INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 – National Iranian Tanker Company/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-600/16 P) (1)

((Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Republicii Islamice Iran - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Anulare a unei includeri de către Tribunal - Reincludere - Elemente de probă cu o dată anterioară primei includeri - Fapte cunoscute înainte de prima includere - Autoritate de lucru judecat - Întindere - Securitate juridică - Protecția încrederii legitime - Protecție jurisdicțională efectivă - Motiv de includere referitor la sprijinul logistic acordat guvernului Iranului - Întindere - Activitate de transport al țițeiului))

(2019/C 35/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: National Iranian Tanker Company (reprezentanți: T. de la Mare, QC, M. Lester, QC, M. J. Pobjoy, barrister și R. Chandrasekera, S. Ashley și C. Murphy, solicitors)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Vitro și M. Bishop, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă National Iranian Tanker Company să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 30, 30.1.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 – Bank Tejarat/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-248/17 P) (1)

((Recurs - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Republicii Islamice Iran - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Anulare a unei includeri de către Tribunal - Reincludere - Motiv de includere referitor la sprijinul financiar acordat guvernului Iranului și la implicarea în achiziționarea de bunuri și de tehnologii interzise - Întindere - Finanțarea unor proiecte în sectorul petrolului și gazelor naturale - Elemente de probă cu o dată anterioară primei includeri - Fapte cunoscute înainte de prima includere - Articolul 266 TFUE - Autoritate de lucru judecat - Întindere - Protecție jurisdicțională efectivă))

(2019/C 35/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bank Tejarat (reprezentanți: S. Zaiwalla, P. Reddy și A. Meskarian, Solicitors, M. Brindle QC, T. Otty QC, R. Blakeley, Barrister)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Kneale și M. Bishop, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Bank Tejarat să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 249, 31.7.2017

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia – Italia) – Solvay Chimica Italia SpA și alții (C-262/17), Whirlpool Europe Srl și alții (C-263/17), Sol Gas Primari Srl (C-273/17)/Autorità per l'energia elettrica, il gas e il sistema idrico

(Cauze conexate C-262/17, C-263/17 și C-273/17) (1)

([Trimitere preliminară - Piața internă a energiei electrice - Directiva 2009/72/CE - Rețele de distribuție - Articolul 28 - Sisteme de distribuție închise - Noțiune - Scutiri - Limite - Articolul 32 alineatul (1) - Accesul terților - Articolul 15 alineatul (7) și articolul 37 alineatul (6) litera (b) - Tarife datorate pentru serviciul de dispecerizare])

(2019/C 35/04)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia

Părțile din procedura principală

Reclamante: Solvay Chimica Italia SpA, Solvay Specialty Polymers Italy SpA, Solvay Chimica Bussi SpA, Ferrari f.lli Lunelli SpA, Fenice – Qualità Per L’ambiente SpA, Erg Power Srl, Erg Power Generation SpA, Eni SpA, Enipower SpA (C-262/17), Whirlpool Europe Srl, Fenice – Qualità Per L’ambiente SpA, FCA Italy SpA, FCA Group Purchasing Srl, FCA Melfi SpA, Barilla G. e R. Fratelli SpA, Versalis SpA (C-263/17), Sol Gas Primari Srl (C-273/17)

Pârâtă: Autorità per l'energia elettrica, il gas e il sistema idrico

cu participarea: Nuova Solmine SpA, American Husky III, Inovyn Produzione Italia SpA, Sasol Italy SpA, Radici Chimica SpA, La Vecchia Soc. cons. arl, Zignago Power Srl, Santa Margherita e Kettmeir e Cantine Torresella SpA, Zignago Vetro SpA, Chemisol Italia Srl, Vinavil SpA, Italgen SpA, Arkema Srl, Yara Italia SpA, Ineos Manufacturing Italia SpA, ENEL Distribuzione SpA, Terna SpA, CSEA – Cassa per i servizi energetici e ambientali, Ministero dello Sviluppo economico (C-262/17), Terna SpA, CSEA – Cassa per i servizi energetici e ambientali, Ministero dello Sviluppo economico, ENEL Distribuzione SpA (C-263/17), Terna SpA, Ministero dello Sviluppo economico (C-273/17)

Dispozitivul

Articolul 2 punctul 5 și articolul 28 alineatul (1) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 2003/54/CE trebuie interpretate în sensul că rețelele, precum cele în discuție în litigiul principal, realizate în scopul consumului propriu înainte de intrarea în vigoare a acestei directive și gestionate de o entitate privată, la care sunt racordate un număr limitat de unități de producție și de consum și care sunt conectate, la rândul lor, la rețeaua publică constituie rețele de distribuție care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate.

Articolul 28 din Directiva 2009/72 trebuie interpretat în sensul că rețelele, precum cele în discuție în litigiul principal, care au fost calificate de un stat membru drept sisteme de distribuție închise, în sensul alineatului (1) al acestui articol, pot, în această calitate, să fie scutite în temeiul acestuia numai de obligațiile prevăzute la alineatul (2) al articolului respectiv, fără a aduce atingere posibilității ca aceste rețele să fie, pe de altă parte, eligibile pentru alte scutiri prevăzute de această directivă, în special cea prevăzută la articolul 26 alineatul (4) din aceasta, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de această dispoziție, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. În orice caz, statul membru respectiv nu poate să includă aceste rețele într o categorie distinctă de rețele de distribuție pentru a le acorda derogări care nu sunt prevăzute de directiva menționată.

Articolul 32 alineatul (1) din Directiva 2009/72 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că sistemele de distribuție închise, în sensul articolului 28 alineatul (1) din această directivă, nu sunt supuse obligației de acces al terților, ci trebuie numai să permită accesul terților care se încadrează în categoria utilizatorilor care pot fi conectați la aceste sisteme, utilizatori care au un drept de acces la rețeaua publică.

Articolul 15 alineatul (7) și articolul 37 alineatul (6) litera (b) din Directiva 2009/72 trebuie interpretate în sensul că, în lipsa unei justificări obiective, acestea se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că tarifele datorate pentru serviciul de dispecerizare de utilizatorii unui sistem de distribuție închis sunt calculate pe energia electrică schimbată cu acest sistem de fiecare dintre utilizatorii acestuia prin intermediul punctului de conectare a instalației lor la sistemul menționat, dacă se dovedește – aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere – că utilizatorii unui sistem de distribuție închis nu se află în aceeași situație cu ceilalți utilizatori ai rețelei publice și că prestatorul serviciului de dispecerizare din rețeaua publică suportă costuri limitate în privința acestor utilizatori ai unui sistem de distribuție închis.

(1) JO C 309, 18.9.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Münster – Germania) – Harry Mensing/Finanzamt Hamm

(Cauza C-264/17) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 314 - Articolul 316 - Articolul 322 - Regimuri speciale pentru obiecte de artă - Regimul marjei de profit - Comercianți persoane impozabile - Livrarea de obiecte de artă de către autori sau succesorii în drepturi ai acestora - Operațiuni intracomunitare - Refuzul autorităților fiscale naționale de a recunoaște unei persoane impozabile beneficiul dreptului de a opta pentru aplicarea regimului marjei de profit - Condiții de aplicare - Drept de deducere a taxei achitate în amonte - Obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități])

(2019/C 35/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Münster

Părțile din procedura principală

Reclamant: Harry Mensing

Pârât: Finanzamt Hamm

Dispozitivul

Articolul 316 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că un comerciant persoană impozabilă poate opta pentru aplicarea regimului marjei de profit unei livrări de obiecte de artă care i-au fost livrate în amonte, în cadrul unei livrări intracomunitare scutite, de către autori sau de către succesorii în drepturi ai acestora, chiar dacă aceștia nu fac parte din categoriile de persoane enumerate la articolul 314 din această directivă.

Un comerciant persoană impozabilă nu poate să opteze pentru aplicarea regimului marjei de profit prevăzut la articolul 316 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112 unei livrări de obiecte de artă care i-au fost livrate în amonte în cadrul unei livrări intracomunitare scutite și, în același timp, să pretindă un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte în situațiile în care un astfel de drept este exclus în temeiul articolului 322 litera (b) din această directivă, dacă această din urmă dispoziție nu a fost transpusă în dreptul național.

(1) JO C 283, 28.08.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 28 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale della Liguria – Italia) – Amt Azienda Trasporti e Mobilità SpA și alții/Atpl Liguria – Agenzia regionale per il trasporto pubblico locale SpA, Regione Liguria

(Cauza C-328/17) (1)

([Trimitere preliminară - Achiziții publice - Căi de atac - Directiva 89/665/CEE - Articolul 1 alineatul (3) - Directiva 92/13/CEE - Articolul 1 alineatul (3) - Dreptul la o cale de atac subordonat condiției introducerii unei cereri de ofertă în cadrul procedurii de atribuire a contractului])

(2019/C 35/06)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale della Liguria

Părțile din procedura principală

Reclamante: Amt Azienda Trasporti e Mobilità SpA, Atc Esercizio SpA, Atp Esercizio Srl, Riviera Trasporti SpA, Tpl Linea Srl

Pârâte: Atpl Liguria – Agenzia regionale per il trasporto pubblico locale SpA, Regione Liguria

Dispozitivul

Atât articolul 1 alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, cât și articolul 1 alineatul (3) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu permite operatorilor economici să formuleze o cale de atac împotriva deciziilor autorității contractante referitoare la o procedură de cerere de ofertă la care aceștia au decis să nu participe, pentru motivul că reglementarea aplicabilă respectivei proceduri făcea atribuirea contractului în cauză în favoarea lor foarte improbabilă.

Cu toate acestea, revine instanței naționale competente sarcina să aprecieze în mod circumstanțiat, ținând seama de ansamblul elementelor relevante care caracterizează contextul în care se înscrie cauza cu care este sesizată, dacă aplicarea concretă a acestei legislații nu este susceptibilă să aducă atingere dreptului la protecție jurisdicțională efectivă al operatorilor economici în cauză.

(1) JO C 309, 18.9.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/6

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 29 noiembrie 2018 – Alcohol Countermeasure Systems (International) Inc./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-340/17 P) (1)

([Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Procedură de declarare a nulității - Declararea nulității pe baza unei mărci anterioare a Regatului Unit - Utilizare serioasă - Dovadă - Efectele procedurii de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană asupra procedurii în fața Tribunalului și asupra legalității deciziei în litigiu - Inexistență])

(2019/C 35/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Alcohol Countermeasure Systems (International) Inc. (reprezentanți: E. Baud și P. Marchiset, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Botis și S. Hanne, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (reprezentanți: C. Brodie și Z. Lavery, agenți, asistați de N. Saunders, barrister)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Alcohol Countermeasure Systems (International) Inc. să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

3)	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 347, 16.10.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/6

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 noiembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Slovenia

(Cauza C-506/17) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Depozite de deșeuri - Directiva 1999/31/CE - Articolul 14 literele (b) și (c) - Autorizație de exploatare - Închiderea unor depozite de deșeuri neautorizate - Autorizare a lucrărilor necesare pe baza unui plan de amenajare a spațiului aprobat - Stabilire a unei perioade temporare pentru executarea planului))

(2019/C 35/08)

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial de E. Sanfrutos Cano și M. M. Žebre, ulterior de E. Sanfrutos Cano, B. Rous Demiri și F. Thiran și în final de E. Sanfrutos Cano, B. Rous Demiri, F. Thiran și C. Hermes, agenți)

Pârâtă: Republica Slovenia (reprezentanți: J. Morela și N. Pintar Gosenca, agenți)

Dispozitivul

Prin neluarea măsurilor necesare:

—

pentru a se proceda, până cel târziu la 16 iulie 2009, în conformitate cu articolul 7 litera (g) și cu articolul 13 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, la închiderea depozitelor de deșeuri Dragonja, Dvori, Rakek-Pretržje, Bukovžlak-Cinkarna, Suhadole, Lokovica, Mislinjska Dobrava, Izola, Mozelj, Dolga Poljana, Dolga vas, Jelšane, Volče, Stara gora, Stara vas, Dogoše, Mala gora, Tuncovec-Steklarna, Tuncovec-OKP și Bočna-Podhom, care nu au obținut, în conformitate cu articolul 8 din această directivă, autorizația pentru continuarea operațiunilor lor, și

—

pentru ca, până cel târziu la 16 iulie 2009, depozitul de deșeuri Ostri vrh să fie pus în conformitate cu exigențele Directivei 1999/31, cu excepția celor enunțate în anexa I punctul 1 la aceasta,

Republica Slovenia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 litera (b) și, respectiv, al articolului 14 litera (c) din Directiva 1999/31.

2)	Obligă Republica Slovenia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 357, 23.10.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/7

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 29 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Goslar/baumgarten sports & more GmbH

(Cauza C-548/17) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxă pe valoarea adăugată (TVA) - Impozitare a agențiilor de jucători de fotbal profesionist - Plată eșalonată și supusă unei condiții - Faptul generator, exigibilitatea și recuperarea taxei])

(2019/C 35/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Finanzamt Goslar

Pârâtă: baumgarten sports & more GmbH

Dispozitivul

Articolul 63 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborat cu articolul 64 alineatul (1) din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune să se considere că faptul generator și exigibilitatea taxei aferente unei prestări de servicii de plasare de jucători de fotbal profesionist de către un agent precum cea în discuție în litigiul principal, care face obiectul unor plăți eșalonate și condiționate pe o perioadă de mai mulți ani ulterior plasării, intervin la data acesteia din urmă.

(1) JO C 437, 18.12.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Stuttgart (Germania) la 18 octombrie 2018 – Interseroh Dienstleistungsgesellschaft mbH/SAA Sonderabfallagentur Baden-Württemberg GmbH

(Cauza C-654/18)

(2019/C 35/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Stuttgart

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Interseroh Dienstleistungsgesellschaft mbH

Pârâtă: SAA Sonderabfallagentur Baden-Württemberg GmbH

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 (1),

potrivit căruia transferurile următoarelor deșeuri destinate recuperării fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care cantitatea de deșeuri transferate depășește 20 kg:

(a)	deșeurile menționate la anexa III sau IIIB;

(b)

amestecurile, neclasificate la o rubrică unică la anexa III, de două sau mai multe deșeuri enumerate la anexa III, în măsura în care compoziția amestecurilor respective nu dăunează recuperării ecologice raționale a acestora și cu condiția ca amestecurile respective să fie enumerate la anexa IIIA, în conformitate cu articolul 58,

trebuie interpretat în sensul că amestecurile de deșeuri de hârtie, carton și produse din hârtie, care – sunt astfel compuse încât fracțiunile de deșeuri considerate separat – sunt vizate de primele trei liniuțe de la rubrica B3020 din anexa IX la Convenția de la Basel, și care prezintă în plus o fracțiune de până la 10 % de substanțe care interferează, se încadrează la codul Basel B3020, făcând astfel obiectul cerințelor generale de informare în conformitate cu articolul 18, iar nu al obligației notificării prevăzute la articolul 4?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006,

(a)	deșeurile menționate la anexa III sau IIIB;

(b)

trebuie interpretat în sensul că amestecurile de deșeuri de hârtie, carton și produse din hârtie, care – sunt astfel compuse încât fracțiunile de deșeuri considerate separat – sunt vizate de primele trei liniuțe de la rubrica B3020 din anexa IX la Convenția de la Basel, și care prezintă în plus o fracțiune de până la 10 % de substanțe care interferează, nu trebuie clasificate la punctul 3 litera (g) din Anexa IIIA și nu fac astfel obiectul cerințelor generale de informare în conformitate cu articolul 18, ci al obligației notificării prevăzute la articolul 4?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO 2006, L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Instrucción de Badalona (Spania) la 22 octombrie 2018 – Procedura penală împotriva lui VW

(Cauza C-659/18)

(2019/C 35/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Instrucción de Badalona

Partea din procedura principală

Întrebarea preliminară

Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2013/48/UE (1) trebuie interpretate în sensul că exercitarea dreptului de a avea acces la un avocat poate fi amânată în mod justificat în cazul în care persoana suspectată sau acuzată nu se înfățișează la prima citare a instanței și se emite mandat de arestare național, european sau internațional, accesul la avocat și înfățișarea sa în cauză fiind amânate până la momentul la care aceste mandate sunt executate, iar suspectul este adus în fața instanței cu concursul forței publice?

(1) Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO 2013, L 294, p. 1).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Brescia (Italia) la 31 octombrie 2018 – JH/KG

(Cauza C-681/18)

(2019/C 35/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Brescia

Părțile din procedura principală

Reclamant: JH

Pârâtă: KG

Întrebarea preliminară

Articolul 5 alineatul (5) din Directiva 2008/104/CE (1) din 19 noiembrie 2008 trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării Decretului legislativ 276/2003, astfel cum a fost modificat prin Decretul-lege 34/2014, care: a) nu prevede limite pentru misiunile de muncă temporară succesive ale aceluiași lucrător în cadrul aceleiași întreprinderi utilizatoare; b) nu condiționează legalitatea recurgerii la punerea la dispoziție de personal pe durată determinată de indicarea motivelor cu caracter tehnic, de producție, organizatoric sau substitutiv ale recurgerii la punerea la dispoziție respectivă; c) nu prevede, drept condiție de legalitate a recurgerii la o astfel de formă a contractului de muncă, cerința ca necesitatea în materie de producție a întreprinderii utilizatoare să aibă caracter temporar?

(1) Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO 2008, L 327, p. 9).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 5 noiembrie 2018 – OC și alții/Banca d’Italia și alții

(Cauza C-686/18)

(2019/C 35/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamanți: OC și alții, Adusbef, Federconsumatori, PB și alții, QA și alții

Pârâți: Banca d’Italia, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Ministero dell’economia e delle finanze

Întrebările preliminare

Articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 [privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții] (1), articolul 10 din Regulamentul delegat nr. 241/2014 (2) și articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv coroborate cu articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 (3), se opun unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 1 din Decretul-lege nr. 3/2015, aprobat cu modificări prin Legea nr. 33/2015, [și, în prezent, și la articolul 1 alineatul 15 din Decretul legislativ nr. 72/2015, care a înlocuit articolul 28 alineatul 2-ter [din Textul unic în materie bancară], preluând în esență textul articolului 1 alineatul 1 litera a) din Decretul-lege nr. 3/2015, astfel cum a fost aprobat cu modificări care nu sunt relevante în prezenta cauză], care impune un prag al activelor de la care banca populară este obligată să se transforme în societate pe acțiuni, fixând acest plafon la o valoare a activelor de opt miliarde? De asemenea, parametrii de drept al Uniunii menționați se opun unei reglementări naționale care, în cazul transformării unei bănci populare în societate pe acțiuni, îi permite instituției în cauză să amâne sau să limiteze, chiar pe termen nedeterminat, răscumpărarea acțiunilor asociatului care s-a retras?

Articolul 3 și articolul 63 și următoarele TFUE, cu privire la concurența pe piața internă și la libera circulație a capitalurilor, se opun unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 1 din Decretul-lege nr. 3//2015, aprobat cu modificări prin Legea nr. 33/2015, care limitează exercitarea activității bancare sub formă de cooperativă în cadrul unui plafon determinat al activelor, obligând instituția să se transforme în societate pe acțiuni în cazul depășirii plafonului menționat mai sus?

Articolul 107 și următoarele TFUE, cu privire la ajutoarele de stat, se opun unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 1 din Decretul-lege nr. 3/2015, aprobat cu modificări prin Legea nr. 33/2015, [și, în prezent, și la articolul 1 alineatul 15 din Decretul legislativ nr. 72/2015, care a înlocuit articolul 28 alineatul 2-ter [din Textul unic în materie bancară], preluând în esență textul articolului 1 alineatul 1 litera a) din Decretul-lege nr. 3/2015, astfel cum a fost aprobat cu modificări, care nu sunt relevante pentru prezenta cauză], care impune transformarea unei bănci populare în societate pe acțiuni în cazul depășirii unui plafon determinat al activelor (fixat la 8 miliarde), prevăzând limitarea răscumpărării participației asociatului în caz de retragere, pentru a evita eventuala lichidare a băncii transformate?

Articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 coroborat cu articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 se opune unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 1 din Decretul-lege nr. 3/2015, aprobat cu modificări prin Legea nr. 33/2015, astfel cum a fost interpretată de Corte costituzionale [Curtea Constituțională] în hotărârea nr. 99/2018, care permite unei bănci populare să amâne pe termen nedeterminat răscumpărarea și să limiteze în tot sau în parte cuantumul acesteia?

În cazul în care, cu ocazia interpretării, Curtea de Justiție reține compatibilitatea cu reglementarea Uniunii a interpretării propuse de celelalte părți, se solicită Curții de Justiție să evalueze legalitatea în raport cu dreptul Uniunii a articolului 10 din Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei, având în vedere articolul 16 și articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (potrivit căruia „[o]rice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general”), precum și în lumina articolului 52 alineatul (3) din aceeași cartă (potrivit căruia, „[î]n măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de convenția menționată. Această dispoziție nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecție mai largă”) și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.

(1) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1).

(2) Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru cerințele de fonduri proprii în cazul instituțiilor (JO 2014, L 74, p. 8).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad voor Vreemdelingenbetwistingen (Belgia) la 14 noiembrie 2018 – X/Belgische Staat

(Cauza C-706/18)

(2019/C 35/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad voor Vreemdelingenbetwistingen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: X

Pârât: Belgische Staat

Întrebarea preliminară

Directiva 2003/86/CE (1), luând în considerare articolul 3 alineatul (5) din aceasta, precum și obiectivul său, care este stabilirea condițiilor pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei, se opune unei dispoziții naționale potrivit căreia articolul 5 alineatul (4) din aceeași directivă este interpretat în sensul că absența unei decizii la expirarea termenului prevăzut are drept consecință o obligație a autorităților naționale de a elibera din oficiu o autorizație de ședere persoanei în cauză fără a constata în prealabil că persoana interesată îndeplinește efectiv condițiile pentru șederea în Belgia în conformitate cu dreptul Uniunii?

(1) Directiva Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO 2003, L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Beroep te Gent (Belgia) la 15 noiembrie 2018 – Procureur-generaal/X

(Cauza C-717/18)

(2019/C 35/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van Beroep te Gent

Părțile din procedura principală

Reclamant: Procureur-generaal

Pârât: X

Întrebările preliminare

Articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru privind MEA (1), astfel cum a fost transpus în dreptul belgian prin Legea privind MEA, permite ca, pentru aprecierea de către statul membru de executare a pragului minim de trei ani al pedepsei maxime impus în cadrul articolului, să se recurgă la legea penală aplicabilă în statul membru emitent la momentul emiterii mandatului european de arestare?

Articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru privind MEA, astfel cum a fost transpus în dreptul belgian prin Legea privind MEA, permite ca, pentru aprecierea de către statul membru de executare a pragului minim de trei ani al pedepsei maxime impus în cadrul articolului, să se recurgă la o lege penală aplicabilă în statul membru emitent la momentul emiterii mandatului european de arestare, care a înăsprit pedeapsa în comparație cu legea penală în vigoare în statul membru emitent la momentul comiterii faptelor?

(1) Decizia-cadru 2002/584//JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială 19/vol/ 6, p. 3).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 21 noiembrie 2018 – Cali Apartments SCI/Procureur général près la cour d'appel de Paris, Ville de Paris

(Cauza C-724/18)

(2019/C 35/16)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurentă: Cali Apartments SCI

Intimați: Procureur général près la cour d'appel de Paris, Ville de Paris

Întrebările preliminare

Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 (1), având în vedere definiția obiectului și a domeniului său de aplicare la articolele 1 și 2, se aplică închirierii cu titlu oneros, chiar fără caracter profesional, în mod repetat și pe perioade scurte, a unui spațiu mobilat cu destinație de locuință care nu constituie reședința principală a locatorului, unei clientele ocazionale care nu își stabilește domiciliul în spațiul respectiv, în special ținând seama de noțiunile de prestator și de servicii?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, o reglementare națională precum cea prevăzută la articolul L. 631-7 din Codul construcțiilor și al locuințelor constituie un regim de autorizare a activității menționate mai sus în sensul articolelor 9-13 din Directiva 2006/123 din 12 decembrie 2006 sau doar o cerință supusă dispozițiilor articolelor 14 și 15?

În ipoteza în care sunt aplicabile articolele 9-13 din Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006:

Articolul 9 litera (b) din această directivă trebuie interpretat în sensul că obiectivul referitor la combaterea penuriei de locuințe destinate închirierii constituie un motiv imperativ de interes general care permite justificarea unei măsuri naționale care supune autorizării, în anumite zone geografice, închirierea unui spațiu mobilat cu destinație de locuință în mod repetat, pe perioade scurte, unei clientele ocazionale care nu își stabilește domiciliul în spațiul respectiv?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ, o astfel de măsură este proporțională cu obiectivul urmărit?

5)	Articolul 10 alineatul (2) literele (d) și (e) din directivă se opune unei măsuri naționale care supune autorizării închirierea unui spațiu mobilat cu destinație de locuință „în mod repetat”, pe „perioade scurte”, unei „clientele ocazionale care nu își stabilește domiciliul în spațiul respectiv”?

Articolul 10 alineatul (2) literele (d)-(g) din directivă se opune unui regim de autorizare care prevede că condițiile de acordare a autorizației sunt stabilite, prin decizia consiliului municipal, în raport cu obiectivele de diversitate socială, în special în funcție de caracteristicile piețelor spațiilor de locuit și de necesitatea de a nu agrava penuria de locuințe?

(1) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 22 noiembrie 2018 – HX/Procureur général près la cour d'appel de Paris, Ville de Paris

(Cauza C-727/18)

(2019/C 35/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamant: HX

Pârâți: Procureur général près la cour d'appel de Paris, Ville de Paris

Întrebările preliminare

În ipoteza în care sunt aplicabile articolele 9-13 din Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006:

4)	În cazul unui răspuns afirmativ, o astfel de măsură este proporțională cu obiectivul urmărit?

5)	Articolul 10 alineatul (2) literele (d) și (e) din directivă se opune unei măsuri naționale care supune autorizării închirierea unui spațiu mobilat cu destinație de locuință „în mod repetat”, pe „perioade scurte”, unei „clientele ocazionale care nu își stabilește domiciliul în spațiul respectiv”?

(1) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/14

Recurs introdus la 27 noiembrie 2018 de Republica Portugheză împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 în cauza T-463/16, Portugalia/Comisia

(Cauza C-737/18 P)

(2019/C 35/18)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, P. Barros da Costa, P. Estêvão și J. Saraiva de Almeida, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii atacate în măsura în care, prin această hotărâre, Tribunalul a respins acțiunea în anularea Deciziei C(2016) 3753 (1) a Comisiei Europene din 20 iunie 2016;

—	anularea Deciziei C(2016) 3753 a Comisiei Europene din 20 iunie 2016, având în vedere că Tribunalul este în măsură să aprecieze temeinicia argumentelor invocate de Republica Portugheză;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Portugheză solicită anularea hotărârii atacate și, în consecință, anularea deciziei în litigiu, pe baza următoarelor motive:

Săvârșirea unei erori de drept și încălcarea principiului securității juridice – Încălcarea articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (2) și a prevederilor articolului 54 alineatul (1) litera (c) al doilea paragraf și ale articolului 71 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 (3) și contradicția vădită, rezultată dintr-o eroare de drept, cu cele statuate la punctele 43 și 44 din hotărârea atacată, în măsura în care, atunci când a considerat că al doilea motiv invocat de Comisie este nefondat, Tribunalul a presupus că sistemul portughez de controlul privind ecocondiționalitatea era un sistem de control eficient și, astfel, întrucât a respins motivul ca nefondat și nu a anulat decizia atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept vădită și a pronunțat o hotărâre contradictorie, încălcând de asemenea principiul securității juridice.

Săvârșirea unei erori de drept, pronunțarea unei hotărâri contradictorii și încălcarea principiului proporționalității, în măsura în care hotărârea atacată admite la punctul 41 distincția clară dintre eligibilitate și sistemul ecocondiționalității și, la punctele 46 și 47, afirmă, dimpotrivă, că cuantumul total al ajutorului plătit agricultorilor trebuia să facă obiectul unei corecții. Astfel, la punctul 43 din hotărârea atacată s-a concluzionat, în mod eronat, că riscul pentru fond nu poate fi limitat la eșantionul de control și s-a menținut corecția financiară a Comisiei aplicată la totalitatea cheltuielilor, ceea ce nu este nici adecvat, nici necesar pentru realizarea scopului urmărit, fiind prin urmare, disproporționat. Această concluzie a Tribunalului încalcă prevederile articolului 5 TUE, ale articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005 (4) și ale articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009, din care rezultă că rata de corecție este aplicabilă numai acelei părți din cheltuieli expuse riscului, și anume 1 %. În acest mod, hotărârea atacată este viciată de o eroare vădită de drept și de o motivare contradictorie, încălcând principiile generale și normele prevăzute la alineatul (2) primul și al șaselea paragraf din documentul de lucru al Comisiei, AGRI-2005-64043, prin aplicarea greșită a acestora, precum și documentul de lucru DS/2010/29 REV al Comisiei și principiul proporționalității.

(1) Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1059 a Comisiei din 20 iunie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2016) 3753] (JO 2016, L 173, p. 59).

(2) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 de noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO 2009, L 316, p. 65).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO 2005, L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/15

Recurs introdus la 27 noiembrie 2018 de Duferco Long Products SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 18 septembrie 2018 în cauza T-93/17, Duferco Long Products/Comisia

(Cauza C-738/18 P)

(2019/C 35/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Duferco Long Products SA (reprezentanți: J.-F. Bellis, R. Luff, M. Favart, Q. Declève, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

1.	Anularea hotărârii atacate (T-93/17, EU:T:2018:558);

2.	Anularea articolului 1 litera (f) și a articolului 2 din Decizia Comisiei din 20 ianuarie 2016 privind ajutoarele de stat SA.33926 2013/C (ex 2013/NN, 2011/CP) puse în aplicare de Belgia în favoarea Duferco;

3.	Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin recursul său, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a refuzat să examineze două erori de calcul săvârșite de Comisie în cadrul evaluării caracterului pari passu al celei de a șasea măsuri vizate de Decizia Comisiei din 20 ianuarie 2016 privind ajutoarele de stat SA.33926 2013/C (ex 2013/NN, 2011/CP), precum și în aplicarea criteriului investitorului privat în economia de piață.

Recurenta susține mai precis că:

—	Tribunalul nu a efectuat un control jurisdicțional adecvat al modului în care Comisia a aplicat criteriul investitorului privat în economia de piață;

—	Tribunalul ar fi trebuit mai degrabă să examineze, cu prioritate, motivul întemeiat pe erori săvârșite de Comisie în cadrul evaluării caracterului pari passu al acestei a șasea măsuri decât să privilegieze analiza documentelor furnizate de Belgia.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/17

Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe/Comisia

(Cauza T-545/11 RENV) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente privind prima autorizare de introducere pe piață a substanței active «glifosat» - Refuz parțial de acordare a accesului - Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț - Articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 - Interes public superior - Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 - Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 - Directiva 91/414/CEE”])

(2019/C 35/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Stichting Greenpeace Nederland (Amsterdam, Țările de Jos), Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: B. Kloostra și A. van den Biesen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Buchet, P. Ondrůšek și L. Pignataro-Nolin, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantelor: Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk, C. Meyer-Seitz, H. Shev, L. Swedenborg și F. Bergius, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și D. Klebs, agenți), European Chemical Industry Council (Cefic) (Bruxelles) și Association européenne pour la protection des cultures (ECPA) (Bruxelles) (reprezentanți: I. Antypas și D. Waelbroeck, avocați), CropLife International AISBL (CLI) (Bruxelles) (reprezentanți: R. Cana, E. Mullier, avocați, și D. Abrahams, barrister), CropLife America Inc. (Washington, DC, Statele Unite), National Association of Manufacturers of the United States of America (NAM) (Washigton) și America Chemistry Council Inc. (ACC) (Washington) (reprezentanți: inițial M. Abenhaïm și K. Nordlander, avocați, ulterior K. Nordlander și M. Zdzieborska, solicitor, și în final K. Nordlander, M. Zdzieborska și Y.-A. Benizri, avocat) și European Crop Care Association (ECCA) (Bruxelles) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE privind anularea Deciziei Comisiei din 10 august 2011 prin care s-a refuzat accesul la volumul 4 al proiectului de raport de evaluare, întocmit de Republica Federală Germania în calitate de stat membru raportor, a substanței active „glifosat”, în temeiul Directivei 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Stichting Greenpeace Nederland și Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Regatul Suediei și Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 355, 3.12.2011.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/18

Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Lituania/Comisia

(Cauza T-508/15) (1)

([„FEOGA, FEGA și Feader - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Lituania - Ajutor pentru pensionarea anticipată - Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 - Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - Noțiunea de exercitare a unei activități agricole comerciale - Legătură cu noțiunea de exploatații de semisubzistență”])

(2019/C 35/21)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Republica Lituania (reprezentanți: D. Kriaučiūnas, M. Palionis, T. Lozoraitis, R. Krasuckaitė și A. Petrauskaitė, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Aquilina și J. Jokubauskaitė, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 236 TFUE și privind anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2015, L 182, p. 39), întrucât a impus Republicii Lituania o corecție financiară forfetară de 5 %, excluzând astfel cuantumul de 1 938 300,08 de euro de la finanțarea plătită în cadrul măsurii „Pensionare anticipată” în perioada cuprinsă între 16 octombrie 2010 și 15 octombrie 2013.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Lituania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 371, 9.11.2015.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/18

Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – HM/Comisia

(Cauza T-587/16) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Anunțul de concurs EPSO/AST SC/03/15 - Neadmitere pentru a participa la probele de evaluare - Cerere de reexaminare - Refuzul de a transmite această cerere comisiei de evaluare din cadrul concursului general pe motiv de tardivitate - Repartizare a competențelor între EPSO și comisia de evaluare din cadrul concursului”))

(2019/C 35/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: HM (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Bohr și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE, vizând anularea, pe de o parte, a Deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 17 august 2015 de a nu lua în considerare cererea de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare de neadmitere a reclamantei la etapa următoare a concursului EPSO/AST-SC/03/15-3 și, pe de altă parte, a „deciziei implicite” a comisiei de evaluare de respingere a acestei cereri

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 17 august 2015 de a nu lua în considerare cererea de reexaminare a deciziei comisiei de evaluare de neadmitere a lui HM la etapa următoare a concursului EPSO/AST-SC/03/15-3.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 191, 30.5.2016 (cauză înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene sub numărul F-17/16 şi transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/19

Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Brahma/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-603/16) (1)

([„Funcție publică - Funcționari stagiari - Perioadă de stagiu - Prelungirea duratei stagiului - Concediere la finalul stagiului - Articolul 34 din statut - Abuz de putere - Obligație de motivare - Articolul 25 alineatul (2) din statut - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 90 alineatul (2) din statut - Răspundere - Cerințe de formă - Regula concordanței dintre cererea introductivă și reclamație - Admisibilitate - Prejudiciu material - Prejudiciu moral - Legătură de cauzalitate”])

(2019/C 35/23)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Zoher Brahma (Thionville, Franța) (reprezentant: A. Tymen, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentanți: inițial J. Inghelram și L. Tonini Alabiso, ulterior J. Inghelram și Á. Almendros Manzano, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și prin care se urmărește, pe de o parte, anularea deciziei din 17 iulie 2015 prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis să nu îl titularizeze pe reclamant și să procedeze la concedierea acestuia începând cu 31 iulie 2015, precum și a deciziei din 16 martie 2016 a comitetului responsabil cu reclamațiile, prin care s-a respins reclamația reclamantului împotriva deciziei din 17 iulie 2015 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului material și moral pe care reclamantul l-ar fi suferit în urma acestor decizii

Dispozitivul

1)	Anulează decizia grefierului Curții de Justiție a Uniunii Europene, în calitatea sa de autoritate împuternicită să facă numiri, din 17 iulie 2015, prin care a fost concediat domnul Zoher Brahma la finalul stagiului său, începând de la 31 iulie 2015.

Anulează decizia comitetului responsabil cu reclamațiile din 16 martie 2016 prin care s-a respins reclamația împotriva deciziei grefierului Curții de Justiție a Uniunii Europene, în calitatea sa de autoritate împuternicită să facă numiri, din 17 iulie 2015 prin care domnul Brahma a fost concediat la finalul stagiului său, începând cu 31 iulie 2015.

3)	Respinge în rest acțiunea.

4)	Obligă Curtea de Justiție a Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 296, 16.8.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-33/16 și transmisă Tribunalului Uniunii Europene la 1.9.2016).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/20

Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – PepsiCo/EUIPO – Intersnack Group (Exxtra Deep)

(Cauza T-82/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală Exxtra Deep - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 35/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PepsiCo, Inc. (New York, Statele Unite) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârâtă: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Rajh și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Intersnack Group GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: T. Lampel și M. Pfaff, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 noiembrie 2016 (cauza R 482/2016-4) privind o procedură de declarare a nulității între PepsiCo și Intersnack Group

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 noiembrie 2016 (cauza R 482/2016-4).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de PepsiCo, Inc.

3)	Intersnack Group GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 121, 18.4.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/21

Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Buck-Chemie/EUIPO – Henkel (Reprezentarea unor rezervoare pentru WC)

(Cauza T-296/17) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un rezervor pentru WC - Motiv de nulitate - Caracter individual - Articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”])

(2019/C 35/25)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Buck-Chemie GmbH (Herrenberg, Germania) (reprezentanți: C. Schultze, J. Ossing, R. D. Härer, C. Weber, H. Ranzinger, C. Brockmann și C. Gehweiler, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Henkel AG & Co. KGaA (Düsseldorf, Germania) (reprezentant: J. Schmidt, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 8 martie 2017 (cauza R 2113/2015-3) privind o procedură de declarare a nulității între Buck-Chemie și Henkel

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Buck-Chemie GmbH să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Henkel AG & Co. KGaA, inclusiv cheltuielile indispensabile efectuate în fața camerei de recurs a EUIPO.

(1) JO C 239, 24.7.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/21

Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – Shenzhen Jiayz Photo Industrial/EUIPO – Seven (SEVENOAK)

(Cauza T-339/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SEVENOAK - Marca internațională figurativă anterioară 7seven - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 35/26)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Shenzhen Jiayz Photo Industrial Ltd (Shenzhen, China) (reprezentant: M. de Arpe Tejero, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Lukošiūtė, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Seven SpA (Leinì, Italia) (reprezentant: L. Trevisan, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 23 martie 2017 (cauza R 1326/2016-1) privind o procedură de opoziție între Seven și Shenzhen Jiayz Photo Industrial.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 23 martie 2017 (cauza R 1326/2016-1).

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, opt zecimi din cele efectuate de Shenzhen Jiayz Photo Industrial Ltd.

4)	Seven SpA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o zecime din cele efectuate de Shenzhen Jiayz Photo Industrial.

5)	Shenzhen Jiayz Photo Industrial suportă o zecime din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 239, 24.7.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/22

Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Fruit of the Loom/EUIPO – Takko (FRUIT)

(Cauza T-424/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbale FRUIT - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Autoritate de lucru judecat - Articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 72 alineatul (6) din Regulamentul 2017/1001)])

(2019/C 35/27)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Fruit of the Loom, Inc. (Bowling Green, Kentucky, Statele Unite) (reprezentanți: S. Malynicz, QC și V. Marsland, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: D. Gája și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Takko Holding GmbH (Telgte, Germania)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 25 aprilie 2017 (cauza R 2119/2016-4), privind o procedură de decădere între Takko Holding şi Fruit of the Loom

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Fruit of the Loom, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 318, 25.9.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/23

Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – Bopp/EUIPO (Reprezentarea unui octogon echilateral)

(Cauza T-460/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ce reprezintă un cadru octogonal albastru - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (1) litera (b) și art. 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 35/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Carsten Bopp (Glashütten, Germania) (reprezentant: F. Pröckl, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Söder și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 mai 2017 (cauza R 1954/2016-4) privind o cerere de înregistrare ca marcă a Uniunii Europene a unui semn figurativ ce reprezintă un cadru octogonal albastru

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Carsten Bopp la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 300, 11.9.2017.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/23

Acțiune introdusă la 19 noiembrie 2018 – Galletas Gullón/EUIPO – Intercontinental Great Brands (gullón TWINS COOKIE SANDWICH)

(Cauza T-677/18)

(2019/C 35/29)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Galletas Gullón, SA (Aguilar de Campoo, Spania) (reprezentant: S. Martínez-Almeida y Alejos-Pita, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Intercontinental Great Brands LLC (East Hanover, New Jersey, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative gullón TWINS COOKIE SANDWICH – cererea de înregistrare nr. 13 877 543

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 septembrie 2018 în cauza R 2378/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtului și, dacă este cazul, a părții interveniente, la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului și a cheltuielilor efectuate în cadrul recursului în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/24

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2018 – ZV/Comisia

(Cauza T-684/18)

(2019/C 35/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZV (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantă solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor Comisiei, notificate prin scrisoarea din 12 februarie 2018, de respingere a candidaturii reclamantei la postul de ombudsman adjunct și de ocupare a postului prin numirea unui alt candidat;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe abuzul de putere și de procedură. În această privință, reclamanta invocă faptul că anunțul pentru ocuparea unui post vacant COM/2017/1739 nu permitea garantarea faptului că candidatul ales dispune efectiv de formarea și de experiența necesare pentru exercitarea postului vacant. Pe de altă parte, reclamanta invocă faptul că candidatul a cărui candidatură a fost reținută nu poseda toate calificările necesare, în special o experiență în mediere și cunoștințe juridice aprofundate privind Statutului funcționarilor Uniunii Europene.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea Deciziei C(2002) 601 a Comisiei din 4 martie 2002 privind serviciul de mediere consolidat, în măsura în care articolul 6 alineatul (3) prevede că președintele Comisiei numește ombudsmanii adjuncți la propunerea Ombudsmanului, însă nu prevede nici o procedură de preselecție, nici întocmirea unei liste a candidaților reținuți. Or, în speță, comitetul consultativ pentru numiri a organizat o procedură de preselecție și a supus Ombudsmanului cele trei candidaturi pe care le reținuse. Reiese, potrivit reclamantei, că Ombudsmanul nu a examinat toate candidaturile și că, așadar, acesta a propus președintelui Comisiei să procedeze la numirea candidatului reținut cu încălcarea dispoziției citate anterior.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare de care ar fi viciate deciziile atacate.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea anunțului pentru ocuparea unui post vacant COM/2017/1739 și pe o eroare vădită de apreciere. În această privință, reclamanta susține că, spre deosebire de ea, candidatul reținut nu îndeplinește condițiile cerute de anunțul menționat mai sus pentru ocuparea postului în litigiu, și anume o bună cunoaștere a Statutului funcționarilor și a reglementărilor aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți și o experiență în soluționarea litigiilor.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/25

Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2018 – Sony Interactive Entertainment Europe/EUIPO – Vieta Audio (Vita)

(Cauza T-690/18)

(2019/C 35/31)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Interactive Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Vieta Audio, SA (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Vita” – marca Uniunii Europene nr. 9 993 361

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 septembrie 2018 în cauza R 695/2018-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată proprii, precum și a celor ale reclamantei.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 72 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/25

Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2018 – KPN/Comisia

(Cauza T-691/18)

(2019/C 35/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KPN BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: P. van Ginneken și G. Béquet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2018) 3569 final a Comisiei din 30 mai 2018 prin care concentrarea rezultată din dobândirea de către Liberty Global plc a controlului exclusiv asupra Ziggo NV este declarată compatibilă cu piața internă și cu Acordul SEE (Cazul M.7000 — Liberty Global/Ziggo)

—	retrimiterea cazului la Comisie pentru a continua investigația în temeiul articolului 10 alineatul (5) din Regulamentul privind concentrările (1);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădire cu ocazia definirii pieței canalelor de televiziune premium de sport și de filme cu plată

—

În această privință, reclamanta susține că, în cursul procedurii administrative, a susținut că Ziggo Sport Totaal („ZST”) este „indispensabil” pentru furnizorii cu amănuntul de servicii de televiziune, în bandă largă sau mobile, și pentru pachetele care includ unul sau mai multe dintre aceste servicii, pentru a putea concura pe piața cu amănuntul. În opinia sa, acest lucru a fost confirmat de cercetarea de piață efectuată de Comisie. În consecință, cele două canale de televiziune premium de sport cu plată ZST și FOX Sports nu ar fi substituibile.

—	Reclamanta afirmă în continuare că Comisia a constatat cu toate acestea că exista o singură piață pentru furnizarea angro și achiziția de canale de televiziune premium de sport cu plată, incluzând ZST și FOX Sports, și că nu era necesară o segmentare ulterioară a pieței.

—	Potrivit reclamantei, aceste erori în definirea pieței ar vicia evaluarea ulterioară a Comisiei și, în cele din urmă, decizia de a permite fuziunea.

Al doilea motiv, prin care se invocă motivarea insuficientă de către Comisie a definirii pieței referitoare la canalele de televiziune premium de sport și de filme cu plată

—

În această privință, reclamanta susține că presupunerea Comisiei că FOX Sports și ZST fac parte din aceeași piață ar fi impus o explicație cuprinzătoare întrucât această presupunere este contrară cercetării de piață efectuate de Comisie care a evidențiat că ZST este „indispensabil” și deciziilor anterioare ale Comisiei.

—	În continuare reclamanta arată că Comisia nu a motivat definirea pieței pentru canalele de televiziune premium de filme cu plată.

—	Potrivit reclamantei, lipsa motivării definiri pieței ar vicia evaluarea ulterioară a Comisiei și, în cele din urmă, decizia de a permite fuziunea.

Al treilea motiv, prin care se susține că Comisia a săvârșit o eroare vădită în aprecierea posibilității excluderii ZST și a impactului acestuia pe piață pentru furnizarea angro și achiziția ZST

—	În această privință, reclamanta susține că fuziunea a crescut puterea părților la fuziune pe piața pentru ZST la întreg teritoriul Țărilor de Jos.

—	Reclamanta mai susține că, prin refuzul acordării accesului la ZST unor terți (în condiții viabile din punct de vedere economic), părțile la fuziune au posibilitatea să îi priveze de ZST pe concurenții lor în aval.

Al patrulea motiv, prin care se susține că Comisia și-a motivat insuficient aprecierea posibilității excluderii ZST și a impactului acestuia pe piață pentru furnizarea angro și achiziția ZST

—

În această privință, reclamanta arată că Comisia respinge argumentul că ZST este „indispensabil”, și prin urmare poate fi exclus, pe baza definirii pieței pe care o realizează la articolul 5.1.2.1 din decizia atacată. Bazându-se pe afirmația sa potrivit căreia decizia atacată nu conține o definire a pieței sau oferă o definire eronată a pieței, reclamanta susține că analiza Comisiei ar porni de la o premisă greșită.

—	Reclamanta afirmă în continuare că Comisia și-a motivat insuficient aprecierea imposibilității părților la fuziune de a exclude ZST și impactul acestuia.

Al cincilea motiv, prin care se susține săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite în aprecierea posibilității excluderii conținutului HBO

În această privință, reclamanta susține că Comisia a considerat incorect că părțile la fuziune nu au o putere semnificativă pe piață, pe baza lipsei unei definiri a pieței și a unor presupuneri greșite.

Al șaselea motiv, prin care se susține că Comisia a motivat insuficient aprecierea posibilității de a exclude conținutul HBO

În această privință, reclamanta susține că, în absența unei definiri credibile a pieței în ceea ce privește conținutul de filme, aprecierea Comisiei cu privire la efectele fuziunii asupra pieței menționate este automat insuficient motivată.

(1) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1, Ediție special, 08/vol. 1, p. 201).

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/27

Acțiune introdusă la 23 noiembrie 2018 – Montanari/SEAE

(Cauza T-692/18)

(2019/C 35/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marco Montanari (Reggio Emilia, Italia) (reprezentanți: A. Champetier și S. Rodrigues, avocați)

Pârât: Serviciul European pentru Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acestei acțiuni ca admisibilă și întemeiată;

—	anularea deciziei atacate prin care se refuza total sau parțial accesul reclamantului la documentul menționat anterior;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea este îndreptată împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Serviciului European de Acțiune Externă prin care se refuză reclamantului accesul la raportul din 29 iulie 2017 întocmit la finalul misiunii de mediere conduse de șeful diviziei „Asistență în misiuni”.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului nr. 1049/2001, a articolului 15 alineatul (3) TFUE și a articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, reclamantul susține că accesul publicului la documentele instituțiilor constituie principiul de drept, iar posibilitatea de refuz este excepția. Or, excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 și invocate de Serviciul European de Acțiune Externă nu pot justifica refuzul accesului la documente, pentru motivul că condițiile prevăzute la articolul menționat nu sunt îndeplinite.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 296 TFUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că deciziile atacate sunt afectate de nemotivare sau de o insuficiență a motivării.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/28

Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2018 – ZY/Comisia

(Cauza T-693/18)

(2019/C 35/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ZY (reprezentanți: N. Voß și D. Fouquet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în tot a Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în ceea ce privește anii 2012 și 2013;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în măsura în care în aceasta se dispune, în ceea ce privește anii 2012 și 2013, rambursarea de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 000 de ore pe an a mai mult de 20 % din taxele de rețea publicate, de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 500 de ore pe an a mai mult de 15 % din taxele de rețea publicate și de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 8 000 de ore pe an a mai mult de 10 % din taxele de rețea publicate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor legate de reprezentare și de deplasare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe o premisă eronată privind existența unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că în cadrul examinării pe care a efectuat-o cu privire la exonerarea în litigiu de taxele de rețea, Comisia a considerat în mod eronat că există o intervenție prin intermediul unei măsuri de stat.

În plus, în cadrul examinării elementului constitutiv reprezentat de „selectivitate”, Comisia a stabilit în mod eronat și incomplet sistemul de referință.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că în decizia Comisiei au fost stabilite obligații de plată retroactivă numai în sarcina consumatorilor sarcinii de bază care, în anii 2012 și 2013, au beneficiat de exonerarea completă a plății taxelor de rețea. Astfel, față de consumatorii sarcinii de bază care în aceeași perioadă au beneficiat de reduceri forfetare ale taxelor de rețea și în privința cărora nu s-au stabilit obligații de plată retroactivă, cei din prima categorie au fost tratați în mod inegal și au fost dezavantajați în mod nejustificat.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că pe baza împrejurărilor individuale putea nutri încrederea că va avea posibilitatea să beneficieze în continuare de taxele de rețea speciale.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/29

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2018 – DEI/Comisia

(Cauza T-694/18)

(2019/C 35/35)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) (Atena, Grecia) (reprezentanți: Bourtzalas Efthymios, Iliadou Aikaterini, Synodinos Charalampos, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantei solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2018)4947 final a Comisiei Europene din 30 iulie 2018 în cauza SA.50152 în măsura în care aceasta decide să nu ridice obiecții cu privire la schema de ajutoare pentru noul Mecanism tranzitoriu de indemnizare a flexibilității („noul MTIF”) notificat de Grecia, întemeindu-se pe concluzia că această schemă este compatibilă cu piața internă, conform articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată ale DEI.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Potrivit primului motiv, actul atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt și de încălcarea unei norme fundamentale de procedură la momentul aplicării articolului 108 alineatul (2) TFUE, în măsura în care Comisia nu a deschis procedura oficială de investigare.

Potrivit celui de al doilea motiv, actul atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt în ceea ce privește aprecierea potrivit căreia noul Mecanism tranzitoriu de indemnizare a flexibilității îndeplinește criteriile Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 în vederea aprecierii compatibilității ajutorului cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și în special a criteriilor privind necesitatea, proporționalitatea, efectul stimulativ și de prevenire a efectelor negative nedorite asupra concurenței.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/30

Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2018 – C.R.D.O.P „Jamón de Teruel/Paleta de Teruel”/EUIPO – Airesano Foods (AIRESANO BLACK El ibérico de Teruel)

(Cauza T-696/18)

(2019/C 35/36)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Consejo Regulador de la Denominación de Origen Protegida „Jamón de Teruel/Paleta de Teruel” (Teruel, Spania) (reprezentant: F. Pérez Álvarez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Airesano Foods, SL (La Puebla de Valverde, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii figurative AIRESANO BLACK El ibérico de Teruel – cererea de înregistrare nr. 15 240 005

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 24 septembrie 2018 în cauza R 88/2018-4

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a părților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/30

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2018 – Wacker Chemie/Comisia

(Cauza T-704/18)

(2019/C 35/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Wacker Chemie AG (München, Germania) (reprezentanți: M. Kachel și D. Fouquet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în măsura în care dispune, în ceea ce privește anii 2012 și 2013, rambursarea a mai mult de 20 % din taxele de rețea publicate de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 000 de ore pe an, a mai mult de 15 % din taxele de rețea publicate de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 500 de ore pe an și a mai mult de 10 % din taxele de rețea publicate de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 8 000 de ore pe an;

—	cu titlu subsidiar, anularea în tot a Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în ceea ce privește anii 2012 și 2013;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor legate de reprezentare și de deplasare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive care, în esență, sunt identice sau asemănătoare cu motivele invocate în acțiunea care face obiectul cauzei T-693/18, ZY/Comisia.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/31

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2018 – Air Liquide Industriegase/Comisia

(Cauza T-705/18)

(2019/C 35/38)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Air Liquide Industriegase GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: M. Kachel și D. Fouquet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea în tot a Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în ceea ce privește anii 2012 și 2013;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în măsura în care dispune, în ceea ce privește anii 2012 și 2013, rambursarea a mai mult de 20 % din taxele de rețea publicate de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 000 de ore pe an, a mai mult de 15 % din taxele de rețea publicate de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 500 de ore pe an și a mai mult de 10 % din taxele de rețea publicate de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 8 000 de ore pe an;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor legate de reprezentare și de deplasare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive care, în esență, sunt identice sau asemănătoare cu motivele invocate în acțiunea care face obiectul cauzei T-693/18, ZY/Comisia.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/32

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2018 – Air Liquide Deutschland/Comisia

(Cauza T-706/18)

(2019/C 35/39)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Air Liquide Deutschland GmbH (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: M. Kachel și D. Fouquet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în tot a Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în ceea ce privește anii 2012 și 2013;

—

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor legate de reprezentare și de deplasare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive care, în esență, sunt identice sau asemănătoare cu motivele invocate în acțiunea care face obiectul cauzei T-693/18, ZY/Comisia.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/32

Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2018 – Wyld/EUIPO – Kaufland Warenhandel (wyld)

(Cauza T-711/18)

(2019/C 35/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Wyld GmbH (München, Germania) (reprezentanți: M. Douglas, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kaufland Warenhandel GmbH & Co. KG (Neckarsulm, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „wyld” – cererea de înregistrare nr. 14 525 562

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 septembrie 2018 în cauza R 2621/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și permiterea înregistrării mărcii Uniunii Europene 14 525 562 „wyld” în măsura în care aceasta a fost respinsă;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.

28.1.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/34

Rectificare la comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-603/18

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 436 din 3 decembrie 2018 )

(2019/C 35/41)

Comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-603/18, ZE/Parlamentul, se citește după cum urmează:

„Acțiune introdusă la 9 octombrie 2018 – ZE/Parlamentul European

(Cauza T-603/18)

()

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: ZE (reprezentant: P. Giatagantzidis, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 25 septembrie a secretarului general al Parlamentului European prin care s-a dispus suspendarea din funcție a acestuia până la 31 octombrie, precum și a oricărui act conex,

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului său de a fi ascultat anterior adoptării deciziei atacate cu privire la el;

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care decizia atacată a fost adoptată în urma căutării și strângerii unor informații;

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului imparțialității de către secretarul general, întrucât acesta a dispus în același timp inițierea unei anchete administrative împotriva reclamantului și a adoptat decizia atacată;

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea vădită a dreptului său la protecția vieții private ca urmare a interdicției de a accede la locul său de muncă, precum și la dosarele sale personale;

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea prezumției de vinovăție și a caracterului secret al procedurii în cursul procedurii urmate, având în vedere declarațiile date presei de către înalți funcționari ai Parlamentului European.”

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 35

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 62 28 ianuarie 2019

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2019/C 35/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2019/C 35/02	Cauza C-600/16 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 – National Iranian Tanker Company/Consiliul Uniunii Europene (Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Republicii Islamice Iran – Înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Anulare a unei includeri de către Tribunal – Reincludere – Elemente de probă cu o dată anterioară primei includeri – Fapte cunoscute înainte de prima includere – Autoritate de lucru judecat – Întindere – Securitate juridică – Protecția încrederii legitime – Protecție jurisdicțională efectivă – Motiv de includere referitor la sprijinul logistic acordat guvernului Iranului – Întindere – Activitate de transport al țițeiului)	2
2019/C 35/03	Cauza C-248/17 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 – Bank Tejarat/Consiliul Uniunii Europene (Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Republicii Islamice Iran – Înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Anulare a unei includeri de către Tribunal – Reincludere – Motiv de includere referitor la sprijinul financiar acordat guvernului Iranului și la implicarea în achiziționarea de bunuri și de tehnologii interzise – Întindere – Finanțarea unor proiecte în sectorul petrolului și gazelor naturale – Elemente de probă cu o dată anterioară primei includeri – Fapte cunoscute înainte de prima includere – Articolul 266 TFUE – Autoritate de lucru judecat – Întindere – Protecție jurisdicțională efectivă)	3
2019/C 35/04	Cauze conexate C-262/17, C-263/17 și C-273/17: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia – Italia) – Solvay Chimica Italia SpA și alții (C-262/17), Whirlpool Europe Srl și alții (C-263/17), Sol Gas Primari Srl (C-273/17)/Autorità per l'energia elettrica, il gas e il sistema idrico [Trimitere preliminară – Piața internă a energiei electrice – Directiva 2009/72/CE – Rețele de distribuție – Articolul 28 – Sisteme de distribuție închise – Noțiune – Scutiri – Limite – Articolul 32 alineatul (1) – Accesul terților – Articolul 15 alineatul (7) și articolul 37 alineatul (6) litera (b) – Tarife datorate pentru serviciul de dispecerizare]	3
2019/C 35/05	Cauza C-264/17: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Münster – Germania) – Harry Mensing/Finanzamt Hamm [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 314 – Articolul 316 – Articolul 322 – Regimuri speciale pentru obiecte de artă – Regimul marjei de profit – Comercianți persoane impozabile – Livrarea de obiecte de artă de către autori sau succesorii în drepturi ai acestora – Operațiuni intracomunitare – Refuzul autorităților fiscale naționale de a recunoaște unei persoane impozabile beneficiul dreptului de a opta pentru aplicarea regimului marjei de profit – Condiții de aplicare – Drept de deducere a taxei achitate în amonte – Obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități]	4
2019/C 35/06	Cauza C-328/17: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 28 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale della Liguria – Italia) – Amt Azienda Trasporti e Mobilità SpA și alții/Atpl Liguria – Agenzia regionale per il trasporto pubblico locale SpA, Regione Liguria [Trimitere preliminară – Achiziții publice – Căi de atac – Directiva 89/665/CEE – Articolul 1 alineatul (3) – Directiva 92/13/CEE – Articolul 1 alineatul (3) – Dreptul la o cale de atac subordonat condiției introducerii unei cereri de ofertă în cadrul procedurii de atribuire a contractului]	5
2019/C 35/07	Cauza C-340/17 P: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 29 noiembrie 2018 – Alcohol Countermeasure Systems (International) Inc./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) [Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Procedură de declarare a nulității – Declararea nulității pe baza unei mărci anterioare a Regatului Unit – Utilizare serioasă – Dovadă – Efectele procedurii de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană asupra procedurii în fața Tribunalului și asupra legalității deciziei în litigiu – Inexistență]	6
2019/C 35/08	Cauza C-506/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 noiembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Slovenia (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Mediu – Depozite de deșeuri – Directiva 1999/31/CE – Articolul 14 literele (b) și (c) – Autorizație de exploatare – Închiderea unor depozite de deșeuri neautorizate – Autorizare a lucrărilor necesare pe baza unui plan de amenajare a spațiului aprobat – Stabilire a unei perioade temporare pentru executarea planului)	6
2019/C 35/09	Cauza C-548/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 29 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof – Germania) – Finanzamt Goslar/baumgarten sports & more GmbH [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxă pe valoarea adăugată (TVA) – Impozitare a agențiilor de jucători de fotbal profesionist – Plată eșalonată și supusă unei condiții – Faptul generator, exigibilitatea și recuperarea taxei]	7
2019/C 35/10	Cauza C-654/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Stuttgart (Germania) la 18 octombrie 2018 – Interseroh Dienstleistungsgesellschaft mbH/SAA Sonderabfallagentur Baden-Württemberg GmbH	8
2019/C 35/11	Cauza C-659/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Instrucción de Badalona (Spania) la 22 octombrie 2018 – Procedura penală împotriva lui VW	9
2019/C 35/12	Cauza C-681/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Brescia (Italia) la 31 octombrie 2018 – JH/KG	9
2019/C 35/13	Cauza C-686/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 5 noiembrie 2018 – OC și alții/Banca d’Italia și alții	10
2019/C 35/14	Cauza C-706/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad voor Vreemdelingenbetwistingen (Belgia) la 14 noiembrie 2018 – X/Belgische Staat	11
2019/C 35/15	Cauza C-717/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Beroep te Gent (Belgia) la 15 noiembrie 2018 – Procureur-generaal/X	12
2019/C 35/16	Cauza C-724/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 21 noiembrie 2018 – Cali Apartments SCI/Procureur général près la cour d'appel de Paris, Ville de Paris	12
2019/C 35/17	Cauza C-727/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 22 noiembrie 2018 – HX/Procureur général près la cour d'appel de Paris, Ville de Paris	13
2019/C 35/18	Cauza C-737/18 P: Recurs introdus la 27 noiembrie 2018 de Republica Portugheză împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 în cauza T-463/16, Portugalia/Comisia	14
2019/C 35/19	Cauza C-738/18 P: Recurs introdus la 27 noiembrie 2018 de Duferco Long Products SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 18 septembrie 2018 în cauza T-93/17, Duferco Long Products/Comisia	15
	Tribunalul
2019/C 35/20	Cauza T-545/11 RENV: Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe/Comisia [Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind prima autorizare de introducere pe piață a substanței active glifosat – Refuz parțial de acordare a accesului – Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț – Articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 – Interes public superior – Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 – Directiva 91/414/CEE]	17
2019/C 35/21	Cauza T-508/15: Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Lituania/Comisia [FEOGA, FEGA și Feader – Cheltuieli excluse de la finanțare – Cheltuieli efectuate de Lituania – Ajutor pentru pensionarea anticipată – Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 – Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 – Noțiunea de exercitare a unei activități agricole comerciale – Legătură cu noțiunea de exploatații de semisubzistență]	18
2019/C 35/22	Cauza T-587/16: Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – HM/Comisia (Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunțul de concurs EPSO/AST SC/03/15 – Neadmitere pentru a participa la probele de evaluare – Cerere de reexaminare – Refuzul de a transmite această cerere comisiei de evaluare din cadrul concursului general pe motiv de tardivitate – Repartizare a competențelor între EPSO și comisia de evaluare din cadrul concursului)	18
2019/C 35/23	Cauza T-603/16: Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Brahma/Curtea de Justiție a Uniunii Europene [Funcție publică – Funcționari stagiari – Perioadă de stagiu – Prelungirea duratei stagiului – Concediere la finalul stagiului – Articolul 34 din statut – Abuz de putere – Obligație de motivare – Articolul 25 alineatul (2) din statut – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 90 alineatul (2) din statut – Răspundere – Cerințe de formă – Regula concordanței dintre cererea introductivă și reclamație – Admisibilitate – Prejudiciu material – Prejudiciu moral – Legătură de cauzalitate]	19
2019/C 35/24	Cauza T-82/17: Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – PepsiCo/EUIPO – Intersnack Group (Exxtra Deep) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală Exxtra Deep – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	20
2019/C 35/25	Cauza T-296/17: Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Buck-Chemie/EUIPO – Henkel (Reprezentarea unor rezervoare pentru WC) [Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un rezervor pentru WC – Motiv de nulitate – Caracter individual – Articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002]	21
2019/C 35/26	Cauza T-339/17: Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – Shenzhen Jiayz Photo Industrial/EUIPO – Seven (SEVENOAK) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative SEVENOAK – Marca internațională figurativă anterioară 7seven – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	21
2019/C 35/27	Cauza T-424/17: Hotărârea Tribunalului din 22 noiembrie 2018 – Fruit of the Loom/EUIPO – Takko (FRUIT) [„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Marca Uniunii Europene verbale FRUIT – Utilizare serioasă a mărcii – Articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Autoritate de lucru judecat – Articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 72 alineatul (6) din Regulamentul 2017/1001)]	22
2019/C 35/28	Cauza T-460/17: Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2018 – Bopp/EUIPO (Reprezentarea unui octogon echilateral) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative ce reprezintă un cadru octogonal albastru – Motiv absolut de refuz – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 7 alineatul (1) litera (b) și art. 94 din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	23
2019/C 35/29	Cauza T-677/18: Acțiune introdusă la 19 noiembrie 2018 – Galletas Gullón/EUIPO – Intercontinental Great Brands (gullón TWINS COOKIE SANDWICH)	23
2019/C 35/30	Cauza T-684/18: Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2018 – ZV/Comisia	24
2019/C 35/31	Cauza T-690/18: Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2018 – Sony Interactive Entertainment Europe/EUIPO – Vieta Audio (Vita)	25
2019/C 35/32	Cauza T-691/18: Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2018 – KPN/Comisia	25
2019/C 35/33	Cauza T-692/18: Acțiune introdusă la 23 noiembrie 2018 – Montanari/SEAE	27
2019/C 35/34	Cauza T-693/18: Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2018 – ZY/Comisia	28
2019/C 35/35	Cauza T-694/18: Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2018 – DEI/Comisia	29
2019/C 35/36	Cauza T-696/18: Acțiune introdusă la 26 noiembrie 2018 – C.R.D.O.P Jamón de Teruel/Paleta de Teruel/EUIPO – Airesano Foods (AIRESANO BLACK El ibérico de Teruel)	30
2019/C 35/37	Cauza T-704/18: Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2018 – Wacker Chemie/Comisia	30
2019/C 35/38	Cauza T-705/18: Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2018 – Air Liquide Industriegase/Comisia	31
2019/C 35/39	Cauza T-706/18: Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2018 – Air Liquide Deutschland/Comisia	32
2019/C 35/40	Cauza T-711/18: Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2018 – Wyld/EUIPO – Kaufland Warenhandel (wyld)	32

	Rectificări
2019/C 35/41	Rectificare la comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-603/18 ( JO C 436, 3.12.2018 )	34