Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2019/C 16/01)

Ultima publicație

JO C 4, 7.1.2019

Publicații anterioare

JO C 455, 17.12.2018

JO C 445, 10.12.2018

JO C 436, 3.12.2018

JO C 427, 26.11.2018

JO C 408, 12.11.2018

JO C 399, 5.11.2018

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 noiembrie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Bundesarbeitsgericht – Germania) – Stadt Wuppertal (C-569/16), Volker Willmeroth, în calitatea sa de proprietar al TWI Technische Wartung und Instandsetzung Volker Willmeroth eK (C-570/16)/Maria Elisabeth Bauer (C-569/16), Martina Broßonn (C-570/16)

(Cauzele conexate C-569/16 și C-570/16) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolul 7 - Dreptul la concediu anual plătit - Raport de muncă care încetează din cauza decesului lucrătorului - Reglementare națională care împiedică plata către moștenitorii lucrătorului a unei indemnizații financiare pentru concediul anual plătit neefectuat de acesta - Obligația de interpretare conformă a dreptului național - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 31 alineatul (2) - Posibilitate de invocare în cadrul unui litigiu între particulari])

(2019/C 16/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Recurenți: Stadt Wuppertal (C-569/16), Volker Willmeroth, în calitatea sa de proprietar al TWI Technische Wartung und Instandsetzung Volker Willmeroth eK (C-570/16)

Intimate: Maria Elisabeth Bauer (C-569/16), Martina Broßonn (C-570/16)

Dispozitivul

1)

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, în aplicarea căreia, în cazul în care raportul de muncă încetează din cauza decesului lucrătorului, dreptul la concediu anual plătit dobândit în temeiul respectivelor dispoziții și neefectuat de acest lucrător înainte de deces se stinge fără a putea da naștere unui drept la o indemnizație financiară pentru respectivul concediu care să fie transmisibilă pe cale succesorală moștenitorilor lucrătorului menționat.

2)

În cazul imposibilității de a interpreta o reglementare națională precum cea în discuție în litigiile principale astfel încât să se asigure conformitatea acesteia cu articolul 7 din Directiva 2003/88 și cu articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, instanța națională sesizată cu un litigiu între moștenitorul unui lucrător decedat și fostul angajator al acestui lucrător trebuie să lase neaplicată reglementarea națională menționată și să se asigure că respectivului moștenitor i se acordă beneficiul unei indemnizații financiare, în sarcina acestui angajator, pentru concediul anual plătit dobândit în temeiul dispozițiilor menționate și neefectuat de respectivul lucrător înainte de deces. Această obligație se impune instanței naționale în temeiul articolului 7 din Directiva 2003/88 și al articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale atunci când litigiul opune un astfel de moștenitor unui angajator având calitatea de autoritate publică și în temeiul celei de a doua dintre aceste dispoziții atunci când litigiul opune moștenitorul unui angajator având calitatea de particular.

---

(1)  JO C 53, 20.2.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg – Germania) – Sebastian W. Kreuziger/Land Berlin

(Cauza C-619/16) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolul 7 - Dreptul la concediu anual plătit - Reglementare națională care prevede pierderea concediului anual neefectuat și a indemnizației financiare pentru concediul menționat în cazul în care nu a fost formulată o cerere de concediu de către lucrător înainte de încetarea raportului de muncă))

(2019/C 16/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din procedura principală

Apelant: Sebastian W. Kreuziger

Intimat: Land Berlin

Dispozitivul

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în măsura în care aceasta implică faptul că, în cazul în care lucrătorul nu a solicitat să își exercite dreptul la concediu anual plătit înainte de data încetării raportului de muncă, acesta își pierde – în mod automat și fără verificarea prealabilă a aspectului dacă i s-a oferit efectiv de către angajator, în special printr-o informare corespunzătoare din partea acestuia din urmă, posibilitatea de a-și exercita dreptul la concediu înainte de încetarea respectivă – zilele de concediu anual plătit la care avea dreptul în temeiul dreptului Uniunii la momentul acestei încetări, precum și, în mod corelativ, dreptul la o indemnizație financiară pentru acest concediu anual plătit neefectuat.

---

(1)  JO C 38, 6.2.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 noiembrie 2018 – Scuola Elementare Maria Montessori Srl/Comisia Europeană, Republica Italiană (C-622/16 P), Comisia Europeană/Scuola Elementare Maria Montessori Srl, Republica Italiană (C-623/16 P), Comisia Europeană/Pietro Ferracci, Republica Italiană (C-624/16 P)

(Cauzele conexate C-622/16 P-C-624/16 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Decizie prin care este declarată imposibilă recuperarea unui ajutor de stat incompatibil cu piața internă - Decizie prin care se constată inexistența unui ajutor de stat - Acțiuni în anulare introduse de concurenți ai beneficiarilor unor ajutoare de stat - Admisibilitate - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Afectare directă - Noțiunea „imposibilitate absolută” de recuperare a unui ajutor de stat incompatibil cu piața internă - Noțiunea „ajutor de stat” - Noțiunile „întreprindere” și „activitate economică”))

(2019/C 16/04)

Limba de procedură: italiana

Părțile

(C-622/16 P)

Recurentă: Scuola Elementare Maria Montessori Srl (reprezentanți: E. Gambaro și F. Mazzocchi, avvocati)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Grespan, P. Stancanelli și F. Tomat, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de G. De Bellis și S. Fiorentino, avvocati dello Stato)

(C-623/16 P)

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Grespan, P. Stancanelli și F. Tomat, agenți)

Celelalte părți din procedură: Scuola Elementare Maria Montessori Srl (reprezentanți: E. Gambaro și F. Mazzocchi, avvocati), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de G. De Bellis și S. Fiorentino, avvocati dello Stato)

(C-624/16 P)

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Grespan, P. Stancanelli și F. Tomat, agenți)

Celelalte părți din procedură: Pietro Ferracci, Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistată de G. De Bellis și S. Fiorentino, avvocati dello Stato)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 15 septembrie 2016, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia (T-220/13, nepublicată, EU:T:2016:484), în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea introdusă de Scuola Elementare Maria Montessori Srl prin care se solicita anularea Deciziei 2013/284/UE a Comisiei din 19 decembrie 2012 privind ajutorul de stat SA.20829 [C 26/2010, ex NN 43/2010 (ex CP 71/2006)] Schemă privind scutirea de la plata impozitului municipal pe bunuri imobile, acordată în cazul bunurilor imobile folosite de către entități necomerciale în scopuri specifice, aplicată de Italia, în măsura în care Comisia Europeană nu a dispus recuperarea ajutoarelor ilegale acordate în temeiul scutirii de Imposta comunale sugli immobili (impozitul municipal pe bunurile imobile).

2)	Respinge în rest recursul formulat în cauza C-622/16 P.

3)	Anulează Decizia 2013/284 în măsura în care Comisia Europeană nu a dispus recuperarea ajutoarelor ilegale acordate în temeiul scutirii de Imposta comunale sugli immobili (impozitul municipal pe bunurile imobile).

4)	Respinge recursurile formulate în cauzele C-623/16 P și C-624/16 P.

5)

Scuola Elementare Maria Montessori Srl suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul recursului formulat în cauza C-622/16 P, precum și două treimi din cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene și din propriile cheltuieli de judecată aferente acțiunii în fața Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-220/13.

6)

Comisia Europeană suportă, în ceea ce privește propriile cheltuieli de judecată, o treime din cheltuielile de judecată aferente acțiunii în fața Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-220/13 și pe cele aferente recursurilor formulate în cauzele C-622/16 P-C-624/16 P și, în ceea ce privește cheltuielile de judecată ale Scuola Elementare Maria Montessori Srl, o treime din cheltuielile de judecată aferente acțiunii în fața Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-220/13 și jumătate din cheltuielile de judecată aferente recursului formulat în cauza C-622/16 P, precum și pe cele efectuate în cadrul cauzei C-623/16 P.

7)	Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele C-622/16 P-C-624/16 P.

---

(1)  JO C 38, 6.2.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht – Germania) – Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV/Tetsuji Shimizu

(Cauza C-684/16) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Articolul 7 - Dreptul la concediu anual plătit - Reglementare națională care prevede pierderea concediului anual plătit neefectuat și a indemnizației financiare pentru concediul menționat în cazul în care nu a fost formulată o cerere de concediu de către lucrător înainte de încetarea raportului de muncă - Directiva 2003/88/CE - Articolul 7 - Obligația de interpretare conformă a dreptului național - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 31 alineatul (2) - Invocabilitate în cadrul unui litigiu între particulari])

(2019/C 16/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV

Intimat în recurs: Tetsuji Shimizu

Dispozitivul

1)

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia, în cazul în care lucrătorul nu a solicitat să își exercite dreptul la concediu anual plătit în perioada de referință în cauză, acest lucrător își pierde la sfârșitul acestei perioade – în mod automat și fără verificarea prealabilă a aspectului dacă acestuia i s-a oferit efectiv de către angajator, în special printr-o informare corespunzătoare din partea acestuia din urmă, posibilitatea de a-și exercita acest drept – zilele de concediu anual plătit dobândite în temeiul dispozițiilor menționate pentru perioada respectivă, precum și, în mod corelativ, dreptul la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat în cazul încetării raportului de muncă. Revine, în această privință, instanței de trimitere sarcina de a verifica, luând în considerare dreptul intern în ansamblul său și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, dacă poate ajunge la o interpretare a acestui drept de natură să garanteze deplina efectivitate a dreptului Uniunii.

2)

În cazul imposibilității de a interpreta o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal astfel încât să se asigure conformitatea cu articolul 7 din Directiva 2003/88 și cu articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, rezultă din această ultimă dispoziție că instanța națională sesizată cu un litigiu între un lucrător și fostul său angajator care are calitatea de particular trebuie să lase neaplicată reglementarea națională respectivă și să se asigure că, în ipoteza în care acest angajator nu poate stabili că a dat dovadă de deplina diligență necesară pentru ca lucrătorul să aibă efectiv posibilitatea de a-și efectua concediul anual plătit la care avea dreptul în temeiul dreptului Uniunii, respectivul lucrător nu poate fi privat nici de dreptul său dobândit la un asemenea concediu anual plătit, nici, în mod corelativ și în cazul încetării raportului de muncă, de indemnizația financiară pentru concediul neefectuat a cărei plată este, în acest caz, direct în sarcina angajatorului în cauză.

---

(1)  JO C 104, 3.4.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Danieli & C. Officine Meccaniche SpA și alții/Regionale Geschäftsstelle Leoben des Arbeitsmarktservice

(Cauza C-18/17) (1)

((Trimitere preliminară - Aderarea noilor state membre - Republica Croația - Măsuri tranzitorii - Libera prestare a serviciilor - Directiva 96/71/CE - Detașare de lucrători - Detașare a unor resortisanți croați și a unor resortisanți ai statelor terțe în Austria prin intermediul unei întreprinderi cu sediul în Italia))

(2019/C 16/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurenți: Danieli & C. Officine Meccaniche SpA, Dragan Panic, Ivan Arnautov, Jakov Mandic, Miroslav Brnjac, Nicolai Dorassevitch, Alen Mihovic

Autoritatea intimată: Regionale Geschäftsstelle Leoben des Arbeitsmarktservice

Dispozitivul

1)

Articolele 56 și 57 TFUE, precum și alineatul (2) al capitolului 2 din anexa V la Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice trebuie interpretate în sensul că un stat membru este îndreptățit să restricționeze, prin cerința deținerii unui permis de muncă, detașarea lucrătorilor croați angajați de o întreprindere cu sediul în Croația, în cazul în care detașarea acestor lucrători intervine prin punerea lor la dispoziție, în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (c) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, a unei întreprinderi cu sediul într-un alt stat membru, în vederea furnizării unei prestări de servicii de către această din urmă întreprindere în primul dintre aceste state membre.

2)

Articolele 56 și 57 TFUE trebuie interpretate în sensul că un stat membru nu este îndreptățit să impună ca resortisanții statelor terțe puși la dispoziția unei întreprinderi cu sediul într-un alt stat membru de către o altă întreprindere având de asemenea sediul în acest alt stat membru, în vederea furnizării unei prestări de servicii în primul dintre aceste state membre, să dețină un permis de muncă.

---

(1)  JO C 144, 8.5.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bezirksgericht Bleiburg/Okrajno Sodišče Pliberk – Austria) – Čepelnik d.o.o./Michael Vavti

(Cauza C-33/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Restricții - Servicii în cadrul pieței interne - Directiva 2006/123/CE - Legislația muncii - Detașare a unor lucrători în vederea efectuării unor lucrări de construcții - Declarare a lucrătorilor - Păstrarea și traducerea fișelor de salariu - Sistarea plăților - Plata unei garanții de către destinatarul serviciilor - Garanție pentru o eventuală amendă aplicată prestatorului de servicii))

(2019/C 16/07)

Limba de procedură: germana și slovena

Instanța de trimitere

Bezirksgericht Bleiburg/Okrajno Sodišče Pliberk

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Čepelnik d.o.o.

Pârât: Michael Vavti

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia autoritățile competente pot să impună unui beneficiar stabilit în acest stat membru să sisteze plățile către cocontractantul său stabilit într-un alt stat membru sau chiar să plătească o garanție într-un cuantum echivalent cu prețul lucrării încă neplătit, pentru a garanta plata eventualei amenzi care ar putea fi aplicată acestui cocontractant în cazul unei încălcări dovedite a legislației muncii din primul stat membru.

---

(1)  JO C 86, 20.3.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 noiembrie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Rechtbank Den Haag – Țările de Jos) – X (C-47/17), X (C-48/17)/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauzele conexate C-47/17 și C-48/17) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 - Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională - Criterii și mecanisme de determinare - Cerere de preluare sau de reprimire a unui solicitant de azil - Răspuns negativ al statului membru solicitat - Cerere de reexaminare - Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1560/2003 - Termen de răspuns - Expirare - Efecte])

(2019/C 16/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag zittingsplaats Haarlem

Părțile din procedura principală

Reclamanți: X (C-47/17), X (C-48/17)

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 118/2014 al Comisiei din 30 ianuarie 2014, trebuie interpretat în sensul că, în cadrul procedurii de determinare a statului membru competent pentru prelucrarea unei cereri de protecție internațională, statul membru sesizat cu o cerere de preluare sau de reprimire în temeiul articolului 21 sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, care, după ce a efectuat verificările necesare, a răspuns negativ la aceasta în termenele prevăzute la articolul 22 sau la articolul 25 din acest din urmă regulament și care, ulterior, a fost sesizat cu o cerere de reexaminare în temeiul respectivului articol 5 alineatul (2), trebuie să depună eforturi, într-un spirit de cooperare loială, să răspundă la aceasta din urmă într-un termen de două săptămâni.

În cazul în care statul membru solicitat nu răspunde în acest termen de două săptămâni la cererea menționată, procedura suplimentară de reexaminare este închisă în mod definitiv, astfel încât statul membru solicitant trebuie, de la expirarea termenului respectiv, să fie considerat responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu excepția cazului în care dispune încă de timpul necesar pentru a putea introduce, în termenele imperative prevăzute în acest scop la articolul 21 alineatul (1) și la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 604/2013, o nouă cerere de preluare sau de reprimire.

---

(1)  JO C 112, 10.4.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 noiembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-93/17) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Ajutoare declarate ilegale și incompatibile cu piața internă - Obligație de recuperare - Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor - Întreprindere care exercită atât activități civile, cât și activități militare - Neexecutare - Interese esențiale ale securității unui stat membru - Articolul 346 alineatul (1) litera (b) TFUE - Sancțiuni financiare - Penalitate cu titlu cominatoriu - Sumă forfetară - Capacitate de plată - Factor „n” - Factori care stau la baza evaluării capacității de plată - Produs intern brut - Ponderarea voturilor statului membru în cadrul Consiliului Uniunii Europene - Nouă regulă de vot în cadrul Consiliului])

(2019/C 16/09)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și B. Stromsky, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: K. Boskovits și A. Samoni-Rantou, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin neadoptarea, la data la care a expirat termenul acordat în scrisoarea de punere în întârziere emisă la 27 noiembrie 2014 de Comisia Europeană, a tuturor măsurilor pe care le impune executarea Hotărârii din 28 iunie 2012, Comisia/Grecia (C-485/10, nepublicată, EU:C:2012:395) Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE.

2)

Obligă Republica Elenă la plata către Comisia Europeană a unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 7 294 000 de euro pentru fiecare perioadă de șase luni începând de la data pronunțării prezentei hotărâri până la data executării Hotărârii din 28 iunie 2012, Comisia/Grecia (C-485/10, nepublicată, EU:C:2012:395).

3)	Obligă Republica Elenă la plata către Comisia Europeană a unei sume forfetare de 10 000 000 de euro.

4)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 noiembrie 2018 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-171/17) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2006/123/CE - Articolele 15-17 - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Sistem național de plată mobilă - Monopol))

(2019/C 16/10)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și H. Tserepa-Lacombe, agenți)

Pârâtă: Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Dispozitivul

1)

Prin introducerea și prin menținerea în vigoare a sistemului național de plată mobilă reglementat de nemzeti mobil fizetési rendszerről szóló 2011. évi CC. törvény (Legea nr. CC din 2011 privind sistemul național de plată mobilă) și de 356/2012. (XII. 13.) Korm. rendelet a nemzeti mobil fizetési rendszerről szóló törvény végrehajtásáról (Decretul guvernamental nr. 356/2012 de punere în aplicare a Legii privind sistemul național de plată mobilă), Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, și al articolului 56 TFUE.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Comisia Europeană și Ungaria suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 231, 17.7.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – Nova Kreditna Banka Maribor d.d./Republika Slovenija

(Cauza C-215/17) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Reutilizarea informațiilor din sectorul public - Directiva 2003/98/CE - Articolul 1 alineatul (2) litera (c) a treia liniuță - Cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții - Regulamentul (UE) nr. 575/2013 - Informații care trebuie publicate de către instituțiile de credit și societățile de investiții - Articolul 432 alineatul (2) - Excepții de la obligația de publicare - Informații comerciale considerate sensibile sau confidențiale - Aplicabilitate - Instituții de credit deținute majoritar de stat - Reglementare națională care prevede caracterul public al anumitor informații comerciale deținute de instituțiile menționate])

(2019/C 16/11)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurentă: Nova Kreditna Banka Maribor d.d.

Intimată: Republika Slovenija

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (c) a treia liniuță din Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public și articolul 432 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care impune unei bănci care s-a aflat sub influența dominantă a unei persoane de drept public să divulge date referitoare la contractele de consultanță, de servicii avocațiale, de drepturi de autor și de alte servicii cu caracter intelectual pe care le-a încheiat în perioada în care s-a aflat sub această influență dominantă, fără a fi admisă nicio excepție în temeiul protecției secretului de afaceri al acestei bănci, și, în consecință, nu se opun unei asemenea reglementări naționale.

---

(1)  JO C 213, 3.7.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus miesto apylinkės teismas – Lituania) – UAB „Renerga”/AB „Energijos skirstymo operatorius”, AB „Lietuvos energijos gamyba”

(Cauza C-238/17) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2009/72/CE - Articolul 3 alineatele (2), (6) și (15) și articolul 36 litera (f) - Piața internă a energiei electrice - Caracter ipotetic al întrebărilor preliminare - Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară])

(2019/C 16/12)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus miesto apylinkės teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „Renerga”

Pârâte: AB „Energijos skirstymo operatorius”, AB „Lietuvos energijos gamyba”

cu participarea: UAB „BALTPOOL”, Lietuvos Respublikos Vyriausybė, Achema AB, Achemos Grupė UAB

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Vilniaus miesto apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din orașul Vilnius, Lituania) prin decizia din 11 aprilie 2017 este inadmisibilă.

---

(1)  JO C 231, 17.7.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus – Finlanda) – procedură privind extrădarea lui Denis Raugevicius

(Cauza C-247/17) (1)

((Trimitere preliminară - Cetățenia Uniunii Europene - Articolele 18 și 21 TFUE - Cerere adresată unui stat membru de o țară terță prin care se solicită extrădarea unui cetățean al Uniunii, resortisant al altui stat membru, care și-a exercitat dreptul la liberă circulație în primul stat membru - Cerere formulată în vederea executării unei pedepse privative de libertate, iar nu în vederea urmăririi penale - Interdicția extrădării aplicată numai resortisanților naționali - Restricție privind libera circulație - Justificare întemeiată pe prevenirea impunității - Proporționalitate))

(2019/C 16/13)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein oikeus

Părtea din procedura principală

Denis Raugevicius

Dispozitivul

Articolele 18 și 21 TFUE trebuie interpretate în sensul că, în prezența unei cereri de extrădare, formulată de o țară terță, a unui cetățean al Uniunii Europene care și-a exercitat dreptul de liberă circulație, nu în scopul urmăririi penale, ci al executării unei pedepse privative de libertate, statul membru solicitat, a cărui legislație națională interzice extrădarea propriilor resortisanți în afara Uniunii în vederea executării unei pedepse și prevede posibilitatea ca o astfel de pedeapsă pronunțată în străinătate să fie executată pe teritoriul său, este obligat să asigure acestui cetățean al Uniunii, din moment ce el are reședința permanentă pe teritoriul său, un tratament identic cu cel rezervat propriilor resortisanți în materie de extrădare.

---

(1)  JO C 239, 24.7.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – C, A/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-257/17) (1)

((Trimitere preliminară - Competența Curții - Directiva 2003/86/CE - Dreptul la reîntregirea familiei - Articolul 15 - Refuzul acordării unui permis de ședere autonom - Reglementare națională care prevede o obligație de a promova un examen de integrare civică))

(2019/C 16/14)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelanți: C, A

Intimat: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Dispozitivul

1)

Curtea este competentă, în temeiul articolului 267 TFUE, să interpreteze articolul 15 din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei în situații precum cele în discuție în litigiile principale, în care instanța de trimitere este chemată să se pronunțe cu privire la acordarea unui permis de ședere autonom unui resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii Europene care nu și-a exercitat dreptul la liberă circulație, atunci când această dispoziție a devenit aplicabilă în astfel de situații, în mod direct și necondiționat, prin intermediul dreptului național.

2)

Articolul 15 alineatele (1) și (4) din Directiva 2003/86 nu se opune unei reglementări naționale care permite să se respingă o cerere de permis de ședere autonom formulată de un resortisant al unei țări terțe care a avut reședința mai mult de cinci ani pe teritoriul unui stat membru în scopul reîntregirii familiei pentru motivul că acesta nu a demonstrat promovarea unui examen de integrare civică privind limba și societatea acestui stat membru, cu condiția ca modalitățile concrete ale obligației de a promova acest examen să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului privind facilitarea integrării resortisanților țărilor terțe.

3)	Articolul 15 alineatele (1) și (4) din Directiva 2003/86 nu se opune unei reglementări naționale care prevede că permisul de ședere autonom poate fi eliberat numai de la data introducerii cererii aferente.

---

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 noiembrie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Raad van State – Țările de Jos) – Coöperatie Mobilisation for the Environment UA, Vereniging Leefmilieu/College van gedeputeerde staten van Limburg, College van gedeputeerde staten van Gelderland (C-293/17), Stichting Werkgroep Behoud de Peel/College van gedeputeerde staten van Noord-Brabant (C-294/17)

(Cauzele conexate C-293/17 și C-294/17) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Arii speciale de conservare - Articolul 6 - Evaluare corespunzătoare a efectelor unui plan sau ale unui proiect asupra unui sit - Program național de combatere a depunerilor de azot - Noțiunile „proiect” și „evaluare corespunzătoare” - Evaluare globală anterioară aprobărilor individuale ale unor exploatații agricole care provoacă astfel de depuneri))

(2019/C 16/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamante: Coöperatie Mobilisation for the Environment UA, Vereniging Leefmilieu

Pârâți: College van gedeputeerde staten van Limburg, College van gedeputeerde staten van Gelderland

cu participarea: G. H. Wildenbeest, Maatschap Smeets, Maatschap Lintzen-Crooijmans, W. A. H. Corstjens (C-293/17)

și

Reclamantă: Stichting Werkgroep Behoud de Peel

Pârât: College van gedeputeerde staten van Noord-Brabant

cu participarea: Maatschap Gebr. Lammers, Landbouwbedrijf Swinkels, Pluimveehouderij Van Diepen VOF, Vermeerderingsbedrijf Engelen, Varkenshouderij Limburglaan BV, Madou Agro Varkens CV (C-294/17)

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică trebuie interpretat în sensul că activitățile de pășunat al vitelor și de împrăștiere de îngrășăminte pe sau în sol în apropierea zonelor Natura 2000 pot fi calificate drept „proiect”, în sensul acestei dispoziții, chiar și în ipoteza în care aceste activități, întrucât nu ar reprezenta o intervenție fizică în mediul natural, nu ar constitui un „proiect”, în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

2)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că o activitate recurentă, precum împrăștierea de îngrășăminte pe sau în sol, autorizată în temeiul dreptului național înainte de intrarea în vigoare a acestei directive, poate fi considerată un singur proiect, în sensul dispoziției menționate, scutit de o nouă procedură de aprobare, cu condiția ca aceasta să constituie o operațiune unică, caracterizată printr-un obiectiv comun, o continuitate și o identitate, în special în ceea ce privește locurile și condițiile sale de executare. Dacă un proiect unic a fost autorizat înainte ca regimul de protecție prevăzut de aceeași dispoziție să devină aplicabil sitului în cauză, executarea acestui proiect este totuși susceptibilă de a intra sub incidența articolului 6 alineatul (2) din această directivă.

3)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări programatice naționale care permite autorităților competente să autorizeze proiecte pe baza unei „evaluări corespunzătoare”, în sensul acestei dispoziții, efectuată anterior și în care cantitatea totală determinată a depunerilor de azot a fost considerată compatibilă cu obiectivele de protecție ale reglementării menționate. Aceasta este însă situația numai în măsura în care, ceea ce revine în sarcina instanței naționale să verifice, o analiză aprofundată și completă a solidității științifice a acestei evaluări permite să se asigure că nu există nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere științific cu privire la lipsa unor efecte prejudiciabile ale fiecărui plan sau proiect pentru integritatea sitului în cauză.

4)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări programatice naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care scutește anumite proiecte care nu ating un anumit prag sau care nu depășesc un anumit plafon în ceea ce privește depunerile de azot de necesitatea de a obține o autorizație individuală, în cazul în care instanța națională se asigură că „evaluarea corespunzătoare”, în sensul acestei dispoziții, efectuată anterior, îndeplinește criteriul lipsei unei îndoieli științifice rezonabile cu privire la lipsa unor efecte prejudiciabile ale acestor planuri sau proiecte pentru integritatea siturilor în cauză.

5)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări programatice naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care permite ca o anumită categorie de proiecte, în speță, împrăștierea de îngrășăminte pe sau în sol și pășunatul vitelor, să fie pusă în aplicare fără a fi supusă unei obligații de autorizare și, prin urmare, unei evaluări corespunzătoare individualizate a efectelor sale asupra siturilor respective, cu excepția cazului în care împrejurări obiective permit să se excludă, cu certitudine, orice posibilitate ca proiectele respective, per se sau în combinație cu alte proiecte, să poată afecta în mod semnificativ aceste situri, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

6)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că o „evaluare corespunzătoare”, în sensul acestei dispoziții, nu poate lua în considerare existența unor „măsuri de conservare”, în sensul alineatului (1) al acestui articol, a unor „măsuri de prevenire”, în sensul alineatului (2) al articolului menționat, a unor măsuri care au fost adoptate în mod specific pentru un program precum cel în discuție în litigiul principal sau a măsurilor numite „autonome”, în măsura în care aceste măsuri sunt exterioare acestui program, dacă beneficiile preconizate ale acestor măsuri nu sunt sigure la momentul acestei evaluări.

7)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate trebuie interpretat în sensul că măsurile instituite printr-o reglementare națională, precum cea în discuție în litigiul principal, care includ modalități de supraveghere și de control al unor exploatații agricole ale căror activități provoacă depuneri de azot, precum și posibilitatea de a fi stabilite sancțiuni care pot merge până la închiderea exploatațiilor menționate sunt suficiente pentru respectarea acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 293, 4.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven kasatsionen sad (Bulgaria) – Bulgaria) – Wiemer & Trachte GmbH, în lichidare/Zhan Oved Tadzher

(Cauza C-296/17) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Proceduri de insolvență - Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 - Articolul 3 alineatul (1) - Competență internațională - Acțiune revocatorie - Competența exclusivă a instanțelor statului membru pe teritoriul căruia a fost deschisă procedura de insolvență])

(2019/C 16/16)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven kasatsionen sad (Bulgaria)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Wiemer & Trachte GmbH, în lichidare

Pârât: Zhan Oved Tadzher

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că competența instanțelor statului membru pe teritoriul căruia a fost deschisă procedura de insolvență de a se pronunța asupra unei acțiuni revocatorii formulate în cadrul procedurii de insolvență și îndreptate împotriva unui pârât care are sediul social sau domiciliul într-un alt stat membru este o competență exclusivă.

---

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Hellenische Republik/Leo Kuhn

(Cauza C-308/17) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competență judiciară în materie civilă și comercială - Domeniu de aplicare - Articolul 1 alineatul (1) - Noțiunea „materie civilă și comercială” - Obligațiuni emise de un stat membru - Participarea sectorului privat la restructurarea datoriei publice a acestui stat - Modificare unilaterală și retroactivă a condițiilor împrumutului - Clauze de acțiune colectivă - Acțiune exercitată împotriva statului respectiv de către creditori privați care dețin aceste obligațiuni în calitate de persoane fizice - Răspunderea statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorității publice])

(2019/C 16/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Hellenische Republik

Intimat: Leo Kuhn

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că un litigiu precum cel în discuție în cauza principală, referitor la o acțiune introdusă de o persoană fizică care a dobândit obligațiuni emise de un stat membru, împotriva acestuia și având ca obiect contestarea schimbului acestor obligațiuni cu obligațiuni cu o valoare mai mică, impus acestei persoane fizice prin efectul unei legi, adoptată în circumstanțe excepționale de legiuitorul național, în temeiul căreia aceste condiții au fost modificate în mod unilateral și retroactiv prin introducerea unei clauze de acțiune colectivă care permite majorității deținătorilor obligațiunilor vizate să impună acest schimb titularilor de obligațiuni aflați în minoritate, nu ține de „materia civilă și comercială”, în sensul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 283, 28.8.2017.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden – Țările de Jos) – Levola Hengelo BV/Smilde Foods BV

(Cauza C-310/17) (1)

((Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională - Directiva 2001/29/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 2 - Drepturi de reproducere - Noțiunea „operă” - Gustul unui produs alimentar))

(2019/C 16/18)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden

Părțile din procedura principală

Apelantă: Levola Hengelo BV

Intimată: Smilde Foods BV

Dispozitivul

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretată în sensul că se opune posibilității ca gustul unui produs alimentar să fie protejat prin dreptul de autor în temeiul acestei directive și ca o legislație națională să fie interpretată în sensul că acordă protecție unui asemenea gust în temeiul dreptului de autor.

---

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Verbraucherzentrale Baden-Württemberg e.V./Germanwings GmbH

(Cauza C-330/17) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 - Articolul 2 punctul 18 - Articolul 23 alineatul (1) - Transport - Norme comune pentru operarea serviciilor aeriene în Uniunea Europeană - Informare - Indicarea prețului final care urmează să fie plătit - Includerea tarifului pentru transportul aerian de pasageri în prețul final care urmează să fie plătit - Obligația de a indica tarifele pentru transportul aerian de pasageri în euro sau în moneda locală - Alegerea monedei locale pertinente - Criterii de legătură])

(2019/C 16/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Verbraucherzentrale Baden-Württemberg e.V.

Intimată: Germanwings GmbH

Dispozitivul

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate coroborat cu articolul 2 punctul 18 din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că, atunci când indică tarifele pentru transportul aerian de pasageri pentru serviciile aeriene intracomunitare, transportatorii aerieni care nu exprimă aceste tarife în euro sunt obligați să opteze pentru o monedă locală legată în mod obiectiv de serviciul oferit. Este cazul, în special, al monedei care are curs legal în statul membru în care este situat locul de plecare sau locul de sosire pentru zborul în cauză.

Astfel, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un transportator aerian cu sediul într-un stat membru în care euro are curs legal oferă pe internet un serviciu aerian pentru care locul de plecare pentru zborul în cauză este situat în alt stat membru, în care altă monedă decât euro are curs legal, tarifele pentru transportul aerian de pasageri pot, atunci când nu sunt exprimate în euro, să fie indicate în moneda care are curs legal în acest din urmă stat membru.

---

(1)  JO C 293, 4.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 15 noiembrie 2018 – Republica Estonia/Comisia Europeană, Republica Letonia

(Cauza C-334/17 P) (1)

((Recurs - Organizarea comună a piețelor - Sumă de debitat pentru cantitățile excedentare de zahăr neeliminate - Decizia 2006/776/CE - Cerere de modificare a unei decizii definitive a Comisiei Europene - Scrisoare de respingere - Cale de atac împotriva acestei scrisori - Admisibilitate))

(2019/C 16/20)

Limba de procedură: estona

Părțile

Recurentă: Republica Estonia (reprezentant: N. Grünberg, agent)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis și L. Naaber-Kivisoo, agenți, asistați de S. Mody, vandeadvokaat), Republica Letonia

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Republica Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Veneto – Italia) – Memoria Srl, Antonia Dall'Antonia/Comune di Padova

(Cauza C-342/17) (1)

((Trimitere preliminară - Restricții privind libertatea de stabilire - Competența Curții - Admisibilitatea cererii de decizie preliminară - Situație pur internă - Reglementare națională care interzice orice activitate lucrativă legată de păstrarea urnelor funerare - Test de proporționalitate - Coerența reglementării naționale))

(2019/C 16/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Veneto

Părțile din procedura principală

Reclamante: Memoria Srl, Antonia Dall'Antonia

Pârâtă: Comune di Padova

cu participarea: Alessandra Calore

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice, chiar în pofida voinței exprese a defunctului, depozitarului unei urne funerare să încredințeze unui terț păstrarea acesteia, care îi impune să o păstreze în locuința sa, cu excepția cazului în care o încredințează unui cimitir municipal, și, în plus, care interzice orice activitate exercitată în scop lucrativ care are ca obiect, chiar neexclusiv, păstrarea de urne funerare, indiferent cu ce titlu și indiferent pe ce durată.

---

(1)  JO C 309, 18.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – K, B/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-380/17) (1)

((Trimitere preliminară - Competența Curții - Directiva 2003/86/CE - Dreptul la reîntregirea familiei - Articolul 12 - Nerespectarea termenului de trei luni de la data acordării unei protecții internaționale - Beneficiar al statutului conferit de protecția subsidiară - Respingerea unei cereri de viză))

(2019/C 16/22)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți: K, B

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Dispozitivul

1)

Curtea este competentă, în temeiul articolului 267 TFUE, să interpreteze articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care instanța de trimitere este chemată să se pronunțe cu privire la dreptul la reîntregirea familiei al unui beneficiar al statutului conferit prin protecția subsidiară, atunci când această dispoziție a devenit aplicabilă într-o astfel de situație, în mod direct și necondiționat, prin intermediul dreptului național.

2)

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2003/86 nu se opune unei reglementări naționale care permite respingerea unei cereri de reîntregire a familiei depuse pentru un membru de familie al unui refugiat, pe baza dispozițiilor mai favorabile aplicabile refugiaților care figurează în capitolul V din această directivă, pentru motivul că această cerere a fost depusă la mai mult de trei luni de la acordarea statutului de refugiat susținătorului reîntregirii, oferindu-se în același timp posibilitatea de a depune o nouă cerere în cadrul unui alt regim, cu condiția ca această reglementare: — să prevadă că un astfel de motiv de refuz nu poate fi reținut în situații în care circumstanțe specifice fac în mod obiectiv scuzabilă depunerea tardivă a primei cereri; — să prevadă că persoanele în cauză sunt pe deplin informate cu privire la consecințele deciziei de respingere a primei cereri și la măsurile pe care trebuie să le ia pentru a-și exercita în mod eficace dreptul la reîntregirea familiei și — să garanteze că susținătorii reîntregirii recunoscuți ca refugiați continuă să beneficieze de condițiile mai favorabile privind exercitarea dreptului la reîntregirea familiei aplicabile refugiaților, prevăzute la articolele 10 și 11 sau la articolul 12 alineatul (2) din directiva menționată.

---

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom – Regatul Unit) – Dermod Patrick O'Brien/Ministry of Justice, fostul Department for Constitutional Affairs

(Cauza C-432/17) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 97/81/CE - Acordul-cadru privind munca pe fracțiune de normă, încheiat de CES, UCIPE și CEIP - Clauza 4 - Principiul nediscriminării - Lucrători pe fracțiune de normă - Pensie pentru limită de vârstă - Calculul cuantumului pensiei - Luare în considerare a perioadelor de vechime în muncă efectuate înainte de expirarea termenului de transpunere a Directivei 97/81/CE - Aplicare imediată în privința efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul legii vechi))

(2019/C 16/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of the United Kingdom

Părțile din procedura principală

Recurent: Dermod Patrick O'Brien

Intimat: Ministry of Justice, fostul Department for Constitutional Affairs

Dispozitivul

Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998, trebuie interpretată în sensul că, într-un caz precum cel în discuție în litigiul principal, perioadele de vechime anterioare datei de expirare a termenului de transpunere a Directivei 97/81, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23, trebuie să fie luate în considerare pentru stabilirea drepturilor la pensia pentru limită de vârstă.

---

(1)  JO C 318, 25.9.2017.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Heiko Jonny Maniero/Studienstiftung des deutschen Volkes eV

(Cauza C-457/17) (1)

([Trimitere preliminară - Egalitate de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică - Directiva 2000/43/CE - Articolul 3 alineatul (1) litera (g) - Domeniu de aplicare - Noțiunea „educație” - Atribuirea de către o fundație privată a unor burse destinate să încurajeze proiecte de cercetare sau de studii în străinătate - Articolul 2 alineatul (2) litera (b) - Discriminare indirectă - Atribuirea acestor burse condiționată de promovarea prealabilă în Germania a primului examen de stat în drept (Erste Juristische Staatsprüfung)])

(2019/C 16/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: Heiko Jonny Maniero

Intimată: Studienstiftung des deutschen Volkes eV

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, trebuie interpretat în sensul că atribuirea de către o fundație privată a unor burse destinate să sprijine proiecte de cercetare sau de studii în străinătate intră sub incidența noțiunii „educație”, în sensul acestei dispoziții, atunci când există o legătură suficient de strânsă între prestațiile financiare atribuite și participarea la aceste proiecte de cercetare sau de studii care intră ele înseși sub incidența aceleiași noțiuni de „educație”. Aceasta este situația, printre altele, atunci când aceste prestații financiare sunt legate de participarea candidaților potențiali la un astfel de proiect de cercetare sau de studii, au obiectivul de a elimina în tot sau în parte obstacolele financiare potențiale care afectează această participare și sunt apte să atingă acest obiectiv.

2)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/43 trebuie interpretat în sensul că faptul că o fundație privată stabilită într-un stat membru rezervă atribuirea unor burse destinate să sprijine proiecte de cercetare sau de studii juridice în străinătate candidaților care au promovat, în acest stat membru, un examen de drept, precum cel în discuție în litigiul principal, nu constituie o discriminare indirectă pe motive de rasă sau origine etnică, în sensul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) – Irlanda) – Brian Holohan și alții/An Bord Pleanálaen

(Cauza C-461/17) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale - Conservarea speciilor de faună și floră sălbatică - Proiect de construcție rutieră - Evaluare corespunzătoare a efectelor potențiale asupra mediului - Întinderea obligației de motivare - Directiva 2011/92/UE - Evaluarea efectelor anumitor proiecte - Anexa IV punctul 3 - Articolul 5 alineatul (3) litera (d) - Conținutul noțiunii „principalele alternative”])

(2019/C 16/25)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Brian Holohan, Richard Guilfoyle, Noric Guilfoyle, Liam Donegan

Pârât: An Bord Pleanálaen

Cu participarea: National Parks and Wildlife Service (NPWS)

Dispozitivul

1)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică trebuie interpretat în sensul că o „evaluare corespunzătoare” trebuie, pe de o parte, să determine totalitatea tipurilor de habitate și a speciilor pentru care un sit este protejat, precum și, pe de altă parte, să identifice și să examineze atât efectele proiectului propus asupra speciilor prezente în acest sit și pentru care acesta nu a fost clasificat, cât și pe cele asupra tipurilor de habitate și a speciilor situate în afara limitelor sitului menționat, cu condiția ca aceste efecte să fie susceptibile să afecteze obiectivele de conservare a sitului.

2)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că nu permite autorității competente să autorizeze un plan sau un proiect care lasă inițiatorului proiectului libertatea de a stabili ulterior anumiți parametri referitori la etapa de construcție, precum localizarea complexului de construcție și rutele de transport, decât dacă este sigur că autorizația stabilește condiții suficient de stricte care garantează că acești parametri nu vor avea efecte negative asupra integrității sitului.

3)

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că, atunci când autoritatea competentă respinge concluziile unei expertize științifice care pledează în favoarea obținerii unor informații suplimentare, „evaluarea corespunzătoare” trebuie să cuprindă o motivare explicită și detaliată, de natură să înlăture orice îndoială științifică rezonabilă cu privire la efectele lucrărilor preconizate asupra sitului în cauză.

4)

Articolul 5 alineatele (1) și (3), precum și anexa IV la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului trebuie interpretate în sensul că impun inițiatorului proiectului să furnizeze informații care examinează în mod explicit efectele semnificative ale proiectului său asupra tuturor speciilor identificate în declarația furnizată în temeiul acestor dispoziții.

5)

Articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2011/92 trebuie interpretat în sensul că inițiatorul proiectului trebuie să furnizeze informații referitoare la efectele asupra mediului atât ale opțiunii reținute, cât și ale fiecăreia dintre principalele alternative studiate de acesta, precum și motivele care stau la baza alegerii sale, ținând seama cel puțin de efectele lor asupra mediului, chiar în cazul respingerii de la început a unei asemenea alternative.

---

(1)  JO C 338, 9.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 7 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – K/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-484/17) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2003/86/CE - Dreptul la reîntregirea familiei - Articolul 15 - Refuzul acordării unui permis de ședere autonom - Reglementare națională care prevede o obligație de a promova un examen de integrare civică))

(2019/C 16/26)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelantă: K

Intimat: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Dispozitivul

Articolul 15 alineatele (1) și (4) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite să se respingă o cerere de permis de ședere autonom formulată de un resortisant al unei țări terțe care a avut reședința mai mult de cinci ani pe teritoriul unui stat membru în scopul reîntregirii familiei pentru motivul că acesta nu a demonstrat promovarea unui examen de integrare civică privind limba și societatea acestui stat membru, cu condiția ca modalitățile concrete ale obligației de a promova acest examen să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului privind facilitarea integrării resortisanților țărilor terțe, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

---

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 8 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Prahova – România) – Cartrans Spedition Srl/Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, Direcția Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii

(Cauza C-495/17) (1)

([Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Scutiri - Articolul 146 alineatul (1) litera (e) și articolul 153 - Operațiuni de transport rutier legate direct de exportul de bunuri - Prestare de servicii efectuată de intermediari care participă la asemenea operațiuni - Regimul probatoriu aferent exportului bunurilor - Declarație vamală - Carnetul TIR])

(2019/C 16/27)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Prahova

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cartrans Spedition Srl

Pârâte: Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova,

Direcția Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii

Dispozitivul

Articolul 146 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, pe de o parte, și dispoziția menționată coroborată cu articolul 153 din aceeași directivă, pe de altă parte, trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici fiscale a unui stat membru în temeiul căreia scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru prestarea serviciilor de transport legate direct de exportul de bunuri și, respectiv, pentru prestarea de servicii efectuate de intermediari care participă la această prestare a serviciilor de transport este condiționată de prezentarea de către persoana impozabilă a declarației vamale de export privind bunurile în cauză. În această privință, în vederea acordării scutirilor menționate, autoritățile competente au obligația să examineze dacă, din ansamblul elementelor de care ele pot dispune, îndeplinirea condiției legate de exportul bunurilor în cauză poate fi dedusă cu un grad de verosimilitate suficient de ridicat. În acest context, un carnet TIR vizat de autoritățile vamale ale țării terțe de destinație a bunurilor, prezentat de persoana impozabilă, constituie un element de care autoritățile menționate trebuie, în principiu, să țină seama în mod corespunzător, cu excepția cazului în care acestea au motive precise să se îndoiască de autenticitatea sau de fiabilitatea acestui document.

---

(1)  JO C 369, 30.10.2017.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 8 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret – Danemarca) – C&D Foods Acquisition ApS/Skatteministeriet

(Cauza C-502/17) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Proiect de cesiune de acțiuni ale unei subfiliale - Cheltuieli legate de prestări de servicii achiziționate în scopul acestei cesiuni - Cesiune nerealizată - Cerere de deducere a taxei achitate în amonte - Domeniu de aplicare al TVA-ului])

(2019/C 16/28)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: C&D Foods Acquisition ApS

Pârât: Skatteministeriet

Dispozitivul

Articolele 2 și 9, precum și 168 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că o operațiune de cesiune de acțiuni preconizată, dar nerealizată, precum cea în discuție în litigiul principal, care nu își poate găsi cauza exclusivă directă în activitatea economică taxabilă a societății în cauză sau care nu constituie prelungirea directă, permanentă și necesară a acestei activități economice nu intră în domeniul de aplicare al taxei pe valoarea adăugată.

---

(1)  JO C 347, 16.10.2016.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 noiembrie 2018 – BPC Lux 2 Sàrl/Comisia Europeană, Republica Portugheză

(Cauza C-544/17 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Ajutor al autorităților portugheze pentru rezoluția instituției financiare Banco Espírito Santo SA - Crearea și capitalizarea unei bănci-punte - Decizie a Comisiei Europene prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă - Interesul de a exercita acțiunea - Acțiune la instanțele naționale având ca obiect anularea deciziei de rezoluție a Banco Espírito Santo))

(2019/C 16/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: BPC Lux 2 Sàrl (reprezentanți: J. Webber și M. Steenson, solicitors, B. Woolgar, barrister și K. Bacon, QC)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și P.J. Loewenthal, agenți), Republica Portugheză

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 19 iulie 2017, BPC Lux 2 și alții/Comisia (T-812/14, nepublicată, EU:T:2017:560).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 402, 27.11.2017.

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret – Danemarca) – Skatteministeriet/Baby Dan A/S

(Cauza C-592/17) (1)

([Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Clasificare tarifară - Pozițiile și subpozițiile 4421, 7326, 7318 15 90, 7318 19 00 și 9403 90 10 - Articol special conceput pentru fixarea de bariere de siguranță pentru copii - Dumping - Validitatea Regulamentului (CE) nr. 91/2009 - Importuri de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din China - Acordul antidumping al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) - Regulamentul (CE) nr. 384/96 - Articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (1) - Definiția industriei comunitare])

(2019/C 16/30)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: Baby Dan A/S

Dispozitivul

1)

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile acestuia care rezultă succesiv din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 și din Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008, trebuie interpretată în sensul că un articol precum cel în discuție în litigiul principal, care permite fixarea de un perete sau de cadrul ușii a barierelor de siguranță amovibile pentru copii, nu constituie o parte a acestor bariere și trebuie clasificat la subpoziția 7318 15 90 din Nomenclatura combinată.

2)

Examinarea celei de a patra întrebări preliminare nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 91/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză.

---

(1)  JO C 424, 11.12.2017.

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 15 noiembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – „BTA Baltic Insurance Company” AS, fostă „Balcia Insurance” SE/„Baltijas Apdrošināšanas Nams” AS

(Cauza C-648/17) (1)

([Trimitere preliminară - Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto - Directiva 72/166/CEE - Articolul 3 alineatul (1) - Noțiunea „pagube produse de vehicule” - Accident în care sunt implicate două vehicule staționate într-o parcare - Prejudiciu material cauzat unui vehicul de un pasager al vehiculului vecin care a deschis portiera acestuia])

(2019/C 16/31)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Recurentă:„BTA Baltic Insurance Company” AS, fostă „Balcia Insurance” SE

Intimată:„Baltijas Apdrošināšanas Nams” AS

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi trebuie să fie interpretat în sensul că în sfera noțiunii „pagube produse de vehicule”, prevăzută în această dispoziție, intră situația în care pasagerul unui vehicul staționat într-o parcare, prin deschiderea portierei vehiculului respectiv, a lovit și a deteriorat vehiculul care era staționat lângă acesta.

---

(1)  JO C 72, 26.2.2018.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 25 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 2 de Terrassa – Spania) – Elena Barba Giménez/Francisca Carrión Lozano.

(Cauza C-426/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Beneficiar al asistenței judiciare - Remunerarea avocaților numiți din oficiu - Stabilirea tarifelor de ordinul avocaților - Absența informării prealabile a clientei privind tarifele avocatei - Solicitarea onorariilor - Verificarea existenței unor clauze abuzive și a unor practici neloiale - Litigiu principal - Sesizarea unui organ competent - Lipsa sesizării instanței naționale - Răspunsuri la întrebările preliminare - Utilitate - Lipsă - Inadmisibilitate vădită))

(2019/C 16/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 2 de Terrassa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Elena Barba Giménez

Pârât: Francisca Carrión Lozano

Dispozitivul

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Social nr. 2 de Terrassa (Curtea de Apel nr. 2 din Terrassa, Spania) prin decizia din 27 iunie 2017 este vădit inadmisibilă.

---

(1)  JO C 300, 11.9.2017

Recurs introdus la 3 mai 2018 de UF împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șaptea) din 7 martie 2018 în cauza T-422/17, UF/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-300/18)

(2019/C 16/33)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Recurent: UF (reprezentant: L. Gudaitės, avocat)

Celelalte părţi din procedură: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Curtea de Justiţie (Camera a zecea) a statuat prin Ordonanţa din 11 octombrie 2018 că recursul este vădit nefondat.

Recurs introdus la 15 august 2018 de Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 29 mai 2018 în cauza T-577/15, Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez/EUIPO – Núcleo de comunicaciones y control, S.L.

(Cauza C-534/18 P)

(2019/C 16/34)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez (reprezentant: M. Esteve Sanz, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și Núcleo de comunicaciones y control, S.L.

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate în partea în care se respinge primul motiv din cererea introductivă formulată în fața Tribunalului și în partea în care se respinge parțial al treilea motiv din cererea introductivă menționată;

—	admiterea capetelor de cerere cuprinse în primul motiv din cererea introductivă formulată în fața Tribunalului și, cu titlu subsidiar, în al treilea motiv din cererea introductivă menționată;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata către recurent a totalității cheltuielilor efectuate în fața Tribunalului și în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv al recursului, care cuprinde șase aspecte, este îndreptat împotriva motivării hotărârii atacate prin care s-a respins primul motiv al recursului formulat în fața Tribunalului, întemeiat pe încălcarea articolelor 63 alineatul (1), 64 alineatul (1) și 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) prin decizia camerei de recurs a EUIPO, întrucât camera de recurs putea în mod întemeiat să înlăture memoriul suplimentar în care erau expuse motivele căii de atac, prezentat de recurent în timp util în fața camerei de recurs a EUIPO.

Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție și a articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care a rezultat din nerespectarea obligației de motivare, întrucât Tribunalul nu se pronunță asupra inadmisibilității invocate de recurent, cu ocazia ședinței, în ceea ce privește argumentația expusă de EUIPO în memoriul său în răspuns.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurentul invocă o încălcare a articolului 36 din Statutul Curții de Justiție și a articolului 81 Regulamentul de procedură al Tribunalului, încălcare ce a rezultat din nerespectarea obligației de a constata din oficiu lipsa de motivare a deciziei atacate cu privire la motivele pentru care cererea de reexaminare a dovezii utilizării prezentate în fața diviziei de anulare nu a fost luată în considerare; (ii) o atingere adusă drepturilor de apărare ale recurentului, în măsura în care în hotărârea atacată s-a admis noua motivare dezvoltată în memoriul în răspuns la cererea introductivă a EUIPO, în loc să se invoce din oficiu lipsa de motivare care afectează decizia camerei de recurs; (iii) denaturarea faptelor ce rezultă din împrejurarea că Tribunalul a statuat că respectiva cameră de recurs putea înlătura în mod întemeiat memoriul înaintat a doua oară de recurent, în condițiile în care aceasta nu a înlăturat memoriul în discuție.

Prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă denaturarea faptelor și, în special, a elementelor conținute în memoriul principal și în memoriul suplimentar depuse de reclamantă în fața camerei de recurs a EUIPO.

Prin intermediul celui de al patrulea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolelor 63 alineatul (1), 64 alineatul (1), 76 alineatul (1) și 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul interpretează aceste dispoziții în mod eronat, confirmând decizia camerei de recurs a EUIPO de a nu se pronunța asupra unei cereri a recurentului, care a făcut obiectul dezbaterilor în fața camerei de recurs.

Prin intermediul celui de al cincilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolului 64 din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul a considerat că problema utilizării serioase a mărcii anterioare, atunci când nu este ridicată în fața camerei de recurs în mod expres, nu constituie un aspect de drept care trebuie examinat în mod necesar de către aceasta pentru a se soluționa litigiul dedus judecății sale.

Prin intermediul celui de al șaselea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolelor 60 și 64 din Regulamentul nr. 207/2009, precum și a normei 49 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 (2), în cadrul aplicării în speță a jurisprudenței aferente ultimelor două dintre dispozițiile menționate, care reglementează admisibilitatea căilor de atac în fața camerei de recurs a EUIPO, în măsura în care, în speță, camera de recurs nu a declarat inadmisibilă calea de atac și în care, chiar dacă acea cameră de recurs ar fi declarat inadmisibilă calea de recurs, această declarație ar fi adus atingere articolelor susmenționate, deoarece memoriile depuse de recurent nu erau afectate de nicio cauză de inadmisibilitate.

Al doilea motiv al recursului este îndreptat împotriva motivării hotărârii atacate prin care este respins în parte cel de al treilea motiv al acțiunii formulate de recurent în fața Tribunalului, întemeiat pe faptul că decizia camerei de recurs a încălcat articolul 8 din Regulamentul nr. 207/2009. Acest motiv cuprinde două aspecte.

Prin intermediul primului aspect, recurentul invocă încălcarea articolului 36 din Statutul Curții de Justiție, precum și a articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, ținând seama de lipsa de motivare a hotărârii atacate, care nu cuprinde nicio motivare a semnificației pe care o acordă considerațiilor expuse în decizia diviziei de anulare și în cea a camerei de recurs a EUIPO în privința produselor pentru care marca anterioară ar trebui considerată ca fiind înregistrată. Recurentul consideră de asemenea că aceste considerații au fost denaturate, în măsura în care semnificația pe care le-o atribuie hotărârea atacată intră în contradicție cu aprecierile cuprinse în aceste decizii, precum și cu susținerile părților și cu dovada depusă la dosar.

Par intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care Tribunalul a statuat în sensul că erau similare serviciile din clasa 42 protejate de marca în litigiu și produsele pentru care marca anterioară a fost considerată a fi înregistrată.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van Cassatie (Belgia) la 29 august 2018 – IK

(Cauza C-551/18)

(2019/C 16/35)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie

Partea din procedura principală

Recurent: IK

Întrebările preliminare

1)

Articolul 8 alineatul (1) litera (f) din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare (1) trebuie interpretat în sensul că este suficient ca o autoritate judiciară emitentă să menționeze în mandatul european de arestare doar pedeapsa privativă de libertate executorie aplicată, deci nu și pedeapsa complementară aplicată pentru aceeași infracțiune și prin aceeași hotărâre judecătorească, precum punerea la dispoziție, care va conduce la privarea efectivă de libertate doar după executarea primei pedepse privative de libertate și doar după o decizie expresă în acest sens a Strafuitvoeringsrechtbank (Tribunalul pentru Aplicarea Pedepselor)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 8 alineatul (1) litera (f) din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare trebuie interpretat în sensul că predarea de către statul membru al autorității judiciare de executare pe baza unui mandat european de arestare care menționează doar pedeapsa privativă de libertate executorie aplicată, deci nu și pedeapsa complementară a punerii la dispoziție, aplicată pentru aceeași infracțiune și prin aceeași hotărâre judecătorească, are drept consecință faptul că, în statul membru al autorității judiciare emitente, se poate proceda la privarea efectivă de libertate în vederea executării pedepsei complementare?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 8 alineatul (1) litera (f) din Decizia-cadru privind mandatul european de arestare trebuie interpretat în sensul că neincluderea pedepsei complementare a punerii la dispoziție în mandatul european de arestare, de către autoritatea judiciară emitentă, are drept consecință că pedeapsa complementară aplicată, despre care se poate presupune că autoritatea judiciară de executare nu are cunoștință, nu poate conduce la privarea efectivă de libertate în statul membru emitent?

---

(1)  Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială 19/vol. 6, p. 3).

Recurs introdus la 11 septembrie 2018 de Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 11 iulie 2018 în cauza T-643/13, Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH/Comisia Europeană

(Cauza C-568/18 P)

(2019/C 16/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH (reprezentanți: S. Altenschmidt, D. Jacob, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 11 iulie 2018 în cauza T-643/13;

—	anularea deciziei Comisiei din 15 septembrie 2013 cu referința GestDem nr. 2013/1504;

—	cu titlu subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului și trimiterea cauzei la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă următoarele motive:

1.

Tribunalul nu a îndeplinit cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 (1) pentru a refuza accesul la informații privind mediul. Acesta ar fi interpretat în mod extensiv motivul de refuz vizat la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (2) coroborat cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, în lumina dispozițiilor Convenției de la Aarhus. Tribunalul pornește în mod eronat de la principiul că informațiile privind eficienței privind emisiile de carbon ale unei instalații industriale sunt informații comerciale sensibile.

2.	Tribunalul a ignorat existența informațiilor de mediu privind emisiile, încălcând articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 și articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

3.	Pe de altă parte, Tribunalul nu ar fi ținut seama suficient de interesul public superior al accesului la informațiile de mediu în cauză pe care recurenta le-a invocat.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Erding (Germania) la 19 octombrie 2018 – F./Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

(Cauza C-656/18)

(2019/C 16/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Erding

Părțile din procedura principală

Reclamantă: F.

Pârâtă: Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

Cauza a fost radiată din registru prin Ordonanţa Curţii din 7 noiembrie 2018.

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2018 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-676/18)

(2019/C 16/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Condou-Durande, C. Cattabriga, G. von Rintelen, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea, cel mai târziu la 30 septembrie 2016, a tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/36/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, sau, indiferent de situație, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 28 alineatul (1) din directiva menționată;

—

obligarea Regatului Belgiei, în conformitate cu articolul 260 al treilea paragraf TFUE la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 49 906,50 euro pe zi, începând cu data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a Directivei 2014/36/UE, într-un cont care va fi indicat de Comisie;

—	obligarea Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Statele membre erau obligate în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Directiva 2014/36/UE să adopte măsurile naționale necesare pentru transpunerea obligațiilor conținute de această directivă cel mai târziu la 30 septembrie 2016. În lipsa comunicării tuturor măsurilor de transpunere a directivei de către Belgia, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

În acțiunea formulată, Comisia propune aplicarea în privința Belgiei a unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice în cuantum de 49 906,50 euro. Cuantumul penalității a fost calculat ținând seama de gravitatea, de durata încălcării, precum și de efectul disuasiv în funcție de capacitatea de plată a acestui stat membru.

---

(1)  Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri (JO 2014 L 94, p. 375).

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 7 noiembrie 2018 – Minister for Justice and Equality/ND

(Cauza C-685/18)

(2019/C 16/39)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Părțile din procedura principală

Reclamant: Minister for Justice and Equality

Pârât: ND

Întrebările preliminare

1)

Criteriile în funcție de care se stabilește dacă un procuror desemnat ca autoritate judiciară emitentă în înțelesul articolului 6 alineatul (1) (1) al Deciziei-cadru este o autoritate judiciară în sensul formulării autonome cuprinse în articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru din 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre sunt (1) procurorul este independent față de puterea executivă și (2) în propriul său sistem juridic, se consideră că procurorul administrează justiția sau că participă la administrarea justiției?

2)

În cazul unui răspuns negativ, care sunt criteriile în funcție de care o instanță națională trebuie să stabilească dacă un procuror care este desemnat ca autoritate judiciară emitentă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia-cadru este o autoritate judiciară în sensul articolului 6 alineatul (1)?

3)

În măsura în care criteriile includ cerința ca procurorul să administreze justiția sau să participe la administrarea justiției, îndeplinirea respectivei cerințe urmează să fie stabilită în conformitate cu statutul pe care îl deține în cadrul propriului sistem juridic sau în conformitate cu anumite criterii obiective? Dacă raportarea se face la niște criterii obiective, care sunt acestea?

4)	Ministerul Public din Republica Lituania este o autoritate judiciară în sensul noțiunii autonome cuprinse în articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru din 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre?

---

(1)  Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p.1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

Ordonanța președintelui Camerei întâi din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Fédération des fabricants de cigares, Coprova, E-Labo France, Smakq développement/Premier ministre, Ministre des Affaires sociales et de la Santé, cu participarea: Société J. Cortès France, Scandinavian Tobacco Group France, Villiger France

(Cauza C-288/17) (1)

(2019/C 16/40)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

Ordonanța președintelui Curții din 22 august 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Düsseldorf – Germania) – Stefan Neldner/Eurowings GmbH

(Cauza C-299/18) (1)

(2019/C 16/41)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 285, 13.8.2018.

Hotărârea Tribunalului din 15 noiembrie 2018 – PKK/Consiliul

(Cauza T-316/14) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva PKK în vederea combaterii terorismului - Înghețarea fondurilor - Competența Consiliului - Posibilitatea ca o autoritate a unui stat terț să fie calificată drept autoritate competentă în sensul Poziției comune 2001/931/PESC - Baza factuală a deciziilor de înghețare a fondurilor - Referire la acte de terorism - Control jurisdicțional - Obligația de motivare - Excepție de nelegalitate”))

(2019/C 16/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Kurdistan Workers’ Party (PKK) (reprezentanți: A. van Eik, T. Buruma și M. Wijngaarden, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial F. Naert și G. Étienne, ulterior F. Naert și H. Marcos Fraile, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial C. Brodie și V. Kaye, ulterior C. Brodie și S. Brandon, ulterior C. Brodie, C. Crane și R. Fadoju, ulterior C. Brodie, R. Fadoju și P. Nevill și, în sfârșit, R. Fadoju, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre și D. Gauci, ulterior D. Gauci și J. Norris-Usher și T. Ramopoulos și, în sfârșit, J. Norris-Usher, T. Ramopoulos și R. Tricot, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care s-a solicitat, inițial, anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 125/2014 al Consiliului din 10 februarie 2014 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 714/2013 (JO 2014, L 40, p. 9), în măsura în care acest act îl privește pe reclamant, precum și, ulterior, anularea altor acte consecutive, în măsura în care acestea îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 125/2014 al Consiliului din 10 februarie 2014 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 714/2013, în măsura în care privește Kurdistan Workers’ Party (PKK).

2)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 790/2014 al Consiliului din 22 iulie 2014 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 125/2014, în măsura în care privește PKK.

3)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/513 al Consiliului din 26 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 790/2014, în măsura în care privește PKK.

4)

Anulează Decizia (PESC) 2015/521 a Consiliului din 26 martie 2015 de actualizare și de modificare a listei persoanelor, grupurilor și entităților care fac obiectul articolelor 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei 2014/483/PESC, în măsura în care privește PKK.

5)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1325 al Consiliului din 31 iulie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2015/513, în măsura în care privește PKK.

6)

Anulează Decizia (PESC) 2015/1334 a Consiliului din 31 iulie 2015 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților care fac obiectul articolelor 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Deciziei 2015/521, în măsura în care privește PKK.

7)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2425 al Consiliului din 21 decembrie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2015/1325, în măsura în care privește PKK.

8)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1127 al Consiliului din 12 iulie 2016 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2015/2425, în măsura în care privește PKK.

9)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/150 al Consiliului din 27 ianuarie 2017 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2016/1127, în măsura în care privește PKK.

10)

Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1420 al Consiliului din 4 august 2017 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare 2017/150, în măsura în care privește PKK.

11)

Anulează Decizia (PESC) 2017/1426 a Consiliului din 4 august 2017 de actualizare a listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului, și de abrogare a Deciziei (PESC) 2017/154, în măsura în care îl privește pe reclamant.

12)	În rest, respinge cererea referitoare la declararea inaplicabilității în privința reclamantului a Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului.

13)	Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de PKK.

14)	Comisia Europeană și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 245, 28.7.2014.

Hotărârea Tribunalului din 15 noiembrie 2018 – Tempus Energy și Tempus Energy Technology/Comisia

(Cauza T-793/14) (1)

([„Ajutoare de stat - Piața de capacități în Regatul Unit - Schemă de ajutoare - Articolul 108 alineatele (2) și (3) TFUE - Noțiunea de îndoieli în sensul articolului 4 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Liniile directoare privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și pentru energie pentru perioada 2014-2020 - Decizia de a nu invoca obiecții - Neinițierea procedurii oficiale de investigare - Drepturi procedurale ale părților interesate”])

(2019/C 16/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Tempus Energy Ltd (Worcester, Regatul Unit) și Tempus Energy Technology Ltd (Cheltenham, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial J. Derenne, J. Blockx, C. Ziegler și M. Kinsella, ulterior J. Derenne, J. Blockx și C. Ziegler și, în final, J. Derenne și C. Ziegler, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, R. Sauer, K. Herrmann și P. Němečková, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial C. Brodie și L. Christie, agenți, asistați de G. Facenna, QC, ulterior S. Simmons, M. Holt, C. Brodie și S. Brandon, agenți, asistați de G. Facenna, QC, ulterior M. Holt, C. Brodie, S. Brandon și D. Robertson, agenți, asistați de G. Facenna, QC și, în final, S. Brandon, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei C(2014) 5083 final a Comisiei din 23 iulie 2014 de a nu ridica obiecții cu privire la schema de ajutoare privind piața de capacități a Regatului Unit, pentru motivul că schema menționată este compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE (ajutor de stat 2014/N-2) (JO 2014, C 348, p. 5)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2014) 5083 final a Comisiei din 23 iulie 2014 de a nu ridica obiecții cu privire la schema de ajutoare privind piața de capacități a Regatului Unit, pentru motivul că schema menționată este compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

2)	Obligă Comisia Europeană la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Tempus Energy Ltd și de Tempus Energy Technology Ltd.

3)	Regatul Unit suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 81, 9.3.2015.

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Psara și alții/Parlamentul

(Cauzele T-639/15-T-666/15 și T-94/16) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Parlamentul European - Cheltuieli realizate de membrii Parlamentului din indemnizațiile lor - Refuzul accesului - Documente inexistente - Date cu caracter personal - Regulamentul (CE) nr. 45/2001 - Necesitatea transferului de date - Examinare concretă și individuală - Acces parțial - Sarcină administrativă excesivă - Obligația de motivare”])

(2019/C 16/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă în cauza T-639/15: Maria Psara (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-640/15: Tina Kristan (Ljubljana, Slovenia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-641/15: Tanja Malle (Viena, Austria) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-642/15: Wojciech Cieśla (Varșovia, Polonia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-643/15: Staffan Dahllof (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-644/15: Delphine Reuter (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauzele T-645/15 și T-654/15: České centrum pro investigativní žurnalistiku o.p.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-646/15: Harry Karanikas (Chalandri, Grecia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauzele T-647/15 și T-657/15: Crina Boros (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauzele T-648/15, T-663/15 și T-665/15: Baltijas pētnieciskās žurnālistikas centrs Re:Baltica (Riga, Letonia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-649/15: Balazs Toth (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-650/15: Minna Knus-Galán (Helsinki, Finlanda) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-651/15: Atanas Tchobanov (Plessis-Robinson, Franța) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-652/15: Dirk Liedtke (Hamburg, Germania) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-653/15: Nils Mulvad (Risskov, Danemarca) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-655/15: Hugo van der Parre (Huizen, Țările de Jos) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-656/15: Guia Baggi (Florența, Italia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-658/15: Marcos García Rey (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-659/15: Mark Lee Hunter (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-660/15: Kristof Clerix (Bruxelles) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-661/15: Rui Araujo (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-662/15: Anuška Delić (Ljubljana) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-664/15: Jacob Borg (San Ġiljan, Malta) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamantă în cauza T-666/15: Matilda Bačelić (Zagreb, Croația) (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Reclamant în cauza T-94/16: Gavin Sheridan (reprezentanți: N. Pirc Musar și R. Lemut Strle, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Görlitz, C. Burgos și M. Windisch, agenți)

Obiectul

Cereri întemeiate pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea deciziilor Parlamentului A(2015) 8324 C, A(2015) 8463 C, A(2015) 8627 C, A(2015) 8682 C, A(2015) 8594 C, A(2015) 8551 C, A(2015) 8732 C, A(2015) 8681 C, A(2015) 8334 C, A(2015) 8327 C și A(2015) 8344 C din 14 septembrie 2015, A(2015) 8656 C, A(2015) 8678 C, A(2015) 8361 C, A(2015) 8663 C, A(2015) 8360 C, A(2015) 8486 C și A(2015) 8305 C din 15 septembrie 2015, A(2015) 8602 C, A(2015) 8554 C, A(2015) 8490 C, A(2015) 8659 C, A(2015) 8547 C, A(2015) 8552 C, A(2015) 8553 C, A(2015) 8661 C, A(2015) 8684 C și A(2015) 8672 C din 16 septembrie 2015 și A(2015) 13844 C din 14 ianuarie 2016 prin care Parlamentul a respins, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), cererile de confirmare ale reclamanților prin care se urmărea obținerea accesului la documente ale Parlamentului care conțin informații referitoare la indemnizațiile membrilor acestuia

Dispozitivul

1)	Conexează cauzele T-639/15-T-666/15 și T-94/16 în vederea pronunțării hotărârii.

2)	Respinge acțiunile.

3)

Îi obligă pe doamna Maria Psara, doamna Tina Kristan, doamna Tanja Malle, domnul Wojciech Cieśla, domnul Staffan Dahllof, doamna Delphine Reuter, České centrum pro investigativní žurnalistiku o.p.s., domnul Harry Karanikas, doamna Crina Boros, Baltijas pētnieciskās žurnālistikas centrs Re:Baltica, domnul Balazs Toth, doamna Minna Knus-Galán, domnul Atanas Tchobanov, domnul Dirk Liedtke, domnul Nils Mulvad, domnul Hugo van der Parre, doamna Guia Baggi, domnul Marcos García Rey, domnul Mark Lee Hunter, domnul Kristof Clerix, domnul Rui Araujo, doamna Anuška Delić, domnul Jacob Borg, doamna Matilda Bačelić și domnul Gavin Sheridan la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 48, 8.2.2016.

Hotărârea Tribunalului din 8 noiembrie 2018 – Mad Dogg Athletics/EUIPO – Aerospinning Master Franchising (SPINNING)

(Cauza T-718/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală SPINNING - Declarație parțială de decădere - Articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 16/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Mad Dogg Athletics, Inc. (Los Angeles, California, Statele Unite) (reprezentant: J. Steinberg, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Aerospinning Master Franchising s. r. o., fostă Aerospinning Master Franchising, Ltd., s.r.o. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: K. Labalestra, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 iulie 2016 (cauza R 2375/2014-5), privind o procedură de decădere între Aerospinning Master Franchising și Mad Doggs Athletics

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 21 iulie 2016 (cauza R 2375/2014-5), în măsura în care privește produsele din clasa 28 și serviciile din clasa 41, în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și a serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, cu modificările și revizuirile ulterioare.

2)	EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Mad Dogg Athletics, Inc.

3)	Aerospinning Master Franchising, s.r.o. suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 462, 12.12.2016.

Hotărârea Tribunalului din 8 noiembrie 2018 – Cocchi și Falcione/Comisia

(Cauza T-724/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Transferul drepturilor de pensie naționale - Articolul 24 din statut - Obligația de asistență a Uniunii - Pierderea interesului de a exercita acțiunea de către reclamanți în cursul procedurii - Nepronunțare asupra fondului în primă instanță - Legătură de cauzalitate”))

(2019/C 16/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Giorgio Cocchi (Wezembeek-Oppem, Belgia) și Nicola Falcione (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: S. Orlandi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și F. Simonetti, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 2 august 2016, Cocchi și Falcione/Comisia (F-134/11, EU:F:2016:194) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1)

Anulează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 2 august 2016, Cocchi și Falcione/Comisia (F-134/11), în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a constatat că nu mai era necesară pronunțarea asupra concluziilor în despăgubire formulate de domnii Giorgio Cocchi și Nicola Falcione în primă instanță.

2)	Respinge în rest recursul.

3)	Respinge concluziile în despăgubire formulate de domnii Cocchi și Falcione în cadrul acțiunii în primă instanță în cauza cu numărul F-134/11.

4)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs și procedurii în primă instanță în ceea ce privește concluziile în despăgubire.

---

(1)  JO C 441, 28.11.2016

Hotărârea Tribunalului din 8 noiembrie 2018 – QB/BCE

(Cauza T-827/16) (1)

([„Funcție publică - Personalul BCE - Exercițiu de evaluare - Raport de evaluare a carierei [2015] - Posibilitatea de a fi însoțit de un reprezentant sindical cu ocazia discuției de evaluare - Încălcarea normelor privind obiectivitatea și imparțialitatea evaluatorului - Remunerare - Decizie prin care se refuză acordarea unei progresii salariale - Admisibilitatea probelor - E-mail între un membru al personalului și «coach»-ul său folosind un serviciu de e-mail profesional - Răspundere”])

(2019/C 16/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: QB (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. von Lindeiner și B. Ehlers, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și pe articolul 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul UE și la Tratatul FUE și prin care se urmărește, pe de o parte, anularea raportului de evaluare a reclamantei privind perioada 2015 și a deciziei BCE din 15 decembrie 2015, prin care i se refuza acordarea unei progresii salariale și, în măsura în care este necesar, anularea deciziilor din 2 mai și din 15 septembrie 2016 ale BCE, prin care s-au respins recursul administrativ și, respectiv, reclamația reclamantei și, pe de altă parte, repararea unui prejudiciu pe care reclamanta l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Anulează raportul de evaluare a QB privind exercițiul de evaluare 2015 și decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din 15 decembrie 2015, prin care s-a refuzat QB beneficiul unei progresii salariale.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	BCE suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de QB.

---

(1)  JO C 22, 23.1.2017.

Hotărârea Tribunalului din 13 noiembrie 2018 – Camomilla/EUIPO – CMT (CAMOMILLA)

(Cauza T-44/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală CAMOMILLA - Marca națională figurativă anterioară CAMOMILLA - Respingere parțială a cererii de declarare a nulității - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Probe - Acțiune incidentă - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 64 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001)”])

(2019/C 16/48)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Camomilla Srl (Buccinasco, Italia) (reprezentanţi: M. Mussi și H. Chiappetta, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: L. Rampini și J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) (Napoli, Italia) (reprezentanţi: M. Franzosi, V. Jandoli, A. Stein și G. Rubino, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 noiembrie 2016 (cauza R 2250/2015-5), privind o procedură de declarare a nulității între CMT și Camomilla.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Respinge acțiunea incidentă.

3)	Camomilla Srl și CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT) suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

---

(1)  JO C 95, 27.3.2017.

Hotărârea Tribunalului din 15 noiembrie 2018 – Mabrouk/Consiliul

(Cauza T-216/17) (1)

([„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia - Măsuri adoptate împotriva unor persoane răspunzătoare de deturnare de fonduri publice și a persoanelor și entităților asociate - Înghețarea fondurilor - Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Menținerea numelui reclamantului pe listă - Bază factuală insuficientă - Eroare vădită de apreciere - Eroare de drept - Principiul bunei administrări - Termen rezonabil”])

(2019/C 16/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mohamed Marouen Ben Ali Ben Mohamed Mabrouk (Tunis, Tunisia) (reprezentanți: J.-R. Farthouat, N. Boulay și S. Crosby, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și J. Kneale, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei (PESC) 2017/153 a Consiliului din 27 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia (JO 2017, L 23, p. 19) și a Deciziei (PESC) 2018/141 a Consiliului din 29 ianuarie 2018 de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia (JO 2018, L 25, p. 38), în măsura în care aceste decizii îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Mohamed Marouen Ben Ali Ben Mohamed Mabrouk suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 195, 19.6.2017.

Hotărârea Tribunalului din 13 noiembrie 2018 – Polonia/Comisia

(Cauza T-241/17) (1)

([„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 585/2011 - Măsuri excepționale cu caracter temporar de sprijinire a sectorului fructelor și legumelor ca urmare a unei epidemii cauzate de bacteria cu potențial letal Escherichia coli enterohemoragică (E. coli) - Operațiuni de nerecoltare - Întinderea compensației în favoarea producătorilor care au realizat astfel de operațiuni - Cheltuieli efectuate de Polonia - Obligația de motivare”])

(2019/C 16/50)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna, M. Pawlicka, K. Straś și B. Paziewska, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Stobiecka-Kuik și D. Milanowska, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/264 a Comisiei din 14 februarie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2017, L 39, p. 12), în măsura în care a exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană un cuantum de 4 438 056,66 euro reprezentând cheltuieli efectuate de agenția de plată acreditată de Republica Polonă

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 195, 19.6.2017.

Hotărârea Tribunalului din 8 noiembrie 2018 – „Pro NGO!”/Comisia

(Cauza T-454/17) (1)

((„Achiziții publice - Procedură de cerere de ofertă - Ancheta unui auditor privat - Anchetă OLAF - Constatarea unor nereguli - Decizia Comisiei privind sancțiunea administrativă împotriva reclamantei - Excluderea de la procedurile de achiziții publice și de acordare de subvenții finanțate de bugetul general al Uniunii pentru o durată de șase luni - Înscriere pe baza datelor din sistemul de detectare rapidă și de excludere - Motiv nou - Dreptul la apărare”))

(2019/C 16/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă:„Pro NGO!” (Non-Governmental-Organisations/Nicht-Regierungs-Organisationen) e.V. (Köln, Germania) (reprezentant: M. Scheid, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac și B.-R. Killmann, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei Comisiei din 16 mai 2017 privind sancțiunea administrativă a excluderii reclamantei pentru o perioadă de șase luni de la procedurile de achiziții publice și de acordare de subvenții finanțate din bugetul general al Uniunii Europene și prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1) și a excluderii reclamantei pentru o perioadă identică de la acordarea fondurilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (JO 2015, L 58, p. 17)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă „Pro NGO!” (Non-Governmental-Organisations/Nicht-Regierungs-Organisationen) e.V. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 330, 2.10.2017.

Hotărârea Tribunalului din 14 noiembrie 2018 – Foodterapia/ EUIPO – Sperlari (DIETOX)

(Cauza T-486/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative DIETOX - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară Dietor - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul ((1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2019/C 16/52)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Foodterapia, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanţi: J. C. Erdozain López, J. Galán López și H. Téllez Robledo, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Sperlari Srl, fostă Cloetta Italia Srl (Cremona, Italia) (reprezentanţi: P. Pozzi și G. Ghisletti, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 12 mai 2017 (cauza R 1611/2016-5), referitoare la o procedură de opoziție între Cloetta Italia și Foodterapia

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Foodterapia, SL suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe ce efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Sperlari Srl, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de predecesorul în drepturi al acesteia din urmă în fața Camerei de recurs a EUIPO.

---

(1)  JO C 318, 25.9.2017.

Hotărârea Tribunalului din 13 noiembrie 2018 – Szentes/Comisia

(Cauza T-830/17) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Anunț de concurs - Concurs general - Condiții de admitere - Experiență profesională - Decizia comisiei de evaluare de a nu i se permite reclamantului să participe la concurs - Cerere de reexaminare - Excepție de nelegalitate - Obligația de motivare - Denaturarea informațiilor conținute în actul de candidatură - Eroare vădită de apreciere - Încălcarea anunțului de concurs”))

(2019/C 16/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gyula Szentes (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Mihaylova și B. Mongin, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea, pe de o parte, a deciziei președintelui comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/330/16 – Administratori în domeniul energiei nucleare (AD 7) din 24 februarie 2017 de a nu i se permite reclamantului să participe la faza următoare a acestui concurs și, pe de altă parte, în măsura necesară, a deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 29 septembrie 2017 de respingere a reclamației sale

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Gyula Szentes la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 63, 19.2.2018.

Hotărârea Tribunalului din 15 noiembrie 2018 – LMP Lichttechnik/EUIPO (LITECRAFT)

(Cauza T-140/18) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale LITECRAFT - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”])

(2019/C 16/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: LMP Lichttechnik Vertriebs GmbH (Ibbenbüren, Germania) (reprezentant: R. Plegge, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: W. Schramek și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 8 ianuarie 2018 (cauza R 699/2017-2), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal LITECRAFT ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă LMP Lichttechnik Vertriebs GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 161, 7.5.2018.

Ordonanța Tribunalului din 17 septembrie 2018 – H/Consiliul

(Cauza T-271/10 OST) (1)

((„Procedură - Omisiune de pronunţare asupra cheltuielilor de judecată”))

(2019/C 16/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: H (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. Vitro și F. Naert, agenți)

Obiectul

Cerere având ca obiect remedierea unei omisiuni de pronunţare asupra cheltuielilor de judecată în Hotărârea din 11 aprilie 2018, H/Consiliul (T-271/10 RENV, EU:T:2018:180).

Dispozitivul

1)

Punctul 174 din Hotărârea din 11 aprilie 2018, H/Consiliul (T-271/10 RENV, EU:T:2018:180), are următorul cuprins: „Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Totuşi, potrivit articolului 133 din Regulamentul de procedură, interpretat în coroborare cu articolul 219 din acelaşi regulament, în hotărârea prin care se finalizează judecata se dispune atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedurile desfășurate în fața Tribunalului, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs. În plus, potrivit articolului 134 alineatul (3) din regulamentul menţionat, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Tribunalul poate decide ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o parte să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte. În împrejurările speţei, trebuie să se decidă, pe de o parte, ca Consiliul să suporte cheltuielile de judecată efectuate, de reclamantă şi de el însuşi, până la pronunţarea hotărârii în recurs, numai în măsura în care acestea privesc aspectul admisibilităţii acţiunii şi, pe de altă parte, ca reclamanta să suporte toate celelalte cheltuieli de judecată efectuate, de Consiliu şi de ea însăşi, atât înainte cât şi după pronunţarea respectivă”.

2)

Punctul 2 din dispozitivul Hotărârii din 11 aprilie 2018, H/Consiliul (T-271/10 RENV, EU:T:2018:180) are următorul cuprins: „Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de H până la pronunţarea Hotărârii din 19 iulie 2016, H/Consiliul şi Comisia (C-455/14 P, EU:C:2016:569), numai în măsura în care acestea privesc aspectul admisibilităţii acţiunii. H suportă toate celelalte cheltuieli de judecată efectuate, de Consiliu şi de ea însăşi, atât înainte cât şi după pronunţarea respectivă”.

3)	H şi Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei cereri.

---

(1)  JO C 221, 14.8.2010.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 octombrie 2018 – Taminco/EFSA

(Cauza T-621/17 R)

([„Măsuri provizorii - Produse fitosanitare - Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 - Publicarea concluziilor examinării efectuate de EFSA cu privire la reexaminarea aprobării substanței active tiram - Cerere de aplicare a regimului de confidențialitate cu privire la anumite fragmente - Refuzul de a aplica regimul de confidențialitate - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”])

(2019/C 16/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Taminco BVBA (Gent, Belgia) (reprezentanți: C. Mereu și M. Grunchard, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (reprezentanți: D. Detken și S. Gabbi, agenți, asistați de R. van der Hout și C. Wagner, avocați)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanţi: G. Koleva și I. Naglis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 TFUE și 279 TFUE, prin care se solicită suspendarea executării deciziei EFSA din 18 iulie 2017 de respingere a cererilor de aplicare a regimului de confidențialitate formulate în cadrul cererii de reînnoire a aprobării substanței active tiram

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Revocă ordonanța din 19 septembrie 2017 dată în cauza T-621/17 R.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2018 – FT/ESMA

(Cauza T-625/18)

(2019/C 16/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: FT (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei ESMA41-137-1154 a directorului executiv al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) din 9 august 2018 prin care ESMA solicită recuperarea cuantumului de 12 000 EUR, aferente cheltuielilor de judecată efectuate de ESMA în cauza F-39/14;

—	anularea notei de debit corespunzătoare nr. 4440180170 din 10 august 2018 emise de ESMA;

—	obligarea ESMA la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 98 din normele financiare (1), a articolului 60 din normele financiare ale ESMA (2), a articolului 170 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, precum și a principiului egalității armelor între părți, întrucât cuantumul pretins datorat de reclamantă și stipulat în actele atacate nu a fost stabilit de Tribunal în conformitate cu articolul 170 menționat.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că cheltuielile pretinse de pârâtă nu sunt recuperabile, întrucât aceasta a depășit termenul rezonabil pentru introducerea unor asemenea cereri.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere de către pârâtă în ceea ce privește suma datorată de reclamantă, întrucât cuantumul pretins de 12 000 EUR este exorbitant.

---

(1)  Regulamentul (EU, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018 L 193, p. 1).

(2)  Decizia ESMA/2014/MB/38 a Consiliului de administrație privind normele financiare ale Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe.

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2018 – Industrial Química del Nalón/Comisia

(Cauza T-635/18)

(2019/C 16/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Industrial Química del Nalón, SA (Oviedo, Spania) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard, R. Crespi și S. Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității și temeiniciei acţiunii;

—	despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul cauzat de pârâtă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare directă a adoptării Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2013, L 261, p. 5), în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), evaluată la un cuantum total de 833 628 de euro sau la orice alt cuantum stabilit de reclamantă în cursul procedurii sau de Tribunal;

—

cu titlu subsidiar, stabilirea prin hotărâre interlocutorie a obligației pârâtei de a repara pierderea suferită și obligarea părților la prezentarea către Tribunal, în termen rezonabil de la data hotărârii, a cifrelor privind cuantumul compensației convenite între părți sau, în lipsa unui acord, obligarea părților să prezinte Tribunalului în aceeași perioadă pretenţiile lor însoțite de cifre detaliate în susținerea acestora;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă de dobânzi compensatorii la rata dobânzilor de întârziere, de la data pierderii suferite (și anume fie de la data intrării în vigoare a clasificării nelegale, fie de data materializării prejudiciului);

—	obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere de 8 % sau la orice altă rată corespunzătoare stabilită de Tribunal, calculate pe baza cuantumului de plată de la data hotărârii Tribunalului până la plata efectivă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin adoptarea și intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei (1) prin care substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” a fost clasificată ca substanța Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410). La 22 noiembrie 2017, Curtea a respins recursul Comisiei Europene formulat împotriva hotărârii Tribunalului de anulare în parte a Regulamentului (UE) nr. 944/2013, în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), din cauza unei erori manifeste de apreciere. Reclamanta a efectuat cheltuieli pentru a aplica clasificarea nelegală. Pârâta ar fi responsabilă pentru acele cheltuieli conform articolelor 268 și 340 TFUE, întrucât comportamentul pârâtei este nelegal prin aceea că constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului, prejudiciul cauzat este real și cert și există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul pârâtei și prejudiciul invocat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 261, 3.10.2013, p. 5).

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2018 – Tokai erftcarbon/Comisia

(Cauza T-636/18)

(2019/C 16/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tokai erftcarbon GmbH (Grevenbroich, Germania) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard, R. Crespi și S. Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității și temeiniciei acţiunii;

—	despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul cauzat de pârâtă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare directă a adoptării Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2013, L 261, p. 5), în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), evaluată la un cuantum total de 66 236,74 euro sau la orice alt cuantum stabilit de reclamantă în cursul procedurii sau de Tribunal;

—

cu titlu subsidiar, stabilirea prin hotărâre interlocutorie a obligației pârâtei de a repara pierderea suferită și obligarea părților la prezentarea către Tribunal, în termen rezonabil de la data hotărârii, a cifrelor privind cuantumul compensației convenite între părți sau, în lipsa unui acord, obligarea părților să prezinte Tribunalului în aceeași perioadă pretenţiile lor însoțite de cifre detaliate în susținerea acestora;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă de dobânzi compensatorii la rata dobânzilor de întârziere, de la data pierderii suferite (și anume fie de la data intrării în vigoare a clasificării nelegale, fie de data materializării prejudiciului);

—	obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere de 8 % sau la orice altă rată corespunzătoare stabilită de Tribunal, calculate pe baza cuantumului de plată de la data hotărârii Tribunalului până la plata efectivă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin adoptarea și intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei (1) prin care substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” a fost clasificată ca substanța Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410). La 22 noiembrie 2017, Curtea a respins recursul Comisiei Europene formulat împotriva hotărârii Tribunalului de anulare în parte a Regulamentului (UE) nr. 944/2013, în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), din cauza unei erori manifeste de apreciere. Reclamanta a efectuat cheltuieli pentru a aplica clasificarea nelegală. Pârâta ar fi responsabilă pentru acele cheltuieli conform articolelor 268 și 340 TFUE, întrucât comportamentul pârâtei este nelegal prin aceea că constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului, prejudiciul cauzat este real și cert și există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul pârâtei și prejudiciul invocat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 261, 3.10.2013, p. 5).

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2018 – Bawtry Carbon International/Comisia

(Cauza T-637/18)

(2019/C 16/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bawtry Carbon International Ltd (Doncaster, Regatul Unit) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard, R. Crespi și S. Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității și temeiniciei acţiunii;

—	despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul cauzat de pârâtă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare directă a adoptării Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2013, L 261, p. 5), în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), evaluată la un cuantum total de 194 200,06 euro sau la orice alt cuantum stabilit de reclamantă în cursul procedurii sau de Tribunal;

—

cu titlu subsidiar, stabilirea prin hotărâre interlocutorie a obligației pârâtei de a repara pierderea suferită și obligarea părților la prezentarea către Tribunal, în termen rezonabil de la data hotărârii, a cifrelor privind cuantumul compensației convenite între părți sau, în lipsa unui acord, obligarea părților să prezinte Tribunalului în aceeași perioadă pretenţiile lor însoțite de cifre detaliate în susținerea acestora;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă de dobânzi compensatorii la rata dobânzilor de întârziere, de la data pierderii suferite (și anume fie de la data intrării în vigoare a clasificării nelegale, fie de data materializării prejudiciului);

—	obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere de 8 % sau la orice altă rată corespunzătoare stabilită de Tribunal, calculate pe baza cuantumului de plată de la data hotărârii Tribunalului până la plata efectivă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin adoptarea și intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei (1) prin care substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” a fost clasificată ca substanța Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410). La 22 noiembrie 2017, Curtea a respins recursul Comisiei Europene formulat împotriva hotărârii Tribunalului de anulare în parte a Regulamentului (UE) nr. 944/2013, în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), din cauza unei erori manifeste de apreciere. Reclamanta a efectuat cheltuieli pentru a aplica clasificarea nelegală. Pârâta ar fi responsabilă pentru acele cheltuieli conform articolelor 268 și 340 TFUE, întrucât comportamentul pârâtei este nelegal prin aceea că constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului, prejudiciul cauzat este real și cert și există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul pârâtei și prejudiciul invocat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 261, 3.10.2013, p. 5).

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2018 – Deza/Comisia

(Cauza T-638/18)

(2019/C 16/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deza, a.s. (Valašské Meziříčí, Republica Cehă) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard, R. Crespi și S Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității și temeiniciei acţiunii;

—	despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul cauzat de pârâtă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare directă a adoptării Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2013, L 261, p. 5), în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), evaluată la un cuantum total de 4 784 000 CZK sau la orice alt cuantum stabilit de reclamantă în cursul procedurii sau de Tribunal;

—

cu titlu subsidiar, stabilirea prin hotărâre interlocutorie a obligației pârâtei de a repara pierderea suferită și obligarea părților la prezentarea către Tribunal, în termen rezonabil de la data hotărârii, a cifrelor privind cuantumul compensației convenite între părți sau, în lipsa unui acord, obligarea părților să prezinte Tribunalului în aceeași perioadă pretenţiile lor însoțite de cifre detaliate în susținerea acestora;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă de dobânzi compensatorii la rata dobânzilor de întârziere, de la data pierderii suferite (și anume fie de la data intrării în vigoare a clasificării nelegale, fie de data materializării prejudiciului);

—	obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere de 8 % sau la orice altă rată corespunzătoare stabilită de Tribunal, calculate pe baza cuantumului de plată de la data hotărârii Tribunalului până la plata efectivă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin adoptarea și intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei (1) prin care substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” a fost clasificată ca substanța Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410). La 22 noiembrie 2017, Curtea a respins recursul Comisiei Europene formulat împotriva hotărârii Tribunalului de anulare în parte a Regulamentului (UE) nr. 944/2013, în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), din cauza unei erori manifeste de apreciere. Reclamanta a efectuat cheltuieli pentru a aplica clasificarea nelegală. Pârâta ar fi responsabilă pentru acele cheltuieli conform articolelor 268 și 340 TFUE, întrucât comportamentul pârâtei este nelegal prin aceea că constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului, prejudiciul cauzat este real și cert și există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul pârâtei și prejudiciul invocat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 261, 3.10.2013, p. 5).

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2018 – SGL Carbon/Comisia

(Cauza T-639/18)

(2019/C 16/62)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: SGL Carbon SE (Wiesbaden, Germania) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard, R. Crespi și S. Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității și temeiniciei acţiunii;

—	despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul cauzat de pârâtă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare directă a adoptării Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2013, L 261, p. 5), în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), evaluată la un cuantum total de 1 022 172 de euro sau la orice alt cuantum stabilit de reclamantă în cursul procedurii sau de Tribunal;

—

cu titlu subsidiar, stabilirea prin hotărâre interlocutorie a obligației pârâtei de a repara pierderea suferită și obligarea părților la prezentarea către Tribunal, în termen rezonabil de la data hotărârii, a cifrelor privind cuantumul compensației convenite între părți sau, în lipsa unui acord, obligarea părților să prezinte Tribunalului în aceeași perioadă pretenţiile lor însoțite de cifre detaliate în susținerea acestora;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă de dobânzi compensatorii la rata dobânzilor de întârziere, de la data pierderii suferite (și anume fie de la data intrării în vigoare a clasificării nelegale, fie de data materializării prejudiciului);

—	obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere de 8 % sau la orice altă rată corespunzătoare stabilită de Tribunal, calculate pe baza cuantumului de plată de la data hotărârii Tribunalului până la plata efectivă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin adoptarea și intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei (1) prin care substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” a fost clasificată ca substanța Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410). La 22 noiembrie 2017, Curtea a respins recursul Comisiei Europene formulat împotriva hotărârii Tribunalului de anulare în parte a Regulamentului (UE) nr. 944/2013, în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), din cauza unei erori manifeste de apreciere. Reclamanta a efectuat cheltuieli pentru a aplica clasificarea nelegală. Pârâta ar fi responsabilă pentru acele cheltuieli conform articolelor 268 și 340 TFUE, întrucât comportamentul pârâtei este nelegal prin aceea că constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului, prejudiciul cauzat este real și cert și există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul pârâtei și prejudiciul invocat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 261, 3.10.2013, p. 5).

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2018 – August Wolff/EUIPO – Faes Farma (DermoFaes)

(Cauza T-643/18)

(2019/C 16/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Dr. August Wolff GmbH & Co. KG Arzneimittel (Bielefeld, Germania) (reprezentant: A. Thünken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Faes Farma, SA (Lamiaco-Leioa, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cerere de înregistrarea a mărcii Uniunii Europene verbale DermoFaes – cererea de înregistrare nr. 15 069 289

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 14 iunie 2018 în cauza R 1842/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea opoziției și respingerea cererii contestate;

—	obligarea EUIPO și, dacă este cazul, a intervenientei, la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor aferente procedurii în fața EUIPO.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2018 – Bilbaína de Alquitranes/Comisia

(Cauza T-645/18)

(2019/C 16/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bilbaína de Alquitranes, SA (Luchana-Baracaldo, Vizcaya, Spania) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard, R. Crespi și S. Saez Moreno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea admisibilității și temeiniciei acţiunii;

—	despăgubirea reclamantei pentru prejudiciul cauzat de pârâtă;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile suferite de aceasta ca urmare directă a adoptării Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO 2013, L 261, p. 5), în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), evaluată la un cuantum total de 488 871,30 euro sau la orice alt cuantum stabilit de reclamantă în cursul procedurii sau de Tribunal;

—

cu titlu subsidiar, stabilirea prin hotărâre interlocutorie a obligației pârâtei de a repara pierderea suferită și obligarea părților la prezentarea către Tribunal, în termen rezonabil de la data hotărârii, a cifrelor privind cuantumul compensației convenite între părți sau, în lipsa unui acord, obligarea părților să prezinte Tribunalului în aceeași perioadă pretenţiile lor însoțite de cifre detaliate în susținerea acestora;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă de dobânzi compensatorii la rata dobânzilor de întârziere, de la data pierderii suferite (și anume fie de la data intrării în vigoare a clasificării nelegale, fie de data materializării prejudiciului);

—	obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere de 8 % sau la orice altă rată corespunzătoare stabilită de Tribunal, calculate pe baza cuantumului de plată de la data hotărârii Tribunalului până la plata efectivă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin adoptarea și intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 944/2013 al Comisiei (1) prin care substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” a fost clasificată ca substanța Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410). La 22 noiembrie 2017, Curtea a respins recursul Comisiei Europene formulat împotriva hotărârii Tribunalului de anulare în parte a Regulamentului (UE) nr. 944/2013, în măsura în care a clasificat substanța „smoală, gudron de huilă, temp. Înaltă” ca Aquatic Acute 1 (H400) și Aquatic Chronic 1 (H410), din cauza unei erori manifeste de apreciere. Reclamanta a efectuat cheltuieli pentru a aplica clasificarea nelegală. Pârâta ar fi responsabilă pentru acele cheltuieli conform articolelor 268 și 340 TFUE, întrucât comportamentul pârâtei este nelegal prin aceea că constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului, prejudiciul cauzat este real și cert și există o legătură directă de cauzalitate între comportamentul pârâtei și prejudiciul invocat.

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 944/2013 al Comisiei din 2 octombrie 2013 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 261, 3.10.2013, p. 5).

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2018 – ZQ/Comisia

(Cauza T-647/18)

(2019/C 16/65)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: ZQ (reprezentant: C. Cortese, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziilor atacate, în special, a) anularea deciziei AIPN din 15 decembrie 2017, înregistrată în ARES la 18 decembrie 2017, sub numărul HR.E.2/AS/Ares (2017), având ca obiect „Request for assistance D/374/17” („Cerere de asistență D/374/17”) și privind respingerea cererii de asistență în cauză; b) anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei din 19 iulie 2018 a AIPN prin care se respinge reclamația prezentată de reclamant, având referința N. R/187/18, HR.E.2/Ares (2018); c) obligarea Comisiei la repararea prejudiciului suferit de reclamant în urma numeroaselor nelegalități a căror expresie este decizia atacată sau de care aceasta este strâns legată, prejudiciu cuantificat la suma de 1 000 000 de euro;

În plus

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul în speță contestă refuzul Comisiei de a admite cererea sa de asistență privind hărțuirea căreia i-ar fi fost victimă ca urmare a orientării sale sexuale.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de evaluare. — În această privință, reclamantul arată că, din punct de vedere general, eroarea vădită de evaluare rezultă în mod clar din părtinirea exprimată în decizia însăși, potrivit căreia afirmațiile reclamantului nu ar fi credibile deoarece s-ar referi la o perioadă foarte lungă care s-ar fi scurs fără ca reclamantul să prezinte un denunț formal. — Existența unei părtiniri ar fi, de asemenea, unica explicație a faptului că AIPN a înlăturat din cadrul deciziei atacate un ansamblu de fapte denunțate, care nu au făcut obiectul niciunei evaluări. — Susținerile reclamantului referitoare la hărțuirea pe care pretinde că a suferit-o ar fi fost clasate în grabă ca episoade normale de organizare defectuoasă sau de conflict natural în cadrul muncii

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului. Reclamantul arată în această privință: a) aplicarea unei noțiuni eronate a hărțuirii, care implică intenția de a prejudicia (animus nocendi) din partea autorului său; b) aplicarea unui standard de probă care nu corespunde celui impus de dreptul aplicabil (principiul probei), ci care implică, în schimb, proba dincolo de orice îndoială rezonabilă a existenței faptelor și a calificării juridice univoce a acestora; c) aplicarea unui standard de probă vădit eronat în ceea ce privește evaluarea credibilității denunțurilor în raport cu timpul scurs; d) încălcarea obligației de a efectua o anchetă din oficiu în prezența unor susțineri credibile.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nemotivare sau pe caracterul neadecvat al motivării. — Reclamantul arată în această privință că decizia atacată, chiar dacă se dorește luarea în considerare cu titlu complementar motivațiile conținute în decizia de respingere a reclamației, este într-o mare măsură lipsită de o motivare adecvată.

În ceea ce privește concluziile referitoare la repararea prejudiciului, reclamantul arată că toate condițiile impuse pe fond de jurisprudență ar fi îndeplinite în speță.

Acțiune introdusă la 22 octombrie 2018 – Super bock group, SGPS/EUIPO – Agus (Crystal)

(Cauza T-648/18)

(2019/C 16/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Super bock group, SGPS SA (Leça do Balio, Portugalia) (reprezentant: J. Mioludo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Agus sp. z o.o. (Varșovia, Polonia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale Crystal – cererea de înregistrare nr. 15 016 728

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 iulie 2018 în cauza R 299/2018-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea cererii de înregistrare nr. 15 016 728 – Crystal pentru toate produsele vizate;

—	obligarea EUIPO și a AGUS sp. z o.o. să suporte propriile cheltuieli de judecată și să plătească cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2018 – Reaktor Group/EUIPO (REAKTOR)

(Cauza T-650/18)

(2019/C 16/67)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Reaktor Group Oy (Helsinki, Finlanda) (reprezentant: L. Laaksonen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală REAKTOR – cererea de înregistrare nr. 13 752 522

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 august 2018 în cauza R 2626/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 august 2018 în cauza R 2626/2017-2, în măsura în aceasta a respins cererea de înregistrare nr. 13752522 a mărcii Uniunii Europene verbale REAKTOR pentru produse și servicii din clasele 9, 41 și 42 în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001, și admiterea în tot a cererii de publicare și de înregistrare a mărcii REAKTOR pentru toate produsele și serviciile declarate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului și în procedura în fața camerei de recurs (inclusiv cheltuielile de reprezentare).

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001.

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2018 – Soundio/EUIPO – E-Plus Mobilfunk (Vibble)

(Cauza T-665/18)

(2019/C 16/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Soundio A/S (Drammen, Norvegia) (reprezentanți: N. Köster și J. Albers, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: E-Plus Mobilfunk GmbH (Düsseldorf, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta în fața Tribunalului

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii Vibble – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 290 194

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 4 septembrie 2018 în cauza R 721/2018-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Acțiune introdusă la 9 noiembrie 2018 – Pinto Teixeira/SEAE

(Cauza T-667/18)

(2019/C 16/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: José Manuel Pinto Teixeira (Oeiras, Portugalia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

să declare și să hotărască:

—	anularea deciziei din 21 februarie 2018 prin care AIPN a refuzat să autorizeze exercitarea de către acesta a unei activități exterioare în temeiul articolului 16 din statut;

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată, precum și la plata sumei de 10 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 16 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în măsura în care decizia atacată ar fi fost adoptată după expirarea termenului de 30 de zile lucrătoare începând de la data primirii notificării intenției de a exercita o activitate profesională după încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori vădite de apreciere care ar determina nelegalitatea deciziei atacate, activitatea vizată neavând în mod vădit legătură cu cea pe care acesta a exercitat-o în decursul ultimilor trei ani de activitate și nefiind în mod vădit nici incompatibilă cu interesele SEAE.

Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2018 – ZU/Comisia

(Cauza T-671/18)

(2019/C 16/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZU (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei din 12 octombrie 2018 prin care șeful Unității de gestiune a carierei și a mobilității din cadrul Direcției HR.B a Direcției Generale Resurse Umane și Securitate (DG HR) a Comisiei, a retransferat reclamantul Direcției Generale OLAF;

—	anularea deciziei din 29 octombrie 2018 prin care șeful Unității Account Management Centre 4 din cadrul Direcției HR.AMC a DG HR a Comisiei a stabilit cu titlu provizoriu data intrării sale în funcție la 1 decembrie 2018;

—	anularea, de asemenea, în măsura în care este necesar, a deciziei autorității de numire, care urmează să fie adoptată, de respingere a plângerii depuse de reclamant;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe lipsa de transparență a procedurii de transfer, pe încălcarea articolului 25 din Statutul funcționarilor și pe nemotivare, pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantei în ceea ce privește transferul pus în aplicare și încălcarea articolului 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a dreptului de a fi ascultat.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere a interesului serviciului și pe încălcarea principiului bunei administrări.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe omiterea unor elemente esențiale care se opun transferului imediat al reclamantului către OLAF, pe încălcarea principiului bunei administrări și pe nerespectarea protecției avertizorilor în temeiul articolului 22a din Statutul funcționarilor.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea datoriei de solicitudine.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe abuzul de putere.