelerarea acțiunilor la nivelul de bază.

2.7.

Pentru micro-proiecte și proiectele mici, sumele cuprinse între 2 000 EUR și 250 000 EUR pot fi greu accesibile. Sunt necesare mecanisme eficiente pentru a se garanta că acțiunile la scară mai mică plasate sub responsabilitatea comunității nu sunt excluse din potențialul transformator al finanțării combaterii schimbărilor climatice.

2.8.

În ultima decadă, UE a dezvoltat cu succes o serie de mecanisme de finanțare adaptate unor astfel de nevoi – programul pentru democrație și drepturile omului al IEDDO, Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice (AMSC), instrumente financiare pentru cofinanțarea ONG-urilor și cooperarea descentralizată – care ar putea inspira dezvoltarea de instrumente adecvate în materie de combatere a schimbărilor climatice.

3.   Problemele identificate

Context

3.1.

CESE se angajează ferm în favoarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, stabilită de Națiunile Unite, și a Acordului de la Paris. Cu toate acestea, traiectoria pe care ne aflăm va permite, în cel mai bun caz, o limitare a creșterii temperaturii la 3o C sau mai mult, depășind considerabil nivelul stabilit prin acordul de la Paris. Tranziția către durabilitate va impune eforturi semnificative și investiții importante. În privința atenuării schimbărilor climatice pentru perioada 2015-2050, totalul investițiilor energetice în modalități de limitare a încălzirii la 1,5 oC atinge o medie anuală estimată la aproximativ 900 de miliarde USD, în conformitate cu raportul special al IPCC referitor la impactul încălzirii globale cu 1,5 oC peste nivelurile preindustriale.

3.2.

Deși investițiile necesare pentru a combate schimbările climatice sunt substanțiale, nu sunt la fel de mari ca investițiile necesare pentru a salva un sector financiar aflat în colaps, așa cum s-a întâmplat recent. În acel caz au fost mobilizate investiții de 2,5 mii de miliarde EUR. Potențiala prăbușire a ecosistemelor care ne susțin ar trebui să justifice un răspuns cel puțin egal.

3.3.

De prea multe ori, discuția privind combaterea schimbărilor climatice se concentrează pe crearea de noi linii de finanțare explicită, în timp ce Acordul de la Paris solicită ca toate fluxurile financiare să corespundă unei evoluții către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice.

3.4.

Parteneriatul de la Marrakech și Planul global de acțiune împotriva schimbărilor climatice reprezintă oportunități pentru implicarea actorilor nestatali în procesul oficial al CCONUSC. Atragerea acțiunilor în cadrul UE și finanțarea acțiunilor pentru a intensifica la maximum impactul potențial al acestora nu reprezintă un obiectiv la elaborarea pachetelor de finanțare.

3.5.

Există progrese în materie de finanțare a luptei împotriva schimbărilor climatice și a efectelor acestora, dar ele nu sunt suficiente. Ultimul raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (5) precizează în mod clar că traversăm o perioadă critică, ce necesită acțiuni radicale în următorul deceniu pentru a limita efectele la niveluri controlabile. Trebuie acordată prioritate politică unui sistem financiar și economic durabil, în special printr-o legislație clară, stabilă și stimulativă.

3.6.

Nu este suficient să se aloce o cotă fixă dintr-un buget pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice, dacă o altă parte a bugetului este cheltuită pentru activități dăunătoare mediului. Toate cheltuielile trebuie luate în considerare din punctul de vedere al impactului asupra climei. Un document de lucru al Fondului Monetar Internațional estimează valoarea subvențiilor directe și indirecte destinate combustibililor fosili, la nivel mondial, la 5 300 de miliarde USD anual, ceea ce înseamnă peste 15 miliarde USD pe zi. Nici măcar viitorul Fond verde pentru climă în valoare de 100 de miliarde USD/an nu va putea compensa impactul negativ generat de aceste subvenții.

3.7.

Tranziția energetică nu va fi pusă în aplicare cu succes, în timp util și în conformitate cu angajamentele europene asumate în cadrul Acordului de la Paris, dacă problema sărăciei energetice este neglijată la nivel politic. Este necesară o distribuție echitabilă atât a costurilor, cât și a beneficiilor asociate cu tranziția Europei către o energie durabilă, între toate nivelurile de guvernare și toți actorii de pe piață, inclusiv cetățenii. Studiul științific al Foii de parcurs privind încălzirea (6) arată că Europa este în măsură să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 86 % în 2050, față de 1990, cu ajutorul tehnologiilor existente, într-un mod accesibil și rentabil.

3.8.

Activitatea de cercetare aferentă acestui aviz a subliniat lipsa de informații privind cartografierea fluxurilor de finanțare dedicate combaterii schimbărilor climatice în statele membre. Este dificil de evaluat dacă fondurile sunt defalcate în tranșe mai mici și mai accesibile sau care este efectul transformator al finanțării. Această lipsă de monitorizare și raportare sporește ambiguitatea în jurul problemei percepute și împiedică dezvoltarea celor mai eficace soluții.

Accesul pentru întreprinderi și IMM-uri

3.9.

Accesul la finanțare rămâne o provocare majoră pentru toate tipurile de actori nestatali, incluzând diversele provocări cu care se confruntă IMM-urile și întreprinderile mai mari. Această provocare nu implică doar disponibilitatea unor fonduri mai mari și a unor fonduri suplimentare, ci și claritatea mecanismelor de finanțare existente.

3.10.

În plus, există și dificultatea de a defini ceea ce constituie o „investiție ecologică”. Investitorii sunt preocupați, în principal, de risc și de randament și le este dificil să evalueze potențialul impact al unui proiect asupra climei și să evalueze șansele de succes ale acestuia. Creditorii privați vor fi reticenți față de finanțarea unui proiect dacă nu înțeleg clar riscul de investiție și mecanismele de limitare a riscului – cu alte cuvinte, dacă nu dispun de garanții.

Accesul pentru autoritățile locale și regionale

3.11.

Printre factorii care limitează accesul autorităților subnaționale la finanțare se numără: rating-urile de credit scăzute; capacitatea limitată de a mobiliza finanțarea privată din cauza dimensiunii insuficiente a pieței de investiții în infrastructura cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a profilurilor neatractive de risc-randament; și limitele de suveranitate stabilite de guvernele naționale cu privire la posibilitatea sau măsura în care un guvern subnațional poate împrumuta de la sectorul privat.

Accesul pentru inițiativele comunitare

3.12.

În prezent, există în Europa mii de inițiative la nivelul de bază privind schimbările climatice și durabilitatea. Aceste inițiative au o contribuție semnificativă la atingerea obiectivelor UE în materie de climă, energie și durabilitate, dar se bazează în mare parte pe participarea voluntarilor, un obstacol major în calea dezvoltării și extinderii lor fiind lipsa finanțării și a sprijinului profesional. Adesea, sunt necesare resurse foarte modeste, fără de care inițiativele cu greu pot progresa și lansa proiecte. Potențialul transformator al acestor inițiative nu este valorificat.

3.13.

În multe cazuri, inițiativele de la nivelul de bază întâmpină dificultăți în ceea ce privește accesarea unor surse convenționale de finanțare. Adesea, nivelul minim de finanțare care poate fi solicitată este prea ridicat și depășește cu mult nevoile sau capacitatea de gestionare a inițiativelor locale la scară mică. Cerințele de cofinanțare creează obstacole suplimentare.

3.14.

Corelarea cerințelor de finanțare, formalitățile administrative excesive și procedurile complicate sunt câteva dintre problemele identificate în accesarea finanțării de către grupurile mai mici. Deși aceste tipuri de proiecte/inițiative sunt de dimensiuni mici luate individual, efectul lor cumulat poate fi mare. De asemenea, există numeroase alte beneficii și avantaje locale care derivă unul din altul atunci când programele mici plasate sub responsabilitatea comunității sunt sprijinite cu finanțare adecvată.

3.15.

Majoritatea, dacă nu toată finanțarea este orientată spre proiecte și nu abordează nevoia ca resursele să sprijine procedurile de la diferite niveluri, de la organizarea la nivel comunitar și consolidarea capacităților la nivel local, la crearea de rețele, schimbul de opinii și dezvoltarea de platforme la nivel regional, național și european. Sprijinul financiar în acest domeniu ar putea contribui într-o mare măsură la accelerarea nivelului de implicare a cetățenilor și a comunității în domeniul politicilor climatice și contribuie, de asemenea, la a asigura că există suficientă organizare și colaborare pentru a sprijini extinderea măsurilor și a contribui la elaborarea politicilor.

Accesul la finanțarea pentru inovare

3.16.

Antreprenorii începători se confruntă, totodată, cu o serie de dificultăți legate de accesul la finanțare, lipsa de cunoștințe și experiență, accesul la piețe și extinderea dincolo de faza de demarare. Finanțarea inovării reprezintă o parte esențială a soluției la criza climatică, dar este necesară, de asemenea, o abordare inovatoare în ceea ce privește mecanismele de finanțare și furnizarea acestora. Inițiative precum CCI-Climă al EIT vizează să abordeze aceste provocări prin integrarea schimbărilor climatice în piețele financiare, democratizarea informațiilor privind riscurile acestor schimbări și sprijinirea investițiilor în întreprinderi nou-înființate inovatoare.

4.   Soluții propuse

4.1.

CESE propune înființarea, la nivelul UE, a unui forum privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, cu o rețea descentralizată. Acesta ar aduce laolaltă toate părțile relevante și ar înlesni un răspuns coordonat la problemele identificate aici. El ar reprezenta un vector de dezvoltare a mecanismelor necesare, după cum se menționează în prezentul aviz.

4.2.

Una dintre funcțiile Forumului privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice trebuie să o reprezinte o platformă de dialog care să contribuie la conectarea soluțiilor nestatale, deosebit de promițătoare și eficace, cu investitorii privați și instituționali. În plus, este necesar ca, în statele membre ale UE, și nu numai, să se pună un accent puternic pe potențialul de extindere, pentru a asigura un impact maxim. CESE, cu rețeaua sa de grupuri ale societății civile organizate din întreaga Europă, se află într-o poziție privilegiată pentru a participa la un forum privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, putând să dea glas problemelor de acces la finanțare întâmpinate la nivel de teren.

4.3.

Comunicarea eficientă va fi o componentă esențială a oricărei strategii de succes în vederea soluționării problemelor legate de finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Comunicarea trebuie să funcționeze în toate direcțiile, identificând în mod clar publicul și utilizând un limbaj eficient, precis și adecvat pentru a face publice oportunitățile și accesibilitatea opțiunilor de finanțare.

4.4.

Comisia Europeană și alte instituții ale UE trebuie să elaboreze documente de orientare pentru actorii nestatali, în vederea utilizării mecanismelor de finanțare existente. Este necesar un sistem de identificare, analizare, sintetizare și difuzare a informațiilor privind diversitatea surselor de finanțare disponibile pentru acțiunile în domeniul schimbărilor climatice întreprinse de către actorii nestatali. Acesta se poate baza pe lucrările desfășurate de Comitetul European al Regiunilor, care identifică măsuri de pregătire a unui set de instrumente care să cuprindă informații ușor de înțeles pentru autoritățile locale și regionale privind finanțarea disponibilă pentru acțiunile de combatere a schimbărilor climatice.

4.5.

De asemenea, este necesar un mecanism de monitorizare pentru cartografierea clară a fluxurilor de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, care să ajute la identificarea blocajelor și să se concentreze asupra soluțiilor practice de eliminare a acestor blocaje. Acesta este un prim pas urgent. Un proces de cartografiere ar constitui, de asemenea, un pas esențial în înțelegerea obstacolelor în calea accesului actorilor nestatali de mici dimensiuni. Cartografierea finanțării va contribui, de asemenea, la identificarea deficiențelor legate de atragerea unor acțiuni climatice pozitive care ar trebui să facă parte din procesul Planului global de acțiune împotriva schimbărilor climatice.

4.6.

CESE solicită ca UE să joace rolul de lider în furnizarea unui model privind atragerea contribuției actorilor nestatali în vederea atingerii obiectivelor privind clima. Actorii nestatali europeni în domeniul climei – în special cei mai mici – se așteaptă la sprijin din partea instituțiilor europene pentru a mobiliza fonduri dedicate combaterii schimbărilor climatice și pentru a obține un acces mai bun la finanțare prin proceduri și prin raportări mai simple. Acest lucru ar facilita atragerea a numeroase acțiuni care rămân nerecunoscute în lupta împotriva schimbărilor climatice. De exemplu, pentru proiectele sub un anumit prag financiar, cum ar fi 50 000 EUR, s-ar putea elabora un model simplificat de cerere, de o pagină, și un formular de raportare de o pagină.

4.7.

Este necesară finanțarea suplimentară sub forma unor subvenții de dimensiuni reduse, cu proceduri simplificate de solicitare și raportare, care să vizeze în mod specific acțiunile locale de la nivelul de bază privind schimbările climatice și durabilitatea, și fără rate prohibitive de cofinanțare. Ar putea fi dezvoltate mecanisme care să permită gruparea proiectelor, pentru a îmbunătăți impactul finanțării și a facilita accesul. Aceste instrumente trebuie dezvoltate de urgență.

4.8.

De asemenea, ar trebui dezvoltat un mecanism de sprijin, care să permită proiectelor să valorifice cunoștințele de specialitate în etapa anterioară depunerii cererii pentru finanțare, astfel încât proiectele să fie elaborate în mod eficace și să fie prezentate corespunzător.

4.9.

Este necesar ca, la nivelul UE, să aibă loc o reflecție generală asupra mecanismelor inovatoare de finanțare. Actorii nestatali ar trebui să fie implicați în această discuție încă de la început, pentru a asigura simplitatea și claritatea criteriilor de alocare.

4.10.

În general, ar trebui stabilită o cooperare mai strânsă între fondurile pentru climă și cele pentru durabilitate și programele financiare și rețelele de actori nestatali. Este vorba de un schimb de cunoștințe, comunicare și dialog. Un forum privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice poate facilita acest lucru.

4.11.

De asemenea, măsurile financiare ar putea stimula acțiunile nestatale sau comportamentul favorabil climei al actorilor nestatali. De exemplu, deducerile fiscale la nivel național ar putea contribui la o producție cu emisii scăzute de dioxid de carbon și ar putea stimula participarea actorilor nestatali la acțiunile în domeniul schimbărilor climatice.

4.12.

În formularea noului cadru financiar multianual al UE pot exista oportunități pentru a facilita acțiunile nestatale ascendente în materie de climă, în vederea respectării depline a angajamentelor UE privind schimbările climatice în temeiul Acordului de la Paris. În acest sens, CESE solicită o creștere de cel puțin 40 % a cheltuielilor UE care contribuie la realizarea obiectivelor climatice (7). În al doilea rând, CESE solicită o eliminare treptată, dar rapidă a subvențiilor pentru combustibilii fosili și cere ca nicio formă de energie pe bază de combustibili fosili să nu fie co-finanțată, direct sau indirect, prin fonduri europene.

4.13.

Trebuie dezvoltat un instrument de protecție împotriva schimbărilor climatice care să garanteze că niciuna dintre cheltuielile publice nu va sprijini activități care agravează criza climatică. Acest lucru ar trebui să se aplice și în cazul programelor de finanțare privată. Alocarea fondurilor specifice pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice nu ar trebui să însemne că alte părți ale unui buget sau ale unei finanțări sunt alocate unor activități care sunt în contradicție cu obiectivele climatice. Obiectivul stabilit la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris trebuie să fie îndeplinit.

4.14.

Principalul instrument financiar al UE pentru sprijinirea dezvoltării locale ascendente este abordarea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC). Acesta este plasat în poziția ideală pentru susținerea inițiativelor ascendente, având potențialul de a oferi subvenții și sprijin adaptate circumstanțelor locale. În decembrie 2017, CESE a adoptat un aviz privind „Avantajele abordării bazate pe dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității pentru dezvoltarea locală și rurală integrată” (8) prin care a solicitat Comisiei Europene să exploreze și să analizeze în profunzime oportunitățile de a crea un fond de rezervă pentru DLRC la nivelul UE. În afară de aceasta, CESE a recomandat Comisiei Europene să se asigure că toate statele membre dispun de un fond național pentru DLRC, cu contribuții din partea tuturor celor patru fonduri ESI (FEADR, FEDR, FSE și FEPAM). Această structură de DLRC ar putea reprezenta unul dintre canalele utilizate pentru sprijinirea microproiectelor și a micilor proiecte menționate la punctul 2.7.

4.15.

Pentru ca lanțul valoric financiar în ansamblu să fie mai durabil, CESE susține foaia de parcurs a Comisiei privind finanțarea creșterii durabile (9) adoptată în martie 2018. CESE a făcut recomandări concrete cu privire la acest plan de acțiune în avizele sale respective (10).

---

(1)  Avizul CESE „Construirea unei coaliții a societății civile pentru a transpune în fapt angajamentele Acordului de la Paris” (JO C 389, 21.10.2016, p. 20).

(2)  Avizul CESE pe tema „Stimularea acțiunii climatice a actorilor nestatali” (JO C 227, 28.6.2018, p. 35).

(3)  Studiul CESE privind un set de instrumente pentru parteneriatele multilaterale în domeniul schimbărilor climatice – Un cadru de politici pentru stimularea acțiunilor climatice ascendente.

(4)  Avizul CESE „Justiția climatică” (JO C 81, 2.3.2018, p. 22).

(5)  Raport special al IPCC referitor la impactul încălzirii globale cu 1,5 oC peste nivelurile preindustriale (octombrie 2018).

(6)  Programul de cercetare și inovare Orizont 2020 în cadrul acordului de grant Nr. 695989 – Foaia de parcurs privind încălzirea în Europa (Heat Roadmap Europe).

(7)  Avizul CESE pe tema „Pactul european privind finanțele și clima” (JO C 62, 15.2.2019, p. 8).

(8)  Avizul CESE „Avantajele abordării bazate pe dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității” (JO C 129, 11.4.2018, p. 36).

(9)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile.

(10)  Avizele CESE pe temele „Plan de acțiune privind finanțarea durabilă” (JO C 62, 15.2.2019, p. 73), „Finanțarea durabilă: taxonomie și criterii de referință” (JO C 62, 15.2.2019, p. 103), „Obligațiile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active privind durabilitatea” (JO C 62, 15.2.2019, p. 97).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Situația femeilor de etnie romă”

(aviz exploratoriu la solicitarea Parlamentului European)

(2019/C 110/04)

Raportor:

dl Ákos TOPOLÁNSZKY

Sesizare	Parlamentul European, 30.5.2018
Temei juridic	Articolul 304 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)	196/2/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Foarte multe femei (și fete) de etnie romă se confruntă cu multiple forme de discriminare, în diferite sectoare, care le blochează într-o situație în care nu își pot exercita pe deplin drepturile. Femeile de etnie romă reprezintă grupul minoritar cel mai vulnerabil din UE. Soluționarea acestei situații este o datorie și totodată o obligație prioritară a democrațiilor europene.

1.2.

CESE mulțumește numeroaselor femei de etnie romă pentru angajamentul de care au dat dovadă în trecut sau în prezent de a combate cu curaj structurile de discriminare și violența instituțională, pentru o conviețuire în deplină libertate într-o Europă fără discriminare.

1.3.

Trebuie să se pună capăt fără întârziere învățământului segregat, a cărui calitate slabă este cauzată în mod clar de factori discriminatorii, și în același timp trebuie asigurat accesul tuturor tinerelor de etnie romă la toate elementele unui învățământ public de calitate. Ar trebuie revizuite fără întârziere și în mod serios sistemul școlilor speciale și cel al procedurilor de orientare.

1.4.

CESE așteaptă din partea statelor membre să acorde prioritate eliminării practicilor medicale care încalcă standardele – și legislația aferentă – privind prestarea unor servicii care să corespundă exigențelor deontologice, calificând ca infracțiuni penale practici cum ar fi sterilizarea forțată, refuzul accesului la servicii de asistență medicală pe motive de etnie sau prestațiile de servicii de calitate inferioară.

1.5.

Statele membre ar trebui să elimine fără întârziere formele și modalitățile de angajare discriminatorii și, totodată, ar trebui să implementeze politici structurate, care să crească șansele de angajare ale femeilor de etnie romă.

1.6.

Ar trebui adoptate norme minime acceptabile pentru servicii publice și locuințe, care să fie aplicate ca drept fundamental, prin includerea lor, dacă este necesar, în constituțiile statelor membre.

1.7.

Ar trebui acționat în mod hotărât și fără discriminare împotriva tuturor formelor de trafic de persoane și infracțiunilor motivate de ură, care afectează îndeosebi femeile de etnie romă.

1.8.

Acestea au foarte puține posibilități de a participa la elaborarea și evaluarea politicilor legate de propria soartă. Participarea la asemenea programe ar trebui garantată la un nivel adecvat.

1.9.

Spre deosebire de practicile actuale din majoritatea statelor membre, strategiile UE și naționale de după 2020 trebuie să acorde atenție specială preocupărilor și intereselor femeilor de etnie romă.

2.   Situația femeilor de etnie romă în Uniunea Europeană

2.1.

Foarte multe femei (și fete) de etnie romă se confruntă cu multiple forme de discriminare, în diferite sectoare, care le blochează într-o situație în care nu își pot exercita pe deplin drepturile. Femeile de etnie romă reprezintă grupul minoritar cel mai vulnerabil din UE. Situația descrisă reprezintă o încălcare sistematică a democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului, subminând profund ideea europeană bazată pe valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (1) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2). În acest domeniu s-au înregistrat progrese nesemnificative în ultimii ani.

2.2.

Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) furnizează o imagine detaliată a situației defavorizate a femeilor de etnie romă [în special în cadrul sondajului UE-MIDIS II (3)], în pofida faptului că cele mai multe state membre nu dispun de date defalcate pe etnie și sex. Femeile de etnie romă par să fie defavorizate în toate sectoarele societății, nu doar în raport cu ansamblul populației, ci și cu bărbații de etnie romă.

2.3.

CESE are convingerea că soliditatea idealului european reflectă măsura în care cei mai defavorizați cetățeni ai UE pot beneficia de acest ideal. Din acest motiv, luarea măsurilor necesare pentru a îmbunătăți situația femeilor și fetelor de etnie romă și a promova capacitarea acestora nu reprezintă doar o obligație a instituțiilor UE și a statelor membre, ci și un test al calității structurilor democratice a acestora și al maturității statului de drept.

3.   Observații generale

3.1.

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană indică printre valorile fundamentale ale idealului european, egalitatea și respectarea drepturilor omului – inclusiv drepturile persoanelor aparținând minorităților. Se poate spune că aceste drepturi sunt aplicate efectiv dacă sunt garantate schimbări reale în acest sens, de care să beneficieze grupurile sociale cele mai afectate de marginalizare și discriminare. Discriminarea, segregarea și ostilitatea împotriva romilor reprezintă respingerea vădită a acestor valori.

3.2.

Asigurarea egalității de gen între femeile și bărbații de etnie romă constituie condiția capacitării economice a femeilor de etnie romă, precum și a aplicării drepturilor omului și libertăților fundamentale de care ele ar trebui să se bucure pe plan politic, economic, social, cultural și civic și care trebuie garantate prin Constituție.

3.3.

În baza celor de mai sus, cum a susținut deja în avizele anterioare (4), CESE sprijină obiectivele strategiei-cadru europene, dar atrage totodată atenția asupra necesității implementării riguroase a acesteia, precum și asupra caracterului insuficient al rezultatelor obținute.

3.4.

CESE atrage atenția și asupra faptului că ostilitatea împotriva romilor este prezentă la aproape toate nivelurile de activitate ale statelor membre, atât la nivel instituțional, cât și la cel al autorităților, ceea ce împiedică persoanele de etnie romă să acceseze cu aceleași șanse serviciile publice, să se bucure de drepturi egale și de egalitatea de tratament obligatorie, să participe la luarea deciziilor politice cu privire la aspectele care le privesc într-o măsură proporțională cu procentul pe care-l reprezintă din populația totală și să se protejeze împotriva consecințelor discriminării. Acest lucru este valabil și mai mult în cazul femeilor de etnie romă.

3.5.

În vederea identificării încălcărilor de natură sistematică a drepturilor femeilor de etnie romă, CESE solicită elaborarea unor „Cărți albe”, cu cooptarea organismelor independente și credibile ale comunității rome. Acestea ar trebui consultate și recunoscute oficial, astfel încât să se poată pune bazele unei reconcilieri istorice.

3.6.

CESE mulțumește numeroaselor femei de etnie romă pentru angajamentul de care au dat dovadă în trecut sau în prezent de a combate cu curaj structurile de discriminare și violența instituțională, pentru o conviețuire în deplină libertate într-o Europă fără discriminare.

4.   Domenii specifice de politici publice (5)

4.1.   Învățământ

4.1.1.

Învățământul segregat este ilegal și are, în mod inevitabil, rezultate negative. Consecințele negative ale educației segregate afectează în principal fetele de etnie romă, privându-le de posibilitățile de mobilitate socială. De aceea, ar trebui aplicate toate mijloacele legale și de asistență țintită prin politicilor publice, acoperindu-se totodată costurile suplimentare necesare, pentru a remedia nivelul scăzut al învățământului segregat ca urmare a discriminării, în conformitate cu așteptările UE. În același timp, trebuie garantat accesul fetelor de etnie romă la toate componentele învățământului public de calitate. Guvernele trebuie să asigure resursele umane, filierele și programele școlare corespunzătoare.

4.1.2.

Posibila diagnosticare nejustificată a copiilor de etnie romă ca persoane cu handicap mental și segregarea lor educațională trebuie considerată una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor lor, distrugându-le viitorul. De aceea, este nevoie de revizuirea sistematică a acestor diagnostice de către instituții specializate, independente. Trebuie să se garanteze că nu vor exista obstacole în calea lansării procedurii de revizuire, la cererea oricărei părți relevante, în special a părintelui sau a tutorelui, dar și a școlii.

4.1.3.

În caz de suspiciuni de erori de judecată repetate, în special dacă sunt sistematice, având ca scop sau efect segregarea, trebuie să se vegheze ca statele membre să fie obligate să investigheze fără întârziere cauzele în detaliu, să publice rezultatele investigației, să le evalueze în cadrul mecanismelor naționale de combatere a segregării și să ia măsurile legislative și de aplicare a drepturilor corespunzătoare care se impun.

4.1.4.

Între timp, nivelul pedagogic al claselor speciale ar trebui adus la nivelul general al învățământului, pentru ca acestea să nu fie, pe acest plan, doar „linii moarte”.

4.1.5.

În țările în care fenomenul de segregare în școli nu este în scădere, ci mai degrabă în creștere, CESE solicită limitarea fondurilor UE, înghețarea lor și, în cazul unor probleme sistematice, retragerea lor. CESE speră că, în astfel de situații, mecanismele de protecție juridică ale Uniunii Europene (articolul 7 și mecanismul de respectarea a statului de drept) vor fi puse în aplicare în mod eficace și rapid.

4.1.6.

Ar trebui instituite programe de formare și de formare continuă „a doua șansă”, pentru a spori șansele femeilor de etnie romă în materie de învățământ și pentru a reduce riscul de abandon școlar, astfel încât ele să aibă acces și la alte locuri de muncă decât cele subvenționate de autoritățile publice sau de pe piața secundară, parțial declarate sau atipice, care le privează de posibilitățile de mobilitate socială.

4.2.   Sănătate

4.2.1.

Femeile de etnie romă care trăiesc deseori în ghetouri sau în locuri greu accesibile, se confruntă adesea cu situații de refuz, de denigrare sau chiar violență fizică în cadrul serviciilor de asistență medicală. În ceea ce privește sănătatea reproductivă, în general au acces limitat la căile de aplicare a drepturilor lor. CESE îndeamnă cu fermitate statele membre să creeze și să utilizeze unități mobile, echipate corespunzător și având capacitatea adecvată pentru persoanele care trăiesc în condiții de segregare. Comitetul solicită revizuirea funcționării serviciilor de asistență în timpul sarcinii și al nașterii și implementarea măsurilor de îmbunătățire necesare.

4.2.2.

CESE așteaptă ca statele membre să acorde prioritate eliminării practicilor medicale care încalcă standardele deontologice și legislația aferentă și, dacă situația o impune, să ia măsuri în acest sens. Ar trebui asigurate căi de atac gratuite și ușor accesibile pentru garantarea drepturilor în domeniul sănătății, acordându-se atenție specială nevoilor reale ale persoanelor vizate, ca de exemplu înființarea de puncte de informare medicale, formarea mediatorilor în materie de sănătate și includerea lor în sistem sau implementarea unor inițiative în materie de sănătate publică care să ajungă și la populația din ghetouri.

4.2.3.

Este o necesitate urgentă ca guvernele să se angajeze public și fără echivoc în favoarea principiului accesului egal la asistență medicală și a punerii sale în aplicare și să se ia măsuri împotriva practicilor care încalcă acest obiectiv, prin inițierea unor programe de sensibilizare în acest sens destinate tuturor persoanelor vizate. Trebuie asigurate măsurile legislative necesare pentru ca femeile și copiii de etnie romă care nu dispun de asigurări de sănătate de bază să fie acoperiți.

4.3.   Sterilizarea forțată

4.3.1.

În numeroase țări, unde, în trecut, drepturile reproductive ale femeilor au fost încălcate sistematic și unde sterilizarea forțată a fost aplicată în masă ca instrument al politicii de stat, autoritățile politice nici măcar nu și-au cerut scuze și nu și-au asumat responsabilitatea. În locurile unde s-au petrecut aceste fapte, nu au fost asigurate reparații judiciare și financiare. CESE propune ca legiuitorul european să facă tot posibilul pentru ca, în cadrul armonizării dreptului penal european, statele membre să prelungească în mod considerabil sau să elimine complet termenul de prescripție în cazul acestor infracțiuni – având în vedere faptul că, pe fond, acestea pot fi comparate cu crimele împotriva umanității – și să adopte o legislație specifică pentru ca victimele să obțină reparații legale și financiare efective.

4.3.2.

Cu privire la aceste aspecte, este nevoie să se facă lumină cu onestitate și totală transparență, pentru a promova reconcilierea și pentru a împiedica pe viitor comiterea acestor crime de către stat și autoritățile publice. De aceea, CESE recomandă înființarea, în statele membre vizate, a unor comitete formate din istorici independenți, în cooperare cu victimele și cu reprezentanții acestora, care să identifice crimele comise în trecut și să publice rezultatele în cadrul unui proces de reconciliere a societății, după modelul suedez și al Cărții sale albe.

4.4.   Ocuparea forței de muncă

4.4.1.

Femeile de etnie romă se află într-o situație chiar mai proastă decât bărbații romi în privința ocupării forței de muncă; toți indicatorii în materie de ocupare a forței de muncă ating valori extrem de scăzute în cazul femeilor.

4.4.2.

CESE solicită statelor membre să ia măsuri specifice și cuprinzătoare în scopul capacitării economice a femeilor de etnie romă și al asigurării de competențe necesare în acest sens. Promovarea întreprinderilor sociale, asigurarea unor programe de microcreditare, accesul nelimitat și fără discriminare la indemnizații aferente sunt deosebit de importante în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.

4.4.3.

Antreprenorii au devenit importanți în calitate de furnizori de oportunități de angajare și de actori-cheie ai prosperității colectivităților locale și regionale. Acest lucru este relevant îndeosebi pentru comunitățile rome. În cadrul politicilor care vizează nevoile femeilor antreprenor de etnie romă și nevoile IMM-urilor, sunt necesare măsuri specifice nu numai pentru a capacita femeile rome, ci și pentru a sprijini inițiativele lor referitoare la proiecte comunitare și înființarea de întreprinderi. În prezent, astfel de politici orientate, care să vizeze în mod explicit sprijinirea femeilor de etnie romă, lipsesc cu desăvârșire în majoritatea statelor membre și, de aceea, CESE solicită să se exploateze potențialul acestora.

4.4.4.

Comitetul îndeamnă autoritățile publice de la toate nivelurile societății să ofere formare profesională pentru piața forței de muncă și să înființeze locuri de muncă suficiente, precum și forme de angajare subvenționate. Ele trebuie să asigure indemnizații de transport și ajutoare pentru educație continuă și perfecționare profesională, și, prin intermediul instrumentelor de politici publice specifice, să sprijine concilierea vieții de familie cu cea profesională pentru femeile de etnie romă aflate în situații vulnerabile.

4.4.5.

Statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a ajuta femeile de etnie romă să-și depășească situația vulnerabilă de pe piața forței de muncă și pentru a eradica formele de muncă (cvasi) forțată, semilegală sau ilegală.

4.4.6.

În acest sens și recunoscând totodată importanța integrării femeilor de etnie romă pe piața forței de muncă, ar trebui introduse programe de angajare „a doua șansă”; de asemenea, ar trebui să li se pună la dispoziție asistență din partea mediatorilor, indemnizații de transport și ajutor pentru formare. În plus, nu trebuie precupețite eforturile în eradicarea discriminării la locul de muncă și în educarea angajatorilor în această privință.

4.5.   Locuințe, servicii publice

4.5.1.

Acolo unde există segregare, femeile și copiii suferă cel mai mult de pe urma impactului acesteia asupra vieții de zi cu zi. CESE subliniază, prin urmare, necesitatea de a institui standarde minime acceptabile cu privire la locuințe, servicii publice și infrastructură, care trebuie aplicate ca drept fundamental, de preferință consacrat în constituțiile statelor membre.

4.5.2.

CESE propune ca satisfacerea acestor nevoi (de exemplu furnizarea apei potabile, alimentarea cu energie electrică, canalizarea sau tratarea apelor reziduale, drumuri asfaltate, ridicarea gunoiului, accesibilitatea serviciilor publice etc.) să reprezinte condiția prealabilă pentru continuarea investițiilor în dezvoltarea urbană și pentru accesarea și utilizarea subvențiilor.

4.5.3.

Evacuările nejustificate și ilegale trebuie oprite, asigurându-se femeilor de etnie romă posibilitatea de a beneficia de o protecție juridică specială, care să fie disponibilă și accesibilă. Trebuie să existe compensații pentru femeile traumatizate de aceste evacuări.

4.6.   Eliminarea structurilor caracterizate prin violență

4.6.1.

Femeile și fetele de etnie romă sunt deosebit de vulnerabile în situații de discriminare și segregare și devin cu ușurință victime ale altor infracțiuni. Ele sunt afectate într-o măsură disproporționată de toate formele cunoscute ale exploatării și traficului de persoane.

4.6.2.

Comitetul este de acord că traficul de persoane și violența împotriva femeilor de etnie romă sunt o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului, interzisă în mod explicit de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar statele membre ar trebui să acționeze în consecință (6). Este vorba de infracțiuni foarte grave, motivate de cererea de piață, și care sunt, sub forme foarte diverse, deosebit de profitabile pentru criminalitatea internațională organizată și la care femeile și copiii de etnie romă sunt expuși într-o măsură disproporționată.

4.6.3.

CESE speră ca statele membre să introducă fără întârziere, în dreptul lor penal, sancțiuni pentru aceste forme de criminalitate noi și în continuă schimbare, să ia măsuri judiciare coordonate și orientate și, în măsura posibilului, să suprime canalele de profit obținut prin violență. Trebuie examinat contextul socioeconomic mai larg în care sunt comise aceste infracțiuni, trebuie identificate situațiile de sărăcie, discriminare și vulnerabilitate și trebuie aplicate în mod coerent instrumentele de politică socială (strategice, legislative, financiare, educative, de cercetare și altele) pentru combaterea acestora.

4.6.4.

Violența la care sunt supuse femeile de etnie romă își poate avea originea atât în societate, în general, cât și în comunitatea proprie. În orice caz, trebuie luate acțiuni hotărâte împotriva tuturor formelor de violență organizată, în cadrul unei abordări centrate pe victimă, sensibilă la dimensiunea de gen și care să țină seama de vulnerabilitatea deosebită a femeilor și a copiilor și de protecția sporită de care ei ar trebui să beneficieze, și care să se concentreze pe drepturile omului.

4.6.5.

CESE salută faptul că, în urma semnării de către Comisia Europeană, UE a devenit parte la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută și sub denumirea de Convenția de la Istanbul. CESE îndeamnă toate statele membre ale UE să ratifice și să pună în aplicare convenția, fără rețineri și cu hotărâre, ținând cont de vulnerabilitatea deosebită a femeilor de etnie romă în acest domeniu.

4.6.6.

De asemenea, femeile și fetele de etnie romă sunt într-o măsură tot atât de disproporționată, ținte și victime ale unor infracțiuni și ale unui discurs inspirate de ură. Ar trebui luate măsuri pentru facilitarea accesului la justiție al persoanelor vizate și, cu ajutorul organizațiilor societății civile, ar trebui implementate instrumente care să sensibilizeze cetățenii la detectarea acestor infracțiuni penale.

4.6.7.

CESE sprijină extinderea geografică și implementare JUSTROM, programul comun al Consiliului Europei și al Comisiei Europene în vederea asigurării accesului femeilor de etnie romă la justiție.

4.6.8.

Comitetul atrage atenția asupra faptului că toate tipurile de ostilitate împotriva romilor și toate formele de segregare pot fi considerate ca violență. Comitetul subliniază necesitatea asigurării protecției împotriva infracțiunilor de acest gen în cadrul serviciilor instituționale finanțate de stat (centre de protecție a copilului, asistență socială și medicală) și în cadrul structurilor judiciare și de ordine publică și similare naționale (poliție, justiție penală și penitenciare), unde femeile de etnie romă se află într-o situație de vulnerabilitate deosebită. Atrage atenția asupra importanței de a asigura, în aceste cazuri, un acces facil și gratuit la protecție juridică.

4.6.9.

Legislația națională și internațională trebuie să recunoască căsătoria forțată între minori ca o formă de trafic de persoane și să acționeze în consecință. Toate instrumentele și programele preventive și de protecție utilizate pentru combaterea traficului de persoane trebuie puse la dispoziția victimelor căsătoriilor forțate între minori.

4.7.   Incluziune și participare

4.7.1.

Femeile de etnie romă au foarte puține posibilități de a elabora și evalua politici care să le influențeze viața. Prin urmare, CESE subliniază că este esențial, în baza principiului „nimic despre noi fără noi”, ca femeile de etnie romă să fie incluse în mod adecvat în conceperea, planificarea, punerea în aplicare și evaluarea tuturor programelor care le privesc, pe ele sau comunitatea lor. CESE propune ca, în cazul programelor destinate în mod explicit femeilor de etnie romă, participarea acestora să fie majoritară, iar în cazul programelor destinate comunităților rome, de cel puțin 30 %. Ar trebui elaborat un sistem de evaluare care să verifice aceste procente în mod fiabil.

4.7.2.

CESE propune ca aceste procente de participare să poată fi aplicate în mod verificabil în cadrul organismelor responsabile pentru politicile de incluziune naționale și regionale (consilii naționale, regionale și județene de coordonare, comisii de combatere a segregării etc.).

4.7.3.

CESE solicită guvernelor și altor autorități să poarte un dialog politic real și aprofundat cu reprezentanții femeilor de etnie romă la toate nivelurile de organizare a societății și să creeze structurile oficiale necesare în acest sens. În acest scop, propune crearea de instituții juridice specifice, cum ar fi comitetele de femei din cadrul platformelor naționale pentru romi, în care femeile de etnie romă și-ar putea asigura reprezentarea în mod direct, sau numirea unui mediator independent pentru femeile de etnie romă.

4.7.4.

Comitetul ia notă de faptul că perspectiva femeilor de etnie romă lipsește deseori sau este reprezentată doar în infimă măsură, atât în strategiile-cadru europene actuale, cât și în strategiile naționale de integrare a romilor. Atât în procesele de după 2020, cât și în elaborarea următoarelor strategii de incluziune socială, opinia reprezentanților femeilor de etnie romă ar trebui luată în considerare într-o măsură mult mai mare.

---

(1)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A12012M%2FTXT.

(2)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12012P/TXT&from=ro.

(3)  http://fra.europa.eu/en/project/2015/eu-midis-ii-european-union-minorities-and-discrimination-survey/publications.

(4)  JO C 248, 25.8.2011, p. 16, JO C 67, 6.3.2014, p. 110, JO C 11, 15.1.2013, p. 21

(5)  Dintre numeroasele recomandări formulate până în prezent de către comunitatea romă și de organizațiile societății civile de apărare a drepturile romilor, mediul științific, organizațiile internaționale și CESE, prezentul aviz le menționează aici – din rațiuni evidente de limită de spațiu – doar pe cele considerate deosebit de importante din punctul de vedere al respectării drepturilor femeilor de etnie romă.

(6)  Articolul 5 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piețele europene ale forței de muncă”

(aviz exploratoriu, la solicitarea Parlamentului European)

(2019/C 110/05)

Raportor:

doamna Helena DE FELIPE LEHTONEN

Sesizare	Parlamentul European, 3.5.2018
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură
Decizia Adunării Plenare	DD/MM/YYYY
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	151/2/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

În vederea îmbunătățirii egalității de șanse între femei și bărbați pe piețele forței de muncă, Comitetul Economic și Social European consideră că este necesar să se elaboreze o strategie europeană integrată și ambițioasă pentru abordarea obstacolelor sistemice și structurale, care să conducă la politici, măsuri și programe de finanțare ale UE adecvate pentru a contribui la egalitatea între femei și bărbați, promovând astfel realizarea „într-o mai mare măsură a unei independențe economice egale pentru femei și bărbați”. Aceasta ar contribui și la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale.

1.2.

Prezentul aviz reamintește necesitatea de a aborda mai în detaliu anumite provocări bine identificate, cum ar fi diferența de remunerare dintre bărbați și femei și echilibrul între viața profesională și cea privată, pentru care CESE a emis deja avize (1).

1.3.

CESE consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru combaterea diferenței persistente de remunerare dintre femei și bărbați. El sprijină pe deplin obiectivele Coaliției internaționale pentru egalitatea de remunerare, de a depune eforturi pentru eliminarea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați până în 2030. CESE regretă rata scăzută de punere în aplicare a Recomandării din 2014 a Comisiei Europene privind transparența salarială și îndeamnă statele membre și Uniunea Europeană să adopte măsurile corespunzătoare pentru intensificarea punerii în aplicare.

1.4.

CESE reamintește că transparența salarială are de jucat un rol important în combaterea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați (2). CESE recomandă utilizarea de sisteme salariale neutre din punctul de vedere al genului, ca mijloc de promovare a unei abordări nepărtinitoare a remunerării și recrutării personalului.

1.5.

CESE își exprimă acordul cu privire la necesitatea consolidării măsurilor pentru reducerea segregării de gen orizontale în domeniul educației, al formării și pe piața muncii. Campaniile de sensibilizare și alte măsuri ar trebui să fie realizate astfel încât să abordeze stereotipurile și segregarea de gen în domeniul educației, al formării și al alegerilor de carieră, exploatând pe deplin noile tehnologii. Îmbunătățirea condițiilor de salarizare și de muncă în sectoarele dominate de femei ar putea încuraja mai mulți bărbați să opteze pentru aceste ocupații.

1.6.

Ar trebui dedicate eforturi suplimentare integrării pe piața muncii și capacitării femeilor care fac parte din grupuri vulnerabile, în conformitate cu abordarea intersecțională (3).

1.7.

CESE apreciază eforturile depuse de Comisie pentru o monitorizare mai atentă a îngrijirii copiilor și a îngrijirii pe termen lung, în cadrul semestrului european. Aceasta ar trebui să rămână o prioritate pe termen mediu și lung. CESE este în favoarea inițierii unei noi dezbateri cu statele membre pe tema obiectivelor de la Barcelona, din 2002, privind serviciile de îngrijire a copiilor, în vederea stabilirii de obiective mai ambițioase și a extinderii abordării, astfel încât să acopere și îngrijirea altor persoane aflate în întreținere.

1.8.

CESE invită Parlamentul și Consiliul să introducă indicatori noi și adecvați în cadrul viitoarelor fonduri structurale europene, pentru a monitoriza mai bine contribuția financiară a UE la diferitele servicii de îngrijire și la egalitatea de șanse.

1.9.

CESE salută noua propunere privind FSE+ din cadrul financiar multianual pentru 2021-2027, care vizează sprijinirea egalității între bărbați și femei, precum și promovarea participării femeilor pe piața forței de muncă prin măsuri de îmbunătățire a echilibrului între viața profesională și cea privată și prin accesul la servicii de îngrijire a copilului și la alte servicii de îngrijire. Cu toate acestea, Comitetul este de părere că fondurile UE ar trebui să fie alocate în așa fel încât să se țină seama în mai mare măsură de dimensiunea de gen și că egalitatea de gen ar trebui să fie un obiectiv de sine stătător, ceea ce ar fi de preferat unei fuzionări a obiectivelor egalității de gen, combaterii discriminării și combaterii rasismului în unul singur.

1.10.

Totodată, CESE salută Programul InvestEU pentru perioada 2021-2027, care susține investițiile în infrastructura socială. CESE invită Parlamentul și Consiliul să sprijine cu fermitate această nouă oportunitate, cu scopul de a atrage investițiile necesare pentru serviciile de îngrijire a copiilor (precum și pentru îngrijirea copiilor după programul școlar).

1.11.

Antreprenoriatul feminin a rămas în urmă și are nevoie să fie stimulat, astfel încât să exploateze potențialul enorm al economiei digitale și al inovării tehnologice. Accesul la finanțare trebuie să fie îmbunătățit, iar tranziția dintre statutele profesionale trebuie să fie facilitată.

2.   Context și provocări

2.1.

Avizul CESE a fost elaborat ca răspuns la o solicitare a Parlamentului European de elaborare a unui aviz exploratoriu pe tema „Egalitatea de șanse între femei și bărbați pe piețele europene ale forței de muncă”. La solicitarea Parlamentului European, prezentul aviz examinează impactul măsurilor identificate în Recomandarea Comisiei referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență, precum și necesitatea unor inițiative suplimentare pentru combaterea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați.

2.2.

Atât articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din TUE, cât și Carta drepturilor fundamentale a UE recunosc faptul că dreptul la egalitatea de șanse este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii și, ca atare, reprezintă o sarcină importantă. Pilonul european al drepturilor sociale consacră egalitatea de gen și dreptul la remunerare egală pentru muncă de valoare egală ca unul dintre cele 20 de principii fundamentale ale unor piețe ale forței de muncă și ale unor sisteme de asistență socială echitabile și funcționale.

2.3.

Uniunea Europeană și statele membre promovează egalitatea de șanse pe piața forței de muncă printr-o combinație de instrumente legislative și nelegislative, recomandări, orientări de politică și sprijin financiar. În Angajamentul său strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, Comisia Europeană a confirmat prioritățile care urmează a fi abordate: independența economică egală pentru femei și bărbați, remunerarea egală pentru muncă egală și egalitatea în luarea de decizii, demnitatea, integritatea, eliminarea violenței pe criterii de gen și promovarea egalității de șanse în afara UE.

2.4.

În 2017, rata de ocupare a femeilor a continuat să crească într-un ritm lent, dar constant, în concordanță cu rata de ocupare a bărbaților, și a ajuns la un record de 66,5 %, față de 78,1 % în cazul bărbaților. Cu toate acestea, diferența dintre rata de ocupare a femeilor și a bărbaților, de 11,5 puncte procentuale, a rămas neschimbată din 2013. În plus, este puțin probabil să fie atins obiectivul UE 2020 de ocupare a forței de muncă pentru bărbați și femei în proporție de 75 %. Valoarea indicelui egalității de șanse a crescut de la 62 de puncte în 2005 la 65 de puncte în 2012, dar numai la 66,2 puncte în 2015, ceea ce se datorează parțial crizei economice. În câteva state membre, măsurile de combatere a crizei nu au luat în considerare în mod corespunzător impactul negativ asupra egalității de șanse.

2.5.

În pofida progresului general înregistrat în materie de egalitate de șanse între femei și bărbați, pe piețele europene ale forței de muncă persistă totuși inegalitățile dintre femei și bărbați. Segregarea orizontală și segregarea verticală sunt factori importanți, ce contribuie la disparitatea de gen neajustată în ceea ce privește venitul brut pe oră, care se ridică, în prezent, la aproximativ 16 %. Disparitatea este agravată de preponderența femeilor care lucrează cu fracțiune de normă și în sectoare mai slab remunerate, precum și de recursul frecvent al femeilor la scheme de concediu de maternitate, care conduc la întreruperi ale carierei, la o rată mai scăzută de avansare în carieră și la obținerea de drepturi de pensie mai scăzute.

2.6.

Diferența actuală dintre femei și bărbați în domeniul ocupării forței de muncă reprezintă o pierdere economică și socială importantă pentru UE, estimată la 370 miliarde EUR pe an. Dată fiind provocarea demografică și reducerea populației de vârstă activă, Europa trebuie să valorifice potențialul tuturor femeilor pe piața muncii, ținând seama de efectele intersecționale aferente rasei, originii etnice, clasei sociale, vârstei, orientării sexuale, naționalității, religiei, sexului, handicapului, statutului de refugiat sau de migrant, care pot presupune o serie de obstacole în calea integrării pe piața muncii.

2.7.

În timp ce femeile ocupă, cu preponderență, locuri de muncă cu un nivel mai scăzut de remunerare și de calificare, în sectoare precum asistența medicală, serviciile sociale, învățământul, administrația publică și comerțul cu amănuntul, bărbații sunt reprezentați în mai mare măsură în domeniul ingineriei, al construcțiilor și al transporturilor. Lipsa bărbaților din posturile din domeniul educației, al sănătății și al protecției sociale este în creștere și este agravată de absența modelelor de rol, precum și de condițiile și de salarizarea adeseori mai puțin atractive. Același lucru se întâmplă în cazul femeilor care sunt subreprezentate în sectoarele STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică). În 2016, în UE, doar 17 % dintre specialiștii din domeniul TIC erau femei.

2.8.

În timp ce noua legislație europeană face obiectul discuției la Consiliul UE (Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată), femeile suferă în continuare, întrucât sunt „sancționate din cauza maternității” la locul de muncă, inclusiv în perioada sarcinii și după naștere, ceea ce rămâne o problemă în numeroase state membre. Diferențele în ceea ce privește ocuparea forței de muncă sunt deosebit de ridicate în cazul mamelor și al femeilor cu responsabilități de îngrijire. În 2016, mai mult de 19 % dintre femeile inactive se aflau în această situație din cauza responsabilităților de îngrijire a copiilor sau a adulților. În medie, rata de ocupare a femeilor cu un copil cu vârsta mai mică de 6 ani este cu 9 % mai scăzută decât cea a femeilor fără copii, o diferență care ajunge la 30 % în unele țări.

2.9.

CESE este deosebit de îngrijorat de proporțiile fenomenului de hărțuire sexuală cu care se confruntă femeile la locul de muncă și de faptul că hărțuirea femeilor pe internet devine tot mai răspândită. Comitetul reamintește necesitatea unei mai bune puneri în aplicare a Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care interzice hărțuirea și discriminarea la locul de muncă (5).

2.10.

CESE îndeamnă și la adoptarea de măsuri specifice și integrate în alte politici, care să vizeze femeile ce fac parte din grupuri vulnerabile, întrucât ele se confruntă deseori cu dificultăți mai mari la intrarea pe piața muncii. Comitetul subliniază necesitatea unei abordări intersecționale, cu scopul de a spori oportunitățile pe piața muncii pentru femeile care se confruntă cu multiple forme de discriminare.

2.11.

Antreprenoriatul feminin este încă insuficient dezvoltat. Femeile reprezintă 52 % din populația europeană totală, dar numai 34,4 % dintre lucrătorii independenți din UE și 30 % dintre antreprenorii care înființează noi întreprinderi. Femeile care desfășoară o activitate independentă sunt mai puțin prospere decât bărbații care desfășoară activități independente. 76,3 % dintre femeile care desfășoară activități independente în UE-28 lucrează pe cont propriu, fără angajați, comparativ cu 69 % dintre bărbați. Astfel, bărbații sunt mai adesea proprietari de afaceri cu angajați, în timp ce numărul femeilor care desfășoară o activitate independentă, fără angajați, este mai mare, acestea confruntându-se cu un risc mai mare de venituri mici. Creativitatea și potențialul antreprenorial al femeilor reprezintă o sursă de creștere economică și de creare de locuri de muncă insuficient exploatată, ce trebuie dezvoltată mai mult, pentru crearea de afaceri de succes.

2.12.

Munca cu fracțiune de normă poate fi un instrument valoros de susținere a echilibrului dintre viața profesională și cea de familie, pentru bărbați și femei deopotrivă. Totuși, femeile lucrează cu fracțiune de normă în număr mai mare decât bărbații (ele reprezentând peste 70 % dintre lucrătorii cu fracțiune de normă) și, de asemenea, a fost înregistrată o creștere a ocupării de către femei a unor profesii plătite mai precar (vânzarea cu amănuntul, curățenie și îngrijiri). Incidența muncii involuntare cu fracțiune de normă, atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților, constituie în continuare o cauză de îngrijorare. Obiectivul UE pentru anul 2020 de ocupare a forței de muncă în proporție de 75 % poate fi atins doar printr-o strategie integrată, compusă dintr-un mix coerent de politici și măsuri de promovare a participării pe piața forței de muncă, de creare a unor locuri de muncă de calitate, de asigurare a tratamentului egal în materie de încadrare în muncă și de încurajare a unei împărțiri mai echilibrate a responsabilităților de îngrijire între părinți și între persoanele care îngrijesc rude aflate în întreținere.

3.   Domeniile viitoare de acțiune pentru realizarea egalității de șanse între femei și bărbați pe piețele europene ale forței de muncă

3.1.   Abordarea transparenței salariale pentru reducerea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați

3.1.1.

Diferența de remunerare dintre femei și bărbați este una dintre cele mai persistente piedici în calea egalității de gen, pe piețele forței de muncă și în societate, precum și în calea creșterii economice. CESE sprijină pe deplin Coaliția internațională pentru egalitatea de remunerare (EPIC), o inițiativă globală condusă de OIM, UN Women (Entitatea Națiunilor Unite pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor), OCDE, din care fac parte guverne, angajatori, sindicate și societatea civilă, care își propune eliminarea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați până în 2030. CESE solicită UE să își intensifice acțiunile pentru a se asigura că diferența de remunerare dintre femei și bărbați va fi eliminată în UE până în 2030.

3.1.2.

CESE reamintește recomandările sale referitoare la planul de acțiune european privind combaterea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați (6). CESE recunoaște, totodată, că directiva reformată privind egalitatea de șanse între femei și bărbați 2006/54/CE și recomandarea Comisiei adresată statelor membre, referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei (2014/124/UE) au contribuit decisiv la combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați și rămân valabile. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe eforturi în ceea ce privește punerea lor în aplicare. Raportul din 2013 al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2006/54/CE a conchis că aplicarea practică în statele membre a prevederilor privind egalitatea salarială constituie unul dintre subiectele cele mai problematice ale directivei.

3.1.3.

EPIC a afirmat că lipsa de transparență a remunerării joacă un rol important în diferențele de remunerare dintre bărbați și femei și că o transparență salarială sporită poate contribui la reducerea acestor diferențe. Transparența salarială are de jucat un rol important în combaterea posibilei discriminări salariale. CESE este preocupat de rata scăzută de punere în aplicare a recomandării din 2014 privind transparența salarială. Deși majoritatea statelor membre dispun de unele măsuri menite să sporească transparența salarială, în o treime dintre statele membre lipsesc cu desăvârșire astfel de măsuri. CESE solicită statelor membre să accelereze punerea în aplicare a recomandării, de exemplu prevăzând posibilitatea ca fiecare persoană să solicite informații privind nivelurile de salarizare sau ca angajatorii din întreprinderile de anumite dimensiuni (care urmează să fie stabilite) să prezinte rapoarte și să efectueze audituri salariale, întrucât astfel s-ar stimula o abordare echitabilă a recrutării și remunerării. De asemenea, ar trebui avută în vedere și nevoia de respectare deplină a confidențialității (datelor personale ale) angajaților și a relațiilor de muncă, în ansamblu.

3.1.4.

În scopul aplicării principiului egalității de remunerare între femei și bărbați și al combaterii diferenței de remunerare dintre femei și bărbați, este nevoie de mai multe sinergii între diferitele măsuri disponibile. Dintre acestea, este încurajată ferm utilizarea de sisteme salariale neutre din punctul de vedere al genului, întrucât acestea promovează o abordare nepărtinitoare a recrutării și remunerării.

3.1.5.

Partenerii sociali sunt cei mai în măsură să reevalueze valoarea competențelor și a ocupațiilor. Dialogul social și negocierea colectivă sunt esențiale pentru îndeplinirea acestui obiectiv și pentru combaterea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați.

3.1.6.

La nivel european, diferența de remunerare este abordată, de asemenea, în cadrul semestrului european. În 2017, problema diferenței de remunerare dintre femei și bărbați a fost ridicată în rapoartele de țară a nouă state membre. Recomandările specifice fiecărei țări, cu accent pe investițiile în structurile de îngrijire pentru copii și pe factorii de descurajare fiscală, precum și alte măsuri legate de diferența de remunerare dintre femei și bărbați, au fost adresate unui număr de 12 state membre.

3.1.7.

O atenție deosebită ar trebui să fie acordată sensibilizării cu privire la prejudecățile inconștiente sau la consolidarea diferenței de remunerare în contextul recrutării sau promovării. Sprijinul din partea organizațiilor de întreprinderi, alături de cooperarea dintre partenerii sociali, autorități și organismele de promovare a egalității, în vederea găsirii de soluții adecvate, sunt de asemenea relevante pentru reducerea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați.

3.2.   Educație, segregare și stereotipuri

3.2.1.

Segregarea orizontală persistentă în domeniul educației, al formării și pe piața muncii, care este determinată de stereotipurile și obstacolele de pe piața forței de muncă, trebuie să fie abordată încă de la vârste timpurii. Există o legătură strânsă între o astfel de segregare și diferența de remunerare dintre femei și bărbați. Tendința de a valoriza insuficient anumite profesii, inclusiv în ceea ce privește posturile de conducere, ar trebui să fie mai bine subliniată. Salariile și condițiile de muncă mai bune în sectoarele dominate de femei ar putea acționa ca un stimulent pentru ca mai mulți bărbați să opteze pentru aceste ocupații, contribuind astfel la abordarea segregării de gen profesionale.

3.2.2.

În ciuda rezultatelor mai bune înregistrate în domeniul educației, femeile se confruntă cu numeroase obstacole dacă doresc o carieră în anumite sectoare dominate de bărbați, cum ar fi TIC. Chiar dacă unele fete optează pentru studiile din domeniul STIM, doar 10 % dintre femei urmează ulterior o carieră în aceste domenii. Prin urmare, este necesar un accent mai puternic pe combaterea segregării și a stereotipurilor în ceea ce privește educația și pe o promovare mai bună a acestui sector în rândul femeilor.

3.2.3.

Lipsa bărbaților din sectorul educației, al sănătății și al protecției sociale ia proporții îngrijorătoare. CESE solicită derularea de campanii de sensibilizare și promovarea modelelor de rol la nivelul UE și la nivel național, pentru încurajarea profesiilor TIC și a profesiilor în domeniul STIM în rândul femeilor și a celor din sectorul educației, al sănătății și al protecției sociale în rândul bărbaților.

3.3.   Servicii de îngrijire pentru îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată

3.3.1.

Îmbinarea vieții profesionale cu cea privată și cu cea de familie este una dintre provocările principale pentru părinți și pentru alte persoane cu responsabilități de îngrijire. Femeile sunt afectate într-un mod disproporționat, întrucât, în general, ele sunt responsabile de îngrijirea rudelor aflate în întreținere. Atingerea unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată reprezintă o mare provocare pentru persoanele care gestionează singure o gospodărie și pentru persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile. CESE a salutat inițiativa Comisiei de a crește participarea părinților cu copii pe piața muncii și de a-i ajuta să atingă un echilibru mai bun între viața profesională și cea de familie.

3.3.2.

Împărțirea responsabilităților parentale și a altor responsabilități de îngrijire este un obiectiv important pentru participarea egală pe piața forței de muncă (7). În general, utilizarea concediului de paternitate sau a concediului pentru creșterea copilului este scăzută în rândul taților, aceștia luându-și de regulă concediu doar atunci când este plătit. Este esențial să fie adoptate măsuri care să îi încurajeze pe bărbați să se implice mai mult în viața de familie, luând totodată în considerare eventualele costuri și eforturi organizatorice necesare din partea întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor.

3.3.3.

Deoarece responsabilitățile de îngrijire sunt unul dintre principalele motive ale participării scăzute a femeilor pe piața forței de muncă, obiectivele de la Barcelona sunt de o importanță fundamentală, însă nu au fost îndeplinite în mod satisfăcător. Există date care arată că există o corelație pozitivă între structurile de îngrijire pentru copii și rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor. CESE regretă că, la peste 15 ani de la adoptarea obiectivelor de la Barcelona, un număr atât de mic de state au reușit să le îndeplinească. CESE solicită o eventuală revizuire pentru a stabili obiective mai ambițioase, ca stimulent pentru promovarea egalității de șanse.

Accesibilitatea economică și fizică a structurilor de îngrijire a copiilor rămâne o provocare, în special pentru familiile cu venituri mai mici. Este important așadar să existe o combinație adecvată de structuri publice și private de îngrijire a copiilor. Totodată, orele de funcționare a structurilor de îngrijire a copiilor sunt, în continuare, un adevărat obstacol pentru părinții care lucrează.

3.3.4.

CESE atrage atenția, de asemenea, asupra nevoii de structuri de îngrijire a copiilor în afara programului școlar, pentru părinții angajați. Acestea ar trebui să fie disponibile în țările în care ziua de școală se termină devreme și unde există tendința ca părinții să opteze pentru munca cu fracțiune de normă pentru a acoperi intervalul respectiv. Ar trebui să fie disponibile mai multe date pentru a înțelege amploarea și consecințele acestei probleme structurale asupra egalității de șanse pe piața forței de muncă.

3.3.5.

Creșterea sectorului serviciilor de îngrijire, cu un potențial important de muncă neexploatat, necesită o atenție deosebită, din cauza persistenței segregării de gen și, în multe cazuri, a condițiilor de muncă precare și a nivelului scăzut de remunerare. După cum a solicitat CESE și cu alte ocazii, este necesară colectarea de date adecvate despre diferitele aspecte ale sistemelor private de îngrijire a copiilor și despre preferințele din Europa. Demersul ar trebui să includă și serviciile de îngrijire la domiciliu, care se răspândesc în ritm alert, precum și cazul specific al îngrijitorilor la domiciliu în regim intern (8), mulți dintre ei experimentând mobilitatea internă la nivelul Uniunii sau fiind migranți proveniți din țări terțe, care raportează condiții de lucru și remunerare precare. CESE solicită Comisiei Europene să adopte o strategie integrată pentru sectorul serviciilor de îngrijire.

3.3.6.

CESE apreciază eforturile depuse de Comisie pentru o monitorizare mai atentă a îngrijirii copiilor și a îngrijirii pe termen lung, ca parte a semestrului european și a recomandărilor specifice fiecărei țări adresate statelor membre.

3.4.   Finanțarea egalității de șanse: cadrul financiar multianual

3.4.1.

CESE salută noua propunere privind FSE+ din cadrul financiar multianual pentru 2021-2027, care vizează sprijinirea egalității între bărbați și femei, a egalității de șanse și a nediscriminării, precum și promovarea participării femeilor pe piața forței de muncă prin măsuri de îmbunătățire a echilibrului între viața profesională și cea privată și prin accesul la servicii de îngrijire a copilului. CESE încurajează instituțiile UE și statele membre să pună în aplicare recomandarea sa privind sprijinul acordat de FSE+ pentru egalitatea de șanse (9).

3.4.2.

CESE este de părere că fondurile UE ar trebui să fie alocate în așa fel încât să se țină seama în mai mare măsură de dimensiunea de gen. CESE este preocupat de faptul că fuzionarea într-un singur obiectiv a egalității de gen, a combaterii discriminării și a combaterii rasismului le subminează vizibilitatea și afectează claritatea sumelor alocate pentru fiecare dintre aceste obiective. Ar trebui luată în considerare calea cea mai potrivită de abordare a acestui aspect.

3.4.3.

CESE subliniază nevoia de investiții în servicii și structuri de îngrijire de înaltă calitate, accesibile fizic și economic pentru toți. Propunerea Comisiei privind FSE+ reprezintă un pas în direcția cea bună, prin investiții mai mari în structurile de îngrijire a copiilor. Această finanțare ar trebui promovată în continuare, pornind de la bunele practici care trebuie recenzate de către Comisia Europeană.

3.4.4.

Totodată, CESE salută Programul InvestEU, ca parte a cadrului financiar multianual 2021-2027, și prioritatea acestuia referitoare la creșterea investițiilor în infrastructura socială, care ar putea avea un impact pozitiv asupra egalității de șanse.

3.4.5.

CESE este preocupat de faptul că, în prezent, nu există o evaluare a modului în care au fost utilizate fondurile UE de statele membre pentru finanțarea furnizării de servicii de îngrijire. Acest aspect trebuie abordat în următoarele programe de finanțare, prin introducerea de indicatori adecvați pentru statele membre în cadrul viitoarelor fonduri structurale europene, inclusiv al FSE+, pentru a monitoriza mai bine contribuția financiară a UE la diferitele servicii de îngrijire și la egalitatea de gen.

3.5.   Sisteme de impozitare și de prestații sociale

3.5.1.

Datele disponibile indică faptul că femeile se confruntă deseori cu factori economici de descurajare puternici atunci când intră pe piața forței de muncă sau când doresc să muncească mai mult: modul în care sunt puse în aplicare sistemele de beneficii fiscale poate avea un efect disuasiv asupra celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei, acestea fiind cel mai adesea femei. Consecințele directe ale acestui fapt sunt reducerea sau absența contribuțiilor plătite la sistemele de pensii, ceea ce duce ulterior la un venit mai mic la pensie și chiar la sărăcie.

3.5.2.

Semestrul european a subliniat deja necesitatea de adaptare a sistemelor de beneficii fiscale, pentru a bloca factorii puternici de descurajare pentru cea de-a doua persoană care contribuie la venitul familiei care dorește să se angajeze sau să lucreze mai mult. Va fi necesară o monitorizare atentă a evoluțiilor din statele membre.

3.6.   Antreprenoriatul feminin

3.6.1.

Antreprenoriatul poate fi o oportunitate pentru independența economică a femeilor, prin locuri de muncă de calitate, cariere de succes, care să scoată femeile din starea de sărăcie și excluziune socială și să contribuie la o reprezentare de gen mai echilibrată în cadrul proceselor decizionale. Antreprenoriatul în rândul femeilor trebuie susținut prin îmbunătățirea accesului și a calității măsurilor de protecție socială (10) și prin integrarea educației antreprenoriale în programele de educație și formare.

3.6.2.

În ceea ce privește activitatea independentă, femeile lucrează mai des pe cont propriu, fiind expuse la un risc sporit de sărăcie în câmpul muncii, în timp ce proprietarii de companii cu angajați sunt în majoritate bărbați. Femeile se confruntă, de asemenea, cu mai multe obstacole structurale în ceea ce privește accesul la finanțare, stereotipurile și lipsa de încredere. Astfel de obstacole trebuie eliminate. Investitorii providențiali cu rol de mentorat și noile forme de finanțare pot fi utile pentru depășirea obstacolelor. Ar trebui promovate și diseminate mai activ rețelele existente în organizațiile profesionale.

3.7.   Economia digitală

3.7.1.

Schimbările de pe piața forței de muncă, date fiind globalizarea, evoluțiile tehnologice și schimbările demografice, oferă noi perspective atât pentru angajați, cât și pentru antreprenori. Sectoarele emergente și cele aflate în creștere (de exemplu, TIC, economia verde, industria 4.0, comerțul electronic) pot oferi multe oportunități pentru femei în locuri de muncă bine remunerate. În plus, CESE a subliniat și problema decalajului digital dintre sexe, care presupune o serie de provocări ce trebuie abordate. CESE a formulat și recomandări și propuneri pentru depășirea dezechilibrelor legate de sistemul educațional și piața forței de muncă (11).

3.7.2.

Pentru a avea certitudinea că femeile și bărbații pot desfășura cu încredere activități în economia digitală este nevoie de clarificări în ceea ce privește statutul, la nivel național, referitor la drepturi, beneficiile oferite de protecția socială și obligații, nu numai pe piața muncii, ci și în cadrul contractelor de tip business-to-business (B2B). Educația și formarea ar trebui să se afle în centrul strategiilor de promovare a TIC, STIM și a carierei în domeniul ecologiei pentru femei, iar perspectiva de gen ar trebui să fie integrată în strategia privind piața unică digitală.

3.8.   Cooperarea consolidată între toți actorii

3.8.1.

Rolul partenerilor sociali în negocierea contractelor colective este un mijloc important de abordare a dimensiunilor multiple ale egalității de șanse și ale egalității de remunerare pe piețele europene ale forței de muncă. La nivelul UE, partenerii sociali au adoptat un cadru de acțiuni privind egalitatea de șanse în 2005, urmat de acțiuni comune la nivel național pentru a aborda rolurile de gen, pentru a promova femeile în luarea deciziilor, pentru a sprijini echilibrul între viața profesională și cea privată și pentru a soluționa diferența de remunerare dintre femei și bărbați. În 2008, ei au revizuit acordul referitor la concediul pentru creșterea copilului din 1996 [Directiva 2010/18/UE a Consiliului (12)], iar în 2012 au elaborat un set de instrumente pentru îmbunătățirea egalității de gen în practică.

3.8.2.

De asemenea, organizațiile societății civile pot contribui în mod util la promovarea egalității de gen pe piața muncii, în special pentru grupurile vulnerabile.

3.8.3.

CESE îndeamnă la elaborarea unei strategii reînnoite și ambițioase la nivelul UE pentru realizarea egalității de șanse între femei și bărbați pe piețele europene ale forței de muncă, care să fie încadrată în mod coerent în orice viitoare strategie europeană pentru ocuparea forței de muncă, în Pilonul european al drepturilor sociale și în dimensiunea europeană a Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă.

---

(1)  JO C 129, 21.4.2017, p. 44, JO C 262, 2.3.2018, p. 101.

(2)  JO C 129, 11.4.2018, p. 44.

(3)  JO C 367, 10.10.2018, p. 20.

(4)  JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(5)  JO C 351, 15.11.2012, p. 12; JO C 242, 23.7.2015, p. 9; JO C 367, 10.10.2018, p. 20.

(6)  JO C 262, 25.7.2018, p. 101.

(7)  JO C 129, 11.4.2018, p. 44.

(8)  JO C 487, 28.12.2016, p. 7.

(9)  A se vedea avizul CESE pe tema „Fondul social european+” (JO C 62, 15.2.2019, p. 165).

(10)  JO C 173, 31.5.2017, p. 45.

(11)  JO C 440, 6.12.2018, p. 37.

(12)  JO L 68, 18.3.2010, p. 13.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor”

(aviz exploratoriu)

(2019/C 110/06)

Raportor:

Arnaud SCHWARTZ

Sesizare	Parlamentul European, 3.5.2018
Temei juridic:	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
	Aviz exploratoriu
Decizia Biroului	17.4.2018 (în anticiparea sesizării)
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	27.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	117/2/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută obiectivul evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR – Environmental Implementation Review), care constă în a furniza o imagine de ansamblu clară asupra situației fiecărui stat membru, evidențiind principalele lor deficiențe în punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul mediului, precum și în a recomanda măsuri corective și în a sprijini statele membre care au rămas în urmă în ceea ce privește punerea în aplicare a acestui drept, inclusiv prin intermediul unui nou instrument de asistență tehnică reciprocă.

1.2.

Cu toate acestea, în avizul său pe această temă (1), CESE consideră că EIR arată că punerea în aplicare insuficientă, fragmentată și inegală a legislației europene în domeniul mediului reprezintă o problemă serioasă în numeroase state membre ale UE. Unul dintre principalele motive pentru punerea inadecvată în aplicare pare să fie în continuare, la fel ca și în trecut, lipsa de voință politică a multor guverne ale statelor membre de a acorda prioritate politică procesului de îmbunătățire substanțială a acestei aplicări și de a pune la dispoziție suficiente resurse în acest sens (de exemplu, prin Cadrul financiar multianual – CFM). CESE reamintește așadar că punerea adecvată în aplicare a acquis-ului UE în domeniul mediului este în interesul cetățenilor europeni și are avantaje economice și sociale reale.

1.3.

De asemenea, CESE reafirmă, după cum se subliniază în aviz (2), că punerea efectivă în aplicare a măsurilor de protecție a mediului depinde și de asumarea unui rol activ de către societatea civilă – angajatori, lucrători și alți reprezentanți ai societății. CESE își reiterează, de asemenea, solicitarea privind o participare mai amplă și mai structurată a societății civile, care ar avea potențialul de a consolida EIR. În opinia CESE, organizațiile societății civile de la nivel național ar trebui să dispună de posibilitatea de a contribui, cu expertiza și cunoștințele lor, atât la rapoartele de țară, cât și la dialogurile structurate de la nivel național și la acțiunile întreprinse în urma acestora. Prin urmare, CESE este pregătit să faciliteze dialogul cu societatea civilă la nivelul Uniunii Europene, în cadrul unei economii cu adevărat durabile și circulare.

1.4.

În avizul său privind planul de acțiune al UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu (3), CESE reiterează insistent faptul că deficiențele actuale subminează încrederea cetățenilor în eficacitatea legislației UE și, prin urmare, invită din nou statele membre și Comisia să aloce fonduri semnificative pentru angajarea de personal suplimentar, în vederea asigurării punerii în aplicare a guvernanței și a legislației de mediu.

1.5.

CESE subliniază că, în unele cazuri, sunt necesare investiții de mediu, sensibilizarea publicului sau lanțuri de punere în aplicare puternice și chiar dacă deja există inspectorii de mediu, Europa și statele sale membre trebuie să dispună, de asemenea, de judecători și procurori specializați.

1.6.

CESE reamintește, de asemenea, astfel cum se menționează în aviz (4), că, dincolo de acțiunile întreprinse pe lângă statele membre și categoriile de populație interesate, în vederea comunicării și a sensibilizării cu privire la normele care trebuie respectate, trebuie luate măsuri care se referă la acțiunile de monitorizare sau de control al aplicării legislației la nivelul Uniunii de către Comisia Europeană, în calitatea sa de „gardian al tratatelor”. Planul de acțiune (5) nu abordează, în special, unii factori care stau la baza neconformării precum, de exemplu, oportunismul sau lipsa voinței politice. Deși sprijinirea statelor membre este necesară, CESE subliniază din nou că măsurile fără caracter obligatoriu din cadrul planului de acțiune propus nu ar putea constitui singura strategie de îmbunătățire a conformării cu legislația de mediu.

1.7.

Atât EIR, cât și planul de acțiune menționat anterior urmează un ciclu de doi ani. Astfel, CESE subliniază că ar trebui să joace un rol activ în monitorizarea și evoluția conținutului acestora, pentru a face auzită vocea societății civile în acest proces de îmbunătățire continuă a politicilor de mediu ale Uniunii Europene.

1.8.

În plus, întrucât un mare număr de deficiențe rezultă, după cum arată diferitele lucrări ale Comisiei Europene, din lipsa de cooperare dintre diferitele niveluri de guvernanță (național, regional și local) responsabile de punerea în aplicare a legislației de mediu, CESE solicită, de asemenea, ca UE să implice societatea civilă în monitorizarea și evaluarea continuă a acestei puneri în aplicare.

1.9.

Cetățenii Uniunii consideră că protecția mediului are o importanță capitală. Or, majoritatea europenilor consideră că UE și guvernele naționale nu întreprind suficiente acțiuni pentru a proteja mediul. Prin urmare, Consiliul, Parlamentul și Comisia ar trebui să colaboreze într-o mai mare măsură, cu ajutorul CESE, pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor. În special, această ambiție s-ar putea traduce într-o solicitare adresată CESE de a elabora un aviz exploratoriu cu privire la modul în care societatea civilă ar putea contribui mai mult la elaborarea și punerea în aplicare a legislației UE în domeniul mediului.

1.10.

Pe termen scurt, CESE solicită Comisiei să partajeze lista cu toate deficiențele constatate în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor. Lista ar trebui să se bazeze, în parte, pe indicațiile furnizate Comisiei și pe consultarea cu societatea civilă organizată. De asemenea, invită Comisia să definească și ulterior să aplice măsuri de remediere a acestor deficiențe. CESE, în limitele experienței și mijloacelor de care dispune, este pregătit să contribuie la definirea acestora și să participe la evaluarea viitoarei puneri în aplicare a acestor măsuri.

1.11.

CESE consideră că Comisia ar trebui nu numai să propună legislație, ci și să faciliteze și să sprijine punerea în aplicare a legilor, precum și să asigure coerența textelor existente și actualizarea acestora în raport cu progresele științifice și cu angajamentele internaționale care vizează protecția sănătății populațiilor și restabilirea bunei funcționări a ecosistemelor. Fără aceste ecosisteme nu este posibilă dezvoltarea economică și nici justiția socială. Punerea în aplicare a legislației de mediu are o importanță deosebită din perspectiva realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și a aplicării practice a acordurilor privind clima. Prin urmare, CESE atrage atenția autorităților competente asupra diferitelor exemple de îmbunătățire a legislației de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor, menționate în prezentul aviz.

1.12.

În sfârșit, după cum rezultă și din recenta propunere de directivă privind produsele din plastic de unică folosință, se pare că se admite faptul că nivelul ridicat de acceptare a măsurilor propuse este rezultatul acțiunilor de informare și al campaniilor purtate în mass-media legate de poluarea oceanelor cu materiale plastice care au fost realizate și care au permis creșterea gradului de conștientizare a acestei probleme în rândul cetățenilor. CESE consideră că acest lucru este valabil și pentru multe alte măsuri, care pot oferi locuitorilor din Uniune un mediu de viață sănătos, posibilitatea de a se adapta la dereglările climatice și de a pune capăt distrugerii biodiversității. CESE reafirmă, în acest sens, că este necesară o implicare angajată a societății civile în educarea populației și că se așteaptă ca autoritățile europene, naționale și locale să își intensifice eforturile pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură cetățenii și factorii de decizie publici și privați (în special IMM-urile și industriile de mici dimensiuni) cu privire la aceste provocări majore ale secolului XXI.

2.   Considerații generale

2.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută dorința de cooperare pe care Parlamentul European (PE) o exprimă prin solicitarea sa privind prezentul aviz exploratoriu, care vizează punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor.

2.2.

Punerea în aplicare a legislației europene de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor vizează domenii care privesc, în special, protecția ecosistemelor; de asemenea, aceasta deschide calea spre noi oportunități economice și evoluții favorabile pentru sănătatea europenilor. Punerea în aplicare menționată nu ridică numai problema transpunerii directivelor în dreptul intern – aceasta constituind doar prima etapă –, ci presupune, de asemenea, înființarea autorităților publice necesare sau punerea la dispoziție a mijloacelor existente în materie de resurse umane, competențe și responsabilități, know-how și mijloace financiare. În numeroase cazuri, sunt necesare investiții (publice și/sau private) în domeniul mediului (de exemplu, pentru tratarea apei și a deșeurilor), iar în alte cazuri este necesară reglementarea activităților care au un impact negativ asupra mediului (de exemplu, pentru a păstra calitatea aerului).

2.3.

Îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației UE din domeniul mediului trebuie să devină o prioritate în toate statele membre, iar autoritățile publice însărcinate cu aceste chestiuni ar trebui consolidate. CESE a formulat deja în trecut, în numeroase avize, recomandări în acest sens și în sens mai larg, în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor. Prin urmare, CESE solicită să se facă trimitere la aceste avize, fie că sunt avize pe tema aerului (6), fie pe tema apei (7) sau pe tema deșeurilor (8).

2.4.

Pe lângă aceste avize pe teme specifice, unele avize CESE mai ample cuprind, de asemenea, recomandări care pot fi relevante pentru prezenta solicitare. Printre acestea se numără avizele privind accesul la justiție (9) sau punerea în aplicare actuală a legislației și guvernanța (10) și protecția intereselor colective ale consumatorilor (11), opinii de natură strategică (12), precum și avize care privesc dincolo de frontierele Uniunii Europene și se referă, de exemplu, la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) (13), acordurile de liber schimb (14) și climă (15).

2.5.

Este necesar, în mod clar, să fie pusă în aplicare legislația existentă care facilitează crearea unei piețe unice care să favorizeze concurența liberă și nedenaturată și care merită încrederea cetățenilor, indiferent dacă aceștia sunt producători sau consumatori – legislație care poate oferi standarde înalte de calitate și securitate în ceea ce privește protecția populațiilor și a mediului acestora. În plus, ni se pare totuși esențial să se încerce atenuarea deficiențelor actualei legislații, asigurându-se, în același timp, că Uniunea impune în mod sistematic, în cadrul negocierilor comerciale bilaterale sau multilaterale, pentru produsele importate, echivalentul legislației sale sociale și de mediu.

2.6.

În acest context, toate observațiile, recomandările și concluziile menționate în prezentul aviz exploratoriu trebuie luate în considerare nu ca un risc, ci ca o ocazie de a ne orienta activitățile astfel încât să creăm avantaje, concurențiale sau în materie de cooperare, care să ofere un conținut și un viitor domeniului economic, social și al mediului.

2.7.

În cele din urmă, indiferent dacă se referă la aer, apă sau deșeuri, disparitățile de aplicare a legislației UE între statele membre trebuie evitate. În caz contrar existând riscul unor denaturări ale concurenței, inegalități sociale și de mediu sau chiar limite artificiale, ce împiedică gestionarea resurselor care sunt comune și, în esență, transfrontaliere. De asemenea, pentru a consolida toate măsurile actuale și viitoare, ar trebui să se asigure și mijloacele de armonizare fiscală în materie de taxe pe poluare și resurse și să se răspundă nevoii de a calibra mai bine instrumentele existente, în funcție de externalitățile care trebuie acoperite. Politicile de mediu ar trebui să nu mai servească drept variabilă de ajustare, ci să devină o pârghie majoră pentru reorientarea strategică a activităților umane, artizanale, agricole și industriale în Uniune și, prin efecte de contagiune pozitive, să se impună și în celelalte regiuni, în care se află partenerii săi politici și comerciali.

3.   Observații specifice

3.1.   Punerea în aplicare a legislației Uniunii în materie de mediu în domeniul calității aerului

Împreună cu apa, natura și deșeurile, calitatea aerului este unul dintre domeniile cu cele mai multe cazuri de neîndeplinire a obligațiilor. În mai 2018, Comisia și-a intensificat măsurile de asigurare a punerii în aplicare pentru șase state membre care au încălcat normele UE privind calitatea aerului, trimițându-le în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (16). CESE recunoaște că, în prezent, Comisia efectuează o verificare a adecvării directivei privind calitatea aerului, evaluând performanța directivelor privind calitatea aerului înconjurător în perioada 2008-2018. În special, eforturile de a îmbunătăți punerea în aplicare a legislației privind calitatea aerului din exterior ar contribui la ODD 11 privind orașele durabile.

În ceea ce privește calitatea aerului, ar trebui amintit faptul că poluarea atmosferică are un triplu efect:

1.

asupra sănătății, într-o asemenea măsură încât poluarea aerului din interior și din exterior rămâne un factor major de risc în Uniunea Europeană (17) și în alte zone. Este vorba chiar de riscul principal în ceea ce privește sănătatea și mediul în întreaga lume (18), având în vedere cele 6,5 milioane de decese premature pe an și costul ridicat pentru societate, pentru sistemele de sănătate, pentru economie și pentru toți cei cărora le este afectată sănătatea. În Europa, se estimează că numărul de decese premature se ridică la 400 000 pe an, potrivit unui raport recent al Curții de Conturi Europene dedicat poluării aerului, în care se constată că sănătatea cetățenilor europeni nu este încă protejată în mod suficient și că acțiunea UE nu a avut efectele scontate;

2.	asupra biodiversității (impactul asupra recoltelor, pădurilor etc.);

3.	asupra clădirilor contemporane și, bineînțeles, și a celor istorice, la rândul lor legate de turism.

3.1.1.   Aerul din interior

(a)

Pentru a îmbunătăți calitatea aerului din interior, ar trebui, prin etichetare, să se aducă la cunoștința consumatorului emisiile corespunzătoare produselor achiziționate, indiferent dacă sunt, de exemplu, materiale de construcție, decorațiuni, mobilier sau produse de uz casnic. În acest scop, pe baza unei comparații între legislațiile statelor membre, Uniunea ar trebui să dispună de un cadru coerent bazat pe cele mai bune practici actuale.

(b)	După faza de construcție și de livrare a unei clădiri, ar trebui instituită obligația de a întreține și a monitoriza în mod regulat calitatea ventilării. Această monitorizare a clădirilor pe termen lung ar avea în mod evident un impact pozitiv atât din punct de vedere medical, cât și energetic.

(c)

Pentru a proteja categoriile de populație fragile, al căror sistem respirator este slăbit sau încă se dezvoltă și care necesită o mai bună calitate a aerului, ar trebui, de asemenea, să fie puse în aplicare planuri de acțiune în acest scop în clădirile cu acces pentru public și, în special, pentru copiii de vârstă mică.

(d)	În sfârșit, ar fi utilă armonizarea practicilor în materie de filtrare a aerului. Uniunea ar trebui să definească criterii pentru a măsura eficacitatea și siguranța acestora, în special pentru a evita orice derapaj comercial sau chiar medical, indus de o relativă absență a normelor în prezent.

3.1.2.   Aerul din exterior

(a)

Pentru o mai bună calitate a aerului și pentru un grad sporit de încredere între cetățeni și instituțiile europene, ar trebui ca reglementările actuale să fie puse în aplicare mai serios iar nerespectarea lor să fie mai strict sancționată, însă ar trebui și ca normele prevăzute de directivele europene să țină seama, în sfârșit, de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), deocamdată absente din legislație, atunci când acestea protejează într-o mai mare măsură sănătatea populației.

(b)

În prezent, numai particulele PM10 și PM2,5 sunt monitorizate (la scară micrometrică). Or, din punctul de vedere al sănătății, unele particule ultrafine (PUF) au un efect mult mai mare asupra sănătății (la scară nanometrică), dat fiind că penetrează mult mai adânc în corpul uman și se pot acumula în organele vitale. Legislația europeană ar trebui așadar să ia în considerare această realitate și să prevadă ca aceste particule să fie monitorizate astfel încât și prezența lor în aer să fie redusă, de asemenea, în mod progresiv.

(c)

Ar trebui să se acționeze în mod similar și pentru hidrocarburile aromatice policiclice (HPA) și pentru diverși alți poluanți, care nu sunt încă monitorizați, în special pentru cei legați de incineratoare, de nave, de vehiculele rutiere, de echipamentele de pe șantiere etc., cu atât mai mult cu cât progresele constante în ceea ce privește cunoștințele științifice și capacitățile tehnice ar permite deja de pe acum o mai bună protecție a sănătății și a ecosistemelor.

(d)

În acest scop, Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) (19) este esențială pentru ca statele membre să își reducă emisiile de poluanți atmosferici. Cu toate acestea, propune doar măsuri orientative, conform principiului subsidiarității, pentru ca statele membre să respecte angajamentele de reducere a emisiilor. Flexibilitatea pe care o oferă în ceea ce privește punerea în aplicare face ca această reglementare să fie mult prea slabă.

(e)	Un alt aspect care poate fi îmbunătățit constă în faptul că această directivă nu a propus un obiectiv de reducere a metanului, un poluant atmosferic esențial, întrucât este un precursor al ozonului, dar și un gaz cu foarte puternic efect de seră.

(f)

Pentru a asigura armonizarea între diferitele reglementări europene, politica agricolă comună (PAC) ar trebui să introducă obiective privind poluarea aerului generată de sectorul agricol. De exemplu, acest sector este răspunzător de peste 95 % din emisiile de amoniac, un poluant vizat de Directiva PEN. Pentru ca statele membre să-și atingă obiectivele de reducere în acest domeniu, PAC ar trebui să ofere instrumente adecvate.

(g)

În sfârșit, trebuie reamintit că cuantificarea poluanților se bazează în prezent pe greutatea lor (exprimată în μg/m3), chiar dacă, timp de mai mulți ani, toxicologii au subliniat, în cadrul reuniunilor științifice că ar fi preferabil să se cuantifice în număr de particule. O astfel de abordare este cu atât mai importantă cu cât suntem mai interesați de elementele ultrafine pe care le respirăm (20).

3.2.   Punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene în domeniul apei

În ceea ce privește problema apei, trebuie subliniat de la bun început că directiva-cadru în domeniu este, în general, satisfăcătoare, dar că punerea ei în aplicare este în continuare nesatisfăcătoare și că majoritatea statelor membre nu a reușit să asigure starea ecologică bună așteptată în 2015. Același lucru este valabil și pentru rețeaua Natura 2000, din cauza eșecului general al instrumentului contractual. Pot fi aduse diferite îmbunătățiri și noutăți, legate în special de progresele științifice care vizează, pe de o parte, exploatarea terenurilor și, pe de altă parte, dispersia și interacțiunea anumitor poluanți. Acest aspect va fi examinat mai jos. Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE privind apa ar contribui la atingerea mai multor obiective legate de ODD 6 privind apa curată și salubritatea.

Unul dintre aspectele cele mai critice în ceea ce privește apa este punerea în aplicare a Directivei privind tratarea apelor uzate urbane, unde există diferențe importante între statele membre în ceea ce privește conformitatea, rezultat al unei combinații de probleme legate de guvernanță și finanțare. Deși Comisia a făcut eforturi majore în perioada mandatului actual, încă mai există nevoi considerabile de finanțare în acest domeniu, precum și probleme legate de guvernanță care trebuie rezolvate. Pe baza bunelor practici din domeniul gestionării deșeurilor solide, ar trebui elaborate noi moduri de a-i face responsabili pe producători pentru finanțarea proceselor de epurare suplimentare care au ca scop captarea poluanților emergenți – precum produsele farmaceutice și microplasticele.

3.2.1.   Apele de suprafață

(a)

Pentru a îmbunătăți starea apelor de suprafață, și, totodată, pentru a evita unele evoluții negative ale dreptului și ale guvernanței în domeniul mediului, ar fi de preferat să se definească anumiți termeni, cum ar fi, de exemplu, „continuitate ecologică”, „cursuri de apă” și „zonă umedă”. Este esențial, de exemplu, ca normele privind caracterizarea zonelor umede să fie specificate la nivel european, cunoscut fiind faptul că singura abordare bazată pe obiectivul protecției este prea complexă pentru a fi transpusă în mod corespunzător în legislația națională, cel puțin în anumite state membre.

(b)	În mod similar, ar fi util să existe un cadru unificat care să permită ca evaluările să se efectueze în mod clar și în comun cu toți actorii implicați în punerea în aplicare a dreptului în acest domeniu.

(c)

Ar trebui să fie redusă la sursă răspândirea în mediul înconjurător a nanoparticulelor, cum ar fi, de exemplu, cele din industria textilă și agroalimentară, sau a perturbatorilor endocrini, cum ar fi cei din industria farmaceutică și din agricultură, și să se stabilească limite care să nu fie depășite în apele de suprafață și în apele subterane, având în vedere impactul lor asupra ecosistemelor și, în special, asupra lanțurilor trofice, inclusiv asupra ființelor umane. În acest scop, ar fi oportun să se creeze, în sfârșit, mijloacele pentru a stabili, pe termen lung, praguri pentru efectele combinării acestor substanțe (efectul de cocktail) cu diferitele substanțe deja monitorizate și subprodusele lor de degradare.

3.2.2.   Apele subterane

(a)

În ceea ce privește legislația în domeniul apei, dispozițiile privind recuperarea costurilor suportate de diferitele categorii de utilizatori, internalizarea externalităților și stabilirea prețului apei în conformitate cu costurile – astfel cum sunt definite în Directiva de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (21) – nu au un caracter obligatoriu foarte pronunțat și nici nu sunt suficient de clare pentru a produce un efect suficient.

(b)

Odată cu schimbările climatice, realimentarea corpului de apă subterană poate deveni cu atât mai problematică cu cât, în anumite locuri, practicile din domeniul urbanistic sau agricol duc la o formă nedorită de întrerupere a ciclului hidrologic, din cauza solurilor impermeabilizate sau cu o activitate biologică prea scăzută, care favorizează mai curând scurgerile de apă, eroziunea și scurgerile de nămol, decât infiltrarea, purificarea și stocarea naturală. Pentru ca aceste fenomene să nu se agraveze și mai mult, ar trebui ca Uniunea să adopte în cele din urmă o reglementare pentru solurile vii, care ar avea, de asemenea, avantajul de a aborda în același timp problemele legate de calitatea și de cantitatea de apă disponibilă pentru ecosisteme, pentru consumul uman, precum și pentru activitățile agricole și industriale.

(c)

Având în vedere rolul de a favoriza apariția ploii prin evapotranspirație și de a filtra, purifica și stoca apa în sol și în apele subterane, pădurile și gardurile vii, alcătuite din arbori și din arbuști, și, de asemenea, într-o măsură mai mică, pajiștile permanente și solurile cultivate pe termen lung fără răsturnarea brazdei ar trebui să beneficieze de mai multă atenție și, în măsura posibilului, să fie prezente și repartizate pe întregul teritoriu european, cu atât mai mult cu cât reprezintă și un ajutor semnificativ pentru celelalte ființe vii, inclusiv pentru numeroase plante care ajută culturile, care se confruntă cu căldura excesivă și cu alte fenomene meteorologice extreme, din ce în ce mai des întâlnite.

3.2.3.   Directiva de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei.

În perspectiva unei mai bune puneri în aplicare a Directivei-cadru privind apa, ar trebui modificat textul directivei sub anumite aspecte care au fost menționate deja în parte, după cum urmează:

(a)	În preambul, definiția apei „[a]pa nu este un bun comercial oarecare”, ar trebui înlocuită cu textul „apa nu este un bun comercial”.

(b)	Având în vedere starea apelor din Europa, aplicarea principiilor prevenției și precauției impune eliminarea tuturor derogărilor, de exemplu a celor menționate la articolul 4 alineatul (5) sau la articolul 7 alineatul (4).

(c)	Având în vedere starea apelor, trebuie solicitată o evaluare de mediu pentru toate proiectele care pot afecta apa și mediul acvatic. Prin urmare, ar trebui eliminată „procedura simplificată de evaluare” (articolul 16.

(d)

Principiul „poluatorul plătește” trebuie revizuit, în special în ceea ce privește modalitățile sale de aplicare, prin: — reformularea articolului 9: în loc de „Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, inclusiv a costurilor legate de mediu și de resurse, având în vedere analiza economică efectuată în conformitate cu anexa III și, în special, cu principiul «poluatorul plătește»”, ar trebui să se prevadă: „Statele membre aplică recuperarea costurilor directe și indirecte legate de impactul activităților umane asupra apei în conformitate cu principiul «poluatorul plătește»”; — eliminarea excepțiilor menționate la articolul 9 alineatul (4); — adăugarea tuturor sectoarelor, specificând cele trei domenii (agricultură, industrie, gospodării), pentru care statele stabilesc norme care vizează eliminarea externalizării costurilor. Un raport anual ar urma să specifice, pe sectoare, modalitățile de implementare a acestui proces.

(e)	Ar trebui, de asemenea, să se înlocuiască toate formulările de tipul „se asigură că” cu o obligație reală [de exemplu, la articolul 11 alineatul (5) sau la articolul 14 alineatul (1)].

(f)

În mod similar, pare a fi necesar să se reducă pragurile pentru poluanți, inclusiv prin coroborarea cu alte directive (cum ar fi cele privind nitrați, substanțe chimice, etc.), și să actualizeze substanțele prioritare (prin includerea, de exemplu, a compușilor perfluorați, a nanotehnologiilor etc.).

(g)	Este necesar să se îmbunătățească participarea publicului (articolul 14, în special în ceea ce privește planificarea. Aceasta ar trebui extinsă la programele de măsurare de bază și suplimentare, precum și la toate controalele administrative prealabile.

(h)	În ceea ce privește sancțiunile (articolul 23, ar trebui să se adauge că, în conformitate cu Convenția de la Aarhus, statele trebuie să instituie norme și proceduri care să promoveze accesul publicului la aplicarea sancțiunilor în domeniul apei.

3.3.   Punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene în domeniul deșeurilor

Evaluarea impactului care stă la baza legislației recent adoptate privind deșeurile a identificat mai multe probleme privind punerea în aplicare: atât de natură juridică/de reglementare, cât și probleme legate de guvernanță și sensibilizare. Deseori, deficiențele de aplicare a Directivei-cadru privind deșeurile trebuie puse pe seama lipsei de instrumente economice, de exemplu, acele instrumente care fac reciclarea deșeurilor mai atractivă decât depozitarea lor. Cu toate acestea, instituirea unor astfel de instrumente economice poate fi problematică pentru municipalități. Adesea, autoritățile locale nu au capacitatea de a transpune măsurile și instrumentele UE la nivel local, ceea ce indică o problemă de guvernanță. Asigurarea punerii în aplicare este, de asemenea, o problemă majoră în mai multe state membre. CESE recunoaște că, în ultimii ani, Comisia a colaborat cu statele membre pentru a aborda astfel de deficiențe de punere în aplicare, oferind, de exemplu, sprijin tehnic și orientări specifice cu privire la modificările care trebuie făcute prin cele două exerciții de promovare a conformității, organizate în 2012 și în 2015.

Propunerile legislative recent adoptate privind deșeurile ar trebui să rezolve o parte din problemele de punere în aplicare și să contribuie la realizarea ODD 12 privind consumul și producția durabile, însă problemele legate de guvernanță și de asigurare a punerii în aplicare încă trebuie abordate la nivel național. Împreună cu Comisia, CESE a creat o platformă a părților interesate privind economia circulară care a obținut deja rezultate semnificative, facilitând colectarea, schimbul și diseminarea de cunoștințe de specialitate și de bune practici existente între diferitele părți interesate. Această platformă este un instrument esențial care merită să fie utilizat pe scară mai largă pentru a încuraja punerea în aplicare a legislației UE în acest domeniu.

3.3.1.   Prevenirea generării de deșeuri

(a)

Recenta revizuire a politicii privind deșeurile (22) reprezintă o oportunitate de a sprijini cu fermitate măsurile care vizează reducerea la sursă a nevoilor noastre (inclusiv nevoile noastre în ceea ce privește materiile prime și materiile prime secundare) și prevenirea generării de deșeuri în viitor, în special a celor periculoase pentru ecosisteme și pentru sănătatea umană. Acest lucru înseamnă că trebuie să punem în discuție nevoile și producțiile noastre, modul în care le concepem, le asigurăm durabilitatea și, ulterior, în care le transformăm cu pierderi minime de materiale minime, care au, în general, un impact asupra mediului, asupra suveranității energetice și asupra durabilității economice.

(b)

Pentru a putea vorbi despre „materiale durabile”, mai degrabă decât despre „deșeuri” și despre economia circulară, trebuie, încă din etapa de proiectare a producțiilor noastre, să eliminăm componentele cu un grad ridicat de toxicitate sau de periculozitate care pot complica viitoarea etapă de reciclare.

(c)	În ceea ce privește ambalajele, ar trebui să prevaleze sobrietatea și ar fi util să se evolueze cât mai mult, în mod progresiv și obligatoriu, pentru se a evita orice denaturare a concurenței în ceea ce privește diferitele sisteme de returnare și de reutilizare.

(d)	Prevenirea generării de deșeuri depinde și de capacitatea întreprinderilor noastre de a reutiliza și de a repara produsele. Pentru a face acest lucru, este nevoie de o legislație europeană ambițioasă, care să prevadă obiective obligatorii și nu să se limiteze la măsuri bazate pe voluntariat.

(e)	Pentru a decupla dezvoltarea economică de consumul de resurse naturale și de impactul aferent asupra mediului, este necesar ca Uniunea să își stabilească ținte mai ambițioase pentru a spori eficiența utilizării resurselor în sistemele noastre de producție.

3.3.2.   Gestionarea deșeurilor

(a)

Pentru a câștiga și pentru a păstra încrederea populației, a producătorilor și a consumatorilor, este necesar ca economia circulară – ținând seama în mod constant de cunoștințele științifice cele mai actuale – să ia măsuri de precauție pentru orice scandal viitor, inclusiv în domeniul sănătății, care ar putea avea legătură cu concentrarea sau dispersia poluanților în materialele reciclate (brom sau perturbatori endocrini, de exemplu) sau în mediu (nanomateriale sau microplastice).

(b)

O astfel de abordare va fi mai credibilă și mai eficientă în cazul în care, pentru a îmbunătăți rata de reciclare a tuturor tipurilor de materiale, s-ar asigura trasabilitatea componentelor încă din stadiul de producție a acestora și s-ar garanta cel mai ridicat grad de transparență posibil până la întâlnirea lor cu consumatorul.

(c)

Astfel, în cadrul Uniunii Europene, același nivel de protecție a sănătății umane și a mediului trebuie aplicat materialelor reciclate și materialelor primare. Nu ar trebui să se permită utilizarea de substanțe chimice periculoase în concentrații mai mari în cazul materialelor reciclabile. Prin urmare, odată cu aplicarea restricțiilor și cu stabilirea limitelor pentru produsele chimice în cadrul Regulamentului REACH (23), Agenția Europeană pentru Produse Chimice ar trebui să stabilească aceleași limite pentru materialele reciclate. Materialele care nu respectă aceste limite trebuie să fie tratate astfel încât substanța respectivă să fie îndepărtată sau să nu fie eligibilă pentru reutilizare sau pentru reciclare.

(d)

În afară de telefoanele inteligente și de alte produse electrice și electronice care ar trebui să facă obiectul proiectării ecologice, ar trebui ca Uniunea să dezvolte și să adopte, de asemenea, o politică de gestionare a deșeurilor sale demnă de acest nume, pe teritoriul său, și nu să le transporte în străinătate.

(e)

Prin luarea în considerare a evaluării ciclului de viață (ECV), toate opțiunile de reciclare sunt superioare incinerării (în special din cauza energiei gri din materialele plastice, de exemplu), cu excepția lemnului, în anumite cazuri specifice, și a unor produse/materiale care constituie deșeuri periculoase. Aceasta, asemenea îngropării, trebuie să dispară treptat și trebuie stabilite obiective ambițioase în acest sens.

---

(1)  Avizul pe tema „Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE” (JO C 345, 13.10.2017, p. 114).

(2)  A se vedea nota de subsol 1.

(3)  Avizul pe tema „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” (JO C 283, 10.8.2018, p. 83).

(4)  A se vedea nota de subsol 3.

(5)  COM(2018) 10 final

(6)  Avizul pe tema „Programul «Aer curat pentru Europa»” (JO C 451, 16.12.2014, p.134) și avizul pe tema „Eliminarea azbestului din UE” (JO C 251, 31.7.2015, p. 13).

(7)  Avizul pe tema „Un plan de acțiune pentru natură, cetățeni și economie” (JO C 129, 11.4.2018, p. 90); avizul pe tema „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” (JO C 209, 30.6.2017, p. 60) și avizul pe tema „Calitatea apei destinate consumului uman” (JO C 367, 10.10.2018, p. 107).

(8)  Avizul pe tema „Restricții privind substanțele periculoase (RoHS)” (JO C 345, 13.10.2017, p. 110); avizul pe tema „Abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile” (JO C 283, 10.08.2018, p. 56); avizul pe tema „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (inclusiv tratarea deșeurilor provenite de la nave) (JO C 283, 10.08.2018, p. 61); avizul pe tema „Rolul valorificării energetice a deșeurilor în economia circulară” (JO C 345, 13.10.2017, p. 102); avizul pe tema pachetului de măsuri privind economia circulară (JO C 264, 20.7.2016, p. 98).

(9)  Avizul pe tema „Accesul la justiție în probleme de mediu” (JO C 129, 11.4.2018, p. 65).

(10)  A se vedea notele de subsol 1 și 3.

(11)  Avizul pe tema „Noi avantaje pentru consumatori” (JO C 440, 6.12.2018, p. 66).

(12)  Avizul pe tema „Tranziția către un viitor european mai durabil – o strategie pentru 2050” (JO C 81, 2.3.2018, p.44) și avizul pe tema „Noi modele economice durabile” (JO C 81, 2.3.2018, p. 57).

(13)  Avizul pe tema „Agenda 2030 – O Uniune Europeană angajată să sprijine dezvoltarea durabilă la nivel mondial”, adoptat la 20 octombrie 2016 (JO C 34, 2.2.2017, p. 58), și avizul pe tema „Rolul esențial al comerțului și investițiilor în realizarea și punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)” (JO C 129, 11.4.2018, p. 27).

(14)  Avizul pe tema „Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) din acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de UE” (JO C 227, 28.6.2018, p. 27).

(15)  Avizul pe tema „Protocolul de la Paris – Proiect detaliat pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020” (JO C 383, 17.11.2015, p.74) și avizul pe tema „Justiția climatică” (JO C 81, 2.3.2018, p. 22).

(16)  http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-3450_ro.htm.

(17)  Potrivit Agenției Europene de Mediu.

(18)  Potrivit OMS.

(19)  Directiva PNE.

(20)  https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0048969711005730?via%3Dihub.

(21)  Directiva-cadru privind apa.

(22)  http://ec.europa.eu/environment/waste/target_review.htm.

(23)  Regulamentul REACH – Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 396, 30.12.2006, p. 1, astfel cum a fost modificat în JO L 136, 29.5.2007, p. 3).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un sector european al comerțului cu amănuntul adaptat la secolul XXI

[COM(2018) 219 final]

(2019/C 110/07)

Raportor:	Ronny LANNOO
Coraportor:	Gerardo LARGHI

Consultare	Comisia Europeană, 18.6.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	21.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	171/3/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută comunicarea Comisiei privind modernizarea comerțului cu amănuntul. Comitetul subliniază încă o dată importanța economică și socială a sectorului comerțului cu amănuntul pentru toate părțile interesate și pentru societate în ansamblul său (1). CESE subliniază că a recomandat deja în avizele anterioare crearea unui mediu economic deschis, menit să asigure concurența loială, cu scopul de a crea condițiile pentru coexistența constructivă și cooperarea întreprinderilor de comerț cu amănuntul mari, medii, mici și a microîntreprinderilor de comerț cu amănuntul.

1.2.

Apărarea și promovarea diversității comerțului cu amănuntul sunt esențiale pentru a satisface nevoile consumatorilor și pentru a apăra și promova sistemul de producție european. CESE consideră, prin urmare, că este nevoie de echilibru între măsurile favorabile comercianților mari cu amănuntul, stabilite foarte clar în comunicare, și de măsuri corespunzătoare care să satisfacă nevoile microîntreprinderilor și pe cele ale micilor întreprinderi.

1.3.

CESE observă că propunerea Comisiei se concentrează prea mult pe „preț” ca fiind elementul cel mai interesant pentru consumatori, în detrimentul celorlalte aspecte cheie cum ar fi informațiile, calitatea produsului și personalizarea, proximitatea, mobilitatea, economia circulară și durabilitatea, raportul calitate-preț și serviciile de asistență primite înainte sau după cumpărare. Diversificarea produselor ar trebui protejată corespunzător de Comisie în interesul tuturor părților.

1.4.

Comitetul consideră că dreptul de stabilire ar trebui abordat în conformitate cu principiul subsidiarității și că cea mai bună modalitate de a răspunde nevoilor tuturor părților interesate este prin intermediul unor acorduri la nivel național, regional și local.

1.5.

În special, CESE consideră că unele bariere aflate în calea libertății de stabilire și unele restricții operaționale, existente în prezent în unele state membre, acționează ca o piedică pentru înființarea de noi întreprinderi, dar că liberalizarea deplină nu asigură echilibrul necesar între societățile comerciale mari, întreprinderile mici și întreprinderile familiale.

1.6.

CESE consideră că reglementările naționale privind programul de funcționare a magazinelor și orarele de lucru sunt esențiale, deoarece asigură condiții de concurență echitabile între întreprinderile de diferite mărimi și, mai ales, garantează protecția socială adecvată atât pentru angajați, cât și pentru lucrătorii independenți, luând în considerare și modificările în comportamentul consumatorilor.

1.7.

CESE reiterează că cea mai bună modalitate de a institui orarele și zilele de funcționare este prin intermediul unor acorduri la nivel național sau subnațional, pentru a reconcilia nevoile consumatorilor de a avea acces la anumite produse și servicii cu dorința unor întreprinderi de a fi deschise duminica și în zilele libere, asigurând, în același timp, echilibrul dintre viața profesională și viața de familie pentru antreprenori și angajați și alocând separat intervale de timp pentru formare.

1.8.

CESE mai subliniază, în conformitate cu Pilonul social, nevoia de a garanta remunerația echitabilă și calitatea muncii pentru toți lucrătorii din sector, fie că lucrează online, fie că lucrează offline. Atrage atenția, în special, asupra cazului contractelor de muncă ale miilor de oameni care lucrează pentru întreprinderile online, încă neacoperite de contracte colective de muncă, precum și asupra contractelor marilor întreprinderi de comerț cu amănuntul, create doar pentru a face față afluxului mai mare de clienți de la sfârșitul săptămânii (ceea ce duce la o creștere a contractelor ocazionale) sau care nu cuantifică activitatea din cursul sfârșitului săptămânii sau al serii ca ore suplimentare. În sfârșit, în opinia CESE, crearea unui mecanism de dialog social eficace și cu implicarea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor ar oferi oportunități mai bune de dezvoltare pentru societățile comerciale și un sistem mai bun de garanții pentru lucrători.

1.9.

Comitetul este de acord cu Comisia în privința nevoii de a încuraja și de a susține inovația în sectorul comerțului cu amănuntul, învățarea pe tot parcursul vieții pentru angajatori și lucrători, precum și promovarea de produse pe termen lung. Cu toate acestea, consideră că propunerea Comisiei ar trebui să fie însoțită de o fișă de parcurs aplicabilă acestui proces în contextul tranziției digitale, cu finanțare adecvată și accent special pe microîntreprinderi și pe întreprinderile mici în colaborare cu organizațiile care reprezintă IMM-urile.

1.10.

CESE solicită autorităților de la toate nivelurile să se implice într-o cooperare strânsă cu toate părțile interesate, cu scopul de a întocmi un plan de acțiune specific privind viitorul european al comerțului cu amănuntul pentru secolul XXI (privind informarea, instruirea, finanțarea și bunele practici etc.)

2.   Sinteza documentului Comisiei

2.1.

Comunicarea vizează să contribuie la deblocarea potențialului comerțului cu amănuntul pentru economia UE prin identificarea celor mai bune practici. Prin urmare, sunt necesare eforturi din partea instituțiilor UE și a statelor membre pentru a susține competitivitatea sectorului într-un moment când acesta este transformat de creșterea rapidă a comerțului electronic și de modificări ale obiceiurilor consumatorilor.

2.2.

Pentru ca piața unică să producă rezultatele așteptate, trebuie întreprinse acțiuni adecvate la toate nivelurile. Productivitatea comerțului cu amănuntul din UE a rămas în urma celorlalte sectoare. Acest fapt este cauzat de acumularea reglementărilor fiscale la toate nivelurile și de o întârziere în tranziția către piața digitală.

2.3.

Comercianții cu amănuntul se confruntă cu restricții numeroase în calea înființării de magazine și funcționării acestora. Multe dintre aceste restricții sunt justificate din rațiuni de politici publice legitime. Acestea pot crea, de asemenea, bariere pentru întreprinderile nou-înființate și pentru productivitate.

2.4.

Deschiderea de noi spații comerciale este un element esențial pentru viabilitatea sectorului. Este important să existe capacitatea de a urmări strategii cu privire la accesul pe piață care să combine prezența online cu cea offline. Procedurile de înființare simple, transparente și eficiente oferă oportunități pentru îmbunătățirea productivității comerțului cu amănuntul.

2.5.

Comisia recomandă statelor membre să evalueze și să modernizeze, dacă este necesar, cadrele lor de reglementare, inspirându-se, dacă este relevant, din cele mai bune practici elaborate deja în alte state membre.

2.6.

De regulă, restricțiile operaționale afectează în principal comercianții cu amănuntul care își desfășoară activitatea în magazine fizice. Autoritățile publice ar trebui să evalueze echilibrul, proporționalitatea și eficiența acestor restricții pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru comerțul electronic.

2.7.

Costul de asigurare a conformității este cuprins între 0,4 % și 6 % din cifra anuală de afaceri a comercianților cu amănuntul. Pentru microîntreprinderi, aceasta reprezintă o sarcină deosebit de dificilă. Promovarea dezvoltării sectorului comerțului cu amănuntul în beneficiul final al consumatorilor necesită o abordare amplă: simplificarea cadrelor de reglementare, asigurându-se că acestea sunt adecvate pentru un mediu cu multiple canale de vânzare, precum și atenuarea măsurilor și a procedurilor extrem de greoaie și de costisitoare impuse comercianților cu amănuntul pentru a asigura respectarea acestor norme.

3.   Observații generale

3.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută planul Comisiei de a moderniza comerțul cu amănuntul pentru ca acesta să poată face față noilor provocări referitoare la digitalizare și comerț electronic.

3.2.

În avizele anterioare, în special INT/682 intitulat „Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul” (2), Comitetul a recomandat deja crearea unui mediu economic deschis menit să garanteze concurența loială între entitățile de aceeași mărime. În special, UE ar trebui să creeze condițiile pentru diversitate, coexistență pozitivă și cooperare în rândul comercianților online și offline mari, medii, mici și al microîntreprinderilor de comerț cu amănuntul. Promovarea diversității comerțului cu amănuntul din UE reprezintă o modalitate foarte bună atât de a reacționa la diferitele nevoi ale consumatorilor, cât și de a apăra și de a promova sistemul european de producție.

3.3.

CESE observă că Comisia se concentrează prea mult pe „preț” ca fiind elementul cel mai interesant pentru consumatori, în timp ce obiectivul principal ar fi furnizarea de informații precise către consumatori (sensibilizarea consumatorilor). Consumatorii ar trebui să aibă libertatea de a lua în considerare alte elemente în momentul achiziționării unui produs, cum ar fi personalizarea, calitatea, durabilitatea, mobilitatea în calitate de consumator, proximitatea, rentabilitatea, serviciile oferite în timpul sau după cumpărare, impactul asupra economiei circulare, precum și criteriile de protecție a mediului. Diversificarea produselor reprezintă o valoare adăugată pentru sectorul de producție și comerțul cu amănuntul din UE și ar trebui protejată corespunzător de către Comisie (3).

3.4.

CESE constată că abordarea Comisiei se înclină în favoarea comercianților cu amănuntul mari și consideră că este important ca aceasta să fie echilibrată cu nevoile întreprinderilor mici și ale microîntreprinderilor. În special, Comitetul consideră că este necesar să fie garantată coexistența societăților comerciale mari, a microîntreprinderilor și întreprinderilor familiale.

3.5.

CESE este de acord că unele bariere din calea dreptului de stabilire și unele restricții operaționale aplicate în unele state membre ar putea acționa ca o barieră în calea înființării de noi întreprinderi și a creșterii acestora. Cu toate acestea, consideră că liberalizarea deplină a dreptului de stabilire nu ar fi un panaceu. În plus, în această privință, ar trebui respectat principiul subsidiarității și ar trebui să se ajungă la acorduri la nivel național, regional și local pentru a găsi răspunsurile adecvate la nevoile locale și la cele ale tuturor părților interesate.

3.6.

CESE nu este de acord cu interpretarea negativă a Comisiei cu privire la hotărârea Visser. Pentru CESE, acest caz confirmă scopul legiuitorului cu privire la Directiva serviciilor: codifică jurisprudența elaborată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind libertatea de stabilire și interzice doar anumite cerințe, cum ar fi testarea nevoilor economice, recunoscând, în același timp, că „obiectiv[ul] de protecție a mediului urban este susceptibil să constituie un motiv imperativ de interes general, de natură să justifice o limită teritorială.” Este important să existe un echilibru între aceste cerințe în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității.

3.7.

În această privință, pot fi făcute multe pentru a făuri o piață unică europeană, pentru simplificarea procedurilor de înființare a unei întreprinderi, pentru a face ca procedurile să fie transparente și uniforme, cu respectarea constrângerilor legitime existente pe o scală teritorială, instituite potrivit principiului subsidiarității.

3.8.

CESE consideră că este extrem de important să se păstreze și să se protejeze unele medii economice specifice, în special atunci când acestea sunt legate de conservarea patrimoniului istoric și artistic național, obiectivele de politici sociale și obiectivele de politici culturale; o abordare diferită ar putea avea un impact perturbator asupra comunităților locale și consumatorilor (4).

3.9.

În general, CESE consideră că expansiunea transfrontalieră, extinderea și comerțul electronic ar trebui considerate o alternativă serioasă, iar întreprinderile, în coordonare cu organizațiile lor, ar trebui susținute în acest proces, însă acest fapt nu poate fi considerat nici o obligație, nici singurul mod în care toate întreprinderile pot crește, cu respectarea interesului primar al consumatorilor (distribuția pe multiple canale de vânzare și service). Acesta este motivul pentru care este esențial să se încurajeze și să se susțină procesele de inovare, formarea și promovarea produselor pe termen lung, inclusiv sprijinirea, prin finanțarea adecvată, a întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor, precum și a organizațiilor care le reprezintă.

3.10.

O politică eficientă de comerț cu amănuntul trebuie să urmărească obținerea unui echilibru între rentabilitate și eficiență în ceea ce privește amplasarea. Trebuie avute în vedere o serie de considerente pe termen lung (mediu), în special cu privire la magazinele fizice și relația acestora cu proiectele existente și viitoare posibile (privind locuințele, serviciile disponibile etc. și, astfel, cu centrele existente ale orașelor și cartierele acestora). CESE consideră că Comisia ar trebui să își finalizeze propunerea, în colaborare cu organizațiile naționale și regionale relevante, prin introducerea de măsuri structurale vizând incorporarea factorilor de dezvoltare teritorială pentru comunitățile locale și centrele orașelor (zone frecventate de turiști, planificarea spațială locală, normativele de construcții, condiții etc.).

3.11.

CESE consideră că reglementările naționale privind programul de funcționare a magazinelor și orarele de lucru, în conformitate cu noile soluții digitale disponibile, joacă un rol esențial în asigurarea condițiilor de concurență echitabilă între întreprinderile de diferite mărimi și garantează protecția socială adecvată atât pentru angajați, cât și pentru lucrătorii independenți și, mai presus de orice, reprezintă un instrument esențial pentru protecția socială a lucrătorilor independenți și a angajaților.

3.12.

CESE reiterează că cea mai bună modalitate de a institui orele și zilele de funcționare este prin acorduri la nivel național sau subnațional cu organizațiile implicate. De fapt, este extrem de important să se reconcilieze nevoile consumatorilor de a avea acces la anumite produse și servicii cu dorința anumitor societăți comerciale de a fi deschise în zilele libere sau seara și de a proteja nevoia de odihnă a proprietarilor de microîntreprinderi și a angajaților acestora, ceea ce asigură, în același timp, echilibrul dintre viața profesională și viața de familie și oferă intervale de timp separate pentru formare.

3.13.

CESE mai subliniază, potrivit Pilonului social, nevoia de a garanta remunerația echitabilă și calitatea muncii pentru toți lucrătorii din sector, fie că lucrează online, fie că lucrează offline. Atrage atenția, în special, asupra cazului contractelor de muncă ale miilor de oameni care lucrează pentru întreprinderile online, încă neacoperite prin negocieri colective, precum și asupra contractelor marilor întreprinderi de comerț cu amănuntul, create doar pentru a face față afluxului mai mare de clienți de la sfârșitul săptămânii (ceea ce duce la o creștere a contractelor ocazionale) sau care nu cuantifică activitatea desfășurată în week-end sau în cursul serii ca ore suplimentare. În sfârșit, în opinia CESE, crearea unui mecanism de dialog social eficace și cu implicarea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor ar oferi oportunități mai bune de dezvoltare pentru societățile comerciale și un sistem mai bun de garanții pentru lucrători.

3.14.

CESE salută recomandarea ca autoritățile publice să faciliteze adoptarea tehnologiilor digitale de către întreprinderile mici. Totuși, aceasta nu poate fi singura opțiune. Magazinele tradiționale rămân un element esențial, nu doar în ceea ce privește creșterea în UE, ci și în ceea ce privește coeziunea socială, în special în comunitățile locale și pentru consumatorii digitali străini. Din acest motiv, comerțul online și offline ar trebui să coexiste. În această privință, CESE este de părere că dificultățile cu care se confruntă întreprinderile mici și microîntreprinderile în ceea ce privește participarea la comerțul electronic și valorificarea acestuia sunt subestimate de Comisie.

3.15.

CESE este de acord cu Comisia cu privire la nevoia de formare de calitate pentru angajatorii care doresc să se implice în comerțul electronic. Cu toate acestea, Comitetul consideră că situația este mai complexă, iar IMM-urile, în special întreprinderile mici și microîntreprinderile, se confruntă cu provocări multiple, cum ar fi: a) schimbarea și adaptarea organizării lor interne; b) cunoașterea de limbi străine; c) obținerea și înțelegerea informațiilor juridice și administrative; d) instituirea unui sistem de livrare eficient și competitiv; e) depășirea dumpingului fiscal și social la nivelul UE (frauda în domeniul TVA, contrafacerea etc.). Din acest motiv, CESE îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine IMM-urile și organizațiile acestora în tranziția lor către comerțul electronic, cu o abordare cuprinzătoare, care ia în considerare toate condițiile necesare pentru crearea cu succes a unor întreprinderi online.

3.16.

CESE consideră că comerțul electronic ar putea fi o opțiune semnificativă pentru multe IMM-uri. În plus, Comitetul subliniază că, recent, Comisia a publicat prima propunere care viza reglementarea relațiilor de tip platform-to-business pe piața digitală. Această măsură se concentrează pe transparență, însă nu combate unele practici adesea abuzive care împiedică concurența loială (de exemplu, clauze de paritate referitoare la preț, dumping fiscal, impozitare variată etc.) între utilizatorii comerciali și marile platforme online (5). Din acest motiv, Comitetul recomandă Comisiei să creeze condiții de concurență echitabile cu privire la concurența loială pe piața digitală.

3.17.

În opinia CESE, sunt necesare diferite măsuri pentru a oferi condițiile necesare comerțului cu amănuntul, în special IMM-urilor și microîntreprinderilor ca entități care creează cele mai multe locuri nete de muncă, pentru a combate neconcordanța de competențe: consolidarea identificării și anticiparea nevoilor de competențe, inclusiv orientare; îmbunătățirea educației și a rezultatelor formării în conformitate cu nevoile pieței muncii, inclusiv promovarea EFP; îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru a corela mai bine cererea și oferta; furnizarea unui sprijin mai bun pentru nevoile de formare ale IMM-urilor și ale microîntreprinderilor.

3.18.

CESE salută atenția pe care Comisia o acordă costurilor de asigurare a conformității, în special pentru întreprinderile mici, precum și faptul că subliniază lipsa de conștientizare cu privire la specificul sectorului.

4.   Observații specifice

4.1.

CESE invită Comisia să abordeze problema tot mai gravă a depopulării centrelor orașelor și a consecințelor sale sociale și de mediu. Cât de bine se poate trăi în orașele mari și mici nu depinde atât de supraviețuirea multor întreprinderi mici și microîntreprinderi (magazine locale) care îndeplinesc nevoile multor consumatori, cât de riscul acestora de a fi spulberate de concentrarea din ce în ce mai mare a marilor grupuri de distribuție.

4.2.

CESE regretă absența unei referiri la comerțul durabil cu amănuntul și la rolul pe care comercianții mici cu amănuntul și microîntreprinderile de comerț cu amănuntul îl pot juca în acest proces. Cu toate acestea, este necesar un cadru mai favorabil pentru ca aceștia să conștientizeze legătura dintre alegerile durabile și competitivitate și să li se ofere informații și asistență tehnică individualizate, precum și programele necesare de creditare pentru a pune în aplicare măsurile de îmbunătățire. Dată fiind poziția vulnerabilă pe care o au comercianții cu amănuntul mici sau microîntreprinderile de comerț cu amănuntul în ceea ce privește influențarea consumatorilor și a producătorilor, acestora nu ar trebui să li se impună alegeri.

4.3.

În comunicare nu se acordă deloc atenție fricțiunilor care există în relațiile contractuale dintre întreprinderi, de exemplu contractele de concesiune neechilibrate, întârzierile la plată și practicile comerciale neloiale. În special, concentrarea tot mai mare a puterii în mâinile marilor comercianți cu amănuntul din Europa atrage după sine probleme grave (6). Pentru a combate denaturarea concurenței și pentru a asigura competitivitatea, ambele aspecte ar fi trebuit abordate în comunicare.

4.4.

După cum a subliniat deja în avizul său „Noi avantaje pentru consumatori”, CESE recomandă Comisiei să definească și să pună în aplicare un sistem eficient de soluționare a litigiilor pentru a aborda situațiile care decurg din utilizarea abuzivă a puterii economice și din practicile care denaturează concurența.

---

(1)  Cifra de afaceri în 2016: 9 864 468,4 milioane EUR; numărul întreprinderilor (în 2015): 6 205 080; valoarea producției (în 2015): 2 687 115 milioane EUR. În 2016, 33 399 447 de persoane și-au desfășurat activitatea în acest sector, dintre care 27 892 082 au fost angajați.

(2)  JO C 327, 12.11.2013, p. 20.

(3)  JO C 440, 6.12.2018, p. 165.

(4)  A se vedea nota de subsol 2.

(5)  JO C 440, 6.12.2018, p. 177.

(6)  A se vedea nota de subsol 3.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2017

[COM(2018) 482 final]

(2019/C 110/08)

Raportoare:

Baiba MILTOVIČA

Sesizare	Comisia Europeană, 5.9.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	21.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	188/1/9

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută concizia și atenția de care dă dovadă raportul pentru 2017, care este însoțit de un amplu document de lucru al serviciilor Comisiei. O politică în domeniul concurenței eficace și pusă în aplicare în mod riguros este piatra de temelie a unei economii de piață durabile. Aceasta poate asigura condiții de concurență echitabile pentru producătorii de bunuri și servicii, poate spori gradul de încredere al consumatorilor, poate stimula concurența și poate îndeplini obiective sociale fundamentale, cum ar fi libertatea de alegere a consumatorilor, precum și obiective politice, ca bunăstarea cetățenilor europeni și promovarea integrării pieței europene. În raport cu țările terțe ea joacă, de asemenea, un rol important în susținerea unei dinamici economice, sociale și de mediu favorabile în comerțul internațional.

1.2.

Raportul pentru anul 2017 pune un accent deosebit pe respectarea și punerea în aplicare a legislației și oferă exemple de măsuri ferme luate de Comisie. Consumatorii și întreprinderile mici și mijlocii sunt deseori dezavantajate de marile întreprinderi, care pot face abuz de poziția lor dominantă pe piață, astfel că măsurile care abordează practicile anticoncurențiale sunt deosebit de bine-venite.

1.3.

Intensificarea activităților anticoncurențiale pe piețele UE a făcut din autoritățile naționale de concurență (ANC) actori din ce în ce mai importanți în asigurarea respectării legislației în domeniul concurenței. Directiva REC+, care permite autorităților naționale de concurență să devină mai eficace, consolidează capacitățile naționale în acest domeniu.

1.4.

Este esențială consolidarea autonomiei autorităților naționale de concurență și asigurarea unor resurse adecvate. Pentru o activitate eficace, trebuie ca independența expertiza și formarea să fie autentice, iar Directiva REC+ ar trebui monitorizată îndeaproape pentru a garanta realizarea acestui lucru. Ar trebui încurajate acțiunile preventive pentru a preveni comportamentul anticoncurențial, iar sancțiunile ar trebui mărite, astfel încât să fie un factor de descurajare eficient.

1.5.

CESE sprijină Comisia în ceea ce privește punerea în aplicare în dreptul privat a normelor de concurență și susține că acțiunile colective ar trebui facilitate de sistemele juridice din toate statele membre. Comisia ar trebui să continue monitorizarea eficacității mecanismelor de recurs colectiv pentru încălcările legislației în domeniul concurenței în diferitele state membre și să ia măsuri suplimentare, dacă este necesar. În acest sens, acțiunile reprezentative propuse de Comisie în inițiativa sa intitulată „Noi avantaje pentru consumatori” lasă de dorit.

1.6.

Trebuie luate în considerare și alte propuneri privind francizele, care să fie incluse în Regulamentul de exceptare pe categorii (1), pentru a restabili echilibrul comercial și contractual între francizați și francizor.

1.7.

Dacă există activități paracomerciale semnificative desfășurate de autorități locale și care ar putea beneficia de subvenții publice și ar genera o concurență neloială, acestea ar trebui analizate pentru a vedea dacă este necesară adaptarea normelor privind ajutoarele de stat sau a altor instrumente.

1.8.

În ceea ce privește Directiva privind avertizorii, se recomandă ca, la momentul transpunerii și aplicării ei, legislația națională să prevadă ca avertizorii să aibă în permanență acces la reprezentanții sindicatelor și să beneficieze de protecție completă în toate circumstanțele.

1.9.

În cazurile legate de aplicarea dreptului concurenței, se recomandă identificarea, printr-o analiză detaliată a Comisiei referitoare la practicile autorităților de reglementare în domeniul energiei din toate statele membre, în colaborare cu CEER și ACER, a eventualelor acțiuni care ar putea elimina practicile restrictive ce continuă să fie în detrimentul consumatorilor.

1.10.

O reexaminare a funcționării lanțului de distribuție a produselor alimentare în viitoarele rapoarte privind politica în domeniul concurenței ar putea identifica și propune măsuri reparatorii pentru exercitarea continuă a puterii de piață de către distribuitorii dominanți, lucru care se poate dovedi inadecvat.

1.11.

Există o serie de practici anticoncurențiale care se perpetuează sau care apar în permanență în cadrul economiei digitale. Comitetul este preocupat de faptul că nu sunt alocate resurse adecvate pentru monitorizarea acestui sector care se dezvoltă rapid și este dinamic financiar și solicită adoptarea de dispoziții speciale în acest sens în cadrul financiar multianual.

1.12.

Există câțiva factori care se află în afara sferei imediate a politicii în domeniul concurenței, dar care creează preocupări legate de posibile denaturări ale pieței: diferențe mari între statele membre în ceea ce privește politica de impozitare a societăților, practici în materie de ocupare a forței de muncă cunoscute sub denumirea generică de dumping social, practici care apar în „economia muncii la cerere” (economia gig) și aspecte legate de economia circulară și de durabilitatea economică mondială. Comitetul îndeamnă Comisia să își exercite pe deplin puterile și competențele pentru a se asigura că practicile anticoncurențiale existente în aceste „zone gri” sunt, pe cât posibil, monitorizate, identificate și remediate.

1.13.

Dreptul concurenței este unul dintre cele mai vechi elemente ale acquis-ului, dar nu ține întotdeauna pasul cu provocările acestui secol. În special separarea artificială a pieței de domeniile social și ecologic ar avea de câștigat de pe urma unei reexaminări globale și sistemice a legislației UE în materie de concurență, cu luarea în considerare a obiectivelor economice, ecologice și sociale.

2.   Conținutul Raportului privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2017

2.1.

Politica în domeniul concurenței este piatra de temelie a pieței unice și este în vigoare începând cu Tratatul de la Roma și cu înființarea Uniunii Europene de astăzi. Aceasta a fost stabilită într-un cadru consacrat prin dispoziții precum articolele 101 și 102 din TFUE, care clarifică conținutul și domeniul său de aplicare.

2.2.

În 2017 au fost întreprinse acțiuni specifice în beneficiul consumatorilor și al industriei europene în domenii-cheie: economia digitală, energia, sectorul farmaceutic și cel agrochimic, industriile de rețea și piețele financiare. Prezentul rezumat evidențiază principalele aspecte ale raportului, care este el însuși un rezumat al activității ample desfășurate în numeroase sectoare economice.

2.3.

Politica trebuie să fie transpusă în norme, iar normele trebuie să fie aplicate. Comisia Europeană este membru fondator al Rețelei Internaționale a Concurenței și este, de asemenea, activă în toate forumurile internaționale dedicate concurenței, inclusiv OCDE, UNCTAD, OMC și Banca Mondială. În special, Comisia cooperează îndeaproape cu autoritățile naționale de concurență și a propus norme noi, sub forma unei directive (2) care să permită autorităților de concurență din statele membre să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor antitrust ale UE.

2.4.

Este important ca persoanele care au cunoștință de existența sau funcționarea unui cartel sau a altor tipuri de încălcări ale legislației antitrust să aibă mijloacele necesare pentru a aduce la lumină astfel de practici. A fost lansat un nou instrument destinat avertizorilor anonimi, care facilitează acest lucru și care este utilizat în mod activ.

2.5.

Cerințele privind notificarea măsurilor de ajutor de stat de mai mică amploare și mai puțin problematice au fost simplificate și au fost introduse exceptări, iar 24 de state membre au aderat la Modulul privind transparența ajutoarelor de stat, care furnizează informații privind ajutoarele de stat.

2.6.

Au fost întreprinse acțiuni de aplicare riguroasă a normelor în materie de concurență pe piețele concentrate. Sectorul farmaceutic a făcut obiectul primei investigații a Comisiei referitoare la preocupările legate de practicile privind prețurile excesive din industria farmaceutică; au fost verificate mai multe fuziuni în sectorul agrochimic și a fost interzisă o fuziune în industria cimentului, care ar fi redus concurența.

2.7.

În sectorul energetic, au fost întreprinse acțiuni de asigurare a respectării legii în ceea ce privește ajutoarele de stat și mecanismele de asigurare a capacității, iar investigarea practicilor comerciale ale Gazprom în Europa Centrală și Europa de Est a continuat cu o constatare preliminară a încălcării normelor antitrust ale UE.

2.8.

În domeniul transporturilor, au fost examinate achiziții în sectorul aviației și au fost identificate acțiuni anticoncurențiale în transportul feroviar din Lituania, ceea ce a condus la aplicarea de amenzi și la măsuri de remediere, și a fost sprijinită acordarea de ajutoare de stat acestui sector în Grecia și Bulgaria. Au fost luate măsuri anticartel împotriva întreprinderii Scania în ceea ce privește transportul rutier de mărfuri, iar mai multor întreprinderi din sectorul componentelor auto le-au fost aplicate amenzi substanțiale.

2.9.

Extinderea Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare la porturi și aeroporturi a facilitat acordarea de ajutoare de stat adecvate.

2.10.

Ancheta Comisiei privind fuziunea propusă între Deutsche Börse și London Stock Exchange Group a conchis că această fuziune ar avea un caracter monopolist și, prin urmare, a fost interzisă.

2.11.

Se remarcă faptul că politica UE în domeniul concurenței va trebui să răspundă în mod constructiv și creativ provocării reprezentate de retragerea Regatului Unit din UE. Astfel cum a stabilit Consiliul European, orice viitor acord comercial ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile, în special în ceea ce privește concurența și ajutoarele de stat.

3.   Observații generale

3.1.

CESE salută raportul pentru anul 2017, care conține numeroase exemple legate de accentul pe care Comisia îl pune pe promovarea bunăstării consumatorilor și pe prevenirea prejudiciilor aduse consumatorilor. Un efect ulterior al acestei abordări nu este numai consolidarea integrării pieței unice, ci și consolidarea dezvoltării economice și a obiectivelor de politică socială aferente.

3.2.

În ultimul an, avizele CESE au identificat frecvent importanța unei politici eficace și aplicate în domeniul concurenței. Bunăstarea consumatorilor și criteriile de referință privind bunăstarea, alături de menținerea unei structuri concurențiale eficace, furnizează argumentele care justifică abordarea exploatării, a practicilor de excludere și a acordurilor restrictive. Prin încurajarea celor mai bune practici economice, o politică fermă în domeniul concurenței stimulează consolidarea întreprinderilor europene pe piețele mondiale competitive și promovarea obiectivelor sociale pe care se întemeiază.

3.3.   Emisiile autovehiculelor

3.3.1.

În Avizul CESE pe tema „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” (3) s-a observat că respectarea în insuficientă măsură a mecanismelor care asigură punerea în aplicare a legislației și a guvernanței de mediu constituie un factor regretabil de concurență neloială și de pierderi economice. Comitetul constată că respectarea statului de drept este fundamentală pentru o politică solidă în domeniul concurenței.

3.3.2.

În acest context, Comitetul salută faptul că investigația preliminară a Comisiei privind un eventual cartel care implică BMW, Daimler, Volkswagen, Audi și Porsche, în ceea ce privește măsura prin care întreprinderile au limitat dezvoltarea de sisteme de reducție catalitică selectivă și de filtre de particule, acest lucru având potențialul de a limita dezvoltarea unor tehnologii mai ecologice, a determinat echipa de investigație a practicilor anticoncurențiale să deschidă o anchetă oficială.

3.4.   Mecanismele de recurs colectiv

3.4.1.

Comitetul ia notă de transpunerea definitivă a Directivei privind despăgubirile (4), care abordează parțial problema asigurării unui mecanism juridic pentru acțiunile colective. Cu toate acestea, retragerea propunerii de directivă elaborate de Direcția Generală Concurență în 2009, dar și propunerea inclusă de curând în pachetul „Noi avantaje pentru consumatori” indică lipsa voinței politice de a lua măsuri ferme în vederea creării unui cadru cu adevărat eficient pentru acțiuni reprezentative la nivel european. Așadar, CESE îndeamnă Comisia să continue monitorizarea eficacității mecanismelor de recurs colectiv pentru încălcările legislației din domeniul concurenței în diferitele state membre și să ia măsuri suplimentare, dacă este necesar.

3.5.   Franciza în sectorul comerțului cu amănuntul

3.5.1.

CESE observă că există o problemă tot mai mare în ceea ce privește contractele de franciză din sectorul comerțului cu amănuntul, care ar putea avea implicații serioase în materie de concurență. De exemplu, o dispută importantă în Țările de Jos între francizorul HEMA și mai mulți francizați privind contractele existente și ponderea câștigurile provenite din vânzările pe internet a dus la anularea contractelor de franciză. Comitetul invită Comisia să analizeze această situație și să prezinte propuneri suplimentare privind francizarea care să poată fi incluse în Regulamentul de exceptare pe categorii, pentru a restabili echilibrul comercial și contractual între francizați și francizor.

3.6.   Subvenții la nivelul autorităților locale

3.6.1.

În multe state membre, autoritățile locale se îndreaptă spre dezvoltarea activităților comerciale utilizând resurse sau facilități publice. Acest lucru poate conduce la o concurență neloială dacă există un element de subvenție. De exemplu, IMM-urile din industria serviciilor alimentare și din turism se confruntă cu activități subvenționate în cantinele cluburilor sportive, centrele de agrement etc. Autoritățile locale dețin sau oferă fonduri publice acestor cluburi și asociații care sunt deseori scutite de la plata TVA și beneficiază de prime sociale, cum ar fi munca voluntară. Aceste activități paracomerciale sunt adesea organizate (în ceea ce privește cifra de afaceri și profitul) ca o societate comercială obișnuită. Comitetul invită Comisia să monitorizeze acest fenomen și să vadă dacă o adaptare a normelor privind ajutoarele de stat sau a altor instrumente ar putea fi elaborată la nivelul UE cu scopul de a reglementa aceste activități locale, care, în unele cazuri, sunt subvenționate chiar cu fonduri UE!

3.7.   Informații privind ajutoarele de stat

3.7.1.

Instituirea și aplicarea Modulului privind transparența ajutoarelor de stat (TAM) sunt deosebit de bine-venite, întrucât oferă părților interesate (Comisia, concurenții și publicul larg) posibilitatea de a verifica conformarea la norme a ajutoarelor de stat. Până în prezent, au fost publicate aproximativ 30 000 de cazuri de acordare de ajutoare.

4.   Observații specifice

4.1.   Directiva REC+

4.1.1.

CESE a fost încurajat de accentul pe care raportul îl pune pe aplicarea normelor și a profitat de această ocazie pentru a-și reafirma opiniile (5) cu privire la Directiva REC+ (6), care oferă mijloace autorităților naționale de concurență, astfel încât să devină mai eficace.

4.1.2.

Comitetul a afirmat anterior că, în opinia sa, un regulament ar putea fi un instrument juridic mai eficace în acest domeniu, dar recunoaște nevoia de proporționalitate. În plus, politica în domeniul concurenței ar trebui să garanteze egalitatea de șanse, având în vedere că autoritățile naționale de concurență au la dispoziție măsurile și instrumentele juridice necesare pentru combaterea cartelurilor secrete.

4.1.3.

Deși Directiva REC+ ar trebui să garanteze independența, resursele și un set de instrumente eficace pentru a asigura punerea în aplicare, există încă semne de întrebare cu privire la autonomia și capacitățile autorităților naționale de concurență. Pentru o activitate eficace trebuie ca independența, expertiza și formarea să fie autentice. Ar trebui încurajate acțiunile preventive pentru a preveni comportamentul anticoncurențial și ar trebui mărite sancțiunile, astfel încât acestea să fie un factor de descurajare eficient. Autoritățile naționale de concurență ar trebui, de asemenea, să aibă competența de a formula acțiuni în justiție în nume propriu.

4.2.   Protecția avertizorilor

4.2.1.

Trebuie întreprinse activități suplimentare cu privire la informarea publicului în legătură cu normele în materie de concurență. Acest lucru va spori eficacitatea noilor instrumente disponibile pentru raportarea încălcărilor, cum ar fi instrumentul destinat avertizorilor. Deși este mulțumit să constate că acest instrument este utilizat în mod regulat, CESE are anumite preocupări cu privire la propunerea de directivă, al cărei scop este consolidarea protecției avertizorilor (7).

4.2.2.

CESE supune atenției Comisiei avizul său privind prezenta directivă (8), în care recomandă ca domeniul de aplicare al directivei să nu se limiteze la respectarea dreptului Uniunii, ci, mai degrabă, să se extindă pentru a include respectarea dreptului intern.

4.2.3.

De asemenea, este important să se facă referire la includerea drepturilor lucrătorilor și să fie menționați reprezentanții sindicatelor și ai ONG-urile ca exemple de persoane juridice. Avertizorii ar trebui să aibă acces la reprezentanții sindicatelor în orice etapă a procesului.

4.3.   Economia digitală

4.3.1.

CESE ia notă de faptul că noul Regulament privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului (9) a fost adoptat la sfârșitul anului 2017 și ar trebui să asigure o mai bună coordonare între rețelele de consumatori în vederea aplicării de măsuri împotriva practicilor anticoncurențiale transfrontaliere. De exemplu, regulamentul identifică practici de geoblocare în sectorul comerțului electronic, care, prin însăși natura lor, reprezintă o problemă transfrontalieră. Centrele europene pentru consumatori au depus eforturi în acest domeniu de mulți ani, colectând exemple și practici transfrontaliere. Împreună cu Rețeaua europeană în domeniul concurenței și cu Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor, se anticipează o acțiune de aplicare a legislației mai bine coordonată.

4.3.2.

În sectorul economiei digitale, aflat în creștere rapidă, apar în permanență practici anticoncurențiale de multe alte tipuri. De exemplu, utilizarea unor algoritmi sofisticați poate ajusta prețurile pe baza datelor personale colectate din diferite surse online, ajutând, de asemenea, întreprinderile să se angajeze în practici de coluziune online. Pentru a monitoriza și contracara aceste practici, Comisia trebuie să aibă la dispoziție resurse bugetare adecvate.

4.4.

CESE consideră că o mai bună cooperare între autoritățile naționale de concurență și organizațiile de consumatori ar aduce beneficii de ambele părți, în special deoarece organizațiile naționale de consumatori sunt cele mai în măsură să informeze autoritățile naționale de concurență cu privire la încălcările suspectate. De fapt, ele pot furniza autorităților date valoroase din propria lor experiență privind tratarea plângerilor.

4.5.

Uniunea energetică poate stimula procesul continuu de asigurare a unor condiții echitabile de concurență în sectorul energetic al UE, care este încă un domeniu în care există o gamă largă de prețuri pentru consumatori și industrie și în care diversificarea pieței poate fi restricționată. CESE consideră că o analiză detaliată a practicilor în materie de reglementare – care variază considerabil de la un stat membru la altul – va constitui baza unui dialog constructiv pentru soluționarea discrepanțelor, iar acest dialog ar trebui organizat în comun de autoritățile naționale de concurență, de autoritățile de reglementare din domeniul energiei și de Comisie. Acest lucru poate scoate în evidență lipsa de opțiuni și practicile restrictive, de exemplu, în ceea ce privește sistemele de termoficare centralizate.

4.6.

Exercitarea necorespunzătoare a puterii de piață în sectorul vânzării cu amănuntul a produselor alimentare continuă să fie o problemă. Comisia se întreabă dacă nu cumva marile lanțuri de comercializare cu amănuntul au obținut o putere de negociere (în cadrul negocierilor bilaterale cu furnizorii lor) și o putere de cumpărare prea mare (pe piața globală), datorită rolului lor dublu de clienți și concurenți (prin mărci proprii) ai furnizorilor lor (10). Comitetul îndeamnă la acțiuni în conformitate cu avizul său recent referitor la acest subiect (11) și își reiterează recomandarea adresată Comisiei de a include o analiză privind funcționarea lanțului de distribuire a produselor alimentare în viitoarele rapoarte privind politica în domeniul concurenței.

4.7.   Dreptul concurenței și interesul public general

4.7.1.

Denaturările pieței pot fi cauzate de o serie de factori care se află în afara sferei propriu-zise a politicii în domeniul concurenței. Printre aceștia se numără diferențele mari între statele membre în ceea ce privește politica de impozitare a societăților, practicile în materie de ocupare a forței muncă cunoscute sub denumirea generică de dumping social, practici care apar în „economia muncii la cerere” (economia gig) și aspectele legate de economia circulară și de durabilitatea economică mondială.

4.7.2.

Dreptul concurenței, ancorat în perspectivele economice de la mijlocul secolului XX, trebuie să se ridice acum la înălțimea provocărilor secolului XXI. Pentru a depăși separarea artificială a pieței de domeniile social și ecologic, ar trebui inițiată o reexaminare globală și sistemică a legislației UE în materie de concurență, cu luarea în considerare a obiectivelor economice, ecologice și sociale.

4.7.3.

CESE consideră că angajamentele asumate de UE cu privire la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și la Acordul de la Paris privind schimbările climatice (pe lângă angajamentele formulate în tratate) trebuie considerate, atunci când se aplică dreptul concurenței, drept obiective de interes public, la fel ca obiectivele legate de interesele consumatorilor.

4.7.4.

Ar trebui să se acorde atenția cuvenită efectelor concentrării pieței asupra viitoarelor generații de consumatorii și producători. S-ar impune analizarea unei serii de modele de calcul al consecințelor negative pe termen lung, așa cum se întâmplă deja, de exemplu, în domeniul achizițiilor publice, prin calcularea costurilor pe ciclul de viață.

4.8.

În mai multe avize recente (12), CESE a solicitat consolidarea măsurilor legate de impozitarea echitabilă întreprinse de Comisia Europeană (în ceea ce privește întreprinderile multinaționale și persoanele fizice), întrucât numeroase aspecte au rămas nesoluționate. Printre aceste aspecte se numără combaterea evaziunii fiscale, a paradisurilor fiscale, a planificării fiscale agresive și a concurenței fiscale neloiale între statele membre.

4.9.

Există în special denaturări continue și substanțiale ale pieței, cauzate de sistemele naționale de impozitare a societăților, foarte diferite de la un stat membru la altul, unde rata de impozitare a societăților comerciale variază de la 9 % la 35 %, iar în unele țări are valori chiar mai scăzute în categorii precum drepturile de proprietate intelectuală. Întrucât politica fiscală este o competență națională, politica UE în domeniul concurenței va depune întotdeauna eforturi pentru a atenua denaturările cauzate.

4.10.

Directiva împotriva evitării obligațiilor fiscale (ATAD), care ar trebui aplicată prin intermediul legilor statelor membre până la 1 ianuarie 2019, prevede norme împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne și conține elemente care ar trebui să contribuie la evitarea unor abordări naționale divergente, iar acest lucru trebuie salutat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei (JO L 102, 23.4.2010, p. 1)

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32010R0330.

(2)  http://ec.europa.eu/competition/antitrust/proposed_directive_ro.pdf

(3)  JO C 283, 10.8.2018, p. 83.

(4)  Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență (JO L 349, 5.12.2014, p. 1).

(5)  JO C 345, 13.10.2017, p. 70.

(6)  Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităților de concurență din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor și privind garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne [COM(2017) 142 final].

(7)  Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii [COM(2018) 218 final].

(8)  Avizul CESE pe tema „Consolidarea protecției avertizorilor la nivelul UE”. Raportor: Franca Salis-Madinier (JO C 62, 15.2.2019, p. 155).

(9)  Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).

(10)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018) 349 final.

(11)  JO C 283, 10.8.2018, p. 69.

(12)  JO C 262, 25.7.2018, p. 1; JO C 197, 8.6.2018, p. 29; JO C 81, 2.3.2018, p. 29.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1588 al Consiliului din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale

[COM(2018) 398 final – 2018/0222 (NLE)]

(2019/C 110/09)

Raportor:

Jorge PEGADO LIZ

Sesizare	Comisia Europeană, 12.7.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	21.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	205/3/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE ia act cu interes de propunerea de regulament de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1588 din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale [COM(2018) 398 final], care urmărește doar să adauge două noi categorii în regulamentul de abilitare, care permite Comisiei să adopte exceptări pe categorii [Regulamentul (UE) 2015/1588 al Consiliului (1), din 13 iulie 2015].

1.2.

CESE consideră că această propunere este necesară și oportună în cadrul unei serii de noi propuneri referitoare în special la următorul cadru financiar multianual, întrucât este un instrument esențial pentru funcționarea eficientă a mai multor măsuri prevăzute în aceste noi inițiative. Prin această propunere, Comisia joacă în sfârșit un rol de lider în selecția proiectelor care beneficiază de un sprijin financiar în conformitate cu interesul comun al UE, iar ajutoarele publice completează investițiile private în condiții de transparență.

1.3.

Ca atare, CESE este de acord și sprijină această nouă propunere a Comisiei. De asemenea, Comitetul consideră că este adecvat ca părțile interesate să fie încurajate să urmeze orientările codului de bune practici.

2.   Propunerea Comisiei

2.1.

La 6 iunie 2018, Comisia a prezentat propunerea de regulament de modificare a Regulamentul (UE) 2015/1588 din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (2) în cadrul unei serii de noi propuneri care privesc mai ales următorul cadru financiar multianual (CFM) (3).

2.2.

Dat fiind că obiectivul acestei propuneri este îmbunătățirea interacțiunii dintre anumite programe de finanțare ale UE mai ales în cadrul programelor COSME și Orizont Europa, al programului Europa digitală, noul fond InvestEU și promovarea cooperării teritoriale europene și regulile în materie de ajutoare de stat, propunerea va trebui să facă posibilă modificarea specifică a regulilor în vigoare în domeniul ajutoarelor de stat, astfel încât finanțarea publică a statelor membre – inclusiv cea din fondurile structurale și de investiții europene gestionate la nivel național – și fondurile Uniunii gestionate la nivel central de Comisie să poată fi combinate cât mai fluid posibil, fără a denatura concurența pe piața UE.

2.3.

Obiectul propunerii se rezumă astfel la a include două categorii noi în regulamentul de abilitare care permite Comisiei să adopte exceptări pe categorii [Regulamentul (UE) 2015/1588 din 13 iulie 2015], pe baza definirii unor criterii de compatibilitate clare, asigurându-se că efectul asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale între statele membre este limitat. Prin adoptarea unor astfel de exceptări pe categorii, ar fi posibilă simplificarea semnificativă a procedurilor administrative pentru statele membre și pentru Comisie, pe baza unor condiții de compatibilitate ex ante definite în mod clar.

2.4.

Pe scurt, Comisia propune adăugarea următoarelor două puncte la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2015/1588: „(xv) finanțarea canalizată sau sprijinită prin instrumentele financiare sau garanțiile bugetare ale UE gestionate la nivel central, în cazul în care ajutorul constă în finanțare suplimentară furnizată prin intermediul resurselor de stat; (xvi) proiectele sprijinite prin programele de cooperare teritorială europeană ale UE.”

3.   Observații generale

3.1.

În unele avize adoptate foarte recent, CESE a sprijinit noile inițiative programatice ale Comisiei, mai ales în cadrul temelor privind: (a) InvestEU (4); (b) Programul Orizont Europa (5); (c) Inteligența artificială pentru Europa (6); (d) Cercetare și inovare – O nouă agendă europeană (7); (e) Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (8); (f) Regulamentul privind cooperarea teritorială europeană 2021-2027 (9); (g) Mecanismul pentru interconectarea Europei (10); (h) Implementarea proiectelor TEN-T (11); (i) Mobilitatea conectată și automatizată (12); (j) Programul Europa digitală (13).

3.2.

Prezenta propunere a Comisiei este necesară pentru funcționarea eficientă a mai multor măsuri prevăzute în aceste noi inițiative, a căror listă este furnizată cu titlu informativ, deoarece discuțiile dintre colegiuitori sunt încă în curs, Comisia jucând în sfârșit un rol de prim plan în selecția proiectelor și regimurilor care beneficiază de sprijin în conformitate cu interesul comun al Uniunii, iar ajutoarele publice completează investițiile private în condiții de transparență.

3.3.

Într-adevăr, articolele 107, 108 și 109, în capitolul „Norme comune privind concurența” sunt dispozițiile fundamentală în legea fundamentală a UE (cu alte cuvinte, TFUE) care reglementează ajutoarele de stat.

3.4.

În vederea punerii sale în aplicare, Regulamentul (UE) 2015/1588 din 13 iulie 2015 a prevăzut aplicarea articolelor 107 și 108 din TFUE anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale, indiferent dacă acestea sunt investiții sau garanții de stat.

3.5.

Prezentul regulament trebuie adaptat pentru ca obiectivele menționate în propunerea Comisiei (și pe care CESE le sprijină în întregime) să poată fi puse în aplicare.

3.6.

Astfel, CESE este de acord cu modificările ce trebuie introduse în Regulamentul (UE) 2015/1588, astfel cum sunt formulate în propunerea Comisiei, în măsura în care le consideră esențiale pentru atingerea obiectivelor menționate.

3.7.

pe de altă parte, CESE întâmpină cu satisfacție publicarea de către Comisie, la câteva zile după publicarea propunerii examinate aici, și a unui „Cod al celor mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat” (14), care abrogă codul publicat în 2009 și integrează Comunicarea privind o procedură simplificată (15).

3.8.

CESE salută această inițiativă care vizează fructificarea optimă a unor norme modernizate în materie de ajutoare de stat, precum cele prevăzute în prezenta propunere, furnizând statelor membre, beneficiarilor ajutoarelor și părților interesate orientări cu privire la funcționarea practică a procedurilor privind ajutoarele de stat și făcând „procedurile privind ajutoarele de stat cât mai transparente, mai simple, mai clare, mai predictibile și mai oportune posibil”.

3.9.

Acest cod de bune practici din 2018 nu are vocația de a fi exhaustiv și nu creează niciun drept nou. El descrie procedura și oferă orientări cu privire la acest aspect. Potrivit textului, acest cod trebuie interpretat în coroborare cu toate celelalte texte adoptate înainte.

3.10.

Obiectivul său principal este să promoveze cooperarea dintre părțile interesate și Comisie în timpul controalelor, și ca procedura să fie mai ușor de înțeles pentru întreprinderi și state.

3.11.

De asemenea, el îmbunătățește procedura de tratare a plângerilor în materie de ajutoare de stat, obligând reclamanții să dovedească interesul afectat încă de la depunerea reclamației și stabilind termene orientative de tratare a reclamațiilor.

---

(1)  JO L 248, 24.9.2015, p. 1.

(2)  COM(2018) 398 final.

(3)  COM(2018) 321 final, din 2 aprilie 2018.

(4)  ECO/474 (JO C 62, 15.2.2019, p. 131).

(5)  INT/858 (JO C 62, 15.2.2019, p. 33).

(6)  JO C 440, 6.12.2018, p. 51.

(7)  JO C 440, 6.12.2018, p. 73.

(8)  ECO/462 (JO C 62, 15.2.2019, p. 90).

(9)  JO C 440, 6.12.2018, p. 116.

(10)  JO C 440, 6.12.2018, p. 191.

(11)  TEN/669 (JO C 62, 15.2.2019, p. 269).

(12)  TEN/673 (JO C 62, 15.2.2019, p. 274).

(13)  TEN/677 (JO C 62, 15.2.2019, p. 292).

(14)  Comunicarea Comisiei C(2018) 4412 final, din 16 iulie 2018.

(15)  JO C 136, 16.6.2009, p. 13.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind acțiunile Uniunii în urma aderării la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice

[COM(2018) 365 final – 2018/0189 (COD)]

(2019/C 110/10)

Raportor:

Arnold PEUCH d’ALISSAC

Sesizare	Parlamentul European: 10.9.2018 Consiliu: 17.10.2018
Temei juridic	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	21.11.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	208/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Indicațiile geografice (IG) reprezintă o resursă valoroasă și unică pentru producătorii din Uniunea Europeană, pe o piață mondială tot mai liberalizată și mai competitivă.

1.2.

În acțiunile sale, Comisia Europeană ar trebui să aibă în vedere întotdeauna protejarea modelelor de producție și a sistemelor de calitate recunoscute la nivel mondial pentru durabilitatea lor, în beneficiul consumatorilor și producătorilor.

1.3.

Indicațiile au, prin urmare, particularitatea de a pune accentul pe dimensiunea locală a unui produs, fructificând astfel expertiza și aspectele culturale locale, teritoriul și particularitățile sale agroecologice. Aceste caracteristici trebuie păstrate.

1.4.

La nivel global, se observă o tendință semnificativă de elaborare a unor însemne oficiale de identificare a calității și a originii (SICO).

1.5.

CESE subliniază acest fapt pozitiv și salută propunerea Comisiei Europene de protejare la nivel internațional a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice înregistrate, în cadrul Acordului de la Geneva și al practicilor sale juridice, și consideră că este absolut necesar să se încerce crearea unui cadru armonizat de protecție a însemnelor de calitate la nivel internațional. Cu toate acestea, Comitetul consideră că este esențial să se acționeze în sensul unei abordări globale, care urmărește să protejeze și să promoveze sistemul mărcilor de calitate în ansamblul său.

1.6.

Trebuie propus un sistem care garantează un tratament echitabil tuturor producătorilor europeni care doresc ca și indicațiile lor geografice să fie recunoscute la nivel internațional.

1.7.

CESE consideră că drepturile dobândite de aceste indicații geografice deja înregistrate și protejate la nivel european ar trebui să fie păstrate, pentru a evita penalizări și inegalități de tratament.

2.   Propunerea de regulament

2.1.

Scopul prezentei propuneri a Comisiei este de a asigura cadrul juridic pentru participarea efectivă a Uniunii Europene la Uniunea de la Lisabona privind denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, a Organizației Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI), după ce Uniunea Europeană va fi devenit parte contractantă la Actul de la Geneva.

2.2.

Actul de la Geneva prevede angajamentul fiecărei părți contractante de a proteja pe teritoriul său denumirile de origine și indicațiile geografice înregistrate în cadrul propriului sistem juridic și al propriilor practici juridice. Astfel, o denumire de origine sau indicație geografică înregistrată este protejată de toate părțile contractante care nu o resping explicit.

2.3.

Odată ce Uniunea Europeană devine parte contractantă la Actul de la Geneva, Comisia va propune o listă a indicațiilor sale geografice (ce urmează să fie convenite cu statele membre), care să beneficieze de protecție în cadrul sistemului de la Lisabona. După aderarea Uniunii Europene la Uniunea de la Lisabona, depunerea cererilor de înregistrare internațională a indicațiilor geografice suplimentare protejate și înregistrate în Uniune este posibilă la inițiativa Comisiei sau la solicitarea unui stat membru sau a unui grup de producători interesați.

2.4.

Ar trebui să se instituie proceduri adecvate pentru evaluarea de către Comisie a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice originare din părți contractante terțe și înregistrate în registrul internațional. Punerea în aplicare de către Uniune a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice originare din părți contractante terțe și înregistrate în registrul internațional se realizează în conformitate cu capitolul III din Actul de la Geneva.

2.5.

Acest act impune fiecărei părți contractante să prevadă în special căi de atac efective pentru protecția denumirilor de origine înregistrate și a indicațiilor geografice înregistrate (cf. articolul 14 din actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona) (1).

2.6.

Șapte state membre ale UE sunt membre ale Uniunii de la Lisabona și, în această calitate, au acceptat protecția denumirilor din țări terțe. Pentru a le oferi mijloacele necesare îndeplinirii obligațiilor internaționale asumate înainte de aderarea Uniunii Europene la Uniunea de la Lisabona, ar trebui instituită o dispoziție tranzitorie care să producă efecte doar la nivel național și să nu aibă niciun efect asupra comerțului în interiorul Uniunii sau asupra comerțului internațional.

2.7.

Taxele care trebuie plătite în temeiul Actului de la Geneva și al regulamentului comun pentru depunerea unei cereri în vederea înregistrării internaționale a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice sunt suportate de statul membru din care este originară denumirea de origine sau indicația geografică respectivă (cf. articolul 11 din Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona) (2).

2.8.

UE a instituit sisteme de protecție uniforme și cuprinzătoare a indicațiilor geografice pentru produsele agricole. Prin intermediul acestor sisteme, denumirile protejate pentru produsele vizate beneficiază de protecție amplă pe întreg teritoriul UE, pe baza unui proces de înregistrare cu cerere unică. Propunerea este în concordanță cu politica generală a UE de promovare și consolidare a protecției indicațiilor geografice prin acorduri bilaterale, regionale și multilaterale.

3.   Observații generale

3.1.

CESE salută propunerea Comisiei Europene de a proteja la nivel internațional denumirile de origine și indicațiile geografice înregistrate, în cadrul Actului de la Geneva și al propriilor practici juridice. În contextul globalizării continue, în special în ceea ce privește comerțul cu produse agroalimentare, este imperativ să se încerce crearea unui cadru armonizat de protecție a însemnelor de înaltă calitate la nivel internațional.

3.2.

În acțiunile sale, Comisia Europeană ar trebui să aibă în vedere întotdeauna protejarea modelelor de producție și a sistemelor de control al calității recunoscute la nivel mondial pentru efectele lor benefice asupra sănătății consumatorilor și asupra durabilității economice și ecologice.

3.3.

Indicațiile geografice (IG) reprezintă o resursă unică (5,7 % din vânzările industriei agroalimentare, adică mai mult de 54 de miliarde EUR în 2010) (3) și valoroasă pentru producătorii din Uniunea Europeană, pe o piață mondială tot mai liberalizată. Cu toate acestea, eforturile pentru a concura în domeniul calității sunt inutile dacă vectorul principal utilizat de produsele noastre de calitate (indicațiile geografice) nu este suficient protejat pe piețele internaționale.

3.4.

CESE subliniază că indicațiile geografice sunt semne distinctive care permit o diferențiere între produsele concurente și îi informează pe consumatori cu privire la originea unui produs. Spre deosebire de mărcile comerciale, o indicație geografică subliniază legătura dintre un produs și teritoriul său de origine. Indicațiile au această trăsătură specifică, de a pune accentul pe dimensiunea locală a unui produs, punând astfel în valoare aspectele culturale și expertiza locală, teritoriul și particularitățile sale agroecologice. Aceste caracteristici trebuie păstrate.

3.5.

În avizul său privind indicațiile și denumirile geografice, CESE sublinia, încă din 2008 (4): „În cadrul societății civile europene se înregistrează […] o creștere progresivă și continuă a sensibilității consumatorilor în ceea ce privește caracteristicile produselor agroalimentare, aceasta traducându-se într-o cerere de produse de calitate”. Această declarație este valabilă astăzi mai mult ca oricând, consumatorul european căutând din ce în ce mai mult produse de calitate care provin dintr-un anume loc, dintr-o regiune sau o țară anume și a căror calitate și reputație, printre alte trăsături, sunt legate intrinsec de originea geografică a acestuia (5).

3.6.

Conform unui aviz recent al Consiliului Economic, Social și de Mediu din Franța, intitulat „Etichetele oficiale de atestare a calității și a originii produselor alimentare”, la nivel mondial se observă o mișcare semnificativă de dezvoltare a însemnelor oficiale de atestare a calității și a originii (SICO). Indicațiile geografice fac progrese, deoarece răspund cererii crescânde a consumatorilor și, de asemenea, valorifică o istorie, un patrimoniu și o expertiză ancestrală legată de un teritoriu dat.

3.7.

CESE dorește să reamintească că, potrivit FAO (6), se înregistrează un impact foarte pozitiv al indicațiilor geografice asupra prețurilor, indiferent de tipul de produs, de regiunea de origine sau de durata înregistrării.

3.8.

În toate acordurile bilaterale încheiate sau aflate în curs de negociere, se acordă tot mai multă importanță aspectelor referitoare la protecția indicațiilor geografice. CESE subliniază acest aspect pozitiv. Cu toate acestea, Comitetul consideră că este esențial să se acționeze în sensul unei abordări globale, care să urmărească să protejeze și să promoveze sistemul mărcilor de calitate în ansamblul său.

3.9.

În acest scop, CESE consideră necesar să se reconsidere propunerea de a introduce o listă pozitivă la nivelul UE, care nu este în concordanță cu cerința de protecție globală a sistemului indicațiilor geografice. Într-adevăr, trebuie propus un sistem care garantează un tratament echitabil tuturor producătorilor europeni care doresc ca și indicațiile lor geografice să fie recunoscute la nivel internațional. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât criteriile alese nu iau în considerare alte criterii socioeconomice esențiale pentru dezvoltarea economiei anumitor regiuni ale Uniunii Europene. În ceea ce privește indicațiile geografice, se dezvoltă adesea o economie de proximitate care generează locuri de muncă, fapt care are urmări semnificative în alte sectoare ale economiei, cum ar fi turismul, și care este benefic pentru amenajarea și utilizarea teritoriului.

3.10.

CESE invită Comisia să țină seama de efectele viitoarelor relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit și de impactul pe care stabilirea unei liste pozitive l-ar putea avea asupra negocierilor în curs, care ar trebui să se desfășoare pe baza protecției sistemului de calitate al Uniunii Europene în ansamblul său. După retragere, Regatul Unit va trebui să respecte în continuare indicațiile geografice garantate printr-un sistem de care a beneficiat el însuși până în prezent.

3.11.

CESE subliniază că sectorul agroalimentar european este foarte amenințat de produsele contrafăcute. Un raport (7) recent publicat de Comisia Europeană confirmă că cele mai frecvent contrafăcute sunt produsele agroalimentare.

3.12.

CESE reamintește că, până în prezent, șapte țări din UE sunt deja membre depline ale Acordului de la Lisabona (Bulgaria, Franța, Ungaria, Italia, Portugalia, Republica Cehă și Slovacia) și că acest acord cuprinde în prezent mai mult de 1 000 indicații geografice înregistrate, pentru care o singură procedură de înregistrare asigură protecția internațională a denumirilor de origine protejată (DOP) și a indicațiilor geografice protejate (IGP).

3.13.

CESE consideră că drepturile dobândite de aceste indicații geografice deja înregistrate și protejate la nivel european ar trebui să fie menținute, pentru a evita penalizări și dezechilibre de tratament.

3.14.

În sfârșit, CESE atrage atenția asupra studiului din 2012 (singurul disponibil în prezent) privind valoarea comercială a indicațiilor geografice în UE (8). Totuși, se pare că rata primei de valoare pentru IG (value premium rate) nu s-a schimbat substanțial între timp.

---

(1)  http://www.wipo.int/edocs/pubdocs/fr/wipo_pub_239.pdf.

(2)  Ibid.

(3)  Cf. licitația nr. AGRI-2011-EVAL-04.

(4)  JO C 204, 9.8.2008, p. 57.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(6)  Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.

(7)  https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/report_on_eu_customs_enforcement_of_ipr_2017_en.pdf (pentru moment, disponibil doar în limba engleză).

(8)  https://ec.europa.eu/agriculture/external-studies/value-gi_en (pentru moment, disponibil doar în limba engleză).

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea modificată de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

[COM(2018) 646 final – 2017/0230 (COD)]

(2019/C 110/11)

Raportor general:

Petr ZAHRADNÍK

Sesizare	Parlamentul European: 4.10.2018 Consiliul Uniunii Europene, 12.11.2018.
Temei juridic	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în sesiunea plenară	12.12.2018
Sesiunea plenară nr.	539
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	121/0/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE apreciază flexibilitatea cu care Comisia Europeană reacționează la problemele survenite în instituțiile bancare și financiare și cu care adoptă măsuri suplimentare pentru a combate practicile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

1.2.

În același timp, CESE consideră că îmbunătățirea coordonării autorităților de supraveghere și a eficienței interacțiunilor dintre acestea ar trebui să fie însoțită totodată de coordonarea cu alte organisme relevante, pentru a rezolva efectiv această problemă foarte periculoasă.

1.3.

CESE avertizează că posibilitățile tehnologice și de comunicare nu numai că permit crearea unor produse financiare inovatoare în beneficiul deponenților și investitorilor, dar reprezintă și o mare tentație pentru autorii de infracțiuni în domeniul spălării banilor și al finanțării terorismului. Din acest motiv, solicită ca soluțiile adoptate să urmărească, în măsura posibilului, eliminarea riscurilor viitoare.

1.4.

CESE subliniază importanța tot mai mare a acestei probleme în raport cu țările terțe într-un context de agravare a riscurilor geopolitice, de securitate și politice, și necesitatea ca UE să fie pregătită cât mai bine să elimine practicile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și să înlăture utilizarea abuzivă a pieței și a instituțiilor financiare ale Uniunii.

1.5.

CESE este conștient că măsurile propuse în propunerea legislativă reprezintă etape desigur importante, dar parțiale, în domeniul coordonării, al organizării și al competențelor, care vor fi prelungite cu alte seturi de măsuri pentru a reuși să rezolve această problemă. În același timp, CESE este de acord cu Comisia Europeană că, din motive de fezabilitate și de durabilitate a metodei alese, ar fi mai judicios să se acționeze mai treptat, astfel încât să nu se producă o perturbare importantă a stabilității și a caracterului funcțional al sistemului existent.

1.6.

CESE este convins că în cadrul noului echilibru de competențe ale autorităților de supraveghere, este de dorit să se stabilească o relație echilibrată între Autoritatea Bancară Europeană (ABE), dotată cu noi competențe consolidate, și autoritățile naționale de supraveghere, astfel încât toate părțile implicate să optimizeze valorificarea capacităților proprii, pentru a soluționa problema în mod corespunzător.

1.7.

CESE subliniază importanța care îi revine comunicării interne și externe cu privire la tema spălării banilor și a finanțării terorismului pentru a atinge finalitatea măsurilor propuse. În ceea ce privește comunicarea internă, este esențial să se optimizeze și să protejeze fluxurile de informații dintre autoritățile de supraveghere competente. În ceea ce privește comunicarea externă, miza constă în informarea și sensibilizarea publicului interesat, în măsura în care aceste aspecte reprezintă o formă de prevenire și pregătire pentru eventualitatea că aceste infracțiuni vor fi comise.

1.8.

CESE se întreabă care sunt criteriile pe baza cărora sectorul bancar a fost desemnat cel mai vulnerabil la o utilizare abuzivă în scopuri infracționale, precum spălarea de bani și finanțarea terorismului, astfel încât cea care a beneficiat de consolidarea poziției sale și a competențelor sale este Autoritatea Bancară Europeană (ABE), și nu celelalte două autorități de supraveghere din Uniune.

1.9.

CESE ar aprecia dacă ar fi precizate mai bine formele noilor relații în materie de coordonare și de acțiune comună în domeniul combaterii spălării banilor și al finanțării terorismului, relații stabilite între ABE și celelalte autorități de supraveghere, indiferent dacă acestea țin de UE, de statele membre sau, mai ales, de țările terțe.

2.   Contextul general al propunerii și elementele factuale esențiale

2.1.

Din 2011, în UE a intrat în vigoare un nou sistem de supraveghere financiară, care a contribuit în mod decisiv la stabilitatea pieței financiare și la limitarea riscurilor. Sistemul a condus la armonizarea normelor piețelor financiare din UE și la convergența activităților de supraveghere a acestora. Cu toate acestea, avântul cunoscut de atunci de inovațiile tehnologice și financiare a extins și mai mult gama de infracțiuni prin care sectorul financiar este folosit în mod abuziv pentru a desfășura activități infracționale și a legaliza profiturile care rezultă de aici. Aceste două tipuri de activități sunt, desigur, nu doar nedorite și condamnabile din punctul de vedere al societății, ci – în același timp – distorsionează și caracterul funcțional și eficient al piețelor financiare, dat fiind că obiectivul lor major nu este de a fructifica la maxim un avantaj provenit din posibilitățile obiective de a exploata și valorifica orice activ, ci de a disimula, a ascunde și evita orice dezvăluire. Aceste procedee nu sunt, prin urmare, fără legătură cu faptul că resursele financiare nu sunt alocate automat în mod optim.

2.2.

Ca atare, măsurile propuse au ca obiectiv nu doar să împiedice sau să limiteze posibilitățile care contribuie la comiterea de acte infracționale sau la legalizarea lor, ci și să mențină în stare bună instituțiile financiare (utilizate în mod abuziv atunci când au loc astfel de activități infracționale) și să asigure stabilitatea și securitatea pentru clienți și investitori. În acest mod, are loc și o limitare a riscurilor politice și de reputație cu care se confruntă atât fiecare stat membru, cât și Uniunea Europeană în ansamblu.

2.3.

Dat fiind că, în prezent, piețele financiare sunt multinaționale și mai interconectate ca niciodată, este extrem de important ca, în sensul prezentei propuneri, să fie creat un sistem care să-și ducă la îndeplinire sarcinile într-un context transfrontalier, întrucât analizele empirice arată că aceste activități infracționale sunt comise tot mai frecvent la nivel transfrontalier, printre altele prin implicarea unor entități din țările terțe. Oricât ar fi de eficientă, organizarea reprimării acestor activități infracționale nu este suficientă pentru a asigura, în cele din urmă, succesul acestui efort, dacă este realizată numai într-un singur stat membru. Din acest motiv, acțiunea comună efectivă a autorităților naționale de supraveghere este foarte importantă în ceea ce privește spălarea de bani, împreună cu cea a organismelor naționale de supraveghere financiară și cea a organismelor UE responsabile cu acest domeniu și, mai ales, cu autoritățile de supraveghere din țările terțe.

2.4.

Măsura propusă, care face obiectul prezentului aviz, nu reprezintă decât o parte a eforturilor de realizare a obiectivului propus. Pentru a putea fi considerate încununate de succes, este absolut necesar ca eforturile să fie coordonate cu alte elemente al căror ansamblu formează o abordare sistematică și coerentă care îi va perturba cel mai mult pe infractori în exercitarea activităților infracționale.

2.5.

În substanță, prezenta propunere vizează, în special: — optimizarea utilizării expertizei și resurselor disponibile, prin centralizarea sarcinilor în cadrul Autorității Bancare Europene (ABE), sarcini referitoare la prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului la nivelul întregii piețe financiare și la combaterea acestor fenomene; — clarificarea amplorii și conținutului sarcinilor încredințate ABE și legate de combaterea spălării banilor; — consolidarea instrumentelor utilizate pentru îndeplinirea sarcinilor de combatere a spălării banilor; — consolidarea rolului ABE de coordonare în chestiunile legate de combaterea spălării banilor la nivel internațional.

3.   Observații generale

3.1.

CESE consideră că lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului câștigă în importanță nu doar datorită dinamicii schimbărilor tehnologice și inovațiilor financiare, ci și multor chestiuni recente puse în evidență și în care sistemul bancar și financiar a făcut obiectul unei utilizări abuzive în mai multe state membre ale UE, scopul fiind comiterea unor activități infracționale. În acest context, este oportun să fie amintit riscul geopolitic semnificativ, inclusiv activitățile teroriste.

3.2.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la agravarea acestei probleme, prin faptul că astfel de activități infracționale și tentativele de a legaliza profiturile obținute prin intermediul sectorului financiar se produc nu numai la nivel transfrontalier în cadrul UE, ci și în contextul activităților infracționale care se extind și în țările terțe. CESE apreciază propunerea Comisiei Europene pentru că este orientată în mod activ să găsească soluții în acest sens.

3.3.

În acest context, CESE notează că, deși revizuirea Sistemului european de supraveghere financiară a avut loc în 2017 (1), iar Comitetul a emis în acest sens un aviz (2) adoptat în sesiunea sa plenară din 15 februarie 2018, noi cunoștințe și circumstanțe au condus la necesitatea de a actualiza propunerea sub formă de adăugare a unor elemente suplimentare, în vederea îmbunătățirii eficienței sale. Conținutul avizului menționat de CESE nu și-a pierdut din validitate și pertinență. În același timp, CESE apreciază reacția flexibilă a Comisiei Europene în raport cu o serie de scandaluri bancare în multe țări din UE, care a confirmat că cei care comit astfel de infracțiuni sunt în măsură să utilizeze în mod abuziv atât instrumentele tehnologice și de comunicare, cât și legislația în vigoare. Astfel, sunt scoase în evidență deficiențele care afectează sistemul UE în materie de spălare a banilor.

3.4.

CESE observă că noile elemente incluse în propunere au în principal un caracter tehnic și organizatoric, deși soluția care ar putea contribui la rezolvarea situației actuale ar trebui să fie mai largă și mai cuprinzătoare. CESE menționează că propunerea de față se referă la o categorie restrânsă de subiecte legate de sporirea competențelor ABE și de coordonarea sa cu autoritățile naționale de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și, într-o anumită măsură și în anumite cazuri speciale, și de un anumit control asupra acestora. Pe de altă parte, propunere nu vizează activitatea serviciilor și unităților de analiză financiară. Propunerea vizează, în general, coordonarea activităților și procedurilor, și în niciun caz conținutul propriu-zis al combaterii spălării banilor.

3.5.

CESE avertizează și subliniază că spălarea banilor permite legalizarea profiturilor obținute din activități considerate incompatibile cu legislația și, ca atare, infracționale, dar care – în același timp – conduc la o alocare irațională a resurselor, operațiuni al căror scop este să nu fie descoperite și să confere un statut legal resurselor investite sau să le transfere într-un loc în care vor fi comise alte activități infracționale, și nu neapărat să genereze beneficii. CESE observă și, astfel, subliniază că modificarea prezentată nu abordează nici analiza noilor tendințe și împrejurări în care au loc activitățile de spălare a banilor în condițiile actuale. În cadrul eliminării acestor practici neloiale, propunerea se orientează în mod strict și țintit pe anumite domenii specifice, în care predomină consolidarea rolului ABE printre organismele europene de supraveghere în cadrul rezolvării problemelor legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului, precum și consolidarea coordonării și comunicării ABE cu autoritățile naționale de supraveghere în cazurile de combatere a spălării banilor, care fac parte, în esență, din organismele de supraveghere a pieței bancare sau financiare.

3.6.

CESE consideră că este extrem de important ca în acest context responsabilitățile să fie repartizate în mod corespunzător între ABE și autoritățile naționale, cu respectarea principiului subsidiarității. Este absolut esențial, legitim și justificat să fie consolidate competențele ABE pentru a aborda tranzacțiile transfrontaliere. Pe de altă parte, CESE consideră că, pentru a soluționa chestiunile pur naționale, pe care ABE nu este pe deplin în măsură să le identifice, este necesar ca autorităților naționale să li se repartizeze anumite competențe.

3.7.

Având în vedere că tema spălării banilor și a finanțării terorismului este absolut determinantă pentru asigurarea unui mediu economic și financiar sănătos în toată UE, CESE se întreabă dacă nu este înțelept să fie creată o organizație specifică în cadrul ramurii executive a UE, de exemplu al noii direcții generale care acoperă acest domeniu. Acest aspect câștigă în importanță în contextul instalării noii Comisii Europene, în toamna anului 2019.

3.8.

De asemenea, CESE se întreabă pe ce bază se propune ca ABE să fie cea care joacă un rol esențial de coordonare în rezolvarea acestei probleme. Înseamnă acest lucru că Comisia Europeană consideră că, pentru spălarea banilor și finanțarea terorismului, cele mai mari marje de manevră se manifestă în UE în cadrul sectorului bancar?

3.9.

În contextul propunerii de față, CESE salută asigurarea unei comunicări eficiente referitoare la problema abordată. Această comunicare ar trebui să urmărească nu doar transmiterea eficientă a comunicărilor între toate organismele de supraveghere asociate (comunicare internă), ci și asigurarea unui grad adecvat de informare în sfera publică (clienții din sectorul financiar și publicul larg).

4.   Observații specifice

4.1.

CESE cere ca propunerea să delimiteze cu precizie domeniile și relațiile în care ABE are un rol dominant în raport cu celelalte organisme de supraveghere ale UE în domeniul combaterii spălării banilor și al finanțării terorismului, prin stabilirea unui mandat mai cuprinzător pentru piața financiară în ansamblu.

4.2.

În aceeași ordine de idei, CESE solicită o explicație mai amănunțită a condițiilor care permit ABE să exercite o supraveghere a procedurilor organismelor naționale de supraveghere sau să emită direct și individual decizii pentru operatorii din sectorul financiar.

4.3.

În același timp, CESE este foarte interesat de modalitățile de acțiune comună cu autoritățile de supraveghere din țările terțe.

4.4.

De asemenea, CESE solicită să fie clarificat modul în care ar trebui să fie realizată centralizarea tuturor informațiilor relevante furnizate de autoritățile naționale și legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului, atunci când este vorba de surse clasificate ca „secret” sau „strict secret”, și modul în care acestea vor fi protejate.

---

(1)  Cf. propunerea legislativă inițială, COM(2017) 536 final, din 20 septembrie 2017. Obiectivul său era să consolideze capacitatea autorităților europene de supraveghere de a asigura convergența și eficiența supravegherii financiare, fără a aborda, însă, în mod special consolidarea mandatului organelor pentru chestiunile legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

(2)  JO C 227, 28.6.2018, p. 63.