Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 54/01)

Ultima publicație

JO C 44, 4.2.2019

Publicații anterioare

JO C 35, 28.1.2019

JO C 25, 21.1.2019

JO C 16, 14.1.2019

JO C 4, 7.1.2019

JO C 455, 17.12.2018

JO C 445, 10.12.2018

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 28 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich – Polonia) – Powszechna Kasa Oszczędności (PKO) Bank Polski S.A./ Jacek Michalski

(Cauza C-632/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Directiva 2008/48/CE - Procedura ordonanței de plată întemeiate pe un extras din registrele contabile bancare - Imposibilitatea instanței, în lipsa opoziției consumatorului, de a aprecia caracterul eventual abuziv al clauzelor contractuale))

(2019/C 54/02)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Powszechna Kasa Oszczędności (PKO) Bank Polski S.A.

Pârât: Jacek Michalski

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum și articolul 10 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite emiterea unei ordonanțe de plată întemeiate pe un extras din registrele contabile ale unei bănci, ca element care atestă existența unei creanțe născute dintr-un contract de credit de consum, în cazul în care instanța sesizată cu o cerere de emitere a ordonanței de plată nu dispune de competența de a efectua o examinare a caracterului eventual abuziv al clauzelor acestui contract și de a se asigura de prezența, în acesta din urmă, a informațiilor prevăzute la articolul 10 menționat, având în vedere că modalitățile de exercitare a dreptului de a formula opoziție la o astfel de ordonanță nu permit să se garanteze respectarea drepturilor conferite consumatorului de aceste directive.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 noiembrie 2018 – Toontrack Music AB/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-48/18 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii verbale EZMIX - Respingerea cererii - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) - Articolele 65, 75 și 76 - Caracter descriptiv - Percepția publicului relevant - Dreptul de a fi ascultat - Principiul examinării din oficiu - Obligația de motivare - Denaturare - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului])

(2019/C 54/03)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Recurentă: Toontrack Music AB (reprezentant: L.-E. Ström, advokat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat.

2)	Obligă Toontrack Music AB la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 152, 30.4.2018.

Ordonanța Curții (Camera a patra) din 28 noiembrie 2018 – Jean-Marie Le Pen/Parlamentul European

(Cauza C-303/18 P) (1)

((Recurs - Admisibilitate - Parlamentul European - Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat))

(2019/C 54/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Jean-Marie Le Pen (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și C. Burgos, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca fiind, în parte, vădit inadmisibil și, în parte, vădit nefondat.

2)	Îl obligă pe domnul Jean-Marie Le Pen la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Linz (Austria) la 8 octombrie 2018 – HK, IJ/Deutsche Lufthansa AG

(Cauza C-630/18)

(2019/C 54/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Linz

Părțile din procedura principală

Reclamanți: HK, IJ

Pârâtă: Deutsche Lufthansa AG

Prin Ordonanța Curții din 15 noiembrie 2018, cauza a fost radiată din registrul Curții.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Specializat Mureş (România) la data de 7 noiembrie 2018 – SC Raiffeisen Bank SA / JB

(Cauza C-698/18)

(2019/C 54/06)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Specializat Mureş

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: SC Raiffeisen Bank SA

Pârât: JB

Întrebările preliminare

1)

Permit dispoziţiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii (1), respectiv considerentele 12, 21 şi 23 din preambulul directivei şi articolul 2 litera (b), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (2) şi articolul 8 din directivă, [un] ansamblu de mijloace judiciare, în aplicarea principiului autonomiei procedurale conjugat cu cele ale echivalenţei şi efectivităţii, alcătuit din o acţiune judiciară de drept comun imprescriptibilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului abuziv al unor clauze în contracte încheiate cu consumatorii şi o acţiune judiciară de drept comun personală, patrimonială şi prescriptibilă prin care se urmăreşte dezideratul directivei de înlăturare a efectelor oricăror obligaţii născute şi executate în virtutea unei clauze constatate ca având caracter abuziv pe seama consumatorului?

2)

În caz afirmativ la prima întrebare, se opun aceleaşi prevederi unei interpretări decurgând din aplicarea principiului securităţii raporturilor juridice civile potrivit căreia momentul obiectiv de la care consumatorul trebuia sau ar fi trebuit să cunoască existenţa unei clauze abuzive ar fi momentul încetării contractului de credit în cadrul căruia a avut calitatea de consumator?

---

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Specializat Mureş (România) la data de 7 noiembrie 2018 – BRD Groupe Societé Générale SA / KC

(Cauza C-699/18)

(2019/C 54/07)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Specializat Mureş

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: BRD Groupe Societé Générale SA

Pârât: KC

Întrebările preliminare

1)

Permit dispozițiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii (1), respectiv considerentele 12, 21 și 23 din preambulul directivei și articolul 2 litera (b), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (2) și articolul 8 din directivă, [un] ansamblu de mijloace judiciare, în aplicarea principiului autonomiei procedurale conjugat cu cele ale echivalenței și efectivității, alcătuit din o acțiune judiciară de drept comun, imprescriptibilă, prin care se urmărește constatarea caracterului abuziv al unor clauze în contracte încheiate cu consumatorii și o acțiune judiciară de drept comun personală, patrimonială și prescriptibilă, prin care se urmărește dezideratul directivei de înlăturare a efectelor oricăror obligații născute pe seama consumatorului și executate în virtutea unei clauze constatate ca având caracter abuziv?

2)

În caz afirmativ la prima întrebare, se opun aceleași prevederi unei interpretări decurgând din aplicarea principiului securității raporturilor juridice civile potrivit căreia momentul obiectiv de la care consumatorul trebuia sau ar fi trebuit să cunoască existența unei clauze abuzive cel mai târziu la momentul încetării contractului de credit în cadrul căruia a avut calitatea de consumator?

---

(1)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Timiş (România) la data de 13 noiembrie 2018 – Amărăşti Land Investment SRL / Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş

(Cauza C-707/18)

(2019/C 54/08)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Timiş

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Amărăşti Land Investment SRL

Pârâte: Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş

Întrebările preliminare

1)

În interpretarea Directivei 2006/112 (1), în special a prevederilor articolelor 24, 28, 167 și ale articolului 168 litera (a), în cadrul unei operațiuni de vânzare de bunuri imobile care nu sunt înscrise în Registrul național de publicitate imobiliară (cartea funciară) și care nu sunt cadastrate la momentul livrării, cumpărătorul persoană impozabilă care își asumă contractual obligația de a efectua, pe cheltuiala sa, demersurile necesare primei înscrieri în registrul de publicitate imobiliară a acestor imobile efectuează o prestare de servicii către vânzător sau o achiziție de servicii aferentă investiției sale imobiliare pentru care trebuie să îi fie recunoscut dreptul de deducere a TVA?

2)

Directiva 2006/112, în special prevederile articolului 167 și ale articolului 168 litera (a), pot fi interpretate în sensul în care costurile efectuate de către cumpărătorul persoană impozabilă cu ocazia primei înscrieri în registrul de publicitate imobiliară a imobilelor cu privire la care cumpărătorul are un drept de creanță la transferul viitor al dreptului de proprietate și care i-au fost livrate de către vânzători al căror drept de proprietate asupra imobilelor nu este înscris în cartea funciară pot fi calificate drept operațiuni premergătoare investiției pentru care persoana impozabilă beneficiază de drept de deducere a TVA?

3)

Prevederile Directivei 2006/112, în special articolele 24, 28, 167 și articolul 168 litera (a), se impun a fi interpretate în sensul în care costurile efectuate de către cumpărătorul persoană impozabilă cu ocazia primei înscrieri în registrul de publicitate imobiliară a imobilelor care i-au fost livrate și cu privire la care cumpărătorul, în baza unei convenții, are un drept de creanță la transferul viitor al dreptului de proprietate de către vânzători al căror drept de proprietate asupra imobilelor nu este înscris în cartea funciară trebuie calificate drept prestări de servicii către vânzători, în contextul în care cumpărătorul și vânzătorii au convenit că prețul imobilelor nu include contravaloarea operațiunilor de cadastrare?

4)

În accepțiunea Directivei 2006/112, costurile aferente operațiunilor administrative în legătură cu imobilele care i-au fost livrate și cu privire la care cumpărătorul are un drept de creanță la transferul viitor al dreptului de proprietate de către vânzător, inclusiv, dar fără a [s]e limita la costurile de primă înscriere în registrul de publicitate imobiliară, se impun a fi suportate în mod obligatoriu de către vânzător? Sau pot fi suportate de către cumpărător sau de către oricare dintre părțile tranzacției, conform convenției părților, cu consecința recunoașterii în favoarea acelei persoane a dreptului de deducere a TVA?

---

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului, din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

Acțiune introdusă la 16 noiembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-718/18)

(2019/C 54/09)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Noll-Ehlers, O. Beynet, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

1.

constatarea faptului că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (1) și în temeiul Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (2), întrucât a transpus în mod greșit: — articolul 2 punctul 21 din Directiva 2009/72/CE și articolul 2 punctul 20 din Directiva 2009/73/CE; — articolul 19 alineatul (3) coroborat cu articolul 19 alineatul (8) din Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE; — articolul 19 alineatul (5) din Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE; — articolul 37 alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) literele (a) și (b) din Directiva 2009/72/CE și articolul 41 alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) literele (a) și (b) din Directiva 2009/73/CE;

2.	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea privește transpunerea defectuoasă în dreptul german a Directivelor 2009/72 și 2009/73 referitoare la piața internă a energiei electrice și, respectiv, la piața internă în sectorul gazelor naturale prin Energiewirtschaftsgesetz (Legea privind gestionarea energiei, EnWG). Comisia consideră că transpunerea a fost efectuată prin EnWG doar în mod insuficient, sub patru aspecte. În primul rând, definiția întreprinderii integrate vertical, care determină ce întreprinderi fac obiectul normelor de separare din directive, nu a fost transpusă în dreptul german decât în mod limitat. În al doilea rând, dispozițiile în materie de perioade de reflecție referitoare la schimbarea de funcție în cadrul întreprinderii integrate vertical nu au fost transpuse integral. În al treilea rând, și dispozițiile care interzic deținerea anumitor interese sau primirea anumitor avantaje financiare de la o filială a întreprinderii integrate vertical nu au fost transpuse decât în mod limitat. În sfârșit, atribuirea de competențe din EnWG încalcă competențele exclusive ale autorității de reglementare naționale, astfel cum sunt prevăzute de directive.

În opinia Comisiei, aceste neîndepliniri ale obligațiilor constituie o încălcare a articolului 2 punctul 21 din Directiva 2009/72/CE și a articolului 2 punctul 20 din Directiva 2009/73/CE, a articolului 19 alineatul (3) coroborat cu articolul 19 alineatul (8) din Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE, a articolului 19 alineatul (5) din Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE, precum și a articolului 37 alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) literele (a) și (b) din Directiva 2009/72/CE și a articolului 41 alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) literele (a) și (b) din Directiva 2009/73/CE.

---

(1)  JO 2009, L 211, p. 55.

(2)  JO 2009, L 211, p. 94.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 16 noiembrie 2018 – Ferrari S.p.A./DU

(Cauza C-720/18)

(2019/C 54/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ferrari S.p.A.

Intimat: DU

Întrebările preliminare

1)

În cazul unei mărci înregistrate pentru o categorie largă de mărfuri, în speță, vehicule terestre, în special automobile și componente ale acestora, dar care a fost utilizată efectiv numai pentru un segment specific de piață, în speță mașini tip sport de lux scumpe și componente ale acestora, evaluarea aspectului dacă o utilizare, potrivit naturii și întinderii sale, este serioasă, în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE (1) trebuie să se refere la întreaga piață a categoriei de mărfuri pentru care a fost înregistrată sau se poate lua în considerare numai segmentul de piață specific? În cazul în care este suficient să se ia în considerare utilizarea pentru segmentul de piață specific, în cadrul procedurii de anulare a înregistrării ca urmare a decăderii din drepturi a titularului mărcii, marca trebuie menținută pentru acest segment de piață?

2)	Comercializarea de către titularul mărcii a unor produse de ocazie introduse deja în Spațiul Economic European constituie o utilizare a mărcii în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE?

3)

O marcă ce nu este înregistrată numai pentru un produs, ci și pentru componente ale acestuia este de natură să conserve drepturile conferite și pentru produs, chiar dacă produsul în discuție nu se mai comercializează, dar se continuă comercializarea sub marca respectivă a accesoriilor și a pieselor de schimb aferente produsului comercializat în trecut sub aceeași marcă?

4)	Aprecierea utilizării serioase trebuie să țină seama și de aspectul dacă, cu toate că nu utilizează marca în acest sens, titularul mărcii oferă anumite prestări de servicii aferente produselor comercializate anterior?

5)

În conformitate cu articolul 5 din Convenția dintre Elveția și Germania privind protejarea reciprocă a brevetelor, desenelor, modelelor industriale și mărcilor, semnată la 13 aprilie 1892, verificarea utilizării mărcii în statul membru respectiv (în speță, Germania), în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE, trebuie să ia în considerare și cazurile de utilizare a mărcii în Elveția?

6)	Este compatibil cu Directiva 2008/95/CE faptul că, deși titularul mărcii reclamat pentru decăderea din drepturi are o sarcină extinsă de prezentare a utilizării mărcii, reclamantului care solicită anularea înregistrării mărcii îi revine riscul imposibilității de a-și proba pretențiile?

---

(1)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Düsseldorf (Germania) la 16 noiembrie 2018 – Ferrari S.p.A./DU

(Cauza C-721/18)

(2019/C 54/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ferrari S.p.A.

Intimat: DU

Întrebările preliminare

1)

În cazul unei mărci înregistrate pentru o categorie largă de mărfuri, în speță, vehicule terestre, în special automobile și componente ale acestora, dar care a fost utilizată efectiv numai pentru un segment specific de piață, în speță mașini tip sport de lux scumpe și componente ale acestora, evaluarea aspectului dacă o utilizare, potrivit naturii și întinderii sale, este serioasă, în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE (1) trebuie să se refere la întreaga piață a categoriei de mărfuri pentru care a fost înregistrată sau se poate lua în considerare numai segmentul de piață specific? În cazul în care este suficient să se ia în considerare utilizarea pentru segmentul de piață specific, în cadrul procedurii de anulare a înregistrării ca urmare a decăderii din drepturi a titularului mărcii, marca trebuie menținută pentru acest segment de piață?

2)	Comercializarea de către titularul mărcii a unor produse de ocazie introduse deja în Spațiul Economic European constituie o utilizare a mărcii în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE?

3)

O marcă ce nu este înregistrată numai pentru un produs, ci și pentru componente ale acestuia este de natură să conserve drepturile conferite și pentru produs, chiar dacă produsul în discuție nu se mai comercializează, dar se continuă comercializarea sub marca respectivă a accesoriilor și a pieselor de schimb aferente produsului comercializat în trecut sub aceeași marcă?

4)	Aprecierea utilizării serioase trebuie să țină seama și de aspectul dacă, cu toate că nu utilizează marca în acest sens, titularul mărcii oferă anumite prestări de servicii aferente produselor comercializate anterior?

5)

În conformitate cu articolul 5 din Convenția dintre Elveția și Germania privind protejarea reciprocă a brevetelor, desenelor, modelelor industriale și mărcilor, semnată la 13 aprilie 1892, verificarea utilizării mărcii în statul membru respectiv (în speță, Germania), în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE, trebuie să ia în considerare și cazurile de utilizare a mărcii în Elveția?

6)	Este compatibil cu Directiva 2008/95/CE faptul că, deși titularul mărcii reclamat pentru decăderea din drepturi are o sarcină extinsă de prezentare a utilizării mărcii, reclamantului care solicită anularea înregistrării mărcii îi revine riscul imposibilității de a-și proba pretențiile?

---

(1)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rēzeknes tiesa (Letonia) la 28 noiembrie 2018 – Elme Messer Metalurgs/Latvijas Investīciju un attīstības aģentūra

(Cauza C-743/18)

(2019/C 54/12)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Rēzeknes tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA Elme Messer Metalurgs

Pârâtă: Latvijas Investīciju un attīstības aģentūra

Întrebarea preliminară

Articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (1) al Consiliului trebuie interpretat în sensul că o situație în care beneficiarul finanțării nu reușește să atingă nivelul cifrei de afaceri prevăzut pentru perioada relevantă întrucât în respectiva perioadă s-a produs încetarea activității comerciale sau insolvența asociatului său unic trebuie considerată un act sau o omisiune a unui operator economic (beneficiarul finanțării) care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO 2006, L 210, p. 25, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 64).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 29 noiembrie 2018 – H. K./Prokuratuur

(Cauza C-746/18)

(2019/C 54/13)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Recurentă: H. K.

Cealaltă parte: Prokuratuur

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002, citit în lumina articolelor 7, 8, 11 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri penale, accesul autorităților statului la date care permit să se stabilească sursa și destinația, data, ora și durata, natura serviciului de comunicații, echipamentul terminal mobil utilizat, precum și locul în care a fost utilizat echipamentul terminal în legătură cu comunicații de la un telefon fix sau mobil al unui suspect implică o ingerință în drepturile fundamentale consacrate la articolele menționate din cartă care prezintă o asemenea gravitate încât să fie necesar ca acest acces să fie limitat, în materie de prevenire, de investigare, de detectare și de urmărire penală a infracțiunilor, la combaterea infracționalității grave, independent de perioada la care se raportează datele păstrate la care au acces autoritățile statului?

2)

Pornind de la principiul proporționalității formulat la punctele 55-57 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 2 octombrie 2018 în cauza C-207/16, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care volumul datelor menționate în prima întrebare la care autoritățile statului au acces nu este mare (atât din punctul de vedere al naturii datelor, cât și din punctul de vedere al întinderii în timp a acestora), ingerința în drepturile fundamentale ce rezultă astfel poate fi justificată de obiectivul privind prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor infracțiuni în general și că, cu cât infracțiunile care trebuie combătute prin intermediul acestei ingerințe sunt mai grave, cu atât mai mare este volumul de date la care au acces autoritățile statului?

3)

Cerința menționată la punctul 2 din dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2016 în cauzele conexate C-203/15 și C-698/15, potrivit căreia accesul la date al autorităților competente ale statului trebuie să fie supus unui control prealabil exercitat de o instanță sau de o autoritate administrativă independentă, are semnificația că articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE trebuie interpretat în sensul că Ministerul Public, care conduce procedura de cercetare în cadrul căreia, potrivit legii, are obligația să își desfășoare activitatea în mod independent și se supune numai legii, și examinează atât elementele incriminatoare, cât și elementele dezincriminatoare în privința inculpatului, însă ulterior susține acțiunea publică în cadrul procedurii judiciare, poate fi considerat autoritate administrativă independentă?

---

(1)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Germania) la 3 decembrie 2018 – Deutsche Umwelthilfe e.V./Freistaat Bayern

(Cauza C-752/18)

(2019/C 54/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deutsche Umwelthilfe e.V.

Pârât: Freistaat Bayern

Întrebările preliminare

Trebuie interpretate:

1)	cerința înscrisă la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) potrivit căreia statele membre trebuie să adopte orice măsură pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii,

2)	principiul enunțat, printre altele, la articolul 197 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii de către statele membre,

3)	dreptul garantat prin articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene la o cale de atac efectivă,

4)

obligația statelor părți de asigurare a unor căi de atac efective în domeniul mediului care decurge din articolul 9 alineatul (4) prima teză din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”),

5)	obligația statelor membre prevăzută la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE privind asigurarea unei protecții jurisdicționale efective în domeniile reglementate de dreptul Uniunii

în sensul că o instanță germană poate – și este chiar obligată dacă este necesar – să dispună privarea de libertate în scopul constrângerii la executarea unei hotărâri judecătorești împotriva unor titulari ai unei funcții publice sau ai unei funcții de demnitate publică dintr-un land federal german pentru ca astfel să se asigure punerea în aplicare a obligației landului federal respectiv de actualizare a unui plan privind calitatea aerului în sensul articolului 23 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1), cu un anumit conținut minim, dacă acest land federal a fost condamnat prin hotărâre definitivă să elaboreze o actualizare cu acest conținut minim și

—	mai multe amenințări cu și impuneri de penalități cu titlu cominatoriu împotriva landului federal au rămas fără rezultat,

—

amenințările cu și impunerile de penalități cu titlu cominatoriu nu au ca rezultat niciun efect coercitiv notabil nici atunci când acestea ar viza sume mai mari decât în trecut, întrucât, pentru landul împotriva căruia s-a pronunțat hotărârea definitivă, plata penalităților cu titlu cominatoriu nu determină pierderi financiare, ci are loc doar un transfer contabil al sumei stabilite de la o poziție bugetară din cadrul bugetului de stat către o altă poziție din cadrul bugetului de stat,

—

landul federal condamnat prin hotărâre definitivă a afirmat în acest sens, atât în fața instanțelor, cât și în mod public – inclusiv prin cei mai înalți titulari ai unei funcții publice sau ai unei funcții de demnitate publică politici ai săi în fața Parlamentului –, că nu își va îndeplini obligațiile impuse pe cale judecătorească în legătură cu planificarea calității aerului,

—	dreptul național prevede, în principiu, instituția privării de libertate în scopul constrângerii la executarea hotărârilor judecătorești, însă jurisprudența Curții Constituționale naționale se opune aplicării dispoziției relevante unei situații precum cea de față și

—

pentru o situație precum cea de față, dreptul național nu dispune de mijloace de constrângere care să fie mai eficiente decât amenințările cu și impunerile de penalități cu titlu cominatoriu, dar mai puțin intruzive decât privarea de libertate în scopul constrângerii la executarea unei hotărâri judecătorești, iar recurgerea la astfel de mijloace de constrângere nu poate fi luată în considerare nici în principiu?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d'instance d'Aulnay-Sous-Bois (Franța) la 3 decembrie 2018 – LC, MD/easyJet Airline Co. Ltd

(Cauza C-756/18)

(2019/C 54/15)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d'instance d'Aulnay-Sous-Bois

Părțile din procedura principală

Reclamanți: LC, MD

Pârâtă: easyJet Airline Co. Ltd

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 261/2004”) trebuie interpretat în sensul că, pentru a se prevala de dispozițiile regulamentului, pasagerii trebuie să dovedească prezența lor la înregistrare?

În caz afirmativ, articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 se opune unui sistem de prezumție simplă potrivit căruia condiția prezenței pasagerului la înregistrare ar fi considerată îndeplinită atunci când acesta din urmă ar dispune de o rezervare acceptată și înregistrată de operatorul efectiv de transport aerian în sensul articolului 2 litera (g)?

---

(1)  JO L 46, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rayonen sad Haskovo (Bulgaria) la 4 decembrie 2018 – QH/Varhoven kasatsionen sad na Republika Balgariya (Curtea Supremă de Casație a Republicii Bulgaria)

(Cauza C-762/18)

(2019/C 54/16)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad Haskovo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: QH

Pârâtă: Varhoven kasatsionen sad na Republika Balgariya Sad (Curtea Supremă de Casație a Republicii Bulgaria)

Întrebările preliminare

1)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie să fie interpretat în sensul că acesta se opune unei dispoziții și/sau unei jurisprudențe naționale conform căreia un lucrător care a fost concediat în mod nelegal, iar apoi, prin hotărâre judecătorească, s-a dispus reangajarea acestuia, nu are dreptul la concediu anual plătit pentru perioada cuprinsă între data concedierii și data reangajării?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții și/sau unei jurisprudențe naționale conform căreia, în cazul unei noi încetări a contractului de muncă, respectivul lucrător nu are dreptul la o compensație financiară pentru concediul anual plătit de care nu a beneficiat pentru perioada cuprinsă între data concedierii anterioare și data reangajării?

---

(1)  JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 7 decembrie 2018 – Caisse d’assurance retraite et de la santé au travail d’Alsace-Moselle/SJ, Ministre chargé de la Sécurité sociale

(Cauza C-769/18)

(2019/C 54/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurentă: Caisse d’assurance retraite et de la santé au travail d’Alsace-Moselle

Intimați: SJ, Ministre chargé de la Sécurité sociale

Întrebările preliminare

1)	Ajutorul pentru reducerea sarcinilor aferente handicapului prevăzut la articolul 35a din cartea a opta din Sozialgesetzbuch (Codul social german) intră în domeniul de aplicare material al Regulamentului nr. 883/2004 (1)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, alocația pentru educarea copilului cu handicap, alocația suplimentară sau, în lipsa acestora, prestația compensatorie pentru handicap, pe de o parte, și ajutorul pentru integrarea copiilor și adolescenților cu handicap prevăzut la articolul 35a din cartea a opta din Sozialgesetzbuch (Codul social german), pe de altă parte, prezintă un caracter echivalent în sensul articolului 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, având în vedere finalitatea articolului L. 351-4-1 din Codul francez al securității sociale, care vizează luarea în considerare a sarcinilor inerente educării unui copil cu handicap la stabilirea perioadei de asigurare care dă dreptul la plata unei pensii pentru limită de vârstă?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 11 decembrie 2018 – Association française des usagers de banques/Ministre de l'Économie et des Finances

(Cauza C-778/18)

(2019/C 54/18)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Association française des usagers de banques

Pârât: Ministre de l'Économie et des Finances

Întrebările preliminare

—

dispozițiile articolului 12 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/17/UE din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale (1), ținând seama, printre altele, de scopul pe care acestea îl atribuie contului de plăți sau de economii a cărui deschidere sau menținere o autorizează, sau dispozițiile alineatului (3) al aceluiași articol autorizează, pe de o parte, creditorul să impună împrumutatului, în schimbul unui avantaj individualizat, domicilierea tuturor veniturilor sale salariale sau asimilate într-un cont de plăți pentru o perioadă stabilită prin contractul de împrumut, indiferent de valoarea, de ratele și de durata împrumutului, și, pe de altă parte, ca perioada astfel stabilită să poată atinge 10 ani sau durata creditului, dacă aceasta este mai mică?

—

articolul 45 din Directiva 2007/64/CE din 13 noiembrie 2007 (2), aplicabil la acel moment și reluat în prezent la articolul 55 din Directiva (UE) 2015/2366 din 25 noiembrie 2015 (3), și articolele 9-14 din Directiva 2014/92/UE din 23 iulie 2014 (4), referitoare la facilitarea mobilității bancare și la comisioanele de închidere a unui cont de plăți, se opun ca închiderea unui cont deschis de împrumutat la creditor pentru domicilierea veniturilor sale la acesta în schimbul unui avantaj individualizat în cadrul unui contract de credit să determine, dacă aceasta are loc înainte de expirarea perioadei stabilite în acest contract, pierderea respectivului avantaj, inclusiv la mai mult de un an de la deschiderea contului și, pe de altă parte, aceleași dispoziții se opun ca această perioadă să poată atinge 10 ani sau durata totală a creditului?

---

(1)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, p. 34).

(2)  Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, p. 1).

(3)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, p. 35).

(4)  Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, p. 214).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d'instance Épinal (Franța) la 13 decembrie 2018 – Cofidis/YP

(Cauza C-782/18)

(2019/C 54/19)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d'instance Épinal

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cofidis

Pârât: YP

Întrebarea preliminară

Protecția pe care Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1) o asigură consumatorilor se opune unei dispoziții naționale care, în cadrul unei acțiuni introduse de un profesionist împotriva unui consumator și întemeiate pe un contract de credit încheiat între ei, interzice instanței naționale, la expirarea unui termen de prescripție de cinci ani care începe să curgă de la încheierea contractului, să invoce și să sancționeze, din oficiu sau în urma unei excepții ridicate de consumator, o încălcare a dispozițiilor referitoare la obligația de a verifica solvabilitatea consumatorului prevăzute la articolul 8 din directivă, a celor referitoare la informațiile care trebuie să figureze în mod clar și concis în contractele de credit prevăzute la articolul 10 și următoarele din directivă, și, mai general, a tuturor dispozițiilor de protecție a consumatorilor prevăzute de directiva menționată?

---

(1)  JO L 133, p. 66.

Recurs introdus la 12 decembrie 2018 de Mellifera eV, Vereinigung für wesensgemäße Bienenhaltung împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 27 septembrie 2018 în cauza T-12/17, Mellifera e. V./Comisia Europeană

(Cauza C-784/18 P)

(2019/C 54/20)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Mellifera eV, Vereinigung für wesensgemäße Bienenhaltung (reprezentant: A. Willand, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

1.

Anularea Hotărârii Tribunalului din 27 septembrie 2018, Mellifera e. V./Comisia Europeană, T-12/17, în măsura în care Tribunalul a respins primul capăt de cerere formulat de reclamantă (punctul 18 prima liniuță din hotărârea atacată) – anularea Deciziei Comisiei din 8 noiembrie 2016, Ares(2016)6306335 – și a obligat reclamanta să plătească cheltuielile de judecată;

2.	anularea deciziei Comisiei menționate la punctul 1;

3.	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă în esență două motive.

Primul motiv: încălcarea articolului 10 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 (1) și a Convenției de la Aarhus

Spre deosebire de opinia Tribunalului, prelungirea perioadei de aprobare pentru substanța activă glifosat este un act administrativ, care poate fi reexaminat în cadrul procedurii prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006. În special, având în vedere modul de redactare și obiectivul dispoziției cuprinse la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, elementul de definire a cazului individual prevăzut de această dispoziție se raportează la domeniul de aplicare material, iar nu la numărul și la caracterul identificabil al persoanelor vizate de reglementare.

Al doilea motiv: încălcarea principiului potrivit căruia dreptul derivat al Uniunii trebuie interpretat în lumina dreptului internațional public

Tribunalul a încălcat principiul interpretării celei mai conforme posibil cu dreptul internațional, în sensul că nu a interpretat articolul 10 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 în conformitate cu Convenția de la Aarhus, deși aceasta se conciliază fără probleme cu modul de redactare și cu obiectivul dispozițiilor relevante de drept al Uniunii cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

Ordonanța președintelui Curții din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie/D, I/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-586/17) (1)

(2019/C 54/21)

Limba de procedură: neerlandeza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 5, 8.1.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 16 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg – Germania) – Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG/Hauptzollamt Hannover

(Cauza C-593/17) (1)

(2019/C 54/22)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 32, 29.1.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 8 noiembrie 2018 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-678/17) (1)

(2019/C 54/23)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles – Belgia) – Edward Reich, Debora Lieber, Ella Reich, Ezra Bernard Reich, Zoe Reich/Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

(Cauza C-730/17) (1)

(2019/C 54/24)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 104, 19.3.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 26 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Logistik XXL GmbH/CMR Transport & Logistik, cu participarea: Rudolph Spedition und Logistik GmbH

(Cauza C-135/18) (1)

(2019/C 54/25)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 26 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – KN/Minister for Justice and Equality

(Cauza C-191/18) (1)

(2019/C 54/26)

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Ordonanța președintelui Camerei a șaptea din 8 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – VE/WD

(Cauza C-227/18) (1)

(2019/C 54/27)

Limba de procedură: maghiara

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 231, 2.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 22 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Provincial de Almería – Spania) – Banco Popular Español SA/María Ángeles Díaz Soria, Miguel Ángel Góngora Gómez, José Antonio Sánchez González, Dolores María del Águila Andújar

(Cauza C-232/18) (1)

(2019/C 54/28)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 240, 9.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 33 de Barcelona – Spania) – Magdalena Molina Rodríguez/Servicio Público de Empleo Estatal (SEPE)

(Cauza C-279/18) (1)

(2019/C 54/29)

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 26 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien – Austria) – KAMU Passenger & IT Services GmbH/Türk Hava Yollari A.O. – T.H.Y. Turkish Airlines

(Cauza C-289/18) (1)

(2019/C 54/30)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Linz – Austria) – DS/Porsche Inter Auto GmbH & Co KG

(Cauza C-466/18) (1)

(2019/C 54/31)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 408, 12.11.2018.

Ordonanța președintelui Camerei a șasea din 23 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Förvaltningsrätten i Göteborg – Suedia) – AA/Migrationsverket

(Cauza C-526/18) (1)

(2019/C 54/32)

Limba de procedură: suedeza

Președintele Camerei a șasea a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 381, 22.10.2018.

Ordonanța președintelui Curții din 8 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hamburg – Germania) – Eurowings GmbH/JJ, KI

(Cauza C-557/18) (1)

(2019/C 54/33)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 436, 3.12.2018.

Ordonanța Tribunalului din 28 noiembrie 2018 – Euronet Consulting/Comisia

(Cauza T-350/18) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Respingerea ofertei unui ofertant - Anulare în parte a actului atacat - Decizie de modificare - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”))

(2019/C 54/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Euronet Consulting EEIG (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: P. Peeters și R. van Cleemput, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà, T. Ramopoulos și A. Aresu, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei Comisiei, notificate reclamantei prin scrisoarea din 26 martie 2018, de respingere a ofertei prezentate de consorțiul al cărui lider este reclamanta pentru lotul nr. 2 în cadrul cererii de ofertă EuropeAid/138778/DH/SER/MULTI, intitulat „Contract-cadru de servicii referitor la punerea în aplicare a ajutorului extern 2018 (FWC SIEA 2018) 2017/S 128-260026” și de atribuire a contractului altor ofertanți

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

---

(1)  JO C 259, 23.7.2018.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 28 noiembrie 2018 – ZU/Comisia

(Cauza T-671/18 R)

((„Măsuri provizorii - Funcţie publică - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenţei”))

(2019/C 54/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZU (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid și R. Striani, agenți)

Obiectul

Cerere în temeiul articolelor 278 și 279 TFUE privind suspendarea aplicării Deciziei din 12 octombrie 2018 a Direcției Generale Resurse Umane și Securitate (DG HR) [Ares (2018) 5241886 – 12/10/2018] privind transferul reclamantului și a Deciziei din 29 octombrie 2018 a Direcției Generale Resurse Umane și Securitate (DG HR) a Comisiei [Ares (2018) 5529220 – 29/10/2018], cu privire la întoarcerea sa la sediu

Dispozitivul

1)	Respinge cererea privind măsurile provizorii.

2)	Amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată.

Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2018 – Polonia/Comisia

(Cauza T-703/18)

(2019/C 54/36)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 17 septembrie 2018 prin care se impune punerea în aplicare a acțiunilor și a recomandărilor indicate în raportul final de audit, în partea referitoare la recomandarea 04.01 litera (g) privind aplicarea unor corecții financiare asupra cheltuielilor cu TVA-ul aferente cazurilor în care participanții care beneficiază de ajutor au fost supuși la plata TVA-ului și, prin urmare, puteau recupera TVA-ul, dar nu au făcut-o, în proiectele puse în aplicare în cadrul tuturor programelor operaționale cofinanțate de Fondul Social European, pentru care cheltuielile au fost declarate în scopul rambursării lor de către Comisia Europeană;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 65 alineatul (2) și a articolului 69 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1303/2013 (1) coroborat cu articolul 2 punctul 10 din regulamentul menționat, întrucât Comisia le-a interpretat în mod incorect și a considerat în mod eronat că articolul 69 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1303/2013 se aplică destinatarilor finali ai unui ajutor din Fondul Social European, deşi aceştia nu sunt beneficiari în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul respectiv.

În cadrul acestui motiv, Republica Polonă arată că, în conformitate cu principiul general al eligibilității cheltuielilor în cadrul proiectelor Fondului social european, definit la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1303/2013, condițiile de eligibilitate a cheltuielilor care rezultă din articolul 69 din respectivul regulament intră în domeniul obligațiilor beneficiarului care realizează proiectul.

Potrivit reclamantei, în cazul unui ajutor cu o valoare mai mică de 200 000 EUR, articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1303/2013 lasă în mod clar statelor membre posibilitatea de a considera drept beneficiar entitatea care primește ajutorul sau cea care îl acordă.

În speţă, conform alegerii autorităților poloneze, entitatea care acordă ajutorul este considerată beneficiar iar nu cea care îl primeşte. Destinatarii finali nu sunt beneficiari și, prin urmare, în opinia reclamantei, articolul 69 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1303/2013 nu le este aplicabil.

În plus, Republica Polonă susține că, în prezenta cauză, recunoașterea statutului de beneficiar entităților care primesc ajutorul – care sunt persoane fără un loc de muncă – le-ar impune numeroase obligații legate de operaţiuni de contabilitate aferente finanțării obținute, de stabilirea unor rapoarte referitoare la derularea proiectului, de controlul proiectului și de necesitatea de a adăuga date în sistemele informatizate dedicate implementării programelor operaționale. O astfel de soluție ar face imposibilă realizarea obiectivelor Regulamentului nr. 1303/2013.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (J0 2013, L 347, p. 320).

Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2018 – Tilly-Sabco/Consiliul și Comisia

(Cauza T-707/18)

(2019/C 54/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Tilly-Sabco (Guerlesquin, Franța) (reprezentanți: R. Milchior și S. Charbonnel, avocați)

Pârâți: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii în anularea Regulamentului (UE) nr. 2018/1277 al Consiliului din 18 septembrie 2018 de stabilire la zero a restituirilor în sectorul cărnii de pasăre (JO 2018, L 239, p. 1);

în consecință,

—	anularea Regulamentului (UE) nr.o2018/1277 al Consiliului din 18 septembrie 2018 de stabilire la zero a restituirilor în sectorul cărnii de pasăre (JO 2018, L 239, p. 1);

—	constatarea răspunderii cu titlu principal a Consiliului pentru o abatere săvârșită prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 2018/1277 din 18 septembrie 2018, a cărui anulare va fi pronunțată;

—

constatarea răspunderii cu titlu subsidiar a Comisiei pentru o abatere săvârșită prin faptul că a determinat Consiliul să adopte Regulamentul (UE) nr. 2018/1277 du 18 septembrie 2018, a cărui anulare va fi pronunțată, dacă și numai dacă răspunderea Comisiei nu ar fi reținută în cadrul procedurii care face obiectul cauzei T-437/18;

—

constatarea răspunderii ca ultim subsidiar a Consiliului și a Comisiei pentru o abatere săvârșită prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 2018/1277 din 18 septembrie 2018, a cărui anulare va fi pronunțată, dacă și numai dacă răspunderea Comisiei nu ar fi reținută în cadrul procedurii care face obiectul cauzei T-437/18;

—	constatarea faptului că abaterea săvârșită de Consiliu și/sau de Comisie a cauzat un prejudiciu societății Tilly-Sabco;

în consecință,

—

cu titlu principal, — constatarea obligației Consiliului de a-i plăti reclamantei suma principală de 3 238 000 de euro, dintre care: — 2 848 000 de euro echivalent cu restituirile nepercepute pentru vânzările efectuate în perioada 19 iulie – 31 decembrie 2013; — 390 000 de euro de restituiri aferente beneficiului nerealizat legat de neefectuarea de vânzări în cuantum de 3 550 de tone suplimentare cu destinația țărilor din Orientul Mijlociu în aceeași perioadă; — obligarea Consiliului la plata sumei principale de 3 238 000 de euro, — reevaluată prin calcularea de dobânzi compensatorii, începând cu Regulamentul (UE) nr. 689/2013 anulat și până la pronunțarea hotărârii în prezenta procedură, la rata anuală a inflației constatată, pentru perioada în cauză, de Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene) în statul membru în care are sediul această societate; — majorată cu dobânzi moratorii, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata integrală, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale;

—

cu titlu subsidiar, — constatarea obligației Comisiei de a-i plăti reclamantei suma principală de 3 238 000 de euro, dintre care: — 2 848 000 de euro echivalent cu restituirile nepercepute pentru vânzările efectuate în perioada 19 iulie – 31 decembrie 2013; — 390 000 de euro de restituiri aferente beneficiului nerealizat legat de neefectuarea de vânzări în cuantum de 3 550 de tone suplimentare cu destinația țărilor din Orientul Mijlociu în aceeași perioadă; — obligarea Comisiei la plata sumei principale de 3 238 000 de euro, — reevaluată prin calcularea de dobânzi compensatorii, începând cu Regulamentul (UE) nr. 689/2013 anulat și până la pronunțarea hotărârii în prezenta procedură, la rata anuală a inflației constatată, pentru perioada în cauză, de Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene) în statul membru în care are sediul această societate; — majorată cu dobânzi moratorii, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata integrală, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale; — constatarea faptului că cuantumul pe care Comisia este obligată să îl plătească în temeiul prezentei cauze cu titlu de sumă principală și dobânzi va putea fi redus în limita cuantumului pe care aceasta ar putea fi obligată să îl plătească în cadrul cauzei T-437/18; — obligarea Comisiei la plata despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a dublei abateri săvârșite de aceasta într-un cuantum evaluat ex aequo et bono la 20 000 de euro;

—

ca ultim subsidiar, — constatarea obligației Consiliului și a Comisiei de a-i plăti reclamantei suma principală de 3 238 000 de euro, Tribunalului revenindu-i sarcina de a repartiza sumele între cele două entități dintre care: — 2 848 000 de euro echivalent cu restituirile nepercepute pentru vânzările efectuate în perioada 19 iulie – 31 decembrie 2013; — 390 000 de euro de restituiri aferente beneficiului nerealizat legat de neefectuarea de vânzări în cuantum de 3 550 de tone suplimentare cu destinația țărilor din Orientul Mijlociu în aceeași perioadă; — obligarea Consiliului și a Comisiei la plata sumei principale de 3 238 000 de euro, Tribunalului revenindu-i sarcina de a repartiza sumele între cele două entități, — cuantumul principal stabilit în ceea ce privește Consiliul, pe de o parte, și Comisia, pe de altă parte, fiind reevaluat prin calcularea de dobânzi compensatorii, începând cu Regulamentul (UE) nr. 689/2013 anulat și până la pronunțarea hotărârii în prezenta procedură, la rata anuală a inflației constatată, pentru perioada în cauză, de Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene) în statul membru în care are sediul această societate; — majorată cu dobânzi moratorii, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata integrală, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale;

—	obligarea Consiliului și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni, Tribunalul având sarcina să decidă repartizarea eventuală a cheltuielilor de judecată între acestea.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe un abuz de procedură sau pe o încălcare a procedurii, întrucât aceasta consideră că procedura prin care se înlocuiește un act anulat nu ar fi fost respectată în speță, din moment ce Comisia era autorul actului anulat, și anume Regulamentul (UE) nr. 689/2013 din 18 iulie 2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre (JO 2013, L 196, p. 13), și Consiliul este cel care a adoptat noul regulament din data de 18 septembrie 2018 în temeiul unor texte diferite.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea regulii paralelismului formelor, prin faptul că noul regulament nu a fost adoptat de Comisie, ci de Consiliu, pe de o parte, iar Comisia ar fi trebuit să fie asistată de Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole, pe de altă parte.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa de temei legal a regulamentului atacat, întrucât articolul 43 alineatul (3) TFUE, care ar fi fost considerat singurul temei legal posibil pentru adoptarea regulamentului atacat, nu ar autoriza Consiliul să adopte un asemenea regulament. Prin urmare, nu ar exista un temei juridic care să permită Consiliului să adopte stabilirea restituirilor la export pentru carnea de pasăre.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de procedură, în măsura în care, pentru a se conforma Hotărârii Curții de Justiție din 20 septembrie 2017, Tilly-Sabco/Comisia, (C-183/16 P, EU:C:2017:704), Comisia ar fi trebuit să adopte ea însăși actul de înlocuire a regulamentului atacat, iar nu să solicite Consiliului adoptarea unui act „în locul său”.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe insuficiența sau pe eroarea de motivare, atât pe formă, prin faptul că regulamentul atacat nu ar explica motivul pentru care a trebuit să se solicite Consiliului adoptarea respectivului text și nici motivul și modul în care articolul 43 alineatul (3) TFUE era singurul temei legal care permitea adoptarea acestuia, cât și pe fond pentru stabilirea ratei de restituire, prin faptul că, precum a procedat anterior Comisia, Consiliul s-ar fi abținut de la orice analiză economică.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe incoerența regulamentului atacat, întrucât Consiliul ar fi adoptat în mod identic, fără reflecție și analiză, același regulament întemeindu-se pe un temei juridic eronat și nevalid și nu ar fi ținut, așadar, seama de hotărârea Curții de Justiție citată anterior.

Potrivit reclamantei, anularea acestui nou Regulament (UE) nr.o2018/1277 conferă dreptul de a solicita, cu titlu principal, Consiliului repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a adoptării sale. Cu titlu subsidiar, reclamanta exercită o acțiune în răspundere împotriva Comisiei care se află la originea adoptării acestui nou regulament care trebuie anulat. În sfârșit, cu titlu foarte subsidiar, aceasta solicită Tribunalului să constate răspunderea comună a Consiliului și a Comisiei, considerându-se că cele două entități au săvârșit abateri distincte.

Acțiune introdusă la 4 decembrie 2018 – Adraces/Comisia

(Cauza T-714/18)

(2019/C 54/38)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Associação para o Desenvolvimento da Raia Centro Sul – Adraces (Vila Velha de Ródão, Portugalia) (reprezentanți: G. Anastácio, D. Pirra Xarepe, J. Whyte și M. Barros Silva, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea nevalidității deciziei ARES(2018) 4940694 a Comisiei din 26 septembrie 2018 care a pus capăt Convenției-cadru de parteneriat nr. COM/LIS/ED/2018-2020_1 și obligarea Comisiei la restabilirea situației anterioare a reclamantei;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice, în măsura în care Comisia a reziliat unilateral un contract public, fără să indice niciun temei sau justificare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei credințe, în măsura în care, prin introducerea în convenția-cadru menționată a unei clauze generale de reziliere potrivit căreia Comisia poate pune capăt respectivei convenții în mod arbitrar, fără niciun temei sau justificare, aceasta a depășit limitele competenței sale și nu a respectat echilibrul de interese care stă la baza oricărui contract, public sau privat.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului respectării drepturilor și a intereselor legitime ale particularilor care leagă administrația în materie de contracte publice, în măsura în care Comisia a reziliat unilateral, în mod pur arbitrar și fără niciun temei, convenția menționată, contrar principiului pacta sunt servanda.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, în măsura în care Comisia a reziliat convenția menționată întemeindu-se exclusiv pe un articol de presă, fără a efectua o apreciere suficient de detaliată a prezentei cauze, ceea ce constituie un caz de administrare defectuoasă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în măsura în care Comisia a reziliat convenția menționată fără niciun temei sau justificare, ca reacție la condamnarea unui lucrător al reclamantei pentru infracțiuni de falsificare și înșelăciune care nu au nicio legătură cu activitatea acesteia din urmă și nici cu atribuțiile și competența Comisiei.

Acțiune introdusă la 5 decembrie 2018 – B.D./EUIPO – Philicon 97 (PHILIBON)

(Cauza T-717/18)

(2019/C 54/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: B.D. – Boyer Developpement (Moissac, Franța) (reprezentant: E. Junca, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Philicon 97 AD (Plovdiv, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta din procedura care se află pe rolul Tribunalului

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene PHILIBON – marca Uniunii Europene nr. 9 690 041

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 octombrie 2018 în cauza R 375/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei diviziei de anulare din 21 decembrie 2017;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—

Camera de recurs a aplicat dispoziţiile Regulamentului 2017/1001, care nu era intrat în vigoare la data la care a fost depusă la EUIPO cererea de declarare a nulităţii. Camera de recurs nu a respectat condiţiile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) coroborat cu articolul 53 din Regulamentul nr. 207/2009,

—	încălcarea articolului 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

Acțiune introdusă la 5 decembrie 2018 – Boyer/EUIPO – Philicon 97 (PHILIBON DEPUIS 1957 www.philibon.com)

(Cauza T-718/18)

(2019/C 54/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Boyer (Moissac, Franța) (reprezentant: E. Junca, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Philicon 97 AD (Plovdiv, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: Marca Uniunii Europene figurativă în culorile albastru, galben și alb – Marca Uniunii Europene nr. 12 501 466

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 octombrie 2018 în cauza R 374/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea Deciziei diviziei de anulare din 21 decembrie 2017;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Camera de recurs a aplicat dispozițiile Regulamentului 2017/1001, care nu era în vigoare la data cererii de anulare formulate în fața EUIPO. Camera de recurs nu a respectat cerințele impuse de articolul 8 alineatul (5), coroborat cu articolul 53 din Regulamentul 207/2009.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2018 – Apostolopoulou și Apostolopoulou-Chrysanthaki/Comisia

(Cauza T-721/18)

(2019/C 54/41)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamante: Zoi Apostolopoulou (Atena, Grecia), Anastasia Apostolopoulou-Chrysanthaki (Atena, Grecia) (reprezentant: D. Gkouskos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii lor și obligarea pârâtelor împreună și în solidar la plata, în favoarea fiecăreia dintre reclamante, a sumei totale de 500 000 de euro, astfel cum a fost detaliată în cuprinsul acțiunii lor;

—	obligarea pârâtelor să se abțină în viitor de la orice încălcare a drepturilor reclamantelor;

—

obligarea primei pârâte la restabilirea onoarei și a reputației reclamantelor prin intermediul unei declarații în fața Efeteio Athinon (Curtea de Apel din Atena), care este în prezent sesizată cu o opoziție formulată de reclamante la 11 septembrie 2017, înregistrată pe rolul general cu numărul 572461/2017 și pe rolul special cu numărul 1898/2017, în cadrul căreia prima dintre pârâte a efectuat declarațiile false și ofensatoare în discuție împotriva reclamantelor;

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune a fost introdusă împotriva Comisiei Europene și a Uniunii Europene. Dat fiind că aceasta din urmă este totdeauna reprezentată în fața Curții de instituția căreia îi este imputat actul sau comportamentul atacat, Comisia este unica pârâtă în prezenta cauză.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe atingerea adusă demnității umane și personalității reclamantelor, în măsura în care Comisia a făcut afirmații defăimătoare în fața Monomeles Protodikeio Athinon (Tribunalul de Mare Instanță în complet de judecător unic din Atena, Grecia), și pe încălcarea principiului bunei administrări în scopul de a obține o executare forțată împotriva reclamantelor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului legalității, a bunei credințe și a încrederii legitime, în măsura în care Comisia susține că răspunderea reclamantelor, în calitate de asociate, este angajată și că societatea nu avea personalitate juridică deși era parte în mai multe contracte în condițiile în care, potrivit dreptului elen și actelor constitutive ale societății, reclamatele nu erau personal responsabile pentru obligațiile contractate de societate.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă și a dreptului la o instanță judecătorească imparțială, în măsura în care reclamantele nu era părți la procedurile în cadrul căror au fost emise titlurile executorii.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe accelerarea abuzivă și cu rea-credință a procedurii de executare silită împotriva reclamantelor.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2018 – Repsol/EUIPO – Basic (BASIC)

(Cauza T-722/18)

(2019/C 54/42)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Repsol, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Devaureix și J. Erdozain López, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Basic AG Lebensmittelhandel (München, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă BASIC în culorile albastru, roșu, portocaliu și alb – marca Uniunii Europene nr. 5 648 159

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 22 august 2018 în cauza R 178/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea Basic Aktiengesellschaft Lebensmittelhandel și EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului.

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2018 – Aurea Biolabs/EUIPO – Avizel (AUREA BIOLABS)

(Cauza T-724/18)

(2019/C 54/43)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Aurea Biolabs Pte Ltd (Cochin, India) (reprezentanți: B. Brandreth, barrister, L. Oommen, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Avizel SA (Luxemburg, Luxemburg)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal AUREA BIOLABS – cererea de înregistrare nr. 15 836 737

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 septembrie 2018 în cauza R 814/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 6 decembrie 2018 – Brand IP Licensing/EUIPO – Facebook (lovebook)

(Cauza T-728/18)

(2019/C 54/44)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Brand IP Licensing Ltd (Road Town, Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: J. MacKenzie, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Facebook, Inc. (Menlo Park, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: Marca Uniunii Europene verbală lovebook – Cererea de înregistrare nr. 9 926 577

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 octombrie 2018 în cauza R 2279/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea în totalitate a Deciziei diviziei de opoziție din 24 august 2017;

—	respingerea opoziției;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 12 decembrie 2018 – DQ și alții/Parlamentul

(Cauza T-730/18)

(2019/C 54/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: DQ și alți 11 reclamanți (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri admisibilă și fondată;

în consecință,

—	anularea deciziei implicite de respingere a cererii de despăgubire („decizia atacată”) a reclamanților introduse la 13 decembrie 2017 în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut;

—	pronunțarea anulării, în măsura în care este necesar, a deciziei din 12 septembrie 2018 de respingere a reclamației introduse la 23 mai 2018 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut;

—	dispunerea reparării prejudiciului moral cauzat de un ansamblu de acte și de comportamente ale Parlamentului care trebuie să facă obiectul unei aprecieri globale și pe care reclamanții îl estimează ex aequo et bono, sub rezerva reevaluării, la suma de 192 000 de euro;

—	obligarea Parlamentului la plata dobânzilor compensatorii și a dobânzilor de întârziere ajunse între timp la scadență;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă nelegalitățile săvârșite de Parlament în calitatea sa de angajator, în special o încălcare a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine, o atingere adusă demnității lor, o încălcare a dreptului lor la protecția secretului medical și o încălcare a dreptului lor la condiții de muncă care să le respecte sănătatea, siguranța și demnitatea.

Reclamanții susțin că faptele și comportamentele pe care le-au denunțat constituiau, prima facie, fapte și comportament autentice sau, cel puțin, plauzibile pe baza cărora se putea prezuma existența unor acțiuni de hărțuire morală împotriva lor și solicită angajarea răspunderii Parlamentului European ca urmare în special a pasivității acestuia cu ocazia tratării cererii lor de asistență întemeiate pe articolele 12 și 24 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2018 – Dalasa/EUIPO – Charité – Universitätsmedizin Berlin (charantea)

(Cauza T-732/18)

(2019/C 54/46)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Dalasa Handelsgesellschaft mbH (Viena, Austria) (reprezentant: I. Hödl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Charité – Universitätsmedizin Berlin, Gliedkörperschaft Öffentlichen Rechts (Berlin, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbale „charantea” – cererea de înregistrare nr. 15 485 956

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 octombrie 2018 în cauza R 539/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii, reformarea Deciziei atacate a Camerei a patra de recurs din 15 octombrie 2018, R 539/2018-4-privind procedura de opoziție nr. B 2 758 830 (cererea de înregistrare a mărcii Uniunii nr. 15 485 956), respingerea opoziție și admiterea înregistrării mărcii Uniunii;

în subsidiar

—	anularea Deciziei atacate a Camerei a patra de recurs din 15 octombrie 2018, R 539/2018-4 privind procedura de opoziție nr. B 2 758 830 (cererea de înregistrare a mărcii Uniunii nr. 15 485 956) și trimiterea cauzei EUIPO spre rejudecare;

—	în orice caz, obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată; și

—	obligarea persoanei care a formulat opoziția la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața diviziei de opoziție și a camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2018 – Dalasa/EUIPO – Charité – Universitätsmedizin Berlin (charantea)

(Cauza T-733/18)

(2019/C 54/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Dalasa Handelsgesellschaft mbH (Viena, Austria) (reprezentant: I. Hödl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Charité – Universitätsmedizin Berlin, Gliedkörperschaft Öffentlichen Rechts (Berlin, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă charantea – Cerere de înregistrare nr. 15785801

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 octombrie 2018 în cauza R 540/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

admiterea acțiunii, modificarea deciziei atacate a Camerei a patra de recurs din 15 octombrie 2018 în cauza R 540/2018-4 privind procedura de opoziție nr. B 2815978 (cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 15785801), respingerea opoziției și autorizarea înregistrării mărcii Uniunii Europene; în subsidiar

—	anularea deciziei atacate a Camerei a patra de recurs din 15 octombrie 2018 în cauza R 540/2018-4 privind procedura de opoziție nr. B 2815978 (cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 15785801) și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața EUIPO;

—	în orice caz, obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri;

—	obligarea părții care a formulat opoziția la plata totalității cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața diviziei de opoziție și în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2018 – Siberia Oriental/OCSP (Siberia)

(Cauza T-737/18)

(2019/C 54/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Siberia Oriental BV (‘t Zand, Țările de Jos) (reprezentant: T. Overdijk, avocat)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)

Datele privind procedura în fața OCSP

Protecția comunitară a soiului de plante vizat: Protecția comunitară a soiului de plante nr. EU0404 (soiul „Siberia” al Lilium L.)

Decizia atacată: Decizia Camerei de recurs a OCSP din 15 octombrie 2018 în cauza A 009/2017

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OCSP la schimbarea datei de expirare în Registru cu data de 30 aprilie 2020.

Motivele invocate

—	încălcarea normelor fundamentale de procedură;

—	încălcarea Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului sau orice normă juridică privind aplicarea acestuia, inclusiv Tratatul Uniunii Europene și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Kibelisa/Consiliul

(Cauza T-139/17) (1)

(2019/C 54/49)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Kampete/Consiliul

(Cauza T-140/17) (1)

(2019/C 54/50)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Amisi Kumba/Consiliul

(Cauza T-141/17) (1)

(2019/C 54/51)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Kaimbi/Consiliul

(Cauza T-142/17) (1)

(2019/C 54/52)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Ilunga Luyoyo/Consiliul

(Cauza T-143/17) (1)

(2019/C 54/53)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Numbi/Consiliul

(Cauza T-144/17) (1)

(2019/C 54/54)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Ordonanța Tribunalului din 7 decembrie 2018 – Kanyama/Consiliul

(Cauza T-145/17) (1)

(2019/C 54/55)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.