30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/2

P8_TA(2017)0205

Planul de acțiune al UE pentru e-guvernare 2016-2020

Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 (2016/2273(INI))

(2018/C 307/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Carta pentru date deschise a G8,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 – Exploatarea TIC pentru promovarea unei guvernări inteligente, sustenabile și inovatoare” (COM(2010)0743),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance (1),

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020. Accelerarea transformării digitale a guvernării” (COM(2016)0179),

—	având în vedere Raportul de analiză comparativă al Comisiei pe 2016 privind guvernarea electronică,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (2),

—	având în vedere Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Standardele europene pentru secolul 21” (COM(2016)0358),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2011, privind protecția infrastructurilor critice de informație „Realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică” (COM(2011)0163),

—	având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014, intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la „Către o economie de succes bazată pe date” (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă – către o societate europeană a gigabiților” COM(2016)0587 și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0300),

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (COM(2016)0590), prezentată de Comisie, și anexele 1-11 la aceasta – Evaluarea impactului (SWD(2016)0303), Sinteză a evaluării impactului (SWD(2016)0304) și Sinteză a evaluării (SWD(2016)0305),

—	având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 în ceea ce privește promovarea conectivității la internet în comunitățile locale (COM(2016)0589),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii,

—	având în vedere Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE („Regulamentul eIDAS”),

—	având în vedere Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (Directiva ISP),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 10 ianuarie 2017 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de introducere a unui card electronic european pentru servicii și a facilităților administrative aferente (COM(2016)0824),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 intitulată „Schimburile de date cu caracter personal și protecția acestora într-o lume globalizată” (COM(2017)0007),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 intitulată „Dezvoltarea unei economii europene în domeniul datelor” (COM(2017)0009),

—

având în vedere propunerea din 10 ianuarie 2017 a Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal în comunicațiile electronice și de abrogare a Directivei 2002/58/CE (Regulamentul privind viața privată și comunicațiile electronice) (COM(2017)0010),

—

având în vedere propunerea din 10 ianuarie 2017 a Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (COM(2017)0008),

—	având în vedere Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178),

—	având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE,

—	având în vedere Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0178/2017),

A.	întrucât strategiile de modernizare ale administrațiilor publice trebuie adaptate la un mediu în schimbare, pentru a permite trecerea la o administrație digitalizată;

întrucât digitalizarea serviciilor guvernamentale ar trebui să contribuie la atingerea întregului potențial al pieței unice, la promovarea unei mai bune exercitări a calității de cetățean, la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor și la dezvoltarea socială și economică a regiunilor, la creșterea gradului de înțelegere de către cetățeni a serviciilor publice și al implicării acestora în acest domeniu și la creșterea eficienței și a rentabilității serviciilor publice, precum și la creșterea gradului de implicare în politică prin consolidarea dialogului cetățenilor cu autoritățile publice și creșterea transparenței; întrucât UE ar trebui să încurajeze schimbul de bune practici și tehnologii între statele membre;

C.	întrucât este necesară implicarea sectorului TIC pentru a sprijini acest proces, oferind soluții adaptate pentru administrațiile publice;

D.	întrucât acest proces trebuie inițiat la nivelul Uniunii, național, regional și local;

E.	întrucât potențialul deplin al unei administrații publice digitale poate fi realizat numai dacă cetățenii și întreprinderile au totală încredere în serviciile oferite,

F.	întrucât portalul e-Justiție al UE este un instrument esențial pentru accesul la informație și la justiție și reprezintă un pas important în modernizarea administrației publice a UE;

G.	întrucât un acces mai bun la informații și o utilizare mai intensă a instrumentelor digitale îmbunătățite pentru formalitățile legate de dreptul societăților pe parcursul întregului ciclu de viață ar trebui să crească securitatea juridică și să reducă cheltuielile societăților;

H.	întrucât în prezent se depun eforturi pentru interconectarea registrelor electronice de comerț și de insolvență în întreaga Uniune, care este importantă pentru transparența și securitatea juridică pe piața internă;

întrucât accesul la aceste registre prin intermediul portalului e-Justiție nu este încă posibil din cauza diferențelor dintre standardele tehnice utilizate de statele membre; întrucât este necesară continuarea eforturilor pentru a realiza instrumente de guvernare electronică accesibile, interoperabile și ușor de folosit, puse la dispoziția populației din UE; întrucât un anumit nivel de securitate și de protecție a datelor în cadrul prelucrării datelor reprezintă o condiție prealabilă de bază pentru utilizarea e-justiției, dată fiind natura datelor implicate în activitatea judiciară,

consideră că dezvoltarea guvernării electronice este un element-cheie al pieței unice digitale și invită Comisia să stabilească obiective specifice și măsurabile pentru planul de acțiune pe baza indicatorilor de performanță și să monitorizeze progresele realizate cu privire la punerea sa în aplicare și să prezinte anual Parlamentului rapoarte în această privință; subliniază că Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 a produs rezultate pozitive, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre; încurajează Comisia și statele membre să analizeze și nevoile consumatorilor pentru a crește gradul de utilizare a serviciilor digitale;

Administrațiile publice trec la tehnologia digitală

consideră că administrațiile publice ar trebui să fie deschise, transparente, eficiente și favorabile incluziunii, oferind servicii publice digitale fără frontiere, personalizate, ușor de utilizat, accesibile și de la un capăt la altul (end-to-end) pentru toți cetățenii și toate întreprinderile din UE până în 2022, reducând astfel costurile, obstacolele și sarcinile administrative pentru cetățeni și întreprinderi, în special pentru IMM-uri, și profitând în acest fel de toate avantajele revoluției digitale; consideră însă că acest demers ar trebui să fie compatibil cu restructurarea echitabilă a administrației publice;

susține intenția ca viitoarele inițiative să aibă la bază principiul „digital prin definiție” și subliniază rolul important al implementării principiului înregistrării unice, care va facilita interacțiunea cetățenilor și a întreprinderilor cu administrațiile publice prin faptul că se vor evita procesele administrative care necesită în mod inutil mult timp, facilitând, totodată, refolosirea pentru alte aplicații a informațiilor deja furnizate; subliniază că, într-adevăr, potrivit studiilor Comisiei, se preconizează că implementarea principiului înregistrării unice la nivelul UE va aduce economii de circa 5 miliarde EUR pe an până în 2017; invită Comisia să îi prezinte Parlamentului un raport privind rezultatele proiectului pilot la scară mare privind înregistrările unice pentru întreprinderi și să lanseze până la sfârșitul lui 2017 un proiect pilot similar pentru cetățeni;

salută inițiativa Comisiei de a crea cât se poate de curând un portal digital unic care să le ofere cetățenilor și întreprinderilor un pachet interconectat și coerent de servicii online aferente pieței unice atât nivel național, cât și la nivelul UE, cu informații privind normele UE și naționale și serviciile de asistență și de a finaliza cele mai importante proceduri pentru cetățeni și întreprinderi în situații transfrontaliere și de a contribui la aplicarea principiului înregistrării unice în UE; invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea rapidă și deplină a acestuia și să ia toate măsurile necesare pentru a garanta funcționarea eficientă și interoperabilitatea acestuia pentru a valorifica întregul potențial și toate avantajele sale; subliniază că ar trebui promovate cele mai bune practici aplicate deja în unele state membre; consideră că această inițiativă ar trebui să asigure faptul toate statele membre au un portal oficial unic de servicii digitale care oferă acces la toate serviciile lor online și la toate serviciile interoperabile disponibile ale UE; îndeamnă statele membre să asigure realizarea rapidă și deplină a „ghișeelor unice”;

invită Comisia să examineze noi modalități de a promova soluții digitale pentru formalități pe tot parcursul ciclului de viață al societăților, depunerea electronică a documentelor societăților și comunicarea informațiilor transfrontaliere și de altă natură pentru registrul comerțului; ia act de faptul că, în acest domeniu, legislația este poate singura modalitate de a crea un cadru juridic corespunzător pentru soluții digitale la nivelul UE;

consideră că ar putea fi intensificată activitatea pentru interconectarea electronică a registrelor comerțului și a celor de insolvență din statele membre și subliniază importanța interconectării pentru piața internă; subliniază că orice informații transmise ar trebui să respecte un model sau un cadru european comun;

subliniază importanța caracterului inclusiv, a accesibilității și a accesului general la serviciile publice digitale, un factor esențial care stă la baza elaborării și aplicării politicilor de promovare a competitivității, creșterii economice și creării de locuri de muncă și invită statele membre să pună pe deplin în aplicare nouă directivă privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public, care vor aduce avantaje pentru persoanele cu handicap și persoanele în vârstă;

subliniază rolul important al „datelor deschise” („open data”), principiu în virtutea căruia anumite informații din sectorul public pot fi folosite și refolosite în mod liber în cadrul administrațiilor publice și între acestea, inclusiv de părți terțe; subliniază că este nevoie de măsuri de protecție prin care să se asigure respectarea drepturilor de autor și a protecției datelor; reiterează faptul că un flux liber, deschis și favorabil incluziunii de date ar permite continuarea dezvoltării și creării de soluții inovatoare noi, care ar crește eficiența și transparența; subliniază că acest tip de date și informații publice ar trebui, prin urmare, să fie disponibile, dacă se poate, pentru a promova noi oportunități de cunoaștere și a contribui la dezvoltarea și consolidarea unei societăți deschise; reamintește că administrațiile publice ar trebui să aibă, în măsura posibilului, date deschise prin definiție, în special în cazul în care volumul datelor generate este foarte mare, cum ar fi în cazul programului INSPIRE; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a implementa strategii coordonate în domeniul datelor deschise atât în instituțiile UE, cât și în statele membre, inclusiv trecerea mai masivă și mai rapidă a datelor în domeniul public, îmbunătățirea calității datelor, facilitarea accesului la date și furnizarea e-legislației în formate care pot fi citite automat;

subliniază beneficiile e-participării și subliniază că statele membre ar trebui să folosească mai des e-consultarea, e-informarea și e-deciziile; subliniază că pentru a evita utilizarea abuzivă a sistemelor, e-participarea, și mai ales în contextul procesului decizional digitalizat, trebuie să aibă loc în conformitate cu Regulamentul eIDAS, pentru a asigura asumarea răspunderii și transparența;

10.

salută inițiativele luate de toate instituțiile UE de a impulsiona mecanismele de e-participare la nivelul UE și al statelor membre și îi cere Comisiei să dezvolte și să promoveze în continuare instrumente digitale, precum sistemele de votare electronică și petițiile online, care au scopul de a amplifica și a încuraja participarea cetățenilor și a întreprinderilor la procesul de elaborare a politicilor UE;

11.

remarcă faptul că telefoanele s-au folosit din ce în ce mai mult în ultimii cinci ani, în timp ce numai o treime din paginile de internet publice pot fi accesate de pe telefonul mobil; invită, prin urmare, statele membre să analizeze care sunt posibilitățile de dezvoltare a unor soluții mobile pentru serviciile de guvernare electronică și să se asigure că acestea pot fi folosite cu ușurință de utilizatori și că sunt accesibile pentru toți; subliniază că, pentru a permite serviciilor de guvernare electronică să treacă testul timpului, site-urile de internet și instrumentele de administrație publică trebuie să țină pasul cu tehnologia modernă și cu cerințele de securitate cibernetică aflate într-o continuă evoluție;

12.

invită statele membre să promoveze și să folosească achizițiile publice electronice când achiziționează materiale și servicii sau când organizează licitații pentru lucrări publice, cheltuielile publice devenind astfel mai transparente și mai eficiente și având ca rezultat reducerea costurilor și a birocrației; invită statele membre să utilizeze, de asemenea, din ce în ce mai mult registrele de contracte și semnăturile electronice interoperabile în sectorul public; invită Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile de achiziții publice sunt transparente și că informațiile ajung în timp real la toți participanții; invită, în această privință, Comisia să faciliteze schimbul de bune practici în materie de utilizare a criteriilor de inovare în licitațiile publice, asigurându-se mai ales că licitațiile nu impun soluții, ci mai degrabă lasă loc ofertanților să propună soluții inovatoare și deschise; invită Comisia să își continue activitatea privind standardele de e-facturare, de depunere a actelor pe cale electronică și de e-informare și să încurajeze folosirea identificării electronice în sistemele interne ale administrațiilor publice pentru o mai mare responsabilitate și trasabilitate a tuturor operațiunilor efectuate în aceste sisteme;

13.

subliniază că este important să se dezvolte o serie de servicii transfrontaliere sigure, fiabile și interoperabile, evitând accentuarea fragmentării și susținând mobilitatea; subliniază că interoperabilitatea și standardizarea se numără printre elementele-cheie ale structurilor de realizare a guvernării electronice și salută, prin urmare, comunicarea Comisiei intitulată „Standardele europene pentru secolul XXI” și, în acest sens, și revizuirea Cadrului european de interoperabilitate; subliniază că folosirea unor standarde deschise are un rol esențial pentru ca cetățenii UE să poată participa la platformele de guvernare și că aceste standarde trebuie să servească intereselor întregii societăți și să fie incluzive, echitabile și să treacă testul timpului, fiind dezvoltate într-un mod deschis și transparent; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze standardele deschise atunci când dezvoltă soluții digitale publice și să acorde o atenție sporită interoperabilității și beneficiilor pe care le poate aduce utilizarea eficace a tehnologiilor digitale;

14.

regretă că în 2015 numai 28 % din gospodăriile europene din zonele rurale dispuneau de o conexiune de internet fixă de mare viteză și că acoperirea medie cu 4G, deși este de 86 % pentru întreaga UE, este de doar 36 % în zonele rurale și atrage atenția asupra faptului că trebuie să se susțină în mod constant extinderea conexiunilor în bandă largă, în special în zonele rurale, deoarece accesul la o conexiune în bandă largă este indispensabil pentru folosirea serviciilor de guvernare electronică și pentru a profita de pe urma acestora; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să acorde în continuare în mod corespunzător fonduri pentru extinderea conexiunilor în bandă largă, a infrastructurilor de servicii digitale și a interacțiunii transfrontaliere a administrațiilor publice după anul 2020, în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei sau al altor programe potrivite ale UE, asigurând, astfel, sustenabilitatea pe termen lung; invită, în acest context, operatorii să investească mai mult în infrastructură pentru a îmbunătăți conectivitatea în zonele rurale și să se asigure că și zonele rurale vor beneficia de rețele de foarte mare capacitate de tip 5G, întrucât acest lucru va fi o componentă esențială a construirii societății noastre digitale;

15.

subliniază că implementarea deplină a unei infrastructuri sigure, adecvate, rezistente, fiabile și foarte performante, precum rețelele în bandă largă și de telecomunicații ultrarapide, are un rol fundamental pentru funcționarea serviciilor de guvernare electronică; solicită, prin urmare, adoptarea rapidă a Codului european de comunicații electronice (EECC) în vederea realizării obiectivelor strategice europene; consideră că este esențial ca autoritățile publice să fie puse la curent pentru a ține pasul cu progresele tehnologice și a avea suficientă capacitate de a adopta tehnologii inovatoare, precum volumele mari de date și internetul obiectelor sau introducerea serviciilor mobile, cum ar fi 5G, care pot îndeplini nevoile utilizatorilor;

16.

consideră că reutilizarea componentelor tehnice ale Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) în întregul sector public și privat are un rol vital pentru funcționarea infrastructurii serviciilor digitale; subliniază că trebuie garantate până după anul 2020 atât sustenabilitatea pe termen lung a componentelor tehnice ale MIE, cât și rezultatele proiectelor-pilot la scară largă și ale ISA2; subliniază potențialul oferit de inițiativa Wifi4EU cu privire la promovarea accesului universal la rețele de mare viteză; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să dezvolte o structură de guvernanță pe termen lung cu scopul de a îndeplini obiectivele pieței digitale unice, a cărei prioritate să fie satisfacerea nevoilor cetățenilor și ale întreprinderilor și care să promoveze ori de câte ori este posibil utilizarea unor standarde comune;

17.

subliniază că aplicarea unor soluții inovatoare pentru serviciile publice care folosesc foarte multe date, cum ar fi utilizarea serviciilor de cloud, este în continuare lentă și fragmentată; reamintește că serviciile precum INSPIRE generează volume mari de date, care necesită o capacitate informatică mai mare; salută, în acest sens, „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului” a Comisiei și consideră că baza de utilizatori ai Cloudului european pentru știința deschisă ar trebui extinsă pentru a include și sectorul public;

18.

invită Comisia să realizeze o campanie de sensibilizare cu privire la importanța portalului e-Justiție și la utilizările sale și să facă din acesta un portal de tip ghișeu unic pentru toate informațiile juridice relevante și pentru accesul la justiție în statele membre; subliniază, cu toate acestea, că nu toate părțile la proceduri au acces egal și competențele necesare pentru a utiliza tehnologiile informației și comunicațiilor, ceea ce ar putea însemna că accesul acestora la justiție este limitat; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită accesului persoanelor cu dizabilități la portalul e-justiție;

19.

salută introducerea e-CODEX, care permite comunicarea directă între cetățeni și instanțele din toate statele membre, ca un pas important pentru facilitarea accesului transfrontalier la serviciile publice;

20.

felicită Consiliul și Comisia pentru activitatea lor în vederea introducerii identificatorului european de jurisprudență (ECLI), care este foarte util pentru cercetarea în domeniul juridic și pentru dialogul judiciar, și salută crearea motorului de căutare ECLI, care ar trebui să faciliteze accesul la informații juridice pe întreg teritoriul Uniunii;

21.

afirmă din nou că trebuie îmbunătățite competențele în domeniul digital ale personalului administrativ și ale tuturor cetățenilor și întreprinderilor, prin dezvoltarea și susținerea activităților de formare la nivel național, regional și local, pentru a reduce la minimum riscul excluziunii digitale și că trebuie introduse cursuri de formare specializate privind serviciile de guvernare electronică pentru funcționarii publici și factorii de decizie; subliniază faptul că abilitățile digitale sunt o condiție prealabilă fundamentală pentru a participa la guvernarea electronică; încurajează dezvoltarea unor programelor de învățare online care să fie recunoscute de în Sistemul european de credite transferabile (ECTS); consideră că un element-cheie al dezvoltării guvernării electronice îl reprezintă creșterea continuă în cadrul dezvoltării competențelor digitale; subliniază nevoia de a combate și a preveni decalajele digitale între diferite zone geografice, între persoanele cu un nivel socioeconomic diferit și între generații; invită statele membre să dea curs sugestiilor din Planul de acțiune pentru guvernarea electronică pentru a permite mai ales tinerilor să colaboreze cu organismele publice în moduri care reflectă obiceiurile lor de comunicare din alte domenii ale vieții lor și subliniază că formarea în domeniul competențelor digitale are un rol extrem de important în cazul persoanelor mai în vârstă, care adeseori nu au competențele sau încrederea necesare pentru a folosi serviciile digitale; consideră că statele membre ar trebui să promoveze învățarea pe tot parcursul vieții și să faciliteze campaniile de comunicare și de educare, inclusiv crearea unor rețele de formare în domeniul mass-mediei, pentru a ajuta cetățenii UE să utilizeze pe deplin capacitățile oferite de noile portaluri și servicii de guvernare electronică;

22.

subliniază necesitatea adoptării unei abordări duale online și offline incluzive, pentru a se evita excluziunea, ținând cont de rata actuală a analfabetismului digital și de faptul că peste 22 % din europeni, în special cei mai în vârstă, preferă să nu folosească serviciile online atunci când au de-a face cu administrațiile publice; subliniază că există mai multe motive și obstacole pentru a refuza utilizarea serviciilor online, care trebuie soluționate sau eliminate, precum de lipsa de cunoștințe, de competențe, de încredere sau modurile greșite de a percepe; consideră că, pentru a evita excluziunea digitală sau un decalaj digital și mai mare, trebuie să se asigure accesul la serviciile de guvernare electronică și calitatea acestora pentru cetățenii din zonele rurale, montane sau cele îndepărtate;

23.

subliniază că digitalizarea poate reduce costurile pentru autoritățile publice; consideră că digitalizarea și alte provocări care au la bază pachetele vizând modernizarea sunt adesea abordate într-un context al constrângerilor bugetare, și că mai ales autoritățile regionale și locale mai trebuie să depună multe eforturi în anii care urmează care vor implica nu numai adoptarea de soluții digitale bazate pe standarde deschise, reducând, astfel, costurile de întreținere și stimulând inovarea, ci și promovarea parteneriatelor public-private; subliniază că rentabilitatea va apărea la un moment dat deoarece investițiile în digitalizare vor contribui la reducerea în viitor a cheltuielilor administrative; subliniază că, între timp, trebuie neapărat adoptată o abordare online și offline;

24.

atrage atenția că, atunci când se analizează caracterul oportun al digitalizării fiecărei proceduri administrative în parte, ar trebui luate în considerare eventualele obiecții bazate pe interesele publice, care primează;

Guvernare electronică transfrontalieră la toate nivelurile administrative

25.

subliniază că este important să se creeze o infrastructură de guvernare electronică transfrontalieră sustenabilă cu scopul de a simplifica accesul la cele patru libertăți fundamentale și exercitarea acestora;

26.

subliniază rolul important pe care serviciile de guvernare electronică transfrontaliere îl au pentru cetățeni în viața de zi cu zi, precum și avantajele continuării dezvoltării schimbului electronic de informații în materie de securitate socială (EESSI) și a Portalului mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), precum și a serviciilor de e-sănătate transfrontaliere;

27.

salută diversele inițiative ale Comisiei destinate dezvoltării eliberării rețetelor electronice transfrontaliere, mai ales în direcția interoperabilității și standardizării; subliniază totuși că adoptarea acestor soluții este mult prea lentă în raport cu valoarea și importanța unor asemenea servicii pentru cetățenii UE; invită Comisia să facă tot posibilul pentru a implementa un cadru adecvat care să mărească încrederea între statele membre și să accelereze dezvoltarea prescrierilor transfrontaliere digitale, ceea ce presupune o paletă de aspecte, de la protecția datelor și securitatea schimburilor de date până la punerea la dispoziție a infrastructurii și a serviciilor digitale necesare;

28.

solicită Comisiei să dezvolte și mai mult portalul european pentru mobilitatea forței de muncă EURES, printr-o mai integrare și o colaborare mai strânsă între sistemele Oficiilor forțelor de muncă și portalul EURES, pentru a facilita și a crește mobilitatea în Uniunea Europeană a angajatorilor și a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

29.

subliniază că e-sănătatea poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții cetățenilor întrucât oferă asistență medicală într-un mod mai accesibil, mai ieftin și mai eficient pentru pacienți;

30.

consideră că, pentru ca serviciile de guvernare electronică transfrontaliere să funcționeze pe deplin, trebuie ca barierele lingvistice să fie eliminate și administrațiile publice, în special din regiunile de la frontieră, să furnizeze informații și servicii în limba statului lor membru, dar și în alte limbi europene relevante;

31.

subliniază rolul important al unui schimb de bune practici, de exemple și de experiență de proiecte la toate nivelurile administrative, atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea; recunoaște că rezultatele proiectelor-pilot de mare amploare finanțate de UE, precum eSENSE, eCODEX și TOOP, contribuie semnificativ la dezvoltarea serviciilor transfrontaliere în Europa;

32.

este de părere că o monitorizare amplă a performanțelor guvernării electronice în statele membre ar trebui să ofere garanția că metodologia aplicată ține cont așa cum se cuvine de caracteristicile naționale; scoate în evidență beneficiile pe care măsurarea corectă a performanțelor le aduce decidenților politici și opiniei publice;

33.

subliniază că interoperabilitatea, standardele deschise și datele deschise sunt esențiale nu numai în contextul transfrontalier, ci și la nivelurile administrative naționale, regionale și locale din fiecare stat membru, fiind necesar, totodată, să se țină seama de faptul că datele trebuie protejate în cadrul transferurilor de informații;

34.

invită Comisia și celelalte instituții ale UE să dea un exemplu în domeniul guvernării electronice și să pună la dispoziția cetățenilor și a întreprinderilor un portal transparent și ușor de utilizat și servicii digitale de la un capăt la altul, mai ales în contextul cererilor de finanțare din partea UE și al achizițiilor publice, și invită Comisia să accelereze, de asemenea, eforturile de traducere a site-urilor sale web în toate limbile oficiale ale UE și de subliniere a celor mai bune practici;

Protecția și securitatea datelor

35.

subliniază că încrederea cetățenilor în protecția datelor cu caracter personal are un rol fundamental în asigurarea succesului planului de acțiune al UE pentru guvernarea electronică 2016-2020 și că administrațiile publice trebuie să prelucreze datele cu caracter personal în condiții de siguranță și în deplină conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) și cu normele UE în materie de confidențialitate, crescând astfel încrederea în serviciile digitale;

36.

subliniază că, în contextul planului de acțiune privind guvernarea electronică, ar trebui avut în vedere și un plan pentru asistența medicală digitală; consideră că ar trebui îmbunătățită strângerea și transferarea datelor și că transferul transfrontalier de date ar trebui să fie posibil dacă este necesar în anumite cazuri, deoarece va facilita asigurarea de servicii medicale pentru toți cetățenii UE;

37.

subliniază că, totodată, legislația privind protecția datelor nu ar trebui să fie percepută ca un obstacol, ci, dimpotrivă, ca un punct de plecare pentru dezvoltarea unor soluții de guvernare electronică inovatoare și că, prin urmare, este nevoie de orientări eficiente privind aplicarea GDPR și de un schimb continuu cu părțile interesate;

38.

remarcă faptul că numai 15 % dintre cetățenii europeni declară că simt că dețin controlul deplin asupra modului în care sunt folosite datele lor cu caracter personal; consideră că este important să se analizeze în continuare principiul proprietății asupra datelor și are încredere că se pot lua măsuri care să aibă la bază comunicarea Comisiei intitulată „Construirea unei economii europene a datelor” și alte propuneri legate de aceasta;

39.

îndeamnă statele membre să asigure aplicarea rapidă și deplină a Regulamentul eIDAS, deoarece semnăturile electronice, identificarea electronică și autentificarea electronică reprezintă componentele de bază ale serviciilor publice digitale transfrontaliere; subliniază că este important să se încurajeze cetățenii, întreprinderile și administrațiile publice să adopte sisteme de recunoaștere a identității electronice, conform Regulamentului eIDAS; subliniază, în acest context, că adoptarea acestor precursori esențiali ar trebui prioritizată atât de sectorul privat, cât și de cel public în cadrul dezvoltării serviciilor digitale; invită, prin urmare, Comisia să întreprindă acțiuni pentru a facilita și a promova cooperarea public-privată în ceea ce privește utilizarea transfrontalieră și intersectorială a identificării și semnăturilor digitale; salută și programul ISA2, care include toate politicile UE care impun existența interoperabilității sistemelor care funcționează la nivelul UE și la nivel național;

40.

atrage atenția că protecția în fața atacurilor informatice și reziliența autorităților administrative în cazul unui atac informatic sunt deosebit de importante și trebuie întărite; subliniază că în acest scop este necesară o abordare la nivel european, mai ales în condițiile în care principiul înregistrării unice, cuprins în Planul de acțiune al UE pentru guvernare electronică 2016-2020, prevede schimbul de date ale cetățenilor între autoritățile administrative europene;

41.

subliniază că trebuie să se țină seama de securitatea datelor deja din etapa de proiectare a aplicațiilor, care trebuie să fie moderne și ușor de utilizat, și a proceselor administrative, care trebuie să fie eficiente („securitate din etapa de proiectare”), pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze pe deplin de tehnologiile moderne;

o o

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 64.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0089.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/11

P8_TA(2017)0206

Raportul anual pe 2015 privind protejarea intereselor financiare ale UE — combaterea fraudei

Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (2016/2097(INI))

(2018/C 307/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 14 iulie 2016 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2015” (COM(2016)0472) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei [SWD(2016)0234, SWD(2016)0235, SWD(2016)0236, SWD(2016)0237, SWD(2016)0238 și SWD(2016)0239],

—	având în vedere Raportul anual al OLAF pe 2015 și Raportul de activitate pe 2015 al Comitetului de supraveghere a OLAF,

—	având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2015, însoțit de răspunsurile instituțiilor,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2016 intitulată „Protecția bugetului UE până la sfârșitul exercițiului 2015” (COM(2016)0486),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule III”) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE (1),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 17 iulie 2013 de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (2),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 11 iulie 2012 de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM (4),

—	având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (5),

—	având în vedere Raportul pe 2015 privind diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA comandat de Comisia Europeană și Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la planul de acțiune privind TVA (COM(2016)0148),

—	având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-105/14 – Taricco și alții (6),

—	având în vedere Raportul special nr. 24/2015 al Curții de Conturi Europene din 3 martie 2016 intitulat „Combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA: sunt necesare eforturi suplimentare”,

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE (7),

—	având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (8),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0159/2017),

întrucât, de jure, statele membre și Comisia au responsabilitate partajată pentru execuția a aproximativ 80 % din bugetul Uniunii; întrucât, cu toate acestea, Comisia și statele membre care cheltuiesc aceste resurse sunt, de facto, responsabile de supravegherea acestor proiecte prin furnizarea unui anumit nivel de control; întrucât statele membre sunt responsabile în principal de colectarea resurselor proprii, inclusiv sub formă de TVA și taxe vamale;

B.	întrucât protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să fie un element cheie al politicii UE de creștere a încrederii cetățenilor prin asigurarea faptului că banii lor sunt utilizați în mod corespunzător și în conformitate cu principiul „utilizării optime a fiecărui euro”;

C.	întrucât, pentru a obține un nivel satisfăcător de performanță prin intermediul proceselor de simplificare, este necesar să fie evaluate în mod periodic resursele folosite, realizările, rezultatele și impacturile prin intermediul auditurilor de performanță;

D.	întrucât articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede că statele membre trebuie să ia aceleași măsuri de combatere a fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii ca cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare;

E.	întrucât articolul 325 alineatul (3) din TFUE prevede că „statele membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă și constantă între autoritățile competente”;

întrucât sistemele administrative și juridice ale statelor membre constituie un cadru neuniform și, prin urmare, problematic pentru eliminarea neregulilor și combaterea fraudelor; și întrucât, prin urmare, Comisia ar trebui să își intensifice eforturile pentru a se asigura că lupta împotriva fraudei se desfășoară în mod eficient și conduce la rezultate mai tangibile și mai satisfăcătoare;

G.	întrucât utilizarea datelor sensibile se conturează din ce în ce mai clar ca un factor care contribuie la fraudă;

întrucât TVA este o sursă majoră și tot mai consistentă de venituri pentru statele membre, colectarea acestor impozite generând aproape 1 000 de miliarde EUR în 2014, și contribuie la resursele proprii ale UE, această contribuție însumând în 2014 17 667 milioane EUR, ceea ce reprezintă 12,27 % din veniturile totale ale UE în anul respectiv;

întrucât sistemul actual de TVA, în special atunci când se aplică tranzacțiilor transfrontaliere, este vulnerabil la fraudă fiscală și strategii de eludare a obligațiilor fiscale și întrucât, dintre aceste practici, doar frauda intracomunitară cu firme fantomă, cunoscută sub numele de „fraudă de tip carusel”, a cauzat pierderi de venituri din TVA în valoare de aproximativ 50 de miliarde EUR în 2014;

J.	întrucât diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA se ridica, în 2014, la aproximativ 159,5 miliarde EUR și prezenta variații de la mai puțin de 5 % la peste 40 %, în funcție de țara analizată;

întrucât corupția afectează toate statele membre, în special sub forma crimei organizate, și, pe lângă efectele negative pe care le are asupra economiei UE, aceasta subminează, de asemenea, democrația și statul de drept în întreaga Europă; întrucât, cu toate acestea, cifrele exacte nu sunt cunoscute, deoarece Comisia a decis să nu publice datele în raportul privind politica UE de combatere a corupției;

L.	întrucât frauda este un exemplu de fapt ilegal voluntar și constituie o infracțiune și întrucât o neregulă reprezintă nerespectarea unei prevederi;

întrucât fluctuațiile privind numărul de nereguli pot fi asociate evoluției ciclurilor de programare multianuală (nivelul de detectare fiind mai ridicat la sfârșitul ciclurilor datorită încheierii programelor), precum și raportării tardive a neregulilor de către anumite state membre, care tind să grupeze majoritatea neregulilor din programele multianuale anterioare pentru a le comunica simultan,

Depistarea și raportarea neregulilor

ia act cu îngrijorare de faptul că numărul total de nereguli frauduloase și nefrauduloase raportate în 2015 a crescut semnificativ, cu un procent de 36 %, ceea ce înseamnă o creștere cu 5 876 de cazuri a numărului de nereguli înregistrate comparativ cu 2014, numărul total al cazurilor raportate ajungând astfel la 22 349, ca urmare a anumitor situații specifice în ceea ce privește politica de coeziune din două state membre; ia act de faptul că, deși numărul de nereguli a crescut în 2015, cuantumul fondurilor afectate de nereguli (3,21 miliarde EUR) a scăzut ușor, cu 1 %, în raport cu 2014 (3,24 miliarde EUR);

este îngrijorat de faptul că, în pofida tendinței pozitive reprezentate de scăderea cu 11 % a numărului de nereguli raportate ca fiind frauduloase, de la 1 649 în 2014 la 1 461 în 2015, sumele implicate au crescut cu 18 %, de la 538 de milioane EUR în 2014 la 637,6 milioane EUR în 2015; ia act de faptul că documentele și declarațiile false sau falsificate au constituit cel mai frecvent tip de fraude, reprezentând 34 % dintre acestea, în vreme ce procentul cel mai mare de nereguli raportate ca fiind frauduloase (52 %) a fost înregistrat în sectorul agricol, iar procentul cel mai ridicat de detectare a tuturor neregulilor frauduloase (75 %) a fost realizat de sistemele de control administrativ prevăzute în regulamentele sectoriale;

relevă faptul că nu toate neregulile sunt frauduloase și că trebuie făcută o distincție clară între erori și fraudă;

consideră că cooperarea dintre Comisie și statele membre în domeniul detectării fraudelor nu este destul de eficace;

nu împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia o majorare a resurselor disponibile în bugetul UE cu 14 % de la an la an ar putea justifica creșterea numărului de nereguli cu 36 %;

salută pachetul Comisiei conținând patru regulamente delegate și patru regulamente de punere în aplicare privind dispozițiile referitoare la raportarea neregulilor în domeniul gestiunii partajate, menit să îmbunătățească calitatea și consecvența informațiilor privind neregulile și frauda comunicate de statele membre; regretă faptul că aceste regulamente nu prevăd termene în care statele membre să fie obligate să raporteze neregulile; deplânge faptul că, în ceea ce privește neregulile neavând un caracter fraudulos raportate, în 2015, 537 dintre cele 538 de nereguli raportate de Irlanda au fost legate de un program de raportare anterior din perioada 2000-2006, 5 105 din cele 5 619 nereguli raportate de Spania au privit sectorul politicii de coeziune, au fost detectate de-a lungul întregii perioade 2007-2013 și au fost raportate toate odată în 2015, iar Țările de Jos au raportat un singur caz legat de sectorul pescuitului în 2014, față de 53 de cazuri în 2015; subliniază că situația statelor membre care nu transmit date în timp util sau furnizează date inexacte reapare de mulți ani; subliniază că nu sunt posibile compararea și evaluarea obiectivă a anvergurii fraudei în statele membre ale Uniunii Europene;

ia act de faptul că, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din Directiva 2010/24/UE a Consiliului privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri, „O dată la cinci ani, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea mecanismelor instituite prin prezenta directivă”; regretă că evaluarea care ar fi trebuit să fie prezentată cel târziu la 1 ianuarie 2017 este încă nepublicată; solicită Comisiei să publice fără întârziere această evaluare;

încurajează Comisia să își continue eforturile în vederea dezvoltării unor programe precum REFIT, pentru a simplifica legislația UE; subliniază că simplificarea normelor și a procedurilor contribuie la reducerea neregulilor care sunt adesea legate de complexitatea normelor și a cerințelor; relevă faptul că reducerea sarcinilor administrative permite reducerea costurilor suportate de administrațiile publice și de cetățenii UE și încurajează, de asemenea, beneficiarii să întreprindă demersurile necesare pentru a participa la noi programe ale UE; subliniază că simplificarea normelor ar trebui să se realizeze în paralel cu aplicarea principiului unui buget al UE bazat pe rezultate;

reamintește că statele membre gestionează aproximativ 80 % din bugetul UE; consideră, prin urmare, că Comisia trebuie să le ajute să creeze strategii naționale de combatere a fraudei;

10.

regretă faptul că nu toate statele membre au adoptat strategii naționale de combatere a fraudei;

11.

invită din nou Comisia să înființeze un sistem uniform de colectare de date comparabile privind neregulile și cazurile de fraudă din partea statelor membre pentru a standardiza procesul de raportare și a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate;

12.

salută adoptarea Regulamentului (UE) 2015/1525 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 septembrie 2015, care îmbunătățește cadrul actual de detectare și investigare a fraudelor vamale la nivelul UE și la nivel național;

13.

apreciază eforturile depuse de statele membre pentru a depista, evalua și raporta neregulile, precum și pentru a pune în aplicare măsuri proporționale și eficace de combatere a fraudei; subliniază că acțiunile de combatere a fraudei contribuie la sprijinirea dezvoltării; îndeamnă Comisia să utilizeze, de asemenea, instrumentele de asistență tehnică pentru a contribui la consolidarea capacităților administrative și tehnice ale autorităților de management, astfel încât acestea să fie în măsură să asigure funcționarea unor sisteme eficace de control, inclusiv introducerea unor cereri mai transparente și mai simple, care să poată reduce riscurile de fraudă și să garanteze posibilitatea de a recupera orice prejudicii; recomandă îmbunătățirea transparenței la toate nivelurile procesului de gestionare a proiectelor; încurajează Comisia și statele membre să acționeze în continuare în această direcție, integrând treptat în procedurile și sistemele lor de control utilizarea sistematică a instrumentelor informatice pentru combaterea neregulilor; îndeamnă Comisia să elaboreze și să adopte orientări speciale pentru a ajuta autoritățile naționale să depisteze neregulile;

Venituri – resurse proprii

14.

este preocupat de pierderile pe care le implică diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA, precum și de pierderile cauzate de frauda intracomunitară în domeniul TVA, aceste pierderi de venituri ridicându-se, în 2014, la 159,5 miliarde EUR și, respectiv, la 50 de miliarde EUR; ia act de faptul că doar două state membre – Marea Britanie și Belgia – elaborează și publică statistici cu privire la pierderile de venituri cauzate de frauda transfrontalieră în domeniul TVA;

15.

subliniază faptul că Comisia nu are acces la schimbul de informații dintre statele membre instituit în vederea prevenirii și combaterii fraudei intracomunitare cu firme fantomă, cunoscute sub numele de „fraudă de tip carusel”; consideră că este necesar să se asigure accesul Comisiei la Eurofisc pentru a controla mai bine, a evalua și a îmbunătăți schimbul de date dintre statele membre; invită toate statele membre să participe la toate domeniile de activitate ale Eurofisc, astfel încât să faciliteze și să accelereze schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi; solicită statelor membre și Consiliului să acorde acces Comisiei Europene la aceste date pentru a promova cooperarea, a spori fiabilitatea datelor și a combate infracțiunile transfrontaliere;

16.

constată că sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) s-a dovedit a fi un instrument util pentru combaterea fraudei, întrucât le permite autorităților fiscale să coreleze datele referitoare la comercianți la nivel transfrontalier; invită statele membre să îmbunătățească timpul de răspuns pentru furnizarea de informații, răspunzând la întrebări și reacționând la erorile semnalate, astfel cum a recomandat Curtea Europeană de Conturi;

17.

ia act de Comunicarea Comisiei referitoare la un plan de acțiune privind TVA intitulată „Către un spațiu unic pentru TVA în UE”, publicată la 7 aprilie 2016; regretă profund faptul că publicarea „măsurilor de îmbunătățire a cooperării între administrațiile fiscale și cu autoritățile vamale și organele de aplicare a legii și de consolidare a capacității administrațiilor fiscale”, prevăzută să aibă loc în 2016, conform planului de acțiune, va fi amânată cu un an; subliniază că, pentru rezolvarea problemelor legate de frauda transfrontalieră în domeniul TVA, sunt necesare măsuri puternice, coordonate și rapide; prin urmare, îndeamnă Comisia să accelereze procedurile sale și să propună soluții pentru a se evita pierderea de venituri fiscale în UE și în statele membre;

18.

subliniază faptul că punerea în aplicare a măsurilor pe termen scurt menite să combată pierderile de venituri din TVA nu ar trebui să conducă la întârzieri în punerea în aplicare a propunerii Comisiei de instituire a unui sistem de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în planul de acțiune;

19.

se declară, într-o anumită măsură, satisfăcut de faptul că nivelul record atins în 2014 de resursele proprii tradiționale (RPT) afectate de fraudă a reprezentat o problemă punctuală care s-a limitat la exercițiul bugetar respectiv și că, în 2015, valorile înregistrate (427 milioane EUR) au revenit la nivelul mediu constatat între anii 2011-2015; cu toate acestea, este nemulțumit de faptul că unele dintre statele membre nu transmit nicio informație cu privire la cazurile de nereguli legate de RPT;

20.

îndeamnă statele membre să depună eforturi pentru a recupera mai rapid sumele datorate din RPT, acest lucru fiind deosebit de important mai ales pentru statele membre care au de recuperat sumele cele mai mari; îndeamnă Grecia, România, Letonia, Malta și Țările de Jos să își îmbunătățească sistemul de colectare a RPT, deoarece, în cazul lor, rata RPT încă nerecuperate depășește în continuare în mod semnificativ media UE de 1,71 %, ridicându-se la 8,95 %, 5,07 %, 5,04 %, 3,84 % și, respectiv, la 3,81 %;

21.

constată că numărul neregulilor raportate voluntar este în creștere și invită statele membre să își ajusteze în consecință strategiile privind inspecțiile vamale, luând în considerare rezultatele raportărilor voluntare;

22.

ia act în special de faptul că 75 % din totalitatea cazurilor de practici frauduloase raportate vizează produse precum tutunul, mașinile electrice, încălțămintea, textilele, fierul și oțelul și de faptul că, cel mai frecvent, China, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite ale Americii, Belarus, Rusia și Ucraina sunt identificate drept țări de origine ale acestor bunuri; subliniază că, în rândul țărilor de proveniență a bunurilor contrafăcute, pe primul loc se află China (80 %), aceasta fiind urmată de Hong Kong, Emiratele Arabe Unite, Turcia și India; solicită Comisiei să abordeze aceste probleme în cadrul negocierilor comerciale cu aceste țări;

23.

subliniază faptul că contrabanda cu mărfuri pentru care se percep taxe mari provoacă pierderi considerabile de venituri atât pentru bugetul UE, cât și pentru bugetele statelor membre, iar pierderile directe în ceea ce privește veniturile vamale numai ca urmare a contrabandei cu țigări sunt estimate la peste 10 miliarde EUR pe an;

24.

constată cu îngrijorare că introducerea de tutun în UE prin contrabandă s-a intensificat în ultimii ani și, conform estimărilor, reprezintă o pierdere anuală de venituri publice de la bugetul UE și al statelor membre în valoare de 10 miliarde EUR și, în același timp, este o sursă importantă de crimă organizată, inclusiv de terorism; subliniază că desfășurarea unui comerț ilicit cu tutun afectează în mod grav atât comerțul legal, cât și economiile naționale; constată, de asemenea, că o proporție semnificativă a tutunului de contrabandă provine din Belarus; îndeamnă UE și statele membre să exercite presiune asupra acestei țări pentru a combate comerțul ilicit cu tutun și crima organizată, precum și să impună, dacă este cazul, sancțiuni; îndeamnă statele membre să își intensifice cooperarea în acest domeniu;

25.

ia act cu satisfacție de succesul înregistrat de numeroasele operațiuni vamale comune, care au implicat cooperarea între OLAF și statele membre, pe de o parte, și diverse servicii ale țărilor terțe, pe de altă parte, permițând capturarea, printre altele, a 16 milioane de țigarete și a 2 tone de canabis; ia act de faptul că, în cadrul operațiunii Baltica, care a fost condusă de autoritățile vamale poloneze în cooperare cu OLAF, Europol și cinci state membre (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Suedia), au fost confiscate 13 milioane de țigări provenind din țări terțe precum Belarus și Rusia;

26.

ia act de cele 241 de cazuri de contrabandă cu țigări raportate, acestea cauzând, conform estimărilor, pierderi de resurse proprii tradiționale (RPT) în valoare de 31 de milioane EUR; pune sub semnul întrebării vigilența serviciilor vamale din anumite state membre care nu au raportat niciun caz de contrabandă cu țigări în 2015;

27.

constată că cele mai fructuoase metode de detectare a cazurilor frauduloase din sectorul veniturilor în 2015 au fost controalele vamale efectuate în momentul vămuirii mărfurilor și inspecțiile realizate de serviciile antifraudă;

28.

își exprimă adânca îngrijorare legată de faptul că o scădere a personalului vamal poate avea efecte negative asupra numărului de controale efectuate și, astfel, poate avea un impact negativ asupra detectării acțiunilor frauduloase în sectorul UE al veniturilor;

29.

reiterează că controalele vamale eficiente reprezintă un element-cheie în protejarea intereselor financiare ale UE și că măsurile bugetare nu ar trebui să împiedice autoritățile din statele membre să-și îndeplinească misiunea;

30.

își exprimă preocuparea cu privire la controalele vamale și colectarea conexă a taxelor vamale, care reprezintă una dintre resursele proprii la bugetul UE; subliniază faptul că inspecțiile prin care se verifică dacă importatorii respectă normele referitoare la tarife și importuri sunt efectuate de către autoritățile vamale ale statelor membre și invită Comisia să asigure inspecții adecvate și armonizate la frontierele UE, garantând astfel securitatea, siguranța și interesele economice ale UE și să se angajeze să combată îndeosebi comerțul cu bunuri ilegale și contrafăcute;

31.

salută recomandarea Comisiei, conform căreia statele membre ar trebui să asigure un echilibru corect între facilitarea comerțului și protecția intereselor financiare ale UE; indică, în acest sens, procedurile accelerate aplicate de autoritățile vamale întreprinderilor care sunt considerate a prezenta un risc redus, care, în sine, pot reprezenta un sistem bun de vămuire rapidă a mărfurilor, însă acesta s-a dovedit a fi vulnerabil la practici de corupție ale lucrătorilor vamali;

Cheltuieli

32.

recunoaște faptul că rata de eroare asociată neregulilor raportate (de natură frauduloasă sau nefrauduloasă) care au afectat fondurile gestionate direct de Comisie este scăzută, situându-se sub 0,7 %; solicită Comisiei să furnizeze informații mai detaliate cu privire la sumele recuperate de la rezidenții legali din țări din afara UE ca urmare a identificării unor cazuri de gestionare necorespunzătoare a fondurilor UE gestionate direct de către Comisie;

33.

ia act de faptul că, în ceea ce privește numărul de nereguli considerate a fi de natură frauduloasă care au afectat cheltuielile, rata de eroare raportată în 2015 a scăzut cu 10 %;

34.

indică faptul că neregulile frauduloase și nefrauduloase detectate la nivelul cheltuielilor reprezintă 1,98 % din plățile de la bugetul UE din 2015;

35.

ia act de faptul că numărul neregulilor frauduloase raportate în 2015 la nivelul cheltuielilor pentru sectorul bugetar „Resurse naționale” a scăzut cu 14 % în raport cu 2014, iar suma aferentă a crescut cu 8 %; este îngrijorat de faptul că, în acest sector, numărul neregulilor nefrauduloase din 2015 a crescut cu 28 %, iar suma afectată cu 44 %;

36.

este profund preocupat de faptul că în fiecare an, timp de cel puțin cinci ani consecutivi, numărul neregulilor frauduloase și nefrauduloase raportate în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) a crescut și că, în acest context, numărul cazurilor raportate a crescut de la 1 970 de cazuri în 2011 la 4 612 cazuri în 2015; constată însă că neregulile care afectează FEGA au rămas stabile de-a lungul timpului (+6 % în raport cu 2014 și 10 % în raport cu 2011), iar cele care afectează FEADR au crescut în mod constant; constată că valoarea financiară asociată acestor nereguli a scăzut de la 211 milioane EUR în 2011 la 119 milioane EUR în 2012, însă a crescut în mod constant până la 394 de milioane EUR în 2015, în condițiile în care rata de eroare asociată neregulilor raportate în cadrul FEADR se ridică la aproape 2 % din întregul fond; îndeamnă statele membre cu cel mai mare număr de nereguli fără caracter fraudulos raportate – România, Italia, Spania, Polonia, Ungaria, Portugalia și Lituania – să reglementeze situația în mod urgent și eficient pentru a inversa această tendință;

37.

regretă faptul că un procent de peste două treimi din nivelul estimat de eroare care a afectat cheltuielile efectuate în cadrul FEADR în 2015 a fost cauzat de absența unor documente care să justifice cheltuielile și de nerespectarea normelor privind achizițiile publice; subliniază faptul că, pentru ca monitorizarea să fie eficace, trebuie să existe o transparență completă, inclusiv cu privire la subcontractanți; solicită Comisiei și statelor membre să remedieze de urgență aceste deficiențe; solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze transpunerea cât mai rapidă în normele de drept intern a Directivelor 2014/24/UE și 2014/25/UE privind achizițiile publice;

38.

își exprimă preocuparea cu privire la diferența dintre statele membre în ceea ce privește numărul de nereguli raportat; subliniază că un număr ridicat de nereguli raportate se poate datora, de asemenea, sistemului de control național care are o capacitate mai mare de a intercepta și de a detecta nereguli; îndeamnă Comisia să continue să depună toate eforturile pentru a sprijini statele membre să crească nivelul și calitatea inspecțiilor, inclusiv prin serviciul de coordonare antifraudă (AFCOS), precum și prin finalizarea instituirii unei strategii naționale de combatere a fraudei în toate statele membre;

39.

salută faptul că, până la sfârșitul anului 2015, șase state membre au adoptat o strategie națională antifraudă și invită celelalte state membre să finalizeze rapid procesele de adoptare în curs și să își dezvolte propriile strategii naționale de combatere a fraudei;

40.

este profund îngrijorat de faptul că rata de eroare asociată neregulilor frauduloase și nefrauduloase raportate în 2015 în ceea ce privește politica comună în domeniul pescuitului s-a dublat în comparație cu 2014, atingând un nivel record, cu 202 cazuri (19 frauduloase și 183 nefrauduloase), care corespund unui cuantum de 22,7 milioane EUR (3,2 milioane EUR pentru cazurile frauduloase);

41.

subliniază că simplificarea normelor administrative va reduce numărul neregulilor nefrauduloase și va ajuta la identificarea cazurilor de fraudă, îmbunătățind accesul beneficiarilor la fondurile UE;

42.

regretă că în cadrul politicii de coeziune a fost raportată o creștere accentuată a numărului neregulilor nefrauduloase, această creștere fiind evaluată, în perioada 2014-2015, la 104 % pentru perioadele de programare de dinainte de 2007-2013 și la 108 % pentru perioada de programare 2007-13; constată însă că valoarea financiară corespunzătoare neregulilor nefrauduloase a crescut în 2015 cu doar 9 % în raport cu 2014; deplânge, de asemenea, faptul că numărul neregulilor frauduloase din 2015 a crescut cu 21 %, iar suma corespunzătoare cu 74 %;

43.

consideră că analiza datelor cuprinse în raportul anual utilizând drept criteriu de referință datele comparabile referitoare la sistemele naționale de cheltuieli, inclusiv privind neregulile și frauda, ar putea contribui la elaborarea de concluzii specifice legate de cheltuielile politicii de coeziune, inclusiv de nevoile de consolidare a capacităților;

44.

face referire, în acest sens, la Raportul special nr. 10/2015 al Curții de Conturi Europene, care recomandă, printre altele, ca statele membre și Comisia să investească într-o analiză sistematică a erorilor din cadrul achizițiilor publice și solicită Comisiei să prezinte Parlamentului o astfel de analiză detaliată; invită Comisia, în special, să își prezinte punctul de vedere privind erorile recurente și să explice de ce astfel de erori nu ar putea fi considerate drept indicatori ai unor activități potențial frauduloase; îndeamnă Comisia să finalizeze rapid orientările referitoare la achizițiile publice, în conformitate cu Directiva privind achizițiile publice, care a fost recent adoptată;

45.

subliniază faptul că transparența deplină în contabilizarea cheltuielilor este esențială, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct prin intermediul unor fonduri sau instrumente financiare ale UE; solicită Comisiei să acorde cetățenilor Uniunii un acces deplin la informații privind proiectele cofinanțate;

46.

solicită Comisiei să ofere explicații detaliate cu privire la numărul ridicat de cazuri de fraudă în domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice (CDT), al inovării și al antreprenoriatului, în acest domeniu înregistrându-se o creștere de la 6 la 91 de cazuri raportate anual în perioada de programare 2007-13, reprezentând o sumă de 263 de milioane EUR, ceea ce constituie echivalentul a peste 20 % din numărul total al cazurilor de fraudă raportate în cadrul politicii de coeziune;

47.

salută reducerea globală a numărului de nereguli raportate în cadrul asistenței pentru preaderare; observă, cu toate acestea, faptul că numărul neregulilor din cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA I) este în creștere continuă și că 46 % dintre cazuri sunt legate de Turcia și reprezintă 83 % din sumele afectate de neregulile raportate; invită Comisia să ia în considerare aplicarea principiului „mai mult pentru mai mult” în sensul său negativ („mai puțin pentru mai puțin”), având în vedere situația politică actuală din Turcia, care reprezintă o amenințare directă la adresa capacităților de absorbție ale țării;

Problemele identificate și măsurile necesare

Îmbunătățirea raportării

48.

regretă că, în ciuda numeroaselor solicitări ale Parlamentului privind stabilirea unor principii uniforme de raportare în toate statele membre, situația rămâne extrem de nesatisfăcătoare și încă există diferențe semnificative în ceea ce privește numărul de nereguli frauduloase și nefrauduloase raportate de către fiecare stat membru; consideră că această problemă creează o imagine distorsionată a situației reale privind nivelul încălcărilor și protejarea intereselor financiare ale UE; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a depune eforturi susținute pentru a unifica metodele diferite de prevenire, detectare și raportare a neregulilor existente în statele membre, precum și interpretările neomogene în momentul aplicării cadrului juridic al UE; solicită crearea unui sistem uniform de raportare;

49.

își reiterează apelul adresat Comisiei de a elabora un sistem prin care autoritățile competente să poată schimba informații, permițând verificarea încrucișată a înregistrărilor contabile pentru tranzacțiile între două sau mai multe state membre cu scopul de a preveni fraudele transfrontaliere în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală completă a protecției intereselor financiare ale statelor membre;

50.

atrage atenția asupra concluziilor proiectului de cooperare în domeniul combaterii fraudei, finanțat prin programul Hercule III, în care Comisia este invitată să prezinte o propunere legislativă specifică privind asistența administrativă reciprocă în sectorul fondurilor structurale și de investiții europene, acest instrument juridic de cooperare fiind necesar pentru a preveni riscurile de deturnare de fonduri de către grupurile criminale, luând ca punct de plecare evaluarea la jumătatea perioadei, aflată în curs, privind aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

51.

subliniază că, în situațiile de urgență, spre exemplu în cazul execuției fondurilor pentru refugiați, se aplică adesea derogări de la procedurile obișnuite de achiziții publice, acest lucru presupunând accesul direct la fonduri; invită Comisia să monitorizeze mai riguros utilizarea acestor derogări, precum și practicile larg răspândite de fracționare a contractelor de achiziții publice pentru a evita depășirea pragurilor, eludând, astfel, normele referitoare la organizarea de proceduri obișnuite de achiziții publice;

52.

sprijină abordarea adoptată de Comisie, care a recomandat statelor membre care continuă să raporteze niveluri foarte reduse de nereguli de natură frauduloasă să își consolideze activitatea în ceea ce privește detectarea și/sau raportarea fraudelor;

53.

ia act cu satisfacție de creșterea volumului de date publicate de către Comisie cu privire la neregulile de natură frauduloasă și nefrauduloasă și cu privire la calitatea evaluării statistice a neregulilor raportate;

54.

invită statele membre să ratifice în întregime Directiva UE privind spălarea banilor, prin crearea unui registru public al beneficiarilor reali ai societăților și fiduciilor;

55.

subliniază că numeroase state membre nu dispun de o legislație specifică împotriva criminalității organizate, în ciuda faptului că aceasta este implicată tot mai mult în activități și sectoare transfrontaliere care aduc atingere intereselor financiare ale UE, cum ar fi contrabanda sau falsificarea de monedă; consideră că este esențial ca statele membre să adopte măsurile prevăzute în rezoluțiile sale referitoare la combaterea criminalității organizate (9);

56.

subliniază faptul că prevenirea ar trebui să implice formarea și asistența constantă pentru personalul responsabil de gestionarea și controlul fondurilor la nivelul autorităților competente, precum și schimburi de informații și de bune practici între statele membre; evidențiază rolul decisiv pe care îl joacă autoritățile locale și regionale și părțile interesate în combaterea fraudei; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în deplină conformitate cu dispozițiile care stabilesc condiționalitățile ex ante în cadrul politicii de coeziune, în special în domeniul achizițiilor publice; solicită statelor membre să-și consolideze eforturile în domeniile evidențiate de raportul anual al Comisiei, în special în ceea ce privește achizițiile publice, criminalitatea financiară, conflictele de interese, corupția, denunțarea și definiția fraudei;

57.

recomandă să se depună eforturi pentru a îmbunătăți procesul de adoptare a măsurilor de simplificare, atât pentru perioada 2014-2020, cât și în perspectiva adoptării unui cadru de reglementare post-2020 privind fondurile structurale și de investiții europene, pentru a reduce riscurile de apariție a neregulilor cauzate de erori; subliniază importanța aplicării principiului auditului unic; consideră că simplificarea normelor și a procedurilor va contribui la reducerea neregulilor nefrauduloase; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora să facă schimb de bune practici în acest domeniu, ținând seama întotdeauna de necesitatea de a asigura un echilibru adecvat între instrumentele de supraveghere și procedurile simplificate;

Îmbunătățirea controalelor

58.

salută faptul că prin intermediul „controalelor Comunității” ex-ante și ex-post sunt depistate tot mai multe nereguli; consideră, cu toate acestea, că prevenirea este mai ușoară decât recuperarea pierderilor și că ar trebui să se facă întotdeauna o evaluare independentă ex-ante a proiectelor care urmează să fie finanțate; îndeamnă, prin urmare, statele membre să desfășoare mai eficient controalele ex-ante cu asistență din partea Comisiei și să utilizeze toate informațiile disponibile pentru a evita erorile și plățile neregulamentare legate de utilizarea fondurilor UE; reamintește, în acest sens, că nu se pot invoca constrângeri bugetare pentru a reduce personalul destinat acestor controale ex-ante, deoarece prevenirea neregulilor este, în sine, profitabilă;

59.

încurajează Comisia să-și consolideze în continuare rolul de supraveghere prin activități de audit, control și inspecție, prin planuri de acțiune de remediere și scrisori de pre-avertizare cu scopul de a reduce neregularitățile;

60.

îndeamnă Comisia să-și mențină politica strictă de întrerupere și suspendare a plăților ca măsură preventivă împotriva neregulilor care afectează bugetul UE, în conformitate cu temeiul juridic aplicabil;

61.

sprijină programul Hercule III, care constituie un bun exemplu al abordării bazate pe „utilizarea optimă a fiecărui euro”; subliniază importanța acestui program și contribuția sa la consolidarea capacităților autorităților vamale de a monitoriza criminalitatea transfrontalieră și de a preveni intrarea bunurilor contrafăcute sau de contrabandă pe teritoriul statelor membre ale UE; solicită Comisiei să realizeze o evaluare intermediară privind rezultatele obținute în urma punerii în aplicare a programului Hercule III în raport cu obiectivele sale și să monitorizeze utilizarea și eficiența granturilor acordate în cadrul acestui program;

62.

solicită Comisiei Europene să analizeze posibilitatea utilizării obligatorii de către toate statele membre a instrumentului de evaluare a riscurilor Arachne pentru a consolida măsurile de combatere a fraudei;

63.

așteaptă cu interes evaluarea la mijlocul perioadei programată de Comisie, care va avea loc în 2018, pentru a verifica dacă noua arhitectură de reglementare din cadrul politicii de coeziune previne și reduce în continuare riscul de nereguli, inclusiv de fraudă, și așteaptă cu interes să primească informații detaliate cu privire la impactul noilor reglementări asupra sistemelor de management și control, atât în ceea ce privește riscul de nereguli și fraudă, cât și aplicarea politicii în general;

64.

consideră că sistemul de control financiar din cadrul Fondului de coeziune trebuie evaluat înainte de adoptarea noului cadrul financiar multianual (CFM) pentru a corecta deficiențele sistemului;

65.

subliniază faptul că, în evaluarea la jumătatea perioadei a politicii de coeziune, ce urmează să aibă loc în 2018, Comisia ar trebui să țină cont de nevoia de a preveni și de a reduce riscul de nereguli, inclusiv de nereguli frauduloase; regretă faptul că procedurile complexe reduc atractivitatea finanțărilor prin fondurile UE; recomandă Comisiei să analizeze beneficiile introducerii de stimulente pentru creșterea eficienței cheltuielilor; invită Comisia să creeze un mecanism pentru schimbul de informații între autoritățile naționale competente, în scopul de a permite realizarea unei comparații încrucișate a înregistrărilor contabile privind tranzacțiile între statele membre, pentru a contribui astfel la depistarea oricărei fraude transnaționale în contextul CFM 2014-2020;

66.

își exprimă preocuparea cu privire la nivelul de cooperare dintre toate structurile de control din statele membre; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine inițiativele de consolidare a capacității de coordonare între structurile de control, în special între cele care acționează în prima linie de control în contact direct cu beneficiarii; arată că frauda și corupția au un caracter transnațional tot mai accentuat; în acest context, subliniază că se recomandă instituirea unui Parchet European independent, care să protejeze interesele financiare ale UE, precum și adoptarea unor măsuri pentru a asigura clarificarea relației dintre această instituție și actualele organisme ale UE și delimitarea clară a competențelor acestora, cu scopul de a elimina orice suprapuneri inutile;

Protecția monedei UE

67.

salută faptul că Directiva 2014/62/UE a intrat în vigoare în 2014 și prevede că actele săvârșite cu intenție, de exemplu contrafacerea sau modificarea banilor, punerea acestora în circulație, dar și complicitatea, acordarea de sprijin în acest scop și încercarea de a face acest lucru sunt considerate a fi infracțiuni; deplânge faptul că Belgia, Franța și Irlanda nu au transpus această directivă în perioada prevăzută în acest sens, și anume până la 23 mai 2016;

68.

ia act de faptul că, conform Băncii Centrale Europene, de la introducerea monedei euro în 2002 și până în 2016, contrafacerea acesteia a condus, pentru economia UE, la pierderi financiare de cel puțin 500 de milioane EUR;

Denunțătorii

69.

subliniază rolul denunțătorilor în prevenirea, detectarea și raportarea fraudelor și necesitatea ca aceștia să fie protejați; salută faptul că, în 2015, Comisia Europeană a lansat „Programul de schimb de experiență”, având drept obiectiv să asigure coordonarea și schimbul de bune practici pentru prevenirea corupției, în cooperare cu statele membre;

70.

subliniază că frauda și corupția au un efect negativ extrem de grav asupra intereselor financiare ale UE și că, deși UE dispune de un mecanism de control pe mai multe niveluri, rolul jucat de fiecare persoană în parte este absolut de neînlocuit la nivelul cel mai de jos al sistemului de control; subliniază că, din acest motiv, denunțătorilor trebuie să li se asigure un statut clar în cadrele legislative ale UE și ale statelor membre, care să definească în mod clar drepturile și obligațiile acestora; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure un nivel minim de protecție a denunțătorilor europeni;

71.

salută faptul că Parlamentul, Comisia, Consiliul, Curtea de Justiție, Curtea de Conturi, Serviciul European de Acțiune Externă, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și majoritatea agențiilor UE au introdus norme interne privind protecția denunțătorilor, în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor și speră ca normele referitoare la protecția denunțătorilor să fie îmbunătățite în continuare;

72.

reamintește faptul că, la 14 februarie 2017, Parlamentul a adoptat o Rezoluție referitoare la rolul denunțătorilor în protejarea intereselor financiare ale UE (10) și solicită statelor membre și Comisiei să pună în aplicare cu promptitudine recomandările formulate în cuprinsul acestei rezoluții și să informeze Parlamentul cu privire la măsurile subsecvente adoptate; solicită din nou Comisiei să prezinte de urgență o propunere legislativă privind protecția denunțătorilor pentru a preveni și combate în mod eficace frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene;

Corupția

73.

ia act de faptul că, în 2015, combaterea corupției a rămas o prioritate în cadrul semestrului european și a procesului aferent de guvernanță economică; salută măsurile luate pentru a sprijini combaterea corupției, cum ar fi organizarea de reuniuni cu punctele de contact naționale din statele membre, lansarea unui „Program de schimb de experiență” pentru statele membre și participarea OLAF în numele Comisiei în cadrul forurilor instituite la nivel european și internațional în scopul combaterii corupției;

74.

regretă faptul că Comisia nu a mai considerat necesară publicarea unui raport anticorupție al UE, ceea ce a împiedicat realizarea unei evaluări a nivelului corupției din 2015; regretă, în special, că această decizie a fost luată în absența oricărei discuții cu Parlamentul; consideră că, oricare ar fi intențiile Comisiei în ceea ce privește combaterea corupției, această anulare de ultimă clipă a raportului transmite un mesaj greșit nu doar statelor membre, ci și cetățenilor; remarcă faptul că, de când a devenit parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) la 12 noiembrie 2008, Uniunea Europeană nu a participat la mecanismul de evaluare prevăzut de convenție și nici nu a făcut primul pas pentru a definitiva o autoevaluare a modului în care pune în aplicare obligațiile care îi revin în temeiul convenției; solicită Uniunii Europene să își respecte obligațiile prevăzute de UNCAC, prin finalizarea unei autoevaluări privind modul în care pune în aplicare obligațiile care îi revin în temeiul convenției și prin participarea la mecanismul de evaluare inter pares; îndeamnă Comisia să își reconsidere poziția în ceea ce privește raportul UE privind combaterea corupției; solicită Comisiei să efectueze analize aprofundate, atât la nivelul instituțiilor UE, cât și al statelor membre, asupra mediului în care sunt implementate politicile, pentru a identifica factorii critici inerenți, zonele vulnerabile și factorii de risc care conduc la corupție;

75.

invită UE să își prezinte cât mai curând cererea de aderare la Grupul de state împotriva corupției din cadrul Consiliului Europei (GRECO) și solicită ca Parlamentul European să fie informat în permanență în legătură cu stadiul acestei cereri de aderare;

76.

reafirmă că, în opinia sa, corupția este o provocare enormă pentru UE și statele membre, precum și că, în absența unor măsuri eficace de combatere a corupției, aceasta subminează performanța economică a UE, statul de drept și credibilitatea instituțiilor democratice din Uniune;

77.

îndeamnă cu stăruință Comisia să publice cel de-al doilea raport anticorupție și să prezinte aceste rapoarte în mod periodic pentru a informa publicul larg cu privire la realizările din domeniul combaterii corupției, printre altele în contextul Programului de schimb de experiență în ceea ce privește combaterea corupției;

78.

este alarmat de rezultatele studiilor care arată că riscul de fraudă și de corupție este mai mare atunci când statele membre cheltuiesc fonduri europene, în special atunci când procentul finanțării europene este mult mai mare de 50 % din costurile totale; prin urmare, consideră că, în aceste cazuri, statele membre nu respectă pe deplin dispozițiile articolului 325 alineatul (2) din TFUE, care prevăd faptul că, pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre au obligația de a adopta aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare; solicită, prin urmare, statelor membre să pună pe deplin în aplicare principiul de la articolul 325 alineatul (2) și îndeamnă Comisia să se asigure că statele membre fac efectiv acest lucru;

79.

solicită din nou Comisiei să elaboreze un sistem de indicatori stricți și de criterii uniforme și ușor aplicabile, pe baza cerințelor stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, pentru a măsura nivelul corupției din statele membre și a evalua politicile anticorupție ale acestora; invită Comisia să elaboreze un indice al corupției în vederea clasificării statelor membre; consideră că un indice al corupției ar putea constitui o bază solidă pe care Comisia să își întemeieze mecanismul de control specific fiecărei țări atunci când controlează cheltuirea resurselor UE;

Jurnalismul de investigație

80.

este de părere că jurnalismul de investigație joacă un rol esențial pentru promovarea nivelului necesar de transparență în UE și în statele membre; consideră că jurnalismul de investigație ar trebui încurajat și sprijinit prin mijloace juridice atât în statele membre, cât și în UE și sprijină acțiunile pregătitoare care stabilesc un sistem de granturi pentru jurnalismul de investigație transfrontalier, care urmează a fi acordate de către o organizație intermediară, și anume Centrul european pentru libertatea presei și a mijloacelor de informare în masă din Leipzig;

Directiva PIF și Regulamentul EPPO

81.

salută negocierile încheiate cu succes privind propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (Directiva PIF), frauda în domeniul TVA fiind inclusă în domeniul de aplicare a directivei; indică faptul că această directivă definește tipurile de comportament fraudulos care trebuie incriminate și furnizează o definiție a corupției;

82.

reamintește Rezoluția Parlamentului din 5 octombrie 2016 referitoare la Parchetul European și la Eurojust (11), în cadrul căreia acesta își reiterează sprijinul de lungă durată pentru instituirea unui Parchet European eficient și independent în vederea reducerii fragmentării actuale a eforturilor naționale de asigurare a respectării legii pentru a proteja bugetul UE; consideră că un Parchet European care funcționează eficient va sprijini eforturile de combatere a fraudei în UE, cu condiția să beneficieze de un set corespunzător de dispoziții legale și să poată coopera în mod eficient cu alte organisme existente ale UE și cu autoritățile statelor membre; indică faptul că domeniul de aplicare al Directivei PIF determină în mod direct conținutul mandatului EPPO; ia act cu îngrijorare de opiniile divergente din cadrul Consiliului privind EPPO, astfel cum este prevăzut la articolul 86 din TFUE; consideră că dispozițiile acestuia nu vor fi puse în aplicare prin intermediul cooperării consolidate; este de părere că EPPO poate fi eficient numai dacă în domeniul său de competență sunt incluse toate statele membre; îndeamnă statele membre să își revadă poziția și să facă tot ce le stă în putință pentru a obține un consens în cadrul Consiliului;

Tutunul

83.

pune în evidență decizia Comisiei Europene de a nu reînnoi acordul PMI, care a expirat la 9 iulie 2016; reamintește că, la 9 martie 2016, Parlamentul i-a solicitat Comisiei să nu reînnoiască, prelungească sau renegocieze acordul PMI dincolo de data de expirare a acestuia; consideră că celelalte trei acorduri (BAT, JTI și ITL) nu ar trebui reînnoite;

84.

îndeamnă Comisia să instituie la nivelul UE toate măsurile necesare pentru urmărirea și localizarea produselor din tutun fabricate de PMI și să inițieze acțiuni în justiție pentru orice confiscare ilegală a produselor fabricate de această societate până la aplicarea completă a tuturor dispozițiilor din Directiva privind produsele din tutun, astfel încât să nu se formeze un vid normativ în perioada dintre expirarea acordului cu PMI și intrarea în vigoare a Directivei privind produsele din tutun (DPT) și a Convenției-cadru pentru controlul tutunului (CCCT);

85.

indică faptul că, în urma apelului lansat de Parlament în cadrul Rezoluției sale din 9 martie 2016 referitoare la Acordul privind tutunul (acordul PMI) (12), Comisia trebuie să propună un plan de acțiune pentru combaterea comerțului ilicit cu tutun, inclusiv a proporției mari de țigări fără marcă („țigări albe ieftine”); îndeamnă Comisia să prezinte fără întârziere Parlamentului o propunere pentru un astfel de plan de acțiune;

86.

salută sprijinul Comisiei în favoarea unei ratificări prompte a Protocolului OMC pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, acesta fiind primul instrument juridic multilateral care soluționează în mod cuprinzător problema contrabandei cu țigări la nivel mondial, și solicită ratificarea și implementarea sa rapidă;

87.

reamintește că, până în prezent, 25 de părți au ratificat CCCT și că printre acestea se numără UE în ansamblul său și un număr de doar 7 state membre; îndeamnă statele membre ale UE să ratifice Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun;

Investigațiile și rolul OLAF

88.

constată cu regret că, în ciuda asigurărilor oferite de OLAF, conform cărora această instituție face tot posibilul pentru a scurta durata investigațiilor sale, durata etapei de investigare a crescut în mod constant din 2012, de la 22,5 la 25,1 luni în ceea ce privește cazurile închise și de la 17,3 la 18,7 luni în toate cazurile;

89.

ia act de faptul că, prin participarea sa la diferite operațiuni vamale comune, OLAF contribuie la prevenirea pierderilor la bugetul UE și solicită OLAF să includă, în viitoarele sale rapoarte anuale, mai multe informații și date concrete cu privire la contribuția sa la protejarea componentei de venituri a bugetului UE;

90.

își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului de cazuri de fraudă transfrontalieră menționată în cel mai recent raport anual al OLAF; solicită Comisiei să evalueze utilizarea operațiunilor comune, în conformitate cu metodele și procedurile deja aplicate cu succes în sectorul vamal și în sectorul cheltuielilor, pe baza articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013;

91.

sprijină participarea OLAF la reuniunile naționale și internaționale privind combaterea fraudei, cum ar fi Rețeaua de puncte de contact de combatere a corupției, care, în noiembrie 2015, a adoptat Declarația de la Paris privind intensificarea luptei împotriva corupției;

92.

arată că s-au înregistrat numeroase progrese în lupta împotriva fraudei; salută, în acest context, recenta înființare în cadrul OLAF a unei noi unități de anchetă dedicate fondurilor structurale și de investiții europene (fondurilor ESI);

93.

solicită OLAF să compare, în cadrul rapoartelor sale anuale de activitate, recomandările OLAF referitoare la recuperările financiare cu sumele care au fost efectiv recuperate;

94.

reamintește că, având în vedere principiul cooperării reciproce loiale între instituții, principiul bunei administrări și obligația de a asigura securitatea juridică, OLAF și Comitetul său de supraveghere își organizează colaborarea pe baza propriilor protocoale de lucru, cu respectarea deplină a dispozițiilor legale aplicabile;

95.

salută analiza OLAF referitoare la urmarea dată de statele membre recomandărilor judiciare ale OLAF formulate în perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2015, care oferă o privire de ansamblu asupra principalelor motive pentru care nu s-a dat curs recomandărilor OLAF; constată însă că datele care figurează în acest document se referă doar la recomandările judiciare și nu includ recomandările administrative, disciplinare și financiare, motiv pentru care aceste date nu sunt reprezentative în ceea ce privește toate urmările date recomandărilor OLAF; invită Comisia să elaboreze un răspuns cuprinzător la analiza recent publicată a OLAF privind urmările date de statele membre recomandărilor judiciare ale OLAF și solicită OLAF să adauge în raportul său anual un capitol privind acțiunile întreprinse în urma acestor recomandări; solicită OLAF să furnizeze, în cooperare cu Comisia, o analiză detaliată și care să includă cifre privind recuperarea fondurilor UE;

96.

regretă faptul că aproape o treime (94 din 317) din recomandările judiciare pe care OLAF le-a adresat în perioada 2008-2015 autorităților competente au fost respinse din cauza absenței unor dovezi suficiente; solicită Comisiei să analizeze modul în care investigațiile administrative ar putea fi mai bine folosite în cazurile judiciare; încurajează autoritățile competente din statele membre să furnizeze informații detaliate privind motivele respingerilor pentru ca OLAF să poată să își adapteze mai bine recomandările la dispozițiile dreptului intern;

97.

consideră că procentul recomandărilor OLAF care au fost transmise autorităților naționale și au condus la puneri sub acuzare (aproximativ 50 %) nu este suficient; solicită autorităților statelor membre să îmbunătățească nivelul lor de cooperare cu OLAF; îndeamnă statele membre, Comisia și OLAF să stabilească condiții care să asigure admisibilitatea dovezilor furnizate de OLAF; încurajează autoritățile statelor membre și OLAF să realizeze investigații comune pentru a obține rezultate optime;

98.

îndeamnă Comisia, în contextul încheierii mandatului directorului general al OLAF, să demareze imediat procedura de cerere de propuneri pentru un nou director general și să înceapă procesul de consultare cu Parlamentul European;

99.

solicită Comisiei să revizuiască Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și să prezinte o propunere privind consolidarea competențelor de investigare ale OLAF; recomandă să se aloce mai multe resurse OLAF pentru a i se permite să investigheze mult mai multe cazuri de suspiciune de fraudă raportate;

100.

își exprimă preocuparea cu privire la discrepanțele dintre informațiile pe care sursele publice și sursele private din statele membre le transmit OLAF; solicită Comisiei Europene să sprijine inițiativele care vizează îmbunătățirea colectării de informații publice și invită statele membre să îmbunătățească calitatea datelor furnizate;

101.

ia act de faptul că, până în prezent, recomandările judiciare ale OLAF au fost puse în aplicare doar în mod limitat în statele membre; consideră că o astfel de situație este intolerabilă și invită Comisia să asigure punerea deplină în aplicare a recomandărilor OLAF în statele membre;

102.

regretă faptul că autoritățile judiciare din unele state membre consideră că recomandările OLAF referitoare la cheltuirea necorespunzătoare a fondurilor UE ocupă un loc secundar în ierarhia priorităților; reamintește că articolul 325 alineatul (2) din TFUE prevede faptul că, „pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare”;

103.

consideră că abordarea problemei comunicării deficitare dintre statele membre și OLAF reprezintă o prioritate; invită Comisia și statele membre să promoveze inițiative care să conducă la o îmbunătățire a comunicării, nu numai între structurile publice, ci și între societatea civilă din statele membre ale UE și OLAF; subliniază că acest fapt este important pentru combaterea corupției în statele membre;

o o

104.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Comitetului de supraveghere a OLAF.

(1) JO L 84, 20.3.2014, p. 6.

(2) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.

(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0403.

(5) JO L 312, 23.12.1995, p. 1.

(6) Hotărârea Curții de Justiție (Marea Cameră) din 8 septembrie 2015, Taricco și alții, C-105/14, ECLI:EU:C:2015:555.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.

(8) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(9) Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la combaterea corupției și acțiunile subsecvente rezoluției CRIM (Texte adoptate, P8_TA(2016)0403); Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (JO C 208, 10.6.2016, p. 89).

(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2016)0376.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0082.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/25

P8_TA(2017)0207

Utilizarea eficientă a resurselor: reducerea deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității alimentare

Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la inițiativa din domeniul utilizării eficiente a resurselor: reducerea deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității alimentare (2016/2223(INI))

(2018/C 307/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: tranziția spre o economie circulară (1),

—	având în vedere Declarația scrisă nr. 0061/2015 din 14 octombrie 2015 referitoare la donarea de produse alimentare nevândute, însă apte pentru consum, către organizațiile de binefacere,

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la evitarea risipei de alimente: strategii pentru creșterea eficienței lanțului alimentar din UE (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare (3),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 28 iunie 2016 privind pierderile și risipa de alimente,

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016 privind risipa de alimente (4),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 martie 2013 referitor la „Contribuția societății civile la o strategie de prevenire și de reducere a pierderilor și a risipei de alimente” (5),

—	având în vedere Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”,

—	având în vedere Rezoluția Adunării Organizației Națiunilor Unite pentru mediu din 27 mai 2016 referitoare la prevenirea, reducerea și reutilizarea deșeurilor alimentare,

—	având în vedere Studiul comparativ privind legislația statelor membre ale UE și practicile acestora cu privire la donarea de alimente al Comitetului Economic și Social European (2014),

—	având în vedere studiul FUSIONS (Utilizarea alimentelor pentru inovarea socială prin optimizarea strategiilor de prevenire a deșeurilor) privind nivelurile estimate ale deșeurilor alimentare europene (2016),

—	având în vedere revizuirea din studiul FUSIONS a legislației și politicilor UE cu implicații pentru deșeurile alimentare (2015),

—	având în vedere Cadrul FUSIONS de definiții privind deșeurile alimentare (2014),

—	având în vedere Standardul global de contabilizare și raportare a pierderilor și risipei de alimente (Food Loss and Waste Accounting and Reporting Standard – standardul FLW), lansat în iunie 2016,

—	având în vedere studiul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), intitulat „Amprenta risipei de alimente – Consecințe asupra resurselor naturale” (FAO 2013),

—	având în vedere studiul FAO referitor la pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global (FAO 2011),

—	având în vedere petiția „Opriți risipa alimentară în Europa!”

—	având în vedere Carta din Milano adoptată în cadrul Expo Milano în 2015,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0175/2017),

A.	întrucât FAO estimează că, în fiecare an, se pierd sau se risipesc aproximativ 1,3 miliarde de tone de produse alimentare, echivalând cu o treime, ca greutate, din toate alimentele produse pentru consum uman la nivel global;

întrucât alimentele sunt un bun prețios; întrucât „sistemul alimentar” utilizează un număr semnificativ de resurse, precum pământul, solul, apa, fosforul și energia, gestionarea eficientă și durabilă a acestor resurse este extrem de importantă; întrucât risipa de alimente presupune costuri economice și de mediu masive, estimate de FAO (6) la 1,7 mii de miliarde de dolari pe an, la nivel global; întrucât prevenirea și reducerea risipei de alimente oferă beneficii economice pentru gospodării și pentru societate în ansamblu, reducând, în același timp, daunele aduse mediului;

întrucât risipa de alimente are costuri sociale, economice și de mediu ridicate, precum și consecințe etice; întrucât alimentele pierdute sau risipite contribuie la schimbările climatice, având o amprentă de carbon la nivel global de aproximativ 8 % din totalul emisiilor cu efect de seră antropogene globale și reprezintă o risipă de resurse limitate, precum pământ, energie și apă (7) de-a lungul întregului ciclu de viață al produselor; întrucât surplusurile din lanțul alimentar nu ar trebui să devină în mod direct deșeuri alimentare atunci când ar putea fi utilizate pentru alimentația umană, iar o legislație adecvată privind surplusurile de alimente ar putea permite ca deșeurile alimentare să devină o resursă;

întrucât, conform unor studii recente, pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2; întrucât, în Europa, cele aproximativ 89 de milioane de tone de deșeuri alimentare produc 170 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an, din care: industria alimentară – 59 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an, consumul casnic – 78 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an, altele – 33 de milioane de tone de CO2 echivalent pe an; întrucât producerea alimentelor care nu se consumă (30 % din cantitatea totală de alimente) este responsabilă pentru utilizarea unei cantități cu 50 % mai mare din resursele de apă pentru irigații, iar producerea unui kilogram de carne de vită necesită între 5 și 10 tone de apă;

întrucât, potrivit mai multor studii, modificarea profundă a dietei se dovedește a fi cea mai eficace metodă de a reduce impactul consumului de alimente asupra mediului; întrucât realizarea unui sistem durabil de producție și de consum al alimentelor în Europa necesită o politică alimentară cuprinzătoare și integrată;

întrucât, potrivit Programului Alimentar Mondial (PAM), la nivel mondial, 795 de milioane de persoane nu au suficiente alimente pentru a duce o viață sănătoasă și activă; întrucât alimentația precară cauzează aproape jumătate (45 %) sau aproximativ 3,1 milioane de decese în rândul copiilor cu vârste mai mici de cinci ani; întrucât, la nivel mondial, unul din șase copii este subponderal și unul din patru este subdezvoltat; întrucât, prin urmare, reducerea risipei de alimente nu este doar o obligație economică și de mediu, ci și o obligație morală (8);

întrucât la nivel mondial sunt aproape 793 de milioane de persoane care suferă de malnutriție (9), și peste 700 milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei (10), cu venituri mai mici de 1,90 de dolari pe zi; întrucât orice tratament iresponsabil al resurselor naturale destinate producției de alimente și orice risipă de alimente ar trebui să fie considerate în consecință inacceptabile din punct de vedere moral;

întrucât risipirea într-o mai mică măsură a alimentelor ar însemna o utilizare mai eficientă a terenurilor, o gestionare mai adecvată a resurselor de apă și efecte pozitive pentru întregul sector agricol la nivel mondial și ar intensifica lupta împotriva subnutriției în țările în curs de dezvoltare;

întrucât UE a semnat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015; întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 12.3 vizează reducerea cu 50 % a deșeurilor alimentare pe cap de locuitor pe plan mondial la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumatorului până în 2030, precum și reducerea pierderilor alimentare la nivelul lanțurilor de producție și aprovizionare, inclusiv a pierderilor în sectorul producției primare, al transportului și al depozitării; întrucât ONU estimează că populația lumii va crește de la 7,3 miliarde de persoane în prezent la 9,7 miliarde în 2050 (11); întrucât reducerea risipei de alimente reprezintă un pas esențial spre reducerea foametei la nivel mondial și o necesitate pentru a hrăni populația tot mai mare a lumii;

întrucât Forumul bunurilor de larg consum, care reprezintă 400 de distribuitori, producători, prestatori de servicii și alte părți interesate din 70 de țări, și-a asumat angajamentul public de a înjumătăți deșeurile alimentare provenite din activitățile membrilor săi până în 2025, cu cinci ani mai devreme față de ODD 12.3;

întrucât prevenirea generării de deșeuri alimentare aduce beneficii de mediu și avantajele din punct de vedere social și economic; întrucât estimările arată că 88 de milioane de tone de alimente sunt risipite în UE în fiecare an, echivalând cu 173 kg de alimente risipite pe persoană și, de asemenea, că producția și eliminarea deșeurilor alimentare din UE generează 170 de milioane de tone de CO2 și consumă 26 de milioane de tone de resurse; întrucât costurile asociate cu acest nivel de risipă alimentară sunt estimate la aproximativ 143 de miliarde EUR (12); întrucât, conform FAO, 800 de milioane de oameni din lume suferă de foame;

întrucât, potrivit datelor din 2014, 55 milioane de persoane (9,6 % din populația UE-28) nu își permiteau o masă de calitate o dată la două zile; întrucât, potrivit datelor din 2015, 118,8 milioane de persoane (23,7 % din populația UE-28) erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (13);

M.	întrucât reducerea risipei de alimente poate îmbunătăți situația economică a gospodăriilor fără a scădea nivelul de trai;

N.	întrucât practicile comerciale neloiale și prețurile de dumping în sectorul alimentar conduc frecvent la vânzarea produselor alimentare la un preț mai mic decât valoarea lor reală, lucru care, la rândul său, creează o risipă mai mare;

întrucât sunt pierdute sau risipite alimente în toate etapele lanțului alimentar, indiferent dacă este vorba despre producție, prelucrare, transport, depozitare, vânzare cu amănuntul, comercializare sau consum; întrucât estimările din proiectul FUSIONS arată că sectoarele care contribuie în cea mai mare măsură la risipa de alimente în UE sunt gospodăriile, cu 53 % și sectorul procesării, cu 19 %, celelalte sectoare care cauzează risipa de alimente fiind cel al distribuitorilor cu 12 %, al producției primare cu 10 % și al angrosiștilor cu 5 % (14); întrucât aceste estimări sugerează că măsurile pentru reducerea deșeurilor alimentare în gospodării și în sectoarele de producție ar avea cel mai mare impact; întrucât, în țările în curs de dezvoltare, risipa de alimente apare, în principal, ca urmare a limitărilor tehnologice și de infrastructură;

P.	întrucât datele rezultate din proiectul FUSIONS provin din surse diferite și din utilizarea unor definiții diferite ale „deșeurilor alimentare” (food waste);

întrucât, în cadrul proiectului FUSIONS, s-a observat că există foarte puține măsurători ale risipei din agricultură, horticultură, acvacultură, pescuit sau din alte activități din producția primară; întrucât acest lucru împiedică o bună evaluare a volumului real de pierderi și de risipă de alimente în Europa;

R.	întrucât acțiuni specifice, în funcție de actori și de etapele relevante din cadrul lanțului, reprezintă o modalitate mai bună pentru combaterea risipei de alimente, deoarece problemele întâlnite nu sunt aceleași;

întrucât un studiu realizat de Programul de acțiune privind deșeurile și resursele (WRAP) realizat în 2015 în Regatul Unit a indicat faptul că generarea a cel puțin 60 % din deșeurile alimentare din gospodării pot fi evitate și că aceste alimente ar fi putut fi consumate, dacă ar fi fost gestionate mai bine (15);

întrucât a parte din pierderi și risipă în producția primară reprezintă rezultatul standardelor distribuitorului cu privire la specificațiile produsului, al comenzilor anulate din cauza modificărilor cererilor consumatorilor și al supraproducției ca urmare a cerințelor de a satisface solicitările sezoniere; întrucât alterarea produselor alimentare de pe linia de producție este un alt motiv pentru pierderea de alimente în timpul producției;

întrucât, potrivit FAO, în Europa, 20 % din cantitatea de fructe și legume, 20 % din recoltele de rădăcinoase și tuberculi și 10 % din cantitatea de semințe oleaginoase și de leguminoase se pierd în agricultură, cifre la care se adaugă încă 5 % din fructe, legume și recoltele de rădăcinoase și tuberculi care se pierd după recoltare (16);

V.	întrucât fructele și legumele afectate de un dezastru natural și fructele și legumele care sunt distruse sau peste care se ară în exploatațiile agricole familiale ca urmare a pierderii unei piețe sau a prețurilor scăzute reprezintă investiții și venituri pierdute pentru fermier;

W.	întrucât operatorii din lanțul alimentar internalizează adesea costul risipei de alimente și îl includ în prețul final de consum al produsului (17);

întrucât raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene a încercat să răspundă la întrebarea „Contribuie UE la un lanț alimentar eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor prin combaterea eficace a risipei de alimente?”; întrucât concluziile raportului indică faptul că, în prezent, UE nu combate în mod eficace risipa de alimente și că inițiativele și politicile existente ar putea fi utilizate într-un mod mai eficient pentru a aborda problema risipei de alimente; întrucât în raport se afirmă că nivelul de ambiție al Comisiei de a soluționa problema risipei de alimente a scăzut, în pofida mai multor solicitări din partea Parlamentului European și a statelor membre de a aborda această chestiune; întrucât, potrivit raportului, măsurile luate până în prezent de Comisie sunt fragmentate, intermitente și fără o coordonare clară; întrucât raportul recomandă Comisiei: să dezvolte un plan de acțiune pentru următorii ani, să țină seama de risipa de alimente în viitoarele sale evaluări ale impactului și să alinieze mai bine diferitele politici ale UE care pot combate risipa de alimente, să clarifice interpretarea dispozițiilor juridice care pot descuraja donarea de alimente, precum și să analizeze modalitățile de a facilita donarea în alte domenii de politică;

întrucât Comisia, după ce a investit resurse substanțiale și a desfășurat o consultare publică de mare succes în 2013, a decis, în cele din urmă, să nu publice comunicarea intitulată „Construirea unui sistem alimentar european durabil”, în ciuda faptului că comunicarea era deja finalizată și convenită de trei comisari (DG Mediu, DG SANCO și DG AGRI); întrucât această comunicare conține un număr de abordări pozitive pentru soluționarea problemei risipei de alimente;

întrucât încă nu există nici o definiție comună consecventă pentru „deșeurile alimentare” și nici o metodologie comună pentru măsurarea risipei de alimente la nivelul Uniunii, ceea ce face dificilă compararea diferitelor seturi de date și măsurarea progreselor înregistrate în reducerea risipei de alimente; întrucât dificultățile legate de colectarea de date complete, fiabile și armonizate constituie o barieră suplimentară pentru evaluarea nivelului deșeurilor alimentare în Uniune; întrucât, în sensul prezentei rezoluții, „deșeuri alimentare” înseamnă alimente destinate consumului uman, în stare comestibilă sau necomestibilă, eliminate din lanțul de producție sau de aprovizionare pentru a fi aruncate la nivelurile producției primare, prelucrării, fabricării, transportului, depozitării, vânzării cu amănuntul și la nivelul consumatorilor, cu excepția pierderilor din sectorul producției primare; întrucât este necesar să se stabilească o definiție a „pierderilor din sectorul producției primare”;

AA.	întrucât trebuie să se facă o distincție între risipa de alimente comestibile și părțile necomestibile din deșeuri, pentru a evita concluziile înșelătoare și măsurile ineficace; întrucât eforturile de reducere ar trebui să se concentreze pe evitarea risipei de alimente comestibile;

AB.

întrucât Protocolul privind pierderile și risipa de alimente este un efort al mai multor părți interesate, care a permis dezvoltarea unui standard global de contabilizare și raportare (cunoscut sub denumirea de Standardul FLW) pentru cuantificarea alimentelor și a altor părți asociate necomestibile, eliminate din lanțul alimentar (18);

AC.	întrucât nu numai monitorizarea cantității de alimente risipite, dar și cea a surplusului și a cantității de alimente recuperate poate oferi o imagine mai completă, care ar putea fi utilă pentru inițierea unor politici adecvate la nivelul UE;

AD.

întrucât ierarhia de gestionare a deșeurilor, stabilită în Directiva-cadru privind deșeurile (19) (prevenire, pregătirea pentru reutilizare, reciclare, recuperare și eliminare) nu ține seama de caracterul specific al deșeurilor alimentare, care reprezintă un flux de deșeuri foarte variat; întrucât, în prezent, nu există o ierarhie specifică pentru gestionarea alimentelor neconsumate și a deșeurilor alimentare la nivelul UE; întrucât ar trebui instituită o ierarhie a deșeurilor alimentare care să ia în considerare întregul lanț de aprovizionare cu alimente; întrucât prevenirea și reutilizarea pentru consumul uman ar trebui să fie măsurile prioritare;

AE.	întrucât, cu ajutorul unor politici de încurajare adecvate, surplusul de alimente ar putea fi recuperat și utilizat pentru hrana umană;

AF.	întrucât există potențial pentru optimizarea utilizării fostelor alimente și a produselor secundare din lanțul alimentar în producerea de furaje;

AG.	întrucât incinerarea și depozitarea deșeurilor alimentare sunt practici încă folosite în unele zone din UE și sunt în contradicție cu economia circulară;

AH.

întrucât articolul 9 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (20) impune operatorilor din sectorul alimentar să indice data durabilității minimale („a se consuma, de preferință, înainte de”) sau „data-limită de consum” a unui aliment;

AI.

întrucât marcarea datei pe produsele alimentare nu este înțeleasă suficient, în special de către consumatori; întrucât etichetarea cu „data durabilității minimale” indică data după care, în general, un produs alimentar poate fi încă consumat, dar este posibil nu mai fie la o calitate optimă, în timp ce etichetarea cu „data-limită de consum” indică data după care nu mai este sănătos să se consume produsul alimentar; întrucât nici măcar jumătate dintre cetățenii UE nu înțeleg sensul etichetelor „data durabilității minimale” și „data-limită de consum” (21); întrucât utilizarea etichetelor „data durabilității minimale” și „data-limită de consum” variază de la un stat membru la altul și între diferite societăți de producție, prelucrare sau distribuție, chiar dacă produsul este identic; întrucât, potrivit articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, data de valabilitate trebuie să fie ușor de găsit pe produs și clar lizibilă;

AJ.

întrucât donarea alimentelor nevândute de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente conduce la o reducere considerabilă a deșeurilor alimentare, ajutând, în același timp, persoanele care au nevoie de hrană să cumpere anumite produse alimentare sau o cantitate suficientă de alimente de aceeași calitate; întrucât supermarketurile și punctele de vânzare cu specific gastronomic ar putea juca un rol distinct în acest proces;

AK.

întrucât fondurile europene, precum Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), facilitează donarea de alimente prin finanțarea, printre altele, a infrastructurii de depozitare și de transport a alimentelor donate; întrucât statele membre nu exploatează suficient FEAD;

AL.

întrucât surplusul de alimente consumabile nu poate ajunge la cei car au nevoie de el din cauza unui blocaj în capacitatea canalului de distribuție, sau, uneori, a lipsei totale de capacitate a acelui canal; întrucât organizațiile caritabile și instituțiile care desfășoară activități sociale și care sunt susținute de autoritățile de stat sau locale nu dispun de suficiente resurse financiare și umane pentru a fi în măsură să transporte și să distribuie produse alimentare consumabile oferite în scopuri caritabile; întrucât acest lucru este valabil mai ales pentru cele mai defavorizate regiuni;

AM.	întrucât programele sociale și cele cu o abordare de jos în sus, cum sunt băncile de alimente sau cantinele gestionate de organizațiile de caritate, reduc risipa de alimente și ajută persoanele cele mai sărace, contribuind astfel la dezvoltarea unei societăți responsabile și conștiente;

AN.	întrucât, pe piața unică, multe societăți produc alimente pentru mai multe țări; întrucât, în unele cazuri, produsele nevândute ale unor astfel de societăți nu pot fi donate în țara în care au fost produse, din cauza etichetării în limbi străine;

AO.

întrucât donatorii de alimente sunt considerați „operatori din sectorul alimentar” în temeiul Regulamentului referitor la legea alimentară generală (22) și, prin urmare, trebuie să respecte toată legislația UE privind alimentele în ceea ce privește normele referitoare la responsabilitate, răspundere, trasabilitate și siguranța alimentară, stabilite în Pachetul privind igiena produselor alimentare (23); întrucât riscurile asociate răspunderii pentru alimentele donate pot determina potențialii donatori de alimente să elimine surplusul de alimente în loc să îl doneze (24);

AP.	întrucât, din cauza barierelor administrative existente, lanțurile importante de comercianți cu amănuntul și supermarketurile consideră că este acceptabil ca alimentele aproape de „data durabilității minimale” să fie aruncate în loc să fie donate;

AQ.	întrucât Comisia lucrează în prezent la clarificarea legislației europene privind donațiile;

AR.

întrucât mai multe state membre au adoptat deja legi naționale pentru a limita generarea de deșeuri alimentare și, în special, Italia a adoptat legi care facilitează donarea și distribuirea de alimente din motive de solidaritate socială, prin excluderea răspunderii donatorului pentru alimentele pe care le donează cu bună credință și cunoscând că acestea pot fi consumate la data la care sunt donate;

AS.	întrucât țările pot adopta, de asemenea, orientări naționale voluntare pentru donarea de alimente, precum cele pregătite de autoritățile pentru siguranța alimentelor din Finlanda, care vizează reducerea deșeurilor alimentare ce pot fi evitate;

AT.

întrucât Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (25) (Directiva privind TVA) prevede că donațiile de alimente sunt impozabile și că nu sunt permise scutirile de impozite pe donațiile de alimente; întrucât Comisia recomandă ca, în scopul impozitării, valoarea alimentelor donate, a căror dată a durabilității minimale se apropie sau care nu sunt vandabile, să fie stabilită la un nivel „suficient de scăzut, chiar apropiat de zero” (26); întrucât unele state membre stimulează donarea de alimente prin „abandonarea” obligației de a plăti TVA, însă conformitatea cu Directiva privind TVA nu este clară; întrucât alte state membre oferă un credit fiscal pentru alimentele donate (27),

AU.	întrucât, din nefericire, în multe state membre, donarea surplusului de alimente care pot fi consumate este mai costisitoare decât digestia anaerobă, ceea este contrar interesului public, având în vedere numărul de persoane care trăiesc în condiții de sărăcie extremă;

AV.

întrucât ambalarea alimentelor contribuie semnificativ la reducerea deșeurilor alimentare și la durabilitate, prin prelungirea vieții utile a produselor și prin protejarea lor; întrucât ambalajul alimentelor care este reciclabil și obținut din materii prime regenerabile poate contribui suplimentar la obiectivele privind mediul și utilizarea eficientă a resurselor;

AW.	întrucât materialele active și inteligente care vin în contact cu alimentele pot îmbunătăți calitatea alimentelor ambalate și pot prelungi perioada de valabilitate a acestora, pot monitoriza mai bine starea alimentelor ambalate și pot furniza informații cu privire la prospețimea acestora;

AX.	întrucât gestionarea alimentelor care sunt aruncate necesită resurse suplimentare;

AY.

întrucât combaterea risipei de alimente constituie, de asemenea, un avantaj economic, deoarece 1 euro cheltuit pentru prevenirea risipei de alimente permite autorităților locale ca, prin evitarea a 265 kg de deșeuri alimentare în valoare de 535 euro, să facă o economie de 9 euro din costurile deșeurilor și de 50 de euro din costurile de mediu asociate emisiilor de gaze cu efect de seră și poluării atmosferice (28);

AZ.

întrucât măsurile pentru reducerea deșeurilor alimentare ar trebui luate la nivelul adecvat; întrucât autoritățile locale și regionale trebuie să joace un rol esențial în reducerea deșeurilor alimentare, prin responsabilitatea și competențele lor cu privire la gestionarea deșeurilor, prin capacitățile lor de a iniția și de a derula campanii locale, precum și prin contactul și cooperarea lor în mod direct cu societatea civilă și cu organizații de caritate, având în vedere ponderea lor importantă în achizițiile publice și, în multe cazuri, autoritatea lor asupra instituțiilor de învățământ;

BA.	întrucât schimbul de bune practici la nivel european și internațional, precum și asistența pentru țările în curs de dezvoltare au o importanță majoră în domeniul combaterii risipei alimentelor la nivel mondial;

BB.

întrucât, începând din al doilea semestru din 2013, Parlamentul European a pus în aplicare o politică amplă, cu obiectivul de a reduce în mod drastic deșeurile alimentare generate de serviciile sale de alimentație publică; întrucât alimentele neconsumate provenite din supraproducție sunt, în general, donate de principalele facilități ale Parlamentului din Bruxelles;

subliniază nevoia urgentă de a reduce cantitatea de deșeuri alimentare și de a îmbunătăți eficiența resurselor din Uniune în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv în etapele de producție, prelucrare, transport, depozitare, vânzare cu amănuntul, comercializare și consum, ținând seama de faptul că în țările în curs de dezvoltare produsele alimentare sunt risipite în principal în etapele de vânzare și consum, în timp ce în țările în curs de dezvoltare, alimentele încep să fie risipite în etapele de fabricație și prelucrare; subliniază, în acest sens, importanța leadership-ului politic și a angajamentului Comisiei și statelor membre; reamintește că Parlamentului European a cerut în mod repetat Comisiei să întreprindă acțiuni de combatere a risipei de alimente;

îndeamnă, mai exact, la reducerea cantității de deșeuri alimentare generate în comerțul cu amănuntul și la nivelul consumatorilor, precum și la reducerea pierderilor alimentare din lanțurile de producție și de aprovizionare, inclusiv a pierderilor ulterioare recoltării;

insistă, prin urmare, asupra faptului că trebuie îmbunătățită comunicarea între toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special între furnizori și distribuitori, pentru a corela cererea și oferta;

solicită un răspuns coordonat la nivel de politici în UE și în statele membre, în conformitate cu competențele lor respective, care să ia în considerare nu numai politicile în domeniul risipei, al siguranței alimentare și al informațiilor referitoare la alimente, dar și elemente ale politicilor economice, fiscale, financiare, de cercetare și inovare, de mediu, structurale (agricultură și pescuit), educației, sociale, comerciale, de protecție a consumatorilor, energetice și din domeniul achizițiilor publice; solicită, în acest sens, coordonare între UE și statele membre; subliniază faptul că eforturile UE de a reduce risipa de alimente ar trebui consolidate și mai bine aliniate; observă că majoritatea întreprinderilor din lanțul alimentar sunt IMM-uri, care nu ar trebui să fie împovărate cu sarcini administrative suplimentare nerezonabile;

îndeamnă Comisia să implice toate serviciile sale relevante care se ocupă de risipa de alimente și să asigure o coordonare continuă și consolidată la nivelul Comisiei; invită, prin urmare, Comisia să aplice o abordare sistematică ce tratează toate aspectele legate de risipa de alimente și să stabilească un plan de acțiune privind risipa de alimente care să acopere diversele domenii de politică și să descrie strategia pentru anii următori;

invită Comisia să identifice legislația europeană care ar putea împiedica combaterea eficientă a risipei de alimente și să analizeze modul în care aceasta ar putea fi adaptată pentru a realiza obiectivul de prevenire a risipei de alimente;

invită Comisia ca, atunci când realizează o evaluare de impact privind noile propuneri legislative pertinente, să evalueze impactul potențial al acestora asupra risipei de alimente;

invită Comisia și statele membre să permanentizeze sprijinul financiar existent în ceea ce privește combaterea risipei de alimente; invită statele membre să utilizeze mai bine oportunitățile pe care le oferă în acest domeniu diferitele politici și programe de finanțare ale Uniunii Europene;

subliniază responsabilitatea autorităților competente din statele membre de a dezvolta o abordare specifică pentru lupta împotriva risipei de alimente în cadrul UE; recunoaște activitatea importantă desfășurată deja în mai multe state membre;

10.

invită Comisia și statele membre să se angajeze în campanii de sensibilizare și de comunicare cu privire la modul de a preveni risipa de alimente;

11.

solicită statelor membre să ia măsuri pentru reducerea pierderilor alimentare de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv în etapa de producție primară, de transport și de depozitare;

12.

invită statele membre să ia măsurile necesare pentru atingerea obiectivului legat de reducerea deșeurilor alimentare în Uniune cu 30 % până în 2025 și cu 50 % până în 2030, comparativ cu nivelurile de referință din 2014;

13.

invită Comisia ca, până la 31 decembrie 2020, să examineze posibilitatea de a stabili obiective obligatorii de reducere a deșeurilor alimentare la nivelul întregii Uniuni Europene, care ar urma să fie realizate până în 2025 și 2030, pe baza măsurătorilor calculate în conformitate cu metodologia comună; invită Comisia să elaboreze un raport, însoțit de o propunere legislativă, după caz;

14.

invită statele membre să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare a măsurilor pe care le-au instituit în materie de reducere a generării de deșeuri alimentare prin măsurarea nivelurilor de deșeuri alimentare pe baza unei metodologii comune; îndeamnă Comisia să sprijine o definiție obligatorie din punct de vedere juridic a deșeurilor alimentare și să adopte până la 31 decembrie 2017 o metodologie comună, care să cuprindă cerințele minime de calitate pentru măsurarea uniformă a nivelurilor risipei de alimente; consideră că o definiție comună a UE și o metodologie de măsurare a „pierderii” de alimente aplicabile întregului lanț de aprovizionare ar facilita eforturile statelor membre și părților interesate în calcularea și reducerea deșeurilor alimentare;

15.

îndeamnă Comisia și statele membre să folosească următoarea definiție pentru „deșeuri alimentare”: „deșeuri alimentare înseamnă produse alimentare destinate consumului uman, în stare comestibilă sau necomestibilă, eliminate din lanțul de producție sau de aprovizionare pentru a fi aruncate, inclusiv la nivelurile producției primare, prelucrării, fabricării, transportului, depozitării, vânzării cu amănuntul și la nivelul consumatorilor, cu excepția pierderilor din sectorul producției primare”;

16.

invită Comisia să stabilească o distincție clară în viitoarele sale politici între risipa alimentară și pierderea alimentară, care este inevitabilă la nivelul producției primare și care are la bază evenimente de forță majoră, cum ar fi furtunile;

17.

invită Comisia să includă în calculele sale pierderile alimentare din sectorul producției agricole și din alte sectoare ale producției primare pentru a asigura o abordare care ia în considerare întregul lanț de aprovizionare; observă, cu toate acestea, că cuantificarea pierderilor în etapa de producție primară poate fi dificilă și invită Comisia să identifice cele mai bune practici pentru a sprijini statele membre în colectarea unor astfel de date;

18.

solicită Comisiei să conlucreze cu statele membre și cu toate părțile interesate pentru a elabora o definiție comună a noțiunii „pierdere” în fiecare etapă a lanțului alimentar, precum și o metodologie comună de măsurare a acesteia;

19.

ia act de faptul că risipa și pierderea de alimente din etapa de producție primară sunt greu de cuantificat din cauza produselor eterogene și a proceselor respective, precum și din cauza lipsei unei definiții clare a deșeurilor alimentare; solicită Comisiei să identifice și să disemineze în statele membre cele mai bune practici privind colectarea datelor referitoare la pierderea și risipa alimentară din cadrul exploatațiilor, fără impunerea unei sarcini administrative suplimentare sau a unor costuri adiționale fermierilor;

20.

invită Comisia și statele membre să consulte toate părțile interesate relevante cu privire la metodologia statistică și alte măsuri care urmează să fie puse în aplicare pentru a preveni risipa de alimente în întreaga Uniune și în toate sectoarele;

21.

constată că nu există o definiție comună a UE și nici o metodologie de măsurare a „surplusului de alimente”; subliniază că Italia a adoptat legislație care definește surplusurile din lanțul alimentar, prevede o ierarhie pentru recuperarea surplusurilor, acordând prioritate consumului uman; invită Comisia să exploreze efectele legislației menționate privind donarea de alimente și deșeurile alimentare din Italia și să analizeze posibilitatea de a propune legislație similară la nivelul UE, dacă este necesar;

22.

solicită o ierarhie specifică a deșeurilor alimentare care să fie aplicată în Directiva 2008/98/CE, după cum urmează:

(a)	prevenirea la sursă;

(b)	salvarea produselor alimentare comestibile, acordând prioritate consumului uman în raport cu hrana pentru animale, și reprocesarea în produse nealimentare;

(c)	reciclarea organică;

(d)	valorificarea energetică;

(e)	eliminarea;

23.

subliniază că inițiativele cuprinse în Planul de acțiune privind economia circulară cuprind măsuri de stabilire a unei platforme de sprijin financiar care să atragă investiții și inovare în vederea reducerii pierderilor, precum și orientări adresate statelor membre pentru transformarea unora dintre deșeurile alimentare și dintre subprodusele agricole în energie;

24.

subliniază că nevoile energetice ar trebui satisfăcute prin utilizarea deșeurilor și a subproduselor care nu sunt utile în niciun alt proces aflat pe o poziție superioară în ierarhia deșeurilor;

25.

subliniază faptul că pentru a combate cu succes deșeurile alimentare este nevoie, de asemenea, de niveluri ridicate de reciclare în Directiva-cadru revizuită, precum și de integrarea principiului de utilizare în cascadă pentru biomasă în politica energetică a UE;

26.

subliniază necesitatea de a introduce obligația pentru statele membre de a raporta anual Comisiei nivelul total al deșeurilor alimentare generate într-un anumit an;

27.

solicită statelor membre să adopte măsuri specifice de prevenire a risipei de alimente în programele lor de prevenire a deșeurilor; invită statele membre să stabilească acorduri voluntare și să creeze stimulente economice și fiscale în vederea donării alimentelor și alte mijloace pentru limitarea risipei de alimente;

28.

consideră, în special, că statele membre ar trebui să încurajeze compostarea la domiciliu și să asigure colectarea separată, la sursă, a deșeurilor biologice și, de asemenea, să garanteze că aceste deșeuri sunt supuse unei reciclări organice, pentru a asigura o protecție sporită a mediului și pentru a obține, printre altele, un digestat și un compost cu standarde înalte de calitate; consideră că statele membre ar trebui, de asemenea, să garanteze interzicerea depozitării deșeurilor organice;

29.

observă riscul de contaminare implicat de pătrunderea plasticului și a metalului din deșeurile alimentare în compost și în sol și, ulterior, în apa dulce și în ecosistemele marine și îndeamnă la reducerea la minimum a acestei rute a poluării; reamintește, în plus, intenția Directivei privind utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură de a reduce la minimum contaminarea în solurile agricole; solicită, prin urmare, să se acționeze cu precauție atunci când se ia în considerare amestecarea fluxurilor de deșeuri și să se acorde garanții adecvate;

30.

subliniază că siguranța alimentelor este foarte importantă și că măsurile de reducere a risipei de alimente nu trebuie să compromită standardele actuale privind siguranța alimentară; subliniază că combaterea risipei de alimente nu ar trebui să compromită standardele de siguranță alimentară și de mediu și nici standardele pentru protecția animalelor, în special sănătatea și bunăstarea animalelor;

31.

solicită Comisiei să încurajeze autoritățile competente din statele membre să adopte măsuri pentru a controla siguranța alimentelor din punctul de vedere al sănătății ori de câte ori este necesar, pentru a câștiga încrederea cetățenilor și a consumatorilor în politicile care contribuie la reducerea risipei alimentare;

32.

ia act de faptul că prevenirea generării de deșeuri alimentare reprezintă o acțiune prioritară care trebuie pusă în aplicare într-o gestionare adecvată a deșeurilor și care urmează principiile economiei circulare. subliniază, cu toate acestea, că în prezent este imposibil să se reducă complet generarea de deșeuri alimentare; consideră necesară, prin urmare, stabilirea de măsuri obligatorii la nivelul UE pentru a se asigura faptul că deșeurile alimentare ar putea deveni noi resurse;

33.

invită Comisia și statele membre să ofere stimulente economice pentru a sprijini colectarea de alimente nefolosite, care pot fi fie redistribuite către organizații de caritate, fie reutilizate pentru un alt scop secundar care împiedică risipa de alimente, cum ar fi transformarea produselor alimentare într-o resursă valoroasă, prin utilizarea lor în producția de hrană pentru efectivele de animale și animalele domestice;

34.

ia act de posibilitățile de optimizare a utilizării alimentelor care sunt pierdute sau eliminate în mod inevitabil și a subproduselor din lanțul alimentar, în special a celor de origine animală, în producția de hrană pentru animale, în reciclarea nutrienților și în producția de amelioratori pentru sol, precum și de importanța acestora pentru producția primară;

35.

subliniază că o legislație europeană mai eficientă privind subprodusele din cadrul Directivei 2008/98/CE ar putea contribui la reducerea semnificativă a deșeurilor alimentare; invită, în acest scop, Comisia să sprijine, în special prin programul Orizont 2020, proiectele bazate pe participarea companiilor agroalimentare care vizează facilitarea sinergiilor dintre agricultură și industrie;

36.

reiterează că, cel târziu la 31 decembrie 2018, Comisia trebuie să elaboreze un raport pentru a evalua necesitatea unor măsuri de reglementare transversale în sectorul consumului și al producției durabile, precum și să elaboreze un raport de impact pentru identificarea măsurilor a căror interacțiune reprezintă un obstacol în dezvoltarea sinergiilor între diferitele sectoare, și care împiedică utilizarea ulterioară a subproduselor;

37.

subliniază că utilizarea stocurilor și a alimentelor care, în caz contrar, ar fi irosite nu contravine nevoii legate de o bună gestionare a aprovizionării și de o gestionare inteligentă a lanțului alimentar în vederea evitării surplusurilor structurale sistematice;

38.

invită Comisia și statele membre să promoveze utilizarea într-un mai mare grad a fostelor alimente și a subproduselor din întregul lanț alimentar pentru producția de hrană pentru animale;

39.

invită Comisia să analizeze barierele juridice aflate în calea utilizării fostelor alimente în producția de hrană pentru animale și să promoveze cercetarea în acest domeniu, subliniind, în același timp, că este nevoie de o mai bună trasabilitate, de respectarea standardelor de biosecuritate și de utilizarea proceselor de separare și de tratare, care elimină complet riscurile pentru siguranța alimentară;

40.

salută crearea recentă a Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente, care are ca obiectiv identificarea acțiunilor prioritare ce urmează să fie puse în aplicare la nivelul UE pentru a preveni pierderile alimentare și risipa de alimente și care facilitează schimbul de informații între operatorii implicați; subliniază, în acest scop, faptul că se dorește o mai mare implicare a Parlamentului European în activitatea platformei; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului o listă clară a acțiunilor în desfășurare, precum și obiectivele principale și secundare urmărite, precum și pentru progresele înregistrate în ceea ce privește metodologia comună și donarea alimentelor; consideră că platforma ar putea fi instrumentul adecvat pentru a monitoriza nu numai cantitatea de alimente risipite, ci și surplusul și cantitatea de alimente recuperate; rămâne totuși convins că acest lucru nu poate fi decât un prim pas în abordarea problemei risipei de alimente;

41.

solicită Comisiei ca activitățile Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente să fie traduse în cele 24 de limbi ale Uniunii Europene;

42.

invită Platforma UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente să sprijine, printre altele, dezvoltarea mai multor canale de informare a consumatorilor, precum și programe de informare și educare a consumatorilor cu privire la produsele alimentare; îndeamnă platforma să faciliteze cooperarea părților interesate locale în cadrul inițiativelor referitoare la prevenirea risipei de alimente și donarea de alimente, cu accent pe reducerea costurilor tranzacțiilor respective; reiterează importanța schimbului de bune practici, reunind cunoștințe și evitând suprapunerea cu alte forumuri relevante, cum ar fi, de exemplu, Forumul UE al comerțului cu amănuntul privind dezvoltarea durabilă, Masa rotundă europeană privind producția și consumul durabil de alimente, Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și Forumul bunurilor de larg consum;

43.

invită Comisia Europeană ca, în cadrul Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente, să evalueze bunele practici puse deja în aplicare în diferite state membre, în scopul de a defini mai bine instrumente eficiente de reducere a risipei de alimente;

44.

consideră că, pentru a limita la maximum risipa de alimente, trebuie implicați toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente și vizate diferitele cauze ale acestei risipe pentru fiecare sector în parte; invită, prin urmare, Comisia să efectueze o analiză a întregului lanț alimentar, pentru a identifica sectoarele alimentare în care se înregistrează cea mai mare risipă de alimente și care ar fi soluțiile pentru prevenirea acesteia;

45.

solicită Comisiei și statelor membre să partajeze, să promoveze și să sprijine practici de succes pentru reducerea risipei de alimente și metodele de conservare a resurselor deja utilizate de părțile interesate; încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să consulte părțile interesate relevante cu privire la măsurile sectoriale specifice care ar trebui luate în contextul prevenirii risipei de alimente;

46.

subliniază că, în primul rând, Comisia și statele membre ar trebui să se consulte cu toate părțile interesate, inclusiv cu cele din sectorul agricol, și să realizeze o evaluare de impact cu privire la orice măsură propusă pentru a fi pusă în aplicare în vederea prevenirii risipei de alimente la nivelul întregii Uniuni;

47.

încurajează Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să se implice, în cooperare cu părțile interesate, în îmbunătățirea înțelegerii, în special de către consumatori, a sintagmelor „dată-limită de consum” și „data durabilității minimale”, precum și a posibilității de utilizare a produselor alimentare după „data durabilității minimale”, printre altele prin realizarea unor campanii de informare și educare și prin furnizarea de informații complete și ușor de înțeles despre produs și facilitarea accesului la acestea; subliniază faptul că utilizarea etichetării cu două date pentru același produs, de exemplu, „dată de expirare” și „data-limită de consum” poate avea un efect negativ asupra deciziilor consumatorilor legate de gestionarea produselor alimentare; subliniază importanța responsabilizării consumatorilor pentru a-i ajuta să ia decizii în cunoștință de cauză;

48.

solicită Comisiei să aprecieze, în cadrul evaluării sale în curs, în special: dacă legislația UE existentă și practica „datei durabilității minimale” și a „datei-limită de consum” într-un număr de state membre sunt adecvate scopului; dacă ar trebui să se ia în considerare o revizuire a sintagmelor „data-limită de consum” și „data durabilității minimale” pentru a le face mai ușor de înțeles de către consumatori; dacă ar fi benefică eliminarea anumitor date în cazul produselor care nu prezintă niciun risc pentru sănătate și mediu și dacă este oportună introducerea unor orientări în acest domeniu la nivel european; solicită Comisiei să efectueze un studiu de cercetare în scopul de a evalua legătura dintre marcarea datei și prevenirea risipei de alimente;

49.

salută inițiativa luată de o parte dintre marii comercianți cu amănuntul de a promova mecanisme de adaptare a prețurilor de vânzare a produselor destinate consumului în ceea ce privește data de expirare a produselor, în scopul de a crește gradul de sensibilizare a consumatorilor și de a stimula achiziționarea de produse care urmează să expire în scurt timp;

50.

întrucât în zilele următoare datei de expirare indicate, multe produse alimentare își păstrează caracteristicile organoleptice și nutritive, deși într-o măsură mai mică, continuând să fie consumabile dacă se respectă principiile de siguranță alimentară; invită Comisia să identifice modele logistice și organizaționale care să permită valorificarea, în condiții de siguranță totală, a tuturor tipurilor de produse încă nevândute;

51.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare variația prețului în raport cu data de expirare, ca instrument pentru reducerea cantității de produse alimentare comestibile care devin deșeuri; consideră că risipa alimentară din etapa de distribuție ar putea fi redusă, în mod semnificativ, prin introducerea de reduceri de preț, proporționale cu timpul care rămâne până la expirarea produsului; consideră că această practică, în prezent adoptată în mod voluntar, ar trebui să promovată și sprijinită;

52.

solicită Comisiei să actualizeze lista produselor alimentare exceptate în prezent de la etichetarea cu „data durabilității minimale” pentru a preveni risipa de alimente;

53.

consideră că este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și de mai multe informații adaptate fiecărui produs cu privire la datele-limită de consum, precum și de promovarea și încurajarea consumului de produse proaspete și în vrac și de reducerea produselor ambalate și depozitate pe termen lung;

54.

solicită Comisiei, statelor membre, autorităților regionale și locale și părților interesate să organizeze campanii de informare și comunicare pentru a promova înțelegerea în rândul consumatorilor și al tuturor actorilor din lanțul alimentar a prevenirii risipei alimentelor, a siguranței alimentare, valorii alimentelor și a bunelor practici în ceea ce privește prelucrarea, gestionarea și consumul alimentelor; subliniază faptul că aceste inițiative ar trebui să evidențieze nu doar beneficiile de mediu, ci și beneficiile economice și sociale ale combaterii risipei de alimente; recomandă utilizarea și promovarea instrumentelor de informare moderne, cum ar fi aplicațiile mobile, în scopul de a ajunge și la generațiile mai tinere, care folosesc în primul rând mijloace de comunicare digitale; solicită ca risipa de alimente și foametea, care constituie probleme serioase în prezent, să fie tratate în mod corespunzător; subliniază nevoia de solidaritate și de a împărți cu cei mai nevoiași;

55.

îndeamnă Consiliul și Comisia să desemneze un An european al combaterii risipei de alimente, ca o inițiativă esențială de informare și sensibilizare a cetățenilor europeni, și să atragă atenția guvernelor naționale asupra acestei teme importante în vederea punerii la dispoziție a unor fonduri suficiente pentru abordarea provocărilor din viitorul apropiat;

56.

subliniază importanța educării și a implicării copiilor în reducerea risipei de alimente; constată că Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene privind combaterea risipei de alimente subliniază importanța de a include mesaje educative referitoare la risipa de alimente între măsurile însoțitoare ale programelor de încurajare a consumului de lapte, fructe și legume în școli și semnalează că foarte puține state membre au ales să facă acest lucru; încurajează autoritățile competente din statele membre să exploateze întregul potențial al acestor programe care vizează promovarea bunelor obiceiuri alimentare în rândul tinerilor și oferirea posibilității de a învăța despre alimentele proaspete și procesele de producție agricolă;

57.

invită Comisia și statele membre să motiveze gospodăriile să combată risipa de alimente prin promovarea unei zile din săptămână dedicată resturilor alimentare și prin oferirea de informații despre cele mai bune practici de a face cumpărături și a găti pentru ca consumatorii să reducă risipa de alimente;

58.

subliniază importanța de a adapta mai bine modul de distribuție, de conservare și de ambalare la caracteristicile fiecărui produs în parte și la nevoile consumatorilor, pentru a limita risipa acestor produse;

59.

subliniază importanța, din perspectiva reducerii deșeurilor, a unei adaptări adecvate a modului de distribuție și de păstrare a alimentelor la caracteristicile fiecărui produs în parte;

60.

invită Comisia, statele membre și părțile interesate să asigure o mai bună informare a consumatorilor cu privire la tehnicile de păstrare și/sau de reutilizare a produselor;

61.

insistă asupra rolului important al autorităților locale și al întreprinderilor municipale, pe lângă cel al comercianților cu amănuntul și al mass media, în informarea și sprijinirea cetățenilor cu privire la modul optim de păstrare și/sau utilizare a alimentelor pentru prevenirea și reducerea risipei de alimente;

62.

invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să emită recomandări privind temperatura de refrigerare, pe baza faptului demonstrat că atunci când temperaturile care nu sunt optime și adecvate alimentele devin necomestibile prematur și se produce o risipă inutilă; subliniază faptul că nivelurile de temperatură armonizate pe parcursul lanțului de aprovizionare ar îmbunătăți conservarea produselor și ar reduce risipa de alimente în cazul produselor transportate și vândute la nivel transfrontalier;

63.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți programarea propriei producții în sectorul agroalimentar, în scopul de a reduce surplusurile de alimente; subliniază, cu toate acestea, că un nivel minim al surplusului de alimente, până în prezent, reprezintă un factor fiziologic al întregului lanț alimentar și că surplusul alimentar este cauzat, de asemenea, de factori externi incontrolabili; consideră, din acest motiv, că măsurile încurajarea a donării pot reprezenta un instrument important pentru a se evita ca surplusul de alimente să se transforme în deșeuri alimentare;

64.

invită Comisia și statele membre să încurajeze inovația și investițiile în tehnologiile de procesare în domeniul producției agricole în efortul de a diminua risipa de alimente în cadrul lanțului alimentar și de a reduce pierderile în producția de alimente în exploatațiile agricole familiale;

65.

încurajează statele membre să utilizeze Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru a reduce risipa de alimente în producția primară și în sectorul de procesare;

66.

subliniază importanța reunirii fermierilor în cooperative sau în asociații profesionale, în vederea reducerii pierderilor de alimente prin consolidarea cunoștințelor lor cu privire la piețe, printr-o programare mai eficientă, economii de scară și prin îmbunătățirea capacității lor de a-și comercializa produsele;

67.

subliniază importanța cooperării, de exemplu prin intermediul organizațiilor de producători sau al altor structuri, precum organizațiile interprofesionale și cooperativele, în vederea unui acces sporit la finanțare pentru inovare și investiții în tehnologii de tratare, precum compostarea și digestia anaerobă, după caz, sau prelucrarea ulterioară a produselor, ceea ce ar putea facilita accesul fermierilor la noi produse, piețe și clienți; subliniază, în acest sens, că organizarea sectorială și utilizarea rezultatelor contractelor permit o mai bună gestionare a producției și combaterea mai eficace a risipei de alimente; consideră că este esențial ca acest lucru să se realizeze la nivel local sau regional, pentru a respecta principiul proximității;

68.

ia act de beneficiile cooperării și digitalizării, care permit un acces mai bun la informații și previziuni privind cererea, și ale dezvoltării de programe de producție anticipată pentru fermieri, care să le permită acestora să își adapteze producția în funcție de cerere, să se coordoneze mai bine cu celelalte sectoare ale lanțului de aprovizionare cu alimente și să reducă la minimum pierderile; subliniază, având în vedere faptul că reducerea deșeurilor alimentare inevitabile este dificilă, că ar trebui promovată utilizarea eficace a deșeurilor alimentare, inclusiv în bioeconomie;

69.

consideră că, în scopul de a răspunde mai bine ofertei și cererii de produse, adoptarea unor norme privind etichetarea care să furnizeze informații adecvate cu privire la originea ingredientelor și tehnicile de producție și de prelucrare ar permite consumatorului să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când cumpără produsele, influențând astfel în mod indirect și factorii de producție, cu efecte pozitive din punct de vedere ecologic, economic și social;

70.

solicită Comisiei și statelor membre să informeze mai bine fermierii și consumatorii cu privire la gestionarea mai eficientă a energiei, a apei și a resurselor naturale de-a lungul întregului lanț alimentar, astfel încât să se reducă în mod semnificativ risipa de resurse și de alimente, în scopul reducerii costurilor de producție și a risipei de nutrienți, precum și în scopul inovării și al durabilității în cadrul sistemelor agricole;

71.

consideră că este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și de mai multe informații pentru a evita risipa de alimente în cadrul producției primare și pentru a înlocui practicile care irosesc resurse în producția agricolă și în prelucrarea sau distribuția alimentelor cu metode ecologice;

72.

subliniază că, pentru a menține risipa de alimente la un nivel minim absolut, fermierii ar trebui să fie situați, la nivel atât tehnic, cât și economic, pe o poziție în care să-și utilizeze produsele în cel mai eficient mod din punctul de vedere al resurselor;

73.

consideră că inițiativele gestionate de fermieri și de comunitate pot oferi soluții viabile din punct de vedere economic și durabile și pot valorifica produse care, în caz contrar, ar putea ajunge să se irosească, prin dezvoltarea de piețe pentru produse care, în mod normal, ar fi excluse din lanțul alimentar, și subliniază potențialul proiectelor de inovare socială gestionate de fermieri și de comunitate, precum colectarea produselor alimentare în exces și donarea lor asociațiilor de ajutoare alimentare, inclusiv băncilor de alimente; invită Comisia și statele membre să recunoască aceste practici și să le încurajeze în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC;

74.

subliniază că, pentru reducerea risipei de alimente la nivelul producției, ar trebui utilizate tehnici și tehnologii inovatoare care să permită optimizarea performanței în aceste domenii și transformarea produselor care nu respectă standardele de piață în produse prelucrate;

75.

subliniază că mari cantități de fructe și legume perfect comestibile nu ajung pe piață din motive estetice și din cauza standardelor de comercializare; constată că există inițiative de succes care utilizează astfel de produse și încurajează părțile interesate din sectorul comerțului cu ridicata și al comerțului cu amănuntul să promoveze astfel de practici; solicită Comisiei și statelor membre să stimuleze înființarea unor piețe pentru astfel de produse alimentare și să efectueze cercetări cu privire la relația dintre standardele de comercializare și risipa de alimente în acest context;

76.

invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a influența standardele publice ale Comisiei Economice pentru Europa a ONU (UNECE), cu scopul de a evita irosirea resurselor prin prevenirea generării de deșeuri alimentare;

77.

consideră că este nevoie de intensificarea cooperării între producători și a utilizării organizațiilor de producători pentru a permite și a promova accesul la oportunități de piață secundare, la alte puncte de desfacere și la utilizări alternative ale surplusurilor alimentare care, în caz contrar, ar fi introduse din nou în arătură sau irosite, acordând prioritate reutilizării în scopul consumului uman, precum vânzarea la o cotă inferioară pentru alimentele prelucrate și vânzarea pe piețele locale;

78.

constată că produsele care încă pot fi utilizate în alte scopuri decât cele alimentare, precum transformarea în hrană pentru animale, fertilizarea terenurilor sau utilizarea pentru producerea de compost și energie, ar trebui diferențiate în mod clar de ceea ce este considerat ca fiind deșeu, pentru a nu le afecta reutilizarea;

79.

constată că ar putea fi posibilă reducerea cantității de culturi eliminate dacă acestea s-ar vinde într-un mod mai direct consumatorului, de exemplu, în piețele de producători sau în magazinele agroalimentare, unde lanțurile de comercializare sunt scurte și produsele cumpărate sunt produse locale mai puțin prelucrate;

80.

încurajează statele membre și Comisia să promoveze alimentele locale și să sprijine lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și comercializarea la domiciliu a produselor agricole;

81.

subliniază că produsele locale și regionale, precum și sistemele agricole sprijinite de comunitate permit existența unor lanțuri de aprovizionare mai scurte, care cresc standardele de calitate a produselor și susțin cererile sezoniere, având astfel beneficii sociale, de mediu și economice considerabile;

82.

consideră că lanțurile de aprovizionare scurte pot juca un rol esențial în reducerea risipei de alimente și a ambalării excesive, reducând distanța de transport a alimentelor și asigurând o calitate mai ridicată a acestora și lanțuri alimentare transparente și susținând astfel viabilitatea economică a comunităților rurale;

83.

solicită promovarea fructelor și legumelor de sezon din fiecare stat membru;

84.

solicită acordarea unei atenții deosebite bunăstării animalelor;

85.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de reducere a pierderilor cauzate de nivelul scăzut de bunăstare a animalelor;

86.

subliniază faptul că practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare pot duce la risipa de alimente; invită Comisia și statele membre să analizeze modul în care practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului alimentar generează deșeuri alimentare și, acolo unde este necesar, să creeze un cadru strategic pentru a combate astfel de practici;

87.

consideră că soluționarea probleme practicilor comerciale neloiale va îmbunătăți poziția fermierilor, cele mai slabe verigi din lanț, și, prin scăderea supraproducției și a acumulării de surplusuri, ar putea contribui nu doar la stabilizarea prețurilor și la asigurarea unor prețuri echitabile și rentabile la poarta exploatației pentru fermieri, ci și la reducerea atât a risipei alimentare în cadrul întregului lanț, cât și a pierderilor generate la fermele de familie; subliniază că o remunerație mai echitabilă a producătorilor ar adăuga valoare produselor, determinând o reducere a fenomenului risipei de alimente în segmentele finale ale lanțului de aprovizionare;

88.

subliniază că autoritățile locale și regionale și părțile interesate au o responsabilitate esențială în punerea în aplicare a programelor de reducere și prevenire a risipei de alimente și solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare acest lucru în toate etapele procesului;

89.

invită Comisia să recunoască rolul agențiilor publice care furnizează servicii de interes general în gestionarea deșeurilor și combaterea risipei de alimente și eforturile întreprinderilor precum IMM-urile care contribuie în mod direct la economia circulară;

90.

invită statele membre să încurajeze guvernele locale, societatea civilă, supermarketurile și alte părți interesate relevante să sprijine inițiativele de reducere a risipei de alimente și să contribuie la o strategie alimentară locală, de exemplu prin informarea consumatorilor cu ajutorul unei aplicații mobile cu privire la alimentele nevândute, aliniind cererea și oferta;

91.

salută înființarea unităților alimentare unde pot fi lăsate alimente care pot fi consumate persoanelor care au nevoie („foodsharing”); solicită simplificarea procedurilor pentru a facilita înființarea unor astfel de unități;

92.

consideră că cel mai mare obstacol din UE în calea livrării către persoanele nevoiașe a surplusului de alimente care încă sunt comestibile este faptul că nu există suficiente capacități – sau uneori deloc – în canalele de distribuție; remarcă faptul că organizațiile caritabile și organismele de asistență socială gestionate de stat sau de administrația locală nu dețin suficiente resurse materiale sau umane pentru a transporta și distribui în scopuri caritabile alimentele care încă sunt comestibile; remarcă faptul că acest lucru este valabil în special în majoritatea regiunilor dezavantajate;

93.

remarcă faptul că industria alimentară a adoptat deja inițiative pentru reducerea risipei alimentare, prin consolidarea cooperării cu asociațiile de ajutoare alimentare, printre care băncile de alimente din întreaga Europă;

94.

invită Comisia să promoveze stabilirea, în statele membre, a unor convenții prin care sectorul comerțului cu amănuntul de alimente să distribuie produsele nevândute unor asociații caritabile;

95.

solicită o mai mare implicare a tuturor părților interesate pentru a se asigura că toate alimentele care urmează să expire în curând sunt donate în prealabil în scopuri caritabile; remarcă totuși că încă există bariere în calea donațiilor, în principal de natură juridică; solicită Comisiei să clarifice interpretarea dispozițiilor legale care descurajează donațiile;

96.

este preocupat de faptul că nu a fost încă abordată „clarificarea legislației UE relevante referitoare la deșeuri, alimente și hrană pentru animale, pentru a facilita donarea de alimente și utilizarea fostelor alimente pentru hrana animalelor”, astfel cum a fost anunțată pentru 2016 (29);

97.

salută proiectul de orientări ale UE privind donarea de alimente, ca prim pas în direcția corectă; totuși, în ceea ce privește diversele bariere în calea donării de alimente din legislația UE, consideră că donarea alimentelor nevândute de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie promovată în continuare prin aplicarea unor modificări legislative;

98.

invită Comisia să analizeze modalități prin care societățile din țara de producție să poată dona alimente organizațiilor de caritate, indiferent de limba de pe ambalajul produsului; subliniază că donațiile de bunuri menționate ar trebui să fie posibile atunci când informațiile esențiale pentru menținerea siguranței alimentare, de exemplu informațiile privind alergenii, sunt puse la dispoziția beneficiarilor în limbile oficiale ale statelor lor membre;

99.

invită Comisia și statele membre să faciliteze cooperarea între părțile interesate locale și regionale în materie de donare de alimente prin reducerea costurilor de tranzacție cu scopul de a reduce pragul de participare, de exemplu prin furnizarea unor instrumente-șablon care pot fi adaptate la nevoile specifice locale și care pot fi utilizate de către actorii locali pentru a corela oferta și cererea de alimente în surplus și pentru a organiza logistica într-un mod mai eficient;

100.

salută înființarea „băcăniilor sociale”, precum și a parteneriatelor public-privat cu organizațiile de caritate, pentru a utiliza în cel mai bun mod posibil alimentele comestibile care nu sunt vandabile;

101.

solicită statelor membre să asigure un sprijin instituțional și financiar pentru supermarketurile sociale, deoarece acestea sunt un mediator esențial în donarea de produse alimentare;

102.

solicită ca operatorii din sectorul alimentar care efectuează furnizarea gratuită a surplusului de alimente să asigure practici operaționale corecte, în scopul de a asigura securitatea sănătății și igiena produselor alimentare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 852/2004;

103.

subliniază rolul important pe care autoritățile naționale îl pot avea în a ajuta actorii din întregul lanț alimentar să utilizeze alimentele comestibile și alimentele care se apropie de data expirare, adoptând o abordare de încurajare, și nu una punitivă atunci când pun în aplicare normele de siguranță alimentară;

104.

solicită Comisiei să exploreze posibilitatea și efectele introducerii legii „bunului samaritean”; solicită Comisiei să clarifice modul în care acte legislative precum Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și Directiva 85/374/CEE reglementează răspunderea în cazul donațiilor de alimente;

105.

solicită Comisiei să propună o modificare a Directivei privind TVA care ar autoriza, în mod explicit, scutirile de impozite în cazul donațiilor de alimente; invită statele membre să urmeze recomandările Comisiei și să stabilească o cotă redusă de TVA sau aproape de 0 în cazul în care donarea de alimente este făcută în apropierea datei de expirare recomandate sau în cazul în care produsele sunt invandabile;

106.

invită Comisia să completeze Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (30) cu un act de punere în aplicare care să promoveze utilizarea FEAD pentru a facilita donarea alimentelor în contextul finanțării costurilor de colectare, transport, depozitare și distribuție și care reglementează utilizarea stocurilor de intervenție generate în temeiul PAC; încurajează autoritățile locale, regionale și naționale să sprijine crearea infrastructurii pentru donarea de alimente în regiunile și în zonele în care aceasta este inexistentă, inadecvată sau subdimensionată;

107.

invită Comisia și statele membre să nu devieze resursele FEAD destinate deja băncilor de alimente și organizațiilor de caritate către alte grupuri-țintă;

108.

subliniază că donarea de alimente nu poate fi considerată o măsură clară pentru rezolvarea problemelor de bază ale sărăciei; subliniază, prin urmare, că ar trebui evitate așteptări nerealiste în acest sens; nu se poate pretinde ca donarea de alimente să atenueze problemele sociale și, în același timp, să prevină deșeurile alimentare; invită, prin urmare, Comisia să ia măsuri mai hotărâte pentru prevenirea sărăciei;

109.

invită Comisia și statele membre să fie vigilente în ceea ce privește donarea de alimente și să se asigure că nu este utilizată în vederea creării unei piețe alternative, care ar avea drept consecințe împiedicarea persoanelor nevoiașe să beneficieze de aceste alimente și descurajarea comercianților de la a dona;

110.

solicită Comisiei și statelor membre ca, fără a plasa o sarcină inutilă asupra IMM-urilor și a organizațiilor voluntare, să monitorizeze îndeaproape donarea de alimente pentru a se asigura că aceste alimente sunt deturnate și vândute pe piețe alternative, ceea ce ar împiedica persoanele nevoiașe să beneficieze de alimentele donate și ar descuraja profesioniștii din domeniul comerțului să mai doneze alimente de teama unei concurențe neloiale;

111.

invită toți actorii din cadrul lanțului alimentar să își asume responsabilitatea comună și să pună în aplicare Declarația comună privind risipa alimentară, intitulată „Every Crumb Counts”(„Fiecare firimitură contează”), și „Acordul din sectorul comerțului cu amănuntul privind risipa”; subliniază că sectorul comerțului cu amănuntul interacționează cu milioane de consumatori în fiecare zi și se află într-o poziție privilegiată, care îi permite să crească nivelul de cunoștințe și de sensibilizare cu privire la risipa alimentară, facilitând astfel alegerile în cunoștință de cauză; subliniază faptul că practicile de vânzare, cum ar fi „la un produs cumpărat, al doilea este gratis”, cresc riscul ca consumatorii să cumpere mai mult decât pot folosi; subliniază de asemenea în acest sens, necesitatea de a oferi pachete de dimensiuni mai mici pentru gospodării mai mici; salută faptul că unii comercianți cu amănuntul comercializează produsele alimentare cu o dată-limită de consum apropiată la prețuri reduse, dar consideră că această practică ar trebui să fie mai răspândită;

112.

reiterează faptul că deșeurile de ouă constituie încă una dintre principalele probleme pentru comercianții cu amănuntul; solicită Comisiei să caute modalități de reducere a deșeurilor de ouă, ținând cont de evaluarea științifică realizată de EFSA și solicită statelor membre să informeze în mod adecvat consumatorii cu privire la această chestiune importantă;

113.

invită Comisia să efectueze un studiu cu privire la impactul reformelor politicii agricole comune (PAC) și ale politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) asupra producerii și reducerii risipei de alimente;

114.

subliniază că mijloacele de subzistență ale fermierilor depind de comercializarea produselor lor în condiții echitabile și la prețuri remuneratoare și că pierderile de produse la nivelul exploatațiilor, inclusiv produsele pierdute din cauza evenimentelor climatice extreme sau neobișnuite, cele deteriorate în urma unei calamități naturale sau cele distruse din cauza pierderii unei piețe sau din cauza prețurilor mici conduc la o pierdere a investițiilor și a venitului pentru fermieri; subliniază, în acest sens, că volatilitatea prețurilor pe piețele agricole afectează producția și veniturile fermierilor și poate să genereze o risipă de alimente și că, prin urmare, este necesar ca, în cadrul PAC, să se dezvolte instrumentele adecvate pentru combaterea acestei volatilități;

115.

subliniază că Comisia nu a realizat încă niciun studiu pentru a stabili impactul diferitelor reforme asupra volumului producției agricole și efectele acestora asupra risipei alimentare și invită, prin urmare, Comisia să integreze problema risipei alimentare în viitoarea dezvoltare și punere în aplicare a politicilor din cadrul PAC;

116.

subliniază că risipa de alimente în etapa de producție poate fi și rezultatul deteriorării bazei producției agricole din cauza degradării calității terenurilor, a biodiversității (reducerea polenizării) și a tuturor resurselor naturale și că trebuie să se țină seama de acest fenomen în evoluția dezvoltării agriculturii și a PAC;

117.

încurajează statele membre să profite de întregul potențial al Fondului european pentru pescuit (FEP) și al Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) pentru a reduce risipa de alimente în contextul aruncării peștelui înapoi în mare și pentru a îmbunătăți ratele de supraviețuire ale organismelor cultivate din acvacultură;

118.

își exprimă speranța că obligația de debarcare stipulată de PCP, care în prezent este introdusă treptat, va conduce la echipamente și practici de pescuit mai selective și, astfel, la o cantitate mai mică de pește de aruncat înapoi în mare; observă totuși că obligația de debarcare nu se aplică tuturor speciilor de pește și, prin urmare, este nevoie de măsuri suplimentare;

119.

este preocupat de nivelul de deșeuri care se produce în perioada ulterioară capturii peștelui, având în vedere natura perisabilă a acestuia și parcursul deseori extrem de îndelungat pe care îl urmează peștele în scopuri de procesare, fiind transportat în mod frecvent din Europa în Asia și înapoi în Europa spre comercializare finală;

120.

reamintește importanța noțiunii de „amprentă de apă” a produselor alimentare și a furajelor;

121.

reamintește că Regulamentul (CE) nr. 178/2002 include printre produsele alimentare chiar și apa, „încorporată în mod intenționat în produsele alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor”, precum și faptul că aceasta este o resursă strategică esențială a întregului lanț de aprovizionare cu produse agroalimentare;

122.

subliniază că risipa de alimente, în funcție de calitatea, tipul și cantitatea de apă utilizată pentru producția de alimente, implică, de asemenea, o risipă semnificativă a apei;

123.

reamintește importanța îmbunătățirii gestionării apei în agricultură, a dezvoltării sistemelor de producție alimentară care utilizează apa în mod inteligent (water-smart) și a sporirii securității aprovizionării cu apă și alimente în zonele cele mai expuse riscurilor prezentate de schimbările climatice;

124.

subliniază că soluțiile inovatoare și favorabile mediului în domenii care includ gestionarea coproduselor și a subproduselor din producția de alimente, comerțul cu produse alimentare, depozitarea alimentelor, perioada de valabilitate, tehnologiile digitale și materialele care vin în contact cu alimentele pot oferi un potențial semnificativ pentru reducerea deșeurilor alimentare; încurajează Comisia, statele membre și alte părți interesate să sprijine cercetarea în aceste domenii și să promoveze soluții durabile și eficiente; consideră că serviciile din economia colaborativă sunt importante pentru a crește gradul de conștientizare și a promova consumul durabil; invită Comisia să avanseze inovarea prin proiecte de cercetare finanțate de la bugetul UE, cum ar fi parteneriatul european pentru inovare;

125.

subliniază responsabilitatea tuturor actorilor din cadrul lanțului de aprovizionare, inclusiv a producătorilor de sisteme de ambalare, în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente; subliniază contribuția pozitivă a materialelor și soluțiilor de ambalare a alimentelor pentru prevenirea pierderilor de alimente și a risipei de alimente de-a lungul lanțului de aprovizionare, de exemplu, ambalaje care reduc pierderile de alimente în timpul transportului, depozitării și distribuției și care păstrează calitatea și igiena alimentelor pentru mai mult timp sau care prelungesc termenul de valabilitate; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a face ca ambalajul să fie adecvat scopului (de exemplu, fără ambalare excesivă sau deficitară) și adaptate produsului și exigențelor consumatorului, precum și necesitatea de a lua în considerare durata ciclului de viață a produsului ambalat în ansamblu, inclusiv proiectarea și utilizarea ambalajelor; invită Comisia și statele membre să evalueze avantajele ambalajelor de origine biologică biodegradabile și compostabile, luând în considerare impactul asupra sănătății umane și siguranța alimentară și adoptând o abordare bazată pe ciclul de viață; subliniază faptul că obiectivele de reducere a deșeurilor alimentare ar trebui să fie adoptate în conformitate cu măsurile și obiectivele prevăzute în Directiva 94/62/CE, în special obiectivul privind reducerea substanțială a consumului de ambalaje nereciclabile și a utilizării excesive a ambalajelor;

126.

încurajează Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea și utilizarea de materiale active și inteligente care vin în contact cu alimentele și alte soluții inovatoare, cu o contribuție pozitivă la utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară; subliniază că legislația relevantă privind materialele care vin în contact cu alimentele ar trebui să asigure un nivel maxim de protecție a consumatorilor pentru toate materialele de ambalare, inclusiv materialele importate din țări terțe; invită, prin urmare, Comisia să prezinte norme armonizate la nivelul UE pentru materialele care vin în contact cu alimentele și să acorde prioritate elaborării de măsuri specifice la nivelul UE pentru materiale precum hârtia și cartonul, în conformitate cu rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (31);

127.

recomandă promovarea utilizării de coduri voluntare de bune practici în afaceri, elaborate de organizații sectoriale din sectorul alimentar, de alimentație publică și hotelier pentru a urmări o utilizare optimă a produselor și pentru a promova donarea către sisteme care vizează colectarea excesului de alimente în scopuri sociale;

128.

invită statele membre să încurajeze încheierea de acorduri sau de memorandumuri de înțelegere pentru a promova un comportament responsabil și bune practici în măsură să reducă deșeurile alimentare, printre care și furnizarea operatorilor din sectorul alimentației publice a unor ambalaje reutilizabile, fabricate din materiale reciclabile, care să le permită clienților să își ia la pachet alimentele rămase;

129.

recomandă ca, atunci când este cazul, în sectorul alimentar și hotelier să se utilizeze produse locale și regionale și produse de sezon, pentru a scurta lanțul de producție și de consum, astfel încât să se reducă numărul de etape de procesare și, implicit, cantitatea de deșeuri generate în timpul diferitelor etape;

130.

subliniază că evoluțiile din sectorul digital oferă numeroase oportunități pentru prevenirea generării de deșeuri alimentare, în special, crearea unor platforme online de „salvare a alimentelor” care permit sectorului alimentației publice să ofere porțiile nevândute la prețuri reduse; subliniază faptul că astfel de experimente au adus rezultate semnificative în statele membre în care au fost aplicate;

131.

solicită Comisiei să recunoască contribuția inițiativelor de responsabilitate socială, cum ar fi „Healthy Nutritional Standard”, al cărui obiectiv este acela de a informa mai bine diferitele grupuri de consumatori cu nevoi sau preferințe alimentare speciale cu privire la produsele alimentare prin intermediul etichetării voluntare și coreglementate a alimentelor în restaurante și turism cu scopul de a reduce risipa alimentară în acest domeniu;

132.

invită Comisia și statele membre să coopereze cu țările în curs de dezvoltare pentru a îmbunătăți infrastructura lanțului lor alimentar și a reduce nivelurile lor de risipă de alimente;

133.

îndeamnă toate instituțiile și organismele Uniunii Europene să includă cerința ca ofertele legate de alimentația publică să fie însoțite de planuri de gestionare și reducere a risipei de alimente; solicită chestorilor să acorde prioritate măsurilor de reducere a risipei de alimente în Parlamentul European și încurajează alte instituții europene să urmeze acest exemplu; încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să reducă risipa de alimente în instituțiile publice;

134.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0266.

(2) JO C 227 E, 6.8.2013, p. 25.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0250.

(4) JO C 17, 18.1.2017, p. 28.

(5) JO C 161, 6.6.2013, p. 46.

(6) FAO, 2015. „Food wastage footprint. Impacts on natural resources” (Amprenta risipei de alimente. Efecte asupra resurselor naturale). Roma, 2013.

(7) FAO, 2015. „Food wastage footprint & climate change” (Amprenta risipei de alimente și schimbările climatice).

(8) https://www.wfp.org/hunger/stats.

(9) „The State of Food Insecurity in the World 2015” (Situația insecurității alimentare la nivel mondial), FAO, ONU.

(10) „Development Goals in an Era of Demographic Change” (Obiectivele de dezvoltare în era schimbărilor demografice), Raportul global de monitorizare 2015/2016, Banca Mondială.

(11) http://www.un.org/en/development/desa/news/population/2015-report.html

(12) FUSIONS, „Estimates of European food waste levels” (Estimări privind nivelul deșeurilor alimentare la nivel european), martie 2016.

(13) Eurostat, „People at risk of poverty or social exclusion” (Persoanele expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială).

(14) FUSIONS, „Estimates of European food waste levels” (Estimări privind nivelul deșeurilor alimentare la nivel european), martie 2016.

(15) WRAP, 2015. „Deșeurile alimentare din gospodării în Regatul Unit”, 2015.

(16) FAO (2011): „Global Food Losses and Food Waste” (Pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global).

(17) Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi Europene, „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”, pag. 14.

(18) „Food Loss and Waste Accounting and Reporting Standard” (Standardul de contabilizare și raportare a pierderilor și a risipei de alimente), 2016.

(19) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(20) JO L 304, 22.11.2011, p. 18.

(21) Eurobarometrul Flash 425, „Food waste and date marking” (Deșeurile alimentare și marcarea datei), septembrie 2015.

(22) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(23) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55); Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).

(24) Studiu comparativ privind legislația statelor membre și practicile acestora cu privire la donarea de alimente (2014), comandat de Comitetul Economic și Social European.

(25) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(26) Răspuns comun la două întrebări parlamentare cu solicitare de răspuns scris (E-003730/13, E-002939/13), 7 mai 2013.

(27) Studiu comparativ privind legislația statelor membre și practicile acestora cu privire la donarea de alimente (2014), comandat de Comitetul Economic și Social European.

(28) Document de lucru al serviciilor Comisiei, rezumatul evaluării impactului, evaluare de impact a măsurilor de combatere a risipei de alimente care completează SWD(2014)0207 privind revizuirea obiectivelor UE în materie de gestionare a deșeurilor (SWD(2014)0289, 23.9.2014).

(29) Anexă la Comunicarea Comisiei COM(2015)0614.

(30) JO L 72, 12.3.2014, p. 1.

(31) Texte adoptate, P8_TA(2016)0384.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/44

P8_TA(2017)0208

Evaluarea aspectelor externe ale rezultatelor și administrării serviciilor vamale ca instrument pentru facilitarea comerțului și combaterea comerțului ilicit

Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la evaluarea aspectelor externe ale rezultatelor și administrării serviciilor vamale ca instrument pentru facilitarea comerțului și combaterea comerțului ilicit (2016/2075(INI))

(2018/C 307/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—	având în vedere planul strategic 2016-2020 al DG TAXUD și planul de gestionare 2016 al DG TAXUD din 14 martie 2016 (Ares(2016)1266241),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 21 august 2014 intitulată „Strategia și planul de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale: combaterea riscurilor, consolidarea securității lanțului de aprovizionare și facilitarea comerțului” (COM(2014)0527),

—	având în vedere raportul Comisiei din 19 iulie 2016 intitulat „Raport intermediar privind punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale” (COM(2016)0476),

—	având în vedere Orientările pentru operatorii economici autorizați (TAXUD/B2/047/2011),

—	având în vedere proiectul-pilot UE-China intitulat „Căi comerciale inteligente și sigure” (SSTL),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului privind planul de acțiune vamală al UE de combatere a încălcării DPI pentru perioada 2013-2017 (1),

—	având în vedere raportul DG TAXUD pe 2015 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale ale UE,

—	având în vedere Cadrul strategic pentru cooperare vamală dintre UE și China,

—	având în vedere Planul de acțiune privind cooperarea vamală dintre UE și China privind drepturile de proprietate intelectuală (2014-2017),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 26 februarie 2014 intitulată „Plan de acțiune pentru monitorizarea funcționării regimurilor comerciale preferențiale” (COM(2014)0105),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 2 februarie 2016 intitulată „Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului” (COM(2016)0050),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016 intitulată „Dezvoltarea uniunii vamale a UE și guvernanța acesteia” (COM(2016)0813),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală în țări terțe (2),

—	având în vedere Raportul special nr. 23/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Transportul maritim în UE: în ape tulburi – multe investiții ineficace și nesustenabile”,

—	având în vedere Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului,

—	având în vedere raportul OCDE din 18 aprilie 2016 intitulat „Comerțul ilicit: rețelele infracționale convergente”,

—	având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (3), precum și actele aferente acestuia, și anume actul delegat (Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 (4)), actul de punere în aplicare (Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 (5)), actul delegat provizoriu (Regulamentul delegat (UE) 2016/341 (6)) și programul de lucru (Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 (7)),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (8),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 13 decembrie 2013 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884), precum și avizul Comisiei pentru comerț internațional adresat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor referitor la această propunere (9),

—	având în vedere articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (10),

—	având în vedere principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare afirmat în TFUE,

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la abordarea provocărilor legate de punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii (11),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0162/2017),

întrucât uniunea vamală constituie un pilon de bază al Uniunii Europene, care o transformă într-unul dintre cele mai mari blocuri comerciale din lume, și întrucât o uniune vamală pe deplin funcțională este esențială pentru credibilitatea de care UE are nevoie pentru a-și asigura o poziție puternică la negocierea acordurilor comerciale;

B.	întrucât punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii este esențială pentru apărarea propriilor resurse ale UE, în principal prin taxe vamale, și pentru susținerea intereselor fiscale naționale;

C.	întrucât o uniune vamală complet funcțională reprezintă baza combaterii eficace a fluxurilor financiare ilegale și a spălării banilor legate de activitățile comerciale;

D.	întrucât punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii (CVU), introdus la 1 mai 2016, riscă să fie întârziată din cauza lipsei de finanțare adecvată pentru sisteme informatice comune și funcționale până la 31 decembrie 2020;

întrucât raportul intermediar privind punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale subliniază faptul că finanțarea insuficientă pentru modernizarea sistemelor informatice existente și pentru dezvoltarea unor noi sisteme necesare reprezintă o problemă majoră care împiedică progresele, în special în ceea ce privește noul sistem de control al importurilor; întrucât, în absența unor resurse suplimentare, o serie de măsuri nu vor putea fi puse în aplicare până la finalul anului 2020, astfel cum este prevăzut în strategie și în planul de acțiune; întrucât o amânare ar afecta și punerea în aplicare a angajamentelor asumate în ceea ce privește aspectele vamale în contextul Agendei UE privind securitatea;

F.	întrucât actuala fragmentare a politicilor de control vamal între statele membre nu trebuie să conducă la o situație care creează sarcini administrative și temporale suplimentare sau o denaturare a fluxurilor comerciale interne;

întrucât directiva propusă privind un cadru juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente nu face o distincție clară între sancțiunile penale și cele administrative în cadrul statelor membre, cu respectarea deplină a subsidiarității; întrucât acest lucru ar putea încuraja operatorii economici frauduloși să facă alegeri strategice atunci când importă din țări terțe, ceea ce conduce la o denaturare a colectării impozitelor și la un impact negativ asupra mediului, dovedindu-se astfel o măsură ineficace de descurajare a activităților comerciale ilegale;

H.	întrucât normele și procedurile vamale complexe, precum și criteriile și sancțiunile diferite aplicate de către autorități pot impune sarcini excesive întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), punând o presiune considerabilă pe resursele lor limitate și afectând traseul lor comercial;

întrucât cooperarea vamală eficace între administrațiile vamale, operatorii economici autorizați, forțele de poliție și autoritățile judiciare ale statelor membre, precum și alți actori relevanți, cu țările terțe și la nivel multilateral joacă un rol esențial, dat fiind volumul important al schimburilor comerciale, și reprezintă un element fundamental în lupta împotriva comerțului ilicit, a terorismului, a criminalității organizate, a spălării de bani, a traficului cu specii de faună sălbatică, a evaziunii fiscale, a traficului de droguri și produse din tutun și a medicamentelor falsificate, precum și în protecția drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) din UE, în implementarea și respectarea procedurilor de diligență ale produselor din lanțul valoric global, astfel cum este indicat în strategia „Comerț pentru toți” a Comisiei, și în descoperirea și posibila eliminare a legăturilor dintre actorii frauduloși implicați în activități comerciale ilicite în cadrul lanțurilor de aprovizionare internaționale;

J.	întrucât UE a încheiat acorduri privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal cu Coreea de Sud, Canada, SUA, India, China și Japonia;

întrucât anumiți parteneri comerciali continuă să se afle la originea majorității produselor ilegale sau contrafăcute care intră în Uniune; întrucât partea Malaysiei în cadrul acestor exporturi este doar de aproximativ 2,5 milioane EUR, în vreme ce China și Hong Kong sunt responsabile pentru exporturi de peste 300 de milioane EUR și, respectiv, 100 de milioane EUR; întrucât Belarus a cauzat UE o pierdere fiscală de 1 miliard EUR numai în 2015, exportând produse care au eludat complet normele privind TVA și reglementările în materie de sănătate;

întrucât, potrivit ultimului raport al Comisiei referitor la asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale ale UE, numărul mărfurilor contrafăcute confiscate de autoritățile vamale din Uniune a crescut cu 15 % în perioada 2014 – 2015; întrucât peste 40 de milioane de produse suspectate de a aduce atingere DPI, în valoare totală de aproape 650 de milioane EUR, au fost confiscate la frontierele externe ale Uniunii;

întrucât zonele internaționale de liber schimb, împreună cu țările terțe care sunt cea mai frecventă sursă de comerț ilicit, reprezintă zone de fond potențiale pentru o proliferare continuă a comerțului cu produse ilegale în UE, fapt ce duce la controale vamale mai intensive și care, prin urmare, poate impune analize suplimentare și specifice;

N.	întrucât comerțul cu bunuri contrafăcute poate contribui la finanțarea organizațiilor infracționale active în domeniul terorismului, al traficului de droguri, al armelor de foc, al spălării banilor și al traficului de persoane;

O.	întrucât combaterea contrafacerii este esențială pentru protecția DPI în Europa, pentru păstrarea know-how-ului și pentru stimularea inovării;

întrucât rolul pe care îl joacă vămile în domeniul securității este deosebit de relevant pentru a împiedica organizațiile teroriste să își transfere fondurile și pentru a le întrerupe sursele de venituri, astfel cum este recunoscut în Planul de acțiune al Comisiei pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului;

Q.	întrucât, în contextul comerțului mondial, serviciile vamale joacă un rol important în controlul daunelor provocate economiei oficiale de comerțul ilicit, contribuind totodată la o mai bună înțelegere și la combaterea mai eficace a acestui comerț ilicit;

întrucât rețelele de activități ilicite afectează negativ economiile statelor membre în ceea ce privește creșterea, locurile de muncă, investițiile străine, integritatea piețelor, concurența, comerțul și pierderea veniturilor vamale, aceasta din urmă fiind suportată, în final, de contribuabilii europeni;

întrucât comerțul ilicit este una dintre preocupările principale ale întreprinderilor și prezintă un pericol semnificativ sub forma unor riscuri mondiale tot mai pronunțate în ceea ce privește transparența, integritatea și valoarea financiară, din cauza utilizării mecanismelor comerciale și a lanțurilor de aprovizionare mondiale;

T.	întrucât contrafacerea, comerțul ilegal cu arme și traficul de droguri generează venituri importante pentru criminalitatea organizată transnațională prin intermediul canalelor economice și comerciale ilicite;

întrucât fenomenele de contrabandă, trafic și alte forme de comerț ilicit și ilegal în număr tot mai mare nu numai că au consecințe asupra colectării taxelor vamale de către statele membre și, prin urmare, asupra bugetului Uniunii, ci, în același timp, sunt asociate într-o mare măsură criminalității organizate internaționale, creează riscuri pentru consumatori și au efecte negative asupra funcționării pieței unice, ceea ce subminează condițiile de concurență echitabile pentru toate întreprinderile, în special pentru IMM-uri;

V.	întrucât protecția DPI este de importanță determinantă atât pentru protecția și stimularea economiei UE, cât și pentru creșterea economică și locurile de muncă,

invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a asigura punerea în aplicare coordonată, uniformă și eficientă a noului sistem stabilit prin CVU, descurajând existența unor practici divergente între statele membre după perioada de tranziție prin stabilirea unor orientări de bază comune pentru toate vămile europene; invită, în acest sens, Comisia să dezvolte o analiză de referință și să ofere informații despre operațiunile vamale și procedurile de punere în aplicare a legii în statele membre;

subliniază că nu există niciun sistem pentru identificarea și monitorizarea diferențelor de tratare a operatorilor economici de către autoritățile vamale; invită Comisia să oblige statele membre să ofere informații specifice despre tipul și numărul de controale vamale efectuate la nivelul fiecărui port central;

invită Comisia să coopereze în continuare cu statele membre și cu părțile interesate relevante din domeniul comerțului pentru a aborda lacunele actuale ale sistemelor de control, pentru a dezvolta într-o măsură și mai mare simplificările vamale și a reduce sarcinile administrative asupra comercianților legitimi, având drept obiectiv un comerț mai simplu și mai sigur, asigurând, în același timp, un control adecvat, efectiv, eficient și armonizat la frontierele UE și sprijinul necesar pentru autoritățile competente; subliniază că controalele vamale eficace trebuie să garanteze securitatea, siguranța consumatorilor, respectarea cerințelor de mediu și a reglementărilor în materie de sănătate, precum și interesele economice ale UE, cu un efort deosebit în ceea ce privește protecția DPI și lupta împotriva comerțului ilicit, a terorismului, a spălării banilor, a traficului cu specii de faună sălbatică, a evaziunii fiscale, a traficului de droguri și produse din tutun și a medicamentelor falsificate, precum și combaterea tuturor formelor de concurență neloială cu care se pot confrunta întreprinderile europene care respectă standardele UE;

subliniază că este important să se finalizeze armonizarea controalelor la nivelul tuturor punctelor de intrare a mărfurilor în uniunea vamală, în special pe baza instrumentelor europene deja existente;

invită Comisia să asigure o mai mare colaborare cu sectorul privat în identificarea operatorilor frauduloși; subliniază importanța implicării părților interesate private în combaterea comerțului ilicit, inclusiv a comerțului ilicit cu specii de faună sălbatică și produse cinegetice;

reamintește că ar trebui valorificată oportunitatea oferită de CVU și de normele sale privind sistemele TI interconectate și schimburile electronice pentru a accesa datele privind comerțul fiabil și legal și pentru a le pune la dispoziție prin alte mijloace decât declarațiile vamale, de exemplu, prin intermediul programelor internaționale de schimb reciproc, precum programul AEO (Operator economic autorizat) sau proiectul Căi comerciale inteligente și sigure (SSTL), în scopul facilitării schimburilor;

reamintește că dezvoltarea sistemelor informatice necesare trebuie să beneficieze de finanțare suficientă și invită Comisia și statele membre să asigure disponibilitatea resurselor pentru sistemele informatice necesare în vederea atingerii obiectivelor strategiei și planului de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale;

invită Comisia să promoveze utilizarea la scară mai amplă a programului AEO; subliniază importanța promovării beneficiilor acestuia pentru comerț, respectând, totodată, normele stricte de conformitate, precum și robustețea, fiabilitatea și conformitatea sa cu normele vamale ale țărilor terțe în negocierile privind acordurile comerciale;

solicită Comisiei să coordoneze și să coopereze cu autoritățile vamale, agențiile de frontieră de pe teren și cu părțile interesate din UE, precum și cu partenerii săi comerciali, în domeniul schimbului de date, în special în legătură cu recunoașterea controalelor vamale, a partenerilor comerciali de încredere și a strategiilor de combatere a rețelelor comerciale ilicite; invită Comisia să îmbunătățească și să consolideze cooperarea dintre diferitele sale direcții generale în ceea ce privește chestiunile vamale și, atunci când este necesar, să promoveze o mai bună coordonare între autoritățile vamale și autoritățile de aplicare a legii, în special în domeniul criminalității organizate, al securității și al combaterii terorismului, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

10.

invită Comisia să prezinte o comunicare privind „Cele mai bune practici în domeniul controlului vamal și al aplicării normelor comerciale”, pe parcursul perioadei interimare, pentru a asigura un cadru de referință pentru organismele de control competente din statele membre, a evidenția cele mai bune practici și rezultate, precum și pentru a stabili un set de indicatori-cheie de performanță și a analiza fluxurile comerciale cu produse contrafăcute la punctele de trecere a frontierei;

11.

îndeamnă Comisia să depună eforturi în continuare pentru a pune în aplicare strategia și planul de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale, în special în domeniul disponibilității datelor, al accesului la informații și al schimbului de informații pentru gestionarea riscurilor vamale, precum și al consolidării capacităților;

12.

invită Comisia să prezinte periodic un raport comisiilor responsabile din cadrul Parlamentului European cu privire la monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a strategiei și a planului de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale;

13.

îndeamnă Comisia să analizeze diferitele practici legate de controalele vamale din UE, precum și impactul lor asupra deturnării de comerț, concentrându-se în special pe vămile UE de la frontierele externe;

14.

observă faptul că, astăzi, diferitele proceduri vamale, în special cele referitoare la vămuire, inspecții, sancțiuni și controale, creează o fragmentare, o sarcină administrativă suplimentară, amânări, diferențe în ceea ce privește colectarea impozitelor în statele membre, denaturarea pieței și un impact negativ asupra mediului; subliniază faptul că diferitele proceduri vamale pot deseori favoriza accesul în unele porturi în detrimentul altora, cu importatori ilegali importând bunuri contrafăcute sau subevaluate, ceea ce conduce la livrarea bunurilor la destinația finală pe rute neobișnuite, la realizarea vămuirii într-un alt stat membru decât cel care importă bunurile, fie pentru a reduce probabilitatea de a face obiectul unor controale, fie pentru a complica orice procedură de recuperare potențială; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze această problemă legată de căutarea instanței celei mai favorabile și să evalueze impactul ei asupra comerțului, veniturilor fiscale, climei și taxelor vamale;

15.

reamintește statelor membre și Comisiei importanța de a asigura disponibilitatea la timp a unor resurse suficiente pentru sistemele informatice necesare, astfel încât să se poată îndeplini obiectivele prevăzute în strategia și planul de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale, asigurând în același timp interoperabilitatea sistemelor în beneficiul autorităților vamale, al comercianților legitimi și, în cele din urmă, al consumatorilor, și promovând locuri de muncă și creștere economică în UE;

16.

insistă asupra necesității de a trece de la actualul mediu vamal bazat pe un consum redus de hârtie la un mediu vamal electronic;

17.

solicită Comisiei să colaboreze îndeaproape cu statele membre, cu OCDE și cu Organizația Mondială a Vămilor (OMV) pentru a aborda lacunele actuale ale sistemelor de control vamal, asigurând combaterea comerțului ilicit, a contrafacerii și a fraudei prin controale bazate pe riscuri și coordonate în mod mai sistematic, pe baza unor criterii armonizate pentru inspecții, cele mai bune practici și proceduri și metode de lucru comune, atât în ceea ce privește orele de funcționare, cât și resursele economice și umane și sisteme informatice interoperabile, cu sprijinul prompt și adecvat din partea altor autorități competente; reamintește, în această privință, că este important să se asigure competențe de anchetă pentru toate vămile și agențiile de frontieră ale UE, precum și să se garanteze formarea adecvată a operatorilor acestora;

18.

invită autoritățile vamale din statele membre să utilizeze în mod proactiv facilitățile de partajare a datelor electronice pentru a coopera cu agențiile de aplicare a legii la identificarea anomaliilor în evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale, și a combate astfel fluxurile financiare ilicite și spălarea banilor legată de activitățile comerciale;

19.

invită Comisia să se asigure că aplicarea treptată a CVU aduce o valoare suplimentară operatorilor economici, creând condiții de concurență echitabile în întreaga Uniune și că, totodată, simplificarea accentuată a procedurilor vamale nu creează lacune în cadrul gestionării riscurilor vamale și al sistemelor de control care ar putea îngreuna combaterea eficace a comerțului ilicit; consideră că este esențial să se armonizeze legislația UE în domeniul vamal și invită Comisia și statele membre să asigure verificarea periodică a normelor UE și aplicarea uniformă a acestora de către autoritățile competente, facilitând comerțul internațional și reducând activitățile transnaționale ilegale;

20.

îndeamnă Comisia să colaboreze în continuare cu statele membre în ceea ce privește realizarea de schimburi de bune practici privind proceduri vamale și TVA, prin cooperarea cu diferite autorități competente și, atunci când este cazul, prin alinierea politicilor privind vămile și TVA, pentru a genera sinergii, inclusiv în ceea ce privește găsirea și aplicarea unor soluții juridice și practice la problemele și oportunitățile aferente transporturilor mici, comerțului electronic și simplificărilor;

21.

invită Comisia să ia în considerare, în lumina articolului 23 din Acordul de facilitare a comerțului al OMC, care solicită crearea unui organism pentru facilitarea comerțului, transferul responsabilităților autorităților vamale de la nivel național la nivelul UE în ceea ce privește asigurarea armonizării tratamentelor la punctele de intrare în UE, monitorizarea performanței și a activităților administrațiilor vamale, precum și colectarea și prelucrarea datelor vamale;

22.

invită, în plus, Comisia să efectueze o analiză cost-beneficiu precisă cu privire la implicațiile legate de armonizarea aplicării sancțiunilor penale în vigoare în statele membre pentru a combate activitățile comerciale ilegale și, dacă este cazul, să prezinte o propunere care să cuprindă norme armonizate, respectând întotdeauna principiul subsidiarității, privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor aplicabile în cazul criminalității transnaționale;

23.

încurajează Comisia și statele membre să dezvolte și să sprijine mai mult oportunitățile comune de formare pentru funcționarii vamali din statele membre; subliniază faptul că armonizarea nivelului de pregătire a funcționarilor vamali din Europa va contribui la punerea în aplicare cu succes a Codului vamal al Uniunii;

24.

solicită Comisiei să intensifice cooperarea cu părțile interesate din domeniul comerțului internațional și reprezentanții comerciali cu scopul de a aborda toate provocările ce decurg din punerea în aplicare a CVU, inclusiv normele naționale diferite și divergente, metodele și mijloacele de raportare și îngrijorările IMM-urilor implicate în comerțul cu țări terțe;

25.

reamintește că anumite întreprinderi frauduloase cu sediul în țări terțe se folosesc de comerțul electronic pentru a oferi consumatorilor europeni mărfuri contrafăcute și că unele mărfuri pot fi facturate sub nivelul de preț minim pentru a evita efectuarea unor controale de către autorități sau pot intra profitând de diferențele existente în ceea ce privește facturarea, normele și sancțiunile vamale; invită Comisia să investigheze în continuare aceste probleme, să reflecteze la modul optim de a răspunde riscurilor legate de comerțul electronic și să lucreze îndeaproape cu toți actorii în cauză, inclusiv cu întreprinderile de transport și de curierat, pentru a sprijini statele membre să reducă această practică;

26.

îndeamnă Comisia să se asigure, împreună cu statele membre, că UE aplică într-o măsură cât mai mare Acordul OMC privind facilitarea comerțului (TFA) și continuă să promoveze punerea în aplicare a acestuia de către alți membri ai OMC în beneficiul exportatorilor din UE, inclusiv contribuind la eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare, pentru a sprijini facilitarea comerțului la nivel mondial;

27.

invită Comisia să consolideze cooperarea internațională pentru a dezvolta și mai mult punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune UE pentru gestionarea riscurilor vamale din lanțul de aprovizionare;

28.

invită Comisia să își consolideze cooperarea în domeniul vamal cu principalii săi parteneri comerciali și autoritățile vamale ale acestora și să inițieze un dialog cu principalele țări de origine ale mărfurilor contrafăcute, pentru o colaborare în lupta împotriva fluxurilor financiare ilegale, a spălării banilor, a corupției în sectorul activităților comerciale, a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, a criminalității organizate și a terorismului, toate acestea subminând sănătatea și siguranța consumatorilor, constituind amenințări la adresa societății și a pieței și afectând, totodată, economiile țărilor și să faciliteze în continuare comerțul bilateral, dincolo de angajamentele stricte ale TFA; subliniază că acest lucru nu poate fi realizat decât prin includerea în toate negocierile privind acordurile de liber schimb (ALS) a unor teme ce țin de facilitarea comerțului, cum ar fi norme standardizate privind metodele, transparența, integritatea și responsabilitatea în procedurile vamale, și a unor capitole privind combaterea fraudei și a contrafacerii, sau prin intermediul unor acorduri vamale specifice;

29.

invită Comisia să continue și să aprofundeze cooperarea vamală în domeniul DPI cu țările terțe și cu zonele de liber schimb care sunt cel mai adesea sursa unor activități comerciale ilegale; în acest sens, consideră că este necesar să se intensifice atât cooperarea administrativă la nivel internațional între autoritățile vamale, cât și dezvoltarea de parteneriate cu întreprinderile private, pentru a contracara încălcările legislației vamale și evitarea obligațiilor fiscale;

30.

invită Comisia să întărească cooperarea cu Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și, în special, cu Observatorul European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, pentru a susține inițiativele privind asigurarea respectării DPI, cum ar fi procedurile de facilitare pentru titularii de drepturi prin intermediul unui schimb electronic de date, care ar aduce beneficii și IMM-urilor, și să facă din combaterea contrafacerii și a fraudei una dintre prioritățile sale în cadrul OMC, implicând OCDE și OMV în activitățile desfășurate în acest domeniu; subliniază, prin urmare, că actualul Regulament privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale joacă un rol important în combaterea contrafacerii (încălcarea mărcilor comerciale), a piratării (încălcarea drepturilor de autor) și a contrabandei cu produse sensibile, precum și în domenii precum indicațiile geografice, marcajul de origine și comerțul ilegal; consideră că este esențial ca acest regulament, împreună cu Directiva privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, să fie aplicat în mod corespunzător la nivelul întregii Uniunii și că este necesar ca aplicarea de către autoritățile vamale să fie realizată într-un mod care nu îi împiedică pe comercianții legitimi să își desfășoare activitatea cu bună-credință;

31.

solicită Comisiei să coordoneze mai bine apărarea indicației geografice privind produsele agroalimentare în cadrul Comisiei, dar și cu EUIPO, ca o veritabilă valoare adăugată pe piețele externe; reamintește Comisiei importanța elaborării unei politici la fel de ambițioase privind indicațiile geografice neagroalimentare; reamintește că instituirea unui sistem de protecție a produselor neagricole prin indicații geografice care să fie coerent, simplu, transparent și care să nu impună o povară pe plan administrativ și financiar reprezintă o oportunitate pentru IMM-uri și ar consolida poziția UE în cadrul negocierilor comerciale internaționale;

32.

constată că serviciile vamale se confruntă cu noi tipuri de provocări, care au legătură atât cu noile modalități comerciale, cât și cu securitatea și protecția bunurilor care fac obiectul procedurilor de import sau se află în tranzit internațional cu o destinație în Europa;

33.

observă că eficiența procedurilor vamale este foarte importantă nu numai pentru facilitarea comerțului, ci și pentru aplicarea eficace și rapidă a legii privind contrafacerea și contrabanda cu bunuri supuse accizelor care pătrund în UE; consideră că serviciile vamale combină două funcții principale, și anume deplasarea în siguranță a bunurilor, protejând astfel consumatorii din UE, și aplicarea prevederilor din acordurile comerciale;

34.

consideră că sunt de primă importanță și trebuie îmbunătățite performanța și calitatea procedurilor de control vamal în ceea ce privește tranzitul de bunuri, mai ales pentru operațiunile de transport pe mare și rutier în porturi și la frontiere; regretă că există în prezent o diferență factuală între tipurile de controale efectuate în Uniune, fiind favorizate anumite căi de acces, în special porturile, în detrimentul altora, în cazul cărora controalele efectuate sunt mai stricte; consideră că este necesar să se asigure tehnici de control omogene și standardizate în toate statele membre pentru trierea bunurilor în porturi și la frontiere, prin promovarea unor strategii de control moderne, care utilizează tehnologii avansate și bazate pe gestionarea riscurilor;

35.

consideră că statele membre ar trebui să axeze controalele vamale și, în măsura posibilului, alte controale pertinente la frontieră pe transporturile care prezintă un risc ridicat, selectate prin sondaj pe baza criteriilor de selecție obișnuite, inclusiv a celor legate de caracterul și descrierea bunurilor, țara de origine, țara din care au fost trimise bunurile, valoarea lor, istoricul respectării normelor de către comercianți și modul de transport;

36.

sprijină orice efort de promovare a integrității în comerțul internațional prin adoptarea în UE, până în 2020, a unor proceduri vamale integral electronice, astfel cum se prevede în noul Cod vamal al UE, care vor îmbunătăți transparența eșantionării în vederea controlului bunurilor și containerelor;

37.

este de părere că este necesară o mai bună coordonare între Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței, nu doar pentru a combate contrafacerea, ci și pentru a reduce comerțul cu produse ilegale care încalcă legislația Uniunii în domeniul proprietății intelectuale;

38.

subliniază rolul OLAF în anchetarea cazurilor de sustragere de la plata taxelor la import (inclusiv a taxelor convenționale, a taxelor antidumping și a taxelor compensatorii) pentru toate tipurile de mărfuri și bunuri, în special în cazurile care implică utilizarea declarațiilor de origine false (atât în regimurile preferențiale, cât și în cele nepreferențiale) și subevaluarea mărfurilor și descrierea necorespunzătoare a acestora; invită OLAF să joace un rol mai activ în coordonarea investigațiilor conexe desfășurate de către serviciile naționale vamale ale statelor membre ale UE și de alți parteneri, atât în interiorul, cât și în afara UE;

39.

subliniază că operațiunile vamale comune periodice joacă un rol esențial în protejarea finanțelor publice ale UE, identificând punctele de risc de pe rutele comerciale specifice și protejând cetățenii și întreprinderile care respectă legea, împiedicând produsele ilegale să pătrundă în UE; invită OLAF să își intensifice sprijinul acordat autorităților vamale din statele membre ale UE, precum și din unele țări terțe, efectuând mai multe operațiuni vamale comune, prin intermediul infrastructurii sale tehnice, a instrumentelor sale TI și de comunicare și prin intermediul măsurilor de sprijin administrativ, financiar și în domeniul analizei strategice, pentru a îmbunătăți eficacitatea serviciilor vamale în efectuarea unor controale specifice la nivel european;

40.

consideră că țările care beneficiază de un tratament preferențial ar trebui să fie monitorizate de Comisie mai strict, pe baza unei analize standard a riscurilor, în special pentru a verifica respectarea regulilor de origine și a celor privind cumulul de origine; consideră, în acest context, că unul dintre elementele determinante ale strategiilor de control și ale trasabilității este verificarea originii produselor importate și a valabilității documentelor care acordă un tratament preferențial;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 80, 19.3.2013, p. 1.

(2) JO C 407, 4.11.2016, p. 18.

(3) JO L 269, 10.10.2013, p. 1.

(4) JO L 343, 29.12.2015, p. 1.

(5) JO L 343, 29.12.2015, p. 558.

(6) JO L 69, 15.3.2016, p. 1.

(7) JO L 99, 15.4.2016, p. 6.

(8) JO L 181, 29.6.2013, p. 15.

(9) A se vedea raportul A8-0239/2016.

(10) JO L 83, 27.3.2015, p. 16.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0011.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/52

P8_TA(2017)0210

Raportul anual pe 2014 privind subsidiaritatea și proporționalitatea

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la raportul anual pe 2014 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2015/2283(INI))

(2018/C 307/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 16 decembrie 2003 și versiunea mai recentă, Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016,

—	având în vedere Protocolul nr. 1 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere măsurile practice convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru aplicarea articolului 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în cazul acordurilor în primă lectură,

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011 (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010) (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă (4),

—	având în vedere Acordul de cooperare semnat la 5 februarie 2014 între Parlamentul European și Comitetul Regiunilor,

—	având în vedere Raportul anual pe 2014 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2015)0315),

—	având în vedere Raportul anual pe 2014 al Comitetului Regiunilor privind subsidiaritatea,

—	având în vedere rapoartele bianuale ale COSAC privind Evoluțiile în procedurile și practicile Uniunii Europene relevante pentru controlul parlamentar din 19 iunie 2014, 14 noiembrie 2014, 6 mai 2015 și 4 noiembrie 2015,

—	având în vedere articolele 52 și 132 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0114/2017),

A.	întrucât în 2014 Comisia a primit 21 de avize motivate referitoare la 15 propuneri ale Comisiei; întrucât în total au fost înregistrate 506 contribuții, inclusiv cele din cadrul dialogului politic;

B.	întrucât în 2014 trei camere parlamentare naționale (Folketing din Danemarca, Tweede Kamer din Țările de Jos și House of Lords din Regatul Unit) au prezentat rapoarte cu propuneri detaliate privind modalitățile de consolidare a rolului parlamentelor naționale în procesul de luare a deciziilor;

C.	întrucât prin intermediul Acordului de cooperare dintre Parlamentul European și Comitetul Regiunilor, semnat la 5 februarie 2014, ambele instituții s-au angajat să coopereze pentru a îmbunătăți legitimitatea Uniunii Europene;

D.	întrucât la 19 mai 2015 Comisia a adoptat un pachet de măsuri privind o mai bună legiferare cu noi orientări integrate privind o mai bună legiferare, inclusiv orientări actualizate privind evaluarea subsidiarității și proporționalității în contextul evaluării impactului noilor inițiative;

întrucât în 2014 Unitatea de evaluare a impactului din cadrul Parlamentului European a elaborat 31 de evaluări inițiale, două evaluări detaliate și trei evaluări de impact înlocuitoare sau complementare cu privire la evaluările de impact ale Comisiei și o evaluare de impact cu privire la amendamente;

întrucât competențele delegate în actele legislative ale Uniunii sunt conferite în cazurile în care este nevoie de flexibilitate și eficiență, iar acestea nu pot fi asigurate prin procedura legislativă ordinară; întrucât adoptarea normelor esențiale subiectului avut în vedere este rezervată legiuitorilor;

G.	întrucât subsidiaritatea și proporționalitatea sunt aspecte esențiale în contextul evaluărilor retrospective, care analizează dacă acțiunile UE produc efectiv rezultatele scontate în ceea ce privește eficiența, eficacitatea, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE.

salută interesul permanent pentru principiile subsidiarității și proporționalității, care constituie, potrivit tratatelor, unele dintre principiile după care se orientează Uniunea Europeană atunci când alege să acționeze și care ar trebui să fie considerate parte integrantă a procesului decizional al UE; reamintește faptul că, pentru fiecare inițiativă legislativă nouă, Tratatul obligă Comisia să verifice dacă UE are dreptul să acționeze și dacă această acțiune este justificată din motive de subsidiaritate și proporționalitate și că fiecare inițiativă este însoțită de o expunere de motive care prezintă, printre altele, modalitatea în care se conformează acestor principii;

subliniază că verificările subsidiarității efectuate de parlamentele naționale ale statelor membre constituie unele dintre instrumentele importante pentru reducerea așa-numitului „deficit democratic” și pentru cooperarea dintre instituțiile europene și naționale; subliniază rolul pe care parlamentele naționale îl joacă în garantarea faptului că deciziile sunt luate la nivelul cel mai eficace și cât mai aproape posibil de cetățean; subliniază că adoptarea actelor legislative necesită acordul unei largi majorități în Consiliu, format din miniștrii naționali ai tuturor statelor membre, care sunt responsabili din punct de vedere politic în fața parlamentelor lor naționale, ceea ce constituie o altă modalitate în care principiul subsidiarității este respectat pe deplin;

remarcă scăderea semnificativă a numărului de avize motivate primite în 2014 din partea parlamentelor naționale; subliniază, totuși, că această diminuare ar putea fi rezultatul unui număr mai scăzut de propuneri legislative din partea Comisiei; atrage atenția asupra faptului că în 2014 nicio propunere a Comisiei nu a fost supusă mecanismului de control al subsidiarității în conformitate cu Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește că mecanismul de control al subsidiarității a fost inițiat de două ori în trecut (o dată în 2012 și o dată în 2013), ceea ce demonstrează că sistemul funcționează;

constată că, față de anul 2013, în 2014 numai 15 camere au emis avize motivate, ceea ce reprezintă o scădere cu aproximativ 50 % a participării în rândul tuturor celor 41 de camere;

salută faptul că, în 2014, toate instituțiile UE au jucat un rol activ în asigurarea controlului respectării principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană; remarcă cu satisfacție că dialogul politic dintre Comisia Europeană și parlamentele naționale s-a intensificat, inclusiv prin diferitele vizite ale comisarilor la parlamentele naționale;

observă, cu toate acestea, că majoritatea avizelor formulate de parlamentele naționale provin doar de la câteva camere naționale; încurajează celelalte camere să se implice mai mult în dezbaterea europeană;

observă că unele parlamente naționale au constatat că, în anumite propuneri legislative ale Comisiei, justificarea subsidiarității și a proporționalității este insuficientă sau chiar inexistentă; invită Comisia să-și îmbunătățească expunerile de motive, furnizând întotdeauna o analiză detaliată, cuprinzătoare și susținută prin fapte a propunerilor sale din perspectiva subsidiarității și proporționalității, ceea ce ar ajuta parlamentele naționale să efectueze o examinare mai eficientă a acestor propuneri;

ia act de faptul că, în opinia Comitetului de evaluare a impactului, aproximativ 32 % dintre evaluările de impact analizate de acesta în 2014 cuprindeau analize nesatisfăcătoare ale principiului subsidiarității sau proporționalității sau ale ambelor; constată că această proporție este similară celor din anii anteriori și consideră, prin urmare, că pot fi necesare îmbunătățiri;

constată, în legătură cu cele de mai sus, importanța crucială a evaluărilor de impact ca instrumente de sprijinire a activității de adoptare a deciziilor în cadrul procesului legislativ și subliniază, în acest context, necesitatea luării în considerare în mod corespunzător a aspectelor referitoare la subsidiaritate și la proporționalitate; salută, în această privință, pachetul de măsuri privind o mai bună legiferare adoptat de Comisie la 19 mai 2015, care intenționează să asigure că legislația UE servește mai bine interesele cetățenilor, ceea ce, printre altele, abordează preocupările ridicate de Comitetul de evaluare a impactului privind subsidiaritatea și proporționalitatea; salută includerea unei explicații mai detaliate de către Comisie a modului în care propunerile legislative respectă obligațiile juridice ale subsidiarității și proporționalității, inclusiv în analizele sale de impact; subliniază însă că pachetul de măsuri privind o mai bună reglementare trebuie să fie folosit pentru a crea o legislație europeană solidă în domenii în care progrese reale și o valoare adăugată pot fi obținute cel mai bine la nivel european;

10.

reamintește importanța rapoartelor anuale privind subsidiaritatea și proporționalitatea elaborate de Comisie; invită Comisia, în acest sens, să prezinte rapoarte anuale mai detaliate privind subsidiaritatea și proporționalitatea, care să cuprindă o analiză mai aprofundată a principiului proporționalității;

11.

salută rapoartele elaborate de o serie de parlamente naționale, în special de Folketing din Danemarca, Tweede Kamer din Țările de Jos și de House of Lords din Regatul Unit, ca o contribuție de valoare la dezbaterea privind rolul parlamentelor naționale în procesul decizional la nivelul UE și ia act de propunerile cuprinse în acestea; ia act de faptul că aceste rapoarte conțin idei cu privire la modul în care se poate extinde domeniul mecanismului de control al subsidiarității, sugerând că avizele motivate ar trebui să se refere și la conformitatea cu principiul proporționalității; consideră totuși că punerea în practică a acestor propuneri necesită o evaluare atentă și o revizuire a tratatelor și protocoalelor relevante, deoarece acestea nu sunt reflectate în tratatele existente; încurajează și alte parlamente naționale să își exprime punctele de vedere cu privire la rolul pe care parlamentele naționale ar trebui să îl joace în procesul decizional la nivelul UE; salută participarea parlamentelor naționale în dezbaterea europeană și le încurajează să coopereze tot mai îndeaproape între ele și cu Parlamentul European;

12.

sugerează că o eventuală revizuire a tratatelor și a protocoalelor la acestea ar trebui să ia în considerare măsura în care avizele motivate ar trebui să fie limitate la examinarea temeiurilor de subsidiaritate sau ar trebui să cuprindă și evaluări ale proporționalității, la numărul adecvat de răspunsuri din partea parlamentelor naționale pentru a se declanșa mecanismul de control al subsidiarității și care ar trebui să fie efectul în cazurile în care este atins pragul pentru aceste proceduri, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

13.

ia act de faptul că o serie de parlamente naționale și-au exprimat interesul, în cadrul Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii (COSAC), față de propunerea de introducere a unui mecanism de „cartonaș verde”, ca instrument de îmbunătățire a dialogului politic; este de părere că ar trebui avută în vedere introducerea acestui mecanism de „cartonaș verde”, care le-ar oferi parlamentelor naționale posibilitatea de a-i sugera Comisiei să examineze o inițiativă legislativă; sugerează, în acest context, că s-ar putea analiza numărul necesar de parlamente naționale pentru declanșarea unei astfel de proceduri, precum și amploarea impactului acesteia; subliniază faptul că eventuala introducere a acestui mecanism nu ar trebui să submineze instituțiile UE și procedura legislativă ordinară;

14.

ia act de solicitarea formulată de unele parlamente naționale de a prelungi termenul de opt săptămâni care le este acordat pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul nr. 2; consideră, în acest sens, că ar trebui avută în vedere chestiunea perioadei adecvate în care parlamentele naționale ar trebui să emită avize motivate dacă ar solicita acest lucru din cauza unor constrângeri legate de timp, pe baza unor motive obiective justificate, cum ar fi dezastrele naturale și perioadele de vacanță, care urmează să fie convenită între parlamentele naționale și Comisie; consideră că acest lucru ar putea fi realizat printr-o acțiune politică convenită în primul rând între instituții și parlamentele naționale, fără a se provoca vreo întârziere în ce privește adoptarea legislației pertinente; subliniază că această perioadă ar trebui să respecte un echilibru just între dreptul parlamentelor naționale de a ridica obiecții din motive de subsidiaritate și eficiența cu care Uniunea ar trebui să răspundă cererilor cetățenilor; observă, în această privință, că parlamentele naționale au oportunitatea de a interveni și de a examina chestiunea respectării subsidiarității, înainte de prezentarea unei inițiative legislative de către Comisie prin cărțile verzi și cele albe sau a programului său anual de lucru; consideră că, de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, implicarea parlamentelor naționale în afacerile UE a crescut în mod semnificativ, inclusiv prin contacte regulate cu alte parlamente naționale;

15.

consideră că dacă statele membre convin să extindă termenul acordat parlamentelor naționale pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul nr. 2, acest fapt ar trebui inclus într-o viitoare revizuire a tratatului; o astfel de prelungire a termenului ar putea fi prevăzută ulterior și în legislația secundară;

16.

reamintește că în orice moment în cadrul procedurii de consultare sau în cadrul dialogului politic, parlamentele naționale pot exprima îndoieli referitoare la principiul subsidiarității, sub forma unui aviz adresat Comisiei;

17.

le solicită parlamentelor naționale și Parlamentului European să colaboreze cu mai multă eficacitate, inclusiv prin stabilirea unor contacte informale între deputații în Parlamentul European și membrii parlamentelor naționale cu privire la domenii de politică specifice;

18.

consideră că este important ca parlamentele naționale și regionale să fie sprijinite prin instrumente care să permită schimbul de informații, cum ar fi crearea unei platforme informatice care să poată fi accesată de cetățenii UE; subliniază că, în special deoarece numărul avizelor motivate primite de la parlamentele naționale în 2014 a rămas neschimbat în raport cu numărul de propuneri ale Comisiei, trebuie să fie elaborat un mecanism pentru ameliorarea participării parlamentelor naționale la procesul legislativ al UE, respectând totuși pe deplin competențele fiecărei instituții și principiul subsidiarității;

19.

încurajează recurgerea la cooperare interparlamentară pentru a consolida rolul parlamentelor naționale în procesul legislativ al UE; subliniază importanța unei mai bune utilizări a instrumentelor interparlamentare aflate la dispoziția parlamentelor naționale, precum COSAC, reuniunile interparlamentare organizate de Parlamentul European și Conferința interparlamentară pentru politica externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună;

20.

consideră că este important ca parlamentele naționale să conștientizeze în mai mare măsură rolul lor specific în procesul decizional european și să promoveze în continuare utilizarea platformei de schimburi interparlamentare a UE (IPEX), care facilitează schimbul de informații; reamintește că consultările publice organizate periodic de către Comisie ar putea fi o sursă de informații, însă acestea sunt în mare măsură neutilizate de membrii parlamentelor naționale;

21.

recomandă să fie utilizată în continuare rețeaua reprezentanților parlamentelor naționale pentru a mări gradul de conștientizare a principiilor subsidiarității și proporționalității și pentru a îmbunătăți funcționarea IPEX;

22.

consideră că avizele motivate emise de parlamentele naționale în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Protocolul nr. 2 trebuie luate în considerare în mod adecvat de către toate instituțiile UE în cursul procesului decizional la nivelul Uniunii și, în acest context, îndeamnă instituțiile UE să ia măsurile necesare în această privință;

23.

reamintește că principiul proporționalității, consacrat în articolul 5 TUE, prevede că „acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor”; subliniază că Curtea de Justiție a statuat că principiul proporționalității „impune ca mijloacele puse în aplicare printr-o dispoziție de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora”;

24.

invită Comisia să efectueze în mod sistematic evaluări aprofundate ale proporționalității pentru fiecare propunere legislativă, care ar trebui să includă o analiză adecvată a diferitelor opțiuni legislative aflate la dispoziția sa și o explicare de substanță a impacturilor ecologice, sociale și economice așteptate de la alternativa aleasă, precum și a efectelor sale potențiale asupra competitivității și IMM-urilor; consideră că aceste evaluări ale proporționalității ar trebui să ajute Comisia să elimine alternativele cu un impact disproporționat sau care împovărează în mod inutil persoanele, întreprinderile, în special IMM-urile, societatea civilă, angajații și alte entități implicate și ar trebui să permită o mai bună examinare a propunerilor din perspectiva proporționalității; consideră că ar putea fi luată în considerare extinderea domeniului de aplicare al avizelor motivate, astfel încât să fie inclusă și respectarea principiului proporționalității;

25.

invită Comisia să evalueze, cu asistența parlamentelor naționale, posibilitatea stabilirii unor orientări fără caracter obligatoriu, care să faciliteze sarcina parlamentelor naționale de a evalua conformitatea proiectelor de acte legislative cu principiile subsidiarității și proporționalității;

26.

salută declarația președinților Camerei Deputaților din Italia, Adunării Naționale din Franța, Bundestag-ului german și Camerei Deputaților din Luxemburg care au subliniat că „este nevoie de mai multă, nu de mai puțină Europă pentru a răspunde provocărilor cu care ne confruntăm, atât la nivel intern, cât și la nivel extern”.

27.

reafirmă că ar putea fi introduse deja mai multe inițiative pentru îmbunătățirea și eficientizarea colaborării dintre instituțiile europene și parlamentele naționale, în special:

—	propune ca avizele motivate ale parlamentelor naționale, adresate conform articolului 6 din Protocolul nr. 2 anexat la TUE și TFUE, să fie transmise colegiuitorilor fără întârziere;

—	sugerează că Comisia ar putea pregăti orientări pentru avizele motivate privind subsidiaritatea, cu implicarea parlamentelor naționale și fără a submina puterea lor discreționară;

—	încurajează parlamentele naționale să își împărtășească observațiile privind evaluările efectuate de Comisie;

28.

consideră că Comisia, Consiliul și Parlamentul ar trebui să acorde atenția cuvenită evaluărilor privind respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității realizate de Comitetul Regiunilor, când acesta emite avize cu privire la propunerile legislative;

29.

subliniază faptul că legislația ar trebui să fie ușor de înțeles și clară, să le permită părților să își înțeleagă ușor drepturile și obligațiile, să includă cerințe adecvate privind raportarea, monitorizarea și evaluarea, să evite costurile disproporționate și să fie ușor de aplicat în practică.

30.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0103.

(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061.

(3) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117.

(4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/57

P8_TA(2017)0211

Tehnologia financiară: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la tehnologia financiară: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar (2016/2243(INI))

(2018/C 307/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la monedele virtuale (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la accesul la finanțare al IMM-urilor și creșterea diversității finanțării IMM-urilor în cadrul uniunii piețelor de capital (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul (3),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulat „Uniunea piețelor de capital – Accelerarea reformelor” (COM(2016)0601),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 mai 2016, intitulat „Crowdfunding in the EU Capital Markets Union” (Finanțarea participativă în Uniunea piețelor de capital din UE) (SWD(2016)0154),

—	având în vedere documentul de consultare publică al Comisiei din 10 ianuarie 2017 intitulat „Construirea unei economii europene a datelor” (COM(2017)0009),

—	având în vedere raportul autorităților europene de supraveghere din 16 decembrie 2016 referitor la automatizare în consilierea financiară,

—	având în vedere documentul de dezbatere al autorităților europene de supraveghere din 19 decembrie 2016 privind utilizarea de volume mari de date de către instituțiile financiare (JC 2016 86),

—	având în vedere avizul Autorității Bancare Europene din 26 februarie 2015 privind finanțarea participativă bazată pe creditare (ABE/Op/2015/03),

—	având în vedere documentul de dezbatere al Autorității Bancare Europene din 4 mai 2016 privind utilizarea inovativă a datelor privind consumatorii de către instituțiile financiare (ABE/DP/2016/01),

—	având în vedere avizul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe din 18 decembrie 2014 privind finanțarea participativă bazată pe investiții (ESMA/2014/1378),

—	având în vedere raportul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe din 7 ianuarie 2017 privind tehnologia registrelor distribuite aplicată piețelor de valori mobiliare,

—	având în vedere raportul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere din 7 septembrie 2016 referitor la riscurile și vulnerabilitățile sistemului financiar al UE,

—	având în vedere tabloul de riscuri bazat pe date din trimestrul al treilea 2016, elaborat de Autoritatea Bancară Europeană,

—	având în vedere tabloul de riscuri din martie 2016 elaborat de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA),

—	având în vedere cel de-al cincilea raport al EIOPA din 16 decembrie 2016 privind tendințele consumatorilor (EIOPA-BoS-16-239),

—	având în vedere tabloul de riscuri din trimestrul al patrulea 2016, elaborat de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe,

—	având în vedere Studiul ocazional al Băncii Centrale Europene nr. 172 din aprilie 2016, intitulat „Distributed ledger technologies in securities post-trading: Revolution or evolution?” (Tehnologiile registrelor distribuite în post-tranzacționarea valorilor mobiliare: revoluție sau evoluție?),

—	având în vedere documentul Comitetului pentru plăți și infrastructuri de piață din februarie 2017, intitulat „Tehnologia registrelor distribuite în plăți, compensări și decontări: un cadru analitic”,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0176/2017),

întrucât prin tehnologie financiară („FinTech”) ar trebui să se înțeleagă servicii furnizate sau care sunt posibile prin intermediul noilor tehnologii, care afectează întregul sector financiar în toate componentele sale, de la sectorul bancar la cel al asigurărilor, al fondurilor de pensii, al consilierii în materie de investiții, al serviciilor de plată și al infrastructurilor de piață;

B.	întrucât serviciile financiare s-au bazat întotdeauna pe tehnologie și au evoluat în pas cu inovarea tehnologică;

întrucât orice participant la piață poate recurge la FinTech, indiferent de tipul de persoană juridică; întrucât lanțul valoric din sectorul serviciilor financiare integrează din ce în ce mai mult actori alternativi, cum ar fi întreprinderile nou-înființate sau întreprinderile importante din domeniul tehnologiei; întrucât, prin urmare, acest termen include o gamă largă de întreprinderi și servicii, care diferă foarte mult între ele, ridică provocări diferite, iar lor li se aplică reglementări diferite;

întrucât o gamă largă de evoluții FinTech sunt sprijinite de noile tehnologii, cum ar fi aplicațiile pentru tehnologia registrelor distribuite (DLT), mijloacele de plată inovatoare, consilierea robotizată, volumele mari de date, utilizarea tehnologiei de tip cloud computing, soluții inovatoare de integrare și identificare a clienților, platformele de finanțare participativă și multe altele;

E.	întrucât investițiile în aplicațiile FinTech reprezintă miliarde de euro și continuă să crească în fiecare an;

F.	întrucât aplicațiile tehnologice evoluează în ritmuri diferite, iar amploarea și impactul dezvoltării lor rămân incerte, însă ele au potențialul de a transforma sectorul financiar în mod substanțial; întrucât unele aplicații FinTech ar putea, într-o zi, să capete o importanță sistemică;

G.	întrucât evoluțiile FinTech ar trebui să contribuie la dezvoltarea și competitivitatea sistemului financiar european și ale economiei europene, inclusiv la bunăstarea cetățenilor europeni, consolidând totodată stabilitatea financiară și asigurând un nivel maxim de protecție a consumatorilor;

întrucât FinTech poate aduce beneficii importante pentru consumatori și întreprinderi, cum ar fi servicii financiare mai rapide, mai ieftine, mai personalizate, mai cuprinzătoare, mai rezistente, mai transparente și mai bune și poate deschide numeroase oportunități de afaceri pentru antreprenorii europeni; întrucât, în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul, experiența consumatorului este forța motrice pentru actorii de pe piață; întrucât progresul și inovarea în sectorul financiar nu ar trebui să excludă numerarul ca mijloc de plată;

I.	întrucât dezvoltarea de noi servicii financiare și digitalizarea serviciilor existente vor modifica dinamica pieței pentru sectorul serviciilor financiare, prin introducerea unor noi forme de concurență, inovare și parteneriate și prin externalizarea de către actori și între aceștia;

întrucât promovarea concurenței loiale, neutralizarea rentelor economice, în cazul în care acestea există, precum și crearea unor condiții de concurență echitabile pentru serviciile financiare în UE constituie condiții prealabile pentru stimularea FinTech în Europa și pentru realizarea cooperării între toți actorii implicați;

K.	întrucât cercetarea economică a arătat că eficiența costurilor sistemului financiar ar putea conduce la scăderea prețurilor de consum pentru produsele și serviciile financiare cu amănuntul; întrucât FinTech poate contribui la această scădere de prețuri;

întrucât soluțiile FinTech pot îmbunătăți accesul la capital, mai ales pentru IMM-uri, prin servicii financiare transfrontaliere, creditare alternativă și canale de investiții, cum ar fi finanțarea participativă și creditarea de la persoană la persoană, consolidând astfel uniunea piețelor de capital;

M.	întrucât evoluțiile FinTech pot facilita, de asemenea, fluxurile financiare transfrontaliere și integrarea piețelor de capital în Europa și, prin urmare, pot încuraja activitățile comerciale transfrontaliere, permițând astfel realizarea uniunii piețelor de capital;

întrucât evoluțiile FinTech, în special în ceea ce privește soluțiile de plată interne și transfrontaliere, pot sprijini, de asemenea, dezvoltarea în continuare a unei piețe unice a bunurilor și serviciilor și pot favoriza realizarea obiectivelor G20 și G8 „5x5” de reducere a costurilor remiterilor de bani;

întrucât FinTech poate constitui un instrument eficient pentru incluziunea financiară, deoarece poate da acces la servicii financiare personalizate pentru persoane care în trecut nu au avut acces la acestea, creșterea devenind astfel mai favorabilă incluziunii; întrucât găsirea unor soluții la problemele reprezentate de educația financiară și competențele digitale în rândul cetățenilor europeni este necesară pentru ca FinTech să genereze incluziune financiară reală;

întrucât legislația, reglementarea și supravegherea trebuie să se adapteze la inovare și să aducă un echilibru corect între stimulentele pentru protecția inovatoare a consumatorilor și a investitorilor și stabilitatea financiară; întrucât în domeniul FinTech trebuie să existe o atitudine mai echilibrată între „reglementarea instituției” și „reglementarea activității”; întrucât interacțiunea complexă dintre FinTech și actualul cadru de reglementare poate avea ca rezultat neconcordanțe, întreprinderile și furnizorii de servicii fiind reglementați în mod diferit, chiar dacă desfășoară activități în esență identice, iar unele activități nefiind reflectate în mod adecvat în definiție și/sau în domeniul activităților în reglementarea actuală; întrucât actualul cadru al UE pentru protecția investitorilor și a consumatorilor de servicii financiare nu abordează în mod corespunzător toate inovațiile din domeniul FinTech;

întrucât autoritățile europene de supraveghere (AES) au început să identifice potențialele riscuri și beneficii ale respectivelor tehnologii financiare inovatoare; întrucât autoritățile naționale competente monitorizează aceste evoluții tehnologice și au abordări diferite; întrucât, până în prezent, dezvoltarea unui ecosistem FinTech în Europa a fost împiedicată de reglementări divergente la nivelul statelor membre, precum și de o lipsă de colaborare pe piețe; întrucât o acțiune decisivă din partea UE în vederea promovării unei abordări comune asupra FinTech este importantă pentru dezvoltarea unui ecosistem FinTech solid în Europa;

întrucât FinTech poate contribui la reducerea riscului în sistemul financiar prin descentralizarea și deconcentrarea riscurilor, la compensarea și decontarea în timp mai scurt a plăților în numerar și a operațiunilor cu titluri de valoare, precum și la o mai bună gestionare a garanțiilor și la optimizarea capitalului;

întrucât se poate aștepta ca FinTech să aibă unele dintre cele mai semnificative efecte asupra lanțului valoric post-tranzacționare, care include servicii cum ar fi compensarea, decontarea, depozitarea activelor și raportarea conform reglementărilor, în care tehnologii precum tehnologia registrelor distribuite ar putea avea potențialul de a remodela întregul sector; întrucât, în cadrul acestui lanț valoric, anumiți intermediari, cum ar fi depozitarii, contrapărțile centrale și depozitarii centrali de titluri de valoare, ar putea deveni redundanți pe termen lung, în timp ce alte funcții vor trebui să fie în continuare realizate de către entități independente și reglementate;

T.	întrucât RegTech poate aduce beneficii considerabile pentru instituțiile financiare și pentru autoritățile de supraveghere, permițând utilizarea noilor tehnologii în scopul îndeplinirii mai transparente, mai eficiente și în timp real a cerințelor de conformitate și de reglementare;

U.	întrucât InsurTech se referă la servicii de asigurare furnizate prin intermediul noilor tehnologii, de exemplu prin consiliere automatizată, evaluarea riscurilor și volumele mari de date, dar și la asigurarea împotriva unor noi riscuri precum atacurile cibernetice;

întrucât este de urgență necesar un acces mai bun la finanțare pentru întreprinderile care lucrează cu produse și servicii FinTech și pentru partenerii de afaceri inovatori care le pun la dispoziție materialele necesare pentru furnizarea acestor produse și servicii, pentru a stimula inovarea financiară în Europa, mai ales pentru ca întreprinderile nou-înființate să se poată extinde; întrucât, în acest context, disponibilitatea capitalului de risc ca sursă de finanțare și prezența unui sector tehnologic puternic sunt factori esențiali pentru încurajarea unui ecosistem FinTech dinamic în Europa;

întrucât atacurile cibernetice reprezintă o amenințare tot mai mare pentru întreaga infrastructură digitală, așadar și pentru infrastructura financiară; întrucât în sectorul financiar se înregistrează un risc de trei ori mai mare de a suferi atacuri decât în orice alt sector; întrucât siguranța, fiabilitatea și continuitatea serviciilor sunt condiții preliminare esențiale pentru garantarea încrederii publice în acest sector; întrucât consumatorii cu amănuntul sunt, de asemenea, extrem de vulnerabili la atacuri similare sau la furtul de identitate;

întrucât dispozitivele conectate sunt o parte integrantă a serviciilor FinTech; întrucât internetul obiectelor este în mod deosebit vulnerabil la atacuri cibernetice și, prin urmare, reprezintă o provocare deosebită pentru securitatea cibernetică; întrucât un sistem conectat are siguranța celei mai slabe verigi din componența sa;

întrucât, pe măsură ce FinTech evoluează, consumatorii și investitorii trebuie să poată să continue să se bazeze pe standarde înalte de protecție a consumatorilor și a investitorilor și de protecție a datelor și a vieții private și pe responsabilitatea juridică a furnizorilor de servicii financiare;

întrucât, în scopul de a facilita FinTech, este important să se creeze un cadru de reglementare coerent și favorabil și un mediu concurențial care să permită FinTech să se dezvolte și să folosească diverse instrumente inovatoare pentru criptarea sigură și identificarea și autentificarea online cu o interfață simplă;

AA.	întrucât automatizarea în sectorul financiar, ca și în alte sectoare, poate perturba modelele existente de ocupare a forței de muncă; întrucât îmbunătățirea și dezvoltarea formării și actualizării competențelor vor trebui să se afle în centrul oricărei strategii europene privind FinTech;

AB.	întrucât, din cauza efectelor de rețea, structura pieței în multe domenii ale economiei digitale este îndreptată către un număr redus de participanți pe piață, ceea ce reprezintă o provocare în domeniul dreptului concurenței și al legislației antitrust,

Definirea unui cadru european pentru FinTech

salută noile evoluții în domeniul FinTech și invită Comisia ca, în cadrul strategiilor sale privind uniunea piețelor de capital și piața unică digitală, să elaboreze un plan de acțiune cuprinzător pentru FinTech, care să contribuie, în ansamblu, la crearea unui sistem financiar european eficient și competitiv, mai aprofundat și mai integrat, stabil și durabil, să aducă beneficii pe termen lung pentru economia reală și să răspundă nevoilor de protecție ale consumatorilor și investitorilor și nevoilor de securitate în materie de reglementare;

salută înființarea recentă a unui grup operativ FinTech, care are rolul de a evalua inovarea în acest domeniu și, de asemenea, de a dezvolta strategii pentru a răspunde provocărilor potențiale reprezentate de FinTech, precum și lansarea unei consultări publice privind FinTech de către Comisie; invită Comisia să implice Parlamentul în activitatea grupului operativ FinTech; consideră că aceste inițiative recente ale Comisiei reprezintă etape fundamentale spre elaborarea de către Comisie a unei strategii cuprinzătoare privind FinTech și pentru reducerea incertitudinii în materie de reglementare pentru domeniul FinTech;

consideră că FinTech poate contribui la succesul inițiativelor privind uniunea piețelor de capital, de exemplu prin diversificarea opțiunilor de finanțare ale UE, și încurajează Comisia să valorifice avantajele FinTech în impulsionarea proiectului privind uniunea piețelor de capital;

invită Comisia să dezvolte o abordare proporțională, intersectorială și holistică față de activitatea sa cu privire la FinTech, trăgând învățăminte din experiența din alte jurisdicții și adaptându-se la diversitatea de actori și de modele de afaceri utilizate; îndeamnă Comisia să fie prima care să acționeze atunci când este necesar, pentru a crea un mediu favorabil pentru centrele europene FinTech și pentru dezvoltarea întreprinderilor;

subliniază că legislația privind serviciile financiare, atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național ar trebui să fie revizuită ori de câte ori este necesar și ar trebui să fie suficient de deschisă inovării, astfel încât să poată fi realizat și menținut un mediu concurențial echitabil între actori; recomandă, în special, ca, în conformitate cu „principiul inovării”, efectele potențiale ale legislației asupra inovării să fie analizate în mod corespunzător printr-o evaluare de impact, astfel încât progresele respective să ofere în cea mai mare măsură posibilă „beneficii societale și economice semnificative”;

subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, facilitând totodată accesul noilor operatori pe piață și prevenind arbitrajul de reglementare între statele membre și între statutele juridice, legislația și supravegherea în domeniul FinTech ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

(a)	servicii și riscuri identice: ar trebui să se aplice aceleași reguli, indiferent de tipul de entitate juridică în cauză sau de locul în care se află în Uniune;

(b)	neutralitate tehnologică;

(c)	o abordare bazată pe riscuri, ținând seama de proporționalitatea măsurilor legislative și de supraveghere față de riscuri și gradul de semnificație a riscurilor;

recomandă autorităților competente să permită și să încurajeze experimente controlate cu noile tehnologii, atât pentru actori nou-intrați pe piață, cât și pentru participanții deja prezenți pe piață; constată că un astfel de mediu controlat de experimentare poate lua forma unui cadru de reglementare pentru serviciile FinTech, cu beneficii potențiale pentru societate, care reunește o gamă largă de participanți pe piață și care există deja cu succes în mai multe state membre; subliniază faptul că este necesară o implicare proactivă și în perspectivă din partea autorităților, în cadrul unui dialog cu participanții pe piață și cu toate celelalte părți interesate relevante și că ea poate ajuta autoritățile de supraveghere și de reglementare să dezvolte expertiză tehnologică; invită autoritățile competente să aibă în vedere elaborarea unor instrumente de simulări de criză financiară și/sau operațională pentru aplicațiile din domeniul FinTech, în cazurile în care acestea pot produce riscuri sistemice, complementare cu activitatea CERS;

subliniază că unele bănci centrale deja experimentează monede digitale ale băncii centrale și alte tehnologii noi; încurajează autoritățile competente din Europa să evalueze impactul riscurilor și beneficiilor potențiale ale unei versiuni a unui registru distribuit și cerințele necesare aferente privind protecția consumatorilor și transparența; le încurajează să urmeze acest exemplu, pentru a ține pasul cu evoluțiile pieței;

subliniază că este important ca autoritățile de reglementare și de supraveghere să dezvolte expertiză tehnică suficientă pentru a putea monitoriza în mod satisfăcător serviciile din ce în ce mai complexe din domeniul FinTech; subliniază că, datorită acestui control continuu, autoritățile de reglementare vor avea posibilitatea de a detecta și de a anticipa riscurile specifice ale diferitelor tehnologii și de a interveni imediat și cu o agendă clară atunci când este necesar;

10.

subliniază, prin urmare, importanța unui ghișeu unic pentru furnizorii și utilizatorii de servicii FinTech în cadrul autorităților de reglementare și de supraveghere; recunoaște că este necesar să se elimine obstacolele în materie de supraveghere în toate sectoarele și recomandă cooperarea strânsă între autoritățile de supraveghere din sectorul financiar și alte organisme naționale și europene care au expertiza tehnologică necesară;

11.

invită Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine mai multe proiecte de cercetare în domeniul FinTech;

12.

subliniază importanța stimulării inovării financiare în Europa; solicită facilitarea accesului la finanțare pentru furnizorii de servicii financiare inovatoare și pentru întreprinderile inovatoare care le furnizează materialele de care au nevoie pentru a presta aceste servicii;

13.

subliniază faptul că întreprinderile din domeniul FinTech contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea intermedierii financiare, însă creează și noi riscuri la adresa stabilității financiare; remarcă faptul că autoritățile de reglementare și de supraveghere primesc o mare cantitate de informații prin intermediul bilanțurilor instituțiilor financiare consacrate cu privire la implementarea a numeroase cadre de reglementare, cum ar fi cerințele de capital, indicatorul efectului de levier, rata de lichiditate și altele, în vreme ce, în cazul entităților de creditare nebancare, așa cum este cazul finanțării participative și al creditării de la persoană la persoană, este dificil să se obțină din bilanțuri informații suficiente cu privire la activitățile de intermediere financiară; prin urmare, îndeamnă autoritățile de reglementare și de supraveghere să analizeze modul în care ar putea obține informațiile corespunzătoare de supraveghere pentru a menține stabilitatea financiară și, dacă este cazul, să impună constrângeri de reglementare asupra bilanțurilor acestora, pentru a realiza și menține stabilitatea financiară;

14.

subliniază că RegTech are potențialul de a ameliora nivelul de respectare a legislației, în special în ceea ce privește calitatea și promptitudinea informațiilor în materie de supraveghere, făcându-le mai puțin complicate și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor; solicită autorităților să clarifice condițiile juridice în care este permisă externalizarea către părți terțe a activităților în materie de asigurare a respectării legislației către o entitate supravegheată, asigurându-se că sunt în vigoare mecanisme de supraveghere asupra terților și că răspunderea juridică pentru respectarea obligațiilor revine entității supravegheate; solicită autorităților competente, în special Comisiei, ca parte a activității sale referitoare la Forumul european privind post-tranzacționarea, să adopte o abordare proactivă în încercarea de a înțelege obstacolele care împiedică utilizarea noilor soluții FinTech și RegTech în domeniile legate de procesele pre- și post-tranzacționare care sunt reglementate de Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) și Regulamentul privind depozitarii centrali de instrumente financiare (CSDR) și, în cazul în care nu există obstacole, să clarifice dreptul participanților de a utiliza astfel de soluții în scopul de a-și îndeplini obligațiile în temeiul acestor acte legislative;

15.

reamintește că serviciile financiare inovatoare ar trebui să fie disponibile peste tot în UE și că ar trebui, prin urmare, ca prestarea lor transfrontalieră să nu fie împiedicată în mod nejustificat în interiorul Uniunii; invită Comisia și autoritățile europene de supraveghere să monitorizeze și să evite suprapunerile reglementărilor, noile bariere la intrarea pe piață și barierele naționale în calea acestor servicii; invită Comisia să prevină barierele dintre statele membre cauzate de neconcordanțele dintre regimurile naționale și să promoveze cele mai bune practici în materie de reglementare în statele membre; în plus, solicită Comisiei și autorităților europene de supraveghere să aplice, unde este cazul, regimuri de pașaport pentru furnizorii de noi servicii financiare prestate în întreaga Uniune; sprijină eforturile Comisiei privind modul în care UE poate contribui la îmbunătățirea alegerii, a transparenței și a concurenței în serviciile financiare cu amănuntul în beneficiul consumatorilor europeni și subliniază faptul că acest obiectiv ar trebui să fie complementar cu obiectivul de îmbunătățire a sistemului financiar;

16.

salută apariția unei comunități dinamice FinTech în UE; invită Comisia și autoritățile competente în materie de guvernanță economică din UE să colaboreze îndeaproape cu platformele FinTech, să amplifice antreprenoriatul inteligent al acestor comunități și demersurile acestora, prin încurajarea și finanțarea inovării, precum și considerându-le o sursă de viitor avantaj competitiv al UE în sectorul financiar;

17.

remarcă faptul că întreprinderile FinTech nou-înființate sunt deosebit de vulnerabile în fața celor care abuzează de brevete, și anume entitățile care cumpără brevete cu intenția de a le impune împotriva întreprinderilor care utilizează deja drepturile asupra tehnologiei, prin amenințări cu procese pentru încălcarea legislației în materie de brevete; invită Comisia să analizeze situația și să sugereze măsuri de combatere a practicilor celor care abuzează de brevete în domeniul FinTech;

18.

subliniază rolul potențial al FinTech în digitalizarea serviciilor publice, contribuind astfel la creșterea eficienței acestor servicii, de exemplu în domeniul colectării impozitelor și în prevenirea evaziunii fiscale;

19.

subliniază faptul că, din cauza efectelor de rețea, structura pieței în multe domenii ale economiei digitale este îndreptată către un număr redus de participanți pe piață, ceea ce reprezintă o provocare în domeniul legislației concurenței și antitrust; invită Comisia să reevalueze în ce măsură cadrul juridic referitor la concurență este adecvat pentru provocările din economia digitală, în general, și pentru cele din domeniul FinTech, în particular;

20.

subliniază că mijloacele disponibile pentru plățile transfrontaliere pot fi îmbunătățite în continuare; susține dezvoltarea de astfel de mijloace de plată în Europa și regretă gradul ridicat de fragmentare a pieței serviciilor bancare online din UE, precum și lipsa, la nivelul UE, a unui sistem european de carduri de debit și de credit; consideră că acest element este esențial pentru buna funcționare a uniunii piețelor de capital și reprezintă o parte indispensabilă a pieței unice digitale, care promovează comerțul electronic european și concurența transfrontalieră în domeniul serviciilor financiare; invită Comisia să identifice măsurile viitoare pentru crearea unui mediu care să sprijine dezvoltarea unui astfel de sistem; recunoaște că este necesar, în interesul concurenței, ca un astfel de sistem să coexiste și, dacă este oportun, să fie interoperabil cu alte soluții de plată inovatoare;

21.

subliniază faptul că consumatorii sunt forța motrice a ascensiunii FinTech; subliniază că orice modificări legislative viitoare ar trebui să vizeze susținerea consumatorilor în această transformare;

Date

22.

reamintește faptul că colectarea și analizarea datelor joacă un rol central în domeniul FinTech și, prin urmare, subliniază necesitatea aplicării consecvente și neutre din punct de vedere tehnologic a legislației aplicabile în materie de date, inclusiv a Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR), a Directivei privind serviciile de plată revizuită (PSD2), a Regulamentului privind serviciile de identificare și de autentificare electronică (eIDAS), a celei de a patra Directive privind combaterea spălării banilor (AMLD4) și a Directivei privind securitatea rețelelor și a informației (Directiva NIS); subliniază că, pentru a extinde sectorul financiar inovativ în Europa, este necesar un flux de date liber în Uniune; invită Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că sunt utilizate doar elementele de date obiective și relevante în contextul furnizării serviciilor financiare; salută consultarea publică realizată de Comisie din 10 ianuarie 2017 privind „economia datelor” (COM(2017)0009), care ar trebui să furnizeze dovezi și să stabilească dacă sau nu există obstacole în calea liberei circulații a datelor la nivelul Uniunii;

23.

subliniază necesitatea unor norme clare privind dreptul de proprietate asupra datelor, accesul și transferul acestora; subliniază faptul că sunt generate cantități din ce în ce mai mari de date de către mașini sau procese bazate pe tehnologii emergente, cum ar fi învățarea automatizată; subliniază faptul că GDPR oferă un cadru juridic clar pentru datele cu caracter personal, dar că este necesară o securitate juridică sporită în ceea ce privește alte categorii de date; consideră, în acest sens, că ar trebui să se facă o distincție clară între datele brute și datele care rezultă din prelucrarea ulterioară;

24.

subliniază faptul că serviciile bancare deschise și schimbul de date contribuie la asigurarea faptului că toate modelele de afaceri FinTech se pot dezvolta împreună, în avantajul consumatorilor; subliniază, în acest sens, recentele realizări ale PSD2 privind inițierea plăților și accesul la datele privind contul;

25.

subliniază beneficiile pe care serviciile de cloud computing le pot avea pentru consumatori și furnizorii de servicii financiare în ceea ce privește eficiența din punctul de vedere al costurilor, timpul redus de ajungere pe piață și o mai bună utilizare a resurselor TIC; constată că în Europa nu există norme clare și cuprinzătoare privind externalizarea datelor în sisteme de tip cloud în ceea ce privește sectorul financiar; subliniază necesitatea elaborării unor astfel de orientări și nevoia de o abordare comună privind utilizarea serviciilor de tip cloud computing de către autoritățile naționale competente; subliniază faptul că aceste norme sau orientări sunt necesare pentru a aduce suplețe și viteză adoptării soluțiilor cloud; subliniază faptul că standardele ridicate de securitate a datelor și de protecție a consumatorilor ar trebui să facă parte din respectivele orientări; invită Comisia și autoritățile europene de supraveghere să studieze diferitele posibilități în acest sens, cum ar fi contractele aprobate în prealabil între furnizorii de servicii cloud și instituțiile financiare;

26.

remarcă necesitatea creșterii gradului de informare a consumatorilor în ceea ce privește valoarea datelor lor cu caracter personal; remarcă faptul că consumatorii pot încheia contracte pentru a face schimb de conținut digital în schimbul plății unei taxe; subliniază faptul că acest lucru poate genera beneficii economice, dar poate fi utilizat, de asemenea, într-un mod discriminatoriu; invită Comisia să analizeze posibilitatea unei strategii europene de schimb de date, cu scopul de a le oferi consumatorilor controlul asupra datelor lor; consideră că o abordare clară și axată pe consumator va spori încrederea în serviciile de tip cloud și va stimula noi servicii inovatoare oferite de diverși actori în lanțul valoric financiar, de exemplu prin utilizarea interfețelor de programare a aplicațiilor sau prin facilitarea accesului direct la date pentru serviciile de plăți electronice; solicită Comisiei să investigheze potențialul viitor al sistemelor de gestionare a informațiilor cu caracter personal, ca instrumente tehnice pentru gestionarea datelor cu caracter personal de către consumatori;

27.

reamintește, în contextul utilizării în mai mare măsură a datelor referitoare la clienți sau a unor volume mari de date de către instituțiile financiare, dispozițiile din GDPR, care acordă persoanei vizate dreptul de a obține o explicație a deciziei luate prin prelucrarea automată și de a contesta această decizie (4); subliniază necesitatea de a garanta că datele incorecte pot fi modificate și că doar datele verificabile și relevante sunt utilizate; invită toate părțile interesate să își sporească eforturile de a garanta aplicarea acestor drepturi; consideră că consimțământul acordat pentru utilizarea datelor cu caracter personal trebuie să fie dinamic și că persoanele vizate trebuie să își poată modifica și adapta consimțământul;

28.

constată că folosirea sporită a datelor referitoare la clienți sau a volumelor mari de date de către instituțiile financiare ar putea conduce la beneficii pentru consumatori, cum ar fi dezvoltarea unor oferte mai adaptate, segmentate și mai ieftine, bazate pe o alocare mai eficientă a riscului și a capitalului; constată, pe de altă parte, dezvoltarea unei politici de prețuri dinamice și capacitatea sa de a duce la situația opusă, care ar putea afecta comparabilitatea ofertelor și concurența efectivă și punerea în comun și mutualizarea riscurilor, în sectorul asigurărilor, de exemplu;

29.

ia act de combinațiile tot mai complexe de date cu caracter personal și de algoritmi pentru furnizarea de servicii precum consilierea automatizată; subliniază potențialul în materie de eficiență al consilierii automatizate și potențialele sale efecte pozitive asupra accesului la servicii financiare; subliniază faptul că erorile sau scurt-circuitele algoritmilor sau a datelor suport au potențialul de a provoca riscuri sistemice și de a cauza prejudicii consumatorilor, de exemplu prin creșterea excluziunii; solicită Comisiei și autorităților europene de supraveghere să monitorizeze aceste riscuri pentru a garanta că automatizarea în consilierea financiară poate cu adevărat genera o consiliere mai bună, transparentă, accesibilă și eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și să abordeze dificultatea tot mai mare a stabilirii răspunderii pentru prejudiciile cauzate de astfel de riscuri în actualul cadru de răspundere juridică privind utilizarea datelor; subliniază că aceleași dispoziții în materie de protecție a consumatorilor ar trebui să se aplice atât pentru consilierea automatizată, cât și pentru consilierea personală acordată clienților;

Securitatea cibernetică și riscurile TIC

30.

subliniază necesitatea unei securități totale a întregului lanț valoric al serviciilor financiare; atrage atenția asupra riscurilor variate și importante prezentate de atacurile cibernetice îndreptate împotriva infrastructurii piețelor noastre financiare, internetului obiectelor, monedelor și datelor; invită Comisia să facă din domeniul securității cibernetice prioritatea numărul unu în cadrul planului de acțiune FinTech și invită autoritățile europene de supraveghere și BCE ca, în cadrul rolului lor de supraveghere bancară, să transforme acest aspect în elementul-cheie al programelor lor de reglementare și de supraveghere;

31.

solicită autorităților europene de supraveghere ca, în colaborare cu autoritățile naționale de reglementare, să revizuiască periodic standardele operaționale privind riscurile TIC cu care se confruntă instituțiile financiare; solicită totodată, dat fiind nivelul variabil de protecție din strategiile privind securitatea cibernetică ale statelor membre, ca autoritățile europene de supraveghere să emită orientări cu privire la supravegherea acestor riscuri; subliniază importanța know-how-ului tehnologic în cadrul autorităților europene de supraveghere, care le permite să-și îndeplinească sarcinile ce le revin; încurajează realizarea unui număr mai mare de activități de cercetare în acest domeniu;

32.

subliniază importanța schimburilor de informații și de bune practici între autoritățile de supraveghere, precum și între organismele de reglementare și guverne, la nivelurile respective, între cercetători și participanții la piață, precum și între aceștia din urmă; solicită Comisiei, statelor membre, participanților la piață și Agenției UE pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) să exploreze potențialul transparenței și al schimbului de informații ca instrumente de combatere a atacurilor cibernetice; sugerează analizarea potențialelor beneficii ale unui punct unic de contact pentru participanții la piață în acest sens, precum și luarea în considerare a unei abordări mai coordonate în ceea ce privește investigarea criminalității cibernetice în domeniul serviciilor financiare, având în vedere caracterul transfrontalier tot mai pronunțat al acestora;

33.

subliniază faptul că reglementarea în domeniul furnizării infrastructurii pentru serviciile financiare trebuie să prevadă structuri adecvate de stimulare a furnizorilor pentru ca aceștia să investească în mod corespunzător în securitatea cibernetică;

34.

invită statele membre să asigure transpunerea la timp a Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice (Directiva NIS); salută noul parteneriat public-privat în materie de securitate cibernetică lansat recent de Comisia Europeană cu participarea sectorului; solicită Comisiei să dezvolte o serie de inițiative noi și concrete pentru a consolida rezistența întreprinderilor FinTech din acest sector, în special a IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate, împotriva atacurilor cibernetice;

35.

ia act de faptul că încrederea publică în tehnologiile în cauză este vitală pentru dezvoltarea viitoare a FinTech și subliniază necesitatea de a oferi o mai bună educație și sensibilizare cu privire la impactul pozitiv al FinTech asupra activităților de zi cu zi, dar și cu privire la riscurile la adresa securității rețelelor și a informațiilor pentru cetățeni și întreprinderi, în special pentru IMM-uri;

36.

salută eforturile continue din domeniul standardizării, care fac ca dispozitivele conectate să fie mai sigure; subliniază, totuși, că siguranța trebuie să fie asigurată dincolo de un nivel minim de standardizare, în special deoarece precauțiile de securitate standardizate și uniforme cresc riscul de încălcări semnificative ale securității din cauza unui posibil efect de domino; încurajează cu fermitate întreprinderile să își dezvolte propriile răspunsuri eterogene pentru a-și securiza dispozitivele și operațiunile;

Tehnologiile blockchain

37.

subliniază potențialul aplicațiilor blockchain pentru transferul de numerar și de titluri de valoare, precum și pentru facilitarea „contractelor inteligente”, care deschid o gamă largă de posibilități pentru ambele părți ale contractelor financiare, în special pentru acordurile de finanțare comercială și creditare pentru întreprinderi, care au posibilitatea de a simplifica relațiile contractuale complexe comerciale și financiare la nivel între întreprinderi (B2B) și la nivelul dintre întreprinderi și consumatori (B2C); subliniază că platformele blockchain sunt, de asemenea, adecvate pentru simplificarea tranzacțiilor B2B și B2C complexe;

38.

reamintește beneficiile și riscurile aplicațiilor blockchain fără licență; invită Comisia să organizeze o conferință anuală pe această temă pe care să participe mai multe părți interesate; își manifestă îngrijorarea cu privire la utilizarea crescândă a aplicațiilor de tip blockchain fără licență în scopuri ilicite, de evaziune fiscală, de evitare a obligațiilor fiscale și de spălare de bani; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aceste aspecte, inclusiv aplicațiile de tip mixes/tumbler și rolul lor în acest proces și să le abordeze într-un raport;

Interoperabilitatea

39.

ia act de importanța interfețelor de programare a aplicației, ca o completare la alte tipuri de instrumente care pot fi utilizate de către consumator, în a asigura noilor participanți acces la infrastructura financiară; recomandă crearea unui set de interfețe standard de programare a aplicațiilor pe care vânzătorii le pot folosi, de exemplu în domeniul operațiunilor bancare deschise, în paralel cu posibilitatea ca acești vânzători să își conceapă propriul software;

40.

consideră că interoperabilitatea serviciilor FinTech, atât în Europa, cât și prin intermediul relațiilor cu țări terțe și cu alte sectoare economice, este o condiție esențială pentru dezvoltarea viitoare a sectorului FinTech european și pentru materializarea deplină a oportunităților pe care le poate genera; încurajează standardizarea formatelor de date, în măsura posibilului, așa cum este cazul în Directiva privind serviciile de plată (PSD2), pentru a facilita interoperabilitatea;

41.

solicită Comisiei să coordoneze activitatea statelor membre și a participanților la piață pentru a asigura interoperabilitatea între diversele sisteme naționale de identificare electronică; subliniază că aceste sisteme ar trebui să fie deschise sectorului privat; consideră că mijloacele de identificare la distanță care nu sunt prevăzute în Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (Regulamentul e-IDAS) ar trebui să fie, de asemenea, acceptabile, atât timp cât acestea au un nivel de securitate echivalent cu nivelul de asigurare substanțial al e-IDAS și sunt, prin urmare, sigure și interoperabile;

42.

subliniază importanța interoperabilității soluțiilor de plată noi și tradiționale pentru a realiza o piață europeană de plăți integrată și inovatoare;

43.

solicită ca autoritățile europene de supraveghere să identifice cazurile în care autentificarea orientată sau bazată pe evaluarea riscurilor poate să reprezinte o alternativă la autentificarea solidă; solicită, în continuare, Comisiei să investigheze dacă procesele de autentificare solidă pot fi efectuate și de alte entități decât băncile;

44.

solicită autorităților naționale de supraveghere ca, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, să elaboreze standarde neutre din punct de vedere tehnologic și licențe pentru tehnici de identificare a clienților și tehnici de identificare de la distanță, cum ar fi cele bazate pe criterii biometrice, care respectă viața privată a utilizatorilor;

Stabilitatea financiară și protecția consumatorilor și investitorilor

45.

invită Comisia ca, la conceperea planului de acțiune FinTech, să acorde o atenție deosebită nevoilor consumatorilor cu amănuntul și ale investitorilor și riscurilor la care aceștia ar putea fi vulnerabili, ținând seama de extinderea tot mai mare a serviciilor FinTech la clienți neprofesioniști, de exemplu finanțarea participativă și creditarea de la persoană la persoană; subliniază faptul că serviciilor FinTech li se aplică aceleași standarde privind protecția consumatorilor ca și altor servicii financiare, indiferent de canalul de distribuție sau de locul unde se află clientul;

46.

solicită autorităților europene de supraveghere să-și continue și să își accelereze activitatea de monitorizare a progreselor tehnologice și de analizare a beneficiilor și riscurilor prezentate de acestea, mai ales în ceea ce privește protecția consumatorilor și a investitorilor și incluziunea financiară;

47.

invită Comisia să investigheze în ce măsură FinTech poate contribui la oferirea unei consilieri financiare de mai bună calitate consumatorilor și dacă cadrul de reglementare fragmentat al UE care abordează această consiliere este suficient pentru a cuprinde acest aspect;

48.

consideră că există încă o incertitudine importantă în materie de reglementare în privința InsurTech și subliniază că acest lucru trebuie să fie abordat pentru a asigura securitatea, confidențialitatea, concurența loială și stabilitatea financiară; subliniază faptul că o mai mare securitate juridică va contribui la a garanta că consumatorii întreprinderilor InsurTech slab reglementate nu ajung victime ale pierderilor sau ale vânzării înșelătoare și va ajuta atât întreprinderile, cât și consumatorii să utilizeze mai bine soluțiile InsurTech;

49.

subliniază necesitatea de a garanta că stabilitatea financiară este îmbunătățită, în același timp cu elaborarea unor soluții FinTech; încurajează examinarea tehnologiei cu sursă deschisă, evaluate inter-pares, ca mijloc de atingere a acestui obiectiv; solicită autorităților europene de supraveghere să se asocieze cu actorii din sectorul privat în dezvoltarea și evaluarea tehnologiilor inovatoare, care au potențialul de a proteja stabilitatea financiară și de a crește protecția consumatorilor, de exemplu, prin reducerea erorilor sistematice în ceea ce privește algoritmii sau prin creșterea gradului de informare a consumatorilor cu privire la amenințările cibernetice;

50.

remarcă faptul că diversitatea și concurența în rândul participanților pe piață sunt factori esențiali care contribuie la stabilitatea financiară; invită autoritățile de reglementare și de supraveghere să monitorizeze impactul digitalizării asupra concurenței din cadrul tuturor segmentelor relevante ale sectorului financiar și să elaboreze și să instituie instrumente pentru prevenirea sau remedierea comportamentului anticoncurențial sau a denaturărilor concurenței;

Educația financiară și competențele în domeniul IT

51.

subliniază faptul că atât alfabetizarea financiară, cât și cea digitală sunt factori cruciali pentru utilizarea eficientă a FinTech și pentru reducerea nivelurilor de risc din mediul FinTech;

52.

subliniază că este necesar un nivel adecvat de educație financiară a consumatorilor de retail și a investitorilor pentru ca FinTech să devină un instrument real de incluziune financiară și pentru a le permite consumatorilor și investitorilor care sunt din ce în ce mai expuși în mod direct la produse și servicii personalizate și accesibile imediat să ia, în mod autonom, decizii financiare adecvate cu privire la aceste oferte și să înțeleagă toate riscurile care decurg din utilizarea acestor tehnologii inovatoare; invită Comisia și autoritățile europene de supraveghere să își intensifice sprijinul pentru inițiativele menite să îmbunătățească nivelul de educație financiară; subliniază faptul că formarea profesională și informarea privind drepturile consumatorilor și ale investitorilor ar trebui să fie ușor accesibile;

53.

reamintește previziunile Comisiei potrivit cărora, până în 2020, Europa s-ar putea confrunta cu un deficit de până la 825 000 de profesioniști în domeniul TIC; consideră că este nevoie de mai mulți informaticieni și încurajează statele membre să se pregătească pentru schimbări pe piața muncii care au loc mult mai repede decât ne-am putea aștepta astăzi;

54.

subliniază necesitatea unei mai bune educații și a unor mai bune competențe digitale în cadrul sectorului financiar, în cadrul organismelor de reglementare și în cadrul societății în ansamblu; invită Comisia să prezinte cele mai bune practici în cadrul Coaliției pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital;

o o

55.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0228.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0358.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0434.

(4) A se vedea considerentul 71 din GDPR.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/71

P8_TA(2017)0215

Porumbul modificat genetic DAS-40278-9

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D050183 – 2017/2674(RSP))

(2018/C 307/08)

Parlamentul European,

—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D050183),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (2), articolul 19 alineatul (3) și articolul 21 alineatul (2),

—	având în vedere votul din data de 27 martie 2017 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis un aviz,

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—	având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 26 octombrie 2016 și publicat la 5 decembrie 2016 (3),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecții împotriva autorizării organismelor modificate genetic (4),

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—	având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

întrucât, la 11 noiembrie 2010, Dow AgroSciences Europe a prezentat autorității naționale competente din Țările de Jos o cerere pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb DAS-40278-9, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață a porumbului modificat genetic DAS-40278-9 în produse care constau în sau conțin acest porumb și care sunt destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt porumb, cu excepția cultivării;

B.	întrucât, la 26 octombrie 2016, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a adoptat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 5 decembrie 2016 (5);

C.	întrucât porumbul DAS-40278-9 exprimă proteina AAD-1 care conferă toleranță la erbicidele pe bază de acid (2,4-diclorfenoxi) acetic (2,4-D) și ariloxifenoxipropionat (AOPP);

întrucât cercetări independente ridică semne de întrebare cu privire la riscurile prezentate de substanța activă 2,4-D în ceea ce privește dezvoltarea embrionilor, malformațiile congenitale și tulburările sistemului endocrin; întrucât nu este clar dacă și în ce măsură produsele pe bază de 2,4-D conțin impurități de dioxine și furani foarte toxice, care sunt substanțe cancerigene și perturbatorii endocrini pentru om, persistă în mediu și se acumulează în lanțul alimentar (6);

întrucât aprobarea substanței active 2,4-D a fost reînnoită în 2015; întrucât a fost recunoscută prezența impurităților, cum ar fi dioxinele și furanii, sub anumite niveluri; întrucât solicitantul nu a transmis încă informațiile în ceea ce privește potențialele proprietăți endocrine ale substanței (7);

întrucât autorizarea importului în Uniune de porumb DAS-40278-9 va conduce fără îndoială la o creștere a cultivării sale în alte regiuni, cum ar fi SUA, Brazilia și Argentina și la o creștere corespunzătoare a utilizării erbicidelor pe bază de 2,4-D și AOPP; întrucât cercetări independente, de asemenea, ridică semne de întrebare cu privire la lacune majore în evaluarea comparativă, lacunele grave în ceea ce privește evaluarea toxicologică (de exemplu, faptul că nu a fost solicitată testarea întregii plante într-un studiu de hrănire, nu au fost luate în considerare efectele cumulate pe termen lung, nu a fost discutat impactul asupra sistemelor de reproducere, precum și deficiențele metodologice în studiile pe animale), precum și la o evaluare neconcludentă a impactului posibil asupra sistemului imunitar (8);

întrucât numeroase observații critice au fost prezentate de statele membre în timpul perioadei de consultare de trei luni; întrucât aceste observații se referă, printre altele, la: date lipsă sau insuficiente, lipsa unor explicații, afirmații contradictorii în cerere, elaborarea deficitară a testelor, lipsa unor teste, de exemplu în ceea ce privește alergenicitatea, rezultate îndoielnice ale studiilor de evaluare a siguranței, lipsa oricărui studiu de toxicitate subcronică de 90 de zile cu întreaga plantă, ceea ce face imposibilă evaluarea riscului potențial al consumului de alimente produse cu porumbul respectiv, și alegerea și elaborarea studiilor luate în considerare pentru evaluarea riscurilor (9);

H.	întrucât, în ciuda tuturor acestor preocupări, EFSA nu a considerat că este necesară o monitorizare după introducerea pe piață a produselor alimentare/furajelor obținute din porumb DAS-40278-9;

întrucât nu s-a emis niciun aviz în urma votului Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a avut loc la 27 martie 2017; întrucât 16 state membre au votat împotrivă, în timp ce doar 9 state membre, care reprezintă doar 36,22 % din populația Uniunii, au votat pentru, trei state membre abținându-se;

întrucât, atât în expunerea de motive a propunerii sale legislative prezentate la 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 în ceea ce privește posibilitatea statelor membre de a restricționa sau de a interzice utilizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic pe teritoriul lor (COM(2015)0177), cât și în expunerea de motive din propunerea legislativă prezentată la 14 februarie 2017 de modificare a Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de către Comisie fără sprijinul avizului Comitetului statelor membre și că retrimiterea dosarului la Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care reprezintă de fapt o măsură cu totul excepțională în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit regula în procesul decizional cu privire la autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic; întrucât Președintele Comisiei, dl Juncker, și-a exprimat în mai multe rânduri regretul față de această practică, pe care a catalogat-o drept nedemocratică (10);

K.	întrucât Parlamentul a respins la 28 octombrie 2015, în primă lectură, propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (11) și a invitat Comisia să o retragă și să propună una nouă;

întrucât considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie prevede în mod clar că: „Atunci când examinează adoptarea altor proiecte de acte de punere în aplicare referitoare la sectoare deosebit de sensibile, cum ar fi, în special, impozitarea, sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului, pentru a găsi o soluție echilibrată, Comisia va acționa, pe cât posibil, astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel împotriva caracterului adecvat al unui act de punere în aplicare”,

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibilă cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (12), constă în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

solicită Comisiei să suspende orice decizie de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit a fi inadecvată;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(3) https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4633

(4)

—

Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110),

—	Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (P8_TA(2015)0456),

—	Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (P8_TA(2016)0040),

—	Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (P8_TA(2016)0039),

—	Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), (P8_TA(2016)0038),

—

Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (P8_TA(2016)0271),

—	Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (P8_TA(2016)0272),

—	Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 (MON-ØØ81Ø-6) în vederea cultivării (P8_TA(2016)0388),

—	Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (P8_TA(2016)0389),

—	Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (P8_TA(2016)0386),

—	Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1507 (DAS-Ø15Ø7-1) în vederea cultivării (P8_TA(2016)0387),

—

Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (P8_TA(2016)0390),

—

Rezoluția Parlamentului European din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (P8_TA(2017)0123).

(5) Disponibil la: https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4633

(6) http://www.pan-europe.info/sites/pan-europe.info/files/public/resources/reports/pane-2014-risks-of-herbicide-2-4-d.pdf

(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2033 al Comisiei din 13 noiembrie 2015 de reînnoire a aprobării substanței active 2,4-D în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, precum și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO L 298, 14.11.2015, p. 8).

(8) Bauer-Panskus/Then: Comentariu Testbiotech referitor la Avizul științific EFSA privind o cerere din partea DOW AgroSciences LLC (EFSA-GMO-NL-2010-89) de introducere pe piață a porumbului modificat genetic rezistent la erbicide DAS-40278-9, disponibil la: https://www.testbiotech.org/node/1862

(9) A se vedea Registrul de întrebări EFSA, anexa G la Întrebarea nr. EFSA-Q-2010-01326, disponibilă online la: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2010-01326

(10) De exemplu, în Declarația de deschidere a sesiunii plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014) sau în discursul privind starea Uniunii în 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016).

(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0379.

(12) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/75

P8_TA(2017)0216

Situația din Ungaria

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la situația din Ungaria (2017/2656(RSP))

(2018/C 307/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 6 și 7,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 4, 12, 13, 14, 16, 18 și 21,

—	având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele Szabó și Vissy / Ungaria, Karácsony și alții / Ungaria, Magyar Keresztény Mennonita Egyház și alții / Ungaria, Baka / Ungaria și Ilias și Ahmed / Ungaria,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și numeroasele tratate ale Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului, care sunt obligatorii pentru toate statele membre,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 16 decembrie (1) și 10 iunie 2015 (2) referitoare la situația din Ungaria, Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (3), Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria (4) și Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria (5),

—	având în vedere audierea din 27 februarie 2017 organizată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, pe tema situației din Ungaria,

—	având în vedere dezbaterea în ședința plenară din 26 aprilie 2017 cu privire la situația din Ungaria,

—	având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017 a liderilor a 27 de state membre și a Consiliului European, a Parlamentului European și a Comisiei Europene,

—	având în vedere Legea CLXVIII din 2007 privind promulgarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, adoptată de Parlamentul Ungariei la 17 decembrie 2007,

—	având în vedere Rezoluția 2162 (2017) din 27 aprilie 2017 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată „Evenimentele alarmante din Ungaria: proiectul de lege privind ONG-urile care limitează societatea civilă și posibila închidere a Universității Central Europene”,

—

având în vedere declarația din 8 martie 2017 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind noua lege din Ungaria care permite detenția automată a solicitanților de azil, precum și scrisoarea sa din 27 aprilie 2017 adresată președintelui Parlamentul Ungariei, prin care se solicita respingerea propunerii de proiect de lege privind ONG-urile finanțate din străinătate,

—

având în vedere decizia Comisiei de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Ungariei, în legătură cu legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național, precum și alte proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs sau viitoare împotriva Ungariei,

—	având în vedere reacția Comisiei la consultarea la nivel național din Ungaria intitulată „Stop Bruxelles”,

—	având în vedere vizita comisarului Avramopoulos în Ungaria la 28 martie 2017,

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne adresată vicepreședintelui Timmermans, prin care se solicită avizul Comisiei cu privire la conformitatea legii de modificare a anumitor legi referitoare la consolidarea procedurii desfășurate în zona de frontieră supravegheată cu acquis-ul Uniunii în materie de azil, precum și în ceea ce privește Carta drepturilor atunci când sunt puse în aplicare măsurile menționate în această lege,

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității și statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și întrucât aceste valori sunt universale și comune statelor membre (articolul 2 din TUE);

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene face parte din dreptul primar al UE și interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive precum sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau credință, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

C.	întrucât Ungaria este stat membru al Uniunii Europene din 2004 și întrucât, potrivit sondajelor de opinie, o majoritate largă a cetățenilor ungari sunt în favoarea apartenenței țării lor la UE;

D.	întrucât Carta prevede ca domeniile artistice și cercetarea științifică să fie neîngrădite și ca libertatea academică să fie respectată; întrucât Carta garantează, de asemenea, libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea în mod corespunzător a principiilor democratice;

întrucât libertatea de asociere trebuie protejată și întrucât un sector dinamic al societăți civile joacă un rol esențial pentru promovarea participării publicului la procesul democratic și răspunderea guvernelor în ceea ce privește obligațiile lor legale, inclusiv apărarea drepturilor fundamentale, protecția mediului și combaterea corupției;

F.	întrucât dreptul la azil este garantat, cu respectarea normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, și în conformitate cu TUE și cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

întrucât 91,54 % din cererile de azil din 2016 au fost respinse; întrucât, începând din 2015, noi acte legislative și proceduri adoptate în Ungaria în domeniul azilului i-au obligat pe toți solicitanții de azil să intre în Ungaria printr-o zonă de tranzit de pe teritoriul ungar care permite accesul unui număr limitat de persoane pe zi, de exemplu 10 în momentul de față; întrucât ONG-urile au semnalat în mod repetat că migranții aflați la frontierele Ungariei sunt expeditiv obligați să se întoarcă în Serbia, în unele cazuri fiind tratați cu cruzime și violență, fără a le fi luate în considerare cererile de protecție; întrucât guvernul Ungariei nu și-a îndeplinit obligația privind transferul solicitanților de azil în conformitate cu legislația UE;

întrucât Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a declarat că „în urma modificărilor importante introduse în legislația și în practica în materie de azil din Ungaria în ultimele luni, solicitanții de azil returnați în această țară prezintă un risc considerabil de a face obiectul unor încălcări ale drepturilor omului”, în legătură cu observațiile scrise transmise de acesta la 17 decembrie 2016 Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la două plângeri împotriva Austriei referitoare la transferul solicitanților din Austria în Ungaria în temeiul Regulamentului Dublin III;

întrucât 11 refugiați, numiți „Röszke 11”, prezenți în Ungaria la 16 septembrie 2016, la o zi după ce Ungaria și-a închis frontiera cu Serbia, au fost acuzați de comiterea unui act de terorism și condamnați la închisoare, printre aceștia aflându-se și Ahmed H., un sirian cu reședința în Cipru care a fost condamnat la 10 de ani de închisoare în noiembrie 2016, în urma unui proces neechitabil, pe motivul de a fi utilizat un megafon pentru atenuarea tensiunilor și de a fi aruncat cu trei obiecte către membrii poliției de frontieră;

întrucât, de la adoptarea rezoluției sale din 16 decembrie 2015, au fost exprimate preocupări cu privire la o serie de aspecte, și anume utilizarea cheltuielilor publice, atacurile împotriva organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, drepturile solicitanților de azil, supravegherea în masă a cetățenilor, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, pluralismul mass-media și închiderea ziarului Népszabadság, drepturile romilor, inclusiv expulzarea romilor din Miskolc și segregarea copiilor romi în sistemul de învățământ, drepturile persoanelor LGBTI, drepturile femeilor, sistemul judiciar, inclusiv posibilitatea de a pronunța o sentință de închisoare pe viață fără eliberare condiționată, evacuarea forțată a ONG-urilor „Parlamentul romilor” și „Organizația independentă a țiganilor Phralipe” din sediile lor și riscul de a se închide Arhivele Lukács;

K.	întrucât conținutul și limbajul utilizat în consultarea la nivel național intitulată „Stop Bruxelles”, o consultare la nivel național privind imigrația și terorismul și campaniile publicitare aferente ale guvernului, sunt extrem de înșelătoare și părtinitoare;

întrucât în cauza Szabó și Vissy / Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că legislația din Ungaria privind supravegherea antiteroristă secretă, introdusă în 2011, a fost o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței; întrucât în cauza Ilias și Ahmed / Ungaria, Curtea a constatat o încălcare a dreptului la libertate și la securitate, a dreptului la o cale de atac eficientă în ceea ce privește condițiile din zona de tranzit Röszke și a dreptului de protecție împotriva tratamentelor inumane sau degradante în ceea ce privește expulzarea solicitanților în Serbia; întrucât în cauza Baka / Ungaria, Curtea a hotărât că Ungaria a încălcat dreptul la un proces echitabil și libertatea de exprimare ale lui András Baka, fostul președinte al Curții Supreme a Ungariei;

întrucât cele mai recente evoluții din Ungaria, și anume legea de modificare a anumitor legi privind creșterea gradului de strictețe al procedurilor desfășurate în domeniul gestionării frontierelor și al azilului, legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național, care reprezintă o amenințare directă la adresa Universității Central Europene și care a suscitat o amplă dezaprobare publică, precum și propunerea de lege privind transparența organizațiilor care primesc sprijin din străinătate (proiectul de lege T/14967 al Parlamentului Ungariei) au dat naștere unor preocupări în ceea ce privește compatibilitatea lor cu legislația UE și cu Carta drepturilor fundamentale,

reamintește că valorile consacrate în articolul 2 din TUE trebuie să fie respectate de toate statele membre ale UE;

regretă faptul că evenimentele din Ungaria au condus în ultimii ani la o deteriorare gravă a statului de drept, democrației și drepturilor fundamentale, printre care, libertatea de exprimare, libertatea academică, drepturile omului în cazul migranților, solicitanților de azil și refugiaților, libertatea de întrunire și de asociere, activitatea organizațiilor societății civile, care se confruntă cu restricții și obstacole, dreptul la un tratament egal, drepturile persoanelor ce aparțin grupurilor minoritare, inclusiv ale romilor, evreilor și persoanelor LGBTI, drepturile sociale, funcționarea sistemului constituțional, independența sistemului judiciar și a altor instituții, pe lângă numeroasele acuzații îngrijorătoare de corupție și conflicte de interese, care, puse laolaltă, ar putea reprezenta o amenințare sistemică emergentă la adresa statului de drept în acest stat membru; consideră că Ungaria pune la încercare capacitatea și voința UE de a reacționa la amenințarea valorilor sale fondatoare și la încălcarea acestor valori de către un stat membru; constată cu îngrijorare că evoluțiile din alte state membre, cum ar fi Polonia, prezintă semne îngrijorătoare de subminare a statului de drept, similare celor din Ungaria;

invită guvernul Ungariei să se angajeze într-un dialog cu Comisia cu privire la toate aspectele menționate în prezenta rezoluție, în special cu privire la drepturile omului în cazul migranților, solicitanților de azil și refugiaților, libertatea de asociere, libertatea în educație și cercetare academică, segregarea romilor în sistemul de învățământ și protecția femeilor însărcinate la locul de muncă; reiterează faptul că ambele părți ar trebui să se implice în acest dialog dând dovadă de imparțialitate, bazându-se pe dovezi și cooperând; invită Comisia să informeze în continuare Parlamentul cu privire la evaluările sale;

își exprimă preocuparea cu privire la ultimele declarații și inițiative ale guvernului ungar, în special privind menținerea campaniei de consultare „Stop Bruxelles” și măsurile de anchetare îndreptate împotriva angajaților străini ai Universității Central Europene, precum și cu privire la declarațiile conducătorilor partidului aflat la guvernare, care se opun oricăror modificări legislative pe baza recomandărilor făcute de instituțiile UE și de organizațiile interinstituționale; regretă că aceste semnale nu demonstrează un angajament clar al autorităților ungare de a garanta pe deplin că acțiunile lor respectă legislația primară și cea secundară a UE;

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor UE de către guvernul Ungariei, în special în domeniul azilului și migrației, comunicării publice, educației, incluziunii sociale și dezvoltării economice, astfel încât să se asigure că orice proiect cofinanțat respectă pe deplin legislația primară și secundară a UE;

invită, între timp, guvernul Ungariei să abroge legea de modificare a anumitor legi privind creșterea gradului de strictețe al procedurilor desfășurate în domeniul gestionării frontierelor și al azilului și legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național și să retragă propunerea de lege privind transparența organizațiilor care primesc sprijin din străinătate (proiectul de lege T/14967 al Parlamentului Ungariei);

îndeamnă guvernului ungar să suspende imediat toate termenele limită din legea de modificare a Legii privind învățământul superior la nivel național, să înceapă imediat un dialog cu autoritățile relevante din SUA pentru a garanta funcționarea pe viitor a Universității Central Europene prin emiterea unor diplome acreditate în Statele Unite ale Americii, precum și să își ia angajamentul public că universitatea poate să rămână în Budapesta ca o instituție liberă;

regretă faptul că Comisia nu a răspuns la apelul Parlamentului European de a activa cadrul UE pentru a consolida statul de drept, așa cum se menționează în rezoluțiile sale din 10 iunie 2015 și 16 decembrie 2015 referitoare la situația din Ungaria, pentru a preveni, prin intermediul unui dialog cu statul membru în cauză, escaladarea unei amenințări sistemice emergente la adresa statului de drept; consideră că poziția actuală adoptată de Comisie se axează în principal pe aspecte marginale, de ordin tehnic ale legislației, ignorând tendințele și practicile ce se conturează și efectul combinat al acestor măsuri asupra statului de drept și drepturilor fundamentale; consideră că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special, nu au reușit, în majoritatea cazurilor, să determine schimbări reale și nici să asigure o abordare mai cuprinzătoare a situației;

consideră că situația actuală din Ungaria reprezintă un risc clar de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE și justifică lansarea procedurii de la articolul 7 alineatul (1) din TUE;

10.

încredințează, prin urmare, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, sarcina de a iniția procedura și de a elabora un raport specific în vederea organizării unui vot în plen privind o propunere motivată prin care invită Consiliul să acționeze în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul de procedură;

11.

constată din nou necesitatea unui proces regulat de monitorizare și de dialog cu participarea tuturor statelor membre, în scopul protejării valorilor fundamentale ale UE, și anume democrația, drepturile fundamentale și statul de drept, proces care să implice Consiliul, Comisia și Parlamentul, astfel cum s-a propus în Rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (6) (Pactul UE pentru DSF) și, de asemenea, pentru a evita standardele duble;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului, președintelui, guvernului și parlamentului Ungariei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0461.

(2) JO C 407, 4.11.2016, p. 46.

(3) JO C 75, 26.2.2016, p. 52.

(4) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 27.

(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/79

P8_TA(2017)0217

Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții

Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2016/2798(RSP))

(2018/C 307/10)

Parlamentul European,

—

având în vedere propunerea de recomandare a Consiliului privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (COM(2016)0383),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

—	având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (1),

—	având în vedere Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) (2), prin care persoanele își pot prezenta competențele și calificările,

—

având în vedere noile priorități în materie de cooperare la nivel european în domeniul educației și al formării până în anul 2020, astfel cum sunt prevăzute în Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) (3),

—	având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (4),

—	având în vedere raportul Euridice privind recunoașterea învățării anterioare non-formale și informale în învățământul superior,

—

având în vedere clasificarea europeană multilingvă a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO), care, împreună cu Cadrul european al calificărilor (CEC), vor utiliza un format comun pentru publicarea electronică a informațiilor referitoare la calificări, astfel cum este prevăzut în anexa VI la propunere,

—	având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (5) (EQAVET),

—

având în vedere Registrul independent European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (6), o listă a agențiilor de asigurare a calității care au dovedit că respectă cerințele esențiale ale Standardelor și orientărilor europene pentru asigurarea calității în Spațiul European al Învățământului Superior (ESG),

—

având în vedere Sistemul european de credite transferabile (ECTS) (7), elaborat în contextul Spațiului european al învățământului superior, și Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP), instituit prin Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 (8),

—	având în vedere procesul de la Bologna privind învățământul superior, comunicatul ministerial de la Erevan din 2015 și documentul „Spațiul european al învățământului superior în 2015 – Raport privind punerea în aplicare a procesului de la Bologna”,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (9),

—

având în vedere Convenția cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei (Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor) și Recomandarea privind utilizarea cadrelor de calificări pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate, care se referă în mod explicit la CEC ca la un instrument care trebuie utilizat în scopul recunoașterii studiilor,

—	având în vedere strategia „Extinderea participării pentru echitate și creștere: o strategie de dezvoltare a dimensiunii sociale și a învățării pe tot parcursul vieții în spațiul european al învățământului superior până în 2020”, care vizează toate țările participante la CEC,

—	având în vedere raportul UNESCO din 2015 privind recunoașterea, validarea și acreditarea învățării non-formale și informale în statele membre ale UNESCO,

—	având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 (11),

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (O-000038/2017 – B8-0218/2017),

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât recunoașterea, înțelegerea și evaluarea adecvată a competențelor depășește limitele a ceea ce se caută pe piața muncii; întrucât competențele disponibile și necesare pe piața muncii ar beneficia de un CEC care poate identifica și corela competențele în cauză, oferind, astfel, beneficii sociale și economice; întrucât este fundamental ca persoanele să fie ajutate să dobândească și să-și actualizeze competențele și aptitudinile de-a lungul vieții;

B.	întrucât o mai mare comparabilitate a calificărilor sporește posibilitatea angajării și creșterii profesionale pentru toți lucrătorii migranți;

C.	întrucât ar trebui să se pună accentul pe competențele TIC și să se introducă măsuri structurale pentru a ajuta persoanele să dobândească și să valideze aceste competențe;

întrucât, ținând seama de noile provocări prezentate de către societate și de schimbările tehnologice și demografice, CEC, prin procesul dezvoltării sale în continuare, poate sprijini învățarea pe tot parcursul vieții atât favorizând egalitatea de șanse și educația echitabilă, cât și îmbunătățind permeabilitatea dintre sistemul de învățământ și cel de formare; întrucât educația și formarea ar trebui să ajute persoanele să se adapteze la orice situație cu care se confruntă, prin educarea și actualizarea competențelor lor într-o manieră holistică, astfel încât să dezvolte un spirit critic și să devină încrezători și independenți, dobândind totodată competențele necesare pentru secolul XXI;

întrucât evoluția continuă a cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor, cunoscută și sub denumirea de învățare pe tot parcursul vieții, poate contribui la îmbunătățirea activității individuale și a alegerilor de viață ale persoanelor și le poate ajuta să se dezvolte personal și să își valorifice pe deplin potențialul, aducând astfel beneficii pentru societate și îmbunătățind șansele lor de a-și găsi un loc de muncă și de a-și consolida cariera;

F.	întrucât unul dintre scopurile CEC este de a facilita comparația dintre sistemele de învățământ și, astfel, de a oferi un impuls pentru schimbare și pentru reforme la nivel național și sectorial, având drept obiectiv realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 și ale cadrului ET 2020;

întrucât, din cauza lipsei de ambiție a statelor membre și în pofida angajamentului demonstrat până în prezent, continuă să persiste o lipsă de transparență a calificărilor și o rată scăzută de recunoaștere a calificărilor obținute în străinătate; întrucât este necesar să se adapteze CEC, astfel încât calificările să devină chiar mai transparente și comparabile;

H.	întrucât CEC ar trebui să ofere un metacadru pentru utilizatori și să faciliteze cooperarea dintre autoritățile statelor membre, partenerii sociali, furnizorii de educație și formare, sindicate, societatea civilă și alte părți interesate la nivel internațional;

I.	întrucât doar Țările de Jos și Suedia au adoptat proceduri specifice în cadrul propriilor cadre naționale ale calificărilor (CNC) pentru includerea calificărilor non-formale; întrucât niciun stat membru nu are proceduri specifice pentru învățarea informală în cadrul CNC;

J.	întrucât statele membre ar trebui, imediat ce este posibil dar nu mai târziu de anul 2018, să pună în aplicare, în concordanță cu CEC, modalități de validare a învățării non-formale și informale legate de CNC, inclusiv a competențelor dobândite în timpul activităților de voluntariat;

întrucât statele membre și-au asumat în mod explicit angajamentul, în comunicatul de la Erevan din 2015, de a revizui legislațiile naționale în scopul respectării depline a Convenției de la Lisabona cu privire la recunoașterea atestatelor și de a-și revizui CNC pentru a garanta că parcursurile de învățare prevăzute într-un anume cadru prevăd în mod adecvat recunoașterea cunoștințelor dobândite anterior;

L.	întrucât statelor membre le revine responsabilitatea și competența exclusivă de a garanta calitatea conținutului și a formei sistemelor de învățământ; întrucât CEC nu are nicio influență asupra acestei responsabilități;

M.	întrucât în prezent, există disparități între regiuni, în special între regiunile transfrontaliere, în ceea ce privește recunoașterea certificatelor, ceea ce dă naștere unor diferențe în ceea ce privește capacitatea de inserție profesională;

N.	întrucât bibliotecile, atât cele publice, cât și cele private, au o contribuție semnificativă la învățarea pe tot parcursul vieții și la îmbunătățirea alfabetizării și a competențelor digitale;

O.	întrucât, în prezent, 39 de țări participă la CEC, printre care se numără: statele membre ale UE, statele SEE, țările candidate și cele potențial candidate (Bosnia și Herțegovina, Kosovo) și Elveția,

ia act de inițiativa Comisiei de a revizui CNC și de a sprijini în continuare modernizarea sistemelor europene de educație și formare, respectând, totodată, competențele naționale și garantând conservarea trăsăturilor specifice ale sistemelor educaționale ale statelor membre;

subliniază că promovarea gândirii critice și a gândirii neconvenționale este esențială pentru dezvoltarea de noi competențe necesare în viitor;

recomandă conservarea gamei bogate de competențe nu doar tehnice, ci și manuale care au fost transmise în timp și au permis dezvoltarea și creșterea sectoarelor de producție artizanală, care trebuie conservate ca un mod de a proteja identitatea individuală a fiecărui stat membru;

remarcă faptul că unul dintre rolurile CEC este de a spori comparabilitatea calificărilor obținute în statele membre, protejând, în același timp, caracteristicile specifice ale sistemelor naționale de învățământ;

subliniază că Uniunea ar trebui să asigure un cadru în care, indiferent de vârstă și de statut, aptitudinile și competențele tuturor, inclusiv cele dobândite prin intermediul voluntariatului, să fie mai vizibile și mai bine apreciate și recunoscute, într-un mod clar și accesibil, în special în zonele transfrontaliere, indiferent de locul sau modul în care aceste aptitudini și competențe au fost dobândite; evidențiază că statele membre trebuie să depună eforturi mai mari pentru a asigura o recunoaștere mai accelerată și mai eficace a calificărilor și corelarea cu nivelul CEC relevant;

reamintește nevoia de a pune accentul pe punerea în aplicare a CEC pentru a stimula calitatea și potențialul cadrului;

recomandă o mai mare flexibilitate în ceea ce privește actualizarea corelării dintre cadrul național și CEC;

reamintește că una dintre sarcinile principale ale CEC este de a facilita și de a promova transferul calificărilor, precum și de a valida sistemele de formare și de învățământ formale și informale, între diferitele sisteme de învățământ și de formare, pentru a permite mobilitatea în scopuri profesionale și de învățare la nivel transnațional, pentru a aborda neconcordanțele de pe piața europeană a muncii și pentru a răspunde mai bine nevoilor personale ale cetățenilor și ale societății în general;

invită Comisia să analizeze dacă este necesar ca cele trei domenii orizontale (cunoștințe, abilități și competențe) să fie în continuare revizuite pentru a le face mai ușor de înțeles și mai clare; solicită utilizarea Cadrului european privind competențele-cheie din 2006 ca o resursă valoroasă și ca document de referință principal pentru a asigura o mai bună coerență terminologică între diversele cadre ale UE și pentru a obține, în cele din urmă, o abordare bazată în mod autentic pe rezultatele învățării;

10.

subliniază importanța de a analiza și dezvolta instrumente pentru a anticipa viitoarele nevoi în materie de competențe; încurajează, prin urmare, statele membre și toate părțile interesate relevante, cum ar fi angajatorii, să facă schimb de bune practici în această privință;

11.

subliniază importanța sistemelor de formare și a uceniciilor pentru formarea competențelor; subliniază, prin urmare, nevoia de a promova în statele membre sisteme de educație duală, care combină ucenicia în întreprinderi și educația în instituțiile de învățământ profesional; reamintește că angajatorii și antreprenorii joacă un rol fundamental în formarea la locul de muncă, precum și în asigurarea uceniciilor, și consideră că rolul acestora ar trebui susținut și dezvoltat în continuare;

12.

recomandă ca CEC să fie suficient de bine conectat la nevoile societății, inclusiv la cerințele pieței forței de muncă, pentru a îmbunătăți competitivitatea economiei europene și pentru a ajuta persoanele să își dezvolte potențialul, în vederea atingerii obiectivelor strategiei Europa 2020;

13.

subliniază nevoia de a profita pe deplin de posibilitățile oferite de CEC pentru a stimula și a facilita mobilitatea studenților și a lucrătorilor în UE, promovând astfel învățarea pe tot parcursul vieții și încurajând dezvoltarea unei forțe de muncă mobile și flexibile în întreaga Europă, într-o perioadă de provocări economice și de globalizare a pieței;

14.

subliniază că o serie de state membre se află încă în fazele incipiente de punere în aplicare a propriilor CNC, ce au la bază cele opt niveluri ale CEC; solicită Comisiei să încurajeze statele membre să se asigure că acest proces se va derula în continuare;

15.

subliniază importanța inițiativei ESCO, care identifică și clasifică, în 25 de limbi, aptitudinile, competențele, calificările și ocupațiile relevante pentru piața muncii și sistemul de învățământ și de formare profesională din UE;

16.

solicită să se promoveze și să se acorde un sprijin puternic unor principii europene comune cu privire la asigurarea și la validarea și recunoașterea rapidă a proceselor de învățare non-formală și informală, acest lucru fiind deosebit de important pentru a putea include cursanții atipici; subliniază, în acest context, numărul tot mai mare de sesiuni de formare bazate pe industrie care ar trebui incluse în procesul de validare și subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită certificării persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități, a șomerilor pe termen lung, a lucrătorilor mai în vârstă și a altor grupuri; încurajează Comisia să evalueze dacă se pot folosi creditele ECVET pentru validarea și recunoașterea învățării informale și non-formale; consideră că nu va avea loc nicio devalorizare a realizărilor formale;

17.

subliniază necesitatea unei mai bune coordonări între CEC și alte instrumente de recunoaștere și de transparență existente, precum ECVET, ECTS și Europass, cu sprijinul sistemelor de asigurare a calității, pentru a crea sinergii și a eficientiza instrumentele de asigurare a transparenței;

18.

recomandă Comisiei să dezvolte un instrument de autoevaluare pentru angajatori, în vederea asigurării unei utilizări mai eficiente a CEC; încurajează angajatorii să adopte o viziune critică privind nivelul competențelor și al calificărilor necesare pentru angajare;

19.

subliniază riscurile potențiale asociate cu definirea rezultatelor învățării în CEC în ceea ce privește impactul asupra programelor școlare; subliniază importanța diversității sistemelor de învățământ din UE și din țările participante;

20.

solicită statelor membre să își coreleze rapid propriile CNC la CEC; îndeamnă la adoptarea unui ritm mai rapid, în vederea eliminării tuturor obstacolelor rămase în calea recunoașterii;

21.

recomandă Comisiei să reevalueze costurile de îmbunătățire a CEC, dat fiind că în prezent nu se prevăd costuri suplimentare; este preocupat de faptul că se subestimează amploarea lucrărilor necesare pentru revizuirea CEC;

22.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare strategii privind dimensiunea socială pentru propriile sisteme de învățământ și de formare, cu scopul de a impulsiona sprijinul acordat egalității de șanse, a îmbunătăți echitatea educației, a combate inegalitatea și a asigura o mai bună permeabilitate între sistemele de învățământ și de formare; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în acest sens;

23.

solicită Comisiei să reevalueze, în cadrul agendei de modernizare, promovarea finanțării în funcție de performanțe a învățământului profesional și tehnic, precum și a taxelor de școlarizare, pentru a conserva rolul social al sistemelor de învățământ și de formare și a asigura accesul la calificări;

24.

îndeamnă Comisia să clarifice rolul preconizat pentru ECVET și ECTS, pentru a asigura o transparență sporită a revizuirii față de părțile interesate;

25.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită angajamentului de a include învățarea informală și non-formală, care în prezent este exclusă din majoritatea CNC și, prin urmare, și din CEC, în special în ceea ce privește învățarea informală, care în prezent este exclusă complet;

26.

subliniază necesitatea de a înțelege mai bine calificările acordate în afara UE în vederea validării și recunoașterii lor și pentru a promova integrarea migranților și a refugiaților în societatea europeană, pe piața forței de muncă a UE și în sistemele de învățământ și de formare din UE; salută, în acest context, recomandarea care pune bazele relațiilor dintre cadrele naționale și regionale ale calificărilor din țările terțe, CNC ale statelor membre și CEC, în special opțiunea dialogurilor structurate cu țările învecinate cu UE care au un acord de parteneriat cu UE, lucru care ar putea servi la consolidarea cadrelor lor naționale ale calificărilor prin intermediul CEC și al UE și la îmbunătățirea sprijinului acordat țărilor terțe (de exemplu, prin ajutorul pentru dezvoltare), în vederea dezvoltării de CNC;

27.

recunoaște că este în interesul țărilor terțe să folosească CEC ca un punct de referință pentru propriul sistem de calificări și să se revizuiască CEC pentru a simplifica compararea formală a calificărilor obținute în țările terțe cu cele obținute în UE;

28.

insistă asupra faptului că părțile interesate relevante, cum ar fi serviciile publice de ocupare a forței de muncă, partenerii sociali, furnizorii de educație și de formare și societatea civilă ar trebui implicați mai mult și să coopereze îndeaproape în crearea, punerea în aplicare, promovarea și monitorizarea CEC la nivelul UE și la nivel național pentru a se asigura un sprijin mai larg pentru acesta;

29.

consideră că un instrument precum CEC necesită actualizări și adaptări permanente și, prin urmare, ar trebui susținut și perfecționat printr-o monitorizare periodică, în special în ceea ce privește ușurința de utilizare, permeabilitatea și transparența; subliniază că CEC va avea succes doar dacă statele membre se angajează cu adevărat să îl pună în practică și să îl utilizeze;

30.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(2) JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(3) JO C 417, 15.12.2015, p. 25.

(4) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(5) JO C 155, 8.7.2009, p. 1.

(6) https://www.eqar.eu

(7) http://ec.europa.eu/education/library/publications/2015/ects-users-guide_en.pdf

(8) JO C 155, 8.7.2009, p. 11.

(9) JO L 347, 20.12.2013, p. 50

(10) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

(11) JO L 354, 28.12.2013, p. 132.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/87

P8_TA(2017)0219

Etiopia, în special cazul Dr. Merera Gudina

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Etiopia, în special cazul Dr. Merera Gudina (2017/2682(RSP))

(2018/C 307/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Etiopia,

—	având în vedere cea mai recentă evaluare periodică universală privind Etiopia realizată înaintea Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 2015;

—

având în vedere comunicatul de presă al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în urma vizitei Vicepreședintele Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, la prim-ministrul etiopian, Hailemariam Desalegn, la Addis Abeba, în data de 17 martie 2017,

—	având în vedere Constituția Republicii Federale Democrate Etiopia, adoptată la 8 decembrie 1994, în special dispozițiile capitolului III privind drepturile și libertățile fundamentale, drepturile omului și drepturile democratice,

—	având în vedere raportul oral din 18 aprilie 2017 al Comisiei etiopiene pentru drepturile omului adresat Parlamentului Etiopiei,

—	având în vedere declarația din 10 aprilie 2017 a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, cu ocazia vizitei sale în Etiopia pentru lansarea Angajamentului strategic pentru drepturile omului și guvernanță,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Etiopia în 1993,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—	având în vedere declarația SEAE din 23 decembrie 2015 referitoare la recentele ciocniri din Etiopia,

—	având în vedere declarația din 10 octombrie 2016 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR referitoare la anunțarea stării de urgență în Etiopia,

—	având în vedere Agenda comună în materie de migrație și mobilitate UE-Etiopia, semnată la 11 noiembrie 2015,

—	având în vedere declarația din 18 decembrie 2015 a Departamentului de Stat din SUA cu privire la ciocnirile din Oromia, Etiopia,

—	având în vedere Angajamentul strategic UE-Etiopia,

—	având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—	având în vedere Acordul de la Cotonou,

—	având în vedere vizita în Etiopia a Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, care s-a încheiat la 4 mai 2017,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Etiopia are un rol esențial în regiune și se bucură de sprijin politic din partea donatorilor occidentali și a majorității vecinilor săi din regiune, datorită rolului său de gazdă a Uniunii Africane (UA) și contribuției sale la misiunile ONU de menținere a păcii și la securitate și participării sale la parteneriate de ajutor cu țările occidentale, sprijinind eforturile internaționale de a aduce stabilitatea în Somalia și de a combate grupările teroriste din regiune; întrucât Etiopia este, de asemenea, puternic implicată, în relațiile dintre Sudan și Sudanul de Sud și a organizat negocieri de pace sub egida IGAD;

întrucât, cu o populație de 100 milioane de locuitori, Etiopia este, se pare, una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Africa, atrăgând investiții străine semnificative, inclusiv în agricultură, construcții și industria prelucrătoare, în proiecte de dezvoltare la scară largă, precum construirea de baraje hidroelectrice și plantațiile, pe lângă arendarea extinsă, adesea în favoarea unor companii străine, și a înregistrat o rată medie a creșterii de 10 % în ultimii zece ani; întrucât, cu toate acestea, Etiopia rămâne una dintre cele mai sărace economii, cu un VNB de 632 USD pe cap de locuitor; întrucât indicele dezvoltării umane pentru 2014 o clasa pe locul 173 din 187;

întrucât criza umanitară actuală din Cornul Africii, care afectează regiunea Ogaden și alte zone din Etiopia a dus la apariția holerei și la penurie de alimente, din cauza cărora au murit deja numeroase persoane și alte mii de persoane se află în pericol, în special de la începutul lunii martie 2017; întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a lansat cel mai mare apel al său pentru strângerea a 96,4 milioane USD pentru a ajuta 1,19 milioane de refugiați și foști refugiați din Sudan, Somalia, Etiopia și Republica Centrafricană; întrucât, în ianuarie 2017, Etiopia a declarat situație de urgență din cauza secetei în provinciile sale din est, 5,6 milioane de persoane având nevoie urgentă de asistență, și face apel la ajutor din partea comunității internaționale; întrucât, în 2016, din cauza secetei au suferit de foame 10 milioane de persoane și au murit sute de mii de animale de producție;

întrucât Acordul de angajament strategic UE-Etiopia a fost semnat la 14 iunie 2016; întrucât acesta recunoaște rolul esențial jucat de Etiopia în Africa și comunitatea internațională, precum și creșterea sa economică semnificativă și progresele pe calea atingerii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; întrucât UE sprijină rolul constructiv al Etiopiei în ceea ce privește pacea și securitatea în Cornul Africii;

întrucât Etiopia se confruntă cu fluxuri permanente de migranți, înspre și dinspre teritoriul său, și găzduiește aproximativ 800 000 de refugiați, în special din Sudanul de Sud și Eritreea, dar și din Somalia; întrucât, la 11 noiembrie 2015, a fost semnată de UE și Etiopia o Agenda comună în materie de migrație și mobilitate (ACMM), pentru consolidarea cooperării și dialogului dintre cele două părți în domeniul migrației;

F.	întrucât Etiopia este semnatară a Acordului de la Cotonou, al cărui articol 96 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării ACP-UE;

întrucât autoritățile etiopiene au folosit în mod repetat forța excesivă împotriva demonstranților pașnici și au comis încălcări ale drepturilor omului împotriva membrilor comunității Oromo și ai altor grupuri etnice, inclusiv acte de persecuție, arestări arbitrare și ucideri, din cauza percepției că aceste comunități se opun guvernului; întrucât guvernul Etiopiei îi acuză în mod regulat pe cei care critică politica guvernamentală de asociere la acțiuni de terorism; întrucât jurnaliști, bloggeri, protestatari și activiști au fost trimiși în judecată în baza Proclamației privind combaterea terorismul din 2009 din această țară, lege cu dispoziții dure;

întrucât situația s-a deteriorat la mijlocul lunii aprilie 2014, când guvernul a anunțat punerea în aplicare a Planului de dezvoltare regională integrată Addis Abeba, care propune extinderea instalațiilor către zone din afara orașului, care aparțin Statului național regional Oromia, cea mai mare regiune etiopiană din jurul orașului Addis Abeba;

I.	întrucât, la 14 ianuarie 2016, guvernul a decis să anuleze planul contestat de dezvoltare urbană la scară largă; întrucât extinderea orașului Addis Abeba a determinat deja strămutarea a numeroși agricultori Oromo, aceștia devenind victime ale sărăciei;

întrucât, în 2015 și 2016, au avut loc proteste de masă în Oromia legate de extinderea limitei municipale pe terenul agricultorilor Oromo, unde trăiesc două milioane de persoane, având în vedere că exproprierile au fost considerate acaparare a terenurilor; întrucât, potrivit raportului din 19 aprilie 2017 al Comisiei etiopiene pentru drepturile omului, mandatată să desfășoare investigații cu privire la tulburări, între iunie și octombrie 2016, și-au pierdut viața 462 de civili și 33 de membri ai forțelor de securitate și au fost răniți 338 de civili și 126 de membri ai forțelor de securitate;

întrucât, la 9 octombrie 2016, prim-ministrul Etiopiei, Hailemariam Desalegn, a declarat starea de urgență, prevăzută de Constituția Etiopiei; întrucât starea de urgență autorizează armata să asigure securitatea în întreaga țară și impune și mai multe restricții în ceea ce privește libertatea de exprimare și accesul la informație; întrucât, la 15 martie 2017, guvernul a anunțat că au fost ridicate mai multe restricții impuse de starea de urgență, afirmând că postul de comandă nu va mai putea aresta persoane în mod arbitrar sau efectua percheziții pe proprietăți fără mandat, iar starea de asediu și unele restricții asupra mass-mediei vor fi ridicate; întrucât, la 29 martie 2017, Parlamentul Etiopiei a convenit în unanimitate să prelungească starea de urgență cu patru luni;

întrucât, la 30 noiembrie 2016, forțele de securitate etiopiene l-au arestat pe dr Merera Gudina, președintele partidului etiopian din opoziție Congresul Federalist Oromo, la Addis Abeba, în urma vizitei sale la Parlamentul European din data de 9 noiembrie 2016, unde a participat la o masă rotundă împreună cu alți lideri ai opoziției, încălcând astfel legea care instaurează starea de urgență, „exercitând presiuni asupra guvernului”, „amenințând societatea prin violență” și încercând să „perturbe ordinea constituțională”; întrucât cererea sa de eliberare pe cauțiune a fost refuzată și el se află în continuare în închisoare în așteptarea verdictului; întrucât, la 24 februarie 2017, lui Merera Gudina și altor doi copârâți, Berhanu Nega și Jawar Mohammed, li s-au adus patru capete de acuzare separate pentru nerespectarea codului penal etiopian;

întrucât și alți activiști, jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, inclusiv Getachew Shiferaw (redactorul-șef al Negere Ethiopia), Fikadu Mirkana (Organizația Oromia Radio and TV), Eskinder Nega (jurnalist de marcă), Bekele Gerba (activist pacifist oromo) și Andargachew Tsige (lider al opoziției) au fost arestați sau sunt reținuți; întrucât activista online Yonathan Tesfaye a fost condamnată, în temeiul legislației antiterorism, pentru comentarii făcute pe Facebook și riscă o pedeapsă între 10 și 20 de ani de închisoare;

întrucât cardiologul suedezo-etiopian, dr. Fikru Maru, conducea primul spital de cardiologie din Addis Abeba; întrucât din 2013 se află în închisoare în Etiopia, aducându-i-se acuzații foarte îndoielnice; întrucât a petrecut mai mulți ani în închisoare fără a fi judecat; întrucât acum este acuzat și de terorism, chiar înainte de a-și termina ispășirea pedepsei;

întrucât Etiopia a găzduit recent înalți funcționari specializați în drepturile omului, printre care Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, pentru a marca lansarea dialogului sectorial privind drepturile omului și guvernanța în cadrul Angajamentului strategic UE-Etiopia; întrucât s-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește îmbunătățirea situației drepturilor omului în Etiopia, precum și în ceea ce privește privarea de libertate a personalităților politice, recurgerea continuă la legea împotriva terorismului/ legea CSO și prelungirea stării de urgență;

întrucât, la data de 5 mai 2017, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, a declarat că Proclamația privind organizațiile caritative și asociațiile, legea împotriva terorismului și legea privind mass-media din Etiopia „nu par să respecte normele juridice internaționale relevante și ar trebui reformate”,

invită guvernul etiopian să elibereze imediat pe cauțiune și să renunțe la toate acuzațiile împotriva dr Merera Gudina, dr. Fikru Maru și a tuturor celorlalți prizonieri politici și să renunțe la procedurile împotriva lui Berhanu Nega și Jawar Mohammed, care au fost puși sub acuzare în lipsă și sunt în prezent în exil; subliniază că, pentru ca orice dialog cu opoziția să fie considerat credibil, liderii politici din opoziție, cum ar fi dr Merera Gudina, trebuie să fie eliberați; o invită pe Înalta Reprezentantă a UE să mobilizeze statele membre pentru a realiza de urgență o anchetă internațională coordonată de ONU pentru a investiga în mod credibil, transparent și independent uciderea protestatarilor și să facă presiune asupra guvernului etiopian să își dea acordul;

îndeamnă guvernul etiopian să elimine în continuare restricțiile și să pună capăt stării de urgență, recunoscând că acest lucru împiedică libertatea de exprimare și limitează grav exprimarea opiniilor legitime și diverse privind societatea etiopiană, de care este mare nevoie pentru a aborda criza din Etiopia; subliniază că această lipsă de dialog reprezintă un risc pentru stabilitatea Etiopiei;

solicită autorităților etiopiene să nu mai utilizeze legislația împotriva terorismului (Proclamația privind antiterorismul nr. 652/2009) pentru a reprima protestele pașnice sau opiniile divergente legitime; solicită, de asemenea, guvernului etiopian să își revizuiască legea împotriva terorismului;

consideră că în Etiopia este nevoie de o participare democratică diversificată din punct de vedere etnic mai extinsă și de acces egal la oportunități politice, economice, sociale și culturale în rândul diferitelor grupuri etnice și religioase;

îndeamnă guvernul etiopian să respecte pe deplin libertatea de exprimare, de asociere și a presei, după cum este prevăzut în Constituția Etiopiei și să îi elibereze pe jurnaliștii și bloggerii închiși pe nedrept; este ferm convins că protestele pașnice fac parte din procesul democratic și că utilizarea excesivă a forței trebuie evitată în toate situațiile; îndeamnă guvernul să pună în aplicare în mod corespunzător recomandările Comisiei etiopiene privind drepturile omului referitoare la protestele violente recente, în special pentru a-i aduce în fața justiției pe membrii diverselor forțe de securitate responsabili de violențe, împiedicând atacurile care vizează anumite naționalități și apărând dreptul cetățenilor la justiție;

reamintește guvernului etiopian obligația pe care o are de a garanta drepturile fundamentale, inclusiv accesul la justiție și dreptul la un proces corect, așa cum se prevede în Carta Africană și în alte instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului, inclusiv Acordul de la Cotonou, în special articolele 8 și 96;

invită guvernul etiopian să acorde organizațiilor și ONG-urilor active în domeniul drepturilor omului acces neîngrădit în toate regiunile țării, în special în cele unde se înregistrează conflicte și proteste;

își exprimă îngrijorarea cu privire la legislația care restricționează grav dreptul la libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de informare, de asociere și de întrunire pașnică, precum și monitorizarea situației drepturilor fundamentale;

reamintește că Etiopia este o țară de destinație, tranzit și origine importantă pentru migranți și că găzduiește cea mai mare populație de refugiați din Africa; ia act de adoptarea de către UE și Etiopia a unei agende comune privind migrația, care se referă la problema refugiaților, controalele la frontieră și lupta împotriva traficului de ființe umane; invită, de asemenea, Comisia Europeană să monitorizeze îndeaproape toate proiectele inițiate recent în cadrul Fondului fiduciar al UE pentru Africa; reamintește că Etiopia este a doua cea mai populată țară din Africa și are una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere, dar, în același timp, este și una dintre cele mai sărace; reamintește că, cu cei 5 328 km de frontieră, Etiopia se confruntă cu fragilitatea vecinilor săi și cu afluxul permanent de migranți, adăpostind aproximativ 800 000 de refugiați;

10.

ia act de rolul major pe care Etiopia îl joacă în regiune și, în special, sprijinul acordat de aceasta pentru stabilizarea Somaliei, lupta împotriva terorismului, procesul de pace dintre Sudan și Sudanul de Sud și cel din Sudanul de Sud însuși; consideră că este esențial pentru Uniunea Europeană să stabilească un dialog politic cu această țară importantă;

11.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la seceta actuală din Etiopia, care a contribuit la înrăutățirea situației umanitare din țară; salută acordarea unei asistențe financiare suplimentare în valoare de 165 milioane EUR regiunii pentru criza din Sudanul de Sud și din țările învecinate, precum și pentru seceta din Etiopia, Somalia și Kenia;

12.

felicită Etiopia pentru progresele pe care le-a realizat în îmbunătățirea condițiilor pentru populația sa aflată în expansiune rapidă, inclusiv pentru refugiații proveniți din zonele de conflict din statele învecinate, și apreciază rolul de lider pe care îl joacă în regiune și în cadrul Uniunii Africane;

13.

consideră că viitoarea cooperare dintre UE și Etiopia ar trebui să ia în considerare necesitatea de a realiza progrese importante în ceea ce privește criteriile de referință în domeniul drepturilor omului;

14.

invită autoritățile etiopiene să împiedice discriminarea etnică și să ia măsuri pentru a stabili un dialog pacifist și constructiv între diferitele comunități;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintei Comisiei Europene, parlamentelor și guvernelor statelor membre, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Comisiei Uniunii Africane și Parlamentului Panafrican, precum și guvernului Etiopiei.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/92

P8_TA(2017)0220

Sudanul de Sud

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Sudanul de Sud (2017/2683(RSP))

(2018/C 307/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Sudanul și Sudanul de Sud,

—	având în vedere declarația din 8 mai 2017 a troicii (SUA, Regatul Unit și Norvegia) și a UE referitoare la situația în materie de securitate din Sudanul de Sud,

—	având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU, din 29 aprilie 2017, privind Sudanul de Sud,

—	având în vedere raportul final din 13 aprilie 2017 al grupului de experți al Consiliului de Securitate al ONU privind Sudanul de Sud,

—	având în vedere comunicatul din 25 martie 2017 al celui de al 30-lea summit extraordinar al Autorității interguvernamentale pentru dezvoltare (IGAD) privind Sudanul de Sud,

—	având în vedere rezultatul celei de a 34-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva, care a avut loc în perioada 27 februarie – 24 martie 2017,

—	având în vedere declarația din 23 martie 2017 a Președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situația din Sudanul de Sud,

—	având în vedere declarația Comisiei adresată Parlamentului European din 1 februarie 2017,

—	având în vedere rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2327 (2016) din 16 decembrie 2016,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2016 referitoare la Sudanul de Sud,

—	având în vedere raportul umanitar din 9 mai 2017 al Biroului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare;

—	având în vedere Acordul IGAD privind soluționarea conflictului din Republica Sudanul de Sud (ARCSS) din 17 august 2015,

—	având în vedere Acordul global de pace (AGP) pentru Sudan din 2005,

—	având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—	având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—	având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Sudanul de Sud se confruntă cu un război civil de peste trei ani, conflict care a izbucnit după ce Salva Kiir, președintele țării și membru al grupului etnic Dinka, l-a acuzat pe vicepreședintele demis, Riek Machar, aparținând grupului etnic Nuer, de complot în vederea organizării unei lovituri de stat împotriva sa; întrucât Riek Machar a negat tentativa de lovitură de stat;

B.	întrucât, în ciuda semnării ARCSS în august 2015, continuă să existe un dispreț total față de drepturile internaționale ale omului și de dreptul umanitar și o lipsă de responsabilitate pentru încălcările și abuzurile comise în timpul conflictului;

întrucât țara se confruntă cu foametea și prăbușirea economică ca urmare a războiului civil, peste 3,6 milioane de persoane fiind forțate să își părăsească locuințele și circa 4,9 milioane de persoane fiind afectate de insecuritatea alimentară; întrucât nevoile umanitare au continuat să crească până la niveluri alarmante, un număr estimat de 7,5 milioane de persoane având nevoie de asistență umanitară și peste un milion de persoane beneficiind în prezent de adăpost în structuri furnizate de ONU; întrucât agențiile ONU și-au intensificat apelul la ajutorul umanitar, afirmând că au nevoie de cel puțin 1,4 miliarde USD pentru a contribui la atenuarea unor niveluri de suferință „de neimaginat”; întrucât doar 14 % din această cerere a fost finanțată până în prezent;

D.	întrucât, în ritmul actual, până la sfârșitul anului 2017, jumătate din populația țării va fi pierit sau va fi fost strămutată; întrucât nu se cunoaște numărul persoanelor care au fost ucise în urma violențelor;

întrucât, în conformitate cu cel mai recent raport al echipei de experți ai ONU, guvernul Sudanului de Sud s-a dovedit a fi unul dintre cei mai mari autori de acte de violență și de încălcări ale drepturilor omului în țară, foametea fiind considerată ca fiind „provocată de om”, una dintre principalele cauze ale acesteia fiind faptul că guvernul Sudanului de Sud risipește banii pe arme;

întrucât, în ultimele săptămâni, amplele ofensive guvernamentale desfășurate în Yuai, Waat, Tonga și Kodok au avut consecințe umanitare tragice, inclusiv strămutarea a 50 000 – 100 000 de persoane; întrucât această acțiune vine după uciderea a numeroși civili, la 8 aprilie 2017, în orașul vestic Wau ca un act de pedepsire colectivă pe motive de apartenență etnică și vederi politice; întrucât forțele guvernamentale continuă să vizeze populația civilă, încălcând dreptul conflictelor armate și au împiedicat misiunea ONU de a proteja populația civilă;

G.	întrucât spitalele și clinicile au fost distruse de către guvern, fapt care constituie o crimă de război; întrucât echipamentele din spitale și clinici au fost furate, fapt care a dus la închiderea acestora și la faptul că nu s-au putut acorda îngrijiri medicale vitale;

întrucât aproape una din trei școli din Sudanul de Sud au fost distruse, deteriorate, ocupate sau închise, lucru care a avut consecințe negative asupra educației unei întregi generații de copii; întrucât, potrivit estimărilor, peste 600 000 de copii în vârstă de sub cinci ani sunt într-o stare de subnutriție gravă;

întrucât aproximativ două milioane de copii au părăsit țara, ceea ce constituie 62 % dintre refugiații care au părăsit Sudanul de Sud, conflictul provocându-le traume, stres și tulburări emoționale insuportabile; întrucât se estimează că 17 000 de copii, îndeosebi băieți, au fost recrutați sau folosiți ca soldați de către forțele și grupurile armate din țară; întrucât mii de copii au fost uciși, violați, strămutați sau lăsați orfani;

întrucât femeile și fetele sunt în mod sistematic violate și răpite ca armă de război, un sondaj al ONU constatând că 70 % dintre femeile care trăiesc în taberele pentru persoanele strămutate în interiorul țării, în Juba, au fost violate, marea majoritate de către forțele de poliție sau de către militari;

K.	întrucât, ca urmare a instabilității din țările vecine, Sudanul de Sud găzduiește, de asemenea, aproximativ 270 000 de refugiați din Sudan, Republica Democratică Congo (RDC), Etiopia și Republica Centrafricană (RCA);

întrucât, în iunie 2016, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat izbucnirea unei epidemii de holeră, care a afectat deja mii de persoane și, potrivit relatărilor, s-a răspândit mai departe în ultimele săptămâni; întrucât multe decese cauzate de holeră, malarie, rujeolă, diaree și boli grave ale căilor respiratorii au drept cauză sărăcia extremă și condițiile de trai deplorabile, iar un mare număr de decese ar fi putut fi evitate dacă aceste persoane ar fi avut acces la asistență medicală;

M.	întrucât ARCSS stipulează că mandatul guvernului de tranziție de unitate națională (TGNU) ar trebui să ia sfârșit în urma alegerilor din august 2018;

întrucât, potrivit ONU și altor relatări credibile, intermediari ce își au sediul în statele membre ale Uniunii Europene și în numeroase țări terțe au transferat elicoptere și mitraliere grupurilor armate din Sudanul de Sud și au furnizat asistență logistică militară; întrucât caracterul prelungit al conflictelor a permis apariția unor noi grupări armate și militarizarea societății;

întrucât numărul de atacuri împotriva convoaielor umanitare și a personalului acestora este extrem de îngrijorător; întrucât cel puțin 79 de lucrători umanitari au fost uciși din decembrie 2013; întrucât, cel mai recent în martie 2017, șase lucrători umanitari și șoferii lor au fost uciși în ceea ce a constituit atacul cel mai ucigător înregistrat până în prezent împotriva lucrătorilor umanitari;

întrucât, la 21 februarie 2017, Comisia a anunțat un pachet de ajutoare de urgență în valoare de 82 de milioane EUR în urma epidemiei cauzate de foamete; întrucât UE este unul dintre cei mai mari donatori pentru această țară, acordând peste 40 % din totalul finanțării umanitare pentru a sprijini programele de salvare vitale în 2016 și aproximativ 381 de milioane EUR sub formă de asistență umanitară de la începutul conflictului, în 2013;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la conflictul în curs din Sudanul de Sud; solicită să se pună capăt imediat tuturor operațiunilor militare și reamintește încă o dată președintelui Salva Kiir, precum și fostului vicepreședinte, Riek Machar, obligațiile ce le revin în temeiul ARCSS; îl invită pe președintele Kiir să pună în aplicare imediat angajamentul său în vederea unei încetări unilaterale a focului, așa cum a transmis șefilor de stat IGAD la 25 martie 2017;

solicită încetarea imediată și completă de către toate părțile participante la conflictul armat a tuturor actelor de violență sexuală îndreptate împotriva civililor, în special împotriva femeilor și fetelor; reamintește faptul că violul ca armă de război constituie o crimă de război pasibilă de pedeapsă în temeiul legislației internaționale; solicită guvernului din Sudanul de Sud să ofere protecție tuturor grupurilor vulnerabile, pentru a aduce făptașii în fața justiției și a pune capăt impunității în rândul poliției și armatei;

denunță toate atacurile împotriva civililor și a lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar, acestea din urmă afectând sistemul de ajutor pentru salvarea de vieți și aprovizionarea; subliniază faptul că nu poate exista o soluționare militară a conflictului și că guvernul din Sudanul de Sud trebuie să se asigure că există o reală încetare a focului care demonstrează un veritabil angajament față de pace și stabilitate; consideră că un angajament față de pace trebuie să meargă dincolo de o simplă încetare a ostilităților și trebuie să includă retragerea trupelor, desființarea milițiilor etnice, permiterea ajutorului umanitar neîngrădit și eliberarea deținuților politici;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară gravă din întreaga țară, care continuă să se deterioreze; solicită, prin urmare, din nou ca UE și statele sale membre să sporească ajutoarele umanitare pentru a reduce foametea, și să exercite presiuni asupra guvernului Sudanului de Sud pentru a se asigura că rutele de aprovizionare cu ajutor umanitar rămân deschise;

regretă recrutarea copiilor în conflictele armate de către toate părțile în Sudanul de Sud; subliniază că recrutarea copiilor de către părțile implicate într-un conflict constituie o crimă de război, pentru care comandanții trebuie să răspundă penal; atrage atenția asupra faptului că o întreagă generație de tineri este în prezent expusă riscului de a suferi traume severe, tulburări emoționale grave și de a nu beneficia de educație; solicită UE să sprijine prin programarea umanitară și pentru dezvoltare furnizarea educației de bază și reabilitarea pe termen lung și consilierea; condamnă cu fermitate utilizarea infrastructurii educaționale pentru operațiuni militare;

invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să folosească toate resursele disponibile pentru a implica ONU, Uniunea Africană (UA) și IGAD în lansarea unui nou proces politic pentru a se ajunge la un armistițiu durabil și la punerea deplină în aplicare a capitolelor privind securitatea și guvernanța din acordul de pace;

consideră că UA, susținută de UE și statele sale membre, trebuie să joace un rol activ în medierea unei soluții politice pentru a asigura o pace de durată în Sudanul de Sud, inclusiv prin alocarea unor resurse suplimentare trimisului special al UA pentru Sudanul de Sud, Alpha Oumar Konare; sprijină solicitările privind organizarea unei conferințe internaționale care urmează să fie organizată de Comisia UA, cu participarea ONU și IGAD, în vederea unificării și reconcilierii eforturilor internaționale de a pune capăt războiului din Sudanul de Sud;

își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea Reprezentantului Special al ONU pentru Sudanul de Sud și pentru mandatul misiunii ONU în Sudanul de Sud (UNMISS) și Forța sa de protecție regională, care sunt însărcinate cu protecția civililor și descurajarea violenței împotriva acestora, și cu crearea condițiilor necesare pentru acordarea de ajutor umanitar; invită toate părțile să faciliteze desfășurarea rapidă a unei Forțe de protecție regională activă sub mandatul Consiliului de Securitate al ONU, care este menită să consolideze o prezență activă a UNMISS și solicită statelor membre și VP/ÎR să consolideze urgent și semnificativ UNMISS, sporind capacitățile europene;

subliniază, ca o chestiune de urgență, necesitatea stabilirii unei instanțe mixte pentru Sudanul de Sud, care presupune adoptarea statutului juridic de către UA și asistență din resurse ale UE și ale ONU; reamintește că aceasta este o parte a acordului de pace din 2016 și nu ar trebui, prin urmare, să fie deschisă renegocierii;

10.

insistă asupra faptului că, pentru a fi util și favorabil incluziunii, procesul de dialog național ar trebui să îndeplinească criterii de referință clare, inclusiv conducerea neutră și includerea grupurilor de opoziție și a cetățenilor din Sudanul de Sud care trăiesc în afara țării, și că acesta trebuie să includă, de asemenea, reprezentanți ai tuturor părților la conflict și alte părți interesate din Sudanul de Sud, inclusiv reprezentanți ai femeilor, pentru a fi legitim și eficient;

11.

condamnă orice încercare de a limita libertatea de exprimare, care este un drept fundamental al omului și face parte din dezbaterea politică reală; deplânge uciderea lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar, a jurnaliștilor și a reprezentanților societății civile, și solicită ca autorii unor astfel de crime să fie aduși în fața justiției; solicită eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici;

12.

condamnă toate atacurile asupra clădirilor publice și de învățământ și folosirea școlilor în scopuri militare; solicită părților să respecte Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare pe durata conflictelor armate;

13.

regretă faptul că Consiliul de Securitate al ONU nu a reușit să adopte o rezoluție în data de 23 decembrie 2016, care ar fi impus Sudanului de Sud un embargo asupra armelor și o interdicție de călătorie și înghețarea activelor asupra a trei înalți lideri din Sudanul de Sud; solicită ca UE să urmeze un embargo internațional asupra armelor împotriva Sudanului de Sud și acesta să fie pus în aplicare în mod efectiv; este alarmat de rapoartele privind transferurile de arme către Sudanul de Sud, ceea ce constituie o încălcare a Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului, facilitată de intermediari cu sediul în state membre ale UE; solicită statelor membre și VP/ÎR să asigure respectarea regimului UE privind controlul armelor și să abordeze oficial orice țară terță care s-a dovedit a fi exportatoare de arme și de asistență logistică militară către Sudanul de Sud;

14.

invită autoritățile să se asigure că orice acțiune de returnare sau relocare a persoanelor strămutate intern se desfășoară într-un mod sigur și demn; solicită utilizarea unor sancțiuni specifice împotriva oricărei personalități marcante politice sau militare din guvern sau opoziție care perpetuează conflictul sau comite abuzuri în materie de drepturile omului, ca parte a unei strategii a UE de a asigura furnizarea de ajutor umanitar, menținerea unui acord de încetare a focului și realizarea unui nou proces politic pentru a pune în aplicare acordul de pace;

15.

consideră că, din cauza insecurității, a conflictelor recurente și a strămutării în masă a persoanelor, nu pot fi organizate alegeri credibile și pașnice în mediul politic actual; reamintește că mandatul guvernului de tranziție de unitate națională va dura până în iunie 2018; subliniază că este important ca femeilor din Sudanul de Sud să li se ofere un rol deplin în negocierile de pace și în guvernarea țării; solicită UE să sprijine femeile la nivel local, care au un impact pozitiv măsurabil în ceea ce privește calitatea negocierilor de pace prin inversarea tendinței de suspiciune și consolidarea încrederii și promovarea reconcilierii;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Sudanului de Sud, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, Comisarului pentru drepturile omului din Sudanul de Sud, Adunării Naționale Legislative din Sudanul de Sud, instituțiilor Uniunii Africane, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, precum și Secretarului General al ONU.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/96

P8_TA(2017)0222

Combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă asurselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE (2016/2302(INI))

(2018/C 307/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

—	având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (1) (RDC), precum și actele delegate și cele de punere în aplicare legate de articolele relevante din acest regulament,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020 (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană” (8),

—	având în vedere avizul Comisiei sale pentru dezvoltare regională conținut în raportul Comisiei sale pentru control bugetar intitulat „Raportul anual pentru 2014 al Băncii Europene de Investiții (BEI)” (A8-0050/2016),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc” (9),

—	având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere” (COM(2014)0473),

—	având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din august 2016 intitulat „Evaluarea ex-post a programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, cu accent pe Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune (FC)”,

—	având în vedere raportul Comisiei din 30 octombrie 2014 intitulat „Instrumente financiare sprijinite de bugetul general, în conformitate cu articolul 140 alineatul (8) din Regulamentul financiar, la 31 decembrie 2013” (COM(2014)0686),

—	având în vedere Orientările Comisiei din 26 noiembrie 2015 în atenția statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolului 42 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Costuri și comisioane de gestiune eligibile,

—

având în vedere Orientările Comisiei din 10 august 2015 în atenția statelor membre cu privire la aplicarea articolului 37 alineatele (7), (8) și (9) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Combination of support from a financial instrument with other forms of support (Combinarea sprijinului financiar din partea unui instrument financiar cu alte forme de sprijin),

—	având în vedere Orientările Comisiei din 27 martie 2015 în atenția statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Regulamentul privind dispozițiile comune – Ex-ante assessment (Evaluarea ex-ante),

—	având în vedere Ghidul de referință al Comisiei din 2 iulie 2014 adresat autorităților de management, intitulat „Financial instruments in ESIF programmes 2014-2020” (Instrumentele financiare din programele 2014-2020 pentru fondurile ESI),

—

având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din noiembrie 2016, intitulat „Instrumente financiare în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene. Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și utilizarea instrumentelor financiare pentru perioada de programare 2014-2020, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului”,

—

având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din decembrie 2015, intitulat „Sinteza datelor privind progresele înregistrate în finanțarea și implementarea instrumentelor de inginerie financiară pentru perioada de programare 2014-2020, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului”,

—

având în vedere raportul de sinteză al Comisiei din septembrie 2014 intitulat „Sinteza datelor privind progresele înregistrate în ceea ce privește finanțarea și punerea în aplicare a instrumentelor de inginerie financiară, transmise de autoritățile de gestionare în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului”,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 13 noiembrie 2015 intitulat „Activitățile legate de instrumentele financiare” (care însoțește documentul Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind instrumentele financiare sprijinite de bugetul general, în conformitate cu articolul 140 alineatul (8) din Regulamentul financiar, la 31 decembrie 2014) (SWD(2015)0206),

—	având în vedere Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”,

—	având în vedere Raportul special nr. 5/2015 al Curții de Conturi intitulat „Reprezintă instrumentele financiare o soluție de succes și de perspectivă pentru domeniul dezvoltării rurale?”,

—

având în vedere Raportul special nr. 16/2014 al Curții de Conturi Europene întitulat „Eficacitatea demersurilor de combinare a finanțărilor acordate prin intermediul facilităților regionale de investiții cu creditele acordate de instituțiile financiare în scopul sprijinirii politicilor externe ale UE”,

—	având în vedere Raportul special nr. 2/2012 al Curții de Conturi Europene întitulat „Instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor”,

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 octombrie 2015 intitulat „Instrumente financiare pentru sprijinirea dezvoltării teritoriale”,

—	având în vedere raportul final al Băncii Europene de Investiții din martie 2013, intitulat „Financial Instruments: A Stock-taking Exercise in Preparation for the 2014-2020 Programming Period” (Instrumente financiare: un exercițiu de evaluare pentru pregătirea perioadei de programare 2014-2020),

—

având în vedere studiul intitulat „Financial instruments in the 2014-2020 programming period: first experiences of Member States” (Instrumente financiare pentru perioada de programare 2014-2020: primele experiențe ale statelor membre), comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, octombrie 2016,

—

având în vedere studiul intitulat „Review of the Role of the EIB Group in European Cohesion Policy” (Revizuirea rolului Grupului BEI în politica europeană de coeziune), comandat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European, Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune, martie 2016,

—	având în vedere informarea intitulată „Challenges for EU cohesion policy: Issues in the forthcoming post-2020 reform’ (Provocările pentru politica de coeziune a UE: aspecte-cheie pentru viitoarea reformă pentru perioada de după 2020), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, mai 2016,

—	având în vedere fișa informativă intitulată „Cohesion Policy implementation in the EU28” (Punerea în aplicare a politicii de coeziune în UE-28), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, septembrie 2015,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0139/2017),

întrucât evaluarea/revizuirea cadrului financiar multianual (CFM) și faptul că a trecut aproape jumătate din perioada de programare 2014-2020 au dat naștere la discuții cu privire la combinația de granturi și instrumente financiare care să fie investite prin intermediul bugetului UE în perioada de după 2020,

B.	întrucât propunerea Omnibus (COM(2016)0605) reprezintă singura oportunitate pentru o serie de îmbunătățiri la jumătatea perioadei ale sistemului care guvernează perioada de programare actuală;

întrucât noțiunea de instrumente financiare acoperă o gamă variată de instrumente, iar evaluarea și deciziile privind utilizarea lor necesită o analiză continuă și detaliată, după caz, în funcție de evaluarea necesităților specifice ale economiilor locale și regionale sau ale unui anumit grup țintă,

Perioada 2007-2013 – investiții fiabile prin granturi și instrumente financiare

recunoaște că, deși instrumentele financiare au fost concepute înainte de criza financiară și economică și nu au fost cele mai potrivite pentru un context economic de criză, exercițiul de raportare al Comisiei furnizează dovezi clare că investițiile din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) realizate prin granturi și instrumente financiare au dus la rezultate vizibile și de impact prin realizarea de investiții în regiunile UE, care s-au ridicat la 347,6 miliarde EUR, fără a include cofinanțarea națională și resursele suplimentare mobilizate

salută operațiunile existente ale Băncii Europene de Investiții (BEI) în domeniul politicii de coeziune, care sunt vizibile în cadrul rapoartelor anuale și al rapoartelor sectoriale și dezvăluie impactul asupra IMM-urilor și întreprinderilor cu capitalizare medie, infrastructurii, cercetării și inovării, mediului, energiei și agriculturii; concluzionează că împrumuturile acordate de BEI în sprijinul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 sunt estimate la 147 miliarde EUR, ceea ce reprezintă aproximativ 38 % din toate împrumuturile realizate în UE;

Perioada 2014-2020 – o nouă pagină în domeniul investițiilor prin intermediul fondurilor ESI

salută faptul că, în perioada 2014-2020, se preconizează că UE va investi 454 miliarde EUR prin intermediul fondurilor ESI, iar, împreună cu cofinanțarea națională pentru investiții sub formă de granturi și instrumente financiare, se preconizează că suma va crește la 637 miliarde EUR;

recunoaște că au crescut atât volumul, cât și calitatea instrumentelor financiare (sub formă de microcredite, împrumuturi, garanții, capital propriu și capital de risc) în cadrul gestiunii partajate a politicii de coeziune; subliniază cele două motive principale pentru această tendință: faptul că în perioada 2007-2013 s-au obținut experiențe și învățăminte valoroase în ceea ce privește aplicarea fondurilor ESI prin granturi și instrumente financiare, în timp ce CFM 2014-2020 reflectă necesitatea de după criză de a dispune de mai multe instrumente financiare din cauza limitărilor bugetare;

observă că, potrivit estimărilor, sumele alocate pentru instrumentele financiare din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC) și Fondul social european (FSE) ar fi practic de două ori mai ridicate pentru perioada 2014-2020, în care acestea ar ajunge la 20,9 miliarde EUR, față de perioada 2007-2013, în care s-au ridicat la 11,7 miliarde EUR; constată că partea instrumentelor financiare ar reprezenta, așadar, 6 % din totalul sumei de 351,8 miliarde EUR alocate politicii de coeziune în perioada 2014-2020, comparativ cu 3,4 % din suma de 347 de miliarde EUR alocată în perioada 2007-2013;

remarcă faptul că alocările din Fondul de coeziune se ridică la aproximativ 75 de miliarde EUR, reprezentând 11,8 % din alocările totale ale instrumentelor financiare în perioada 2014-2020; salută creșterea alocării de la 70 de miliarde EUR în perioada 2007-2013 la 75 de miliarde EUR în perioada 2014-2020; subliniază că suma alocată Fondului de coeziune nu ar trebui să fie redusă, având în vedere faptul că aproximativ 34 % din populația Uniunii Europene locuiește în regiuni care beneficiază de sprijin din partea Fondului de coeziune;

ia act de faptul că, până la 31 decembrie 2015, 21 de state membre au angajat un volum total de 5 571,63 milioane EUR de contribuții din programele operaționale în favoarea instrumentelor financiare în contextul actualului CFM, din care 5 005,25 milioane EUR provin din partea FEDR și a FC;

salută faptul că modificările esențiale în materie de reglementare în domeniul programării, implementării și gestionării instrumentelor financiare, cum ar fi legăturile directe la toate cele 11 obiective tematice, evaluarea ex ante obligatorie adecvată care să permită identificarea disfuncționalităților pieței, crearea de instrumente financiare și mecanisme de raportare standard simplificate și personalizate, pot avea un impact critic și pozitiv asupra atractivității și vitezei de implementare a politicii de coeziune prin soluționarea cazurilor de insecuritate juridică care au apărut în cursul perioadei 2007-2013; cu toate acestea, solicită să se depună eforturi pentru a se asigura că modificările în cauză nu afectează atractivitatea instrumentelor financiare și viteza de implementare a acestora;

Granturi și instrumente financiare – logica de intervenție stabilește modalitatea de combinare a acestora

subliniază că, deși sprijină aceleași obiective ale politicii de coeziune, granturile și instrumentele financiare din cadrul fondurilor ESI, care nu sunt un scop în sine, aflate sub gestiune partajată au o logică de intervenție și de aplicare diferită în ceea ce privește abordarea nevoilor de dezvoltare teritorială, sectoarele de intervenție sau nevoile pieței;

10.

recunoaște că, în funcție de tipul proiectului, granturile prezintă diverse puncte forte comparativ cu instrumentele financiare: sprijinirea proiectelor care nu sunt neapărat generatoare de venituri, finanțarea unor proiecte care, din diverse motive, nu pot atrage finanțare privată sau publică, vizarea unor beneficiari, chestiuni și priorități regionale specifice, precum și complexitatea redusă a utilizării din cauza experienței și capacității existente; recunoaște că, în unele cazuri, granturile prezintă anumite limitări: dificultăți de asigurare a calității și sustenabilității proiectului, riscul de a substitui fondurile publice pe termen lung și un efect de evicțiune în ceea ce privește investițiile private potențiale, chiar și în cazul proiectelor care pot fi reînnoite, precum și o capacitate de a genera venituri pentru a rambursa o finanțare bazată pe împrumuturi;

11.

recunoaște că instrumentele financiare oferă avantaje, cum ar fi efectul de pârghie și efectul de reînnoire, atragerea de capital privat și acoperirea unor lacune specifice de finanțare prin proiecte de înaltă calitate eligibile pentru finanțare, maximizând, astfel, eficiența și eficacitatea punerii în aplicare a politicii regionale; recunoaște că instrumentele financiare prezintă anumite dezavantaje, care ar putea să determina intrarea lor în conflict cu instrumente naționale sau regionale mai atractive, cum ar fi: punerea în aplicare mai lentă în anumite regiuni, un nivel crescut de complexitate, un efect de levier mai mic decât cel preconizat al instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI, precum și, în unele cazuri, costuri de punere în aplicare și comisioane de administrare mai ridicate; ia act de faptul că granturile reprezintă forme de investiție mai oportune în anumite domenii de politică, cum ar fi anumite tipuri de infrastructuri publice, serviciile sociale, politica în domeniul cercetării și inovării sau, în general, proiectele care nu generează venituri;

12.

subliniază că logica de intervenție nu este o linie de separare, ci un punct de întâlnire pentru a crea condiții competitive egale pentru granturi și instrumentele financiare, astfel încât politica de coeziune să poată asigura o mai bună acoperire a beneficiarilor și a deficitului de investiții printr-o gamă largă de acțiuni; subliniază că logica de intervenție reprezintă o abordare de jos în sus în programarea fondurilor ESI și că toate statele membre și regiunile ar trebui să continue să ia în considerare cea mai adecvată opțiune atunci stabilesc în mod liber cota-parte a instrumentelor financiare sau a granturilor în calitate de instrumente de punere în aplicare care să contribuie la prioritățile selectate în cadrul programelor operaționale corespunzătoare, ținând seama de faptul că autoritățile locale și regionale sunt implicate și joacă un rol esențial; reamintește că autoritățile de management sunt cele care trebuie să decidă în mod voluntar ce tip de instrument financiar este mai adecvat în vederea punerii în aplicare;

Performanța instrumentelor financiare – provocări

13.

recunoaște importanța utilizării instrumentelor financiare în cadrul operațiunilor aferente politicii de coeziune; salută că raportarea cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor financiare în 2015 a relevat progrese, în pofida faptului că perioada de programare actuală a început târziu; constată, cu toate acestea, că progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a instrumentelor financiare din cadrul fondurilor ESI sunt extrem de divergente, nu doar de la un stat membru la altul, ci și în cadrul aceluiași stat membru; reamintește că experiența pozitivă și impactul utilizării instrumentelor financiare în perioada de programare 2007-2013 au fost însoțite de o serie de probleme legate de performanță: începerea cu întârziere a operațiunilor, evaluarea inexactă a piețelor, absorbția divergentă la nivel regional, ratele în general scăzute de plată, efect de levier redus, reînnoiri problematice, costuri și comisioane de gestionare ridicate și fonduri de dotare mult prea mari; reamintește că, până în 2015, după ce Comisia a prelungit anumite termene de punere în aplicare pentru instrumentele financiare, o serie de deficiențe observate au fost atenuate prin măsuri orientate;

14.

ia act de faptul că întârzierile în punerea în aplicare a fondurilor ESI ar putea afecta ratele de plată, de reînnoire și de pârghie, iar acesta din urmă ar trebui să se bazeze pe o definiție și pe metodologiile utilizate de organizații internaționale, cum ar fi OCDE, făcându-se o distincție clară între contribuțiile publice și cele private și oferindu-se o indicație cu privire la intensitatea exactă a efectului de levier posibil în cadrul fiecăruia dintre instrumentele financiare, defalcat în funcție de țară și de regiune; reamintește că întârzierile înregistrate în perioada 2007-2013 au contribuit în mod ireversibil la funcționarea instrumentelor financiare aferente FEDR și FSE sub nivelul optim; subliniază că întârzierile în implementare, care pot fi atribuite începerii cu întârziere a perioadei de programare, pot afecta negativ performanța instrumentelor financiare din cadrul fondurilor ESI, ceea ce ar putea conduce la concluzii de evaluare inexacte la sfârșitul perioadei; prin urmare, solicită ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a atenua efectele negative ale întârzierii punerii în aplicare, în special în ceea ce privește riscul unei utilizări limitate și al unui impact limitat în cazul instrumentelor financiare;

15.

este profund îngrijorat de posibilitatea ridicată de a se înregistra o nouă acumulare de facturi neplătite în a doua jumătate a CFM actual, ceea ce ar putea avea un impact grav asupra altor politici finanțate de UE;

16.

ia act de existența unor diferențe semnificative în întreaga UE în ceea ce privește penetrarea instrumentelor financiare, inclusiv a fondurilor ESI și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), de rezultatele inițiale ale acestor fonduri și de efectul preconizat al mobilizării unor resurse suplimentare, precum și de penetrarea altor instrumente financiare finanțate de UE în economiile cele mai performante ale Uniunii, care subminează obiectivele politicii de coeziune; subliniază că succesul de ansamblu al acestor instrumente depinde de ușurința utilizării lor și de capacitatea statelor membre de a gestiona investițiile prin intermediul acestora; în acest scop, sunt necesari indicatori preciși și diferențiați, care să permită evaluarea impactului lor real asupra politicii de coeziune;

Simplificare, sinergii și asistență tehnică – soluții

17.

salută acțiunile Comisiei ce vizează optimizarea reglementării și reducerea birocrației; subliniază că, în pofida îmbunătățirilor aduse, problema complexității continuă să existe, iar aspecte cum ar fi perioada lungă de înființare și sarcinile administrative impuse beneficiarilor sunt factori care îi descurajează pe aceștia să folosească instrumente financiare; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu BEI, FEI și autoritățile de management pentru a combina mult mai ușor microcreditele, împrumuturile, garanțiile, capitalul și capitalul de risc din fondurile ESI, asigurând, totodată, același nivel de transparență, control democratic, raportare și control;

18.

constată că dispozițiile specifice limitează flexibilitatea în cadrul operațiunilor cu instrumente financiare; subliniază că normele privind ajutoarele de stat par să fie deosebit de împovărătoare, în special la combinarea granturilor cu instrumentele financiare; invită Comisia să asigure un cadru adecvat pentru ajutoarele de stat și să analizeze opțiuni suplimentare pentru a simplifica conformitatea cu normele vizând ajutoarele de stat la toate cele trei niveluri – autorități de management, fondul de fonduri și intermediarii financiari; solicită condiții echitabile pentru normele privind ajutoarele de stat cu privire la toate instrumentele financiare, pentru a se evita tratamentul preferențial al anumitor surse de finanțare în comparație cu altele, în special în domeniul sprijinului acordat IMM-urilor;

19.

subliniază importanța de a realiza un audit al performanței instrumentelor financiare, inclusiv un audit al operațiunilor Grupului BEI în domeniul politicii de coeziune; remarcă faptul că activitățile de audit includ accesul la întregul ciclu al fondurilor ESI; invită Comisia și autoritățile naționale să identifice oportunitățile de simplificare și creare de sinergii prin intermediul procesului de audit; invită, prin urmare, Comisia să se concentreze pe o analiză comparativă a granturilor și a instrumentelor financiare, precum și pe continuarea consolidării capacităților, pe metodologia de audit și pe orientările pentru procesele de audit, care nu ar trebui să sporească sarcinile financiare și administrative ce revin beneficiarilor;

20.

atrage atenția asupra faptului că combinarea granturilor și a instrumentelor financiare are un potențial neexplorat; subliniază că, împreună cu transmiterea de orientări către autorități, este necesară o simplificare și o armonizare suplimentară în ceea ce privește normele care vizează combinarea diverselor fonduri ESI, precum și normele care vizează combinarea fondurilor ESI cu instrumente precum Orizont 2020 și FEIS; solicită o mai bună reglementare sub formă de norme clare, consecvente și focalizate în ceea ce privește reducerea sarcinii de reglementare prin facilitarea combinării menționate mai sus a alocărilor din mai multe programe pentru același instrument financiar, precum și prin permiterea combinării unor instrumente de microfinanțare în operațiunile FSE și prin continuarea simplificării procedurilor de achiziții publice în ceea ce privește selectarea intermediarilor financiari și pentru parteneriatele public-privat; solicită o mai bună coerență între diversele strategii; subliniază că o combinare între granturile din fondurile ESI și instrumentele financiare cu alte surse de finanțare poate face structura de finanțare mai atractivă pentru beneficiari și pentru investitorii din sectorul public și privat datorită partajării îmbunătățite a riscurilor și a îmbunătățirii performanței proiectelor, ajutând, astfel, instrumentele să asigure un potențial de creștere pe termen lung;

21.

ia act de faptul că gradul de utilizare a instrumentelor financiare poate fi îmbunătățit prin parteneriate de investiții, iar parteneriatele public-private îmbunătățesc sinergiile dintre sursele de finanțare și mențin echilibrul necesar între interesele publice și cele private; subliniază că utilizarea instrumentelor financiare în contextul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC) și al inițiativelor privind investițiile teritoriale integrate (ITI) ar trebui, de asemenea, încurajată;

22.

salută actualele practici în materie de asistență tehnică, asigurate de către Comisie și Grupul BEI prin platforma fi-compass; regretă că serviciile de asistență la fața locului destinate autorităților și, în special, beneficiarilor instrumentelor financiare, inclusiv FEIS, sunt limitate, în timp ce multe autorități locale și regionale au întâmpinat dificultăți tehnice și se confruntă cu o lipsă de capacitate și de know-how în domeniul utilizării eficiente a instrumentelor financiare; solicită asigurarea de asistență tehnică, care ar trebui să fie direcționată în primul rând către părțile interesate locale și regionale, precum și către toți partenerii implicați, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru a finanța activitățile autorităților naționale; solicită, de asemenea, crearea de Comisie și BEI a unui plan de asistență tehnică comun, care să cuprindă activități de consiliere în domeniul financiar și nefinanciar, în special pentru proiectele mari, și care să cuprindă, de asemenea, consolidarea capacităților, formarea, acordarea de sprijin și schimbul de cunoștințe și de experiență; solicită, în plus, punerea în comun a cunoștințelor de specialitate (inclusiv consiliere juridică) cu privire la reglementările în domeniul politicii de coeziune, produsele financiare, ajutoarele de stat și achizițiile publice, care să vizeze autoritățile naționale, administratorii fondurilor și beneficiarii acestora, insistând asupra importanței de a evita dublarea structurilor;

23.

solicită Comisiei să crească vizibilitatea investițiilor din fondurile ESI și să facă mai clar faptul că sunt implicate finanțări acordate de UE; solicită, de asemenea, comunicarea și furnizarea de informații adecvate și cuprinzătoare privind posibilitățile de finanțare oferite de UE, într-o formă care să încurajeze utilizarea unor astfel de oportunități de către sectorul public și cel privat și care să vizeze beneficiarii potențiali și, în special, tinerii;

În ceea ce privește combinarea adecvată a instrumentelor de finanțare pentru perioada de după 2020 și viitorul politicii de coeziune

24.

recunoaște că provocările, cum ar fi migrația și securitatea, precum și evoluțiile politice viitoare din UE nu ar trebui să afecteze negativ investițiile realizate prin politica de coeziune sau obiectivele și rezultatele sale preconizate, în special după perioada de programare actuală;

25.

recunoaște că atât granturile, cât și instrumentele financiare au rolul lor specific în cadrul politicii de coeziune, dar și faptul că ele împărtășesc același scop urmărit de cele 11 obiective tematice, și anume modalitatea în care să se realizeze cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa 2020 către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; subliniază că este necesar să se asigure că instrumentele financiare nu înlocuiesc granturile ca instrument principal al politicii de coeziune, precum și necesitatea de a menține caracterul reînnoibil al fondurilor care urmează să fie puse la dispoziție pentru reinvestiții în funcție de sectoarele și acțiunile pe care le pot susține;

26.

subliniază că instrumentele financiare funcționează mai bine în regiunile bine dezvoltate și în zonele metropolitane, unde piețele financiare sunt mai bine dezvoltate, în timp ce regiunile ultraperiferice și regiunile caracterizate prin rate armonizate ale șomajului ridicate și o densitatea scăzută a populației se confruntă cu dificultăți în atragerea de investiții, în timp ce granturile abordează probleme structurale regionale și permit o finanțare regională echilibrată; ia act de faptul că succesul instrumentelor financiare depinde de o serie de factori și că nu se pot formula concluzii generale pe baza unui singur criteriu; ia act de faptul că stabilirea unor obiective obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune de după 2020 nu poate fi considerată o opțiune viabilă; ia act de faptul că mărirea ponderii instrumentelor financiare nu ar trebui să influențeze contribuțiile financiare nerambursabile, întrucât acest lucru ar afecta negativ echilibrul; subliniază că într-o serie de politici publice trebuie să predomine granturile, în timp ce instrumentele financiare pot juca roluri complementare, în deplină conformitate cu evaluarea ex ante corespunzătoare și cu analiza de piață; solicită promovarea în continuare a instrumentelor financiare în cadrul programelor Interreg, cu scopul de a le face mai compatibile cu obiectivele cooperării teritoriale europene;

27.

reamintește că experiența acumulată în domeniul acordării fondurilor ESI indică faptul că combinarea surselor de finanțare constituite din granturi și instrumente financiare răspunde la realități specifice fiecărei țări și abordează lacunele în materie de coeziune socială, economică și teritorială; subliniază că această combinare a surselor de finanțare nu poate conduce la o soluție universală, datorită mai multor factori: regiunea geografică, domeniul de politică, tipul și dimensiunea beneficiarului, capacitatea administrativă, condițiile de piață, existența unor instrumente aflate în concurență, mediul de afaceri și orientarea fiscală și economică;

o o

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.

(5) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308.

(9) JO C 19, 22.1.2014, p. 4.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/103

P8_TA(2017)0223

Perspectivele viitoare ale asistenței tehnice în cadrul politicii de coeziune

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la perspectivele viitoare ale asistenței tehnice în cadrul politicii de coeziune (2016/2303(INI))

(2018/C 307/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

—

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului (3),

—

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (6),

—	având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013 (COM(2015)0701),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană” (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) (9),

—	având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene din 16 februarie 2016 intitulat „Este necesar să se acorde o atenție mai mare rezultatelor pentru a se îmbunătăți furnizarea de asistență tehnică Greciei”,

—	având în vedere analiza aprofundată intitulată „Asistența tehnică la inițiativa Comisiei”, publicată de Direcția Generală Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) în septembrie 2016,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0180/2017),

întrucât asistența tehnică, indiferent dacă este acordată la inițiativa Comisiei sau a statelor membre, joacă un rol important în toate etapele punerii în aplicare a politicii de coeziune și reprezintă un instrument important pentru atragerea și păstrarea unor angajați de înaltă calitate în sectorul administrativ, creând un sistem stabil pentru gestionarea și utilizarea fondurilor europene structurale și de investiții (ESI), soluționând blocajele în punerea în aplicare și ajutând utilizatorii să dezvolte proiecte de calitate; întrucât ar trebui explorate modalități pentru utilizarea asistenței tehnice în etapa de pregătire a programelor;

B. întrucât autorităților locale, regionale și naționale le lipsește adesea capacitatea necesară pentru a utiliza în mod eficace și eficient fondurile ESI și pentru a organiza un parteneriat cu alte autorități publice, inclusiv cu consiliile locale, cu partenerii economici și sociali și cu reprezentanții societății civile, în conformitate cu articolul 5 din RDC; întrucât între diferitele state membre și între regiuni există diferențe semnificative în ceea ce privește capacitatea administrativă;

C.	întrucât măsurile de asistență tehnică ar trebui să îi vizeze, de asemenea, și pe partenerii implicați în pregătirea și punerea în aplicare a politicii de coeziune, în special în domeniul consolidării capacităților, al constituirii de rețele și al comunicării cu privire la politica de coeziune;

întrucât autorităților naționale, locale și regionale le este greu să își păstreze personalul calificat, care are tendința de a părăsi aceste locuri de muncă pentru a obține posturi mai bine remunerate în sectorul privat sau la nivelul autorităților naționale; întrucât acest fenomen limitează în mod semnificativ capacitatea autorităților publice de a asigura executarea cu succes a fondurilor ESI și de a atinge obiectivele de coeziune;

E.	întrucât monitorizarea și evaluarea asistenței tehnice pot fi îmbunătățite în continuare, deși a trecut aproape jumătate din perioada de programare 2014-2020 și s-a pus accentul în mai mare măsură pe o abordare orientată către rezultate,

F.	întrucât este necesar să se optimizeze relația dintre asistența tehnică acordată la inițiativa Comisiei și acțiunile de asistență tehnică desfășurate la nivel național și regional;

Asistența tehnică la inițiativa Comisiei (articolul 58 din RDC)

constată că resursele disponibile pentru asistența tehnică acordată la inițiativa Comisiei au fost majorate în comparație cu perioada de programare anterioară, ajungând la 0,35 % din bugetul anual alocat FEDR, FSE și FC, după deducerea fondurilor alocate Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD);

salută activitățile Comisiei finanțate prin intermediul asistenței tehnice, în special munca depusă pentru instrumentul TAIEX REGIO PEER 2 PEER, cadrul de competențe, instrumentul de autoevaluare, pactele de integritate, Orientările pentru practicieni privind evitarea celor mai frecvente 25 de erori din domeniul achizițiilor publice și Studiul privind evaluarea capacității administrative pentru achizițiile publice în toate cele 28 de state membre; invită statele membre să utilizeze astfel de inițiative; subliniază că aceste instrumente ar trebui să joace un rol mai important în cadrul politicii de coeziune post-2020 și, prin urmare, îndeamnă Comisia să intensifice acțiunile de sensibilizare la nivel local, inclusiv la nivel de insulă, privind utilizarea acestora; recomandă extinderea domeniului de aplicare al instrumentului TAIEX REGIO PEER 2 PEER la toți partenerii, în conformitate cu articolul 5 din RDC, cu scopul de a asigura un amplu schimb de experiență, a contribui la construirea capacităților și a facilita valorificarea bunelor practici;

consideră că Comisia ar trebui să lanseze o evaluare privind eficacitatea și valoarea adăugată a implementării „Pactelor de integritate – Mecanismul de control civil pentru protejarea fondurilor UE”;

ia act de activitatea desfășurată de Grupul operativ pentru Grecia și de Grupul de sprijin pentru Cipru asupra procesului de punere în aplicare a fondurilor ESI în aceste două țări, în special asupra ratelor de absorbție, ținând cont de faptul că acesta este doar unul dintre indicatorii unei evaluări pozitive a politicii de coeziune; constată, cu toate acestea, că, în conformitate cu raportul special al Curții Europene de Conturi intitulat „Este necesar să se acorde o atenție mai mare rezultatelor pentru a se îmbunătăți furnizarea de asistență tehnică Greciei”, în ceea ce privește realizarea unei reforme eficace și durabile rezultatele au fost amestecate; de aceea, invită Comisia să prezinte un raport privind rezultatele obținute în urma operațiunilor derulate de Serviciul de sprijinire a reformei structurale în Grecia; subliniază necesitatea de a continua și a îmbunătăți munca Grupului operativ pentru o mai bună implementare, pe baza experiențelor din perioada de programare 2007-2013, pentru a sprijini alte state membre ce întâmpină dificultăți în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

ia act de înființarea Programului de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) și recunoaște că acest program oferă o serie de beneficii pentru politica de coeziune, precum și pentru alte sectoare; își dorește ca acesta să fie coerent și în concordanță cu recomandările specifice fiecărei țări în domeniul politicii de coeziune; consideră, cu toate acestea, că nicio eventuală prelungire a duratei de aplicare a programului nu trebuie să ne abată de la obiectivele tematice ale politicii de coeziune și că nu ar trebui să se ia resurse de la asistența tehnică furnizată în cadrul fondurilor ESI; invită Comisia să asigure împreună cu statele membre un nivel maxim de coordonare și complementaritate între acțiunile finanțate de PSRS și asistența tehnică furnizată în cadrul fondurilor ESI, astfel încât să își concentreze eforturile în direcția realizării cât mai eficace a obiectivelor politicii de coeziune;

ia act de strategia de asistență tehnică elaborată de Direcția Generală Politică Regională și Urbană a Comisiei; recomandă să se conceapă o strategie mai amplă privind asistența tehnică pentru coordona mai bine activitatea tuturor DG-urilor implicate în execuția fondurilor ESI, precum și activitățile Serviciului de sprijin pentru reforme structurale în domeniul politicii de coeziune, cu scopul de a optimiza sprijinul oferit, de a evita dublarea eforturilor și de a maximiza sinergiile și complementaritățile;

subliniază importanța asistenței tehnice în domeniul instrumentelor financiare, care sunt complexe prin natura lor și al căror grad de utilizare este în creștere exponențială; salută, în acest sens, parteneriatul dintre Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții cu privire la instituirea platformei Fi-Compass; invită Comisia să optimizeze asistența tehnică pentru a acoperi zonele în care autoritățile de management și beneficiarii se confruntă cu cele mai multe provocări; salută îmbunătățirile de ordin tehnic ale Platformei europene de consiliere în materie de investiții pentru combinarea fondurilor ESI cu Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază totuși că, în acest domeniu specific, reducerea nevoii de asistență tehnică ar constitui, în ultimă instanță, un indiciu cu privire la creșterea capacității și a nivelului de simplificare; subliniază, de asemenea, necesitatea asigurării complementarității cu activitățile de asistență tehnică desfășurate în aval la nivel național și regional;

salută sprijinul acordat statelor membre prin intermediul Asistenței comune în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (JASPERS), instrument conceput pentru a furniza statelor membre asistență tehnică de specialitate cu scopul de a le ajuta să pregătească proiecte majore cofinanțate de FEDR și de FC; așteaptă cu interes publicarea raportului special al Curții de Conturi Europene, programată să aibă loc în 2017, acest raport urmând să analizeze dacă JASPERS a contribuit la o mai bună executare a proiectelor majore cofinanțate de UE care au beneficiat de asistență și, prin urmare, la creșterea calității proiectelor și a capacității administrative a statelor membre; în acest sens subliniază necesitatea unei analize atente a modului în care activitatea JASPERS pentru perioada 2007-2013, de furnizare a analizei calitative independente (IQR) a condus la creșterea calității proiectelor și la reducerea duratei de aprobare a proiectelor majore de către Comisie.

constată că nu s-a realizat nicio analiză globală a contribuției efective a asistenței tehnice de când a început utilizarea acesteia în contextul politicii de coeziune; subliniază, de asemenea, că este dificil să se realizeze o evaluare detaliată a importanței și a contribuției sale la îmbunătățirea capacității administrative și a consolidării instituționale și a pentru gestionarea eficace a fondurilor ESI; solicită, prin urmare, o mai bună informare și mai multă transparență în privința activităților de asistență tehnică, un rol mai important al Parlamentului în cadrul exercitării atribuțiilor de monitorizare și de control, precum și realizarea unui studiu global aprofundat cu privire la contribuția asistenței tehnice în domeniul politicii de coeziune;

10.

reamintește importanța unor indicatori corespunzători și specifici, adecvați pentru măsurarea rezultatelor și a impactului cheltuielilor din fondurile ESI, precum și a disponibilității asistenței tehnice pentru monitorizarea respectivă; consideră că introducerea unor indicatori comuni a fost un prim pas în acest sens, dar că a fost însoțită de o serie de deficiențe, cum ar fi concentrarea excesivă asupra rezultatelor, lipsa unei perspective pe termen lung și dezechilibre în privința nevoilor de informații specifice; solicită de urgență Comisiei să investească în îmbunătățirea sistemului de raportare și de evaluare prin elaborarea unor indicatori mai adecvați care să poată fi utilizați imediat în următoarea perioadă de programare;

11.

solicită Comisiei să pregătească măsuri și resurse în vederea instituirii asistenței tehnice pentru punerea în practică a strategiilor macroregionale ale UE, ținând cont de experiențele și ratele de succes diferite în aplicarea acestor strategii, precum și de faptul că printre participanții la strategii se numără state care nu sunt membre ale UE și țări cu fonduri limitate și resurse umane insuficiente; consideră că această măsură ar contribui într-o manieră mai eficace la pregătirea de proiecte majore la nivel macroregional, care să poată beneficia de finanțare în cadrul politicii de coeziune;

12.

subliniază importanța aplicării unor măsuri specifice de asistență tehnică pentru promovarea reindustrializării în zonele defavorizate, astfel încât să fie atrase investiții industriale în sectoare inovatoare și ultratehnologizate, cu un impact redus asupra mediului;

13.

solicită Comisiei să constituie forme de asistență tehnică, și anume grupuri de lucru la nivelul statelor membre, pentru a preveni întârzierile în dezvoltarea organismelor și a programelor operaționale ce vor fi necesare în cadrul politicii de coeziune în statele membre după 2020;

Asistența tehnică la inițiativa statelor membre (articolul 59 din RDC)

14.

subliniază că cuantumul asistenței tehnice cofinanțate de UE puse la dispoziția statelor membre în cadrul celor cinci fonduri ESI în perioada de programare 2014-2020 se ridică la aproximativ 13,4 miliarde EUR;

15.

subliniază faptul că asistența tehnică este, în esență, diferită de alte acțiuni finanțate din fondurile ESI și că evaluarea rezultatelor sale concrete este o sarcină deosebit de dificilă și complicată; cu toate acestea, consideră că, ținând seama de nevoia de asistență tehnică, de nivelul resurselor disponibile în cadrul acesteia și de potențialul său, se impune o abordare strategică, transparentă și coordonată la diferite niveluri de guvernanță și de flexibilitate pentru a satisface nevoile identificate de autoritățile de management în statele membre;

16.

subliniază faptul că evaluarea performanțelor din 2019 va oferi o imagine clară în ceea ce privește rezultatele utilizării asistenței tehnice în perioada de programare 2014-2020, având grijă ca aceste informații să nu fie disponibile prea târziu pentru a fi analizate în cadrul discuțiilor referitoare la perioada post-2020; solicită, prin urmare, o dezbatere și o analiză mai amplă într-o fază intermediară cu privire la eficiența și rezultatele asistenței tehnice;

17.

este preocupat de faptul că, în unele state membre, nu s-a putut asigura accesul eficient și suficient al autorităților regionale și locale, care au de obicei cea mai scăzută capacitate administrativă, la asistența tehnică; subliniază faptul că este esențial să se stabilească canale de comunicare viabile și transparente între diferitele niveluri de guvernanță pentru a putea utiliza cu succes fondurile ESI, dar și pentru a restabili încrederea în funcționarea eficace a UE și a politicilor sale; consideră că toți partenerii implicați în politica de coeziune joacă un rol important în acest scop și propune ca Comisia să se angajeze direct în responsabilizarea partenerilor în viitoarea perioadă de programare financiară; le cere statelor membre să își intensifice serios eforturile de a simplifica aplicarea reglementărilor în domeniul politicii de coeziune, cu trimitere specială la dispozițiile privind asistența tehnică; consideră, prin urmare, binevenit modelul unui sistem organizat pe mai multe niveluri de punere în aplicare a politicii de coeziune în Polonia (3 piloni de asistență tehnică), care permite o abordare strategică și transparentă mai coordonată și orientată mai mult către rezultate, care generează o valoare adăugată mai mare; solicită un control mai strict al rezultatelor activităților marilor întreprinderi private care furnizează asistență tehnică administrațiilor publice, pentru a preveni potențiale conflicte de interese;

18.

subliniază faptul că asistența tehnică axată pe dezvoltarea potențialului uman trebuie folosită pentru satisfacerea nevoilor identificate anterior în planurile de dezvoltare a angajaților și în formarea personalului specializat;

19.

subliniază că, pentru a asigura succesul noilor instrumente de dezvoltare teritorială, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și investițiile teritoriale integrate (ITI), capacitățile aferente nivelurilor inferioare ale sistemului de guvernanță au, de asemenea, o contribuție esențială; solicită descentralizarea continuă a implementării măsurilor de DLRC; ia act de faptul că, deși măsurarea efectelor asistenței tehnice poate fi o misiune dificilă, aceasta nu este nici pe departe imposibilă, mai ales din perspectiva raportului beneficii/costuri; subliniază faptul că, în unele state membre, asistența tehnică oferită în vederea constituirii unui sistem complet pentru implementarea FEDR și a unui sistem pentru implementarea ITI înregistrează un raport beneficii/costuri negativ; constată totuși că în parte costurile mai mari s-ar putea explica prin împrejurări speciale care necesită eforturi mai mari, cum ar fi înființarea unei noi scheme; prin urmare, solicită introducerea unor mecanisme clare de control, în special în ceea ce privește negocierile netransparente pentru furnizarea de asistență tehnică; reamintește rolul important al grupurilor de acțiune locală, în special în ceea ce privește implementarea DLRC și consideră că statele membre ar trebui să ofere asistență tehnică pentru a sprijini contribuția valoroasă a acestora la dezvoltarea locală durabilă în Uniune;

20.

atrage atenția asupra că este necesar ca activitățile de asistență tehnică să includă sprijin pentru proiecte fezabile din punct de vedere economic și tehnic, permițându-le statelor membre să propună strategii eligibile pentru finanțarea în cadrul politicii de coeziune;

21.

subliniază cu preocupare faptul că, în contextul punerii în aplicare a acțiunilor integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile, anumite sarcini sunt delegate autorităților urbane, care acționează ca intermediari, însă aceste autorități nu beneficiază, adesea, de asistența tehnică necesară pentru a-și consolida capacitățile; consideră, în acest context, că asistența tehnică ar trebui intensificată la nivelul zonelor urbane, având în vedere rolul autorităților urbane în politica de coeziune, precum și necesitatea de a crea o capacitate solidă pentru punerea în aplicare în continuare a Agendei urbane a UE și a Pactului de la Amsterdam;

22.

ia act de faptul că perioada de programare 2014-2020 prevede o implicare sporită a autorităților locale; subliniază că aceasta implică competențe tehnice și administrative superioare; solicită Comisiei să studieze inițiative și mecanisme care să le permită operatorilor locali să valorifice pe deplin oportunitățile de programare oferite de reglementările privind fondurile ESI;

23.

atrage atenția că, potrivit Codului european de conduită referitor la parteneriat, trebuie să li se ofere sprijin partenerilor relevanți, pentru a le permite să își consolideze capacitatea instituțională pentru pregătirea și punerea în aplicare a programelor; subliniază faptul că multe state membre nu aplică Codul european de conduită privind parteneriatele; consideră, în plus, că principiile și bunele practici principale consacrate în articolul 5 din Codul menționat anterior și care se referă la implicarea partenerilor relevanți în pregătirea acordului și a programelor de parteneriat ar trebui să fie efectiv implementate, acordând o atenție specială problemei informării la timp și accesului ușor la informațiile relevante; insistă asupra nevoi de orientări clare din partea UE în vederea creșterii coerenței și nesiguranței normative;

24.

subliniază nevoia ca asistența tehnică, împreună cu finanțarea aferentă, să fie încredințată unor resortisanți calificați, capabili să furnizeze asistență continuă; consideră, cu toate acestea, că resursele menționate anterior nu ar trebui în niciun caz să înlocuiască finanțarea națională în acest domeniu și că trebuie să se realizeze o tranziție strategică treptată către activități care conferă mai multă valoare adăugată politicii de coeziune în general, cum ar fi consolidarea capacităților, comunicarea sau schimbul de experiență;

25.

subliniază importanța includerii instituțiilor ce nu fac parte din sistemul de gestiune, dar care au un impact direct asupra acestuia și ale căror capacități reprezintă un factor important în punerea în aplicare a politicii de coeziune; reamintește faptul că trebuie să li se ofere asistență acestor instituții, pentru a-și extinde și ameliora capacitățile și standardele administrative prin educație, schimb de cunoștințe, constituire de capacități, interconectare și crearea sistemelor IT necesare pentru gestionarea proiectelor; subliniază că comunicarea mai intensă cu privire la rezultatele obținute și vizibilitatea acestora, precum și succesele înregistrate cu sprijinul fondurilor ESI pot contribui la recâștigarea încrederii cetățenilor în proiectul european; solicită, prin urmare, alocarea unor sume separate pentru comunicare în cadrul sprijinului acordat prin asistența tehnică la inițiativa statului membru; îndeamnă Comisia să promoveze caracterul fungibil al acțiunilor de asistență tehnică pentru a permite economiile de scară și finanțarea unor acțiuni comune diferitelor fonduri ESI;

26.

subliniază faptul că, în viitor, pentru a reduce complicațiile procedurale excesive, asistența tehnică ar trebui să se concentreze mai mult la nivelul de beneficiar/proiect, indiferent dacă este legată de sectorul public, privat sau al societății civile, pentru a asigura furnizarea de proiecte inovatoare, bine concepute și integrate în strategiile deja existente și a se evita abordarea de tipul „model universal”; invită statele membre să elaboreze mecanisme pentru implicarea beneficiarilor fondurilor ESI în implementarea și monitorizarea asistenței tehnice; le recomandă statelor membre să înființeze o rețea de puncte de informare care să le permită beneficiarilor potențiali să afle despre sursele de finanțare disponibile, despre programele operaționale și despre apelurile deschise, precum și să învețe să completeze formulare de candidatură și să implementeze proiecte;

27.

subliniază faptul că asistența tehnică trebuie văzută ca un instrument simplu și flexibil, care poate fi adaptat la circumstanțele în schimbare; consideră că asistența tehnică ar trebui să contribuie la durabilitatea proiectelor, adică la o durată de viață cât mai lungă, concentrându-se asupra unor domenii-cheie ale politicii de coeziune și încurajând rezultatele pe termen lung, cum ar fi proiectele care creează locuri de muncă durabile; subliniază în acest context faptul că asistența tehnică poate fi utilizată pentru testarea proiectelor pilot care prezintă soluții inovatoare;

28.

solicită statelor membre ca, în perioada de programare post-2020, să comunice mai eficient informațiile legate de tipurile de acțiuni finanțate prin asistența tehnică și de rezultatele obținute; subliniază că este nevoie de mai multă transparență pentru a mări vizibilitatea asistenței tehnice și a monitoriza modul și domeniile în care sunt cheltuite resursele disponibile în cadrul acesteia, pentru o mai bună stabilire a răspunderii, inclusiv un parcurs de audit clar; consideră că, în acest context, ar trebui avută în vedere posibilitatea de a crea baze de date accesibile publicului și actualizate cu regularitate care să repertorieze acțiunile planificate și întreprinse de către statele membre, pe baza experienței dobândite de portalul de date deschise al Comisiei pentru fondurile ESI;

29.

subliniază că, pe durata actualei perioade de programare, statele membre au posibilitatea de a integra asistența tehnică în cadrul programelor operaționale, ca element constitutiv prioritar, sau de a defini programe operaționale specifice dedicate asistenței tehnice; invită Comisia să analizeze care dintre opțiuni a permis obținerea unor rezultate mai bune și o mai bună monitorizare și evaluare, ținând seama de diferențele existente între statele membre în ceea ce privește organizarea lor instituțională;

30.

solicită ca asistența tehnică să fie utilizată în mai mare măsură în cadrul programelor din domeniul cooperării teritoriale europene (CTE) și în special din domeniul cooperării transfrontaliere, care prezintă anumite particularități și fac necesar un sprijin specific în toate etapele de punere în aplicare, pentru a intensifica, astfel, această cooperare și pentru a spori valoarea programelor respective;

31.

solicită Comisiei să ia în considerare toate aceste elemente în contextul pregătirii propunerilor legislative referitoare la politica de coeziune post-2020, și anume experiența din perioada de programare actuală și anterioară;

32.

invită Comisia să facă o evaluare ex post privind asistența tehnică gestionată atât la nivel central, cât și în sistem partajat;

o o

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.

(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(6) JO L 74, 14.03.2014, p. 1.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0308.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/109

P8_TA(2017)0225

Punerea în aplicare a Acordului de liber schimb dintre UE și Coreea

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea (2015/2059(INI))

(2018/C 307/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul de liber schimb din 6 octombrie 2010 dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (1),

—	având în vedere Acordul-cadru de cooperare și comerț din 28 octombrie 1996 dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (2), și decizia 2001/248/CE a Consiliului din 19 martie 2001 (3) privind încheierea respectivului acord,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la impactul extern al politicii comerciale și de investiții a UE asupra inițiativelor de tip public-privat în țările din afara UE (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020 (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 511/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele sale membre și Republica Coreea (6),

—	având în vedere Decizia Consiliului din 16 septembrie 2010 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind Politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (11),

—	având în vedere Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului,

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile (12),

—	având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0123/2017),

A.	întrucât cea de-a cincea aniversare a intrării în vigoare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele sale membre și Republica Coreea (denumită în continuare „Coreea”) a avut loc la 1 iulie 2016;

B.	întrucât noua strategie comercială a Comisiei, intitulată „Comerț pentru toți”, subliniază importanța asigurării punerii eficace în aplicare a acordurilor de liber schimb ale UE, inclusiv prin utilizarea mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut în acestea;

C.	întrucât Acordul de liber schimb UE-Coreea (denumit în continuare „acordul”) a intrat în vigoare în mod oficial la 13 decembrie 2015, după ratificarea de către toate statele membre ale UE;

întrucât acordul este primul dintr-o nouă generație de acorduri de liber schimb încheiate de UE cu un partener din Asia care, pe lângă înlăturarea obstacolelor tarifare, conține și norme privind înlăturarea celor non-tarifare, creând astfel noi oportunități de acces la piață pentru servicii și investiții, precum și dispoziții în domeniul proprietății intelectuale, al achizițiilor publice și al politicii în domeniul concurenței și va servi astfel de exemplu pentru viitoarele acorduri de liber schimb;

întrucât, pe perioada aplicării acordului:

—	deficitul comercial al UE, în valoare de 7,6 miliarde EUR în perioada de 12 luni anterioară intrării în vigoare a acordului, s-a transformat într-un excedent comercial în valoare de 2,5 miliarde EUR în cel de al cincilea an de când este valabil acordul;

—

exporturile UE către Coreea au crescut cu 47 %, de la 30,6 miliarde EUR în cele 12 luni anterioare intrării în vigoare a acordului, la 44,9 miliarde EUR în cel ce-al cincilea an al aplicării, exporturi ce includ produse complet sau parțial liberalizate prin acord și care au crescut cu 57 %, respectiv 71 %, exporturile UE în Coreea de produse cu tarif vamal zero, sub clauza națiunii celei mai favorizate, crescând cu 25 % (1,9 miliarde EUR);

—

importurile din UE în Coreea în cel de-al cincilea an de aplicare a acordului se cifrau la 42,3 miliarde EUR, înregistrând o creștere cu 11 % față de perioada de 12 luni dinaintea intrării în vigoare, și includeau exporturi coreene în UE de produse complet sau parțial liberalizate, comerțul cu acestea crescând cu 35 %, respectiv 64 % (cu câte 0,5 miliarde EUR fiecare), exporturile din Coreea către UE de produse cu tarif vamal zero, sub clauza națiunii celei mai favorizate, crescând cu 29 % (5,8 miliarde EUR);

—	ponderea deținută de UE în totalul importurilor coreene a crescut de la 9 %, înaintea intrării în vigoare a acordului, la 13 % în cel de-al patrulea an de aplicare; totodată, cota UE în totalul exporturilor coreene a scăzut de la 11 % la puțin sub 9 %;

—	exporturile UE de automobile în Coreea au crescut cu 246 %, de la 2,0 miliarde EUR în perioada de 12 luni ce precedă intrarea în vigoare a acordului, la 6,9 miliarde EUR în cel de-al cincilea an de aplicare;

—	importurile UE de automobile din Coreea au crescut cu 71 %, de la 2,6 miliarde EUR în perioada de 12 luni ce precedă intrarea în vigoare a acordului, la 4,5 miliarde EUR în cel de-al cincilea an de aplicare;

—

exporturile UE de servicii s-au ridicat la 11,9 miliarde EUR în 2014, ceea ce reprezintă o creștere de 11 % comparativ cu anul anterior, generând un excedent comercial al UE cu Coreea, în sectorul serviciilor, în valoare de 6,0 miliarde EUR în 2014; totodată, importurile de servicii în UE din Coreea se ridicau la 6 miliarde EUR, o creștere de 4 % față de 2013;

—	investițiile străine directe (ISD) ale UE în Coreea au atins în 2014 43,7 miliarde EUR, făcând din UE cel mai mare investitor în Coreea; în schimb, ISD din Coreea în UE au ajuns la 20,3 miliarde EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 35 % față de anul anterior;

—	rata de utilizare a preferințelor de către UE pe piața coreeană a crescut de la 68,5 %, rata de utilizare a preferințelor de către partenerii coreeni s-a ridicat la circa 85 %;

—	au fost instituite șapte comisii speciale, șapte grupuri de lucru și un dialog privind drepturile de proprietate intelectuală;

—	a devenit funcțional Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă, organ specializat în implementarea capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă din Acordul UE-Coreea,

reamintește că acordul este un proces și nu o tranzacție unică și că activitățile desfășurate sub egida sa ar trebui, prin urmare și conform prevederilor acordului, să fie permanent supuse unor evaluări și analize periodice ale impactului comercial asupra unor sectoare economice specifice din UE și, respectiv, din fiecare stat membru; subliniază, în acest sens, importanța de a asigura punerea în aplicare efectivă a acordului, precum și respectarea prevederilor acestuia;

salută creșterea importantă a fluxurilor comerciale dintre UE și Coreea, ca urmare a acordului; îndeamnă Comisia și statele membre să examineze în continuare consecințele și impactul direct al acordului asupra bunăstării consumatorilor, întreprinzătorilor și economiei europene și să informeze mai eficace publicul cu privire la acest impact;

subliniază că încheierea acestui acord este fără precedent, atât ca domenii acoperite, cât și ca celeritate a înlăturării barierelor comerciale, la cinci ani de la intrarea sa în vigoare evidențiindu-se, de pildă, eliminarea practic completă a taxelor vamale de import, de ambele părți;

subliniază că acordul, ca și alte acorduri de liber schimb, servicii și investiții, are un efect pozitiv asupra dezvoltării socio-economice a părților, asupra integrării economice, a dezvoltării durabile și asupra relațiilor dintre țări și cetățenii acestora;

remarcă eforturile depuse de Forumul societății civile și de grupurile consultative interne, instituite în conformitate cu prevederile incluse în capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care face parte integrantă din pachetul global al acordului de liber schimb; reamintește că ambele părți s-au angajat, în temeiul articolului 13 alineatul (4) din acord, să respecte, să promoveze și să transpună în legislația lor și în practică principiile care decurg din obligațiile ce le revin în baza apartenenței la OIM și a Declarației OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, în special privind libertatea de asociere și dreptul de negociere colectivă; subliniază însă că progresele înregistrate de Coreea în ceea ce privește obiectivele consacrate în capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă nu sunt satisfăcătoare și că se semnalează în continuare cazuri de încălcare a libertății de asociere, inclusiv exemple îngrijorătoare de lideri sindicali trimiși în închisoare, precum și de interferențe în negocieri, în cadrul cărora partenerii la discuții ar trebui să beneficieze de autonomie; în acest sens, îndeamnă Comisia să demareze consultări oficiale cu Guvernul coreean, în conformitate cu articolul 13 alineatul (14) din acord și, în cazul în care acestea eșuează, face apel la grupul de experți menționat la articolul 13 alineatul (15) din acord să ia măsuri și să continue dialogul privind neîndeplinirea de către Guvernul coreean a unora dintre angajamentele sale și, în special, să depună eforturi constante și susținute, în concordanță cu obligațiile consacrate în acord, pentru a asigura ratificarea de către Coreea a convențiilor fundamentale ale OIM pe care aceasta nu le-a ratificat încă;

subliniază diferențele importante în nivelurile de utilizare a preferințelor între statele membre UE, variind de la 16 % la 92 %; atrage atenția că o utilizare mai marcată a preferințelor în vigoare ar putea aduce exportatorilor europeni beneficii suplimentare de peste 900 de milioane EUR; sugerează că ar trebui analizată utilizarea preferințelor în acest acord și în alte acorduri comerciale, pentru a maximiza utilizarea beneficiilor comerciale;

recunoaște că, deși acordul se ridică la înălțimea așteptărilor părților în ceea ce privește creșterea schimburilor comerciale bilaterale și un parteneriat comercial aprofundat, următoarele chestiuni ar trebui, în cadrul acordului și ca parte a unui dialog cu Coreea, analizate, aplicate în mod corespunzător și implementate în spiritul acordului, precum și revizuite pentru soluționarea problemelor existente:

(a)

barierele tehnice în calea comerțului, precum: clauza privind transportul direct, care împiedică întreprinderile să își optimizeze din punct de vedere economic transporturile cu containere, clauza privind mărfurile reparate, includerea tractoarelor de tractare în domeniul de aplicare a acordului și, la fel de important, problema normelor și procedurilor privind certificatele pentru utilajele exportate în Coreea;

(b)	barierele în domeniul măsurilor sanitare și fitosanitare, printre care: barierele la exportul de carne de vită și de porc din UE, precum și la exportul de produse lactate;

(c)	drepturile de proprietate intelectuală, cum ar fi: recunoașterea și protecția indicațiilor geografice, drepturile comerciale asupra interpretării în public a lucrărilor muzicale, a fonogramelor, a interpretărilor și a execuțiilor protejate de drepturile de autor sau de drepturi conexe;

(d)	capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă: ratificarea și implementarea de către partea coreeană a convențiilor de bază ale Organizației Internaționale a Muncii;

(e)	formularea regulilor de origine și efectul lor asupra ratei de utilizare a preferințelor;

(f)	chestiuni legate de vămuire, inclusiv procedurile de verificare a originii;

constată că, recent, s-au înregistrat cazuri în care au fost create bariere netarifare noi, cum ar fi unele norme tehnice pentru mașini, echipamente sau vehicule, care nu existau până în prezent; subliniază că un fenomen cu totul inacceptabil este retragerea omologării de tip pentru diverși producători europeni de autovehicule în baza unor acuzații nefondate; invită Comisia să se angajeze în discuții bilaterale pentru a elimina acest fenomen negativ;

subliniază că numeroase întreprinderi mici și mijlocii (IMM) nu sunt conștiente de oportunitățile pe care acordul le aduce; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre ale UE să studieze rata de utilizare a preferințelor de către IMM-uri, în special, și să adopte măsuri efective de familiarizare a IMM-urilor cu oportunitățile create de acord;

10.

sprijină aprofundarea în continuare a relațiilor comerciale și de investiții dintre UE și Coreea, în special capitolul privind investițiile; se așteaptă ca dificultățile legate de capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă să fie rezolvate înainte de începerea negocierilor pe tema capitolului privind investițiile; sprijină implicarea părților la acord în crearea unei creșteri economice suplimentare și a unei dezvoltări durabile în beneficiul cetățenilor UE și al cetățenilor coreeni; invită Comisia și Guvernul Republicii Coreea să nu facă uz de vechea metodă ISDS (soluționarea litigiilor dintre investitori și stat) în eventualitatea unor negocieri pe marginea unui capitol privind investițiile, ci să pornească, în schimb, de la un nou sistem jurisdicțional în materie de investiții propus de Comisie și invită Comisia să dezvolte pe termen lung un sistem jurisdicțional în materie de investiții multilaterale care ar putea să înlocuiască toate mecanismele de soluționare a litigiilor în materie de investiții din acordurile de liber schimb actuale și viitoare;

11.

subliniază importanța consolidării în continuare a cooperării internaționale în cadrul internațional multilateral, plurilateral și regional, în contextul OMC, cum ar fi în legătură cu negocierile referitoare la Acordul privind bunurile de mediu (EGA) și Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA);

12.

subliniază că valorile strategice ale acordului depășesc sfera schimburilor comerciale, întrucât acesta pune o bază solidă pentru o relație mai profundă cu angajamente pe termen lung și contribuie la stabilirea unui parteneriat strategic între UE și Coreea de Sud;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, precum și Guvernului și Adunării Naționale a Republicii Coreea.

(1) JO L 127, 14.5.2011, p. 6.

(2) JO L 90, 30.3.2001, p. 46.

(3) JO L 90, 30.3.2001, p. 45.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0250.

(5) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 87.

(6) JO L 145, 31.5.2011, p. 19.

(7) JO L 127, 14.5.2011, p. 1.

(8) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 113.

(9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.

(10) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.

(11) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0299.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/117

P8_TA(2017)0227

Strategia UE privind Siria

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Strategia UE privind Siria (2017/2654(RSP))

(2018/C 307/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,

—

având în vedere Comunicarea comună a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu din 14 martie 2017 intitulată „Elemente ale Strategiei UE pentru Siria” (JOIN(2017)0011) și concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Siria, care împreună constituie noua strategie a UE privind Siria,

—	având în vedere declarația copreședinților din 5 aprilie 2017 privind conferința cu tema „Sprijin pentru viitorul Siriei și al regiunii”,

—

având în vedere declarația din 30 decembrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind anunțul de încetare a ostilităților în Siria și declarația din 23 martie 2017 privind Siria, precum și declarația din 9 decembrie 2016 a VP/ÎR în numele UE privind situația din Alep,

—	având în vedere declarațiile VP/ÎR din 6 aprilie 2017 privind presupusul atac cu arme chimice din Idlib, Siria, și din 7 aprilie 2017 privind atacurile SUA din Siria,

—	având în vedere deciziile Consiliului privind măsurile restrictive luate de UE împotriva celor care se fac răspunzători de represiunea violentă din Siria, inclusiv declarațiile din 14 noiembrie 2016 și din 20 martie 2017,

—	având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă pentru Siria, înființată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO), precum și rezoluțiile CDO referitoare la Republica Arabă Siriană,

—

având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) privind ISIL/Da’esh și Frontul Al-Nusra și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU privind conflictul din Republica Arabă Siriană, în special Rezoluțiile 2218 (2013), 2139 (2014), 2165 (2014), 2191 (2014), 2199 (2015), 2254 (2015), 2258 (2015), 2268 (2016), 2328 (2016), 2332 (2016) și 2336 (2016),

—	având în vedere Rezoluția 1325 (2000) a CSONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/71/L.48 din 19 decembrie 2016 privind instituirea unui mecanism internațional imparțial și independent care să contribuie la investigarea și urmărirea celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând din martie 2011,

—	având în vedere comunicatul de la Geneva din 2012,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și toate convențiile ONU la care Siria este stat semnatar,

—	având în vedere statutul de la Roma și documentele de înființare a Curții Internaționale de Justiție,

—	având în vedere tribunalele ad-hoc, printre care se numără Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda (TPIR) și Tribunalul Special pentru Liban,

—	având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât războiul din Siria a devenit una dintre cele mai grave crize umanitare cu care s-a confruntat omenirea după cel de-al Doilea Război Mondial și continuă să aibă consecințe devastatoare și tragice asupra populației acestei țări; întrucât nenumărați civili, inclusiv copii, sunt afectați și continuă să sufere de pe urma acestui război civil brutal și întrucât peste 400 000 de oameni și-au pierdut viața de la începutul conflictului din Siria în 2011; întrucât peste 13,5 milioane de sirieni, aproape trei sferturi din populația rămasă, au nevoie urgentă de ajutor umanitar, cum ar fi asistență medicală și alimentară, apă și adăpost; întrucât 6,3 milioane de persoane sunt strămutate în interiorul țării, 4,7 milioane de persoane trăiesc în zone cu acces dificil și în zone asediate, iar 5 milioane trăiesc ca refugiați în țările învecinate și în întreaga regiune; întrucât criza din Siria are un impact destabilizator tot mai mare asupra întregii regiuni;

întrucât, de la izbucnirea războiului în 2011, UE și statele sale membre au mobilizat împreună, până în ianuarie 2017, peste 9,4 miliarde EUR ca răspuns la criza siriană, atât în Siria, cât și în regiune, devenind cel mai mare donator; întrucât UE a sprijinit, de asemenea, în mod substanțial țările învecinate care găzduiesc refugiați;

întrucât printre încălcările comise în timpul conflictului din Siria se numără atacuri fără discriminare care vizează civilii, execuții extrajudiciare, tortură și rele tratamente, dispariții forțate, arestări arbitrare și în masă, pedepse colective, atacuri asupra personalului medical și blocarea accesului la alimente și apă; întrucât, potrivit unor informații, regimul Assad este responsabil de execuții prin spânzurare, de acte de tortură și de execuții extrajudiciare la scară largă care au loc în centrele sale de detenție; întrucât guvernul sirian a întrerupt în mod intenționat accesul civililor la bunuri și servicii esențiale, inclusiv aprovizionarea cu alimente și apă și accesul la asistență medicală; întrucât atacurile și înfometarea civililor prin asedierea zonelor populate ca tactică de război constituie o încălcare evidentă a dreptului umanitar internațional; întrucât aceste crime au rămas nepedepsite până în prezent;

întrucât ISIS/Daesh și alte grupări jihadiste au comis atrocități feroce, inclusiv execuții brutale și acte de violență sexuală de nedescris, răpiri, tortură, convertire forțată și sclavie a femeilor și fetelor; întrucât au fost recrutați copii pentru a fi folosiți în atacuri teroriste; întrucât au fost exprimate îngrijorări puternice în legătură cu situația populației aflate în prezent sub controlul ISIS/Daesh și posibila folosire a acestei populații ca scut uman în timpul campaniei de eliberare; întrucât, în unele cazuri, acestea pot fi considerate crime de război, crime împotriva umanității și genocid;

întrucât acordul de încetare a focului care a intrat în vigoare la 30 decembrie 2016 nu este respectat, fiind raportate mai multe încălcări ale acestui acord pe întreg teritoriul Siriei, precum și incidente majore, cum ar fi atacul chimic de la Khan Sheyhoun, comis, se pare, de regim și atacul cu bombă împotriva unor autobuze care transportau persoane evacuate din orașele asediate Foah și Kefraya către zone controlate de guvern; întrucât zeci de persoane, inclusiv copii, au fost ucise și multe altele au fost rănite;

întrucât în urma mai multor anchete a rezultat faptul că forțele lui Assad au utilizat agenți chimici vizând rănirea și uciderea de civili, încălcându-se astfel un acord din 2013 de eliminare a armelor chimice; întrucât ultimul caz în care au fost folosite arme de distrugere în masă împotriva civililor a avut loc la 4 aprilie 2017 în localitatea Khan Sheikhoun din provincia Idlib, fiind uciși cel puțin 70 de civili, mulți dintre aceștia copii, și fiind răniți sute de alți civili; întrucât, la 12 aprilie 2017, Rusia și-a impus vetoul asupra unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care condamna presupusa utilizare în Siria a armelor chimice și se adresa guvernului sirian pentru a-l determina să coopereze la ancheta privind acest incident; întrucât SUA a informat UE că, pe baza analizei sale potrivit căreia regimul sirian a folosit arme chimice, a lansat un atac asupra bazei militare aeriene din guvernoratul Homs, Siria, cu intenția de a preveni și descuraja continuarea utilizării de arme chimice;

G.	întrucât, în martie 2017, UE a adăugat pe lista de sancțiuni patru ofițeri de rang înalt din armata siriană pentru rolul lor în utilizarea de arme chimice împotriva populației civile, în conformitate cu politica UE de combatere a proliferării și utilizării armelor chimice;

întrucât, în discursul său privind starea Uniunii din septembrie 2016, președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a menționat necesitatea unei strategii a UE privind Siria; întrucât, în luna octombrie, Parlamentul a invitat-o pe Federica Mogherini, VP/ÎR, să se asigure că o nouă strategie privind Siria urmărește facilitarea unei soluții politice în Siria, incluzând instrumente de monitorizare și de asigurare a punerii în aplicare pentru a consolida respectarea angajamentelor asumate în cadrul Grupului internațional de sprijin pentru Siria (ISSG);

întrucât scopul strategiei UE privind Siria este să descrie modul în care UE poate juca un rol mai vizibil și mai eficient contribuind la o soluție politică durabilă în Siria, în conformitate cu cadrul actual convenit la nivelul ONU, și sprijinind reconstrucția după încheierea acordului, odată ce se va institui o tranziție credibilă; întrucât în această strategie sunt prezentate șase domenii de atenție principale, și anume: încheierea războiului printr-o tranziție politică autentică; promovarea unei tranziții veritabile și cuprinzătoare; satisfacerea nevoilor umanitare ale celor mai vulnerabili sirieni; promovarea democrației și a drepturilor omului; promovarea acțiunilor prin care cei vinovați de crime de război sunt trași la răspundere și sprijinirea rezistenței populației siriene și a societății siriene;

întrucât, la 5 aprilie 2017, UE a coprezidat o conferință a cărei temă a fost sprijinirea în viitor a Siriei și a regiunii, la care au participat reprezentanți a peste 70 de țări și organizații internaționale, precum și ai societății civile internaționale și siriene; întrucât la Conferința de la Bruxelles s-a convenit asupra unei abordări cuprinzătoare pentru rezolvarea crizei din Siria, cu acordarea de asistență financiară suplimentară pentru a răspunde situației umanitare în valoare de 3,47 miliarde EUR pentru 2018-2020, inclusiv 1,3 miliarde EUR din partea UE, cel mai mare donator în această criză; întrucât, în plus, unele instituții financiare și donatori internaționali au anunțat împrumuturi de circa 27,9 miliarde EUR; întrucât costurile pentru reconstrucția Siriei sunt estimate la aproximativ 200 de miliarde USD;

K.	întrucât UE recunoaște eforturile depuse de Turcia, Liban și Iordania, țările învecinate Siriei care găzduiesc cel mai mare număr de refugiați și sprijină aceste eforturi;

întrucât, la 4 mai 2017, Rusia, Iranul și Turcia au convenit la Astana, Kazahstan, asupra unui acord de creare a patru zone de detensionare a situației din Siria; întrucât cele trei state semnatare urmează să fie garanți pentru acest armistițiu de șase luni, care poate fi prelungit, inclusiv prin utilizarea de personal armat pentru monitorizarea pe teren; întrucât acest acord prevede interzicerea tuturor zborurilor efectuate de regimul Assad deasupra acestor zone și un acces umanitar neîngrădit la zonele deținute de grupările rebele; întrucât la Geneva are loc săptămâna aceasta o nouă rundă de negocieri organizate de ONU, iar la mijlocul lunii iulie în Kazahstan se prevede o nouă rundă de negocieri organizate de Rusia;

întrucât UE a afirmat în repetate rânduri că nu poate exista o soluție militară la conflictul sirian și că numai o tranziție integratoare, sub conducere siriană, poate să pună capăt suferinței inacceptabile a poporului sirian; întrucât, deși este clar că reconstrucția nu poate începe decât după un acord politic, eforturile de reconciliere ar trebui să înceapă cât mai curând posibil și să fie sprijinite de UE în scopul asigurării stabilității pe termen lung; întrucât stabilirea adevărului, promovarea tragerii la răspundere și a justiției de tranziție, precum și recurgerea la amnistie sunt esențiale în acest context,

salută strategia UE privind Siria, inclusiv obiectivele strategice ale UE privind Siria și obiectivele UE pentru Siria, precum și rezultatul Conferinței de la Bruxelles, care a asigurat angajamente multianuale; îi îndeamnă pe toți participanții și donatorii internaționali să își respecte pe deplin angajamentele și să își mențină sprijinul în viitor;

condamnă din nou și în termenii cei mai duri atrocitățile și numeroasele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise de toate părțile la conflict, în special de forțele regimului Assad cu sprijinul aliaților săi, Rusia și Iranul, precum și de grupările armate nestatale, în special de ISIS/Daesh și Jabhat Fateh al-Sham; își subliniază poziția potrivit căreia toți cei responsabili pentru încălcări ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului trebuie să fie trași la răspundere; încurajează toate statele să pună în aplicare principiul jurisdicției universale în combaterea impunității și salută măsurile adoptate de o serie de state membre ale UE în acest sens, inclusiv recenta decizie a tribunalului național al Spaniei de a examina o plângere penală împotriva a nouă agenți ai serviciilor de informații siriene pentru tortură și alte încălcări ale drepturilor omului; solicită din nou UE și statelor sale membre să analizeze, în strânsă cooperare cu țările care împărtășesc aceleași valori, posibilitatea înființării unui tribunal pentru crimele de război comise în Siria, până la deferirea cu succes a acestor fapte Curții Penale Internaționale; subliniază că cei care se fac vinovați de crime împotriva minorităților religioase, etnice și a altor grupuri ar trebui, de asemenea, aduse în fața justiției; este în continuare convins că soluționarea reală a conflictului și o pace durabilă în Siria nu pot exista atât timp cât responsabilitatea pentru crimele comise nu a fost stabilită;

condamnă în termeni categorici cumplitele atacuri chimice aeriene asupra orașului Khan Sheikhoun din provincia Idlib, de la 4 aprilie 2017, care au provocat moartea a cel puțin 70 de civili, inclusiv copii și lucrători umanitari, multe victime prezentând simptome ale intoxicării cu gaze; constată că, în conformitate cu evaluarea preliminară realizată de misiunea de informare a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), informațiile privind utilizarea armelor chimice sunt credibile; subliniază obligația Siriei de a respecta recomandările misiunii de informare a OIAC și ale mecanismului comun de anchetă al OIAC și al ONU, asigurându-le acces imediat și neîngrădit și recunoscând dreptul acestora de a verifica toate siturile; subliniază că cei care se fac responsabili de astfel de atacuri vor fi trași la răspundere în fața justiției; regretă aplicarea repetată de către Rusia a vetoului în cadrul Consiliului de Securitate, inclusiv în cazul unei rezoluții a CSONU prin care se condamna cel mai recent atac cu substanțe chimice și se solicita realizarea unei anchete internaționale;

salută instituirea unui mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la investigarea și urmărirea penală a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave în temeiul dreptului internațional comise în Republica Arabă Siriană începând cu martie 2011; regretă faptul că mecanismul nu este încă finanțat integral; îndeamnă toate statele membre să-și îndeplinească angajamentele în acest sens;

este în continuare devotat unității, suveranității, integrității teritoriale și independenței Siriei și sprijină o abordare pronunțat „pansiriană” și un viitor democratic pentru poporul sirian; insistă asupra faptului că singura cale de a aduce pacea în această țară este asigurarea unui proces politic dirijat de Siria, care va duce la organizarea de alegeri libere și corecte, facilitate și monitorizate de ONU și bazate pe dispozițiile unei constituții noi; reamintește tuturor părților că încetarea generală a focului la nivel național și o soluție pașnică reciproc acceptabilă la criza siriană pot fi realizate sub auspiciile ONU și, astfel cum se prevede în comunicatul de la Geneva din 2012 și în Rezoluția nr. 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, cu sprijinul trimisului special al Secretarului General pentru Siria, Staffan de Mistura, și al principalilor actori internaționali și regionali;

ia act de memorandumul recent privind crearea în Siria a unor zone de detensionare și sprijină intenția de a se extinde încetarea focului, de a se pune capăt zborurilor aviației regimului deasupra zonelor de detensionare și de a se crea condiții pentru accesul umanitar, asistența medicală, întoarcerea civililor strămutați la casele lor și restabilirea infrastructurii prejudiciate; atrage totuși atenția asupra preocupărilor exprimate de opoziție privind faptul că acest acord ar putea duce la crearea de zone de influență și la fragmentarea Siriei; invită toate părțile să pună în aplicare acordurile de la Astana și pe cei trei garanți să asigure respectarea încetării focului; subliniază că este important să fie eliminată orice ambiguitate privind grupările care nu sunt incluse în acordul de încetare a focului și invită toate părțile, inclusiv Turcia, să garanteze că acest memorandum nu înlesnește atacurile împotriva forțelor aliate opoziției moderate sau împotriva celor care luptă de partea coaliției internaționale împotriva ISIS/Daesh; subliniază că trebuie să fie asigurată monitorizarea internațională a punerii în aplicare și sprijină implicarea puternică a ONU;

îndeamnă Federația Rusă și Republica Islamică Iran să-și exercite influența asupra regimului sirian pentru a-l determina să accepte și să urmărească un compromis rezonabil prin care să fie încetat acest război civil și să fie pregătită calea pentru o tranziție autentică și cuprinzătoare; invită UE și statele sale membre să sprijine în continuare opoziția moderată, identificând și izolând elementele radicalizate și promovând reconcilierea; încurajează membrii Înaltei Comisii pentru Negocieri (HNC) să participe în continuare la discuțiile de la Geneva mediate de ONU;

este ferm convins că UE trebuie să se implice mai activ și să-și utilizeze importanta contribuție financiară postconflictuală pentru a juca un rol important în eforturile de negociere în actualul cadru aprobat de ONU și pentru a asigura tranziția politică, elaborând o politică specifică de apropiere a părților și intensificându-și eforturile în domeniile în care Uniunea poate avea o valoare adăugată; sprijină eforturile actuale depuse de VP/ÎR pentru a lua contactul cu principalii actori din regiune în vederea asigurării unei tranziții politice și a reconcilierii și reconstrucției postconflictuale; îndeamnă VP/ÎR să înceapă elaborarea unui plan concret pentru implicarea UE în reconstrucția Siriei și să aibă în vedere eforturi integratoare și comune cu principalele organizații internaționale și instituții financiare, precum și cu actorii regionali și locali; subliniază însă importanța aderării de către sirienii înșiși la procesul reconstrucției postconflictuale;

subliniază importanța deosebită a activității organizațiilor locale și internaționale ale societății civile și a ONG-urilor în colectarea probelor privind crimele de război, crimele împotriva umanității și alte încălcări, printre care și distrugerea patrimoniului cultural; invită UE și statele sale membre să acorde asistență suplimentară și completă acestor actori; invită UE și statele sale membre să finanțeze în mod adecvat organizațiile care lucrează la anchete cu surse deschise și la colectarea digitală a dovezilor privind crimele de război și crimele împotriva umanității, pentru a garanta răspunderea și pentru a-i aduce în fața justiției pe autorii acestor acte;

10.

salută faptul că în Strategia UE pentru Siria se pune accentul pe sprijinirea capacității de rezistență a populației siriene și a societății siriene; invită VP/ÎR și statele membre să-și dubleze eforturile destinate consolidării capacităților populației și ale societății civile din Siria, inclusiv cu ajutorul unor actori care promovează drepturile omului, egalitatea (inclusiv egalitatea de gen și drepturile minorităților), democrația și emanciparea, acolo unde acest lucru este posibil în Siria, precum și în rândul refugiaților sirieni care trăiesc în exil în regiune sau în Europa; subliniază că această consolidare a capacităților ar trebui să sprijine cetățenii sirieni în ceea ce privește gestionarea procesului de tranziție (în domenii precum reglementarea mijloacelor de informare în masă, descentralizarea, administrarea municipalităților și elaborarea constituției), acordând atenția cuvenită nevoilor și rolului femeilor;

11.

își exprimă satisfacția cu privire la faptul că a fost recunoscut rolul societății civile, inclusiv cel al organizațiilor femeilor, ca un element esențial al unei soluții durabile; reamintește că UE trebuie să promoveze și să faciliteze implicarea sau consultarea adecvată a societății civile și a femeilor în procesul de pace, în conformitate cu abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a rezoluțiilor CSONU nr. 1325 (2000) și nr. 1820 (2008) privind femeile, pacea și securitatea; insistă ca în noua constituție siriană să fie reflectate drepturile omului specifice femeilor;

12.

deși sprijină în continuare eforturile coaliției mondiale împotriva ISIS/Daesh, consideră că strategia UE ar fi trebuit să includă și aspecte privind lupta împotriva ISIS/Daesh și a altor organizații teroriste identificate de ONU, accentuând și axându-se pe cauzele fundamentale de ordin politic și socioeconomic care au favorizat răspândirea terorismului și identificând măsuri concrete pentru a le soluționa; consideră, de asemenea, că ar fi trebuit să fie elaborate mecanisme prin care să fie favorizată menținerea caracterului multietnic, multireligios și multiconfesional al societății siriene;

13.

subliniază importanța protejării minorităților etnice și religioase din Siria și crede cu tărie că orice proces politic ar trebui să fie integrator și să vizeze restabilirea Siriei ca stat multiconfesional și tolerant;

14.

reamintește că este de importanță determinantă să fie instituite de timpuriu măsuri de consolidare a încrederii (CBM), inclusiv un acces umanitar pe deplin neîngrădit pe întreg teritoriul Siriei, asigurarea serviciilor publice elementare (curent electric, apă, îngrijiri medicale), încetarea tuturor sediilor împotriva orașelor și eliberarea prizonierilor și a ostaticilor; salută acordul dintre guvernul sirian și grupările rebele privind evacuarea a patru orașe asediate; îndeamnă toate părțile să sprijine și să faciliteze adoptarea unui acord cuprinzător cu privire la CBM;

15.

constată cu regret că acest conflict civil devastator a aruncat țara cu decenii în urmă în ceea ce privește dezvoltarea socială și economică, transformând milioane de persoane în șomeri și împingându-i în sărăcie și provocând daune considerabile serviciilor de sănătate și educație, precum și strămutări masive ale populației siriene și un exod al creierelor; atrage atenția, așadar, asupra importanței intensificării asistenței neumanitare, care să vizeze întărirea capacității de rezistență a populației siriene și relansarea economiei; invită de asemenea statele membre să-și asume un angajament mai puternic în ceea ce privește repartizarea sarcinilor, permițând refugiaților care părăsesc zonele de război din Siria să găsească protecție dincolo de regiunea aflată în imediata vecinătate, inclusiv prin relocare și programe umanitare de admisie; consideră, totuși, că, imediat după terminarea conflictului, ar trebui introduse măsuri de stimulare a refugiaților sirieni calificați să se întoarcă și să contribuie la efortul de reconstrucție;

16.

salută noile priorități din cadrul parteneriatelor încheiate de UE cu Iordania și Liban, precum și relaxarea normelor de origine ale UE pentru exporturile din Iordania; regretă faptul că un număr mare de refugiați din Iordania, Liban și Turcia trăiesc în continuare în condiții sociale și economice precare și sunt adesea incapabili să găsească un loc de muncă (legal); invită VP/ÎR să insiste pe lângă autoritățile din Iordania și Liban să depună eforturi în vederea eliminării barierelor (neoficiale) rămase, să susțină creșterea oportunităților de desfășurare a activităților liber profesioniste și să transpună în realitate angajamentele cu privire la crearea de locuri de muncă pentru femei și tineri;

17.

sprijină pe deplin obiectivul de a se realiza în Siria și în regiune inițiativa „Nicio generație de copii pierdută” și solicită eforturi suplimentare pentru a se realiza obiectivul încadrării în sisteme de învățământ de calitate a tuturor copiilor refugiați și vulnerabili din comunitățile-gazdă, cu un acces egal pentru fete și băieți; subliniază că este necesar să fie recunoscut învățământul din taberele de refugiați, care este deseori informal, și să fie sprijinită reabilitarea psihologică a acestor copii traumatizați;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflict și de a asigura traducerea acestui text în limba arabă.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/123

P8_TA(2017)0228

Transportul rutier în Uniunea Europeană

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la transportul rutier în Uniunea Europeană (2017/2545(RSP))

(2018/C 307/19)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (1),

—	având în vedere Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (2),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (3),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier (4),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (5),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier (7),

—	având în vedere cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la sectorul logisticii în UE și la transportul multimodal pe noile coridoare TEN-T (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la noile oportunități pentru întreprinderile mici din sectorul transporturilor, inclusiv modelele de economie colaborativă (10),

—	având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind situația pieței transportului rutier de mărfuri în Uniunea Europeană (COM(2014)0222),

—	având în vedere Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (11),

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0501) și comunicarea Comisiei intitulată „Transportul și CO2” (COM(1998)0204),

—	având în vedere Acordul de la Paris și angajamentul asumat în cadrul acestuia de a menține creșterea temperaturii globale în acest secol mult sub 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de a limita creșterea temperaturii chiar mai mult, la 1,5 grade Celsius,

—	având în vedere Declarația de la Amsterdam din 14 aprilie 2016 privind cooperarea în materie de sisteme de conducere automată și conectată – navigarea către vehicule conectate și automatizate pe șoselele din Europa,

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană (12),

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative, o etapă către mobilitatea cooperativă, conectată și automatizată” (COM(2016)0766),

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Comisia ar trebui să prezinte, de urgență, propuneri legislative privind piața transportului rutier de mărfuri (denumite în continuare „inițiative rutiere”), în scopul identificării și abordării provocărilor cu care se confruntă sectorul;

B.	întrucât economia transporturilor rutiere din UE asigură 5 milioane de locuri de muncă directe și contribuie în proporție de aproape 2 % la PIB-ul UE, datorită celor 344 000 de companii de transport rutier de călători și celor peste 560 000 de companii de transport rutier de marfă (13);

întrucât, în 2013, activitățile de transport rutier de călători în UE au ajuns la un total de 5 323 de miliarde de kilometri parcurși de călători, iar din această valoare, 72,3 % a revenit autoturismelor, în timp ce autobuzele și autocarele au reprezentat 8,1 % din totalul activităților de transport rutier de călători în UE-28 (14);

D.	întrucât siguranța rutieră continuă să fie o chestiune de actualitate în UE, numărul victimelor rănite grav fiind de 135 000, iar numărul morților fiind de 26 100;

întrucât transportul rutier este o forță motrice a economiei UE și ar trebui să ocupe în continuare un loc de frunte în generarea unei creșteri economice suplimentare și crearea de locuri de muncă, precum și în promovarea competitivității și a coeziunii teritoriale și întrucât este necesar, în același timp, ca sectorul să devină mai sustenabil și să respecte condițiile de muncă decente și drepturile sociale;

întrucât transportul rutier este un sector în care Europa este lider mondial, atât în ceea ce privește procesul de fabricare, cât și operațiunile de transport, și întrucât este esențial ca transportul rutier european să continue să se dezvolte, să investească și să se reînnoiască într-o manieră sustenabilă și ecologică, astfel încât să își mențină poziția de lider la nivel global în cadrul economiei globale caracterizate din ce în ce mai mult de apariția unor noi actori puternici și a unor noi modele de afaceri;

întrucât transportul rutier continuă să elimine treptat carburanții fosili, dată fiind nevoia urgentă de a îmbunătăți eficiența energetică și sustenabilitatea acestui sector, în special prin intermediul carburanților alternativi, al sistemelor de propulsie alternative și al digitalizării, într-un mod rentabil și fără a sacrifica competitivitatea;

întrucât transporturile joacă un rol semnificativ în ceea ce privește schimbările climatice, cauzând aproximativ 23,2 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE, și întrucât transportul rutier a generat 72,8 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE în domeniul transporturilor în 2014;

I.	întrucât se estimează că costul congestionării traficului rutier pentru economia UE este echivalentul a 1 % din PIB ca urmare a pierderilor de timp, a consumului suplimentar de carburant și a poluării;

J.	întrucât transportul rutier internațional de mărfuri se confruntă cu tot mai multe bariere normative stabilite de statele membre;

K.	întrucât rețelele multimodale și integrarea diferitelor moduri și servicii de transport pot fi benefice pentru îmbunătățirea eficienței și a legăturilor de transport de marfă și de călători, contribuind astfel la reducerea emisiilor de carbon și a altor emisii nocive;

L.	întrucât statele membre nu asigură aplicarea legislației UE în materie de cabotaj;

M.	întrucât există diferențe enorme la nivelul Uniunii în ceea ce privește aplicarea legislației existente privind condițiile de muncă, drepturile sociale și siguranța rutieră,

Îmbunătățirea competitivității și a inovării în sectorul rutier

consideră că inițiativele rutiere ar trebui să ofere un impuls atât de necesar pentru un sector rutier european mai sustenabil, sigur, inovator și competitiv, să dezvolte în continuare infrastructura rutieră europeană în vederea îmbunătățirii eficienței transportului rutier și a logisticii, să asigure condiții de concurență echitabile pentru operatorii de pe piața globală, precum și realizarea și o mai bună funcționare a pieței interne pentru transportul rutier de călători și de marfă și să stabilească o strategie pe termen lung pentru sectorul rutier european;

consideră, de asemenea, că inițiativele rutiere ar trebui să promoveze dezvoltarea tehnologică a vehiculelor, să promoveze carburanții alternativi, să sporească interoperabilitatea sistemelor și modurilor de transport și să asigure accesul la piață a IMM-urilor din domeniul transporturilor;

invită Comisia să țină seama de Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011 atunci când elaborează inițiative rutiere; subliniază că transportul rutier trebuie tratat în cadrul unei abordări holistice și pe termen lung în politica UE în domeniul transportului intermodal și sustenabil;

invită Comisia ca, la elaborarea pachetului de inițiative privind mobilitatea rutieră, să țină seama și de Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană;

subliniază că sectorul rutier contribuie semnificativ la locurile de muncă și la creștere în UE și că starea economiei este strâns legată de competitivitatea în sectorul rutier al UE; solicită, prin urmare, politici proactive menite să sprijine și să dezvolte un sector rutier sustenabil caracterizat de concurență loială, în special pentru IMM-uri, îndeosebi în perspectiva viitoarelor evoluții digitale, tehnologice și ecologice în acest sector, care să încurajeze totodată actualizarea competențelor forței de muncă;

invită sectorul rutier european să profite de oportunitățile oferite de digitalizare; invită Comisia să dezvolte o infrastructură de comunicare atât „vehicul-vehicul”, cât și „vehicul-infrastructură”, pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, eficiența și pentru a pregăti viitorul mobilității rutiere; subliniază necesitatea dezvoltării transferului de tehnologie în cazul vehiculelor, în vederea sporirii sprijinului logistic și a elaborării definițiilor și normelor corespunzătoare în acest domeniu; invită Comisia să ofere un cadru de reglementare adecvat pentru conducerea conectată și automatizată, dar și pentru noi modele de afaceri colaborative;

îndeamnă Comisia să mărească gradul de armonizare al transportului de călători și al transportului de mărfuri, în special în cazul sistemelor de taxare electronică din UE, deoarece actuala lipsă de armonizare determină costuri suplimentare pentru transporturi; încurajează, în această privință, utilizarea tehnologiilor digitale (documente fără hârtie și standardizate, tahograful inteligent e-CMR etc.), în scopul garantării unei piețe interne complet funcționale;

Facilitarea mobilității transfrontaliere pe șosele

îndeamnă statele membre să pună în aplicare mai temeinic normele UE relevante, iar Comisia să monitorizeze mai îndeaproape această aplicare, inclusiv în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră, interpretarea și aplicarea corectă și nediscriminatorie a legislației existente, precum și să se ocupe de armonizarea legislațiilor naționale; este, însă, de opinie că Comisia ar trebui să lanseze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul legilor și măsurilor care denaturează piața, atunci când acest lucru este legitim;

îndeamnă statele membre să coopereze mai îndeaproape cu Euro Contrôle Route și cu Organizația Europeană a Poliției Rutiere (TISPOL) pentru a îmbunătăți aplicarea legislației în materie de transport rutier în Europa și pentru a crea un mecanism solid care să asigure punerea în aplicare uniformă și adecvată a acquis-ului existent, prin sprijinirea statelor membre în îndeplinirea sarcinilor de certificare, standardizare, expertiză tehnică, colectare de date, formare și inspecție și prin gestionarea platformelor destinate schimbului de informații între experții și autoritățile naționale;

10.

solicită statelor membre să intensifice verificările, în special în ceea ce privește respectarea perioadelor de conducere și de odihnă și normele în materie de cabotaj, și să aplice sancțiuni eficace, proporționale și disuasive; îndeamnă Comisia să accelereze utilizarea obligatorie a dispozitivelor digitale la bord, cum ar fi tahografele inteligente și utilizarea documentelor de însoțire electronice (e-CMR), cu scopul de a îmbunătăți monitorizarea respectării normelor relevante ale UE, reducând totodată costurile administrative;

11.

îndeamnă Comisia să armonizeze în continuare normele existente privind echipamentele de siguranță obligatorii în vehiculele utilitare ușoare și grele, cum ar fi triunghiurile de avertizare, vestele reflectorizante, becurile de rezervă sau etilometrul;

12.

invită Comisia să examineze posibilitățile de reducere a sarcinilor birocratice și financiare pe care le implică diferitele legislații naționale în scopul facilitării libertății de a furniza servicii de transport în întreaga UE;

13.

subliniază că un sistem de taxare rutieră coerent, corect, transparent, nediscriminatoriu și nebirocratic implementat în UE și proporțional cu tronsonul de șosea utilizat și cu costurile externe generate de camioane, autobuze și autoturisme (principiile „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”) ar avea un efect pozitiv asupra eforturilor de a combate deteriorarea stării infrastructurii rutiere, congestionarea și poluarea; invită Comisia să creeze un cadru care va asigura nediscriminarea și va evita sistemele de taxare fragmentate pentru autoturisme în UE;

14.

invită Comisia să propună o revizuire a Directivei privind serviciul european de taxare rutieră electronică (SETRE), care ar trebui să includă un element de cost extern bazat pe principiul „poluatorul plătește”, să fie complet interoperabil cu scopul de a contribui la apariția unor standarde tehnice armonizate ale UE de încasare a taxelor, să fie bazat pe transparență, o mai bună dezvoltare și integrare a diferitelor echipamente STI instalate în vehicule, precum și mai multă claritate a legislației pentru a defini și proteja mai bine drepturile furnizorilor de SETRE și pentru a face obligațiile acestora mai puțin împovărătoare;

15.

consideră că statele membre de la periferie și țările care nu dispun de alternative viabile la transportul rutier întâmpină mai multe dificultăți în a ajunge la nucleul pieței interne a UE; invită Comisia să includă în inițiativele sale rutiere un mecanism pentru a reduce taxele aferente operațiunilor de transport rutier care își au originea la periferie;

16.

subliniază că vehiculele închiriate sunt, de obicei, cele mai noi și mai curate de pe piață, contribuind la eficiența sectorului transportului rutier; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască normele actuale privind vehiculele închiriate, care în prezent le permit statelor membre să interzică utilizarea de astfel de vehicule pentru operațiunile de transport internațional;

17.

este îngrijorat din cauza lacunelor în aplicarea normelor de către autoritățile naționale în ceea ce privește frauda legată de tahografe și de operațiunile de cabotaj și solicită, în consecință, Comisiei să abordeze aceste probleme, printre altele prin utilizarea de noi tehnologii, simplificarea și clarificarea dispozițiilor în materie de cabotaj și îmbunătățirea schimbului de informații dintre autorități în vederea unei mai bune aplicări a normelor în întreaga UE și a unei mai bune monitorizări a operațiunilor de cabotaj;

18.

este de opinie că cerințele legislative ar trebui să fie proporționale cu natura activității și cu dimensiunea întreprinderii; își exprimă, cu toate acestea, preocuparea întrebându-se dacă mai există motive pentru exceptarea vehiculelor utilitare ușoare de la aplicarea mai multor norme europene, având în vedere utilizarea din ce în ce mai frecventă a acestor vehicule în transportul internațional de mărfuri și solicită Comisiei să prezinte un raport de analiză privind efectele pe plan economic, și asupra mediului și siguranței a acestei utilizări sporite;

19.

subliniază că mobilitatea rutieră transfrontalieră în privința țărilor în curs de aderare învecinate ar trebui facilitată printr-o mai bună armonizare a standardelor privind infrastructura rutieră, sistemele de semnalizare și electronice, asigurând astfel eliminarea blocajelor, în special în rețeaua centrală TEN-T;

Îmbunătățirea condițiilor sociale și a normelor în materie de siguranță

20.

subliniază că libertatea de a furniza servicii de transport în întreaga UE nu ar trebui să justifice nicio încălcare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor sau să slăbească legislația existentă privind condițiile de muncă, de exemplu perioadele de odihnă, formele de muncă, perioadele petrecute departe de casă, accesul la calificări, activitățile de perfecționare și evoluția carierei, sănătatea și siguranța, îngrijirea și asistența socială și salariile minime;

21.

consideră că este extrem de important să i se reamintească Comisiei angajamentele pe care și le-a asumat în cadrul propunerii privind un pilon european al drepturilor sociale, în special în ceea ce privește:

—	locurile de muncă sigure și adaptabile, principiul 5d: „Raporturile de muncă ce au ca rezultat condiții de muncă precare trebuie prevenite, inclusiv prin interzicerea utilizării abuzive a contractelor atipice. Orice perioadă de probă trebuie să aibă o durată rezonabilă.”;

—	salariile echitabile, principiul 6a: „Lucrătorii au dreptul la salarii echitabile, care să asigure un nivel de trai decent.”;

reamintește că orice inițiativă a Comisiei privind transportul rutier nu trebuie să contravină acestui principiu, și nici să pericliteze drepturile lucrătorilor din acest sector;

22.

este îngrijorat din cauza practicilor comerciale problematice din punct de vedere social, care prezintă un risc și în ceea ce privește siguranța rutieră, legate în special de normele de cabotaj și de așa-numitele societăți de tip „cutie poștală” (în special chestiunile legate de activități independente disimulate și practici abuzive deliberate sau eludarea legislației europene și naționale existente care face posibilă dezvoltarea concurenței neloiale prin minimizarea ilegală a costurilor de muncă și operaționale și duce la încălcarea drepturilor lucrătorilor, ca urmare a lipsei de claritate a normelor europene și a interpretărilor și practicilor de aplicare divergente la nivel național);

23.

invită Comisia să revizuiască cerințele privind dreptul de stabilire pentru a elimina societățile de tip „cutie poștală” în sectorul transportului rutier;

24.

invită Comisia și statele membre să abordeze, de urgență, problemele legate de oboseala șoferilor, inclusiv să se asigure că orice investiție în infrastructura rutieră include îmbunătățirea facilităților pentru șoferi, în special pentru șoferii pe distanțe lungi, și că legislația privind pauzele de odihnă este respectată pe deplin;

25.

invită Comisia să clarifice normele în materie de cabotaj și normele care reglementează accesul la profesiile de transport rutier și să îmbunătățească punerea în aplicare a acestora, în scopul combaterii eficace a fraudei și a abuzurilor;

26.

respinge orice liberalizare suplimentară a cabotajului, în special operațiunile de cabotaj nelimitate într-un anumit interval de zile;

27.

invită Comisia să clarifice aplicarea dispozițiilor din Directiva privind detașarea lucrătorilor în sectorul transportului rutier și să îmbunătățească punerea în aplicare și executarea acestora;

28.

subliniază că Europa se confruntă cu un deficit de șoferi profesioniști din cauza creșterii cererii de servicii de transport, a dezvoltării rapide a comerțului internațional și a situației demografice; solicită, prin urmare, Comisiei să faciliteze accesul tinerilor și tinerelor la profesie și să abordeze problema condițiilor de muncă precare ale șoferilor, precum și lipsa infrastructurii de calitate la marginea drumurilor;

29.

subliniază că legislațiile naționale diferite privind condițiile și drepturile sociale în sectorul transportului rutier în Uniune determină bariere administrative considerabile și disproporționate pentru operatori, în special IMM-uri, cresc complexitatea cadrului juridic și subminează crearea unei piețe interne în sectorul transportului rutier în Uniune și generează obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor;

30.

invită Comisia să elaboreze propuneri pentru viitoarele inițiative rutiere, care să permită o distincție mai eficace între libertatea de a furniza servicii și libertatea de stabilire, cu scopul de a asigura că activitățile comerciale într-un stat membru ale unei întreprinderi care nu își are sediul în statul respectiv sunt de natură temporară, iar angajații intră sub incidența legislației țării în care își au locul obișnuit de muncă sau își desfășoară majoritatea activității profesionale;

31.

invită Comisia și statele membre să abordeze calitatea muncii în sectorul transportului rutier, acordând atenție mai ales formării, certificării, condițiilor de muncă și evoluției carierei, cu scopul de a crea locuri de muncă de calitate, de a dezvolta competențele necesare și de a consolida competitivitatea operatorilor de transport rutier din UE pentru ca acest sector să devină mai atrăgător pentru persoanele tinere, urmărind totodată să li se asigure șoferilor un echilibru adecvat între viața profesională și viața privată;

32.

invită Comisia să revizuiască Directiva 92/106/CEE privind transporturile combinate, pentru a spori transportul multimodal și a elimina practicile neloiale, dar și pentru a asigura respectarea legislației sociale în privința transportului combinat;

33.

invită Comisia să analizeze posibilitatea creării unui „fișier electronic integrat al operatorilor” pentru toți operatorii cu licență comunitară, cu scopul de a reuni toate informațiile relevante referitoare la transportator, vehicul și șofer colectate în timpul controalelor rutiere;

34.

subliniază că sistemul de facilități de odihnă din UE este insuficient și inadecvat; invită, prin urmare, statele membre ca, în consultare cu Comisia, să stabilească un plan pentru construirea/asigurarea de capacități și de zone de odihnă ușor de utilizat, sigure și securizate, cu un număr suficient de locuri de parcare, instalații sanitare și hoteluri de tranzit, în special în punctele/nodurile strategice unde se pot observa volume ridicate de trafic;

35.

invită Comisia și statele membre să abordeze aspectele nepractice actuale legate de perioadele de conducere și de odihnă – situațiile în care șoferii sunt forțați să se odihnească un anumit număr de ore chiar dacă sunt la doar câțiva kilometri fie de baza de reședință, fie de locul de reședință sunt frecvente; invită Comisia să țină seama de acest lucru când revizuiește Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere;

36.

invită Comisia și statele membre să adopte un obiectiv la nivelul UE pentru a reduce numărul de persoane rănite grav în accidentele rutiere;

37.

invită Comisia să desfășoare un studiu științific la nivelul UE privind efectele oboselii șoferilor în transportul cu autobuzul și cu autocarul și în transportul de mărfuri cu camioneta și cu camionul;

38.

invită Comisia să lanseze fără întârziere revizuirea Regulamentului (CE) nr. 661/2009 privind siguranța generală și să țină seama de rolul noilor tehnologii și standarde, inclusiv dispozitivele de înregistrare a datelor privind situațiile de urgență, standardele privind câmpul vizual direct, asistența inteligentă pentru controlul vitezei și monitorizarea presiunii în pneuri, cel puțin;

39.

subliniază nevoia de a îmbunătăți siguranța pe șoselele din UE și de a atinge obiectivul de înjumătățire a numărului de morți și răniți grav până în 2020; sprijină evaluarea de impact folosită de Comisie într-o revizuire a cadrului legislativ pentru gestionarea siguranței infrastructurii rutiere;

Promovarea transportului rutier cu emisii scăzute

40.

afirmă că este nevoie să se îmbunătățească eficiența resurselor în transportul rutier și rolul acestuia într-o rețea de transport modernă sincromodală, cu scopul de a utiliza mai eficient capacitățile existente, prin îmbunătățirea ratei de ocupare a vehiculelor, promovarea utilizării vehiculelor mai mici și mai ușoare, partajarea și folosirea în comun a autoturismelor, precum și trecerea de la patru roți la două; consideră că digitalizarea este un element-cheie pentru atingerea obiectivului unei eficiențe sporite a resurselor;

41.

subliniază că în vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris din 2015 (COP21) privind schimbările climatice, decarbonizarea sectorului transporturilor și îmbunătățirea calității aerului ar trebui atinse prin promovarea electromobilității, a pilelor de combustie și a altor sisteme de propulsie avansate, în special a celor pentru care Europa dispune de un avantaj tehnologic major;

42.

invită Comisia să prezinte propuneri ambițioase în privința standardelor CO2 pentru camioane și autobuze în vederea reducerii emisiilor din sectorul rutier; solicită Comisiei să studieze în continuare oportunitățile de accelerare a tranziției către transportul cu emisii scăzute prin introducerea stimulentului pentru recondiționare;

43.

solicită măsuri concrete care să asigure implementarea principiilor „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește” în transportul rutier, inclusiv orientări și cele mai bune practici, și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate regiunile UE;

44.

subliniază că revizuirea Directivei privind serviciul european de taxare rutieră electronică (SETRE) ar putea contribui la promovarea vehiculelor mai curate și a vehiculelor partajate;

45.

subliniază importanța deosebită a unei infrastructuri adecvate pentru utilizarea carburanților alternativi în transportul rutier și, în consecință, invită Comisia și statele membre să creeze modele de stimulare pentru a realiza rețeaua de distribuție a carburanților alternativi;

46.

solicită cadre politice naționale eficace pentru stimularea răspândirii în mai mare măsură a vehiculelor care utilizează carburanți alternativi (de exemplu electricitate, hibride, hidrogen, gaz natural comprimat) și solicită desfășurarea rapidă a infrastructurii de alimentare/încărcare necesare;

47.

recunoaște că infrastructurile și vehiculele de transport rutier inovatoare și cu emisii scăzute vor fi de ajutor în facilitarea schimburilor și legăturilor dintre drumuri, căi ferate și porturi, încurajând astfel o tranziție generală către forme mai ecologice de transport pentru persoane individuale, călători și marfă;

48.

este de opinie că partajarea și folosirea în comun a autoturismelor constituie o resursă majoră pentru dezvoltarea sustenabilă a legăturilor, printre altele în regiunile ultraperiferice, montane și rurale; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să faciliteze apariția modelelor de afaceri colaborative în acest domeniu;

49.

solicită Comisiei să studieze introducerea în mai multe state membre a unor zone cu emisii scăzute și să examineze posibilitatea stabilirii unor criterii/norme comune pentru introducerea/funcționarea acestor zone;

50.

remarcă faptul că sistemele de transport inteligente (STI) cum ar fi sistemele de transport inteligente cooperative și inovațiile cum ar fi e-autostrada (camioane electrificate cu tehnologie cu trolee) și circulația în pluton ar putea juca un rol important în îmbunătățirea eficienței, siguranței și performanței de mediu a sistemului de transport; solicită prin urmare Comisiei să stimuleze dezvoltarea și utilizarea STI și să promoveze inovațiile;

51.

ia act de faptul că nivelul deplasărilor fără încărcătură continuă să fie ridicat în activitățile de transport rutier, fapt care are un impact negativ asupra mediului; reamintește că, în 2012, aproape un sfert (23,2 %) din totalul numărului de kilometri-vehicul efectuați de vehiculele grele de marfă din UE au corespuns deplasărilor fără încărcătură, iar acest nivel ridicat este cauzat de restricțiile actuale privind operațiunile de cabotaj care limitează transportatorii să crească mai mult greutatea încărcăturii și, implicit, reduc eficacitatea ecologică; subliniază, prin urmare, impactul pozitiv al deschiderii pieței asupra eficienței ecologice a transportului rutier;

52.

îndeamnă Comisia și statele membre, în vederea decarbonizării sectorului transportului rutier, să accelereze trecerea de la vehiculele rutiere tradiționale propulsate de carburanți fosili la vehiculele sustenabile cu propulsie electrică, cum ar fi cele care utilizează pile de combustie cu hidrogen;

53.

încurajează Comisia să își actualizeze manualul privind costurile externe generate de transport, incluzând noi date referitoare la emisiile în condiții reale de conducere, precum și la daunele economice și sociale ale schimbărilor climatice;

54.

subliniază faptul că obiectivele stabilite pentru realizarea tranziției la energii alternative și regenerabile pentru transportul rutier ar trebui atinse folosind un mix energetic și metode existente de economisire a energiei; subliniază că această tranziție necesită stimulente corespunzătoare și că obiectivele de reducere ar trebui formulate într-o manieră neutră din punctul de vedere al tehnologiei;

55.

remarcă faptul că carburanții alternativi, inclusiv, printre altele, gazul natural comprimat, gazul natural lichefiat și biocarburanții de a doua generație, pot fi folosiți pentru a facilita tranziția;

o o

56.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 187, 20.7.1999, p. 42.

(2) JO L 80, 23.3.2002, p. 35.

(3) JO L 102, 11.4.2006, p. 1.

(4) JO L 300, 14.11.2009, p. 51.

(5) JO L 300, 14.11.2009, p. 72.

(6) JO L 300, 14.11.2009, p. 88.

(7) JO L 60, 28.2.2014, p. 1.

(8) Texte adoptate: P8_TA(2015)0310.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0009.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0455.

(11) JO L 68, 13.3.2015, p. 9.

(12) Texte adoptate: P8_TA(2016)0346.

(13) Sursa: Transportul în UE în cifre, 2016, pe baza datelor furnizate de Eurostat.

(14) Sursa: Transportul în UE în cifre, 2016, pe baza datelor furnizate de Eurostat.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/131

P8_TA(2017)0229

Tabăra de refugiați de la Dadaab

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab (2017/2687(RSP))

(2018/C 307/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația de la Nairobi a Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) pentru Africa de Est din 25 martie 2017 privind soluții durabile pentru refugiații somalezi și reintegrarea persoanelor returnate în Somalia,

—	având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți, adoptată de ONU la 19 septembrie 2016,

—	având în vedere comunicatul comun din 25 iunie 2016 al Comisiei ministeriale tripartite pentru repatrierea voluntară a refugiaților somalezi din Kenya,

—	având în vedere concluziile summitului UE de la Valetta privind migrația, care s-a desfășurat în perioada 11-12 noiembrie 2015,

—	având în vedere declarația adoptată în cadrul conferinței ministeriale privind procesul de la Khartoum (Inițiativa privind ruta de migrație UE-Cornul Africii), la Roma, la 28 noiembrie 2014,

—	având în vedere Acordul tripartit privind repatrierea voluntară, semnat la 10 noiembrie 2013 de guvernele din Somalia și Kenya și de UNHCR,

—	având în vedere decizia Înaltei Curți din Kenya din 9 februarie 2017 care s-a pronunțat împotriva închiderii taberei de refugiați de la Dadaab,

—	având în vedere decizia guvernului kenyan de a ataca hotărârea Înaltei Curți din 9 februarie 2017,

—

având în vedere declarația purtătorilor de cuvânt ai Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, comisarului UE pentru cooperare internațională și dezvoltare, Neven Mimica, și comisarului UE pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, referitoare la decizia din 20 mai 2016 a guvernului kenyan de a închide tabăra de refugiați de la Dadaab,

—	având în vedere Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE,

—	având în vedere Pactul mondial al ONU cu privire la repartizarea responsabilităților în cazul refugiaților,

—	având în vedere Programul indicativ național pentru Somalia și Africa de Est al celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED),

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât regiunea Cornului Africii, cu o populație de aproape 250 de milioane de locuitori aflată într-un proces de creștere rapidă, găzduiește cel mai mare număr de persoane strămutate în interiorul țării și de refugiați din Africa și din întreaga lume; întrucât această regiune se confruntă cu provocări legate de o migrație neregulamentară, strămutări forțate, trafic de ființe umane, introducerea ilegală de persoane, terorism și conflicte violente;

B.	întrucât la baza acestor provocări stau numeroși factori care variază în funcție de contextele locale, dar care pornesc în general de la lipsa bunei guvernanțe și a oportunităților socioeconomice, sărăcia extremă, instabilitate și schimbările climatice;

întrucât complexul pentru refugiați de la Dadaab a fost înființat în 1991 ca soluție temporară pentru persoanele care caută adăpost și fug din calea persecuției, a violenței și a instabilității din regiunea Africii de Est, în special din calea războiului civil din Somalia; întrucât complexul este format în prezent din cinci tabere diferite care găzduiesc diferite popoare și acoperă o suprafață de 50 de kilometri pătrați, cele mai vechi și cel mai dens populate dintre tabere fiind Hagadera, Dagahaley și Ifo;

întrucât, deși Dadaab a fost concepută pentru a găzdui aproximativ 90 000 de persoane, conform estimărilor ONU, complexul are în prezent o populație de aproximativ 260 000 de locuitori, dintre care 95 % provin din Somalia, iar 60 % au sub 18 ani; întrucât, în mai 2016, Kenya a desființat departamentul său de afaceri privind refugiații, care era responsabil pentru înregistrare, motiv pentru care zeci de mii de persoane nu au fost înregistrate, numărul acestora putând crește în continuare;

E.	întrucât refugiații din tabără riscă să se confrunte cu acte de violență, femeile și copiii fiind deosebit de vulnerabili din acest punct de vedere;

întrucât, de peste douăzeci de ani, Somalia este afectată de o gravă instabilitate și de lipsa unor structuri statale, al căror impact a fost agravat de dezastrele naturale recurente legate de schimbările climatice; întrucât aceste chestiuni reprezintă o provocare pentru rezistența și capacitatea celor mai vulnerabile comunități din Somalia de a face față situației și au devenit principalii factori care stau la baza strămutărilor din interiorul Somaliei și către țările vecine;

întrucât, după trei decenii, situația refugiaților somalezi se numără printre cele mai îndelungate situații de acest tip din lume, având în vedere că aceștia sunt la a treia generație de refugiați născuți în exil; întrucât aproape un milion de somalezi sunt strămutați în regiune și alți 1,1 milioane sunt strămutați în interiorul Somaliei;

întrucât, de cincisprezece ani, Somalia este una dintre cele cinci țări din care provin cei mai mulți refugiați la nivel mondial, în prezent fiind înregistrați 1,1 milioane de refugiați, dintre care peste 80 % sunt găzduiți în Cornul Africii și în regiunea Yemen; întrucât administrația somaleză și-a exprimat în repetate rânduri bunăvoința de a-și primi cetățenii; întrucât Kenya găzduiește în prezent aproximativ 500 000 de refugiați, numărul acestora crescând în continuare din cauza nivelului din ce în ce mai ridicat de insecuritate din această regiune, în special din Sudanul de Sud;

întrucât situația în materie de securitate din Somalia este în continuare periculoasă și imprevizibilă, iar atacurile din partea al-Shabaab și a altor grupări armate sau teroriste continuă; întrucât, la 6 aprilie 2017, președintele Mohamed Abdullahi „Farmajo” Mohamed a declarat Somalia zonă de război și a oferit amnistia membrilor grupării militante islamiste al-Shabaab, inclusiv formare, locuri de muncă și educație, dacă depun armele în termen de 60 de zile;

întrucât, întreaga regiune est-africană se confruntă cu o secetă majoră, în anumite părți din Sudanul de Sud fiind declarată situația de foamete, care amenință până la un milion de persoane; întrucât a fost emisă o pre-alertă de foamete în Somalia, care se confruntă cu cea de a treia situație de foamete din ultimii 25 ani, administrația publică raportând că 6,2 milioane de persoane au nevoie de ajutor alimentar de urgență; întrucât președintele Kenyei, Uhuru Kenyatta, a declarat starea de secetă a acestei țări dezastru natural, 2,7 milioane de persoane confruntându-se cu foametea acută; întrucât se preconizează că este probabil ca situația să se deterioreze în Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen, ceea ce ar putea duce la foamete generalizată;

întrucât, conform Organizației Națiunilor Unite, seceta din Somalia a provocat strămutări interne suplimentare și peste 683 000 de oameni au fost forțați să-și părăsească locuințele începând din noiembrie 2016; întrucât aproximativ 250 000 de persoane și-au pierdut viața în timpul ultimei perioade de foamete din 2011;

întrucât, la 6 mai 2016, guvernul kenyan și-a anunțat decizia de a închide „cât mai repede posibil” tabăra de la Dadaab, exprimând preocupări legate de securitate și subliniind necesitatea de a pune capăt situație persistente a refugiaților din regiune; întrucât, cu toate acestea, la 30 noiembrie 2016, guvernul kenyan a anunțat că tabăra de la Dadaab se va închide cel târziu în mai 2017; întrucât, în urma reuniunii la nivel înalt a IGAD din 25 martie 2017, toate eforturile se concentrează în prezent pe importanța găsirii unei soluții regionale durabile pentru refugiații somalezi;

întrucât comunitatea internațională, inclusiv UE, și-a exprimat înțelegerea față de preocupările și motivele guvernului kenyan pentru închiderea taberei, dar a evidențiat, de asemenea, că returnările în Somalia trebuie să se desfășoare în conformitate cu standardele internaționale, în sensul că este necesar consimțământul voluntar și în cunoștință de cauză al persoanelor returnate și că acestea trebuie să aibă acces la informații obiective, neutre și pertinente, că returnările trebuie să se facă în siguranță, cu demnitate și într-un mod durabil și că persoanele returnate trebuie să fie conștiente de ceea ce se va întâmpla în cazul în care ar decide să nu accepte în mod voluntar să fie returnate;

întrucât, la 9 februarie 2017, ca răspuns la o petiție formulată de două organizații de apărare a drepturilor omului din Kenya (Comisia națională pentru drepturile omului din Kenya și Kituo Cha Sheria), Înalta Curte a Kenyei a hotărât că ordinele guvernului kenyan de a închide tabăra de refugiați de la Dadaab sunt discriminatorii și echivalează cu o pedeapsă colectivă, fiind totodată excesive, arbitrare și disproporționate;

întrucât dezbaterea privind închiderea taberei din Dadaab a adus în prim plan ritmul lent al punerii în aplicare a acordului tripartit, care a fost semnat de UNHCR și de guvernele din Kenya și din Somalia în 2013 și vizează facilitarea returnărilor voluntare ale somalezilor în zonele stabile din Somalia, aspect care a fost criticat în mod deschis de către guvernul kenyan și alte părți interesate;

P.	întrucât, de când UNHCR a început să sprijine returnările voluntare ale refugiaților somalezi în 2014, au fost repatriați aproximativ 65 000 de refugiați, dar obiectivul de a crește rata de returnări durabile va depinde de situația din Somalia;

Q.	întrucât, la sfârșitul lunii august 2016, autoritățile somaleze din Jubaland au suspendat repatrierile în capitala regională Kismaayo din cauza unui flux crescut de refugiați; întrucât, potrivit UNHCR, 70 % dintre persoanele returnate sunt copii;

întrucât închiderea taberelor de la Dadaab va avea repercusiuni în alte țări vecine, ca de exemplu Etiopia, care găzduiește în prezent aproximativ 245 000 de refugiați somalezi, ceea ce ar putea conduce la un nou flux de refugiați; întrucât această situație pune în evidență caracterul interconectat al chestiunilor referitoare la refugiați, gestionarea frontierelor și stabilitate și subliniază necesitatea unei cooperări regionale consolidate în vederea abordării acestora, mai ales având în vedere decizia de închidere a taberelor de la Dadaab;

S.	întrucât, pentru mulți refugiați, în special cei din zonele rurale, perspectiva de returnare este condiționată de capacitatea lor de a-și revendica terenurile într-o țară cu un sistem de proprietate funciară slab și în care evacuările forțate constituie o practică curentă;

T.	întrucât comunitatea-gazdă din regiunea mai extinsă a Dadaab a dat dovadă de mare umanitate, generozitate și toleranță, dată fiind prezența taberei, însă se confruntă cu enorme provocări economice, de dezvoltare și de mediu;

U.	întrucât donatorii și-au îndreptat atenția spre alte conflicte și au redus sumele cheltuite, având în vedere natura îndelungată a situației din Dadaab, ceea ce înseamnă că refugiații din tabără se confruntă cu o serie de provocări;

întrucât mai ales schimbările climatice au un efect devastator asupra stilului de viață pastoral, nomad, care asigură mijloacele de subzistență ale unui număr mare de oameni din această regiune, care se confruntă și cu riscuri din ce în ce mai mari determinate de secetă, boli, război și reducerea efectivelor de animale, printre alte probleme;

întrucât UE a alocat 286 de milioane EUR prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED) pentru perioada 2014-2020, punând accentul pe implementarea „Pactului”, pe consolidarea statului și a păcii, securitatea alimentară, reziliență și, în special, pe educație; întrucât Fondul fiduciar de urgență al UE (EUTF) pentru Africa a fost creat în cadrul summitului de la Valetta la 12 noiembrie 2015 și a fost conceput pentru a aborda cauzele profunde ale destabilizării, strămutării forțate și migrației neregulamentare prin promovarea rezilienței, a oportunităților economice, a egalității de șanse, a securității și a dezvoltării; întrucât UE răspunde nevoilor fundamentale și vitale ale refugiaților din taberele de refugiați din Kenya;

întrucât UE și-a luat angajamentul de a susține Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM), oferind fonduri pentru a asigura securitatea și a reduce pericolul pe care îl reprezintă al-Shabaab și alte grupuri armate de opoziție; întrucât, la 23 martie 2017, Comisia Uniunii Africane a convocat o consultare la nivel înalt cu participarea UE și a ONU referitoare la viitorul AMISOM și la susținerea instituțiilor din sectorul securității și a reformei din Somalia; întrucât, la 11 mai 2017, UE a anunțat la Conferința de la Londra privind Somalia că acordă noi ajutoare pentru Somalia în valoare de 200 de milioane EUR;

întrucât, în urma ordinului executiv din 27 ianuarie 2017 al președintelui SUA, Donald Trump, au un viitor incert aproximativ 3 000 de refugiați care urmau să fie relocați în SUA din Kenya în 2017, majoritatea din Dadaab, cea mai mare parte dintre aceștia fiind deja supuși controlului de securitate efectuat cu rigurozitate de funcționari ai SUA și ai ONU, după o așteptare de până la 10 ani pentru reinstalarea lor;

Z.	întrucât eforturile de relocare ale UE ar trebui să fie intensificate pentru a ajunge la nivelul unor țări din afara UE, cum ar fi Australia sau Canada, pentru a satisface necesitățile evaluate de UNHCR ca suficiente pentru a asigura o distribuire echitabilă a refugiaților la nivel mondial;

AA.	întrucât planul de acțiune global de la Nairobi adoptat în cursul reuniunii la nivel înalt a IGAD din 25 martie 2017 a subliniat, în special, seceta și conflictele armate, ca motive care provoacă strămutarea cetățenilor din regiune;

AB.	întrucât, ulterior trimiterii unei misiuni a UE de evaluare a alegerilor din Kenya, s-a sugerat că trimiterea unei misiuni a UE de observare a alegerilor generale din august 2017 ar fi utilă și eficientă,

felicită Kenya și regiunea locală Dadaab pentru rolul pe care l-au avut în găzduirea unui număr fără precedent de refugiați pentru o perioadă de timp atât de lungă; subliniază totuși că situația actuală din regiune este nesustenabilă și necesită un răspuns coordonat și eficient din partea guvernelor din regiune și a comunității internaționale în ansamblu, inclusiv a UE, pentru a se găsi o soluție sustenabilă pentru problema legată de refugiații somalezi, în paralel cu eforturi pentru a spori securitatea și a crea dezvoltare socioeconomică pe termen lung în regiune;

ia act de declarația de la Nairobi a IGAD privind soluții durabile pentru refugiații somalezi și reintegrarea persoanelor returnate în Somalia; salută angajamentul privind adoptarea unei abordări regionale globale, menținând totodată protecția și promovând autonomia în țările care acordă azil, demersuri care trebuie realizate cu sprijinul comunității internaționale și în conformitate cu partajarea responsabilităților la nivel internațional, astfel cum se subliniază în Cadrul de răspuns cuprinzător în legătură cu problema refugiaților din Declarația de la New York;

regretă rolul foarte minimalist al statelor membre ale UE în legătură cu eforturile de relocare a refugiaților din Dadaab și invită UE să se ridice la înălțimea responsabilităților sale în ceea ce privește asigurarea unei repartizări echitabile a poverii;

subliniază că, atât timp cât instabilitatea continuă în întreaga regiune, iar riscul foametei este din nou actual, refugiații nu se vor mai putea întoarce în țara lor; solicită, prin urmare, UE să susțină dezvoltarea pe termen lung ca principalul său obiectiv și să își dubleze din nou eforturile depuse pentru a-și asuma și a juca un rol de mediator în regiune pentru a soluționa problemele economice, politice, de mediu și de securitate subiacente, care reprezintă cauzele profunde ale sărăciei extreme, activității infracționale, radicalizării și ale terorismului și care, în cele din urmă, creează situația în care se află refugiații;

subliniază că, în cele din urmă, va fi nevoie de un răspuns la nivel regional pentru a le asigura o protecție continuă celor 260 000 de refugiați somalezi; reamintește că reintegrarea sustenabilă a persoanelor returnate necesită o abordare holistică, bazată pe comunitate, în scopul de a îmbunătăți capacitatea de absorbție și accesul la servicii pentru persoanele returnate, persoanele strămutate intern și comunitățile locale din Somalia;

salută adoptarea planului de acțiune mondial și regional de la Nairobi, care prevede o închidere treptată a taberelor pentru a le permite refugiaților să aibă acces la un loc de muncă și la servicii în țara lor gazdă și să poată circula liber; regretă, cu toate acestea, lipsa de acțiuni concrete privind Dadaab; sprijină crearea unui fond regional pentru donatori;

consideră că, având în vedere situația actuală de insecuritate din Somalia și riscul ridicat de foamete, returnările ar trebui să aibă în toate cazurile caracter voluntar; solicită o mai bună partajare a responsabilităților în ceea ce privește găzduirea refugiaților și stabilirea de metode suplimentare de a ajuta refugiații să aibă acces la țări terțe, inclusiv la UE;

afirmă din nou că susține obiectivele EUTF pentru Africa legate de abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în regiunea Africii de Est; solicită statelor membre să își respecte angajamentele față de fond; solicită, cu toate acestea, Comisiei să își intensifice eforturile de consultare cu actorii din regiune, inclusiv populațiile locale, guvernele regionale și ONG-urile, în vederea acordării unei atenții deosebite problemelor și nevoilor identificate la nivel local, a susținerii unui climat favorabil și a creșterii capacității de a facilita întoarcerea refugiaților în țările lor de origine; subliniază că Dadaab a creat aproximativ 10 000 de locuri de muncă, care sunt în principal legate de activitățile umanitare;

subliniază rolul important al unei abordări centrate pe oameni și pe comunități în ceea ce privește folosirea resurselor EUTF pentru susținerea întoarcerilor de la Dadaab și introducerea unor măsuri în materie de dezvoltare și reziliență în această regiune; este ferm convins că EUTF ar trebui să se concentreze nu numai asupra dezvoltării economice, ci și asupra unor proiecte locale din regiune menite în mod special să îmbunătățească echitatea, calitatea și accesibilitatea universală a serviciilor de bază și a formării pentru dezvoltarea competențelor locale, precum și să răspundă nevoilor comunităților vulnerabile, inclusiv ale minorităților;

10.

consideră că EUTF ar trebui să se concentreze mai mult pe susținerea dezvoltării sustenabile în regiune, prin creșterea oportunităților economice și de ocupare a forței de muncă, precum și a rezilienței; solicită ca aceste fonduri să fie folosite pentru a susține dezvoltarea sustenabilă și continuarea extinderii folosirii energiei solare ca sursă de energie, de exemplu, pentru pomparea apei, care s-a dovedit a fi un proiect de succes în anumite părți ale taberei de la Dadaab;

11.

subliniază faptul că femeile și copiii reprezintă peste 60 % din populația totală din taberele de refugiați și sunt percepute ca fiind grupurile cele mai vulnerabile și mai marginalizate din tabără; invită guvernul kenyan, instituții regionale, organizațiile internaționale de asistență și comunitatea internațională, inclusiv UE, să adopte o abordare specifică pentru măsurile de asistență care să aibă în vedere factorii care influențează vulnerabilitatea femeilor și a copiilor din tabără, cum ar fi persecuția pe criterii de sex și de gen, violența împotriva femeilor, abuzurile sexuale și exploatarea, sărăcia extremă și excluderea socială;

12.

felicită autoritățile somaleze pentru progresele înregistrate în ultimele luni, inclusiv cele legate de organizarea alegerilor; subliniază, cu toate acestea, că situația în materie de securitate și condițiile socioeconomice din multe părți ale Somaliei pun în continuare probleme foarte mari pentru returnările la scară largă; invită, prin urmare, UE și statele sale membre să colaboreze cu autoritățile somaleze pentru a accelera eforturile de stabilizare a țării înainte de a începe repatrierile la scară largă;

13.

invită UE și partenerii internaționali să își îndeplinească angajamentele față de Somalia, și anume prin luarea unor măsuri de stabilire a securității alimentare pentru a evita foametea iminentă, a crește securitatea, a rezolva nemulțumirile comunităților, a îmbunătăți gestionarea finanțelor publice și a contribui la definitivarea revizuirii constituționale cu scopul de a ajunge într-o situație de stabilitate pe termen lung;

14.

invită UE să se asigure că programele de transfer din această regiune au grijă în mod deosebit ca grupurile vulnerabile de persoane să fie transferate în mod responsabil în regiuni sigure și ca drepturile refugiaților să fie respectate; solicită UE și partenerilor internaționali să sprijine construirea de infrastructuri în întreaga țară astfel încât refugiații care se întorc să fie reintegrați în condiții de siguranță și definitiv în societatea somaleză, fără să fie amenințați de elemente teroriste precum al-Shabaab;

15.

subliniază că trebuie să fie gestionate mai bine frontierele dintre Somalia și țările învecinate, considerate câmp de acțiune pentru rețelele implicate în traficul de persoane și introducerea ilegală de persoane, traficul de arme, droguri și alte mărfuri ilegale, finanțând astfel activitățile infracționale și teroriste; se așteaptă ca misiunea UE de instruire din Somalia să colaboreze îndeaproape cu AMISOM și cu autoritățile somaleze pentru a face schimb de bune practici privind îmbunătățirea gestionării frontierelor cu scopul de a prinde traficanții și contrabandiștii;

16.

recunoaște că nu poate exista dezvoltare fără îmbunătățirea securității în regiune; subliniază cu fermitate însă că fondurile provenite din FED și din sursele AOD trebuie alocate pentru dezvoltarea economică, umană și socială a țării-gazdă, acordându-se o atenție deosebită provocărilor în materie de dezvoltare identificate în decizia Fondului fiduciar; reamintește că fondurile FED și AOD ar trebui utilizate exclusiv pentru obiective de dezvoltare care abordează cauzele profunde ale migrației;

17.

subliniază că trebuie consolidată reziliența și susținută dezvoltarea comunităților-gazdă afectate din regiunea Dadaab din Kenya, având grijă ca mijloacele acestora de trai să nu fie afectate negativ de reducerea treptată a serviciilor din Dadaab și a serviciilor publice furnizate în acest oraș, precum și de șocul economic pe care aceste demersuri l-ar putea provoca în rândul populației; subliniază că populația găzduită în Dadaab a suprasolicitat mediul din regiune, afectând accesul populației la resursele naturale; subliniază că această chestiune ar trebui să fie soluționată de către guvernul kenyan în colaborare cu programul orientativ național pentru Kenya al UE; se așteaptă ca guvernul kenyan și UE să recunoască nevoile specifice din această regiune fragilă;

18.

regretă decizia guvernului SUA de a-și reduce contribuția către agențiile ONU cu 640 de milioane USD; își exprimă îngrijorarea privind impactul direct pe care această decizie îl va avea asupra regiunii; insistă asupra faptului că contribuțiile voluntare la fondurile și agențiile ONU, care reprezintă jumătate din bugetul lor total, sunt esențiale pentru menținerea păcii și securității la nivel mondial;

19.

subliniază că un deficit în bugetul agențiilor ONU, cum ar fi UNHCR, care oferă protecție, adăpost și ajutor umanitar în circumstanțe dificile și complexe, va spori provocările în materie de securitate în regiune;

20.

ia act cu mare îngrijorare de efectele grave ale schimbărilor climatice asupra acestei regiuni, care amintesc UE, statelor sale membre și comunității internaționale în general că trebuie respectate clauzele Acordului de la Paris, subliniind, totodată, efectul direct pe care astfel de acțiuni îl au asupra războiului și a foametei în această regiune;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului Kenyei, guvernatorului regiunii Garissa, Președintelui Parlamentului Kenyei, guvernului Somaliei, Președintelui Parlamentului Somaliei, IGAD, guvernelor statelor membre ale IGAD, Secretarului General al ONU și Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/144

P8_TA(2017)0234

Conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și 5G

Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G (2016/2305(INI))

(2018/C 307/23)

Parlamentul European,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă – către o societate europeană a gigabiților” (COM(2016)0587) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0300),

—	având în vedere articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Un plan de acțiune privind 5G în Europa” (COM(2016)0588) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0306),

—	având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (COM(2016)0590) din 14 septembrie 2016,

—	având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 în ceea ce privește promovarea conectivității la internet în comunitățile locale (COM(2016)0589) din 14 septembrie 2016,

—	având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (COM(2016)0591) din 14 septembrie 2016,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

—	având în vedere Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (1),

—	având în vedere anexa la comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013 intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): rezultate și etapele ulterioare” (COM(2013)0685),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Priorități de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală” (COM(2016)0176),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (2),

—	având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea benzii de frecvențe 470-790 MHz în Uniune (COM(2016)0043) din 2 februarie 2016,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2016 (EUCO 26/16),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 25 septembrie 2013 intitulată „Deschiderea educației: Metode inovatoare de predare și învățare pentru toți, facilitate de noile tehnologii și de resursele educaționale deschise” (COM(2013)0654),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2016, intitulată „O strategie spațială pentru Europa” (COM(2016)0705),

—

având în vedere Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE (3),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind comunicarea Comisiei intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă – către o societate europeană a gigabiților”

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0184/2017),

întrucât tehnologia 5G va fi piatra de temelia a societății gigabiților, reprezentând standardul pentru viitor în domeniul tehnologiilor de comunicații mobile și unul dintre motoarele inovării, aducând o serie de schimbări disruptive de natură economică și creând noi cazuri de utilizare, servicii și produse de înaltă calitate, surse de venit, precum și modele și posibilități de afaceri și întrucât se așteaptă să stimuleze competitivitatea întreprinderilor și să asigure satisfacția consumatorilor;

întrucât poziția de lider a Europei în domeniul tehnologiei 5G este esențială pentru creșterea economică și pentru menținerea competitivității la nivel mondial, care, la rândul său, necesită coordonare și planificare la nivel european, și întrucât a rămâne în urmă implică riscul pierderii de locuri de muncă și pune în pericol inovarea și cunoașterea;

întrucât tehnologia și aplicațiile 5G vor reinventa modele de afaceri prin furnizarea de conectivitate de foarte mare viteză, ceea ce va debloca inovarea în toate sectoarele, nu în ultimul rând în sectoare cum ar fi cel al transportului, al energiei, al finanțelor și al sănătății; întrucât, în acest sens, Europa nu își poate permite să rămână în urmă, având în vedere că tehnologia 5G va reprezenta un motor al creșterii economice și al inovării în viitor;

D.	întrucât arhitectura rețelelor 5G va fi foarte diferită de cea a generațiilor anterioare pentru a respecta cerințele de business și de performanță estimate pentru rețelele de foarte mare capacitate, în special cu privire la timpul de așteptare, acoperire și fiabilitate;

E.	întrucât arhitectura 5G va duce la o convergență sporită între rețelele mobile și fixe; întrucât, prin urmare, implementarea rețelelor fixe de foarte mare capacitate va răspunde nevoilor de backhaul ale unei rețele dense 5G fără fir cât mai aproape posibil de utilizatorul final;

întrucât viitoarea societate europeană și viitoarea economie se vor baza în mare măsură pe infrastructura 5G, al cărei impact va fi mult mai mare decât cel al rețelelor de acces fără fir actuale, cu scopul de a furniza servicii de comunicații de înaltă calitate și mai rapide, accesibile financiar tuturor și disponibile peste tot și oricând;

întrucât digitalizarea avansează cu rapiditate și la nivel mondial, necesitând investiții în rețele de comunicații de înaltă calitate cu acoperire universală; întrucât, în acest sens, este necesar să se asigure disponibilitatea în timp util a unui spectru de frecvențe radio capabil să îndeplinească aceste cerințe;

H.	întrucât conectivitatea mobilă și fără fir pentru fiecare cetățean devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce serviciile și aplicațiile inovatoare sunt utilizate în mișcare și întrucât o politică digitală orientată spre viitor trebuie să ia în considerare acest lucru;

întrucât introducerea rețelelor 5G se va realiza în principal prin investiții private și că, în acest sens, Codul european de comunicații electronice va trebui să creeze un mediu normativ care să promoveze certitudinea, concurența și investițiile; întrucât va fi necesară simplificarea condițiilor administrative, de exemplu pentru folosirea unor celule mici pentru armonizarea strictă și promptă a spectrului de frecvențe și dezvoltarea rețelelor de foarte mare capacitate, conform propunerii actuale din Codul european de comunicații electronice;

întrucât inițiativele publice, cum ar fi inițiativa de parteneriat public-privat (PPP) a Comisiei din 2013, susținută din fonduri publice în valoare de 700 milioane EUR pentru a permite utilizarea tehnologiei 5G în Europa până în 2020, trebuie completate de o piață competitivă care să dispună de reglementări privind accesul orientate spre viitor și de o coordonare a spectrului de frecvențe, ceea ce va stimula inovarea și investițiile private necesare în infrastructură;

K.	întrucât introducerea rețelelor 5G trebuie să aibă loc în complementaritate cu alte proiecte care au ca scop îmbunătățirea conectivității la nivelul teritoriilor europene rurale și al celor mai izolate, iar nu în detrimentul acestora;

întrucât introducerea tehnologiei 5G și a societății gigabiților impune un calendar clar, o abordare axată pe cerere, orientată spre viitor și neutră din punct de vedere tehnologic bazată pe evaluări efectuate pentru fiecare regiune și sector, o coordonare a statelor membre, cooperarea cu toate părțile interesate și investiții adecvate pentru a se îndeplini toate condițiile în intervalul stabilit și pentru a le transforma în realitate pentru toți cetățenii europeni;

I. Viziunea 5G – exigențele tranziției de la o generație la alta

salută propunerea Comisiei de elaborare a unui plan de acțiune privind 5G cu obiectivul de a face din UE un lider la nivel mondial în ceea ce privește introducerea rețelelor 5G standardizate din 2020 până în 2025, ca parte a unei strategii mai larg dezvoltate vizând o societate europeană a gigabiților mai competitivă și mai integrantă din punct de vedere tehnologic; consideră că pentru a realiza acest lucru este esențială o coordonare adecvată între statele membre, pentru a se evita întârzierile în implementarea tehnologiei 5G, astfel cum s-a întâmplat în cazul 4G, fapt care a condus în prezent la un grad de acoperire al acestei tehnologii de 86 % și de numai 36 % în zonele rurale;

subliniază faptul că, potrivit Comisiei, planul de acțiune pentru implementarea tehnologiei 5G pe teritoriul UE are „potențialul de a crea două milioane de locuri de muncă”, ar putea stimula economia europeană și combate ratele ridicate ale șomajului, mai ales în rândul tinerilor;

subliniază faptul că PPP 5G este, în prezent, una dintre cele mai avansate inițiative la nivel mondial în ceea ce privește tehnologia 5G și noile aplicații care vor rezulta din aceasta; consideră pozitivă promovarea sinergiilor în domeniile cercetării și dezvoltării și dezvoltărilor industriale, însă consideră că ar fi corect, având în vedere impactul societal al implementării tehnologiei 5G, ca aderarea la acest PPP să fie deschisă și reprezentanților consumatorilor și societății civile;

subliniază faptul că un calendar ambițios și orientat spre viitor referitor la alocarea spectrului de frecvențe în cadrul Uniunii este extrem de important dacă Europa dorește să fie lider în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiei 5G; salută în acest sens, acțiunile propuse de Comisie în comunicarea sa intitulată „Un plan de acțiune privind 5G în Europa” și consideră că aceste acțiuni reprezintă o cerință minimă pentru lansarea cu succes a tehnologiei 5G în cadrul Uniunii;

subliniază că investițiile private ar trebui susținute de un cadru de politici și de reglementare orientat către infrastructură, adaptat caracterului previzibil și certitudinii și vizând promovarea concurenței în beneficiul utilizatorilor finali și nu ar trebui să fie întârziate de mecanisme publice mult prea ambițioase care ar putea împiedica implementarea tehnologiei 5G;

subliniază importanța cooperării între mediul academic, instituțiile de cercetare, sectorul privat și sectorul public pentru cercetarea și dezvoltarea cu privire la comunicațiile mobile 5G; arată că parteneriatul public-privat în domeniul tehnologiei 5G este un exemplu pozitiv în acest sens și încurajează Comisia să continue să implice în acest proces toate sectoarele în cauză;

are convingerea că Europa va beneficia de viitoarele transformări către economia digitală, sub forma unei acoperiri și conectivități mai largi și a unor viteze mai mari, iar contribuţia economiei digitale la creșterea totală a PIB-ului va fi de 40 % până în 2020 cu o rată a creşterii de 13 ori mai rapidă decât PIB-ul total;

salută și sprijină obiectivele pe termen mediu ale societății gigabiților privind obținerea unor viteze de rețea de cel puțin 100Mbps pentru toți consumatorii europeni, cu posibilitatea de a le actualiza la 1 Gbps și, pe termen lung, până la 100 Gbps pentru principalii factori socioeconomici, cum ar fi furnizorii de servicii publice, întreprinderile cu un grad mare de dezvoltare digitală, nodurile majore de transport, spitalele, instituțiile financiare, cele din domeniul educației și al cercetării; solicită să se acorde prioritate dezvoltării infrastructurii backhaul prin fibră optică, concurenței pentru stimularea investițiilor și experiențelor de înaltă calitate ale utilizatorului final; reamintește faptul că Uniunea înregistrează întârzieri în îndeplinirea obiectivelor sale în materie de conectivitate din Agenda digitală pentru 2020, întârzierile din zonele rurale și îndepărtate fiind deosebit de îngrijorătoare;

subliniază necesitatea de a se asigura că un număr cât mai mare posibil de cetățeni ai UE beneficiază de conectivitatea societății gigabiților, inclusiv cei din regiunile îndepărtate;

10.

sprijină ferm eforturile vizând asigurarea accesului la rețeaua 5G în timpul călătoriilor intermodale pe baza rețelelor de transport public legate la Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și la rețelele transeuropene de transport (TEN-T) până în 2025 și speră că va urma accesul deplin în întreaga UE, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, precum și la marile centre și atracții turistice;

11.

constată că încă sunt necesare îmbunătățiri suplimentare în ceea ce privește acoperirea rețelelor mobile de a patra generație/LTE, întrucât, în această privință, Uniunea Europeană se situează în urma SUA, a Coreei de Sud și a Japoniei și că planul de acțiune privind 5G ar trebui să reprezinte o oportunitate de a învăța din greșelile apărute la introducerea rețelelor 4G;

12.

subliniază că accesul radio 5G va trebui să poată funcționa într-o gamă de frecvențe foarte largă: de la sub 1GHz la 100GHz, inclusiv backhaul cu un potențial maxim de până la 300GHz; remarcă faptul că frecvențele de 3-6 GHz și cele de peste 6 GHz ar trebui să furnizeze debite de date extreme și o capacitată extremă în zonele aglomerate; recunoaște că sistemele 5G în benzi de înaltă frecvență necesită o infrastructură de rețea foarte densă bazată pe accesul la situri prin microcelule, iar acest lucru va impune alegeri în ceea ce privește benzile de spectru care urmează să fie utilizate sau posibilitatea de a partaja benzile de spectru;

13.

insistă asupra faptului că numai vitezele de descărcare nu vor fi suficiente pentru a satisface viitoarele cereri de conectivitate ale societății gigabiților, ceea ce va necesita stabilirea unui obiectiv de infrastructură privind rețelele de foarte mare capacitate, dat fiind că aceste rețele îndeplinesc cele mai înalte standarde în ceea ce privește atât vitezele de încărcare, cât și cele de descărcare, timpul de așteptare și reziliența;

14.

subliniază că este nevoie de o strategie europeană coerentă privind spectrul de frecvențe, care să includă calendare și foi de parcurs naționale coordonate, pentru a face față provocărilor impuse de 5G, vizând comunicațiile interpersonale, de la mașină la mașină (M2M) și internetul obiectelor (IO) la diferite niveluri: viteza de conectare, mobilitatea, timpul de așteptare, omniprezența, ciclul de utilizare, fiabilitatea, accesibilitatea, etc., și să asigure o perioadă de tranziție fără dificultăți către tehnologia 5G în toate statele membre;

15.

subliniază că dezvoltarea rețelelor fără fir 5G implică backhaul de foarte mare capacitate și utilizarea flexibilă și eficientă a tuturor componentelor discontinue existente ale spectrului de frecvențe, inclusiv banda de 700Mhz, pentru scenarii de utilizare foarte diferite, ceea ce impune dezvoltarea unor modele inovatoare de acordare de licențe pentru spectrul de frecvențe și un accent clar pe armonizarea benzilor de spectru la nivel regional;

16.

recunoaște importanța benzilor de spectru cu licență pentru a asigura investiții pe termen lung în rețea și a garanta o mai bună calitate a serviciilor, prin facilitarea accesului constant și fiabil la spectrul de frecvențe; subliniază, totodată, necesitatea unei mai bune protecții juridice pentru benzile de spectru fără licență și pentru diferitele metode de partajare a benzilor de spectru;

17.

atrage atenția asupra faptului că lipsa de coordonare constituie un risc substanțial în ceea ce privește implementarea 5G, deoarece câștigul de masă critică este esențial pentru atragerea de investiții și, astfel, pentru a beneficia la maximum de tehnologia 5G;

18.

subliniază că toți actorii din acest sector ar trebui să beneficieze de condiții de concurență previzibile și echitabile care să stimuleze concurența și ar trebui să se bucure de flexibilitate pentru a își putea proiecta propriile rețele, alegând modelul de investiții și combinația de tehnologii care să asigure funcționalitatea completă pentru obiectivele de implementare a 5G, cum ar fi FTTH, cablul, satelit, Wi-Fi, WiGig, G.fast, 2G, Massive MIMO sau orice alte tehnologii de dezvoltare rapidă, cu condiția ca acestea să contribuie la conectarea tuturor europenilor la rețelele de foarte mare capacitate în funcție de nevoile lor reale; remarcă faptul că implementarea 5G va necesita mult mai multă fibră într-o rețea fără fir mai densă;

19.

ia act de comunicarea Comisiei intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă” și de „Un plan de acțiune privind 5G în Europa”, care prezintă o oportunitate interesantă pentru ca statele membre să le permită inovatorilor culturali și creativi, în special IMM-urilor, să concureze în continuare pe scena globală și să își arate talentul antreprenorial și inovator;

II. Folosirea potențialului societății gigabiților

20.

consideră că tehnologia 5G înseamnă mai mult decât o evoluție a benzii largi mobile și că aceasta va fi un factor-cheie al lumii digitale viitoare ca generație viitoare de infrastructuri universale de bandă largă de foarte mare capacitate care va susține transformarea proceselor în toate sectoarele economice (sectorul public, educați, furnizarea de conținut media convergent, serviciile de sănătate, energia, utilitățile, producția, transporturile, industria auto, sectorul audiovizual, realitatea virtuală, jocurile online și așa mai departe) și va furniza servicii accesibile financiar, rapide, flexibile, interactive, fiabile și foarte personalizate care ar trebui să îmbunătățească viața fiecărui cetățean;

21.

remarcă faptul că fragmentarea europeană în ceea ce privește introducerea 4G, încă vizibilă în diferențele majore dintre statele membre, astfel cum a arătat Indicele economiei și societății digitale (DESI) pe 2015, a avut drept rezultat absența competitivității digitale în raport cu SUA, China, Japonia, Coreea de Sud și cu economiile emergente; în acest sens, subliniază faptul că, deși Europa înregistrează progrese din punctul de vedere al dezvoltării digitale, ritmul încetinește, ceea ce constituie un risc pe termen lung pentru investițiile necesare și pentru atractivitatea mediului de afaceri european;

22.

reamintește că beneficiarii ultimi ai introducerii tehnologiei 5G ar trebui să fie utilizatorii finali și că orice decizie luată cu privire la introducerea tehnologiilor 5G ar trebui să fie întotdeauna orientată către acest scop ultim de a oferi servicii accesibile financiar, fiabile și de înaltă calitate;

23.

remarcă faptul că investițiile din sectorul public și cel privat generează un efect multiplicator în cadrul economiei și este probabil să creeze până la 2,3 milioane de locuri de muncă în mod direct și indirect în cele 28 de state membre atunci când tehnologia 5G va fi introdusă complet;

24.

observă că introducerea tehnologiilor 5G în Europa ar trebui să aibă beneficii care să se întindă mult dincolo de sectorul comunicațiilor mobile, precum și efecte de propagare în valoare de 141,8 miliarde EUR anual până în 2025;

25.

subliniază că succesul introducerii rapide a tehnologiei 5G la nivelul întregii UE depinde de dezvoltarea noilor modele de afaceri determinate de cerere; evidențiază faptul că există o multitudine de inițiative care contribuie la clarificarea cerințelor pentru tehnologia 5G, ceea ce îngreunează contribuția industriilor verticale la proces; subliniază, prin urmare, faptul că industriile verticale trebuie să fie angajate în mod activ și eficient în procesul privind cerințele;

26.

subliniază că concurența loială și condițiile competitive egale pentru participanții de pe piață reprezintă condiţii indispensabile pentru implementarea societății gigabiților de către respectivii participanți; consideră că, în acest sens, ar trebui să se aplice principiul „aceleași servicii, același risc, aceleași reguli”;

27.

consideră că Comisia și statele membre, precum și toate părțile interesate în cauză, ar trebui să aibă în vedere măsuri vizând stimularea studiilor avansate și a bancurilor de testare pentru a accelera inovarea în domeniul aplicațiilor 5G;

28.

menționează că societatea gigabiților ar trebui să elimine diferențele digitale și să îmbunătățească accesul la internet; observă că încă este nevoie de continuarea investițiilor în introducerea tehnologiilor existente şi viitoare, inclusiv a tehnologiilor prin satelit, în zonele rurale şi regiunile îndepărtate; accentuează faptul că este necesară o combinare inteligentă a investițiilor private şi publice pentru a reduce decalajul digital din zonele rurale şi îndepărtate; subliniază că lecțiile învățate în trecut ar trebui utilizate pentru a reduce discrepanțele dintre statele membre, regiuni și populațiile dense periferice, sprijinind o dezvoltare echilibrată din punct de vedere geografic;

29.

atrage atenția asupra faptului că, în timp ce decalajul digital este prezent între orașe și zonele rurale, acesta este prezent, în mare măsură, și între statele membre; subliniază, în acest sens, importanța unui cadru legislativ și a unor inițiative competitive, care să încurajeze investițiile în infrastructură, să crească diversitatea actorilor și să consolideze coordonarea europeană;

30.

subliniază că tehnologia 5G va fi esenţială pentru realizarea viziunii unei societăți interconectate și va crește posibilitățile de a trăi, de a studia și de a lucra în Uniunea Europeană, ceea ce reprezintă o condiţie prealabilă pentru ca persoanele și societățile să beneficieze pe deplin de revoluția digitală;

31.

consideră că facilitarea implementării microcelulelor 5G în concordanță cu Regulamentul WiFi4EU va contribui la reducerea decalajului digital și tehnologic și va crește disponibilitatea serviciilor 5G pentru toți cetățenii;

32.

subliniază faptul că Europa trebuie să țină pasul cu evoluțiile și oportunitățile tehnologice oferite de tehnologiile TIC mai eficiente pentru a sprijini dezvoltarea socioeconomică în regiunile subdezvoltate din prezent;

33.

subliniază că, pentru a beneficia de potențialul deplin de deservire al standardului tehnologic 5G pentru comunicațiile mobile, o rețea de fibră densă reprezintă infrastructura backhaul indispensabilă;

34.

salută inițiativa WiFi4EU de promovare a accesului liber şi universal la internet în comunitățile locale printr-un mecanism finanțat de UE şi implementat de statele membre; ia act de faptul că inițiativa WiFi4EU își propune să promoveze incluziunea digitală de la o regiune la alta, prin alocarea de fonduri, într-un mod echilibrat din punct de vedere geografic, acordând totodată atenție calității serviciului destinat utilizatorilor; remarcă faptul că vitezele de conectare cresc și că, având în vedere că gradul de utilizare pe mai multe dispozitive fără fir crește, WLAN-ul va trebui să satisfacă nevoile în materie de conectivitate între utilizatorii finali; consideră că este necesar un cadru politic cu priorități specifice pentru a depăși obstacolele pe care piața nu le poate acoperi singură.

35.

solicită Comisiei ca, în planul său de acțiune privind tehnologia 5G, să acorde o atenție deosebită recepţiei în interior, având în vedere faptul că o mare parte din aplicațiile 5G vor fi utilizate în locuințe și birouri; reamintește penetrarea deficitară în clădiri a rețelelor cu frecvență mai ridicată; recomandă evaluarea unor tehnologii suplimentare pentru a se asigura o bună acoperire de interior, cum ar fi Massive MIMO, repetitoarele de interior și aplicațiile Wi-Fi de mare viteză WiGig;

36.

subliniază că dezvoltarea tehnologiilor 5G reprezintă un element fundamental pentru transformarea infrastructurii rețelei TIC astfel încât să se realizeze o conectivitate inteligentă atotcuprinzătoare: autovehicule inteligente, rețele inteligente, orașe inteligente, fabrici inteligente, administrații inteligente și altele; consideră că banda largă ultrarapidă și rețelele inteligente și eficiente care pot realiza o conectivitate aproape instantanee între oameni, între oameni și calculatoare și între calculatoare conectate vor ajunge să redefinească conectivitatea dintre utilizatorii finali, care va fi susținută de paradigme de rețea precum rețelele-plasă fără fir, rețelele-hibrid, decuparea dinamică a rețelelor în mai multe părți separate și tehnologiile de softwarizare;

37.

subliniază că un nivel înalt de performanță energetică, având ca scop consumul redus de energie al rețelei, este o cerință esențială pentru tehnologia 5G; evidențiază faptul că acest element este esențial pentru a reduce costurile de exploatare, a facilita conectivitatea rețelei în zonele rurale și în cele îndepărtate și a oferi acces la rețea într-un mod durabil și eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor;

38.

subliniază că introducerea tehnologiei 5G necesită o modernizare semnificativă a rețelelor fixe și o densificare a rețelelor mobile, în conformitate cu obiectivele societății gigabiților, în special cu privire la soluțiile pentru e-sănătate;

39.

subliniază că sectorul audiovizual este unul dintre vectorii esențiali pentru succesul tehnologiei 5G în Europa, asigurând locuri de muncă și creștere economică, iar progresul acestuia poate avea un impact puternic și pozitiv asupra lanțului valoric al mass-mediei audiovizuale, inclusiv asupra producției de conținut, inovării, distribuției și mediului utilizatorului; invită Comisia și statele membre, prin urmare, să ia în considerare nevoile și particularitățile acestui sector, în special cele legate de radiodifuziune și televiziune;

40.

constată că, odată ce se află în rețea, vehiculele sunt în mod constant mai sigure (mai puține accidente), mai ecologice (mai puține emisii) și contribuie la modele de deplasare mai previzibile; susține, prin urmare, ideea introducerii unui obiectiv la nivelul UE pentru toate autovehiculele disponibile pe piața UE, pentru ca acestea să permită tehnologia 5G și să dispună la bord de echipamente STI; sprijină cu fermitate obiectivul echipării ambulanțelor și a altor vehicule de urgență (mașini de poliție, de pompieri) conectate la o stație de bază cu sisteme care să permită tehnologia 5G, pentru acoperirea continuă și neîntreruptă în timpul intervențiilor;

41.

subliniază beneficiile unei acoperiri 5G fiabile și neîntrerupte pentru siguranța rutieră, care să permită utilizarea de mijloace de control conectate și digitale, precum tahografele inteligente și documentele electronice, în cazul vehiculelor grele de transport de mărfuri.

42.

consideră că tehnologia 5G ar trebui să permită furnizarea de servicii noi accesibile financiar și de înaltă calitate, va conecta sectoare noi și, în cele din urmă, va îmbunătăți experiența clienților în cazul utilizatorilor digitali din ce în ce mai sofisticați și mai pretențioși; subliniază că tehnologia 5G poate oferi soluții pentru provocările societale importante, prin capacitatea sa de a reduce în mod semnificativ consumul de energie al dispozitivelor mobile și prin potențialul său de a transforma sectoare precum cel al sănătății și cel al transporturilor;

43.

salută înființarea Fondului pentru Conectarea Europei în bandă largă, un fond pentru infrastructura în bandă largă cu participarea băncilor și instituțiilor naționale de promovare și a unor investitori privați, care va fi un pas înainte pentru a aduce investiții în infrastructură zonelor insuficient deservite mai puțin populate și celor rurale și periferice;

44.

consideră că dezvoltarea și îmbunătățirea competențelor digitale este esenţială şi ar trebui să aibă loc prin investiții importante în educație – inclusiv în formarea profesională, antreprenorială și continuă, precum și în recalificare – şi prin participarea cuprinzătoare a tuturor părţilor interesate, inclusiv a partenerilor sociali, având trei obiective principale: să mențină și să creeze locuri de muncă tehnologice prin formarea unei forțe de muncă înalt calificate, să sprijine cetățenii să preia controlul asupra existenței lor digitale prin furnizarea instrumentelor necesare și să pună capăt analfabetismului digital, care este un motiv al decalajului digital și al excluziunii;

45.

consideră că Uniunea ar trebui să creeze și să pună la dispoziție programe de dezvoltare a competențelor digitale în domeniul 5G, în parteneriat cu EIT Digital, cu un accent deosebit pe întreprinderile nou-înființate și IMM-uri pentru ca acestea să poată profita de beneficiile implementării tehnologiei 5G;

46.

subliniază că evoluția rețelelor 5G va promova schimbări tehnologice rapide, permițând dezvoltarea deplină a industriei digitale, a tehnologiei inteligente, a internetului obiectelor și a sistemelor de producție avansate;

47.

subliniază importanța tehnologiei 5G pentru a-i asigura Europei rolul de lider mondial în furnizarea unei infrastructuri de cercetare superioare, care ar putea transforma Europa în centrul cercetării de excelență;

III. Abordarea la nivel de politici

48.

salută inițiativa Comisiei privind consolidarea Planului de investiții pentru Europa în cadrul instrumentelor de finanțare (FEIS, MIE) alocate pentru finanțarea obiectivelor strategice privind conectivitatea la nivel de gigabit până în 2025;

49.

subliniază că toate deciziile privind piața unică digitală, inclusiv alocarea frecvențelor, obiectivele în materie de conectivitate și introducerea tehnologiei 5G, trebuie formulate pe baza viitoarelor nevoi și a modului în care se preconizează că va evolua piața în următorii 10-15 ani; subliniază, în acest sens, faptul că introducerea cu succes a tehnologiei 5G va fi esențială pentru competitivitatea economică, ce poate fi atinsă doar printr-o legislație europeană vizionară și prin coordonarea politicilor;

50.

subliniază faptul că politicile privind societatea gigabiților și tehnologia 5G ar trebui să fie proporționale, revizuite în mod frecvent și în conformitate cu „principiul inovării”, astfel încât efectele potențiale asupra inovării să facă parte din evaluarea impactului;

51.

invită Comisia să asigure, să mențină și să dezvolte finanțarea pe termen lung pentru planul de acțiune privind 5G şi modernizarea reţelei la un nivel corespunzător în perspectiva viitorului cadru financiar multianual pentru 2020-2027 și, în special, a viitorului cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare (CDTI); subliniază importanța cooperării între mediul academic, instituțiile de cercetare, sectorul privat și sectorul public pentru cercetarea și dezvoltarea cu privire la comunicațiile mobile 5G; arată că parteneriatul public-privat în domeniul tehnologiei 5G este un exemplu pozitiv în acest sens; reamintește că, potrivit Comisiei, pentru îndeplinirea obiectivelor de conectivitate este nevoie de o investiție de 500 miliarde EUR în următorul deceniu, cu toate că aceasta apreciază, de asemenea, că există un deficit de investiții de 155 miliarde EUR; consideră, prin urmare, că este necesar să se acorde prioritate maximă asigurării unor investiții suficiente determinate de concurență pentru implementarea infrastructurii digitale, întrucât aceasta constituie o condiție esențială pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze de dezvoltarea tehnologiei 5G;

52.

îndeamnă toate statele membre să pună rapid în aplicare prevederile Directivei (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (4), cu scopul de a asigura un nivel adecvat de securitate în realizarea eficientă și durabilă a acestui plan;

53.

are convingerea că cea mai bună cale către o societate a gigabiților o reprezintă o abordare orientată spre viitor, neutră din punct de vedere tehnologic și favorabilă concurenței, susținută de o gamă largă de modele de investiții precum investițiile de tip public-privat sau coinvestițiile; remarcă faptul că, demersurile de a coinvesti și alte forme de investiții colaborative și acorduri comerciale de acces pe termen lung pentru rețele de foarte mare capacitate pot contribui la reunirea resurselor, la stabilirea unor diferite cadre flexibile și la reducerea costurilor de implementare;

54.

invită statele membre să pună pe deplin în aplicare planul de acțiune privind 5G prin măsuri coerente, integratoare și prompte luate la nivelul regiunilor și al orașelor pentru a încuraja și a stimula inovarea transsectorială și a favoriza un cadru de cooperare economică între întreprinderi;

55.

invită Comisia și statele membre să preia conducerea în promovarea interoperabilității 5G intersectoriale, translingvistice și transfrontaliere și în susținerea unor servicii favorabile confidențialității, fiabile și sigure, pe măsură ce industria și societatea în ansamblu devin din ce în ce mai dependente de infrastructura digitală în ceea ce privește activitățile și serviciile lor și să considere situațiile economice și geografice de la nivel național o parte integrantă a unei strategii comune;

56.

solicită să se intensifice eforturile în ceea ce privește standardizarea, pentru a garanta poziția de lider a Europei în definirea standardelor tehnologice care să permită implementarea rețelelor și a serviciilor 5G; consideră că organismele de standardizare europeană ar trebui să joace un rol special în acest proces; remarcă faptul că fiecare sector ar trebui să-și elaboreze propria foaie de parcurs privind standardizarea, pe baza proceselor coordonate la nivel de sector, vizând mai ales stabilirea unor standarde comune care au potențialul de a deveni standarde mondiale; solicită Comisiei şi statelor membre să stimuleze investițiile în cercetare și dezvoltare, precum și în standardizarea europeană;

57.

subliniază că tehnologia 5G are potențialul de a revoluționa accesul la conținut și diseminarea acestuia și de a îmbunătăți substanțial experiența utilizatorului, permițând în același timp dezvoltarea unor forme noi de conținut cultural și creativ; subliniază, în acest context, necesitatea unor măsuri eficiente de combatere a pirateriei și a unei abordări cuprinzătoare pentru îmbunătățirea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală pentru a asigura consumatorilor căi simple de acces la conținutul legal;

58.

încurajează puternic un grad mai ridicat de experimentare cu tehnologiile 5G; susține dezvoltarea soluțiilor integrate și testele urmate de testări la nivel transsectorial ale proiectelor-pilot la scară largă ca urmare a cererii de servicii în societatea gigabiților; solicită Comisiei și statelor membre să asigure suficiente benzi de frecvență fără licență pentru a stimula experimentele realizate de sector; cere Comisiei să ia în considerare stabilirea unui obiectiv concret și atractiv ca un cadru în care sectorul privat să desfășoare experimente cu tehnologii și produse 5G;

59.

subliniază necesitatea de a se ţine seama de orientările Comisiei internaționale pentru protecția împotriva radiațiilor neionizante (ICNIRP) recunoscute în mod oficial de OMS pentru a se evita incoerența și fragmentarea și pentru a se asigura condiții uniforme de implementare a rețelelor fără fir pe piața unică digitală din Europa;

60.

subliniază că dezvoltarea societății gigabiților implică norme comune clare la nivelul UE, orientate către viitor și favorabile concurenței, pentru a genera investiții și inovare și pentru a păstra accesibilitatea financiară și posibilitățile de alegere ale consumatorilor; subliniază că acel tip de concurență care se bazează pe infrastructură oferă potențialul unei reglementări eficace și permite obținerea unui randament al investițiilor echitabil pe termen lung; încurajează statele membre să simplifice procedurile administrative de accesare a infrastructurii fizice;

61.

subliniază necesitatea de a crea un cadru favorabil inovării pentru serviciile digitale, în special în domeniul tehnologiilor de lucru cu volume mari de date (Big Data) și al internetului obiectelor, extinzând posibilitățile de alegere ale consumatorilor, întărind, în același timp, încrederea și promovând utilizarea serviciilor digitale prin norme eficiente și simplificate, axându-se asupra nevoilor utilizatorilor și asupra caracteristicilor serviciilor, indiferent de tipul furnizorului;

62.

subliniază că planurile naționale privind banda largă trebuie să fie reexaminate și, dacă este cazul, revizuite cu atenție, să vizeze toate domeniile 5G, să mențină o abordare competitivă multitehnologică, să susțină securitatea normativă și să crească la maximum posibilitățile de inovare și acoperire, precum și să includă printre obiectivele sale combaterea decalajului digital;

63.

invită Comisia să evalueze planurile naționale privind banda largă pentru a identifica lacunele și să elaboreze recomandări specifice fiecărei țări pentru acțiuni viitoare;

64.

salută inițiativa Comisiei de a crea platforma participativă pentru comunicații în bandă largă pentru a asigura implicarea la nivel înalt a entităților publice și private, precum și a autorităților locale și regionale;

65.

subliniază că asigurarea accesului la internet și garantarea unei conectivități la internet cu viteză ridicată, timp de așteptare redus și variații scăzute sunt esențiale pentru procesele de digitalizare și lanțul valoric în sectorul turismului, precum și pentru dezvoltarea și desfășurarea tehnologiilor de transport cum ar fi sistemele de transport inteligente cooperative (C-ITS), serviciile de informații fluviale (RIS) și sistemul european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS);

66.

reamintește că IMM-urile ar beneficia foarte mult de pe urma unui acces competitiv la soluții 5G; invită Comisia să detalieze planurile de acțiune pentru a facilita participarea IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate la experimentarea cu tehnologiile 5G și să le asigure accesul la platforma participativă pentru comunicații în bandă largă 5G;

67.

susține inițiativele de la nivelul UE pentru a asigura o coordonare mai mare a frecvențelor între statele membre și o durată lungă a licențelor, ceea ce va crește stabilitatea și securitatea investițiilor; remarcă faptul că deciziile privind aceste chestiuni ar trebui luate în același timp în toate statele membre pentru a adopta orientări cu caracter obligatoriu privind anumite condiții ale procesului de alocare, cum sunt datele-limită pentru alocarea frecvențelor, partajarea spectrului de frecvențe și licitațiile organizate în comun, cu ambiția de a promova rețele transeuropene; atrage atenția asupra faptului că natura concurențială a piețelor de telecomunicații mobile din Uniunea Europeană este esențială în tranziția către generația 5G;

68.

invită UE să coordoneze eforturile în cadrul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) pentru a asigura o politică coerentă la nivelul UE; subliniază că necesitățile europene în materie de armonizare a spectrului de frecvențe pentru 5G pentru perioada de după 2020 ar trebui finalizate înainte de Conferința mondială pentru radiocomunicații din 2019, asigurând protecția necesară a serviciilor existente, care constituie baza în prezent, și în conformitate cu deciziile luate la Conferința mondială pentru radiocomunicații din 2015;

69.

subliniază faptul că definiția rețelelor de foarte mare capacitate, formulată în Codul european al comunicațiilor electronice, ar trebui să respecte principiul neutralității tehnologice, cu condiția ca aceste tehnologii să răspundă necesităților privind calitatea serviciilor de rețea pe care aplicațiile industriale și ale consumatorilor le vor impune pe viitor;

70.

solicită Comisiei să introducă o evaluare anuală a progreselor privind planul de acțiune pentru 5G, să elaboreze recomandări referitoare la acest plan și să informeze Parlamentul cu privire la rezultate;

o o

71.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 81, 21.3.2012, p. 7.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.

(3) JO L 179, 29.6.2013, p. 1.

(4) JO L 194, 19.7.2016, p. 1.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/154

P8_TA(2017)0235

Protecția adulților vulnerabili

Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 conținând recomandări către Comisie privind protecția adulților vulnerabili (2015/2085(INL))

(2018/C 307/24)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 3, în care se garantează fiecărei persoane dreptul la integritate fizică și psihică, precum și articolul 21 privind nediscriminarea,

—	având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind protecția juridică a adulților: implicații transfrontaliere (1),

—	având în vedere evaluarea valorii adăugate europene din septembrie 2016, elaborată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (PE 581.388),

—	având în vedere Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților („Convenția de la Haga”),

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap („Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap”),

—	având în vedere Recomandarea nr. R (99) 4 din 23 februarie 1999 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la protecția juridică a adulților fără capacitate de exercițiu („Recomandarea nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei”),

—

având în vedere Recomandarea CM/Rec(2009)11 din 9 decembrie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind principiile referitoare la procurile permanente și directivele anticipate referitoare la incapacitate („Recomandarea CM/Rec(2009)11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei”),

—	având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0152/2017),

A.	întrucât este esențial ca Uniunea europeană să se apropie de cetățenii săi și să se ocupe de chestiuni care îi privesc direct, garantând respectarea drepturilor fundamentale, fără discriminare sau excludere;

întrucât protecția adulților vulnerabili care își exercită libertatea de circulație în interiorul Uniunii este o problemă cu caracter transfrontalier, care, prin urmare, afectează toate statele membre; întrucât această chestiune demonstrează importanța rolului pe care Uniunea și Parlamentul său trebuie să îl îndeplinească pentru a răspunde la problemele și dificultățile întâmpinate de cetățenii europeni în punerea în aplicare a drepturilor lor, în special în contexte transfrontaliere;

întrucât protecția adulților vulnerabili se află în strânsă legătură cu respectarea drepturilor omului; întrucât orice adult vulnerabil ar trebui să fie considerat, la fel ca orice alt cetățean european, ca având drepturi și fiind capabil de a lua decizii libere, independente și în cunoștință de cauză, în limitele capacității sale, și nu pur și simplu un beneficiar pasiv de îngrijire și supraveghere;

D.	întrucât vulnerabilitatea adulților și diferitele reglementări privind protecția juridică nu trebuie să constituie obstacole pentru dreptul la libera circulație a persoanelor;

întrucât schimbările demografice și creșterea speranței de viață au dus la creșterea numărului de persoane în vârstă care nu sunt în măsură să își protejeze interesele din cauza bolilor legate de vârstă; întrucât există și alte circumstanțe, independente de vârstă, cum ar fi dizabilitățile mentale și fizice – care pot fi, de asemenea, din naștere – în care capacitatea oricărei persoane adulte de a-și proteja interesele poate fi afectată;

F.	întrucât au apărut probleme legate de circulația sporită între statele membre a expatriaților și pensionarilor, printre care se află persoane vulnerabile sau care ar putea deveni vulnerabile;

întrucât există discrepanțe între legislațiile statelor membre referitoare la competența jurisdicțională, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea măsurilor de protecție a adulților; întrucât diversitatea legislației aplicabile și multiplicitatea instanțelor competente poate afecta dreptul adulților vulnerabili de a circula liber și de a locui într-un stat membru ales de ei, precum și protecția adecvată a patrimoniului lor, atunci când acesta se află în mai multe state membre;

H.	întrucât continuă să existe disparități între legislațiile statelor membre în domeniul măsurilor de protecție, în ciuda progreselor făcute în acest domeniu în urma Recomandării nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei;

I.	întrucât articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2) exclude starea civilă și capacitatea juridică a persoanelor fizice din domeniul său de aplicare;

întrucât Convenția de la Haga reprezintă un ansamblu de norme de drept internațional privat adecvat pentru a răspunde la problemele transfrontaliere în ceea ce privește adulții vulnerabili; întrucât, în ciuda timpului scurs de la adoptarea acestei convenții, puține state membre au ratificat-o; întrucât această întârziere în ratificarea Convenției subminează protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere în Uniune; întrucât este esențial, din motive de eficiență, să se acționeze la nivelul Uniunii pentru a se garanta protecția adulților vulnerabili în situații transfrontaliere;

K.	întrucât un adult vulnerabil este o persoană care a împlinit vârsta de 18 de ani și care, din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale, nu este în măsură să își protejeze interesele (propria persoană și/sau patrimoniul personal), fie temporar, fie definitiv;

L.	întrucât trebuie avute în vedere prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; întrucât Uniunea și statele membre sunt părți la această convenție;

M.	întrucât, în elaborarea politicilor, Uniunea trebuie să asigure respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

întrucât acțiunea Uniunii în domeniul protecției adulților vulnerabili trebuie să urmărească în principal să garanteze circulația, recunoașterea și executarea de către autoritățile din statele membre a măsurilor de protecție luate în favoarea unui adult vulnerabil de autoritățile altui stat membru, difuzarea și recunoașterea mandatelor de constatare a incapacității, precum și intensificarea cooperării dintre statele membre în acest sens;

O.	întrucât „măsuri de protecție” înseamnă în special măsurile prevăzute la articolul 3 din Convenția de la Haga;

P.	întrucât, prin „mandat de constatare a incapacității” trebuie înțelese puterile de reprezentare conferite de către un adult capabil, fie printr-un acord, fie printr-un act unilateral, care intră în vigoare în cazul în care acest adult nu mai este în măsură să își protejeze propriile interese;

Q.	întrucât ar trebui ca cetățenii să aibă un acces mai facil la informații mai clare și detaliate legate de legislația națională privind incapacitatea și protecția adulților vulnerabili, astfel încât să poată lua singuri decizii în cunoștință de cauză;

întrucât accesul în timp util al diferitelor autorități administrative și judiciare competente la informațiile referitoare la situația juridică a adulților care fac obiectul unei măsuri de protecție sau al unui mandat de constatare a incapacității ar putea îmbunătăți și consolida protecția acestor persoane;

întrucât crearea în fiecare stat membru de fișiere sau registre reunind deciziile administrative și hotărârile judecătorești prin care se stabilesc măsuri de protecție pentru adulții vulnerabili, precum și mandatele de constatare a incapacității, în cazul în care mandatele sunt prevăzute în legislația națională, ar putea facilita accesul în timp util al tuturor autorităților administrative și judiciare competente la informații referitoare la situația juridică a adulților vulnerabili și ar asigura o mai bună securitate juridică; întrucât confidențialitatea acestor fișiere sau registre ar trebui să fie garantată în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul Uniunii și legislațiile naționale în materie de regimul de protecție a vieții private și a datelor cu caracter personal;

întrucât măsurile de protecție luate de autoritățile unui stat membru ar trebui să fie recunoscute automat în celelalte state membre; întrucât, în pofida celor de mai sus, ar putea fi necesar să se introducă motive de refuz al recunoașterii și al executării unei măsuri de protecție; întrucât motivele, limitate în mod corespunzător, care ar putea fi invocate de autoritățile naționale competente pentru a refuza să recunoască și să execute o măsură de protecție adoptată de autoritățile unui alt stat membru ar trebui să fie limitate la protecția ordinii publice a statului respectiv;

întrucât ar putea fi introduse mecanisme eficiente pentru a se asigura identificarea, înregistrarea și utilizarea mandatelor de constatare a incapacității în toată Uniunea; întrucât ar putea fi elaborat, la nivelul Uniunii, un formular unic pentru mandatele de constatare a incapacității, cu scopul de a se garanta că aceste mandate sunt valabile în toate statele membre;

întrucât ar trebui utilizate formulare unice la nivelul Uniunii pentru a se facilita informarea cu privire la hotărârile legate de protecția adulților vulnerabili, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri; întrucât securitatea juridică impune ca oricărei persoane însărcinate cu protecția persoanei sau a proprietății unui adult vulnerabil să i se poată emite, la cerere, într-un timp rezonabil, un certificat care îi menționează condiția, statutul și competențele care i-au fost conferite;

W.	întrucât o hotărâre pronunțată într-un stat membru și care este executorie în statul membru respectiv ar trebui să fie executorie în celelalte state membre, fără a fi necesară o declarație de constatare a caracterului executoriu al acestei hotărâri;

întrucât ar fi oportun să se pună în aplicare mecanisme de cooperare între statele membre pentru a promova și facilita comunicarea dintre autoritățile competente, precum și transmiterea și schimbul de informații cu privire la adulții vulnerabili; întrucât desemnarea unei autorități centrale de către fiecare stat membru, precum cea prevăzută de Convenția de la Haga, ar putea să contribuie în mod adecvat la acest obiectiv;

întrucât anumite măsuri de protecție avute în vedere de autoritățile unui stat membru cu privire la un adult vulnerabil, în special plasarea adultului într-un stabiliment situat într-un alt stat membru, ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru; întrucât, în astfel de cazuri, ar fi indicat să se instituie mecanisme de cooperare între autoritățile din statele membre în cauză, astfel încât acestea să poată să convină cu privire la oportunitatea unei distribuiri a costurilor pentru măsura de protecție în cauză;

Z.	întrucât existența unor autorități centrale nu ar trebui să împiedice autoritățile administrative și judiciare din statele membre să intre în contact direct atunci când această comunicare este considerată a fi mai eficientă;

AA.

întrucât timpul scurs de la adoptarea rezoluției Parlamentului din 18 decembrie 2008 ar fi trebuit să permită Comisiei să obțină suficiente informații privind punerea în aplicare a Convenției de la Haga în statele membre care au ratificat-o și să întocmească raportul solicitat de Parlament în această rezoluție;

felicită statele membre care au semnat și ratificat Convenția de la Haga și invită statele membre care încă nu au semnat-o sau nu au ratificat-o să facă acest lucru cât mai curând posibil; face apel la Comisie pentru punerea în aplicare a unei acțiuni de presiune politică față de Consiliu și statele membre, care să poată duce la o creștere a ratificărilor acestei convenții până la finele anului 2017;

remarcă faptul că propunerea de regulament care face obiectul recomandărilor din anexă nu înlocuiește Convenția de la Haga, ci o susține, și încurajează statele membre să o ratifice și să o pună în aplicare;

ia act de faptul că protecția adulților vulnerabili, inclusiv a celor cu dizabilități, necesită un ansamblu cuprinzător de măsuri specifice și direcționate;

invită statele membre să se asigure că măsurile de protecție prevăzute de dreptul lor intern sunt suficient de adaptabile situației fiecărui adult vulnerabil, astfel încât autoritățile naționale competente să poată lua măsuri de protecție individuale corespunzătoare proporționale, evitând astfel ca cetățeni ai UE să fie decăzuți din drepturile pe care le pot încă exercita; ia act de faptul că, de cele mai multe ori, în cazul persoanelor cu dizabilități, incapacitatea juridică este cauzată de dizabilități, nu de vârstă;

reamintește Comisiei și statelor membre că vulnerabilitatea adulților nu este în mod necesar datorată vârstei avansate și le solicită să ia măsuri pentru a consolida protecția juridică și drepturile, nu doar ale adulților vulnerabili vârstnici, ci și ale adulților care sunt sau au devenit vulnerabili și care nu sunt în măsură să-și protejeze interesele din cauza unor dizabilități grave, mentale și/sau fizice; în acest sens, este de părere că ar fi foarte utilă introducerea unor forme de schimb și comparație privind bunele practici între statele membre, pe baza regimurilor lor diferite de protecție;

invită statele membre să promoveze autodeterminarea adulților prin introducerea unei legislații privind mandatul de constatare a incapacității, inspirându-se din principiile conținute în Recomandarea CM/Rec(2009)11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei;

invită statele membre să acorde o atenție specială nevoilor celor mai defavorizați adulți vulnerabili și să pună în aplicare măsuri menite să asigure că aceștia nu sunt supuși unor discriminări legate de situația lor; invită, în acest sens, statele membre care recunosc mandatul de constatare a incapacității sau care decid să-l introducă să nu includă în sistemele lor juridice costuri sau formalități care ar putea împiedica în mod nejustificat adulții dezavantajați să beneficieze de un mandat de constatare a incapacității, indiferent de situația lor financiară;

solicită Comisiei să inițieze, să mențină și să finanțeze proiecte pentru a se atrage atenția cetățenilor Uniunii asupra legislației statelor membre privind adulții vulnerabili și măsurile de protecție care îi vizează; invită statele membre să ia măsuri și să întreprindă acțiuni corespunzătoare pentru a furniza tuturor persoanelor de pe teritoriul lor informații ușor accesibile și suficiente referitoare în special la legislația lor națională, precum și la serviciile disponibile în domeniul protecției adulților vulnerabili;

regretă faptul că Comisia nu a oferit un răspuns la solicitarea Parlamentului de a prezenta în timp util un raport Parlamentului și Consiliului referitor la dificultățile întâlnite și la cele mai bune practici observate în aplicarea Convenției de la Haga, care ar fi trebuit să conțină și propuneri de măsuri ale Uniunii pentru completarea sau precizarea modalităților de punere în aplicare a convenției; consideră că acest raport ar fi putut menționa problemele practice cu care s-a confruntat Comisia în colectarea de informații cu privire la aplicarea Convenției de la Haga;

10.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, înainte de 31 martie 2018, în temeiul articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament care să vizeze consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția adulților vulnerabili și la mandatele de constatare a incapacității, urmând recomandările prezentate în anexă;

11.

confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității; subliniază în acest sens importanța prezentării, printre bunele practici naționale, a experiențelor dezvoltate de comunitățile locale și de administrațiile teritoriale:

12.

consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare pentru Uniune;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, prezenta rezoluție și recomandările în anexă.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 71.

(2) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

A. PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII

Să promoveze informarea cu privire la deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind adulții vulnerabili care fac obiectul unor măsuri de protecție, astfel cum sunt definite de Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților, precum și să faciliteze circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri.

Să creeze fișiere sau registre naționale care să reunească, pe de o parte, deciziile administrative și hotărârile judecătorești care conțin măsuri de protecție a unor adulți vulnerabili și, pe de altă parte, acolo unde există, mandatele de constatare a incapacității, pentru a asigura securitatea juridică și pentru a facilita circulația și accesul rapid de către administrațiile competente și judecători la informații privind situația juridică a persoanelor care fac obiectul unei măsuri de protecție.

Să pună în aplicare măsuri specifice și adecvate menite să promoveze cooperarea între statele membre, bazate pe instrumentele disponibile în temeiul Convenției de la Haga, în special înființarea de autorități centrale care să faciliteze comunicarea între autoritățile competente ale statelor membre și să coordoneze transmiterea și schimbul de informații privind deciziile administrative și hotărârile judecătorești cu privire la persoanele care fac obiectul unor măsuri de protecție.

Să garanteze că schimbul de informații între statele membre cu privire la protecția adulților vulnerabili, precum și accesul la fișierele și registrele de măsuri de protecție și la mandatele de constatare a incapacității sunt realizate într-un mod care să garanteze principiul confidențialității și normele de protecție adecvată a datelor cu caracter personal ale adulților implicați.

Să creeze formulare unice la nivelul Uniunii destinate favorizării informării cu privire la deciziile administrative și hotărârile judecătorești privind adulții vulnerabili, precum și circulația, recunoașterea și executarea deciziilor relevante. Comisia ar putea recurge la modelele de formulare recomandate de Comitetul special cu caracter diplomatic al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat și incluse în lucrările sesiunii din perioada septembrie-octombrie 1999 referitoare la protecția adulților.

Să-i recunoască oricărei persoane însărcinate cu protecția persoanei sau proprietății unui adult vulnerabil dreptul de a obține de la autoritățile competente, într-un termen rezonabil, un certificat care îi menționează condiția și competențele care i-au fost conferite, valabil în toate statele membre.

Să încurajeze recunoașterea de drept a măsurilor de protecție adoptate de autoritățile unui stat membru în celelalte state membre, fără a împiedica introducerea, în mod excepțional și în conformitate cu articolele 3 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a unor garanții juridice în vederea protejării ordinii publice în statele respective, care vor permite acestor state să justifice nerecunoașterea și neexecutarea unor astfel de măsuri de protecție de către statele membre respective.

Să încurajeze executarea măsurilor de protecție adoptate de autoritățile unui stat membru în celelalte state membre, fără a fi necesară o declarație de constatare a caracterului executoriu al acestor măsuri.

Să promoveze consultarea și concertarea între statele membre în cazul în care executarea unei decizii avute în vedere de autoritățile unui stat membru ar putea avea implicații logistice și financiare pentru un alt stat membru, astfel încât statele membre în cauză să poată conveni asupra partajării costurilor asociate măsurii de protecție. Colaborarea și consultarea ar trebui să aibă loc întotdeauna în interesul adulților vulnerabili în cauză și cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestora. Autoritățile competente ar putea să prezinte autorității administrative sau judiciare competente măsuri alternative, ținând seama de faptul că decizia finală rămâne în sfera de competență a acesteia din urmă.

10.

Să creeze formulare unice pentru mandatul de constatare a incapacității, pentru a se promova utilizarea acestor mandate de către persoanele interesate, al căror consimțământ în cunoștință de cauză ar trebui să fie verificat de către autoritățile competente, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor mandate.

B. ACȚIUNI DE PROPUS

Solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, înainte de 31 martie 2018, în temeiul articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament care vizează consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și recunoașterea și executarea automată a hotărârilor referitoare la protecția adulților vulnerabili și a mandatelor de constatare a incapacității.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/163

P8_TA(2017)0240

Digitalizarea industriei europene

Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene (2016/2271(INI))

(2018/C 307/26)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 173 (Titlul XVII) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care se referă la politica industrială a UE și menționează, printre altele, competitivitatea industriei Uniunii,

—	având în vedere articolele 9, 11 și 16 din TFUE,

—	având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Priorități de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală” (COM(2016)0176),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulat „Quantum technologies” (Tehnologiile cuantice) (SWD(2016)0107),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulat „Advancing the Internet of Things in Europe” (Dezvoltarea internetului obiectelor în Europa) (SWD(2016)0110),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020 (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la politica comunitară în materie de inovare într-o lume în schimbare (4),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010 intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2007 intitulată „Evaluare intermediară a politicii industriale – O contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă” (COM(2007)0374),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192), documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100), precum și propunerile legislative și propunerile fără caracter legislativ ulterioare,

—

având în vedere propunerea din 11 septembrie 2013 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 (COM(2013)0627),

—	având în vedere propunerea din 26 martie 2013 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (COM(2013)0147),

—	având în vedere propunerea din 7 februarie 2013 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a informației în Uniune (COM(2013)0048),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Actul privind piața unică: Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii” (COM(2011)0206),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Către un Act privind piața unică: Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate – 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce (COM(2010)0608),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Dezvoltarea unei economii europene în domeniul datelor” (COM(2017)0009),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: este timpul să accelerăm (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la protecția infrastructurilor critice de informație – realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la internetul obiectelor (11),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 14 iulie 2016 intitulat „Industria 4.0 și transformarea digitală: calea de urmat”,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0183/2017),

întrucât trebuie depuse în continuare eforturi susținute cu politici, acțiuni și stimulări concrete pentru a reindustrializa UE și statele sale membre într-un mod care să combine competitivitatea și sustenabilitatea, crearea de noi locuri de muncă și incluziunea; reamintind obiectivul UE ca 20 % din PIB-ul Uniunii să se bazeze pe industrie până în 2020, care trebuie să ia în considerare, în mod necesar, transformarea structurală a sectorului industrial datorată perturbării digitale și apariției unor noi modele de afaceri;

B.	întrucât industria europeană reprezintă baza economiei și a bogăției Europei și se confruntă cu provocări majore datorită unor tendințe de globalizare și de inovare mai rapide;

întrucât digitalizarea producției industriale ajută la consolidarea rezilienței, a eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor, a inovării, a sustenabilității și a competitivității economiilor noastre, transformând, astfel, modelele de afaceri, producția, produsele, procesele și crearea de valoare și afectând în mod fundamental echilibrul oportunităților și al provocărilor pentru industriile și lucrătorii europeni;

întrucât Europa, având în vedere patrimoniul său industrial, rețeaua sa de sectoare industriale și lanțuri valorice, punctele sale forte inovatoare, investițiile publice strategice în cercetare și dezvoltare (C&D), disponibilitatea investițiilor private, administrarea eficientă, forța sa de muncă calificată și integrarea dezvoltării sale industriale cu provocările societale, precum și faptul că dispune de peste 30 de inițiative naționale și regionale pentru digitalizarea industriei, beneficiază de o bază solidă pentru a deveni un lider în domeniul transformării digitale; întrucât există o oportunitate pentru consolidarea industriei europene, dacă reușim să construim lanțuri valorice pe deplin integrate pentru produse industriale îmbunătățite din punct de vedere digital și pachete produse-servicii;

E.	întrucât tehnologia 5G va transforma în mod fundamental economiile noastre, plasând digitalizarea în centrul dezvoltării industriale și a serviciilor sociale;

F.	întrucât este imperativ pentru o strategie industrială europeană de succes să se creeze o piață unică digitală care promovează creșterea economică și ocuparea forței de muncă într-un mod care să țină seama de aspectele sociale;

întrucât o strategie de digitalizare a producției industriale care este bine concepută și neutră din punctul de vedere al tehnologiei și care leagă, în tot mai mare măsură, oamenii de mașini, precum și serviciile transfrontaliere în cadrul întregului lanț valoric mondial, reprezintă o piatră de temelie importantă pentru creșterea rezilienței, a sustenabilității și a competitivității economiei noastre, precum și pentru crearea unor noi locuri de muncă;

întrucât digitalizarea ar trebui să exploreze potențialul de a spori eficiența utilizării resurselor, a energiei și a capitalului, contribuind astfel la realizarea unei economii circulare mai integrate, a unei intensități mai reduse a utilizării materiilor prime și a unei mai mari simbioze industriale;

I.	întrucât digitalizarea poate impulsiona industria turismului în beneficiul călătorilor și al mobilității acestora, permițând, printre altele, un acces ușor la informații în timp real și la o gamă largă de servicii;

J.	întrucât o bună dezvoltare a tehnologiilor lingvistice poate ajuta industria să depășească barierele lingvistice ce constituie obstacole în calea progresului pieței digitale;

întrucât digitalizarea creează noi oportunități în sectorul transporturilor pentru producători, operatori, investitori, lucrători și pasageri și este o condiție prealabilă pentru ca industria transporturilor să rămână atât competitivă, cât și operațională și să își sporească eficiența, dar și pentru ca serviciile de transport să devină mai sustenabile și mai performante;

L.	întrucât digitalizarea poate conduce la condiții de muncă mai sigure, la o mai mare siguranță a produselor și la individualizarea și descentralizarea producției;

M.	întrucât există o mare disparitate de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și formarea în cadrul sectorului TIC, cu puternice consecințe negative în ceea ce privește egalitatea pe piața muncii;

întrucât digitalizarea și individualizarea și descentralizarea producției vor duce la modificarea condițiilor de muncă și vor avea o serie de efecte sociale; întrucât existența unor condiții de muncă decente și sigure, precum și a unor standarde ridicate de siguranță a produselor trebuie să fie în continuare o preocupare comună;

întrucât există multe studii care subliniază că digitalizarea producției industriale va aduce cu sine modificări la nivelul cererii de pe piața muncii și al ocupării forței de muncă în Europa; întrucât acest lucru poate avea un impact asupra normelor în vigoare privind drepturile și participarea lucrătorilor; întrucât este clar că este necesar să se răspundă acestor schimbări prin formarea forței de muncă în domeniul noilor competențe TIC și prin îmbunătățirea competențelor digitale în întreaga societate,

Dezvoltarea unei strategii integrate de digitalizare a industriei (SIDI) pentru UE

salută comunicarea Comisiei privind digitalizarea industriei europene;

este ferm convins că o strategie de digitalizare a industriei poate juca un rol esențial în rezolvarea celor mai urgente provocări economice și societale ale Europei prin:

(a)

consolidarea dinamicii economice, a coeziunii sociale și teritoriale și a rezilienței față de transformările și perturbările tehnologice prin modernizarea și interconectarea industriilor europene și a lanțurilor valorice economice și prin creșterea investițiilor publice și private în economia reală, și oferirea unor oportunități de investiții în contextul unei modernizări durabile;

(b)

stimularea creării de locuri de muncă și a posibilităților de repatriere a producției, îmbunătățirea condițiilor de muncă și a atractivității locurilor de muncă din sectorul industrial, contribuirea la asigurarea mai multor oportunități și informații pentru consumatori, urmărirea obiectivului de transformare socială conștientă și de creare a unei piețe a muncii favorabilă incluziunii, care să includă modele de locuri de muncă și de programe de muncă mai variate, precum și o mai bună integrare a ocupării forței de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții;

(c)

valorificarea mai eficientă a resurselor și reducerea intensității utilizării materiilor prime în industria prelucrătoare grație unei economii circulare europene consolidate, reamintind că acest lucru este critic pentru condițiile materiale ale unui sector european de înaltă tehnologie, precum și pentru producția industrială digitalizată și produsele sale;

(d)

consolidarea coeziunii europene prin intermediul unei politici europene fiabile și ambițioase de investiții (acordând o atenție deosebită instituirii unei infrastructuri digitale de ultimă generație), utilizând diversele instrumente financiare europene, inclusiv FEIS, fondurile regionale, Orizont 2020 și altele, precum și asigurând o politică industrială europeană coordonată, neutră din punct de vedere tehnologic, pe baza unei concurențe echitabile între un număr mare de actori, a inovării și a modernizării durabile și a unei inovări tehnologice, sociale și a modelelor de afaceri care să stimuleze piața unică digitală, precum și integrarea și modernizarea întregii industrii europene;

(e)	sprijinirea obiectivelor Europei în domeniul politicii climatice prin sporirea eficienței energetice și a utilizării resurselor, precum și a caracterului circular al producției industriale, reducerea emisiilor și asigurarea competitivității în paralel cu sustenabilitatea industriei;

(f)

consolidarea inovării economice, politice și sociale prin aplicarea principiilor de deschidere și de accesibilitate a datelor și a informațiilor publice și private, protejând întotdeauna datele sensibile în schimburile dintre întreprinderi, lucrători și consumatori și permițând o mai bună integrare a tuturor tipurilor de sectoare economice și domenii de politici, inclusiv industriile creative și culturale;

(g)	îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor din zonele urbane și neurbane, precum și a sensibilizării acestora cu privire la oportunitățile digitalizării și a capacității lor de a utiliza aceste oportunități;

(h)	stimularea inovației tehnologice și sociale în cadrul cercetării de la nivelul UE, printr-o politică de digitalizare industrială, cu o orientare și o viziune clare;

(i)	îmbunătățirea securității energetice și reducerea consumului de energie prin intermediul unei producții industriale digitalizate mai flexibile și mai eficiente, care va permite o mai bună gestionare a cererii de energie;

(j)	crearea de parteneriate cu alte macroregiuni din lume pentru dezvoltarea unor piețe digitale deschise, inovatoare și echitabile;

(k)	conștientizarea necesității unei politici fiscale europene mai echitabile și mai eficiente, clarificând anumite aspecte, cum ar fi baza de impozitare într-o eră a piețelor digitale conectate la nivel global și a producției digitalizate;

(l)	atragerea de investiții, precum și de cercetători și de expertiză de talie mondială, contribuind astfel la creșterea economică și la competitivitatea europeană;

(m)	sprijinirea unor modele de afaceri noi și a unor întreprinderi nou-înființate inovatoare având la bază digitalizarea și dezvoltarea tehnologică;

subliniază importanța creării unui mediu de afaceri competitiv, care facilitează investițiile private, a unui cadru de reglementare favorabil care să evite blocajele birocratice, a unei infrastructuri digitale europene la cele mai înalte standarde actuale, precum și a unei structuri la nivelul UE de coordonare pentru digitalizarea industriei, care să faciliteze coordonarea inițiativelor și a platformelor privind digitalizarea industriei de la nivel național, regional și al Uniunii; îndeamnă Comisia să asigure atingerea obiectivului vizând o pondere de 20 % a industriei din PIB până în 2020; subliniază că, pentru a i se permite UE să joace rolul de lider industrial mondial, digitalizarea industriei trebuie legată de o strategie mai amplă a UE în materie de politică industrială; subliniază importanța de a se accelera digitalizarea, în special în sectoarele și regiunile din statele membre care înregistrează întârzieri în acest domeniu și în rândul persoanelor afectate de decalajul digital; salută, în acest sens, propunerea privind organizarea unei mese rotunde la nivel înalt și a unui forum european al părților interesate; subliniază importanța cooperării între actorii relevanți și speră să fie invitați să joace un rol activ nu numai liderii industriali și partenerii sociali, ci și mediul academic, IMM-urile, organizațiile de standardizare, factorii de decizie, administrațiile publice de la nivel național și local și societatea civilă;

solicită Comisiei să continue munca sa importantă de examinare a tendințelor din domeniul producției și al digitalizării, precum și a tendințelor din disciplinele non-tehnice (cum ar fi dreptul, politica, administrația, comunicațiile etc.), analizând evoluțiile relevante din alte regiuni, identificând noile tehnologii-cheie și depunând eforturi pentru a asigura menținerea poziției europene de lider în acest domeniu și integrarea noilor tendințe în cadrul politicilor și al acțiunilor, ținând seama, totodată, de conceptele securității din stadiul conceperii și luării în considerare a vieții private din momentul conceperii și în mod implicit, precum și examinând dacă această muncă ar putea fi realizată prin intermediul unei rețele industriale prospective specifice, care să includă organizațiile naționale pentru cercetare și tehnologie;

salută comunicarea Comisiei privind „Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180), însă regretă faptul că, întrucât atenția acordată sectorului transporturilor este limitată doar la conducerea conectată și automatizată, aceasta nu abordează în mod suficient toate provocările existente; reamintește că, deși vehiculele conectate și automatizate reprezintă una dintre cele mai palpitante transformări digitale viitoare în sector, există un potențial de digitalizare al tuturor modurilor de transport, atât în cadrul proceselor operaționale, cât și al celor administrative, precum și de-a lungul întregului lanț valoric, de la producători la călători și mărfuri, dar și de coordonare cu toate tehnologiile noi utilizate în sector, cum ar fi sistemele europene de radionavigație prin satelit EGNOS și Galileo, unde se pot aștepta rezultate în viitorul apropiat; solicită Comisiei să se concentreze asupra transformărilor digitale în cadrul tuturor modurilor de transport, inclusiv în ceea ce privește serviciile conexe transportului și turismului;

subliniază faptul că procesul de digitalizare nu a adus aceleași beneficii în întregul sector al transporturilor și acest lucru a determinat o fragmentare dăunătoare pe piața internă atât între diferitele moduri de transport, cât și la nivelul aceluiași mod de transport; subliniază faptul că există disparități semnificative și în creștere între statele membre în materie de competitivitate și digitalizare în sectorul transporturilor, iar acestea se reflectă și la nivelul regiunilor, întreprinderilor și IMM-urilor; este de opinie că dezvoltarea unei strategii coordonate de digitalizare industrială pentru UE ar putea contribui la eliminarea acestor fragmentări și disparități și la atragerea de investiții în proiecte digitale; subliniază faptul că obiectivul nu ar trebui să fie doar un alt document de politică, ci o strategie reală care să reflecte tendințele în domeniul inovării și potențialul pieței, a cărei punere în aplicare să fie evaluată în permanență;

consideră că o astfel de strategie va contribui la soluționarea unora dintre cele mai urgente provocări din sectorul transportului și al turismului; invită Comisia, prin urmare, să sprijine în continuare digitalizarea în următoarele scopuri:

(a)	îmbunătățirea siguranței, a calității și a performanței de mediu generale ale sectorului transporturilor;

(b)

îmbunătățirea accesibilității fără bariere pentru toți, inclusiv persoanele mai în vârstă și persoanele cu mobilitate redusă sau cu handicap, și dezvoltarea gradului de cunoaștere a soluțiilor de mobilitate alternative, oferindu-le călătorilor mai multe alegeri, produse mai ușor de utilizat și personalizate și mai multe informații, în întreaga UE și atât în regiunile urbane, cât și în cele mai puțin dezvoltate;

(c)

reducerea costurilor de transport, cum ar fi costurile de întreținere, și îmbunătățirea eficienței utilizării capacității infrastructurii existente de transport [de exemplu, circulația în pluton, sistemele de transport inteligente cooperative (C-ITS), Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) și serviciile de informații fluviale (RIS)];

(d)	îmbunătățirea competitivității prin promovarea apariției unor noi actori, în special IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, care să înfrunte monopolurile existente;

(e)

facilitarea aplicării corecte și armonizate a legislației UE, prin dezvoltarea unor sisteme de gestionare a traficului, a unor sisteme inteligente de transport, a unor tahografe digitale, a unor sisteme electronice de taxare etc., și crearea unor cadre de reglementare adecvate pentru noile situații reale care pot apărea datorită aplicării tehnologiilor avansate;

(f)

reducerea sarcinilor administrative pentru operatorii de transport de dimensiuni mici și mijlocii și întreprinderile nou-înființate, de exemplu, în sectorul transportului de marfă și al logisticii, prin simplificarea procedurilor administrative, asigurarea urmăririi și a trasabilității mărfurilor, precum și optimizarea graficelor și a fluxurilor de trafic;

(g)	garantarea în continuare a drepturilor pasagerilor, inclusiv a protecției datelor, inclusiv în cazul călătoriilor multimodale;

(h)	diminuarea problemelor legate de asimetria informațiilor de pe piața transporturilor;

(i)

promovarea atractivității și dezvoltării sectorului turismului, care contribuie la generarea a aproximativ 10 % din PIB-ul european, și a industriilor creative în zonele urbane, rurale și ultraperiferice, de exemplu printr-o mai bună integrare a serviciilor de mobilitate și de turism inclusiv către destinații mai puțin cunoscute;

subliniază faptul că o conectivitate neîntreruptă și de înaltă performanță este o condiție prealabilă pentru conexiuni rapide, sigure și fiabile în toate modurile de transport și pentru digitalizarea în continuare a sectorului transporturilor; regretă gradul mare de fragmentare a acoperirii digitale în interiorul UE; consideră că investițiile în banda largă, precum și alocarea echitabilă a spectrului sunt esențiale pentru digitalizarea sectorului transporturilor; subliniază, în acest context, necesitatea de a avea o viziune transsectorială care să includă, de exemplu, electronica, telecomunicațiile, transporturile și turismul; invită Comisia și statele membre să își îndeplinească angajamentul de a oferi o astfel de conectivitate pentru rutele și nodurile principale de transport, cel mai târziu până în 2025, și să inițieze o acoperire completă în întreaga UE;

Crearea condițiilor pentru o digitalizare industrială de succes: infrastructură, investiții, inovare și competențe

subliniază faptul că o strategie pentru digitalizarea industrială oferă oportunitatea de a promova inovarea, eficiența și tehnologiile durabile care sporesc competitivitatea și modernizează baza industrială a UE, precum și de a elimina obstacolele din calea dezvoltării pieței digitale; subliniază că digitalizarea industrială integrată trebuie să aibă la bază condiții favorabile solide, de la o infrastructură de primă clasă, adaptată viitorului, cercetare și dezvoltare și un mediu propice investițiilor la un cadru legislativ adaptat și modern care să stimuleze investițiile, o piață unică digitală aprofundată, niveluri ridicate de competențe și antreprenoriat și un dialog social consolidat;

10.

subliniază necesitatea de a se accelera investițiile publice și private în conectivitatea de mare viteză, de exemplu prin utilizarea 5G, a fibrei optice și a infrastructurii de navigație și de comunicare prin satelit, pentru a asigura o bază robustă a infrastructurii digitale în zonele urbane și industriale; subliniază importanța armonizării alocării spectrului, vizând sporirea cererii de conectivitate, precum și importanța îmbunătățirii predictibilității mediului de investiții în rețele; subliniază necesitatea unei poziții de lider în lanțurile valorice industriale digitale și în tehnologiile-cheie, cum ar fi 5G, tehnologiile cuantice, capacitățile de calcul de înaltă performanță, inteligența artificială, cloud computingul, analiza volumelor mari de date, internetul obiectelor (IoT), robotica, automatizarea (inclusiv vehiculele cu grad înalt de automatizare) și tehnologia registrelor distribuite; sprijină, în acest sens, documentele de lucru ale Comisiei care însoțesc comunicarea acesteia;

11.

provocările legate de digitalizarea industriei; ia act de efectele pozitive pe care le are digitalizarea industriei, întrucât contribuie la creșterea gradului de flexibilitate al programelor de lucru, ceea ce poate crea un echilibru mai bun între viața profesională și cea de familie, poate diversifica alegerile datorită muncii mobile la distanță și poate oferi persoanelor din zonele rurale și izolate posibilitatea de a intra pe piața muncii, cu condiția să fie echipate cu infrastructura necesară, stimulând astfel creșterea economică; recunoaște totodată că tendința de creștere a flexibilității, determinată de digitalizare, poate duce la o creștere periculoasă a locurilor de muncă instabile și precare; subliniază că noile forme de muncă nu trebuie folosite pentru eludarea legislației existente din domeniul social și al muncii în ceea ce privește protecția drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor; subliniază faptul că industriile tradiționale și întreprinderile din economia bazată pe platforme trebuie să se afle pe picior de egalitate;

12.

remarcă faptul că transformarea digitală în sectoarele transporturilor și turismului, în special dezvoltarea economiilor la cerere și a economiilor colaborative, contribuie la remodelarea în mod semnificativ a comportamentului pasagerilor și al consumatorilor în ceea ce privește mobilitatea și turismul, precum și la necesitatea adaptării infrastructurii; invită Comisia să analizeze efectele digitalizării în cadrul serviciilor de transport, mobilitate și turism, cu un accent deosebit pe comportamentul și alegerile utilizatorilor acestor servicii, și să valorifice în continuare potențialul acestei schimbări societale;

13.

observă că creșterea gradului de digitalizare în distribuirea biletelor de călătorie înseamnă că mai multe informații sunt ușor accesibile online pentru consumatori, dar într-un mod care face tot mai dificilă compararea ofertelor; consideră, prin urmare, că este necesar să se consolideze garanțiile de transparență și neutralitate în domeniul distribuirii, în special al distribuirii pe internet, astfel încât consumatorii să poată face alegeri în cunoștință de cauză, pe baza unor informații fiabile, referitoare nu doar la preț, ci și la alți parametri, inclusiv la calitatea serviciilor și a ofertelor auxiliare; este de opinie că această transparență va promova concurența și va sprijini totodată dezvoltarea transportului multimodal;

14.

consideră că digitalizarea ar trebui să ofere consumatorilor mai multe posibilități de alegere, produse personalizate și mai ușor de utilizat, precum și informații suplimentare, în special în ceea ce privește calitatea produselor sau a serviciilor;

15.

subliniază că impactul barierelor lingvistice asupra industriei și a digitalizării sale nu a fost avut în vedere sau evaluat în mod corespunzător în documentele referitoare la piața digitală; îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze dezvoltarea tehnologiilor lingvistice care, alături de digitalizarea industriei, vor contribui la atenuarea fragmentării pieței europene;

16.

subliniază faptul că sprijinirea specială a multilingvismului „analogic” în Europa este în aceeași măsură benefică pentru digitizarea industriei europene și pentru predarea unor competențe digitale cuprinzătoare; subliniază, prin urmare, faptul că trebuie acordată mult mai multă atenție cercetării fundamentale în domeniul dezvoltării unor programe informatice de traducere și de învățare statistice, inteligente și automatizate;

17.

subliniază faptul că regiunile trebuie să se concentreze pe atuurile lor productive și să stimuleze dezvoltarea prin specializarea inteligentă, lanțuri inteligente și clustere; consideră că clusterele și sinergiile dintre IMM-uri, actorii industriali și sociali, sectorul artizanatului, întreprinderile nou-înființate, mediul academic, centrele de cercetare, organizațiile de consumatori, sectorul industriei creative, sectorul financiar și alte părți interesate pot reprezenta modele de succes pentru promovarea inovării și a producției digitale; încurajează cercetarea, inovarea și coeziunea structurală în cadrul UE; subliniază importanța programelor de accelerare și a capitalului de risc pentru a ajuta la extinderea întreprinderilor nou-înființate; indică importanța de a utiliza digitalizarea ca mijloc de promovare a modelelor inovatoare de afaceri, cum ar fi sistemele de plată per producție și fabricarea în masă de produse personalizate;

18.

consideră că ar trebui acordată o atenție specială problemelor specifice cu care se confruntă IMM-urile în cazurile în care s-ar înregistra cele mai mari câștiguri relative de pe urma eforturilor de digitalizare, în termeni de eficiență energetică și de utilizare a resurselor și de eficiență a producției; sprijină consolidarea asociațiilor IMM-urilor și a importanței acestora prin programele de digitalizare, dezvoltarea centrelor pentru științele aplicate cu accent pe digitalizare și cofinanțarea C&D în interiorul IMM-urilor; consideră că ar trebui să se acorde atenție proprietății asupra datelor și accesului la date, precum și dezvoltării unui program european de ucenicie digitală;

19.

salută crearea platformei privind specializarea inteligentă pentru modernizarea industrială și, în special, propunerea Comisiei, inclusă în planul de acțiune privind digitalizarea industriei, de a crea o rețea de centre de competențe și o rețea de centre de inovare digitală pentru a consolida digitalizarea industrială și inovarea digitală pentru IMM-uri în toate regiunile; remarcă faptul că sectorul artizanatului nu ar trebui să fie ignorat în această privință; invită Comisia să impulsioneze în special instituirea unei rețele de centre de inovare digitală și de centre de competențe digitale în regiunile europene mai puțin digitalizate; îndeamnă Comisia să sporească finanțarea acordată rețelei de centre de inovare digitală, prin diferite resurse europene (Orizont 2020, fonduri structurale etc.), să sprijine eforturile și strategiile statelor membre care vizează dezvoltarea unei rețele naționale de centre de inovare digitală și să faciliteze o abordare de medii de testare în care experimentele transsectoriale într-un mediu controlat să nu fie blocate de reglementările în vigoare; invită statele membre să intensifice cooperarea transnațională în rândul rețelelor lor de centre de inovare digitală; consideră că rețeaua de centre de inovare digitală desemnate ar trebui să se specializeze în inovațiile digitale industriale care contribuie la abordarea problemelor societale din Europa; consideră, în acest sens, că finanțarea Orizont 2020 pentru rețeaua de centre de inovare digitală ar putea fi combinată cu finanțarea Orizont 2020 pentru provocările societale; indică faptul că cupoanele de inovare în domeniul TIC reprezintă pentru IMM-uri o opțiune pentru accesul la consiliere, schimbul de bune practici și expertiza rețelei de centre de inovare digitală;

20.

indică rolul important jucat de municipalități și de administrațiile locale în dezvoltarea unor noi modele de afaceri și în furnizarea de sprijin și infrastructură digitală pentru IMM-uri și alți actori industriali, precum și imensele oportunități pe care inovarea digitală industrială le pune la dispoziția municipalităților, de exemplu printr-o producție locală fără deșeuri, o mai bună integrare a producției industriale și a logisticii și transporturilor locale și urbane, precum și prin producția energetică, consumul, fabricația și imprimarea 3D; consideră că municipalitățile ar trebui să poată, de asemenea, să acceseze rețeaua de centre de inovare digitală; solicită Comisiei să examineze bunele practici locale, naționale și internaționale și să promoveze schimbul acestora; salută publicarea unui index european al orașelor digitale și inițiativele de promovare a interoperabilității datelor și sistemelor în rândul municipalităților europene; remarcă faptul că inițiativa „Orașe inteligente” joacă un rol în acest context; subliniază experiența pozitivă a forumurilor regionale de consiliere;

21.

subliniază rolul pe care achizițiile publice și cerințele legale pentru înregistrarea întreprinderilor și raportarea cu privire la activitățile întreprinderilor sau dezvăluirea de informații îl pot juca în promovarea unei noi tehnologii digitale industriale; solicită Comisiei să ia în considerare modul în care achizițiile publice ar putea fi utilizate ca mecanism de atragere a inovațiilor; solicită Comisiei să includă un control digital în cadrul programului său REFIT pentru a se asigura că normele sunt adaptate contextului digital și să faciliteze schimbul de bune practici între autoritățile publice în ceea ce privește utilizarea criteriilor de inovare în licitațiile publice; recomandă accelerarea adaptării mediului juridic și tehnologic, cum ar fi tranziția IPv6, la nevoile digitalizării industriei și ale implementării internetului obiectelor;

22.

subliniază importanța de a se debloca suficiente fonduri publice și private pentru digitalizarea industriei europene, asigurându-se, în același timp, o mai bună utilizare a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); consideră că acest lucru trebuie realizat la o scară mai mare și că investițiile publice în infrastructura digitală trebuie sporite; subliniază caracterul central al finanțării prin platforme private și colaborative; solicită Comisiei să instituie o masă rotundă financiară privind digitalizarea industrială, pentru a analiza și a veni cu propuneri de finanțare inovatoare; regretă că resursele alocate politicilor digitale în bugetul UE sunt prea reduse pentru a avea un impact real; recunoaște necesitatea stimulării economiei europene prin investiții productive: consideră că disponibilitatea instrumentelor financiare europene existente, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene și Orizont 2020, ar trebui să asigure atingerea acestui obiectiv; consideră că combinarea acestor fonduri ar trebui să fie coerentă cu resursele naționale și cu reglementările privind ajutorul de stat; recunoaște rolul jucat de parteneriatele public-privat și de întreprinderile comune;

23.

pentru a sprijini o digitalizare industrială eficientă, invită statele membre să prevadă stimulente fiscale pentru afacerile și întreprinderile care realizează sisteme digitale și inteligente de producție;

Asigurarea poziției de lider a UE în domeniul tehnologic și a securității în cadrul digitalizării industriale: fuziuni și achiziții, securitate cibernetică, fluxuri de date, standardizare

24.

recunoaște necesitatea imperativă de consolidare a C&D; invită Comisia să sprijine atât eforturile interne, cât și cele externe de C&D și să încurajeze rețelele de inovare și cooperare între întreprinderile nou-înființate, actorii corporativi consacrați, IMM-uri, universități etc. într-un ecosistem digital; solicită Comisiei să analizeze modalitatea de a maximiza transferul rezultatelor cercetării din cadrul Orizont 2020 pe piață și exploatarea acestora de către întreprinderile europene; solicită Comisiei să sporească proporția proiectelor de cercetare Orizont 2020 care generează brevete și DPI și să raporteze cu privire la acest lucru;

25.

subliniază importanța protejării tehnologiilor europene sensibile și a know-how-ului care formează baza pentru viitoarea putere industrială și reziliență economică; subliniază posibilele riscuri legate de investițiile străine directe strategice de stat și determinate de politica industrială, în special din partea întreprinderilor de stat, prin intermediul fuziunilor și al achizițiilor; subliniază că, în ceea ce privește investițiile străine directe, unii investitori externi s-au îndreptat în ultima vreme din ce în ce mai mult spre dobândirea, prin intermediul fuziunilor și al achizițiilor, a unor tehnologii europene sensibile; salută inițiativa Comisiei de a studia experiența CFIUS (Comisia pentru investiții străine din Statele Unite); subliniază că accesul echitabil pe piață pentru investiții ar trebui asigurat prin stabilirea unor norme globale;

26.

subliniază că evoluțiile în materie de automatizare, robotică și aplicarea inteligenței artificiale în producție, precum și integrarea aprofundată a componentelor tehnice de origine diferită ridică noi semne de întrebare cu privire la răspunderea în materie de produse și unități de producție; invită Comisia să clarifice, cât mai curând posibil, normele de siguranță și de răspundere pentru sistemele care acționează autonom, inclusiv condițiile de testare;

27.

recunoaște că deschiderea și conectivitatea au efecte potențiale și asupra vulnerabilității în ceea ce privește atacurile cibernetice, sabotajele, manipularea datelor sau spionajul industrial și subliniază, în acest context, importanța unei abordări europene comune în materie de securitate cibernetică; recunoaște necesitatea de sensibilizare cu privire la consolidarea securității cibernetice; consideră că reziliența cibernetică este o responsabilitate esențială pentru liderii mediului de afaceri și pentru factorii de decizie industriali și de securitate de la nivel național și european; consideră că producătorii sunt responsabili pentru garantarea standardelor de siguranță și de securitate cibernetică ca parametri de proiectare centrali în cadrul tuturor inovațiilor digitale, în funcție de tehnologiile de ultimă oră disponibile și în conformitate cu principiile de „siguranță prin concepție” și „siguranță în mod implicit”, dar că, în anumite condiții și criterii, pot exista abateri de la această responsabilitate a producătorilor; indică faptul că cerințele în materie de securitate cibernetică pentru internetul obiectelor și standardele în materie de securitate a TI, de exemplu, în funcție de arhitectura de referință RAMI4.0 și ICS, ar putea să întărească reziliența cibernetică europeană; consideră că organismele europene de standardizare au de jucat, în acest sens, un rol special și nu ar trebui să fie marginalizate; solicită Comisiei Europene să studieze diferite modele pentru a promova securitatea cibernetică pentru internetul obiectelor; solicită, totuși, instituțiilor publice să se asigure că cerințele privind securitatea cibernetică sunt obligatorii pentru achizițiile publice de echipamente TI și produse ale internetului obiectelor; consideră că verificările în materie de securitate cibernetică și recomandările oferite IMM-urilor pentru produsele lor industriale digitalizate sunt foarte importante; consideră că schimbul de bune practici dintre statele membre ale UE ar putea, în acest sens, facilita reziliența cibernetică europeană;

28.

consideră că ar trebui să existe criterii comune pentru infrastructura critică și securitatea digitală a acesteia și că Directiva UE privind securitatea rețelelor și a informațiilor (Directiva NIS) reprezintă primul pas în vederea realizării unui nivel ridicat comun al sistemelor de securitate a rețelelor și a informațiilor în cadrul Uniunii; îndeamnă Comisia să impulsioneze transpunerea consecventă și la timp a acesteia de către statele membre; subliniază necesitatea consolidării rolului pe care organele de guvernanță menționate în Directiva NIS îl au în stabilirea încrederii în tehnologiile viitoare; remarcă faptul că mecanismele de monitorizare a amenințărilor cibernetice și de scrutare a perspectivelor ar trebui să fie recunoscute drept importante pentru securitatea industriilor digitale din UE, acordându-se o atenție specială protecției IMM-urilor și consumatorilor;

29.

subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită chestiunilor legate de colectarea și accesarea datelor și informațiilor industriale sau legate de producție; subliniază, în acest sens, că accentul trebuie să se pună mai ales pe principiile suveranității datelor, accesului standardizat și deschis și disponibilității datelor, precum și pe consolidarea inovării și a productivității, pe noile servicii și modele de afaceri și pe posibilitatea auditării securității, facilitând, totodată, concurența loială; subliniază că noile forme de reglementare a proprietății asupra datelor și a accesului la date trebuie abordate cu mare atenție și pot fi introduse doar în urma unei ample consultări cu toate părțile interesate relevante; consideră că atât inovarea, cât și preocupările lucrătorilor și ale consumatorilor legate de viața privată trebuie protejate și garantate în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor; subliniază, în plus, că divulgarea informațiilor și accesul la acestea în interes public și în scopuri științifice ar trebui promovate; ia act, în acest sens, de propunerea Comisiei pentru o economie a datelor pentru a promova o piață a datelor comună la nivel european; consideră că, în dezbaterea în curs referitoare la regimul datelor, trebuie subliniate două aspecte esențiale cu scopul de a promova dezvoltarea soluțiilor tehnice pentru identificarea și schimbul de date fiabile, și anume, pe de o parte, normele standard privind contractele și, pe de altă parte, introducerea unor controale privind inechitatea în relațiile contractuale B2B;

30.

subliniază că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului, împreună cu propunerea legislativă privind libera circulație a datelor, care au drept scop eliminarea restricțiilor nejustificate privind localizarea datelor, au potențialul de a stimula în continuare procesul de digitalizare a industriei europene, în special pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate, precum și de a evita fragmentarea pieței unice a UE; solicită Comisiei să monitorizeze adoptarea și punerea coerentă în aplicare a Inițiativei europene în domeniul cloud computingului pentru a permite o circulație și o utilizare a datelor echitabilă, rapidă, fiabilă și neîntreruptă; reamintește Comisiei angajamentul pe care și l-a asumat în comunicarea sa de a prezenta o propunere legislativă privind libera circulație a datelor în cadrul UE pentru a elimina sau a preveni stabilirea de cerințe de localizare nejustificate în legislația sau în reglementările naționale;

31.

este ferm convins că, în special în sectorul transporturilor, datele deschise, volumele mari de date și analiza datelor rămân esențiale pentru a profita de toate avantajele pieței unice digitale și pentru a promova inovarea; regretă faptul că inițiativele de facilitare a fluxului de date continuă să fie fragmentate; subliniază că este nevoie de mai multă securitate juridică, în special în ceea ce privește proprietatea și responsabilitatea, pe baza respectării depline a vieții private și a protecției datelor;

32.

recunoaște potențialul digitalizării industriei în ceea ce privește recuperarea datelor sectoriale și guvernanța asigurată de autoritățile publice și semipublice și de participanții la piață;

33.

subliniază rolul integrării unei arhitecturi deschise ca principiu de proiectare a componentelor digitale;

34.

recunoaște importanța de a se proteja cunoștințele tehnice în cadrul schimbului și al interconectării componentelor digitale industriale, în același timp făcând posibile și dezvoltând și mai mult interoperabilitatea și conectivitatea de la un capăt la altul;

35.

subliniază că rolul de lider al UE în domeniul digitalizării industriale presupune o strategie de standardizare solidă, care să fie coordonată cu statele membre și cu Comisia, inclusiv interoperabilitatea în domeniul digital; subliniază importanța și natura unică a organismelor europene de standardizare, inclusiv abordarea lor favorabilă incluziunii și bazată pe consens, care asigură integrarea părților interesate din cadrul societății, în special a IMM-urilor; invită Comisia să promoveze dezvoltarea unor standarde deschise și salută intenția acesteia de a garanta accesul la brevete esențiale pentru standarde, precum și acordarea eficace de licențe pentru acestea în condiții FRAND (corecte, rezonabile, nediscriminatorii) și recunoaște că acest lucru este esențial pentru promovarea inovării și a C&D în UE; consideră că economia circulară ar putea fi un factor major pentru o standardizare coerentă a fluxurilor de comunicare de-a lungul lanțurilor valorice; solicită o abordare coordonată la nivelul întregii UE prin intermediul organizațiilor europene de standardizare (CEN, CENELEC și ETSI) în ceea ce privește forumurile și consorțiile internaționale; consideră că este de dorit să se urmărească standarde globale și universale, dar subliniază, de asemenea, faptul că există voința de a avansa cu standarde europene în cazul în care cooperarea internațională în cadrul forumurilor de standardizare este neconstructivă; consideră că interoperabilitatea este necesară în special în domeniul internetului obiectelor pentru a garanta că dezvoltarea noilor tehnologii conduce la sporirea oportunităților pentru consumatori, care nu ar trebui să fie legați de câțiva furnizori anume;

36.

subliniază că barierele comerciale din domeniul digitalizării împiedică activitatea internațională a industriei europene și afectează competitivitatea europeană; consideră că acordurile privind comerțul echitabil dintre UE și țările terțe pot contribui în mod semnificativ la normele internaționale comune în domeniul protecției datelor, al fluxurilor de date și al utilizării datelor și al standardizării;

Dimensiunea socială: competențe, educație și inovare socială

37.

consideră că trebuie depuse mai multe eforturi cu privire la educație, fiscalitate și sistemele de securitate socială, pentru a integra efectele transformaționale în modelele sociale și economice europene; subliniază că transformarea industriei prin digitalizare are un impact semnificativ asupra societății, de la ocuparea forței de muncă, condițiile de muncă și drepturile lucrătorilor până la educație și competențe, e-sănătate, mediu și dezvoltarea durabilă; subliniază necesitatea de a urmări garantarea securității în cadrul acestei schimbări; solicită Comisiei să analizeze și să abordeze în mod adecvat efectele sociale ale digitalizării industriale și, după caz, să propună mai multe măsuri pentru a elimina decalajul digital și a promova o societate digitală favorabilă incluziunii, stimulând în același timp competitivitatea europeană;

38.

reamintește că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a definit conceptul de „lucrător” pe baza unei relații de muncă care îndeplinește anumite criterii, cum ar fi subordonarea, remunerația și natura muncii (12); solicită asigurarea securității juridice cu privirea la ceea ce constituie „ocuparea forței de muncă” pe piața muncii digitale pentru a garanta respectarea legislației sociale și a muncii; afirmă că toți lucrătorii din economia bazată pe platforme sunt fie angajați, fie lucrători care desfășoară o activitate independentă, în funcție de preponderența activităților, și ar trebui clasificați în consecință, independent de situația lor contractuală;

39.

subliniază faptul că educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă piatra de temelie a coeziunii sociale într-o societate digitală; subliniază că Europa se confruntă cu un decalaj digital în această privință; solicită punerea în aplicare a unei garanții de competențe, după consultarea partenerilor sociali și cu participarea acestora, și solicită statelor membre să găsească mijloacele de a satisface nevoile cetățenilor în materie de formare și reciclare profesională, educație și învățare pe tot parcursul vieții pentru a asigura o tranziție ușoară spre o economie inteligentă; subliniază importanța de a se asigura promovarea și recunoașterea competențelor digitale, precum și a tendinței de dobândire a unor competențe multiple; consideră că angajatorii ar trebui să utilizeze Fondul social european pentru o astfel de formare și pentru a promova un set de instrumente digitale pentru perfecționarea digitală, în colaborare cu partenerii sociali și cei industriali; salută elaborarea unor materiale didactice și programe de învățământ specifice sectoarelor; solicită Comisiei să studieze opțiunile pentru crearea unui sistem de certificare pentru programele de educație continuă în domeniul competențelor digitale;

40.

subliniază că este necesar să fie introduse competențele digitale în programele de învățământ naționale; constată că exemplele de inițiative sprijinite de Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), cum ar fi Luna europeană a securității cibernetice și Provocarea europeană de securitate cibernetică, ar trebui să fie dezvoltate în continuare pentru realizarea acestui obiectiv; subliniază importanța formării specializate a profesorilor în domeniul competențelor digitale și faptul că competențele digitale ar trebui să fie predate tuturor copiilor; invită statele membre și Comisia să se asigure că toate școlile sunt dotate cu rețea Wi-Fi și cu materiale informatice actualizate; remarcă, de asemenea, că și codificarea joacă un rol important; solicită ca statele membre să facă schimb de bune practici pentru a desprinde învățăminte din practicile existente, cum ar fi programul Fit4Coding, inițiativele privind academia digitală, programele de e-learning sau școlile de codificare precum Webforce3; solicită Comisiei să promoveze integrarea testării competențelor digitale în studiile IGCU/Pisa, pentru a promova concurența și a permite realizarea unor comparații între statele membre ale UE; invită statele membre, în cooperare cu Comisia, să elaboreze programe de studiu interdisciplinare care vizează integrarea mai multor competențe, cum ar fi TI împreună cu managementul afacerilor sau ingineria cu științele datelor; subliniază că toate statele membre ar trebui să dezvolte strategii naționale cuprinzătoare privind competențele digitale, care să conțină obiective, astfel cum au fost invitate de către Comisie; subliniază rolul esențial pe care partenerii sociali și alte părți interesate îl pot juca în dezvoltarea și implementarea acestor strategii; constată că, până în prezent, numai jumătate din statele membre ale UE au creat coaliții naționale pentru locuri de muncă digitale; subliniază că o linie bugetară specifică care să sprijine activitățile Coaliției pentru competențe și locuri de muncă digitale ar consolida diseminarea informațiilor și activitățile viitoare;

41.

subliniază importanța de a se investi în digitalizarea formării profesionale și a sectorului artizanatului; subliniază că este necesară o combinare a competențelor digitale cu competențele din domeniul ingineriei și cu promovarea educației în domeniul științei, al tehnologiei, al ingineriei și al matematicii (STIM); subliniază, de asemenea, că este necesară promovarea competențelor non-tehnice, cum ar fi comunicarea, coordonarea în echipă și gândirea transsectorială;

42.

solicită integrarea perspectivei de gen în toate inițiativele digitale, asigurându-se că transformarea digitală în curs devine și o forță motrice a egalității de gen; subliniază necesitatea de a aborda disparitatea gravă de gen din sectorul TIC, acest lucru fiind esențial pentru creșterea și prosperitatea pe termen lung a Europei;

43.

ia act de potențialul pe care îl are digitalizarea în ceea ce privește accesibilitatea serviciilor sociale și a altor servicii publice și integrarea persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate redusă pe piața forței de muncă; subliniază în special importanța muncii la distanță în acest context;

44.

subliniază faptul că, astfel cum demonstrează inițiativa europeană, digitalizarea operelor europene reprezintă o oportunitate semnificativă de a îmbunătăți accesibilitatea, distribuția și promovarea acestora și că inovarea digitală poate da elan unei revoluții a modului în care sunt expuse și accesate bunurile culturale; subliniază importanța promovării, în special, a utilizării tehnologiilor 3D în scopul colectării datelor și al renovării patrimoniului și a bunurilor culturale distruse; evidențiază necesitatea garantării finanțării pentru digitizarea, conservarea și disponibilitatea online a patrimoniului cultural european;

45.

regretă faptul că siturile istorice și culturale sunt deseori greu accesibile persoanelor cu handicap și subliniază oportunitățile pe care le prezintă o platformă culturală digitală mai solidă pentru a crește interesul față de experiențele, siturile și artefactele culturale în toată Europa și pentru a le face mai accesibile, indiferent de amplasarea geografică;

46.

încurajează cercetarea și dezvoltarea în domeniul tehnologiilor de asistență, care ar putea fi utilizate pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități și ar putea deveni noi produse industriale utilizate în acest sens.

47.

este în favoarea instituirii unui schimb periodic de bune practici, a unui raport semestrial privind progresele înregistrate și a unor recomandări privind digitalizarea industriei;

o o

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.

(2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 131.

(3) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.

(4) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 41.

(5) JO C 482, 23.12.2016, p. 89.

(6) JO C 468, 15.12.2016, p. 19.

(7) JO C 93, 9.3.2016, p. 120.

(8) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 22.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0486.

(10) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.

(11) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 24.

(12) A se vedea CEJ, C-596/12, punctul 17, și CEJ, C-232/09, punctul 39.

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/177

P8_TA(2017)0242

Reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE

Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE (2017/2594(RSP))

(2018/C 307/28)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 208, 210 și 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate (Strategia globală a UE), publicată în iunie 2016,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iunie 2013 intitulat „Plan de acțiune privind reziliența în țările cu risc ridicat de apariție a unor situații de criză, 2013-2020” (SWD(2013)0227),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 28 mai 2013 privind abordarea UE în materie de reziliență,

—	având în vedere Rezoluția A/RES/70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015 intitulată „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

—	având în vedere decizia nr. 1/CP.21 a Conferinței părților referitoare la intrarea în vigoare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice,

—	având în vedere cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de catastrofe pentru perioada 2015-2030, adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscului de catastrofe, organizată în perioada 14-18 martie 2015 la Sendai, Japonia,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 iunie 2016 intitulat „Plan de acțiune privind cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de catastrofe pentru perioada 2015-2030: o abordare bazată pe cunoașterea riscurilor de catastrofe în toate politicile UE” (SWD(2016)0205),

—	având în vedere raportul Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite din 23 august 2016 privind rezultatul summitului mondial umanitar (A/71/353),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2016 intitulată „Vieți demne: de la dependența de ajutor la autonomie – Strămutarea forțată și dezvoltarea” (COM(2016)0234).

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 11 decembrie 2013 referitoare la abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare (1), cea din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar (2) și cea din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (3),

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE (O-000033/2017 – B8-0313/2017),

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), 1,6 miliarde de persoane locuiesc în 56 de țări identificate drept fragile (4); întrucât situațiile de fragilitate sunt provocate în mare parte de om; întrucât situațiile de fragilitate sporesc vulnerabilitatea populațiilor din cauza unei serii de factori, printre care se numără conflictele și insecuritatea, lipsa de acces la servicii de sănătate, strămutarea forțată, sărăcia extremă, inegalitatea, insecuritatea alimentară, șocurile economice, guvernanța defectuoasă și instituțiile ineficiente, corupția și impunitatea, precum și dezastrele naturale exacerbate de impactul schimbărilor climatice; întrucât cultivarea rezilienței este deosebit de importantă în situațiile de fragilitate, pe care OCDE o definește pe baza a cinci aspecte diferite dar totodată legate între ele: economic, de mediu, politic, de securitate și de societate;

întrucât noțiunea de reziliență este utilizată de mai mulți ani în politicile UE și ale altor organizații internaționale și pare să se extindă; întrucât concluziile Consiliului din 2013 privind reziliența o definesc drept „capacitatea unei persoane fizice, a unei gospodării, a unei comunități, a unei țări sau a unei regiuni de a se pregăti, de a rezista, de a se adapta și de a-și reveni rapid din situații de stres și de șoc, fără a compromite perspectivele de dezvoltare pe termen lung”;

întrucât Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene (Strategia globală a UE) identifică „reziliența statelor și a societăților din estul și sudul Uniunii Europene” ca fiind una dintre cele cinci priorități pentru acțiunea externă a UE și definește reziliența ca fiind „capacitatea statelor și a societăților de a se reforma, opunând rezistență crizelor interne și externe și redresându-se în urma acestora”; întrucât Strategia globală a UE afirmă că în centrul unui stat rezilient se află o societate rezilientă bazată pe democrație, pe încrederea în instituții și pe dezvoltarea durabilă;

întrucât Strategia globală a UE afirmă în continuare că UE va „adopta o abordare integrată a politicilor sale privind asistența umanitară, dezvoltarea, migrația, comerțul, investițiile, infrastructura, educația, sănătatea și cercetarea” și, printre altele, va urmări politici specifice pentru a sprijini o guvernanță responsabilă și favorabilă incluziunii, pentru a promova drepturile omului, a încuraja abordări locale, bazate pe drepturi, ale reformei sectoarelor justiției, securității și apărării, pentru a sprijini statele fragile, pentru a combate sărăcia și inegalitatea și a sprijini dezvoltarea durabilă, pentru a aprofunda relațiile cu societate civilă, a promova politicile de reformă a sectorului energetic și al mediului și a sprijini răspunsuri durabile la producția de alimente și utilizarea apei;

întrucât acțiunea externă a UE are nevoie de o abordare multilaterală față de reziliență și întrucât acest lucru poate fi realizat prin majorarea, în special, în conformitate cu principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, a ajutoarelor pentru dezvoltare și, atunci când este cazul, a asistenței umanitare, în paralel cu desfășurarea unor politici legate de mediu, accentuându-se clar reducerea vulnerabilității și a riscurilor de catastrofe ca un mijloc determinant de reducere a nevoilor umanitare; întrucât politica externă a UE joacă un rol important și în promovarea rezilienței, în special prin promovarea dezvoltării durabile, a drepturilor omului și a dialogului politic, a sistemelor de alertă timpurie și prin acțiunile de prevenire a șocurilor sociale și economice precum foametea, adâncirea inegalităților, încălcarea drepturilor omului, conflictele violente, precum și prin acțiuni de soluționare a conflictelor atunci când acestea apar;

întrucât UE ar trebui să promoveze o abordare integrată a acțiunii sale externe, sporindu-și, în același timp, contribuția la dezvoltarea durabilă și recunoscând mandatul și obiectivele fiecărei politici, astfel cum sunt recunoscute în tratate; întrucât acest lucru este deosebit de important în situațiile de criză și în raport cu acțiunile umanitare ale UE, care nu pot fi considerate instrumente de gestionare a crizelor și trebuie să se bazeze în totalitate pe principiile ajutorului umanitar, astfel cum se reflectă acestea în Consensul european privind ajutorul umanitar, și să aibă ca obiectiv o reacție umanitară coerentă, eficace și de calitate; întrucât UE ar trebui să promoveze în continuare respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional de către toate părțile implicate într-un conflict;

întrucât acțiunea umanitară ar trebui să urmeze un set de standarde și de principii recunoscute la nivel internațional, astfel cum sunt prevăzute în „Codul deontologic al Crucii Roșii Internaționale, al mișcării Semilunii Roșii și al ONG-urilor pentru intervențiile de urgență” și incluse pe larg în „Carta umanitară”;

întrucât dezvoltarea rezilienței trebuie văzută ca un efort pe termen lung încadrat în promovarea dezvoltării durabile, iar aceasta poate fi durabilă numai dacă este rezilientă în fața șocurilor, situațiilor de stres și a schimbărilor; întrucât promovarea rezilienței în cadrul politicii externe a UE și al programelor de cooperare în domeniul dezvoltării trebuie să fie adaptată contextelor specifice și să vizeze contribuția la consolidarea strategiilor naționale de reziliență de la nivelul guvernelor țărilor partenere, care sunt, de asemenea, responsabile în fața popoarelor lor;

întrucât cunoașterea riscurilor, îmbunătățirea gestionării riscurilor și investițiile în sisteme de avertizare timpurie și de reacție rapidă, măsurile de prevenție și reducerea riscurilor de catastrofe, în conformitate cu prioritățile cadrului de la Sendai, reprezintă elemente esențiale pentru realizarea rezilienței și, prin urmare, sunt de importanță determinantă pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

întrucât axarea pe oameni ar trebui să rămână un element central al abordării UE în materie de reziliență, inclusiv, ori de câte ori este posibil, prin colaborarea cu diverse organisme și consolidarea capacităților pentru sprijinirea acestei axări la nivel național, regional și local, precum și prin recunoașterea și sprijinirea rolului central al organizațiilor societății civile și al comunităților locale;

K.	întrucât catastrofele naturale și cele provocate de om afectează în mod diferit femeile, fetele, băieții și bărbații, inegalitățile de gen exacerbând impactul efectelor negative și al șocurilor și împiedicând dezvoltarea durabilă;

întrucât femeile și fetele sunt afectate cel mai mult de crize și conflicte; întrucât, în momentul producerii unor catastrofe și în perioada ulterioară, femeile și fetele sunt expuse în mod disproporționat riscurilor, pierzându-și în măsură mai mare mijloacele de subzistență, nivelul de securitate și chiar viața; întrucât femeile și fetele sunt expuse unor riscuri crescute ca urmare a strămutărilor și a dezintegrării structurilor de protecție și de sprijin obișnuite; întrucât, în contexte de criză, probabilitatea de viol, de exploatare sexuală și de comportament riscant crește considerabil probabilitatea apariției unor sarcini nedorite, a contractării de boli cu transmitere sexuală și a complicațiilor legate de sănătatea reproducerii;

M.	întrucât autonomizarea femeilor este esențială pentru cultivarea rezilienței; întrucât, pentru ca programele să fie eficace, cuprinzătoare și durabile, acestea trebuie să consolideze și să sporească reziliența și să implice femeile, ținând seama de abilitățile și mecanismele de adaptare specifice;

întrucât familia reprezintă o instituție de importanță majoră pentru realizarea funcțiilor esențiale de producție, consum, reproducere și acumulare asociate cu autonomizarea socială și economică a indivizilor și a societăților; întrucât familiile și membrii acestora creează sisteme de sprijin afectiv, iar reziliență pe care o manifestă în comportamentul lor se poate reflecta în menținerea unei dezvoltări normale a optimismului, a ingeniozității și a hotărârii, în ciuda adversităților; întrucât aceste calități și resurse le permit indivizilor să facă față cu succes crizelor și provocărilor;

întrucât, în abordarea rezilienței în cadrul acțiunii sale externe, UE ar trebui să acorde o atenție deosebită nevoilor celor mai vulnerabile categorii ale populației, inclusiv persoanelor celor mai sărace, minorităților, populațiilor strămutate forțat, femeilor, copiilor, migranților, persoanelor care trăiesc cu HIV, persoanelor LGBTI, persoanelor cu handicap și persoanelor în vârstă;

salută recunoașterea importanței pe care o are promovarea rezilienței în cadrul Strategiei globale a UE, prin transformarea acesteia într-o prioritate strategică a acțiunii externe a UE; salută contribuția pozitivă pe care o axare mai puternică pe dimensiunea politică, diplomatică si de securitate a promovării rezilienței o poate avea în țările partenere dar subliniază faptul că reziliența nu poate fi redusă la aceste dimensiuni;

reafirmă nevoia ca statele membre ale UE să își respecte angajamentele de asistență oficială pentru dezvoltare și să consolideze reziliența prin procesele lor de strategie și planificare în ceea ce privește dezvoltarea și ajutorul umanitar; subliniază, în acest sens, importanța cadrului OCDE de analiză a sistemelor de reziliență, care contribuie la transpunerea strategiilor în planuri de programare transsectoriale și multidimensionale mai eficace;

consideră că abordarea actuală a UE privind reziliența, inclusiv angajamentele de a aborda cauzele subiacente ale crizelor și ale vulnerabilității, astfel cum este prevăzută în comunicarea Comisiei din 2012 și în concluziile Consiliului din 2013, rămâne în mod fundamental valabilă și ar trebui să fie continuată, recunoscând, în același timp, necesitatea de a include experiența acumulată din punerea în aplicare a acestei politici în noua comunicare comună; se întreabă cum va lua comunicarea în considerare elemente din evaluări, în condițiile în care o evaluare majoră este planificată să fie realizată abia în 2018; consideră că planul de acțiune 2013-2020 privind reziliența ar trebui să fie pus în aplicare pe deplin;

subliniază caracterul multidimensional – uman, economic, de mediu, politic, de securitate și societal – al rezilienței și salută faptul că această noțiune dobândește importanță în politica externă și de securitate a UE, în cooperarea pentru dezvoltare și în cadrul ajutorului umanitar; subliniază faptul că mandatul și obiectivele distincte ale fiecărei politici trebuie să fie respectate, promovând, totodată, o mai mare coerență între politici pentru atingerea dezvoltării durabile; reamintește importanța garantării aplicării principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării în toate acțiunile externe ale UE, prin asigurarea faptului că politicile UE nu subminează eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă;

subliniază în mod deosebit statutul special pe care îl are ajutorul umanitar, care trebuie orientat numai în funcție de necesități și pus în aplicare cu un respect deosebit pentru principiile umanitare fundamentale ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței și cu respectarea drepturilor omului consacrate în Convențiile de la Geneva și în protocoalele suplimentare la acestea; subliniază faptul că respectarea principiilor umanitare este esențială pentru a obține accesul la populațiile care au nevoie de ajutor și pentru protejarea actorilor umanitari;

dorește ca acordarea ajutorului umanitar de către UE și statele membre să nu fie restricționată de alți donatori parteneri în ceea ce privește tratamentul medical necesar, inclusiv accesul la avort în condiții sigure pentru femeile și fetele care sunt victime ale violurilor în conflictele armate, dar să respecte, în schimb, dreptul internațional umanitar;

subliniază faptul că consolidarea rezilienței în țările partenere este un proces pe termen lung și că acesta trebuie, prin urmare, să fie integrat în programe de dezvoltare care sunt favorabile incluziunii segmentelor celor mai vulnerabile ale populației, precum și în angajamentele financiare; insistă asupra faptului că noua comunicare comună ar trebui să recunoască acest lucru și să sprijine promovarea rezilienței ca element esențial al strategiilor de dezvoltare durabilă ale țărilor partenere, în special ale statelor fragile; ia act de faptul că aceste strategii trebuie să fie adaptate contextului și în conformitate cu principiile privind eficacitatea dezvoltării convenite la nivel internațional: asumarea de către țările partenere beneficiare a priorităților în materie de dezvoltare (inclusiv alinierea la strategiile naționale de dezvoltare), punerea accentului pe rezultate, parteneriate care favorizează incluziunea, transparență și pe răspundere; subliniază, în acest sens, rolul important de monitorizare și control al Parlamentului European și al parlamentelor naționale, precum și al societății civile;

îndeamnă Comisia să integreze reziliența și caracterul multidimensional al acesteia drept element esențial în dialogul său despre politici purtat cu țările în curs de dezvoltare;

subliniază importanța generală a programării în comun a acțiunilor UE legate de reziliență în cadrul asistenței umanitare și de dezvoltare furnizate de Uniune, pentru a asigura complementaritatea maximă și o fragmentare cât mai redusă a asistenței, precum și pentru a garanta că acțiunile pe termen scurt pun bazele unor intervenții pe termen mediu și lung;

10.

subliniază importanța furnizării de asistență tehnică țărilor celor mai puțin dezvoltate și statelor fragile, în special în domeniul gestionării durabile a terenurilor, al conservării ecosistemelor și al aprovizionării cu apă, acestea reprezentând aspecte fundamentale pentru obținerea de beneficii atât pentru mediu, cât și pentru persoanele care depind de acesta;

11.

reamintește că persoanele afectate de sărăcie rămân în continuare cele mai expuse la consecințele semnificative ale dezastrelor asupra venitului și bunăstării; insistă, așadar, ca obiectivul principal și global al cooperării UE pentru dezvoltare să fie eradicarea sărăciei în contextul dezvoltării durabile, pentru a asigura demnitate și o viață decentă pentru toți;

12.

subliniază importanța reducerii riscului de dezastre pentru consolidarea rezilienței; invită UE să se asigure că promovarea rezilienței în noua comunicare comună sunt în conformitate cu angajamentele și obiectivele asumate în cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, care sunt puse în aplicare prin intermediul Planului de acțiune Sendai al Comisiei Europene, ce promovează o abordare informată a riscurilor de dezastre pentru toate politicile UE, și să se asigure că sunt alocate suficiente resurse acestei priorități; subliniază că gestionarea riscurilor este esențială pentru obținerea dezvoltării durabile și solicită dezvoltarea de strategii locale și naționale de reducere a riscului favorabile incluziunii, precum și elaborarea unei abordări de gestionare a riscurilor de dezastre care să ia în considerare întreaga societate și toate tipurile de pericole, în vederea reducerii vulnerabilității și a creșterii rezilienței; solicită consolidarea legăturilor dintre reducerea riscurilor de dezastre, adaptarea la schimbările climatice și politicile și inițiativele urbane;

13.

solicită ca reziliența comunităților și a persoanelor și un accent pus pe grupurile vulnerabile – inclusiv personale cele mai sărace din societate, minoritățile, femeile, copiii, migranții, persoanele infectate cu HIV, persoanele LGBTI, persoanele cu handicap și persoanele în vârstă – să rămână elemente centrale ale promovării rezilienței în acțiunea externă a UE; subliniază rolul esențial jucat de societatea civilă și de comunitățile locale în consolidarea rezilienței; subliniază, de asemenea, importanța colectării și diseminării datelor defalcate pentru a înțelege și a îmbunătăți situația grupurilor vulnerabile;

14.

subliniază faptul că o consolidare eficientă a rezilienței trebuie să recunoască importanța familiilor și să susțină capacitatea acestora de a absorbi șocurile;

15.

solicită adoptarea unor programe care, integrând dimensiunea de gen, consolidează implicarea femeilor și abordează preocupările acestora în vederea dezvoltării rezilienței lor la dezastre și la schimbările climatice, apără drepturile femeilor, inclusiv dreptul de proprietate și securitatea proprietății funciare, inclusiv în ceea ce privește apa, pădurile, locuințele și alte bunuri;

16.

solicită să se depună eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți accesul femeilor și al fetelor la sănătate și la educație privind sănătatea sexuală, la planificare familială, la îngrijire prenatală și la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile conexe, mai ales pentru a îndeplini Obiectivul de dezvoltare al mileniului 5 (ODM 5), în mare măsură nerealizat, privind sănătatea maternă, inclusiv reducerea mortalității infantile și a copiilor, precum și evitarea nașterilor cu risc ridicat;

17.

subliniază importanța accesului, în situații de urgență, la asistență și servicii medicale, la apă și la sisteme de salubritate și igienă, precum și importanța planificării pe termen lung a politicilor de sănătate a comunității;

18.

remarcă provocarea specială pe care o reprezintă strămutarea forțată și prelungită pentru multe țări fragile și afectate de conflicte și pentru vecinii lor; subliniază faptul că protejarea persoanelor strămutate trebuie să fie garantată necondiționat, iar consolidarea rezilienței și autonomiei populațiilor afectate și a comunităților care le găzduiesc este de cea mai mare importanță, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei intitulată „Vieți demne”; reamintește importanța autonomiei pentru consolidarea demnității și a rezilienței;

19.

subliniază necesitatea de a extinde Convenția privind statutul refugiaților și Convenția de la Kampala pentru a proteja și a oferi ajutor persoanelor strămutate din toată lumea, precum și persoanelor afectate de alte forme de violență, precum traficul de persoane și violența bazată pe gen, deoarece acestea pot avea motive întemeiate să se teamă de persecuții sau că ar putea fi expuse riscului de vătămări grave;

20.

recunoaște că reziliența statului este o dimensiune importantă a rezilienței și subliniază faptul că reziliența și stabilitatea țărilor decurge direct din respectarea drepturilor omului, forța democrației, a statului de drept și a bunei guvernanțe, încrederea în instituții și responsabilitatea față de cetățenii țării, dar mai ales din implicarea individuală și colectivă a cetățenilor pentru identificarea posibilelor soluții, toate aceste obiective trebuind să fie promovate și apărate în procesul de punere în aplicare a Strategiei globale a UE; subliniază importanța dezvoltării serviciilor publice esențiale, precum educația, sănătatea, aprovizionarea cu apă și salubritatea, în vederea consolidării rezilienței;

21.

subliniază faptul că noțiunea de reziliență în acțiunea externă a UE ar trebui să includă o dimensiune geografică globală; constată că promovarea rezilienței ar trebui să fie un obiectiv al promovării drepturilor omului și dezvoltării durabile în țările partenere și nu ar trebui să se limiteze la zonele geografice care se confruntă cu crize de securitate cu un impact imediat asupra UE; subliniază că, prin promovarea rezilienței, ar trebui, în orice caz, să acorde prioritate și o atenție deosebită țărilor celor mai puțin dezvoltate, statelor fragile și țărilor care trec crize recurente și sezoniere, abordând, în același timp, cauzele care stau la baza crizelor, în special prin sprijinirea activităților de prevenire și pregătire;

22.

subliniază importanța sistemelor de alertă timpurie și a capacităților de reacție rapidă ca mecanisme de promovare a rezilienței și invită UE să își intensifice eforturile în acest domeniu, în special prin promovarea unei cooperări mai strânse între diferiții actori de la fața locului, în special în cadrul delegațiilor UE, și prin elaborarea de analize comune în contexte fragile și schimburi în regiunile predispuse la dezastre naturale, care se confruntă cu pericole similare, care ar permite o mai bună înțelegere și o reacție mai bine coordonată în cadrul politicilor UE și la nivelul instituțiilor UE și al statelor membre;

23.

solicită alocarea de resurse suficiente pentru promovarea rezilienței, care să reflecte în mod corespunzător faptul că este una dintre prioritățile strategice ale UE; ar saluta o analiză strategică înaintea următorului cadru financiar multianual a modului în care UE poate utiliza mai eficient instrumentele de finanțare externă și mecanismele inovatoare, continuând, în același timp, să respecte principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional, în scopul de a integra sistematic reziliența în cadrul strategiilor și programelor de dezvoltare și de asistență; subliniază faptul că acțiunile pot fi finanțate prin diferite instrumente care funcționează în mod complementar și subliniază faptul că resursele provenite din instrumente de cooperare pentru dezvoltare trebuie să aibă în continuare ca obiectiv principal reducerea sărăciei;

24.

subliniază că este nevoie să se consolideze și să se dezvolte educația cu privire la dezastre și la situații de criză și să se amelioreze diseminarea, colectarea și comunicarea informațiilor și cunoștințelor care vor contribui la dezvoltarea rezilienței comunităților și la promovarea schimbărilor de comportament și a unei culturi a pregătirii în fața dezastrelor;

25.

încurajează intensificarea colaborării între sectorul public și sectorul privat în materie de reziliență; reamintește, în acest context, importanța Comunicării Comisiei intitulate „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare”; solicită Comisiei să faciliteze în continuare implicarea sectorului privat prin crearea de stimulente și a unui mediu adecvat pentru ca entitățile private să se implice în consolidarea rezilienței și în reducerea riscurilor în țările partenere;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO C 468, 15.12.2016, p. 120.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0459.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.

(4) OCDE (2016), „State în situație de fragilitate 2016: să înțelegem problema violenței”, publicat de OCDE la Paris.

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

30.8.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 307/212

P8_TA(2017)0236

Introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina care completează concesiile comerciale disponibile în temeiul Acordului de asociere (COM(2016)0631 – C8-0392/2016 – 2016/0308(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 307/42)

Amendamentul 1

Propunere de regulament

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Având în vedere eforturile de reformă economică depuse de Ucraina și pentru a sprijini dezvoltarea unor relații economice mai strânse cu Uniunea Europeană , este adecvat să se sporească fluxurile comerciale aferente importului anumitor produse agricole și să acorde concesii sub forma unor măsuri comerciale autonome în cazul anumitor produse industriale în conformitate cu accelerarea eliminării taxelor vamale în cadrul comerțului dintre Uniunea Europeană și Ucraina.

(2)

În vederea consolidării eforturilor de reformă economică și politică depuse de Ucraina și pentru a sprijini și a accelera dezvoltarea unor relații economice mai strânse cu Uniunea, este adecvat și necesar să se intensifice fluxurile comerciale aferente importului anumitor produse agricole și să acorde concesii sub forma unor măsuri comerciale autonome în cazul anumitor produse industriale în conformitate cu accelerarea eliminării taxelor vamale în cadrul comerțului dintre Uniune și Ucraina.

Amendamentul 2

Propunere de regulament

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Măsurile comerciale autonome ar fi acordate sub formă de cote tarifare zero pentru produsele incluse în anexele I și II, în plus față de contingentele tarifare preferențiale prevăzute în acord , precum și sub forma eliminării parțiale sau integrale a taxelor la import pentru produsele industriale incluse în anexa III;

(3)

După publicarea de către Comisie a analizei sale privind impactul potențial al prezentului regulament, care ar trebui să ia în considerare potențialii beneficiari finali ai măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament și să se concentreze în special asupra producătorilor mici și mijlocii din Ucraina, măsurile comerciale autonome ar fi acordate pentru produsele care au fost evaluate ca fiind benefice având în vedere această analiză. Aceste măsuri comerciale autonome ar trebui să ia forma unor cote tarifare zero pentru produsele incluse în anexele I și II, în plus față de contingentele tarifare preferențiale prevăzute în Acordul de asociere , precum și sub forma eliminării parțiale sau integrale a taxelor la import pentru produsele industriale incluse în anexa III.

Amendamentul 3

Propunere de regulament

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

În scopul prevenirii oricărui risc de fraudă, dreptul de a beneficia de cote tarifare zero suplimentare ar trebui să fie condiționat de respectarea de către Ucraina a regulilor de origine a produselor relevante și a procedurilor aferente, precum și de implicarea în cooperarea administrativă strânsă cu Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în acord;

(4)

În scopul prevenirii oricărui risc de fraudă, dreptul de a beneficia de cote tarifare zero suplimentare pentru produsele prevăzute în anexele I și II și eliminarea parțială sau totală a taxelor vamale de import pentru produsele industriale prevăzute în anexa III ar trebui să fie condiționate de respectarea de către Ucraina a tuturor condițiilor relevante pentru obținerea de avantaje ce decurg din Acordul de asociere, inclusiv a regulilor de origine a produselor în cauză și a procedurilor aferente, precum și de implicarea în cooperarea administrativă strânsă cu Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în acest acord;

Amendamentul 4

Propunere de regulament

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Articolul 2 din Acordul de asociere prevede că respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept constituie elemente esențiale ale acordului respectiv . Este adecvat să se introducă posibilitatea de a suspenda temporar preferințele în cazul nerespectării principiilor fundamentale ale drepturilor omului , ale democrației și ale statului de drept de către Ucraina .

(9)

Articolele 2 și 3 din Acordul de asociere prevăd că respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept , precum și eforturile de combatere a corupției și a criminalității organizate și măsurile de promovare a dezvoltării durabile și a unui multilateralism eficient constituie elemente esențiale ale relațiilor cu Ucraina, care sunt reglementate de acest acord . Este adecvat să se introducă posibilitatea de a suspenda temporar preferințele în cazul nerespectării de către Ucraina a principiilor generale ale Acordului de asociere , astfel cum s-a procedat și în alte acorduri de asociere semnate de Uniune .

Amendamentul 5

Propunere de regulament

Considerentul 9 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9a)	Raportul anual al Comisiei privind punerea în aplicare a acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător ar trebui să includă o evaluare detaliată a punerii în aplicare temporară a măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament.

Amendamentul 6

Propunere de regulament

Articolul 2 – paragraful 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Aplicarea contingentelor tarifare introduse prin articolul 1 este condiționată de:	Aplicarea contingentelor tarifare și a taxelor vamale preferențiale la import introduse prin articolul 1 este condiționată de:

Amendamentul 7

Propunere de regulament

Articolul 2 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)

respectarea regulilor de origine pentru produse și a procedurilor aferente, astfel cum se prevede în Acordul de asociere, și, în special, în Protocolul I privind definiția conceptului de „produse originare” și a metodelor de cooperare administrativă, precum și în Protocolul II privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal; în ceea ce privește produsele fabricate sau expediate de pe un teritoriu care nu se află sub controlul efectiv al guvernului Ucrainei, prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, menționat la articolul 16 alineatul (1) litera (a) din Protocolul I al acordului de asociere, care se eliberează de către autoritățile vamale ale guvernului Ucrainei, după verificarea conturilor exportatorului la sediul acestuia și orice alte verificări pe care le consideră adecvate, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) și articolul 33 din protocolul respectiv, inclusiv atunci când evaluează dacă există motive întemeiate de a suspecta că operatorii economici care beneficiază de măsuri comerciale autonome temporare subminează lupta împotriva corupției sau desfășoară activități economice ilegale;

Amendamentul 8

Propunere de regulament

Articolul 2 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

abținerea Ucrainei de la introducerea unor noi taxe vamale sau a unor taxe cu efect echivalent și a unor noi restricții cantitative sau a unor măsuri cu efect echivalent asupra importurilor originare din Uniune sau de la creșterea nivelurilor taxelor vamale sau ale altor taxe actuale sau de la introducerea oricăror alte restricții începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(b)

abținerea Ucrainei de la introducerea unor noi taxe vamale sau a unor taxe cu efect echivalent și a unor noi restricții cantitative sau a unor măsuri cu efect echivalent asupra importurilor originare din Uniune sau de la creșterea nivelurilor actuale ale taxelor vamale sau ale altor taxe sau de la introducerea oricăror alte restricții , inclusiv a unor măsuri administrative interne discriminatorii , începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament;

Amendamentul 9

Propunere de regulament

Articolul 2 – paragraful 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)	respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept prevăzute la articolul 2 din Acordul de asociere.

(c)

respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor statului de drept , precum și eforturile continue și susținute în ceea ce privește lupta împotriva corupției și a activităților ilegale prevăzute la articolele 2 , 3 și 22 din Acordul de asociere.

Amendamentul 10

Propunere de regulament

Articolul 2 – paragraful 1 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ca)

respectarea în continuare a obligațiilor de cooperare în chestiunile legate de ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse în conformitate cu titlul IV capitolul 13 (Comerț și dezvoltare durabilă) și cu titlul V capitolul 21 (Cooperarea privind ocuparea forței de muncă, politica socială și egalitatea de șanse) din Acordul de asociere și a obiectivelor prevăzute la articolul 420 din acesta.

Amendamentul 11

Propunere de regulament

Articolul 3 – paragraful 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
În situația în care Comisia constată că există suficiente dovezi care indică nerespectarea condițiilor stabilite la articolul 2, ea poate suspenda, integral sau parțial, regimurile preferențiale prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 alineatul (2).	În situația în care Comisia constată că există suficiente dovezi care indică nerespectarea condițiilor stabilite la articolul 2 din prezentul regulament , ea poate suspenda, integral sau parțial, regimurile preferențiale prevăzute în prezentul regulament, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 alineatul (2).

Amendamentul 12

Propunere de regulament

Articolul 3 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În situația în care un stat membru solicită Comisiei să suspende unul dintre regimurile preferențiale din cauza nerespectării condițiilor stabilite la articolul 2 litera (b), Comisia furnizează un aviz motivat în termen de două luni de la depunerea cererii, în care indică dacă afirmația privind pretinsa nerespectare a acestor condiții se confirmă. Dacă Comisia concluzionează că afirmația respectivă se confirmă, inițiază procedura prevăzută la primul paragraf al prezentului articol.

Amendamentul 13

Propunere de regulament

Articolul 4 – alineatul 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Dacă un produs originar din Ucraina este importat în condiții care cauzează sau pot cauza dificultăți grave unui producător comunitar de produse similare sau aflate în concurență directă, taxele din Tariful Vamal Comun aferente unui astfel de produs pot fi reintroduse oricând de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată în baza unei propuneri a Comisiei .	1. Dacă un produs originar din Ucraina este importat în condiții care cauzează sau pot cauza dificultăți grave unui producător din Uniune de produse similare sau aflate în concurență directă, taxele din Tariful Vamal Comun aferente unui astfel de produs pot fi reintroduse oricând.

Amendamentul 14

Propunere de regulament

Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1a. Comisia monitorizează îndeaproape impactul prezentului regulament asupra producătorilor din Uniune în ceea ce privește produsele enumerate în anexele I și II, inclusiv în ceea ce privește prețurile pe piața Uniunii și ținând seama de informațiile pertinente disponibile cu privire la producătorii din Uniune, cum ar fi cota de piață, producția, stocurile, capacitățile de producție și nivelul de utilizare a capacității.

Amendamentul 15

Propunere de regulament

Articolul 4 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. La cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, aceasta ia o decizie oficială de deschidere a unei anchete, într-un termen rezonabil. În cazul în care Comisia decide deschiderea unei anchete, ea publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz care anunță această anchetă. Acest aviz conține un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație relevantă se trimite Comisiei. El precizează termenul, care nu depășește patru luni de la data publicării avizului, în care părțile interesate își pot prezenta în scris punctele de vedere.

2. La cererea unui stat membru sau la primirea unei cereri introduse de orice persoană juridică sau de orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei din Uniune, adică a tuturor producătorilor din Uniune de produse similare sau direct concurente sau a unei părți semnificative a acestora, sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care Comisia consideră că există suficiente dovezi prima facie, Comisia ia o decizie oficială de deschidere a unei anchete, într-un termen rezonabil . În sensul prezentului articol, „parte semnificativă” înseamnă producătorii din Uniune a căror producție totală constituie mai mult de 50 % din producția totală a Uniunii de produse similare sau aflate în concurență directă realizată de către acea parte a industriei din Uniune care își exprimă susținerea sau opoziția față de cerere și nu mai puțin de 25 % din totalul producției de produse similare sau aflate în concurență directă realizată de industria din Uniune. În cazul în care Comisia decide deschiderea unei anchete, ea publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz care anunță această anchetă. Acest aviz conține un rezumat al informațiilor primite și prevede că orice informație relevantă se trimite Comisiei. El precizează termenul, care nu depășește patru luni de la data publicării avizului, în care părțile interesate își pot prezenta în scris punctele de vedere.

Amendamentul 16

Propunere de regulament

Articolul 4 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6. Comisia ia o decizie în termen de trei luni, în conformitate cu procedura menționată la articolul 5. O astfel de decizie intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării sale.

6. Comisia ia o decizie în termen de trei luni, în conformitate cu procedura menționată la articolul 5. O astfel de decizie intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării sale. Taxele vamale din Tariful vamal comun se reintroduc pentru atâta timp cât este necesar pentru a contracara deteriorarea situației economice și/sau financiare a producătorilor din Uniune sau pentru atâta timp cât persistă riscul unor asemenea deteriorări. Perioada de reintroducere nu depășește trei ani, cu excepția cazului în care este prelungită în cazuri justificate în mod corespunzător. În cazul în care, din constatarea definitivă a faptelor, reiese că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru încetarea anchetei și acționează în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 alineatul (2).

Amendamentul 17

Propunere de regulament

Articolul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 5a

Evaluarea punerii în aplicare a măsurilor comerciale autonome

Raportul anual al Comisiei privind punerea în aplicare a acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător include o evaluare detaliată a punerii în aplicare temporară a măsurilor comerciale autonome prevăzute în prezentul regulament și include, în măsura în care este necesar, o evaluare a impactului social al acestor măsuri în Ucraina și în Uniune. Informațiile privind utilizarea contingentelor tarifare aferente agriculturii sunt puse la dispoziție pe site-urile web ale Comisiei.

Amendamentul 18

Propunere de regulament

Anexa I –tabel – rândul 4

Textul propus de Comisie

09.6752

2002

Tomate preparate sau conservate altfel decât în oțet sau în acid acetic

5 000

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 19

Propunere de regulament

Anexa II –tabel– rândul 2

Textul propus de Comisie

Grâu comun, alac și meslin, făină, crupe, griș și pelete

1001 99 00 , 1101 00 15 , 1101 00 90 , 1102 90 90 , 1103 11 90 , 1103 20 60

100 000 de tone/an

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 20

Propunere de regulament

Anexa II – tabel – rândul 3

Textul propus de Comisie

Porumb, altul decât cel pentru sămânță, făină, crupe, griș, pelete și boabe

1005 90 00 , 1102 20 , 1103 13 , 1103 20 40 , 1104 23

650 000 de tone/an

Amendamentul

Porumb, altul decât cel pentru sămânță, făină, crupe, griș, pelete și boabe

1005 90 00 , 1102 20 , 1103 13 , 1103 20 40 , 1104 23

650 000 050 de kilograme/an

Amendamentul 21

Propunere de regulament

Anexa III –tabel – rândul 3

Textul propus de Comisie

3102 10 10

Uree, chiar în soluție apoasă, cu un conținut de azot mai mare de 45 % din greutatea produsului anhidru în stare uscată (exclusiv produsele sub formă de pelete sau forme similare sau în ambalaje cu o greutate brută de maximum 10 kg)

3 %

Amendamentul

eliminat

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0193/2017).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 307

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 30 august 2018

	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Parlamentul European
	Joi, 1 iunie 2017
2018/C 307/31	Decizia Parlamentului European din 1 iunie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács (2016/2266(IMM))	188

	III Acte pregătitoare
	PARLAMENTUL EUROPEAN
	Marți, 16 mai 2017
2018/C 307/32	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a protocolului la Acordul-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Mongolia, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09264/2016 – C8-0455/2016 – 2015/0113(NLE))	191
2018/C 307/33	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a protocolului la Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (13824/2016 – C8-0527/2016 – 2016/0311(NLE))	192
2018/C 307/34	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind normele suplimentare referitoare la Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize, ca parte a Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 (13710/2016 – C8-0005/2017 – 2016/0322(NLE))	193
2018/C 307/35	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Comitetul consultativ internațional al bumbacului (CCIB) 15540/2016 – C8-0024/2017 – 2016/0349(NLE))	194
	Miercuri, 17 mai 2017
2018/C 307/36	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Finlandei – EGF/2016/008 FI/Nokia Network Systems (COM(2017)0157 – C8-0131/2017 – 2017/2058(BUD))	195
2018/C 307/37	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Croația (05318/2017 – C8-0033/2017 – 2017/0801(CNS))	200
2018/C 307/38	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 24 martie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, în ceea ce privește eliminarea Guyanei din tabelul de la punctul I din anexă și adăugarea Etiopiei în acest tabel (C(2017)01951 – 2017/2634(DEA))	201
	Joi, 18 mai 2017
2018/C 307/39	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la propunere de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană, Islanda, Principatul Liechtenstein și Regatul Norvegiei cu privire la un mecanism financiar al SEE pentru perioada 2014-2021, a Acordului dintre Regatul Norvegiei și Uniunea Europeană cu privire la un mecanism financiar norvegian pentru perioada 2014-2021, a Protocolului adițional la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei și a Protocolului adițional la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Islanda (06679/2016 – C8-0175/2016 – 2016/0052(NLE))	203
2018/C 307/40	P8_TA(2017)0224 Portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind asigurarea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne (COM(2015)0627 – C8-0392/2015 – 2015/0284(COD)) P8_TC1-COD(2015)0284 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne	204
	Joi, 1 iunie 2017
2018/C 307/41	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată aplicate cărților, ziarelor și periodicelor (COM(2016)0758 – C8-0529/2016 – 2016/0374(CNS))	205
2018/C 307/42	Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea de măsuri comerciale autonome temporare pentru Ucraina care completează concesiile comerciale disponibile în temeiul Acordului de asociere (COM(2016)0631 – C8-0392/2016 – 2016/0308(COD))	212
2018/C 307/43	P8_TA(2017)0237 Modelul uniform de viză ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1683/95 din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (COM(2015)0303 – C8-0164/2015 – 2015/0134(COD)) P8_TC1-COD(2015)0134 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 1 iunie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1683/95 al Consiliului de instituire a unui model uniform de viză	220
2018/C 307/44	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unui cadru multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru perioada 2018-2022 (14423/2016 – C8-0528/2016 – 2016/0204(APP))	221

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2017-2018 Ședințele dintre 15 și 18 mai 2017 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 38, 1.2.2018. TEXTE ADOPTATE Ședințele din 31 mai și 1 iunie 2017 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 59, 15.2.2018. TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Marți, 16 mai 2017
2018/C 307/01	Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 (2016/2273(INI))	2
2018/C 307/02	Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (2016/2097(INI))	11
2018/C 307/03	Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la inițiativa din domeniul utilizării eficiente a resurselor: reducerea deșeurilor alimentare, îmbunătățirea securității alimentare (2016/2223(INI))	25
2018/C 307/04	Rezoluţia Parlamentului European din 16 mai 2017 referitoare la evaluarea aspectelor externe ale rezultatelor și administrării serviciilor vamale ca instrument pentru facilitarea comerțului și combaterea comerțului ilicit (2016/2075(INI))	44
	Miercuri, 17 mai 2017
2018/C 307/05	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la raportul anual pe 2014 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2015/2283(INI))	52
2018/C 307/06	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la tehnologia financiară: influența tehnologiei asupra viitorului sectorului financiar (2016/2243(INI))	57
2018/C 307/07	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D050182 – 2017/2675(RSP))	67
2018/C 307/08	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D050183 – 2017/2674(RSP))	71
2018/C 307/09	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la situația din Ungaria (2017/2656(RSP))	75
2018/C 307/10	Rezoluţia Parlamentului European din 17 mai 2017 referitoare la Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2016/2798(RSP))	79
	Joi, 18 mai 2017
2018/C 307/11	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Zambia, în special cazul lui Hakainde Hichilema (2017/2681(RSP))	84
2018/C 307/12	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Etiopia, în special cazul Dr. Merera Gudina (2017/2682(RSP))	87
2018/C 307/13	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Sudanul de Sud (2017/2683(RSP))	92
2018/C 307/14	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă asurselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE (2016/2302(INI))	96
2018/C 307/15	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la perspectivele viitoare ale asistenței tehnice în cadrul politicii de coeziune (2016/2303(INI))	103
2018/C 307/16	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea (2015/2059(INI))	109
2018/C 307/17	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la realizarea soluției coexistenței a două state în Orientul Mijlociu (2016/2998(RSP))	113
2018/C 307/18	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la Strategia UE privind Siria (2017/2654(RSP))	117
2018/C 307/19	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la transportul rutier în Uniunea Europeană (2017/2545(RSP))	123
2018/C 307/20	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab (2017/2687(RSP))	131
2018/C 307/21	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la cum facem relocarea să funcționeze (2017/2685(RSP))	137
2018/C 307/22	Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2017 referitoare la aplicarea Orientărilor Consiliului privind persoanele LGBTI, în special în legătură cu persecuțiile împotriva bărbaților (percepuți ca) homosexuali din Cecenia, Rusia (2017/2688(RSP))	140
	Joi, 1 iunie 2017
2018/C 307/23	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la conectivitatea la internet pentru creștere, competitivitate și coeziune: societatea europeană a gigabiților și tehnologia 5G (2016/2305(INI))	144
2018/C 307/24	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 conținând recomandări către Comisie privind protecția adulților vulnerabili (2015/2085(INL))	154
2018/C 307/25	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la instituirea unui cadru multianual pentru perioada 2018-2022 pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (2017/2702(RSP))	161
2018/C 307/26	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene (2016/2271(INI))	163
2018/C 307/27	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la Declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu și a Comisiei referitoare la noul Consens european privind dezvoltarea – Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru (2017/2586(RSP))	175
2018/C 307/28	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE (2017/2594(RSP))	177
2018/C 307/29	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la combaterea antisemitismului (2017/2692(RSP))	183
2018/C 307/30	Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2017 referitoare la Conferința ONU la nivel înalt dedicată sprijinirii implementării obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 14 (Conferința ONU privind oceanele) (2017/2653(RSP))	186