ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 408
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
12 noiembrie 2018

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2018/C 408/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

Tribunalul

2018/C 408/02

Repartizarea judecătorilor pe camere

2

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2018/C 408/03

Cauza C-358/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative – Luxemburg) – UBS Europe SE, fostă UBS (Luxembourg) SA, Alain Hondequin și alții [Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2004/39/CE – Articolul 54 alineatele (1) și (3) – Conținutul obligației privind secretul profesional care revine autorităților naționale de supraveghere financiară – Decizie prin care se constată pierderea bunei reputații profesionale – Cazuri reglementate de dreptul penal – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 47 și 48 – Dreptul la apărare – Acces la dosar]

5

2018/C 408/04

Cauza C-438/16 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Franceză, IFP Énergies nouvelles [Recurs – Ajutor de stat – Schemă de ajutor pusă în aplicare de Franța – Garanție de stat nelimitată conferită Institut Français du Pétrole (IFP) prin acordarea statutului de instituție publică industrială și comercială (IPIC) – Decizie prin care se declară că această măsură în parte nu constituie ajutor de stat și în parte constituie ajutor de stat compatibil cu piața internă, sub rezerva respectării anumitor condiții – Noțiunea schemă de ajutor – Prezumția existenței unui avantaj – Sarcina și nivelul probei]

6

2018/C 408/05

Cauza C-510/16: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Carrefour Hypermarchés SAS și alții/Ministre des Finances et des Comptes publics [Trimitere preliminară – Ajutoare de stat – Articolul 108 alineatul (3) TFUE – Regulamentul (CE) nr. 794/2004 – Scheme de ajutoare notificate – Articolul 4 – Modificare a unui ajutor existent – Creștere semnificativă a venitului din taxele alocate finanțării unor scheme de ajutoare în raport cu previziunile notificate Comisiei Europene – Prag de 20 % din bugetul inițial]

7

2018/C 408/06

Cauza C-546/16: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Órgano Administrativo de Recursos Contractuales de la Comunidad Autónoma de Euskadi – Spania) – Montte SL/Musikene (Trimitere preliminară – Articolul 267 TFUE – Competența Curții – Calitatea de instanță a organului de trimitere – Directiva 2014/24/UE – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice – Procedură deschisă – Criterii de atribuire – Evaluare tehnică – Punctaj minim – Evaluare pe baza prețului)

7

2018/C 408/07

Cauza C-594/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Enzo Buccioni/Banca d'Italia (Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2013/36/UE – Articolul 53 alineatul (1) – Obligația de a păstra secretul profesional, care revine autorităților naționale de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Instituție de credit care se află în lichidare forțată – Divulgare a unor informații confidențiale în cadrul unor acțiuni în instanțe civile sau comerciale)

8

2018/C 408/08

Cauza C-618/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Administrative Appeals Chamber) – Regatul Unit) – Rafal Prefeta/Secretary of State for Work and Pensions [Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Articolul 45 TFUE – Actul de aderare din 2003 – Anexa XII capitolul 2 – Posibilitatea unui stat membru de a deroga de la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 și de la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE – Resortisant polonez care nu a efectuat o perioadă de 12 luni de muncă înregistrată în statul membru gazdă]

9

2018/C 408/09

Cauza C-685/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Münster – Germania) – EV/Finanzamt Lippstadt (Trimitere preliminară – Articolele 63-65 TFUE – Libera circulație a capitalurilor – Deducere a profiturilor impozabile – Participații deținute de o societate-mamă la o societate de capital cu administrația și cu sediul într-un stat terț – Dividende distribuite societății-mamă – Deductibilitate fiscală supusă unor condiții mai stricte decât deducerea profiturilor obținute din participații deținute la o societate de capital de drept național care nu este scutită)

9

2018/C 408/10

Cauza C-26/17 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 septembrie 2018 – Birkenstock Sales GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) [Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Înregistrare internațională vizând Uniunea Europeană – Marcă figurativă care reprezintă un motiv cu linii ondulate încrucișate – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) – Motiv absolut de refuz – Caracter distinctiv – Motiv de suprafață]

10

2018/C 408/11

Cauza C-41/17: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Galicia – Spania) – Isabel González Castro/Mutua Umivale, Prosegur España SL, Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) (Trimitere preliminară – Directiva 92/85/CEE – Articolele 4, 5 și 7 – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Lucrătoare care alăptează – Muncă de noapte – Muncă în schimburi prestată parțial în timpul programului de noapte – Evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul – Măsuri de prevenire – Contestare de către lucrătoarea în cauză – Directiva 2006/54/CE – Articolul 19 – Egalitate de tratament – Discriminare pe criteriul sexului – Sarcina probei)

10

2018/C 408/12

Cauza C-51/17: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Ítélőtábla – Ungaria) – OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt/Teréz Ilyés, Emil Kiss [Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Clauze abuzive – Directiva 93/13/CEE – Domeniu de aplicare – Articolul 1 alineatul (2) – Acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii – Articolul 3 alineatul (1) – Noțiunea clauză contractuală care nu s-a negociat individual – Clauză inclusă în contract după încheierea acestuia ca urmare a unei intervenții a legiuitorului național – Articolul 4 alineatul (2) – Redactare clară și inteligibilă a unei clauze – Articolul 6 alineatul (1) – Examinarea din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze – Contract de împrumut încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator]

11

2018/C 408/13

Cauza C-54/17 și C-55/17: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato/Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (C-54/17), Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (C-55/17) (Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale – Articolul 3 alineatul (4) – Domeniu de aplicare – Articolele 5, 8 și 9 – Practici comerciale agresive – Anexa I punctul 29 – Practici comerciale agresive în orice situație – Vânzare nesolicitată – Directiva 2002/21/CE – Directiva 2002/22/CE – Servicii de telecomunicații – Vânzare de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) care includ anumite servicii preinstalate și activate în prealabil – Lipsa informării prealabile a consumatorilor)

12

2018/C 408/14

Cauza C-68/17: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht – Germania) – IR/JQ (Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament – Activități profesionale ale bisericilor sau ale altor organizații a căror etică este bazată pe religie sau convingeri – Cerințe profesionale – Atitudine de bună credință și de loialitate față de etica bisericii sau a organizației – Noțiune – Tratament diferențiat bazat pe religie sau convingeri – Concedierea unui lucrător de confesiune catolică, care exercită o funcție de conducere, ca urmare a unei a doua căsătorii civile încheiate după un divorț)

13

2018/C 408/15

Cauza C-69/17: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 12 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Siemens Gamesa Renewable Energy România SRL, fostă Gamesa Wind România SRL/Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili [Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Drept de deducere – Achiziții efectuate de un contribuabil declarat inactiv de administrația fiscală – Refuzul dreptului de deducere – Principiile proporționalității și neutralității TVA-ului]

14

2018/C 408/16

Cauza C-98/17 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 – Koninklijke Philips NV, Philips France SAS/Comisia Europeană (Recurs – Înțelegeri – Piața europeană a cipurilor pentru carduri inteligente – Rețea de contacte bilaterale – Schimburi de informații comerciale sensibile – Restrângere a concurenței prin obiect – Încălcare unică și continuă – Participare la încălcare și cunoașterea, de către un participant la o parte dintre contactele bilaterale, a celorlalte contacte bilaterale – Control jurisdicțional)

15

2018/C 408/17

Cauza C-99/17 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 – Infineon Technologies AG/Comisia Europeană (Recurs – Înțelegeri – Piața europeană a cipurilor pentru carduri inteligente – Rețea de contacte bilaterale – Schimburi de informații comerciale sensibile – Contestarea autenticității probelor – Dreptul la apărare – Restrângere a concurenței prin obiect – Încălcare unică și continuă – Control jurisdicțional – Competenţă de fond – Întindere – Calcularea cuantumului amenzii)

15

2018/C 408/18

Cauza C-109/17: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 5 de Cartagena – Spania) – Bankia SA/Juan Carlos Mari Merino, Juan Pérez Gavilán, María Concepción Mari Merino (Trimitere preliminară – Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori – Contract de împrumut ipotecar – Procedură de executare ipotecară – Reevaluarea bunului imobil înainte de vânzarea sa la licitație – Validitatea titlului executoriu – Articolul 11 – Mijloace adecvate și eficiente de combatere a practicilor comerciale neloiale – Interdicția instanței naționale de a aprecia existența unor practici comerciale neloiale – Imposibilitate de a suspenda procedura de executare ipotecară – Articolele 2 și 10 – Cod de bună conduită – Lipsa caracterului juridic obligatoriu al acestui cod)

16

2018/C 408/19

Cauza C-114/17 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 – Regatul Spaniei/Comisia Europeană (Recurs – Ajutoare de stat – Televiziune digitală – Ajutor pentru dezvoltarea televiziunii digitale terestre în zone izolate și mai puțin urbanizate din Comunidad Autónoma de Castilla-La Mancha (comunitatea autonomă Castilla-La Mancha, Spania) – Subvenție acordată operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră – Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă – Noțiunea ajutor de stat – Avantaj – Serviciu de interes economic general – Definiție – Marja de apreciere a statelor membre)

17

2018/C 408/20

Cauza C-137/17: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen – Belgia) – procedură penală împotriva Van Gennip BVBA, Antonius Johannes Maria ten Velde, Original BVBA, Antonius Cornelius Ignatius Maria van der Schoot (Trimitere preliminară – Directivele 2006/123/CE, 2007/23/CE și 2013/29/UE – Introducere pe piață de articole pirotehnice – Libera circulație a articolelor pirotehnice în conformitate cu cerințele acestor directive – Reglementare națională care prevede restricții pentru depozitarea și pentru vânzarea articolelor menționate – Sancțiuni penale – Regim de dublă autorizare – Directiva 98/34/CE – Noțiunea reglementare tehnică)

17

2018/C 408/21

Cauza C-172/17 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 septembrie 2018 – ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias/Comisia Europeană [Recurs – Clauze compromisorii – Acordul Pocemon încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) – Costuri eligibile – Decizie a Comisiei Europene – Obligaţie de rambursare a sumelor plătite – Cerere reconvenţională]

18

2018/C 408/22

Cauza C-173/17 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 septembrie 2018 – ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias/Comisia Europeană [Recurs – Clauze compromisorii – Convenția Doc@Hand încheiată în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrații (2002-2006) – Costuri eligibile – Decizie a Comisiei Europene – Obligație de rambursare a sumelor plătite – Cerere reconvențională]

19

2018/C 408/23

Cauza C-175/17: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – X/Belastingdienst/Toeslagen [Trimitere preliminară – Politica comună în materie de azil și de protecție subsidiară – Directiva 2005/85/CE – Articolul 39 – Directiva 2008/115/CE – Articolul 13 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 18, articolul 19 alineatul (2) și articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Principiul nereturnării – Decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională și de impunere a unei obligații de returnare – Reglementare națională care prevede un al doilea grad de jurisdicție – Efect suspensiv de plin drept limitat la acțiunea în primă instanță]

19

2018/C 408/24

Cauza C-176/17: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich – Polonia) – Profi Credit Polska S.A. w Bielsku Białej/Mariusz Wawrzosek (Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 2008/48/CE – Procedura ordonanței de plată întemeiate pe un bilet la ordin care garantează obligațiile care decurg dintr-un contract de împrumut pentru consum)

20

2018/C 408/25

Cauza C-180/17: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – X, Y/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie [Trimitere preliminară – Politica comună în materie de azil și de protecție subsidiară – Directiva 2013/32/UE – Articolul 46 – Directiva 2008/115/CE – Articolul 13 – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 18, articolul 19 alineatul (2) și articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Principiul nereturnării – Decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională și de impunere a unei obligații de returnare – Reglementare națională care prevede un al doilea grad de jurisdicție – Efect suspensiv de plin drept limitat la acțiunea în primă instanță]

21

2018/C 408/26

Cauza C-214/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Alexander Mölk/Valentina Mölk [Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Protocolul de la Haga privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere – Articolul 4 alineatul (3) – Cerere de pensie de întreținere formulată de creditorul obligației de întreținere în fața autorității competente a statului în care debitorul își are reședința obișnuită – Hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat – Cerere ulterioară, formulată de debitor în fața aceleiași autorități, privind reducerea pensiei de întreținere stabilite – Înfățișarea creditorului – Stabilirea legii aplicabile]

21

2018/C 408/27

Cauza C-287/17: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresní soud v Českých Budějovicích – Republica Cehă) – Česká pojišťovna a.s./WCZ, spol. s r.o. [Trimitere preliminară – Dreptul societăților comerciale – Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale – Directiva 2011/7/UE – Articolul 6 alineatele (1) și (3) – Rambursarea cheltuielilor de recuperare a unei creanțe – Cheltuieli ce rezultă din notificările adresate din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către debitor]

22

2018/C 408/28

Cauza C-304/17: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Helga Löber/Barclays Bank plc [Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competența judiciară în materie civilă și comercială – Competențe speciale – Articolul 5 punctul 3 – Competența în materie delictuală sau cvasi-delictuală – Locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă – Consumator domiciliat într-un stat membru care a cumpărat prin intermediul unei bănci stabilite în alt stat membru titluri emise de o bancă stabilită în alt stat membru – Competența de a judeca acțiunea introdusă de acest consumator în temeiul răspunderii delictuale a băncii respective]

23

2018/C 408/29

Cauza C-312/17: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesarbeitsgericht Hamm – Germania) – Surjit Singh Bedi/Bundesrepublik Deutschland, Bundesrepublik Deutschland in Prozessstandschaft für das Vereinigte Königreich von Großbritannien und Nordirland [Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolul 2 alineatul (2) – Interzicerea oricărei discriminări pe motive de handicap – Convenție colectivă referitoare la securitatea socială – Ajutor de tranziție plătit în favoarea foștilor angajați civili ai forțelor aliate în Germania – Încetarea plății acestui ajutor atunci când persoana interesată îndeplinește condițiile pentru beneficiul unei pensii anticipate acordate persoanelor cu handicap în temeiul regimului legal de asigurări de pensii]

23

2018/C 408/30

Cauza C-332/17: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – Starman AS/Tarbijakaitseamet (Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 2011/83/UE – Articolul 21 – Contracte încheiate cu consumatorii – Comunicații telefonice – Practica unui furnizor de servicii de telecomunicații care constă în a propune clienților săi care au încheiat deja un contract un număr de asistență cu apelare rapidă supus unui tarif mai ridicat decât tariful de bază)

24

2018/C 408/31

Cauza C-343/17: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel – Belgia) – Fremoluc NV/Agentschap voor Grond- en Woonbeleid voor Vlaams-Brabant (Vlabinvest ABP) și alții (Trimitere preliminară – Libertăți fundamentale – Articolele 21, 45, 49 și 63 TFUE – Directiva 2004/38/CE – Articolele 22 și 24 – Drept de preempțiune al unei agenții publice asupra unor terenuri situate în circumscripția sa în vederea realizării unor locuințe sociale – Locuințe atribuite cu prioritate unor persoane private care au o legătură socială, economică sau socio-culturală semnificativă cu partea de teritoriu corespunzătoare circumscripției respective – Situație în care toate elementele sunt limitate la interiorul unui singur stat membru – Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară)

25

2018/C 408/32

Cauza C-369/17: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Shajin Ahmed/Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal (Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Frontiere, azil și imigrare – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2011/95/UE – Articolul 17 – Excludere de la recunoașterea statutului conferit prin protecție subsidiară – Cauze – Condamnare pentru o infracțiune gravă – Determinarea gravității pe baza pedepsei aplicabile potrivit dreptului național – Admisibilitate – Necesitatea unei evaluări individuale)

25

2018/C 408/33

Cauza C-372/17: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Noord-Holland – Țările de Jos) – Vision Research Europe BV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane kantoor Rotterdam Rijnmond [Trimitere preliminară – Tariful vamal comun – Poziții tarifare – Clasificarea mărfurilor – Cameră care are o memorie volatilă, ceea ce implică faptul că imaginile înregistrate sunt șterse atunci când camera este oprită sau atunci când sunt captate noi imagini – Nomenclatura combinată – Subpozițiile 8525 80 19 și 8525 80 30 – Note explicative – Interpretare – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 113/2014 – Interpretare – Validitate]

26

2018/C 408/34

Cauza C-373/17 P: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 20 septembrie 2018 – Agria Polska sp. z o.o., Agria Chemicals Poland sp. z o.o., Agria Beteiligungsgesellschaft mbH, Star Agro Analyse und Handels GmbH/Comisia Europeană (Recurs – Concurență – Respingerea unei plângeri de către Comisia Europeană – Lipsa unui interes al Uniunii Europene)

27

2018/C 408/35

Cauza C-448/17: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský súd v Prešove – Slovacia) – EOS KSI Slovensko s.r.o./Ján Danko, Margita Danková [Trimitere preliminară – Contracte încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive – Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 – Obligația de a redacta clauzele în mod clar și inteligibil – Articolul 7 – Sesizarea instanțelor de către persoane sau organizații care au un interes legitim de a proteja consumatorii împotriva utilizării clauzelor abuzive – Reglementare națională care condiționează posibilitatea unei asociații de protecție a consumatorilor de a interveni în procedură de consimțământul consumatorului – Credit de consum – Directiva 87/102/CEE – Articolul 4 alineatul (2) – Obligația de a indica rata anuală a dobânzii în contractul scris – Contract care conține numai o ecuație matematică de calcul al ratei anuale a dobânzii, care nu este însoțită de elementele necesare pentru efectuarea acestui calcul]

27

2018/C 408/36

Cauza C-466/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Trento – Italia) – Chiara Motter/Provincia autonoma di Trento (Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE – Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 4 – Sector public – Cadre didactice din învățământul secundar – Numire ca funcționari de carieră a unor lucrători angajați pe durată determinată printr-o procedură de recrutare pe bază de diplome – Stabilirea vechimii – Luarea în considerare parțială a perioadelor de serviciu efectuate în cadrul unor contracte de muncă pe durată determinată)

28

2018/C 408/37

Cauza C-513/17: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Köln – Germania) – cerere de decizie preliminară formulată Josef Baumgartner [Trimitere preliminară – Transporturi – Transporturi rutiere – Regulamentul (CE) nr. 561/2006 – Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf – Sancțiune administrativă care vizează o încălcare comisă pe teritoriul statului membru al sediului unei întreprinderi, aplicată de autoritățile competente ale unui alt stat membru, în care a fost constatată această încălcare]

29

2018/C 408/38

Cauza C-518/17: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Stefan Rudigier [Trimitere preliminară – Achiziții publice – Servicii publice de transport feroviar și rutier de călători – Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 – Articolul 5 alineatul (1) – Atribuirea de contracte de servicii publice – Articolul 7 alineatul (2) – Obligația de a publica anumite informații în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu cel puțin un an înainte de lansarea procedurii – Consecințele lipsei publicării – Anularea cererii de ofertă – Directiva 2014/24/UE – Articolul 27 alineatul (1) – Articolul 47 alineatul (1) – Directiva 2014/25/UE – Articolul 45 alineatul (1) – Articolul 66 alineatul (1) – Anunț de participare]

30

2018/C 408/39

Cauza C-555/17: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – 2M-Locatel A/S/Skatteministeriet [Trimitere preliminară – Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 – Uniune vamală și tarif vamal comun – Clasificare tarifară – Nomenclatura Combinată – Subpozițiile 8528 71 13 și 8528 71 90 – Aparat care e capabil să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului]

30

2018/C 408/40

Cauza C-601/17: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 12 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – Dirk Harms și alții/Vueling Airlines SA [Trimitere preliminară – Transport aerian – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Articolul 8 alineatul (1) – Rambursarea prețului unui bilet în cazul anulării unui zbor – Comision perceput de o persoană care acționează ca intermediar între pasager și operatorul de transport aerian la momentul achiziționării biletului – Includere]

31

2018/C 408/41

Cauza C-310/18 PPU: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – procedură penală privind pe Emil Milev [Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva (UE) 2016/343 – Prezumția de nevinovăție – Referirile publice la vinovăție – Căi de atac – Procedură de control al legalității unei măsuri de plasare în arest preventiv]

32

2018/C 408/42

Cauzele conexate C-325/18 PPU și C-375/18 PPU: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Court of Appeal – Irlanda) – Hampshire County Council/C.E., N.E. [Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Răpire internațională de copii – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Articolul 11 – Cerere de înapoiere – Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 – Cerere de încuviințare a executării – Cale de atac – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Termen de formulare a căii de atac – Ordonanță de exequatur – Executare înainte de notificarea sa]

32

2018/C 408/43

Cauza C-327/18 PPU: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) – Irlanda) – Executarea mandatelor europene de arestare emise împotriva R O (Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgenţă – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia-cadru 2002/584/JAI – Motive de neexecutare – Articolul 50 TUE – Mandat emis de autoritățile judiciare ale unui stat membru care a declanșat procedura de retragere din Uniunea Europeană – Incertitudine cu privire la regimul aplicabil relațiilor dintre acest stat și Uniune în urma retragerii)

33

2018/C 408/44

Cauza C-241/17 P: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 12 septembrie 2018 – Holistic Innovation Institute, SLU/Agenția Executivă pentru Cercetare [Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Proiecte finanțate de Uniunea Europeană în domeniul cercetării – Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (2007-2013) – Proiectele Inachus și ZONeSEC – Decizie de a refuza participarea recurentei – Acțiune în anulare și în răspundere]

34

2018/C 408/45

Cauza C-539/17 P: Ordonanța Curții din 13 septembrie 2018 – Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon/Comisia Europeană (Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Al Șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) – Acord de grant – Costuri neeligibile – Decizie de recuperare de către Comisia Europeană – Acțiune a beneficiarului la Tribunalul Uniunii Europene în temeiul articolului 272 TFUE – Recurs vădit nefondat)

35

2018/C 408/46

Cauza C-23/18 P: Recurs introdus la 10 ianuarie 2018 de Ccc Event Management GmbH împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 7 noiembrie 2017 în cauza T-363/17, Ccc Event Management GmbH/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

35

2018/C 408/47

Cauza C-411/18 P: Recurs introdus la 21 iunie 2018 de Romantik Hotels & Restaurants AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 25 aprilie 2018 în cauza T-213/17, Romantik Hotels & Restaurants AG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

36

2018/C 408/48

Cauza C-448/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München I (Germania) la 9 iulie 2018 – WA/Münchener Hypothekenbank eG

36

2018/C 408/49

Cauza C-466/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Linz (Austria) la 17 iulie 2018 – DS/Porsche Inter Auto GmbH & Co KG

36

2018/C 408/50

Cauza C-514/18 P: Recurs introdus la 7 iunie 2018 de Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 6 august 2018 în cauza T-514/18 P, Gabriele Schmid/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

37

2018/C 408/51

Cauza C-516/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 6 august 2018 – QE/Sun Express Deutschland GmbH

38

2018/C 408/52

Cauza C-520/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 2 august 2018 – Ordre des barreaux francophones et germanophone, Académie Fiscale ASBL, UA, Liga voor Mensenrechten ASBL, Ligue des Droits de l'Homme ASBL, VZ, WY, XX/Conseil des ministres

39

2018/C 408/53

Cauza C-523/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 8 august 2018 – Engie Cartagena S.L./Ministerio para la Transición Ecológica (anterior, Ministerio de Industria, Energía y Turismo)

40

2018/C 408/54

Cauza C-540/18 P: Recurs introdus la 17 august 2018 de HX împotriva Hotărârii Tribunalului din 19 iunie 2018 în cauza T-408/16, HX/Consiliul Uniunii Europene

41

2018/C 408/55

Cauza C-562/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d'instance de Sens (Franța) la 30 august 2018 – X

42

2018/C 408/56

Cauza C-575/18 P: Recurs introdus la 13 septembrie 2018 de Republica Cehă împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 iunie 2018 în cauza T-14/15, Republica Cehă/Comisia

43

2018/C 408/57

Cauza C-611/18 P: Recurs introdus la 21 septembrie 2018 de Pirelli & C. SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C./Comisia

43

 

Tribunalul

2018/C 408/58

Cauza T-10/16: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – GABO:mi/Comisia [Clauză compromisorie – Al șaselea și al șaptelea program cadru ale Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație (2002-2006 și 2007-2013) – Scrisori prin care se solicită rambursarea unei părți a subvențiilor acordate – Notă de debit – Compensarea creanțelor – Adaptarea cererii introductive – Admisibilitate – Caracterul eligibil al cheltuielilor – Fonduri deținute în fiducie – Obligația de a înregistra costurile în conturile contractantului – Conformitate cu normele contabile utilizate în statul în care este stabilit contractantul – Securitate juridică – Încredere legitimă – Bună guvernare – Transparenţă – Dreptul de a fi ascultat – Proporționalitate]

46

2018/C 408/59

Cauza T-260/16: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Suedia/Comisia (FEGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Ajutoare directe decuplate – Controale la fața locului – Teledetecție – Evaluarea factorilor de risc – Măsuri corective care trebuie luate de statul membru în cauză – Evaluarea prejudiciului financiar – Proporționalitate)

47

2018/C 408/60

Cauza T-33/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Amicus Therapeutics UK și Amicus Therapeutics/EMA [Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente deținute de EMA care conțin informații prezentate de reclamante în cadrul cererii de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Galafold – Decizie de a acorda unui terț accesul la un document – Excepție privind protecția intereselor comerciale – Lipsa prezumției generale de confidențialitate]

48

2018/C 408/61

Cauza T-123/17: Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Exaa Abwicklungsstelle für Energieprodukte/ACER (Energie – Decizia Comisiei de apel a ACER – Respingerea cererii de intervenție – Interes direct și actual la terminarea procedurii – Dreptul de a fi ascultat)

48

2018/C 408/62

Cauza T-146/17: Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Mondi/ACER (Energie – Decizia Comisiei de apel a ACER – Respingerea cererii de intervenție – Interes direct și actual la terminarea procedurii – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat)

49

2018/C 408/63

Cauza T-180/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – EM Research Organization/EUIPO – Christoph Fischer și alții (EM) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală EM – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera(c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera(c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului]

50

2018/C 408/64

Cauza T-182/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Novartis/EUIPO – Chiesi Farmaceutici (AKANTO) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale AKANTO – Marca Uniunii Europene verbală anterioară KANTOS – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

50

2018/C 408/65

Cauza T-233/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Portugalia/Comisia (FEOGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Cheltuieli efectuate de Portugalia – Plăți directe – Programul POSEI – Depășirea plafoanelor – Întârzieri la plată – Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 885/2006 – Dublă corecție financiară – Dreptul la apărare – Proporționalitate)

51

2018/C 408/66

Cauza T-238/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Gugler/EUIPO – Gugler France (GUGLER) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă GUGLER – Numele de societate național anterior Gugler France – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) du regulament (UE) 2017/1001] – Risc de confuzie]

52

2018/C 408/67

Cauza T-328/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO – M. J. Dairies (BBQLOUMI) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BBQLOUMI – Marca Uniunii Europene colectivă verbală anterioară HALLOUMI – Motiv relativ de refuz – Lipsa unui risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009[devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

52

2018/C 408/68

Cauza T-384/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Cipru/EUIPO – M. J. Dairies (BBQLOUMI) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BBQLOUMI – Marca de certificare din Regatul Unit verbală anterioară HALLOUMI – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

53

2018/C 408/69

Cauza T-457/17: Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Medisana/EUIPO (happy life) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale happy life – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

54

2018/C 408/70

Cauza T-488/17: Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Ghost – Corporate Management/EUIPO (Dry Zone) [Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene Dry Zone – Termen de introducere a căii de atac – Tardivitate – Inadmisibilitatea căii de atac formulate în fața camerei de recurs – Articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 68 din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Inexistența unui caz fortuit sau de forță majoră – Obligație de vigilență și de diligență – Încredere legitimă]

54

2018/C 408/71

Cauza T-668/17: Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Maico Holding/EUIPO – Eico (Eico) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Eico – Marca Uniunii verbală anterioară MAICO – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Similitudinea semnelor – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

55

2018/C 408/72

Cauza T-528/18: Acțiune introdusă la 4 septembrie 2018 – XI/Comisia

55

2018/C 408/73

Cauza T-530/18: Acțiune introdusă la 7 septembrie 2018 – România/Comisia

56

2018/C 408/74

Cauza T-541/18: Acțiune introdusă la 12 septembrie 2018 – Changmao Biochemical Engineering/Comisia

57

2018/C 408/75

Cauza T-558/18: Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – Lupu/EUIPO – Et Djili Soy Dzhihangir Ibryam (Djili DS)

58

2018/C 408/76

Cauza T-563/18: Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – YP/Comisia

59

2018/C 408/77

Cauza T-570/18: Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – YQ/Comisia

60

2018/C 408/78

Cauza T-571/18: Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – YR/Comisia

60

2018/C 408/79

Cauza T-572/18: Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – YS/Comisia

61

2018/C 408/80

Cauza T-573/18: Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – Hickies/EUIPO (Forma unui şiret de încălţăminte)

62

2018/C 408/81

Cauza T-581/18: Acțiune introdusă la 27 septembrie 2018 – ND (*1)  și OE (*1) /Comisia

62

 

RO

 

Din motive de protecție a datelor cu caracter personal și/sau de confidențialitate, anumite informații conținute în prezenta ediție nu mai pot fi puse la dispoziție; ca urmare, o nouă versiune autentică este publicată.

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 408/01)

Ultima publicație

JO C 399, 5.11.2018.

Publicații anterioare

JO C 392, 29.10.2018.

JO C 381, 22.10.2018.

JO C 373, 15.10.2018.

JO C 364, 8.10.2018.

JO C 352, 1.10.2018.

JO C 341, 24.9.2018.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Tribunalul

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/2

Repartizarea judecătorilor pe camere

(2018/C 408/02)

La 11 octombrie 2018, Conferința plenară a Tribunalului a decis, ca urmare a plecării domnului judecător Xuereb, la propunerea domnului președinte prezentată în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să modifice decizia de repartizare a judecătorilor pe camere din 21 septembrie 2016 (1), astfel cum a fost modificată la 8 iunie 2017 (2) și la 4 octombrie 2017 (3), pentru perioada cuprinsă între 11 octombrie 2018 și 31 august 2019, și să repartizeze judecătorii pe camere după cum urmează:

Camera întâi extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră, domnul Valančius, domnul Nihoul, domnul Svenningsen și domnul Öberg, judecători.

Camera întâi, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră;

(a)

domnul Nihoul și domnul Svenningsen, judecători;

(b)

domnul Valančius și domnul Öberg, judecători.

Camera a doua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Prek, președinte de cameră, domnul Buttigieg, domnul Schalin, domnul Berke și doamna Costeira, judecători.

Camera a doua, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Prek, președinte de cameră;

(a)

domnul Schalin și doamna Costeira, judecători;

(b)

domnul Buttigieg și domnul Berke, judecători.

Camera a treia extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Frimodt Nielsen, președinte de cameră, domnul Kreuschitz, domnul Forrester, doamna Półtorak și domnul Perillo, judecători.

Camera a treia, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Frimodt Nielsen, președinte de cameră;

(a)

domnul Forrester și domnul Perillo, judecători;

(b)

domnul Kreuschitz și doamna Półtorak, judecători.

Camera a patra extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră, domnul Schwarcz, domnul Iliopoulos, domnul Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín și doamna Reine, judecători.

Camera a patra, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră;

(a)

domnul Schwarcz și domnul Iliopoulos, judecători;

(b)

domnul Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín și doamna Reine, judecători.

Camera a cincea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Gratsias, președinte de cameră, doamna Labucka, domnul Papasavvas, domnul Dittrich și domnul Ulloa Rubio, judecători.

Camera a cincea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Gratsias, președinte de cameră;

(a)

doamna Labucka și domnul Dittrich, judecători;

(b)

doamna Labucka și domnul Ulloa Rubio, judecători;

(c)

domnul Dittrich și domnul Ulloa Rubio, judecători.

Camera a șasea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Berardis, președinte de cameră, domnul Papasavvas, domnul Spielmann, domnul Csehi și doamna Spineanu-Matei, judecători.

Camera a șasea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Berardis, președinte de cameră;

(a)

domnul Papasavvas și doamna Spineanu-Matei, judecători;

(b)

domnul Spielmann și domnul Csehi, judecători.

Camera a șaptea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Tomljenović, președinte de cameră, domnul Bieliūnas, doamna Marcoulli, domnul Passer și domnul Kornezov, judecători.

Camera a șaptea, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Tomljenović, președinte de cameră;

(a)

domnul Bieliūnas și domnul Kornezov, judecători;

(b)

domnul Bieliūnas și doamna Marcoulli, judecători;

(c)

doamna Marcoulli și domnul Kornezov, judecători.

Camera a opta extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Collins, președinte de cameră, doamna Kancheva, domnul Barents, domnul Passer și domnul De Baere, judecători.

Camera a opta, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Collins, președinte de cameră;

(a)

domnul Barents și domnul Passer, judecători;

(b)

doamna Kancheva și domnul De Baere, judecători.

Camera a noua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră, domnul Madise, domnul da Silva Passos, doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Mac Eochaidh, judecători.

Camera a noua, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră;

(a)

domnul Madise și domnul da Silva Passos, judecători;

(b)

doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Mac Eochaidh, judecători.

(1)  JO C 392, 24.10.2016, p. 2.

(2)  JO C 213, 3.7.2017, p. 2.

(3)  JO C 382, 13.11.2017, p. 2.

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour administrative – Luxemburg) – UBS Europe SE, fostă UBS (Luxembourg) SA, Alain Hondequin și alții

(Cauza C-358/16) (1)

([Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2004/39/CE - Articolul 54 alineatele (1) și (3) - Conținutul obligației privind secretul profesional care revine autorităților naționale de supraveghere financiară - Decizie prin care se constată pierderea bunei reputații profesionale - Cazuri reglementate de dreptul penal - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 47 și 48 - Dreptul la apărare - Acces la dosar])

(2018/C 408/03)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative

Părțile din procedura principală

Reclamanți: UBS Europe SE, fostă UBS (Luxembourg) SA, Alain Hondequin și alții

Cu participarea: DV, EU, Commission de surveillance du secteur financier (CSSF), Ordre des avocats du barreau de Luxembourg

Dispozitivul

Articolul 54 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că:

—

expresia „cazuri reglementate de dreptul penal”, care figurează la alineatele (1) și (3) ale acestui articol, nu acoperă situația în care autoritățile desemnate de statele membre să îndeplinească funcțiile prevăzute de această directivă adoptă o măsură, precum cea în discuție în litigiul principal, care constă în a interzice unei persoane să exercite la o întreprindere supravegheată o funcție de administrator sau o altă funcție a cărei exercitare este condiționată de obținerea unei autorizații, cu obligația de a demisiona din toate funcțiile în cel mai scurt timp, pentru motivul că persoana respectivă nu mai îndeplinește cerințele de bună reputație profesională prevăzute la articolul 9 din directiva amintită, care face parte dintre măsurile pe care autoritățile competente trebuie să le adopte în exercitarea competențelor de care dispun în temeiul dispozițiilor din titlul II din aceeași directivă. Astfel, dispoziția menționată, atunci când prevede că obligația privind secretul profesional poate fi, în mod excepțional, înlăturată în asemenea cazuri, vizează transmiterea sau utilizarea de informații confidențiale în scopul desfășurării unor urmăriri penale și, respectiv, al aplicării unor sancțiuni în conformitate cu dreptul penal național;

—

obligația privind secretul profesional prevăzută la alineatul (1) al articolului menționat coroborat cu articolele 47 și 48 din cartă trebuie să fie garantată și pusă în aplicare astfel încât să se concilieze cu respectarea dreptului la apărare. Așadar, revine instanței naționale competente, atunci când o autoritate competentă invocă obligația menționată pentru a refuza comunicarea unor informații aflate în posesia sa care nu figurează în dosarul privind persoana vizată de un act care îi cauzează prejudicii, sarcina să verifice dacă aceste informații au o legătură obiectivă cu motivele reținute în privința sa și, în cazul unui răspuns afirmativ, să pună în balanță interesul persoanei în cauză de a dispune de informațiile necesare pentru a fi în măsură să își exercite pe deplin dreptul la apărare și interesele legate de menținerea confidențialității informațiilor acoperite de obligația privind secretul profesional, înainte de a decide cu privire la comunicarea fiecăreia dintre informațiile solicitate.

(1)  JO C 335, 12.9.2016.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/6

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018 – Comisia Europeană/Republica Franceză, IFP Énergies nouvelles

(Cauza C-438/16 P) (1)

([Recurs - Ajutor de stat - Schemă de ajutor pusă în aplicare de Franța - Garanție de stat nelimitată conferită Institut Français du Pétrole (IFP) prin acordarea statutului de instituție publică industrială și comercială (IPIC) - Decizie prin care se declară că această măsură în parte nu constituie ajutor de stat și în parte constituie ajutor de stat compatibil cu piața internă, sub rezerva respectării anumitor condiții - Noțiunea „schemă de ajutor” - Prezumția existenței unui avantaj - Sarcina și nivelul probei])

(2018/C 408/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și D. Grespan, agenți)

Celelalte părți din procedură: Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas și J. Bousin, agenți), IFP Énergies nouvelles (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și E. Lagathu, avocați)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 26 mai 2016, Franța și IFP Énergies nouvelles/Comisia (T-479/11 și T-157/12, EU:T:2016:320), în măsura în care, prin această hotărâre, Tribunalul a anulat articolul 1 alineatele (3)-(5), precum și articolele 2-12 din Decizia 2012/26/UE a Comisiei din 29 iunie 2011 privind ajutorul de stat C 35/08 (ex NN 11/2008) acordat de Franța în favoarea instituției publice „Institutul Francez al Petrolului”.

2)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)

Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1)  JO C 392, 24.10.2016.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Carrefour Hypermarchés SAS și alții/Ministre des Finances et des Comptes publics

(Cauza C-510/16) (1)

([Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Articolul 108 alineatul (3) TFUE - Regulamentul (CE) nr. 794/2004 - Scheme de ajutoare notificate - Articolul 4 - Modificare a unui ajutor existent - Creștere semnificativă a venitului din taxele alocate finanțării unor scheme de ajutoare în raport cu previziunile notificate Comisiei Europene - Prag de 20 % din bugetul inițial])

(2018/C 408/05)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Carrefour Hypermarchés SAS, Fnac Paris, Fnac Direct, Relais Fnac, Codirep, Fnac Périphérie

Pârât: Ministre des Finances et des Comptes publics

Dispozitivul

O creștere a venitului din taxele care finanțează mai multe scheme de ajutoare autorizate în raport cu previziunile notificate Comisiei Europene, precum cea în discuție în litigiul principal, constituie o modificare a unui ajutor existent, în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] și al articolului 4 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 659/1999, interpretate în lumina articolului 108 alineatul (3) TFUE, în afară de cazul în care această creștere rămâne inferioară pragului de 20 % prevăzut la articolul 4 alineatul (1) a doua teză de acest din urmă regulament.

Într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, acest prag trebuie apreciat prin raportare la veniturile alocate schemelor de ajutoare în cauză, iar nu prin raportare la ajutoarele efectiv acordate.

(1)  JO C 462, 12.12.2016.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Órgano Administrativo de Recursos Contractuales de la Comunidad Autónoma de Euskadi – Spania) – Montte SL/Musikene

(Cauza C-546/16) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Competența Curții - Calitatea de instanță a organului de trimitere - Directiva 2014/24/UE - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice - Procedură deschisă - Criterii de atribuire - Evaluare tehnică - Punctaj minim - Evaluare pe baza prețului))

(2018/C 408/06)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Órgano Administrativo de Recursos Contractuales de la Comunidad Autónoma de Euskadi

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Montte SL

Pârâtă: Musikene

Dispozitivul

1)

Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite autorităților contractante să impună în caietul de sarcini al unei atribuiri de contract potrivit unei proceduri deschise cerințe minime cu privire la evaluarea tehnică, astfel încât ofertele depuse care nu ating un punctaj minim predeterminat la finalul acestei evaluări sunt excluse de la evaluarea ulterioară realizată atât pe baza unor criterii tehnice, cât și pe baza prețului.

2)

Articolul 66 din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite autorităților contractante să impună în caietul de sarcini al unei atribuiri de contract potrivit unei proceduri deschise cerințe minime cu privire la evaluarea tehnică, astfel încât ofertele depuse care nu ating un punctaj minim predeterminat la finalul acestei evaluări sunt excluse din fazele ulterioare ale atribuirii contractului, și aceasta indiferent de numărul de ofertanți rămași.

(1)  JO C 22, 23.1.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Enzo Buccioni/Banca d'Italia

(Cauza C-594/16) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Directiva 2013/36/UE - Articolul 53 alineatul (1) - Obligația de a păstra secretul profesional, care revine autorităților naționale de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Instituție de credit care se află în lichidare forțată - Divulgare a unor informații confidențiale în cadrul unor acțiuni în instanțe civile sau comerciale))

(2018/C 408/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamant: Enzo Buccioni

Pârâtă: Banca d'Italia

Cu participarea: Banca Network Investimenti SpA, în lichhidare

Dispozitivul

Articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune divulgării unor informații confidențiale de către autoritățile competente ale statelor membre unei persoane care face o cerere în acest sens, pentru a putea introduce o acțiune în instanță civilă sau comercială având ca obiect protecția intereselor patrimoniale care i-ar fi fost afectate în urma lichidării forțate a unei instituții de credit. Cu toate acestea, cererea de divulgare trebuie să se refere la informații despre care solicitantul prezintă indicii precise și concordante care permit să se presupună în mod plauzibil că sunt relevante pentru o acțiune în instanță civilă sau comercială, al cărei obiect trebuie să fie concret identificat de solicitant și în afara căreia informațiile în discuție nu pot fi utilizate. Autorităților și instanțelor competente le revine sarcina de a pune în balanță interesul solicitantului de a dispune de informațiile în discuție și interesele legate de păstrarea confidențialității informațiilor acoperite de obligația de a păstra secretul profesional, înainte de a divulga fiecare dintre informațiile confidențiale solicitate.

(1)  JO C 63, 27.2.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Administrative Appeals Chamber) – Regatul Unit) – Rafal Prefeta/Secretary of State for Work and Pensions

(Cauza C-618/16) (1)

([Trimitere preliminară - Libera circulație a persoanelor - Articolul 45 TFUE - Actul de aderare din 2003 - Anexa XII capitolul 2 - Posibilitatea unui stat membru de a deroga de la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 și de la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE - Resortisant polonez care nu a efectuat o perioadă de 12 luni de muncă înregistrată în statul membru gazdă])

(2018/C 408/08)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Administrative Appeals Chamber)

Părțile din procedura principală

Apelant: Rafal Prefeta

Intimat: Secretary of State for Work and Pensions

Dispozitivul

Anexa XII capitolul 2 la Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană trebuie interpretată în sensul că autoriza, în perioada de tranziție prevăzută de aceasta, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord să excludă de la beneficiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE un resortisant polonez, precum domnul Rafal Prefeta, care nu îndeplinea condiția prevăzută de legislația națională de a fi desfășurat o activitate de muncă înregistrată pe teritoriul său pentru o perioadă neîntreruptă de 12 luni.

(1)  JO C 38, 6.2.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Münster – Germania) – EV/Finanzamt Lippstadt

(Cauza C-685/16) (1)

((Trimitere preliminară - Articolele 63-65 TFUE - Libera circulație a capitalurilor - Deducere a profiturilor impozabile - Participații deținute de o societate-mamă la o societate de capital cu administrația și cu sediul într-un stat terț - Dividende distribuite societății-mamă - Deductibilitate fiscală supusă unor condiții mai stricte decât deducerea profiturilor obținute din participații deținute la o societate de capital de drept național care nu este scutită))

(2018/C 408/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Münster

Părțile din procedura principală

Reclamantă: EV

Pârât: Finanzamt Lippstadt

Dispozitivul

Articolele 63-65 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care supune deducerea profiturilor obținute din participații deținute la o societate de capital cu administrația și cu sediul într-un stat terț unor condiții mai stricte decât deducerea profiturilor obținute din participații deținute la o societate de capital de drept național care nu este scutită.

(1)  JO C 144, 8.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/10

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 septembrie 2018 – Birkenstock Sales GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-26/17 P) (1)

([Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Înregistrare internațională vizând Uniunea Europeană - Marcă figurativă care reprezintă un motiv cu linii ondulate încrucișate - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Motiv de suprafață])

(2018/C 408/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Birkenstock Sales GmbH (reprezentanți: C. Menebröcker și V. Töbelmann, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Birkenstock Sales GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 151, 15.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Galicia – Spania) – Isabel González Castro/Mutua Umivale, Prosegur España SL, Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

(Cauza C-41/17) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 92/85/CEE - Articolele 4, 5 și 7 - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Lucrătoare care alăptează - Muncă de noapte - Muncă în schimburi prestată parțial în timpul programului de noapte - Evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul - Măsuri de prevenire - Contestare de către lucrătoarea în cauză - Directiva 2006/54/CE - Articolul 19 - Egalitate de tratament - Discriminare pe criteriul sexului - Sarcina probei))

(2018/C 408/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Galicia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Isabel González Castro

Pârâte: Mutua Umivale, Prosegur España SL, Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

Dispozitivul

1)

Articolul 7 din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează trebuie interpretat în sensul că se aplică unei situații, precum cea în discuție în litigiul principal, în care lucrătoarea în cauză efectuează o muncă în schimburi, din care doar o parte în timpul programului de noapte.

2)

Articolul 19 alineatul (1) din Directiva 2006/54 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) trebuie interpretat în sensul că se aplică unei situații, precum cea în discuție în litigiul principal, în care o lucrătoare căreia i-a fost refuzată acordarea certificatului medical care să ateste existența unui risc pe care îl prezintă postul său pentru alăptare și, prin urmare, a prestației economice pentru risc pe durata alăptării contestă în fața unei instanțe naționale sau a oricărui alt organ competent din statul membru în cauză evaluarea riscurilor pe care le prezintă postul său, atunci când această lucrătoare prezintă fapte de natură să sugereze că această evaluare nu a cuprins o analiză specifică în cadrul căreia să se ia în considerare situația sa individuală și care permit astfel să se presupună existența unei discriminări directe pe criteriul sexului în sensul Directivei 2006/54, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

În acest caz, îi revine pârâtului sarcina să facă dovada faptului că evaluarea menționată a riscurilor a cuprins efectiv o asemenea analiză concretă și că, prin urmare, nu a existat o încălcare a principiului nediscriminării.

(1)  JO C 121, 18.4.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Ítélőtábla – Ungaria) – OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt/Teréz Ilyés, Emil Kiss

(Cauza C-51/17) (1)

([Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Clauze abuzive - Directiva 93/13/CEE - Domeniu de aplicare - Articolul 1 alineatul (2) - Acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii - Articolul 3 alineatul (1) - Noțiunea „clauză contractuală care nu s-a negociat individual” - Clauză inclusă în contract după încheierea acestuia ca urmare a unei intervenții a legiuitorului național - Articolul 4 alineatul (2) - Redactare clară și inteligibilă a unei clauze - Articolul 6 alineatul (1) - Examinarea din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze - Contract de împrumut încheiat în monedă străină între un profesionist și un consumator])

(2018/C 408/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Reclamanți: OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt

Pârâte: Teréz Ilyés, Emil Kiss

Dispozitivul

1)

Noțiunea „clauză care nu s-a negociat individual”, care figurează la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, trebuie interpretată în sensul că aceasta se referă în special la o clauză contractuală modificată printr-o dispoziție legislativă națională imperativă, adoptată după încheierea unui contract de împrumut cu un consumator, și care vizează suplinirea unei clauze lovite de nulitate, conținută de contractul respectiv.

2)

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că domeniul de aplicare al acestei directive nu include clauze care reflectă dispoziții imperative de drept național, inserate după încheierea unui contract de împrumut cu un consumator și care vizează suplinirea unei clauze a acestuia, lovită de nulitate, prin impunerea unui curs de schimb stabilit de Banca Națională. Cu toate acestea, o clauză referitoare la riscul de schimb valutar, precum cea în discuție în litigiul principal, nu este exclusă din domeniul de aplicare respectiv în temeiul acestei dispoziții.

3)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie exprimată în mod clar și inteligibil obligă instituțiile financiare să furnizeze împrumutaților informații suficiente pentru a le permite să adopte decizii prudente și în cunoștință de cauză. În această privință, această cerință implică faptul ca o clauză referitoare la riscul de schimb valutar să fie înțeleasă de consumator atât pe planurile formal și gramatical, cât și în ceea ce privește efectele concrete ale acesteia, în sensul ca un consumator mediu normal informat, suficient de atent și de avizat să poată nu numai să cunoască posibilitatea deprecierii monedei naționale față de moneda străină în care a fost exprimat împrumutul, ci și să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, ale unei astfel de clauze asupra obligațiilor sale financiare.

4)

Articolul 4 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că impune ca caracterul clar și inteligibil al clauzelor contractuale să fie apreciat raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului, precum și la toate celelalte clauze ale contractului, în pofida faptului că unele dintre aceste clauze au fost declarate sau prezumate abuzive și din această cauză au fost anulate ulterior de legiuitorul național.

5)

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că îi revine instanței naționale sarcina să invoce din oficiu, în locul consumatorului în calitatea sa de reclamant, eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale, din moment ce dispune de elementele de fapt și de drept necesare în acest scop.

(1)  JO C 144, 8.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato/Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (C-54/17), Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (C-55/17)

(Cauza C-54/17 și C-55/17) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Articolul 3 alineatul (4) - Domeniu de aplicare - Articolele 5, 8 și 9 - Practici comerciale agresive - Anexa I punctul 29 - Practici comerciale agresive în orice situație - Vânzare nesolicitată - Directiva 2002/21/CE - Directiva 2002/22/CE - Servicii de telecomunicații - Vânzare de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) care includ anumite servicii preinstalate și activate în prealabil - Lipsa informării prealabile a consumatorilor))

(2018/C 408/13)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

Intimată: Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (C-54/17), Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (C-55/17)

cu participarea: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni (C-54/17), Altroconsumo, Vito Rizzo (C-54/17), Telecom Italia SpA

Dispozitivul

1)

Noțiunea „vânzare nesolicitată”, în sensul punctului 29 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”), trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva verificărilor care urmează a fi efectuate de instanța de trimitere, aceasta include comportamente precum cele în discuție în litigiul principal, care constau, pentru un operator de telecomunicații, în comercializarea de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) pe care sunt preinstalate și activate în prealabil anumite servicii, precum navigarea pe internet și mesageria vocală, fără ca respectivul consumator să fi fost informat în prealabil și în mod adecvat despre această preinstalare și activare prealabilă și nici despre costurile acestor servicii.

2)

Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia un comportament ce constituie o vânzare nesolicitată, în sensul punctului 29 din anexa I la Directiva 2005/29, precum cele în discuție în litigiul principal, trebuie apreciat din prisma dispozițiilor acestei directive, cu consecința că, potrivit acestei reglementări, autoritatea națională de reglementare, în sensul Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, nu este competentă să sancționeze un asemenea comportament.

(1)  JO C 239, 24.7.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 decembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht – Germania) – IR/JQ

(Cauza C-68/17) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament - Activități profesionale ale bisericilor sau ale altor organizații a căror etică este bazată pe religie sau convingeri - Cerințe profesionale - Atitudine de bună credință și de loialitate față de etica bisericii sau a organizației - Noțiune - Tratament diferențiat bazat pe religie sau convingeri - Concedierea unui lucrător de confesiune catolică, care exercită o funcție de conducere, ca urmare a unei a doua căsătorii civile încheiate după un divorț))

(2018/C 408/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant: IR

Pârât: JQ

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul:

—

pe de o parte, că o biserică sau o altă organizație a cărei etică este bazată pe religie sau convingeri și care gestionează o instituție spitalicească constituită sub forma unei societăți de capital de drept privat nu poate decide să își supună angajații care exercită funcții de conducere unor cerințe privind o atitudine de bună credință și de loialitate față de această etică distincte în funcție de confesiunea sau de lipsa confesiunii acestor angajați, fără ca această decizie să poată, dacă este cazul, să facă obiectul unui control jurisdicțional efectiv care să asigure că sunt îndeplinite criteriile enunțate la articolul 4 alineatul (2) din această directivă, și

—

pe de altă parte, că un tratament diferențiat, referitor la cerințe privind o atitudine de bună credință și de loialitate față de această etică, între angajații care ocupă posturi de conducere, în funcție de confesiunea sau de lipsa lor de confesiune, nu este conform cu directiva menționată decât dacă, în raport cu natura activităților profesionale vizate sau cu contextul în care sunt exercitate acestea, religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată, având în vedere etica bisericii sau a organizației în cauză și conformă cu principiul proporționalității, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

2)

O instanță națională sesizată cu un litigiu între două părți private este ținută, în cazul în care nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică ce decurge pentru justițiabili din principiile generale ale dreptului Uniunii, precum principiul nediscriminării pe motive de religie sau convingeri, consacrat în prezent la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și să garanteze efectul deplin al drepturilor ce decurg din acestea, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.

(1)  JO C 144, 8.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/14

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 12 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Siemens Gamesa Renewable Energy România SRL, fostă Gamesa Wind România SRL/Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-69/17) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Drept de deducere - Achiziții efectuate de un contribuabil declarat „inactiv” de administrația fiscală - Refuzul dreptului de deducere - Principiile proporționalității și neutralității TVA-ului])

(2018/C 408/15)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Siemens Gamesa Renewable Energy România SRL, fostă Gamesa Wind România SRL

Pârâte: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, în special articolele 213, 214 și 273 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite administrației fiscale să refuze unei persoane impozabile care a efectuat achiziții în perioada în care numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat ca urmare a neprezentării unor declarații fiscale dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente acestor achiziții prin declarații privind taxa pe valoarea adăugată prezentate – sau prin facturi emise – ulterior reactivării numărului său de identificare, pentru simplul motiv că aceste achiziții au avut loc în perioada de dezactivare, în condițiile în care cerințele de fond sunt îndeplinite, iar dreptul de deducere nu este invocat în mod fraudulos sau abuziv.

(1)  JO C 144, 8.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/15

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 – Koninklijke Philips NV, Philips France SAS/Comisia Europeană

(Cauza C-98/17 P) (1)

((Recurs - Înțelegeri - Piața europeană a cipurilor pentru carduri inteligente - Rețea de contacte bilaterale - Schimburi de informații comerciale sensibile - Restrângere a concurenței „prin obiect” - Încălcare unică și continuă - Participare la încălcare și cunoașterea, de către un participant la o parte dintre contactele bilaterale, a celorlalte contacte bilaterale - Control jurisdicțional))

(2018/C 408/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Koninklijke Philips NV, Philips France SAS (reprezentanți: J.K. de Pree, A.M. ter Haar și T.M. Snoep, advocaten)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, A. Dawes și J. Norris-Usher, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Koninklijke Philips NV și Philips France SAS la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 121, 18.4.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/15

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 – Infineon Technologies AG/Comisia Europeană

(Cauza C-99/17 P) (1)

((Recurs - Înțelegeri - Piața europeană a cipurilor pentru carduri inteligente - Rețea de contacte bilaterale - Schimburi de informații comerciale sensibile - Contestarea autenticității probelor - Dreptul la apărare - Restrângere a concurenței „prin obiect” - Încălcare unică și continuă - Control jurisdicțional - Competenţă de fond - Întindere - Calcularea cuantumului amenzii))

(2018/C 408/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Infineon Technologies AG (reprezentanți: M. Dreher, T. Lübbig și M. Klusmann, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, A. Dawes și J. Norris-Usher, agenți)

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 15 decembrie 2016, Infineon Technologies/Comisia (T-758/14, nepublicată, EU:T:2016:737), în măsura în care Tribunalul a respins cererea cu titlu subsidiar formulată de Infineon Technologies AG privind reducerea cuantumului amenzii pe care Comisia Europeană i-o aplicase.

2)

Respinge în rest recursul.

3)

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la cererea de reducere a cuantumului amenzii aplicate Infineon Technologies AG, în lumina celui de al șaselea motiv.

4)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul

(1)  JO C 168, 29.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/16

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 5 de Cartagena – Spania) – Bankia SA/Juan Carlos Mari Merino, Juan Pérez Gavilán, María Concepción Mari Merino

(Cauza C-109/17) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori - Contract de împrumut ipotecar - Procedură de executare ipotecară - Reevaluarea bunului imobil înainte de vânzarea sa la licitație - Validitatea titlului executoriu - Articolul 11 - Mijloace adecvate și eficiente de combatere a practicilor comerciale neloiale - Interdicția instanței naționale de a aprecia existența unor practici comerciale neloiale - Imposibilitate de a suspenda procedura de executare ipotecară - Articolele 2 și 10 - Cod de bună conduită - Lipsa caracterului juridic obligatoriu al acestui cod))

(2018/C 408/18)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia no 5 de Cartagena

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bankia SA

Pârâți: Juan Carlos Mari Merino, Juan Pérez Gavilán, María Concepción Mari Merino

Dispozitivul

1)

Articolul 11 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care interzice instanței sesizate cu procedura de executare ipotecară să verifice, din oficiu sau la cererea părților, validitatea titlului executoriu din perspectiva existenței unor practici comerciale neloiale și, în orice caz, instanței competente să se pronunțe pe fond cu privire la existența acestor practici să adopte măsuri provizorii precum suspendarea procedurii de executare ipotecară.

2)

Articolul 11 din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care conferă caracter juridic obligatoriu unui cod de conduită cum sunt cele menționate la articolul 10 din această directivă.

(1)  JO C 161, 22.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/17

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 – Regatul Spaniei/Comisia Europeană

(Cauza C-114/17 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru dezvoltarea televiziunii digitale terestre în zone izolate și mai puțin urbanizate din Comunidad Autónoma de Castilla-La Mancha (comunitatea autonomă Castilla-La Mancha, Spania) - Subvenție acordată operatorilor de platforme de televiziune digitală terestră - Decizie prin care măsurile de ajutor sunt declarate în parte incompatibile cu piața internă - Noțiunea „ajutor de stat” - Avantaj - Serviciu de interes economic general - Definiție - Marja de apreciere a statelor membre))

(2018/C 408/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurent: Regatul Spaniei (reprezentant: M. J. García-Valdecasas Dorrego, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 129, 24.4.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/17

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen – Belgia) – procedură penală împotriva Van Gennip BVBA, Antonius Johannes Maria ten Velde, Original BVBA, Antonius Cornelius Ignatius Maria van der Schoot

(Cauza C-137/17) (1)

((Trimitere preliminară - Directivele 2006/123/CE, 2007/23/CE și 2013/29/UE - Introducere pe piață de articole pirotehnice - Libera circulație a articolelor pirotehnice în conformitate cu cerințele acestor directive - Reglementare națională care prevede restricții pentru depozitarea și pentru vânzarea articolelor menționate - Sancțiuni penale - Regim de dublă autorizare - Directiva 98/34/CE - Noțiunea „reglementare tehnică”))

(2018/C 408/20)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Van Gennip BVBA, Antonius Johannes Maria ten Velde, Original BVBA, Antonius Cornelius Ignatius Maria van der Schoot

Dispozitivul

1)

Principiul liberei circulații a articolelor pirotehnice, astfel cum este prevăzut, printre altele, la articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2007/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 privind introducerea pe piață a articolelor pirotehnice, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice deținerea sau utilizarea de către consumatori și vânzarea către aceștia de articole pirotehnice de divertisment al căror conținut de compoziție pirotehnică depășește 1 kilogram, în măsura în care această reglementare este de natură să garanteze ordinea și securitatea publică și nu depășește ceea ce este necesar pentru a proteja aceste interese fundamentale, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

2)

Articolul 10 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează depozitarea de articole pirotehnice conforme cu Directiva 2007/23 și destinate comerțului cu amănuntul de obținerea unei duble autorizații, și anume o autorizație federală pentru explozibili și o autorizație regională de mediu, în măsura în care ansamblul condițiilor enunțate la articolul 10 alineatul (2) din această directivă sunt îndeplinite, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

3)

Articolul 20 din Directiva 2007/23 și articolul 1 alineatul (5) din Directiva 2006/123 trebuie interpretate în sensul că statele membre pot adopta sancțiuni penale în măsura în care, în ceea ce privește Directiva 2007/23, aceste sancțiuni sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare, iar în ceea ce privește Directiva 2006/123, normele naționale de drept penal nu au ca efect eludarea normelor aceleiași directive.

(1)  JO C 178, 6.6.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/18

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 septembrie 2018 – ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias/Comisia Europeană

(Cauza C-172/17 P) (1)

([Recurs - Clauze compromisorii - Acordul Pocemon încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Costuri eligibile - Decizie a Comisiei Europene - Obligaţie de rambursare a sumelor plătite - Cerere reconvenţională])

(2018/C 408/21)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (reprezentant: S. Paliou, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și A. Kyratsou, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 168, 29.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/19

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 13 septembrie 2018 – ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias/Comisia Europeană

(Cauza C-173/17 P) (1)

([Recurs - Clauze compromisorii - Convenția Doc@Hand încheiată în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrații (2002-2006) - Costuri eligibile - Decizie a Comisiei Europene - Obligație de rambursare a sumelor plătite - Cerere reconvențională])

(2018/C 408/22)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (reprezentant: S. Paliou, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și A. Kyratsou, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 168, 29.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/19

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – X/Belastingdienst/Toeslagen

(Cauza C-175/17) (1)

([Trimitere preliminară - Politica comună în materie de azil și de protecție subsidiară - Directiva 2005/85/CE - Articolul 39 - Directiva 2008/115/CE - Articolul 13 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 18, articolul 19 alineatul (2) și articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Principiul nereturnării - Decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională și de impunere a unei obligații de returnare - Reglementare națională care prevede un al doilea grad de jurisdicție - Efect suspensiv de plin drept limitat la acțiunea în primă instanță])

(2018/C 408/23)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelant: X

Intimat: Belastingdienst/Toeslagen

Dispozitivul

Articolul 39 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat și articolul 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborate cu articolul 18 și cu articolul 19 alineatul (2), precum și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, deși prevede un apel împotriva unei hotărâri de primă instanță care confirmă o decizie prin care se respinge o cerere de protecție internațională și se impune o obligație de returnare, nu îi conferă acestei căi de atac un efect suspensiv de plin drept, chiar dacă persoana interesată invocă un risc serios de încălcare a principiului nereturnării.

(1)  JO C 178, 6.6.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/20

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich – Polonia) – Profi Credit Polska S.A. w Bielsku Białej/Mariusz Wawrzosek

(Cauza C-176/17) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Directiva 2008/48/CE - Procedura ordonanței de plată întemeiate pe un bilet la ordin care garantează obligațiile care decurg dintr-un contract de împrumut pentru consum))

(2018/C 408/24)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Profi Credit Polska S.A. w Bielsku Białej

Pârât: Mariusz Wawrzosek

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care permite emiterea unei ordonanțe de plată, întemeiată pe un bilet la ordin legal, care garantează o creanță născută dintr-un contract de credit de consum, în cazul în care instanța sesizată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată nu dispune de competența de a efectua o examinare a caracterului eventual abuziv al clauzelor acestui contract, având în vedere că modalitățile de exercitare a dreptului de a formula opoziție la o astfel de ordonanță nu permit să se asigure respectarea drepturilor conferite consumatorului de această directivă.

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/21

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State – Țările de Jos) – X, Y/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-180/17) (1)

([Trimitere preliminară - Politica comună în materie de azil și de protecție subsidiară - Directiva 2013/32/UE - Articolul 46 - Directiva 2008/115/CE - Articolul 13 - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 18, articolul 19 alineatul (2) și articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Principiul nereturnării - Decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională și de impunere a unei obligații de returnare - Reglementare națională care prevede un al doilea grad de jurisdicție - Efect suspensiv de plin drept limitat la acțiunea în primă instanță])

(2018/C 408/25)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți: X, Y

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Dispozitivul

Articolul 46 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale și articolul 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborate cu articolul 18 și cu articolul 19 alineatul (2), precum și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, deși prevede un apel împotriva unei hotărâri de primă instanță care confirmă o decizie prin care se respinge o cerere de protecție internațională și se impune o obligație de returnare, nu îi conferă acestei căi de atac un efect suspensiv de plin drept, chiar dacă persoana interesată invocă un risc serios de încălcare a principiului nereturnării.

(1)  JO C 202, 26.6.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/21

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Alexander Mölk/Valentina Mölk

(Cauza C-214/17) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Protocolul de la Haga privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere - Articolul 4 alineatul (3) - Cerere de pensie de întreținere formulată de creditorul obligației de întreținere în fața autorității competente a statului în care debitorul își are reședința obișnuită - Hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat - Cerere ulterioară, formulată de debitor în fața aceleiași autorități, privind reducerea pensiei de întreținere stabilite - Înfățișarea creditorului - Stabilirea legii aplicabile])

(2018/C 408/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Alexander Mölk

Pârâtă: Valentina Mölk

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (3) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere, aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/941/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu rezultă dintr-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care pensia de întreținere datorată a fost stabilită printr-o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat, la cererea creditorului și, în temeiul acestui articol 4 alineatul (3), potrivit legii forului desemnate în conformitate cu această dispoziție, că această lege se aplică unei cereri ulterioare formulate de debitor în fața instanțelor statului în care acesta își are reședința obișnuită, împotriva creditorului, în vederea reducerii acestei pensii de întreținere.

2)

Articolul 4 alineatul (3) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 trebuie interpretat în sensul că creditorul nu „sesiz[ează]”, în sensul acestui articol, autoritatea competentă din statul în care debitorul își are reședința obișnuită atunci când se înfățișează, în sensul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, punând concluzii de respingere pe fond a cererii debitorului în cadrul unei proceduri declanșate de acesta din urmă în fața autorității competente.

(1)  JO C 283, 28.8.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/22

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Okresní soud v Českých Budějovicích – Republica Cehă) – Česká pojišťovna a.s./WCZ, spol. s r.o.

(Cauza C-287/17) (1)

([Trimitere preliminară - Dreptul societăților comerciale - Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale - Directiva 2011/7/UE - Articolul 6 alineatele (1) și (3) - Rambursarea cheltuielilor de recuperare a unei creanțe - Cheltuieli ce rezultă din notificările adresate din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către debitor])

(2018/C 408/27)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Okresní soud v Českých Budějovicích

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Česká pojišťovna a.s.

Pârâtă: WCZ, spol. s r.o.

Dispozitivul

Articolul 6 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că recunoaște creditorului care solicită despăgubirea pentru cheltuielile ce rezultă din notificările adresate debitorului din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către acesta din urmă dreptul de a obține, în acest temei, în plus față de suma fixă de 40 de euro, prevăzută la alineatul (1) al acestui articol, o despăgubire rezonabilă, în sensul alineatului (3) al aceluiași articol, pentru partea din aceste cheltuieli care depășește această sumă fixă.

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/23

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Helga Löber/Barclays Bank plc

(Cauza C-304/17) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența judiciară în materie civilă și comercială - Competențe speciale - Articolul 5 punctul 3 - Competența în materie delictuală sau cvasi-delictuală - Locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă - Consumator domiciliat într-un stat membru care a cumpărat prin intermediul unei bănci stabilite în alt stat membru titluri emise de o bancă stabilită în alt stat membru - Competența de a judeca acțiunea introdusă de acest consumator în temeiul răspunderii delictuale a băncii respective])

(2018/C 408/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Helga Löber

Pârâtă: Barclays Bank plc

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un investitor introduce o acțiune în răspundere delictuală îndreptată împotriva unei bănci care a emis certificatul în care acesta a investit, pe baza prospectului referitor la acest certificat, instanțele de la domiciliul investitorului sunt competente, în calitate de instanțe de la locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă, în sensul acestei dispoziții, să judece această acțiune, atunci când prejudiciul invocat constă într-un prejudiciu financiar care se produce direct asupra contului bancar al respectivului investitor deschis la o bancă stabilită în raza acestor instanțe, și că celelalte împrejurări speciale ale acestei situații concură de asemenea la atribuirea competenței în favoarea respectivelor instanțe.

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/23

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Landesarbeitsgericht Hamm – Germania) – Surjit Singh Bedi/Bundesrepublik Deutschland, Bundesrepublik Deutschland in Prozessstandschaft für das Vereinigte Königreich von Großbritannien und Nordirland

(Cauza C-312/17) (1)

([Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Articolul 2 alineatul (2) - Interzicerea oricărei discriminări pe motive de handicap - Convenție colectivă referitoare la securitatea socială - Ajutor de tranziție plătit în favoarea foștilor angajați civili ai forțelor aliate în Germania - Încetarea plății acestui ajutor atunci când persoana interesată îndeplinește condițiile pentru beneficiul unei pensii anticipate acordate persoanelor cu handicap în temeiul regimului legal de asigurări de pensii])

(2018/C 408/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Hamm

Părțile din procedura principală

Reclamant și apelant: Surjit Singh Bedi

Pârâtă și intimată: Bundesrepublik Deutschland, Bundesrepublik Deutschland in Prozessstandschaft für das Vereinigte Königreich von Großbritannien und Nordirland

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că, într-o cauză precum litigiul principal, se opune dispozițiilor unei convenții colective care prevăd încetarea plății unui ajutor de tranziție, acordat în vederea garantării unui venit decent unui lucrător care și-a pierdut locul de muncă și până când acesta dispune de dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în temeiul regimului legal de asigurări de pensii, atunci când acest lucrător îndeplinește condițiile pentru a beneficia de o pensie anticipată prevăzută pentru persoanele cu handicap grav în temeiul acestui regim.

(1)  JO C 309, 18.9.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/24

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Riigikohus – Estonia) – Starman AS/Tarbijakaitseamet

(Cauza C-332/17) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2011/83/UE - Articolul 21 - Contracte încheiate cu consumatorii - Comunicații telefonice - Practica unui furnizor de servicii de telecomunicații care constă în a propune clienților săi care au încheiat deja un contract un număr de asistență cu apelare rapidă supus unui tarif mai ridicat decât tariful de bază))

(2018/C 408/30)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Starman AS

Pârât: Tarbijakaitseamet

Dispozitivul

Articolul 21 primul paragraf din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretat în sensul că se opune ca, în cazul în care un comerciant a pus la dispoziția ansamblului clientelei sale unul sau mai multe numere cu apelare rapidă supuse unui tarif mai ridicat decât tariful de bază, consumatorii care au încheiat deja un contract cu acest comerciant să plătească mai mult decât tariful de bază atunci când contactează acest consumator prin telefon în legătură cu acest contract.

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/25

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel – Belgia) – Fremoluc NV/Agentschap voor Grond- en Woonbeleid voor Vlaams-Brabant (Vlabinvest ABP) și alții

(Cauza C-343/17) (1)

((Trimitere preliminară - Libertăți fundamentale - Articolele 21, 45, 49 și 63 TFUE - Directiva 2004/38/CE - Articolele 22 și 24 - Drept de preempțiune al unei agenții publice asupra unor terenuri situate în circumscripția sa în vederea realizării unor locuințe sociale - Locuințe atribuite cu prioritate unor persoane private care au „o legătură socială, economică sau socio-culturală semnificativă” cu partea de teritoriu corespunzătoare circumscripției respective - Situație în care toate elementele sunt limitate la interiorul unui singur stat membru - Inadmisibilitatea cererii de decizie preliminară))

(2018/C 408/31)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fremoluc NV

Pârâți: Agentschap voor Grond- en Woonbeleid voor Vlaams-Brabant (Vlabinvest ABP), Vlaams Financieringsfonds voor Grond- en Woonbeleid voor Vlaams-Brabant, Vlaamse Maatschappij voor Sociaal Wonen NV (VMSW), Christof De Knop, și alții

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel (Tribunalul de Primă Instanță neerlandofon din Bruxelles, Belgia) prin decizia din 19 mai 2017 este inadmisibilă.

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/25

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – Shajin Ahmed/Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

(Cauza C-369/17) (1)

((Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Frontiere, azil și imigrare - Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară - Directiva 2011/95/UE - Articolul 17 - Excludere de la recunoașterea statutului conferit prin protecție subsidiară - Cauze - Condamnare pentru o infracțiune gravă - Determinarea gravității pe baza pedepsei aplicabile potrivit dreptului național - Admisibilitate - Necesitatea unei evaluări individuale))

(2018/C 408/32)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: Shajin Ahmed

Pârât: Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal

Dispozitivul

Articolul 17 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații a unui stat membru în temeiul căreia se consideră că solicitantul protecției subsidiare a „comis o infracțiune gravă” în sensul acestei dispoziții, care poate să îl excludă de la beneficiul acestei protecții, doar pe baza pedepsei aplicabile pentru o anumită infracțiune potrivit dreptului acestui stat membru. Revine autorității sau instanței naționale competente care se pronunță cu privire la cererea de protecție subsidiară sarcina de a aprecia gravitatea infracțiunii în cauză, prin efectuarea unei examinări complete a tuturor împrejurărilor specifice cazului individual respectiv.

(1)  JO C 293, 4.9.2017

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/26

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Noord-Holland – Țările de Jos) – Vision Research Europe BV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane kantoor Rotterdam Rijnmond

(Cauza C-372/17) (1)

([Trimitere preliminară - Tariful vamal comun - Poziții tarifare - Clasificarea mărfurilor - Cameră care are o memorie volatilă, ceea ce implică faptul că imaginile înregistrate sunt șterse atunci când camera este oprită sau atunci când sunt captate noi imagini - Nomenclatura combinată - Subpozițiile 8525 80 19 și 8525 80 30 - Note explicative - Interpretare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 113/2014 - Interpretare - Validitate])

(2018/C 408/33)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Noord-Holland

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vision Research Europe BV

Pârâtă: Inspecteur van de Belastingdienst/Douane kantoor Rotterdam Rijnmond

Dispozitivul

Subpoziția 8525 80 30 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1001/2013 al Comisiei din 4 octombrie 2013, trebuie interpretată în sensul că se încadrează în aceasta o cameră precum camera în discuție în litigiul principal, care are capacitatea de a capta un număr mare de imagini fotografice pe secundă și de a le păstra în memoria sa internă volatilă, de unde sunt șterse atunci când camera este oprită, și că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 113/2014 al Comisiei din 4 februarie 2014 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată, în măsura în care este aplicabil prin analogie unor produse care au caracteristicile camerei menționate, nu este valid.

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/27

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 20 septembrie 2018 – Agria Polska sp. z o.o., Agria Chemicals Poland sp. z o.o., Agria Beteiligungsgesellschaft mbH, Star Agro Analyse und Handels GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-373/17 P) (1)

((Recurs - Concurență - Respingerea unei plângeri de către Comisia Europeană - Lipsa unui interes al Uniunii Europene))

(2018/C 408/34)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurente: Agria Polska sp. z o.o., Agria Chemicals Poland sp. z o.o., Agria Beteiligungsgesellschaft mbH, Star Agro Analyse und Handels GmbH (reprezentanți: P. Graczyk, adwokat și W. Rocławski, radca prawny)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Szczodrowski și A. Dawes, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Agria Polska sp. z o.o., Agria Chemicals Poland sp. z o.o. și Agria Beteiligungsgesellschaft mbH să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Star Agro Analyse und Handels GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/27

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajský súd v Prešove – Slovacia) – EOS KSI Slovensko s.r.o./Ján Danko, Margita Danková

(Cauza C-448/17) (1)

([Trimitere preliminară - Contracte încheiate cu consumatorii - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive - Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 - Obligația de a redacta clauzele în mod clar și inteligibil - Articolul 7 - Sesizarea instanțelor de către persoane sau organizații care au un interes legitim de a proteja consumatorii împotriva utilizării clauzelor abuzive - Reglementare națională care condiționează posibilitatea unei asociații de protecție a consumatorilor de a interveni în procedură de consimțământul consumatorului - Credit de consum - Directiva 87/102/CEE - Articolul 4 alineatul (2) - Obligația de a indica rata anuală a dobânzii în contractul scris - Contract care conține numai o ecuație matematică de calcul al ratei anuale a dobânzii, care nu este însoțită de elementele necesare pentru efectuarea acestui calcul])

(2018/C 408/35)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din procedura principală

Apelantă: EOS KSI Slovensko s.r.o.

Intimați: Ján Danko, Margita Danková

cu participarea: Združenie na ochranu občana spotrebiteľa HOOS

Dispozitivul

1)

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, coroborată cu principiul echivalenței, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care nu permite unei organizații de protecție a consumatorilor să intervină, în interesul consumatorului, într-o procedură a ordonanței de plată în legătură cu un consumator individual și să formuleze o opoziție împotriva unei astfel de ordonanțe în lipsa contestării acesteia de către consumatorul menționat, în cazul în care reglementarea respectivă supune efectiv intervenția asociațiilor de consumatori în litigiile care intră sub incidența dreptului Uniunii unor condiții mai puțin favorabile decât cele aplicabile litigiilor care intră sub incidența exclusivă a dreptului intern, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

2)

Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care, deși prevede, în stadiul emiterii unei ordonanțe de plată împotriva unui consumator, controlul caracterului abuziv al clauzelor cuprinse într-un contract încheiat între un profesionist și acest consumator, pe de o parte, acordă unui funcționar administrativ aferent unei instanțe, care nu are statutul de magistrat, competența de a emite această ordonanță de plată și, pe de altă parte, prevede un termen de 15 zile pentru a formula opoziție și impune ca aceasta din urmă să fie motivată pe fond, în cazul în care un astfel de control din oficiu nu este prevăzut în stadiul executării ordonanței menționate, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

3)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că în cazul în care un contract de credit de consum, pe de o parte, nu indică rata anuală a dobânzii aferente creditului și nu conține decât o ecuație matematică de calcul al acestei rate anuale a dobânzii aferente creditului, care nu este însoțită de elementele necesare pentru efectuarea acestui calcul, și, pe de altă parte, nu menționează rata dobânzii, o asemenea împrejurare constituie un element decisiv în cadrul analizei de către instanța națională în discuție a aspectului dacă clauza din contractul menționat referitoare la costul creditului este redactată în mod clar și inteligibil, în sensul dispoziției menționate.

(1)  JO C 382, 13.11.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/28

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Trento – Italia) – Chiara Motter/Provincia autonoma di Trento

(Cauza C-466/17) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Clauza 4 - Sector public - Cadre didactice din învățământul secundar - Numire ca funcționari de carieră a unor lucrători angajați pe durată determinată printr-o procedură de recrutare pe bază de diplome - Stabilirea vechimii - Luarea în considerare parțială a perioadelor de serviciu efectuate în cadrul unor contracte de muncă pe durată determinată))

(2018/C 408/36)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Trento

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Chiara Motter

Pârâtă: Provincia autonoma di Trento

Dispozitivul

Clauza 4 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune în principiu unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, în vederea încadrării unui lucrător într-o categorie de remunerație la momentul recrutării sale pe bază de diplome ca funcționar de carieră, ia în considerare perioadele de serviciu efectuate în temeiul unor contracte de muncă pe durată determinată în mod integral până la patru ani și, peste patru ani, în mod parțial, în limita a două treimi.

(1)  JO C 347, 16.10.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/29

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 26 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Köln – Germania) – cerere de decizie preliminară formulată Josef Baumgartner

(Cauza C-513/17) (1)

([Trimitere preliminară - Transporturi - Transporturi rutiere - Regulamentul (CE) nr. 561/2006 - Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf - Sancțiune administrativă care vizează o încălcare comisă pe teritoriul statului membru al sediului unei întreprinderi, aplicată de autoritățile competente ale unui alt stat membru, în care a fost constatată această încălcare])

(2018/C 408/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Köln

Părțile din procedura principală

Persoana vizată: Josef Baumgartner

cu participarea: Bundesamt für Güterverkehr, Staatsanwaltschaft Köln

Dispozitivul

Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că abilitează direct autoritățile competente ale unui stat membru să aplice o sancțiune unei întreprinderi sau unui conducător al acesteia pentru o încălcare a regulamentului menționat constatată pe teritoriul său și care nu a fost deja sancționată, chiar dacă această încălcare a fost comisă pe teritoriul unui alt stat membru, în care își are sediul această întreprindere.

(1)  JO C 382, 13.11.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/30

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Stefan Rudigier

(Cauza C-518/17) (1)

([Trimitere preliminară - Achiziții publice - Servicii publice de transport feroviar și rutier de călători - Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 - Articolul 5 alineatul (1) - Atribuirea de contracte de servicii publice - Articolul 7 alineatul (2) - Obligația de a publica anumite informații în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu cel puțin un an înainte de lansarea procedurii - Consecințele lipsei publicării - Anularea cererii de ofertă - Directiva 2014/24/UE - Articolul 27 alineatul (1) - Articolul 47 alineatul (1) - Directiva 2014/25/UE - Articolul 45 alineatul (1) - Articolul 66 alineatul (1) - Anunț de participare])

(2018/C 408/38)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: Stefan Rudigier

Cealaltă parte din procedură: Salzburger Verkehrsverbund GmbH

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și (CEE) nr. 1107/70 ale Consiliului trebuie să fie interpretat în sensul că:

—

obligația de informare prealabilă pe care o prevede se aplică unor contracte de achiziții publice de servicii de transport cu autobuzul care sunt, în principiu, atribuite în conformitate cu procedurile prevăzute de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE sau de Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ;

—

încălcarea acestei obligații de informare prealabilă nu atrage anularea cererii de ofertă în cauză dacă sunt respectate principiile echivalenței, efectivității și egalității de tratament, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1)  JO C 392, 20.11.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/30

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret – Danemarca) – 2M-Locatel A/S/Skatteministeriet

(Cauza C-555/17) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 - Uniune vamală și tarif vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura Combinată - Subpozițiile 8528 71 13 și 8528 71 90 - Aparat care e capabil să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului])

(2018/C 408/39)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Recurentă: 2M-Locatel A/S

Intimat: Skatteministeriet

Dispozitivul

Nomenclatura Combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006, trebuie interpretată în sensul că aparatele care sunt capabile să recepționeze, să decodeze și să prelucreze semnale de televiziune transmise în direct prin utilizarea tehnologiei internetului, precum cele în discuție în litigiul principal, trebuie să fie clasificate la subpoziția 8528 71 90 din aceasta, cu condiția să nu fie echipate cu un receptor de semnale videofonice (tuner) sau cu un „tuner video”, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

(1)  JO C 402, 27.11.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/31

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 12 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – Dirk Harms și alții/Vueling Airlines SA

(Cauza C-601/17) (1)

([Trimitere preliminară - Transport aerian - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 8 alineatul (1) - Rambursarea prețului unui bilet în cazul anulării unui zbor - Comision perceput de o persoană care acționează ca intermediar între pasager și operatorul de transport aerian la momentul achiziționării biletului - Includere])

(2018/C 408/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Dirk Harms, Ann-Kathrin Harms, Nick-Julius Harms, Tom-Lukas Harms, Lilly-Karlotta Harms, Emma-Matilda Harms

Pârâtă: Vueling Airlines SA

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, în special articolul 8 alineatul (1) litera (a) din acesta, trebuie interpretat în sensul că prețul biletului care trebuie luat în considerare pentru a stabili cuantumul rambursării datorate de operatorul de transport aerian unui pasager în cazul anulării unui zbor include diferența dintre suma plătită de acest pasager și cea primită de acest operator de transport aerian, care corespunde unui comision perceput de o persoană care a intervenit ca intermediar între aceștia doi, cu excepția cazului în care acest comision a fost stabilit fără știrea operatorului de transport aerian menționat, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1)  JO C 22, 22.1.2018.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/32

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Spetsializiran nakazatelen sad – Bulgaria) – procedură penală privind pe Emil Milev

(Cauza C-310/18 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva (UE) 2016/343 - Prezumția de nevinovăție - Referirile publice la vinovăție - Căi de atac - Procedură de control al legalității unei măsuri de plasare în arest preventiv])

(2018/C 408/41)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Spetsializiran nakazatelen sad

Partea din procedura principală

Emil Milev

Dispozitivul

Articolul 3 și articolul 4 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale trebuie interpretate în sensul că nu se opun adoptării unor decizii preliminare cu caracter procedural, precum o decizie de menținere a unei măsuri de arestare preventivă luate de o autoritate judiciară, care se bazează pe suspiciuni sau pe elemente de probă incriminatoare, cu condiția ca aceste decizii să nu se refere la persoana deținută ca fiind vinovată. În schimb, această directivă nu reglementează condițiile în care pot fi adoptate deciziile de arest preventiv.

(1)  JO C 268, 30.7.2018.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/32

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Court of Appeal – Irlanda) – Hampshire County Council/C.E., N.E.

(Cauzele conexate C-325/18 PPU și C-375/18 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Răpire internațională de copii - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolul 11 - Cerere de înapoiere - Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 - Cerere de încuviințare a executării - Cale de atac - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Termen de formulare a căii de atac - Ordonanță de exequatur - Executare înainte de notificarea sa])

(2018/C 408/42)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hampshire County Council

Pârâți: C.E., N.E.

cu participarea: Child and Family Agency, Attorney General

Dispozitivul

1)

Dispozițiile generale din capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 trebuie interpretate în sensul că, atunci când se pretinde că au fost deplasați copii în mod ilicit, hotărârea unei instanțe judecătorești din statul membru în care acești copii aveau reședința obișnuită prin care se dispune înapoierea copiilor menționați, consecutivă unei hotărâri judecătorești privind răspunderea părintească, poate fi declarată executorie în statul membru gazdă în conformitate cu aceste dispoziții generale.

2)

Articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, se opune executării unei hotărâri a unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru prin care se dispune punerea sub tutelă și înapoierea unor copii și care este declarată executorie în statul membru solicitat, înainte să se fi procedat la notificarea încuviințării executării acestei hotărâri părinților interesați. Articolul 33 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că termenul de introducere a căii de atac prevăzut la această dispoziție nu poate fi prelungit de instanța sesizată.

3)

Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că nu se opune, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, ca o instanță dintr-un stat membru să adopte măsuri asiguratorii sub forma unei somații împotriva unui organism public al unui alt stat membru prin care se interzice acestui organism să demareze sau să continue, în fața instanțelor acestui alt stat membru, o procedură de adopție a unor copii care stau acolo.

(1)  JO C 249, 16.7.2018.

JO C 268, 30.7.2018.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/33

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlanda) – Irlanda) – Executarea mandatelor europene de arestare emise împotriva R O

(Cauza C-327/18 PPU) (1)

((Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgenţă - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Motive de neexecutare - Articolul 50 TUE - Mandat emis de autoritățile judiciare ale unui stat membru care a declanșat procedura de retragere din Uniunea Europeană - Incertitudine cu privire la regimul aplicabil relațiilor dintre acest stat și Uniune în urma retragerii))

(2018/C 408/43)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlanda)

Partea din procedura principală

R O

Dispozitivul

Articolul 50 TUE trebuie interpretat în sensul că simpla notificare de către un stat membru a intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană în conformitate cu acest articol nu are drept consecință că, în cazul emiterii de către acest stat membru a unui mandat european de arestare împotriva unei persoane, statul membru de executare trebuie să refuze executarea acestui mandat european de arestare sau să amâne executarea sa în așteptarea unor precizări cu privire la regimul juridic care va fi aplicabil în statul membru emitent după retragerea sa din Uniunea Europeană. În lipsa unor motive serioase și întemeiate de a crede că persoana care face obiectul mandatului european de arestare menționat riscă să fie privată de drepturile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, în urma retragerii din Uniunea Europeană a statului membru emitent, statul membru de executare nu poate refuza executarea aceluiași mandat european de arestare atât timp cât statul membru emitent face parte din Uniunea Europeană.

(1)  JO C 349, 16.7.2018.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/34

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 12 septembrie 2018 – Holistic Innovation Institute, SLU/Agenția Executivă pentru Cercetare

(Cauza C-241/17 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Proiecte finanțate de Uniunea Europeană în domeniul cercetării - Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (2007-2013) - Proiectele Inachus și ZONeSEC - Decizie de a refuza participarea recurentei - Acțiune în anulare și în răspundere])

(2018/C 408/44)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Holistic Innovation Institute, SLU (reprezentant: J.J. Marín López, abogado)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Executivă pentru Cercetare (reprezentanți: S. Payan-Lagrou, V. Canetti, agenți, asistați de J. Rivas Andrés, abogado)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat.

2)

Obligă Holistic Innovation Institute SLU la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 221, 10.7.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/35

Ordonanța Curții din 13 septembrie 2018 – Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon/Comisia Europeană

(Cauza C-539/17 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Al Șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Acord de grant - Costuri neeligibile - Decizie de recuperare de către Comisia Europeană - Acțiune a beneficiarului la Tribunalul Uniunii Europene în temeiul articolului 272 TFUE - Recurs vădit nefondat))

(2018/C 408/45)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon (reprezentant: K. Damis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Kyratsou și R. Lyal, agenți)

Dispozitivul

1)

Respinge recursul ca fiind vădit nefondat.

2)

Obligă Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/35

Recurs introdus la 10 ianuarie 2018 de Ccc Event Management GmbH împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 7 noiembrie 2017 în cauza T-363/17, Ccc Event Management GmbH/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza C-23/18 P)

(2018/C 408/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Ccc Event Management GmbH (reprezentant: A. Schuster, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Curtea Europeană de Justiţie (Camera a zecea), prin Ordonanţa din 13 septembrie 2018, a respins recursul în parte ca vădit inadmisibil şi în parte ca vădit nefondat şi a decis ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/36

Recurs introdus la 21 iunie 2018 de Romantik Hotels & Restaurants AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 25 aprilie 2018 în cauza T-213/17, Romantik Hotels & Restaurants AG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-411/18 P)

(2018/C 408/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Romantik Hotels & Restaurants AG (reprezentanți: S. Hofmann, W. Göpfert, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Hotel Preidlhof GmbH

Prin Ordonanța din 3 octombrie 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a zecea) a respins recursul ca fiind în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat și a obligat recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München I (Germania) la 9 iulie 2018 – WA/Münchener Hypothekenbank eG

(Cauza C-448/18)

(2018/C 408/48)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München I

Părțile din procedura principală

Reclamantă: WA

Pârâtă: Münchener Hypothekenbank eG

Cauza a fost radiată prin Ordonanța Curții din 6 septembrie 2018.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/36

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Linz (Austria) la 17 iulie 2018 – DS/Porsche Inter Auto GmbH & Co KG

(Cauza C-466/18)

(2018/C 408/49)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Linz

Părțile din procedura principală

Reclamant: DS

Pârâtă: Porsche Inter Auto GmbH & Co KG

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (1) trebuie interpretat în sensul că este interzisă echiparea unui vehicul, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2007, cu o supapă de recirculare a gazelor de eșapament, așadar cu o componentă care poate influența emisiile, proiectată în așa fel încât rata de recirculare a gazelor de eșapament, mai precis cota de gaze de eșapament recirculate să fie reglată să asigure un mod de funcționare cu emisii reduse numai la temperaturi situate în intervalul 15-33 de grade Celsius și numai la înălțimi de sub 1 000 de metri, iar în afara acestui interval de temperatură, pe un parcurs de 10 grade Celsius, și la înălțimi de peste 1 000 de metri, pe un parcurs de 250 de metri înălțime, aceasta să fie redusă în mod linear la 0, și prin urmare emisiile de oxid de azot să crească și să depășească valorile-limită prevăzute de Regulamentul nr. 715/2007?

2)

În cadrul aprecierii primei întrebări, prezintă relevanță aspectul dacă echipamentul menționat la prima întrebare este necesar pentru a proteja motorul împotriva deteriorărilor?

3)

În cadrul aprecierii celei de a doua întrebări, prezintă relevanță aspectul dacă componenta motorului care trebuie protejată împotriva deteriorărilor este supapa de recirculare a gazelor de eșapament?

4)

În cadrul aprecierii primei întrebări, prezintă relevanță aspectul dacă echipamentul menționat la prima întrebare a fost montat pe vehicul deja din fabrică sau dacă reglarea supapei de recirculare a gazelor de eșapament menționată în prima întrebare ar fi introdusă ca reparație, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum (2) și garanțiile conexe?

5)

Articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretat în sensul că nu este vorba despre o încălcare minoră a contractului în condițiile în care s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, care are drept obiect transferul unui autovehicul conform cu dispozițiile legale (de drept al Uniunii) pe care s-a montat un sistem de comutare, mai precis un sistem de reglare potrivit căruia, la pornire, vehiculul se află într-un mod 1, iar când programul informatic identifică situația de încercare, așadar funcționarea vehiculului în cadrul NCCE [Noul Ciclu de Conducere European], vehiculul va rămâne în modul 1 (NCCE), dar când programul informatic va identifica că vehiculul se deplasează în afara pragurilor de toleranță ale NCCE (abateri de la profilul de viteză de +/- 2 km/h, respectiv de +/- 1s), vehiculul va comuta pe modul 0 (activitate de conducere), în care supapa de recirculare a gazelor de eșapament este reglată astfel încât nu s-ar mai putea respecta valorile-limită prevăzute de Regulamentul nr. 715/2007, însă această reglare survine într-un timp atât de scurt încât în definitiv vehiculul se deplasează aproape exclusiv în modul 0?

(1)  JO 2007, L 171, p. 1.

(2)  JO 1999, L 171, p. 12, Ediţie specială, 15/vol. 5, p. 89.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/37

Recurs introdus la 7 iunie 2018 de Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 6 august 2018 în cauza T-514/18 P, Gabriele Schmid/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-514/18 P)

(2018/C 408/50)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark (reprezentanți: I. Hödl, avocat, S. Schoeller, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) pronunțate la 7 iunie 2018 în cauza T-72/17, în măsura în care Tribunalul a admis motivul principal al acțiunii, a anulat Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2016 (cauza R 1768/2015-4) și a statuat el însuși în cauză, cu titlu subsidiar

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) pronunțate la 7 iunie 2018 în cauza T-72/17, în măsura în care Tribunalul a admis motivul principal al acțiunii, a anulat Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2016 (cauza R 1768/2015-4) și a trimis cauza spre rejudecare;

—

obligarea reclamantei în primă instanță, doamna Gabriele Schmid, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta a introdus recurs împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) pronunțate la 7 iunie 2018 în cauza T 72/17, EU:T:2018:335, referitoare la acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2016 (cauza R 1768/2015-4) privind o procedură de decădere între doamna Schmid și Landeskammer für Land- und Forstwirtschaft in Steiermark, în măsura în care acest articol încalcă articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) [devenit articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001].

Recursul este întemeiat pe două motive: încălcarea articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001] și a articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001].

Prin intermediul primului motiv, care cuprinde patru aspecte, recurenta invocă aprecierea eronată a utilizării indicației geografice protejate care a fost înregistrată ca marcă individuală conform funcției sale de bază, cerința impusă în privința identității producătorului, inexistența unei jurisprudențe privind funcția de garantare a calității a mărcilor individuale în calitate de certificate de calitate ce conțin o indicație geografică protejată, precum și utilizarea mărcii de către membri deținătorului de licență.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă aplicarea eronată a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001], în concret, aprecierea Tribunalului cu privire la aspectul utilizării licite a mărcii Uniunii Europene de către terți, și anume asociația compusă din membrii acesteia și atribuirea acestei utilizări titularului mărcii.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO 2009, L 78, p.1)

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/38

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Nürnberg (Germania) la 6 august 2018 – QE/Sun Express Deutschland GmbH

(Cauza C-516/18)

(2018/C 408/51)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürnberg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: QE

Pârâtă: Sun Express Deutschland GmbH

Prin Ordonanța Curții din 22 august 2018, cauza a fost radiată din registrul Curții.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/39

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 2 august 2018 – Ordre des barreaux francophones et germanophone, Académie Fiscale ASBL, UA, Liga voor Mensenrechten ASBL, Ligue des Droits de l'Homme ASBL, VZ, WY, XX/Conseil des ministres

(Cauza C-520/18)

(2018/C 408/52)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

Reclamante: Ordre des barreaux francophones et germanophone, Académie Fiscale ASBL, UA, Liga voor Mensenrechten ASBL, Ligue des Droits de l'Homme ASBL, VZ, WY, XX

Pârât: Conseil des ministres

Altă parte: Child Focus

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE (1) coroborat cu dreptul la siguranță, garantat de articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și cu dreptul la respectarea datelor cu caracter personal, astfel cum este garantat de articolele 7 și 8 și de articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție, care prevede o obligație generală pentru operatorii și furnizorii de servicii de comunicații electronice de a păstra datele de transfer și de localizare în sensul Directivei 2002/58/CE, generate sau prelucrate de ei în cadrul furnizării acestor servicii, reglementare națională care nu are ca obiect numai investigarea, detectarea și urmărirea penală a faptelor care țin de infracționalitatea gravă, ci și garantarea securității naționale, a apărării teritoriului și a securității publice, investigarea, detectarea și urmărirea penală a altor fapte decât cele care țin de infracționalitatea gravă sau prevenirea unei utilizări interzise a sistemelor de comunicații electronice ori realizarea unui alt obiectiv identificat la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 (2) și care, în plus, este supusă unor garanții precizate de această reglementare pe planul păstrării datelor și al accesului la acestea?

2)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE coroborat cu articolele 4, 7, 8 și 11 și cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție, care prevede o obligație generală pentru operatorii și furnizorii de servicii de comunicații electronice de a păstra datele de transfer și de localizare în sensul Directivei 2002/58/CE, generate sau prelucrate de ei în cadrul furnizării acestor servicii, în cazul în care această reglementare are ca obiect, printre altele, să aducă la îndeplinire obligațiile pozitive care revin autorității în temeiul articolelor 4 și 8 din cartă, care constau în instituirea unui cadru legal care să permită o urmărire penală efectivă și o reprimare efectivă a abuzului sexual asupra minorilor și care să permită efectiv identificarea autorului infracțiunii, chiar și atunci când sunt utilizate mijloace de comunicare electronică?

3)

În cazul în care, în temeiul răspunsurilor date la prima sau la a doua întrebare preliminară, Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) ar ajunge la concluzia că legea atacată încalcă una sau mai multe dintre obligațiile care decurg din dispozițiile menționate în aceste întrebări, ar putea să mențină provizoriu efectele Legii din 29 mai 2016 privind colectarea și păstrarea datelor în sectorul comunicațiilor electronice pentru a evita o insecuritate juridică și pentru a permite ca datele colectate și păstrate anterior să mai poată fi utilizate în vederea obiectivelor prevăzute de lege?

(1)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, p. 1).

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/40

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 8 august 2018 – Engie Cartagena S.L./Ministerio para la Transición Ecológica (anterior, Ministerio de Industria, Energía y Turismo)

(Cauza C-523/18)

(2018/C 408/53)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Engie Cartagena S.L.

Pârât: Ministerio para la Transición Ecológica (antiguamente, Ministerio de Industria, Energía y Turismo)

Întrebările preliminare

1)

Prevederea legală conținută în a treia dispoziție adițională a Decretului-lege regal nr. 14/2010, intitulată „Finanțarea planurilor de economisire a energiei și eficiență energetică pentru anii 2011, 2012 și 2013”, reprezintă o obligație de serviciu public în sensul dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2003/54 CE (1) și, respectiv, din Directiva 2009/72 (2) CE:

„1.

Sumele percepute de la sistemul de energie electrică, destinate finanțării Planului de acțiune 2008-2012, aprobat prin Acordul Consiliului de Miniștri din 8 iulie 2005 privind punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în documentul intitulat «Strategia de economisire a energiei și eficiență energetică în Spania 2004-2012», aprobat prin Acordul Consiliului de Miniștri din 28 noiembrie 2003, prevăzute pentru anii 2011 și 2012, de 270 de milioane de euro și, respectiv, de 250 de milioane de euro, sunt finanțate din contribuția fiecăreia dintre întreprinderile producătoare de energie electrică, conform procentelor din următorul tabel:

Întreprindere

Procent

Endesa Generación, S.A.

34,66

Iberdrola Generación, S.A.

32,71

GAS Natural S.D.G, S.A.

16,37

Hidroeléctrica del Cantábrico, S.A.

4,38

E.ON Generación, S.L.

2,96

AES Cartagena, S.R.L.

2,07

Bizkaia Energía, S.L.

1,42

Castelnou Energía, S.L.

1,58

Nueva Generadora del Sur, S.A.

1,62

Bahía de Bizkaia Electricidad, S.L.

1,42

Tarragona Power, S.L.

0,81

Total

100,00 ”

2)

În cazul în care prevederea legală respectivă reprezintă într-adevăr o obligație de serviciu public, aceasta a fost clar definită, este transparentă, nediscriminatorie și verificabilă?

(1)  Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE – Declarații privind operațiunile de declasare și de gestionare a deșeurilor (JO 2003 L 176, p. 37, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 61).

(2)  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO 2009 L 211, p. 55).

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/41

Recurs introdus la 17 august 2018 de HX împotriva Hotărârii Tribunalului din 19 iunie 2018 în cauza T-408/16, HX/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-540/18 P)

(2018/C 408/54)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Recurent: HX (reprezentant: S. Koev, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

—

considerarea prezentului recurs admisibil și fondat în totalitate și considerarea ca fondate a tuturor motivelor invocate în susținerea acestuia;

—

statuarea faptului că hotărârea atacată a Tribunalului poate fi anulată în integralitatea sa;

—

anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a cincea) din 19 iunie 2018, HX/Consiliul, T 408/16;

—

anularea în parte a Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 (JO 2014, L 141, p. 30), a Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC (JO 2017, L 139, p. 62) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/907 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 (JO 2017, L 139, p. 15) în ceea ce îl privesc pe domnul HX;

—

obligarea Consiliului Uniuni Europene la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ale recurentului, a cheltuielilor, a onorariilor și a altor costuri, legate de apărarea acestuia.

Motivele și principalele argumente

1.

Eroare de drept săvârșită de Tribunal atunci când a considerat că Consiliul a aplicat corect prezumția de om de afaceri important care își desfășoară activitățile în Siria, în condițiile în care această prezumție este lipsită de temei juridic și este disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit.

2.

Eroare de drept sub forma unei încălcări a normelor în materie de probă, ca urmare a lipsei probelor pentru aplicarea prezumției și a refuzului de a aplica articolul 27 alineatul (3), precum și articolul 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836.

3.

Eroare de drept sub forma unei încălcări a normelor de procedură care aduce atingere intereselor recurentului, ca urmare a refuzului de a admite probe noi prezentate conform articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/42

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d'instance de Sens (Franța) la 30 august 2018 – X

(Cauza C-562/18)

(2018/C 408/55)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d'instance de Sens

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Cealaltă parte: Procureur de la République

Întrebările preliminare

1)

Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, interpretat în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, pe de o parte, și articolul 39 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe de altă parte, permit retragerea dreptului de vot al unei persoane la alegerile europene ca urmare a instituirii unei măsuri de tutelă din cauza handicapului său mintal?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, dreptul european impune condiții speciale pentru această retragere și, dacă da, care sunt acestea?

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/43

Recurs introdus la 13 septembrie 2018 de Republica Cehă împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 iunie 2018 în cauza T-14/15, Republica Cehă/Comisia

(Cauza C-575/18 P)

(2018/C 408/56)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Recurentă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, J. Vláčil, O. Serdula, în calitate de agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—

Anularea ordonanței atacate;

—

respingerea excepției de inadmisibilitate ridicate de Comisia Europeană;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la concluziile formulate de Republica Cehă în cererea introductivă și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

În ordonanța atacată, Tribunalul a concluzionat în mod eronat că, având în vedere în special lipsa competenței Comisiei de a adopta decizii în materie de resurse proprii tradiționale, actul atacat nu constituia un act atacabil în temeiul articolului 263 TFUE, ceea ce, potrivit Tribunalului, nu aducea atingere dreptului Republicii Cehe la o protecție jurisdicțională efectivă în sensul articolului 47 din cartă, în măsura în care Republica Cehă avea posibilitatea de a plăti suma în litigiu în mod condiționat, de a formula rezerve cu privire la temeinicia poziției juridice a Comisiei și de a aștepta formularea de către Comisie a unei acțiuni în temeiul articolului 258 TFUE.

Concluziile Tribunalului sunt contrare articolului 263 TFUE coroborat cu articolul 47 din cartă, întrucât plata condiționată nu asigură faptul că litigiul va fi soluționat pe fond, în viitor, de Curte. Aceasta reiese din jurisprudența constantă a Curții referitoare la puterea discreționară de care dispune Comisia în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, din lipsa vreunei dispoziții privind conceptul de plată condiționată și în special din practica anterioară a Comisiei în această materie.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/43

Recurs introdus la 21 septembrie 2018 de Pirelli & C. SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C./Comisia

(Cauza C-611/18 P)

(2018/C 408/57)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Pirelli & C. SpA (reprezentanți: M. Siragusa, G. Rizza, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Prysmian Cavi e Sistemi Srl

Concluziile recurentei

Pirelli solicită Curții:

în temeiul articolului 169 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, anularea deciziei Tribunalului care figurează în dispozitivul Hotărârii pronunțate la 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C. SpA/Comisia, notificată recurentei în aceeași zi prin e-Curia;

și

în temeiul articolului 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, admiterea, fără trimiterea cauzei spre rejudecare, a concluziilor formulate de Pirelli în primă instanță, mutatis mutandis și prin urmare:

cu titlu principal

—

anularea deciziei (1) în măsura în care privește societatea Pirelli, și anume articolul 1 punctul 5 litera (d), articolul 2 litera (g) și articolul 4, numai cu referire la includerea Pirelli în lista destinatarilor;

cu titlu subsidiar

—

acordarea beneficiului de ordine și de discuție în favoarea Pirelli, în exercitarea competenței de fond în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2) și al articolului 261 TFUE.

În cazul în care Prysmian va introduce recurs împotriva deciziei Tribunalului din Hotărârea pronunțată la 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, iar acesta va fi admis:

—

anularea deciziei sau modificarea articolului 2 litera (g), cu reducerea amenzii aplicate în solidar Prysmian și Pirelli;

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

În cazul în care Curtea nu va anula decizia Tribunalului care figurează în dispozitivul Hotărârii pronunțate la 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C. SpA/Comisia, acordarea beneficiului de ordine și de discuție în favoarea Pirelli, în exercitarea competenței de fond în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și al articolului 261 TFUE.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv privind încălcarea de către Tribunal a obligației sale de motivare referitoare la: pretinsa inexistență a unei lipse de motivare invocată de recurenta Pirelli în privința respingerii de către Comisie a argumentelor sale detaliate având ca obiect inaplicabilitatea în speță a prezumției unei influențe decisive, precum și la inegalitatea de tratament săvârșită de Comisie prin aplicarea exclusiv în favoarea Goldman Sachs a așa-numitei metode a „bazei duble”

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit obiectul și întinderea obligației de motivare ce revenea Comisiei, prin faptul că nu a recunoscut și nu a declarat că motivarea deciziei nu îndeplinește cerințele stabilite de instanța Uniunii. Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia în ceea ce o privea pe recurentă în măsura în care actul în discuție nu conține expunerea exhaustivă a unor motive precise, specifice și concrete care să justifice imputarea încălcării societății Pirelli pe baza unei prezumții, deși Pirelli făcuse dovada faptului că legăturile sale economice, organizatorii și juridice cu Prysmian nu aveau ca efect să excludă sau să limiteze autonomia filialei sale. În plus, în decizia atacată, Tribunalul a ignorat în totalitatea argumentația formulată de Pirelli cu privire la diferența de tratament care i-a fost aplicată având în vedere că în privința sa Comisia a aplicat numai prezumția de exercitare a unei influențe decisive („PLP”) în loc să aplice metoda imputării care prevede o bază dublă, pe care a aplicat-o celeilalte societăți-mamă a Prysmian, Goldman Sachs.

Al doilea motiv privind încălcarea articolelor 48 și 49 din Carta de la Nisa și insuficiența precum și caracterul ilogic al motivării hotărârii, în ceea ce privește încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei juridice Pirelli și a principiului proporționalității de către Comisie

Poziția Tribunalului – potrivit căreia răspunderea societății Pirelli stabilită pe baza unei prezumții, nu este o răspundere penală fără vinovăție pentru fapta altuia, ci o răspundere cu caracter personal a „întreprinderii” pe care o constituia împreună cu filiala sa Prysmian, care este autorul direct al încălcării – se bazează pe suprapunerea incorectă a două planuri de analiză care nu pot fi suprapuse: aplicarea regulilor de concurență întreprinderilor și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor juridice acuzate. În plus, hotărârea a ignorat în totalitate argumentul societății Pirelli referitor la natura dublei prezumții a PLP. Astfel, în decizie, Comisia a prezumat că Pirelli exercita o influență decisivă nu numai asupra politicii comerciale a Prysmian, ci și asupra comportamentelor anticoncurențiale ale filialei, fără ca recurentei să i se dea posibilitatea să facă dovada contrară. Pirelli invocă lipsa de motivare a deciziei atacate și în raport cu argumentul potrivit căruia Comisia nu a evaluat comparativ interesele în joc în special în ceea ce privește PLP-ul, ținând seama de elementele speciale ale cazului concret și de respectarea dreptului la apărare, după cum impune, de altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În sfârșit, în ceea ce privește argumentul invocat de Pirelli potrivit căruia aplicarea de către Comisie în privința sa a PLP-ului nu era proporționată în sensul articolului 5 alineatul (4) TUE pentru realizarea obiectivelor destinate unei mai bune garantări a plății efective a sancțiunii și aplicării de amenzi mai ridicate în scop disuasiv, Tribunalul a răspuns făcând trimiteri la jurisprudență nepertinente.

Al treilea motiv privind încălcarea principiilor răspunderii solidare, proporționalității și egalității de tratament, privind caracterul ilogic al motivării în raport cu aprecierea eronată pe fond a aplicării în cazul societății Pirelli a principiului răspunderii solidare cu Prysmian în vederea plății amenzii, precum și lipsa de motivare a hotărârii privind neaplicarea beneficiului de ordine și de discuție în favoarea Pirelli

Deși Pirelli a fost condamnată – ca și Prysmian – la plata întregului cuantum al amenzii aplicate prin decizie, situația recurentei era profund diferită de cea a fostei sale filiale, pe care decizia o indica în mod clar ca fiind autorul direct al încălcării. După cum se recunoaște în hotărâre, în mod corect, dar contradictoriu, societății Pirelli i-a fost imputată o răspundere derivată și accesorie, care depinde în totalitate de răspunderea Prysmian. Comisia ar fi trebuit să diminueze efectele nerezonabile și disproporționate pe plan sancționatoriu ale propriei viziuni alterate a prerogativelor pe care le are Pirelli ca societate-mamă care deține 100 % din capitalul filialei, nedând sancțiunii un caracter solidar sau aplicându-l doar asupra unei părți din amenda impusă societății Prysmian ori, cel puțin, recunoscând societății Pirelli beneficiul de ordine și de discuție. Tribunalul, nu numai că nu a furnizat nicio motivare în privința motivului formulat de Pirelli privind neaplicarea acestei beneficiu, dar a încălcat principiile răspunderii solidare, proporționalității și egalității de tratament.

Al patrulea motiv privind încălcarea articolului 261 TFUE și a articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003 la respingerea cererii de acordare a beneficiului de ordine și de discuție, formulată de Pirelli în concluziile acțiunii sale în fața Tribunalului

În temeiul prevederilor menționate, intră în competența Tribunalului numai modificarea cuantumului sancțiunii aplicate de Comisie, ci și competența de a modula modalitățile de plată și de executare a sancțiunii. Jurisprudența citată în hotărârea atacată – în temeiul căreia puterea sancționatorie a Comisiei nu cuprindea facultatea de a stabili cotele corespunzătoare de amendă ale debitorilor solidari în raporturile lor reciproce – nu este relevantă pentru a aprecia chestiunea diferită invocată Pirelli, pe care Tribunalul a ignorat-o în esență, privind puterea Comisiei și a Tribunalului în caz de control jurisdicțional a deciziilor acesteia, de a acorda beneficiul de ordine și de discuție societății-mamă care deține 100 % din capital, sancționată în solidar. Astfel, acest beneficiu nu afectează raporturile interne între debitorii solidari, ci obligația pe care fiecare dintre aceștia o are, separat, fața de Comisie (așa-numitele raporturi externe).

(1)  Decizia Comisiei Europene C(2014) 2139 final din 2 aprilie 2014 (cazul AT.39610 – Cabluri electrice)

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)

Tribunalul

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/46

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – GABO:mi/Comisia

(Cauza T-10/16) (1)

([„Clauză compromisorie - Al șaselea și al șaptelea program cadru ale Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație (2002-2006 și 2007-2013) - Scrisori prin care se solicită rambursarea unei părți a subvențiilor acordate - Notă de debit - Compensarea creanțelor - Adaptarea cererii introductive - Admisibilitate - Caracterul eligibil al cheltuielilor - Fonduri deținute în fiducie - Obligația de a înregistra costurile în conturile contractantului - Conformitate cu normele contabile utilizate în statul în care este stabilit contractantul - Securitate juridică - Încredere legitimă - Bună guvernare - Transparenţă - Dreptul de a fi ascultat - Proporționalitate”])

(2018/C 408/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbH & Co. KG (München, Germania) (reprezentanți: M. Ahlhaus și C. Mayer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial S. Delaude, S. Lejeune și M. Siekierzyńska, ulterior S. Delaude și M. Siekierzyńska, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE având ca obiect constatarea inexistenței unei creanțe menționate în două scrisori de informare din data de 2 decembrie 2015 și într-o notă de debit din data de 2 decembrie 2015 privind o creanță de 1 770 417,29 euro și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziilor de compensare cuprinse în șapte scrisori din datele de 16 și 21 decembrie 2015, 14 ianuarie, 26 aprilie și 3 mai 2016 prin care se urmărea compensarea fiecărei plăți vizate de presupusa datorie a reclamantei, precum și a notei de debit și a scrisorilor de informare menționate

Dispozitivul

1)

Creanța Comisiei Europene față de GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbH & Co. KG, menționată în nota de debit nr. 3241514917 din data de 2 decembrie 2015 și în cele două scrisori de informare din data de 2 decembrie 2015, este lipsită de temei în ceea ce privește cheltuielile declarate referitoare la „bugetul general pentru călătorii sau pentru reuniuni”, precum și indemnizațiile forfetare care se raportează la acestea.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 111, 29.3.2016.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/47

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Suedia/Comisia

(Cauza T-260/16) (1)

((„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Ajutoare directe decuplate - Controale la fața locului - Teledetecție - Evaluarea factorilor de risc - Măsuri corective care trebuie luate de statul membru în cauză - Evaluarea prejudiciului financiar - Proporționalitate”))

(2018/C 408/59)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamant: Regatul Suediei (reprezentanți: inițial L. Swedenborg, A. Falk, N. Otte Widgren, C. Meyer-Seitz și U. Persson, ulterior L. Swedenborg, A. Falk și C. Meyer-Seitz, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și K. Simonsson, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantului: Republica Cehă (reprezentanţi: M. Smolek și J. Vláčil, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și vizând anularea cu titlu principal a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/417 a Comisiei din 17 martie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 75, p. 16), în ceea ce privește ajutoarele directe decuplate acordate Regatului Suediei în cuantum total de 8 811 286,44 euro pentru anul de cerere 2013 și, în subsidiar, reducerea la 1 022 259,46 euro a cuantumului exclus de la finanțare al respectivelor ajutoare directe decuplate

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/417 a Comisiei din 17 martie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în ceea ce privește ajutoarele directe decuplate acordate Regatului Suediei în cuantum total de 8 811 286,44 euro pentru anul de cerere 2013.

2)

Obligă Comisia Europeană să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Regatul Suediei.

3)

Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 305, 22.8.2016.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/48

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Amicus Therapeutics UK și Amicus Therapeutics/EMA

(Cauza T-33/17) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente deținute de EMA care conțin informații prezentate de reclamante în cadrul cererii de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Galafold - Decizie de a acorda unui terț accesul la un document - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Lipsa prezumției generale de confidențialitate”])

(2018/C 408/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Amicus Therapeutics UK Ltd (Gerrards Cross, Regatul Unit) și Amicus Therapeutics, Inc. (Cranbury, New Jersey, Statele Unite) (reprezentanți: L. Tsang, J. Mulryne, solicitors, și F. Campbell, barrister)

Pârâte: Agenția Europeana pentru Medicamente (reprezentanți: N. Rampal Olmedo, S. Marino, A. Spina, A. Rusanov și T. Jabłoński, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei ASK-22072 a EMA din 14 decembrie 2016 prin care s-a acordat unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, 2001, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), accesul la un document care conține informații prezentate în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Galafold

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Amicus Therapeutics UK Ltd și Amicus Therapeutics, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 104, 3.4.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/48

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Exaa Abwicklungsstelle für Energieprodukte/ACER

(Cauza T-123/17) (1)

((„Energie - Decizia Comisiei de apel a ACER - Respingerea cererii de intervenție - Interes direct și actual la terminarea procedurii - Dreptul de a fi ascultat”))

(2018/C 408/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Exaa Abwicklungsstelle für Energieprodukte AG (Viena, Austria) (reprezentant: B. Rajal, avocat)

Pârâtă: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (reprezentanți: P. Martinet și E. Tremmel, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisie de apel a ACER din 17 februarie 2017 de respingere a cererii de intervenție a reclamantei în cauza A-001-2017 (consolidată)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Exaa Abwicklungsstelle für Energieprodukte AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER), inclusiv cele aferente procedurii de măsuri provizorii.

3)

Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 129, 24.4.2017

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/49

Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Mondi/ACER

(Cauza T-146/17) (1)

((„Energie - Decizia Comisiei de apel a ACER - Respingerea cererii de intervenție - Interes direct și actual la terminarea procedurii - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat”))

(2018/C 408/62)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mondi AG (Viena, Austria) (reprezentant: B. Rajal, avocat)

Pârâtă: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (reprezentanți: P. Martinet și E. Tremmel, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisie de apel a ACER din 17 februarie 2017 de respingere a cererii de intervenție a reclamantei în cauza A-001-2017 (consolidată)

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Mondi AG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER).

3)

Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 129, 24.4.2017

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/50

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – EM Research Organization/EUIPO – Christoph Fischer și alții (EM)

(Cauza T-180/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală EM - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera(c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera(c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului”])

(2018/C 408/63)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: EM Research Organization, Inc. (Okinawa, Japonia) (reprezentanţi: J. Liesegang, M. Jost și N. Lang, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Ivanauskas și D. Walicka, agenți)

Celelalte părţi din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, interveniente la Tribunal: Christoph Fischer GmbH (Stephanskirchen, Germania), Ole Weinkath (Hünxe-Drevenack, Germania), Multikraft Produktions- und Handels GmbH (Pichl/Wels, Austria), Phytodor AG (Buochs, Elveția) (reprezentanţi: M. Kinkeldey, J. Rosenhäger, K. Lochner și M. Peters, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 ianuarie 2017 (cauza R 2442/2015-1) privind o procedură de declarare a nulității între Christoph Fischer, Ole Weinkath, Multikraft Produktions- und Handel și Phytodor, pe de o parte, și EM Research Organization, pe de altă parte

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă EM Research Organization, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 161, 22.5.2017

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/50

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Novartis/EUIPO – Chiesi Farmaceutici (AKANTO)

(Cauza T-182/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale AKANTO - Marca Uniunii Europene verbală anterioară KANTOS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 408/64)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Novartis AG (Basel, Elveția) (reprezentant: L. Junquera Lara, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: inițial P. Duarte Guimarães și J. Ivanauskas, ulterior J. Ivanauskas și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Chiesi Farmaceutici SpA (Parma, Italia) (reprezentanţi: T. de Haan, P. Péters și F. Folmer, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 ianuarie 2017 (cauza R 531/2016-1), privind o procedură de opoziție între Chiesi Farmaceutici și Novartis

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Novartis AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 161, 22.5.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/51

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Portugalia/Comisia

(Cauza T-233/17) (1)

((„FEOGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Portugalia - Plăți directe - Programul POSEI - Depășirea plafoanelor - Întârzieri la plată - Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 885/2006 - Dublă corecție financiară - Dreptul la apărare - Proporționalitate”))

(2018/C 408/65)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, M. Figueiredo, J. Saraiva de Almeida și P. Estêvão, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou, D. Bianchi și B. Rechena, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Deciziei de punere în aplicare C(2017) 766 final a Comisiei din 14 februarie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniune a anumitor cheltuieli declarate de Republica Portugheză în cadrul programului „POSEI – Regim specific de aprovizionare” și „Plăți directe referitoare la campania 2010”

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 213, 3.7.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/52

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Gugler/EUIPO – Gugler France (GUGLER)

(Cauza T-238/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă GUGLER - Numele de societate național anterior Gugler France - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) du regulament (UE) 2017/1001] - Risc de confuzie”])

(2018/C 408/66)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Alexander Gugler (Maxdorf, Germania) (reprezentant: M.-C. Simon, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: inițial P. Sipos, ulterior A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Gugler France (Besançon, Franța) (reprezentant: A. Grolée, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 31 ianuarie 2017 (cauza R 1008/2016-1) privind o procedură de declarare a nulității între Gugler France și domnul Gugler

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 31 ianuarie 2017 (cauza R 1008/2016–1).

2)

EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Alexander Gugler.

3)

Gugler France suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 195, 19.6.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/52

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO – M. J. Dairies (BBQLOUMI)

(Cauza T-328/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BBQLOUMI - Marca Uniunii Europene colectivă verbală anterioară HALLOUMI - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009[devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 408/67)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi (Nicosia, Cipru) (reprezentanţi: S. Malynicz, QC, V. Marsland, solicitor, și S. Baran, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Rajh, D. Walicka și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: M. J. Dairies EOOD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: D. Dimitrova, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 16 martie 2017 (cauza R 497/2016–4) privind o procedură de opoziție între Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi și M. J. Dairies.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 239, 24.7.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/53

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Cipru/EUIPO – M. J. Dairies (BBQLOUMI)

(Cauza T-384/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BBQLOUMI - Marca de certificare din Regatul Unit verbală anterioară HALLOUMI - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 408/68)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Republica Cipru (reprezentanţi: S. Malynicz, QC, V. Marsland, solicitor și S. Baran, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: M. Rajh, D. Walicka și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: M. J. Dairies EOOD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: D. Dimitrova, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 10 aprilie 2017 (cauza R 496/2016-4) privind o procedură de opoziție între Republica Cipru și M. J. Dairies.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Republica Cipru la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 269, 14.8.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/54

Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018 – Medisana/EUIPO (happy life)

(Cauza T-457/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale happy life - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 408/69)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Medisana AG (Neuss, Germania) (reprezentanți: J. Bühling și D. Graetsch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Söder și D. Walicka, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 mai 2017 (cauza R 1965/2016–4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal happy life ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Medisana AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 300, 11.9.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/54

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Ghost – Corporate Management/EUIPO (Dry Zone)

(Cauza T-488/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene Dry Zone - Termen de introducere a căii de atac - Tardivitate - Inadmisibilitatea căii de atac formulate în fața camerei de recurs - Articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 68 din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Inexistența unui caz fortuit sau de forță majoră - Obligație de vigilență și de diligență - Încredere legitimă”])

(2018/C 408/70)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Ghost – Corporate Management SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: S. de Barros Araújo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 5 iunie 2017 (cauza R 683/2017–2), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Dry Zone ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Ghost – Corporate Management SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 309, 18.9.2017.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/55

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2018 – Maico Holding/EUIPO – Eico (Eico)

(Cauza T-668/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Eico - Marca Uniunii verbală anterioară MAICO - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 408/71)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Maico Holding GmbH (Villingen-Schwenningen, Germania) (reprezentanţi: T. Krüger și D. Deckers, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Ivanauskas și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Eico A/S (Brønderslev, Danemarca) (reprezentant: A. Skov, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 iulie 2017 (cauza R 2089/2016-4) privind o procedură de opoziție între Maico Holding et Eico

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Maico Holding GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 382, 13.11.2017

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/55

Acțiune introdusă la 4 septembrie 2018 – XI/Comisia

(Cauza T-528/18)

(2018/C 408/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: XI (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei din 25 mai 2018 de respingere a reclamației reclamantei în măsura în care aceasta conține date cu caracter medical;

—

obligarea Comisiei la plata unor daune interese evaluate ex aequo et bono la 5 000 de euro cu titlu de reparație pentru prejudiciul moral suferit;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și pe încălcarea obligației de bună administrare și a obligației de solicitudine, în măsura în care decizia de respingere a reclamației reclamantei ar divulga date medicale, care ar, în plus, vădit eronate.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/56

Acțiune introdusă la 7 septembrie 2018 – România/Comisia

(Cauza T-530/18)

(2018/C 408/73)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: România (reprezentanți: C. Canţăr, E. Gane, C. Florescu, O. Ichim, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) nr. 2018/873 din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR): a) în ceea ce privește submăsura 1a integral (suma de 13 184 846,61 € aferentă anilor 2015 și 2016); b) în ceea ce privește submăsurile 3a, 5a, 3b, 4b integral (suma de 45 532 000,96 € aferentă anilor 2014, 2015 și 2016) și în subsidiar, parțial pentru perioada anterioară datei de 19 septembrie 2015 (suma de 21 315 857,50 €);

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe exercitarea necorespunzătoare a competenței Comisiei Europene de a exclude sume de la finanțarea de către Uniunea Europeană

—

Prin aplicarea corecțiilor stabilite prin Decizia 2018/873, Comisia și-a exercitat competența de o manieră necorespunzătoare, cu încălcarea prevederilor articolului 52 din Regulamentul 1306/2013, precum și cu încălcarea principiilor protecției așteptărilor legitime și securității juridice.

—

Decizia atacată încalcă articolul 52 din Regulamentul 1306/2013 întrucât instituția UE, în urma discuțiilor purtate cu autoritățile române, a aprobat, prin decizie, revizuirea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR), exprimându-și consimțământul cu privire la măsurile incluse în PNDR, inclusiv cu privire la metodologiile aferente plăților privind submăsurile 1a, 3a, 5a, 3b și 4b din cadrul măsurii 215 – Plăți în favoarea bunăstării animalelor. Decizia de aprobare a revizuirii PNDR este un angajament juridic și conduce la realizarea plăților din bugetul UE.

—

Autoritățile române au efectuat plăți conform aprobării Comisiei. În acest context, decizia de aplicare a corecțiilor este nelegală.

—

România consideră că decizia atacată încalcă principiul protecției încrederii legitime în contextul în care decizia Comisiei de aprobare a revizuirii PNDR a creat așteptări legitime pentru autoritățile române și pentru beneficiari cu privire la regularitatea metodologiilor de calcul aprobate de Comisie. Respectivul principiu impune ca, inclusiv pentru submăsurile 3a, 5a, 3b și 4b, Comisia să aplice corecțiile începând de la data de 19 septembrie 2015, așa cum a procedat instituția UE în ceea ce privește corecțiile aferente submăsurii 1a.

—

De asemenea, România consideră că instituția UE trebuia să respecte acest principiu și în ceea ce privește plățile ulterioare datei de 19 septembrie 2015 întrucât, la acel moment, nu mai putea avea loc o nouă revizuire a PNDR.

—

România consideră că decizia atacată încalcă principiul securității juridice, Comisia având o poziție divergentă cu privire la regularitatea metodologiilor de calcul. Astfel, prin decizia atacată, Comisia a constatat neregularitatea plăților efectuate în baza metodologiilor de calcul pe care le-a aprobat anterior. Mai mult, cu toate că autoritățile române au solicitat clarificări instituției UE cu privire la posibilitatea corectării erorilor plăților compensatorii în condițiile în care o modificare a PNDR nu mai putea fi operată ulterior datei de 19 septembrie 2015, Comisia nu a exprimat poziția sa cu privire la acest aspect.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

—

România consideră că instituția UE a încălcat obligația sa de motivare prevăzută de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât, în cazul submăsurii 1a, Comisia nu a argumentat suficient și adecvat: poziția sa oscilantă în ceea ce privește neregulile constatate și tipul corecției aplicate; respingerea argumentelor și explicațiilor furnizate de autoritățile române în ceea ce privește presupusa supracompensare; de ce a ales să aplice o rată forfetară pentru neregulile constatate, iar nu una calculată.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/57

Acțiune introdusă la 12 septembrie 2018 – Changmao Biochemical Engineering/Comisia

(Cauza T-541/18)

(2018/C 408/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd (Changzhou, China) (reprezentanți: K. Adamantopoulos și P. Billiet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea regulamentului atacat în ceea ce o privește pe reclamantă

—

sau, cu titlu subsidiar, anularea în tot a regulamentului atacat și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/921 al Comisiei (1).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu și-a îndeplinit obligația de motivare și a săvârșit o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt prin recurgerea la metodologia țării analoge.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt, a încălcat principiul bunei administrări și nu și-a îndeplinit obligația de motivare prin faptul că a concluzionat că în perioada de referință industria Uniunii a rămas vulnerabilă la efectele prejudiciabile ale importurilor de acid tartric originar din Republica Populară Chineză care fac obiectul unui dumping, întrucât Comisia nu a luat în considerare producția celui care este de departe cel mai mare producător de acid tartric din Uniune, cu încălcarea articolului 11 alineatul (2) și a articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (2) și a articolului 11.3 și a articolului 3.1 din Acordul OMC privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț (denumit în continuare „Acordul antidumping al OMC”).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în drept și în fapt, întrucât a concluzionat că este probabil să reapară prejudiciul industriei Uniunii dacă încetează măsurile antidumping ale Uniunii împotriva acidului tartric originar din Republica Populară Chineză, din moment ce metodologia aplicată, în primul rând nu se întemeiază pe elemente de probă concrete, ci pe prezumții și conjecturi mecaniciste lipsite de fundament și, în al doilea rând, nu ține deloc seama de comportamentul Hangzhou Bioking, unul dintre principalii producători și cel mai mare exportator din Republica Populară Chineză de acid tartric cu destinația Uniunea Europeană, care nu a fost supus niciunei taxe antidumping din 20 aprilie 2012. În plus, reclamanta susține că nu se ia în considerare impactul schimbărilor climatice asupra producției de acid tartric produs în mod natural, cu încălcarea articolului 11 alineatul (2) și a articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 și a articolului 11.3 și a articolului 3.1 din Acordul antidumping al OMC.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a respectat o normă fundamentală de procedură referitoare la dreptul la apărare al reclamantei, cu încălcarea articolului 3 alineatul (2), a articolului 11 alineatul (2), a articolului 16 alineatul (1), a articolului 19 alineatele (2) și (4), a articolului 20 alineatele (2) și (4), a articolului 21 alineatele (5) și (7) din Regulamentul (UE) 2016/1036, precum și a articolului 3.1, a articolului 5.3, a articolului 6.1, a articolului 6.1.2, a articolului 9.2, a articolului 6.4, a articolului 6.5.1, a articolului 6.6, a articolului 6.9 și a articolului 11.3 din Acordul antidumping al OMC și a principiului bunei administrări.

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/921 al Comisiei din 28 iunie 2018 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2018, L 164, p. 14).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/58

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – Lupu/EUIPO – Et Djili Soy Dzhihangir Ibryam (Djili DS)

(Cauza T-558/18)

(2018/C 408/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Victor Lupu (București, România) (reprezentant: P. A. Acsinte, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Et Djili Soy Dzhihangir Ibryam (Dulovo, Bulgaria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Djili DS – cererea de înregistrare nr. 8 404 551

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 5 iunie 2018 în cauza R 2391/2017-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

admiterea opoziției împotriva înregistrării mărcii solicitate (cererea de înregistrare a unei mărci a Uniunii nr. 8 404 551) și/sau anularea/declararea înregistrării ca nefiind valabilă.

Motivele invocate

—

încălcarea articolului 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

—

încălcarea normei 20 alineatul (7) literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară;

—

încălcarea articolului 53 alineatul (2) litera (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 în legătură cu dreptul de autor al reclamantului asupra imaginii ambalajului „Djili”, pe care figurează acest cuvânt scris cu litere roșii pe fond albastru cu imaginea unui papagal, precum și cu drepturile reclamantului de a utiliza o denumire comercială în sensul Hotărârii Curții de Justiție în cauza C-17/06 „Celine”.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/59

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2018 – YP/Comisia

(Cauza T-563/18)

(2018/C 408/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: YP (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei din 13 noiembrie 2017 de a nu-l promova la gradul AD 14;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a prezumției de nevinovăție.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatul (3) din anexa IX la Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/60

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – YQ/Comisia

(Cauza T-570/18)

(2018/C 408/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: YQ (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei individuale de a nu-i mai acorda rambursarea cheltuielilor de școlarizare pentru copiii săi începând din anul școlar 2017/2018, adoptată la 15 noiembrie 2017 și care a reieșit pentru prima oară din fișa sa de salariu pentru decembrie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a dispozițiilor generale de aplicare privind rambursarea cheltuielilor medicale, în măsura în care modificarea interpretării de către pârâtă ar fi încălcat drepturi dobândite, așteptări legitime, securitatea juridică și principiul bunei administrări.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor copilului, a dreptului la viață familială și a dreptului la educație.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa analizei comparative efective a intereselor reclamantului și pe nerespectarea principiului proporționalității de care ar fi afectată decizia atacată.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/60

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – YR/Comisia

(Cauza T-571/18)

(2018/C 408/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: YR (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei individuale de a nu-i mai acorda rambursarea cheltuielilor de școlarizare pentru copiii săi începând din anul școlar 2017/2018, adoptată la 13 noiembrie 2017 și care a reieșit pentru prima oară din fișa sa de salariu pentru decembrie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a dispozițiilor generale de aplicare privind rambursarea cheltuielilor medicale, în măsura în care modificarea interpretării de către pârâtă ar fi încălcat drepturi dobândite, așteptări legitime, securitatea juridică și principiul bunei administrări.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor copilului, a dreptului la viață familială și a dreptului la educație.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa analizei comparative efective a intereselor reclamantului și pe nerespectarea principiului proporționalității de care ar fi afectată decizia atacată.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/61

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – YS/Comisia

(Cauza T-572/18)

(2018/C 408/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: YS (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei individuale de a nu-i mai acorda rambursarea cheltuielilor de școlarizare pentru copiii săi începând din anul școlar 2017/2018, adoptată la 14 noiembrie 2017 și care a reieșit pentru prima oară din fișa sa de salariu pentru decembrie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (1) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a dispozițiilor generale de aplicare privind rambursarea cheltuielilor medicale, în măsura în care modificarea interpretării de către pârâtă ar fi încălcat drepturi dobândite, așteptări legitime, securitatea juridică și principiul bunei administrări.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor copilului, a dreptului la viață familială și a dreptului la educație.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa analizei comparative efective a intereselor reclamantului și pe nerespectarea principiului proporționalității de care ar fi afectată decizia atacată.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/62

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2018 – Hickies/EUIPO (Forma unui şiret de încălţăminte)

(Cauza T-573/18)

(2018/C 408/80)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hickies, Inc. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: I. Fowler, solicitor și J. Schmitt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Cerere de înregistrare a unei mărcii a Uniunii Europene tridimensionale (Forma unui şiret de încălţăminte) – cererea de înregistrare nr. 16 952 962

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 28 iunie 2018 în cauza R 2693/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta a fost respinsă calea de atac formulată de reclamantă privind „şireturi de încălţăminte, ornamente realizate din plastic pentru încălţăminte, ceaprazuri pentru încălţăminte, accesorii pentru îmbrăcăminte, articole de cusut și articole decorative din materiale textile, sisteme de fixare pentru încălțăminte”;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului.

12.11.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 408/62

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2018 –  ND (*1) și  OE (*1)/Comisia

(Cauza T-581/18)

(2018/C 408/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ND (*1),  OE (*1) (reprezentant: A. Bove, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

admiterea prezentei cereri introductive în anulare;

—

pe fond, declararea cererii introductive ca fiind întemeiată și, în consecință, anularea deciziei Comisiei Europene, notificată la 30 iulie 2018, în temeiul Regulamentului nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 și/sau al articolului 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană prin intermediul acțiunii prevăzute la articolul 263 TFUE și trimiterea dosarului spre soluționare la autoritatea competentă;

—

dispunerea tuturor obligațiilor impuse de legislația în materie;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

—

rezervarea oricăror alte drepturi, obligații și acțiuni în favoarea reclamanților.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului nr. 260/68 al Consiliului din 29 februarie 1968

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană ce instituie egalitatea între toți cetățenii europeni, care nu a fost respectat în speță

(*1)  Informații șterse sau înlocuite în contextul cadrului legal de protecție a datelor cu caracter personal și/sau a confidențialității.