—

având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției acestuia de a se retrage din Uniunea Europeană (1),

—

având în vedere orientările Consiliului European (articolul 50) din 29 aprilie 2017 după notificarea Regatului Unit în temeiul articolul 50 din TUE și anexa din 22 mai 2017 la Decizia Consiliului de stabilire a liniilor directoare pentru negocierea unui acord cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de stabilire a aranjamentelor de retragere a acestuia din Uniunea Europeană,

—

având în vedere documentele de poziție ale Comisiei din 12 iunie 2017 privind „Principiile esențiale privind drepturile cetățenilor” și „Principiile esențiale privind acordul financiar” și din 20 septembrie 2017 privind „Principiile directoare ale dialogului privind Irlanda/Irlanda de Nord”,

—

având în vedere documentele de poziție ale guvernului Regatului Unit privind aspecte referitoare la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și, în special, cel din 26 iunie 2017 privind „Protecția poziției cetățenilor UE care locuiesc în Regatul Unit și a cetățenilor britanici care locuiesc în UE” și cel din 16 august 2017 referitor la „Irlanda de Nord și Irlanda”,

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în prezent sunt circa 3,2 milioane de cetățeni din celelalte 27 de state membre (UE-27) rezidenți în Regatul Unit și 1,2 milioane de cetățeni din Regatul Unit („cetățeni britanici”) rezidenți în UE-27;

B.

întrucât cetățenii UE care au reședința în alt stat membru au procedat așa pe baza drepturilor de care beneficiază în temeiul dreptului Uniunii Europene, plecând de la premisa că vor continua să se bucure de aceste drepturi tot restul vieții;

C.

întrucât Parlamentul European îi reprezintă pe toți cetățenii UE, inclusiv cetățenii britanici, și va acționa pentru a le proteja interesele de-a lungul întregului proces de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană;

D.

întrucât, în Regatul Unit și în alte state membre, incidente administrative recente au demonstrat că discriminarea cetățenilor din UE-27 în Regatul Unit și a cetățenilor britanici în UE-27 este deja o realitate, care are un impact asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor în cauză și le limitează exercitarea efectivă a drepturilor lor;

E.

întrucât o retragere ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană presupune discutarea poziției unice și a circumstanțelor speciale cu care se confruntă insula Irlandei, menținerea Acordului din Vinerea Mare din 10 aprilie 1998 cu toate părțile sale și evitarea unui control strict al frontierei;

F.

întrucât persoanele din Irlanda de Nord care și-au exercitat ori își pot exercita dreptul la cetățenia irlandeză vor beneficia de cetățenia UE, iar în calea lor nu trebuie puse obstacole sau impedimente care să-i împiedice să își exercite pe deplin drepturile, în conformitate cu tratatele;

G.

întrucât Uniunea Europeană și Regatul Unit ar trebui ambele să respecte pe deplin obligațiile financiare care decurg din întreaga perioadă de apartenență a Regatului Unit la Uniunea Europeană;

H.

întrucât, în cadrul discursului său de la Florența din 22 septembrie 2017, prim-ministrul Regatului Unit a oferit unele clarificări cu privire la drepturile cetățenilor, problema Irlandei și Irlandei de Nord, regularizarea financiară, necesitatea unei perioade de tranziție și perspectivele relațiilor dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 8, 10, 153 alineatul (1), 153 alineatul (2) și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 23 și 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva nr. 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (1),

—

având în vedere Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului (2),

—

având în vedere Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (3) (Directiva privind concediul de maternitate),

—

având în vedere propunerea din 2 iulie 2008 a Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

—

având în vedere poziția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (4),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 3 octombrie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate (COM(2008)0637),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 20 octombrie 2010 în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează și măsuri menite să ajute lucrătoarele să-și reconcilieze viața profesională cu viața de familie (5),

—

având în vedere Directiva 2013/62/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, ca urmare a modificării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (6),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 14 noiembrie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2013 în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei, pentru muncă egală sau pentru o muncă de valoare egală (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la concediul de maternitate (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie – o perspectivă de gen (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament la încadrarea în muncă”) (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (16),

—

având în vedere recomandarea sa din 14 februarie 2017 adresată Consiliului privind prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (17),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015 (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale (19),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2015 privind „Oportunități egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: Eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile”,

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat în concluziile Consiliului din 7 martie 2011 (20),

—

având în vedere recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență (2014/124/EU) (21),

—

având în vedere inițiativa Comisiei Europene din decembrie 2015, intitulată „Foaie de parcurs: Un nou început pentru a rezolva problemele legate de echilibrul între viața profesională și viața personală pentru familiile care muncesc”, precum și consultarea opiniei publice și a părților interesate pe această temă,

—

având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, primul set de orientări privind afacerile și drepturile omului la nivel mondial, care au fost susținute fără echivoc de toate statele membre ale ONU la reuniunea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 16 iunie 2011; având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (COM(2011)0681), care încurajează statele membre ale UE să adapteze Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului la contextul lor național,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

—

având în vedere Strategia Grupului Băncii Europene de Investiții privind egalitate de gen și capacitarea economică a femeilor,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, (SWD(2015)0278), în special capitolul 3.1, „Creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă și independența economică egală a femeilor și bărbaților”,

—

având în vedere raportul Comisiei pe 2017 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană și în special capitolul 1 dedicat creșterii participării femeilor pe piața muncii și independenței economice egale, precum și capitolul 2 privind reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensie dintre femei și bărbați,

—

având în vedere rapoartele Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă (Eurofund) intitulate: „Diferențele de gen în încadrarea în muncă: provocări și soluții” (2016), „Echilibrul dintre viața profesională și cea privată: crearea unor soluții pentru toți” (2016), „Partenerii sociali și egalitatea de gen în Europa” (2014) și „Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK” (2014 și 2015), precum și cel de al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă (EWCS) (2016),

—

având în vedere Convenția OIM din 1951 privind remunerarea egală, Convenția OIM 1994 privind munca cu fracțiune de normă, Convenția OIM din 1996 privind munca la domiciliu, Convenția OIM din 2000 privind protecția maternității și Convenția OIM din 2011 privind lucrătorii domestici,

—

având în vedere Concluziile convenite la 24 martie 2017 cu ocazia celei de a 61-a sesiuni a Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru statutul femeii (CSW), intitulate „Capacitarea economică a femeilor într-o lume profesională în schimbare”,

—

având în vedere raportul Grupului la nivel înalt al Secretarului General al ONU pentru capacitarea economică a femeilor, din septembrie 2016, intitulat: „Apel la acțiune pentru egalitatea de gen și capacitarea economică a femeilor”

—

având în vedere Platforma de acțiune de la Beijing și Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0271/2017),

A.

întrucât UE și-a asumat angajamentul de a promova egalitatea de gen și de a asigura integrarea dimensiunii de gen în toate acțiunile sale;

B.

întrucât participarea egală a femeilor pe piața forței de muncă și în procesul decizional economic reprezintă condiții prealabile pentru capacitarea femeilor, dar și consecințe ale acesteia;

C.

întrucât, în întreaga UE, femeile rămân considerabil subreprezentate pe piața forței de muncă și în funcțiile de conducere, rata globală a ocupării forței de muncă în rândul femeilor fiind în continuare cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților;

D.

întrucât printre barierele principale în cale capacitării economice a femeilor se numără norme sociale nefavorabile, legi discriminatorii sau lipsa protecției legale, distribuția inegală a activităților casnice și de îngrijire neremunerate între femei și bărbați, precum și lipsa de acces la bunuri financiare, digitale și la proprietăți; întrucât aceste bariere pot fi exacerbate și mai mult de discriminarea intersecțională (22), cum ar fi discriminarea pe motive de rasă și etnie, religie, dizabilitate, sănătate, identitate de gen, orientare sexuală și/sau condiții socioeconomice;

E.

întrucât barierele structurale din calea capacitării economice a femeilor sunt rezultatul unor forme multiple și intersecționale de inegalități, stereotipuri și discriminări în sfera privată și în cea publică;

F.

întrucât capacitarea economică a femeilor este o chestiune de dreptate, dar și de inteligență, în primul rând pentru că este o dimensiune esențială a egalității de gen și astfel o chestiune de drepturi fundamentale ale omului și pentru că o participare mai mare a femeilor la piața muncii contribuie la dezvoltarea economică durabilă la toate nivelurile societății; întrucât firmele care valorizează și capacitează femeile să participe pe deplin la piața forței de muncă și la procesele decizionale sunt mai prospere și contribuie la o mai mare productivitate și creșterea economică; întrucât datele Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) indică faptul că îmbunătățirile în materie de egalitate de gen ar genera până în 2050 până la 10,5 milioane de locuri de muncă suplimentare în UE, că rata de ocupare a UE ar atinge aproape 80 % și că PIB-ul pe cap de locuitor al UE ar putea crește între 6,1 % și 9,6 % și ar încuraja creșterea cu 15 % până la 45 % în statele membre până în 2050;

G.

întrucât Strategia Europa 2020 stabilește printre obiectivele specifice ale UE realizarea unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul bărbaților și al femeilor până în 2020 și, în special, eliminarea disparităților de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; întrucât vor fi necesare eforturi coordonate pentru a facilita participarea femeilor pe piața forței de muncă;

H.

întrucât, la sfârșitul anului 2015, Comisia Europeană a lansat Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020, drepturile economice și capacitarea femeilor reprezentând unul dintre cele patru „domenii esențiale” de acțiune;

I.

întrucât „reducerea diferenței de remunerare, de câștiguri și de pensie dintre femei și bărbații, și prin urmare, reducerea sărăciei în rândul femeilor” reprezintă unul dintre domeniile prioritare stabilite de Comisie în documentul său intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”;

J.

întrucât în cadrul celor 17 obiective de dezvoltare durabile (ODD) sunt stabilite obiective privind capacitarea economică a femeilor,

K.

întrucât echilibrul efectiv între viața profesională și cea personală are un impact pozitiv asupra progresului către un model în care femeile și bărbații câștigă în mod egal și își împart și sarcinile de îngrijire precum și asupra sănătății și promovează un mediu economic incluziv, creșterea economică, competitivitatea, participarea globală la piața forței de muncă, egalitatea de gen, reducerea riscului de sărăcie și solidaritatea între generații, și de asemenea contribuie la soluționarea problemelor unei societăți în curs de îmbătrânire;

L.

întrucât, conform datelor Eurostat, în UE, 31,5 % dintre femeile care lucrează, comparativ cu doar 8,2 % dintre bărbați care lucrează desfășoară o activitate cu fracțiune de normă și întrucât puțin peste 50 % dintre femei lucrează cu normă întreagă, comparativ cu 71,2 % dintre bărbați, reprezentând un decalaj al ratei de ocupare a forței de muncă cu normă întreagă de 25,5 %; întrucât responsabilitățile de îngrijire reprezintă motivele care stau la baza inactivității economice pentru aproape 20 % dintre femeile inactive, în timp ce acest lucru este valabil doar pentru mai puțin de 2 % dintre bărbații inactivi economic; întrucât responsabilitățile de îngrijire și dificultățile care rezultă din combinarea vieții profesionale cu viața de familie cresc probabilitatea ca femeile să muncească cu fracțiune de normă sau să fie inactive economic decât bărbații, ceea ce are un impact negativ asupra venitului din salarii și pensii;

M.

întrucât majoritatea beneficiarilor de îngrijire sunt, în general, copii, persoane în vârstă și membri cu dizabilități ai familiei îngrijitorilor neremunerați;

N.

întrucât femeile desfășoară de cel puțin două ori și jumătate mai multe activități casnice și de îngrijire neremunerate decât bărbații;

O.

întrucât maternitatea nu ar trebui considerată un obstacol în calea dezvoltării profesionale a femeilor și, în consecință, a emancipării lor;

P.

întrucât femeile și bărbații au drepturi și obligații egale în calitate de părinți (cu excepția convalescenței după naștere) și ținând cont de faptul că sarcina creșterii copiilor ar trebui să se împartă și, prin urmare, nu ar trebui să revină exclusiv mamelor;

Q.

întrucât, în 2015, rata medie de ocupare a femeilor cu un copil sub vârsta de șase ani a fost cu aproape 9 % mai mică decât cea a femeilor fără copii mici și întrucât, în unele state membre, diferența a depășit 30 %;

R.

întrucât maternitatea și calitatea de părinte nu sunt motive acceptabile de discriminare împotriva femeilor în ceea ce privește accesul și rămânerea pe piața forței de muncă;

S.

întrucât ar trebui stabilit un cadru de cartografiere a salariilor accesibil publicului, inclusiv colectarea datelor, pentru a elimina diferența de remunerare între bărbați și femei, făcând presiuni asupra sectoarelor publice și private pentru a-și analiza structurile de salarizare și pentru a rectifica diferențele de gen găsite și are potențialul de a crea o „cultură a conștientizării” în care diferențele de remunerare într-un sector sau o întreprindere sunt inacceptabile social;

T.

întrucât s-a constat că sistemul de cote îmbunătățește performanța întreprinderilor private și stimulează creșterea economică generală și, în plus, determină o mai bună folosire a talentelor la nivelul forței de muncă;

U.

întrucât egalitatea de gen și diversitatea în reprezentarea lucrătorilor la nivelul consiliilor de administrație în întreprinderi reprezintă un principiu democratic de bază, cu efecte economice pozitive, printre care procesul decizional strategic incluziv și reducerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați;

V.

întrucât studiile OCDE au arătat că întreprinderile cu un număr mai mare de femei în consiliile de administrație au o rentabilitate mai mare comparativ cu cele care au exclusiv bărbați în consiliile de administrație;

W.

întrucât sectoarele sau rolurile dominate de femei se caracterizează de regulă prin salarii mai mici decât alte sectoare sau roluri comparabile care sunt dominate de bărbați, acestea constituind o componentă a diferențelor de remunerare și de pensii între femei și bărbați, care se ridică în prezent la 16 %, respectiv, 40 %;

X.

întrucât OIM a elaborat un cadru în care locurile de muncă sunt evaluate în funcție de patru factori: calificările, efortul, responsabilitatea și condițiile de lucru, ele fiind ponderate în funcție de importanța lor pentru societate sau pentru organizația în cauză;

Y.

întrucât partenerii sociali ar putea consolida capacitarea economică a femeilor prin negociere colectivă, promovând remunerarea egală a bărbaților și femeilor, investind în echilibrul dintre viața profesională și cea personală, încurajând dezvoltarea carierei femeilor în întreprinderi și oferind informații și educație în domeniul drepturilor lucrătorilor;

Z.

întrucât s-a dovedit că inegalitățile salariale sunt mai mici dacă negocierea colectivă este puternică (23),

AA.

întrucât, în conformitate cu Eurostat, 24,4 % dintre femeile din UE sunt expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, în timp ce mamele singure, femeile de peste 55 de ani și femeile cu dizabilități sunt expuse îndeosebi riscului de șomaj și de inactivitate pe piața muncii;

AB.

întrucât aplicarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Istanbul) este o condiție prealabilă pentru capacitarea femeilor și, prin urmare, pentru egalitatea de gen; întrucât violența de gen reprezintă o formă inacceptabilă de discriminare și o încălcare a drepturilor fundamentale, pentru că nu afectează numai sănătatea și starea de bine a femeilor, ci și accesul acestora la un loc de muncă, afectând astfel în mod negativ independența lor financiară și economia în general; întrucât violența împotriva femeilor reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea egalității de gen, în timp ce educația are potențialul de a reduce riscul de violență de gen; întrucât capacitarea socială și economică ulterioară a femeilor poate ajuta femeile să scape de situațiile de violență; întrucât violența și hărțuirea la locul de muncă, inclusiv hărțuirea sexuală și sexismul, au consecințe negative grave pentru toți lucrătorii afectați, colegii și familiile acestora, precum și a organizațiilor în care lucrează, dar și pentru societate în ansamblu și pot fi considerate parțial responsabile de faptul că femeile părăsesc câmpul muncii;

AC.

întrucât violența economică reprezintă o formă de violență de gen care apare în viața cotidiană a femeilor, împiedică femeile să își exercite dreptul la libertate, reproduce inegalitatea de gen și neglijează rolul femeilor în societate în general;

AD.

întrucât numeroase studii au arătat în mod clar că reducerile din sectorul public au avut un impact negativ enorm asupra femeilor, asupra capacitării lor economice și asupra egalității de gen;

AE.

întrucât educația, calificările și dobândirea de competențe sunt esențiale pentru capacitarea femeilor la nivel social, cultural și economic, iar oportunitățile de educație sunt recunoscute ca fiind elemente de bază în combaterea inegalităților, cum ar fi subreprezentarea în posturile de decizie și în pozițiile manageriale, în inginerie și în știință, îmbunătățind astfel capacitarea economică a femeilor și a fetelor;

AF.

întrucât digitalizarea are efecte pozitive în ceea ce privește crearea unor noi oportunități de angajare, stimulând o evoluție constructivă către modele de lucru mai flexibile, în special pentru integrarea și reintegrarea femeilor pe piața forței de muncă, precum și în crearea unui echilibru mai bun între activitățile de îngrijire și viața profesională atât pentru femei, cât și pentru bărbați,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

—

având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 7 din TFUE, care reafirmă că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”,

—

având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York, la 16 decembrie 1966, precum și Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

—

având în vedere summitul ONU privind dezvoltarea sustenabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă” (1),

—

având în vedere Consensul european privind dezvoltarea,

—

având în vedere documentul intitulat „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene – Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, prezentat în iunie 2016 de Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) (2),

—

având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015 (3),

—

având în vedere foile de parcurs pe țări ale UE pentru colaborarea cu societatea civilă,

—

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 („Acordul de la Cotonou”) și revizuirile sale din 2005 și 2010,

—

având în vedere Codul de bune practici pentru participarea societății civile la procesul de luare a deciziilor adoptat de Conferința ONG-urilor internaționale la 1 octombrie 2009,

—

având în vedere Declarația de la Berlin adoptată în urma reuniunii anuale a Grupului de bază din cadrul Platformei societății civile pentru consolidarea păcii și a statului (CSPPS), care a avut loc între 6 și 9 iulie 2016.

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) în perioada 2014-2020 (4) și Regulamentul (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului din 2 martie 2015 privind regulamentul financiar aplicabil celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (6), precum și Declarația I din Acordul de la Cotonou („Declarația comună privind actorii parteneriatului”),

—

având în vedere articolul 187 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (7) (Regulamentul Financiar),

—

având în vedere programul indicativ multianual ICD 2014-2020 pentru „Organizațiile societății civile și autoritățile locale” (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării sustenabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 27 iunie 2016 privind spațiul societății civile (9),

—

având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume, precum și politica UE pentru 2015,

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020 (11),

—

având în vedere Orientările UE cu privire la drepturile omului, inclusiv Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului și Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie și de convingeri, adoptate de Consiliu la 24 iunie 2013,

—

având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației cu prilejul vizitelor în afara UE (12),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2013 intitulat „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare”,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 24 februarie 2015 intitulat „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă”,

—

având în vedere raportul din 11 aprilie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind recomandările practice pentru crearea și menținerea unui spațiu de acțiune sigur și propice pentru societatea civilă, bazat pe bunele practici și pe învățămintele asumate (13), precum și rapoartele Raportorului special al ONU privind dreptul la întrunire pașnică și la asociere,

—

având în vedere Raportul pe 2017 al Forumului Economic Mondial privind riscurile globale (14),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare (16),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (17),

—

având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile (19),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0283/2017),

A.

întrucât articolul 21 din TUE afirmă că acțiunea Uniunii pe scena internațională, care include cooperarea pentru dezvoltare, trebuie să aibă la bază democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și libertățile fundamentale;

B.

întrucât societatea civilă reprezintă cel de-al treilea sector al unei societăți decente și sănătoase, alături de sectorul public și cel privat; întrucât societatea civilă cuprinde organizații neguvernamentale și non-profit care sunt prezente în viața publică și exprimă interesele și valorile membrilor lor sau ale altor persoane, având la bază rațiuni de ordin etic, cultural, politic, științific, religios sau filantropic;

C.

întrucât societatea civilă joacă un rol central în edificarea și consolidarea democrației, în monitorizarea puterii statale, precum și în promovarea bunei guvernări, a transparenței și a responsabilității; întrucât prezența organizațiilor societății civile (OSC) ca forță activă în societate este fundamentală, asigurând echilibrul necesar în raport cu puterea și având rolul de intermediar și mediator între populație și stat, în calitate de gardian al democrației; întrucât numeroase grupuri ale societății civile încearcă să se implice în procesele de reformă constituțională, pentru a proteja principiile și instituțiile democratice;

D.

întrucât OSC acoperă un spectru larg al drepturilor omului, inclusiv cel al dezvoltării, educației și egalității de gen, precum și activități în domeniul social și al mediului; întrucât societatea civilă cuprinde o gamă amplă și eterogenă de grupuri și obiective, incluzând nu numai OSC, dar și ONG-uri, grupuri pentru drepturile omului sau comunitare, diaspora, biserici, asociații și comunități religioase, protecția intereselor persoanelor cu dizabilități, mișcări sociale și sindicate, populații indigene și fundații și reprezentanți ai persoanelor vulnerabile, discriminate sau marginalizate;

E.

întrucât Acordul de la Cotonou recunoaște societatea civilă ca actor esențial în cadrul cooperării ACP-UE; întrucât expirarea Acordului din 2020 constituie o ocazie de a revizui parteneriatul ACP-UE și de a crește participarea OSC;

F.

întrucât OSC au devenit actori importanți în asistența pentru dezvoltare globală, în special în ceea ce privește oferirea de servicii sociale, sensibilizarea publicului, promovarea democrației, a drepturilor omului și a bunei guvernări, precum și a unei societăți pașnice și incluzive și a rezilienței persoanelor, familiilor și comunităților locale, combaterea extremismului violent, precum și în reacția UE la crizele umanitare;

G.

întrucât, așa cum recunosc organizațiile internaționale în protocoalele și practicile lor, bisericile, comunitățile și asociațiile religioase, precum și alte organizații bazate pe religie sau convingeri, se numără printre actorii operaționali de primă linie și de durată ai furnizării de asistență umanitară și pentru dezvoltare;

H.

întrucât Programul indicativ multianual ICD 2014-2020 pentru programul tematic „Organizațiile societății civile și autoritățile locale” include, ca element transversal, promovarea unui mediu propice pentru organizațiile societății civile și autoritățile locale; întrucât programul urmărește să crească puterea vocii OSC și a participării lor la procesul de dezvoltare a țărilor partenere, precum și să promoveze dialogul politic, social și economic;

I.

întrucât UE este principalul donator pentru organizațiile locale ale societății din țările în curs de dezvoltare și este un actor principal în protecția celor care activează în societatea civilă și a apărătorilor drepturilor omului, prin folosirea și implementarea unei serii de instrumente și politici, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), programul tematic ICD pentru organizațiile societății civile și autoritățile locale și Fondul european pentru democrație, precum și foile de parcurs privind societatea civilă, implementate în 105, și documentele de strategie de țară;

J.

întrucât, în ultimul deceniu, societatea civilă din întreaga lume s-a dezvoltat ca dimensiuni, sferă de acțiune, componență și influență; întrucât, în același timp, restricțiile impuse activităților și actorilor din societatea civilă au devenit din ce în ce mai represive și mai puternice într-un număr tot mai mare de țări de pe glob, atât în curs de dezvoltare, cât și dezvoltate;

K.

întrucât, în plus, agenda stabilită de donatorii instituționali nu acordă, în unele cazuri, prioritate nevoilor reale ale actorilor societății civile care activează în acest domeniu;

L.

întrucât Raportul din 2016 privind starea societății civile consideră că anul 2015 a fost un an sumbru pentru societatea civilă, drepturile civice fiind grav amenințate în peste o sută de țări; întrucât Africa Subsahariană, Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) sunt regiuni în mod special vizate în prezentul raport, ele confruntându-se cu situații de tensiuni politice, de conflict și fragilitate;

M.

întrucât un număr tot mai mare de guverne reprimă OSC pe plan juridic sau administrativ, inclusiv prin impunerea unor legi restrictive, a unor limite de finanțare, a unor proceduri stricte de acordare a autorizațiilor și a unor impozite punitive;

N.

întrucât, în țările în curs de dezvoltare, s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a numărului de semnalări de persecuții, hărțuiri, stigmatizare ca „agenți străini”, arestări sau detenții arbitrare ale activiștilor, personalului OSC, apărătorilor drepturilor omului, sindicaliștilor, avocaților, intelectualilor, jurnaliștilor și liderilor religioși, precum și o creștere la fel de îngrijorătoare a numărului de victime ale abuzurilor și violenței; întrucât, în mai multe țări, aceste fapte se petrec în condiții de impunitate totală și, uneori, cu sprijinul sau complicitatea autorităților;

O.

întrucât drepturile omului sunt universale și inalienabile, indivizibile, interdependente și intercorelate; întrucât capacitatea de a acționa a societății civile se bazează pe exercitarea libertăților fundamentale, printre care dreptul la libertatea de asociere, de întrunire pașnică și de exprimare, precum și dreptul de acces liber la informație;

P.

întrucât există corelații între societatea civilă slăbită, spațiul politic și civic redus, creșterea corupției, inegalitatea socială și de gen și nivelul scăzut de dezvoltare umană și socioeconomică, precum și între fragilitate și conflicte;

Q.

întrucât orice reacție credibilă și eficientă la restrângerea spațiului civic necesită o evaluare precisă și în timp util, precum și înțelegerea pericolelor și a factorilor subiacenți ai acestor restricții; întrucât o astfel de reacție necesită o abordare coordonată a cooperării pentru dezvoltare și a celei politice, pentru a asigura coerența între toate instrumentele externe și interne ale UE, prin lansarea unui mesaj comun privind importanța unei societăți civile care să funcționeze liber, precum și a cooperării la nivel local, regional și internațional;

R.

întrucât Agenda 2030, în special ODS nr. 16 și nr. 17, prevăd o cooperare consolidată cu societatea civilă ca partener esențial și ca factor favorizant al promovării, implementării, monitorizării și reexaminării ODS;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

—

având în vedere articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolele 16, 67, 70, 72, 73, 75, 82, 83, 84, 85, 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 1, 7, 8, 11, 16, 17, 21, 24, 41, 47, 48, 49, 50 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF),

—

având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere Protocol facultativ din 25 mai 2000 la Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă,

—

având în vedere Declarația și Agenda pentru acțiune de la Stockholm, adoptate la primul Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial, Angajamentul global de la Yokohama, adoptat la cel de al doilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial, Angajamentul și Planul de acțiune de la Budapesta, adoptate la Conferința pregătitoare a celui de-al doilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei din 25 octombrie 2007 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la protecția copiilor în lumea digitală (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la abuzul sexual asupra copiilor pe internet (2),

—

având în vedere Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul (3),

—

având în vedere Convenția de la Budapesta din 23 noiembrie 2001 privind criminalitatea informatică (4) și protocolul său adițional,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind instituirea Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (5)

—

având în vedere Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (6),

—

având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (7),

—

având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (8),

—

având în vedere Comunicarea comună din 7 februarie 2013 a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat”(JOIN(2013)0001),

—

având în vedere Directiva 2013/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice și de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI a Consiliului (9),

—

având în vedere Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală (10) (Directiva privind OEA),

—

având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 8 aprilie 2014 (11), care a invalidat Directiva privind păstrarea datelor,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la o strategie în materie de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, protejat și sigur (12),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015, intitulată „Agenda europeană privind securitatea”, (COM(2015)0185) și rapoartele ulterioare privind progresele înregistrate, intitulate „Către o uniune a securității efectivă și reală”,

—

având în vedere raportul Conferinței privind jurisdicția în spațiul cibernetic, care a avut loc la 7 și 8 martie 2016 în Amsterdam,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (13),

—

având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (14),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) (15),

—

având în vedere decizia Comisiei din 5 iulie 2016 privind semnarea unui acord contractual privind un parteneriat public-privat pentru cercetarea și inovarea în domeniul industriei securității informatice între Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie și organizația părților interesate (C(2016)4400),

—

având în vedere Comunicarea comună din 6 aprilie 2016 către Parlamentul European și Consiliu a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride. Un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196) și având în vedere raportul Comisiei din 6 iunie 2016, intitulat „Evaluare finală a programului multianual al Uniunii privind protecția copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare (Safer Internet)” (COM(2016)0364),

—

având în vedere declarația comună a Europol și ENISA din 20 mai 2016 privind urmărirea penală legală care respectă protecția datelor din secolul 21,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 9 iunie 2016 privind Rețeaua judiciară europeană de combatere a criminalității informatice,

—

având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (16),

—

având în vedere documentul de aviz al ENISA din decembrie 2016 privind criptarea – Criptarea solidă garantează identitatea noastră digitală,

—

având în vedere raportul final al T-CY Cloud Evidence Group din Consiliul Europei, intitulat „Criminal justice access to electronic evidence in the cloud: Recommendations for consideration by the T-CY” (Accesul justiției penale la probele electronice în cloud: recomandări de avut în vedere de T-CY) din 16 septembrie 2016,

—

având în vedere activitatea Grupului operativ comun împotriva criminalității cibernetice (J-CAT),

—

având în vedere Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată (UE SOCTA) din 28 februarie 2017 și Evaluarea amenințării pe care o reprezintă infracționalitatea organizată pe internet (IOCTA) din 28 septembrie 2016, realizate de Europol,

—

având în vedere Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-203/15 (hotărârea TELE2), din 21 decembrie 2016 (17),

—

Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (18),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0272/2017),

A.

întrucât criminalitatea informatică provoacă prejudicii sociale și economice din ce în ce mai mari, afectând drepturile fundamentale ale individului, constituind o amenințare la adresa statului de drept în spațiul cibernetic și punând în pericol stabilitatea societăților democratice;

B.

întrucât criminalitatea informatică este o problemă din ce în ce mai mare în statele membre ale UE;

C.

întrucât IOCTA 2016 constată faptul că intensitatea, complexitatea și magnitudinea criminalității informatice sunt în creștere, iar criminalitatea informatică declarată depășește infracționalitatea tradițională în anumite țări ale UE, că aceasta se extinde și în alte domenii de infracționalitate, cum ar fi traficul de persoane, că utilizarea instrumentelor de criptare și anonimizare pentru scopuri infracționale crește, iar atacurile de tip „ransomware” (cereri de răscumpărare) depășesc ca număr amenințările tradiționale cu programe „malware”, de tipul virusurilor Troian;

D.

întrucât a existat o creștere cu 20 % a atacurilor asupra serverelor Comisiei în 2016 comparativ cu 2015;

E.

întrucât vulnerabilitatea la atacuri a calculatoarelor decurge din modul unic în care tehnologia informației s-a dezvoltat de-a lungul anilor, viteza cu care cresc afacerile online și din lipsa unor acțiuni din partea guvernelor;

F.

întrucât există o piața neagră tot mai mare a extorcării computerizate, a utilizării de rețele botnet închiriate și a hackingului, precum și a bunurilor digitale furate;

G.

întrucât principalele atacuri cibernetice continuă să fie făcute prin malware, cum ar fi troieni bancari, dar atacurile asupra sistemelor și rețelelor de control industrial care urmăresc distrugerea infrastructurilor și a structurilor economice esențiale, precum și destabilizarea societăților, cum a fost cazul atacului de tip ransomware „WannaCry” din mai 2017, se înmulțesc, de asemenea, ca număr și impact și, în consecință, reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare la adresa securității, apărării și a altor sectoare importante; întrucât cele mai multe cereri internaționale de aplicare a legii privind datele sunt legate de fraude și infracționalitatea financiară, urmate de infracțiunile violente și grave;

H.

întrucât, deși creșterea gradului de interconectare a persoanelor, locurilor și lucrurilor aduce numeroase beneficii, ea crește riscul de criminalitatea informatică; întrucât dispozitivele conectate la internetul obiectelor (IoT), printre care se numără și rețelele inteligente, frigiderele conectate, autoturismele, instrumentele sau dispozitivele medicale, de multe ori, nu sunt la fel de bine protejate ca dispozitivele tradiționale conectate la internet și sunt, prin urmare, o țintă ideală pentru infractorii informatici, în special din cauză că actualizările de securitate pentru dispozitivele conectate sunt adesea aleatorii sau lipsesc complet; întrucât dispozitivele conectate la internetul obiectelor sparte de hackeri care au mecanisme de acționare fizică sau care pot controla astfel de mecanisme pot reprezenta o amenințare concretă la adresa vieților oamenilor;

I.

întrucât un cadru juridic eficient pentru protecția datelor este esențială pentru consolidarea încrederii în mediul online, permițând consumatorilor și întreprinderilor să beneficieze pe deplin de avantajele oferite de piața unică digitală și să combată criminalitatea cibernetică;

J.

întrucât întreprinderile nu pot să facă față de unele singure provocării de a spori securitatea lumii conectate, iar guvernele ar trebui să contribuie la securitatea cibernetică prin reglementare și prin oferirea unor stimulente care să încurajeze un comportament mai sigur al utilizatorilor;

K.

întrucât granițele dintre criminalitatea informatică, spionajul cibernetic, războiul informatic, sabotajul informatic și terorismul cibernetic devin tot mai neclare; întrucât criminalitatea informatică poate avea ca țintă indivizii, entitățile publice sau private și cuprinde o serie largă de infracțiuni, inclusiv încălcările confidențialității, abuzul sexual online asupra copiilor, incitarea publică la violență sau la ură, sabotajul, spionajul, infracțiuni și fraude financiare, precum fraudarea plăților, furtul și furtul de identitate, precum și afectarea ilegală a integrității sistemelor;

L.

întrucât Raportul privind riscurile globale al Forumului Economic Mondial din 2017 menționează incidentele masive de fraudă sau furt de date ca fiind unul dintre cele cinci riscuri globale majore în ceea ce privește probabilitatea;

M.

întrucât un număr considerabil de infracțiuni informatice nu sunt urmărite penal și rămân nesancționate; întrucât există în continuare un număr redus de denunțuri, perioadele lungi de identificare permițând infractorilor cibernetici să dezvolte intrări/ieșiri multiple sau „uși secrete”, acces dificil la probele electronice, probleme legate de accesul la acestea și admisibilitatea lor în instanță, precum și proceduri complexe și provocări jurisdicționale legate de natura transfrontalieră a infracțiunilor informatice;

N.

întrucât, în concluziile sale din iunie 2016, Consiliul a subliniat că, având în vedere natura transfrontalieră a infracționalității informatice, precum și amenințările comune cu care se confruntă UE în materie de securitate cibernetică, este esențială îmbunătățirea cooperării și a schimbului de informații între autoritățile polițienești și judiciare, precum și între experții în domeniul criminalității informatice pentru realizarea unor anchete eficiente în spațiul cibernetic și pentru obținerea de probe electronice;

O.

întrucât invalidarea Directivei privind păstrarea datelor prin hotărârea CJUE din 8 aprilie 2014, precum și interzicerea păstrării generale, fără discriminare și fără scop specific a datelor, așa cum sunt confirmate în hotărârea TELE2 a CJUE din 21 decembrie 2016, impun limite stricte privind prelucrarea datelor colective de telecomunicații și accesul autorităților competente la astfel de date;

P.

întrucât hotărârea CJUE în cauza Maximilian Schrems (19) evidențiază faptul că supravegherea în masă încalcă drepturile fundamentale;

Q.

întrucât lupta împotriva criminalității cibernetice trebuie să respecte aceleași garanții procedurale și substanțiale și drepturile fundamentale, în special în legătură cu protecția datelor și cu libertatea de exprimare, precum combaterea oricăror altor tipuri de infracționalitate;

R.

întrucât copiii folosesc internetul la vârste din ce în ce mai timpurii și sunt deosebit de vulnerabili, putând deveni victime ale manipulării psihologice și ale altor forme de exploatare sexuală on-line (hărțuire pe internet, abuzuri sexuale, agresiune sexuală și extorcare de fonduri), ale însușirii ilegale de date cu caracter personal, precum și ale campaniilor periculoase destinate să promoveze diferite tipuri de automutilare, ca în cazul „balenă albastră” și, prin urmare, necesită o protecție specială; întrucât autorii online pot găsi și manipula victimele mai rapid prin camere de chat, e-mail, jocuri online și site-urile rețelelor sociale, iar rețelele ascunse de tip peer-to-peer (P2P) rămân principalele platforme prin care infractorii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor accesează, comunică, stochează și partajează materiale de exploatare sexuală a copiilor și găsesc noi victime, fără a fi detectați;

S.

întrucât tendința de înmulțire a agresiunilor sexuale și a extorcării de fonduri încă nu este suficient studiată sau raportată, în principal din cauza naturii infracțiunii, care provoacă în rândul victimelor sentimente de rușine și de vinovăție;

T.

întrucât abuzarea copiilor de la distanță în timp real este raportată ca fiind o amenințare în creștere; întrucât abuzarea copiilor de la distanță în timp real este legată în cel mai evident mod de distribuția comercială a materialelor de exploatare sexuală a copiilor;

U.

întrucât un studiu recent efectuat de Agenția națională pentru combaterea criminalității (National Crime Agency) din Regatul Unit a concluzionat că persoanele mai tinere care se implică în activități de hacking sunt mai puțin motivate de bani și adeseori atacă rețelele de calculatoare pentru a-și impresiona prietenii sau pentru a contesta un sistem politic;

V.

întrucât a crescut gradul de conștientizare a riscurilor generate de criminalitatea informatică, dar măsurile de precauție luate de utilizatorii individuali, instituțiile publice și întreprinderi rămân total inadecvate, în special din cauza lipsei cunoștințelor și a resurselor;

W.

întrucât lupta împotriva criminalității cibernetice și împotriva activităților online ilegale nu ar trebui să umbrească aspectele pozitive ale unui spațiu cibernetic liber și deschis, care oferă noi posibilități de schimb de cunoștințe și de promovare a incluziunii politice și sociale la nivel mondial;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

—

având în vedere fondarea Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) la 8 august 1967,

—

având în vedere cadrul juridic principal pentru relațiile UE-ASEAN, respectiv Acordul de cooperare ASEAN-CEE, semnat în martie 1980 (1),

—

având în vedere Carta ASEAN, semnată în noiembrie 2007, care conferă personalitate juridică și instituie un cadru juridic și instituțional pentru ASEAN, incluzând crearea Comitetului Reprezentanților Permanenți (CRP) pentru a sprijini și a coordona activitatea ASEAN,

—

având în vedere Forumul regional al ASEAN (ARF) instituit în 1993 pentru a promova dialogul și consultarea privind aspecte politice și de securitate și pentru a contribui la consolidarea încrederii și la diplomația preventivă în regiunea Asia-Pacific,

—

având în vedere diferitele cadre ASEAN în favoarea consolidării încrederii la nivel regional: ARF, Reuniunea miniștrilor apărării din ASEAN (ADMM-Plus), Summitul Asiei de Est (EAS), ASEAN plus trei (ASEAN plus China, Japonia și Coreea de Sud) și ASEAN plus șase (ASEAN plus China, Japonia, Coreea de Sud, India, Australia și Noua Zeelandă),

—

având în vedere acordurile comerciale existente încheiate de ASEAN cu Japonia, China, Coreea de Sud, India, Australia și Noua Zeelandă,

—

având în vedere negocierile în desfășurare și/sau încheierea a șapte acorduri de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și anumite state membre ale ASEAN, respectiv Brunei Darussalam, Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam,

—

având în vedere negocierile privind acorduri de liber schimb (ALS) în curs de desfășurare cu Indonezia și Filipine, negocieri privind ALS cu Malaysia și Thailanda, ambele fiind în prezent suspendate, preconizata încheiere a unor ALS cu Singapore și Vietnam în următoarele luni, precum și negocierile pentru un acord de investiții cu Myanmar;

—

având în vedere întâlnirea dintre comisarul pentru comerț, Cecilia Malmström, și miniștrii de finanțe ai ASEAN, care a avut loc la Manila la 10 martie 2017,

—

având în vedere cea de a 9-a Reuniune a parteneriatului parlamentar Asia-Europa (ASEP9), care a avut loc la Ulan Bator, Mongolia, la 21-22 aprilie 2016,

—

având în vedere Declarația de la Nürnberg privind un parteneriat consolidat între UE și ASEAN din martie 2007 și planul său de acțiune din noiembrie 2007,

—

având în vedere planul de acțiune de la Bandar Seri Begawan de îmbunătățire a parteneriatului consolidat între UE și ASEAN (2013-2017), adoptat în Brunei Darussalam la 27 aprilie 2012,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 18 mai 2015 adresată Parlamentului European și Consiliului, intitulată „UE și ASEAN: un parteneriat cu un obiectiv strategic” (JOIN(2015)0022),

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind relațiile UE-ASEAN din 22 iunie 2015,

—

având în vedere Declarația de la Bangkok din 14 octombrie 2016 privind promovarea unui parteneriat global între UE și ASEAN pentru Obiectivele strategice comune,

—

având în vedere aderarea Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est (TAC) la Phnom Penh la 12 iulie 2012 (2),

—

având în vedere cel de al 11-lea summit al Reuniunii Asia-Europa (ASEM11), care a avut loc la Ulan Bator, Mongolia, la 15-16 iulie 2016,

—

având în vedere Fundația Asia-Europa (ASEF), constituită în februarie 1997 pentru a asigura un forum pentru dialogul neguvernamental,

—

având în vedere Programul ASEAN-UE de sprijin pentru integrarea regională (APRIS), Programul de sprijin pentru integrarea regională ASEAN (ARISE) și Instrumentul de dialog regional UE-ASEAN (READI) de sprijin pentru armonizarea politicilor și a reglementărilor din sectoarele aferente necomerciale,

—

având în vedere planul privind comunitatea economică ASEAN aprobat în 2007,

—

având în vedere cel de al 14-lea summit ASEAN organizat în 2009 și stabilirea unei foi de parcurs pentru crearea unei comunități economice ASEAN (AEC) cu o piață unică, a unei comunități ASEAN de politică și securitate (APSC) și a unei comunități ASEAN socioculturală (ASCC),

—

având în vedere cel de al 28-lea și cel de al 29-lea summit ASEAN, care au avut loc la Vientiane, Laos, în perioada 6-7 septembrie 2016 și cel de al 30-lea summit ASEAN care a avut loc la Manila, Filipine în perioada 26-29 aprilie 2017,

—

având în vedere cea de a 24-a reuniune a Comitetului mixt de cooperare (CMC) între UE și ASEAN, care a avut loc la Jakarta, Indonezia, la 2 martie 2017,

—

având în vedere Viziunea Comunității ASEAN pentru 2025, adoptată în cadrul celui de al 27-lea summit ASEAN, desfășurat la Kuala Lumpur, Malaysia, la 18-22 noiembrie 2015, și anunțul privind înființarea, la 31 decembrie 2015, a Comunității Economice ASEAN, cu scopul de a crea o piață internă pentru peste 600 de milioane de persoane,

—

având în vedere cel de al 11-lea summit al Asiei de Est (EAS) organizat la Vientiane, Laos, la 8 septembrie 2016, care a reunit liderii a 18 țări – statele membre ale ASEAN, China, Japonia și Coreea de Sud (ASEAN+3), India, Australia și Noua Zeelandă (ASEAN+6) și Rusia și SUA,

—

având în vedere prima Declarație ASEAN a drepturilor omului din 18 noiembrie 2012 și instituirea Comisiei interguvernamentale a ASEAN privind drepturile omului (AICHR) în 2009,

—

având în vedere grupul de parlamentari ASEAN pentru drepturile omului (APHR), organism înființat în 2013 cu obiectivul de a promova democrația și drepturile omului în toate statele membre ale ASEAN,

—

având în vedere Institutul ASEAN pentru Pace și Reconciliere (AIPR),

—

având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap, care au fost ratificate de toate statele membre ale ASEAN,

—

având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, adoptat de Consiliul pentru Drepturile Omului la 16 iunie 2011,

—

având în vedere Convenția ASEAN împotriva traficului de persoane, în special de femei și de copii, semnată de toate statele membre ASEAN în noiembrie 2015,

—

având în vedere evaluările periodice universale (UPR) ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, la care au participat toate statele membre ale ASEAN,

—

având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la ASEAN, în special cea din 15 ianuarie 2014 referitoare la viitorul relațiilor UE-ASEAN (3),

—

având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la statele membre ale ASEAN, în special cea din 9 iunie 2016 referitoare la Vietnam (4), cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (rezoluție) (5), cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (procedura de aprobare) (6), cea din 8 iunie 2016 referitoare la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (procedura de aprobare) (7) și cea din 8 iunie 2016 referitoare la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare UE-Filipine (rezoluție) (8),

—

având în vedere rezoluțiile sale recente de urgență privind drepturile omului referitoare la statele membre ale ASEAN, în special cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Myanmar/Birmania, în special la situația minorității rohingya (9), cea din 21 mai 2015 referitoare la situația critică a refugiaților Rohingya, inclusiv la gropile comune din Thailanda (10), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la etnicii rohingya din Myanmar/Birmania (11), cea din 7 iulie 2016 referitoare la Myanmar, în special la situația populației Rohingya (12), cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Cambodgia, în special cazul lui Kem Sokha (13), cea din 9 iunie 2016 referitoare la Cambodgia (14), cea din 26 noiembrie 2015 referitoare la situația din Cambodgia (15), cea din 9 iulie 2015 referitoare la proiectele legislative din Cambodgia privind ONG-urile și sindicatele (16), cea din 6 octombrie 2016 referitoare la Thailanda, în special la situația lui Andy Hall (17), cea din 8 octombrie 2015 referitoare la situația din Thailanda (18), cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Malaysia (19), cea din 19 ianuarie 2017 referitoare la Indonezia (20), cea din 15 iunie 2017 referitoare la Indonezia (21), cea din 15 septembrie 2016 (22) și cea din 16 martie 2017 (23) referitoare la Filipine și cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Laos, în special cazurile lui Somphone Phimmasone, Lod Thammavong și Soukane Chaithad (24);

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0243/2017),

A.

întrucât anul acesta sărbătorim cea de-a 50-a aniversare a ASEAN, cea de-a 60-a aniversare a Tratatelor de la Roma și aniversarea a 40 de ani de relații oficiale între UE și ASEAN;

B.

întrucât regiunea ASEAN a devenit, la nivel mondial, una dintre cele mai dinamice regiuni și una dintre regiunile cu cea mai rapidă creștere, în special în ceea ce privește economia, tehnologia și cercetarea, are o poziție strategică din punct de vedere geopolitic și geoeconomic, resurse abundente, urmărește un obiectiv de integrare economică sporită și o agendă ambițioasă legată de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special în ceea ce privește educația, și este un susținător fervent al multilateralismului; întrucât eliminarea deficitului de dezvoltare în cadrul ASEAN va fi esențială pentru continuarea integrării și pentru asigurarea securității, stabilității și protecției drepturilor sociale, economice și politice;

C.

întrucât procesele de integrare ale UE și ASEAN sunt diferite, provenind din contexte diferite și având viziuni și misiuni diferite; întrucât fiecare își urmează propria logică, dar cele două sunt comparabile, întrucât ambele organizații au fost bazate pe norme, încurajând coexistența pașnică, integrarea regională și cooperarea și dezvoltarea internațională, și au avut ca scop consolidarea încrederii în rândul membrilor lor timp de mai multe decenii; ca atare, UE este un tip unic de partener pentru ASEAN;

D.

întrucât cele două regiuni au atins un nivel considerabil de interacțiune, iar relațiile UE-ASEAN sunt cuprinzătoare și acoperă o gamă largă de sectoare, printre care comerțul și investițiile, dezvoltarea, economia și afacerile politice; în timp ce ASEAN este cel de-al treilea partener comercial al UE, iar UE al doilea partener comercial al ASEAN, în condițiile unui comerț bilateral cu bunuri în valoare de peste 200 de miliarde EUR pe an, iar UE este primul furnizor de investiții străine directe (ISD) în regiunea ASEAN; întrucât pentru întreprinderile europene ASEAN reprezintă o cale de acces pentru întreaga regiune; întrucât, în perioada 2014-2020, UE și statele sale membre sunt primul furnizor de asistență pentru dezvoltare în regiune, iar UE s-a angajat să aloce peste 3 miliarde EUR pentru a reduce sărăcia și a aborda lacunele în materie de dezvoltare în țările ASEAN cu venituri mici;

E.

întrucât experiența UE a servit în trecut drept sursă de inspirație pentru alte procese de integrare regională;

F.

întrucât UE a sprijinit în mod constant activitatea ASEAN și în special a Secretariatului ASEAN și a numit, în semn de recunoaștere a importanței ASEAN, un șef dedicat al Delegației UE la ASEAN, care a intrat în funcție în 2015,

G.

întrucât, la ora actuală, procesele de integrare din ambele regiuni se confruntă cu provocări, dar în același timp deschid noi oportunități; întrucât UE se confruntă cu mai multe crize; întrucât ASEAN, în pofida obiectivului de încurajare a centralității ASEAN, s-a confruntat cu un declin al comerțului intra-ASEAN în 2016 și se confruntă cu probleme, inclusiv orientări divergente ale politicii externe și efecte de contagiune care decurg din probleme interne legate de amenințările la adresa democrației și a statului de drept, relațiile interreligioase, minoritățile etnice, inegalitățile sociale și încălcările drepturilor omului, acestea având și implicații transfrontaliere;

H.

întrucât UE a stabilit că va plasa drepturile omului în centrul relațiilor sale cu țările terțe;

I.

întrucât UE a acordat Republicii Filipine statutul SPG+ în decembrie 2014, Republica Filipine fiind prima țară din ASEAN care beneficiază de astfel de preferințe comerciale; întrucât acest lucru permite Republicii Filipine să exporte 66 % din produsele sale către UE fără a suporta nicio constrângere tarifară;

J.

întrucât retragerea SUA din Parteneriatul Transpacific (TPP) poate da un nou impuls negocierilor privind un parteneriat economic regional cuprinzător (RCEP); întrucât China dă dovadă de hotărâre, lansând inițiative precum „O centură, un drum”, care constituie o provocare pentru toate țările din vecinătatea sa și dincolo de aceasta;

K.

întrucât tensiunile din Marea Chinei de Sud (MCS) constituie o amenințare și un risc pentru securitatea și stabilitatea regiunii; întrucât cea mai îngrijorătoare tendință este militarizarea MCS; întrucât dialogul ASEAN-China privind un cod de conduită rămâne principalul mecanism al ASEAN pentru schimburile cu China referitoare la MCS; întrucât activitățile Chinei – de la patrulele și exercițiile militare până la activitățile de construcție fără a ține seama de principiile enunțate în Declarația privind conduita părților în Marea Chinei de Sud din 2002 – rămân un motiv de îngrijorare,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

—

având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prin stabilirea unor criterii științifice pentru determinarea proprietăților care perturbă sistemul endocrin (D048947/06 (proiectul de regulament),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 4 alineatul (1), articolul 78 alineatul (1) litera (a) și punctul 3.6.5 al doilea paragraf și punctul 3.8.2 de la Anexa II,

—

având în vedere hotărârea Tribunalului Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 decembrie 2015 (2), în special punctele 71 și 72,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2016 referitoare la perturbatorii endocrini: situația actuală în urma hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2015 (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iunie 2016 privind perturbatorii endocrini și proiectele de acte ale Comisiei de definire a criteriilor științifice pentru stabilirea acestora în contextul legislației UE privind produsele fitosanitare și produsele biocide (COM(2016)0350),

—

având în vedere raportul de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, prezentat la Bruxelles, la 28 februarie 2017,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la protecția sănătății publice împotriva perturbatorilor endocrini (4),

—

având în vedere articolul 5a alineatul (3) litera (b) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) și alineatul (4) litera (c) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în conformitate cu punctul 3.8.2. din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă se aprobă numai dacă este considerată drept lipsită de proprietăți de perturbator endocrin, care pot cauza efecte adverse la speciile nețintă, cu excepția cazului în care expunerea acestora la acțiunea respectivei substanțe active este, în condițiile de utilizare realiste propuse, neglijabilă (criteriul de limitare pentru mediu);

B.

întrucât, în conformitate cu punctul 3.6.5. al doilea paragraf din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia prezintă Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, până la 14 decembrie 2013, o propunere de măsuri privind criteriile științifice specifice pentru determinarea proprietăților de perturbare a sistemului endocrin;

C.

întrucât, la 4 iulie 2017, Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale a emis un aviz favorabil cu privire la proiectul de regulament, trei state membre au votat împotrivă, iar patru state membre s-au abținut;

D.

întrucât, potrivit ultimului alineat al proiectului de regulament, „dacă modul de acțiune prevăzut pentru protecția plantelor al substanței active în curs de evaluare constă în controlarea organismelor vizate, altele decât animalele vertebrate, prin sistemul lor endocrin, efectele asupra organismelor din cadrul aceluiași phylum taxonomic ca cele vizate nu sunt luate în considerare la identificarea substanței ca având proprietăți care perturbă sistemul endocrin al unor organismele nețintă”;

E.

întrucât, în hotărârea sa pronunțată în cauza T-521/14, Tribunalul a afirmat în mod clar că „precizarea criteriilor științifice pentru determinarea proprietăților care afectează sistemul endocrin poate fi efectuată doar în mod obiectiv, pe baza datelor științifice legate de sistemul în cauză, independent de orice alte considerații, în special de natură economică” (6) (punctul 71);

F.

întrucât, din punct de vedere științific, o substanță care este prevăzută pentru un mod de acțiune endocrin poate fi identificată ca perturbator endocrin pentru organismele nevizate, neputând fi exclusă automat din această categorie;

G.

întrucât, prin urmare, proiectul de regulament nu poate să fie considerat ca fiind bazat pe date științifice obiective referitoare la sistemul endocrin, conform hotărârii Curții; întrucât, prin aceasta, Comisia își depășește competențele de executare;

H.

întrucât intenția reală a acestui ultim alineat este precizată în mod clar în raportul de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, prezentat la Bruxelles, la 28 februarie 2017, potrivit căruia „a fost explicat, de asemenea, motivul care explică dispozițiile privind substanțele active cu un mod de acțiune endocrin prevăzut (denumite mai jos regulatori de creștere). […] Dispoziția privind regulatorii de creștere permite neaplicarea criteriilor de limitare în cazul substanțelor cu un mod de acțiune endocrin prevăzut […]”;

I.

întrucât, prin urmare, acest ultim alineat introduce în mod concret o derogare de la criteriul de limitare prevăzut la punctul 3.8.2. din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

J.

întrucât, din considerentele 6-10 și articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, reiese că, la abordarea chestiunii complexe a stabilirii normelor privind aprobarea substanțelor active, legiuitorul a trebuit să asigure un echilibru delicat între diferitele obiective, care ar fi putut intra în conflict, și anume producția agricolă și piața internă, pe de o parte, și protecția sănătății și a mediului, pe de altă parte;

K.

întrucât Tribunalul a declarat următoarele în hotărârea menționată mai sus: „În acest context, este important să se ia act de faptul că, prin adoptarea Regulamentului nr. 528/2012, legiuitorul a cântărit obiectivul de îmbunătățire a pieței interne și de protejare a sănătății umane, a sănătății animale și a mediului, ajungând la anumite concluzii pe care Comisia trebuie să le respecte și nu le poate pune sub semnul întrebării […]. În contextul exercitării competențelor care îi sunt delegate de către legislator, Comisia nu poate să pună la îndoială acest echilibru, ceea ce, pe de altă parte, instituția a acceptat în esență în timpul audierii” (7) (punctul 72);

L.

întrucât acest fapt a fost subliniat de Parlamentul European în rezoluția sa din 8 iunie 2016, în care precizează că „Tribunalul a hotărât că stabilirea criteriilor științifice se poate face numai în mod obiectiv, pe baza datelor științifice referitoare la sistemul endocrin, independent de orice alte aspecte, în special de natură economică, și că Comisia nu are dreptul să modifice echilibrul normativ stabilit într-un act fundamental aplicând competențele ce i-au fost delegate în temeiul articolului 290 [din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)]”;

M.

întrucât Comisiei i se aplică aceeași limitare a competențelor în contextul unui act de executare în temeiul procedurii de reglementare cu control;

N.

întrucât, conform Comunicării Comisiei din 15 iunie 2016, „Problema cu care se confruntă Comisia în acest exercițiu este de a stabili criterii pentru a determina ce este sau ce nu este un perturbator endocrin în ceea ce privește produsele fitosanitare și produsele biocide și nu să decidă modul de reglementare a substanțelor în cauză. Consecințele în materie de reglementare au fost deja stabilite de către organele legislative în legislația privind produsele fitosanitare (2009) și produsele biocide (2012)”;

O.

întrucât criteriul de limitare prevăzut la punctul 3.8.2. din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 constituie un element esențial al regulamentului;

P.

întrucât, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită, adoptarea elementelor de reglementare care sunt esențiale privind o anumită chestiune este de competența exclusivă a organelor legislative ale Uniunii și nu poate fi delegată Comisiei;

Q.

întrucât Comisia și-a depășit competențele sale de executare, prin modificarea unui element esențial de reglementare din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ceea ce contravine recunoașterii limitării competențelor sale în cauza T-521/14 a CEJ, contrazice afirmațiile sale din Comunicarea Comisiei din 15 iunie 2016 și este contrar principiului fundamental al statului de drept al Uniunii;

R.

întrucât, chiar și în cazul în care evoluția cunoștințelor științifice și tehnice ar oferi motive valide pentru a introduce o derogare în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanțelor cu un mod de acțiune endocrin prevăzut, o astfel de derogare nu ar putea fi introdusă decât printr-o procedură legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 în conformitate cu articolul 294 din TFUE;

1.

2.

3.

4.

5.

—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic FG72 × A5547-127 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D051972),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 21 alineatul (2),

—

având în vedere votul din data de 17 iulie 2017 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis niciun aviz,

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—

având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 1 martie 2017 și publicat la 6 aprilie 2017 (3),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic (4),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 10 decembrie 2013, Bayer Crop Science LP și M.S. Technologies LLC au prezentat autorității naționale competente din Țările de Jos o cerere pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, a ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, sunt constituite sau fabricate din soia modificată genetic FG72 × A5547-127, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață a produselor care sunt constituite din soia modificată genetic FG72 × A5547-127 sau care o conțin și care sunt destinate acelorași utilizări ca orice altă soia, în afara consumului uman și animal, cu excepția cultivării;

B.

întrucât, la 1 martie 2017, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 6 aprilie 2017 (5);

C.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 specifică faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și prevede că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți în ceea ce privește chestiunea analizată;

D.

întrucât soia FG72 × A5547-127 a fost elaborată pentru a conferi toleranță la erbicidele pe bază de izoxaflutol (5-ciclopropilisoxazol-4-il 2-mesil-4-trifluorometilfenil cetonă), glifosat (N-(fosfonometil) glicină) și glufosinat (l-fosfinotricină) de amoniu; întrucât toleranța la aceste erbicide se realizează prin exprimarea proteinei HPPD W336 (4-hidroxil fenil-piruvat-dioxigenază), 2mEPSPS (5-enolpiruvilsikimat-3-fosfat sintază) și, respectiv, PAT (fosfinotricină acetil-transferază);

E.

întrucât statele membre au prezentat multe comentarii critice în timpul perioadei de consultare de trei luni (6); întrucât cele mai critice observații includ constatarea potrivit căreia, în lipsa unui test de toxicitate subcronică de 90 de zile, nu se poate trage nicio concluzie cu privire la riscurile legate de utilizarea acestui OMG în hrana umană și animală, informațiile furnizate privind compoziția, evaluarea fenotipică și toxicologia sunt insuficiente, concluziile la care s-a ajuns cu privire la echivalența dintre OMG și soia convențională și privind siguranța alimentelor și a furajelor, pe baza acestor informații, sunt premature și această soia modificată genetic nu a fost testată cu rigoarea științifică necesară pentru a stabili siguranța sa;

F.

întrucât un studiu independent concluzionează că evaluarea riscului de către EFSA nu este acceptabilă în forma sa actuală deoarece nu identifică lacunele de cunoaștere și incertitudinile existente și nu evaluează toxicitatea sau efectele asupra sistemului imunitar și reproductiv (7);

G.

întrucât autorizarea actuală a glifosatului expiră, cel târziu, la 31 decembrie 2017; întrucât există în continuare întrebări legate de carcinogenicitatea glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a concluzionat că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a concluzionat, în martie 2017, că nu se justifică o clasificare; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) din cadrul OMS a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind probabil cancerigen pentru oameni;

H.

întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (8); întrucât autorizarea glufosinatului expiră la 31 iulie 2018 (9);

I.

întrucât izoxaflutolul este susceptibil de a fi cancerigen pentru om (10), este toxic pentru anumite organisme acvatice și plante nevizate și, împreună cu metaboliții și produșii săi de degradare contaminează ușor apa; întrucât aceste probleme au condus la restricții privind utilizarea sa (11);

J.

întrucât utilizarea unor erbicide complementare face parte din practicile agricole de cultivare a plantelor rezistente la erbicide și, prin urmare, poate fi de așteptat ca reziduurile de pulverizare să fie întotdeauna prezente în recoltă, acestea fiind componente inevitabile; întrucât s-a demonstrat că culturile modificate genetic tolerante la erbicide duc la o utilizare mai intensă a erbicidelor complementare decât culturile echivalente convenționale (12);

K.

întrucât reziduurile de pulverizare cu erbicide complementare nu au fost evaluate de EFSA; întrucât, prin urmare, nu se poate concluziona că boabele de soia modificate genetic care sunt stropite cu izoxaflutol, glifosat și glufosinat pot fi utilizate în condiții de siguranță în alimente și furaje;

L.

întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic care sunt tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în publicațiile științifice, au fost prezentate peste 20 de soiuri diferite de buruieni rezistente la glifosat (13); întrucât s-au observat buruieni rezistente la glifosat începând din 2009;

M.

întrucât, în urma votului său din 17 iulie 2017, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz; întrucât 15 state membre au votat împotrivă, în timp ce doar 10 state membre, care reprezintă 38,43 % din populația Uniunii, au votat pentru, iar trei state membre s-au abținut;

N.

întrucât, în urma votului său din 14 septembrie 2017, comitetul de apel nu a emis niciun aviz; întrucât 15 state membre au votat împotrivă, în timp ce doar 11 state membre, care reprezintă 38,69 % din populația Uniunii, au votat pentru, iar două state membre s-au abținut;

O.

întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, aceasta a adoptat decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul întregii procedurii, a devenit o regulă în procesul decizional cu privire la produsele alimentare și furajele modificate genetic; întrucât și Președintele Comisiei, dl Juncker, și-a exprimat regretul față de această practică, pe care a catalogat-o drept nedemocratică (14);

P.

întrucât Parlamentul a respins la 28 octombrie 2015, în primă lectură, propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (15) și a invitat Comisia să o retragă și să propună una nouă;

Q.

întrucât la considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 se prevede că, în măsura posibilului, Comisia trebuie să acționeze în așa fel încât să evite orice poziție predominantă care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel împotriva oportunității unui act de punere în aplicare, în special cu privire la problemele sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și mediul,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

—

Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).

—

Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (Texte adoptate, P8_TA(2015)0456).

—

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0040).

—

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0039).

—

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), (Texte adoptate, P8_TA(2016)0038).

—

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0271).

—

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (Texte adoptate, P8_TA(2016)0272).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).

—

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).