Articol unic

Documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini al produsului menționate la articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru denumirea „Istra” (DOP) sunt incluse în anexa la prezenta decizie.

În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, publicarea prezentei decizii conferă dreptul de opoziție la înregistrarea denumirii menționate la primul paragraf al prezentului articol în termen de trei luni de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXĂ

DOCUMENT UNIC

„ISTRA”

Nr. UE: HR-PDO-0005-01358 – 30.7.2015

DOP ( X ) IGP ( )

1.   Denumirea (denumirile)

„Istra”

2.   Statul membru sau țara terță

Croația

Slovenia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, ulei etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1.

„Istra” este un ulei de măsline extravirgin obținut direct, numai prin mijloace mecanice, din fructul măslinului (Olea europaea L.).

La momentul comercializării, produsul trebuie să prezinte următoarele caracteristici fizico-chimice și organoleptice:

—	conținut de acizi grași liberi, exprimat ca proporție de acid oleic: ≤ 0,4 %;

—	indice de peroxid: ≤ 12 mEq O2/k;

—	K232: ≤ 2,25;

—	K270: ≤ 0,20;

—	Delta-K: ≤ 0,01;

—	aromă: moderată spre puternică, de măsline proaspete, fructe, legume sau alte plante verzi, precum frunzele verzi, iarba verde etc. (mediana atributului fructat pe o scară liniară continuă este de > 3,0);

—

gust: de măsline sănătoase și proaspete, cu următoarele intensități ale gusturilor amar și picant: — gustul amar: ușor, moderat sau puternic (mediana atributului amar pe o scară liniară continuă este de ≥ 2,0); — gustul picant: ușor, moderat sau puternic (mediana atributului amar pe o scară liniară continuă este de ≥ 2,0).

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Pentru producția de ulei de măsline „Istra” se pot folosi fructele următoarelor soiuri de măslin: buga (sinonim: črna), buža, črnica, drobnica, istarska belica (sinonime: istrska belica, istarska bjelica, bianchera), karbonaca, mata, plominka, puntoža, rošinjola, štorta, žižolera, frantoio, leccino, maurino, moraiolo, pendolino și picholine. Într-o cantitate dată de „Istra”, cel puțin 80 % din ulei trebuie să fie obținut din fructele unuia sau mai multora dintre soiurile enumerate mai sus.

În cazul uleiurilor dintr-un singur soi, uleiul trebuie să fie obținut în proporție de cel puțin 80 % dintr-un singur soi de măslin.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele producției uleiului de măsline „Istra”, de la cultivare la prelucrarea măslinelor, trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată la punctul 4.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Pentru a se păstra caracteristicile și calitatea specifice ale uleiului, acesta trebuie ambalat în aria geografică delimitată la punctul 4. Ambalarea uleiului în aria de producție reduce la minimum riscul alterării calității produsului din cauza transportului și a decantărilor multiple, când produsul ar putea fi expus unor fluctuații de temperatură, oxigenului atmosferic și luminii. Mai mult, limitarea ambalării la aria de producție permite autorităților de inspecție competente să efectueze controale de conformitate în prezența producătorilor în cauză care, potrivit tradiției, îmbuteliază ei înșiși uleiul. Certificarea conformității și dreptul de utilizare a denumirii de origine sunt de o importanță crucială pentru acești producători, deoarece confirmă încrederea consumatorilor, oferă un avantaj concurențial și, în cele din urmă, determină profituri sporite.

Ambalarea uleiului în aria de producție facilitează considerabil trasabilitatea și controlul calității, care ar fi greu de efectuat în afara ariei de producție.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Este permisă utilizarea alături de DOP „Istra” a denumirilor exploatațiilor agricole sau ale locurilor în care se află livezile de măslini, dar numai dacă produsul este obținut doar din măsline cultivate în cadrul respectivei exploatații agricole, adică în livezile de măslini menționate pe etichetă.

Pot fi indicate, de asemenea, soiurile din care este obținut uleiul, dar numai dacă pot fi prezentate dovezi documentare în acest sens. În cazul uleiurilor dintr-un singur soi, pot fi utilizate denumirile de soiuri oficiale enumerate la punctul 3.3.

La comercializarea produsului, indiferent de ambalaj, denumirea „Istra” trebuie să iasă în evidență în raport cu orice altă mențiune, cu ajutorul dimensiunii, a tipului și a culorii literelor (grație caracterelor tipografice).

De asemenea, pe etichetă trebuie indicat anul recoltării.

La momentul comercializării, fiecare ambalaj trebuie să poarte, de asemenea, un timbru autocolant pe care să figureze logoul comun și numărul unic de ambalare. Toți utilizatorii DOP „Istra” care comercializează produsul în conformitate cu caietul de sarcini au dreptul să utilizeze timbrul în aceleași condiții.

Există două versiuni ale logoului comun: una croată și una slovenă. Logoul comun este format dintr-o măslină stilizată, aflată în poziție verticală într-un cerc de culoare închisă. Din mijlocul fructului pare a se scurge o picătură de ulei. Sub picătura de ulei figurează cuvântul „ISTRA”, scris cu majuscule. Deasupra literei A din cuvântul „ISTRA” figurează literele „ZOI” în versiunea croată și „ZOP” în versiunea slovenă, ambele mențiuni fiind tipărite cu caractere de dimensiuni mai mici.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a uleiului „Istra” cuprinde o parte a peninsulei Istria.

Aria geografică de producție a uleiului de măsline „Istra” începe la Port Preluk, puțin mai la nord de campingul Preluk, la granița dintre orașele Rijeka și Opatija. Linia de delimitare a ariei geografice urmează granița Rijeka-Opatija, în jurul campingului, până la tripla frontieră Opatija-Matulji-Kastav, spre nord. Apoi trece prin Baredi, până la linia de cale ferată, la tripla frontieră Matulji-Kastav-Rijeka. Apoi urmează linia de cale ferată spre Rijeka, de-a lungul graniței dintre Kastav și Rijeka. La est de zona de servicii autostradale Vrata Jadrana, linia de delimitare virează spre nord, prin satele Bačići și Murini și la est de Tuhtani, spre tripla frontieră Rijeka-Viškovo-Kastav. Linia de delimitare continuă apoi de-a lungul graniței dintre Viškovo și Kastav, prin Duževo (punctul de triangulație 281), până ajunge la drumul Kastav-Viškovo sub Ranjevac, de unde urmează puțin drumul spre Viškovo înainte de a se întoarce spre nord pentru a trece printre satele Jardasi și Kosi, ajungând apoi la tripla frontieră Viškovo-Kastav-Klana la est de Sohi (punctul de triangulație 452). Se întoarce apoi spre vest și ulterior spre sud-vest, traversând Sohi, trecând printre Prkačine și Plas și ajunge la dealul Majevi (411 m) la tripla frontieră Kastav-Matulji-Klana. Linia de delimitare continuă spre nord, de-a lungul graniței localității Matulji până la poalele dealului Stanić (465 m), unde virează ușor spre vest înainte de a se întoarce înapoi spre nord, trece la est de satul Mučići, prin Kapužnjak, pe la est de satul Ružići și de dealul Vela Rebra (446 m), mai departe prin Pišćevati Breg, Turinski Dol, Raspravica, Popenac, peste vârful de 738 m și prin Liskovac, înainte de a ajunge la dealul Visoč (756 m). La dealul Visoč, linia de delimitare trece spre vest, trece pe la nord de Klanac, peste punctul de triangulație 547, peste punctul de la altitudinea de 657 m, trece de orașul Rupa pe la nord și străbate Lešćina până la punctul de triangulație 447, de unde se îndreaptă spre nord. Apoi trece pe la vest de dealul Gradina (562 m), de-a lungul liniei de cale ferată până la punctul de triangulație 519 de la Velika Reber, după care virează întâi spre vest, apoi spre sud, prin Barišča și Kališča (punctul de triangulație 602), până jos la Buričine. La dealul Buričine, linia de delimitare virează spre vest, traversând dealul Kovnica (901 m) și trecând printre Jankovac și dealul Osik, precum și peste Surinova Glavica și dealul Strahovica (771 m). Trece apoi pe la sud de Ravni Kot, peste muntele Ribnik (1 023 m) și punctul de triangulație 1 028,5, unde virează spre nord-vest, traversând Vinćarija și ajungând la Glavičorka, spre sud (punctul de triangulație 1083). Apoi cotește puțin spre vest și apoi din nou spre nord-vest, până la Lipica, continuând pe la sud-vest de punctele de triangulație 979 (Lipica) și 953 (Mala Plešivica) și trecând pe la nord-vest de Mala Vrata (punctul de triangulație 695). La Mala Vrata, linia de delimitare virează spre vest, în direcția Jelovščina, trece pe la sud-vest de dealul Mali Grižan (punctul de triangulație 851), apoi virează spre sud-est, trece pe la nord-vest de dealul Blažinov, unde virează spre vest, pentru a continua pe la nord de Stružnjak (781 m) și de Gnojina (776 m) și apoi continuă în direcție sud-vest până la drumul Jelovica-Podgorje. Urmează apoi drumul spre nord-vest prin satele Podgorje, Praproče și Črnotiče, oprindu-se la sud de dealul Gaber (447 m). De acolo, linia de delimitare continuă spre nord, prin satul Kastelec, până la orașul Socerb, apoi peste punctul de triangulație 447, până ajunge la granița dintre Slovenia și Italia.

În sfârșit, linia de delimitare continuă în direcție vestică de-a lungul frontierei internaționale până la San Bartolomeo și urmează apoi linia de coastă spre sud-est, înapoi spre punctul de pornire de la Port Preluk.

5.   Legătura cu aria geografică

Specificitatea ariei

Din punctul de vedere al caracteristicilor sale geologice, topografice și, într-o oarecare măsură, climatice, regiunea Istria este formată din patru părți distincte: fâșia muntoasă de la marginea din nordul și nord-estul peninsulei, partea de coastă dinspre nord-vest, formată din fliș cu carbonat, partea centrală deluroasă, cu depozite de fliș, și platoul calcaros care se întinde de-a lungul coastei sudice și vestice. Părțile de nord-vest, vest și sud și partea centrală, care au o climă mediteraneeană, sunt cele mai importante din punctul de vedere al cultivării măslinilor. Deși se află la marginea zonei propice, ca latitudine, pentru cultivarea măslinilor, peninsula Istria se bucură de o climă mai blândă decât cea a altor zone aflate la aceeași latitudine, datorită formei și orientării ei. În sudul Istriei, clima prezintă caracteristici eumediteraneene, cu o influență maritimă puternică, un anotimp estival foarte uscat, o temperatură anuală medie de aproximativ 16 °C și precipitații anuale totale de aproximativ 820 mm. Zonele vestice și nord-vestice sunt caracterizate de o climă submediteraneeană cu un sezon estival numai puțin uscat, cu temperaturi anuale medii de aproximativ 14 °C și cu precipitații anuale totale de aproximativ 1 000 mm.

Faptul că solul și clima Istriei favorizează cultivarea măslinilor a fost recunoscut deja din vremea Romei antice. Astfel, de cel puțin 2 000 de ani, măslinii și uleiul de măsline sunt nu doar un factor economic important, ci și marca comercială a Istriei. Unele dintre amforele descoperite mai poartă încă inscripțiile cu „Olei Histrici” (ulei din Istria) și „Olei flos” (ulei de primă presă), indicând că, chiar și atunci, exista o etichetare anume pentru uleiurile de calitate. Uleiul de măsline din Istria era transportat pe rutele comerciale spre nordul Italiei, Noricum și Panonia.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, cultivarea măslinilor în Istria a început să se dezvolte într-un ritm mai rapid. Cu ajutorul unor instituții științifice și profesionale, au fost plantate noi livezi de măslini, a fost extinsă parțial gama de soiuri și au fost introduse noi tehnici de producție și prelucrare a măslinelor. Străvechea tradiție a cultivării măslinilor și apariția unor noi tendințe au dus treptat la o tot mai bună specializare a cultivatorilor și prelucrătorilor de măsline din Istria. Stimulați de curiozitatea lor insațiabilă, de tendința spre inovare și de spiritul concurențial, aceștia au profitat imediat de noua oportunitate de a perfecționa cunoștințele și competențele transmise de-a lungul generațiilor.

Specificitatea produsului

Uleiul de măsline „Istra” este prețuit și recunoscut pentru calitatea sa superioară și pentru caracteristicile sale organoleptice, care sunt rezultatul unei combinații de factori. Uleiul are o aromă moderată spre intensă, de măsline proaspete, în suprapunere frecventă cu note de fructe, legume sau plante verzi (de exemplu, frunze verzi, iarbă verde etc.) de intensități diferite. Uleiul de măsline „Istra” are un gust armonios, amintind de măsline proaspete și sănătoase, în general cu note moderate de amar și picant.

Produsul „Istra” este bogat în compuși volatili cu structură C6 și C5 care sunt legați de aromele sale de verde, precum și de gustul amar și de cel picant. Totuși, atributele amar și picant ale uleiului „Istra” sunt legate nu doar de conținutul bogat în compuși volatili, ci și de proporția ridicată de substanțe fenolice care, pe lângă faptul că accentuează proprietățile organoleptice ale uleiului, influențează în mod pozitiv proprietățile nutriționale și stabilitatea acestuia, făcându-l rezistent la oxidare.

Mai mult, anii de cercetări asupra uleiurilor extravirgine de măsline din Istria au dovedit în mod științific valoarea nutrițională a acestor produse și au confirmat faptul că, pe lângă bogăția în substanțe fenolice, aceste uleiuri au și un conținut ridicat de acid oleic. În medie, uleiul „Istra” are un conținut bogat în acid oleic (cel mai adesea de peste 74 %), în vreme ce procentajul de acid linolenic este de sub 10 %. Această compoziție chimică specifică a uleiului „Istra”, mai exact ponderea ridicată a acidului oleic în raport cu acidul linolenic (> 7), combinată cu conținutul bogat în fenoli, îmbunătățește stabilitatea la oxidare a produsului.

O altă caracteristică distinctivă a uleiului „Istra” este faptul că prezintă un conținut foarte redus de acizi grași liberi și un indice de peroxid scăzut.

Legătura cauzală dintre aria geografică și produs

Dat fiind că peninsula Istria se află chiar la granița nordică a regiunii în care se cultivă măslini, ar putea exista impresia că această zonă nu beneficiază de condiții propice pentru cultivarea măslinilor. Istria a fost însă recunoscută deja din vremea romanilor ca un loc ideal pentru producția de măsline și de ulei de măsline de înaltă calitate. Dovada directă a acestui fapt este marea varietate a soiurilor de măslini cultivate în Istria. Faptul că uleiul „Istra” îndeplinește întotdeauna criteriile organoleptice și chimice prevăzute la punctul 3.2, indiferent de soiurile din care este obținut, demonstrează contribuția considerabilă a condițiilor pedoclimatice din peninsula Istria la calitatea și caracteristicile măslinelor cultivate acolo și la proprietățile chimice și organoleptice ale uleiului.

Principala consecință a condițiilor climatice specifice din Istria este ponderea mare a acidului oleic mononesaturat în totalul acizilor grași din compoziția uleiului „Istra”. Acest lucru se datorează faptului că măslinii se adaptează la clima mai rece producând mai mult acid oleic (Pannelli et al., 1993, în O. Koprivnjak, I. Vrhovnik, T. Hladnik, Ž. Prgomet, B. Hlevnjak și V. Majetić Germek: „Obilježja prehrambene vrijednosti djevičanskih maslinovih ulja sorti Buža, Istarska bjelica, Leccino i Rosulja”, Hrvatski časopis za prehrambenu tehnologiju, biotehnologiju i nutricionizam nr. 7, 2012, p. 174).

Compoziția chimică bogată în compuși volatili a uleiului „Istra”, care influențează aromele verzi (dintre care unele sunt responsabile pentru gustul amar și picant al uleiului), nu se datorează doar gamei de soiuri și condițiilor climatice, ci și proceselor de producție adoptate de cultivatorii de măslini, și anume recoltarea manuală a măslinelor atunci când sunt de-abia coapte și aplicarea bunelor practici în ceea ce privește păstrarea și prelucrarea măslinelor și depozitarea uleiului. Așadar, expertiza și competențele în materie de cultivare a măslinilor și de obținere și depozitare a uleiului, acumulate și perfecționate de cultivatorii și prelucrătorii locali de măsline de-a lungul generațiilor, au un rol esențial în asigurarea calității produsului.

O recoltare timpurie, efectuată atunci când fructele sunt încă verzi sau pătate și ferme, afectează mult caracteristicile uleiului. Această practică de producție a devenit un element de bază pentru cultivatorii de măslini din Istria. Pe lângă faptul că ea ajută la evitarea temperaturilor scăzute, care ar putea provoca înghețul fructelor, recoltarea timpurie previne infestarea cu a doua și a treia generație a muștei măslinului, care ar putea afecta grav calitatea uleiului. În plus, se știe că o recoltare timpurie îmbunătățește în mod direct indicatorii calității chimice și caracteristicile specifice în materie de gust și aromă ale uleiului „Istra”. De asemenea, recoltarea timpurie este legată de niveluri scăzute ale acizilor grași liberi, de un indice de peroxid scăzut și de numere K joase, precum și de o intensitate sporită a proprietăților organoleptice pozitive în materie de gust și aromă (K. Brkić Bubola, O. Koprivnjak, B. Sladonja, D. Škevin, I. Belobrajić: „Chemical and sensorial changes of Croatian monovarietal olive oils during ripening”, European Journal of Lipid Science and Technology, vol. 114, 2012, p. 1400).

Interacțiunea dintre diverșii factori naturali și umani locali menționați mai sus conferă produsului cu denumirea de origine protejată „Istra” caracterul său distinctiv, și anume gustul armonios și echilibrul dintre gustul picant, cel amar și cel fructat ale fructului măslinului.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

http://www.mps.hr/datastore/filestore/87/2017-03-29_-_ZOI_Istra_2017_03_08.pdf

http://www.mkgp.gov.si/fileadmin/mkgp.gov.si/pageuploads/podrocja/Kmetijstvo/zascita_kmetijskih_pridelkov_zivil/ZOI_Istra_2017.pdf

„Băuturile nealcoolice de la această poziție sunt lichide care sunt adecvate și destinate direct consumului uman prin ingerare, indiferent de cantitatea în care acestea sunt absorbite sau de scopurile speciale în care pot fi consumate diferite tipuri de lichide, în măsura în care nu sunt incluse la nicio altă poziție mai specifică. Factorii pur subiectivi și variabili, precum modul în care aceste băuturi se consumă sau scopul în care sunt consumate, de exemplu pentru a potoli setea sau pentru a îmbunătăți starea sănătății, nu sunt relevanți pentru clasificarea acestora (a se vedea Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza 114/80).

Această poziție include, printre altele, produsele lichide, gata preparate, destinate alimentației sugarilor.”

„2.

Expresia «uleiuri similare» include, printre altele, următoarele amestecuri de hidrocarburi: — motorinele sintetice parafinice, în special «uleiurile vegetale hidrogenate» (HVO) și «combustibilii GTL» (gas to liquid); — produse din surse regenerabile care rezultă din următoarele procese: «combustibilii BTL» (biomass to liquid) sau «combustibilii Bio-GTL» (biogas to liquid); — produse rezultate din coprocesarea în rafinării a materiilor prime regenerabile cu materii prime petroliere. Se aplică următoarele definiții în ceea ce privește producția de «uleiuri similare»: — «Hidrotratarea» înseamnă transformarea termochimică cu hidrogen a trigliceridelor pentru a produce alcani; se referă la prelucrarea combustibilului. Sursele de trigliceride sunt, în general, grăsimi și uleiuri, deșeurile adecvate, reziduuri de fracțiuni lipidice și grăsimi provenind din alge. — «Combustibilii GTL», «combustibilii BTL» și «combustibilii Bio-GTL» înseamnă conversia gazelor în combustibili lichizi prin procesul Fischer-Tropsch sau prin procese echivalente. În cazul «combustibililor BTL», există o etapă prealabilă, de transformare a biomasei în gaze.”

„Prezenta subpoziție include poli(acrilonitrilul) și elastomerii poliacrilici (ACM) sub forme primare (nevulcanizate).”