—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (1), în special articolul 1 alineatul (4) („mecanismul de reciprocitate”),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2016 întitulată „Stadiul actual și posibile căi de urmat în ceea ce privește situația de nereciprocitate cu anumite țări terțe în domeniul politicii vizelor” (COM(2016)0221),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2016 întitulată „Stadiul actual și posibile căi de urmat referitor la situația de nereciprocitate cu anumite țări terțe în ceea ce privește politica în domeniul vizelor” (Acțiuni întreprinse ca urmare a comunicării din 12 aprilie) (COM(2016)0481),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016 întitulată „Stadiul actual și posibile căi de urmat în ceea ce privește situația de nereciprocitate cu anumite țări terțe în domeniul politicii vizelor” (Acțiuni întreprinse ca urmare a comunicării din 12 aprilie) (COM(2016)0816),

—

având în vedere articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 80, 265 și 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere dezbaterea pe tema „Obligații în domeniul reciprocității vizelor”, care a avut loc la 14 decembrie 2016 la Strasbourg,

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei pe tema obligațiilor ce revin Comisiei în domeniul reciprocității vizelor, în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001, (O-000142/2016 – B8-1820/2016),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât criteriul de reciprocitate a vizelor, unul dintre criteriile fundamentale ale politicii UE în materie de vize, este înțeles, în general, că ar implica ca cetățenii UE să fie supuși acelorași condiții atunci când călătoresc spre o țară terță ca și resortisanții țării terțe respective atunci când călătoresc spre UE;

B.

întrucât scopul mecanismului de reciprocitate a vizelor este de a pune în practică o astfel de reciprocitate în materie de vize; întrucât politica UE în domeniul vizelor interzice statelor membre individuale să introducă o obligație în materie de vize pentru resortisanții unei țări terțe dacă țara respectivă este inclusă în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 (țările ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză de scurtă ședere);

C.

întrucât mecanismul de reciprocitate a fost revizuit în 2013, Parlamentul intervenind în calitate de colegislator, deoarece a trebuit să fie adaptat în lumina intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene privind temeiurile juridice secundare și „să ofere un răspuns al Uniunii ca act de solidaritate, în cazul în care o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 aplică obligativitatea vizei pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru” (considerentul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1289/2013);

D.

întrucât mecanismul de reciprocitate stabilește o procedură care începe în cazul apariției unei situații de nereciprocitate, ce prevede calendare și măsuri precise care trebuie luate în vederea încheierii unei situații de nereciprocitate; întrucât logica sa inerentă prevede măsuri din ce în ce mai severe cu privire la țara terță în cauză, inclusiv, în ultimă instanță, suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții țării terțe în cauză („a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate”);

E.

întrucât „pentru a asigura implicarea corespunzătoare a Parlamentului European și a Consiliului în cea de-a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate, dată fiind natura politică deosebit de sensibilă a suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și implicațiile orizontale ale acestei chestiuni pentru statele membre, pentru țările asociate spațiului Schengen și pentru Uniune în sine, în special pentru relațiile lor externe și pentru funcționarea globală a spațiului Schengen, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [a fost] delegată Comisiei în ceea ce privește anumite elemente ale mecanismului de reciprocitate”, inclusiv suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții țării terțe în cauză;

F.

întrucât „Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării” [articolul 290 alineatul (2) litera (a) din TFUE];

G.

întrucât un act delegat „poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecțiuni” [articolul 290 alineatul (2) litera (b) din TFUE];

H.

întrucât Comisia a contestat în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene alegerea actelor delegate în a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate și întrucât Curtea de Justiție a considerat, cu toate acestea, că alegerea legislatorului a fost corectă (cauza C-88/14);

I.

întrucât, astfel, mecanismul stabilește în mod clar obligații și responsabilități pentru Parlament și Consiliu, precum și pentru Comisie, în diversele etape ale mecanismului de reciprocitate,

1.

2.

3.

—

având în vedere poziția sa din 6 februarie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează prețurile medicamentelor de uz uman și includerea acestora în sfera de cuprindere a sistemelor publice de asigurări de sănătate (1),

—

având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane,

—

având în vedere evaluarea REFIT a Comisiei cu privire la Regulamentul (CE) nr. 953/2003 al Consiliului pentru evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale (SWD(2016)0125),

—

având în vedere obligațiile prevăzute la articolul 81 din Directiva 2001/83/CE privind menținerea unei aprovizionări adecvate și continue cu medicamente,

—

având în vedere evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie (2) privind consolidarea cooperării în UE cu privire la evaluarea tehnologiilor medicale (ETM),

—

având în vedere Strategia din 29 octombrie 2014 a Rețelei ETM de cooperare în UE cu privire la evaluarea tehnologiilor medicale (3),

—

având în vedere raportul final al investigației sectorului farmaceutic realizată de Comisie (SEC(2009)0952),

—

având în vedere raportul din 2013 al Comisiei intitulat „Inegalitățile în materie de sănătate în UE – raportul final al unui consorțiu. Conducerea consorțiului: Sir Michael Marmot” (4), în care se afirmă faptul că sistemele de sănătate joacă un rol semnificativ în diminuarea riscului de sărăcie sau pot contribui la reducerea sărăciei,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind inovarea în beneficiul pacienților (5),

—

având în vedere concluziile reuniunii informale pe teme de sănătate a Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 18 aprilie 2016,

—

având în vedere cel de-al șaselea raport al Comisiei privind monitorizarea litigiilor privind brevetele din sectorul farmaceutic,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Medicamente sigure, inovatoare și accesibile: o viziune reînnoită asupra sectorului farmaceutic” (COM(2008)0666),

—

având în vedere punctele 249 și 250 din hotărârea Curții de Justiție din 14 februarie 1978 în cauza 27/76 referitoare la prețurile excesive,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din UE și din statele membre,

—

având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (6),

—

având în vedere raportul grupului de lucru la nivel înalt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind accesul la medicamente – Promovarea inovării și a accesului la tehnologiile medicale, publicat în luna septembrie 2016,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2006 privind valorile și principiile comune în cadrul sistemelor de sănătate ale UE și concluziile Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 6 aprilie 2011 și din 10 decembrie 2013 privind procesul de reflecție asupra unor sisteme de sănătate moderne, reactive și sustenabile,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente” (COM(2014)0215),

—

având în vedere raportul intitulat „În direcția unei evaluări armonizate a UE cu privire la valoarea terapeutică adăugată a medicamentelor”, publicat de către Departamentul său tematic „Politica economică și științifică” în 2015 (7),

—

având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății intitulat „Opinia Comitetului de experți ai OMS privind selecția de medicamente esențiale, 17-21 octombrie 1977 — Seria de rapoarte tehnice ale OMS, nr. 615”, raportul Secretariatului OMS din 7 decembrie 2001 intitulat „Strategia OMS privind medicamentele: proceduri revizuite pentru actualizarea listei de bază a OMS a medicamentelor esențiale” (EB109/8); raportul OMS din martie 2015 intitulat „Accesul la medicamente noi în Europa” și raportul OMS din 28 iunie 2013 intitulat „Medicamente prioritare pentru Europa și pentru întreaga lume”,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 141/2000 privind produsele medicamentoase orfane,

—

având în vedere articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 litera (a) din TFUE privind dreptul cetățenilor europeni la protecția sănătății,

—

având în vedere articolele 101 și 102 din TFUE privind reglementarea concurenței,

—

având în vedere Declarația de la Doha privind Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală și sănătatea publică (WTO/MIN(01)/DEC/2) și punerea în aplicare a punctului 6 din Declarația de la Doha din 1 septembrie 2003 (WTO/L/540),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică,

—

având în vedere acordul de achiziție comună, aprobat de Comisie la 10 aprilie 2014 (8),

—

având în vedere Conferința de la Nairobi din 1985 privind utilizarea rațională a medicamentelor,

—

având în vedere raportul privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 726/2004 aprobat de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0035/2016) și amendamentele adoptate de Parlamentul European la 10 martie 2016 (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 2015 referitoare la programul de lucru al Comisiei pe anul 2016 (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la donările voluntare și neremunerate de țesuturi și celule (11),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru petiții (A8-0040/2017),

A.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul fundamental al cetățenilor la sănătate și la tratament medical (12);

B.

întrucât sistemele publice de sănătate sunt cruciale pentru a garanta accesul universal la asistență medicală, un drept fundamental al cetățenilor europeni; întrucât sistemele de sănătate din UE se confruntă cu provocări precum îmbătrânirea populației, povara din ce în ce mai mare reprezentată de bolile cronice, costul ridicat al dezvoltării de noi tehnologii, nivelul ridicat și în creștere al cheltuielilor farmaceutice, precum și efectele crizei economice asupra cheltuielilor din domeniul sănătății; întrucât, în 2014, cheltuielile din sectorul farmaceutic din UE au reprezentat 17,1 % din totalul cheltuielilor din sectorul sănătății și 1,41 % din produsul intern brut (PIB); întrucât aceste provocări arată că este nevoie de cooperare europeană și de noi măsuri de politică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

C.

întrucât produsele farmaceutice reprezintă unul dintre pilonii sistemului medical și nu doar un simplu obiect de comerț și întrucât accesul insuficient la medicamentele esențiale și prețul ridicat al medicamentelor inovatoare reprezintă o amenințare gravă la adresa sustenabilității sistemelor naționale de sănătate;

D.

întrucât pacienții ar trebui să aibă acces la îngrijirile medicale și la opțiunile de tratament pe care le aleg și le preferă, inclusiv la terapii și medicamente complementare și alternative;

E.

întrucât asigurarea accesului pacienților la medicamente esențiale reprezintă unul dintre obiectivele de bază ale UE și ale OMS, precum și un obiectiv de dezvoltare durabilă (nr. 3) al ONU; întrucât accesul universal la medicamente depinde de disponibilitatea la timp a acestora și de accesibilitatea lor pentru toți, fără discriminare geografică;

F.

întrucât concurența este un factor important în echilibrul general al pieței produselor farmaceutice și poate să conducă la scăderea prețurilor, la reducerea cheltuielilor pentru medicamente și la îmbunătățirea accesului pacienților în timp util la medicamente cu prețuri rezonabile, cu respectarea celor mai înalte standarde calitative în cadrul procesului de cercetare și de dezvoltare;

G.

întrucât intrarea pe piață a medicamentelor generice este un mecanism important pentru creșterea concurenței, reducerea prețurilor și asigurarea sustenabilității sistemelor de sănătate; întrucât intrarea pe piață a medicamentelor generice nu ar trebui amânată, iar concurența nu ar trebui denaturată;

H.

întrucât o piață a medicamentelor sănătoasă și competitivă beneficiază de controlul vigilent prevăzut de legea privind concurența;

I.

întrucât, în multe cazuri, prețurile la medicamentele noi au crescut în ultimele decenii până la un nivel la care au devenit inaccesibile pentru mulți cetățeni europeni și la care afectează sustenabilitatea sistemelor de sănătate naționale;

J.

întrucât, în plus față de prețurile ridicate și de caracterul inaccesibil, printre barierele în calea accesului la medicamente esențiale și la alte medicamente se numără slaba conectare între nevoile clinice și cercetare, lipsa de acces la asistență medicală și la profesioniștii din domeniul medical, procedurile administrative nejustificate, termenele dintre autorizația de introducere pe piață și deciziile ulterioare de stabilire a prețurilor și de rambursare, indisponibilitatea produselor, normele privind brevetele și restricțiile bugetare;

K.

întrucât unele boli, precum hepatita C, pot fi combătute cu succes prin diagnosticarea timpurie combinată cu tratamentul cu medicamente noi și vechi, salvând milioane de oameni din întreaga UE;

L.

întrucât numărul persoanelor diagnosticate cu cancer este tot mai mare în fiecare an, iar combinația dintre incidența sporită a cancerului în rândul populației și noile medicamente pentru cancer avansate din punct de vedere tehnologic generează o situație în care costul total al tratării cancerului crește, ceea ce creează o presiune fără precedent pentru bugetele destinate sănătății și face ca tratamentul să fie inaccesibil pentru mulți pacienți bolnavi de cancer, conducând astfel la riscul ca accesibilitatea sau prețul medicamentelor să devină factorul determinant în tratamentul unui pacient care suferă de cancer;

M.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 privind medicamentele pentru terapie avansată a fost introdus pentru a promova inovarea la nivelul UE în acest sector, asigurând totodată siguranța, însă doar opt terapii noi au fost aprobate până în prezent;

N.

întrucât UE a trebuit să introducă stimulente pentru a promova cercetarea în domenii precum bolile rare și bolile pediatrice; întrucât Regulamentul privind produsele medicamentoase orfane a oferit un cadru important pentru promovarea cercetării în domeniul medicamentelor orfane, îmbunătățind considerabil tratamentul bolilor rare pentru care anterior nu existau alternative, dar întrucât, cu toate acestea, există preocupări cu privire la punerea în aplicare a acestui regulament;

O.

întrucât decalajul dintre rezistența din ce în ce mai mare la agenții antimicrobieni și dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni se extinde și întrucât bolile rezistente la medicamente ar putea cauza 10 milioane de decese în fiecare an la nivel mondial până în 2050; întrucât se estimează că în UE mor anual cel puțin 25 000 de oameni din cauza infecțiilor cauzate de bacterii rezistente, costul anual ridicându-se la 1,5 miliarde EUR, în timp ce în ultimii 40 de ani a fost dezvoltată numai o nouă clasă de antibiotice;

P.

întrucât, în ultimele decenii, s-au înregistrat progrese semnificative cu privire la tratarea bolilor care în trecut erau incurabile, ceea ce înseamnă, de exemplu, că în prezent în UE nu mai mor pacienți care suferă de HIV/SIDA; întrucât, cu toate acestea, există în continuare multe boli pentru care nu există niciun tratament optim (inclusiv cancerul, care ucide aproape 1,3 milioane de oameni în UE în fiecare an);

Q.

întrucât accesul la teste de diagnosticare și la vaccinuri accesibile și adecvate este la fel de important precum accesul la medicamente sigure, eficace și accesibile;

R.

întrucât medicamentele pentru terapii avansate au potențialul de a reconfigura tratarea unei game ample de boli, îndeosebi în domeniile bolilor în care abordările convenționale nu sunt adecvate, și întrucât numai câteva medicamente pentru terapii avansate au fost autorizate până în prezent;

S.

întrucât anumite medicamente esențiale nu sunt disponibile în mai multe state membre, ceea ce poate duce la apariția unor probleme cu privire la îngrijirea pacienților; întrucât unele cazuri de penurie de medicamente pot apărea fie din cauza strategiilor de afaceri ilegitime, cum ar fi „plățile pentru întârziere” în sectorul farmaceutic, fie din motive politice, legate de procesul de producție sau de distribuție sau din cauza comerțului paralel; întrucât articolul 81 din Directiva 2001/83/CE prevede măsuri pentru a preveni penuria farmaceutică prin intermediul așa-numitei obligații de serviciu public, care obligă producătorii și distribuitorii să asigure aprovizionarea piețelor naționale; întrucât, în multe cazuri, obligația de serviciu public nu se aplică producătorilor care aprovizionează distribuitorii, astfel cum se arată într-un studiu solicitat de Comisie;

T.

întrucât un cadru stabil și previzibil de reglementare referitor la proprietatea intelectuală, precum și punerea în aplicare în timp util și în mod adecvat a acestuia sunt esențiale pentru crearea unui mediu favorabil inovării, care să sprijine accesul pacienților la tratamente inovatoare și eficace;

U.

întrucât scopul proprietății intelectuale este de a aduce beneficii societății și de a promova inovarea și întrucât există preocupări privind abuzul/utilizarea necorespunzătoare a acestor drepturi;

V.

întrucât, începând din anul 1995, Acordul OMC privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS) prevede flexibilitate în privința brevetelor, cum ar fi acordarea de licențe obligatorii;

W.

întrucât un proiect-pilot lansat de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) în 2014, cunoscut sub denumirea de „căi adaptive”, care se aplică în primul rând tratamentelor din domeniile cu un nivel ridicat al nevoilor medicale neîndeplinite, a generat dezbateri intense cu privire la raportul dintre riscuri și beneficii al acordării de acces timpuriu pe piață pentru medicamente inovatoare pe baza unui nivel mai redus de date clinice;

X.

întrucât protecția proprietății intelectuale este esențială în domeniul accesului la medicamente și întrucât este necesar să se identifice mecanisme care să contribuie la combaterea fenomenului medicamentelor contrafăcute,

Y.

întrucât, cu câțiva ani în urmă, în cadrul unui dialog european la nivel înalt care a reunit principalii factori de decizie și principalele părți interesate din domeniul sănătății de la nivel mondial (reuniunea „G10” în perioada 2001-2002, urmată de Forumul farmaceutic în perioada 2005-2008) s-a decis să se dezvolte o viziune strategică comună și să ia măsuri concrete pentru a contribui la competitivitatea sectorului farmaceutic;

Z.

întrucât doar 3 % din bugetele pentru sănătate sunt destinate măsurilor de profilaxie și de promovare a sănătății publice;

AA.

întrucât stabilirea prețurilor și a condițiilor de rambursare a medicamentelor sunt de competența statelor membre și sunt reglementate la nivel național; întrucât cadrul legislativ al UE reglementează proprietatea intelectuală, trialurile clinice, autorizațiile de introducere pe piață, transparența în stabilirea prețurilor, farmacovigilența și concurența; întrucât creșterea cheltuielilor în sectorul farmaceutic, precum și asimetria constatată în ceea ce privește capacitățile de negociere și de informare privind prețurile între societățile farmaceutice și statele membre arată că este nevoie de continuarea cooperării europene și de noi măsuri politice, atât la nivel european, cât și la nivel național; întrucât prețurile medicamentelor sunt de obicei negociate prin intermediul unor negocieri bilaterale și confidențiale între industria farmaceutică și statele membre;

AB.

întrucât majoritatea statelor membre au propriile agenții de evaluare a tehnologiilor medicale, fiecare cu propriile criterii;

AC.

întrucât, în conformitate cu articolul 168 din TFUE, Parlamentul și Consiliul pot, pentru a îndeplini obiectivele comune de siguranță, să adopte măsuri de stabilire a unor standarde ridicate de calitate și de securitate a medicamentelor și întrucât, în conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din TFUE, premisa propunerilor legislative din sectorul medical trebuie să fie asigurarea unui nivel de protecție ridicat,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

104.

105.

106.

107.

108.

109.

110.

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa Creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (1) (regulamentul),

—

având în vedere articolele 167 și 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 iunie 2016 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM(2012)0537),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2015 privind interacțiunile culturale și creative pentru stimularea inovării, a sustenabilității economice și a incluziunii sociale,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 referitoare la filmul european în era digitală (5),

—

având în vedere studiul „Capitalele europene ale culturi: strategii de succes și efectele pe termen lung”, realizat de Departamentul tematic B: politici structurale și de coeziune în 2013, la solicitarea Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative (8),

—

având în vedere Planul de lucru al UE în domeniul culturii pentru perioada 2015-2018,

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlament, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare, în special punctele 20 și 24 privind evaluarea ex-post a legislației în vigoare;

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0030/2017),

A.

întrucât programul „Europa Creativă” are obiectivele de a proteja și promova diversitatea culturală și lingvistică europeană, precum și de a promova patrimoniul cultural al Europei, pe de o parte, și de a consolida competitivitatea sectoarelor culturale și creative europene, pe de altă parte;

B.

întrucât cultura este un factor cheie în promovarea integrării europene;

C.

întrucât finanțarea programului „Europa Creativă”, în special cea a subprogramului „Cultura”, este departe de a fi suficientă, acesta întâmpinând dificultăți în a se ridica la înălțimea așteptărilor;

D.

întrucât, în conformitate cu articolele 3 și 4 din Regulament, promovarea diversității culturale și lingvistice și a patrimoniului cultural european – mai concret, a circulației transnaționale a lucrărilor culturale și creative – reprezintă obiective fundamentale ale programului;

E.

întrucât, în conformitate cu articolul 12 din Regulament, promovarea circulației transnaționale și a mobilității și susținerea în special a circulației literaturii europene, în vederea unei accesibilități cât mai vaste, reprezintă una dintre prioritățile subprogramului Cultura;

F.

întrucât structura de program unic prezintă o serie de avantaje, permițând atingerea unei mase critice și îmbunătățirea vizibilității unor domenii încă subestimate, care se confruntă cu aceleași provocări legate de fragmentare, globalizare, lipsa de date și dificultăți de a obține credite;

G.

întrucât alcătuirea programului din două subprograme, păstrând particularitățile și identitatea amândurora, precum și adăugarea unei componente transsectoriale reprezintă un atu în a garanta o mai bună înțelegere a cooperării și progreselor din domeniul cultural, asigurând legătura cu țările terțe;

H.

întrucât componenta transsectorială și-a dezvoltat doar parțial obiectivul strategic de a promova cooperarea culturală transnațională și transsectorială;

I.

întrucât „Europa Creativă” permite cooperarea și acțiunile comune cu țările care nu participă la program, precum și cu organizațiile internaționale active în sectoarele culturale și creative, precum UNESCO, Consiliul Europei, dar și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pe baza unor contribuții comune pentru realizarea obiectivelor programului;

J.

întrucât sistemul de indicatori de performanță prevăzut la articolul 18 din Regulament, care include indicatori pentru obiectivele generale ale programului, corespunzând programelor MEDIA și Cultura, precum și indicatori specifici pentru Mecanismul de garantare, nu a fost încă creat și nu a devenit operațional;

K.

întrucât sistemul actual de evaluare s-a dovedit a fi inadecvat naturii și caracteristicilor programului și, prin urmare, ar trebui îmbunătățit;

L.

întrucât acțiunile specifice, cum ar fi inițiativa Capitalelor Europene ale Culturii și rețeaua sa, premiile europene și Marca patrimoniului european, au relevat potențialul de dezvoltare economică sustenabilă și turism cultural la nivel local și, prin urmare, ar trebui consolidate și promovate mai proactiv;

M.

întrucât cererea specială de oferte privind proiectele pentru refugiații care se alătură societății europene a fost lansată în 2016 în cadrul componentei transsectoriale, pentru a sprijini și promova creativitatea și dialogul intercultural;

N.

întrucât domeniul de acțiune al proiectelor de cooperare din cadrul subprogramului „Cultura” necesită aproximativ 70 % din bugetul programului, întrucât acesta se bucură de o mare apreciere în rândul actorilor culturali, tinde către o abordare comună transfrontalieră și face posibilă o formulare deschisă a proiectelor neprevăzute, foarte inovative și creative, care sunt în mod special bine venite;

O.

întrucât, deși regulamentul prevede încheierea unor acorduri bilaterale cu țări terțe în vederea participării lor la program sau la părți ale acestuia, numai câteva țări au finalizat această procedură până în momentul de față;

P.

întrucât, datorită acțiunilor întreprinse de Parlamentul European, cultura, industriile culturale și creative și sectorul audiovizual au fost incluse, deși în mod necorespunzător, în programele multianuale Erasmus+, Orizont 2020 și COSME, în fondurile structurale și printre prioritățile strategice ale Fondului european pentru investiții strategice;

Q.

întrucât există o puternică sinergie între învățarea informală și sectorul creativ și media, multe organizații din domeniile artelor, mass-mediei și culturii oferind oportunități de educație informală;

R.

întrucât proporția de candidați care reușesc este de 15 % pentru subprogramul „Cultura”, de 44 % și chiar mai mică (32 %) pentru subprogramul MEDIA, dacă se exclud sistemele automate;

S.

întrucât subprogramul MEDIA a înregistrat până în prezent 13 000 de candidaturi în total și a finanțat peste 5 500 de proiecte;

T.

întrucât sistemul de puncte automat din cadrul subprogramului MEDIA, menit să asigure condiții de concurență echitabile între statele membre, conduce la distorsiuni ale pieței și penalizează în mare măsură țările cu capacitate ridicată de producție audiovizuală;

U.

întrucât tipul de subvenții pentru proiecte de cooperare în cadrul subprogramului „Europa Creativă” nu se potrivește necesităților rețelelor, care se bazează pe structura și activitățile operaționale, ca în programul precedent „Cultura” 2007-2013;

V.

întrucât gestionarea administrativă (procesele de depunere a candidaturilor, evaluare și prezentare de rapoarte) a fost criticată de părțile interesate ca fiind în continuare greoaie; subliniază, prin urmare, necesitatea simplificării procedurii de candidatură, pentru a facilita accesul la program și pentru a încuraja participarea în rândul potențialilor beneficiari;

W.

întrucât birourile „Europa Creativă” reprezintă intermediari fundamentali între Comisie, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (AEEAC) și candidați și întrucât acestea ar trebui să fie mai bine informate cu privire la procesele decizionale în curs și ar trebui implicate mai mult în informarea cu privire la proiecte și în promovarea rezultatelor acestora;

X.

întrucât operatorii deplâng obligațiile administrative extrem de complexe din procesul de depunere a candidaturilor, care prevede numeroase orientări și documente ce conțin uneori informații contradictorii;

Y.

întrucât s-a semnalat că înregistrarea întreprinderilor în Serviciul de autentificare al Comisiei Europene (ECAS) este problematică; întrucât formularul electronic este totuși, în general, bine primit;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

—

având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care prevăd că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii”, că „instituțiile acordă cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii” și că instituțiile „mențin un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă”,

—

având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—

având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE (2),

—

având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la desfășurarea, rezultatele și evaluarea globală a programului „Europa pentru cetățeni” 2007-2013 (COM(2015)0652),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0017/2017),

A.

întrucât programul „Europa pentru cetățeni” este un program unic, cu o puternică încărcătură simbolică, constituind o experiență de receptare a dezbaterii societății civile, deoarece stimulează gândirea critică asupra proiectului european, a istoriei sale și a istoriei mișcărilor și ideilor care l-au constituit și contribuie la o mai bună înțelegere a procesului decizional european, prin îmbunătățirea condițiilor participării civice și democratice la nivelul Uniunii;

B.

întrucât programul „Europa pentru cetățeni” urmărește consolidarea sentimentului de cetățenie și apartenență europeană, creșterea solidarității, a toleranței și a respectului reciproc, promovarea unei mai bune înțelegeri a UE, a originii, dezvoltării, valorilor, instituțiilor și competențelor sale, precum și stimularea unui dialog activ între cetățenii UE; întrucât activitățile din cadrul programului pot fi considerate ca făcând parte din învățarea informală pe tot parcursul vieții în domeniul cetățeniei;

C.

întrucât campania „un euro per cetățean” pentru programul „Europa pentru cetățeni” urmărește să transmită un puternic mesaj simbolic cu privire la ascultarea vocii cetățenilor în Europa;

D.

întrucât actuala expansiune a „euroscepticismului” – reflectată de forțele antieuropene care pun în discuție existența însăși a proiectului european și care a culminat recent cu votul pentru Brexit – relevă importanța acestor programe și acutizează necesitatea de a stimula dezvoltarea unui sentiment comun al identității europene, de a reflecta asupra cauzelor pierderii credibilității Uniunii Europene, de a încuraja participarea civică și de a lansa o dezbatere aprofundată cu privire la valorile europene, care ar trebui să implice întreaga societate civilă și instituțiile însele – alături de o campanie privind funcționarea instituțiilor UE – evidențiind totodată oportunitățile oferite de apartenența la UE;

E.

întrucât înainte de aderarea unei țări la Uniunea Europeană este necesară o pregătire temeinică și cuprinzătoare cu privire la chestiunile legate de memoria istorică, acceptarea trecutului și asigurarea unei participării active a cetățenilor la viața civică a țării respective;

F.

întrucât, în conformitate cu articolul 11 din TUE, instituțiile UE au obligația de a acorda cetățenilor și asociațiilor reprezentative posibilitatea de a realiza schimburi publice de opinii în toate domeniile de acțiune ale Uniunii; întrucât această dispoziție implică, de asemenea, obligația instituțiilor UE de a se angaja într-un dialog deschis, transparent și constant cu societatea civilă, precum și obligația Comisiei de a efectua consultări ample cu toți actorii implicați;

G.

întrucât articolul 20 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește statutul fundamental al cetățeniei Uniunii și descrie în detaliu drepturile aferente și întrucât o mai bună înțelegere a UE și a valorilor sale constituie o precondiție importantă pentru ca cetățenii să aibă puterea reală de a-și exercita drepturile;

H.

întrucât cetățenia activă, educația pentru cetățenie și dialogul intercultural sunt esențiale pentru construirea unor societăți deschise, favorabile incluziunii și rezistente;

I.

întrucât actualul program se bazează pe articolul 352 din TFUE, care îi conferă Parlamentului doar dreptul să își exprime poziția în cadrul procedurii de aprobare și care a fost contestat vehement de Parlament în momentul în care propunerea a fost înaintată de Comisie, fiind în clară contradicție cu natura democratică a programului;

J.

întrucât evaluarea ex-post efectuată de Comisie a confirmat pertinența obiectivelor programului și faptul că, fiind diferit de alte programe în ceea ce privește domeniul său de aplicare, obiectivele, activitățile și grupurile-țintă, a permis lansarea unor inițiative care nu ar fi putut fi finanțate în altă parte;

K.

întrucât, ca urmare a reducerilor bugetare cauzate de negocierile privind cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, pachetul financiar pentru programul „Europa pentru cetățeni” a fost redus cu aproximativ 29,5 milioane EUR; întrucât pachetul financiar limitat, de 185,47 milioane EUR, al programului reprezintă doar 0,0171 % din CFM;

L.

întrucât s-a remarcat că statele membre tind să nu mai participe la cofinanțarea acestor proiecte și că autoritățile locale se găsesc în dificultate atunci când este vorba de proiecte europene cu rate ridicate de cofinanțare;

M.

întrucât, ca o consecință a reducerii pachetului financiar, numărul de proiecte care au putut fi finanțate în 2014 a scăzut cu aproape 25 % în comparație cu programul precedent;

N.

întrucât învățarea non-formală și informală, precum și voluntariatul, sportul, artele și cultura oferă multe oportunități în ceea ce privește educația pentru cetățenie și cetățenia activă;

O.

întrucât sunt necesare noi sinergii cu alte programe și o mai bună comunicare cu alte direcții generale pentru a elimina suprapunerile și a crește impactul programului;

P.

întrucât înfrățirea internațională între orașe și municipalități (Înfrățirea orașelor – Rețelele de orașe) s-a dovedit a avea o reală valoare, îmbunătățind înțelegerea reciprocă între localități și promovând relațiile de prietenie și cooperare;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 191 și 207,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 21 alineatul (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—

având în vedere propunerea UE de text pentru un capitol privind comerțul și dezvoltarea durabilă în cadrul Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), în special articolele 10-16,

—

având în vedere documentul final al Summitului Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă din 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, în special punctele 9 și 33, precum și obiectivul 15,

—

având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), în special articolul XX literele (a) și (g),

—

având în vedere Planul de acțiune al UE din 2016 în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră (COM(2016)0087) (denumit în continuare „Planul de acțiune”),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind Planul de acțiune al UE și traficul cu specii sălbatice,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (1) și Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (2),

—

având în vedere Rezoluția 69/314 a Adunării Generale a ONU privind combaterea traficului ilicit cu specii sălbatice de faună și floră și Rezoluția 1/3 a Adunării ONU pentru mediu privind comerțul ilegal cu specii sălbatice,

—

având în vedere rezultatele CoP17 a CITES de la Johannesburg,

—

având în vedere rezultatele Conferinței de la Londra, din februarie 2014, privind comerțul ilegal cu specii sălbatice și evaluarea progreselor desfășurată la Kasane în martie 2015,

—

având în vedere rezultatul Congresului mondial pentru conservare al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) organizat în 2016 în Hawaii,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,

—

având în vedere programul global privind speciile sălbatice (GWP) din cadrul Fondului global de mediu (GEF) al Băncii Mondiale,

—

având în vedere Raportul privind infracțiunile legate de speciile sălbatice la nivel mondial pentru 2016 al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC),

—

având în vedere declarația din iunie 2014 a Consiliului de cooperare vamală din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor (OMV) privind comerțul ilegal cu specii sălbatice,

—

având în vedere declarația făcută la Palatul Buckingham (Londra) de grupul operativ pentru transporturi al organizației „United for Wildlife” (denumită în continuare „Declarația de la Palatul Buckingham”),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0012/2017),

A.

întrucât lumea se confruntă cu o intensificare fără precedent a traficului cu specii sălbatice, iar în același timp se produc crize biologice din cauza recoltării și capturării, precum și a comercializării continue, în mod ilegal și nesustenabil, a speciilor de floră și faună la nivel mondial;

B.

întrucât utilizarea necontrolată și excesivă a speciilor de animale și plante sălbatice reprezintă a doua cea mai gravă amenințare la adresa supraviețuirii lor în sălbăticie, urmând imediat după distrugerea habitatelor acestora;

C.

întrucât, conform estimărilor, comerțul ilegal cu speciile de floră și faună sălbatice este al patrulea cel mai profitabil domeniu de activitate infracțională, cu o cifră de afaceri estimată la 20 de miliarde de euro;

D.

întrucât cele mai recente tendințe indică o implicare din ce în ce mai mare a rețelelor criminale și organizate la scară largă care utilizează metode tot mai sofisticate;

E.

întrucât traficul cu specii sălbatice contribuie la alimentarea conflictelor și rețelele teroriste sunt suspectate că obțin surse de finanțare, printre altele, prin comerțul ilegal cu specii sălbatice, care generează profituri semnificative;

F.

întrucât problemele conexe ale corupției și structurilor slabe de guvernanță exacerbează vulnerabilitățile existente ale cadrelor privind comerțul cu specii sălbatice;

G.

întrucât Uniunea Europeană este în prezent o piață de destinație pentru respectivele specii, un nod de tranzit către alte regiuni și, de asemenea, o zonă din care provin anumite specii care fac obiectul comerțului ilegal;

H.

întrucât asigurarea implicării și a beneficiilor comunităților rurale din țările de origine în conservarea speciilor sălbatice este esențială pentru combaterea cauzelor fundamentale ale traficului ilegal cu specii sălbatice;

I.

întrucât criminalitatea informatică privind speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă la adresa speciilor sălbatice aflate pe cale de dispariție, inclusiv elefanții, rinocerii, pangolinii, reptilele, amfibienii, păsările și girafele;

J.

întrucât politica comercială corelată cu cooperarea pentru dezvoltare poate reprezenta un motor puternic pentru creșterea economică în țările în curs de dezvoltare;

K.

întrucât creșterea comerțului ilegal cu numeroase specii de floră și faună are drept rezultat pierderea biodiversității și distrugerea ecosistemelor, din ce în ce mai multe devenind vulnerabile sau chiar dispărând;

L.

întrucât comerțul sustenabil cu specii sălbatice poate fi foarte important pentru anumite comunități marginalizate, care se bazează pe cadre juridice pentru a conserva resursele locale și pentru a contribui la reducerea sărăciei,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

—

având în vedere articolele 39, 42 și 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), referitoare la funcționarea politicii agricole comune și a politicii comune în domeniul pescuitului,

—

având în vedere articolul 114 din TFUE, referitor la instituirea și funcționarea pieței interne,

—

având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere articolul 168 alineatul (4) litera (b) din TFUE, referitor la măsurile în domeniile veterinar și fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protecția sănătății publice,

—

având în vedere articolul 13 din TFUE, care prevede că, la elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieței interne cercetării și dezvoltării tehnologice și al spațiului, Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere de lege și normele administrative, precum și obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (2),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (3),

—

având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (4),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/262 al Comisiei din 17 februarie 2015 de stabilire, în temeiul Directivelor 90/427/CEE și 2009/156/CE ale Consiliului, a unor norme privind metodele de identificare a ecvideelor (Regulamentul privind pașapoartele ecvideelor) (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (7),

—

având în vedere hotărârea din 23 aprilie 2015 în cauza C-424/13 Zuchtvieh-Export GmbH contra Stadt Kempten, a Curții de Justiție a Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1337/2013 al Comisiei din 13 decembrie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 (8) în ceea ce privește indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carne,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

—

având în vedere concluziile la studiul EDUCAWEL al Comisiei (9),

—

având în vedere principiile subsidiarității și proporționalității,

—

având în vedere Convenția europeană pentru protecția animalelor domestice,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0014/2017),

A.

întrucât sectorul ecvideelor din UE valorează peste 100 de miliarde de EUR anual (10), cu o cotă suplimentară de 27,3 miliarde EUR în sectorul pariurilor doar în 2013, cu impozite aferente de 1,1 miliarde EUR percepute de guvernele statelor membre (11);

B.

întrucât sectorul sporturilor ecvestre creează doar el circa 900 000 de locuri de muncă, cinci-șapte ecvidee generează un loc de muncă cu normă întreagă, iar aceste locuri de muncă, care nu pot fi relocalizate, se află în zonele rurale, care în prezent sunt vulnerabile din punct de vedere economic;

C.

întrucât sectorul ecvideelor răspunde obiectivelor politicii europene de dezvoltare rurală, care se bazează pe viabilitatea agriculturii, pe gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și pe promovarea incluziunii sociale în comunitățile rurale; întrucât ecvideele continuă să fie des folosite în agricultură, descoperindu-se noi utilizări, cum ar fi producția de lapte de măgăriță, precum și noi oportunități și beneficii pentru dezvoltarea în continuare a acestor produse pentru producători și consumatori;

D.

întrucât sectorul ecvideelor participă activ la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, vizând realizarea unei creșteri sustenabile bazate, pe de o parte, pe o economie mai ecologică și, pe de altă parte, pe o creștere favorabilă incluziunii; întrucât sectorul ecvideelor este important datorită contribuției sale vitale la dezvoltarea economică, socială și în materie de mediu în zonele rurale;

E.

întrucât Uniunea Europeană este cea mai mare piață pentru sectorul sporturilor ecvestre la nivel global (12);

F.

întrucât populația estimată de ecvidee din UE, în număr de circa 7 milioane, îndeplinește roluri foarte variate, în contextul unei relații milenare cu omenirea, de la animale pentru competiții și curse și animale de companie la animale folosite în muncă (în transport, turism, terapii de reabilitare, comportamentale și educaționale, sport, educație, silvicultură și agricultură, sursă de lapte și carne și subiecți de cercetare) și animale trăind în sălbăticie sau semi-sălbăticie; întrucât aceste ecvidee participă la menținerea biodiversității și a sustenabilității rurale și pot îndeplini mai multe dintre aceste roluri în timpul vieții;

G.

întrucât deținerea și îngrijirea responsabilă a ecvideelor începe prin acordarea atenției cuvenite sănătății animalelor și condițiilor legate de bunăstarea lor; întrucât chestiunile în materie de bunăstare a animalelor ar trebui, prin urmare, să fie de prim interes pentru toate activitățile ecvideelor; întrucât mediul de reglementare din cadrul UE este diferit de la un stat membru la altul, iar legislația existentă este pusă în aplicare în mod diferit în cadrul UE, lucru care conduce la denaturarea concurenței și la degradarea bunăstării animalelor;

H.

întrucât ecvideele sunt animalele cel mai des transportate în Europa în raport cu populația lor (13) și întrucât durata transportului animalelor reprezintă un motiv serios de îngrijorare pentru cetățenii UE, care solicită reducerea acesteia, dat fiind că ecvideele sunt uneori transportate în și din UE în vehiculele improprii transportului de ecvidee pe distanțe lungi pe căi rutiere, maritime și aeriene înainte de a ajunge la destinația finală;

I.

întrucât datele privind transportarea ecvideelor în scopuri comerciale sunt înregistrate de Sistemul de control al comerțului și de expertiză (TRACES), date ce sunt însă publicate doar anual și cu un decalaj de doi ani;

J.

întrucât datele deja disponibile ar putea permite autorităților competente și altor organizații să monitorizeze mai bine efectele asupra sănătății animalelor și să investigheze alte amenințări la adresa sănătății;

K.

întrucât nu există suficiente date pentru a cuantifica direct câte ecvidee sunt utilizate ca animale de lucru în ferme mici și de semi-subzistență, dintre care un număr semnificativ se găsesc în noile state membre, și în turism;

L.

întrucât, în mai 2016, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) a adoptat orientări privind ecvideele folosite în agricultură (14) în ceea ce privește respectarea celor cinci libertăți fundamentale ale animalelor, și anume dreptul de a nu suferi de foame, de sete sau de malnutriție și de a nu avea parte de frică, de suferință, de disconfort fizic și termic sau de durere, precum și dreptul de a-și manifesta (în majoritatea cazurilor) un comportament firesc;

M.

întrucât ecvideele reprezintă o sursă valoroasă de locuri de muncă și de venituri pentru localități și zonele rurale pentru activități agricole, ecvestre și turistice care nu pot fi relocate, însă bunăstarea unor ecvidee este uneori periclitată, iar turiștii sunt arareori suficient de bine informați pentru a identifica și corecta problemele în materie de bunăstare a animalelor (15);

N.

întrucât etichetele de bunăstare animală introduse de operatorii din acest sector ajută la asigurarea bunei funcționări a acestor activități și la furnizarea informațiilor necesare publicului;

O.

întrucât reproducerea necontrolată, nejudicioasă și iresponsabilă a ecvideelor poate conduce la exemplare fără valoare economică, care ar fi extrem de prost îngrijite, mai ales pe timp de criză economică; întrucât Parlamentul și Consiliul au adoptat recent un act legislativ care armonizează normele referitoare la condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, printre care ecvideele, având drept obiectiv consolidarea competitivității și îmbunătățirea organizării sectorului european al ameliorării animalelor și o mai bună calitate a informațiilor disponibile privind reproducția și identificarea animalelor de reproducție de rasă pură, în special în ceea ce privește ecvideele;

P.

întrucât abandonarea ecvideelor a crescut începând cu 2008 în statele membre din vestul UE, mai ales acolo unde ecvideele au devenit un lux, constituind o povară financiară semnificativă, mai degrabă decât o sursă de venit; întrucât nu a existat o reacție adecvată și satisfăcătoare la această problemă din partea Comisiei și a statelor membre;

Q.

întrucât acest tip de comportament se întâlnește în general în cazul proprietarilor privați și nu este reprezentativ pentru majoritatea sectorului profesional al cabalinelor în Europa;

R.

întrucât ecvideele sunt animale sociale cu abilități cognitive și legături afective puternice și întrucât acestea sunt folosite în programe educative și de formare, precum și în scopuri terapeutice și în programe de reabilitare, inclusiv pentru cazurile de tulburări din familia autismului, paralizie cerebrală, accidente vasculare cerebrale, probleme și dificultăți de învățare, inclusiv a limbilor, reabilitare a infractorilor, psihoterapie, sindrom de stres post-traumatic și programe anti-dependență;

S.

întrucât proprietarii sunt confruntați cu decizii dificile atunci când nu mai sunt în măsură să își îngrijească în mod adecvat ecvideele, în parte din cauza nivelului ridicat al costurilor veterinare, și întrucât în unele state membre eutanasia este prea des prima opțiune, precum și o practică costisitoare, pentru proprietarii care nu mai sunt în măsură să suporte costul îngrijirii veterinare și costul legat de asigurarea necesităților ecvideei în materie de bunăstare a animalelor; întrucât în alte state membre, ecvideele pot fi eutanasiate numai în cazul în care există o necesitată imediată clară de ordin veterinar, indiferent de bunăstarea pe termen lung a animalului în cauză;

T.

întrucât ecvideele nu sunt considerate animale de la care se obțin alimente în multe țări din afara Uniunii și întrucât se importă regulat carne de ecvidee din aceste țări în vederea vânzării și introducerii pe piața UE; întrucât această situație creează probleme în materie de bunăstare a animalelor și denaturări ale concurenței, deoarece, pentru moment, UE nu permite cărnii cailor europeni care nu au fost destinați inițial producției de carne și sacrificării să intre în lanțul alimentar uman, în timp ce se permite o mai mare flexibilitate pentru carnea importată din țări terțe,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

—

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (1),

—

având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing adoptate în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate în sesiunile speciale Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010) ale Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituției semenilor,

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (2),

—

având în vedere poziția sa din 20 octombrie 2010 privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (Directiva privind concediul de maternitate) (3),

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (4),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (5),

—

având în vedere Directiva 2013/62/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, ca urmare a modificării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (6),

—

având în vedere directivele europene adoptate începând cu 1975 privind diferitele aspecte ale egalității de tratament între bărbați și femei (Directiva 2010/41/UE (7), Directiva 2010/18/UE (8), Directiva 2006/54/CE, Directiva 2004/113/CE, Directiva 92/85/CEE (9), Directiva 86/613/CEE (10) și Directiva 79/7/CEE (11)),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 14 martie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și articolul 3 din aceasta, care definește „genul” ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care societatea respectivă le consideră adecvate pentru femei și bărbați”,

—

având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2016 de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0111),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen (00337/2016),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală a femeilor (09543/2014);

—

având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în procesul decizional (14327/2015),

—

având în vedere declarația trioului de președinții din 7 decembrie 2015, semnată de Țările de Jos, Slovacia și Malta,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 martie 2015 intitulat „Raportul din 2014 privind egalitatea între femei și bărbați” (SWD(2015)0049),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 4 martie 2016 intitulat „Raportul din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați” (SWD(2016)0054),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (12), cea din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (13), cea din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011 (14) și cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013 (15),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013, intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (COM(2013)0833) și Rezoluția sa din 6 februarie 2014 (16) referitoare la eliminarea mutilării genitale a femeilor,

—

având în vedere rezultatele sondajului privind persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (UE LGBT), desfășurat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (ADF) și publicat în mai 2013,

—

având în vedere raportul ADF intitulat „Violența împotriva femeilor – sondaj la nivelul UE – principalele rezultate”, publicat în martie 2014;

—

având în vedere raportul ADF intitulat „Situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale”, publicat în mai 2015,

—

având în vedere raportul Rețelei europene a organismelor de promovare a egalității (EQUINET), intitulat „Persistența discriminării, a hărțuirii și a inegalităților pentru femei. Contribuția organismelor de promovare a egalității la noua Strategie pentru egalitatea de gen a Comisiei Europene”, publicat în 2015,

—

având în vedere rapoartele Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă (Eurofound) intitulate: „Diferențele de gen în încadrarea în muncă – provocări și soluții” (2016), „Partenerii sociali și egalitatea de gen în Europa” (2014), „Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK” (2014 și 2015), precum și cel de al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă (EWCS) (2016),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la noua Strategie a UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (17) și Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la autonomizarea fetelor prin educație în UE (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE (22),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie – o perspectivă e gen (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă”) (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (26),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la implementarea dintr-o perspectivă de gen a Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (27),

—

având în vedere raportul intermediar al Comisiei din 3 iunie 2013 privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea unor servicii de îngrijire a copiilor pentru copiii mici din Europa pentru o creștere durabilă și incluzivă” (28),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (29),

—

având în vedere Indicele egalității de gen pe 2015, elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și „Beijing+ 20: Cel de al 4-lea raportul de analiză a implementării Platformei de acțiune de la Beijing în statele membre ale UE”, precum și alte rapoarte ale EIGE,

—

având în vedere studiul realizat de rețeaua europeană de experți juridici în domeniul egalității de gen și al nediscriminării, intitulat „O analiză comparativă a legislației privind egalitatea de gen în Europa 2015” din ianuarie 2016,

—

având în vedere concluziile referitoare la „rolul bărbaților și al băieților în realizarea egalității de gen” convenite în cadrul celei de a 48-a sesiuni a Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru statutul femeii din martie 2004 (30),

—

având în vedere documentul intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptat la summitul ONU dedicat dezvoltării durabile din 25 septembrie 2015, precum și obiectivele și țintele incluse în respectivul document referitoare la egalitatea de gen, la drepturile femeilor și la capacitarea femeilor,

—

având în vedere raportul statistic al Comisiei din aprilie 2014, intitulat „Părinții singuri și ocuparea forței de muncă în Europa” (31),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0046/2017),

A.

întrucât Indicele egalității de gen pe 2015 elaborat de EIGE arată doar îmbunătățiri minore: UE este doar la jumătatea drumului în realizarea egalității de gen, scorul general evoluând din 2005 de la 51,3 la 52,9 puncte dintr-un total de 100; întrucât sunt necesare progrese mai rapide dacă UE dorește să realizeze obiectivele Strategiei Europa 2020;

B.

întrucât, în ultimii ani, în unele state membre ale UE a avut loc o creștere substanțială a mișcărilor civice și politice în detrimentul drepturilor egale ale femeilor și bărbaților și care chiar pune în discuție necesitatea globală a politicilor privind egalitatea de gen; întrucât aceste mișcări împotriva egalității de gen urmăresc consolidarea rolurilor de gen tradiționale și punerea sub semnul întrebării a realizărilor curente și viitoare în domeniul egalității de gen, al drepturilor femeilor și al drepturilor persoanelor LGBTI;

C.

întrucât egalitatea între femei și bărbați este un drept fundamental consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale; întrucât obiectivul Uniunii Europene în acest domeniu constă, de asemenea, în garantarea egalității de șanse și de tratament între bărbați și femei, precum și în combaterea oricărei forme de discriminare pe criterii de gen;

D.

întrucât, în 2015, rata de ocupare a femeilor a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie - 64,5 %, dar a rămas cu mult sub cea a bărbaților, care se situa la 75,6 %; întrucât pentru femei, probabilitatea de a se angaja și de a rămâne în locuri de muncă cu timp parțial (adeseori în mod involuntar) este de patru ori mai mare decât pentru bărbați; întrucât mulți tineri rămân săraci, deși lucrează, mai ales în Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru Portugalia și Slovacia;

E.

întrucât rata șomajului în rândul femeilor este subestimată, având în vedere că multe femei nu sunt înregistrate ca șomere, în special cele care locuiesc în zone rurale sau izolate, cele care ajută la afacerile familiale și multe dintre cele care se dedică exclusiv muncii în gospodărie și îngrijirii copiilor; întrucât și această situație conduce la o disparitate în ceea ce privește accesul la servicii publice (prestații, pensii, concediu de maternitate, concediu medical, acces la securitate socială etc.);

F.

întrucât raportul Eurofound referitor la diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă estimează că diferențele de gen în ocuparea forței de muncă generează pentru UE costuri de aproximativ 370 de miliarde de euro pe an sau 2,8 % din PIB-ul UE (32);

G.

întrucât, în țările afectate de criza economică și reducerile bugetare, femeile au fost afectate în mod disproporționat, în special femeile tinere și femeile în vârstă, mamele singure și femeile afectate de discriminări multiple și întrucât acest fapt a condus la sărăcie și la marginalizarea lor socială prin excluderea lor din ce în ce mai mare de pe piața muncii; întrucât reducerile operate în serviciile publice de îngrijire și de sănătate au determinat un transfer al responsabilităților de îngrijire de la societate înapoi la gospodării, ceea ce a afectat mai ales femeile;

H.

întrucât feminizarea sărăciei persistă în UE și întrucât proporțiile foarte ridicate de șomaj, sărăcie și excluziune socială în rândul femeilor sunt strâns legate de reducerile bugetare din serviciile publice, cum ar fi îngrijirea sănătății, educația, serviciile sociale și prestațiile sociale; întrucât aceste politici conduc la o mai mare instabilitate a locurilor de muncă, mai ales prin creșterea numărului de contracte de muncă cu fracțiune de normă și de contracte temporare;

I.

întrucât, în 2015, trei sferturi dintre treburile domestice și două treimi dintre sarcinile de îngrijire erau îndeplinite de femei care lucrează, ele purtând, așadar, în mod covârșitor povara dublă a responsabilităților; întrucât femeile, în general, își asumă o responsabilitate covârșitor mai mare în privința îngrijirii copiilor și a sarcinilor domestice; întrucât rolurile tradiționale de gen și stereotipurile de gen continuă să influențeze puternic repartiția rolurilor femeilor și bărbaților acasă, la locul de muncă și în societate în general; întrucât o astfel de diviziune tradițională a responsabilităților tinde să perpetueze status quo-ul, limitându-le posibilitățile de angajare și de dezvoltare personală a femeilor și lăsându-le puțin timp pentru incluziune socială și pentru participare la viața comunității sau la activități economice; întrucât o împărțire egală a „muncii neremunerate” între bărbați și femei, cum ar fi responsabilitățile de îngrijire și cele casnice, este o condiție prealabilă pentru independența economică a femeilor pe termen lung;

J.

întrucât o serie de tipuri de concedii legate de motive familiale dau în continuare naștere unor practici discriminatorii și stigmatizării, pentru femei, dar și pentru bărbați, în pofida actualului cadru de politici și a legislației la nivelul UE și la nivel național și întrucât aceste practici afectează în special femeile ca principalele responsabile de îngrijire care folosesc concediile de tip familial;

K.

întrucât aproape un sfert din statele membre ale UE nu au adoptat dispoziții legale pentru concediul de paternitate și întrucât o serie de state membre care au astfel de dispoziții permit bărbaților să își ia acest concediu pentru doar una, două sau câteva zile; întrucât în opt state membre concediul de paternitate nu este plătit, iar rata de folosire a concediului pentru creșterea copilului de către tați în statele membre rămâne scăzută, numai 10 % dintre tați luându-și cel puțin o zi de concediu pentru creșterea copilului, față de procentul de 97 % de femei care iau concediul pentru creșterea copilului disponibil ambilor părinți; întrucât promovarea unei folosiri mai mari a concediului pentru creșterea copilului și a concediului de paternitate este esențială pentru realizarea egalității de gen; întrucât studiile Eurofound (33) au evidențiat aspectele care influențează rata de folosire a concediilor din motive familiale de către tați, și anume: nivelul de compensare, flexibilitatea sistemului de concedii, disponibilitatea informațiilor, disponibilitatea și flexibilitatea structurilor de îngrijire a copiilor, precum și teama de a fi excluși de pe piața forței de muncă ca urmare a intrării în concediu;

L.

întrucât pentru incluziunea activă a femeilor pe piața forței de muncă trebuie să existe structuri și servicii de îngrijire a copiilor, persoanelor în vârstă și a altor membri de familie aflați în întreținere, care să fie de calitate, accesibile și la un preț convenabil; întrucât „obiectivele de la Barcelona” se dovedesc a fi un instrument excelent pentru a realiza o egalitate de gen reală și întrucât toate statele membre trebuie să urmărească realizarea cât mai rapidă a acestor obiective; întrucât, din ce în ce mai des, din cauza lipsei de structuri și servicii de îngrijire a copiilor de calitate și la prețuri accesibile, mamele sunt obligate să aleagă între un loc de muncă cu timp parțial sau să renunțe la propriul lor loc de muncă pentru a avea grijă de copii, cu repercusiuni în ceea ce privește veniturile familiei și pensia;

M.

întrucât accesul la formare și dreptul fundamental la educație a fetelor și a femeilor reprezint valori europene importante și elemente esențiale pentru capacitarea fetelor și a femeilor la nivel social, cultural și profesional, precum și pentru exercitarea deplină a tuturor celorlalte drepturi sociale, economice, culturale și politice și, în consecință, pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și a fetelor; întrucât educația universală obligatorie gratuită este o condiție sine qua non pentru garantarea șanselor egale pentru toți și ar trebui să fie disponibilă pentru toți copiii, fără niciun fel de discriminare și indiferent de statutul lor de rezident; întrucât combaterea inegalităților de gen începe de la vârsta preșcolară și necesită o supraveghere pedagogică constantă a programelor de învățământ, a obiectivelor de dezvoltare și a rezultatelor învățării;

N.

întrucât egalitatea de gen este responsabilitatea tuturor persoanelor din societate și cere contribuția activă atât a femeilor, cât și a bărbaților; întrucât autoritățile ar trebui să angajeze în derularea de campanii de educare adresate bărbaților și generațiilor mai tinere, cu scopul de a implica bărbații și băieții ca parteneri, prevenind și eliminând treptat toate formele de violență de gen și promovând sau capacitând femeile;

O.

întrucât, deși femeile, în medie, au un nivel de educație mai ridicat decât bărbații, diferența de remunerare între femei și bărbați în UE a rămas în medie la 16,1 % în 2014, cu diferențe semnificative între statele membre;

P.

întrucât segregarea de gen orizontală și verticală de gen în ocuparea forței de muncă este încă un fenomen larg răspândit, cauzat, printre altele de faptul că locurilor de muncă considerate „feminine” li se atribuie o valoare mai mică decât celor considerate „masculine”, de plafoanele de sticlă persistente, care împiedică femeile să ajungă la cele mai înalte și mai bine plătite pozițiile, precum și de supra-reprezentarea femeilor în munca cu timp parțial, care este mai puțin bine plătită decât munca cu normă întreagă; întrucât, deși numărul de femei absolvente de învățământ superior este egal sau chiar depășește numărul bărbaților absolvenți, impactul stereotipurilor de gen asupra educației, formării și deciziilor luate de elevi în școală le poate influența alegerile pe parcursul vieții și, în consecință, poate avea implicații puternice pentru piața forței de muncă; întrucât stereotipurile larg vehiculate de societate privind incompatibilitatea maternității cu locurile de muncă cu normă întreagă dezavantajează femeile și pot descuraja tinerele să urmeze cursuri universitare sau să investească în carieră;

Q.

întrucât indicatorul compus al orelor lucrate remunerate și neremunerate, utilizat în sondajul privind condițiile de muncă al Eurofound arată că, dacă se calculează orele lucrate remunerate și neremunerate, în general, femeile au un program de lucru mai lung (34);

R.

întrucât în sectoarele legate, printre altele, de bunuri, servicii sau agricultură există un acces inegal între bărbați și femei la resursele economice și financiare, cum ar fi activele, capitalul, resursele productive și creditarea;

S.

întrucât încă mai persistă disparitatea la nivel de pensii în UE, în 2014 ea situându-se la un procent copleșitor de 40,2 %; întrucât este rezultatul dezavantajelor acumulate în timp de femei, cum ar fi lipsa de acces la numeroase resurse financiare, precum sistemele de prestații sau de pensii, asociate cu norma întreagă de muncă și pentru care multe femei nu sunt eligibile deoarece ele tind să ocupe un loc de muncă cu timp parțial sau au întreruperi în carieră din cauza responsabilităților familiale;

T.

întrucât unele state membre ale din UE păstrează practica neindividualizării sistemelor fiscale și de securitate socială; întrucât această situație face femeile dependente de soții lor, deoarece ele ar putea primi numai drepturi derivate în urma relațiilor cu bărbații;

U.

întrucât, în ultimul deceniu, proporția totală a femeilor în parlamentele naționale/federale a crescut cu numai aproximativ 6 %, atingând 29 % în 2015;