18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/2

P8_TA(2017)0012

O abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate

Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate (2016/2143(INI))

(2018/C 252/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care precizează obiectivele politicii UE în domeniul sportului,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

—	având în vedere raportul din octombrie 2013 al Grupului de experți al UE privind buna guvernanță, referitor la „Principiile bunei guvernanțe în sport în UE”,

—	având în vedere raportul din iunie 2016 al Grupului la nivel înalt privind sportul de masă, referitor la „Sportul de masă – modelarea Europei”,

—	având în vedere raportul din iunie 2016 al Grupului la nivel înalt privind diplomația în sport,

—	având în vedere programul Erasmus+, care vizează abordarea amenințărilor transfrontaliere la adresa integrității sportului, promovarea și sprijinirea bunei guvernanțe în sport, carierele duble ale sportivilor și activitățile voluntare în sport, alături de incluziunea socială și egalitatea de șanse,

—	având în vedere Cartea albă a Comisiei privind sportul (COM(2007)0391),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la dezvăluirile recente privind cazurile de corupție la nivel înalt din cadrul FIFA (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2013 referitoare la jocurile de noroc online de pe piața internă (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la aranjarea meciurilor și corupția în sport (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 privind dimensiunea europeană a sportului (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 referitoare la viitorul fotbalului profesionist în Europa (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la agenții de jucători în sport (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la Qatar: situația lucrătorilor migranți (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE (10),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 31 mai 2016 privind consolidarea integrității, a transparenței și a bunei guvernanțe în evenimentele sportive majore,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind maximizarea rolului sportului de masă în direcția dezvoltării competențelor transversale, în special în rândul tinerilor,

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 21 mai 2014 privind un plan de lucru european pentru sport pentru perioada 2014-2017,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2013 privind contribuția sportului la economia UE și în special la abordarea șomajului în rândul tinerilor și la incluziunea socială,

—	având în vedere Recomandarea Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind promovarea intersectorială a activității fizice de îmbunătățire a stării de sănătate;

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2010 privind rolul sportului ca sursă și forță motrice a incluziunii sociale active (11),

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei din 3 iulie 2016 privind o abordare integrată a siguranței, securității și serviciilor la meciurile de fotbal și alte evenimente sportive,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei din 18 septembrie 2014 privind manipularea competițiilor sportive,

—	având în vedere jurisprudența Curții de Justiție și a Tribunalului Uniunii Europene, precum și deciziile Comisiei pe probleme de sport, pariuri și jocuri de noroc,

—	având în vedere Agenda globală pentru 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

—	având în vedere articolul 6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0381/2016),

întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, Uniunea Europeană a dobândit o competență specifică în domeniul sportului, pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unei politici coordonate privind sportul la nivelul UE, sprijinită de o linie bugetară specifică, precum și pentru dezvoltarea cooperării cu organismele internaționale din domeniul sportului, ținând cont de caracterul specific al sportului și respectând autonomia structurilor de guvernanță din domeniul sportului;

întrucât sportul joacă un rol important în viața a milioane de cetățeni ai UE; întrucât sportul amator și profesionist nu se rezumă doar la abilitățile atletice, realizările sportive și competiții sportive, ci au o contribuție socială, educațională, economică, culturală și unificatoare la economia UE și la societatea europeană, precum și la obiectivele strategice și la valorile sociale ale acesteia;

întrucât sportul este un sector important și în creștere rapidă al economiei UE și are o contribuție valoroasă la creșterea economică, ocuparea forței de muncă și societate, inclusiv la nivel local, cu o valoare adăugată și efecte asupra ocupării forței de muncă care depășesc ratele medii de creștere; întrucât locurile de muncă din domeniile conexe sportului au fost estimate ca reprezentând 3,51 % din totalul locurilor de muncă din UE, iar cota valorii adăugate brute legate de sport a fost estimată la 294 de miliarde EUR (2,98 % din valoarea adăugată brută totală din UE);

întrucât sportul nu este doar o realitate economică în creștere, ci și un fenomen social care își aduce o contribuție importantă la obiectivele strategice și la valorile sociale ale Uniunii Europene, precum toleranța, solidaritatea, prosperitatea, pacea, respectarea drepturilor omului și înțelegerea între națiuni și culturi;

E.	întrucât practicarea sportului contribuie la îmbunătățirea calității vieții, previne bolile și joacă un rol fundamental în consolidarea dezvoltării personale și a stării de sănătate;

F.	întrucât respectarea drepturilor de muncă de bază este esențială pentru sportivii profesioniști;

G.	întrucât sportul contribuie, de asemenea, la integrarea persoanelor și transcende aspecte precum rasa, religia și etnia;

H.	întrucât integritatea sportului este de o importanță capitală pentru a-i promova credibilitatea și atractivitatea;

I.	întrucât sportul are o natură specifică, care se bazează pe structuri voluntare și reprezintă o condiție prealabilă pentru funcțiile sale educaționale și societale;

întrucât recentele scandaluri de corupție în sport și în cadrul organizațiilor sportive la nivel european și internațional au umbrit imaginea sportului, suscitând întrebări și discuții cu privire la nevoia urgentă a unor reforme autentice și profunde ale organismelor și organizațiilor de guvernanță din domeniul sportului, ținând cont de marea diversitate a structurilor sportive din diferitele țări europene, precum și de faptul că organizațiile sportive sunt autoreglementate, în mare măsură, prin însăși natura lor;

întrucât atât sportul profesionist, cât și cel de masă joacă un rol-cheie în promovarea globală a păcii, respectarea drepturilor omului și solidaritate, comportând beneficii economice și de sănătate pentru societate și având un rol esențial în evidențierea valorilor educaționale și culturale fundamentale, promovând, totodată, incluziunea socială;

L.	întrucât buna guvernanță în sport ar trebui să respecte reglementarea adecvată a sportului prin intermediul principiilor gestionării eficiente, transparente, etice și democratice, prin guvernanță participativă, prin procese și structuri cu participarea părților interesate;

M.	întrucât organizațiile sportive sunt responsabile pentru asigurarea unor standarde înalte de guvernanță și de integritate, pe care ar trebui să le îmbunătățească și să le respecte în permanență, pentru a restabili și spori încrederea cetățenilor în valoarea pozitivă a sportului;

N.	întrucât politicile echilibrate care vizează sporirea transparenței financiare, a stabilității și a credibilității în sport sunt esențiale pentru îmbunătățirea standardelor financiare și de guvernanță;

întrucât modelul european al sportului organizat se bazează pe principiile teritorialității și naționalității, cu o singură federație pentru fiecare disciplină și pe mecanisme de solidaritate între sportul de elită și cel de masă, dar și pe competiții cu sisteme de promovare și retrogradare, competiții deschise și redistribuire financiară;

P.	întrucât recunoașterea principiului unei federații unice pentru fiecare sport este deosebit de relevantă și are la bază importanța socială a sportului ca cel mai bun mijloc de protejare a intereselor sportului și a beneficiilor pe care le aduce societății;

Q.	întrucât este legitimă și necesară pentru toate părțile interesate cerința potrivit căreia orice competiție sportivă trebuie să se desfășoare și rezultatele sale decise în conformitate cu normele recunoscute la nivel internațional ale disciplinei sportive respective;

întrucât tribunalele sportive au un rol central în garantarea universalității regulilor de desfășurare a unei discipline sportive, a dreptului la un proces echitabil în litigiile sportive și la bună guvernanță, deoarece acestea constituie mijlocul cel mai potrivit de soluționare a disputelor în sport, în conformitate cu drepturile procedurale fundamentale de la nivelul UE;

întrucât sumele de bani tot mai mari care circulă în sectorul sportului și organizațiile implicate au condus la necesitatea de a asigura o mai bună guvernanță și transparență; întrucât sportul, ca activitate economică, se confruntă cu o serie de scandaluri de aranjare a meciurilor, care implică diferite alte infracțiuni și activități ilegale precum spălarea banilor, corupția și mita;

întrucât dopajul rămâne o amenințare la adresa integrității și reputației sportului, reprezentând o încălcare a valorilor etice și a principiilor precum „spiritul de fair play”, și întrucât recurgerea la dopaj pune grav în pericol sănătatea sportivilor vizați, adeseori cu urmări grave și perene, și întrucât lupta împotriva dopajului este o problemă de interes public și de sănătate publică;

U.	întrucât actele de violență, huliganism și discriminare la adresa unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup, în sportul amator sau profesionist, stigmatizează imaginea sportului și descurajează spectatorii de la asista la evenimente sportive:

V.	întrucât promovarea sportului pentru persoanele cu handicap intelectual sau fizic ar trebui să fie o prioritate-cheie la nivel european, național și local;

W.	întrucât participarea femeilor și vizibilitatea acestora în sport și în competițiile sportive trebuie îmbunătățite;

X.	întrucât sportivii, în special cei minori, se confruntă cu presiuni economice tot mai mari și sunt tratați ca niște mărfuri, trebuind să fie protejați împotriva oricărei forme de abuz, violență și de discriminare pe parcursul prestației lor sportive;

întrucât există o tendință tot mai accentuată și îngrijorătoare în Europa către deținerea de către terți a drepturilor de proprietate asupra unor jucători din sporturile de echipă, astfel că aceștia din urmă, mulți dintre ei foarte tineri, sunt parțial sau total „deținuți” de investitori privați și nu mai au niciun cuvânt de spus cu privire la cursul propriei cariere;

Z.	întrucât practicile negative legate de agenți și de transferurile de jucători au dus la cazuri de spălare de bani, fraudă și exploatare a minorilor;

AA.	întrucât sporturile de masă oferă posibilități de a combate discriminarea, de a promova incluziunea, coeziunea și integrarea socială și de a contribui în mod semnificativ la dezvoltarea competențelor transversale;

AB.	întrucât tot mai multe cluburi se bazează în principal pe piața transferurilor pentru a-și forma echipele, deși ar trebui să acorde o atenție sporită antrenării la nivel local;

AC.	întrucât sportul este perceput ca un drept fundamental universal și întrucât toată lumea ar trebui să aibă drepturi egale de acces la activități fizice și sport;

AD.

întrucât, în general, activitatea fizică stagnează, în ciuda dovezilor clare privind faptul că îmbunătățește sănătatea personală, inclusiv cea mentală, și tonusul persoanelor, motiv pentru care statele membre realizează economii semnificative în materie de cheltuieli publice cu sănătatea și în pofida creșterii tendinței pentru sporturile recreative, cum ar fi joggingul, care sunt practicate în afara oricărei structuri organizate;

AE.	întrucât evenimentele și activitățile sportive, în special competițiile internaționale majore, evidențiază beneficiile sportului și au un impact social, economic și ecologic pozitiv;

AF.	întrucât echipele naționale joacă un rol esențial, nu numai prin stimularea identității naționale și prin inspirarea tinerilor sportivi pentru a ajunge la cel mai înalt nivel de performanță sportivă, ci și prin promovarea solidarității cu sportul de masă;

AG.	întrucât continuarea educației și a formării profesionale a sportivilor este esențială pentru a-i pregăti pentru o carieră după cea sportivă;

AH.	întrucât investițiile în formarea și educația tinerilor sportivi talentați la nivel local, precum și promovarea acestora sunt fundamentale pentru dezvoltarea pe termen lung și rolul societal al sportului;

AI.

întrucât voluntarii sunt coloana vertebrală a sportului organizat, asigurând dezvoltarea și accesibilitatea activităților sportive, în special la nivel local; întrucât, în plus, reprezintă o nouă și excelentă oportunitate de formare și educație non-formală pentru tineri și pe plan internațional și în asociere cu programe de cooperare și dezvoltare în zonele din afara UE unde trebuie consolidat dialogul, iar politica externă a UE trebuie sprijinită;

AJ.

întrucât sportul reprezintă, în sensul său cel mai larg, un sistem de valori ale unei comunități, iar aceste valori constituie baza unui limbaj comun, care trece dincolo de orice barieră culturală și de limbaj; întrucât sportul poate contribui la consolidarea dialogului și ar trebui considerat o oportunitate de consolidare a acestuia și a solidarității cu țările terțe, de a promova la nivel mondial protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și de sprijinire a politicii externe a UE;

AK.	întrucât încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale organizațiilor sportive și pirateria digitală, în special transmiterea în direct, fără licență, a evenimentelor sportive, ridică preocupări grave în ceea ce privește finanțarea pe termen lung a sportului, la toate nivelurile;

AL.	întrucât libertatea presei trebuie asigurată la toate evenimentele sportive,

AM.	întrucât sportul poate contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

Integritatea și buna guvernanță a sportului

reiterează faptul că combaterea corupției în sport necesită eforturi transnaționale și cooperare între toate părțile implicate, inclusiv între autoritățile publice, organele de aplicare a legii, industria sportivă, sportivi și suporteri;

invită organizațiile sportive internaționale, europene și naționale să se angajeze la respectarea de practici de bună guvernanță și în dezvoltarea unei culturi a transparenței și a finanțării durabile, făcându-și publice situațiile financiare și rapoartele de activitate, inclusiv în ceea ce privește obligațiile de comunicare a informațiilor cu privire la remunerarea personalului din conducerea superioară și durata mandatelor;

consideră că dezvoltarea unei culturi a transparenței trebuie să fie completată de o mai bună separare a puterilor în cadrul organismelor de guvernare din domeniul sportiv, de o mai bună separare a activităților comerciale de cele caritabile și de o mai bună procedură de autoreglementare internă, pentru a identifica, depista, investiga și sancționa infracțiunile sportive și activitățile ilegale din cadrul organizațiilor sportive;

reamintește că buna guvernanță, care ar trebui să constituie o prioritate în viitorul plan de acțiune pentru sport al UE, trebuie să fie o condiție pentru autonomia organizațiilor sportive, în conformitate cu principiile transparenței, responsabilității, egalității de șanse, incluziunii sociale și democrației, inclusiv implicarea părților interesate relevante;

subliniază necesitatea unei politici privind toleranța zero față de corupție și alte tipuri de infracțiuni în sport;

subliniază că aplicarea principiilor bunei guvernanțe în sport, cooperării prin monitorizare, supravegherii și instrumentelor juridice adecvate, reprezintă un factor esențial care contribuie la eradicarea corupției și a altor practici necorespunzătoare;

solicită Comisiei și statelor membre, organizațiilor sportive și comunităților candidate să garanteze că procesul de candidatură pentru organizarea evenimentelor majore respectă standardele de bună guvernanță, drepturile fundamentale ale omului și de muncă și principiul democrației, pentru a garanta un impact social, economic și de mediu pozitiv asupra comunităților locale, respectând, totodată, diversitatea și tradițiile și garantând astfel o imagine de sustenabilitate și credibilitate a sportului;

consideră că țările care candidează pentru a găzdui sau care găzduiesc evenimente sportive trebuie să asigure planificarea, organizarea, implementarea, participarea și urmărirea responsabile din punct de vedere social, ecologic și economic pentru aceste evenimente; solicită organizațiilor sportive și țărilor care găzduiesc evenimentele să evite schimbările nedorite asupra mediului de viață al localnicilor, inclusiv strămutarea populației locale;

solicită Comisiei să dezvolte lista de angajamente și să exploreze posibilitatea creării unui cod de conduită în domeniul bunei guvernanțe și al integrității în sport; consideră că organizațiile sportive ar trebui să instituie norme de transparență, standarde etice, un cod de conduită pentru organismele proprii de supraveghere, pentru comitetele executive și membrii acestora, precum și politici operaționale și practici de garantare a independenței și a conformității cu reglementările în vigoare; consideră totodată că analizarea unor noi instrumente de cooperare interguvernamentală, între organizațiile sportive și UE poate contribui la depășirea unora dintre actualele probleme cu care se confruntă domeniul sportiv;

10.

îndeamnă statele membre să condiționeze acordarea fondurilor publice pentru sport de respectarea standardelor de guvernanță, de monitorizare și de raportare minime în vigoare și disponibile public;

11.

consideră că îmbunătățirea bunei guvernanțe și a integrității în sport necesită o schimbare de mentalitate a tuturor actorilor relevanți; sprijină inițiativele luate de organizațiile sportive și alte părți interesate pentru ameliorarea standardelor de guvernanță în sport și pentru îmbunătățirea dialogului și a cooperării cu autoritățile locale și naționale;

12.

solicită organizațiilor sportive să prezinte până în 2018 și să pună în aplicare în mod corespunzător propuneri concrete pentru consolidarea standardelor de bună guvernanță pentru organizațiile sportive, pentru organismele de guvernanță sportivă și pentru asociațiile membrilor lor, precum și să publice rezultatele; subliniază că o monitorizare este esențială în acest sens;

13.

solicită statelor membre să definească o infracțiune specifică pentru incriminarea aranjării meciurilor și să se asigure că practici infracționale, precum aranjarea meciurilor și corupția în sport, sunt urmărite în justiție și sancționate, acolo unde nu au fost deja adoptate măsuri în acest sens, dat fiind că aranjarea meciurilor și manipularea competițiilor sportive încalcă etica și integritatea sportului și sunt deja sancționate de către autoritățile din domeniul sportului;

14.

arată că provocările asociate investigării cazurilor internaționale de aranjare a meciurilor implică transmiterea transfrontalieră de informații și cooperarea între organismele sportive, autoritățile naționale și agențiile de pariuri, în cadrul platformelor naționale, pentru a depista, investiga și urmări în justiție practicile de aranjare a meciurilor; solicită statelor membre să aibă în vedere, acolo unde nu este deja cazul, servicii dedicate pentru urmărirea în justiție a cazurilor de fraudă sportivă; reamintește, în acest sens, faptul că cea de-a patra directivă privind combaterea spălării banilor introduce o cerință conform căreia furnizorii de jocuri de noroc trebuie să efectueze verificări de diligență asupra tranzacțiilor cu sume mari de bani;

15.

îndeamnă Consiliul să găsească o soluție care să permită UE și statelor membre să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind manipularea competițiilor sportive, pentru a permite buna sa punere în aplicare și îndeamnă Comisia să sprijine și să faciliteze acest proces și să asigure corecta sa respectare;

16.

reamintește Comisiei promisiunea sa de a elabora o recomandare privind schimbul de bune practici pentru prevenirea și combaterea manipulării de meciuri în legătură cu pariurile și îndeamnă Comisia să publice fără întârziere această recomandare;

17.

solicită Comisiei să consolideze legăturile interinstituționale cu Consiliul Europei și, astfel, să dezvolte programe operaționale coordonate care să asigure o utilizare cât mai eficientă a resurselor;

18.

sprijină și încurajează în continuare campaniile de prevenție, educație și sensibilizare și programele de informare menite să ofere sportivilor, antrenorilor, funcționarilor și tuturor părților interesate relevante de la toate nivelurile, orientări cu privire la amenințarea pe care o reprezintă aranjarea meciurilor și dopajul, dar și alte probleme relative la integritate, inclusiv cu privire la riscurile pe care le pot întâlni și la modalitățile de raportare a situațiilor dubioase; solicită Comisiei și statelor membre să propună măsuri concrete în viitorul Plan de lucru al UE, precum programe-pilot și proiecte de educație civică a tinerilor în sport, de la vârste cât mai fragede;

19.

solicită Comisiei să sprijine în continuare proiectele antidoping prin intermediul programului Erasmus+, evaluând impactul acestuia și asigurându-se că acesta completează în mod util schemele de finanțare existente în ceea ce privește combaterea dopajului;

20.

solicită Comisiei să sprijine buna guvernanță în proiectele de management sportiv prin intermediul programului Erasmus+;

21.

invită statele membre să sprijine controalele antidoping și programele naționale de testare, precum și să introducă legislație în sprijinul schimbului de informații dintre autoritățile statului, organizațiile sportive și agențiile antidoping; solicită statelor membre să le asiste pe acestea din urmă în introducerea de programe detaliate de monitorizare a dopajului și să prelucreze și să transmită informații în conformitate cu normele viitoare și deja în vigoare în materie de protecție a datelor;

22.

remarcă importanța Agenției Mondiale Antidoping în monitorizarea și coordonarea politicilor și a normelor antidoping la nivel mondial; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze îndeaproape cu aceasta, cu UNESCO și cu Consiliul Europei pentru prevenirea și combaterea cu succes a dopajului, prin consolidarea angajamentelor juridice și politice din Codul mondial antidoping; solicită UE să încurajeze schimburile de informații și bunele practici în materie de sănătate, precum și practicile preventive în lupta împotriva dopajului la nivel mondial;

23.

solicită Comisiei și Consiliului să încurajeze și să faciliteze negocierea de acorduri între țări care să permită unor echipe de control antidoping autorizate din alte țări să efectueze teste, respectând drepturile fundamentale ale sportivilor, în conformitate cu Convenția internațională împotriva dopajului în sport;

24.

consideră că dopajul este o problemă în creștere și în sectorul sportului de agrement, fiind nevoie de campanii de educare și informare și de instructori și antrenori profesioniști și experimentați pentru a promova un comportament sănătos în ceea ce privește dopajul;

25.

invită statele membre și Comisia să coopereze îndeaproape cu Agenția Mondială Antidoping și cu Consiliul Europei în vederea definirii unei politici de protejare a avertizorilor de integritate;

26.

încurajează organizațiile sportive și autoritățile publice naționale să stabilească un sistem antidoping coordonat pentru monitorizarea transfrontalieră și să ia măsuri concrete împotriva fabricării și a traficului de substanțe ilegale care sporesc performanțele în lumea sportivă;

27.

salută noua Convenție a Consiliului Europei privind o abordare integrată în materie de siguranță, securitate și servicii la meciurile de fotbal și la alte evenimente sportive și solicită statelor membre să o semneze și să o ratifice fără întârziere; reiterează propunerea sa referitoare la recunoașterea reciprocă a interdicțiilor privind stadioanele la nivel european și la schimbul de date în acest sens;

28.

solicită Comisiei să analizeze modalitățile de a face schimb de informații în contextul violenței în sport, prin rețelele existente;

29.

ia act de faptul că amenințarea terorismului necesită noi eforturi pentru asigurarea siguranței și securității operaționale cu ocazia evenimentelor sportive;

30.

subliniază faptul că organismele sportive ar trebui să asigure accesul necesar și oportunitățile de preluare a știrilor la toate evenimentele sportive, astfel încât presa de știri independentă să își poată îndeplini rolul de observator important și critic al evenimentelor sportive și al administrării în sport;

31.

condamnă cu fermitate orice formă de discriminare în sport, atât pe teren, cât și în afara acestuia și subliniază necesitatea de a preveni asemenea comportamente la toate nivelurile pentru a îmbunătăți raportarea și monitorizarea unor astfel de incidente și pentru a promova valori precum respectul, prietenia, toleranța și spiritul de fair play; consideră că organizațiile sportive ce răspund unor înalte standarde de guvernanță sunt mai în măsură să promoveze rolul societal al sportului și să combată rasismul, discriminarea și violența;

32.

reamintește necesitatea de a intensifica lupta împotriva traficului de ființe umane, în special a traficului de copii;

33.

salută practicile de autoreglementare, precum inițiativa privind corectitudinea financiară, pentru faptul că încurajează raționalitatea economică și standarde mai bune de gestiune financiară în sportul profesionist, cu o viziune pe termen lung, nu pe termen scurt, contribuind, astfel, la dezvoltarea sănătoasă și durabilă a sportului în Europa; subliniază faptul că normele privind corectitudinea financiară au încurajat standarde mai stricte de management financiar și ar trebui prin urmare respectate cu strictețe;

34.

salută investițiile transparente și durabile în sport și organizații sportive, cu condiția ca acestea să fie supuse unor controale și unor cerințe stricte privind divulgarea și să nu afecteze integritatea competițiilor și a sportivilor;

35.

consideră că modelul de proprietate al cluburilor, prin care membrii cluburilor dețin controlul general al clubului (prin regula de 50+1), reprezintă un exemplu de practică în UE și invită statele membre, organismele de guvernanță din domeniul sportului, federațiile naționale și ligile să înceapă un dialog și un schimb constructiv pe marginea acestui model;

36.

subliniază că sportivii, mai ales cei minori, trebuie să fie protejați împotriva practicilor abuzive, cum ar fi deținerea drepturilor lor federative de către o parte terță, care ridică numeroase întrebări de integritate și preocupări mai largi de natură etică; sprijină deciziile organismelor de guvernanță sportivă de a interzice deținerea sportivilor de către o parte terță și solicită Comisiei să interzică astfel de practici în dreptul Uniunii și să îndemne statele membre să ia măsuri suplimentare pentru protejarea drepturilor sportivilor;

37.

consideră că se impune o reevaluare a normelor de promovare a jucătorilor locali pentru a mări șansele tinerilor jucători talentați de a juca în prima echipă a clubului lor, îmbunătățindu-se astfel echilibrul competitiv în Europa;

38.

solicită organismelor de guvernanță și autorităților naționale de la toate nivelurile să ia măsuri care să garanteze compensarea cluburilor de formare, pentru a atinge obiectivul de a încuraja recrutarea și formarea de tineri jucători, în acord cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 martie 2010 în cauza Bernard;

39.

își reafirmă atașamentul față de modelul european al sportului organizat, în care federațiile ocupă un loc central, în măsura în care stabilesc un echilibru între numeroasele interese divergente ale tuturor părților interesate, cum ar fi sportivi, jucători, cluburi, ligi, asociații și voluntari, cu o reprezentare adecvată și democratică și mecanisme de transparență în procesul decizional, și competiții deschise bazate pe merit sportiv; solicită o mai accentuată solidaritate financiară la toate nivelurile;

40.

salută forumul sportiv anual al UE, care promovează dialogul cu părțile interesate ce reprezintă federații sportive internaționale și europene, mișcarea olimpică, organizații sportive europene și naționale de tip umbrelă și alte organizații sportive; subliniază că structura dialogului cu factorii interesați, funcțiile forumului și urmărirea discuțiilor au în continuare nevoie de îmbunătățiri;

41.

salută eforturile depuse de Comisie și de toate părțile interesate pentru promovarea dialogului social în sport, aceasta reprezentând o oportunitate excelentă pentru a asigura un echilibru între drepturile fundamentale și cele de muncă ale sportivilor și natura economică a sportului, prin implicarea în discutarea și încheierea acordurilor a tuturor părților interesate, inclusiv a partenerilor sociali; ia act de responsabilitatea organizațiilor sportive de a se angaja să dezvolte o cultură a transparenței; insistă că UE ar trebui să promoveze în mod activ standarde minime de muncă pentru sportivii profesioniști din întreaga Europă;

42.

reiterează solicitarea sa privind instituirea unor registre de transparență pentru remunerațiile primite de agenții sportivi, la baza cărora să stea un sistem eficient de monitorizare, cum ar fi un mecanism de compensare a plăților și sancțiuni disciplinare, în cooperare cu autoritățile publice relevante, pentru a se contracara astfel practicile incorecte ale unor agenți sportivi; își reiterează apelul privind licențierea și înregistrarea agenților sportivi și introducerea unui nivel minim de calificare pentru aceștia; solicită Comisiei să pună în practică concluziile studiului său privind agenții sportivi în Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește constatarea că agenții au un rol fundamental în fluxurile financiare care, deseori, nu sunt transparente, existând astfel o predispoziție pentru activități ilegale;

43.

consideră că o abordare integrată a egalității de gen în sport poate contribui la evitarea stereotipurilor și la crearea unui mediu social pozitiv pentru toți; salută inițiativele care încurajează egalitatea de gen și participarea egală la funcțiile de conducere în sport, precum și inițiativele ce vizează reconcilierea vieții de familie cu cariera sportivă pentru sportive și care vizează inclusiv reducerea disparităților de remunerație și de acordare a distincțiilor sportive, dar și combaterea stereotipurilor bazate pe gen; solicită organizațiilor sportive să acorde o atenție deosebită dimensiunii de gen în sport, prin încurajarea femeilor de a participa la viața sportivă;

Incluziunea socială, funcția socială și accesibilitatea sportului

44.

consideră că investițiile în sport ne vor ajuta să creăm societăți unite și favorabile incluziunii, să eliminăm bariere și să le permitem oamenilor să se respecte reciproc, creând punți între culturi și peste clivajele sociale și etnice, cu un mesaj pozitiv privind valorile comune, precum respectul reciproc, toleranța, compasiunea, spiritul de conducere, egalitatea de șanse și statul de drept;

45.

salută evenimentele sportive transnaționale organizate în mai multe țări din Europa, întrucât acestea contribuie la promovarea valorilor comune cheie ale UE, precum pluralismul, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea; reamintește că activitățile și evenimentele sportive promovează turismul în orașele și regiunile europene;

46.

subliniază valoarea competențelor transversale dobândite prin sport în cadrul învățării non-formale și informale și evidențiază, de asemenea, legătura dintre sport, atractivitate pe piața muncii, educație și formare;

47.

subliniază rolul sportului în incluziunea și integrarea grupurilor dezavantajate; salută inițiativele ce permit sportivilor refugiați, migranților și solicitanților de azil să poată concura în competițiile sportive;

48.

subliniază importanța educației prin sport și potențialul sportului de a-i readuce pe calea cea bună pe tinerii vulnerabili din punct de vedere social; recunoaște importanța sportului de masă în prevenirea și combaterea radicalizării și încurajează și sprijină inițiativele în acest sens; salută cele două proiecte-pilot adoptate de Parlamentul European, „Sportul ca instrument de integrare și incluziune socială a refugiaților” și „Monitorizarea și antrenarea prin sport a tinerilor expuși pericolului de radicalizare”;

49.

reamintește faptul că tinerii sportivi europeni se confruntă frecvent cu provocarea de a-și desfășura în paralel cariera sportivă cu educația și cu munca; recunoaște că învățământul superior sau profesional este esențial pentru a optimiza accesul viitor al sportivilor pe piața muncii; sprijină introducerea unor sisteme de parcurs dublu, cu cerințe minime de calitate și monitorizarea adecvată a evoluției programelor pentru parcurs dublu în Europa, precum și asigurarea de servicii de orientare profesională, în cooperare cu universități sau institute de învățământ superior; solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze mobilitatea transfrontalieră a sportivilor, să armonizeze recunoașterea calificărilor sportive și educaționale, inclusiv recunoașterea educației non-formale și informale dobândite prin sport și să intensifice schimburile de bune practici;

50.

subliniază necesitatea de a asigura un sprijin financiar durabil pentru programele de schimb ale UE pentru parcurs dublu, prin intermediul acțiunii Sport a programului Erasmus+ și să sprijine cercetările în domeniu; solicită statelor membre ca, în colaborare cu instituțiile de învățământ, să promoveze schimbul transfrontalier de sportivi și să asigure accesul la burse sportive pentru aceștia;

51.

sprijină mobilitatea antrenorilor și a altor furnizori de servicii (precum fizioterapeuții și consilierii în domeniul parcursului dublu) și schimbul de bune practici, punând accentul pe recunoașterea calificărilor și inovațiile tehnice;

52.

solicită organizațiilor sportive ca, împreună cu statele membre, să promoveze standarde minime pentru antrenori, care să includă verificări ale cazierului judiciar, instruire în protejarea și apărarea minorilor și a adulților vulnerabili, precum și în ceea ce privește prevenirea și combaterea dopajului și a practicilor de aranjare a meciurilor;

53.

subliniază faptul că OMS identifică lipsa de activitate fizică drept al patrulea factor de risc al mortalității la nivel mondial, comportând efecte și costuri sociale și economice directe și indirecte considerabile pentru statele membre; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în pofida costurilor considerabile presupuse de promovarea activității fizice și a efectelor semnificative asupra stării generale de sănătate pe care lipsa acesteia o implică, nivelurile de activitate fizică sunt în scădere în unele state membre;

54.

solicită organizațiilor sportive și statelor membre să coopereze pentru sprijinirea atractivității pe piața muncii și a mobilității antrenorilor care doresc să lucreze în întreaga UE, angajându-se să asigure controale de calitate a competențelor acestora în domeniu și standarde corespunzătoare de calificare și formare;

55.

încurajează statele membre și Comisia să transforme activitatea fizică într-o prioritate politică în cadrul viitorului Plan de lucru al UE privind sportul, în special pentru tineri și pentru comunitățile vulnerabile din zonele defavorizate social, unde participarea fizică este redusă;

56.

solicită federațiilor internaționale și naționale și altor instanțe de educație să se asigure că problemele legate de integritatea în sport sunt incluse în programa academică pentru antrenorii sportivi;

57.

subliniază că promovarea educației fizice în școală este un punct esențial de pornire astfel încât copiii să dobândească competențe de viață, atitudini, valori, cunoștințe și abilități, dar și pentru a se bucura de activitate fizică pe tot parcursul vieții; reamintește că activitatea sportivă în rândul studenților și al persoanelor în vârstă are un rol deosebit pentru menținerea unui stil de viață sănătos și pentru promovarea interacțiunii sociale;

58.

ia act de faptul că populația UE este într-un proces de îmbătrânire demografică și, prin urmare, ar trebui acordată o atenție deosebită impactului pozitiv pe care îl poate avea activitatea fizică asupra sănătății și tonusului persoanelor în vârstă;

59.

evidențiază faptul că sportul și activitatea fizică ar trebui mai bine promovate la nivelul politicilor sectoriale; încurajează autoritățile locale și municipalitățile să promoveze accesul egal la activități fizice; recomandă statelor membre și Comisiei să încurajeze cetățenii să practice activități fizice într-un mod mai regulat, prin intermediul unor politici de sănătate adecvate și al unor programe dedicate ritmului lor cotidian;

60.

solicită statelor membre să promoveze mai activ activitățile sportive în rândul grupurilor confruntate cu excluziunea socială și al populației din zone defavorizate social, în care participarea sportivă este adeseori scăzută, și să îmbunătățească cooperarea cu organizații nonguvernamentale și școli în acest sens, îndeosebi în ceea ce privește planificarea urbanistică și construirea de dotări sportive, astfel încât să fie luate în considerare nevoile specifice ale populației și în special ale grupurilor vulnerabile; solicită statelor membre să asigure accesul deplin și egal la instalațiile sportive publice și să stimuleze crearea de noi cluburi sportive, mai ales în zonele rurale și în zonele urbane defavorizate;

61.

subliniază faptul că persoanele cu handicap ar trebui să dispună de acces egal la toate dotările sportive, precum și la mijloacele de transport și alte înlesniri, împreună cu personalul însoțitor, și solicită o mai bună integrare a tuturor elementelor ce contribuie la viața sportivă, conform principiului ce garantează accesul universal la dotările sportive; îndeamnă statele membre să pună în aplicare programe sportive favorabile incluziunii pentru persoanele cu handicap în școli și universități, asigurând personal calificat și programe de activitate fizică adaptate, pornind de la un nivel mai scăzut în școli, astfel încât elevii și studenții cu handicap să poată participa la orele de educație fizică și la activitățile sportive extrașcolare;

62.

recunoaște rolul fundamental a Jocurilor Paralimpice Internaționale în stimularea conștientizării, combaterea discriminării și promovarea accesului la sport pentru persoanele cu handicap; solicită statelor membre să își intensifice eforturile în direcția includerii în activitățile sportive a persoanelor cu handicap și să sporească vizibilitatea și acoperirea în mass-media publică a Jocurilor Paralimpice și a altor competiții în care sunt implicați sportivi cu handicap;

63.

invită statele membre și Comisia să se asigure că sportul este practicat de copii într-un mediu sigur;

64.

salută inițiativele ce au drept scop promovarea incluziunii, a integrității și a accesibilității în sport, prin utilizarea de noi tehnologii și inovații;

65.

salută succesul de care s-a bucurat Săptămâna europeană a sportului, care vizează promovarea sportului, a activității fizice și a unui stil de viață mai sănătos pentru toți în întreaga Europă, indiferent de vârstă, statut social sau grad de pregătire fizică și invită toate instituțiile UE și statele membre să participe și să promoveze în continuare această inițiativă, asigurându-se, în același timp, că aceasta este accesibilă unui public cât mai larg, mai ales în rândul elevilor;

66.

consideră că sporturile tradiționale fac parte din patrimoniul cultural european;

67.

salută studiul Comisiei privind specificitatea sportului; solicită Comisiei și organizațiilor sportive să aibă în vedere măsuri suplimentare pentru dezvoltarea specificității sportului;

68.

subliniază faptul că finanțarea este un important instrument de politică al UE, folosit pentru îmbunătățirea domeniilor-cheie de activitate ale UE în ceea ce privește sportul; invită Comisia să aloce mai multe fonduri sportului în cadrul programului Erasmus +, cu accent pe sportul de masă și educație, să consolideze vizibilitatea și accesibilitatea acestuia pentru a îmbunătăți astfel integrarea sportului în alte programe de finanțare, precum fondurile ESI sau programul pentru sănătate; solicită intensificarea comunicării dintre Comisie și statele membre, cu scopul de a utiliza aceste fonduri cât mai eficient și de a reduce pe cât posibil birocrația cu care se confruntă organizațiile ce promovează sportul de masă;

69.

încurajează statele membre și Comisia să sprijine măsurile și programele de promovare a mobilității, a participării, a educării și dobândirii de competențe și a formării voluntarilor în domeniul sportiv, precum și cele de recunoaștere a muncii acestora; recomandă schimburile de bune practici în activitatea de voluntariat, prin sprijinirea promovării activităților și culturii sportive, de asemenea pe direcția oferită de programul Erasmus+;

70.

solicită Comisiei să emită orientări privind aplicarea normelor în materie de ajutoare de stat în domeniul sportului, ținând cont de obiectivele sociale, culturale și educaționale și asigurând o mai bună certitudine juridică; consideră în acest sens că nicio organizație sportivă, mai ales cele care promovează sportul de masă, nu ar trebui discriminată atunci când solicită finanțare publică la nivel național și local;

71.

consideră că este esențial ca mecanismele de solidaritate financiară din domeniul sportului să creeze legăturile necesare între sportul profesionist și cel de amatori; salută, în acest sens, contribuția adusă de loteriile naționale la sportul de masă și încurajează statele membre să supună operatorii autorizați de pariuri unor cerințe obligatorii și corecte de contribuții financiare către sportul de masă și proiecte destinate să amelioreze accesul la acestea, în vederea asigurării sustenabilității, transparenței și trasabilității acestor contribuții, pe lângă cele rezultate din vânzarea drepturilor de difuzare și emisie;

72.

susține că vânzarea drepturilor de televizare pe o bază centralizată, exclusivă și teritorială cu o împărțire echitabilă a veniturilor este esențială pentru finanțarea sustenabilă a sportului la toate nivelurile și pentru a asigura condiții de concurență echitabile;

73.

subliniază că încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală în sport este o amenințare pentru finanțarea acestuia pe termen lung;

74.

recomandă statelor membre să introducă în sistemele lor fiscale derogări de la plata TVA, scutiri fiscale și alte forme de stimulente pentru sporturile de masă; recunoaște faptul că normele privind ajutorul de stat nu ar trebui să se aplice unui astfel de sprijin;

75.

solicită Comisiei și statelor membre să aloce mai multe fonduri terenurilor sportive publice accesibile, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și ușurința în practicarea sportului de masă;

76.

consideră că sustenabilitatea și protecția mediului ar trebui să fie părți integrante ale evenimentelor sportive și că actorii interesați din domeniul sportului trebuie să contribuie la Agenda globală pentru 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă;

77.

încurajează comitetele olimpice și federațiile sportive naționale ale statelor membre să adopte și să utilizeze drapelul și simbolul Uniunii Europene, împreună cu drapelele individuale și simbolurile naționale individuale cu ocazia unor evenimente sportive internaționale;

78.

subliniază faptul că sportul este un factor puternic în crearea și consolidarea unui sentiment de apartenență locală, națională și chiar europeană;

79.

subliniază importanța unei transparențe depline în ceea ce privește sistemul de proprietate a cluburilor sportive profesioniste;

o o

80.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și federațiilor și ligilor sportive europene, internaționale și naționale.

(1) JO C 407, 4.11.2016, p. 81.

(2) JO C 208, 10.6.2016, p. 89.

(3) JO C 93, 9.3.2016, p. 42.

(4) JO C 36, 29.1.2016, p. 137.

(5) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 46.

(6) JO C 271 E, 12.11.2009, p. 51.

(7) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 232.

(8) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 99.

(9) JO C 436, 24.11.2016, p. 42.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0005.

(11) JO C 326, 3.12.2010, p. 5.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/14

P8_TA(2017)0013

Aspectele transfrontaliere ale adopțiilor

Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei privind aspectele transfrontaliere ale adopțiilor (2015/2086(INL))

(2018/C 252/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în special articolele 7, 21 și 35,

—	având în vedere articolul 2 din Protocolul opțional la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, din 25 mai 2000,

—	având în vedere Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963,

—	având în vedere Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale,

—	având în vedere documentul tematic al Comisarului pentru Drepturile Omului, intitulat „Adopția și copiii: perspectiva drepturilor omului”, publicat la 28 aprilie 2011,

—	având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0370/2016),

Standarde minime comune pentru adopții

A.	întrucât, în domeniul adopțiilor, este deosebit de important ca toate deciziile să fie luate în conformitate cu principiul interesului superior al copilului, al nediscriminării și cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestuia;

B.	întrucât scopul adopției nu este acela de a acorda adulților dreptul de a avea un copil, ci acela de a oferi copilului un mediu stabil, în care să crească și să se dezvolte în mod armonios, simțindu-se iubit și protejat;

C.	întrucât procedura de adopție se referă la copiii care, în momentul în care se depune cererea de adopție, nu au împlinit încă 18 ani sau vârsta majoratului în țara lor de origine;

D.	întrucât trebuie găsit un echilibru adecvat între dreptul copilului adoptat de a-și cunoaște adevărata sa identitate și dreptul părinților biologici de a-și proteja propria lor identitate;

E.	întrucât autoritățile competente nu ar trebui să considere niciodată situația economică a părinților biologici singura bază și justificare pentru decăderea din drepturile părintești și darea copilului spre adopție;

întrucât procedurile de adopție nu ar trebui să înceapă înainte ca decizia de decădere din drepturile părintești a părinților biologici să fie definitivă, iar acestora să li se fi oferit posibilitatea de a recurge la toate căile de atac legale împotriva acestei decizii; întrucât recunoașterea unei decizii de adopție luate în lipsa unor astfel de garanții procedurale poate fi refuzată de alte state membre;

întrucât o mai mare eficiență și o mai mare transparență vor permite îmbunătățirea procedurilor de adopție internă și ar putea înlesni adopția internațională, ceea ce ar putea duce la creșterea numărului de copii adoptați; întrucât, în această privință, respectarea articolului 21 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, pe care au ratificat-o toate statele membre, ar trebui să constituie reperul principal pentru toate procedurile, măsurile și strategiile privind adopțiile dintr-un context transfrontalier, respectându-se, totodată, interesul superior al copilului;

întrucât ar trebui luate, cu hotărâre, mai multe măsuri pentru a împiedica situația în care potențialii viitori părinți interesați de adopții sunt exploatați de organizații intermediare lipsite de scrupule și întrucât cooperarea în combaterea criminalității și a corupției în UE trebuie, așadar, să se intensifice și în acest domeniu;

I.	întrucât ar trebui încurajată plasarea de frați în aceeași familie adoptivă, în măsura în care este posibil, pentru a-i proteja de o altă traumă rezultată în urma separării;

Adopțiile internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 1993

întrucât Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga), pe care au ratificat-o toate statele membre, prevede un sistem de cooperare administrativă și recunoaștere în cazul adopțiilor internaționale, adică adopțiile în cadrul cărora persoanele care adoptă și copilul sau copiii nu au reședința obișnuită în aceeași țară;

K.	întrucât Convenția de la Haga stipulează că recunoașterea adopțiilor internaționale se face automat în toate statele semnatare, fără a fi necesară vreo procedură specifică pentru ca recunoașterea să producă efecte;

L.	întrucât, în temeiul Convenției de la Haga, recunoașterea poate fi refuzată numai dacă adopția contravine în mod evident ordinii publice a statului în cauză, ținând cont de interesul superior al copilului;

Cooperarea în materie de justiție civilă în domeniul adopțiilor

întrucât formarea judiciară în sens larg este esențială pentru încrederea reciprocă în toate domeniile dreptului, inclusiv în cel al adopțiilor; întrucât programele UE curente privind formarea judiciară și susținerea rețelelor judiciare europene trebuie, prin urmare, să includă acordarea unei mai mari atenții instanțelor specializate, precum instanțele specializate în dreptul familiei și instanțele pentru minori;

N.	întrucât ar trebui să li se ofere cetățenilor un acces mai bun la informații cuprinzătoare cu privire la aspectele juridice și procedurale ale adopțiilor interne în statele membre; întrucât portalul e-Justiție ar putea fi extins în acest sens;

întrucât cooperarea în cadrul Rețelei europene a mediatorilor pentru copii a fost instituită în 1997, iar mediatorii din Europa pe probleme legate de copii ar trebui să fie încurajați să coopereze și să se coordoneze mai îndeaproape în acest forum; întrucât aceste eforturi ar putea include implicarea lor în sistemele actuale de formare judiciară finanțate de UE;

întrucât ar trebui realizată o analiză aprofundată, deoarece trebuie depuse mai multe eforturi pentru a preveni și a combate traficul transfrontalier de copii în scopul adopției și pentru a îmbunătăți aplicarea corespunzătoare și eficientă a normelor și orientărilor în vigoare cu privire la combaterea traficului de copii; întrucât cooperarea în combaterea criminalității și a corupției în UE trebuie, așadar, să se intensifice și în acest domeniu pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

Recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor interne de adopție

întrucât principiul încrederii reciproce între statele membre este de o importanță fundamentală în dreptul Uniunii, pentru că permite crearea și menținerea unui spațiu fără frontiere interne; întrucât principiul recunoașterii reciproce, care are la bază încrederea reciprocă, obligă statele membre să pună în aplicare o hotărâre sau o decizie emisă de un alt stat membru;

R.	întrucât, în ciuda reglementărilor internaționale existente în materie, în statele membre există încă opinii divergente cu privire la principiile care ar trebui să guverneze procesul de adopție, precum și divergențe privind procedurile de adopție și efectele juridice ale procesului de adopție;

S.	întrucât Uniunea Europeană are competența de a lua măsuri menite să consolideze cooperarea judiciară între statele membre, fără a afecta dreptul familiei în vigoare la nivel național, inclusiv în domeniul adopțiilor;

T.	întrucât excepțiile din motive de ordine publică au rolul de a proteja identitatea statelor membre, ceea ce se reflectă în dreptul material al familiei al statelor membre;

U.	întrucât nu există în prezent nicio dispoziție la nivel european în ceea ce privește recunoașterea, automată sau nu, a hotărârilor interne de adopție, adică a celor privind adopțiile efectuate în interiorul unui singur stat membru;

întrucât lipsa unor astfel de dispoziții creează probleme majore pentru familiile europene care se mută într-un alt stat membru după ce adoptă un copil, deoarece este posibil ca adopția să nu fie recunoscută, ceea ce înseamnă că părinții pot avea dificultăți în exercitarea în mod legal a autorității părintești, precum și dificultăți financiare în ceea ce privește sistemul diferit de taxare în acest domeniu;

W.	întrucât lipsa unor astfel de dispoziții periclitează astfel dreptul copiilor la o familie stabilă și permanentă;

X.	întrucât, în prezent, atunci când se mută într-un alt stat membru, părinții pot fi obligați să se supună unor proceduri de recunoaștere naționale specifice sau chiar să adopte din nou copilul, creându-se o situație de insecuritate juridică semnificativă;

Y.	întrucât situația actuală poate cauza grave probleme și împiedica familiile să își exercite pe deplin dreptul la libera circulație;

Z.	întrucât ar putea fi necesar să se analizeze și evalueze situația generală prin consultări între autoritățile competente ale statelor membre;

AA.	întrucât Regulamentul Bruxelles II nu abordează problema recunoașterii hotărârilor de adopție, deoarece vizează exclusiv răspunderea părintească;

AB.

întrucât este, prin urmare, extrem de important să se adopte acte legislative care să prevadă recunoașterea automată într-un stat membru a unei hotărâri interne de adopție pronunțate într-un alt stat membru, cu condiția să se asigure respectarea deplină a prevederilor naționale privind ordinea publică și a principiilor subsidiarității și proporționalității;

AC.

întrucât o astfel de legislație ar completa Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (1) (Bruxelles IIa) privind aspectele legate de jurisdicție și răspunderea părintească și ar elimina lacunele existente cu privire la recunoașterea adopțiilor în temeiul dreptului internațional (Convenția de la Haga);

Standarde minime comune pentru adopții

invită autoritățile statelor membre să ia toate deciziile în chestiunile legate de adopție ținând seama de interesul superior al copilului, de respectarea drepturilor sale fundamentale, luând întotdeauna în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz;

subliniază că copiii care au fost dați spre adopție nu ar trebui să fie considerați proprietate a unui stat, ci persoane, având drepturi fundamentale recunoscute în plan internațional;

subliniază că fiecare caz de adopție este diferit și trebuie să evaluat în funcție de caracteristicile proprii;

consideră că, în cazurile de adopție cu aspecte transfrontaliere, ar trebui luate în considerare și respectate cât mai mult posibil tradițiile culturale și lingvistice ale copilului;

consideră că, în contextul procedurilor de adopție, copilului ar trebui să i se ofere întotdeauna posibilitatea de a fi ascultat și de a-și exprima punctul de vedere cu privire la procesul de adopție, ținând seama de vârsta și maturitatea acestuia; consideră, prin urmare, că este imperativ să fie solicitat, de fiecare când este posibil și indiferent de vârstă, consimțământul copilului pentru adopție; în acest sens, solicită acordarea unei atenții speciale copiilor mici și sugarilor, poziția acestora neputând fi ascultată;

consideră că nicio decizie cu privire la adopții nu ar trebui luată înainte de audierea părinților biologici și, după caz, înainte de epuizarea de către aceștia a tuturor căilor de atac legale cu privire la drepturile părintești, iar decăderea din drepturile părintești a părinților biologici este finală; invită, prin urmare, autoritățile din statele membre să ia toate măsurile necesare pentru binele copilului în timp ce sunt epuizate căile de atac legale, precum și pe parcursul tuturor procedurilor legale de adopție, oferind copilului protecția și îngrijirea necesare pentru dezvoltarea sa armonioasă;

invită Comisia să aibă în vedere realizarea unui studiu comparativ pentru a analiza plângerile privind adopțiile cu aspecte transfrontaliere fără consimțământ;

subliniază că autoritățile competente ar trebui să ia întotdeauna în considerare mai întâi posibilitatea plasării copilului în cadrul familiei sale biologice, chiar în cazul în care membrii acestei familii locuiesc în altă țară, dacă copilul are deja o relație stabilă cu acești membrii ai familiei și după evaluarea individuală a nevoilor copilului, înainte de a da copilul spre adopție către străini; consideră că reședința obișnuită a membrilor de familie care doresc să preia răspunderea pentru un copil nu ar trebui considerată un factor decisiv;

cere tratament egal pentru părinții cu naționalități diferite în timpul procedurilor legate de responsabilitatea parentală și de adopție; invită statele membre să asigure egalitatea în drepturile procedurale ale rudelor implicate în procesul de adopție și care sunt resortisanți ai unui alt stat membru, inclusiv furnizarea de asistență juridică, informare corespunzătoare și în timp util despre audieri, respectarea dreptului la un interpret și furnizarea tuturor documentelor relevante pentru caz în limba lor maternă;

10.

subliniază că, în cazul în care un copil care urmează să fie adoptat este cetățean al unui alt stat membru, autoritățile consulare ale statului membru respectiv și familia copilului care locuiește în acest stat membru ar trebui să fie informate și consultate înainte de luarea oricărei decizii;

11.

solicită, în plus, statelor membre să acorde o atenție specială minorilor neînsoțiți care au solicitat sau care au statut de refugiat, asigurându-se că primesc protecția, asistența și îngrijirea pe care statele membre sunt obligate să le furnizeze în virtutea obligațiilor lor internaționale, de preferință prin plasarea lor în familii substitutive în perioada de tranziție;

12.

subliniază importanța asigurării unor condiții de muncă adecvate asistenților sociali pentru ca aceștia să efectueze în mod adecvat evaluarea fiecărui caz, fără presiuni financiare sau juridice și cu respectarea deplină a interesului superior al copilului, luându-se în considerare perspectivele pe termen scurt, mediu și lung;

Adopțiile internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 1993

13.

ia act de succesul și importanța aplicării Convenției de la Haga și încurajează toate țările să semneze această convenție, să o ratifice sau să adere la ea;

14.

deplânge faptul că deseori apar probleme în ceea ce privește emiterea certificatelor de adopție; invită, prin urmare, autoritățile statelor membre să se asigure că procedurile și garanțiile stabilite prin Convenția de la Haga sunt întotdeauna respectate, pentru a asigura faptul că recunoașterea se face automat; invită statele membre să nu creeze obstacole birocratice inutile în recunoașterea adopțiilor în temeiul Convenției de la Haga, care ar putea prelungi procedura și ar putea crește costurile aferente;

15.

subliniază că ar putea fi depuse eforturi suplimentare pentru a respecta și aplica cu strictețe prevederile Convenției de la Haga, întrucât unele state membre impun proceduri administrative suplimentare sau percep taxe disproporționate în legătură cu recunoașterea adopțiilor, de exemplu pentru crearea sau modificarea actelor de stare civilă sau pentru obținerea cetățeniei, deși acest lucru contravine dispozițiilor Convenției de la Haga;

16.

invită statele membre să respecte procedurile privind cerințele de consiliere și consimțământ prevăzute la articolul 4 din Convenția de la Haga;

Cooperarea în materie de justiție civilă în domeniul adopțiilor

17.

invită statele membre să își intensifice cooperarea în domeniul adopției, incluzând atât aspectele juridice, cât și pe cele sociale, și solicită o mai bună cooperare între autoritățile competente în ceea ce privește rapoartele de monitorizare, dacă este cazul; solicită, de asemenea, în această privință, ca UE să păstreze o abordare coerentă față de drepturile copilului în toate politicile sale interne și externe importante;

18.

invită Comisia să creeze o rețea europeană eficientă a judecătorilor și autorităților specializate în adopții, pentru a facilita schimbul de informații și de bune practici, care este deosebit de util atunci când adopția are și o dimensiune externă; consideră că este extrem de important să fie facilitate coordonarea și schimbul de bune practici cu rețelele europene actuale de formare judiciară, pentru a realiza coerența maximă posibilă cu sistemele care sunt deja finanțate de UE; invită, în acest sens, Comisia să ofere finanțare pentru pregătirea specializată a judecătorilor din domeniul adopțiilor transfrontaliere;

19.

consideră că oportunitățile de formare și reunire pentru judecătorii din domeniul adopției transfrontaliere pot contribui la identificarea exactă a soluțiilor legale așteptate și necesare în domeniul adopțiilor interne; invită, prin urmare, Comisia să asigure finanțare pentru astfel de oportunități de formare și reunire în etapa elaborării propunerilor de legislație;

20.

invită Comisia să publice pe portalul european e-Justiție informații juridice și procedurale relevante privind legislația și practica în materie de adopții din toate statele membre;

21.

ia act de activitățile Rețelei europene a mediatorilor pentru copii și consideră că această cooperare ar trebui dezvoltată și consolidată în continuare;

22.

subliniază necesitatea de a coopera strâns, prin intermediul autorităților europene, cum ar fi Europol, pentru a preveni răpirea, vânzarea și traficul transfrontalier de copii în scopul adopției; constată că sistemele fiabile de înregistrare a nașterilor pot preveni traficul de copii în scopul adopției; solicită, în acest sens, îmbunătățirea coordonării în domeniul sensibil al adopției copiilor din țări terțe;

Recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor interne de adopție

23.

afirmă că este în mod evident necesară o legislație europeană care să prevadă recunoașterea transfrontalieră automată a hotărârilor interne de adopție;

24.

solicită Comisiei să prezinte, până la 31 iulie 2017, în temeiul articolelor 67 și 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de act privind recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție, ținând cont de recomandările expuse în anexă, și în conformitate cu dreptul internațional existent în domeniu;

25.

confirmă că recomandările din anexa la prezenta propunere de rezoluție respectă drepturile fundamentale și principiile subsidiarității și proporționalității;

26.

consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare negative, întrucât scopul final, de recunoaștere automată a hotărârilor de adopție va determina reducerea costurilor;

o o

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE PENTRU UN REGULAMENT AL CONSILIULUI PRIVIND RECUNOAȘTEREA TRANSFRONTALIERĂ A HOTĂRÂRILOR DE ADOPȚIE

A. PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII SOLICITATE

Exercitându-și dreptul la liberă circulație, din ce în ce mai mulți cetățeni ai Uniunii decid în fiecare an să se mute într-un alt stat membru al Uniunii. Acest fapt creează o serie de dificultăți legate de recunoașterea și rezolvarea pe cale legală a situației juridice personale și familiale a persoanelor mobile. Uniunea a început să se ocupe de aceste situații problematice, de exemplu, prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), precum și prin aplicarea cooperării consolidate în ceea ce privește recunoașterea anumitor aspecte legate de regimurile matrimoniale și efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga) este în vigoare în toate statele membre. Convenția vizează procedura adopției transfrontaliere și prevede recunoașterea automată a acestor adopții. Cu toate acestea, Convenția de la Haga nu acoperă situația în care o familie cu un copil adoptat în temeiul unei proceduri pur naționale se mută apoi într-un alt stat membru. Acest lucru poate duce la importante probleme de natură juridică dacă raporturile juridice dintre părinte/părinți și copilul adoptat nu sunt recunoscute automat. Este posibil să fie necesare proceduri administrative sau judiciare suplimentare, iar în cazuri extreme recunoașterea poate fi chiar refuzată .

Prin urmare, pentru a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale acestor cetățeni ai Uniunii, este necesar să se adopte un regulament care să prevadă recunoașterea transfrontalieră automată a hotărârilor de adopție. Temeiul juridic adecvat al unei astfel de propuneri este articolul 67 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care privește recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor, și articolul 81 alineatul (3) din Tratat, care privește măsurile din domeniul dreptului familiei. Regulamentul urmează să fie adoptat de Consiliu după consultarea Parlamentului European.

Regulamentul propus prevede recunoașterea automată a hotărârilor de adopție pronunțate într-un stat membru în temeiul oricărei alte proceduri decât cea în baza Convenției de la Haga. Întrucât familiile europene pot, de asemenea, avea legături cu o țară terță sau au trăit poate într-o țară terță în trecut, regulamentul prevede, de asemenea, ca, odată ce un stat membru a recunoscut o hotărâre de adopție pronunțată într-o țară terță în temeiul normelor sale procedurale naționale relevante, hotărârea de adopție să fie recunoscută în toate celelalte state membre.

Cu toate acestea, pentru a se evita căutarea instanței celei mai favorabile sau aplicarea unor legi naționale necorespunzătoare, recunoașterea automată se supune, în primul rând, condiției ca recunoașterea să nu contravină vădit ordinii publice a statului membru de recunoaștere, subliniind totodată că aceste refuzuri nu pot conduce niciodată la discriminări de facto, interzise de articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și, în al doilea rând, condiției ca statul membru care a pronunțat hotărârea de adopție să fi avut această competență judiciară în temeiul articolului 4 din propunerea solicitată în partea B („propunerea”). Numai statul membru în care părintele/părinții sau copilul au reședința obișnuită poate avea această competență judiciară. Cu toate acestea, în cazul în care hotărârea de adopție a fost luată într-o țară terță, competența judiciară privind recunoașterea inițială în Uniune a adopției în cauză poate, de asemenea, să îi revină statului membru de cetățenie al părinților sau al copilului. Acest lucru este necesar pentru a asigura accesul la justiție al familiilor europene cu reședința în străinătate.

Sunt necesare proceduri specifice pentru a decide cu privire la orice obiecții privind recunoașterea în cazuri specifice. Aceste dispoziții sunt similare celor întâlnite în alte acte ale Uniunii în domeniul justiției civile.

Ar trebui creat un certificat european de adopție pentru a accelera orice demers administrativ privind recunoașterea automată. Modelul de certificat urmează să fie adoptat sub forma unui act delegat al Comisiei.

Propunerea vizează doar relația individuală părinte-copil. Ea nu obligă statele membre să recunoască un anumit raport juridic între părinții unui copil adoptat, deoarece legislația națională referitoare la cupluri diferă considerabil.

În cele din urmă, propunerea conține dispozițiile tranzitorii și finale obișnuite întâlnite în instrumentele în materie de justiție civilă. Recunoașterea automată a adopțiilor se aplică numai hotărârilor de adopție pronunțate începând cu data punerii în aplicare a regulamentului și, de asemenea, începând de la această dată, tuturor hotărârilor de adopție anterioare dacă copilul este încă minor.

10.

Propunerea respectă principiile subsidiarității și proporționalității, deoarece statele membre nu pot acționa singure pentru instituirea unui cadru juridic pentru recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție, iar propunerea nu depășește ceea ce este strict necesar pentru asigurarea stabilității situației juridice a copiilor adoptați. Propunerea nu aduce atingere dreptului familiei din statele membre.

B. TEXTUL PROPUNERII SOLICITATE

Regulamentul Consiliului privind recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (3),

având în vedere solicitarea adresată Comisiei Europene de Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spațiu, este nevoie ca Uniunea să adopte măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu implicații transfrontaliere, inclusiv în domeniul dreptului familiei.

(2)	În temeiul articolelor 67 și 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), aceste măsuri trebuie să includă și măsuri care vizează recunoașterea reciprocă a hotărârilor în cauze judiciare și extrajudiciare.

(3)	Pentru a asigura libera circulație a familiilor care au adoptat un copil, este necesar și oportun ca normele care reglementează competența judiciară și recunoașterea hotărârilor de adopție să fie reglementate de un instrument juridic al Uniunii cu caracter obligatoriu și de direct aplicabil.

(4)

Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar și cuprinzător în domeniul recunoașterii transfrontaliere a hotărârilor de adopție, să ofere familiilor soluții corespunzătoare în ceea ce privește securitatea juridică, caracterul previzibil și flexibilitatea și să împiedice situația în care o hotărâre de adopție pronunțată în mod legal într-un stat membru nu este recunoscută în alt stat membru.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze recunoașterea hotărârilor de adopție pronunțate sau recunoscute într-un stat membru. Cu toate acestea, nu ar trebui să vizeze recunoașterea adopțiilor internaționale efectuate în conformitate cu Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale, deoarece această convenție prevede deja recunoașterea automată a adopțiilor în cauză. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să se aplice numai în cazul recunoașterii adopțiilor interne și a adopțiilor internaționale care nu au avut loc în temeiul acestei Convenții.

(6)	Trebuie să existe o legătură între adopție și teritoriul statului membru care a pronunțat sau a recunoscut hotărârea de adopție. Prin urmare, recunoașterea ar trebui să se supună normelor comune privind competența judiciară.

(7)

Normele privind competența judiciară ar trebui să fie foarte previzibile și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența judiciară se bazează în general pe reședința obișnuită a părinților care adoptă sau pe reședința obișnuită a unuia dintre părinții respectivi sau a copilului. Competență judiciară ar trebui să se limiteze la aceste motivații, cu excepția situațiilor care implică țări terțe, în care statul membru de cetățenie poate reprezenta un factor de legătură.

(8)	Întrucât adopția privește în general minorii, nu este adecvat să se confere părinților sau copilului flexibilitate în alegerea autorităților care vor decide cu privire la adopție.

(9)

Încrederea reciprocă în administrarea justiției în Uniune justifică principiul potrivit căruia hotărârile de adopție pronunțate sau recunoscute de un stat membru ar trebui recunoscute în toate statele membre, fără să fie necesare proceduri speciale. Prin urmare, o hotărâre de adopție pronunțată de un stat membru ar trebui să fie tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru căruia i se adresează cererea.

(10)

Recunoașterea automată în statul membru căruia i se adresează cererea a unei hotărâri de adopție pronunțate într-un alt stat membru nu ar trebui să pericliteze respectarea dreptului la apărare. Prin urmare, toate părțile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita refuzul recunoașterii unei hotărâri de adopție în cazul în care consideră că este prezent unul dintre motivele de refuz al recunoașterii.

(11)

Recunoașterea adopției interne ar trebui să se facă în mod automat, cu excepția cazului în care statul membru în care a avut loc adopția nu deținea competența judiciară sau în care recunoașterea ar contraveni în mod evident ordinii publice a statului care recunoaște adopția, astfel cum este interpretat în conformitate cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(12)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului material al familiei, incluzând legea privind adopția, al statelor membre. În plus, recunoașterea unei hotărâri de adopție în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să implice recunoașterea vreunui raport juridic între părinții care adoptă ca urmare a recunoașterii unei hotărâri de adopție fără ca posibila decizie să nu depindă însă de recunoașterea hotărârii de adopție.

(13)	Orice chestiune de natură procedurală care nu este abordată în prezentul regulament ar trebui să fie tratată în conformitate cu legislația națională.

(14)

În cazul în care o hotărâre de adopție implică un raport juridic care nu este cunoscut în dreptul statului membru căruia i se adresează cererea, raportul juridic în cauză, inclusiv orice drept sau obligație aferentă, ar trebui adaptat, în măsura posibilului, la un raport căruia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective similare, în temeiul dreptului statului membru în cauză. Fiecare stat membru ar trebui să stabilească de către cine și în ce mod va fi realizată adaptarea.

(15)

Pentru a facilita recunoașterea automată prevăzută de prezentul regulament, ar trebui elaborat un model pentru transmiterea hotărârilor de adopție, și anume certificatul european de adopție. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește crearea și modificarea modelului de certificat. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să deruleze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(16)

Deoarece obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv.

(17)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, [Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament]/[fără a aduce atingere articolului 4 din protocol, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, și, prin urmare, nu le revin obligații în virtutea acestuia și nici nu le sunt aplicabile dispozițiile sale].

(18)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu îi revin obligații în virtutea acestuia și nici nu îi sunt aplicabile dispozițiile sale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

1. Prezentul regulament se aplică recunoașterii hotărârilor de adopție.

2. Prezentul regulament nu se aplică și nu aduce atingere:

(a)	legilor din statele membre privind dreptul de a adopta sau alte chestiuni referitoare la dreptul familiei;

(b)	adopțiilor internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga).

3. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu obligă un stat membru să:

(a)	recunoască existența oricărui raport juridic între părinții unui copil adoptat ca urmare a recunoașterii unei hotărâri de adopție;

(b)	pronunțe hotărâri de adopție în cazuri în care dreptul național aplicabil nu permite acest lucru.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „hotărâre de adopție” înseamnă hotărârea judecătorească sau decizia de creare sau de recunoaștere a unui raport juridic părinte-copil permanent între un copil care nu a împlinit vârsta majoratului și un părinte nou sau părinți noi care nu sunt părinții biologici ai copilului respectiv, indiferent de denumirea sub care apare acest raport juridic în legislația națională.

Articolul 3

Recunoașterea automată a hotărârilor de adopție

1. O hotărâre de adopție pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la o procedură specială, cu condiția ca statul membru care pronunță hotărârea să aibă această competență judiciară în conformitate cu articolul 4.

2. Orice parte interesată poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7, solicita o decizie privind inexistența motivelor pentru refuzul recunoașterii, astfel cum se prevede la articolul 6.

3. Dacă refuzul recunoașterii este invocat pe cale incidentală în fața unei instanțe dintr-un stat membru, instanța respectivă este competentă să se pronunțe asupra chestiunii respective.

Articolul 4

Competența judiciară pentru hotărârile de adopție

1. Autoritățile unui stat membru pot pronunța o hotărâre de adopție numai dacă părintele sau părinții care adoptă sau copilul adoptat au reședința obișnuită în statul membru respectiv.

2. În cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de adopție în privința unui copil de către autoritățile unei țări terțe, autoritățile unui stat membru pot, de asemenea, pronunța o astfel de hotărâre sau pot decide cu privire la recunoașterea hotărârii din țara terță în conformitate cu procedurile stabilite de legislația națională, în cazul în care părintele sau părinții care adoptă sau copilul adoptat nu au reședința obișnuită în acest stat membru, dar sunt cetățeni ai acestuia.

Articolul 5

Documente necesare în vederea recunoașterii

O parte care dorește să invoce într-un stat membru o hotărâre de adopție pronunțată în alt stat membru prezintă:

(a)	o copie a hotărârii de adopție care întrunește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității sale precum și

(b)	certificatul european de adopție emis în conformitate cu articolul 11.

Articolul 6

Refuzul recunoașterii

La cererea oricărei părți interesate, recunoașterea unei hotărâri de adopție pronunțată într-un stat membru poate fi refuzată numai dacă:

(a)	recunoașterea contravine vădit ordinii publice (ordre public) a statului membru căruia i se adresează cererea;

(b)	statul membru de origine nu deținea competența judiciară în temeiul articolului 4.

Articolul 7

Cererea de refuz al recunoașterii

1. La cererea oricărei părți interesate, astfel cum este definită în temeiul dreptului național, recunoașterea unei hotărâri de adopție este refuzată în cazul în care se constată că este prezent unul dintre motivele menționate la articolul 6.

2. Cererea de refuz al recunoașterii se depune la instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 13 litera (a), ca fiind instanța la care se depune cererea.

3. Procedura de refuz al recunoașterii, în măsura în care nu face obiectul prezentului regulament, este reglementată de legislația statului membru căruia i se adresează cererea.

4. Solicitantul furnizează instanței o copie a hotărârii și, dacă este cazul, o traducere sau o transcriere a acesteia.

5. Instanța poate scuti de prezentarea documentelor menționate la alineatul (4) în cazul în care le deține deja sau în cazul în care nu consideră rezonabilă furnizarea acestora de către solicitant. În cel de al doilea caz, instanța poate solicita celeilalte părți să furnizeze respectivele documente.

6. Partea care solicită refuzul recunoașterii hotărârii de adopție pronunțate într-un alt stat membru nu are obligația de a avea o adresă poștală în statul membru căruia i se adresează cererea. Partea respectivă nu are nici obligația de a avea un reprezentant autorizat în statul membru căruia i se adresează cererea, cu excepția cazului în care numirea unui astfel de reprezentant este obligatorie indiferent de cetățenia sau domiciliul părților.

7. Instanța se pronunță fără întârziere în privința cererii de refuz al recunoașterii.

Articolul 8

Cai de atac împotriva hotărârii privind cererea de refuz al recunoașterii

1. Oricare dintre părți poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al recunoașterii.

2. Calea de atac se introduce la instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 13 litera (b) ca fiind instanța la care se introduce o astfel de cale de atac.

3. Decizia pronunțată cu privire la calea de atac poate fi contestată printr-o cale de atac ulterioară doar în cazul în care instanțele înaintea cărora ar putea fi introdusă respectiva cale de atac ulterioară au fost comunicate Comisiei de către statul membru respectiv în temeiul articolului 13 litera (c).

Articolul 9

Căile de atac introduse în statul membru de origine a hotărârii de adopție

Instanța căreia i se transmite o cerere de refuz al recunoașterii sau instanța în fața căreia este introdusă o cale de atac în temeiul articolului 8 alineatul (2) sau alineatul (3) poate să suspende acțiunea, dacă împotriva hotărârii de adopție a fost introdusă o cale de atac ordinară în statul membru de origine sau dacă termenul pentru introducerea acesteia nu a expirat încă. În acest ultim caz, instanța poate specifica termenul în care poate fi introdusă o astfel de cale de atac.

Articolul 10

Interdicția revizuirii pe fond

În niciun caz o hotărâre de adopție sau o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru căruia i se adresează cererea.

Articolul 11

Certificatul european de adopție

Autoritățile statului membru care a pronunțat hotărârea de adopție emite, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, un certificat european de adopție multilingv după modelul stabilit în conformitate cu articolul 15.

Articolul 12

Adaptarea unei hotărâri de adopție

1. În cazul în care o decizie sau hotărâre judecătorească conține o măsură sau un ordin care nu este cunoscut în dreptul statului membru căruia i se adresează cererea, măsura sau ordinul în cauză se adaptează, în măsura posibilului, la o măsură sau la un ordin recunoscut în dreptul statului membru în cauză, căruia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective și interese similare. Adaptarea respectivă nu poate să producă efecte care să le depășească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine.

2. Oricare dintre părțile interesate poate să conteste adaptarea măsurii sau a ordinului în fața unei instanțe.

Articolul 13

Informații care trebuie furnizate de către statele membre

1. Până la 1 iulie 2018, statele membre informează Comisia cu privire la dispozițiile naționale, în cazul în care acestea există, referitoare la:

(a)	instanțele cărora trebuie să le fie adresate cererile de refuz al recunoașterii în temeiul articolului 7 alineatul (2);

(b)	instanțele înaintea cărora se introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al recunoașterii în temeiul articolului 8 alineatul (2); precum și

(c)	instanțele înaintea cărora trebuie introdusă orice cale de atac ulterioară în temeiul articolului 8 alineatul (3).

2. Comisia pune la dispoziția publicului, prin orice mijloace adecvate, în special prin intermediul portalului e-Justiție, informațiile menționate la alineatul (1), precum și orice alte informații relevante privind procedurile de adopție și recunoașterea acestora în statele membre.

Articolul 14

Legalizarea și alte formalități similare

Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară pentru documentele emise într-un stat membru în temeiul prezentului regulament.

Articolul 15

Competența de a adopta acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în ceea ce privește elaborarea și modificarea modelului de certificat european de adopție multilingv prevăzut la articolul 11.

Articolul 16

Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate i se conferă Comisiei sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezentul articol.

2. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 1 iulie 2018.

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 15 poate fi revocată oricând de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 15 intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Consiliului.

5. Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecție formulată la adresa acestor acte sau la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Articolul 17

Dispoziții tranzitorii

Prezentul regulament se aplică numai în cazul hotărârilor de adopție pronunțate la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.

Cu toate acestea, hotărârile de adopție pronunțate înainte de 1 ianuarie 2019 sunt, de asemenea, recunoscute începând cu data respectivă în cazul în care copilul în cauză nu a atins vârsta majoratului până la această dată.

Articolul 18

Raportul cu convențiile internaționale existente

1. Prezentul regulament nu se aplică în cazul hotărârilor de adopție pronunțate în temeiul Convenției de la Haga.

2. Fără a aduce atingere obligațiilor ce le revin statelor membre în temeiul articolul 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul regulament nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care unul sau mai multe state membre sunt părți în momentul intrării în vigoare a prezentului regulament și care stabilesc norme cu privire la recunoașterea adopțiilor.

3. Cu toate acestea, între statele membre, prezentul regulament prevalează în raport cu convențiile încheiate exclusiv între două sau mai multe state membre, în măsura în care aceste convenții vizează aspecte reglementate de prezentul regulament.

Articolul 19

Clauză de revizuire

1. Până la 31 decembrie 2024 și ulterior din cinci în cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de adaptare a prezentului regulament.

2. În acest scop, statele membre transmit Comisiei informațiile relevante privind aplicarea prezentului regulament de către instanțele lor judecătorești.

Articolul 20

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu 1 ianuarie 2019, cu excepția articolelor 13, 15 și 16, care se aplică începând cu 1 iulie 2018.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, …

Pentru Consiliu

Președintele

(1) Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (JO L 201, 27.7.2012, p. 107).

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/31

P8_TA(2017)0018

Punerea în aplicare a programului „Erasmus +”

Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (2015/2327(INI))

(2018/C 252/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (1),

—	având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, (2)

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor (4),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind educația în spiritul dezvoltării durabile,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la „Tineretul în mișcare: un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională, (5).

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă — un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind un plan european reînnoit pentru învățarea în rândul adulților (6),

—	Având în vedere Concluziile Consiliului din 28 și 29 noiembrie 2011 privind un criteriu de referință pentru mobilitatea în scop educațional (7),

—	având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (8),

—	având în vedere Raportul comun pentru 2012 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) – „Educația și formarea într-o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la regândirea educației (10),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind formarea eficace a profesorilor,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale,

—	având în vedere Declarația privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării (Declarația de la Paris), adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din Uniunea Europeană, din 17 martie 2015 de la Paris,

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare (11),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015 intitulată „Proiect de raport comun 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018)” (COM(2015)0429),

—

Având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) – „Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale” (12),

—	având în vedere Concluziile Consiliului privind rolul educației preșcolare și al educației primare în stimularea creativității, a inovării și a competențelor digitale (13),

—	având în vedere concluziile Consiliului privind reducerea părăsirii timpurii a școlii și promovarea succesului școlar (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (15),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții (16),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 30 mai 2016 privind dezvoltarea competențelor media și a gândirii critice cu ajutorul educației și formării,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 30 mai 2016 privind rolul sectorului tineretului în cadrul unei abordări integrate și transsectoriale pentru prevenirea și combaterea radicalizării violente a tinerilor,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” (COM(2016)0381),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2016 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) (17),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a întocmirii rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0389/2016),

întrucât Erasmus+ este unul dintre cele mai de succes programe ale Uniunii și instrumentul principal de sprijinire a activităților în domeniile educației, formării, tineretului și sportului și este conceput cu scopul de a îmbunătăți potențialul profesional al tinerilor și de a oferi legături sociale participanților; întrucât, în perioada 2014-2020, peste 4 milioane de europeni au posibilitatea de a studia, de a urma o formare și de a face voluntariat într-o altă țară datorită programului Erasmus+;

B.	întrucât Comisia a arătat flexibilitate și a luat măsuri inovatoare pentru a aborda noile provocări, precum propunerea referitoare la refugiați, și pentru a promova valorile civice în cadrul stimulentelor pe care le oferă Erasmus+ pentru un dialog intercultural mai activ și participativ;

C.	întrucât relevanța educațională, societală, politică și economică ridicată a programului se reflectă în majorarea bugetară de 40 % pentru perioada de programare, precum și în rata de angajare a bugetului prevăzut, care a atins aproape 100 %, datorită unui număr ridicat de solicitări;

D.	întrucât, deocamdată, nu sunt disponibile toate datele relevante pentru o analiză cantitativă și calitativă completă a punerii în aplicare, fiind așadar prea devreme pentru realizarea unei evaluări calitative a impactului programului;

întrucât rezultatele studiului de impact al programului Erasmus din 2014 (18) arată că persoanele care au urmat programe de studii sau de formare în străinătate au șanse duble să găsească un loc de muncă în comparație cu persoanele cărora le lipsește o experiență similară, întrucât 85 % din studenții Erasmus urmează programe de studii sau de formare în străinătate pentru a-și îmbunătăți capacitatea de inserție profesională în străinătate, iar rata șomajului în rândul persoanelor care au urmat programe de studii sau de formare în străinătate este cu 23 % mai mică după cinci ani de la absolvire; întrucât studiul de impact al programului Erasmus arată, de asemenea, că 64 % din angajatori consideră că experiența internațională este importantă pentru recrutare (comparat cu doar 37 % în 2006), iar absolvenților care au experiență internațională li se oferă mai multe responsabilități profesionale; întrucât unul din trei stagiari Erasmus primește un loc de muncă în cadrul întreprinderii unde și-a efectuat stagiul și întrucât aproape 1 din 10 stagiari Erasmus care au efectuat stagii și-au fondat propria companie, iar 3 din 4 stagiari Erasmus intenționează să facă același lucru sau pot lua în considerare să procedeze astfel,

Principalele concluzii

subliniază că Erasmus+ este programul emblematic al UE în domeniul mobilității, educației și formării, și i-a fost alocată o majorare bugetară de 40 % comparativ cu perioada 2007-2013, având în vedere rezultatele pozitive și cererea ridicată;

ia act de faptul că marea majoritate a agențiilor naționale preconizează că Erasmus+ își va îndeplini obiectivele în domeniile educației, formării și tineretului;

consideră că programul Erasmus + joacă un rol vital pentru promovarea identității și integrării europene, a solidarității, a creșterii sustenabile și favorabile incluziunii, a unor locuri de muncă de calitate, a competitivității, a coeziunii sociale și a mobilității forței de muncă tinere, contribuind la îmbunătățirea sistemelor europene din domeniul educației și al formării, a învățării pe tot parcursul vieții, a cetățeniei europene active, precum și șanse mai mari de a găsi un loc de muncă, oferind europenilor posibilitatea de a dobândi o serie de competențe transversale și transferabile și de aptitudini prin intermediul studiilor, al formării, al experienței profesionale în străinătate și al voluntariatului; de asemenea, consideră că programul Erasmus + le oferă persoanelor șansa de a trăi mai independent, de a se adapta mai ușor și de a se dezvolta personal;

subliniază că, deși, la nivel general, programul are o vizibilitate mai mare decât predecesorul său, luate separat, diferitele programe sectoriale nu sunt încă vizibile; reamintește, în acest context, că trebuie să se țină seama de trăsăturile și caracteristicile specifice ale diferitelor sectoare în cursul punerii în aplicare a programului;

subliniază faptul că formatele specifice anumitor sectoare, cum ar fi atelierele Grundtvig și inițiativele naționale pentru tineret deschise grupurilor neoficiale ar trebui reintroduse, iar inițiativele transnaționale de tineret ar trebui să fie mai ușor accesibile; Propune ca impactul programului să fie maximizat prin măsuri eligibile noi, de exemplu prin introducerea unor schimburi de tineri pe scară largă, bazate pe structura Serviciului european de voluntariat pe scară largă (SEV), în cadrul acțiunii-cheie 1 (AC1);

subliniază că, dintre capitolele programului, capitolul dedicat tinerilor este cel mai afectat ca urmare a creșterii interesului cetățenilor europeni pentru Erasmus+; menționează că, în prezent, 36 % dintre cererile Erasmus+ sunt în domeniul tineretului, înregistrându-se o creștere de 60 % a numărului de cereri între 2014 și 2016;

recunoaște importanța dialogului structurat al UE privind tineretul, un proces participativ care acordă tinerilor și organizațiilor de tineret ocazia de a fi implicați în elaborarea politicii UE în domeniul tineretului și de a o influența și salută sprijinul pe care programul îl furnizează procesului, prin susținerea grupurilor de lucru naționale și a proiectelor privind dialogul structurat în cadrul acțiunii-cheie 3 (AC3); ia act de faptul că Serviciul european de voluntariat este un format intensiv de învățare și de experiență pentru tineri, care necesită un cadru de înaltă calitate; subliniază faptul că accesul la programul Erasmus+ ar trebui să rămână în continuare rezervat în principal societății civile;

recunoaște că, potrivit relatărilor părților interesate de la toate nivelurile, primii doi ani și jumătate de punere în aplicare a programului au fost dificili și complecși, însă, între timp, s-au înregistrat progrese, deși simplificările introduse prin abordarea de tipul „format unic” au avut în multe cazuri efecte negative; consideră că mai puține obstacole birocratice ar putea conduce la un program mai amplu și mai accesibil; solicită, prin urmare, depunerea de eforturi suplimentare pentru reducerea birocrației în întregul ciclu al proiectelor și pentru stabilirea costurilor în mod corespunzător și în raport cu bugetul sau cu tipul de proiect; în același timp, încurajează Comisia să consolideze dialogul cu partenerii sociali, autoritățile locale și societatea civilă pentru a asigura accesul cel mai larg la program; regretă faptul că, din cauza complicațiilor administrative mari, finanțarea Erasmus+ este uneori inaccesibilă pentru organizațiile mai mici; consideră că birocrația și cerințele de raportare ar trebui simplificate;

regretă faptul că Comisia nu furnizează date privind calitatea proiectelor de succes; subliniază că analizarea calității fiecărui proiect și a expunerii transparente a rezultatelor sunt un pas evident pe care Comisia ar trebui să îl facă, care poate contribui la o rată mai mare de succes în privința solicitărilor;

10.

evidențiază că obiectivul unei aplicări mai simple, mai ușor de utilizat și mai flexibile nu a fost încă atins; în acest context, regretă faptul că se remarcă în continuare o lipsă de claritate și un nivel neuniform de detaliere în ghidul programului, precum și formulare de cerere prea complicate care creează un dezavantaj considerabil pentru candidații mai mici, neexperimentați și neprofesioniști; subliniază necesitatea de a urmări îmbunătățirea programului, sporind caracterul accesibil al acestuia pentru utilizatori, ținând seama, în același timp, de importanța diferențierii între diverse sectoare și grupuri de beneficiari; regretă faptul că termenele de plată lungi din cadrul Erasmus+ au un impact negativ asupra posibilităților organizațiilor mai mici de a solicita finanțare;

11.

invită Comisia să simplifice în mod semnificativ procedura de solicitare și să transforme ghidul programului, făcându-l mai adaptat utilizatorilor și sectoarelor specifice, unind ansamblul informațiilor relevante pentru fiecare sector de program într-un capitol și să publice toate formularele de cerere în toate limbile oficiale, în același timp cu ghidul programului și cu mult timp înainte de termenul limită de depunere a cererilor, precum și să furnizeze o indicație clară a documentelor necesare în fiecare etapă; solicită clarificarea și simplificarea secțiunii financiare din formularele electronice; subliniază că este necesară o evaluare coordonată și consecventă a cererilor, susținută de experți independenți;

12.

subliniază importanța unor rezultate de învățare clare și a unor fișe de post specifice pentru experiențele de muncă Erasmus+ în străinătate pentru studenții, stagiarii și ucenicii din cadrul învățământului profesional și tehnic, precum și pentru voluntari; subliniază că pregătirea candidaților înainte de experiența lor internațională este parte integrantă din activitate și necesită includerea unor sesiuni de consiliere în carieră, formări lingvistice, precum și cursuri de formare în domeniul integrării sociale și culturale, inclusiv al comunicării transculturale care ar impulsiona participarea persoanelor la societate și le-ar îmbunătăți condițiile de muncă și de trai; luând în considerare importanța multilingvismului în îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor, consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova și susține multilingvismul în cadrul programului Erasmus+; salută faptul că vor fi consolidate competențele în materie de limbi străine ale participanților la proiectele Erasmus+ , inclusiv în ceea ce privește limbile străine învecinate, acestea putând crește mobilitatea și capacitatea de inserție profesională pe piața transfrontalieră a muncii; consideră că cursurile de limbă pentru viitori participanți la mobilitate ar putea fi asigurate în cooperare cu instituțiile educaționale și companiile-gazdă și ar putea fi adaptate la domeniul lor de studiu sau la stagiul acestora;

13.

reamintește că, în ciuda majorării semnificative a bugetului general al programului, în CFM a fost prevăzută doar o creștere limitată pentru prima jumătate a perioadei de programare, ceea ce a determinat, din păcate, respingerea multor proiecte de înaltă calitate și, prin urmare, o rată de succes scăzută și un grad ridicat de nemulțumire în rândul candidaților;

14.

salută majorarea fondurilor disponibile pentru programul Erasmus+ pentru anul 2017 cu aproape 300 de milioane EUR, în comparație cu 2016; subliniază, în continuare, necesitatea de a folosi aceste fonduri parțial pentru îmbunătățirea punctelor slabe ale programului și în principal pentru sporirea numărului de proiecte de calitate;

15.

recunoaște faptul că investițiile de la bugetul UE în cadrul Erasmus+ contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea competențelor și a capacității de inserție profesională, precum și la diminuarea riscului de șomaj pe termen lung pentru tinerii europeni, la cetățenia activă și la incluziunea socială a tinerilor;

16.

consideră că majorarea cu 12,7 % a bugetului total în 2017, în raport cu 2016, și alte creșteri anuale în următorii ani ai programului vor conduce la rate de succes mai ridicate și la un grad mai ridicat de satisfacție în rândul solicitanților; așteaptă realizarea intenției Comisiei de a aloca o sumă suplimentară de 200 de milioane EUR pentru perioada rămasă a programului, deși este necesar un efort bugetar mai mare pentru a acoperi cererea în sectoarele subfinanțate, care este, de fapt, mult mai mare decât fondurile disponibile; ia act de faptul că 48 % dintre agențiile naționale raportează că acțiunile programului sunt subfinanțate;

17.

încurajează Comisia să analizeze acțiunile-cheie ale programului și sectoarele care par a fi subfinanțate, cum ar fi acțiunea-cheie 2 (AC2) Parteneriate strategice, educația adulților, tineretul, educația școlară, învățământul profesional și tehnic (VET) și învățământul superior, precum și cele care ar putea beneficia cel mai mult de majorarea bugetului; subliniază nevoia de a menține o monitorizare continuă a programului în vederea identificării domeniilor și a sectoarelor respective, pentru a adopta măsuri corective cât de repede posibil; subliniază necesitatea de a asigura finanțare suficientă pentru mobilitate, acordând o atenție deosebită sporirii mobilității grupurilor subreprezentate; subliniază faptul că, datorită nevoilor specifice ale fiecărui sector, sunt necesare linii bugetare speciale pentru diferite sectoare; subliniază că bugetul trebuie folosit exclusiv conform prevederilor programului;

18.

subliniază că, deși mijloacele virtuale reprezintă o modalitate de a sprijini difuzarea și exploatarea rezultatelor, activitățile directe și a contactele personale joacă un rol foarte important pentru succesul proiectului și al programului general; consideră, în această privință, că campaniile de sensibilizare din statele membre ar trebui să includă seminarii și activități în cadrul cărora să fie întâlniți în persoană potențialii participanți;

19.

subliniază că o componentă puternică pentru toți participanții la Erasmus+ este dezvoltarea competențelor lor lingvistice; prin urmare, salută instrumentele lingvistice online care sunt propuse de Comisie, dar reamintește că un cadru (național, regional, local) de însoțire trebuie pus în aplicare pentru ca mobilitatea să aibă succes, în special pentru copiii de vârstă școlară, pentru studenții VET și, de asemenea, pentru personal, în scopul de a contribui la integrarea acestora în diferite medii;

20.

subliniază faptul că, în prezent, numai 1 % din tinerii care participă la programe de formare profesională la locul de muncă, inclusiv cele de ucenicie, sunt implicați în programe de mobilitate pe durata formării; consideră că trebuie create condițiile necesare pentru dezvoltarea mobilității ucenicilor în interiorul Uniunii Europene, pentru a le oferi șanse egale cu cele ale studenților din învățământul superior și, astfel, pentru a realiza obiectivele de combatere a șomajului, în special a șomajului din rândul tinerilor;

21.

subliniază importanța educației informale și nonformale, a lucrătorilor tineri, a participării la activități sportive și a voluntariatului în cadrul programului Erasmus+ , ca moduri de a stimula dezvoltarea de competențe civice, sociale și interculturale, pentru a promova incluziunea socială și cetățenia activă a tinerilor și pentru a contribui la dezvoltarea capitalului uman și social;

22.

subliniază că, în trecut, programul Erasmus și, înainte de acesta, Leonardo se adresau în special tinerilor cu competențe mai înalte și cu opțiuni mai bune de acces pe piața forței de muncă și nu se axau deloc asupra grupurilor celor mai vulnerabile; indică obiectivul UE de a reduce părăsirea timpurie a școlii și sărăcia; subliniază că persoanele care părăsesc școala timpuriu, un grup cu risc ridicat de sărăcie și șomaj, ar trebui să fie vizate în mod deosebit de statele membre la punerea în aplicare a programului Erasmus+; subliniază că programele pentru persoanele care părăsesc timpuriu școala nu pot fi programele standard VET sau de schimb, ci ar trebui să se axeze pe nevoile specifice ale acestora, pe accesul ușor și pe finanțarea necomplicată, în coroborare cu medii de învățare informale sau nonformale;

23.

ia act de noile provocări sociale și de evoluția continuă a sarcinilor de muncă; reamintește că programul Erasmus+ pregătește, de asemenea, tinerii pentru angajare și consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială asupra unei schimbări a accentului, de la competențele la locul de muncă la competențele netehnice, promovând dobândirea unor serii de abilități și competențe transversale și transferabile, cum ar fi antreprenoriatul, alfabetizarea TIC, gândirea creativă, soluționarea problemelor și o perspectivă inovatoare, încrederea în sine, adaptabilitatea, crearea spiritului de echipă, gestionarea proiectelor, evaluarea riscurilor și asumarea de riscuri, precum și competențe sociale și civice care sunt deosebit de relevante pentru piața muncii; consideră că aceasta ar trebui să includă, de asemenea, bunăstarea la locul de muncă, un bun echilibru între viața profesională și cea privată, precum și integrarea persoanelor aflate în situații vulnerabile pe piața muncii și în societate;

24.

ia act de faptul că mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți a fost lansat de-abia în februarie 2015, după semnarea, în decembrie 2014, a acordului de delegare cu Fondul european de investiții (FEI), și că, până în prezent, doar patru bănci din Franța, Spania și Irlanda participă la acest instrument inovator; regretă faptul că acest instrument financiar este departe de a atinge rezultatele așteptate, din moment ce, până în prezent, numai 130 de studenți la master participă la acesta; solicită o evaluare critică a mecanismului de garantare a împrumuturilor, analizarea scopului și a accesibilității sale pe teritoriul Europei, și îndeamnă Comisia, în consultare cu Parlamentul, să propună o strategie pentru a realoca o parte a bugetului care, probabil, nu va fi folosit până în 2020; subliniază că rata globală a studenților îndatorați ar trebui monitorizată, pentru a garanta că instrumentele financiare cuprinzătoare folosite de program înseamnă mai multe persoane ajutate;

25.

regretă că organizațiile care reprezintă sportivii amatori la nivel local, și în special sportivii cu handicap, sunt extrem de slab reprezentate în rândul participanților la proiectele din domeniul sportului de masă; salută introducerea unor parteneriate de colaborare restrânse, cu cerințe administrative reduse, ca un pas important care va facilita participarea la program a organizațiilor sportive de masă mai mici, precum și o mai bună valorificare a acestora; subliniază că acțiunea intersectorială, în acest caz conectând mai mult sportul și educația, poate contribui la abordarea acestei insuficiențe; remarcă faptul că practica ar trebui extinsă la alte sectoare ale finanțării proiectului Erasmus+, în special pentru organizațiile de voluntari;

26.

salută, în special, implicarea programului Erasmus+ în cooperare și în activitățile de sport de masă; încurajează Comisia să îmbunătățească accesibilitatea și participarea la program a actorilor de bază, cum ar fi cluburile sportive; invită Comisia să evalueze dacă finanțarea existentă, disponibilă pentru domeniul sportului în cadrul Erasmus+, este utilizată în mod eficient și în beneficiul sportului de masă și, în caz contrar, să identifice opțiuni de îmbunătățire, concentrându-se asupra sportului de masă și asupra educației, pentru a spori vizibilitatea, a promova activitatea fizică și a face sportul mai accesibil pentru toți cetățenii din UE; invită Comisia să îmbunătățească abordarea transsectorială privind sportul de masă în cadrul tuturor acțiunilor relevante ale Erasmus+ și să coordoneze acțiunile în acest domeniu pentru a asigura eficiența și impactul dorit al acestora;

27.

subliniază valoarea adăugată a acțiunilor VET din cadrul Erasmus+ pentru susținerea integrării sau reintegrării grupurilor dezavantajate în oportunitățile de formare educațională/vocațională, pentru a le facilita tranziția spre piața forței de muncă;

28.

îndeamnă Comisia și statele membre, inclusiv agențiile UE precum Cedefop, să îmbunătățească calitatea, accesibilitatea și accesul egal la programele de mobilitate VET, pentru ca acestea să ofere o valoare adăugată tuturor participanților în materie de calificare, recunoaștere și conținut și să garanteze introducerea unor standarde de calitate în programele de învățare;

29.

recunoaște că, având în vedere nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor din anumite state membre, pregătirea tinerilor pentru piața muncii reprezintă unul dintre obiectivele principale ale programului Erasmus+; în același timp, pune un accent deosebit pe necesitatea de a menține statutul activităților extrașcolare, de formare profesională și de studiu în cadrul programului Erasmus+;

30.

reamintește Comisiei că persoanele cu dizabilități, cum ar fi cei cu deficiențe de auz, au nevoi speciale, motiv pentru care necesită o finanțare adecvată și un sprijin corespunzător, cum ar fi interpreți în limbajul semnelor, precum și acces la informații suplimentare și o subvenție suficientă pentru a se putea înscrie în programul Erasmus +; solicită Comisiei să își continue activitatea de introducere a unor măsuri suplimentare pentru a acorda persoanelor cu dizabilități un acces liber și nediscriminatoriu la toate programele de burse din cadrul programului Erasmus+; consideră că ar merita, dacă se consideră necesar, să se numească așa-numiți mentori în cadrul agențiilor naționale, care să ofere consiliere cu privire la cea mai bună alocare a fondurilor;

31.

subliniază necesitatea sprijinirii atât prin finanțări, cât și prin facilități fiscale, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) care asigură formarea profesională în cadrul programului Erasmus+;

Recomandări

32.

consideră că Erasmus+ este unul dintre pilonii principali pentru adaptarea populației europene la învățarea pe tot parcursul vieții; solicită Comisiei, prin urmare, să exploateze pe deplin dimensiunea învățării continue a programului, promovând și încurajând cooperarea transsectorială în cadrul programului Erasmus+, care este mult mai mare decât în cadrul programelor precedente, și să evalueze cooperarea transsectorială în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a programului, care urmează a fi prezentată la sfârșitul anului 2017; recunoaște faptul că proiectele și activitățile transsectoriale demonstrează potențialul de a îmbunătăți performanța programului; solicită încorporarea mobilității educaționale în toate programele de învățământ superior sau profesional, pentru a îmbunătăți calitatea învățământului superior și a sistemului VET, pentru a sprijini actualizarea abilităților profesionale, a competențelor persoanelor și dezvoltarea carierei lor, precum și a consolida conștientizarea competențelor dobândite datorită mobilității în toate sectoarele specifice și a promova cunoștințele referitoare la învățare, formare și activitățile pentru tineri; solicită oportunități mai bune pentru elevii din învățământul profesional și tehnic de a efectua un stagiu de practică sau de a urma o parte din studii în țările învecinate, de exemplu finanțând cheltuielile de transport ale elevilor care continuă să locuiască în propria țară;

33.

subliniază că programul Erasmus+ este un instrument-cheie pentru îmbunătățirea calității VET pe întreg teritoriul UE; evidențiază că un VET de calitate și favorabil incluziunii, precum și mobilitatea VET joacă un rol economic și social esențial în Europa, într-o piață a muncii în schimbare rapidă, permițând tinerilor și a adulților să dobândească competențele profesionale și cele necesare vieții de care este nevoie pentru a realiza tranziția de la educație și formare la muncă; subliniază că VET și mobilitatea VET ar trebui să promoveze egalitatea de șanse, nediscriminarea și incluziunea socială pentru toți cetățenii, inclusiv pentru femeile subreprezentate în VET, precum și pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, inclusiv romii, tinerii șomeri, persoanele cu dizabilități, locuitorii din zonele îndepărtate sau cele ultraperiferice, precum și migranții; sugerează, de asemenea, să se acorde o atenție mai mare beneficiarilor cu nivel scăzut de calificare, pentru a crește gradul lor de participare și, astfel, pentru a îmbunătăți raza de acțiune a programelor;

34.

subliniază selectivitatea socială continuă în ceea ce privește înscrierea la programele de mobilitate în unele state membre; regretă că inegalitățile din cadrul și dintre statele membre îngreunează accesul la program, deoarece creează bariere pentru solicitanți, în special pentru studenții cu venituri mici, subliniază procentul ridicat de studenți care sunt angajați în programe de mobilitate sprijinite de terțe părți (familie, părinți, parteneri, actori locali apropiați beneficiarilor); remarcă faptul că mulți studenți care lucrează renunță la participarea la programul de mobilitate din cauza potențialei pierderi a venitului; ia act de faptul că înlăturarea obstacolelor din calea mobilității, cum ar fi obstacolele financiare, și o mai bună recunoaștere a rezultatelor activității/studiilor sunt instrumente importante pentru îndeplinirea obiectivelor AC1; încurajează Comisia și statele membre să majoreze în continuare ajutorul financiar pentru persoanele care nu pot participa din cauza constrângerilor financiare și caută posibilități suplimentare de a facilita mobilitatea acestora pentru a face cu adevărat programul Erasmus+ accesibil tuturor; invită Comisia și statele membre să asigure egalitatea de gen și accesul egal la program;

35.

solicită Comisiei să garanteze mobilitatea la nivelul întregii Europe chiar și în perioadele de criză și să mențină opțiuni care să permită țărilor ce participă la Spațiul European al Învățământului Superior să acceseze programul Erasmus+;

36.

își manifestă din nou preocuparea cu privire la faptul că tinerii și publicul larg percep Erasmus+ în principal ca fiind un program pentru studenți; prin urmare, recomandă să se acorde o importanță sporită măririi vizibilității la nivel european, național și regional a diferitelor domenii în care persoanele pot să își prezinte candidatura, care includ învățământul preuniversitar, învățământul superior, învățământul superior internațional, VET, educația pentru adulți, tineretul și sporturile, ca și voluntariatul, evidențiind, de asemenea, posibilitatea de a crea proiecte transversale, în special prin activitatea de relații cu publicul și printr-o campanie de informare cu privire la conținutul tuturor programelor;

37.

consideră că mărcile renumite (Comenius, Erasmus, Erasmus Mundus, Leonardo da Vinci, Grundtvig și Tineretul în acțiune) și siglele acestora constituie instrumente importante pentru promovarea diversității programului; ia act, de asemenea, de faptul că denumirea „Erasmus+” este pe cale de a deveni cel mai bine cunoscută în rândul noilor participanți; subliniază faptul că noul program ar trebui să-și protejeze noua denumire „Erasmus+” și să utilizeze în continuare diferite metode pentru a promova sensibilizarea publicului; sugerează Comisiei să evidențieze în continuare relația programului Erasmus+ cu mărcile sale și varietatea subprogramelor acestuia; solicită adăugarea denumirii „Erasmus” la programele individuale (prin urmare, acestea vor fi „Erasmus Comenius”, „Erasmus”, „Erasmus Mundus”, „Erasmus Leonardo da Vinci”, „Erasmus Grundtvig” și „Erasmus Tineretul în acțiune”); invită toate părțile interesate să continue să le utilizeze, în special în publicații și broșuri, pentru a menține și a consolida identitatea programelor sectoriale, a facilita recunoașterea și a evita orice confuzie în rândul beneficiarilor; solicită Comisiei să structureze ghidul Erasmus+ cu ajutorul unor mărci renumite și să folosească în mod riguros etichetele respective în cadrul ghidului;

38.

încurajează Comisia să își sporească eforturile în vederea unui mod de lucru deschis, consultativ și transparent, precum și să își consolideze în continuare cooperarea cu partenerii sociali și cu societatea civilă (inclusiv, după caz, cu asociațiile de părinți, studenți, profesori, personal auxiliar și organizații de tineret) de la toate nivelurile de punere în aplicare; subliniază faptul că programul Erasmus+ ar trebui să devină un program emblematic din punctul de vedere al transparenței în Uniunea Europeană, recunoscut ca atare de cetățenii săi, evoluând către o situație în care toate deciziile și procesele sale să devină pe deplin transparente, în special în ceea ce privește aspectele financiare ale acestora; reamintește faptul că deciziile pe deplin transparente asigură o înțelegere mai clară pentru proiectele și persoanele ale căror cereri nu au avut succes;

39.

subliniază rolul important al Comitetului pentru program, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 de instituire a programului Erasmus+, ca actor-cheie în punerea în aplicare a programului și în consolidarea valorii adăugate europene, prin îmbunătățirea complementarității și a sinergiei dintre Erasmus+ și politicile la nivel național; solicită un rol mai solid pentru Comitetul pentru program și sporirea importanței rolului acestuia în deciziile de politică; invită Comisia să comunice în continuare informații detaliate privind distribuția fondurilor centralizate către Comitetul pentru program;

40.

subliniază faptul că instrumentele IT nu ar trebui înțelese numai ca vector pentru procesele administrative, de gestiune și de depunere de cererilor, întrucât acestea pot oferi, de asemenea, modalități valoroase de menținere a legăturii cu beneficiarii și de facilitare a contactelor inter pares în rândul acestora, asigurând un potențial sprijin pentru multe alte procese, de exemplu, feedback din partea beneficiarilor, mentorat reciproc și consolidarea vizibilității programului;

41.

invită Comisia să asigure un schimb regulat de informații și o bună cooperare între autoritățile naționale, organismele de punere în aplicare și organizațiile societății civile de la nivel european și agențiile naționale în ceea ce privește atât acțiunile descentralizate, cât și acțiunile centralizate din cadrul programului; solicită agențiilor naționale să furnizeze toate informațiile necesare pe paginile lor de internet, în același format și cu același conținut, în măsura posibilului;

42.

invită Comisia și, respectiv, Direcția Generală Educație și Cultură (DG EAC) și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) să facă posibilă o promovare mai intensă a acțiunilor descentralizate, precum AC 2, propunând finanțări adecvate și proporționale cu dimensiunea acțiunilor;

43.

încurajează consolidarea în continuare a cooperării dintre agențiile naționale și EACEA în scopul de a promova acțiunile centralizate ale programului Erasmus+, de a furniza sprijinul necesar, de a crește sensibilizarea publicului cu privire la program, de a furniza informații suplimentare cu privire la program potențialilor candidați și de a face schimb de opinii privind îmbunătățirea procesului de punere în aplicare a acestora; solicită Comisiei să elaboreze orientări europene de punere în aplicare destinate agențiilor naționale, în colaborare cu acestea; solicită facilitarea contactelor dintre Comisie, agențiile naționale, beneficiarii programului, reprezentații organizațiilor societății civile și EACEA, prin elaborarea unei platforme de comunicare pentru schimbul de informații și bune practici, în care toate părțile interesate pot primi informații de calitate, comunicând experiențele și sugestiile proprii de îmbunătățire constantă a programului; subliniază nevoia de a implica părțile interesate și beneficiarii în reuniunile Comitetului pentru program; subliniază faptul că, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1288/2013, acest lucru ar putea fi facilitat prin înființarea unor subcomitete permanente, la care să participe reprezentanți ai părților interesate și ai beneficiarilor, agențiile naționale sectoriale, deputații în Parlamentul European și reprezentanți ai statelor membre;

44.

solicită Comisiei să revizuiască modalitățile de plată către agențiile naționale, termenele-limită pentru candidaturi și perioadele de alocare și să le ajusteze în consecință; arată că agențiile naționale ar trebui să aibă posibilitatea unei flexibilități mai mari în ceea ce privește granturile de mobilitate și costurile administrative, în favoarea unor șederi mai îndelungate în străinătate; încurajează Comisia să asigure o flexibilitate sporită agențiilor naționale pentru transferul fondurilor în cadrul acțiunilor-cheie, în scopul de a acoperi potențialele deficite de finanțare, în funcție de nevoile beneficiarilor; sugerează încredințarea acestui proces agențiilor naționale, având în vedere familiaritatea lor cu eventualele deficite de finanțare din țările lor respective; ia act de faptul că o flexibilitate crescută face necesare monitorizarea și transparența corespunzătoare;

45.

își exprimă îngrijorarea cu privire la reducerea numărului de proiecte grupate în cadrul Leonardo și cere ca agențiile naționale să aibă o libertate decizională mai mare în ceea ce privește valoarea subvențiilor pentru cheltuielile administrative, astfel încât să poată ține cont într-un mod mai eficace de particularitățile naționale, precum sistemul dual;

46.

este preocupat de dificultățile agențiilor naționale în interpretarea și aplicarea normelor programelor și reamintește că 82 % din bugetul Erasmus + este gestionat prin acțiuni descentralizate; solicită Comisiei să simplifice definițiile și să îmbunătățească orientările privind acțiunile descentralizate și să asigure aplicarea consecventă a normelor și reglementărilor programului în cadrul agențiilor naționale, respectând standardele comune de calitate, evaluarea proiectului și procedurile administrative, garantând astfel punerea uniformă și coerentă în aplicare a programului Erasmus+, cele mai bune rezultate pentru bugetul UE și evitarea ratelor de eroare;

47.

consideră că performanțele agențiilor naționale ar trebui evaluate și îmbunătățite periodic, pentru a garanta performanța acțiunilor finanțate de UE; ia act de faptul că ratele de participare și experiența participanților și a partenerilor ar trebui să constituie un element esențial în această privință;

48.

sugerează alinierea structurii organizatorice a serviciilor competente ale Comisiei cu structura programului;

49.

solicită îmbunătățirea în continuare a instrumentelor informatice relevante și acordarea unei atenții primordiale raționalizării, accesibilității pentru utilizatori și îmbunătățirii legăturilor dintre diferitele instrumente, mai degrabă decât dezvoltării unor instrumente noi; reamintește, în acest context, faptul că aplicațiile mobile se numără printre mijloacele favorite de interacțiune cu internetul utilizate de tinerii cetățeni; subliniază faptul că tehnologiile IT pot juca un rol important în consolidarea vizibilității programului;

50.

invită Comisia să dezvolte în continuare platformele eTwinning, School Education Gateway, Open Education Europe, EPALE, Portalul european pentru tineret și VALOR IT pentru a le face mai atractive și mai ușor de utilizat; solicită Comisiei să includă o evaluare a acestor platforme în evaluarea la jumătatea perioadei a programului Erasmus+, care să fie prezentată la sfârșitul anului 2017;

51.

invită Comisia să optimizeze performanța și ușurința utilizării instrumentelor IT, cum ar fi Instrumentul de mobilitate sau alte platforme de sprijin IT, precum Platforma electronică pentru educația adulților în Europa (EPALE), pentru a se asigura că beneficiarii programului își valorifică pe deplin experiențele, precum și pentru a promova colaborarea transfrontalieră și schimbul de cele mai bune practici;

52.

solicită Comisiei să consolideze dimensiunea educației în școli din cadrul programului, permițând o mobilitate sporită a elevilor, simplificarea procedurilor de finanțare și administrative pentru școli și furnizorii de educație nonformală, profitând astfel de intenția generală a Erasmus+ de a stimula cooperarea transsectorială și pentru a încuraja furnizorii de educație nonformală să se implice în parteneriate cu școli; încurajează Comisia să consolideze activitatea privind tinerii și practicile de dezvoltare a educației nonformale în cadrul programului, sprijinind organizațiile de tineret și alți furnizori de activități pentru tineri și acordând în continuare sprijin pentru parteneriatul privind tineretul, încheiat între UE și Consiliul Europei;

53.

salută introducerea a două tipuri de parteneriate strategice, ca un prim pas important și pozitiv în direcția creșterii șanselor pentru micile organizații de a participa la program, deoarece acestea întâmpină deseori dificultăți în îndeplinirea cerințelor și, prin urmare, sunt discriminate, ceea ce afectează negativ reputația și capacitatea de convingere a programului; invită Comisia să aducă îmbunătățiri care să sporească și mai mult atractivitatea programului, pentru a asigura includerea mai multor organizații mici în activitățile programului, cu scopul final de a spori ponderea acestora în cadrul programului, ținând seama de cerințele de calitate; salută elaborarea unor orientări europene de punere în aplicare și a unui site mai detaliat de întrebări frecvente pentru eficientizarea răspunsurilor referitoare la criteriile de selecție și pentru evidențierea proiectelor selectate, pentru a clarifica selecția și pentru a sprijini mai bine organizațiile mici; subliniază nevoia de a implica diverse organizații participante în activitățile programului și de a menține un echilibru între acestea;

54.

recomandă reducerea valorilor subvențiilor în sectorul cooperării școlare, în favoarea numărului de proiecte subvenționate, pentru a subvenționa în mod direct schimburile școlare și, astfel, pentru a face posibile întâlniri mai personale între persoane de diferite limbi și culturi; subliniază importanța experiențelor personale cu persoane din medii culturale diferite în ceea ce privește promovarea unei identități europene și ideea fundamentală a integrării europene și recomandă să se încerce să se asigure participarea unui număr cât mai mare de persoane, lucru care ar trebui să fie valabil pentru toate obiectivele programului; salută, în acest sens, îmbunătățirile care au avut deja loc, dar speră ca normele să devină și mai flexibile, ca parte a parteneriatelor strategice dintre agențiile naționale și Comisie;

55.

luând în considerare importanța multilingvismului în îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor (19), consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova și susține multilingvismul în cadrul programului Erasmus+;

56.

constată, în contextul noilor provocări societale pentru Europa, nevoia de a consolida o abordare europeană pentru a rezista în fața provocărilor europene comune, prin sprijinirea proiectelor de inovare la scară mare în domeniul educației, al formării și al tineretului, derulate de rețelele societății civile europene; indică faptul că acest lucru poate fi realizat prin alocarea către acțiunile centralizate a unei părți din finanțarea generală a Erasmus+ destinată AC2 intitulate „Cooperare pentru inovare și schimb de bune practici”;

57.

ia act de faptul că 75 % dintre agențiile naționale au semnalat sarcini administrative considerabile, ceea ce scade capacitatea de investiție a bugetului UE și riscă să afecteze direct beneficiarii; solicită DG EAC și EACEA să îmbunătățească implementarea, în special în procesul de tratare a cererilor;

58.

salută introducerea în program a sistemului bazat pe costuri unitare, în vederea reducerii la minimum a sarcinii administrative; salută, de asemenea, ajustările efectuate de Comisie în 2016, precum și pe cele planificate pentru 2017; menționează că unele state membre nu pot aplica acest sistem din cauza unor cerințe normative sau consideră nivelurile costurilor inadecvate în raport cu costurile reale; consideră că este nevoie ca ratele costurilor unitare să fie majorate într-o mai mare măsură, pentru ca participanții la proiect să beneficieze de sprijinul financiar necesar și subliniază nevoia de a garanta că participanții și organizațiile din zonele îndepărtate și regiunile de frontieră nu sunt dezavantajate de sistemul de cost unitar; solicită ca implicarea personală ridicată, în special a numeroșilor voluntari și cadre didactice, dar și a tuturor celorlalți candidați, să fie recompensată în mod corespunzător; solicită (re)introducerea în finanțare a capitolelor privind inițierea proiectului și stabilirea contactului cu potențialii parteneri de cooperare sau întâlnirile pregătitoare ori o alocare totală suficientă pentru a acoperi aceste costuri, de exemplu; subliniază faptul că transparența în acest domeniu reprezintă o componentă esențială a cerințelor de transparență și a obiectivelor întregului program Erasmus+;

59.

salută simplificarea introdusă de utilizarea sumei forfetare și a finanțării forfetare; încurajează Comisia să identifice modalități pentru îmbunătățirea în continuare a procedurii administrative complicate pentru solicitanții din diferite sectoare ale programului; este preocupat de faptul că agențiile naționale raportează sarcini de audit mai mari;

60.

constată nevoia de a consolida sprijinul operațional acordat rețelelor europene în cadrul AC3 intitulate „Sprijin pentru reformarea politicilor”, în vederea maximizării promovării și diseminării oportunităților oferite de Erasmus+;

61.

solicită Comisiei să ia măsuri relevante pentru ca activitatea de voluntariat să fie considerată sursă de contribuții proprii la bugetul proiectului, deoarece acest lucru facilitează participarea organizațiilor mai mici, în special în sport, ținând seama de faptul că Erasmus+ permite recunoașterea timpului de voluntariat drept cofinanțare sub formă de contribuții în natură și că noua propunere a Comisiei referitoare la orientările financiare include această posibilitate; subliniază faptul că trebuie recunoscută contribuția voluntarilor și că aceasta trebuie să beneficieze de vizibilitate, având în vedere semnificația ei specială pentru program, cu condiția să fie monitorizată pentru a se asigura că voluntariatul completează, dar nu înlocuiește, investiția resurselor publice;

62.

recunoaște valoarea economică și socială a voluntariatului și încurajează Comisia să sprijine mai mult organizațiile bazate pe voluntariat prin acțiunile programului;

63.

salută propunerea Comisiei de instituire a unui Corp european de solidaritate; încurajează Comisia să implice organizațiile de voluntari în elaborarea acestei noi inițiative pentru a asigura valoarea sa adăugată și complementară în consolidarea voluntariatului în Uniunea Europeană; încurajează Comisia și statele membre să depună un efort bugetar pentru a integra această nouă inițiativă, fără a subfinanța alte programe actuale și prioritare, și solicită explorarea posibilităților de integrare a acesteia în cadrul Serviciului european de voluntariat, pentru a consolida voluntariatul în UE fără a suprapune inițiative și programe;

64.

evidențiază că voluntariatul este o expresie a solidarității, libertății și responsabilității, care contribuie la consolidarea unei cetățenii active și la dezvoltarea personală umană; consideră că voluntariatul reprezintă, de asemenea, un instrument esențial pentru incluziunea și coeziunea socială, precum și pentru formare, educație și dialog intercultural, asigurând, totodată, o contribuție importantă la răspândirea valorilor europene; consideră că Serviciul european de voluntariat (EVS) ar trebui recunoscut pentru rolul său în sprijinirea dezvoltării abilităților și competențelor care pot facilita accesul participanților la EVS la piața muncii; invită Comisia și statele membre să asigure condiții de muncă decente pentru voluntari și să monitorizeze dacă contractele în temeiul căruia lucrează voluntarii sunt respectate pe deplin; invită Comisia și statele membre să garanteze că participanții la Serviciul european de voluntariat nu sunt niciodată considerați înlocuitori pentru forța de muncă și nu sunt nici folosiți în acest scop;

65.

solicită ca perioada decizională să fie cât mai scurtă cu putință, astfel încât candidaturile să poată fi evaluate într-o manieră coerentă și coordonată, iar candidaturile respinse să poată primi o justificare transparentă și inteligibilă, astfel încât utilizatorii programelor UE să nu fie descurajați în mod semnificativ;

66.

încurajează cu fermitate un nivel mai ridicat de transparență în evaluarea cererilor și adresarea unui feedback de calitate tuturor candidaților; invită Comisia să garanteze un sistem de feedback eficace pentru ca beneficiarii programului să poată transmite un raport Comisiei privind orice neregulă pe care eu putut să o constate cu privire la punerea în aplicare a programului Erasmus+; invită, de asemenea, Comisia să îmbunătățească și să intensifice fluxul de informații dintre instituțiile europene responsabile cu punerea în aplicare a programului și organismele naționale; în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a programului, încurajează agențiile naționale și EACEA să asigure oportunități de formare pentru evaluatori, precum și să organizeze reuniuni periodice cu beneficiarii și vizite ale proiectelor;

67.

remarcă importanța consolidării dimensiunii locale a Serviciului european de voluntariat; sugerează acordarea unui sprijin mai mare voluntarilor Serviciului european de voluntariat nu doar înainte de plecare, ci și la întoarcerea acestora în comunitățile lor locale, sub forma unor formări orientate spre locuri de muncă și integrate în locurile de muncă, pentru a-i ajuta să își împărtășească expertiza europeană prin promovarea voluntariatului la nivel local;

68.

susține creșterea eficienței și a eficacității prin programe mai ample; remarcă, cu toate acestea, că ar trebui să existe un echilibru între grupurile mici și grupurile mari de solicitanți;

69.

solicită Comisiei să armonizeze, pe cât posibil, pe parcursul întregului program, ratele de prefinanțare indicate, pentru a le oferi tuturor beneficiarilor aceleași avantaje și pentru a facilita punerea în aplicare a proiectului, în special în cazul organizațiilor mici; invită Comisia și statele membre să se asigure că nu există o preferință pentru instituțiile mari în detrimentul celor mai mici și mai puțin cunoscute în ceea ce privește candidații la program;

70.

constată o serie de dezechilibre regionale, la nivelul UE și zonale, în interiorul statelor membre, în participarea la acțiunile finanțate prin Erasmus+; este preocupat de faptul că ratele de reușită a acțiunilor acestuia sunt relativ scăzute și divergente pe teritoriul UE; solicită măsuri direcționate și rapide pentru a crește participarea și pentru a îmbunătăți ratele de reușită, indiferent de originea solicitanților, care să vizeze direcționarea unei părți a finanțărilor în acțiuni specifice de promovare și de informare, în special în acele regiuni în care accesul la fonduri este încă scăzut;

71.

observă că implementarea Erasmus+ în regiunile UE arată că există cereri de finanțare și priorități de intervenție diferite, care impun ca anumite state membre să reorienteze intervenția programului pentru a asigura rentabilitatea banilor cheltuiți;

72.

remarcă discrepanțele nejustificate dintre țări în materie de granturi și metodele lor de alocare; încurajează Comisia să investigheze consecințele acestor diferențe într-un efort de reducere la minimum a diferențelor socioeconomice în Uniunea Europeană; încurajează creșterea în continuare a ratelor granturilor, precum și ajustarea acestora la costul vieții în țara care găzduiește persoana care participă la programul de mobilitate, pentru a încuraja participarea studenților dezavantajați din punct de vedere socioeconomic, a studenților și a personalului cu nevoi speciale, precum și a studenților și a personalului din regiuni îndepărtate;

73.

ia act de faptul că efectele pozitive mai accentuate și cererea mai mare de granturi de mobilitate Erasmus+ în Europa de Est și de Sud se lovesc de incompatibilitatea cu un buget global al programului limitat, ceea ce conduce la un procent ridicat de cereri respinse; propune Comisiei să își intensifice eforturile pentru a promova mobilitatea dinspre vestul Europei spre est;

74.

regretă faptul că inegalitățile tot mai profunde din interiorul statelor membre și dintre acestea, precum și existența, în UE, a unei rate ridicate a șomajului în rândul tinerilor îngreunează accesul la program, ridicând obstacole în calea mobilității solicitanților care provin din regiunile cu venituri mai reduse, care au fost afectate într-o măsură și mai mare de criza economică și de reducerile bugetare; declară că este necesar ca programul Erasmus + și VET să pătrundă până în regiunile cele mai îndepărtate și în cele situate la frontierele Uniunii Europene; consideră extrem de pozitivă asigurarea accesibilității și a egalității de șanse pentru locuitorii acestor regiuni, ca mijloc de reducere a șomajului în rândul tinerilor și de reactivare economică;

75.

subliniază faptul că granturile pentru sprijinirea mobilității persoanelor în cadrul programului Erasmus+ ar trebui să fie scutite de la plata taxelor și a contribuțiilor sociale;

76.

invită Comisia să recunoască natura specială a proiectelor și acțiunilor de mobilitate care implică persoane cu nevoi speciale și persoane care provin din medii defavorizate; încurajează promovarea intensă a posibilităților pentru persoanele cu nevoi speciale și pentru persoanele care provin din medii defavorizate de a participa la program, inclusiv refugiații, și solicită facilitarea accesului acestor persoane la program;

77.

subliniază că, deși au fost realizate progrese pentru recunoașterea perioadelor de studii, a creditelor, a competențelor și a abilităților dobândite prin învățarea nonformală și informală în străinătate, aceste provocări există în continuare; subliniază faptul că recunoașterea calificărilor internaționale este esențială pentru mobilitate și creează baza pentru continuarea cooperării în Spațiul european al învățământului superior; subliniază importanța utilizării pe deplin a tuturor instrumentelor UE pentru validarea cunoștințelor, a abilităților și a competențelor care sunt esențiale pentru recunoașterea calificărilor;

78.

subliniază că numărul perioadelor de studii efectuate în străinătate prin programul Erasmus a crescut constant începând cu 2008, în pofida crizei economice, financiare și sociale; atrage atenția asupra faptului că, în același timp, numărul stagiilor în străinătate a crescut exponențial; concluzionează că stagiile sunt în mod evident considerate de către tineri o oportunitate excelentă de consolidare a capacității lor de inserție profesională; recomandă Comisiei și agențiilor, organizatorilor și instituțiilor naționale să ia act de această evoluție;

79.

subliniază că, datorită Cadrului european al calificărilor (20), s-au realizat îmbunătățiri clare în domeniul sistemelor de recunoaștere și validare a diplomelor, calificărilor, creditelor, certificatelor de competențe și acreditărilor de competențe din domeniul educației și al VET, însă constată că există în continuare probleme; subliniază importanța de a garanta că competențele și calificările dezvoltate prin experiențele internaționale de mobilitate în orice cadru – mediu de învățare formal, stagii sau voluntariat în cadrul întreprinderilor și activități pentru tineret – sunt documentate, validate, recunoscute și făcute comparabile în mod adecvat în sistemul național; solicită Comisiei să reformeze Cadrul european al calificărilor și să realizeze progrese în domeniul consolidării acestuia, transformând caracterul său de recomandare din momentul de față într-un instrument mai puternic, pentru a sprijini libera circulație; invită Comisia și statele membre să folosească sistematic și să dezvolte în continuare instrumentele europene existente precum Europass, Youthpass și SECEFP; încurajează dezvoltarea unor calificări comune în domeniul VET, care să poată asigura recunoașterea internațională a calificărilor; solicită statelor membre să pună în aplicare integral și la timp Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării nonformale și informale;

80.

subliniază că educația și învățământul nonformal în rândul adulților promovează competențele de bază și competențele netehnice, precum competențele sociale și civice care sunt relevante pentru piața forței de muncă, precum și bunăstarea la locul de muncă și un bun echilibru între viața profesională și cea privată; indică faptul că educația și învățământul nonformal pentru adulți joacă un rol crucial în abordarea grupurilor sociale dezavantajate și în sprijinirea lor în direcția dezvoltării competențelor care să le ajute să intre pe piața forței de muncă și să găsească un loc de muncă durabil și de calitate sau să își îmbunătățească situația profesională, precum și să contribuie la o Europă mai democratică;

81.

invită Comisia și statele membre să promoveze programele VET, subliniază că sistemele de stagii de formare și de stagii profesionale reprezintă oportunități formatoare care nu înlocuiesc locurile de muncă cu normă întreagă, că acestea trebuie să garanteze condiții decente de lucru și plata adecvată a ucenicilor și că, în nicio circumstanță, competențele atribuite beneficiarilor nu ar trebui să fie înlocuite cu cele specifice unui angajat;

82.

constată creșterea cerințelor pentru activitatea de punere în aplicare desfășurată de agențiile naționale în cadrul programului actual; invită Comisia să ofere agențiilor naționale resurse suficiente și asistența necesară, permițând astfel o punere în aplicare mai eficientă a programului și oferind agențiilor naționale posibilitatea să abordeze noile provocări care apar în urma creșterii bugetare;

83.

solicită Comisiei să monitorizeze criteriile de calitate utilizate de agențiile naționale în evaluările proiectului și schimbul de cele mai bune practici în acest sens; încurajează programele de formare a evaluatorilor pentru a le permite să-și continue dezvoltarea, în special în proiectele transsectoriale, și pentru a le permite să ofere feedback de calitate tuturor solicitanților pentru a încuraja realizarea obiectivelor în proiectele viitoare și pentru a îmbunătăți performanța viitorilor solicitanți;

84.

consideră că măsurarea calitativă ar trebuie să fie la fel de importantă ca măsurarea cantitativă; solicită realizarea măsurării calitative în contextul programului Erasmus +;

85.

invită Comisia și statele membre să valideze și să recunoască învățarea formală și nonformală, precum și uceniciile; încurajează statele membre să-i informeze mai bine pe tinerii ucenici în privința posibilităților existente, să sprijine mai bine centrele de ucenicii care doresc să se orienteze către programul Erasmus +, precum și să pună în aplicare măsuri însoțitoare în caz de experiență de mobilitate transfrontalieră în țări învecinate pentru a sprijini ucenicii în ceea ce privește cazarea și transportul;

86.

mizează pe consolidarea mobilității în educație, a programelor de învățare și a perioadelor de practică la locul de muncă din cadrul programelor „Garanția pentru tineret” și „Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”, cu scopul de a încerca atenuarea ratelor înalte de șomaj în rândul tinerilor și dezechilibrele geografice din interiorul Uniunii Europene;

87.

îndeamnă Comisia să identifice participarea inegală în prezent a instituțiilor VET la programele UE privind mobilitatea în țări și în regiuni, cu scopul de a diminua aceste diferențe prin îmbunătățirea colaborării și a schimbului de informații între agențiile naționale pentru Erasmus+, prin sprijinirea muncii în echipă între instituțiile VET, conectând instituțiile VET cu experiență cu alte instituții, prin aplicarea de măsuri de sprijin în materie de politici și prin prezentarea de sugestii specifice instituțiilor VET, precum și prin îmbunătățirea sistemelor de sprijin ale instituțiilor VET care sunt deja instituite;

88.

încurajează statele membre, în scopul de a stimula mobilitatea profesorilor, a cadrelor universitare și a personalului non-academic, să recunoască că participarea acestora la programele de mobilitate este o parte importantă a evoluției carierei lor, și, dacă este posibil, să introducă un sistem de recompensare în legătură cu participarea la programele de mobilitate, de exemplu, sub forma unor beneficii financiare sau a reducerii volumului de muncă;

89.

invită agențiile naționale să ofere transparență deplină în evaluarea proiectelor prin publicarea unei liste de proiecte selectate, împreună cu progresele continue ale acestora și cu sprijinul financiar alocat;

90.

încurajează continuarea, în cadrul AC 1, a celor mai bune practici privind funcția din Comenius, cum ar fi stimularea schimburilor între clasele de elevi, precum și posibilitatea ca membrii personalului școlar să solicite în mod individual granturi de mobilitate conform AC 1;

91.

remarcă faptul că, în ciuda calității înalte a proiectelor din acțiunea-cheie 2, multe dintre acestea au fost respinse din cauza finanțării limitate; încurajează Comisia să desemneze aceste proiecte, pentru a contribui la atragerea de investiții pentru acestea din alte surse; încurajează statele membre să recunoască proiectele care au primit note, acordându-le caracter prioritar în accesarea fondurilor publice în vederea realizării lor, dacă respectivele fonduri sunt accesibile;

92.

invită Comisia să continue eforturile de rezolvare a provocării legate de finanțarea organizațiilor europene cu sediul în Bruxelles, pentru ca acestea să contribuie în continuare la dezvoltarea politicilor europene în domeniile educației, formării, tineretului și sportului;

93.

remarcă provocările cu care se confruntă agențiile naționale în punerea în aplicare a mobilității internaționale a creditelor; solicită o mai mare flexibilitate a alocării resurselor de către agențiile naționale din unele țări și regiuni, cu scopul respectării priorităților de cooperare ale instituțiilor de învățământ superior;

94.

remarcă scăderea numărului de participanți individuali la mobilitate în afara Erasmus+, ca urmare a tratamentului preferențial din partea instituțiilor europene de învățământ superior aplicat unui sistem de mobilitate instituționalizat; încurajează Comisia și autoritățile naționale să reînnoiască oportunitățile candidaților individuali de participare la mobilitate;

95.

încurajează Comisia să consolideze sistemul VET prin promovarea subprogramelor Leonardo da Vinci în rândul noilor organizații și al instituțiilor mai mici, în plus față de acordarea de asistență acestora pentru solicitarea unei finanțări corespunzătoare, oferindu-le orientări în continuare, formare online și sprijin personalizat pentru întocmirea de cereri de finanțare de înaltă calitate prin contactul cu agențiile naționale pentru programul Erasmus+;

96.

încurajează promovarea spațiului învățământului superior european în întreaga lume, precum și avansarea cunoștințelor individuale la nivel mondial, sprijinind toate părțile interesate relevante (statele membre, instituțiile de învățământ superior, asociațiile de învățământ superior) să sporească interesul pentru masteratul în cotutelă Erasmus Mundus în rândul instituțiilor de învățământ superior și al posibililor candidați;

97.

sugerează o mai mare implicare a agențiilor naționale în dezvoltarea politicii în domeniile educației, formării, tineretului și sportului, prin consolidarea legăturilor dintre Comisie, statele membre și agențiile naționale;

Următoarea perioadă de programare

98.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de simplificare a procedurilor administrative și de reducere a numeroaselor sarcini administrative pentru elevi și instituții, precum și pentru companiile-gazdă implicate în proiectele Erasmus+, în special pentru cele care nu exploatează suficient de bine această oportunitate, pentru a îmbunătăți și facilita accesul echitabil, precum și procesele de înregistrare, validare și recunoaștere; susține că informațiile referitoare la acest program trebuie furnizate în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene pentru a încuraja o implicare mai mare; solicită Comisiei și agențiilor naționale să omogenizeze criteriile de acces, urmărind să se asigure accesul unui număr cât mai mare de solicitanți posibil;

99.

sugerează că nu ar trebui să se mai acorde prioritate continuării armonizării și introducerii unor modificări majore în structura programului, ci, în schimb, ar trebui să se protejeze și să se consolideze realizările obținute până în prezent și să se facă îmbunătățiri progresive acolo unde este necesar;

100.

recomandă creșterea importanței și a vizibilității educației nonformale atât pentru încadrarea în muncă a tineretului, cât și pentru educația adulților în cadrul programului Erasmus+, educația nonformală fiind importantă în sectorul cetățeniei europene, pentru promovarea democrației și a educației privind valorile; cu toate acestea, programul este asociat frecvent cu educația formală, datorită numelui său;

101.

invită Comisia să implice părțile interesate relevante în activitatea privind următoarea perioadă de programare a finanțării, precum și în introducerea unor posibile îmbunătățiri pentru a garanta succesul ulterior al programului și valoarea adăugată a acestuia;

102.

recomandă ca Erasmus+ să dezvolte în continuare mobilitatea transsectorială a persoanelor în cadrul acțiunii-cheie 1, astfel încât cursanții, profesorii, educatorii, formatorii, ucenicii, lucrătorii și tinerii să se poată implica pe deplin în mobilitatea transsectorială;

103.

solicită să fie elaborată o definiție clară a proiectelor transsectoriale, pentru a evita confuzia care rezultă din etichetarea greșită a proiectelor;

104.

solicită nu numai garantarea actualului nivel bugetar pentru următoarea generație de programe în contextul noului CFM, dar consideră majorarea suplimentară a bugetului, care să asigure un nivel de finanțare anuală pentru următoarea generație de programe cel puțin egal cu nivelul de finanțare pentru ultimul an de punere în aplicare a cadrului actual, ca o condiție prealabilă absolut esențială pentru succesul permanent al programului; propune explorarea de către Comisie a posibilității de a crește prefinanțarea;

105.

salută structura programului și invită Comisia să păstreze în propunerea pentru următoarea generație de programe capitole distincte și bugete separate pentru educație și formare, tineret și sport, ținând cont de caracteristicile specifice ale acestora, și să adapteze formularele de cerere, sistemele de raportare și cerințele privind produsele dezvoltate în funcție de sector;

106.

încurajează agențiile naționale să se asigure că bugetele disponibile pentru fiecare acțiune-cheie și fiecare sector sunt ușor accesibile după fiecare rundă de cereri pentru a le permite candidaților să își planifice strategic viitoarele acțiuni, precum și să publice rezultatele selecției de proiecte și liniile bugetare, astfel încât să se poată efectua o monitorizare externă adecvată a programului;

107.

invită Comisia să revizuiască periodic nivelurile sprijinului financiar, precum sumele forfetare pentru deplasare și diurnele, pentru a garanta că acestea corespund cheltuielilor de întreținere reale și pentru a evita îndatorarea determinată de perioada de formare și, prin urmare, pentru a ajuta la prevenirea discriminării și a abandonării persoanelor cu mijloace financiare mai reduse și/sau cu cerințe speciale;

108.

indică faptul că grupurile dezavantajate sunt vizate în mod specific în sectorul tineretului; sugerează extinderea Strategiei privind incluziunea și diversitatea la toate sectoarele programului pentru a promova incluziunea socială și participarea persoanelor cu nevoi speciale sau cu mai puține șanse la programul Erasmus+;

109.

solicită Comisiei să prezinte și statelor membre să aprobe un cadru de bună calitate pentru ucenicii și o propunere de îmbunătățire a mobilității ucenicilor pentru a asigura o serie de drepturi pentru ucenici, stagiari și cursanții din cadrul VET, pentru a garanta protejarea lor adecvată și că aceste programe de mobilitate nu vor înlocui niciodată contractele de muncă standard; solicită stagii remunerate și de calitate și cere ca statele membre să raporteze situațiile în care se încalcă condițiile referitoare la sarcinile sau drepturile beneficiarilor programului Erasmus+;

110.

solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a asigura o cooperare mai strânsă între instituțiile de învățământ și principalele părți interesate (autoritățile locale/regionale, partenerii sociali, sectorul privat, reprezentanții tineretului, instalațiile VET, organizațiile de cercetare și organizațiile societății civile) pentru a consolida capacitatea de adaptare a sistemului educațional și al VET la nevoile adevărate de pe piața muncii, precum și pentru a garanta că această cooperare se reflectă în programul Erasmus +; consideră că implicarea activă a beneficiarilor și a tuturor părților implicate în elaborarea, organizarea, monitorizarea, punerea în aplicare și evaluarea programului asigură viabilitatea și succesul programului, precum și valoarea sa adăugată;

111.

susține să se permită studenților mobili să combine studiile în străinătate cu un plasament legat de studii în cadrul programului, facilitând sejurul acestora în străinătate, scăzând selectivitatea socială, sporind numărul de studenți mobili, îmbunătățind competențele studenților și amplificând conexiunile între învățământul superior și mediul profesional; invită în special Comisia ca, la atribuirea burselor Erasmus+, să acorde o atenție deosebită mobilității de lungă durată a ucenicilor;

112.

ia act de asimetriile existente între statele membre în materie de criterii de admitere în programul Erasmus+; insistă ca Comisia să se asigure că regulile programului sunt aplicate în mod armonizat în cadrul tuturor agențiilor naționale, respectând standardele de calitate comune și practicile procedurale, asigurând astfel coerența internă și externă a programului Erasmus+ și poziționarea sa ca un adevărat program european; în această privință, invită Comisia să elaboreze pentru agențiile naționale orientări privind punerea în aplicare la nivel european a programului Erasmus+; încurajează agențiile naționale, care în mod inerent trebuie să facă parte din procesul de monitorizare, să se axeze și pe crearea sau facilitarea unui forum pentru dialogul constructiv între autoritățile responsabile cu politicile în domeniul educației și al muncii din fiecare stat membru; încurajează puternic o mai bună coordonare între agenții pentru a corela proiectele care vizează aspecte similare;

113.

invită Comisia și statele membre îmbunătățească oportunitățile de formare în străinătate pentru VET și să prezinte VET drept o alegere privilegiată pentru integrarea pe piața muncii și o sursă de cariere promițătoare, precum și să îl facă accesibil tuturor cetățenilor de toate vârstele și să asigure o finanțare adecvată, dat fiind că fondurile alocate pentru VET nu sunt proporționale (21) cu numărul potențial de persoane care s-ar înscrie la programele de mobilitate oferite; sprijină cu fermitate promovarea și încurajarea eficientă a mobilității în domeniul VET în rândul femeilor și consideră că ar trebui ca statele membre să stabilească obiective ambițioase în această privință, iar progresele realizate ar trebui monitorizate în mod strict;

114.

subliniază că are loc o redefinire a locurilor de muncă și a competențelor, în special datorită tranziției în curs spre o economie mai digitalizată, unde apar noi nevoi în domeniul afacerilor, precum și spre sectoare orientate spre viitor; invită Comisia și statele membre să se asigure că programul Erasmus+ reflectă această realitate;

115.

îndeamnă la o mai bună promovare a programelor de mobilitate pentru niveluri avansate ale învățământului superior în vederea asigurării mobilității între centrele de cercetare europene și a susținerii obiectivului de internaționalizare a universităților europene;

116.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți gradul de conștientizare a instrumentului Erasmus+ ca mijloc de îmbunătățire a propriilor competențe și de completare a acestora cu o dimensiune suplimentară, care să asigure abordarea adecvată a acestui instrument cu scopul de a-i garanta eficiența, eliminând riscul ca acesta să reprezinte o simplă experiență de viață;

117.

invită Comisia să elaboreze și să pună la dispoziție statistici actualizate, precum și să efectueze studii de monitorizare privind punerea în aplicare a programului Erasmus+, în special în ceea ce privește rata de utilizare a acestei opțiuni de către tineri, separat după regiune și sex, impactul pe care l-a avut asupra capacității de inserție profesională, tipul și rata șomajului, precum și impactul asupra salariilor și modul în care acesta ar putea fi îmbunătățit; invită Comisia să analizeze de ce în unele țări se înregistrează un număr mai ridicat de cereri pentru mobilitatea în domeniul VET, locurile unde diferențele de gen sunt cele mai mari și motivele pentru aceste diferențe, sau locurile unde există mai mulți solicitanți cu dizabilități, precum și să elaboreze un plan privind modul de creștere a implicării celorlalte țări; invită, prin urmare, agențiile naționale ale statelor membre să colaboreze îndeaproape în materie de schimburi de informații și de statistici; susține că rezultatele studiilor și statisticilor trebuie incluse și luate în considerare cu ocazia următoarei revizuiri la mijlocul perioadei a programului Erasmus +;

118.

reamintește faptul că, într-o perioadă marcată de o criză deosebită cu privire la valorile fundamentale ale UE, instrumentul Erasmus+ poate reprezenta o ocazie extrem de importantă pentru promovarea integrării, înțelegerii și solidarității în rândul tinerilor; solicită, prin urmare, valorificarea integrării tinerilor prin cunoașterea diferitelor culturi și tradiții și prin respectarea reciprocă și necesară a acestora;

119.

propune Comisiei să mențină educația și formarea în domeniul antreprenoriatului printre obiectivele unui viitor program Erasmus+, în următorul exercițiu financiar (după 2020), inclusiv în ceea ce privește mobilitatea, precum și să includă în program următoarele elemente:

(i)	evaluarea atentă a impactului măsurilor în vigoare de promovare a antreprenoriatului prin intermediul educației și al formării și, eventual, adaptarea acestora, acordând o atenție deosebită impactului măsurilor respective asupra grupurilor subreprezentate și dezavantajate;

(ii)	promovarea unui conținut pedagogic și a unor instrumente mai bine definite pentru educația formală și cea nonformală, care să vizeze toți studenții, cuprinzând atât module teoretice, cât și practice, cum ar fi proiecte antreprenoriale ale studenților;

(iii)

promovarea parteneriatelor între instituțiile de învățământ, întreprinderi, organizațiile nonprofit și furnizorii de servicii de educație nonformală pentru a concepe cursuri adaptate și a le oferi studenților experiența și modelele de care au nevoie;

(iv)

dezvoltarea de competențe în domeniul proceselor antreprenoriale, a alfabetizării financiare, a alfabetizării și a competențelor TIC, a gândirii creative, a spiritului inovator și de soluționare a problemelor, a încrederii în sine, a adaptabilității, a competențelor de consolidare a spiritului de echipă, de management de proiecte, de evaluare și de asumare a riscurilor, precum și a competențelor și cunoștințelor specifice de afaceri;

(v)	promovarea învățării nonformale și informale ca un mediu privilegiat pentru dobândirea de competențe antreprenoriale;

120.

încurajează statele membre să participe în continuare la programul „Erasmus pentru tineri antreprenori” și să continue să îl promoveze în rândul tinerilor care doresc să se implice în proiecte de afaceri, astfel încât aceștia să poată acumula experiență în străinătate și dobândi noi competențe, care îi vor ajuta să își desfășoare proiectele de afaceri cu succes;

121.

încurajează puternic învățarea inter pares după terminarea studiilor, și a formării și după dobândirea de experiență de lucru în străinătate în vederea creșterii impactului programului Erasmus+ asupra comunităților locale; evidențiază că împărtășirea bunelor practici este vitală pentru îmbunătățirea calității proiectelor din cadrul programului Erasmus+; salută platforma Erasmus+ pentru diseminarea rezultatelor proiectelor și solicită o abordare mai fermă în privința schimbului de bune practici și a schimburilor internaționale de opinii între agențiile naționale, parteneri și beneficiarii programului; solicită Comisiei să sprijine candidații la program în vederea identificării unor parteneri internaționali prin dezvoltarea unor platforme ușor de utilizat, care să combine informațiile publice referitoare la diverșii beneficiari și proiectele lor;

122.

invită Comisia să îmbunătățească ghidul programului și să îl facă mai ușor de folosit și de înțeles, precum și să elaboreze broșuri informative specifice privind fiecare dintre acțiunile-cheie; invită Comisia să eficientizeze procesul de depunere a cererilor din perspectiva sarcinilor administrative;

123.

susține dezvoltarea instituțiilor de învățământ pentru adulți prin oportunități permanente de dezvoltare profesională și de mobilitate pentru profesori, directori de școli, formatori și alți membri ai personalului didactic; încurajează dobândirea de competențe și abilități, în special în folosirea eficientă a TIC în domeniul educației pentru adulți, pentru îmbunătățirea rezultatelor învățării; subliniază importanța schimbului de bune practici;

124.

salută elaborarea de proiecte-pilot precum „Cadrul european pentru mobilitatea ucenicilor: dezvoltarea cetățeniei europene și a competențelor prin integrarea tinerilor pe piața forței de muncă”, care vizează punerea în aplicare de sisteme rentabile de mobilitate transfrontalieră a ucenicilor între instituțiile VET, companii și/sau alte organizații relevante, precum și recunoașterea oficială și validarea rezultatelor învățării și susținerea recunoașterii reciproce a diplomelor, și „Mobilitatea tinerilor în domeniul formării profesionale – O mai bună mobilitate a tinerilor”, care vizează îmbunătățirea mobilității tinerilor în domeniul formării profesionale; invită Comisia să pună în aplicare în mod eficace cele două proiecte-pilot și să le integreze pe termen lung în programul Erasmus+;

125.

invită Comisia și statele membre să garanteze un sprijin structural sporit și pe termen lung pentru organizațiile europene ale societății civile în domeniul educației, al formării, al tineretului și al sportului sub formă de granturi de funcționare, deoarece acestea sunt organizațiile care furnizează oportunități de învățare și spații de participare la învățare pentru cetățenii și rezidenții europeni în vederea elaborării și punerii în aplicare de politici europene;

126.

invită Comisia să încerce să găsească o soluție adecvată pentru situația organizațiilor non-guvernamentale de la nivel european cu sediul în Bruxelles care depun cereri pentru obținerea de fonduri la agențiile naționale belgiene;

o o

127.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 50.

(2) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(3) JO C 311, 19.12.2009, p. 1.

(4) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.

(5) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 77

(6) JO C 372, 20.12.2011, p. 1.

(7) JO C 372, 20.12.2011, p. 31.

(8) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(9) JO C 70, 8.3.2012, p. 9.

(10) JO C 208, 10.6.2016, p. 32.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0292.

(12) JO C 417, 15.12.2015, p. 25.

(13) JO C 172, 27.5.2015, p. 17.

(14) JO C 417, 15.12.2015, p. 36.

(15) Texte adoptate, P8_TA(2016)0106.

(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.

(17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0291.

(18) http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/repository/education/library/study/2014/erasmus-impact_en.pdf

(19) Raportul CCC în domeniul științei și al politicilor – Limbile și capacitatea de inserție profesională, 2015.

(20) JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(21) Potrivit Comisiei, în 2016, din cauza finanțării deficitare, rata succesului cererilor de înscriere eligibile la mobilitatea din domeniul VET în cadrul Erasmus+ a fost de 42 %. Situația s-a înrăutățit în decursul anilor – în 2014, rata succesului a fost de 54 %, iar în 2015 a fost de 48 %. Deși finanțarea disponibilă a crescut ușor în decursul anilor, cererea a crescut mult mai rapid, dar resursele limitate ale Erasmus+ nu permit finanțării să țină pasul cu cererea.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/62

P8_TA(2017)0026

Revizuirea Consensului european privind dezvoltarea

Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (2016/2094(INI))

(2018/C 252/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din decembrie 2005 (1),

—

având în vedere Parteneriatul de la Busan pentru cooperarea eficientă pentru dezvoltare (2) și Poziția comună a UE pentru cea de a doua reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC), organizată la Nairobi (28 noiembrie-1 decembrie 2016) (3),

—	având în vedere documentul final al celui de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din decembrie 2011, care a lansat GPEDC,

—	având în vedere Agenda 2030, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă la 25 septembrie 2015, la New York (4),

—	având în vedere Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea dezvoltării (5),

—	având în vedere Declarația de la Dili din 10 aprilie 2010, referitoare la consolidarea păcii și construcția statală, și „Noul acord privind implicarea în statele fragile”, lansat la 30 noiembrie 2011,

—	având în vedere Acordul de la Paris (COP21) al părților la Convenția cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 12 decembrie 2015 (6),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

—	având în vedere Summit-ul Umanitar Mondial din 23-24 mai 2016 de la Istanbul și Angajamentele de a acționa luate cu acest prilej (7),

—	având în vedere Noua agendă urbană adoptată la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), organizată în perioada 17-20 octombrie 2016 la Quito, Ecuador (8),

—	având în vedere raportul intermediar de activitate 2014 al PNUD/OCDE intitulat „Modalitatea de a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare” (9),

—

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind cooperarea pentru dezvoltare, care afirmă că „Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc” și definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE,

—	având în vedere concluziile Consiliului din octombrie 2012 privind Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

—	având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare (10),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 19 mai 2014 privind o abordare bazată pe drepturi față de cooperarea pentru dezvoltare, cuprinzând toate drepturile omului (11),

—	având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016 (12),

—	având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), semnată și ratificată de UE în 2011, și Observațiile finale ale ONU privind punerea în aplicare a acestei convenții,

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—	având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2016-2020 și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, îndeosebi cea din 17 noiembrie 2005 referitoare la propunerea de declarație comună a Consiliului, Parlamentului European și Comisiei privind politica europeană de dezvoltare „Consensul european” (13), cea din 5 iulie 2011 referitoare la „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării” (14), cea din 11 decembrie 2013 referitoare la coordonarea donatorilor UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare (15), cea din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 (16), cea din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (17), cea din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare (18), cea din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare (19), cea din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia (20), cea din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (21) și cea din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare (22),

—

având în vedere documentul de lucru comun intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și a femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE (2016-2020)” [SWD(2015)0182] și concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 care aprobă Planul de acțiune privind egalitatea de gen 2016-2020,

—	având în vedere noul cadru privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020,

—	având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile (23),

—	având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și cele patru principii fundamentale ale acesteia privind nediscriminarea (articolul 2), interesul superior al copilului (articolul 3), supraviețuirea, dezvoltarea și protecția (articolul 6) și participarea (articolul 12),

—

având în vedere viitorul raport al Comisiei sale pentru afaceri externe și al Comisiei sale pentru dezvoltare referitoare la gestionarea fluxurilor de refugiați și migranți: rolul acțiunii externe a UE (2015/2342(INI)), și rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare (24),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0020/2017),

întrucât o revizuire a Consensului european privind dezvoltarea este oportună și necesară dată fiind modificarea cadrului extern, inclusiv adoptarea Agendei 2030 și a Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), a Acordului COP 21 de la Paris privind schimbările climatice, a Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, a Agendei pentru acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea dezvoltării și a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, și date fiind, de asemenea, problemele globale noi sau care s-au agravat, precum schimbările climatice, contextul migrației, diversificarea mai mare a țărilor în curs de dezvoltare, cu nevoi de dezvoltare specifice și diferite, donatorii emergenți și noii actori globali, spațiul mai restrâns de care dispun organizațiile societății civile, precum și schimbările interne din UE, inclusiv cele apărute în urma Tratatului de la Lisabona, a Agendei pentru schimbare și a Strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate;

întrucât Agenda universală 2030 și ODD intercorelate urmăresc drept obiectiv dezvoltarea durabilă la nivel planetar prin crearea de parteneriate axate pe populație, asigurarea resurselor vitale pentru populație, precum alimente, apă și canalizare, îngrijiri medicale, energie, educație și posibilități de ocupare a forței de muncă, precum și promovarea păcii, a justiției și a prosperității pentru toți; întrucât trebuie luate măsuri în concordanță cu principiile privind asumarea la nivel național a priorităților de dezvoltare, parteneriatele de dezvoltare, axarea pe rezultate, transparența și responsabilitatea; întrucât o abordare bazată pe drepturi constituie o condiție prealabilă pentru dezvoltarea sustenabilă în conformitate cu Rezoluția ONU 41/128, în care dreptul la dezvoltare este definit ca un drept inalienabil al omului,

C.	întrucât articolul 208 din TFUE prevede că „politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc”;

D.	întrucât schimbările climatice reprezintă un fenomen care trebuie tratat urgent, deoarece afectează țările sărace și cele mai vulnerabile într-o măsură mai mare;

întrucât trei sferturi dintre persoanele sărace din lume trăiesc în țări cu venituri medii; întrucât țările cu venituri medii nu reprezintă un grup omogen, ci au nevoi foarte diverse și se confruntă cu dificultăți foarte diferite și, prin urmare, cooperarea pentru dezvoltarea UE trebuie să fie suficient de diferențiată;

întrucât coerența politicilor în favoarea dezvoltării, bazată pe tratat, impune ca UE să țină seama de obiectivele de cooperare pentru dezvoltare atunci când acționează în alte domenii politice susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare; întrucât domeniile de politică strâns legate, cum ar fi comerțul, securitatea, migrația, ajutorul umanitar și dezvoltarea, trebuie, așadar, formulate și puse în aplicare astfel încât să se consolideze reciproc;

întrucât migrația a devenit o problemă mai presantă ca oricând, peste 65 de milioane de persoane fiind strămutate forțat la nivel mondial; întrucât vasta majoritate a refugiaților trăiesc în țări în curs de dezvoltare; întrucât fragilitatea statului, instabilitatea și războaiele, încălcarea drepturilor omului, sărăcia gravă, precum și lipsa perspectivelor se numără printre cauzele principale pentru care persoanele își părăsesc casele; întrucât milioane de persoane au migrat sau au fugit în UE în ultimii ani;

întrucât anumite propuneri recente de către Comisie pot fi interpretate ca o reorientare a politicii de dezvoltare în funcție de gestionarea migrației pentru a răspunde priorităților UE care sunt adeseori pe termen scurt; întrucât nu ar trebui să existe nicio condiție între asistența pentru dezvoltare și cooperarea din partea țărilor beneficiare în ceea ce privește problemele migrației; întrucât au fost înființate fonduri, cum ar fi Fondul fiduciar de urgență pentru Africa și Planul european de investiții externe, pentru a răspunde recentelor crize ale migrației din UE; întrucât politica UE de cooperare pentru dezvoltare trebuie să aibă drept obiectiv principal reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei și să se bazeze pe principiile eficacității dezvoltării;

întrucât sănătatea și educația reprezintă factorii-cheie care permit o dezvoltare durabilă; întrucât, prin urmare, investițiile pentru garantarea accesului universal în aceste domenii sunt incluse cu predilecție în Agenda 2030 și în ODD și ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru a avea efecte de propagare către alte sectoare;

întrucât IMM-urile și microîntreprinderile sunt coloana vertebrală a economiilor peste tot în lume, sunt o parte fundamentală a economiei țărilor în curs de dezvoltare și, împreună cu sectoare publice funcționale, sunt un factor-cheie de promovare a creșterii economice, sociale și culturale; întrucât, adesea, IMM-urile se confruntă cu un acces restricționat la capital, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare;

întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește, în prezent, în medii urbane și întrucât se prevede ca această pondere să ajungă la 2/3 până în 2050, aproximativ 90 % din creșterea urbană având loc în Africa și Asia; întrucât această tendință întărește nevoia unei dezvoltări urbane durabile; întrucât securitatea urbană devine o provocare tot mai mare în multe țări în curs de dezvoltare;

L.	întrucât oceanele joacă un rol vital pentru biodiversitate, securitatea alimentară, energie, locuri de muncă și creștere economică, dar întrucât resursele marine sunt amenințate de schimbările climatice, de exploatarea excesivă și de gestionarea nesustenabilă;

M.	întrucât despădurirea și degradarea pădurilor epuizează ecosistemele și contribuie în mare măsură la schimbările climatice;

întrucât politica UE în domeniul dezvoltării are o contribuție importantă la completarea politicii statelor membre în acest domeniu și ar trebui să se concentreze pe sectoarele unde oferă un avantaj comparativ și pe modalitățile prin care rolul pe care UE ca organizație îl joacă în lume poate promova obiectivele aferente politicii de dezvoltare;

O.	întrucât politica de dezvoltare reprezintă o parte esențială a politicii externe a UE; întrucât UE este cel mai mare finanțator al dezvoltării din lume și împreună cu statele membre oferă peste jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare la nivel mondial;

întrucât inegalitățile în ceea ce privește bogăția și veniturile sunt tot mai mari pe plan mondial; întrucât această tendință riscă să submineze coeziunea socială și să sporească discriminarea, instabilitatea și tulburările politice; întrucât mobilizarea resurselor interne este prin urmare esențială pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și reprezintă o strategie viabilă de depășire a dependenței de ajutor străin pe termen lung;

subliniază importanța Consensului european privind dezvoltarea în proiectarea unei poziții comune coerente atât la nivelul Uniunii, cât și la cel al statelor membre în ceea ce privește obiectivele, valorile, principiile și principalele aspecte ale politicii pentru dezvoltare, inclusiv în implementarea sa; consideră că ce s-a obținut prin acest Consens, în principal abordarea holistică și afirmarea clară ca obiectiv primordial a combaterii și, pe termen lung, a eradicării sărăciei, trebuie păstrat și după revizuire; consideră, de asemenea, că lupta împotriva inegalităților, astfel cum este recunoscută în ODD, trebuie să constituie, de asemenea, un obiectiv; reamintește că politicile în materie de dezvoltare la nivelul Uniunii și la al statelor membre ar trebui să se susțină și să se completeze reciproc;

avertizează cu privire la extinderea criteriilor pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) cu scopul de a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de obiectivele menționate anterior; subliniază că orice reformă a AOD trebuie să aibă ca obiectiv creșterea impactului asupra dezvoltării;

recunoaște importanța unei strategii externe europene clare, care necesită consecvența politicilor, mai ales în materie de pace și securitate, migrare, comerț, mediu și schimbările climatice, asistență umanitară și cooperare pentru dezvoltare; reafirmă totuși că obiectivele în domeniul dezvoltării sunt obiective de sine stătătoare; reamintește obligația asumată prin tratate, consacrată de articolul 208 din TFUE, de a „ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”; subliniază cu fermitate că Parlamentul poate accepta doar un concept solid al politicii de dezvoltare ancorat în obligațiile prevăzute în TFUE, cu un accent principal pe lupta împotriva sărăciei; reamintește principiile acțiunii externe a UE în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Tratatului privind Uniunea Europeană, și anume democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

În concordanță cu Tratatul de la Lisabona, descrie cooperarea pentru dezvoltare după cum urmează: lupta pentru DEMNITATE prin eradicarea SĂRĂCIEI;

Obiective, valori și principii ale UE în domeniul dezvoltării

cere ca ODD, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și dimensiunile economică, socială și de mediu ale dezvoltării durabile să fie încadrate transversal în toate politicile interne și externe ale UE și să fie puse la temelia Consensului, recunoscând interconexiunile importante între obiectivele și țintele sale; cere ca lupta împotriva sărăciei și, pe termen lung, eradicarea acesteia să rămână obiectivul global și primordial al politicii UE în materie de dezvoltare, axându-se în special pe grupurile cele mai marginalizate și având ca scop ca nimeni să nu fie lăsat în urmă; subliniază importanța definirii sărăciei în conformitate cu Consensul și cu Agenda schimbării și în cadrul Tratatului de la Lisabona;

subliniază natura universală și transformatoare a Agendei 2030; subliniază, prin urmare, că țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare au o responsabilitate comună privind îndeplinirea ODD și că Strategia UE privind ODD trebuie să constea într-un set consecvent de politici și angajamente interne și externe și un ansamblu complet de instrumente de politică în materie de dezvoltare;

insistă că politica de dezvoltare trebuie să reflecte mai consecvent atenția acordată de Uniune statelor instabile, șomajului în rândul tinerilor și femeilor și fetelor care se confruntă cu violență bazată pe gen și practicilor dăunătoare și persoanelor aflate în situații de conflict și reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din AOD pentru includere socială și dezvoltare umană;

subliniază că educația este esențială pentru dezvoltarea societăților autonome; solicită UE să stabilească o corelare între educația și formarea tehnică și profesională de calitate și industrie ca o condiție preliminară esențială pentru capacitatea de inserție profesională a tinerilor și accesul la locuri de muncă calificate; consideră că abordarea în special a problemei accesului la educație în situații de urgență și de criză este esențială atât pentru dezvoltare, cât și pentru protejarea copiilor;

subliniază că factorii sistemici, inclusiv inegalitatea dintre femei și bărbați, barierele politice și dezechilibrele de putere, au un impact asupra sănătății, iar asigurarea accesului echitabil la servicii de asistență medicală de calitate furnizate de personal medical competent și calificat este esențială; subliniază că noul Consens ar trebui, prin urmare, să promoveze investițiile în lucrătorii medicali din prima linie, precum și în capacitarea acestui personal medical care joacă un rol esențial în asigurarea prestării de servicii de asistență medicală în zonele izolate, sărace, slab deservite și în zonele de conflict; subliniază că promovarea cercetării și dezvoltării noilor tehnologii de sănătate pentru a aborda noile amenințări la adresa sănătății, cum ar fi epidemia și rezistența la antimicrobiene este esențială pentru atingerea ODD;

10.

cere ca UE să își mențină angajamentul ferm față de o ordine mondială bazată pe reguli și să promoveze acest tip de ordine, și mai ales Parteneriatul mondial pentru dezvoltarea durabilă;

11.

subliniază că combaterea inegalităților interne și între țări, a discriminării și în special a discriminării pe criterii de gen, a nedreptății și conflictelor și promovarea păcii, democrației participative, a bunei guvernări și a drepturilor omului, a societăților favorabile includerii, a creșterii sustenabile, precum și abordarea provocărilor legate de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, trebuie să fie obiective prezente în ansamblul politicii UE de dezvoltare; solicită ca Agenda 2030 să fie pusă în aplicare în întregime și într-un mod coordonat și coerent cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice, inclusiv în ceea ce privește necesitatea de a elimina urgent decalajul până la ceea ce este necesar pentru a limita încălzirea globală, precum și a intensifica lucrările privind adaptarea la aceasta și finanțarea adaptării; reamintește angajamentul UE de a aloca cel puțin 20 % din bugetul său pentru 2014 – 2020 (și anume aproximativ 180 de miliarde de euro) pentru combaterea schimbărilor climatice, inclusiv în cadrul politicilor sale externe și de cooperare pentru dezvoltare;

12.

subliniază că cooperarea pentru dezvoltare poate rezulta din incluziune, încredere și inovare bazate pe respectarea de către toți partenerii a utilizării strategiilor naționale și a cadrelor privind rezultatele obținute la nivel de țară;

13.

recunoaște rolul special pe care îl joacă buna guvernare în contextul dezvoltării durabile; solicită UE să asigure o pondere mai echilibrată a domeniilor economic, social și al mediului, prin sprijinirea unor strategii naționale cuprinzătoare de dezvoltare durabilă și susținerea unor mecanisme și procese adecvate de bună guvernanță, cu accent deosebit pe participarea societății civile; subliniază importanța reformelor de descentralizare administrativă și fiscală ca mijloc de promovare a bunei guvernanțe la nivel local, în conformitate cu principiul subsidiarității;

14.

solicită ca, în cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE, țările partenere să fie încurajate să „localizeze” ODD-urile globale, în consultare cu societatea civilă de la nivel național și local, pentru a le transpune în obiective naționale și subnaționale cu relevanță contextuală, înrădăcinate în strategiile de dezvoltare, programele și bugetele naționale; solicită UE și statele sale membre să încurajeze țările partenere să includă vocile comunităților marginalizate în monitorizarea ODD-urilor și să promoveze mecanisme concrete pentru a permite acest lucru, în conformitate cu agenda „nu lăsăm pe nimeni în urmă”;

15.

cere ca politica UE de dezvoltare să acorde în continuare prioritate sprijinului pentru țările cel mai puțin dezvoltate și cu veniturile cele mai mici (LDC și LIC), precum și statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) și să abordeze nevoile diverse și specifice ale țărilor cu venituri medii (MIC) în care trăiesc majoritatea săracilor lumii, în conformitate cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba și cu respectarea deplină a principiului diferențierii; solicită integrarea unei abordări teritoriale față de dezvoltare pentru a capacita autoritățile locale și regionale și a gestiona mai bine inegalitățile din interiorul țărilor;

16.

subliniază importanța principiului asumării democratice a responsabilității, dându-le țărilor în curs de dezvoltare principala responsabilitate pentru propria dezvoltare, dar și permițându-le parlamentelor naționale și partidelor politice, autorităților regionale și locale, societății civile și altor părți interesate să își joace pe deplin rolurile care le revin alături de guvernele naționale și să participe activ la procesul decizional; subliniază, în acest context, importanța îmbunătățirii responsabilității în direcție ascendentă și descendentă, cu scopul de a răspunde mai bine nevoilor locale și de a promova asumarea democratică a responsabilității în rândul cetățenilor;

17.

solicită UE să acorde în continuare un sprijin sporit consolidării capacităților locale și regionale și proceselor de descentralizare, pentru a abilita autoritățile locale și regionale și pentru a le face mai transparente și mai responsabile, astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor și cerințelor cetățenilor lor;

18.

în conformitate cu principiul parteneriatului, solicită asumarea răspunderii comune pentru toate acțiunile comune, promovând cel mai înalt nivel posibil de transparență; solicită UE și statelor sale membre să promoveze un rol mai solid pentru parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale și societatea civilă în supravegherea politică și bugetară și controlul democratic; solicită combaterea în comun a corupției și a impunității prin toate mijloacele și la toate nivelurile de politică;

19.

pledează pentru punerea dialogului politic între UE și țările/regiunile partenere în centrul oricărei acțiuni de cooperare pentru dezvoltare și cere ca aceste dialoguri să se axeze pe valorile comune și pe modalitățile de a le promova; cere o mai mare implicare a parlamentelor și a societății civile în dialogul politic;

20.

subliniază importanța democrației pluraliste și favorabile includerii și solicită UE să promoveze o competiție echitabilă între partidele politice și a societate civilă dinamică în toate acțiunile sale, inclusiv prin construirea de capacități și dialog cu țările partenere pentru ca acestea din urmă să acorde un spațiu suficient pentru societatea civilă, cu mecanisme de monitorizare și răspundere participative la nivel subnațional, național și regional și orientate către cetățeni și să asigure implicarea organizațiilor societății civile (OSC) în procesul de elaborare, punere în aplicare, monitorizare, reexaminare și responsabilizare a politicilor de dezvoltare; solicită UE să recunoască faptul că consultarea cu societatea civilă constituie un factor esențial pentru a avea succes în toate sectoarele de programare, pentru a realiza o guvernare favorabilă includerii;

21.

recunoaște rolul societății civile în sensibilizarea publicului și în abordarea ODD la nivel național și global prin educația pentru o cetățenie mondială și sensibilizarea publicului;

22.

solicită ca promovarea egalității între femei și bărbați, a capacitării și drepturilor femeilor și fetelor să fie atât un obiectiv de sine stătător, cât și unul transversal în cadrul politicii de dezvoltare a UE în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind genul și cu Agenda 2030, după cum se menționează în concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la drepturile egale ale bărbaților și femeilor în cadrul dezvoltării; solicită inițierea unei acțiuni pe baza unei politici specifice de abordare a problemelor din acest domeniu; cere intensificarea eforturilor Uniunii de a promova rolul important al femeilor și tinerilor ca agenți ai dezvoltării și schimbării; subliniază în această privință că egalitatea de gen se referă în egală măsură la fete și băieți, femei și bărbați de toate vârstele, și că programele ar trebui să încurajeze coparticiparea egală și promovarea accesului egal la drepturi și servicii, în special în cazul accesului la serviciile de asistență în domeniul reproducerii și al sănătății, fără discriminare bazată pe identitatea de gen sau pe orientare sexuală;

23.

atrage atenția asupra necesității de a promova, de a proteja și asigura respectarea tuturor drepturilor omului; subliniază că apărarea drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv a sănătății și a drepturilor lor sexuale și reproductive și eliminarea tuturor formelor de violență și discriminare bazată pe gen, inclusiv a practicilor dăunătoare împotriva copiilor, de căsătorie timpurie și de căsătorie forțată, precum și a mutilării genitale a femeilor, sunt esențiale pentru respectarea drepturilor omului în ceea ce le privește; subliniază necesitatea garantării accesului universal la informație și la o educație complete, de calitate și accesibile în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și serviciile de planificare familială; solicită măsuri suplimentare care să accelereze eforturile de realizare a egalității de gen și a capacitării femeilor prin aprofundarea parteneriatelor între mai multe părți interesate, consolidând introducerea dimensiunii de gen în procesul bugetar și în procesul de planificare și asigurând participarea organizațiilor femeilor;

24.

cere ca UE să elaboreze strategii specifice în domeniul dezvoltării care să identifice, să apere și să sprijine mai bine grupurile vulnerabile și marginalizate, precum femeile și copiii, persoanele LGBTI, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, micii producători, cooperativele, minoritățile lingvistice și etnice și popoarele indigene, pentru a li se oferi aceleași oportunități și drepturi ca tuturor celorlalți, în conformitate cu principiul „A nu lăsa pe nimeni în urmă”;

25.

reiterează angajamentul UE de a investi în dezvoltarea copiilor și a tinerilor prin îmbunătățirea raportării cu privire la cooperarea pentru dezvoltare centrată pe copii și cu privire la resursele interne, precum și de a consolida capacitatea tinerilor de a participa la exerciții de răspundere;

26.

solicită sprijinirea țărilor instabile și afectate de conflict în vederea accesării resurselor și a parteneriatelor necesare pentru realizarea priorităților de dezvoltare, precum și promovarea învățării reciproce între ele și întărirea angajamentului în rândul partenerilor și a eforturilor din domeniul dezvoltării, al consolidării păcii, al securității și din domeniul umanitar;

27.

subliniază importanța actuală a obiectivelor prevăzute în capitolul referitor la dezvoltarea umană din Consensul european actual; subliniază necesitatea de a pune în legătură aceste obiective cu ODD-urile și de a pune întărirea sistemului sanitar orizontal (pe lângă sprijinirea programelor verticale pentru anumite boli), în centrul programării dezvoltării sistemului sanitar, care va întări, de asemenea, rezistența în cazul unor crize sanitare ca epidemia de Ebola din Africa de Vest din 2013-2014 și pentru a asigura dreptul fundamental la asistență medicală universală, astfel cum se prevede la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO), precum și în Constituția Organizației Mondiale a Sănătății (OMS); reamintește că articolul 168 din TFUE declară că în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane; în acest sens, solicită sporirea coerenței în materie de inovare și dezvoltare a politicii privind medicamentele care să garanteze accesul tuturor la medicamente;

28.

ținând cont de creșterea demografică, mai cu seamă în Africa și LDC și luând în considerare faptul că 19 din cele 21 de țări cu cea mai mare fertilitate se află în Africa, că Nigeria este țara cu cea mai mare creștere a populației din lume și că până în 2050 se preconizează că peste jumătate din creșterea demografică globală este preconizată să aibă loc în Africa, fapt care constituie o problemă pentru dezvoltarea sustenabilă, sugerează că în cooperarea pentru dezvoltare UE ar trebui să pună mai mult accentul pe programele care abordează acest aspect;

29.

salută faptul că securitatea alimentară și nutrițională a devenit un domeniu prioritar pentru noul cadru de dezvoltare globală și salută includerea unui obiectiv de sine stătător pentru a pune capăt foametei, a obține securitatea alimentară și o nutriție îmbunătățită, precum și pentru a promova agricultura sustenabilă; recunoaște că foametea și sărăcia nu sunt accidente, ci rezultatul nedreptății sociale și economice și al inegalității la toate nivelurile; reiterează că Consensul ar trebui să sublinieze sprijinul continuu al UE pentru abordări integrate, intersectoriale care întăresc capacitatea de producție alimentară locală diversificată și includ intervenții specifice nutriției și orientate către nutriție care vizează în mod explicit inegalitatea de gen;

30.

insistă asupra necesității unor mecanisme de responsabilitate în ceea ce privește monitorizarea și punerea în aplicare a ODD-urilor și realizarea obiectivului de 0,7 % din AOD/VNB; solicită UE și statelor sale membre să prezinte un calendar pentru realizarea treptată a acestor scopuri și obiective și să informeze anual Parlamentul European;

31.

subliniază necesitatea unor abordări multisectoriale integrate pentru o capacitate de rezistență eficientă, ceea ce implică depunerea unor eforturi în direcția unei mai bune integrări a asistenței umanitare, a reducerii riscului de dezastre, a protecției sociale, a adaptării la schimbările climatice, a gestionării resurselor naturale, a atenuării conflictelor și a altor acțiuni de dezvoltare; solicită UE și statelor membre să promoveze o guvernare favorabilă includerii care abordează marginalizarea și inegalitatea ca factori generatori de vulnerabilitate; recunoaște că populațiile vulnerabile trebuie să fie capacitate să gestioneze riscurile și să aibă acces la procesele decizionale care au impact asupra viitorului lor;

32.

subliniază contribuția culturii la dezvoltarea umană, economică și socială durabilă și solicită luarea în considerare a dimensiunii culturale drept un aspect fundamental al politicii de solidaritate, de cooperare și de asistență pentru dezvoltare a UE; solicită promovarea diversității culturale, sprijinirea politicilor culturale și luarea în considerare a contextelor locale, în măsura în care acest lucru servește obiectivului de a promova dezvoltarea durabilă incluzivă;

33.

subliniază că se preconizează o creștere a populației urbane cu 2,5 miliarde până în 2050, aproximativ 90 % din creștere fiind concentrată în Asia și Africa; recunoaște problemele care decurg din creșterea explozivă a metropolelor și din provocările pe care le reprezintă acest fenomen pentru sustenabilitatea socială și ecologică; solicită o dezvoltare regională echilibrată și reamintește că activitatea economică revigorată în zonele rurale și orașele mai mici scade presiunea migrării spre megacentrele urbane, atenuând astfel problemele legate de urbanizarea și migrația necontrolate;

Diferențierea

34.

subliniază că, pentru ca strategia UE în domeniul dezvoltării să aibă succes, aceasta trebuie să promoveze o redistribuire echitabilă a bogăției de către țările în curs de dezvoltare prin bugetele naționale, adică la nivel național și între țări; subliniază că ajutorul european pentru dezvoltare ar trebui în primul și în primul rând să facă o diferențiere între situațiile și nevoile de dezvoltare ale fiecărei țări, și nu să se bazeze exclusiv pe indicatori macroeconomici sau pe considerente politice;

35.

subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE ar trebui să fie pusă în aplicare pentru a răspunde celor mai importante nevoi și pentru a căuta cel mai mare impact posibil, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; subliniază necesitatea unor strategii de dezvoltare adaptate, deținute și proiectate la nivel local, care să ia în considerare provocările specifice cu care se confruntă țările individuale sau grupurile de țări, cum ar fi SIDS, statele fragile și țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare;

36.

cere întocmirea unor strategii specifice pentru cooperarea cu MIC pentru a consolida progresele acestora și a combate inegalitatea, excluderea, discriminarea și sărăcia, în special prin promovarea unor sisteme fiscale echitabile și progresive, subliniind că MIC nu sunt un grup omogen și, că, prin urmare, fiecare are propriile nevoi care ar trebui abordate prin politici personalizate; subliniază nevoia de a elimina treptat și în mod responsabil ajutorul financiar pentru MIC și de a se concentra pe alte forme de cooperare, precum asistența tehnică, partajarea know how-ului și a cunoștințelor industriale, parteneriatele public-public care pot sprijini bunuri publice globale cum ar fi știința, tehnologia și inovarea, schimbul de bune practici și promovarea cooperării regionale, a celei Sud-Sud și a celei triunghiulare; subliniază importanța unor surse de finanțare alternative, cum ar fi mobilizarea veniturilor interne, creditele neconcesionale sau mai puțin concesionale, cooperarea în chestiuni tehnice, fiscale, comerciale și de cercetare și parteneriatele public-privat;

Eficacitatea dezvoltării și finanțarea

Eficiența dezvoltării

37.

solicită UE și statelor sale membre să fie în fruntea actorilor implicați în asistența pentru dezvoltare și să se angajeze încă o dată să implementeze întru totul principiile cooperării pentru dezvoltare de succes acordând prioritate mecanismelor și instrumentelor care permit unui număr mai mare de resurse să ajungă la beneficiarii finali, și anume respectarea priorităților de dezvoltare stabilite de țările beneficiare, alinierea cu strategiile și sistemele naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, concentrarea pe rezultate, transparența, responsabilitatea partajată și includerea democratică a tuturor părților interesate; subliniază importanța consolidării eforturilor UE de a crește pe cât posibil eficacitatea cooperării pentru dezvoltare pentru a contribui la atingerea obiectivelor și a țelurilor ambițioase stabilite în Agenda 2030 și de a utiliza în cel mai bun mod resursele publice și private pentru dezvoltare; solicită să se facă o referire clară la principiile eficacității dezvoltării în noul Consens al UE privind dezvoltarea;

38.

reiterează importanța creșterii înțelegerii și a implicării active a publicului european în dezbaterile majore legate de dezvoltare și în încercările de eradicare a sărăciei la nivel mondial și de promovare a dezvoltării sustenabile; subliniază, în acest scop, faptul că educația neoficială pentru dezvoltare și sensibilizarea, inclusiv prin continuarea și extinderea programului „Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare” (DEAR), trebuie să rămână parte integrantă a politicilor de dezvoltare ale UE și ale statelor membre;

39.

consideră că simplificarea procedurilor de finanțare și birocratice poate contribui la îmbunătățirea eficienței; solicită o reformă a UE pentru accelerarea punerii în aplicare (așa cum s-a discutat deja la alineatul 122 din Consensul european privind dezvoltarea din 2005), care abordează necesitatea de a revizui procedurile de selecție, concentrându-se mai mult pe candidat: identitate, cunoștințe specializate, experiență, performanță și fiabilitate în domeniu (nu numai pe cerințele formale de eligibilitate);

40.

reiterează importanța pe care o are consolidarea capacităților în îmbunătățirea capacității cetățenilor, a organizațiilor, a guvernelor și a societăților de a-și juca pe deplin rolurile respective în proiectarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiilor de dezvoltare durabilă;

41.

apreciază progresele realizate dar solicită UE și statelor membre să intensifice și să extindă programarea comună precum și activitățile de implementare comună pentru a pune laolaltă resursele, a îmbunătăți diviziunea muncii pe plan național, a reduce costurile tranzacțiilor, a evita suprapunerile și fragmentarea ajutoarelor, a îmbunătăți vizibilitatea Uniunii Europene pe teren și a promova asumarea de către țara beneficiară a strategiilor de dezvoltare și alinierea cu prioritățile țărilor partenere; subliniază că este esențial ca procesul de programare comună să se realizeze între actorii europeni și să se deschidă către alți finanțatori numai atunci când situația locală o impune, fără a denatura caracterul european al acestui proces; solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine acțiunile cu alți donatori și alte organizații, cum ar fi donatori emergenți, organizațiile societății civile, filantropi privați, instituții financiare și societăți din sectorul privat; ia act cu îngrijorare de faptul că, până la jumătatea anului 2015, doar cinci state membre ale UE publicaseră planuri de punere în aplicare a angajamentelor de la Busan; îndeamnă statele membre să-și publice planurile de punere în aplicare și să informeze anual cu privire la eforturile depuse de ele în direcția eficacității dezvoltării;

42.

reamintește solicitarea sa (25) de a codifica și de a consolida mecanismele și practicile menite să asigure o mai bună complementaritate și o coordonare eficientă a ajutorului pentru dezvoltare între statele membre și instituțiile UE, asigurând norme clare și ușor de aplicat pentru a asigura asumarea democratică a responsabilității la nivel național, armonizarea, alinierea la strategiile și sistemele naționale, previzibilitatea ajutorului, transparența și răspunderea reciprocă;

43.

subliniază că eficacitatea dezvoltării ar trebui să fie unul dintre principalii vectori ai noii politici de dezvoltare a UE; reamintește că aceasta depinde nu numai de donatori, ci și de existența unor instituții eficace și active, a unor politici solide, a statului de drept, a unei guvernanțe democratice integratoare și a unor măsuri de protecție împotriva corupției din țările în curs de dezvoltare, precum și împotriva fluxurilor financiare ilicite la nivel internațional;

44.

recunoaște rolul pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în dezvoltare și, în special, în cooperarea descentralizată între autoritățile europene și autoritățile locale și regionale din țările partenere ca mijloc eficace de consolidare a capacității reciproce și de implementare a ODD-urilor la nivel local;

Finanțarea pentru dezvoltare

45.

reafirmă că AOD ar trebui să rămână baza politicii UE în domeniul dezvoltării; reamintește angajamentul UE de a atinge ținta de 0,7 % din PNB pentru AOD până în 2030; subliniază cât este de important ca și alte țări, dezvoltate și emergente, să mărească ordinul de mărime al fondurilor pe care le alocă AOD; subliniază rolul important al AOD ca catalizator al schimbării și pârghie pentru mobilizarea altor resurse; reamintește angajamentul UE de a mobiliza resurse pentru acțiunile climatice din țările în curs de dezvoltare, de a-și aduce contribuția la îndeplinirea obiectivului țărilor dezvoltate de a mobiliza 100 de miliarde de dolari SUA pe an și de a menține o dublare a finanțării biodiversității pentru țările în curs de dezvoltare;

46.

se pronunță în favoarea unor criterii obiective și transparente pentru alocarea resurselor asistenței pentru dezvoltare la nivel de stat membru și la nivelul UE; cere ca aceste criterii să se bazeze pe nevoi, pe evaluări de impact și pe performanțele politice, sociale și economice, pentru o utilizare optimă a fondurilor; subliniază totuși că această alocare nu ar trebui niciodată condiționată de performanțele în domenii care nu sunt legate direct de obiectivele în materie de dezvoltare; subliniază că ar trebui încurajată și răsplătită performanța în direcția îndeplinirii obiectivelor convenite de comun acord; subliniază importanța datelor dezagregate la nivel teritorial pentru o evaluare îmbunătățită a impactului AOD;

47.

recunoaște că sprijinul acordat de la bugetul general promovează asumarea răspunderii la nivel național, alinierea cu strategiile naționale de dezvoltare ale țărilor partenere, punerea accentului pe rezultate, transparență și responsabilitate mutuală, dar subliniază că această politică ar trebui aplicată numai atunci când și numai acolo unde condițiile sunt în regulă și unde există deja sisteme de control funcționale; reamintește că sprijinul bugetar este instrumentul cel mai adecvat pentru a promova stabilirea unui veritabil dialog politic care să permită o mai mare capacitare și asumare;

48.

consideră că pentru îndeplinirea ODD-urilor va trebui ca finanțarea și măsurile pentru dezvoltare să depășească cadrul AOD și al politicilor publice; subliniază nevoia de finanțare, atât internă, cât și internațională, atât privată, cât și publică, și a unor politici care să pună împreună acțiunile publice și private în favoarea dezvoltării și să creeze un mediu propice creșterii economice și distribuirii echitabile a acesteia prin bugetele naționale;

49.

reamintește că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu constrângeri majore în colectarea veniturilor fiscale și sunt deosebit de afectate de evaziunea fiscală a întreprinderilor și de fluxurile financiare ilicite; solicită UE și statelor sale membre să consolideze coerența politicilor în favoarea dezvoltării (PCD) în acest domeniu, să investigheze efectul de propagare asupra țărilor în curs de dezvoltare al propriilor lor mecanisme fiscale și legi și să pledeze pentru o mai bună reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în forurile internaționale înființate pentru reformarea politicilor fiscale la nivel mondial;

50.

solicită UE și statelor sale membre să sprijine țările cu venituri mici și medii să își creeze sisteme fiscale echitabile, progresiste, transparente și eficiente, precum și alte mijloace de mobilizare internă a resurselor, pentru a crește previzibilitatea și stabilitatea acestei forme de finanțare și a reduce dependența de ajutoare; cere să se acorde sprijin în sectoare precum administrația fiscală și administrarea finanțelor publice, sistemele de redistribuire echitabilă, combaterea corupției și a evaluării eronate a valorii transferurilor, a evaziunii fiscale și a altor forme de fluxuri financiare ilicite; subliniază importanța descentralizării fiscale și necesitatea de a consolida capacitățile pentru a sprijini administrațiile subnaționale în conceperea sistemelor fiscale locale și a colectării impozitelor;

51.

invită UE și statele sale membre să stabilească o raportare obligatorie pentru fiecare țară în parte cu privire la întreprinderile multinaționale, împreună cu publicarea obligatorie a datelor complete și comparabile cu privire la activitățile întreprinderii, pentru a asigura transparența și responsabilitatea; solicită UE și statelor sale membre să țină seama de efectul de propagare al propriilor politici, mecanisme și legi fiscale asupra țărilor în curs de dezvoltare, precum și să întreprindă reformele necesare pentru a asigura că întreprinderile europene care realizează profituri în țările în curs de dezvoltare își plătesc impozitele în mod echitabil în țările respective;

52.

subliniază necesitatea finanțării mixte și a parteneriatelor public-private pentru a atrage finanțare dincolo de AOD și a ține seama în mod efectiv de principiile eficacității dezvoltării, dar subliniază, de asemenea, necesitatea ca acestea să se bazeze pe criterii transparente, să se demonstreze în mod clar adiționalitatea și un impact pozitiv asupra dezvoltării, să nu afecteze accesul universal la servicii publice esențiale de calitate și necesitatea ca toate plățile să fie transparente; subliniază că proiectele finanțate trebuie să respecte obiectivele naționale de dezvoltare, normele sociale, de mediu și cele privind drepturile omului recunoscute la nivel internațional, în mod obligatoriu, nevoile și drepturile populațiilor locale și principiile eficacității dezvoltării; recunoaște în această privință că utilizarea tradițională a terenurilor, de exemplu de către mici proprietari și păstori, nu este de obicei atestată documentar, dar trebuie respectată și protejată; reafirmă că întreprinderile implicate în parteneriate pentru dezvoltare trebuie să respecte principiile responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), principiile directoare ale ONU și orientările OCDE în cadrul operațiunilor lor, precum și să promoveze practicile etice în afaceri; constată că politicile și programele de dezvoltare generează un câștig dublu atunci când se asigură eficacitatea dezvoltării; solicită tuturor actorilor din domeniul dezvoltării să își alinieze pe deplin toate acțiunile cu aceste principii;

53.

invită UE să promoveze investițiile care generează locuri de muncă decente în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Muncii și cu Agenda 2030; subliniază, în acest sens, valoarea dialogului social și necesitatea transparenței și a răspunderii sectorului privat în cazul parteneriatelor public-private și atunci când finanțarea pentru dezvoltare este utilizată pentru finanțarea mixtă;

54.

subliniază că fondurile pentru dezvoltare folosite pentru Planul de investiții externe (PIE) propus, precum și pentru fondurile fiduciare existente, trebuie să fie în concordanță cu obiectivele pentru dezvoltare compatibile cu AOD și cu noile ODD-uri; cere stabilirea unor mecanisme care să-i permită Parlamentului să își îndeplinească rolul de supraveghere atunci când fondurile pentru dezvoltare ale UE sunt folosite în afara procedurilor bugetare normale ale UE, mai ales prin dobândirea de către acesta al unui statut de observator în cadrul Fondului fiduciar PIE și a altor foruri strategice care hotărăsc în legătură cu prioritățile și aria de aplicare ale programelor și proiectelor;

55.

recunoaște rolul microîntreprinderilor, al întreprinderilor mici și mijlocii, al cooperativelor, inclusiv al modelelor de afaceri și al institutelor de cercetare ca motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă și ale inovării la nivel local care vor contribui la realizarea ODD-urilor; solicită promovarea unui mediu propice pentru investiții, industrializare, activități economice, știință, tehnologie și inovare pentru a stimula și accelera dezvoltarea economică internă și umană, precum și programe de formare și dialoguri periodice între actorii publici și cei privați; recunoaște rolul BEI în cadrul PIE al UE și subliniază faptul că inițiativele sale ar trebui să se concentreze în special asupra tinerilor și femeilor și ar trebui — aliniindu-se la principiile eficacității dezvoltării — să contribuie la investițiile în sectoare importante din punct de vedere social, cum ar fi apa, sănătatea și educația, precum și la sprijinirea antreprenoriatului și a sectorului privat local; solicită BEI să aloce mai multe resurse microfinanțării cu o puternică perspectivă de gen; invită BEI să colaboreze, de asemenea, cu Banca Africană de Dezvoltare (BAD) pentru a finanța investițiile pe termen lung în beneficiul dezvoltării sustenabile și celelalte bănci de dezvoltare să propună un instrument de microcreditare pentru a se subvenționa împrumuturi sustenabile acordate fermelor de familie;

56.

consideră că este indispensabil ca noul consens să facă trimitere la un angajament puternic al UE de a pune în aplicare un cadru internațional obligatoriu pentru a trage la răspundere întreprinderile pentru greșelile profesionale comise în țările în care își desfășoară activitatea, deoarece acestea pot afecta toate domeniile societății – de la obținerea unor profituri de pe urma muncii copiilor la absența unui venit de subzistență, de la deversările de petrol la despădurirea masivă și de la hărțuirea apărătorilor drepturilor omului la confiscarea terenurilor;

57.

solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să promoveze măsuri obligatorii pentru a garanta că întreprinderile multinaționale plătesc impozite în țările în care sunt generate sau obținute veniturile și să promoveze obligația sectorului privat de a prezenta rapoarte defalcate pe țări, consolidând astfel capacitățile țărilor respective de mobilizare a resurselor interne; solicită efectuarea unor analize ale efectului de propagare pentru a se analiza posibilele practici de transfer al profiturilor;

58.

solicită o abordare bazată pe nevoile umane în ceea ce privește sustenabilitatea datoriilor, prin intermediul unui set obligatoriu de standarde de definire a acțiunilor responsabile de creditare și de împrumut, al auditurilor privind datoriile și al unui mecanism echitabil de reeșalonare a datoriilor, care ar trebui să evalueze legitimitatea și sustenabilitatea sarcinilor datoriilor ale țărilor;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării

59.

solicită organizarea unei dezbateri la nivelul UE cu privire la CPD pentru a clarifica legătura dintre CPD și coerența politicilor în favoarea dezvoltării sustenabile (CPDD); subliniază importanța crucială a aplicării principiilor CPD în toate politicile UE; subliniază că CPD ar trebui să fie un element major al strategiei UE pentru atingerea ODD-urilor; reiterează necesitatea unor eforturi suplimentare din partea instituțiilor UE și a statelor membre de a ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în toate politicile interne și externe care ar putea afecta țările în curs de dezvoltare, de a găsi mecanisme eficiente și a utiliza cele mai bune practici existente la nivelul statelor membre pentru a pune în aplicare și a evalua CPD, de a asigura că CPD este pusă în aplicare pe baza unei abordări care ține cont de problematica genului și de a implica în acest proces toate părțile interesate, inclusiv organizațiile societății civile și autoritățile locale și regionale;

60.

propune, în vederea asigurării CPD, să se creeze un mecanism de arbitraj, sub responsabilitatea președintelui Comisiei Europene; propune ca, în cazul unor divergențe între diferitele politici ale Uniunii, sarcina de a-și asuma pe deplin responsabilitatea politică cu privire la marile orientări și de a lua o decizie în ceea ce le privește să îi revină președintelui Comisiei, care să țină seama de angajamentele asumate de Uniune în domeniul CPD; consideră că, după o fază de identificare a problemelor, ar putea fi luată în considerare o reformă a procedurilor de luare a deciziilor în cadrul serviciilor Comisiei și în cooperarea între servicii;

61.

solicită un dialog consolidat între UE și țările în curs de dezvoltare cu privire la promovarea și implementarea CPD de către UE; consideră că feedback-ul primit din partea partenerilor UE cu privire la evoluția CPD poate să joace un rol esențial în obținerea unei evaluări exacte a impactului acesteia;

62.

își reînnoiește apelul pentru conceperea unor procese de guvernanță prin care să se promoveze CPD la nivel mondial și pentru ca UE să ia inițiativa pentru a promova conceptul CPD pe scena internațională;

Comerț și dezvoltare

63.

subliniază importanța comerțului echitabil și bine reglementat pentru promovarea integrării regionale și contribuția la creșterea sustenabilă și la combaterea sărăciei; subliniază că politica comercială a UE trebuie să facă parte din agenda de dezvoltare durabilă și să reflecte obiectivele politicii UE de dezvoltare;

64.

subliniază că preferințele comerciale unilaterale în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare care nu fac parte dintre țările cel mai puțin dezvoltate există în continuare pentru a favoriza dezvoltarea; consideră, de asemenea, că noul consens ar trebui să conțină o trimitere la angajamentul UE de a promova schemele comerciale echitabile și etice cu micii producători din țările în curs de dezvoltare;

65.

salută recunoașterea contribuției importante a comerțului echitabil la punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU; solicită UE să implementeze și să își dezvolte în continuare angajamentul de a sprijini adoptarea unor scheme de comerț echitabil în UE și în țările partenere pentru a promova modelele de consum și de producție durabile prin intermediul politicilor lor comerciale;

66.

subliniază necesitatea ca UE să suplimenteze sprijinul oferit țărilor în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea capacității comerciale, a infrastructurii și a sectorului privat intern pentru a le permite să mărească valoarea și diversitatea producției și să își dezvolte comerțul;

67.

reiterează că un mediu sănătos, inclusiv o climă stabilă, este indispensabil pentru eradicarea sărăciei; susține eforturile UE de a crește transparența și responsabilitatea în administrarea resurselor naturale și extragerea și comercializarea resurselor naturale, de a promova consumul și producția durabile și de a preveni comerțul ilegal în sectoare precum mineritul, exploatarea lemnului și fauna sălbatică; are credința fermă că este nevoie de mai multe eforturi la nivel global pentru a elabora cadre normative pentru lanțurile de distribuție și asumarea răspunderii de către sectorul privat pentru a garanta gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și comercializarea acestora și a permite țărilor cu multe bogății naturale și populațiilor lor să protejeze drepturile comunităților locale și autohtone pentru a beneficia în continuare de pe urma acestui comerț și a gestionării durabile a biodiversității și ecosistemelor; salută progresele înregistrate de la încheierea Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh și invită Comisia să extindă aceste cadre și la alte sectoare; îndeamnă, în acest sens, Comisia să consolideze, pentru alte sectoare, în cadrul propunerii de regulament al UE privind minereurile provenind din zone de conflict, responsabilitatea socială a întreprinderilor și inițiativele referitoare la diligența necesară care completează Regulamentul UE privind exploatarea lemnului;

68.

consideră regretabil că lipsește în continuare un cadru de reglementare a modului în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu, ceea ce le permite anumitor state și întreprinderi să le ignore în condiții de impunitate; solicită UE și statelor sale membre să se implice în mod activ în activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și a Programului Națiunilor Unite pentru Mediu referitoare la un tratat internațional care să tragă la răspundere întreprinderile transnaționale pentru încălcările drepturile omului și ale standardelor de mediu;

69.

reafirmă importanța acțiunilor coordonate și accelerate în eliminarea malnutriției pentru a respecta Agenda 2030 și a îndeplini ODD-ul 2 privind eradicarea foametei;

70.

reamintește rolul esențial pe care îl joacă pădurile în atenuarea schimbărilor climatice, în conservarea biodiversității și reducerea sărăciei și solicită UE să contribuie la întreruperea și combaterea despăduririi și a degradării pădurilor și să promoveze gestionarea sustenabilă a pădurilor în țările în curs de dezvoltare;

Securitate și dezvoltare

71.

reamintește strânsa legătură dintre securitate și dezvoltare, dar subliniază necesitatea de a se urma cu strictețe recenta reformă a AOD privind utilizarea instrumentelor de dezvoltare în politica de securitate, prin aplicarea unui obiectiv clar de eradicare a sărăciei și promovare a dezvoltării sustenabile; subliniază că obiectivul unor societăți pașnice și incluzive cu acces la justiție pentru toți ar trebui să se traducă în acțiuni externe din partea UE care, prin sprijinirea tuturor actorilor implicați care ar putea atinge aceste obiective, să întărească rezistența, să promoveze securitatea oamenilor, să impună cu mai multă strictețe domnia legii, să reclădească încrederea și să trateze probleme complexe precum insecuritatea, fragilitatea și tranziția democratică;

72.

consideră că trebuie impulsionate sinergiile dintre Politica de securitate și de apărare comună (PSAC) și instrumentele pentru dezvoltare pentru a găsi echilibrul just între prevenirea conflictelor, soluționarea conflictelor și reabilitarea și dezvoltarea post-conflict; subliniază că programele și măsurile de politică externă în acest scop trebuie să fie cuprinzătoare, adaptate la situația țării vizate și, când sunt finanțate prin fonduri prevăzute pentru politica pentru dezvoltare, să contribuie la atingerea obiectivelor centrale de dezvoltare definite în cadrul AOD; subliniază că principalele misiuni ale cooperării pentru dezvoltare rămân sprijinirea eforturilor țărilor de a crea state stabile și pașnice care respectă buna guvernanță, statul de drept și drepturile omului și încercarea de a construi economii de piață funcționale și sustenabile, cu scopul de a aduce prosperitate pentru populație și a răspunde tuturor nevoilor umane de bază; subliniază necesitatea de a majora finanțarea PSAC foarte limitată în acest context pentru a permite utilizarea sa mai amplă, printre altele, în beneficiul dezvoltării în conformitate cu CPD;

Migrația și dezvoltarea

73.

subliniază rolul central al cooperării pentru dezvoltare în soluționarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării forțate, cum ar fi fragilitatea statelor, conflictele, insecuritatea și marginalizarea, sărăcia, inegalitatea și discriminarea, încălcările drepturilor omului, accesul limitat la serviciile de bază cum ar fi sănătatea și educația, precum și schimbările climatice; identifică următoarele scopuri și obiective ca precondiții pentru state stabile și rezistente care vor fi mai puțin predispuse la situații care pot duce în cele din urmă la migrație forțată: promovarea drepturilor omului și a demnității persoanelor, construirea democrației, buna guvernare și statul de drept, includerea și coeziunea socială, oportunitățile economice cu locuri de muncă decente, prin intermediul întreprinderilor care pun accent pe persoane și prin asigurarea unui spațiu politic pentru societatea civilă; solicită ca cooperarea pentru dezvoltare să se concentreze pe aceste scopuri și obiective în vederea consolidării rezistenței și solicită acordarea de asistență pentru dezvoltare legată de migrație în situațiile de urgență pentru a stabiliza situația, a menține funcționarea statelor și a permite persoanelor strămutate să ducă o viață demnă;

74.

reamintește, astfel cum este subliniat în Agenda 2030 a ONU, contribuția pozitivă a migranților la dezvoltarea sustenabilă, inclusiv remiterile de bani, iar costurile aferente transferurilor acestora ar trebui reduse în continuare; subliniază că un răspuns comun și inteligent la provocările legate de migrație și la criza generată de aceasta necesită o abordare mai coordonată, sistematică și structurată, în care interesele țărilor de origine să corespundă cu interesele țărilor de destinație; subliniază că un mod eficace de a acorda ajutor numărului mare de refugiați și de solicitanți de azil este de a îmbunătăți condițiile și de a oferi atât asistență umanitară, cât și asistență pentru dezvoltare; în același timp, se opune oricăror încercări de a lega ajutoarele de controlul la frontiere, de gestionarea fluxurilor de migrație sau de acordurile de readmisie;

75.

subliniază că țările de origine și de tranzit pentru migranți au nevoie de soluții adaptate în materie de dezvoltare, care să se potrivească cu situațiile lor politice și socioeconomice respective; subliniază că această cooperare trebuie să promoveze drepturile omului și demnitatea pentru toți, buna guvernare, pacea și construirea democrației și să se bazeze pe interese și valori comune și pe respectarea dreptului internațional;

76.

subliniază necesitatea unui control parlamentar și a unei monitorizări parlamentare stricte în cazul acordurilor corelate cu gestionarea migrației și al fondurilor pentru dezvoltare folosite în relație cu migrarea; subliniază importanța cooperării strânse și a instituirii unei bune practici a schimbului de informații între instituții, cu precădere în domeniul migrației și securității; își reiterează preocupările referitoare la utilizarea din ce în ce mai mare a fondurilor fiduciare, cum ar fi transparența limitată, lipsa de consultare și de asumare a răspunderii la nivel regional;

77.

subliniază că, date fiind recentele măsuri de politici europene de combatere a cauzelor principale ale migrației forțate, politica europeană de dezvoltare trebuie să se încadreze în definiția OCDE/CAD și să se bazeze pe nevoile de dezvoltare și pe drepturile omului; subliniază, de asemenea, că ajutoarele pentru dezvoltare nu trebuie condiționate de cooperarea în chestiuni legate de migrație, precum gestionarea frontierelor sau acordurile de readmisie;

Asistență umanitară

78.

subliniază necesitatea unor legături mai strânse între asistența umanitară și cooperarea pentru dezvoltare pentru a aborda lacunele de finanțare, a evita suprapunerile și crearea de sisteme paralele și a crea condiții pentru dezvoltarea durabilă concepute să reziste și instrumente pentru o mai bună preîntâmpinare a crizelor și o mai bună pregătire pentru situații de criză; solicită UE să își respecte angajamentul de a aloca până în 2020 cel puțin 25 % din ajutorul umanitar actorilor locali și naționali, cât mai direct posibil, astfel cum s-a convenit în cadrul „marii înțelegeri”;

79.

reamintește principiile fundamentale ale ajutorului umanitar: umanitatea, neutralitatea, independența și imparțialitatea; salută perseverența Comisiei de a nu combina Consensul european privind dezvoltarea și Consensul european privind ajutorul umanitar;

80.

subliniază necesitatea consolidării asistenței internaționale, a coordonării și a resurselor destinate măsurilor de răspuns la situații de urgență și a măsurilor de redresare și de reconstrucție în urma dezastrelor;

81.

salută angajamentul de a susține promovarea tehnologiilor TIC din țările în curs de dezvoltare și facilitarea mediilor pentru economia digitală prin consolidarea conectivității gratuite, deschise și sigure; reamintește că sateliții pot oferi soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a conecta bunurile și persoanele din zonele îndepărtate și încurajează UE și statele sale membre să țină cont de acest lucru în activitatea lor în acest domeniu;

Bunuri publice mondiale și provocări globale

82.

are convingerea fermă că prezența globală a UE și a statelor sale membre le pune într-o bună poziție pentru a juca în continuare un rol fruntaș pe plan internațional în gestionarea bunurilor publice mondiale și a provocărilor globale (GPGC), care cresc sub influența stresului, afectând în mod disproporționat persoanele sărace; solicită ca bunurile și provocările mondiale legate de protecția mediului să fie integrate în Consens, printre acestea numărându-se dezvoltarea umană, mediul, inclusiv schimbările climatice și accesul la apă, insecuritatea și fragilitatea statală, migrația, servicii de energie accesibile, securitatea alimentară și eradicarea malnutriției și a foametei;

83.

reamintește că agricultura la scară mică și cea de subzistență, modelul agricol cel mai răspândit la nivel mondial, joacă un rol esențial în îndeplinirea ODD-urilor: contribuie în mod substanțial la securitatea alimentară, la combaterea eroziunii solurilor și a pierderii biodiversității și la atenuarea schimbărilor climatice, asigurând, în același timp, locuri de muncă; subliniază că UE ar trebui să promoveze, pe de o parte, crearea unor organizații de fermieri, inclusiv a cooperativelor și, pe de altă parte, agricultura sustenabilă, concentrându-se pe practicile agroecologice, pe o mai bună productivitate a fermelor familiale, pe drepturile țăranilor și pe drepturile de folosință a terenurilor, precum și pe sistemele informale de producție a semințelor ca mijloc de asigurare a securității alimentare, a aprovizionării piețelor locale și regionale, a unui venit echitabil și a unei vieți decente pentru agricultori;

84.

reamintește că „sectorul privat” nu cuprinde un set omogen de actori; subliniază, prin urmare că, în ceea ce privește relațiile cu sectorul privat, politica de dezvoltare a UE și a statelor membre ar trebui să cuprindă strategii diferențiate, care să implice diversele tipuri de actori din sectorul privat, inclusiv actorii din sectorul privat din subordinea producătorilor, microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, cooperativele, întreprinderile sociale și cele din economia solidară;

85.

reafirmă că asigurarea accesului la energie la prețuri rezonabile, fiabilă, durabilă și modernă pentru toți până în 2030 (ODD 7) este esențială pentru realizarea nevoilor umane de bază, printre care accesul la apă curată, salubrizare, îngrijire medicală și educație, precum și pentru sprijinirea creării întreprinderilor locale și a tuturor tipurilor de activități economice, precum și ca factor-cheie al progreselor înregistrate în materie de dezvoltare;

86.

subliniază că sporirea productivității micilor proprietari și obținerea unor sisteme alimentare și agricole durabile și rezistente la schimbările climatice joacă un rol esențial în realizarea ODD-ului 2 și a conceptului de consum și producție durabile din ODD 12, care merge dincolo de principiile economiei circulare și abordează efectele sociale, asupra mediului și drepturilor omului; subliniază că UE ar trebui să se axeze, prin urmare, pe promovarea producției alimentare sustenabile și pe practici agricole rezistente care îmbunătățesc productivitatea și sistemele de producție; recunoaște nevoile specifice ale femeilor care lucrează în agricultură, în ceea ce privește securitatea alimentară;

87.

subliniază că este important să se depună în continuare eforturi pentru a îmbunătăți accesul la apă, salubritate și igienă ca probleme transversale care afectează realizarea celorlalte obiective din agenda post-2015, inclusiv sănătatea, educația și egalitatea de gen;

88.

solicită UE să promoveze inițiativele globale care vizează abordarea provocărilor legate de urbanizarea tot mai rapidă și crearea unor orașe mai sigure, mai favorabile includerii, mai rezistente și mai sustenabile; salută, în acest context, adoptarea recentă a Noii agende urbane de către Conferința ONU privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), al cărei scop este găsirea unor modalități mai bune de planificare, de proiectare, de finanțare, de dezvoltare, de guvernare și de gestionare a orașelor pentru a contribui la combaterea sărăciei și foametei, la îmbunătățirea sănătății și la protejarea mediului;

89.

solicită să se depună și mai multe eforturi la nivelul UE pentru a se proteja oceanele și resursele marine; salută, în acest context, inițiativele recente ale Comisiei de a îmbunătăți guvernanța internațională a oceanelor pentru a promova gestionarea mai bună și a atenua impactul schimbărilor climatice asupra mărilor și ecosistemelor;

90.

subliniază că este important să se ia în considerare corelațiile cu creșterea productivității agriculturii și pescuitului sustenabil, având ca efect reducerea pierderilor și risipei de alimente, gestionarea transparentă a resurselor naturale și adaptarea la schimbările climatice;

Politica de dezvoltare a UE

91.

reamintește avantajele comparative oferite de acțiunea UE în domeniul dezvoltării, inclusiv prezența sa mondială, flexibilitatea oferită de gama de instrumente și metode de realizare de care dispune, rolul său în și angajamentul față de coerența și coordonarea politică, abordarea sa bazată pe drepturi și democrație, dimensiunea sa care îi permite să ofere un volum critic de subvenții și sprijinul său constant față de societatea civilă;

92.

subliniază necesitatea ca avantajele comparabile ale UE să fie transpuse în acțiuni axate pe un anumit de domenii de politică, inclusiv, dar nu numai, democrație, buna guvernare și drepturile omului, bunurile publice și provocările globale, comerțul și integrarea regională și abordarea cauzelor de bază ale insecurității și migrației forțate; subliniază că o astfel de concentrare va trebui să fie adaptată la nevoile și prioritățile fiecărei țări și regiuni în curs de dezvoltare în conformitate cu principiile asumării răspunderii și parteneriatului;

93.

reamintește rolul tot mai important pe care îl joacă sportul în dezvoltare și pace prin promovarea toleranței și unei culturi a respectului reciproc, precum și contribuția pe care o are sportul la capacitarea femeilor și a tinerilor, la nivel individual și colectiv, precum și sănătatea, educația și includerea socială;

94.

subliniază importanța unui sistem de responsabilitate colectiv, cuprinzător, transparent și în timp util pentru monitorizarea și reexaminarea punerii în aplicare a Agendei 2030 și a Consensului de către UE și statele sale membre, subliniază faptul că rapoartele anuale referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a tuturor angajamentelor de politică pentru dezvoltare, inclusiv cele privind eficacitatea, CPD și angajamentele privind AOD, continuă să fie necesare pentru responsabilitate și controlul parlamentar; își exprimă regretul cu privire la lacunele recente și cele preconizate în materie de informare; salută planurile Comisiei de a efectua o evaluare la jumătatea perioadei cu privire la punerea în aplicare a Consensului;

o o

95.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(2) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/49650173.pdf

(3) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14684-2016-INIT/ro/pdf

(4) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E

(5) http://www.un.org/esa/ffd/wp-content/uploads/2015/08/AAAA_Outcome.pdf

(6) https://unfccc.int/resource/docs/2015/cop21/eng/l09r01.pdf

(7) https://www.worldhumanitariansummit.org/

(8) https://habitat3.org/the-new-urban-agenda/

(9) http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/05/4314021e.pdf

(10) Concluziile Consiliului, 15.5.2007

(11) Concluziile Consiliului, 19.5.2014

(12) Documentul 10715/16 al Consiliului.

(13) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 484

(14) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 77.

(15) JO C 468, 15.12.2016, p. 73.

(16) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.

(17) Texte adoptate, P8_TA(2015)0196.

(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0265.

(19) Texte adoptate, P8_TA(2016)0137.

(20) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.

(21) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.

(22) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.

(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0299.

(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0437.

(25) Rezoluția din 11 decembrie 2013.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/78

P8_TA(2017)0027

Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței

Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (2016/2100(INI))

(2018/C 252/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere Raportul Comisiei din 15 iunie 2016 privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2015 (COM(2016)0393), precum și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei din aceeași dată (SWD(2016)0198),

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 39, 42 și 101-109,

—	având în vedere Protocolul nr. 26 la TFUE privind serviciile de interes general,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 la TFUE privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere cadrul universal de evaluare a sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA), elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

—	având în vedere normele, orientările, rezoluțiile, comunicările și documentele relevante ale Comisiei pe tema concurenței,

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2016 referitoare la raportul intermediar privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței pentru anul 2014 (4) și Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței pentru anul 2013 (5),

—	având în vedere Decizia Comisiei din 6 mai 2015 referitoare la lansarea unei anchete privind comerțul electronic în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (C(2015)3026),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (7) (Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (GBER)),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (8),

—	având în vedere Cartea albă a Comisiei din 9 iulie 2014 intitulată „Către un control mai eficace al concentrărilor economice în UE” (COM(2014)0449),

—	având în vedere răspunsurile Comisiei la întrebările cu solicitare de răspuns scris E-000344/2016, E-002666/2016 și E-002112/2016 ale membrilor Parlamentului,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație (9), în special punctele 6, 7 și 11 privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 868/2004 pentru a proteja concurența loială în relațiile externe ale UE în domeniul aviației și a consolida poziția competitivă a industriei aviatice a UE, pentru a preveni concurența neloială într-un mod mai eficace, pentru a asigura reciprocitatea și pentru a elimina practicile neloiale, inclusiv subvențiile și ajutoarele de stat acordate tuturor companiilor aeriene din anumite țări terțe, care denaturează piața, transparența financiară din clauza privind concurența loială fiind un element esențial pentru garantarea unor condiții competitive egale;

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (10) (Regulamentul privind OCP unică),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare (11);

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0001/2017),

întrucât existența unei politici puternice și eficiente a UE în domeniul concurenței a reprezentat întotdeauna o piatră de temelie a pieței interne, deoarece încurajează eficiența economică și creează un climat favorabil pentru creștere economică, inovare și progres tehnologic, reducând totodată prețurile;

B.	întrucât politica UE în domeniul concurenței este un instrument esențial pentru combaterea fragmentării pieței interne și, prin urmare, pentru crearea și menținerea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din întreaga UE;

C.	întrucât Uniunea Europeană, sub conducerea Comisiei, ar trebui să promoveze „o cultură a concurenței’’ în UE și la nivel mondial;

întrucât politica în domeniul concurenței constituie în sine un mijloc de protejare a democrației europene, în sensul că împiedică supraconcentrarea puterii economice și financiare în mâinile unui număr limitat de entități, ceea ce ar submina capacitatea autorităților politice europene de a acționa în mod independent față de importante grupuri industriale și bancare;

întrucât punerea în aplicare corectă a normelor din domeniul concurenței (inclusiv a normelor antitrust) în conformitate cu economia socială de piață ar trebui să prevină concentrarea excesivă a puterii economice și financiare în mâna unui număr mic de entități și, de asemenea, stimulează actorii să fie dinamici și inovatori și să se deosebească de competitori în cadrul piețelor;

întrucât politica în domeniul concurenței asigură deschiderea și eficiența piețelor, ceea ce conduce la prețuri mai mici, la apariția unor noi actori, la produse și servicii de mai bună calitate și o paletă mai largă de opțiuni pentru consumatori, și, în același timp, promovează cercetarea și inovarea, creșterea economică și reziliența întreprinderilor;

întrucât politica în domeniul concurenței poate și ar trebui să contribuie în mod semnificativ la realizarea unor priorități politice esențiale, precum stimularea inovării, locuri de muncă de calitate, combaterea schimbărilor climatice, creșterea și dezvoltarea durabilă, investiții, utilizarea eficientă a resurselor, protecția consumatorilor și a sănătății umane, consolidând în același timp piața unică, în special piața unică digitală și uniunea energetică;

întrucât o politică de succes în domeniul concurenței nu trebuie să se orienteze exclusiv asupra scăderii prețurilor pentru consumatori, ci să aibă în vedere și capacitatea de inovare a economiei europene și activitatea de investiții înregistrată în cadrul acestei economii, precum și condițiile speciale de concurență pentru întreprinderile mici și mijlocii;

I.	întrucât politica UE în domeniul concurenței este definită și de valorile echității sociale, independenței politice, transparenței și respectării garanțiilor procedurale,

întrucât există o interdependență între politica UE în domeniul concurenței și alte politici importante ale UE, inclusiv politicile fiscală, industrială și digitală, a căror coordonare este menită să asigure conformitatea cu principiile fundamentale consacrate în tratate, în special transparența și loialitatea;

întrucât se estimează că evaziunea fiscală, frauda fiscală și paradisurile fiscale îi costă, în fiecare an, pe contribuabilii Uniunii Europene miliarde de euro sub formă de pierderi de venituri (unele estimări indică o cifră care ajunge până la o mie de miliarde de euro), denaturând concurența de pe piața unică între întreprinderile care își plătesc impozitele ce le revin și cele care nu fac acest lucru;

întrucât cooperarea la nivel mondial pentru a asigura respectarea normelor în domeniul concurenței permite evitarea inconsecvențelor în ceea ce privește căile de atac și rezultatele măsurilor de asigurare a respectării normelor și facilitează reducerea costurilor de asigurare a conformității suportate de întreprinderi;

întrucât interpretarea pe care jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și practica decizională a Comisiei o oferă noțiunii de „activitate economică” diferă în funcție de normele vizate, cum ar fi normele pieței interne sau normele în materie de concurență; întrucât această practică confuză creează dificultăți și mai mari de înțelegere a noțiunii deja dificile de „activitate economică”;

întrucât un mediu de reglementare clar, coerent și funcțional în ceea ce privește adaptarea politicii în materie de concurență la particularitățile sectorului agricol poate consolida poziția agricultorilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare prin remedierea dezechilibrelor de poziție dintre agenții economici, îmbunătățind eficiența pieței și asigurând certitudine juridică și o concurență loială pe piața unică;

întrucât forma, intensitatea și momentul apariției unor șocuri economice sunt greu de anticipat și este necesar ca o politică agricolă comună (PAC) orientată spre piață să asigure sprijin fermierilor și noi derogări pe perioade limitate de la normele legislației în materie de concurență, în caz de dezechilibre grave pe piață; întrucât, în timpul crizei din sectorul produselor lactate, Comisia a decis invocarea articolului 222 din Regulamentul privind OCP unică ca măsură de ultim resort pentru exceptarea planificării colective a producției de lapte efectuate de grupuri recunoscute de fermieri de la aplicarea legislației în materie de concurență;

P.	întrucât simpla aplicare a politicii în domeniul concurenței nu poate contracara practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare;

Q.	întrucât articolul 102 din TFUE indică în mod clar că impunerea, direct sau indirect, a unor practici comerciale neloiale în alte sectoare ale lanțului alimentar constituie o încălcare a acestui tratat;

întrucât Grupul operativ pentru piețele agricole a fost înființat cu scopul de a îmbunătăți poziția fermierilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, analizând posibilitățile existente, inclusiv posibilitățile legale pentru instituirea de relații contractuale și organizarea de acțiuni colective; întrucât concluziile acestui grup trebuie luate în considerare, dacă este cazul, în cadrul viitoarelor discuții și al adoptării măsurilor necesare;

salută raportul anual al Comisiei privind politica în domeniul concurenței, care demonstrează că existența unei politici adecvate a UE în domeniul concurenței poate contribui la restabilirea unui nivel al investițiilor și al inovării suficient de ridicat, prin crearea unui mediu concurențial echitabil; salută axarea raportului pe contribuția politicii în domeniul concurenței la eliminarea barierelor și a măsurilor ajutoarelor de stat distorsionante ca modalitate de promovare a pieței interne; reafirmă, de asemenea, că viitorul Europei ar trebui să se bazeze pe inovare, pe o economie socială de piață și pe utilizarea eficientă a resurselor, creând astfel un nivel de trai ridicat pentru toți cetățenii UE;

Integrarea pieței unice

salută obiectivul Comisiei de a deschide noi oportunități pentru cetățeni și întreprinderi și reamintește că libera circulație a capitalurilor, a serviciilor, a bunurilor și a persoanelor reprezintă cele patru libertăți ale pieței unice și că punerea în aplicare a acestora este esențială pentru a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii săi; subliniază că, fără o politică eficace a UE în domeniul concurenței, piața internă nu poate să își valorifice pe deplin potențialul; salută utilizarea de către Comisie a diferitelor instrumente de care dispune, inclusiv controlul fuziunilor, combaterea abuzului de poziție dominantă și a practicilor anticoncurențiale, combaterea cartelurilor, controlul ajutoarelor de stat, coordonarea cu autoritățile naționale și, dacă este cazul, regionale de concurență și, de asemenea, anchetele sectoriale;

reafirmă că o politică eficace în domeniul concurenței trebuie să ia în considerare condițiile specifice ale pieței care se aplică întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), microîntreprinderilor si întreprinderilor nou-înființate și trebuie să asigure respectarea drepturilor lucrătorilor și un sistem de impozitare echitabil;

solicită statelor membre și instituțiilor UE să acorde prioritate consolidării pieței unice post-Brexit prin asigurarea unei conformități depline cu legislația UE în domeniul concurenței și prin sporirea cooperării dintre statele membre în chestiuni fiscale; observă că Brexitul ar putea avea efecte negative asupra politicii UE din domeniul concurenței; subliniază, în special, riscul dublării procedurilor, ceea ce ar crește costurile administrative și ar conduce la întârzierea procedurilor de investigație;

reafirmă că o concurență fiscală loială este esențială pentru integritatea pieței interne a UE și că, prin urmare, toți actorii de pe piață ar trebui să se achite de contribuțiile fiscale ce le revin, iar impozitele trebuie plătite în locul în care sunt realizate profiturile; subliniază că, după scandalul Lux Leaks, UE a recunoscut că – pentru a consolida concurența loială în cadrul pieței unice – are nevoie de reglementări și de politici fiscale simple și transparente, precum și că este necesar să se pună capăt concurenței fiscale inechitabile, inclusiv avantajelor fiscale ilegale acordate de statele membre, care impune un hazard moral și o sarcină fiscală suplimentară contribuabililor cinstiți și împiedică dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv atunci când întreprinderile noi și IMM-urile care fac afaceri într-o singură țară sunt penalizate comparativ cu întreprinderile multinaționale, care pot transfera profiturile sau pot aplica alte forme de planificare fiscală agresivă prin intermediul unei game variate de decizii și instrumente, disponibile numai pentru aceste întreprinderi; subliniază necesitatea de a se examina cu atenție toate cazurile în care există suspiciuni că scopul întreprinderilor multinaționale este optimizarea fiscală; salută, între timp, anchetele aprofundate ale Comisiei în domeniul practicilor anticoncurențiale, precum avantajele fiscale selective, care pot include sistemele de decizii fiscale anticipate, și salută, de asemenea, rezultatele recente ale anchetelor care demonstrează că avantajele fiscale acordate în mod selectiv reprezintă ajutoare de stat ilegale în temeiul legislației UE în domeniul concurenței; subliniază necesitatea de a se asigura un acces larg al Comisiei la informații pentru a demara mai multe anchete în cazuri suspecte; solicită Comisiei să elaboreze orientări clare privind aspectele fiscale ale ajutoarelor de stat pentru a acoperi cazurile de concurență neloială și să își utilizeze la maximum competențele în temeiul legislației privind concurența pentru a ajuta statele membre să combată cu eficacitate practicile fiscale dăunătoare; reafirmă că sunt necesare eforturi mai mari, de asemenea, cu privire la practicile fiscale agresive; subliniază că sunt deosebit de importante informațiile privind deciziile fiscale și acordurile privind prețurile de transfer care fac obiectul schimburilor dintre autoritățile fiscale ale statelor membre; regretă faptul că statele membre nu permit accesul DG Concurență la aceste informații; recomandă o intensificare a schimbului de informații între autoritățile naționale și solicită statelor membre să publice informații în legătură cu deciziile lor fiscale și sugerează ca aceste informații să fie prezentate, atunci când este cazul, defalcate pe regiuni; consideră că deciziile Comisiei care au stabilit o metodologie clară de calculare a valorii și a avantajelor concurențiale necuvenite de care se bucură întreprinderile vizate de decizii necorespunzătoare oferă un temei juridic bun pentru o mai mare convergență;

subliniază faptul că corupția în domeniul achizițiilor publice afectează competitivitatea europeană prin denaturarea gravă a pieței; reamintește că achizițiile publice reprezintă una dintre activitățile guvernamentale cele mai vulnerabile la corupție; evidențiază faptul că, în anumite state membre, achizițiile finanțate de UE prezintă riscuri de corupție mai mari decât achizițiile finanțate la nivel național; reamintește că, pentru a limita concurența pe piață, sunt utilizate pe scară largă invitații de ofertare personalizate; invită Comisia să își continue eforturile de a preveni utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE și de a stimula responsabilitatea în domeniul achizițiilor publice; solicită instituirea Parchetului European, care să dispună de drepturile necesare pentru a investiga mai eficient presupusele infracțiuni care implică fonduri ale UE;

subliniază că procedurile privind ajutoarele de stat nu pot pune capăt singure concurenței fiscale neloiale în statele membre; recomandă, prin urmare, stabilirea bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB completă), care va contribui la eliminarea denaturărilor concurenței și va garanta că niciun profit nu părăsește UE neimpozitat, publicarea informațiilor relevante privind deciziile fiscale, revizuirea Directivei TVA cu scopul de a preveni frauda și introducerea obligației în sarcina marilor întreprinderi internaționale de a raporta public cifra de afaceri și profiturile „pentru fiecare țară în parte”, și îndeamnă statele membre să dea dovadă de mai multă transparență în practicile lor fiscale și în îndeplinirea obligațiilor de informare reciprocă; reafirmă necesitatea de a se pune în aplicare pachetul de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale, normele privind schimbul de informații între țările UE și un mecanism de reacție rapidă pentru combaterea fraudelor în materie de TVA pentru a asigura o concurență loială;

consideră că concurența loială poate fi subminată de planificarea fiscală; salută recomandarea Comisiei de a modifica definiția „sediului permanent”, astfel încât întreprinderile să nu poată evita în mod artificial să aibă o prezență impozabilă în statele membre în care desfășoară o activitate economică; subliniază că această definiție ar trebui să ia în calcul și situațiile specifice din sectorul digital, astfel încât să se considere că societățile implicate în activități complet dematerializate au o prezență permanentă într-un stat membru dacă mențin o activitate digitală semnificativă în țara respectivă;

subliniază necesitatea de a se pune în aplicare normele privind piața unică și la nivelul statelor membre, precum și de a se trata încălcările pentru a se evita fragmentarea pieței unice;

10.

solicită îmbunătățirea ghișeului unic pe baza experienței acumulate până în prezent privind minighișeul unic pentru produsele digitale; constată că, chiar și în cazul mini-ghișeului unic, întreprinderile mici și microîntreprinderile se pot confrunta cu o sarcină administrativă considerabilă;

11.

subliniază necesitatea de a se consolida și mai mult piața unică prin înlăturarea barierelor și a obstacolelor persistente;

12.

reamintește Comisiei că, pentru buna funcționare a pieței unice a UE, este foarte important ca autoritățile naționale și regionale să intervină în soluționarea problemelor generate de condițiile geografice nefavorabile care reduc capacitatea pieței de a prospera, atât din punct de vedere economic, cât și social;

13.

insistă asupra necesității de a se combate dumpingul fiscal și social, planificarea fiscală abuzivă și evaziunea fiscală pentru a se asigura o concurență loială în cadrul pieței unice;

14.

îndeamnă Comisia să finalizeze implementarea spațiului feroviar unic european, să asigure transparența deplină a fluxurilor monetare dintre administratorii infrastructurilor și întreprinderile feroviare și să verifice dacă în fiecare stat membru funcționează o autoritate de reglementare independentă și solidă;

15.

solicită Consiliului să ia rapid măsuri pentru a adopta propunerea Comisiei privind armonizarea bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB);

16.

consideră că adoptarea monedei euro de către statele membre care nu au aderat încă la moneda unică ar consolida libera concurență în cadrul pieței interne;

Piața unică digitală

17.

salută strategia Comisiei privind piața unică digitală și subliniază rolul esențial pe care îl are politica în domeniul concurenței în finalizarea pieței digitale interne; sprijină, de asemenea, eforturile Comisiei de a se asigura că politica UE în domeniul concurenței se aplică pe deplin pieței unice digitale, deoarece concurența nu numai oferă mai multe alternative consumatorilor, ci va asigura, de asemenea, condiții echitabile de concurență, și regretă că lipsa în prezent a unui cadru digital european a evidențiat faptul că nu s-a putut ajunge la un echilibru între interesele marilor și micilor furnizori de servicii; subliniază că modelele de piață tradiționale ale politicii în domeniul concurenței adesea nu sunt suficient de relevante pentru piața digitală internă; solicită să se acorde o mai mare atenție noilor modele de afaceri utilizate de întreprinderile digitale; reafirmă că o piață unică digitală unificată ar putea crea sute de mii de noi locuri de muncă și ar putea contribui cu 415 miliarde EUR pe an la economia UE;

18.

subliniază că, pentru ca strategia privind piața unică digitală să rămână credibilă, toate celelalte anchete deschise de Comisie privind cartelurile trebuie duse la bun sfârșit fără a periclita calitatea acestora; solicită accelerarea procedurilor astfel încât să se obțină rezultate în cel mai scurt timp; salută, prin urmare, comunicarea suplimentară privind obiecțiunile trimisă de Comisie referitoare la serviciul de cumpărare prin comparare și comunicarea Comisiei privind obiecțiunile referitoare la sistemul de operare Android; solicită Comisiei să analizeze în continuare cu rigurozitate toate aspectele îngrijorătoare identificate în anchetele sale, incluzând alte domenii în care rezultatele căutării sunt afișate părtinitor (hoteluri, căutări locale, zboruri), pentru a garanta condiții echitabile de concurență pentru toți actorii de pe piața digitală; solicită anchetarea platformelor dominante de rezervare a hotelurilor;

19.

salută analiza sectorială a Comisiei privind comerțul electronic, ale cărei rezultate preliminare au identificat anumite practici comerciale în acest sector care ar putea să restricționeze concurența online; salută, de asemenea, angajamentul Comisiei în direcția unei piețe unice digitale europene și propunerea sa privind blocarea geografică și alte forme de discriminare bazate pe cetățenia și reședința clienților; solicită Comisiei să ia măsuri ambițioase pentru a elimina obstacolele ilegitime din calea concurenței online pentru a le permite consumatorilor din UE să cumpere online și fără nicio barieră de la vânzători bazați într-un alt stat membru; consideră, astfel, că sunt necesare măsuri specifice de îmbunătățire a accesului la bunuri și servicii, îndeosebi prin eliminarea practicilor de blocaj geografic nejustificate și a discriminărilor de preț în funcție de localizarea geografică sau de cetățenie, care adesea au drept efect generarea unor monopoluri și recurgerea de către consumatori la conținuturi ilegale; solicită, de asemenea, ca sistemul de etichetare a site-urilor de la nivelul UE să garanteze existența și calitatea serviciilor sau a produselor oferite pentru a asigura un nivel și mai ridicat de concurență loială și pentru a consolida protecția consumatorilor;

20.

consideră că sporirea participării IMM-urilor ar trebui să joace un rol esențial în eforturile de a promova o piață unică digitală unificată și subliniază necesitatea de a evalua impactul potențial al fiecărei inițiative, în special al celor care vizează promovarea comerțului electronic și clarificarea statutului de sediu permanent în sectorul digital, asupra capacității IMM-urilor de a beneficia de piața unică digitală;

21.

reamintește că neutralitatea rețelei are o importanță capitală pentru garantarea deplină a nediscriminării între serviciile de internet și a concurenței acestora („neutralitatea rețelei” reprezentând principiul conform căruia toate tipurile de trafic de internet sunt tratate în mod egal, fără discriminări, restricții sau intervenții, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație);

22.

subliniază prezența crescândă a întreprinderilor noi care dispun de tehnologii digitale, în special de aplicații pentru telefonie mobilă și internet, alături de operatorii existenți, care a deschis noi canale prin care consumatorii pot să găsească, să compare și să aleagă bunuri și servicii în cadrul pieței unice, consumatorul devenind astfel un cumpărător avizat care urmărește să facă alegeri în cunoștință de cauză pe baza propriilor lui nevoi și obiective;

23.

subliniază că economia colaborativă oferă consumatorilor din UE numeroase produse și servicii inovatoare; subliniază că platformele de consum colaborativ au condus la ideea de a încuraja operatorii tradiționali și dominanți de pe piață să creeze un mediu mai competitiv, atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi; reafirmă că, pe lângă aspectele fiscale, cele care țin de cadrul administrativ și cele de securitate, Comisia ar trebui să monitorizeze și aspectele legate de concurență și să elimine obstacolele din calea intrării pe piață a întreprinderilor, pentru a crea condiții echitabile de concurență; subliniază că acest tip de economie a fost introdusă deja în urmă cu mai mulți ani și, din motive de consecvență juridică, orice nereguli ar trebui rezolvate la nivelul UE în conformitate cu principiul subsidiarității; subliniază necesitatea de a se asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a datelor cu caracter personal în cadrul pieței unice digitale; solicită Comisiei să creeze instrumentele indispensabile pentru ca numeroasele forme și tipuri de economie colaborativă să beneficieze de sprijin la nivelul UE, precum și în fiecare stat membru, să fie aplicate, să devină credibile și să câștige încredere, și este conștient de faptul că acest cadru de reglementare permisiv și favorabil nu va conduce la denaturarea concurenței; invită Comisia să abordeze din nou aceste preocupări, astfel încât beneficiile pe care aceste modele de afaceri le aduc societății să poată deveni o realitate concretă în limitele cadrelor juridice;

24.

invită Comisia să evalueze în detaliu și, dacă este necesar, să dezvolte în continuare eficiența instrumentelor disponibile în domeniul dreptului concurenței în era digitală;

25.

subliniază că este absolut esențial ca, mai ales într-un sector dinamic precum economia digitală, procedurile în domeniul concurenței să fie încheiate rapid, astfel încât abuzul de poziție dominantă pe piață să nu poată duce la concentrarea pieței;

26.

invită Comisia să țină seama de convergența în creștere de pe piețele digitale, prin compararea serviciilor similare, cum ar fi aplicațiile de mesagerie instantanee, cu servicii echivalente furnizate de sectorul general al telecomunicațiilor;

27.

salută anchetele Comisiei cu privire la anumite practici anticoncurențiale ale unor întreprinderi, în special ale giganților din domeniul internetului și al telecomunicațiilor și ale altor întreprinderi de mass-media, studiouri cinematografice și distribuitori de televiziune; îndeamnă Comisia să accelereze toate procedurile împotriva comportamentelor anticoncurențiale care încalcă normele antitrust ale UE;

28.

salută decizia Comisiei de recuperare în cazul ajutorului de stat acordat societății Apple, care reprezintă o piatră de temelie în ceea ce privește abordarea ajutoarelor de stat acordate în mod ilegal prin intermediul unor avantaje fiscale; subliniază însă că UE are nevoie de o legislație mai strictă cu privire la deciziile fiscale, care să asigure, de asemenea, un sistem și o procedură de recuperare a datoriilor în beneficiul resurselor proprii ale bugetului UE; invită Comisia să corecteze orice încălcare a legislației în vederea asigurării unei concurențe loiale în cadrul pieței unice;

29.

invită Comisia să prezinte o strategie de reglementare, care să țină seama de convergența tehnologică și, în special, de multiplicarea platformelor; reamintește că reglementările sectoriale ex-ante trebuie să asigure, în acest scop, un echilibru între menținerea pluralismului, a libertății de exprimare, a protecției datelor cu caracter personal, a protecției autonomiei și libertății de alegere a consumatorului și a promovării egale a ofertelor concurente în Europa și a ofertelor convergente pentru campionii europeni în fața concurenței internaționale; solicită corectarea inegalităților în ceea ce privește relațiile de putere și atenuarea situațiilor de dependență între operatorii economici în vederea unei distribuiri corecte a valorii;

30.

salută atenția sporită acordată efectelor de rețea și acumulării de date și analiza privind identificarea puterii de piață de pe piețele digitale; consideră că datele joacă un rol important în economia digitală și, prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare în evaluarea concurențială;

31.

consideră că concurența în sectoarele căutării pe internet și telecomunicațiilor este esențială nu doar pentru stimularea inovației și a investițiilor în rețele și în economia digitală, ci și pentru promovarea unor prețuri accesibile și a unor opțiuni de servicii pentru consumatori; solicită, prin urmare, Comisiei să garanteze concurența în aceste domenii, inclusiv în ceea ce privește serviciile de internet și alocarea frecvențelor; salută, în acest sens, intenția Comisiei de a lua în considerare în mod favorabil obiectivele strategice ale pachetului privind telecomunicațiile atunci când aplică orientările privind ajutoarele de stat pentru rețelele în bandă largă; salută decizia Comisiei de a pune capăt fuziunii dintre furnizorii de servicii de telefonie mobilă O2 și Three în Regatul Unit, în beneficiul consumatorilor europeni; reafirmă importanța punerii în aplicare a Codului european de comunicații electronice și sporirea conectivității în întreaga UE;

32.

consideră că nu este suficient să se elimine taxele de roaming în UE și că apelurile în interiorul UE trebuie să fie tratate în același fel ca și apelurile locale; solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru a reglementa apelurile din interiorul UE;

33.

consideră că, într-o perspectivă pe termen lung, măsurile pentru eliminarea taxelor de roaming pe care consumatorii le plătesc în UE nu sunt suficiente dacă se dorește o piață unică din ce în ce mai consolidată și că este nevoie de stimulente pentru ca apelurile efectuate în interiorul UE și apelurile locale să fie aduse la același nivel tarifar, prin facilitarea investițiilor în rețele pe deplin europene sau în rețele partajate; solicită Comisiei să organizeze o consultare cuprinzătoare cu operatorii de rețele și cu părțile interesate relevante cu privire la modalitatea de a aduce tarifele pentru apelurile în UE la nivelul apelurilor locale în cel mai eficient mod, ceea ce ar încuraja în același timp investițiile și ar asigura competitivitatea și inovarea la nivel mondial;

34.

invită Comisia să își folosească instrumentele de politică și instrumentele financiare și să promoveze schimburile de bune practici între statele membre pentru a încuraja investițiile în diverse sectoare tradiționale și în IMM-uri care nu țin pasul cu revoluția industrială digitală;

35.

subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să încurajeze toate întreprinderile (precum cele cu o cotă de piață dominantă și întreprinderile nou-înființate) să se implice în procesul de inovare;

36.

invită Comisia să dea dovadă de aceeași fermitate în derularea și finalizarea anchetei în curs împotriva McDonald’s;

Ajutoarele de stat

37.

salută revizuirea normelor privind ajutoarele de stat și sugerează să se prezinte Parlamentului un raport anual specific; reamintește însă statelor membre că scopul era ca măsurile de ajutor să fie mai bine direcționate înspre creșterea economică pe termen lung și sustenabilă, crearea de locuri de muncă de calitate și coeziunea socială, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile și libera funcționare a economiei sociale de piață; reamintește că statele membre au o responsabilitate mai mare când acordă ajutoare fără a informa în prealabil Comisia; subliniază că, pentru a consolida turismul european ca factor economic important, Comisia ar trebui să asigure o bază legală satisfăcătoare în materie de ajutoare de stat, și că, așadar, finanțarea organizațiilor publice de consum ar trebui să facă obiectul unei exceptări generale de la Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGECA); invită Comisia să examineze orice tranzacție de ultimă oră efectuată de un stat membru, fără a lua în considerare presiunea politică din partea actorilor de pe piață; reamintește, de asemenea, Comisiei necesitatea de a împiedica anumite guverne să acționeze cu rea credință, așa cum se întâmplă atunci când cheltuiesc în mod abuziv fondurile UE;

38.

subliniază faptul că stimulentele de stat și regionale sunt unele dintre instrumentele de politică care pot să asigure serviciile esențiale pentru garantarea condițiilor economice și sociale necesare în regiunile și insulele izolate, îndepărtate sau periferice din Uniune, dar și faptul că ar trebui luate în considerare, de asemenea, experiențele trecute și că aceste intervenții nu ar trebui să fie în contradicție cu principiile pieței unice; subliniază că asigurarea conectivității în regiunile și insulele periferice este și ea esențială și salută includerea în cadrul RGECA a ajutorului de stat pentru transportul rezidenților din regiuni îndepărtate în care este recunoscută problema conectivității; invită Comisia ca, în timpul revizuirii în curs a Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare, să ia în considerare pe deplin specificitățile regiunilor ultraperiferice ale Europei, astfel cum sunt menționate la articolul 349 din TFUE, deoarece conectivitatea este esențială pentru IMM-urile locale din regiunile ultraperiferice și cel mai puțin susceptibilă de a afecta concurența de pe piața internă;

39.

salută Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat ca parte a Inițiativei privind modernizarea ajutoarelor de stat; recunoaște avantajele reglementărilor simplificate care oferă certitudine atât autorităților publice, cât și întreprinderilor; solicită, totodată, Comisiei să examineze mai îndeaproape ajutoarele de stat interzise, care au un impact negativ asupra pieței unice;

40.

solicită Comisiei să elaboreze în cel mai scurt timp un document cu orientări privind noțiunea de ajutor de stat din perspectiva modificărilor importante care au intervenit în jurisprudență și în practica de punere în aplicare a legii, pentru a asigura predictibilitatea și securitatea juridică;

41.

solicită Comisiei să lanseze o foaie de parcurs către ajutoare de stat mai puține, dar mai bine orientate, care să urmărească o diminuare a ajutoarelor de stat prin reducerea impozitelor, stimulând astfel noile întreprinderi și concurența loială, mai degrabă decât sprijinind vechi structuri și vechi beneficiari;

42.

subliniază că, atunci când se folosesc ajutoare de stat pentru a promova servicii de interes general, este crucial să se urmărească beneficiul consumatorilor și al cetățenilor, și nu cel al anumitor întreprinderi sau entități publice;

43.

solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape renaționalizarea serviciilor de utilități publice din statele membre ale UE și să prevină ajutoarele de stat ilegale acordate sub forma unor compensații de servicii publice;

44.

invită Comisia ca, în cadrul organizațiilor internaționale privind concurența, precum Rețeaua Internațională a Concurenței, să insiste pentru elaborarea unei definiții uniforme a ajutorului de stat;

45.

subliniază faptul că, pentru a garanta o uniune energetică funcțională și pentru a evita nerespectarea reglementărilor privind ajutoarele de stat, precum și utilizarea inadecvată a fondurilor UE, toate cazurile privind ajutoarele de stat și toate neregulile în materie de achiziții publice legate de investiții în sectorul energiei și al mediului, precum controversatul proiect de extindere a centralei nucleare Paks din Ungaria, trebuie să fie strict monitorizate și investigate în detaliu;

46.

subliniază că – așa cum Comisia a precizat pentru a șasea oară în raportul anual privind concurența – ajutoarele de stat temporare acordate sectorului financiar au fost considerate necesare pentru stabilizarea sistemului financiar mondial, însă acestea trebuie rapid reduse sau eliminate complet și reanalizate cât mai curând posibil; solicită Comisiei și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) să garanteze că toată legislația în materie de protecție a consumatorului, de exemplu Directiva privind piețele instrumentelor financiare sau Directiva privind distribuția de asigurări, este pusă în aplicare în mod consecvent la nivelul întregii piețe unice și solicită Comisiei și ESMA să se asigure că nu există niciun arbitraj de reglementare la punerea în aplicare a acestor acte legislative; îndeamnă Comisia să aibă în vedere posibilitatea ca ajutoarele de stat pentru bănci să fie legate de condițiile de acordare de credite IMM-urilor;

47.

reamintește poziția sa cu privire la actuala anchetă a Comisiei referitoare la creanțele și creditele privind impozitul amânat de care a beneficiat sectorul bancar din mai multe state membre; consideră că creditele și creanțele privind impozitul amânat ar trebui să fie autorizate retroactiv în conformitate cu prevederile privind ajutorul de stat în cazul în care acestea prevăd condiții explicite privind obiectivele de finanțare pentru economia reală;

48.

consideră regretabil faptul că Comisia nu a luat nicio măsură împotriva abuzurilor comise în restructurarea băncilor private, inclusiv împotriva celor care i-au afectat pe micii deponenți și pe micii proprietari de instrumente financiare, precum acțiunile preferențiale, care, în numeroase cazuri, fuseseră comercializate fără respectarea deplină a legislației Uniunii Europene; solicită Comisiei ca, în cadrul procesului de restructurare a băncilor afectate de criza economică, să se ocupe de efectele larg răspândite ale vânzării inadecvate de produse financiare fără acoperire;

49.

reamintește solicitarea adresată Comisiei de a verifica dacă sectorul bancar a beneficiat de la începutul crizei de subvenții explicite și de ajutor de stat prin acordarea unui sprijin necondiționat pentru asigurarea lichidității;

50.

menționează că Curtea de Conturi Europeană a identificat erori în ceea ce privește ajutoarele de stat în aproximativ o cincime dintre proiectele pe care le-a auditat, care au fost cofinanțate prin programe de coeziune și considerate a avea relevanță pentru ajutoarele de stat în perioada 2010-2014 (12); menționează că o treime dintre aceste erori au fost evaluate ca având impact financiar și că sunt considerate a fi contribuit la nivelul de eroare din politica de coeziune; consideră, prin urmare, că în politica de coeziune se mai pot face progrese în gestionarea neconformității cu reglementările privind ajutoarele de stat; consideră că este necesară, în special, cunoașterea reglementărilor privind ajutoarele de stat în țările beneficiare, pentru a evita erorile neintenționate, precum și pentru a îmbunătăți înregistrarea neregulilor, pentru a avea o perspectivă mai exactă asupra acestei chestiuni;

51.

consideră că este nevoie de o mai bună înțelegere la nivel local și național cu privire la clasificarea ajutoarelor de stat ilegale; salută deciziile recente ale Comisiei care clarifică ce măsuri de sprijin public pot fi luate de către statele membre fără a fi nevoie de o evaluare a Comisiei privind ajutoarele de stat; consideră că aceste decizii oferă orientări practice pentru proiecte locale și comunale, și permit o reducere a sarcinii administrative și, în același timp, creșterea securității juridice;

52.

solicită Comisiei să examineze interpretarea dispozițiilor relevante din legislația în domeniul concurenței din perspectiva Directivei privind sistemele de garantare a depozitelor, cu scopul de a facilita aplicarea efectivă a instrumentelor prevăzute de către legiuitorul european cu privire la stabilizarea timpurie;

53.

subliniază importanța anchetelor desfășurate de Comisie privind ajutoarele de stat de natură fiscală, necesare pentru a veni în sprijinul agendei europene și internaționale în materie de fiscalitate, în special în ceea ce privește combaterea planificării fiscale agresive;

54.

solicită Comisiei să aloce mai multe resurse pentru investigarea deciziilor fiscale îngrijorătoare legate de ajutoarele de stat și să abordeze aceste investigații în mod sistematic; constată faptul că Comisia clasifică drept ajutoare de stat ilegale deciziile fiscale acordate de unele state membre anumitor întreprinderi multinaționale, deoarece acestea reprezintă o denaturare a concurenței pe piața internă; salută, de asemenea, o mai bună conștientizare a legăturilor dintre politicile fiscale și practicile administrative în domeniul fiscalității, pe de o parte, și al politicilor în domeniul concurenței, pe de altă parte; solicită Comisiei să publice un rezumat al principalelor decizii fiscale convenite în anul anterior, pe baza informațiilor dintr-o bază de date centralizată și sigură, incluzând cel puțin o descriere a problemelor vizate de decizia fiscală respectivă și o descriere a criteriilor utilizate pentru a determina un acord prealabil referitor la prețuri și pentru a identifica statul membru sau statele membre cele mai predispuse să fie afectate;

Antitrust, proceduri în materie de înțelegeri și controlul concentrărilor economice

55.

salută eforturile Comisiei de a pregăti orientări privind procedurile sale și evaluarea continuă de către aceasta a cadrului juridic al UE;

56.

subliniază importanța dezmembrării cartelurilor, în interesul cetățenilor și al întreprinderilor europene, în special în interesul IMM-urilor; încurajează Comisia să fluidizeze procedurile administrative în acest sens, pentru a accelera acțiunile;

57.

consideră că propunerile de fuziune între cele mai mari companii agro-chimice și din domeniul semințelor prezintă riscul ca prețurile semințelor să crească, iar gama de opțiuni pentru varietățile adaptate condițiilor agro-ecologice să fie restrânsă; subliniază că, dacă aceste fuziuni vor avea loc, 61 % din piața globală a semințelor și 65 % din piața globală a pesticidelor ar fi controlate de doar trei întreprinderi;

58.

solicită Comisiei să-și consolideze acțiunile la nivel global pentru a se asigura că reglementările țărilor terțe în materie de concurență nu sunt în contradicție cu prevederile UE, în defavoarea întreprinderilor europene;

59.

îndeamnă Comisia să continue să aplice o politică strică și eficace de combatere a înțelegerilor în toate cazurile în care dispune de suficiente dovezi privind o încălcare a normelor în vigoare; reamintește faptul că politica în domeniul concurenței permite competitorilor să coopereze în domeniul inovării, dar că această cooperare nu trebuie să fie utilizată în mod abuziv în scopuri anticoncurențiale; ia act de cele cinci decizii de anul trecut care au condus la amenzi în valoare totală de aproximativ 365 de milioane EUR, astfel cum arată documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul său din 2015 privind politica în domeniul concurenței;

60.

consideră că normele în vigoare referitoare la amenzile ce trebuie plătite în cazul unor încălcări ar putea fi completate cu o gamă mai largă de pedepse împotriva actorilor responsabili; solicită Comisiei să ia în calcul posibilitatea completării amenzilor pentru carteluri cu sancțiuni personale, aplicate factorilor decizionali din cadrul societății, precum și cu sancțiuni individuale pentru angajații care se fac în realitate vinovați de încălcarea legislației în materie de concurență de către întreprinderea în care lucrează – astfel, Comisia ar trebui să poată impune măsuri precum demiterea directorilor sau sancțiuni pecuniare personale dacă este necesar;

61.

consideră că aplicarea unor amenzi tot mai mari ca instrument antitrust unic poate fi prea simplistă; subliniază că o politică a unor amenzi mari nu ar trebui să fie utilizată ca un mecanism alternativ de finanțare a bugetului; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra celor care recidivează, încurajând, în același timp, conformitatea;

62.

indică faptul că numărul concentrărilor economice notificate a crescut în mod semnificativ în 2015; solicită, prin urmare, să se acorde serviciilor relevante resursele necesare (prin realocări interne de personal) pentru a putea continua să gestioneze în mod eficace această situație;

63.

salută consultarea inițiată recent de Comisie cu privire la anumite aspecte procedurale și juridice legate de controlul UE asupra concentrărilor economice; solicită Comisiei ca, în cadrul reformei planificate a Regulamentului privind concentrările economice, să examineze cu atenție dacă practica actuală de evaluare acordă destulă atenție situațiilor de pe piața digitală, precum și internaționalizării piețelor; este de părere că, în special în economia digitală, este necesară adaptarea criteriilor pentru evaluarea concentrărilor;

64.

împărtășește îngrijorările privind negocierile în curs referitoare la fuziunea dintre Bayer AG și Monsanto Company Inc.; atrage atenția asupra faptului că, în cazul în care ar fi autorizat, acest proiect de fuziune ar crea un oligopol european și mondial; subliniază că această fuziune ar putea conduce la apariția unei situații de monopol pe piețele de semințe și de pesticide, importante pentru sectorul agricol; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o evaluare ex ante a impactului acestei fuziuni, precum și o perspectivă clară a asupra programului Comisiei;

65.

consideră că este necesar să se ia în considerare prețul de achiziție ca criteriu în controlul european al concentrărilor economice, având în vedere că concentrările economice de pe piața digitală au arătat faptul că pragurile bazate pe profit nu sunt suficiente;

66.

încurajează Comisia să prezinte o propunere legislativă de stabilire a unui cadru european de coordonare a autorităților naționale de concurență în domeniul controlului concentrărilor economice;

67.

solicită din nou Comisiei să controleze riguros punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2014/104/UE privind acțiunile în despăgubire; subliniază că această directivă trebuie pusă în aplicare conform prevederilor până la 27 decembrie 2016; regretă profund lentoarea care a marcat până în prezent procesul de punere în aplicare, precum și că deocamdată multe state membre nu au depus niciun proiect de lege; solicită Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, să le reamintească statelor membre obligațiile ce le revin;

Aspecte sectoriale

68.

salută strategia-cadru a Comisiei pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice și subscrie celor cinci dimensiuni politice interconectate ale acesteia; subliniază că deciziile privind mixul energetic le revin statelor membre;

69.

salută diversele anchete antitrust, în special cele privind Gazprom și Bulgargaz, menite să asigure integrarea pieței în cadrul uniunii energetice; regretă, însă, practica anumitor state membre de achiziționare a gazului prin întreprinderi offshore, acesta fiind un exemplu tipic de evitare a obligațiilor fiscale și un act contrar bunei funcționări a uniunii energetice; subliniază, totodată, importanța prevenirii apariției unor structuri de piață care ar putea sta în calea concurenței efective din sectorul energetic;

70.

ia act de eforturile Comisiei de promovare a integrării pe piață a surselor de energie regenerabile pentru a se evita denaturarea concurenței; subliniază însă angajamentele cu caracter juridic obligatoriu asumate de statele membre în cadrul conferinței COP21 privind clima, care nu pot fi îndeplinite fără măsuri (de stat) în ceea ce privește promovarea și finanțarea producției și a utilizării energiei regenerabile;

71.

subliniază faptul că politica europeană în domeniul concurenței deține un mare potențial de a promova standarde sociale și de mediu mai înalte; menționează cu regret că guvernul maghiar distorsionează concurența în sectorul energiei din surse regenerabile, impunând taxe mari și împiedicând utilizarea tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic care folosesc energie din surse regenerabile; îndeamnă Comisia să continue să sprijine utilizarea energiei din surse regenerabile în Europa, pentru a realiza obiectivele de mediu prevăzute în strategia de creștere pe 10 ani a Uniunii Europene, Europa 2020; îndeamnă Comisia să sprijine în continuare integrarea cerințelor sociale, de mediu și de ocupare a forței de muncă în procedurile de achiziții publice;

72.

invită Comisia să reînnoiască pe deplin Regulamentul (UE) nr. 267/2010 al Comisiei de exceptare pentru anumite acorduri referitoare la sectorul asigurărilor, deoarece schimbul de informații necesare pentru calcularea riscurilor și acoperirea în comun a riscurilor consolidează condițiile privind securitatea juridică și competitivitatea în anumite sectoare de activitate, facilitând intrarea pe piață a unor noi întreprinderi și diversificarea opțiunilor pentru consumatori, precum și calitatea condițiilor economice;

73.

subliniază necesitatea de a se face o diferență conceptuală și politică între normele privind concurența și politica socială ale statului membru respectiv; recunoaște că fiecărui guvern îi revine obligația de a interveni pentru a evita sărăcia energetică a cetățenilor săi;

74.

invită Comisia și statele membre să reducă taxele fiscale aplicate produselor energetice și să combată eficient sărăcia energetică;

75.

reamintește că sistemul energetic este o infrastructură de rețea ce necesită un tratament special care să permită și, în plus, să favorizeze autoconsumul;

76.

menționează că actualele monopoluri de stat, de exemplu monopolurile din domeniul jocurilor de noroc, pot conduce la practici anticoncurențiale și inechitabile; atrage atenția asupra riscului ca, prin acordarea de autorizații fără licitație de concesiune sau prin acordarea lor în urma unor licitații discutabile și lipsite de transparență, guvernele statelor membre să poată favoriza anumite companii în detrimentul altora, creând astfel un mediu puternic neconcurențial; solicită Comisiei să monitorizeze strict actualele monopoluri de stat și legalitatea licitațiilor de concesiune, pentru a preveni orice denaturare excesivă a concurenței;

77.

invită Comisia să propună modificări ale Regulamentului (CE) nr. 261/2004 pentru a asigura același nivel de protecție pentru pasagerii zborurilor către țări terțe, indiferent dacă transportatorul este din UE sau din afara UE;

78.

reamintește că articolul 42 din TFUE acordă un statut special sectorului agricol în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului concurenței, afirmat în cadrul celei mai recente reforme a PAC, prin faptul că permite o serie de derogări și excepții de la dispozițiile articolului 101 din TFUE; consideră că actuala criză din sectorul agricol afectează poziția deja vulnerabilă a fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

79.

consideră că activitățile colective desfășurate de organizațiile și asociațiile producătorilor, cum ar fi planificarea producției și negocierile comerciale și, când este cazul, negocierea condițiilor contractuale, sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor PAC definite la articolul 39 din TFUE și ar putea să se bucure așadar, în principiu, de prezumția de compatibilitate cu articolul 101 din TFUE; constată că actualele derogări nu sunt folosite la potențialul lor maxim și că lipsa de claritate a acestor derogări, dificultățile întâmpinate la punerea în aplicare și absența unei aplicări uniforme de către autoritățile naționale de concurență nu asigură fermierilor și organizațiilor acestora securitatea juridică necesară, împiedicându-i să se organizeze și subminând buna funcționare a pieței interne; solicită, așadar, Comisiei să îmbunătățească instrumentele disponibile, garantând faptul că politica în domeniul concurenței ține seama în mai mare măsură de particularitățile sectorului agricol și clarificând domeniul de aplicare al derogării generale pentru agricultură, normele specifice pentru sectorul produselor lactate, al uleiurilor de măsline, al cărnii de vită și al culturilor arabile și excepțiile individuale în temeiul articolului 101 alineatul (3) din TFUE;

80.

îndeamnă Comisia să combată practicile comerciale neloiale în domeniul lanțului alimentar, care aduc prejudicii fermierilor și consumatorilor, și să ia măsuri de reglementare obligatorii la nivelul UE împotriva acestor practici; solicită Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței să abordeze temerile provocate de impactul cumulat pe care îl au concentrarea rapidă a distribuției la nivel național și formarea unor alianțe la nivel european și internațional între distribuitori importanți asupra componentei din amonte a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, precum și asupra distribuitorilor și consumatorilor; constată că această evoluție structurală ar putea conduce la o volatilitate a prețurilor și la o scădere a veniturilor agricultorilor și atrage temeri cu privire la eventuale alinieri strategice, la o restrângere a concurenței și la reducerea marjelor de investiții în inovare în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare;

81.

subliniază că politica în domeniul concurenței apără interesele consumatorilor, dar nu le ia în calcul și pe cele ale producătorilor agricoli; subliniază că politica în domeniul concurenței trebuie să asigure faptul că interesele producătorilor agricoli beneficiază de același nivel de protecție ca și interesele consumatorilor, garantând aplicarea unor condiții echitabile de concurență și de acces pe piață, pentru a se favoriza astfel investițiile, ocuparea forței de muncă, inovarea, viabilitatea întreprinderilor agricole și o dezvoltare echilibrată a zonelor rurale din UE;

82.

insistă ca conceptul de „preț echitabil” să nu fie tratat drept cel mai scăzut preț posibil pentru consumator, ci un preț rezonabil, care să permită remunerarea echitabilă a fiecărui actor din lanțul de aprovizionare cu produse agricole;

83.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un bilanț al recurgerii la derogările în vigoare pentru fermieri în diferite state membre, în conformitate cu articolul 225 din Regulamentul privind OCP și să clarifice în mod adecvat aplicabilitatea acestor derogări și a derogărilor individuale de la legislația în materie de concurență în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din TFUE; solicită Comisiei să clarifice îndeosebi dacă acordurile de sustenabilitate încheiate în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare pentru a răspunde așteptărilor societății, ale căror dispoziții depășesc cerințele statutare, pot fi exceptate de la aplicarea legislației în materie de concurență dacă contribuie la îmbunătățirea producției și la promovarea inovării, cu beneficii pentru consumatori;

84.

solicită Comisiei să adopte o abordare mai complexă în definirea conceptului de „poziție dominantă” și a abuzului de aceasta de către o întreprindere agricolă sau mai multe astfel de întreprinderi, legate printr-un un acord orizontal, ținând seama de gradul de concentrare și de constrângerile asociate puterii de negociere ale sectoarelor producției, prelucrării și distribuției;

85.

consideră că, pe o piață agricolă unică, noțiunea de „piață relevantă” ar trebui să evolueze și ar trebui să fie analizată în primul rând ținând seama de situația de la nivelul Uniunii, înainte de a lua în considerare nivelurile inferioare, pentru a nu pune în pericol obiectivul concentrării ofertei de produse agricole prin restricționarea excesivă a domeniului de activitate a întreprinderilor agricole;

86.

consideră că agricultorilor din toate sectoarele de producție ar trebui să li se garanteze dreptul de negociere colectivă, inclusiv dreptul de a conveni prețuri minime;

87.

consideră că fermierii ar trebui să recurgă la potențialul oferit de organizațiile de producători, inclusiv de cooperativele de producători, de asociațiile acestora și de organismele din cadrul sectorului, fructificându-l la maximum; solicită Comisiei să încurajeze astfel de instrumente de autonomizare colectivă pentru a stimula competențele și eficiența, prin clarificarea și simplificarea normelor aplicabile pentru a se consolida astfel capacitatea lor de negociere și competitivitatea lor, însă cu asigurarea respectării principiilor prevăzute la articolul 39 din TFUE;

88.

solicită Comisiei să se asigure că prevederile articolului 222 din Regulamentul privind OCP sunt aplicate cu rapiditate în perioadele de dezechilibre severe pe piață și să evalueze mai în detaliu eficiența acestei măsuri pentru a propune și alte adaptări temporare la legislația și procedurile în materie de concurență, în perioade de criză;

89.

salută, în acest sens, recenta publicare a orientărilor privind aplicarea acestor norme specifice; consideră însă că aplicabilitatea lor juridică este prea restrânsă și că criteriile ce trebuie respectate sunt prea stricte și eterogene între sectoare, neasigurând un nivel corespunzător de claritate și certitudine pentru agricultorii ce ar dori să recurgă la aceste derogări;

90.

consideră că clasificarea în funcție de piață nu este pe deplin potrivită actualei situații din sectorul uleiului de măsline și, prin urmare, propune tratarea acestui sector drept o piață unică, în beneficiul consumatorilor, în vederea îmbunătățirii aplicării articolului 169 din Regulamentul privind OCP;

91.

consideră că, având în vedere diferențele din producția de ulei de măsline, cauzate în principal de condițiile meteorologice, și pentru a garanta obiectivele membrilor organizațiilor de producători sau ale asociațiilor de organizații ale producătorilor, ar trebui luate în considerare cazurile în care organizațiile de producători sunt forțate să cumpere ulei de măsline de la non-membri, garantând totodată caracterul subordonat al acestei activități față de comercializarea produselor propriilor membri;

92.

propune extinderea domeniului de aplicare a normelor de la articolul 170 privind producția de carne de vită și mânzat la sectorul îngrășării bovinelor, pentru a asigura o punere în aplicare mai eficientă;

93.

salută, în contextul eliminării cotelor din sectorul zahărului, menținerea unui cadru contractual (13) între cultivatorii de sfeclă, organizațiile acestora și întreprinderile producătoare de zahăr pentru a negocia mai ales condițiile de distribuire a valorii în funcție de evoluțiile pe piața zahărului sau a altor materii prime; solicită statelor membre să se asigure că această posibilitate le este oferită tuturor agenților economici din acest sector pentru a se îndeplini obiectivele din Regulamentul privind OCP, asigurându-se astfel un echilibru corect între drepturile și obligațiile ce revin, pe de o parte, întreprinderilor producătoare de zahăr și, pe de altă parte, producătorilor de sfeclă de zahăr;

94.

invită Comisia Europeană să evalueze influența exercitată de comercianții cu amănuntul asupra întreprinderilor care produc propriile mărci de produse;

95.

reiterează poziția Parlamentului (14) în favoarea adoptării unei legislații-cadru la nivelul UE privind contracararea practicilor comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare; subliniază că această legislație trebuie să asigure că fermierii din UE și consumatorii dispun de posibilitatea de a beneficia de condiții comerciale echitabile;

96.

consideră că punerea în aplicare în mod integral și satisfăcător a „Pachetului privind laptele” (15) este esențială pentru consolidarea sectorului produselor lactate și solicită Comisiei să propună ca „Pachetul privind laptele” să continue să fie aplicat și după jumătatea anului 2020 și să examineze dacă aceste reglementări ar putea fi extinse și la alte sectoare agricole;

97.

ia act de concluziile studiului intitulat „Impactul economic al comerțului modern cu amănuntul asupra diversității și inovării din sectorul alimentar al UE”, realizat de Direcția Generală Concurență, inclusiv de existența unei corelații negative care ar putea apărea între inovare și introducerea pe piața alimentară a produselor sub mărci private; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului situația discuțiilor în curs, pentru a determina dacă această corelație negativă reduce inovarea și diversitatea produselor care sunt accesibile consumatorilor și care ar fi consecințele ei pe termen lung asupra lanțului de aprovizionare și asupra situației fermierilor;

98.

reafirmă necesitatea de a dezvolta progresiv cadrul juridic al Uniunii în domeniul concurenței pentru a introduce în monitorizarea lanțului de distribuție a alimentelor indicatorii SAFA (evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole) ai Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), inclusiv indicatorii din cadrul rubricilor „Prețuri corecte și contracte transparente” (S.2.1.1.) și „Dreptul furnizorilor” (S.2.2.1);

99.

subliniază că o impozitare excesivă a oricărei industrii ar putea foarte ușor distruge concurența și ar fi contrară intereselor consumatorilor;

100.

solicită dezvoltarea în continuare a Instrumentului european de monitorizare a prețurilor la produsele alimentare pentru a îmbunătăți detectarea crizelor din sectorul agroalimentar prin intermediul unor date mai relevante și mai defalcate; subliniază, în acest sens, necesitatea implicării organizațiilor de fermieri în definirea și colectarea datelor;

101.

solicită Comisiei să ia pe deplin în considerare efectul posibilelor denaturări ale pieței provocate de acordurile comerciale cu țări terțe cu impact asupra producătorilor agricoli din Europa, dată fiind situația lor financiară delicată și rolul fundamental pe care îl joacă în societatea noastră; consideră că Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită acordurilor cu țările care au semnificativ mai puține reglementări în materie de agricultură și de sănătate decât UE;

102.

solicită Comisiei să investigheze natura și substanța distorsiunilor de pe piața comerțului cu amănuntul și să includă efectul potențial al constrângerilor teritoriale de aprovizionare asupra comercianților cu amănuntul, având în vedere că distorsiunile conduc la fragmentarea pieței, precum și la posibilitatea ca supermarketurile să domine piața și să denatureze concurența în cadrul lanțurilor de aprovizionare; insistă asupra faptului că este important ca toate părțile implicate să pună la dispoziție informațiile relevante; solicită Comisiei să reînceapă investigarea problemelor legate de menținerea prețurilor din comerțul cu amănuntul;

103.

consideră că Comisia ar trebui să consolideze în continuare legăturile dintre politica în domeniul concurenței și politica în domeniul transporturilor; constată că Raportul special nr. 21/2014 al Curții de Conturi Europene arată că, în afară de cazurile concrete ale aeroporturilor regionale sau din regiuni îndepărtate, conectivitatea în Europa ar trebui să fie bazată pe sustenabilitatea economică; regretă faptul că investițiile în aeroporturi nu au adus întotdeauna rezultatele anticipate; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice proiectele de dezvoltare a aeroporturilor care au fost și care nu au fost încununate cu succes; invită Comisia să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 868/2004 pentru a consolida poziția competitivă a industriei aviatice a UE, pentru a preveni concurența neloială într-un mod mai eficace, a asigura reciprocitatea și a elimina practicile neloiale, inclusiv subvențiile și ajutoarele de stat acordate tuturor companiilor aeriene din anumite țări terțe; solicită Comisiei să analizeze dacă anumite practici bazate pe acordurile existente de servicii bilaterale încheiate de statele membre cu țări terțe afectează concurența loială dintre transportatori și aeroporturi și contravin intereselor consumatorilor europeni; solicită Comisiei să combată practicile anticoncurențiale care ar putea submina capacitatea consumatorilor europeni de a utiliza o gamă largă de canale online, inclusiv servicii de comparare a căutării și agenții de voiaj online;

104.

invită Comisia și statele membre să dea dovadă de o voință politică mai puternică în demersurile întreprinse pentru a asigura integrarea mai profundă și consolidarea pieței unice a transporturilor și pentru a garanta condiții de concurență echitabile, astfel încât să existe o concurență deschisă și echitabilă între operatorii publici și privați din sectorul transporturilor, al serviciilor poștale și al turismului, respectând, totodată, alte politici, obiective și principii ale UE, inclusiv dimensiunea socială, care este importantă pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne a transporturilor;

105.

subliniază importanța conectivității și a infrastructurii de transport pentru supraviețuirea, dezvoltarea economică și furnizarea serviciilor publice și private în regiunile izolate și îndepărtate;

106.

speră așadar că rețeaua globală TEN-T va fi finalizată;

107.

subliniază că necesitatea de a garanta o protecție mai eficace a drepturilor lucrătorilor din domeniul transportului împotriva abuzurilor nu ar trebui utilizată ca pretext pentru a restrânge libera concurență între entități din diferite state membre; îndeamnă Comisia să respecte principiile proporționalității și subsidiarității la elaborarea legislației care va avea un impact semnificativ asupra funcționării pieței unice a transporturilor;

108.

ia act de provocările cu care se confruntă operatorii poștali ca urmare a creării pieței unice digitale; subliniază că succesul acestui proiect ambițios, în special în domeniul comerțului online, depinde în mare parte de forma luată de piața serviciilor poștale de livrare a coletelor; subliniază necesitatea de a se garanta condiții de concurență egale și echitabile la nivel transfrontalier pentru entitățile private și operatorii publici care furnizează servicii comerciale;

109.

subliniază că orice politică din domeniul concurenței ar trebui să respecte drepturile sociale ale tuturor operatorilor din sectoarele vizate;

110.

subliniază faptul că, la nivelul statelor membre, legislația UE în domeniul transporturilor este adesea pusă în aplicare în mod necorespunzător, iar principiile prevăzute de tratate nu sunt respectate, în special atunci când transportul este gestionat ca un monopol al administrației centrale; invită Comisia și, respectiv, statele membre să asigure punerea în aplicare corespunzătoare și respectarea legislației UE în vigoare, aceasta fiind o condiție esențială a funcționării adecvate a pieței interne, pentru a aduce beneficii suplimentare întreprinderilor, industriei, consumatorilor și mediului și pentru a îmbunătăți condițiile sociale ale lucrătorilor;

111.

subliniază importanța eliminării obstacolelor fizice, tehnice și de reglementare dintre statele membre, pentru a preveni fragmentarea din cadrul pieței interne și a facilita mobilitatea transfrontalieră și cooperarea teritorială, stimulând, astfel, concurența;

112.

atrage atenția Comisiei asupra obstacolelor indirecte în calea concurenței care decurg din diferențele existente la nivelul normelor privind fiscalitatea, siguranța, perioadele de conducere a vehiculelor și de odihnă, omologarea de tip și drepturile pasagerilor;

113.

salută faptul că, în sectorul transportului și al turismului, tehnologiile digitale au înregistrat progrese, care promovează concurența, contribuie la crearea de locuri de muncă, facilitează accesul IMM-urilor la piețe de dimensiuni mai mari și aduc beneficii tangibile consumatorului; relevă faptul că digitalizarea și dezvoltarea economiei colaborative, care reprezintă o tendință salutară, vor determina schimbări semnificative ale mediului operațional în sectoarele relevante și subliniază, totodată, că este nevoie de un cadru juridic adecvat și clar pentru a putea beneficia de avantajele procesului de digitalizare;

114.

subliniază că entitățile care funcționează pe baza noilor modele economice influențează în mod pozitiv piața UE a transporturilor și a turismului, în special prin îmbunătățirea accesibilității și a calității serviciilor;

115.

salută intenția Comisiei de a negocia acorduri externe în domeniul aviației cu o serie de țări și de regiuni la nivel mondial, care reprezintă parteneri-cheie; consideră că aceste acorduri nu vor avea drept efect doar îmbunătățirea accesului pe piață, ci vor oferi totodată noi oportunități de afaceri unui sector european al aviației care ocupă un loc de frunte la nivel mondial, vor contribui la crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, vor asigura menținerea unor standarde ridicate de siguranță, vor garanta faptul că drepturile lucrătorilor din acest sector sunt luate în considerare și vor aduce beneficii consumatorilor; subliniază că Parlamentul European are de jucat un rol important în cadrul acestor negocieri;

116.

invită Comisia ca, la negocierea acestor acorduri externe în domeniul aviației, să includă o clauză privind concurența loială, pentru a asigura faptul că condițiile de concurență sunt echitabile;

117.

consideră că, în ceea ce privește serviciile portuare, ar trebui să fie instituit un cadru de reglementare din ce în ce mai deschis, mai competitiv și mai transparent privind porturile publice din Europa, creând totodată oportunități suplimentare de ocupare a forței de muncă;

118.

este de părere că intensificarea concurenței asociată deschiderii treptate a pieței transportului rutier de mărfuri din UE poate aduce beneficii consumatorilor, însă condamnă cu fermitate faptul că anumite măsuri care sunt puse în aplicare de către unele state membre subminează integritatea pieței unice în acest domeniu; salută faptul că Comisia și-a direcționat eforturile către combaterea acestor măsuri;

119.

speră că această deschidere a pieței transportului rutier de mărfuri nu va provoca, la rândul său, un dumping social și deplânge, în plus, fenomenul întreprinderilor de tip „cutie poștală”;

120.

regretă, de asemenea, faptul că furgonetele mai mici nu sunt incluse în mod cuvenit în politicile UE, în pofida faptului că acestea sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru a eluda aplicarea corectă a legislației din domeniul muncii, al siguranței și al protecției mediului;

121.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape tendințele de utilizare de către oligopoluri a unui preț de dumping, în special în sectorul aviației și al autocarelor de linie/distanță lungă, și insistă asupra punerii în aplicare corecte a legislației UE și asupra existenței unor condiții echitabile de concurență intermodală;

122.

solicită încheierea rapidă a negocierilor referitoare la cel de al patrulea pachet feroviar și consideră că acest lucru ar trebui să permită o mai mare deschidere a sectorului transportului feroviar de pasageri pentru concurență și să sporească eficiența sectorului feroviar, garantând, în același timp, calitatea și continuitatea obligațiilor de serviciu public;

123.

salută adoptarea pilonului tehnic al celui de al patrulea pachet feroviar și consideră că acest lucru va spori nivelul de siguranță al transportului feroviar, eliminând în același timp obstacolele tehnice din calea concurenței prin intermediul interoperabilității;

124.

subliniază importanța turismului ca factor esențial pentru promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă și invită Comisia să acționeze în mod proactiv pentru a promova competitivitatea sectorului european al turismului și pentru a crea un mediu favorabil creșterii și dezvoltării acestuia;

125.

subliniază că serviciile poștale, în special livrarea transfrontalieră de colete, joacă un rol esențial pentru dezvoltarea sectorului comerțului electronic în întreaga UE; salută ancheta antitrust a Comisiei în domeniul comerțului electronic și încurajează Comisia să continue să monitorizeze dezvoltarea piețelor serviciilor poștale și de livrare de colete;

126.

subliniază necesitatea de a se finanța proiecte de transport sustenabile, accesibile și sigure, care ar putea contribui la îmbunătățirea funcționării întregului sistem european de transport;

127.

solicită utilizarea fondurilor UE, precum Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Orizont 2020 pentru a dezvolta infrastructura europeană a transporturilor și a spori cantitatea și calitatea serviciilor;

128.

solicită statelor membre să acorde suficientă atenție finalizării proiectelor de infrastructură transfrontaliere și să își coordoneze cele mai importante planuri de transport cu cele ale statelor membre vecine;

129.

consideră că este important să se valorifice pe deplin instrumentele financiare inovatoare, precum Fondul european pentru investiții strategice, care sunt adaptate pentru finanțarea proiectelor din sectorul transporturilor menite să promoveze creșterea și competitivitatea; subliniază însă că alocarea de resurse Fondului de garantare al FEIS nu trebuie să se facă în detrimentul MIE sau al programului Orizont 2020, care sunt instrumente esențiale pentru dezvoltarea unei piețe comune în sectorul transporturilor;

130.

subliniază că deschiderea completă a pieței transportului feroviar ar putea aduce o serie de avantaje operatorilor și pasagerilor din toate statele membre; indică însă că, în cadrul acestui proces, trebuie să se țină seama de nivelurile diferite de dezvoltare a infrastructurii feroviare a statelor membre; subliniază necesitatea de a se menține, în următorul cadru financiar multianual, nivelurile actuale de investiții pentru reducerea diferențelor dintre infrastructurile feroviare;

131.

132.

încurajează Comisia să comunice metodele de analiză pentru definirea noilor piețe relevante în raport cu digitalizarea economiei și, în special, cu fenomenul de convergență a tehnologiilor și cu utilizarea comercială pe scară largă a datelor cu caracter personal;

133.

în vederea asigurării concurenței reale între întreprinderile europene de transport rutier, invită statele membre să elimine orice concesiuni rutiere care delimitează zonele urbane, dacă aceste concesiuni implică plata unor taxe;

134.

solicită Comisiei să investigheze presupusele cazuri de fraudă legată de TVA în industria cărnii de porc; regretă că Comisia nu a lansat încă o anchetă în această privință, în pofida plângerilor pe care le-a primit din partea asociațiilor de agricultori;

135.

consideră că conturile curente și de economii nu ar trebui să genereze un comision pentru utilizatori, cu excepția cazului în care sunt corelate cu servicii specifice;

136.

își reafirmă îngrijorarea (astfel cum și-a exprimat-o în rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană (16)) privind definiția restrictivă a locuințelor sociale pe care a elaborat-o Comisia în cadrul politicii în domeniul concurenței; solicită Comisiei să clarifice această definiție pe baza unui schimb de experiență și de bune practici cu statele membre, luând în considerare faptul că locuințele sociale sunt concepute și gestionate în moduri diferite în state membre, regiuni și comunități locale diferite;

137.

regretă faptul că nu a existat o reacție hotărâtă și promptă din partea Comisiei Europene față de încercările de a limita libera concurență în sectorul transportului rutier care au avut loc în unele state membre; solicită combaterea practicilor similare, dar și adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru asigurarea accesului egal la piața unică, în aceleași condiții, pentru operatorii din acest sector din toate statele membre;

138.

înțelege importanța asigurării concurenței pe piața intraeuropeană a serviciilor financiare, inclusiv a asigurărilor, ceea ce necesită asigurarea capacității pentru achiziționarea transfrontalieră a acestora;

139.

solicită din nou Comisiei să publice rezultatul anchetelor în curs referitoare la practicile concurențiale în sectoarele distribuției de alimente, energiei, transportului și mass-media;

140.

respinge cerința ca utilizatorul să aibă domiciliul în statul membru în care își are sediul instituția financiară sau instituția din sectorul asigurărilor în cauză pentru a putea încheia un contract cu aceasta, cerința fiind incompatibilă cu obiectivul unei piețe interne de servicii financiare cu amănuntul;

141.

solicită derularea fără întârziere a unei anchete privind aspectele legate de concurență în industria sportului automobilistic Formula 1;

142.

solicită Comisiei ca, la elaborarea și la punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenței, să țină cont de faptul că microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii constituie majoritatea întreprinderilor din UE; subliniază, în acest context, necesitatea unor reglementări concurențiale ușor de utilizat pentru afacerile mai mici care doresc să funcționeze online și transfrontalier în interiorul pieței unice;

143.

reamintește, totodată, Comisiei că instituțiile financiare continuă să anuleze cardurile de plată dacă titularul se mută într-un alt stat membru și solicită să se ia măsuri în acest sens, inclusiv prin alertarea autorităților naționale;

144.

subliniază necesitatea de a se asigura accesul la medicamente prin combaterea abuzurilor industriei farmaceutice; menționează necesitatea de a se încuraja utilizarea medicamentelor generice în sistemele de sănătate ale statelor membre, atunci când aceste medicamente sunt disponibile;

145.

subliniază faptul că accesul la numerar prin intermediul ATM-urilor reprezintă un serviciu esențial care trebuie furnizat fără nicio practică discriminatorie, anticoncurențială și abuzivă și, prin urmare, nu trebuie să genereze costuri excesive;

146.

subliniază necesitatea de a se combate boicoturile colective neloiale, definite ca o situație în care un grup de concurenți cad de acord să excludă un concurent real sau potențial, ele fiind restrângeri ale concurenței prin obiect;

147.

își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește scandalurile de conflicte de interese care afectează autoritățile UE și, în special, în ceea ce privește cazul fostului comisar pentru concurență Neelie Kroes, care nu numai că va face lobby pentru Uber, dar este afectată și de descoperirile din Bahamas Leaks;

Spre autorități naționale de concurență mai eficiente în UE

148.

salută punerea în aplicare descentralizată în UE a normelor din domeniul concurenței, dar consideră că eficiența protecției de care se bucură cetățenii și întreprinderile împotriva practicilor anticoncurențiale nu ar trebui să depindă în mod exclusiv de statul membru în care aceștia sunt stabiliți; consideră că Regulamentul (CE) nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurență a contribuit în mod semnificativ la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din întreaga piață unică; subliniază însă că mai există diferențe între sistemele naționale și autoritățile naționale în domeniul concurenței, în special în ceea ce privește independența, stabilirea amenzilor și politicile în materie de clemență; este de părere că, pentru a se asigura securitatea juridică pentru consumatori și întreprinderi, sunt esențiale dispoziții procedurale efective și uniforme pentru punerea în aplicare a legislației antitrust a UE; solicită autorităților din domeniul concurenței din statele membre să folosească pe deplin posibilitățile oferite de cooperarea europeană din cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC);

149.

consideră, prin urmare, că este esențial ca autoritățile naționale de concurență din UE să dispună de mijloacele și instrumentele necesare pentru a putea pune în aplicare în mod efectiv normele UE din domeniul concurenței, inclusiv de uneltele care să le permită să detecteze, să abordeze și să sancționeze încălcarea acestor norme, precum și de programele de clemență care sunt menite să joace un rol central în dezvăluirea de către întreprinderi a informațiilor privind înțelegerile;

150.

reafirmă că independența autorităților naționale de concurență este de o importanță absolută și că, în acest scop, trebuie să li se asigure resursele necesare pentru a-și putea desfășura activitatea;

151.

salută în acest context consultarea Comisiei, care probabil că va duce la o propunere legislativă de consolidare a instrumentelor de punere în aplicare și de sancționare ale autorităților naționale de concurență, așa numitul REC+; reafirmă că punerea în aplicare a normelor de către mai multe autorități în aceleași cauze sau în cauze asemănătoare creează riscul de suprapunere și de măsuri potențial neconsecvente, ceea ce reduce securitatea juridică și creează costuri nejustificate pentru întreprinderi; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o propunere de acțiune proactivă a UE pentru a garanta o punere în aplicare mai eficientă a normelor de către autoritățile naționale de concurență, realizată în mod coerent și convergent, astfel încât să se poată atinge întregul potențial al sistemului descentralizat de punere în aplicare a normelor UE în domeniul concurenței; recomandă implicarea deplină a Parlamentului în cadrul procedurii de codecizie;

152.

subliniază că, într-o lume globalizată, cooperarea internațională între autoritățile în domeniul concurenței este esențială; sprijină, prin urmare, o participare activă din partea Comisiei și a autorităților naționale din domeniul concurenței în cadrul Rețelei Internaționale a Concurenței; invită Comisia Europeană să investigheze posibilitatea unor acorduri de concurență cu state terțe, care să permită schimbul de informații între autoritățile de anchetă; subliniază că, în acest context, acordurile în domeniul concurenței încheiate recent cu Elveția și Canada pot servi drept model pentru alte acorduri de acest fel; consideră, de asemenea, că acordurile internaționale comerciale și de investiții ar trebui să cuprindă o secțiune solidă referitoare la concurență;

153.

invită Comisia ca, fără a compromite independența autorităților naționale din domeniul concurenței, să evalueze diferitele niveluri de sancțiuni naționale existente în statele membre în ceea ce privește încălcarea normelor, precum și să evalueze posibilitatea și necesitatea de a atenua aceste diferențe;

154.

consideră că este esențial ca Comisia să continue să promoveze o mai bună cooperare între autoritățile naționale din domeniul concurenței din UE;

155.

subliniază că independența DG Concurență este deosebit de importantă pentru ca aceasta să își atingă cu succes obiectivele sale; solicită din nou să se asigure o separare strictă între departamentele care elaborează astfel de orientări și cele care au responsabilitatea de a le pune în aplicare; invită Comisia să realoce un nivel suficient de resurse financiare și umane către DG Concurență; solicită ca, la investigarea întreprinderilor din domeniul înaltei tehnologii, Comisia să dispună de un număr suficient de ingineri cu competențe tehnice disponibili; solicită Comisiei să armonizeze regulile etice care se aplică echipei de economiști-șefi din DG Concurență cu practicile aplicate altor funcționari ai Comisiei;

Consolidarea democratică a politicii în domeniul concurenței

156.

salută eforturile dnei Vestager, actualul comisar responsabil de concurență, de a conduce cu regularitate un dialog structurat cu Parlamentul, în special cu Comisia pentru afaceri economice și monetare și cu Grupul de lucru privind politica în domeniul concurenței; solicită Comisiei să ofere un feedback mai cuprinzător privind solicitările specifice menționate în raportul anual privind concurența al Parlamentului; consideră că un dialog structurat pe această temă ar putea contribui la un proces mai aprofundat de urmărire a rapoartelor anuale privind concurența;

157.

salută inițiativele Comisiei de a realiza consultări publice cu privire la controlul concentrărilor economice și o invită să discute rezultatele acestora cu Parlamentul;

158.

solicită extinderea dialogului dintre instituțiile europene și autoritățile naționale de concurență pentru a include, în special, schimbul de opinii cu comisiile parlamentare ale Parlamentului European;

159.

reiterează solicitarea adresată Comisiei de a integra orientările privind calcularea amenzilor în reglementările obligatorii;

Dimensiunea internațională a politicii în domeniul concurenței

160.

salută implicarea Comisiei într-un schimb deschis și constructiv privind problemele de concurență de la nivel global; salută progresele înregistrate în materie de dispoziții privind concurența în anumite acorduri de liber schimb (ALS), dar insistă, totodată, asupra nevoii de continuare a eforturilor Comisiei în vederea includerii dispozițiilor privind concurența și ajutoarele de stat în negocierile pentru toate ALS;

161.

subliniază că, în domeniul comerțului, serviciilor și investițiilor, concurența loială are un impact pozitiv asupra dezvoltării sociale și economice pentru UE și partenerii săi comerciali; invită Comisia și Consiliul să-și finalizeze rapid activitatea privind modernizarea instrumentelor de apărare comercială, care sunt necesare pentru a asigura o concurență loială pe piața UE, și consideră că acordurile comerciale ar trebui să abordeze în mod sistematic provocarea generată de practicile comerciale neloiale ale țărilor terțe;

162.

invită Comisia să colaboreze cu parteneri comerciali pentru a garanta faptul că piețele lor sunt mai deschise pentru întreprinderile din UE, în special în ceea ce privește energia, transporturile, telecomunicațiile, achizițiile publice și serviciile, inclusiv serviciile furnizate în contextul exercitării unor profesii reglementate;

163.

invită Comisia să includă în toate acordurile comerciale dispoziții ambițioase referitoare la concurență și să desfășoare activități eficace de monitorizare pentru a verifica dacă dispozițiile respective sunt respectate în mod corect de către părți cu privire la toate normele, inclusiv dispozițiile privind ajutorul de stat, și la toți operatorii economici, inclusiv întreprinderile de stat;

164.

subliniază că este foarte important să se sprijine eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare pentru a promova și pune în practică norme în domeniul concurenței;

165.

invită Comisia să sprijine eforturile de creare a unei baze de date cuprinzătoare și ușor de utilizat, care să conțină dispoziții în materie de concurență ce figurează în acorduri de liber schimb, care ar putea fi gestionată de secretariatul OMC;

166.

salută progresele realizate la Conferința ministerială a OMC de la Nairobi în ceea ce privește reducerea subvențiilor la export pentru a asigura o concurență nedenaturată pe piețele internaționale pentru produsele agricole; subliniază, în acest context, caracterul sensibil al sectorului agricol și necesitatea de a lua măsuri clare și eficiente, inclusiv în cadrul acordurilor OMC, permițând producătorilor europeni să fie în continuare competitivi pe piețele internaționale;

167.

reafirmă că accesul în condiții egale la resursele naturale, inclusiv la sursele de energie, are un impact fundamental asupra concurenței loiale și echitabile pe piața mondială și invită Comisia să includă în acordurile comerciale prevederi care îmbunătățesc accesul la astfel de resurse, inclusiv prevederi privind practicile anticoncurențiale ale întreprinderilor de stat și prevederi privind nediscriminarea și tranzitul;

168.

subliniază că politica în domeniul concurenței este o parte importantă din piața internă, astfel cum este revăzut în tratat; reafirmă faptul că este nevoie de o piață unică competitivă și pe deplin funcțională pentru a stimula creșterea economică durabilă, ocuparea forței de muncă și inovarea în UE și că eforturile de menținere a concurenței echitabile în întreaga UE sunt în interesul consumatorilor, al întreprinderilor nou-înființate și al IMM-urilor; consideră că punerea în aplicare a legislației europene nu ar trebui să fie afectată de utilizarea proiectului EU Pilot în detrimentul unor proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și că este necesar să se urmărească menținerea concurenței;

169.

încurajează Comisia să nu își concentreze toate eforturile privind asigurarea concurenței loiale asupra cazurilor foarte mediatizate împotriva unor societăți bine-cunoscute; reamintește Comisiei că aplicarea concurenței loiale este importantă și pentru IMM-uri;

170.

solicită consolidarea libertății de alegere pentru consumatori; consideră că dreptul portabilității datelor prevăzut în Regulamentul general privind protecția datelor este o abordare potrivită pentru consolidarea drepturilor consumatorilor și a concurenței; subliniază necesitatea examinării modului în care poate fi asigurată interoperabilitatea între rețelele digitale prin standardele deschise și prin interfețe;

171.

invită Comisia să analizeze și să remedieze situația comercianților cu amănuntul independenți care, în temeiul legislației în domeniul concurenței, au dreptul de a colabora prin intermediul magazinelor tradiționale, dar care sunt acuzați de concurență neloială dacă vin cu oferte comune de comerț electronic;

172.

îndeamnă Comisia să se asigure că normele UE privind achizițiile publice sunt puse în aplicare în timp util, în special în ceea ce privește introducerea unui sistem electronic de achiziții publice și noile dispoziții care încurajează divizarea contractelor în loturi, element esențial pentru stimularea inovației și a concurenței, precum și pentru sprijinirea IMM-urilor pe piețele de achiziții publice;

173.

invită Comisia să evite crearea de monopoluri sau de lanțuri valorice închise prin standardizare; consideră că ar trebui să se introducă un proces de recurs pentru revizuirea standardelor, în cazul în care acestea pot prezenta riscul unui impact asupra competitivității;

174.

este preocupat de nivelul de concentrare din unele sectoare, cum ar fi sectorul chimic, având în vedere fuziunile recente; solicită Comisiei să explice modul în care prevede posibilitatea intrării pe piață, în special a întreprinderilor nou-înființate; solicită Comisiei să analizeze dacă puterea de piață a unei întreprinderi care se datorează informațiilor și datelor, precum și gestionarea respectivelor informații și date, dar și numărul de utilizatori trebuie să fie luate în considerare ca criteriu de testare pentru controlul fuzionărilor; solicită să se analizeze dacă fuzionarea datelor și a informațiilor, în special în ceea ce privește consumatorii, ar putea duce la denaturarea concurenței;

175.

consideră că concurența în sectorul telecomunicațiilor este esențială pentru stimularea inovării și a investițiilor în rețele, precum și pentru paleta de opțiuni de servicii pentru consumatori; consideră că extinderea rapidă a conexiunilor în bandă largă este esențială pentru finalizarea pieței unice digitale; salută, în acest sens, faptul că Comisia va lua în considerare obiectivele de conectivitate strategică, astfel cum sunt prevăzute în pachetul privind telecomunicațiile, atunci când aplică orientările privind ajutoarele de stat pentru rețelele de comunicații în bandă largă;

176.

face referire la cel mai recent raport al Curții de Conturi Europene referitor la nerespectarea normelor privind ajutoarele de stat în politica de coeziune, în care se remarcă un nivel ridicat de neconformitate, și solicită implementarea mai multor recomandări; își exprimă îngrijorarea cu privire la aceste constatări deoarece au un efect negativ asupra bunei funcționări a pieței interne și, prin urmare, solicită Comisiei să ia în considerare recomandările formulate de Curte și să își intensifice eforturile pentru a evita apariția unor noi deficiențe;

177.

sprijină acțiunile Comisiei de combatere a cartelurilor, cum ar fi acțiunile recente în sectorul vânzării cu amănuntul a alimentelor și în sectorul unităților de disc optic, cu scopul de a garanta prețuri echitabile pentru consumatori;

178.

solicită Comisiei să examineze dacă există discrepanțe în ceea ce privește vânzarea de produse pe piața unică, aspect care ar putea avea un impact negativ asupra producătorilor locali, în special asupra IMM-urilor;

179.

constată că, în Rezoluția sa referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței pentru anul 2014, Parlamentul European a invitat Comisia să monitorizeze îndeaproape alianțele dintre marii distribuitori din Europa și salută disponibilitatea Comisiei de a purta discuții cu privire la impactul acestor alianțe asupra producătorilor și a consumatorilor în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței;

o o

180.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților de concurență naționale și, atunci când este cazul, regionale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0292.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2016)0346.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0004.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0051.

(6) JO L 123, 19.5.2015, p. 1.

(7) JO L 187, 26.6.2014, p. 1.

(8) JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0394.

(10) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(11) JO L 335, 18.12.2010, p. 43.

(12) Raportul special nr. 24/2016 al Curții de Conturi Europene: „Sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura o mai bună cunoaștere și respectare a normelor privind ajutoarele de stat în cadrul politicii de coeziune” – http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR16_24/SR_STATE_AIDS_RO.pdf

(13) Regulamentul delegat (UE) nr. 2016/1166 al Comisiei din 17 mai 2016 de modificare a anexei X la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește condițiile de achiziționare a sfeclei în sectorul zahărului începând cu 1 octombrie 2017 (JO L 193, 19.7.2016, p. 17).

(14) Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare (P8_TA(2016)0250).

(15) Regulamentul (UE) nr. 261/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate (JO L 94, 30.3.2012, p. 38).

(16) JO C 65, 19.2.2016, p. 40.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/99

P8_TA(2017)0028

Promovarea egalității de gen în sănătatea mintală și în cercetarea clinică

Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la promovarea egalității de gen în sănătatea mintală și în cercetarea clinică (2016/2096(INI))

(2018/C 252/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în special articolul 19 și articolul 168, care prevede printre obiectivele tuturor politicilor Uniunii asigurarea unui „nivel ridicat de protecție a sănătății umane”;

—	având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 23 și 35,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE,

—

având în vedere Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (Directiva privind studiile clinice),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei, intitulată „Îmbunătățirea sănătății mintale a populației – Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană” (COM(2005)0484),

—	având în vedere Indicatorul UE pentru acțiunea privind sănătatea mintală și bunăstarea,

—	având în vedere Planul de acțiune pentru sănătatea mintală 2013-2020, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS),

—	având în vedere Strategia mondială 2016-2030 a OMS pentru sănătatea femeilor, copiilor și adolescenților,

—	având în vedere Declarația din anul 2005 privind sănătatea mintală pentru Europa, semnată de OMS, Comisie și Consiliul Europei,

—	având în vedere „Planul european de acțiune pentru sănătatea mintală 2013-2020” al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS),

—	având în vedere Pactul european pentru sănătate mintală și bunăstare din 2008,

—	având în vedere Acțiunea comună privind sănătatea mintală și bunăstarea, al CE (2013-2016),

—

având în vedere Comentariul general nr. 14 al Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale, privind „Dreptul la cele mai înalte standarde de sănătate”, document ONU E/C.12/2000/4 și Comentariul general nr. 20 privind „Nediscriminarea în materie de drepturi economice, sociale și culturale” (document ONU E/C.12/GC/2009),

—	având în vedere Recomandarea CM/Rec (2010)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0380/2016),

întrucât dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică și mintală este un drept fundamental al omului și include obligația nediscriminării; întrucât toată lumea trebuie să aibă acces la asistență medicală; întrucât accesul la serviciile de sănătate mintală este esențial pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni, pentru că promovează incluziunea socială și asigură dezvoltarea economică și culturală a Uniunii;

B.	întrucât, în contextul mondial actual marcat de o continuă criză economică și o creștere puternică a șomajului, în special în rândul tinerilor și al femeilor, apar tot mai des cazuri de tulburări psihice, cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, anxietatea și demența;

întrucât OMS definește sănătatea mintală ca fiind o stare de bine fizic, mintal și social, și nu doar absența bolii sau a infirmității; întrucât, conform OMS, „afecțiunile mintale” denotă o serie de tulburări mintale și comportamentale, precum depresia, tulburarea afectivă bipolară, schizofrenia, tulburările de anxietate, demența și autismul, întrucât prin OMS definește sănătatea mintală, ca o stare de bine emoțional și psihologic în care persoana respectivă poate să își folosească capacitățile cognitive și emoționale, să funcționeze în societate, să răspundă cerințelor zilnice ale vieții de zi cu zi, să stabilească relații satisfăcătoare și mature cu ceilalți, să participe în mod constructiv la schimbarea socială și să se adapteze la condițiile externe și la conflictele interne;

D.	întrucât sănătatea mintală trebuie înțeleasă și abordată în mod holist, luând în considerare factori sociali, economici și de mediu și presupunând o abordare psihosocială a întregii societăți, pentru a obține cea mai bună stare de bine mintal pentru toți cetățenii;

întrucât o strategie holistă privind sănătatea mintală și starea de bine psihic ar trebui să includă o perspectivă asupra întregului ciclu de viață, luând în considerare o varietate de factori care afectează persoanele de diferite vârste; întrucât trebuie luate în considerare vulnerabilitățile specifice adolescentelor și femeilor în vârstă;

întrucât sănătatea fizică este legată de sănătatea mintală și ambele sunt esențiale pentru starea generală de bine; întrucât este recunoscut faptul că sănătatea mintală precară poate conduce la boli cronice, iar persoanele cu afecțiuni cronice sunt mai predispuse la tulburări mintale; întrucât, în pofida legăturilor cunoscute dintre cele două, deseori se acordă prioritate cercetării în domeniul sănătății fizice, în defavoarea celei din domeniul sănătății mintale;

întrucât sănătatea mintală a femeilor și a fetelor este afectată negativ de o varietate de factori, inclusiv stereotipurile de gen frecvente, discriminare, obiectificare, violență de gen și hărțuire, mediul de lucru, echilibrul între viața profesională și cea privată, condițiile socioeconomice, absența sau precaritatea educației privind sănătatea mintală și accesul limitat la asistență medicală pentru sănătatea mintală;

H.	întrucât aproape 9 din 10 persoane care suferă de probleme mintale susțin au fost victimele stigmatizării și discriminării, iar peste 7 persoane din 10 spun că stigmatizarea și discriminarea le reduc calitatea vieții;

I.	întrucât trebuie acordată atenție factorilor geografici implicați în sănătatea mintală și starea de bine psihic, precum și diferențelor dintre mediile urbane și cele rurale, inclusiv în termeni demografici, de acces la servicii de îngrijire și de furnizare a asistenței medicale;

întrucât modificările hormonale care intervin în timpul perimenopauzei și în perioada de după menopauză pot afecta sănătatea emoțională a unei femei și pot conduce la probleme de sănătate mintală, precum depresia și anxietatea; întrucât hipersensibilitatea la simptome poate împiedica identificarea la timp și tratamentul adecvat;

întrucât factorii determinanți pentru sănătatea mintală și starea de bine psihic variază în funcție de gen și de grupele de vârstă; întrucât inegalitatea de gen, diferențele de venit, expunerea mai mare a femeilor la sărăcie și suprasolicitare, discriminarea socioeconomică, violența de gen, malnutriția și foametea expun și mai mult femeile la probleme de sănătate mintală; întrucât, conform OMS, nu există nici o diferență semnificativă între femei și bărbați în cazul tulburărilor psihice severe, dar la femei apar rate mai mari de depresie, anxietate, stres, somatizare și tulburări de alimentație, în timp ce la bărbați sunt rate mai mari de abuz de substanțe și tulburări antisociale; întrucât, depresia este cea mai comună tulburare neuropsihiatrică, iar probabilitatea de îmbolnăvire este mai mare în rândul femeilor decât în cel al bărbaților; întrucât la femeile cu vârsta între 15 și 44 de ani, depresia este cauza principala a îmbolnăvirilor;

întrucât afecțiunile mintale și starea de bine psihic sunt adesea neglijate, ignorate sau reprimate, din cauza stigmatizării, a prejudecăților, a necunoașterii sau a lipsei de resurse; întrucât din această cauză mulți dintre cei cu afecțiuni mintale nu merg la doctor, iar doctorii nu reușesc să diagnosticheze pacienții sau, uneori, pun diagnostice greșite pacienților; întrucât diagnosticarea afecțiunilor mintale este puternic influențată de gen, femeile fiind mult mai susceptibile să fie diagnosticate cu anumite boli decât bărbații;

întrucât mai ales femeile lesbiene și bisexuale, dar și persoanele transgen și intersexuale se confruntă cu probleme de sănătate mintală specifice, provocate de stresul condiției de minoritar, definit printr-un nivel ridicat de anxietate și stres cauzat de prejudecăți, stigmatizare și experiențe de discriminare, precum și de medicalizare și patologizare; întrucât persoanele LGBTI se pot confrunta cu probleme specifice de sănătate mintală și de bine psihic, care trebuie luate în considerare în toate strategiile ce privesc sănătatea mintală;

N.	întrucât printre formele de somatizare care apar cel mai des la femei și care sunt diagnosticate mai des la femei decât la bărbați sunt fibromialgia și oboseala cronică, simptomele principale fiind durerea și epuizarea, deși femeile prezintă multe altele simptome care sunt comune cu alte afecțiuni;

întrucât identitățile transgen nu sunt patologice, însă, din păcate, sunt în continuare considerate tulburări de sănătate mintală, iar majoritatea statelor membre solicită astfel de diagnostice pentru accesul la recunoașterea legală a genului sau la asistență medicală specifică persoanelor transgen, chiar dacă cercetările au arătat că diagnosticul de „tulburare a identității de gen” reprezintă o sursă importantă de suferință pentru persoanele transgen;

P.	întrucât tulburările depresive reprezintă 49,1 % din cazurile de dizabilitate cauzate de tulburări neuropsihiatrice în rândul femeilor, comparativ cu și 29,3 % în rândul bărbaților;

Q.	întrucât OMS estimează că depresia afectează 350 de milioane de persoane; întrucât până în anul 2020, această boală va reprezenta a doua cauză pentru incapacitatea de muncă;

R.	întrucât copiii prepuberi cu identitate de gen diferită de genul lor biologic sunt în continuare supuși unor practici de diagnosticare nejustificate și nocive, deși fiecare copil ar trebui să își poată explora în siguranță identitatea și expresia de gen;

întrucât, din cauza unor factori diverși, legați mai ales de rolurile de gen diferite și de inegalitățile de gen și discriminarea, depresia este aproximativ de două ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaților, iar u număr deosebit de ridicat de persoane transgen s-au gândit la sinucidere sau au încercat să-și pună capăt zilelor; întrucât studiile arată că rolurile tradiționale de gen impuse au un impact negativ asupra sănătății și stării de bine psihic a femeilor;

întrucât nu se acordă suficientă atenție sănătății mentale și sării de bine psihic în sistemele de învățământ din statele membre sau la locul de muncă, deoarece sănătatea mintală este adeseori stigmatizată sau reprezintă un subiect tabu; întrucât educația privind sănătatea mintală combate stigma asociată acestui subiect și ar trebui, de asemenea, să abordeze și vulnerabilitățile specifice fiecărui gen, stereotipurile de gen și discriminarea cu care se confruntă femeile și fetele;

întrucât bărbații și băieții se confruntă cu probleme de sănătate mintală specifice; întrucât, în Europa, la bărbați probabilitatea de a se sinucide este de cinci ori mai mare decât la femei, iar sinuciderea reprezintă cea mai frecventă cauză a morții pentru bărbații sub 35 de ani; întrucât la bărbați probabilitatea de a deveni dependenți de alcool este de trei ori mai mare decât la femei, ei având și o probabilitate mai mare de a consuma substanțe ilegale (și de a muri din această cauză); întrucât bărbații sunt mai puțin înclinați decât femeile să urmeze psihoterapii; întrucât bărbații și băieții se confruntă cu stereotipuri de gen asociate masculinității, care pot încuraja reprimarea emoțiilor sau recurgerea la furie, iar acestea afectează sănătatea mintală a bărbaților, precum și fenomenul de violență bazată pe gen;

V.	întrucât aproximativ 58 000 de sinucideri au loc anual în UE, iar un sfert dintre cei care se sinucid sunt femei și întrucât sinuciderea rămâne o cauză majoră a deceselor;

W.	întrucât abordarea sănătății mintale dintr-o perspectivă psihosocială a întregii societăți necesită politici coerente pentru starea de bine, coordonarea asistenței medicale, educație, angajare, politici sociale și economice pentru a atinge unor niveluri generale mai ridicate de bine psihic;

X.	întrucât tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia și bulimia afectează în special fetele adolescente și cele trecute de adolescență;

Y.	întrucât numeroase studii au documentat efectele pe termen lung ale tulburărilor de alimentație asupra sănătății fizice și mintale, precum anorexia și bulimia, la fel ca și dimensiunea de gen a cauzelor lor;

Z.	întrucât femeile, la locul de muncă, sunt mai expuse la hărțuire psihologică sau sexuală, ceea ce creează probleme psihologice și fizice pentru cei care sunt supuși unor astfel de tratamente;

AA.	întrucât, în programele de sănătate publică în materie de prevenire, tratament și reabilitare ar trebui luate în considerare modelele de îngrijire socială care tratează bolilor mintale prin sport, arte sau activități sociale;

AB.	întrucât persoanele cu dizabilități riscă să sufere de probleme de sănătate mintală exacerbate;

AC.	întrucât educația sexuală și cea în materie de relații este esențială pentru depășirea stereotipurilor de gen, pentru combaterea violenței de gen și pentru ameliorarea sănătății mintale și stării de bine psihic pentru fete și băieți, femei și bărbați;

AD.

întrucât afecțiunile și bolile mintale sunt o cauză principală a incapacității, afectând negativ sănătatea, educația, economia, piața muncii și sistemele de protecție socială ale UE, conducând la costuri economice mari și la consecințe negative semnificative asupra economiei UE, oferind noi motive pentru a soluționa problemele legate de îngrijirea sănătății mintale într-o manieră holistă, globală și care ia în considerare diferențele de gen; întrucât, potrivit unui studiu al EDA (Asociația Europeană de luptă împotriva depresiei), în Europa un lucrător din 10 beneficiază de zile libere din cauza depresiei, cu costuri estimate la circa 92 de miliarde și pierderi de producție;

AE.

întrucât sănătatea mintală a femeilor depinde de factori precum educația primită, de însușirea valorilor, a normelor și a stereotipurilor sociale și culturale, de modul în care au trăit și asimilat propriile experiențe, de atitudinile pe care le au față de ele însele și față de ceilalți, de rolurile pe care le joacă și de obstacolele și presiunile exercitate asupra lor;

AF.

întrucât eficiența politicilor de sănătate adresate femeilor ar fi mărită dacă s-ar ține seama de diversitatea femeilor, de diferențele lor fiziologice față de bărbați și dacă acești factori ar fi încorporați în politici de sănătate orientate spre prevenție, dar și spre tratament care vizează femeile, însoțiți de măsuri specifice adresate grupurilor vulnerabile și marginalizatei;

AG.

întrucât, din diverse motive femeile au fost excluse din studiile de toxicologie, din cele biomedicale și din cele clinice; întrucât marile discrepanțe de gen din cercetare limitează ceea ce știm despre diferența dintre sănătatea femeilor și cea a bărbaților; întrucât, ca urmare, cercetarea biomedicală a avut tendința de a reflecta predominant perspectiva masculină, asimilând femeile în mod eronat bărbaților în domenii unde există diferențe fiziologice; întrucât nu există cercetări privind nevoile specifice ale femeilor intersexuale;

AH.	întrucât excluziunea și subreprezentarea femeilor ca subiecți sau a genului și a sexului ca factori în cercetarea biomedicală și în studiile clinice pun în pericol sănătatea și viețile femeilor;

AI.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 536/2014 privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman a introdus cerințe de luare în considerare a genului în studiile clinice, însă trebuie evaluată aplicarea regulamentului; întrucât regulamentul nu specifică alte considerații referitoare la femei, în afară de cele referitoare la femeile însărcinate sau care alăptează;

AJ.

întrucât Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA) nu a elaborat strategii specifice pentru a implementa orientări pentru studierea și evaluarea diferențelor de gen în testarea clinică a medicamentelor, deși a recunoscut că „unii dintre factorii care influențează efectul unui medicament la nivelul populației pot fi importanți când se examinează posibilele diferențe de gen între reacții” și că „influențele specifice de gen pot și ele juca un rol important în efectul unui medicament” (1),

AK.

întrucât efectele substanțelor și ale medicamentelor de tipul mijloacelor contraceptive, antidepresivelor și sedativelor asupra sănătății fizice și mintale a femeilor este în continuare puțin înțeles și necesită cercetări suplimentare pentru a elimina efectele secundare nocive pentru a îmbunătăți furnizarea îngrijirilor;

AL.	întrucât aspectele legate de sex și de gen în sănătate conduc la existența unor riscuri specifice de sănătate cu care se confruntă femeile pe parcursul vieții.,

AM.	întrucât nu există date comparabile privind asistența medicală disponibilă, accesibilă și de calitate pentru persoanele transgen, iar produsele utilizate în tratamentele de substituție hormonală nu sunt testate și autorizate corespunzător;

AN.	întrucât mortalitatea maternă este considerată un indicator major al eficienței, calității și performanței sistemelor de sănătate;

AO.

întrucât lipsa accesului la drepturile sexuale și reproductive, inclusiv la servicii de avort sigure și legale, pune în pericol viața și sănătatea femeilor și a fetelor, precum și a tuturor persoanelor cu capacitate de reproducere, determină creșterea mortalității și morbidității materne și conduce la refuzul asistenței pentru salvarea de vieți omenești și la un număr mai mare de avorturi clandestine;

AP.

întrucât în toate țările pentru care sunt disponibile informații există diferențe semnificative în materie de sănătate între grupurile socioeconomice și între femei și bărbați, în sensul că persoanele cu un nivel mai scăzut de educație, de ocupare sau de venit tind să aibă, în mod sistematic, rate mai ridicate ale morbidității și mortalității; întrucât aceste inegalități din sănătate reprezintă una dintre principalele provocări pentru politicile de sănătate publică în ziua de azi; întrucât condițiile socioeconomice precare, sărăcia și excluziunea socială au un impact negativ considerabil asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic;

AQ.

întrucât o educație sexuală completă, adecvată vârstei, bazată pe date concrete, exactă din punct de vedere științific și nemoralizatoare, alături de serviciile de planificare familială de calitate și accesul la contracepție ajută la prevenirea sarcinilor neplanificate și nedorite, reduc nevoia de a recurge la avort și contribuie la prevenirea contractării HIV și a infecțiilor cu transmitere sexuală; întrucât a-i învăța pe tineri să își asume responsabilitatea pentru sănătatea lor sexuală și reproductivă are efecte pozitive pe termen lung, pe toată durata vieții lor, și un impact pozitiv asupra societății;

AR.	întrucât una din patru nașteri în UE este efectuată prin operație cezariană și, din punct de vedere statistic, problemele de sănătate asociate cu care se confruntă mamele și copiii sunt în creștere;

AS.	întrucât deja există diferențe periculoase la nivel de dispoziții în unele state membre, ca urmare a închiderii maternităților și al reducerii considerabile a numărului de moașe și de obstetricieni;

AT.

întrucât restricțiile și reducerile bugetare în domeniul sănătății publice și al educației impuse de guvernele naționale au determinat, de asemenea, îngreunarea accesului la serviciile de sănătate și de sănătate mintală, iar acest lucru le afectează în mod disproporționat pe femei, în special mamele singure și familiile numeroase;

AU.

întrucât femeile migrante, cele refugiate și cele care solicită azil pot, în plus, să sufere de boli foarte grave ca urmare a lipsei unei tratament adecvat sau pot să se confrunte cu probleme specifice legate de sănătatea reproducerii, cum ar fi complicații în timpul sarcinii și la naștere și ale traume psihologice posibile cum ar fi depresia antenatală sau postnatală, precum și cu riscul expunerii traumatizante la violențe (sexuale) și la abuzuri, precum și la riscuri specifice la adresa sănătății mintale și a stării lor de bine; întrucât există o serie de probleme specifice legate de furnizarea de îngrijiri de sănătate mintală pentru aceste categorii, amploarea acestor probleme variind în funcție de o serie de factori, printre care și zona din care vin refugiații și perioada de timp petrecută în țara gazdă;

AV.	întrucât femeile suferă de anumite forme de cancer, cum ar fi cancerul de sân, cancerul uterin și cancerul de col uterin, forme predominate în rândul femeilor sau specifice numai lor;

AW.	întrucât, în general, femeile care suferă de cancer și supuse unor intervenții și tratamente invazive, cum ar fi radioterapia și chimioterapia sunt mai expuse riscului de depresie;

AX.	întrucât 10 state membre ale UE au stabilit ca obiectiv efectuarea testelor de depistare a cancerului mamar pe întreaga populație feminină și întrucât opt țări au stabilit un astfel de obiectiv pentru depistarea cancerului de col uterin;

AY.

întrucât boli precum osteoporoza, problemele musculo-scheletice și bolile sistemului nervos central, cum ar fi boala Alzheimer sau demența sunt legate de schimbările hormonale care au loc la menopauză sau mai devreme din cauza tratamentelor hormonale; întrucât, deși se știe că femeile sunt afectate mai frecvent de aceste boli decât bărbații, dimensiunea de gen a fost neglijată în cercetarea acestor boli;

AZ.

întrucât endometrioza este o boală incurabilă care afectează aproximativ una din zece femei și fete (adică aproximativ 180 de milioane de femei din întreaga lume și 15 milioane de femei în UE); întrucât această afecțiune duce frecvent la infertilitate și cauzează adesea dureri foarte mari și probleme de sănătate mintală, având astfel efecte incapacitante în mai multe aspecte ale vieții profesionale, private și sociale;

BA.

întrucât violența de gen fizică și psihologică, violența împotriva femeilor și consecințele ei asupra sănătății victimelor constituie un obstacol fundamental pentru realizarea egalității de gen și pentru ca femeile să-și exercite pe deplin libertățile garantate de drepturile fundamentale ale omului;

BB.	întrucât femeile și fetele care sunt victime ale mutilării genitale sunt expuse unor efecte grave pe termen scurt și lung asupra sănătății lor fizice, psihologice, sexuale și reproductive;

BC.	întrucât persoanele intersexuale supuse mutilării genitale se confruntă, de asemenea, cu efecte la nivelul sănătății lor fizice, psihice, sexuale și reproductive;

BD.	întrucât persoanele transgen sunt în continuare supuse sterilizării forțate în proceduri de recunoaștere a identității de gen în 13 state membre;

BE.	întrucât colectarea sistematică și adecvată a informațiilor privind violența împotriva femeilor este esențială pentru a asigura o politică eficientă în domeniu atât la nivel central, cât și la nivel regional și local și pentru a controla aplicarea legislației;

BF.

întrucât femeile care au suferit violențe de gen rămân, adesea pe viață, cu sechele fizice și psihice; întrucât, conform Raportului mondial al OMS privind violența și sănătatea (2), repercusiunile violenței de gen asupra femeilor pot lua diferite forme: repercusiuni fizice (contuzii, fracturi, sindroame de durere cronică, dizabilități, fibromialgie, fracturi, tulburări gastrointestinale etc.); repercusiuni psihologice și comportamentale (abuz de alcool și droguri, depresie și anxietate, tulburări de alimentație și de somn, sentimente de rușine și de vinovăție, fobii și tulburări de panică, stimă de sine scăzută, tulburare de stres posttraumatic, tulburări psihosomatice, comportament suicidal și autodistructiv, nesiguranță în relațiile ulterioare etc.); repercusiuni sexuale și reproductive: tulburări ginecologice, infertilitate, complicații ale sarcinii, avorturi, disfuncții sexuale, boli cu transmitere sexuală, sarcină nedorită etc.), precum și reprecusiuni fatale (omucidere, sinucidere, deces în urma contractării unei boli cu transmitere sexuală etc.);

Egalitatea de gen în domeniul sănătății mintale

invită Comisia și statele membre ca, pe baza datelor din baza de date a UE privind sănătatea mintală și starea de bine psihic să elaboreze o nouă strategie ambițioasă privind sănătatea mintală, care să promoveze o abordare dintr-o perspectivă psihosocială holistă a întregii societăți, ce conține un pilon puternic dedicat genului și asigură coerența politicilor privind sănătatea mintală;

menționează că, în UE, 27 % din populația adultă de ambele sexe s-a confruntat cu cel puțin un episod de boală psihică;

invită statele membre să ia măsuri și să aloce suficiente resurse care să asigure accesul la serviciile de asistență medicală și în special la cele care țin de sănătatea mintală – inclusiv adăposturi pentru femei – pentru toate femeile, indiferent de statutul lor juridic, dizabilități, orientare sexuală, identitate de gen, caracteristici sexuale, rasă sau origine etnică, vârstă sau religie; invită statele membre și Comisia să soluționeze decalajul în accesul la serviciile de sănătate mintală;

menționează că este nevoie de mai multe studii privind impactul violenței de gen, inclusiv al violenței verbale și psihologice, al hărțuirii și al intimidării, asupra sănătății mintale;

invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să se asigure că strategiile lor naționale de sănătate mintală vizează și problemele legate de sănătatea mintală cu care s-ar putea confrunta persoanele LGBTI; încurajează statele membre să transpună în practică recomandările din documentul Consiliului Europei CM/Rec(2010)5 și să ia în considerare nevoile specifice ale lesbienelor, ale persoanelor bisexuale și ale celor transgen atunci când elaborează politici, programe și protocoale de sănătate;

invită statele membre să promoveze crearea de centre de consiliere psihologică pentru pacienții cu cancer pentru a le oferi sprijin psihologic pe durata tratamentului și a readaptării;

atrage atenția asupra situației grave cu care se confruntă femeile cu dizabilități, care prezintă mai frecvent riscul unor dificultăți ce sunt legate direct nu doar de dizabilitatea lor, ci și de creșterea izolării sociale și a inactivității involuntare; invită statele membre să mărească sistematic accesibilitatea îngrijirii psihologice preventive pentru femeile cu dizabilități și să acorde sprijin psihologic femeilor care îngrijesc un copil cu o dizabilitate gravă; subliniază necesitatea unei strategii și schimbului de bune practici referitoare la sănătatea mintală și starea de bine psihic a femeilor și fetelor cu dizabilități;

invită Comisia și statele membre să promoveze campanii de informare și de prevenire, precum și alte inițiative pentru a conștientiza publicul de problemele legate de sănătatea mintală și pentru a combate stigmatizarea acestora; îndeamnă statele membre și Comisia să investească în educația formală, informală și non-formală în domeniul sănătății mintale și a stării de bine psihic pentru toate vârstele, insistând asupra problemelor de sănătate mintală în care există diferențe de gen, cum ar fi depresia, anxietatea sau abuzul de substanțe; invită statele membre să se asigure că există în școli un cadru adecvat și funcțional pentru identificarea și sprijinirea celor care suferă de probleme de sănătate mintală, inclusiv aspectele de gen, și de asemenea, să asigure accesibilitatea serviciilor de sănătate mintală; constată că 70 % dintre copiii și tinerii care se confruntă cu o problemă de sănătate mintală nu au primit îngrijirile necesare la suficient de devreme;

invită Comisia, statele membre și Institutul European pentru egalitatea de Gen (EIGE) să mărească colectarea regulată de date regulate, defalcate pe gen privind sănătatea mintală la nivelul UE și la nivel național, legate în special de prevalența depresiei, iar aceste date să fie descompuse cel puțin pe sex, gen, grupă de vârstă și statut socioeconomic și care să conțină și indicatori privind sănătatea sexuală și reproductivă;

10.

consideră că acțiunile întreprinse la nivelul UE privind sănătatea mintală și starea de bine psihic trebuie să implice personalități de marcă din sfera politică, din sectorul sănătății, din educație și din domeniul social, precum și partenerii sociali și organizații din societatea civilă; este important ca sănătatea mintală să nu mai fie considerată tabu în anumite medii sociale;

11.

insistă asupra faptului că legătura existentă între condițiile socioeconomice, sănătatea mintală și starea de bine psihic este esențială pentru coerența politicilor privind sănătatea mintală, deoarece sărăcia și excluziunea socială conduc la probleme mai mari de sănătate mintală; constată că feminizarea sărăciei și politicile de austeritate care afectează în mod disproporționat femeile pun și mai mult în pericol starea de bine psihic a femeilor;

12.

accentuează importanța tratamentului și a asistenței sociale pentru problemele de sănătate mintală, de exemplu prin sport, muzică, arte și activități culturale, ca element important în furnizarea de servicii de sănătate și ca factor de reducere a costurilor economice și umane determinate de problemele de sănătate mintală pentru persoane și pentru întreaga societate; invită Comisia și statele membre să investească mai mult în programe sociale de asistență medicală de sănătate mintală, precum terapiile prin activități sociale;

13.

observă cu îngrijorare că la Organizația Mondială a Sănătății sunt înregistrate numai 13 state membre ale UE care au adoptat o strategie națională pentru prevenirea sinuciderii; invită Comisia și statele membre să elaboreze și să aplice strategii naționale de prevenire a sinuciderii și să adopte măsuri pentru reducerea factorilor de risc de sinucidere, cum ar fi abuzul de alcool, de droguri, excluziunea socială, depresia și stresul; de asemenea, cere crearea unor mecanisme prin care să se acorde sprijin după tentativele de sinucidere;

14.

recunoaște impactul mass-media și mai ales al internetului și al rețelelor sociale asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic, în special în rândul tinerelor și fetelor, și observă că este nevoie de mai multe studii pe această temă; observă că culturile promovate de mass-media care pun accent pe vârsta femeilor și pe aspectul lor fizic pot provoca femeilor și fetelor efecte negative asupra sănătății lor mentale și a stării de bine psihic, cum ar fi anxietatea, depresia sau comportamentul obsesiv; subliniază că trebuie elaborate instrumente eficiente, inclusiv măsuri legale, pentru a face față intimidării, hărțuirii și obiectificării; subliniază necesitatea unei strategii ambițioase privind sănătatea mintală și starea de bine psihic în mediul online și a unor eforturi de promovare și de colaborare cu părțile implicate pentru a dezvolta noi terapii on line (e-terapii); recunoaște că o strategie media privind sănătatea mintală trebuie să implice toate părțile interesate, inclusiv editorii și industria de publicitate, care trebuie să adopte standarde etice, astfel încât să evite obiectificarea femeilor și promovarea stereotipurilor de gen;

15.

remarcă faptul că, în unele cazuri, femeile au o percepție atât de distorsionată a imaginii lor din cauza mass-mediilor, a publicității pline de stereotipuri, a presiunii mediatice și ajung să sufere tulburări de alimentație și de comportament precum anorexia, bulimia, ortorexia, mâncatul compulsiv și bigorexia; sprijină o abordare care acordă atenție aspectelor de gen în tulburările de alimentație, precum și necesitatea de a integra această abordare în discursul privind sănătatea și în informațiile pentru publicul larg; invită statele membre să creeze centre de asistență și sprijin în școli, pentru a oferi elevilor sprijin psihologic, în special adolescentelor, care sunt mai vulnerabile la riscurile unor tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia și bulimia;

16.

salută faptul că, pentru prima dată, liderii mondiali recunosc că promovarea sănătății mintale și a stării de bine psihic, precum și prevenirea și tratamentul abuzului de substanțe reprezintă priorități de sănătate în cadrul agendei de dezvoltare globale;

17.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acordarea asistenței medicale pentru sănătate mintală și la structurile pentru femeile și fetele refugiate în Europa, în special pentru cele care locuiesc în condiții improvizate în statele membre; subliniază că detenția refugiaților și a solicitanților de azil fără analizarea efectivă și eficientă a cererilor lor de azil încalcă dreptul internațional și are un impact negativ asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic; invită statele membre să protejeze solicitantele de azil aflate în detenție și subliniază că acestor femei trebuie să li se asigure imediat protecție, inclusiv eliberare imediată, relocare rapidă și promovarea sprijinului și a consilierii; invită statele membre să decuplând politicile de sănătate de controlul imigrației, permițând accesul la servicii de asistență medicală de bază și neimpunându-le celor care asigură asistența medicală obligația de a raporta migranții fără documente; cere, totodată, statelor membre să transpună în practică orientările mai multor agenții privind protejarea și sprijinirea sănătății mintale și a stării de bine psihosocial al refugiaților, al solicitanților de azil și al migranților în Europa, elaborate de OMS Europa, UNHCR și OIM;

18.

subliniază că, în multe cazuri, femeile sunt obligate să lucreze în două schimburi, unul la locul de muncă și unul acasă, deoarece bărbații nu se implică suficient în responsabilitățile casnice și în creștere copiilor, ceea ce face ca multe femei să sufere de depresie, anxietate și stres în cazul multor femei, în plus față de sentimentele de vinovăție pentru că nu au grijă suficient de bine de familie, acesta fiind un rol atribuit în mod tradițional femeilor;

19.

condamnă noul stereotip sexist larg răspândit prin care femeia modernă trebuie să exceleze în educație și în viața profesională, dar să se conformeze și așteptărilor tradiționale, trebuind să fie o soție și o gospodină bună, o mamă perfectă, o femeie atrăgătoare, model comportamental care generează stres și anxietate pentru multe femei;

20.

invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să elaboreze politici adaptate specifice pentru a asigura servicii de sănătate mintală grupurilor vulnerabile de femei din comunitățile marginalizate și celor care se confruntă cu discriminarea intersecțională, de exemplu femeilor refugiate și celor migrante, femeilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială, persoanelor intersexuale și transgen, femeilor aparținând minorităților etnice, femeilor cu dizabilități, femeilor în vârstă și celor din zone rurale;

21.

subliniază importanța unei abordări a sănătății mintale din perspectiva întregului ciclu de viață, în cadrul căreia nevoile fiecărei grupe de vârstă sunt vizate în mod coerent și complet, acordându-se o atenție deosebită adolescentelor și femeilor în vârstă care, în medie, declară un nivel mai scăzut de satisfacție de viață viața decât bărbații din aceleași grupe de vârstă;

22.

recomandă ca, în cazul sarcinii, asistența medicală în domeniul sănătății mentale să înceapă cât mai curând posibil în primul trimestru de sarcină, pentru a se putea identifica condițiile specifice ce ar putea impune supravegherea, a se recunoaște problemele sociale pentru care femeile ar putea avea nevoie de asistență socială sau de servicii de sănătate mintală și pentru a informa femeile cu privire la chestiuni legate de sarcină; cere să se garanteze, în toate statele membre ale UE, furnizarea mai multor servicii obstetrice generale și locale, incluzând moașele și obstetricienii, și subliniază importanța deosebită a acestei probleme pentru zonele rurale; subliniază că asistența medicală psihologică este la fel de importantă ca asistența medicală fizică și menționează că între 10 % și 15 % din femeile din UE care au născut recent suferă de depresie postnatală; subliniază că este important ca femeile să aibă acces la asistență psihologică și medicală după ce au pierdut o sarcină și că este nevoie de o abordare sensibilă și personalizată; invită Comisia și statele membre să promoveze, să dezvolte și să asigure diagnosticarea și tratamentul precoce al psihozei postnatale și al depresiei postnatale;

23.

subliniază că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă, în special cele vizând echilibrul dintre viața profesională și cea personală, trebuie să țină cont în mod holist de sănătatea mintală și de starea de bine psihic a femeilor și invită Comisia și statele membre să colaboreze cu sindicatele, cu angajatorii, cu profesioniștii din domeniul sănătății și cu societatea civilă pentru a dezvolta o abordare holistă a stării de bine psihic la locul de muncă din perspectiva genului; menționează că este important să se asigure o pregătire în domeniul sănătății mintale pentru cei cu responsabilități manageriale în sistemul public și în cel privat;

24.

recunoaște rolul important al îngrijitorilor formali și informali (care sunt în proporție covârșitoare femei) în asistența medicală pentru sănătatea mintală; cere ă se acorde o atenție deosebită rolului îngrijitorilor formali și informali în asistența medicală pentru sănătate mintală, în special rolului îngrijitoarelor, precum și să se ia măsuri pentru protejarea sănătății mintale și a stării de bine psihic a îngrijitorilor;

25.

îndeamnă Comisia și statele membre să includă problemele legate de sănătatea mentală și binele psihic cu care se confruntă bărbații și băieții din cauza stereotipurilor de gen, probleme ce conduc la riscuri mai mari de abuz de substanțe și sinucidere decât în cazul femeilor; subliniază că politicile privind sănătatea mintală a bărbaților trebuie să ia în considerare și perspectiva vârstei și a duratei de viață, a condiției socioeconomice, a excluziunii sociale și a factorilor geografici;

Egalitatea de gen în studiile clinice

26.

subliniază că sunt necesare studii clinice ale produselor farmaceutice atât pentru bărbați, cât și pe femei și că aceste studii ar trebui să fie incluzive, nediscriminatorii și desfășurate în condiții de egalitate, incluziune și fără marginalizare, precum și suficient de reprezentative pentru populația care va folosi produsele; sugerează că studiile clinice ar trebui să țină seama, de asemenea, de anumite grupuri de populație vulnerabile, precum pacienții copii sau persoane în vârstă și personale care aparțin minorităților etnice; este de opinie că datele defalcate pe gen trebuie colectate și după comercializarea produselor, pentru a înregistra efectele secundare diferite și, de asemenea, trebuie colectate studii și date privind implementarea în statele membre a legislației relevante a UE;

27.

își exprimă profunda îngrijorare față de punerea în pericol a vieții și sănătății femeilor din cauza lipsei de reprezentare a femeilor în studiile clinice și în cercetările biomedicale și subliniază că metodologiile și structura studiilor clinice trebuie să permită o analiză stratificată în funcție de vârstă și gen; subliniază, așadar, necesitatea urgentă de a integra diferențele de gen în intervenția clinică în domeniul sănătății mintale;

28.

subliniază importanța publicării rezultatelor studiilor clinice, pentru ca metodologia să fie transparentă și accesibilă;

29.

reamintește că incidența bolilor infecțioase (precum HIV și malaria) și a problemelor legate de naștere (de exemplu, nașterea unui făt mort) este cea mai mare în țările cu venituri mici și medii; solicită includerea femeilor însărcinate în studiile clinice pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea în rândul mamelor și al nou-născuților;

30.

cere ca etichetele de pe produse farmaceutice să indice în mod clar dacă s-au făcut studii clinice pe femei și dacă bărbații și femeile se pot aștepta la efecte secundare diferite; invită statele membre să încurajeze cercetarea privind efectele pe termen lung ale produselor utilizate în terapiile de substituție hormonală;

31.

cere Comisiei să stimuleze proiecte la nivelul UE care se axează pe modul în care sunt tratate femeile în cercetarea clinică; consideră că astfel de proiecte ar trebui să implice autoritățile din domeniul sănătății de la toate nivelurile și industria farmaceutică elaborând strategii specifice pentru aplicarea orientărilor privind studierea și evaluarea diferențelor de gen în evaluarea clinică a medicamentelor;

32.

îndeamnă Comisia și statele membre să investească în campanii de conștientizare pentru a încuraja femeile să participe la studii clinice;

33.

îndeamnă EMEA să elaboreze orientări separate pentru femei, desemnând această categorie ca populație specială în studiile clinice;

34.

invită statele membre ca, atunci când aplică Regulamentul (UE) nr. 536/2014 în studiile ale medicamentelor de uz uman, să folosească o abordare metodologică pentru studiile clinice care poate garanta o reprezentare adecvată a femeilor și a bărbaților, acordând o atenție deosebită transparenței în ceea ce privește genul participanților și – atunci când analizează aplicarea corectă a acestui regulament – să controleze specific nivelul de reprezentare a femeilor și bărbaților;

35.

îndeamnă statele membre, EMEA și părțile interesate relevante să se asigure că factorii de sex și gen sunt introduși în primele stadii ale cercetării și dezvoltării medicamentelor, înainte de debutul studiilor clinice; subliniază că este nevoie să se îmbunătățească schimbul de bune practici pe această temă între instituțiile și furnizorii de asistență medicală din Europa;

36.

subliniază că este nevoie de acțiuni urgente pentru a corecta reprezentarea inegală a genurilor în studiile clinice în domeniile sănătății în care o astfel de reprezentare inegală este deosebit de nocivă, precum în cazul tratamentului maladiei Alzheimer, al cancerului, al accidentelor vasculare cerebrale, al antidepresivelor și al bolilor cardiovasculare;

37.

accentuează faptul că cercetătorii și toate părțile interesate relevante trebuie să întreprindă acțiuni coordonate pentru a elimina efectele secundare nocive ale medicamentelor care afectează în mod specific femeile, de exemplu medicamentele antidepresive, contraceptive sau alte tipuri de medicamente, pentru a îmbunătăți sănătatea femeilor și calitatea asistenței medicale;

38.

constată cu îngrijorare că cercetarea în domeniul sănătății și asistenței sociale în țările în curs de dezvoltare e marcată de discriminări și inegalități între bărbați și femei, ceea ce afectează dezvoltarea unor tratamente adecvate și specifice; subliniază, în special, că pacienții din țările în curs de dezvoltare nu sunt reprezentați în mod adecvat în cercetarea farmacologică; constată că anumite segmente ale populației, printre care copiii și femeile însărcinate, au fost neglijate în dezvoltarea medicamentelor împotriva tuberculozei; subliniază că, în viitoarele studii clinice, trebuie colectate și stocate eșantioane de gen pentru studii farmacogenetice; reamintește că, având în vedere structura biologică și fiziologică diferită a femeilor, sunt necesare informații adecvate despre efectele medicamentelor asupra organismului femeilor;

39.

remarcă cu îngrijorare că relocalizarea din ce în ce mai frecventă a testării medicamentelor în Africa și în alte regiuni subdezvoltate poate conduce la încălcări grave ale eticii și ale principiilor fundamentale ale UE, precum dreptul la protecția sănătății și la asistență medicală; subliniază că în lipsa accesului la servicii medicale accesibile, la asigurări de sănătate sau la medicamente la prețuri accesibile, persoanele vulnerabile, mai ales femeile, nu au altă opțiune decât să participe la studii clinice pentru a primi un tratament medical, posibil fără să cunoască poate riscurile la care se expun;

40.

subliniază că este un fapt dovedit că femeile consumă mai multe medicamente psihotrope decât bărbații, dar există foarte puține studii cu privire la diferențele de gen în ceea ce privește efectul acestor medicamente, care sunt prescrise fără deosebire atât bărbaților, cât și femeilor, în aceleași doze; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile suferă într-o mai mare măsură de efecte adverse ale medicamentelor psihotrope pentru că sunt excluse din studiile clinice și astfel nu se ține cont de fiziologia feminină; precizează, de asemenea, că femeile recurg mai frecvent decât bărbații la psihoterapie pentru a-și rezolva problemele psihice;

Observații generale

41.

invită Comisia și statele membre:

(a)	să promoveze sănătatea, oferind acces ușor la servicii și furnizând informații adecvate, adaptate nevoilor specifice ale femeilor și bărbaților și făcând schimb de bune practici în domeniul sănătății mintale și al cercetării clinice;

(b)	să ia în considerare nevoile de sănătate specifice ale femeilor și bărbaților și să asigure integrarea unei perspective de gen în politicile sale, în programele și cercetarea din domeniul sănătății, de la elaborarea și conceperea lor, până la studiul de impact și conceperea bugetului;

(c)

să asigure că strategiile de prevenire vizează în mod concret femeile expuse riscului de discriminare intersecțională, precum femeile rome, femeile cu dizabilități, lesbienele și femeile bisexuale, femeile migrante și cele refugiate, persoanele transgen și cele intersexuale și femeile care trăiesc în sărăcie;

(d)	să recunoască violența bazată pe gen și violența împotriva femeilor ca fiind o problemă de sănătate publică, după cum s-a declarat în rezoluția OMS WHA49.25 din 25 mai 1996, care are cu efecte directe asupra sănătății mintale și a stării de bine psihic a femeilor;

(e)

să asigure derularea rapidă a unei anchete sociologice la nivelul UE privind prevalența violenței de gen pentru implementarea Sistemului Statistic European, conform programul de lucru pentru 2016 al Eurostat și să colecteze date regulate, dezagregate legate în special de prevalența depresiei, iar aceste date să fie clasificate cel puțin în funcție de sex, grupă de vârstă și statut socioeconomic;

(f)

să sprijine societatea civilă și organizațiile de femei care promovează drepturile femeilor și să depună eforturi pentru a se asigura că vocea femeilor este auzită când se discută teme de sănătate în politicile europene și naționale, precum și că măsurile de sănătate adoptate la nivel național răspund nevoilor lor;

(g)

să încurajeze conceperea de programe ce vizează nevoile specifice ale femeilor legate de afecțiuni precum osteoporoza, problemele musculo-scheletice și boli ale sistemul nervos central, cum ar fi boala Alzheimer sau demența, incluzând programele care informează femeile despre metodele de prevenire și care oferă cursuri de pregătire pentru personalul medical;

(h)	să acorde o atenție deosebită nevoilor speciale ale femeilor diagnosticate cu sindromul de oboseală cronică sau cu fibromialgie, oferindu-le servicii de îngrijiri medicale corespunzătoare și de înaltă calitate;

(i)

să mărească finanțarea destinată cercetării cauzelor și tratamentelor posibile ale endometriozei, precum și elaborării de orientări clinice și creării de centre de referință; să promoveze campanii de informare, prevenire și conștientizare privind endometrioza și să ofere instrumente pentru pregătirea profesioniștilor specializați din domeniul sănătății și pentru inițiativele de cercetare;

42.

îndeamnă statele membre să adopte politici pentru îmbunătățirea nivelului mediul de sănătate a populației prin eliminarea inegalităților din domeniul sănătății care afectează grupurile socioeconomice defavorizate; solicită, în acest sens, implicarea activă a mai multor sectoare politice, nu numai a sistemelor publice de sănătate și de asistență medicală, ci și a celor responsabile de educație, securitate socială, urbanism și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, aplicând mereu o perspectivă a egalității de gen clară;

43.

invită guvernele din țările în curs de dezvoltare să integreze aspectele de gen în politicile din domeniul sănătății mintale și să elaboreze politici și programe care vizează atât nevoile specifice ale femeilor în ceea ce privește tratamentele de sănătate mintală, cât și cauzele sociale ale suferințelor psihologice; constată cu îngrijorare că, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, excluderea femeilor din cercetarea biomedicală este adeseori rezultatul lipsei unor campanii de informare și de conștientizare, al îndeplinirii de către femei a rolului lor matern și de îngrijire și al lipsei libertății acestora de a lua decizii în gospodărie; este ferm convins că un echilibru mai bun între rolurile și obligațiile femeilor și ale bărbaților, stabilitatea veniturilor, accesul egal la educație, integrarea pe piața muncii, luarea unor măsuri mai eficiente pentru a promova echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în special pentru mamele singure, dezvoltarea rețelelor de siguranță socială și reducerea sărăciei ar contribui la reducerea disparităților de gen în domeniul sănătății mintale;

44.

consideră că drepturile sexuale și reproductive includ accesul la avort legal și în condiții de siguranță, la contracepție fiabilă, sigură și la prețuri accesibile, precum și la o educație sexuală și relațională temeinică;

45.

consideră regretabil că drepturile sexuale și reproductive sunt grav limitate și/sau sunt supuse anumitor condiții în mai multe state membre ale UE;

46.

consideră că numărul din ce în ce mai mare de specialiști în domeniul medical care refuză să efectueze avorturi în statele membre reprezintă încă o amenințare pentru sănătatea și drepturile femeilor; solicită statelor membre să se asigure că există cel puțin un număr minim de specialiști în domeniul sănătății care să facă avorturi în spitale;

47.

invită statele membre să prevină, să interzică și să urmărească în justiție sterilizarea forțată a femeilor – fenomen care afectează în special femeile cu dizabilități, persoanele transgen și cele intersexuale și femeile de etnie romă;

48.

subliniază faptul că procedurile de depistare încă din primele stadii cancerului, alături de programele de informare sunt considerate printre cele mai eficiente măsuri de prevenire a cancerului și solicită statelor membre să asigure faptul că toate femeile și fetele au acces la astfel de proceduri;

49.

subliniază că promovarea egalității de gen și capacitarea femeilor sunt esențiale pentru a se accelera dezvoltarea durabilă și, astfel, pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și a fetelor, inclusiv cele care apar la nivelul sănătății mintale și al cercetării clinice, nu este doar un drept fundamental al omului;, iar aceste două elemente nu reprezintă numai un drept de bază al omului, ci și un factor cu efect multiplicator pentru toate celelalte domenii de dezvoltare (Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 5 al ONU);

50.

consideră că statele membre au obligația de a garanta furnizarea de îngrijire obstetrică la nivel local ca serviciu public și de a se asigura că există moașe, inclusiv în regiunile rurale și alpine;

51.

invită autoritățile din domeniul sănătății din statele membre să recunoască endometrioza ca boală incapacitantă, deoarece acest fapt ar permite femeilor afectate să fie tratate gratuit, chiar și în cazul tratamentelor costisitoare sau al intervențiilor chirurgicale, și ar permite obținerea de concedii medicale speciale în perioadele cele mai acute, evitând astfel stigmatizarea la locul de muncă;

52.

invită statele membre, Comisia și agențiile relevante să asigure accesul deplin la servicii de îngrijire a sănătății fizice și mintale de bună calitate pentru toți refugiații, pentru cei care cer azil și migranți, îndeosebi femeile și fetele vulnerabile, ca o chestiune de drepturi universale ale omului, iar pe termen lung, să își pregătească în mod adecvat sistemele lor naționale de sănătate pentru viitorii refugiați și solicitanți de azil; subliniază că este necesară o pregătire în domeniul sănătății mintale care ține cont de dimensiunea de gen pentru personalul și funcționarii care lucrează în domeniul imigrației, al azilului și al asigurării respectării legii și care lucrează cu refugiați, solicitanți de azil și imigranți, în special cei care lucrează cu femei și fete vulnerabile; consideră că aceste măsuri de asistență medicală necesare ar trebui să includă facilități precum cazare și instalații sanitare sigure pentru femei și copii, consiliere juridică și acces la servicii de sănătate și drepturi sexuale și reproductive, inclusiv la contracepție, sprijin pentru victimele violenței sexuale și pentru avorturi în condiții legale și sigure;

53.

solicită UE și statelor membre să oprească imediat politicile de austeritate actuale și reducerile de cheltuieli publice pentru care afectează serviciile esențiale pentru realizarea unui nivel ridicat de asigurare a asistenței medicale pentru toate femeile și bărbații, toate fetele și toți băieții din UE, indiferent de mediul din care provin sau de statutul lor juridic;

54.

invită statele membre să asigure accesul gratuit la servicii de sănătate pentru șomere, femeile din mediul rural și pensionarele cu venituri mici, care nu își pot plăti controlul și tratamentul medical;

55.

recomandă ca, după nașterea unui copil cu dizabilități sau a unui copil cu boli care îi pun în pericol viața, să li se acorde un sprijin special femeilor, inclusiv accesul liber la îngrijirea pediatrică la domiciliu pe termen lung, la îngrijirea pediatrică paliativă și la sprijin psihologic specializat și ușor accesibil;

56.

subliniază că realizarea dreptului la sănătate pentru toți este mai importantă decât protecția drepturilor de proprietate intelectuală și depinde de investițiile în cercetarea europeană în domeniul sănătății, inclusiv în domeniul tehnologiilor medicale și al medicamentelor pentru bolile neglijate și asociate sărăciei;

57.

regretă tăierea bugetelor de sănătate publică de către statele membre și este dezamăgit că bugetele anuale pentru programele ce vizează prevenirea violenței de gen și violența împotriva femeilor în toate statele membre sunt mult mai mici decât costurile reale ale acestor violențe, costuri economice, sociale sau morale; sprijină statele membre în creșterea cheltuielilor pentru sprijinirea programelor care vizează prevenirea violenței împotriva femeilor și care ajută și protejează efectiv victimele;

58.

invită statele membre să stabilească măsuri în domeniul sănătății privind detectarea precoce și sprijinul acordat victimelor violenței de gen, precum și să aplice protocoale medicale pentru agresiunile suferite de victime, cazuri ce vor fi transmise instanțelor corespunzătoare pentru a accelera procedurile judiciare; invită, de asemenea, statele membre să garanteze dreptul de acces la informație și la asistența socială integrată, prin servicii de îngrijire permanentă, de urgență și servicii specializate multidisciplinare;

59.

salută acțiunile Comisiei pentru ca UE să ratifice Convenția de la Istanbul și regretă că multe state membre nu au ratificat această convenție; îndeamnă Consiliul să asigure aderarea UE la Convenția de la Istanbul cât mai rapid;

60.

subliniază că prostituția este și o problemă de sănătate, deoarece are efecte negative asupra sănătății persoanelor care o practică, acestea fiind mult mai expuse traumelor sexuale, fizice și psihice, dependenței de alcool și droguri, lipsei de încredere în sine și unei rate de mortalitate mai mari decât media populației; adaugă și subliniază că mulți dintre cumpărătorii de servicii sexuale cer sex comercial neprotejat, ceea ce crește riscul unor efecte negative asupra sănătății, atât pentru persoanele care se prostituează, cât și pentru cumpărători;

61.

invită statele membre să prevină, să interzică și să urmărească în instanță mutilarea genitală la femei și la persoane intersexuale, precum și să ofere sprijin psihologic împreună cu asistența medicală fizică victimelor și acelor persoane ce ar putea fi vizate;

62.

încurajează Comisia și statele membre să acorde atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile sau defavorizate și să lanseze programe de intervenție dedicate acestora;

63.

consideră că absența unor date defalcate pe gen, comparabile, cuprinzătoare, fiabile și actualizate periodic conduce la discriminări pentru sănătatea femeilor;

64.

reamintește că politica în materie de asistență medicală și de sănătate este o competență a statelor membre și că rolul Comisiei este complementar politicilor naționale;

o o

65.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) EMEA/CHMP/3916/2005 – ICH http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Scientific_guideline/2010/01/WC500059887.pdf

(2) Krug, Dahlberg, Mercy, Zwi and Lozano, 2002.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/129

P8_TA(2017)0037

Raportul privind Bosnia și Herțegovina pe 2016

Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Bosnia și Herțegovina (2016/2313(INI))

(2018/C 252/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina (BiH), pe de altă parte,

—	având în vedere Protocolul privind adaptarea ASA dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și BiH, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană, care a fost parafat la 18 iulie 2016 și semnat la 15 decembrie 2016,

—	având în vedere cererea de aderare la Uniunea Europeană depusă de BiH la 15 februarie 2016,

—	având în vedere Concluziile Consiliului European din 19-20 iunie 2003 privind Balcanii de Vest, precum și anexa intitulată „Agenda de la Salonic pentru Balcanii de Vest: către integrarea europeană”,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 20 septembrie 2016 privind cererea BiH de aderare la UE,

—	având în vedere concluziile Președinției UE din 13 decembrie 2016,

—

având în vedere prima reuniune a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere (CPSA) UE-BiH, care a avut loc la Sarajevo la 5 și 6 noiembrie 2015, precum și primele reuniuni ale Consiliului de stabilizare și de asociere (CSA) și ale Comitetului de stabilizare și de asociere între BiH și UE, care au avut loc la 11 și, respectiv, 17 decembrie 2015,

—	având în vedere declarația finală a Președintelui Summitului Balcanilor de Vest organizat la Paris, la 4 iulie 2016, precum și recomandările organizațiilor societății civile pentru Summitul de la Paris din 2016,

—

având în vedere declarația comună din 1 august 2016 a Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) și a Comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea referitoare la acordul autorităților din Bosnia și Herțegovina în legătură cu măsuri-cheie necesare pentru aderarea acestei țări la UE,

—	având în vedere declarația comună din 17 septembrie 2016 a VP/ÎR și a Comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea, formulată ca urmare a deciziei Curții Constituționale a BiH în ceea ce privește ziua Republicii Srpska (RS),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2016 intitulată „Comunicarea din 2016 privind politica de extindere a UE” (COM(2016)0715), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2016 privind Bosnia și Herțegovina” (SWD(2016)0365),

—	având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene intitulat „Meta-audit privind asistența pentru preaderare acordată de UE în vederea consolidării capacității administrative din Balcanii de Vest” (1),

—	având în vedere cel de-al cincizecilea raport adresat Consiliului de Securitate al ONU de Înaltul Reprezentant pentru asigurarea punerii în aplicare a Acordului de pace privind Bosnia și Herțegovina (2),

—

având în vedere declarația din noiembrie 2016, în numele Uniunii Europene și al statelor sale membre, a Excelenței Sale, dl João Vale de Almeida, șeful Delegației Uniunii Europene pe lângă Organizația Națiunilor Unite, în cadrul dezbaterii din Consiliul de Securitate privind „Situația din Bosnia și Herțegovina”,

—	având în vedere agenda de reforme pentru BiH în perioada 2015-2018, adoptată în iulie 2015 și mecanismul de coordonare adoptat de Consiliul de Miniștri al BiH, precum și de guvernele Federației BiH și RS la 23 august 2016,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind această țară,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0026/2017),

întrucât UE își menține angajamentul față de perspectiva BiH de a adera la UE, precum și față de integritatea teritorială, suveranitatea și unitatea sa; întrucât s-au înregistrat progrese pe calea integrării în UE; întrucât Consiliul a solicitat Comisiei să își pregătească avizul privind cererea de aderare a BiH;

B.	întrucât, la 9 decembrie 2016, la Sarajevo, comisarul pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea a transmis chestionarul autorităților din BiH;

C.	întrucât suspendarea măsurilor comerciale autonome va fi ridicată odată ce Protocolul privind adaptarea ASA a fost semnat și aplicat cu titlu provizoriu;

întrucât în contextul agendei de reforme pentru BiH în perioada 2013-2018, autoritățile de la toate nivelurile au recunoscut necesitatea urgentă de a iniția un proces de reabilitare și modernizare a economiei, în vederea creării de noi locuri de muncă și a promovării unei creșteri economice sustenabile, eficiente, constante și echitabile din punct de vedere social; întrucât BiH și-a demonstrat angajamentul și disponibilitatea de a continua reformele socioeconomice necesare pentru a reduce rata șomajului în rândul tinerilor, care este în continuare mult prea ridicată;

E.	întrucât un sistem judiciar independent, funcțional și stabil este important pentru a garanta statul de drept și progresele pe calea către aderarea la UE;

F.	întrucât persistă unele obstacole pentru sustenabilitatea procesului de reconciliere; întrucât progresele realizate în cadrul procesului de aderare la UE vor facilita continuarea procesului de reconciliere;

G.	întrucât BiH încă nu a pus în aplicare hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauzele Sejdić-Finci, Zornić și Pilav;

H.	întrucât corupția, inclusiv la cel mai înalt nivel, continuă să fie larg răspândită;

I.	întrucât mai există 74 000 de persoane strămutate la nivel intern și un număr semnificativ de refugiați din BiH în țările învecinate, în întreaga Europă și în întreaga lume, precum și 6 808 de persoane dispărute;

J.	întrucât educația reprezintă un element esențial în crearea și promovarea unei societăți tolerante și favorabile incluziunii, precum și în promovarea înțelegerii culturale, religioase și etnice în țară;

K.	întrucât BiH este semnatară a Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Espoo, 1991);

L.	întrucât țările (potențial) candidate sunt evaluate pe baza propriilor merite și întrucât calendarul aderării este determinat de viteza și calitatea cu care acestea fac reformele necesare,

salută examinarea de către Consiliu a cererii BiH de aderare la UE, precum și transmiterea chestionarului și așteaptă cu interes avizul Comisiei în ceea ce privește temeinicia cererii de aderare; invită autoritățile competente din BiH de la toate nivelurile să se angajeze în mod activ în acest proces și să coopereze și să se coordoneze în cadrul participării la procesul de elaborare a avizului Comisiei, prin furnizarea unui set unic și coerent de răspunsuri la întrebările Comisiei; subliniază că acest exercițiu va servi, de asemenea, drept dovadă a funcționalității statului; reiterează faptul că procesul de aderare la UE este favorabil incluziunii și implică toate părțile interesate;

apreciază și salută rolul important al trioului de președinții de creare de stimulente pentru ca toți ceilalți actori instituționali de la toate nivelurile să depună eforturi vizând îndeplinirea rolurilor proprii în procesul general de apropiere de UE al țării;

salută progresele înregistrate în punerea în aplicare a agendei de reformă pentru perioada 2015-2018, precum și hotărârea țării de a continua reformele instituționale și socioeconomice; reamintește că abordarea reînnoită a UE față de BiH a fost declanșată de situația socioeconomică dificilă și de creșterea nemulțumirii în rândul cetățenilor; observă că situația s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură, dar subliniază că este necesară o punere în aplicare armonizată și efectivă a agendei de reformă în conformitate cu planul de acțiune, pentru a realiza schimbări reale în întreaga țară și a aduce îmbunătățiri concrete în viața tuturor cetățenilor BiH;

solicită ca ritmul reformelor să fie menținut pentru a transforma BiH într-un stat pe deplin eficace, favorabil incluziunii și funcțional, bazat pe statul de drept, care garantează egalitatea și reprezentarea democratică a tuturor popoarelor sale constitutive și a tuturor cetățenilor săi; regretă faptul că adeseori eforturile comune de reformă sunt împiedicate în continuare de diviziuni etnice și politice, cauzate de tendințe dezintegratoare adânc înrădăcinate care stau în calea dezvoltării democratice normale, și prin politizarea suplimentară a administrațiilor publice; subliniază, de asemenea, că BiH nu va fi un candidat de succes pentru aderarea la UE până când nu sunt instituite condițiile instituționale adecvate; îndeamnă toți liderii politici să depună eforturi pentru realizarea schimbărilor necesare, inclusiv a reformei legii electorale, ținând cont și de principiile exprimate în rezoluțiile sale anterioare, inclusiv de principiile federalismului, descentralizării și reprezentării legitime, pentru a garanta că toți cetățenii se pot prezenta în calitate de candidați, pot fi eligibili pentru a fi aleși și pot ocupa funcții la toate nivelurile politice, pe picior de egalitate; consideră că este esențial să se mențină consensul asupra integrării în UE și să se realizeze progrese într-o manieră concertată în ceea ce privește statul de drept, inclusiv lupta împotriva corupției și a criminalității organizate, reforma sistemului judiciar și a administrației publice; subliniază, de asemenea, necesitatea de a pune un accent continuu și eficace pe reformele sociale și economice, care ar trebui să rămână o prioritate;

salută acordul cu privire la instituirea unui mecanism de coordonare pentru chestiunile legate de UE ce are ca scop să îmbunătățească funcționalitatea și eficiența în procesul de aderare, inclusiv în ceea ce privește asistența financiară acordată de UE, precum și să permită o mai bună interacțiune cu UE; solicită punerea sa rapidă în aplicare; solicită, în plus, o cooperare și comunicare eficace între toate nivelurile de guvernare și cu UE, pentru a facilita alinierea și punerea în aplicare a acquis-ului și pentru a oferi răspunsuri satisfăcătoare la întrebările Comisiei pe parcursul procesului de elaborare a avizului; consideră inacceptabil faptul că guvernul RS încearcă să creeze canale paralele de comunicare prin adoptarea unor dispoziții privind informarea directă a Comisiei; solicită ca rolul și capacitățile Direcției de integrare europeană să fie consolidate în continuare pentru ca aceasta să își asume pe deplin funcțiile de coordonare în cadrul punerii în aplicare a ASA și, per ansamblu, în cadrul procesului de aderare;

își exprimă satisfacția pentru semnarea Protocolului privind adaptarea ASA, care se aplică cu titlu provizoriu începând cu 1 februarie 2017, reinstituind în mod automat măsurile comerciale autonome care erau suspendate de la 1 ianuarie 2016; se așteaptă la o ratificare rapidă și fără probleme a protocolului;

regretă că Regulamentul de procedură (RP) al CPSA nu a fost încă adoptat din cauza încercărilor de a introduce blocarea pe baze etnice în cadrul RP al CPSA și, prin urmare, BiH a rămas singura țară implicată în procesul de aderare unde nu s-a putut constitui în mod corespunzător un astfel de organism; îndeamnă organele de conducere ale Parlamentului BiH să găsească, fără întârziere, o soluție pentru a îndeplini cerințele din cadrul juridic și instituțional al UE și a asigura o supraveghere parlamentară semnificativă a procesului de aderare; reamintește că ASA necesită adoptarea RP, iar nerespectarea acestei dispoziții contravine în mod direct punerii în aplicare a ASA;

salută unele îmbunătățiri ale legislației electorale în conformitate cu recomandările OSCE-ODIHR; constată că alegerile locale din 2 octombrie 2016 s-au desfășurat, în general, în mod ordonat; regretă că, după șase ani, cetățenii din Mostar încă nu își pot exercita drepturile democratice de a-și alege reprezentanții locali din cauza dezacordurilor persistente dintre liderii politici; solicită punerea rapidă în aplicare a hotărârii Curții Constituționale referitoare la Mostar, prin modificarea legislației electorale și a statutului orașului; condamnă cu fermitate violențele inacceptabile comise împotriva funcționarilor electorali în Stolac și solicită autorităților competente să soluționeze situația respectând statul de drept, inclusiv prin anchetarea tuturor actelor de violență și neregulilor electorale, precum și prin urmărirea penală a autorilor acestor acte; ia act de anularea alegerilor din Stolac de către Comisia Electorală Centrală a BiH și solicită ca repetarea alegerilor să se desfășoare în conformitate cu standardele democratice, în mod pașnic și într-o atmosferă de toleranță;

regretă că angajamentul politic declarat de a combate corupția nu a dus la rezultate concrete; subliniază că nu există un istoric de cazuri importante și că cadrul juridic și instituțional pentru combaterea corupției sistemice, de exemplu în legătură cu finanțarea partidelor politice, achizițiile publice, conflictele de interese și declarațiile de avere, este slab și insuficient; recunoaște progresele realizate în ceea ce privește adoptarea planurilor de acțiune anticorupție și înființarea organismelor de prevenire a corupției la diferitele niveluri de guvernare și solicită punerea în aplicare rapidă și consecventă a acestor decizii; constată cu îngrijorare că fragmentarea și slaba cooperare între autorități afectează eficacitatea măsurilor de combatere a corupției; solicită o mai mare specializare profesională în cadrul poliției și al sistemului judiciar prin intermediul unor canale adecvate de coordonare; subliniază necesitatea de a se ține o evidență în legătură cu controlul eficace al finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale, de a se dezvolta proceduri transparente de angajare în sectorul public în general, precum și de a se elimina corupția în ciclul de achiziții publice;

10.

subliniază că rezultatele recensământului din 2013 constituie o bază importantă pentru a furniza un răspuns adecvat la chestionarul Comisiei și că acestea sunt esențiale pentru o planificare socioeconomică eficace; salută evaluarea finală realizată de Operațiunea internațională de monitorizare, care a conchis că recensământul din BiH s-a desfășurat, în ansamblu, în conformitate cu standardele internaționale; regretă faptul că RS a refuzat să recunoască legitimitatea rezultatelor recensământului și că autoritățile din RS au publicat propriile lor rezultate, diferite de cele confirmate de Agenția pentru statistică din BiH; îndeamnă autoritățile RS să își reconsidere poziția; invită agențiile statistice din BiH să facă progrese semnificative în acest domeniu crucial și să își alinieze statisticile și metodologiile la standardele Eurostat;

11.

reamintește că o administrație publică profesionistă, eficace și bazată pe merite este piatra de temelie a procesului de integrare pentru orice țară care aspiră să devină membră a UE; este preocupat de fragmentarea și politizarea în continuare a administrației publice, care afectează reformele instituționale și legislative și face ca furnizarea de servicii publice către cetățeni să fie greoaie și costisitoare; solicită de urgență o abordare mai armonizată privind elaborarea și coordonarea politicilor între toate nivelurile de guvernare, depolitizarea administrației publice și a sectorului public, o mai bună planificare pe termen mediu și o strategie clară privind gestiunea finanțelor publice;

12.

își reafirmă îngrijorarea cu privire la fragmentarea persistentă în patru sisteme juridice diferite; subliniază necesitatea de a aborda rapid deficiențele persistente ale sistemului judiciar, de a consolida eficiența și independența judiciară, inclusiv prin depolitizarea sistemului judiciar, precum și de a lupta împotriva corupției în sistemul judiciar și de a pune în aplicare proceduri adecvate pentru executarea hotărârilor judecătorești; solicită adoptarea rapidă a planului de acțiune privind punerea în aplicare a reformei sectorului justiției pentru perioada 2014-2018; solicită punerea deplină în aplicare a legislației privind protecția copiilor și accesul efectiv la justiție pentru copii; salută adoptarea legii privind asistența juridică gratuită la nivelul statului și introducerea de către Consiliul Superior al Judecătorilor și Procurorilor a unor orientări privind prevenirea conflictelor de interese, elaborarea de planuri de integritate și măsurile disciplinare;

13.

solicită creșterea eficienței globale a sistemului judiciar, sporirea transparenței și a obiectivității în procesul de selecție a noilor judecători și procurori, precum și consolidarea responsabilității și a mecanismelor de integritate din cadrul sistemului judiciar; subliniază necesitatea de a întări mecanismele de prevenire a conflictelor de interese și de a institui mecanisme pentru transparența rapoartelor financiare și a declarațiilor de avere în cadrul sistemului judiciar; constată rolul important al dialogului structurat în domeniul justiției în abordarea acestor deficiențe ale sistemului judiciar din BiH; solicită o soluție legislativă care să permită urmărirea eficienței modului de tratare a cauzelor pe întreg teritoriul BiH;

14.

regretă că un număr mare de decizii ale Curții Constituționale nu sunt puse în aplicare, inclusiv decizia cu privire la respectarea drepturilor democratice fundamentale ale cetățenilor din Mostar de a vota la alegerile locale; solicită punerea promptă în aplicare a acestor decizii; subliniază, în special, decizia Curții Constituționale privind ziua RS, care a fost contestată în cadrul referendumului organizat la 25 septembrie 2016; consideră că acest lucru constituie o gravă încălcare a Acordului de pace de la Dayton și un atac asupra sistemului judiciar și a statului de drept; evidențiază necesitatea unui dialog mai degrabă decât a unor inițiative unilaterale; subliniază că retorica și acțiunile naționaliste și populiste reprezintă obstacole serioase în calea dezvoltării și că respectarea statului de drept și a cadrului constituțional al țării este de o importanță capitală pentru realizarea de progrese pe calea către UE, precum și pentru menținerea păcii și stabilității în BiH;

15.

condamnă cu fermitate Legea privind ordinea în RS, încă în vigoare, care subminează drepturile democratice fundamentale ale libertății de întrunire, de asociere și a mass-mediei, precum și dispoziția privind pedeapsa cu moartea în RS; solicită punerea deplină în aplicare a Legii privind libertatea de acces la informații; îndeamnă autoritățile să pună rapid în aplicare Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică referitor la incriminarea actelor de natură rasistă și xenofobă comise prin intermediul sistemelor informatice;

16.

îndeamnă liderii tuturor părților să se abțină de la retorici naționaliste și separatiste care provoacă diviziuni și polarizează societatea și de la acțiuni care reprezintă o provocare pentru coeziunea, suveranitatea și integritatea țării; îi îndeamnă pe aceștia ca, în schimb, să se angajeze cu hotărâre în reforme care vor îmbunătăți situația socioeconomică a tuturor cetățenilor BiH, vor crea un stat democratic, favorabil incluziunii și funcțional și vor apropia țara de UE;

17.

subliniază importanța recentei decizii a Curții Constituționale privind principiul statutului constitutiv și al egalității celor trei popoare constitutive de a-și alege proprii reprezentanți politici legitimi pe baza reprezentării proporționale și legitime în cadrul Camerei popoarelor a Parlamentului Federației Bosnia și Herțegovina;

18.

ia act de cooperarea satisfăcătoare privind cazurile de crime de război cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII) și încurajează o mai bună cooperare regională cu privire la prelucrarea cazurilor de crime de război; își exprimă îngrijorarea față de faptul că se aplică standarde legale diferite atunci când sunt judecate cauzele legate de crime de război; salută faptul că se abordează cauzele interne acumulate referitoare la crime de război și că s-au înregistrat progrese suplimentare în urmărirea penală cu succes a crimelor de război care implică acte de violență sexuală; salută acordul dintre Delegația UE și Ministerul Finanțelor și al Trezoreriei din BiH având ca scop finanțarea activităților parchetelor și instanțelor din BiH în vederea tratării dosarelor de crime de război;

19.

condamnă cu fermitate decizia Adunării Naționale a RS din octombrie 2016 de a-și exprima aprecierea față de foști lideri ai RS condamnați pentru crime de război; solicită de urgență să se acorde respect victimelor crimelor de război și să se promoveze reconcilierea; reamintește tuturor liderilor politici și instituțiilor din BiH că au responsabilitatea de a evalua în mod obiectiv evenimentele din timpul războiului în interesul adevărului și al reconcilierii, precum și de a evita utilizarea abuzivă a sistemului judiciar în scopuri politice;

20.

salută progresul înregistrat în ceea ce privește urmărirea penală a crimelor de război care implică violență sexuală și îndeamnă autoritățile competente să îmbunătățească în continuare accesul la justiție pentru victimele violenței sexuale comise în contextul conflictului, inclusiv prin punerea la dispoziție de asistență juridică gratuită, prin consolidarea serviciilor psihosociale și de sănătate, precum și prin acordarea de despăgubiri mai generoase și de mai multă atenție; solicită garanții că drepturile la despăgubire ale acestor victime sunt recunoscute în mod consecvent;

21.

constată că s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește refugiații și persoanele strămutate în interiorul țării, care au fost strămutate din cauza războiului din Bosnia, din perspectiva restituirii proprietăților și a drepturilor de ocupare, precum și a reconstrucției de locuințe; invită autoritățile competente să faciliteze întoarcerea lor durabilă, precum și accesul la asistență medicală, locuri de muncă, protecție socială și educație și să acorde o atenție sporită despăgubirilor pentru proprietățile care nu pot fi returnate;

22.

este preocupat de numărul încă foarte mare de persoane dispărute în urma războiului; invită autoritățile competente să abordeze cu mai multă fermitate chestiunea destinelor lor neelucidate, inclusiv prin intensificarea cooperării între cele două entități; subliniază faptul că soluționarea acestei probleme este de o importanță capitală pentru reconcilierea și stabilitatea în regiune;

23.

își exprimă îngrijorarea cu privire la situația sistemului de asistență medicală din BiH, unul dintre sistemele cele mai afectate de corupție din această țară; solicită autorităților să se asigure că nu există nicio discriminare în accesul la asistență medicală;

24.

remarcă unele progrese în lupta împotriva criminalității organizate; este preocupat, cu toate acestea, de absența unei abordări coerente privind combaterea criminalității organizate, având în vedere numeroasele planuri de acțiune ale diferitelor autorități de aplicare a legii de la diferite niveluri; subliniază necesitatea de a consolida în continuare cadrul de cooperare între autorități; salută anchetele comune, dar solicită mai multe operațiuni coordonate și un schimb mai bun de informații; solicită consolidarea capacităților organelor de aplicare a legii, inclusiv în ceea ce privește combaterea terorismului; invită autoritățile competente să ia măsuri de combatere a finanțării terorismului și a spălării de bani, precum și să consolideze capacitatea de desfășurare a anchetelor financiare; salută semnarea acordului de cooperare operațională și strategică cu Europol, care vizează combaterea criminalității transfrontaliere prin, inter alia, schimburi de informații și planificarea în comun a activităților operaționale; încurajează de asemenea încheierea unui acord de cooperare cu Eurojust;

25.

evidențiază necesitatea de a îmbunătăți lupta împotriva traficului de persoane; invită entitatea Federația să facă rapid modificări la Codul penal care să interzică toate formele de trafic de persoane, ale cărui victime sunt în proporție de 80 % femei și fete;

26.

solicită consolidarea mecanismelor pentru colectarea, schimbul și analizarea datelor privind migrația, având în vedere că statisticile arată o tendință de creștere a numărului de persoane care vin în BiH din țări cu risc de migrație ridicat; invită autoritățile competente să îi trateze pe toți refugiații și migranții care solicită azil sau care tranzitează teritoriul său în conformitate cu legislația internațională și cu cea a UE, precum și să dezvolte în continuare cadrul de reglementare privind migrația și azilul, să îmbunătățească coordonarea interinstituțională și să creeze capacitățile necesare; invită Comisia să își continue activitatea privind aspectele legate de migrație cu toate țările din Balcanii de Vest, pentru a se asigura că sunt respectate normele și standardele europene și internaționale;

27.

remarcă faptul că polarizarea țării, în combinație cu deteriorarea situației socioeconomice, îndeosebi pentru tineri, crește pericolul propagării radicalismului; solicită să se intensifice de urgență eforturile de combatere a radicalizării și să se ia măsuri suplimentare pentru a identifica, a preveni și a întrerupe fluxul luptătorilor străini, precum și canalele de finanțare netrasabilă destinate intensificării radicalizării, inclusiv prin cooperarea strânsă cu serviciile relevante ale statelor membre și ale țărilor din regiune, precum și prin punerea în aplicare a legilor relevante; solicită o mai bună coordonare între serviciile de securitate și de informații și poliție; încurajează soluționarea și sancționarea hotărâtă a cazurilor de discursuri de incitare la ură și de difuzare a ideologiilor extremiste prin platformele de comunicare socială; solicită introducerea rapidă a unor programe de deradicalizare și de prevenire a radicalizării în rândul tinerilor, în cooperare cu societatea civilă, printr-o formare cuprinzătoare în domeniul drepturilor omului, pentru a ajuta la demontarea discursurilor favorabile radicalizării și a consolida coeziunea socială în rândul copiilor și al tinerilor; încurajează, în acest sens, o mai mare participare a tinerilor la procesul politic democratic; îndeamnă autoritățile competente să combată extremismul religios; constată cu îngrijorare existența unor comunități radicalizate în întreaga țară și subliniază rolul important pe care îl joacă, în acest sens, liderii religioși, profesorii și sistemul de învățământ în ansamblul său; subliniază, de asemenea, necesitatea de a furniza instrumente pentru reintegrarea și reabilitarea socială și de a moderniza și a consolida instrumentele de deradicalizare;

28.

ia act de implicarea activă a Comisiei parlamentare mixte pentru securitate și apărare în asigurarea controlului democratic asupra forțelor armate ale BiH; ia act cu îngrijorare de stocurile masive de arme și muniții neînregistrate deținute ilegal de către populație și insistă asupra eliminării totale a acestor arme; este, de asemenea, preocupat de prezența unui mare volum de muniții și arme depozitate necorespunzător care se află sub responsabilitatea forțelor armate; subliniază că este important să se combată traficul de arme și solicită să se intensifice cooperarea dintre UE și BiH în acest scop; solicită o abordare cuprinzătoare pentru a face față provocărilor care subzistă în ceea ce privește curățarea de mine a țării până în 2019;

29.

consideră că este esențial să se îmbunătățească participarea publicului la procesul de luare a deciziilor și să se implice mai efectiv cetățenii – inclusiv tineretul – în procesul de aderare la UE; își reiterează apelurile vizând punerea în aplicare, la toate nivelurile de guvernare, a unor mecanisme de consultare publică transparente și favorabile incluziunii cu organizațiile societății civile (OSC), precum și introducerea unor proceduri transparente și nediscriminatorii pentru alocarea fondurilor publice către OSC; observă că societatea civilă este fragmentată și, de asemenea, slabă din punct de vedere instituțional și financiar, lucru ce afectează sustenabilitatea și independența acesteia; solicită mai mult sprijin din partea UE, îmbunătățirea mecanismelor de cooperare între guvern și OSC, inclusiv dezvoltarea unui cadru strategic pentru cooperare, precum și implicarea mai concretă a OSC în procesul de aderare la UE; condamnă campaniile de defăimare și atacurile violente repetate împotriva reprezentanților OSC și a apărătorilor drepturilor omului;

30.

subliniază că este nevoie să se îmbunătățească substanțial cadrele strategice, juridice, instituționale și de politică în domeniul respectării drepturilor omului; solicită adoptarea unei strategii naționale privind drepturile omului și nediscriminarea, precum și adoptarea unor măsuri suplimentare pentru a asigura punerea efectivă în aplicare a instrumentelor internaționale privind drepturile omului pe care BiH le-a semnat și ratificat; solicită adoptarea rapidă a legii privind reforma Ombudsmanului din BiH; solicită aderarea la recomandările Comitetului internațional de coordonare și ale Comisiei de la Veneția atunci când se adoptă această lege; este preocupat de faptul că Biroul Ombudsmanului nu funcționează în mod corespunzător, îndeosebi din cauza lipsei de personal adecvat și a constrângerilor financiare grave; solicită autorităților BiH de la nivel federal și din RS să faciliteze activitatea Ombudsmanului pentru drepturile omului;

31.

își exprimă îngrijorarea cu privire la discriminarea persistentă împotriva persoanelor cu handicap în domeniul ocupării forței de muncă, al educației și al accesului la asistență medicală; solicită adoptarea unui plan național unic de acțiune privind drepturile persoanelor cu handicap; solicită elaborarea unei strategii cuprinzătoare și integrate privind incluziunea socială și reprezentarea comunității rome; solicită o mai bună direcționare a asistenței sociale pentru a ajunge la cele mai vulnerabile segmente ale populației; salută faptul că unele guverne și parlamente au început să discute drepturile persoanelor LGBTI și să elaboreze măsuri specifice de protecție a acestora; solicită să se garanteze siguranța și dreptul de întrunire al comunităților LGBTI; salută modificările aduse legii din BiH privind combaterea discriminării, care extind lista motivelor de discriminare incluzând vârsta, handicapul, orientarea sexuală și identitatea de gen; solicită punerea sa adecvată în aplicare; salută introducerea interdicției privind infracțiunile motivate de ură în amendamentele la Codul penal al Federației BiH; încurajează includerea de cursuri privind infracțiunile motivate de ură în programele de învățământ și de formare pentru ofițerii de poliție, procurori și judecători și solicită îmbunătățirea cooperării dintre poliție și autoritățile judiciare în cauzele de urmărire penală a infracțiunilor motivate de ură; îndeamnă din nou la abrogarea prevederii privind pedeapsa cu moartea care apare în constituția entității RS;

32.

solicită să se depună în continuare eforturi pentru consolidarea sistemelor de protecție a copilului pentru a preveni și aborda cazurile de violență împotriva copiilor și de abuzare, neglijare și exploatare a acestora; recomandă alocarea mai multor resurse pentru prevenirea și consolidarea în continuare a coordonării comunitate-guvern în protejarea copiilor; solicită punerea în aplicare a Planului de acțiune al BiH privind copiii pentru perioada 2015-18;

33.

ia act de faptul că cadrul juridic pentru protecția minorităților este în mare parte în vigoare și în conformitate cu Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale; salută reluarea activității Consiliului minorităților naționale din BiH al entității Federația; este preocupat de faptul că, din cauza continuării lipsei de coordonare dintre stat și entități, legile existente nu sunt puse în aplicare și nu a fost adoptată încă platforma strategică la nivel statal privind minoritățile naționale; regretă faptul că minoritățile naționale continuă să aibă o prezență și o participare scăzută la dezbaterile publice și politice și în mass-media;

34.

solicită depunerea de eforturi în continuare pentru a promova egalitatea de gen și a spori participarea femeilor la viața politică și publică și pe piața muncii, a îmbunătăți situația lor socioeconomică și a consolida drepturile femeilor în general; ia act de faptul că dispozițiile legale care instituie egalitatea între femei și bărbați sunt, în mare măsură, în vigoare, însă punerea lor în aplicare este în continuare ineficace; constată cu îngrijorare că există în continuare discriminare legată de maternitate în ocuparea forței de muncă și că entitățile și cantoanele nu au o legislație armonizată privind concediul de maternitate și concediul pentru creșterea copilului; subliniază, de asemenea, că actualele măsuri active pentru piața muncii menite să sprijine încadrarea în muncă a șomerilor de lungă durată și a grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele cu handicap, nu sunt puse în aplicare în mod eficient; subliniază că este important să se amelioreze rata de absolvire a școlii primare și secundare de către fete, în special de către cele din comunitatea romă;

35.

subliniază importanța punerii în aplicare efective a legislației privind prevenirea și protecția împotriva violenței bazate pe gen în conformitate cu convențiile internaționale care se ocupă cu prevenirea și protecția împotriva violenței domestice pe care BiH le-a semnat și ratificat; salută angajamentul autorităților competente de a pune în aplicare Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; invită să se armonizeze legislația și politicile publice cu convenția respectivă; solicită să se informeze femeile care au fost victime ale violenței despre formele disponibile de sprijin și asistență și să se creeze centre de criză pentru victimele violului sau ale altor forme de violență sexuală; este preocupat de absența înregistrării sistematice a cazurilor de violență de gen;

36.

regretă faptul că BiH încalcă încă Convenția europeană a drepturilor omului nepunând în aplicare hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauzele Sejdić-Finci, Zornić și Pilav; îndeamnă insistent să se realizeze progrese urgente în acest sens pentru a consolida perspectiva țării de a adera la UE; subliniază că punerea în aplicare a acestor hotărâri ar contribui la instituirea unei societăți democratice și funcționale în care sunt garantate drepturi egale pentru toți; reiterează faptul că neimplementarea acestor hotărâri permite discriminarea pe față a cetățenilor din BiH și este incompatibilă cu valorile UE;

37.

este preocupat de cazurile de presiune politică asupra jurnaliștilor și de intimidare a acestora, inclusiv de atacurile fizice și verbale, cum ar fi cele din partea unor înalți funcționari sau a unor foști funcționari, precum și de lipsa de transparență în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei; este, de asemenea, îngrijorat de utilizarea proceselor civile de calomnie împotriva organelor mass-media și jurnaliștilor critici; subliniază necesitatea de a ancheta atacurile împotriva jurnaliștilor și de a asigura urmărirea judiciară corespunzătoare; invită autoritățile să condamne fără echivoc toate atacurile împotriva jurnaliștilor și a organelor mass-media și să se asigure că astfel de cazuri sunt pe deplin investigate și că cei responsabili sunt aduși în fața justiției; solicită adoptarea altor măsuri necesare pentru a garanta respectarea deplină a libertății de exprimare, a libertății presei și a accesului la informații, atât online, cât și offline; invită autoritățile din BiH să întreprindă măsuri urgente pentru a salva serviciile publice de mass-media de la colaps; invită autoritățile competente să asigure independența și stabilitatea financiară ale celor trei servicii publice de radiodifuziune, precum și independența și transparența politică, operațională și financiară ale autorității de reglementare în domeniul comunicațiilor; invită autoritățile competente să garanteze pluralismul mass-mediei și să asigure difuzarea de programe în toate limbile oficiale din BiH; solicită finalizarea tranziției la tehnologia digitală și elaborarea unei strategii de comunicații în bandă largă;

38.

rămâne preocupat de continua fragmentare, segregare, ineficiență și complexitate a sistemului educațional; solicită adoptarea unei programe comune de bază la nivel național care să contribuie la coeziunea țării; solicită o mai bună coordonare între diferitele niveluri de guvernanță din domeniul educației cu scopul de a promova un sistem de educație nediscriminatoriu și favorabil incluziunii și a stimula cooperarea pe linie culturală, religioasă și etnică; invită autoritățile să promoveze principiile toleranței, dialogului și înțelegerii interculturale între diferitele grupuri etnice; solicită adoptarea unor măsuri concrete pentru a îmbunătăți eficiența sistemului educațional și a elimina practicile de segregare, garantând, în același timp, dreptul la oportunități de învățământ egale în toate limbile oficiale din BiH; continuă să fie preocupat de proporția mare de persoane care abandonează timpuriu sistemele de educație și formare, precum și de persistența nivelurilor ridicate ale abandonului școlar în rândul elevilor romi; regretă ritmul lent al progreselor înregistrate în abordarea și rezolvarea problemei „celor două școli sub același acoperiș”, a școlilor monoetnice, precum și a altor forme de segregare și de discriminare întâlnite în școli;

39.

salută măsurile luate în cadrul agendei de reformă pentru a moderniza legislația muncii, a îmbunătăți mediul de afaceri și a soluționa deficiențele existente în sectorul financiar; ia act cu satisfacție, de asemenea, de creșterea ocupării forței de muncă declarate, precum și de măsurile luate pentru consolidarea coordonării politicilor economice; salută programul de 3 ani convenit cu FMI în cadrul mecanismului de finanțare extinsă, despre care se așteaptă să îmbunătățească în continuare mediul de afaceri, să reducă dimensiunea sectorului guvernamental și să protejeze sectorul financiar; continuă să regrete absența unui spațiu economic unic, care afectează mediul de afaceri, investițiile străine directe și IMM-urile; solicită abordarea acestor chestiuni prin intermediul unor politici naționale industriale și privind IMM-urile care să fie armonizate și coordonate; invită de urgență autoritățile competente să prezinte măsuri coordonate pentru a consolida statul de drept, a simplifica procedurile de executare a contractelor și a combate corupția în economie;

40.

salută ușoara scădere a șomajului; rămâne totuși îngrijorat de faptul că șomajul continuă să fie în mare parte de natură structurală și că șomajul în rândul tinerilor este în continuare ridicat, ceea ce conduce la niveluri foarte ridicate ale „exodului creierelor”; încurajează BiH să participe în mod activ la diverse programe destinate tinerilor din regiune, precum cele din cadrul Agendei pozitive pentru tineret în Balcanii de Vest sau ale Biroului de Cooperare Regională pentru Tineret (RYCO); invită autoritățile competente să întărească și mai mult legislația existentă și să introducă politici active privind piața muncii, vizând în special tinerii, femeile, grupurile vulnerabile, inclusiv romii, și șomerii pe termen lung și consolidând capacitățile serviciilor de ocupare a forței de muncă;

41.

regretă că legislația muncii în ambele entități a fost adoptată prin procedura de urgență și fără un dialog adecvat cu partenerii sociali; constată că drepturile de muncă și ale sindicatelor sunt încă limitate și subliniază importanța consolidării și armonizării suplimentare a acestor legi la nivel național; reamintește faptul că BiH a semnat o serie de convenții ale OIM, care, printre altele, recunosc principiile dialogului social și importanța cooperării cu partenerii sociali; subliniază importanța consolidării și armonizării suplimentare a legilor din domeniul sănătății și securității în întreaga țară; evidențiază, de asemenea, necesitatea reformării și armonizării sistemelor fragmentate de protecție socială, pentru a promova coeziunea socială și a asigura protecția socială a celor mai vulnerabile persoane;

42.

constată că s-au realizat unele progrese în ce privește alinierea în continuare a politicilor și actelor legislative din domeniul protecției mediului; solicită eforturi semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării în mod corespunzător și sistematic a legislației existente; subliniază necesitatea de a adopta o strategie la nivelul întregii țări pentru apropierea de acquis-ul în domeniul mediului, de a consolida cadrul juridic și de a întări capacitățile administrative și de monitorizare; subliniază faptul că legislația care reglementează accesul la informațiile despre mediu și participarea publicului la procesele de luare a deciziilor trebuie să fie aliniată la acquis; solicită alinierea urgentă la acquis-ul UE în domeniul protecției naturii; subliniază că planificarea și construirea centralelor și proiectelor hidroelectrice trebuie să respecte legislația de mediu internațională și a UE; îndeamnă ca proiectele hidroelectrice să nu fie realizate în medii naturale protejate și să nu dăuneze naturii; subliniază că este nevoie de participarea publicului și de consultarea societății civile cu privire la proiectele relevante; își exprimă preocuparea cu privire la absența progreselor în ceea ce privește soluționarea problemei poluării transfrontaliere excesive a mediului cauzate de activitățile rafinăriei din Bosanski Brod;

43.

subliniază că proiectele prioritare convenite cu UE privind interconectarea rețelelor de transport a energiei electrice și gazelor cu țările vecine s-au împotmolit din cauza lipsei de acord politic cu privire la strategia energetică la nivelul întregii țări; îndeamnă, în acest sens, să se adopte o strategie energetică la nivelul întregii țări și un cadru juridic pentru gazele naturale în conformitate cu cel de al treilea pachet privind energia, astfel încât să poată fi ridicate sancțiunile impuse de Comunitatea Europeană a Energiei; îndeamnă să se adopte o lege referitoare la gazele naturale menită să crească securitatea aprovizionării; îndeamnă autoritățile să asigure alinierea la standardele și obiectivele de politică internaționale și ale UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice;

44.

ia act de deficiențele de infrastructură ale țării și pledează pentru continuarea investițiilor în proiecte care îmbunătățesc legăturile de transport atât în interiorul BiH, cât și cu țările învecinate; încurajează participarea deplină a BiH la punerea în aplicare a agendei conectivității a UE; salută adoptarea strategiei-cadru în materie de transport pentru perioada 2015-2030 în iulie 2016; subliniază că acest lucru ar permite BiH să acceseze Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) II; invită autoritățile să alinieze cadrul juridic privind transporturile cu legislația UE relevantă, să creeze lanțuri de transport funcționale, să elimine blocajele de pe coridorul Vc și să respecte normele privind achizițiile și principiul transparenței în procesul de selecție a contractanților, pentru a evita abuzurile și corupția;

45.

salută faptul că BiH își menține rolul constructiv și proactiv în promovarea cooperării bilaterale și regionale; solicită să se depună eforturi suplimentare pentru a soluționa chestiunile bilaterale nerezolvate, inclusiv delimitarea frontierelor cu Serbia și Croația, precum și cazurile de poluare transfrontalieră; felicită BiH pentru creșterea nivelului de aliniere la declarațiile și deciziile relevante ale UE în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) de la 62 % la 77 %; regretă decizia autorităților din BiH de a nu sprijini măsurile restrictive luate de UE împotriva Rusiei ca urmare a anexării ilegale a Crimeei de către această din urmă țară; reamintește autorităților din BiH necesitatea unei politici externe unificate și faptul că alinierea politicii externe este o parte esențială a apartenenței la UE; consideră că este important să se coordoneze politica externă a BiH cu politica externă a UE și ca UE să rămână implicată în mod activ în menținerea siguranței și securității în BiH; salută prezența în continuare a operației Althea, care își menține capabilitatea de a contribui la capacitatea de disuasiune a autorităților din BiH dacă situația necesită acest lucru, axându-se totodată asupra consolidării capacităților și a formării; salută, de asemenea, prelungirea mandatului EUFOR în noiembrie 2016 pentru încă un an de către Consiliul de Securitate al ONU;

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție ÎR/VP, Consiliului, Comisiei, Președinției BiH, Consiliului de Miniștri al BiH, Adunării Parlamentare a BiH, guvernelor și parlamentelor entităților componente, Federația BiH și RS, și ale Districtului Brčko, precum și guvernelor din cele 10 cantoane.

(1) CCE 2016 nr. 21.

(2) S/2016/911.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/138

P8_TA(2017)0038

Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2017

Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2017 (2016/2306(INI))

(2018/C 252/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 121 alineatul (2), articolele 126 și 136 și Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive,

—	având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (1),

—	având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (5),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro (7),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară (8),

—	având în vedere Concluziile Consiliului privind analiza anuală a creșterii pentru 2016 din 15 ianuarie 2016,

—	având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la raportul privind sustenabilitatea finanțelor publice pentru 2015 din 8 martie 2016,

—	având în vedere Concluziile Consiliului European din 17-18 martie 2016,

—	având în vedere declarația Eurogrupului din 9 septembrie 2016 cu privire la principiile comune pentru îmbunătățirea repartizării cheltuielilor,

—	având în vedere Raportul anual al BCE pentru 2015,

—	având în vedere previziunile economice europene din toamna 2016 publicate de Comisia Europeană la 9 noiembrie 2016,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015, intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016 privind Analiza anuală a creșterii pentru 2017 (COM(2016)0725),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016 privind recomandarea de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2016)0726),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro” (COM(2016)0727),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 16 noiembrie 2016 privind „Raportul privind mecanismul de alertă pentru 2017” (COM(2016)0728),

—	având în vedere dezbaterea cu parlamentele naționale în contextul ediției din 2017 a Săptămânii Parlamentare Europene,

—	având în vedere raportul intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări (9);

—	având în vedere Raportul anual pe 2015 elaborat de Monitorul European al Restructurărilor din cadrul Eurofound,

—	având în vedere comunicatul liderilor G20, emis în urma Summitului de la Hangzhou din 4-5 septembrie 2016,

—	având în vedere Declarația Președintelui BCE la cea de-a 34-a reuniune a Comitetului Monetar și Financiar Internațional din 7 octombrie 2016,

—	având în vedere acordul COP 21 adoptat la 12 decembrie 2015 în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice,

—	având în vedere Rezoluția Comitetului Regiunilor privind semestrul european 2016 și analiza anuală a creșterii pentru 2017 (12 octombrie 2016),

—	având în vedere Raportul anual pe 2015-2016 privind IMM-urile europene,

—

având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 26 august 2016 referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (COM(2016)0534),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete, precum și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0039/2017),

A.	întrucât economia Uniunii Europene se redresează într-un ritm lent și prezintă, în general, un ritm moderat de creștere, care se caracterizează însă prin variații la nivelul statelor membre;

întrucât creșterea reală a PIB-ului în exercițiul 2016 a fost estimată de Comisia Europeană la 1,8 % pentru UE și la 1,7 % pentru zona euro, iar pentru exercițiul 2017 la 1,6 % și, respectiv, 1,7 % și întrucât pentru exercițiul 2016 nivelul datoriei publice este estimat la 86,0 % în UE și la 91,6 % în zona euro; întrucât ar urma ca deficitul din zona euro să scadă până la 1,7 % din PIB în 2016 și până la 1,5 % în 2017 și 2018;

întrucât cheltuielile de consum constituie în prezent forța motrice principală a creșterii și se anticipează că vor rămâne ca atare și în 2017; întrucât, în comparație cu nivelul investițiilor înregistrat perioada anterioară crizei, Europa se confruntă în continuare cu un deficit de investiții considerabil;

D.	întrucât rata ocupării forței de muncă la nivelul UE înregistrează o creștere continuă, dar inegală și nu suficient de rapidă, rata șomajului scăzând în zona euro la 10,1 % în 2016, insuficient pentru a reduce în mod semnificativ șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată;

E.	întrucât redresarea piețelor forței de muncă și creșterea sunt în continuare fragile și se realizează într-un ritm diferit de la un stat membru la altul și întrucât este necesar să fie promovată convergența ascendentă în UE;

întrucât creșterea a fost stimulată într-un grad important de politici monetare neconvenționale, care nu pot dura la nesfârșit; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unei abordări de politică tridirecționale, bazate pe investiții favorabile creșterii, pe reforme structurale durabile și pe gestionarea responsabilă a finanțelor publice, asigurând în acest context punerea în aplicare consecventă a Pactului de stabilitate și creștere în statele membre și respectarea deplină a clauzelor de flexibilitate aferente acestuia;

G.	întrucât, în cazul anumitor state membre, nivelul datoriei publice și al celei private este în continuare foarte ridicat, depășind pragul de 60 % din PIB, stabilit în cadrul PSC;

întrucât, în urma evaluării proiectelor de planuri bugetare (PPB) pentru 2017 ale statelor membre din zona euro, Comisia nu a identificat neconcordanțe majore între aceste PPB și dispozițiile PSC, însă a constatat, în mai multe cazuri, că ajustările fiscale planificate sunt sau riscă să fie insuficiente față de cele cerute de PSC;

I.	întrucât evaluările Comisiei privind proiectul de plan bugetar al statelor membre din zona euro pentru 2017 constată că numai nouă state membre îndeplinesc cerințele din cadrul PSC;

J.	întrucât viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice ale statelor membre ale UE este o chestiune de interes pentru egalitatea între generații;

K.	întrucât amploarea datoriei publice poate fi afectată atât de datoriile contingente, cât și de datoriile implicite;

L.	întrucât unele state membre înregistrează excedente foarte mari de cont curent și macrodezechilibrele europene sunt încă mari;

întrucât proiectul european necesită în continuare importante eforturi de investiții din partea sectorului public și a celui privat, în special în domeniul educației, al cercetării, al TIC și al inovării, precum și noi locuri de muncă, oportunități de afaceri și întreprinderi, în scopul de a-și materializa potențialul de creștere și de a elimina „deficitul investițional” ce caracterizează perioada actuală, în care nivelul investițiilor este inferior celui înregistrat înainte de criză; întrucât în acest scop este nevoie în special de o îmbunătățire a cadrului normativ;

N.	întrucât nivelul ridicat al creditelor neperformante rămâne o provocare serioasă într-o serie de state membre; întrucât se remarcă o revenire treptată a tendinței de creștere a creditării, însă aceasta se află încă la un nivel inferior celui de dinaintea crizei;

întrucât, pentru a îmbunătăți nivelul insuficient de competitivitate globală a UE și a intensifica creșterea economică a acesteia, este necesar să se asigure o mai bună punere în aplicare a noului mix de politici, realizarea unor reforme structurale inteligente în statele membre și finalizarea pieței unice;

întrucât economiile cu regimuri de faliment mai punitive sunt defavorabile potențialei creșteri în valoare adăugată și ocupare a forței de muncă și, din acest motiv, este necesar să se pună în aplicare pe deplin principiul celei de a doua șanse prevăzut în Small Business Act de către toate statele membre;

Q.	întrucât competitivitatea europeană depinde în mare măsură și de elemente care nu sunt legate de prețuri, ci vizează inovarea, tehnologia și capacitățile organizaționale, mai degrabă decât exclusiv prețurile, costurile și salariile;

întrucât Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale a fost concepută pentru a ajuta societățile care se confruntă cu costuri ridicate sau chiar cu falimentul din cauza întârzierii efectuării plăților de către societăți private și publice; întrucât evaluarea ex-post externă a relevat faptul că entitățile publice din peste jumătate din toate statele membre nu respectă nici acum limita de plată de 30 de zile impusă prin lege; întrucât raportul a identificat faptul că statele membre în care au fost inițiate programe de ajustare au dificultăți în aplicarea directivei, plata promptă a facturilor curente trebuind să fie echilibrată de rambursarea datoriilor acumulate,

salută analiza anuală a creșterii pentru 2017 realizată de Comisie, în care se reafirmă strategia unui triunghi virtuos constând din investiții publice și private, reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și finanțe publice responsabile și solicită ca acest mix de politici să fie pus în aplicare mai eficient; împărtășește ideea potrivit căreia este necesar un progres mai rapid în adoptarea reformelor, în conformitate cu recomandările specifice fiecărei țări, pentru a asigura locuri de muncă și creștere economică și a sprijini, astfel, redresarea economică; regretă, prin urmare, rata de implementare foarte scăzută a recomandărilor specifice fiecărei țări, care a scăzut de la 11 % în 2012 la doar 4 % în 2015; subliniază că statele membre vor trebui să își intensifice eforturile de reformă dacă doresc să revină la creșterea economică și să creeze locuri de muncă; sprijină efortul depus de Comisie pentru a realiza obiectivul prioritar de creștere a ratei de ocupare a forței de muncă și de stimulare a creșterii economice și a investițiilor pentru Uniune;

constată dependența actuală excesivă de politica monetară a Băncii Centrale Europene (BCE) și observă faptul că politica monetară nu poate stimula de una singură creșterea în absența investițiilor și a unor reforme structurale durabile;

împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia zona euro ar trebui să se bazeze tot mai mult pe cererea internă; consideră că o cerere internă mai susținută ar fi putea contribui mai eficient la creșterea sustenabilă a zonei euro;

constată că creșterea continuă și în 2016, cu ritm moderat, la un nivel superior celui de dinainte de criză, dar subliniază în același timp că această creștere modestă trebuie privită în perspectiva unei politici monetare excepționale, rămânând în continuare slabă și inegală între statele membre; constată cu îngrijorare că ratele de creștere a PIB-ului și a productivității rămân sub potențialul deplin și că, prin urmare, nu este momentul abandonării luptei, această redresare moderată necesitând eforturi continue pentru a putea contribui la o economie mai rezistentă prin dinamizarea creșterii economice și stimularea ocupării forței de muncă;

constată că referendumul din Regatul Unit a creat incertitudini pentru economia și piețele financiare europene; ia act de incertitudinea politică creată de rezultatul recentelor alegeri prezidențiale din Statele Unite ale Americii și de faptul că aceasta va afecta, conform previziunilor, economia europeană, nu în ultimul rând în ceea ce privește relațiile comerciale internaționale;

observă cu preocupare reacția ostilă împotriva globalizării și creșterea protecționismului;

constată că, deși rata globală a șomajului scade treptat, în timp ce rata de ocupare este în creștere, persistă provocări structurale în multe state membre; constată că ratele șomajului de lungă durată și ale șomajului în rândul tinerilor rămân ridicate; subliniază că, pentru a combate aceste deficiențe structurale, este necesar ca în statele membre să se introducă reforme ale pieței muncii care să fie favorabile incluziunii, cu respectarea deplină a dialogului social;

subliniază că rata de investiții în UE și în zona euro este încă mult sub nivelul de dinainte de criză; subliniază faptul că acest deficit de investiții trebuie să fie compensat prin investiții publice și private și relevă faptul că doar investițiile focalizate pot aduce rezultate vizibile într-un interval de timp scurt și la o scară corespunzătoare; este de acord cu Comisia că nivelurile scăzute ale costurilor de finanțare înregistrate în prezent favorizează realizarea anticipată a investițiilor publice programate, în special în domeniul infrastructurii;

Investiții

este de acord cu Comisia că accesul la finanțare și consolidarea pieței unice sunt esențiale pentru ca întreprinderile să inoveze și să se dezvolte; subliniază faptul că noile cerințe de capital și de lichiditate, deși necesare pentru a spori reziliența sectorului bancar, nu ar trebui să submineze capacitatea băncilor de a credita economia reală; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a stimula accesul IMM-urilor la finanțare; solicită, așadar, Comisiei să își intensifice eforturile în vederea îmbunătățirii mediul de finanțare;

10.

subliniază că investițiile private și publice în capitalul uman și în infrastructură sunt extrem de importante; consideră că este foarte necesar să fie facilitate investițiile în domenii precum educația, inovarea și cercetarea și dezvoltarea, care reprezintă factori decisivi pentru o economie europeană mai competitivă;

11.

salută propunerea Comisiei de extindere a duratei și de dublare a cuantumului Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază că acoperirea geografică și sectorială trebuie îmbunătățită semnificativ dacă se dorește atingerea obiectivelor stabilite în regulament; subliniază că FEIS ar trebui, de asemenea, să atragă finanțare pentru proiectele cu o dimensiune transfrontalieră, în mod echilibrat în întreaga Uniune; subliniază importanța unei coordonări îmbunătățite între statele membre, Comisie și Platforma europeană de consiliere în materie de investiții;

12.

invită statele membre și Comisia să accelereze și să maximizeze utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) astfel încât să profite de toate motoarele de creștere internă și să promoveze convergența ascendentă;

13.

constată că un sistem financiar credibil și instituțiile sale sunt esențiale pentru atragerea de investiții în economia europeană și pentru creșterea acesteia; subliniază că siguranța și stabilitatea sistemului financiar actual au crescut în raport cu nivelul de dinainte de criză; constată, cu toate acestea, că anumite probleme urgente rămân nerezolvate, cum ar fi stocul de credite neperformante acumulate în timpul crizei financiare;

14.

subliniază că o uniune a piețelor de capital pe deplin funcțională poate, pe termen mai lung, să ofere finanțare alternativă pentru IMM-uri, pe lângă cea oferită de sectorul bancar, și să aducă surse de finanțare mai diversificate pentru economie în general; invită Comisia să-și accelereze lucrările privind uniunea piețelor de capital în vederea asigurării unei alocări mai eficiente a capitalului pe întreg teritoriul UE, îmbunătățind profunzimea piețelor de capital din UE, sporind diversificarea pentru investitori, stimulând investițiile pe termen lung și utilizând pe deplin instrumentele financiare inovatoare ale UE destinate să sprijine accesul IMM-urilor la piețele de capital; subliniază că finalizarea uniunii piețelor de capital nu ar trebui să submineze realizările de până în prezent, ci ar trebui să asigure, în definitiv, avantaje pentru cetățenii europeni;

15.

subliniază că este nevoie de creșterea finanțării investițiilor; solicită un sistem financiar funcțional în cadrul căruia creșterea stabilității și instituțiile transfrontaliere existente să poată facilita crearea lichidităților și a pieței, în special pentru IMM-uri; constată, de asemenea, în această privință că întreprinderi cu o creștere puternică au probleme legate de accesul la finanțare; solicită Comisiei să identifice și să pună în aplicare proiecte care să sprijine și să atragă investiții bazate pe piață pentru astfel de întreprinderi; subliniază că reformele care vizează structura bancară nu trebuie să împiedice crearea de lichidități;

16.

încurajează realizarea treptată și integrală a uniunii bancare și dezvoltarea uniunii piețelor de capital, cu scopul de a mări reziliența sectorului bancar, a contribui la stabilitatea financiară, a crea un mediu stabil pentru investiții și creștere și a evita fragmentarea pieței financiare a zonei euro; subliniază, în acest context, principiul răspunderii și accentuează faptul că riscurile morale trebuie evitate, în special pentru a proteja cetățenii; solicită respectarea normelor comune existente;

17.

subliniază că investițiile publice și private sunt esențiale pentru a permite tranziția către o economie circulară și cu emisii reduse de dioxid de carbon; reamintește angajamentele Uniunii Europene, în special cele asumate în Acordul de la Paris, privind finanțarea implementării tehnologiilor curate, extinderea utilizării energiilor din surse regenerabile, creșterea eficienței energetice și reducerea globală a emisiilor de gaze cu efect de seră;

18.

subliniază că pentru a avea investiții fiabile este nevoie de un cadru de reglementare stabil care să permită rentabilitatea acestora; consideră că norme previzibile, administrații publice eficiente și transparente, sisteme judiciare eficiente, condiții de concurență echitabile și sarcini administrative reduse sunt factori esențiali pentru atragerea investițiilor; subliniază faptul că 40 % din recomandările specifice fiecărei țări pentru 2016 vizează piedici din calea investițiilor la eliminarea cărora pot contribui autoritățile locale și regionale; invită, în plus, Comisia să ia măsurile necesare pe baza consultării publice „Cadrul juridic al UE pentru servicii financiare”, pentru a reduce birocrația, a simplifica reglementarea și a îmbunătăți mediul de finanțare;

19.

recunoaște potențialul neexploatat de creștere a productivității și de investiții care ar putea fi valorificat dacă normele privind piața unică ar fi puse în aplicare integral, iar piețele de produse și servicii ar fi mai bine integrate; reamintește importanța recomandărilor specifice fiecărei țări pentru că indică domeniile-cheie de acțiune din statele membre;

20.

este de acord cu Comisia că beneficiile comerțului nu sunt întotdeauna recunoscute în dezbaterile publice și subliniază că comerțul internațional poate fi o sursă importantă de locuri de muncă pentru europeni și o contribuție esențială la creștere; reafirmă că peste 30 de milioane de locuri de muncă au la bază în prezent exporturile din UE; subliniază că acordurile comerciale internaționale nu ar trebui să submineze standardele de reglementare, sociale și de mediu europene, ci mai degrabă să consolideze standardele globale;

21.

ia act cu îngrijorare de faptul că cota UE în fluxurile globale de investiții străine directe s-a redus semnificativ de la începutul crizei; invită Comisia și statele membre să-și intensifice eforturile de îmbunătățire a mediului de afaceri pentru investiții, printre altele prin aplicarea integrală și asigurarea respectării legislației UE privind piața unică; este de acord cu faptul că sunt necesare progrese mai rapide în adoptarea unor reforme structurale sustenabile, în conformitate cu recomandările specifice fiecărei țări, pentru a spori competitivitatea UE, pentru a promova un mediu favorabil întreprinderilor (în special IMM-urilor) și investițiilor, pentru a asigura creștere economică și locuri de muncă, precum și pentru a favoriza convergența ascendentă între statele membre;

22.

insistă asupra necesității de a proteja capacitățile de investiții pe termen lung ale instituțiilor financiare și rentabilitatea produselor de economisire cu risc scăzut și a pensiilor pe termen lung, pentru a nu pune în pericol sustenabilitatea dispozițiilor privind economiile și pensiile cetățenilor europeni;

23.

subliniază faptul că reformele structurale sustenabile trebuie să fie completate de investiții pe termen mai lung în educație, cercetare, inovare și capital uman, mai ales în educație și formare profesională menite să furnizeze noi competențe și cunoștințe; consideră că parteneriatele dintre factorii de decizie politică, legiuitori, cercetători, producători și inovatori pot fi, de asemenea, considerate instrumente de promovare a investițiilor, de creare a unei creșteri inteligente și sustenabile și de completare a programelor de investiții;

Reforme structurale

24.

este de acord că reformele structurale sustenabile pe piețele de bunuri și servicii și în ceea ce privește piețele incluzive din domeniul muncii, sănătății, locuințelor și pensiilor, rămân o prioritate în statele membre, pentru a sprijini eficient redresarea, a soluționa problema nivelului ridicat al șomajului, a stimula competitivitatea, concurența loială și potențialul de creștere și a mări eficiența sistemelor de cercetare și inovare, fără a diminua drepturile lucrătorilor, protecția consumatorilor sau standardele de mediu;

25.

consideră că s-a dovedit că o piață a muncii productivă și care funcționează corect, împreună cu un nivel adecvat de protecție socială, se redresează mai rapid după o criză economică; invită statele membre să reducă segmentarea piețelor forței de muncă, să crească participarea pe piața muncii și să perfecționeze competențele, inclusiv punând un accent mai puternic pe formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții pentru a consolida capacitatea de inserție profesională și productivitatea; constată că unele state membre au în continuare mare nevoie de reforme pentru a avea o piață a forței de muncă mai rezistentă și mai incluzivă;

26.

subliniază importanța lansării sau continuării punerii în aplicare a unor reforme structurale coerente și sustenabile pentru atingerea stabilității pe termen mediu și lung; subliniază faptul că UE și statele sale membre nu pot concura doar în ceea ce privește costurile generale sau costurile forței de muncă, ci trebuie să investească mai mult în cercetare, inovare și dezvoltare, în educație și competențe, precum și în utilizarea eficientă a resurselor, atât la nivel național, cât și european;

27.

se declară îngrijorat cu privire la efectele evoluțiilor demografice asupra finanțelor publice și creșterii sustenabile, condiționate, printre altele, de natalitatea scăzută, de societățile în curs de îmbătrânire și de emigrare; subliniază mai ales impactul populației în curs de îmbătrânire asupra sistemelor de sănătate și de pensii din UE; constată că, din cauza structurilor demografice diferite, efectele acestor evoluții vor varia între statele membre, dar avertizează că costurile de finanțare deja previzibile vor avea un impact puternic asupra finanțelor publice;

28.

invită Comisia să publice evaluări periodice ale sustenabilității fiscale pentru fiecare stat membru, ținând seama de toți factorii specifici fiecărei țări, cum ar fi evoluțiile demografice, precum și de obligațiile contingente, implicite și extrabugetare care afectează sustenabilitatea finanțelor publice; recomandă ca aceste rapoarte să facă parte din rapoartele anuale de țară; sugerează ca Comisia să dezvolte un indicator pentru a evalua impactul finanțelor publice și al bugetelor anuale asupra generațiilor viitoare, ținând seama de angajamentele viitoare și de obligațiile bugetare implicite; este de acord cu faptul că sarcina administrativă pentru aceste evaluări ar trebui limitată;

29.

reamintește că un alt factor important pentru asigurarea sustenabilității sistemelor de pensii este obținerea și menținerea unei rate de ocupare ridicate; subliniază, de asemenea, în acest context, importanța unei mai bune utilizări a competențelor migranților în vederea adaptării la nevoile pieței forței de muncă;

30.

constată că statele membre cheltuiesc în prezent între 5 și 11 % din PIB-ul lor pe asistența medicală, procent care se preconizează că va crește semnificativ în următoarele decenii din cauza schimbărilor demografice; îndeamnă Comisia să-și concentreze eforturile pe cheltuieli rentabile pentru îngrijire medicală de înaltă calitate și pe accesul universal la aceasta, prin intermediul cooperării și al schimbului de bune practici la nivelul UE și prin abordarea problemei sustenabilității sistemelor de sănătate de calitate în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări;

31.

salută faptul că, în medie, rata șomajului în rândul tinerilor este în scădere, deși aceasta este în continuare prea ridicată; constată însă că există în continuare diferențe puternice între statele membre, care impun reforme continue pentru a facilita intrarea tinerilor pe piața forței de muncă, asigurându-se astfel echitatea între generații; subliniază, în acest sens, importanța Garanției pentru tineret și solicită finanțarea constantă de către UE a acestui program esențial; este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că statele membre trebuie să ia mai multe măsuri pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, în special în ceea ce privește creșterea eficacității Garanției pentru tineret;

32.

subliniază importanța unei evoluții salariale responsabile și favorabile creșterii, care să asigure un bun standard de viață, în concordanță cu productivitatea, și care să țină seama de competitivitate, precum și importanța unui dialog social real, pentru o economie socială de piață care funcționează corect;

33.

este de acord cu faptul că fiscalitatea trebuie să sprijine investițiile și crearea de locuri de muncă; solicită reformarea sistemelor fiscale, pentru a rezolva problema nivelului ridicat al sarcinii fiscale asupra muncii în Europa, a îmbunătăți procesul de colectare a impozitelor, a combate evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală și a face ca sistemele fiscale să fie mai simple, mai echitabile și mai eficiente; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a practicilor administrative în domeniul fiscalității; solicită o transparență mai mare între statele membre în domeniul impozitării societăților comerciale;

Responsabilitatea bugetară și structura finanțelor publice

34.

ia act de faptul că, potrivit Comisiei, sustenabilitatea bugetară rămâne o prioritate, iar provocările nu mai sunt la fel de puternice ca în perioada de vârf a crizei și pot să nu mai reprezinte pe termen scurt o sursă majoră de riscuri pentru zona euro în ansamblu;

35.

ia act, de asemenea, de faptul că, potrivit Comisiei, mai există totuși provocări și persistă unele efecte ale crizei, precum și unele deficiențe structurale, care trebuie soluționate pentru a se evita riscurile pe termen lung;

36.

subliniază faptul că toate statele membre au obligația să respecte Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) și să respecte în totalitate prevederile acestuia privind flexibilitatea; subliniază, în acest sens, și importanța Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG) și solicită Comisiei să prezinte o evaluare cuprinzătoare a experienței sale în ceea ce privește punerea în aplicare a tratatului, evaluare ce va sta la baza măsurilor necesare care trebuie luate în conformitate cu TUE și cu TFUE pentru a include esența acestui tratat în cadrul juridic al UE;

37.

constată că, în timp ce șase state membre mai fac încă obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE), nivelul mediu al deficitului public a scăzut și se preconizează că acesta va rămâne sub 2 % în 2016 și va continua să scadă în următorii ani; observă, de asemenea, că se preconizează ca numai două state membre să facă obiectul PDE în 2017; observă că, în unele cazuri, creșterea considerabilă a datoriei din ultimii ani s-a datorat, printre altele, recapitalizării bancare și creșterii economice reduse; subliniază că, atunci când vor începe să crească din nou ratele dobânzilor, ar putea să se intensifice și dificultățile ce îngreunează ameliorarea situației finanțelor publice;

38.

subliniază rolul Comisiei în calitatea sa de gardian al tratatelor; subliniază necesitatea unei evaluări obiective și transparente a punerii în aplicare și a măsurilor de asigurare a aplicării legislației convenite de comun acord;

39.

insistă să nu existe diferențe în modul în care sunt tratate statele membre; observă că numai o politică bugetară care respectă și aplică legislația Uniunii va asigura credibilitatea și încrederea în rândul statelor membre și va reprezenta piatra de temelie pe care se va finaliza UEM și se va câștiga încrederea piețelor financiare;

40.

invită Comisia și Consiliul să formuleze cât mai precis recomandările bugetare din cadrul componentei preventive și corective a PSC, pentru a spori transparența și forța executorie a recomandărilor; subliniază necesitatea de a include în recomandări, în cadrul componentei preventive, atât termenul-limită pentru obiectivul pe termen mediu specific fiecărei țări, cât și ajustarea bugetară necesară pentru realizarea sau menținerea acestuia;

41.

consideră că dezechilibrele macroeconomice din cadrul statelor membre trebuie tratate în conformitate cu procedură privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), prin eforturi la care trebuie să participe toate statele membre, utilizându-se rezultatele reformelor și investițiile pertinente; subliniază că fiecare stat membru trebuie să-și îndeplinească sarcinile ce îi revin în acest context; observă că excedentele importante de cont curent presupun posibilitatea ca să existe o cerere internă mai ridicată; subliniază că nivelurile ridicate ale datoriei publice și private reprezintă o vulnerabilitate importantă și că sunt necesare politici bugetare responsabile și niveluri de creștere mai mari pentru reducerea mai rapidă a acestei datorii;

42.

constată că, deși situația finanțelor publice s-a îmbunătățit în ultimii ani, evaluarea proiectelor de planuri bugetare (PPB) pentru 2017 arată că situația din opt state membre ar putea să nu fie conformă; consideră că traiectoriile convenite de ajustare bugetară trebuie respectate;

43.

salută reducerea deficitelor publice medii și a datoriilor publice medii, dar este de acord că această perspectivă agregată ascunde importante disparități între statele membre; insistă ca perspectivele agregate să fie întotdeauna analizate împreună cu bugetele individuale și subliniază necesitatea asigurării unor politici bugetare solide înainte ca ratele dobânzilor să înceapă să crească; consideră că trebuie realizată o convergență ascendentă, mai ales în cazul statelor membre din zona euro;

Orientarea bugetară din zona euro

44.

observă că, potrivit perspectivei economice din toamna 2016, publicată de Comisie, orientarea bugetară din zona euro a trecut în 2015 de la restrictivă la neutră și se așteaptă să devină ușor expansionistă până la finele perioadei vizate de perspectivă; ia act, de asemenea, de poziția Comisiei conform căreia realizarea deplină a cerințelor bugetare prevăzute în recomandările specifice fiecărei țări ale Consiliului va conduce, în medie, la o orientare bugetară ușor restrictivă pentru întreaga zonă euro în 2017 și 2018, precum și de apelul lansat de Comisie în favoarea unei orientări bugetare expansioniste, deși recunoaște existența unor constrângeri economice și juridice în calea acesteia;

45.

consideră drept o evoluție importantă comunicarea Comisiei privind orientarea bugetară pozitivă; salută intenția urmărită de această comunicare de a contribui la o coordonare mai bună a politicilor economice din zona euro și de a scoate în evidență oportunitățile de stimulare bugetară ce există în statele membre care au această capacitate; subliniază că cerințele bugetare se bazează pe norme bugetare convenite de comun acord; reamintește că statele membre au obligația să respecte PSC, indiferent de recomandările agregate; observă că există opinii divergente privind potențialul și nivelul unui obiectiv agregat al orientărilor bugetare; salută eforturile depuse constant de Consiliul bugetar european cu privire la această chestiune;

46.

consideră că îmbunătățirea structurii bugetelor publice este unul dintre factorii determinanți care poate să asigure respectarea normelor bugetare ale UE și să permită finanțarea cheltuielilor indispensabile, constituirea de provizioane pentru situații neprevăzute și investiții de stimulare a creșterii și, în final, finanțarea cheltuielilor mai puțin importante, precum și să contribuie la utilizarea mai eficientă și mai responsabilă a fondurilor publice; reamintește că structura bugetelor naționale este stabilită la nivel național, cu luarea în considerare a recomandărilor specifice fiecărei țări;

47.

remarcă faptul că dezbaterea referitoare la o alocare inteligentă a cheltuielilor publice și la prioritățile în materie de politici are loc periodic cu privire la bugetul UE și că o astfel de evaluare critică este indispensabilă și pentru bugetele naționale, pentru a îmbunătăți calitatea bugetelor publice pe termen mediu și lung și pentru a evita reducerile bugetare lineare;

48.

salută procesul aflat în curs privind revizuirea cheltuielilor publice și încurajează statele membre să evalueze în mod critic calitatea și structura bugetelor proprii; sprijină eforturile de îmbunătățire a calității și eficienței cheltuielilor publice, inclusiv prin redirecționarea cheltuielilor neproductive către investiții de stimulare a creșterii;

49.

consideră că bugetul UE ar putea contribui la reducerea presiunii asupra bugetelor naționale dacă ar colecta resurse proprii, în loc să depindă în mod considerabil de contribuțiile naționale;

50.

salută discuțiile tematice purtate și standardele de bune practici adoptate de Eurogrup, cum ar fi cele legate de revizuirea cheltuielilor, în cadrul ciclului semestrial pentru 2016; invită Comisia și Eurogrupul să le facă mai eficace și mai transparente;

51.

invită Comisia și Consiliul să formuleze recomandările specifice fiecărei țări astfel încât să poată fi măsurate progresele realizate, mai ales în cazul în care recomandarea de politică vizează în mod repetat același domeniu de politică și/sau în cazul în care caracterul reformei necesită implementarea acesteia pe parcursul mai multor cicluri semestriale;

Coordonarea politicilor naționale și răspunderea democratică

52.

subliniază importanța dezbaterii în parlamentele naționale a rapoartelor de țară, a recomandărilor specifice fiecărei țări, a programelor naționale de reformă și a programelor de stabilitate și punerea acestora în aplicare în mod mai accentuat;

53.

consideră că, pentru îmbunătățirea implementării recomandărilor specifice fiecărei țări, sunt necesare priorități clar definite la nivel european și dezbateri publice autentice la nivel național, regional și local, ceea ce va duce la o mai bună asumare a responsabilității aferente implementării acestora; invită statele membre să implice în mod structurat autoritățile locale și regionale, având în vedere impactul și dificultățile resimțite în statele membre la nivel subnațional, pentru a se îmbunătăți punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări;

54.

îndeamnă Comisia să inițieze negocieri în vederea unui acord interinstituțional privind guvernanța economică; insistă ca prin acest acord interinstituțional să se garanteze, în cadrul stabilit de tratate, că structura semestrului european permite un control parlamentar semnificativ și regulat al acestui proces, în special în ceea ce privește prioritățile analizei anuale a creșterii și recomandările pentru zona euro;

Contribuțiile sectoriale la Raportul pe 2017 privind AAC

Bugetele

55.

consideră că bugetul UE ar putea oferi o valoare adăugată investițiilor și reformelor structurale din statele membre dacă se asigură o mai mare sinergie între instrumentele existente și o corelare cu bugetele statelor membre; consideră, prin urmare, că analiza anuală a creșterii (AAC), fiind un document important de politică care stabilește bazele programelor naționale de reformă, ale recomandărilor specifice fiecărei țări și ale planurilor de implementare, ar trebui să servească drept linie directoare pentru statele membre și pentru elaborarea bugetelor naționale, astfel încât să fie introduse soluții comune care să fie vizibile în bugetele naționale și să fie corelate cu bugetul UE;

56.

reamintește că îmbunătățirea sistemelor de colectare a TVA și a taxelor vamale ar trebui să constituie una dintre prioritățile absolute ale tuturor statelor membre; salută propunerea Comisiei privind crearea de către UE a unei liste negre a paradisurilor fiscale, a cărei aplicare ar trebui să prevadă sancțiuni penale cu scopul de a soluționa problema societăților multinaționale care se sustrag de la plata impozitelor;

Mediul, sănătatea publică și siguranța alimentară

57.

subliniază că utilizarea mai rațională și mai eficientă a resurselor, reducerea dependenței de energia furnizată din exterior și introducerea unor metode de producție sustenabile, bazate pe cerințe îmbunătățite de proiectare a produselor și pe practici de consum mai sustenabile, implică promovarea spiritului antreprenorial și crearea de locuri de muncă, implementarea efectivă a țintelor internaționale și a obiectivelor de mediu ale Uniunii, precum și diversificarea surselor de venit, în contextul responsabilității bugetare și al competitivității economice; consideră că semestrul european ar trebui să includă și un proces de raportare cu privire la eficiența energetică și la interconectivitate, pe baza obiectivelor stabilite la nivelul UE;

o o

58.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, parlamentelor naționale și Băncii Centrale Europene.

(1) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.

(2) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.

(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.

(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.

(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.

(7) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.

(8) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.

(9) JO C 407, 4.11.2016, p. 86.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/148

P8_TA(2017)0039

Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2017

Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2017 (2016/2307(INI))

(2018/C 252/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolele 9, 145, 148, 152, 153 și 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolul 349 din TFUE privind un statut specific pentru regiunile ultraperiferice,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

—	având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

—	având în vedere Convenția nr. 102 a OIM privind standardele minime de securitate socială și Recomandarea nr. 202 a OIM privind nivelurile minime de protecție socială,

—	având în vedere Carta socială europeană revizuită,

—

având în vedere obiectivul 1 de dezvoltare durabilă („Eradicarea sărăciei sub toate formele ei și pretutindeni”) și, în special, obiectivul 3 („Punerea în aplicare a unor scheme și măsuri de protecție socială adecvate la nivel național și pentru toți, inclusiv a unor praguri minime și, până în 2030, realizarea unei acoperiri substanțiale pentru persoanele sărace și vulnerabile”),

—	având în vedere Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei din 20 februarie 2013, intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2017” (COM(2016)0725),

—	având în vedere Recomandarea Comisiei din 16 noiembrie 2016 de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2016)0726),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Către o orientare bugetară pozitivă pentru zona euro” (COM(2016)0727),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2017” (COM(2016)0728),

—	având în vedere Proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 16 noiembrie 2016 privind ocuparea forței de muncă, care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2017 (COM(2016)0729),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 noiembrie 2016, intitulată „Proiectele de planuri bugetare pentru 2017: evaluare generală” (COM(2016)0730),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016, intitulată „Europa investește din nou – Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016, intitulată „Viitorii lideri ai Europei: inițiativa privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora” (COM(2016)0733);

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe (COM(2016)0581),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016, intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

—	având în vedere Propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0604),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „Evaluarea/revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2014-2020 – Un buget al UE axat pe rezultate” (COM(2016)0603),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016, intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016, intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2016, intitulată „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale” (COM(2016)0127) și anexele sale,

—	având în vedere Propunerea Comisiei din 26 noiembrie 2015 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1305/2013 (COM(2015)0701),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

—	având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 15 februarie 2016 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2016)0071) și poziția Parlamentului din 15 septembrie 2016 referitoare la aceasta (1),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015, intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013, intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii economice și monetare” (COM(2013)0690),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013, intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012, intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011, intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010, intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758), și rezoluția Parlamentului din 15 noiembrie 2011 referitoare la aceasta (2),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—	având în vedere Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (3),

—	având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015, intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

—	având în vedere concluziile Consiliului privind promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa (13414/2015),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2016 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2016 (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la refugiați: incluziunea socială și integrarea pe piața muncii (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016 (6),

—	având în vedere avizul din 24 septembrie 2015 al Comisiei pentru afaceri sociale și ocuparea forței de muncă referitor la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2015,

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2015 (7),

—	având în vedere poziția sa din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020 (10),

—	având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000121/2015 – B8-1102/2015 adresată Consiliului, precum și Rezoluția sa conexă din 29 octombrie 2015 referitoare la recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei” (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020 (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la locurile de muncă pentru tineri (15),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modul în care poate contribui Uniunea Europeană la crearea unui mediu favorabil pentru ca întreprinderile, societățile și întreprinderile nou-înființate să creeze locuri de muncă (16),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (17),

—	având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (septembrie 2015),

—	având în vedere Raportul special nr. 3/2015 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea” (18),

—	având în vedere documentul „Employment and Social Developments in Europe – Quarterly Review, Summer 2016” (Evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale în Europa, buletin trimestrial, toamna anului 2016) din 11 octombrie 2016,

—	având în vedere cel de-al cincilea și cel de-al șaselea sondaj european Eurofund privind condițiile de muncă (2010 și 2015) (19),

—	având în vedere documentul OCDE din 7 iulie 2016, intitulat „Employment outlook 2016” (Perspective privind ocuparea forței de muncă în 2016),

—	având în vedere documentul de lucru al OCDE din 9 decembrie 2014, intitulat „Trends in Income Inequality and its Impact on Economic Growth” (Tendințe privind diferențele de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice),

—	având în vedere raportul din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială, intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile în materie de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

—	având în vedere foaia de parcurs și consultarea Comisiei privind rezolvarea problemelor legate de echilibrul între viața profesională și cea privată cu care se confruntă familiile care lucrează,

—	având în vedere reuniunile din 3 octombrie și din 8 noiembrie 2016 din cadrul dialogului structurat privind suspendarea fondurilor pentru Portugalia și Spania,

—	având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european 2017,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A8-0037/2017),

întrucât, începând din a doua jumătate a anului 2013, șomajul din UE a înregistrat o scădere lentă, din 2013 au fost create opt milioane de noi locuri de muncă, iar în septembrie 2016 nivelul șomajului a fost de 8,6 %, acesta fiind cel mai scăzut nivel din 2009; întrucât, cu toate acestea, ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) rămâne ridicată și reprezintă 14,8 % din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani (20) (21); întrucât, deși șomajul scade per ansamblu, nivelul său este încă, din păcate, foarte ridicat în unele state membre; întrucât, conform Comisiei, rata sărăciei persoanelor încadrate în muncă rămâne ridicată;

întrucât ratele de ocupare sunt, în general, mai mici în rândul femeilor și, în 2015, rata de ocupare a bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani în UE-28 a fost de 75,9 %, în comparație cu 64,3 % în rândul femeilor; întrucât disparitatea de gen în ceea ce privește accesul la muncă este în continuare una dintre principalele bariere în calea realizării egalității de gen și sunt necesare eforturi urgente pentru a reduce decalajul dintre rata de ocupare a bărbaților și cea a femeilor;

C.	întrucât, dacă tendința actuală este sprijinită prin politici publice adecvate, obiectivul Strategiei Europa 2020 privind o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % ar putea fi efectiv îndeplinit;

întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este de 18,6 % în UE și de 21,0 % în zona euro; întrucât 4,2 milioane de tineri se află în șomaj, dintre care 2,9 milioane în zona euro; întrucât nivelul șomajului în rândul tinerilor continuă să fie considerabil mai ridicat decât nivelul său cel mai scăzut din 2008, ceea ce reamintește că punerea în aplicare și utilizarea deplină a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor de către statele membre ar trebui să reprezinte o prioritate; întrucât salariile mici, uneori sub nivelul de sărăcie, stagiile neplătite, absența unei formări profesionale de calitate și lipsa drepturilor la locul de muncă caracterizează, din păcate, în continuare munca tinerilor;

întrucât se estimează că NEET generează costuri de 153 de miliarde EUR (1,21 % din PIB) pe an pentru UE, reprezentând prestațiile acordate și veniturile și impozitele pierdute, în timp ce costul total estimat al stabilirii dispozitivelor pentru Garanția pentru tineret în zona euro ar fi de 21 de miliarde EUR pe an, sau de 0,22 % din PIB;

F.	întrucât numărul NEET, înregistrat în 2015, va continua să scadă; întrucât 6,6 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani se află încă în această situație, cifră care reprezintă 12 % din această grupă de vârstă;

G.	întrucât responsabilitatea principală pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor le revine statelor membre în sensul elaborării și al punerii în aplicare a unor cadre de reglementare a pieței muncii, a unor sisteme educaționale și de formare, precum și a unor politici active ale pieței muncii;

întrucât persoanele cu handicap continuă să fie excluse în mare măsură de pe piața muncii, în ultimii zece ani fiind înregistrate foarte puține progrese, parțial din cauza lipsei de investiții în măsuri de sprijin adecvate; subliniază că acest lucru conduce deseori la sărăcie și la excluziune socială și, prin urmare, are un impact negativ asupra obiectivului Strategiei Europa 2020;

I.	întrucât provocările structurale de pe piața forței de muncă, cum ar fi participarea redusă și necorelarea competențelor și a calificărilor, rămân un motiv de îngrijorare în multe state membre;

întrucât rata șomajului de lungă durată (mai mult de un an) a scăzut cu un procent anual de 0,7 % până în primul trimestru al anului 2016, ajungând la 4,2 % din populația activă; întrucât rata șomajului de foarte lungă durată (mai mult de doi ani) a scăzut la 2,6 % din populația activă; întrucât, cu toate acestea, numărul șomerilor de lungă durată este în continuare ridicat, acesta fiind de aproximativ 10 milioane de persoane; întrucât șomajul de lungă durată reprezintă o problemă în special pentru persoanele mai tinere și pentru cele mai în vârstă care se află în căutarea unui loc de muncă, 30 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani și 64 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani căutând un loc de muncă de peste un an; întrucât mulți lucrători mai în vârstă care sunt inactivi nu sunt incluși în statisticile privind șomajul; întrucât nivelul șomajului și consecințele sale sociale variază de la o țară europeană la alta și întrucât este esențial să se țină cont de circumstanțele microeconomice specifice;

întrucât Strategia UE 2020 vizează reducerea sărăciei prin eliminarea riscului de sărăcie sau de excluziune socială pentru cel puțin 20 de milioane de persoane până în 2020; întrucât acest obiectiv este departe de a fi atins și, prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare; întrucât, în 2015, 119 milioane de persoane au fost expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, cu aproximativ 3,5 milioane mai puțin decât în 2014; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap se aflau în această situație în UE; întrucât, în 2013, 26,5 milioane de copii erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială în întreaga UE; întrucât existența unor niveluri ridicate de inegalitate reduce producția economică și potențialul de creștere durabilă;

întrucât însoțirea șomerilor de lungă durată este esențială, deoarece, altfel, această situație va începe să afecteze încrederea în sine, bunăstarea și dezvoltarea viitoare a șomerilor respectivi, expunându-i riscului de sărăcie și de excluziune socială și punând în pericol durabilitatea sistemelor naționale de securitate socială, precum și modelul social european;

M.	întrucât slăbirea dialogului social are un impact negativ asupra drepturilor lucrătorilor, asupra puterii de cumpărare a cetățenilor UE și asupra creșterii economice;

N.	întrucât în UE se înregistrează o serie de evoluții pozitive, care indică reziliența și redresarea economiei europene;

O.	întrucât economia socială, reprezentând 2 milioane de întreprinderi care angajează peste 14,5 milioane de persoane în Uniune, este un sector important, care a contribuit la reziliența și la redresarea economică a Europei;

întrucât în majoritatea statelor membre creșterea rămâne la un nivel scăzut, iar rata de creștere a UE pentru 2016 chiar a scăzut și s-a stabilizat la 2 %, în pofida aspectelor pozitive temporare, ceea ce arată, prin urmare, că UE poate face mai mult pentru a stimula redresarea economică și socială, astfel încât aceasta să devină mai durabilă pe termen mediu;

întrucât Comisia a afirmat (22) că divergențele în materie de ocupare a forței de muncă și cele sociale persistă între statele membre și în cadrul acestora, iar evoluțiile sociale indică în continuare accentuarea divergențelor pe teritoriul UE, aceasta afectând în mod negativ creșterea, ocuparea forței de muncă și coeziunea; întrucât societățile care se caracterizează printr-un nivel ridicat al egalității și al investițiilor în oameni înregistrează rezultate mai bune în materie de creștere și de adaptare a ocupării forței de muncă;

întrucât munca nedeclarată continuă să fie o realitate care are implicații bugetare grave, conducând la pierderea de venituri fiscale și de contribuții la asigurările sociale, și care are efecte negative asupra ocupării forței de muncă, a productivității, a calității muncii și a dezvoltării competențelor;

întrucât regiunile ultraperiferice (RUP) se confruntă cu dificultăți grave legate de particularitățile lor specifice, care le limitează potențialul de creștere și de dezvoltare; întrucât șomajul, șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată în aceste regiuni sunt printre cele mai ridicate din UE, depășind în multe cazuri 30 %;

T.	întrucât în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) au fost deja aprobate 69 de proiecte din 18 țări și au fost semnate 56 de operațiuni, ceea ce se așteaptă să conducă la investiții în valoare de peste 22 de miliarde de euro și să implice aproximativ 71 000 de IMM-uri;

întrucât, în multe state membre, populația în vârstă de muncă și populația activă continuă să scadă; întrucât participarea femeilor pe piața forței de muncă reprezintă o oportunitate pentru statele membre de a face față acestei probleme și de a consolida forța de muncă în UE; întrucât sosirea actuală a refugiaților și a solicitanților de azil ar putea contribui, de asemenea, la consolidarea forței de muncă;

V.	întrucât UE se confruntă cu provocări demografice care nu au legătură numai cu îmbătrânirea populației și cu scăderea ratei natalității, ci includ și alte elemente, cum ar fi depopularea;

W.	întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați este în prezent de 16 %, iar decalajul de pensii între femei și bărbați este de 38 %, ceea ce expune femeile unui risc mai mare de sărăcie sau de excluziune socială pe măsură ce îmbătrânesc;

X.	întrucât instituirea și gestionarea sistemelor de securitate socială reprezintă o competență a statelor membre, care este coordonată, însă nu și armonizată la nivelul Uniunii;

Y.	întrucât speranța de viață sănătoasă a femeilor a scăzut de la 62,6 % în 2010 la 61,5 % în 2013, cu o ușoară creștere în 2014, iar pentru bărbați a stagnat la 61,4 %,

salută faptul că, în Analiza anuală a creșterii pentru 2017, se pune accent pe importanța de a se asigura echitatea socială, ca mijloc de a stimula o creștere mai favorabilă incluziunii, pe importanța de a se crea locuri de muncă de calitate și favorabile incluziunii și de a se consolida competențele, precum și pe necesitatea de a se întări concurența, inovarea și productivitatea; solicită Comisiei să se asigure că recomandările specifice fiecărei țări în domeniul reformelor pieței muncii subliniază, de asemenea, importanța unor politici active privind piața muncii și promovează drepturile și protecția lucrătorilor;

salută progresul înregistrat pe calea atingerii unui echilibru între dimensiunea economică și cea socială a procesului semestrului european, Comisia îndeplinind unele dintre solicitările Parlamentului; subliniază însă că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îmbunătăți vizibilitatea politică și impactul tabloului de bord al principalilor indicatori sociali și privind ocuparea forței de muncă; salută propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 99/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind programul statistic european pentru perioada 2013-2017, prin prelungirea acestuia pe perioada 2018-2020 și includerea unor noi indicatori sociali pentru a prezenta datele privind ocuparea forței de muncă și datele sociale în corelare cu evoluția datelor macroeconomice, astfel încât analiza să prezinte o imagine cuprinzătoare asupra interconectării și impactului diferitelor opțiuni de politică; subliniază că indicatorii privind ocuparea forței de muncă ar trebui puși pe picior de egalitate cu indicatorii economici pentru a putea declanșa analize aprofundate și măsuri de remediere în statele membre relevante;

subliniază că ciclul semestrului european nu dispune încă de o abordare centrată pe copii, care să includă angajamentul față de drepturile copilului și să integreze obiectivele de combatere a sărăciei în rândul copiilor și de bunăstare în toate domeniile politice relevante ale elaborării politicilor; subliniază faptul că este necesară o abordare strategică cu obiective și ținte clare pentru a întrerupe ciclul dezavantajelor;

solicită crearea unor programe care să ofere sprijin și oportunități în cadrul unui plan integrat european de investiții privind copiii preșcolari și combaterea sărăciei în rândul copiilor, inclusiv crearea unei garanții pentru copii care să vizeze punerea pe deplin în aplicare a recomandării Comisiei intitulată „Investiția în copii”, pentru a asigura că toți copiii din Europa expuși riscului de sărăcie (inclusiv refugiații) au acces la asistență medicală, educație și îngrijire gratuite, locuințe decente și o alimentație adecvată;

subliniază că investițiile în dezvoltarea socială contribuie la creșterea și convergența economică; ia act de studiile recente ale OCDE (23) și ale FMI (24) care subliniază faptul că inegalitățile sociale în Europa împiedică redresarea economică; solicită să se depună eforturi suplimentare pentru a combate sărăcia și creșterea inegalităților și, atunci când este nevoie, să se investească într-o mai mare măsură în infrastructura socială și sprijinirea persoanelor care sunt cele mai afectate de criza economică; solicită Comisiei să se asigure că recomandările specifice fiecărei țări abordează în mod specific problema combaterii inegalităților;

solicită Comisiei și Consiliului să îmbunătățească strategia privind obiectivul general al egalității de gen; sprijină utilizarea rapoartelor anuale privind egalitatea de gen ale Comisiei în contextul semestrului european, pentru a îmbunătăți integrarea perspectivei de gen; invită statele membre să integreze dimensiunea de gen și principiul egalității între femei și bărbați în programele lor naționale de reformă și în programele de stabilitate și de convergență, prin stabilirea unor obiective și definirea unor măsuri care să combată disparitățile de gen persistente; solicită Comisiei să continue să prezinte recomandări specifice fiecărei țări privind îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a copiilor și a îngrijirii pe termen lung, care pot avea un impact pozitiv asupra participării femeilor la piața muncii; își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a lua în considerare utilizarea de date defalcate în funcție de gen, dacă este cazul, în procesul de monitorizare a semestrului european; recomandă o mai mare implicare a Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați în semestrul european;

subliniază că datoria publică și cea privată sunt prea ridicate în anumite state membre și că acest lucru împiedică investițiile, creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

consideră că datele din tabloul de bord al indicatorilor sociali și de ocupare a forței de muncă sunt utile, dar sunt insuficiente pentru a evalua evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale în UE; invită Comisia și statele membre să completeze tabloul de bord cu date privind calitatea locurilor de muncă și sărăcia, cu un accent deosebit pe sărăcia multidimensională în rândul copiilor;

invită Comisia să definească și să cuantifice conceptul său de echitate socială, luând în considerare atât politicile privind ocuparea forței de muncă, cât și politicile sociale, prin intermediul Analizei anuale a creșterii pentru 2016 și al semestrului european;

10.

invită statele membre și Comisia să accelereze punerea în aplicare a tuturor programelor care pot stimula crearea de locuri de muncă decente, de calitate și pe termen lung pentru toate categoriile de populație și, în special, pentru tineri; subliniază că șomajul în rândul tinerilor se menține la nivelul de 18,6 %, în ciuda unei scăderi ușoare a ratei șomajului la nivelul UE; solicită statelor membre să asigure o monitorizare mai proactivă a autorităților de management al programelor;

11.

subliniază că punerea în aplicare a Garanției pentru tineret ar trebui consolidată la nivel național, regional și local și prelungită până în 2020, cel puțin, cu participarea activă a partenerilor sociali și a serviciilor publice consolidate și subliniază importanța tranzițiilor de la școală la locul de muncă; recomandă Comisiei să efectueze studii de impact pentru a stabili exact ce rezultate au fost obținute până acum și a adopta măsuri suplimentare, precum și să țină seama de auditul așteptat al Curții de Conturi, de schimbul de bune practici și de organizarea unor ateliere care reunească toți actorii interesați, menite să asigure o eficacitate mai mare a acestui instrument; subliniază că statele membre ar trebui să se asigure că Garanția pentru tineret este complet accesibilă, inclusiv persoanelor vulnerabile și persoanelor cu handicap; subliniază că acest lucru nu este valabil în toate statele membre și solicită statelor membre să remedieze această situație cât mai curând posibil, deoarece este în contradicție cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; subliniază necesitatea de a asigura faptul că Garanția pentru tineret ajunge la tinerii care se confruntă cu forme de excluziune multiple și cu sărăcie extremă; subliniază că o atenție deosebită trebuie acordată femeilor tinere și fetelor, care s-ar putea confrunta cu bariere de gen; invită Comisia și statele membre să finanțeze adecvat Garanția pentru tineret, pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a acesteia în toate statele membre și pentru a ajuta și mai mulți tineri;

12.

ia act de alocarea a 500 milioane EUR în credite de angajament pentru YEI în 2017; subliniază că această sumă nu este suficientă și trebuie să fie mărită și garantată în actualul CFM; observă, cu toate acestea, că, în contextul revizuirii la jumătatea perioadei, trebuie să se ajungă la un acord referitor la o finanțare suplimentară adecvată pentru YEI, pentru a acoperi perioada rămasă din actualul CFM;

13.

subliniază potențialul industriilor culturale și creative în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că promovarea în mai mare măsură a sectorului cultural și a celui de creație, precum și un creșterea investițiilor în aceste sectoare pot contribui substanțial la investiții, creștere, inovare și ocuparea forței de muncă; invită Comisia să aibă în vedere, așadar, posibilitățile deosebite oferite de toate sectoarele culturale și creative, inclusiv de ONG-uri și de asociațiile mici, de exemplu, în cadrul YEI;

14.

subliniază că investițiile insuficiente în sistemul de învățământ public pot submina competitivitatea Europei și capacitatea de inserție profesională a populației sale active; subliniază necesitatea de a investi în oameni cât mai devreme cu putință în ciclul de viață, pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; subliniază, de asemenea, necesitatea de a lupta împotriva stereotipurilor la școală, încă de la cea mai fragedă vârstă, prin promovarea egalității de gen la toate nivelurile de educație;

15.

invită statele membre să introducă politici prin care să se pună în aplicare și să se monitorizeze forme mai favorabile incluziunii ale sistemelor de protecție socială și de ajutor pentru venit, pentru a se asigura că aceste sisteme oferă un nivel de trai decent șomerilor și persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială și asigură accesul la educație, formare și oportunități de intrare pe piața muncii;

16.

salută creșterea ratei de ocupare a forței de muncă; constată totuși că creșterea ratei de ocupare a forței de muncă în statele membre a fost, din păcate, însoțită de înmulțirea formelor atipice și non-formale de angajare, care includ contractele cu zero ore; subliniază că durabilitatea și calitatea locului de muncă creat ar trebui să constituie priorități; este extrem de îngrijorat de faptul că rata șomajului rămâne ridicată, mai ales în țările care sunt încă afectate de criză; recunoaște că fenomenul tot mai larg răspândit al sărăciei persoanelor încadrate în muncă reprezintă o consecință a deteriorării condițiilor salariale și de lucru, care trebuie să fie atacată în toate acțiunile de promovare a ocupării forței de muncă și a protecției sociale; încurajează statele membre să facă mai multe eforturi, precum și să rămână deschise la noi soluții și abordări, pentru a atinge obiectivul de ocupare a forței de muncă de 75 % stabilit de Strategia Europa 2020, inclusiv prin concentrarea pe grupurile care au cea mai scăzută participare la piața muncii, cum ar fi femeile, lucrătorii în vârstă, lucrătorii slab calificați și persoanele cu handicap; invită statele membre să își lărgească oferta în domeniul învățării pe tot parcursul vieții și al actualizării eficace a competențelor;

17.

consideră că migrația ar putea juca un rol important, în special prin intermediul sistemelor de învățământ, completate de cheltuieli publice eficiente, în vederea realizării unor investiții sociale și durabile din punct de vedere ecologic de înaltă calitate, pentru a integra lucrătorii pe piața muncii și a reduce șomajul;

18.

recunoaște că femeile continuă să fie subreprezentate pe piața muncii; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare politici proactive și investiții adecvate menite să promoveze participarea femeilor la piața muncii; subliniază că un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată este esențial o mai mare participare a femeilor la piața muncii; în această privință, subliniază că, potrivit Comisiei, programele flexibile de lucru, cum ar fi munca la distanță, programul de muncă flexibil și timpul de lucru redus pot juca un rol important; împărtășește părerea Comisiei, potrivit căreia garantarea unui concediu remunerat de maternitate, de paternitate sau pentru creșterea copilului în statele membre tinde să stimuleze participarea femeilor la piața muncii; de asemenea, solicită statelor membre să adopte politici adecvate de sprijinire a femeilor și a bărbaților care intră, revin, rămân și avansează pe piața muncii după perioade de concedii din motive familiale și din motive de îngrijire, cu locuri de muncă durabile și de calitate; regretă inegalitățile de gen în ceea ce privește rata de ocupare și decalajul de remunerare și de pensii dintre bărbați și femei; solicită politici de încurajare și de sprijinire a femeilor în construirea unei cariere în antreprenoriat, care să faciliteze accesul la oportunitățile de finanțare și de afaceri și să ofere formări personalizate;

19.

totuși, recunoaște că sprijinul pentru ocuparea forței de muncă și măsurile de îmbunătățire a participării active la piața muncii trebuie să se încadreze într-o abordare mai largă, axată pe drepturi, menită să combată excluziunea socială și sărăcia, care să ia în considerare copiii, familiile și nevoile specifice ale acestora;

20.

invită statele membre să facă schimb de bune practici și să ia în considerare noi metode inovatoare de dezvoltare a unei piețe a muncii adaptabile și flexibile, pentru a face față provocărilor unei economii globale, care să asigure, totodată, standarde de muncă înalte pentru toți lucrătorii;

21.

salută faptul că li s-a reamintit statelor membre că sistemele de protecție socială trebuie să se bazeze pe standarde sociale solide și că promovarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și combaterea discriminării nu contribuie doar la echitatea socială, ci și la creșterea economică; subliniază că reintegrarea părinților pe piața muncii ar trebui sprijinită prin crearea condițiilor necesare unui mediu de angajare și de lucru de calitate și favorabil incluziunii, care să le permită părinților să găsească un echilibru între muncă și rolul de părinți;

22.

recunoaște că, pe lângă crearea de locuri de muncă, integrarea șomerilor de lungă durată în locuri de muncă de calitate prin măsuri personalizate, în special prin politici active de ocupare a forței de muncă, este un factor esențial al combaterii sărăciei și a excluziunii sociale care îi afectează, dacă există suficiente locuri de muncă decente; subliniază că ar trebui pus accentul pe îmbunătățirea măsurilor de creare de locuri de muncă decente; subliniază că integrarea persoanelor cu cele mai mici șanse de angajare are un dublu efect, și anume aduce beneficii individului și, totodată, stabilizează sistemele de securitate socială și sprijină economia; consideră că este necesar să se țină cont de situația socială a acestor cetățeni și de nevoile lor specifice, precum și să se monitorizeze mai bine la nivel european politicile puse în aplicare la nivel național;

23.

subliniază importanța aptitudinilor și a competențelor dobândite în mediile de învățare non-formale și informale, a validării și certificării acestor aptitudini și competențe și a accesului la învățare pe tot parcursul vieții, precum și importanța angajamentelor și a obiectivelor de referință ale Cadrului strategic pentru educație și formare 2020; invită Comisia și statele membre să creeze sisteme de recunoaștere a competențelor non-formale și informale; în plus, solicită statelor membre să pună în aplicare politici care să asigure nu doar accesul la educație și formare de calitate, favorabilă incluziunii și la un cost accesibil, ci și aplicarea abordării-cadru privind învățarea pe tot parcursul vieții în direcția unui parcurs educațional flexibil, care să încurajeze echitatea și coeziunea socială și care să ofere oportunități de angajare pentru toți;

24.

solicită stabilirea și dezvoltarea de parteneriate între angajatori, partenerii sociali, serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, autoritățile publice, serviciile sociale și instituțiile de învățământ și de formare, cu scopul de a oferi instrumentele necesare pentru a răspunde mai bine la nevoile pieței muncii și pentru a preveni șomajul de lungă durată; reamintește că este absolut necesară monitorizarea personalizată și individuală, care poate oferi răspunsuri eficace pentru șomerii de lungă durată;

25.

regretă ratele în continuare scăzute ale investițiilor publice, întrucât astfel de investiții pot fi un factor declanșator important pentru crearea de locuri de muncă; subliniază că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) nu a determinat investiții suficiente în infrastructura socială, iar aceasta este o oportunitate pierdută care trebuie să fie gestionată urgent;

26.

solicită politici care să respecte și să promoveze negocierile colective, precum și acoperirea acestora, astfel încât să ajungă la cât mai mulți lucrători posibil, urmărind, totodată, și salarii minime mai bune, sub forma unor salarii minime stabilite la niveluri decente și cu implicarea partenerilor sociali, toate acestea având scopul de a pune capăt competiției pentru oferirea celor mai mici salarii, de a sprijini cererea agregată și redresarea economică, de a reduce inegalitățile salariale și de a combate sărăcia persoanelor încadrate în muncă;

27.

invită statele membre să se asigure că persoanele care au contracte de muncă temporare sau cu timp parțial ori care desfășoară activități independente se bucură de tratament egal, inclusiv în ceea ce privește concedierea și plata, de protecție socială adecvată și de acces la formare, precum și că sunt stabilite condițiile-cadru care să le permită să își construiască o carieră; solicită statelor membre să pună în aplicare acordurile-cadru referitoare la locurile de muncă cu timp parțial și la cele pe durată determinată și, de asemenea, să asigure punerea în aplicare efectivă a Directivei de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

28.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a-i ajuta pe refugiați să se stabilească și să se integreze, precum și să se asigure că serviciile publice dispun de suficiente resurse și că se realizează o estimare anticipată a cerințelor, pentru a facilita integrarea acestora;

29.

regretă că procentul persoanelor care se confruntă cu riscuri de sărăcie și de excluziune socială este în continuare ridicat; precizează că nivelurile ridicate ale inegalităților și sărăciei afectează coeziunea socială, împiedicând, în același timp, stabilitatea socială și politică; regretă că politicilor menite să soluționeze cu eficiență acest aspect le lipsește ambiția necesară pentru a avea un efect economic de pârghie suficient; solicită statelor membre să își accelereze acțiunile spre realizarea obiectivului Strategiei Europa 2020 de a reduce numărul de persoane expuse riscului de sărăcie cu 20 de milioane; invită Comisia și statele membre să facă o prioritate din reducerea inegalităților; solicită mai mult sprijin și mai multă recunoaștere pentru activitatea ONG-urilor, a organizațiilor de combatere a sărăciei și a organizațiilor persoanelor care se confruntă cu sărăcia, încurajând participarea lor la schimburile de bune practici;

30.

își exprimă îngrijorarea cu privire la rata scăzută de participare la piața muncii a minorităților etnice, în special a comunității rome; solicită punerea în aplicare corespunzătoare a Directivei 2000/78/CE; subliniază că este necesar să se încurajeze rolul ONG-urilor specializate în promovarea participării acestora la piața muncii și în sprijinirea nu numai a înscrierii copiilor la școală, ci și a evitării abandonului școlar timpuriu, cu scopul de a întrerupe cercul sărăciei;

31.

consideră că, pentru a obține o creștere durabilă, este important să se reducă deficitul de investiții, fără a pune în pericol sustenabilitatea economică și socială a statelor membre; în acest sens, evidențiază apariția garanției pentru consolidarea finanțelor publice, care este esențială pentru continuarea punerii la dispoziție a modelului social european care caracterizează UE;

32.

regretă faptul că ultimele recomandări ale Comisiei au ignorat solicitarea Parlamentului de a consolida aplicarea articolului 349 din TFUE prin adoptarea unor măsuri și programe diferențiate care să reducă asimetriile, precum și să amplifice la maximum coeziunea socială în UE; îndeamnă statele membre, în acest context, să instituie programe specifice de investiții pentru subregiunile lor în care rata șomajului depășește 30 %; reamintește solicitarea adresată Comisiei de a sprijini statele membre și regiunile europene, în special regiunile ultraperiferice, la proiectarea și finanțarea programelor de investiții în cadrul CFM;

33.

recunoaște situația de fragilitate care persistă pe piața europeană a muncii, aceasta nefiind în măsură, pe de o parte, să ofere soluții la nivelurile încă ridicate ale șomajului, în timp ce, pe de altă parte, societățile solicită forță de muncă calificată și adecvată; invită Comisia să promoveze, la nivelul statelor membre, forme de cooperare care să implice guvernele, întreprinderile, inclusiv întreprinderile sociale, instituțiile de învățământ, serviciile de sprijin individuali, societatea civilă și partenerii sociali, pe baza unui schimb de bune practici și în vederea adaptării sistemelor de educație și formare ale statelor membre pentru a combate necorelarea competențelor și a satisface nevoile pieței muncii;

34.

subliniază că educația este un drept fundamental care ar trebui garantat tuturor copiilor și ar trebui să se încerce eliminarea disparităților în materie de disponibilitate și calitate a educației, cu scopul de a consolida școlarizarea pentru toți și de a reduce abandonul școlar timpuriu; subliniază că adaptarea competențelor și a calificărilor la cerere și la ofertele de muncă poate sprijini crearea unei piețe a muncii favorabile incluziunii în UE; consideră că o orientare și o consiliere care să răspundă nevoilor individuale și să se concentreze pe evaluarea și pe extinderea competențelor individuale trebuie să constituie un element central al politicilor din domeniul educației și al competențelor, încă dintr-un stadiu timpuriu al educației fiecărei persoane; îndeamnă statele membre să coreleze mai bine educația și formarea cu nevoile pieței muncii din întreaga UE; subliniază că este important să se evalueze diferitele situații de ocupare a forței de muncă din statele membre, pentru a le menține specificul și particularitățile;

35.

recunoaște că progresele în domeniul noilor tehnologii și digitalizarea industriei europene prezintă provocări semnificative pentru UE; subliniază că modelele de producție ale UE și ale statelor membre, susținute de modelele lor educaționale, trebuie să fie direcționate către sectoare cu productivitate ridicată, în special cele legate de TIC și de digitalizare, în vederea îmbunătățirii competitivității UE la nivel mondial;

36.

subliniază că investițiile insuficiente și nedirecționate corect în educația din domeniul competențelor digitale, al programării și al disciplinelor STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) subminează competitivitatea Europei, disponibilitatea forței de muncă calificate și capacitatea de inserție profesională a populației active; consideră că corelarea mai bună a competențelor și recunoașterea reciprocă în mai mare măsură a calificărilor vor fi benefice pentru umplerea lacunelor legate de necorelarea competențelor și de lipsa de personal calificat de pe piața europeană a muncii, precum și pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în special tinerii; îndeamnă statele membre să acorde prioritate unei formări cuprinzătoare destinate tuturor în domeniul competențelor digitale, al programării și al competențelor care sunt foarte căutate de angajatori, menținând, totodată, standarde ridicate în învățământul tradițional, și să țină seama de tranziția la economia digitală în contextul actualizării competențelor și al recalificării, care nu ar trebui să se limiteze la cunoștințe din perspectiva utilizatorului;

37.

constată că, în multe state membre, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a educa populația activă, inclusiv prin oportunități de educație pentru adulți și de formare profesională; evidențiază importanța învățării pe tot parcursul vieții, inclusiv pentru lucrătorii în vârstă, pentru a se adapta competențele la nevoile pieței muncii; solicită să se promoveze în mai mare măsură disciplinele STIM în rândul femeilor și fetelor, cu scopul de a ataca stereotipurile legate de educație și de a combate decalajele de lungă durată dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, salarizarea și pensiile;

38.

recunoaște valoarea noilor tehnologii și importanța competențelor digitale pentru viața personală și integrarea cu succes pe piața muncii; prin urmare, propune ca statele membre să își crească investițiile într-o mai bună infrastructură TIC și în conectivitate în instituțiile de învățământ și să elaboreze strategii eficace pentru a valorifica potențialul TIC în sprijinirea învățării informale în rândul adulților, precum și pentru a îmbunătăți oportunitățile acestora în materie de educație formală și non-formală;

39.

salută contribuția programului Erasmus + la promovarea mobilității și a schimburilor culturale în UE și cu țările terțe; solicită o mai bună promovare și utilizare a instrumentelor europene în materie de transparență, mobilitate și recunoaștere a competențelor și calificărilor în scopul de a facilita mobilitatea studenților și lucrătorilor; reafirmă necesitatea de a asigura, de asemenea, posibilități de mobilitate pentru formarea profesională, tinerii defavorizați și persoanele care suferă de diferite forme de discriminare;

40.

salută noul cadru de politică și de investiții furnizat de Acordul de la Paris, care va contribui la crearea de noi oportunități de angajare în sectoarele cu emisii reduse în general și de dioxid de carbon în special;

41.

invită Comisia să sublinieze importanța reducerii obstacolelor și a barierelor, fizice și digitale deopotrivă, cu care încă se confruntă persoanele cu handicap în statele membre;

42.

salută menționarea explicită a îngrijirii copiilor, a locuințelor, a asistenței medicale și a educației când se vorbește de îmbunătățirea accesului la servicii de calitate;

43.

reamintește că libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al tratatului; salută faptul că Analiza anuală a creșterii pentru 2017 subliniază cât este de important să se asigure echitatea socială printr-o colaborare onestă între diferitele instituții ale statelor membre; de aceea, invită statele membre să le asigure inspectoratelor de muncă sau altor organisme publice relevante resurse adecvate și, de asemenea, să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră între serviciile de inspecție și schimbul electronic de informații și de date, pentru a mări eficiența controalelor menite să combată și să prevină frauda socială și munca nedeclarată;

44.

subliniază că trebuie stimulată cererea internă promovând investițiile publice și private și reforme structurale echilibrate din punct de vedere social și economic care să reducă inegalitățile și să promoveze locuri de muncă de calitate și sustenabile, creșterea durabilă, investițiile sociale și consolidarea fiscală responsabilă, netezind astfel un traseu favorabil către un mediu mai coeziv, caracterizat printr-o convergență socială spre standarde mai înalte pentru întreprinderi și serviciile publice; subliniază rolul important pe care îl au investițiile în capitalul uman derulate în cadrul unei strategii comune; subliniază, de asemenea, necesitatea de a reorienta politicile economice ale Uniunii către o economie socială de piață;

45.

invită Comisia și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a garanta lucrătorilor în mediul digital aceleași drepturi și același nivel de protecție socială care există pentru lucrători similari din sectorul respectiv;

46.

indică faptul că microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (MIMM-uri), care reprezintă peste 90 % din totalul întreprinderilor din Europa și sunt motorul economiei europene, precum și serviciile de sănătate și sociale și întreprinderile sociale, contribuie în mod efectiv la o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii și la crearea de locuri de muncă de calitate; îndeamnă Comisia și statele membre să acorde o importanță mai mare intereselor microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul procesului de luare a deciziilor, prin aplicarea testului IMM-urilor pe tot parcursul procesului legislativ, în conformitate cu principiul „a gândi mai întâi la scară mică” și să promoveze formele existente de sprijin financiar pentru microîntreprinderi, cum ar fi Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI); consideră că este extrem de important să se reducă povara administrativă asupra acestor întreprinderi și să se elimine legislația inutilă fără să se submineze drepturile muncii și sociale; subliniază nevoia de a facilita acordarea unei a doua șanse pentru antreprenorii onești care au eșuat în prima lor încercare fără să comită fraude și au respectat drepturile angajaților;

47.

subliniază că antreprenoriatul social reprezintă un domeniu în expansiune care poate stimula economia, atenuând în același timp lipsurile materiale, excluziunea socială și alte probleme societale; consideră, prin urmare, că educația antreprenorială ar trebui să includă o dimensiune socială și să se ocupe de aspecte precum comerțul echitabil, întreprinderile sociale și modelele alternative de afaceri, inclusiv cooperativele, cu scopul de a realiza o economie mai socială, mai favorabilă incluziunii și mai sustenabilă;

48.

îndeamnă Comisia și Consiliul să analizeze modalități de creștere a productivității prin investiții în capitalul uman, ținând cont de faptul că lucrătorii cei mai competenți, mai bine integrați și mai împliniți sunt cei care pot răspunde cel mai bine cererilor și provocărilor întreprinderilor și serviciilor;

49.

încurajează statele membre să se concentreze asupra statutului antreprenorilor independenți pentru a garanta că aceștia beneficiază de o protecție socială adecvată împotriva bolilor, accidentelor și șomajului și de drepturi de pensie corespunzătoare;

50.

reamintește importanța popularizării unei adevărate culturi a antreprenoriatului, care să stimuleze tinerii de la o vârstă fragedă; prin urmare, solicită statelor membre să își adapteze programele de educație și de formare în concordanță cu acest principiu; avertizează statele membre cu privire la importanța creării de stimulente pentru antreprenoriat, în special prin aplicarea normelor fiscale și reducerea sarcinilor administrative; invită Comisia să ia măsuri, în strânsă colaborare cu statele membre, pentru a informa mai bine cu privire la toate fondurile și programele europene care au potențialul de a stimula antreprenoriatul, investițiile și accesul la finanțare, cum ar fi programul Erasmus pentru tineri antreprenori;

51.

subliniază efectul de pârghie al bugetului UE asupra bugetelor naționale; subliniază rolul complementar al bugetului UE în atingerea obiectivelor Uniunii privind politicile sociale definite în Analiza anuală a creșterii pentru 2017, care vizează crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune în întreaga UE;

52.

este preocupat de întârzierea punerii în practică a programelor operaționale pe parcursul perioadei curente de programare; ia act de faptul că până în septembrie 2016 fuseseră desemnate doar 65 % din autoritățile naționale competente și îndeamnă statele membre să utilizeze într-o mai mare măsură fondurile structurale și de investiții europene (FESI) și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru a aborda prioritățile legate de ocuparea forței de muncă și cele sociale și pentru a sprijini implementarea recomandărilor specifice fiecărei țări care tratează cu deosebire și în mod incluziv aspectele sociale și de muncă; în același timp, subliniază însă că aceste fonduri nu ar trebui utilizate exclusiv pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, deoarece în caz contrar este posibil ca alte domenii de investiții importante să fie ignorate; subliniază că ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru a simplifica procedurile, mai ales în cazul normelor financiare orizontale și sectoriale, și pentru a elimina barierele care împiedică accesul societății civile la fonduri;

53.

observă că creșterea economică din UE și zona euro rămâne modestă; subliniază că sunt necesare investiții în domeniul cercetării, inovării și educației; constată că bugetul UE pentru 2017 alocă 21 312,2 milioane EUR în credite de angajament pentru competitivitate, creștere și locuri de muncă prin programe precum Orizont 2020, COSME și Erasmus+;

54.

subliniază că fondurile și programele europene precum Erasmus pentru antreprenori, serviciile europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) oferă, printre altele, posibilitatea de a facilita accesul la finanțare și de a stimula investițiile și, astfel, spiritul întreprinzător; reamintește importanța principiului parteneriatului, a principiului adiționalității, a abordării de la bază la vârf, a alocării adecvate a resurselor și a unui echilibru adecvat între îndatoririle de raportare și necesitățile de colectare a datelor de la beneficiarii de fonduri; invită Comisia să monitorizeze temeinic modul de utilizare a fondurilor UE pentru a le mări eficacitatea; invită Comisia să furnizeze recomandări specifice fiecărei țări privind utilizarea fondurilor UE în scopul de a mări gradul de acoperire și eficacitatea politicilor sociale și a celor de influențare activă a pieței muncii la nivel național;

55.

salută alocarea în 2017 a sumei suplimentare de 500 de milioane EUR în plus față de proiectul de buget pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI) și a sumei de 200 de milioane EUR pentru a stimula inițiative-cheie pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă; reamintește că este necesar să se utilizeze mai eficient fondurile și inițiativele disponibile legate de educație și formare, cultură, sport și tineret și să se suplimenteze, dacă este cazul, investițiile în aceste sectoare, în special în domenii tematice cu relevanță directă pentru Strategia Europa 2020, cum ar fi abandonul școlar timpuriu, învățământul superior, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, educația și formarea profesională, învățarea pe tot parcursul vieții și mobilitatea, în scopul de a dezvolta capacitatea de rezistență și a reduce șomajul, în special în rândul tinerilor și al grupurilor celor mai vulnerabile, de a preveni radicalizarea și a asigura incluziunea socială pe termen lung;

56.

salută propunerea Comisiei de a extinde FEIS și de a-i dubla valoarea, ajungând, astfel, la 630 de miliarde de euro până în 2022, îmbunătățind, în același timp, acoperirea geografică și sectorială; subliniază că, până în prezent, FEIS nu a avut un succes deosebit în îmbunătățirea convergenței sociale și economice între statele membre și între regiunile acestora din Uniune, și nici în promovarea proiectelor privind infrastructura socială; reamintește că cele mai multe proiecte sunt aprobate în zonele mai prospere economic ale Europei occidentale, adâncind astfel decalajul de investiții între statele membre și agravând dezechilibrele europene; solicită Comisiei să ajute regiunile mai slab dezvoltate în procesul de depunere a cererii, însă să nu modifice premisa de bază a selectării proiectelor numai pe baza calității lor; îndeamnă urgent Comisia să sprijine întreprinderile sociale și IMM-urile în efortul de a-și mări capacitatea de a accesa FEIS; invită Comisia și Banca Europeană de Investiții să ia măsuri suplimentare și proactive pentru a se asigura că toate statele membre și sectoarele sunt vizate în mod corespunzător din punct de vedere al accesării FEIS, în special acele sectoare care contribuie în mod direct la combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; subliniază necesitatea de a consolida capacitățile administrative, cum ar fi platforma de consiliere; regretă faptul că nu există date disponibile cu privire la locurile de muncă care se estimează că vor fi create ca rezultat al investițiilor FEIS; invită Comisia să monitorizeze și să controleze investițiile efectuate în cadrul FEIS, să evalueze impactul economic și social al acestora și să se asigure că FEIS nu se suprapune peste programele financiare existente și nici nu se substituie cheltuielilor publice directe; își reiterează apelul privind investițiile în capitalul uman și social, cum ar fi asistența medicală, îngrijirea copiilor sau locuințele sociale;

57.

subliniază faptul că regiunile ultraperiferice se confruntă cu o serie de constrângeri structurale, a căror permanență și combinare le împiedică în mod serios dezvoltarea; invită Comisia să aplice cu mai multă strictețe articolul 349 din TFUE;

58.

subliniază că Comisia și statele membre trebuie să ajungă la un angajament mai ferm de a aplica articolul 174 din TFUE; subliniază că o mai bună coeziune teritorială implică o mai bună coeziune economică și socială, motiv pentru care solicită să se efectueze investiții strategice în aceste regiuni, în special în rețeaua în bandă largă, cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea, precum și industria și structura teritorială a acestora pentru ca, în final, să se asigure stabilizarea populației în aceste zone;

59.

invită Comisia și statele membre să implice toate nivelurile administrației și toate părțile interesate relevante în identificarea obstacolelor care îngrădesc investițiile, concentrându-se pe regiunile și pe sectoarele cu cele mai mari nevoi și punând la dispoziție instrumente adecvate, care să combine finanțarea publică cu cea privată;

60.

solicită Comisiei să aplice politici dedicate combaterii declinului demografic și a dispersării populației; subliniază că politica de coeziune a UE trebuie să dea prioritate regiunilor ce se confruntă cu un declin demografic;

61.

subliniază că trebuie să se acorde acces universal la pensii la retragerea din activitate și la pensii pentru limită de vârstă care să fie publice, bazate pe solidaritate și corespunzătoare; recunoaște provocările cu care se confruntă statele membre pentru a consolida sustenabilitatea sistemelor de pensii, dar subliniază că este important ca sistemele de pensii să rămână solidare prin consolidarea părții de venituri, fără a mări neapărat vârsta de pensionare; subliniază importanța sistemelor de pensii publice și ocupaționale, care asigură venituri adecvate din pensii, cu mult peste pragul sărăciei, și permit pensionarilor să își păstreze nivelul de trai; consideră că cel mai bun mod de a asigura pensii sustenabile, sigure și corespunzătoare pentru femei și bărbați este de a crește rata globală de ocupare a forței de muncă și calitatea locurilor de muncă ale persoanelor de toate vârstele, de a îmbunătăți condițiile de muncă și de angajare și de a angaja cheltuielile publice suplimentare necesare; consideră că reformele sistemului de pensii ar trebui să se concentreze, printre altele, pe vârsta efectivă de pensionare și să reflecte tendințele pieței muncii, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul de dependență economică; consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de muncitori din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități independente, care sunt afectați de formele atipice, nesigure de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de munca cu program redus;

62.

aduce în atenția statelor membre, în contextul îmbătrânirii populației europene și al impactului acesteia asupra creșterii nevoilor de îngrijire formală și informală, necesitatea de a investi în promovarea sănătății publice și în prevenirea bolilor, asigurând și îmbunătățind, totodată, sustenabilitatea, siguranța, gradul de adecvare și eficacitatea sistemelor de securitate socială și furnizarea de servicii sociale de calitate pe termen lung în deceniile viitoare; încurajează, prin urmare, statele membre să dezvolte strategii care să garanteze finanțarea adecvată, dotarea cu personal și dezvoltarea unor astfel de sisteme și servicii și extinderea acoperirii sistemelor de securitate socială în beneficiul societății și al individului; în special, îndeamnă Comisia, statele membre și partenerii sociali:

—	să încurajeze creșterea ratelor de angajare pentru toate grupele de vârstă;

—	să depună eforturi pentru a reduce segregarea de gen și diferența de remunerare între femei și bărbați;

—	să adapteze piețele muncii pentru lucrătorii în vârstă prin condiții de muncă adaptate vârstei acestora pentru a le permite să lucreze până la vârsta legală de pensionare;

—	să combată stereotipurile de vârstă de pe piețele muncii;

—	să asigure o abordare bazată pe ciclul de viață și preventivă a sănătății și securității la locul de muncă;

—	să se concentreze asupra echilibrului dintre viața profesională și cea privată pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire prin scheme corespunzătoare de îngrijire și de concediu și prin sprijinirea îngrijitorilor informali;

—	să sprijine și să informeze angajatorii, în special IMM-urile, cu privire la modul în care pot fi modernizate mediile de lucru pentru a permite lucrătorilor de toate vârstele să rămână productivi;

—	să sprijine serviciile publice de plasare a forței de muncă, permițându-le să le ofere sfaturi utile solicitanților de locuri de muncă mai în vârstă;

—	să facă investiții și să promoveze învățarea pe tot parcursul vieții pentru lucrătorii de toate vârstele, atât la locul de muncă, cât și în afara acestuia și să creeze sisteme pentru validarea și certificarea competențelor;

—	să ajute lucrătorii în vârstă să rămână activi mai mult și să se pregătească pentru pensionare prin condiții de lucru flexibile favorabile angajaților care să le permită acestora să reducă timpul de lucru pe durata tranziției de la viața profesională la pensionare;

63.

subliniază că este necesar ca, pe lângă evoluțiile prețurilor locuințelor în statele membre, Comisia să monitorizeze evoluția numărului persoanelor fără adăpost și al celor afectate de excluziunea locativă; solicită luarea unor măsuri urgente pentru a trata problema creșterii numărului de persoane fără adăpost și a nivelului de excluziune locativă în multe state membre; este îngrijorat de posibilele consecințe sociale ale volumului mare de credite neperformante din bilanțurile băncilor, în special de declarația Comisiei conform căreia ar trebui încurajate vânzările către instituții specializate nebancare, ceea ce ar putea conduce la valuri de evacuări forțate; încurajează statele membre, Comisia și BEI să utilizeze Fondul european pentru investiții sociale în infrastructura socială, inclusiv pentru a transpune în practică dreptul la o locuință adecvată și la un preț accesibil pentru toți;

64.

constată cu îngrijorare că în anumite state membre salariile sunt insuficiente pentru a asigura o viață decentă, transformând astfel lucrătorii în „lucrători săraci” și descurajând șomerii să se întoarcă pe piața muncii; în acest sens, sprijină stimularea negocierilor colective;

65.

încurajează statele membre să introducă măsurile necesare pentru incluziunea socială a refugiaților, precum și a persoanelor care aparțin minorităților etnice sau de origine imigrantă;

66.

salută faptul că, în cadrul Analizei anuale a creșterii pentru 2017, se pune accentul pe necesitatea de a se promova reforme în domeniul fiscal și al prestațiilor sociale pentru a îmbunătăți stimulentele pentru muncă și a face munca atrăgătoare din punct de vedere financiar, pentru că sistemele fiscale pot contribui și ele la combaterea inegalităților de venit și a sărăciei, precum și la creșterea competitivității la nivel mondial; invită statele membre să treacă treptat de la impozitarea muncii la alte surse;

67.

pledează pentru o concentrare a reformelor din sistemele de sănătate și de îngrijire pe termen lung pe dezvoltarea prevenirii și a promovării sănătății, pe menținerea calității unor servicii de asistență medicală universal accesibile și pe reducerea inegalităților în accesul la serviciile de sănătate;

68.

invită Comisia și statele membre să coopereze pentru eliminarea obstacolelor din calea mobilității forței de muncă, garantând egalitatea de tratament între lucrătorii mobili și lucrătorii localnici din UE;

69.

invită statele membre să mărească domeniul de aplicare și eficacitatea politicilor active și durabile din domeniul muncii, în strânsă colaborare cu partenerii sociali; salută apelul formulat în Analiza anuală a creșterii pentru 2017 referitor la intensificarea eforturilor pentru adoptarea unor măsuri menite să sprijine integrarea pe piața muncii a grupurilor dezavantajate, în special a persoanelor cu handicap, având în vedere impactul economic și social pozitiv pe termen lung;

70.

invită statele membre să stabilească standarde sociale ambițioase, bazate pe propriile recomandări de țară specifice, în concordanță cu competența națională și situația lor financiară și fiscală, în special prin introducerea unor sisteme de venit minim adecvat pe întreaga durata de viață, acolo unde acestea nu există, și prin eliminarea lacunelor din sistemele de venit minim adecvat generate de o acoperire insuficientă sau de neutilizare;

71.

salută inițiativa Comisiei de a lansa consultări privind înființarea unui pilon european al drepturilor sociale; consideră că această inițiativă ar trebui să poată stimula dezvoltarea unor abilități și competențe mai flexibile, desfășurarea unor acțiuni de învățare pe tot parcursul vieții și un sprijin activ pentru găsirea unor locuri de muncă de calitate;

72.

reiterează solicitarea adresată Comisiei Europene în ultimul aviz al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale adresat Comisiei pentru afaceri economice și monetare de a lua în considerare introducerea unei proceduri pentru dezechilibre sociale în conceperea recomandărilor specifice fiecărei țări pentru a evita o uniformizare în direcția unor standarde mai joase, bazându-se pe utilizarea eficientă a indicatorilor sociali și de ocupare a forței de muncă în contextul supravegherii macroeconomice;

73.

invită statele membre să pună un accent mai mare pe întreruperea ciclului sărăciei și pe promovarea egalității; invită Comisia Europeană să facă recomandări mai ferme statelor membre în ceea ce privește incluziunea și protecția socială, nelimitându-se la forța de muncă și având în vedere, în special, investițiile în copii;

74.

salută implicarea în procesul semestrului european a partenerilor sociali, a parlamentelor naționale și a altor actori relevanți ai societății civile; reafirmă că dialogul social și dialogul cu societatea civilă sunt esențiale pentru a realiza o schimbare susținută care să aducă beneficii întregii societăți fiind, totodată, esențiale pentru creșterea eficacității și oportunității politicilor europene și naționale așa că, prin urmare, trebuie să aibă loc în toate fazele semestrului european; subliniază că pentru a da rezultate mai bune, implicarea societății trebuie să se facă la timpul potrivit, asigurând accesul la toate documentele și dialogul cu interlocutori la nivelul corespunzător;

75.

reamintește diferitele solicitări pentru o agendă în care poziția Parlamentului să fie consolidată și luată în considerare înainte ca Consiliul să ia o decizie; de asemenea, solicită ca Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale să fie pusă pe picior de egalitate cu Comisia pentru afaceri economice și monetare, având în vedere competențele specifice ale acestora, ori de câte ori Parlamentul European este chemat să-și dea avizul în diferitele etape ale semestrului european;

76.

consideră că ar trebui să fie convocată o convenție socială a UE în care reprezentanți ai partenerilor sociali, ai guvernelor și parlamentelor naționale și ai instituțiilor UE să discute despre viitorul și structura modelului social european, cu participare publică;

77.

solicită încă o dată să se dea o pondere mai mare rolului Consiliului EPSCO în cadrul semestrului european;

78.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0355.

(2) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.

(3) JO L 307, 18.11.2008, p. 11.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0416.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0297.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0059.

(7) JO C 316, 30.8.2016, p. 83.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0033.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0401.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0389.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0321.

(13) Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.

(14) JO C 289, 9.8.2016, p. 19.

(15) JO C 224, 21.6.2016, p. 19.

(16) Texte adoptate, P7_TA(2014)0394.

(17) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 16.

(18) http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_03/SR15_03_ro.pdf

(19) http://www.eurofound.europa.eu/european-working-conditions-surveys-ewcs

(20) https://www.eurofound.europa.eu/young-people-and-neets-1

(21) A se vedea raportul Eurofound privind șomajul în rândul tinerilor.

(22) Raport comun privind ocuparea forței de muncă 2016, p. 2.

(23) Raportul OCDE: „In it together: why less inequality benefits all” (Cu toții împreună: de ce reducerea inegalităților aduce beneficii tuturor), 2015.

(24) Raportul FMI: „Causes and consequences of income inequality” (Cauzele și consecințele inegalității veniturilor), iunie 2015.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/171

P8_TA(2017)0041

Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2016 (2016/2247(INI))

(2018/C 252/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere Planul de acțiune al Comisiei din 30 septembrie 2015 privind uniunea piețelor de capital (COM(2015)0468),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și la provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o uniune a piețelor de capital (1),

—	având în vedere Declarația reuniunii la nivel înalt a zonei euro din 29 iunie 2012, în care se exprimă intenția de a întrerupe „cercul vicios dintre bănci și datoriile suverane” (2),

—	având în vedere primul Monitor al UE privind sectorul bancar paralel, din iulie 2016, realizat de Comitetul european pentru risc sistemic,

—	având în vedere Raportul privind stabilitatea financiară mondială pe 2016 al Fondului Monetar Internațional (FMI),

—	având în vedere rezultatele testelor de rezistență realizate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și publicate la 29 iulie 2016,

—	având în vedere rezultatele exercițiului de monitorizare CRD IV – CRR / Basel III, realizat de EBA pe baza datelor din decembrie 2015 și prezentat în septembrie 2016,

—	având în vedere concluziile Consiliului ECOFIN din 17 iunie 2016 referitoare la o foaie de parcurs pentru finalizarea uniunii bancare,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2015 intitulată „Către finalizarea Uniunii bancare” (COM(2015)0587),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (3) (Regulamentul MUS),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (4) (Regulamentul-cadru privind MUS),

—	având în vedere declarația MUS privind prioritățile sale în materie de supraveghere pentru 2016,

—	având în vedere Raportul anual al BCE privind activitățile de supraveghere din 2015, publicat în martie 2016 (5),

—	având în vedere Raportul special nr. 29/2016 al Curții de Conturi Europene referitor la un mecanism unic de supraveghere (6),

—	având în vedere raportul ABE din iulie 2016 privind dinamica și factorii determinanți ai expunerilor neperformante în sectorul bancar din UE,

—	având în vedere raportul Comitetului european pentru risc sistemic privind cadrul de reglementare a expunerilor suverane, din martie 2015,

—

având în vedere aprobarea de către Consiliul guvernatorilor BCE, la 4 octombrie 2016, a principiilor de sporire a transparenței în elaborarea reglementărilor BCE privind statisticile europene și ținând seama de practicile în materie de transparență ale Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei,

—	având în vedere consultarea desfășurată de BCE referitoare la proiectul său de orientări adresate băncilor cu privire la creditele neperformante, din septembrie 2016,

—	având în vedere Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2016/445 al Băncii Centrale Europene din 14 martie 2016 privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii (7),

—	având în vedere discuțiile în curs din cadrul Comitetului de la Basel, în special documentul consultativ din martie 2016 privind „Reducerea variației pentru activele ponderate în funcție de riscul de credit – constrângeri privind utilizarea abordărilor bazate pe modelul intern”,

—	având în vedere raportul ABE din 3 august 2016 referitor la cerințele privind indicatorul efectului de levier în temeiul articolului 511 din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) (EBA-Op-2016-13),

—	având în vedere concluziile Consiliului ECOFIN din 12 iulie 2016 privind finalizarea reformelor Basel posterioare crizei,

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la finalizarea Acordului Basel III (9),

—

având în vedere activitatea în curs a Comisiei pentru revizuirea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (10) (CRR), în special în ceea ce privește revizuirea pilonului al doilea și tratamentul aplicat opțiunilor și marjelor de apreciere,

—

având în vedere Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (11) (BRRD),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (12) (Regulamentul MUR),

—	având în vedere raportul anual pe 2015 al Comitetului unic de rezoluție (SRB) din iulie 2016,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat în legătură cu măsurile de sprijinire a băncilor în contextul crizei financiare („Comunicarea privind sectorul bancar”) (13),

—

având în vedere Regulamentul delegat (UE) 2016/1450 al Comisiei din 23 mai 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează criteriile metodologiei de stabilire a cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile (14),

—	având în vedere raportul Comisiei din 28 iulie 2016 referitor la evaluarea normelor privind remunerarea prevăzute de Directiva 2013/36/UE și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (COM(2016)0510),

—	având în vedere Lista Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) a termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC), din noiembrie 2015,

—	având în vedere documentul de lucru nr. 558 al Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), din aprilie 2016, intitulat „De ce este important capitalul bancar pentru politica monetară?”,

—	având în vedere raportul intermediar al ABE privind implementarea și conceperea cadrului MREL, din 19 iulie 2016,

—	având în vedere raportul analitic suplimentar al Comisiei, din octombrie 2016, privind efectele propunerii pentru un sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS),

—	având în vedere raportul final al ABE privind implementarea și conceperea cadrului MREL, din 14 decembrie 2016,

—	având în vedere Acordul privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, în special articolul 16,

—	având în vedere Memorandumul de acord din 22 decembrie 2015 dintre Comitetul unic de rezoluție și Banca Centrală Europeană cu privire la cooperare și schimbul de informații,

—	având în vedere Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind sistemele de garantare a depozitelor (15) (DGSD),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 24 noiembrie 2015 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în scopul instituirii unui sistem european de asigurare a depozitelor (COM(2015)0586),

—

având în vedere diversele orientări emise de ABE în temeiul Directivei privind sistemele de garantare a depozitelor, în special rapoartele finale privind orientările referitoare la acordurile de cooperare dintre sistemele de garantare a depozitelor, din februarie 2016, și orientările privind testele de rezistență ale sistemelor de garantare a depozitelor, din mai 2016,

—	având în vedere declarația Eurogrupului și a miniștrilor ECOFIN, din 18 decembrie 2013, privind mecanismul de sprijin pentru MUR,

—	având în vedere declarația Consiliului din 8 decembrie 2015 privind uniunea bancară și aranjamentele de finanțare de tip „punte” pentru Fondul unic de rezoluție,

—	având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0019/2017),

întrucât crearea uniunii bancare (UB) este o componentă indispensabilă a unei uniuni monetare și un element de bază al unei autentice uniuni economice și monetare (UEM); întrucât sunt necesare eforturi suplimentare, deoarece uniunea bancară rămâne incompletă atât timp cât nu dispune de un mecanism de sprijin fiscal și de un al treilea pilon ca abordare european pentru un sistem european de asigurare și reasigurare a depozitelor, actualmente în dezbatere la nivel de comisie; întrucât o uniune bancară finalizată va reprezenta o contribuție importantă la eliminarea conexiunii dintre expunerile suverane și riscuri;

B.	întrucât Banca Centrală Europeană (BCE) s-ar putea confrunta, în ocazii specifice, cu conflicte de interese determinate de dubla sa responsabilitate, atât ca autoritate de politică monetară, cât și ca autoritate de supraveghere bancară;

întrucât ratele de capital și de lichiditate ale băncilor din UE, în general, s-au ameliorat simțitor în ultimii ani; întrucât persistă, cu toate acestea, riscurile la adresa stabilității financiare; întrucât, în actuala situație, este necesară prudență la introducerea de noi schimbări importante în materie de reglementare, în special în ceea ce privește finanțarea economiei reale;

D.	întrucât a fost întârziată epurarea corespunzătoare a bilanțurilor contabile ale băncilor în urma crizei, ceea ce încă împiedică creșterea economică;

E.	întrucât nu este rolul instituțiilor europene să asigure profitabilitatea sectorului bancar;

F.	întrucât obiectivul noului regim de rezoluție care a intrat în vigoare în ianuarie 2016 este realizarea unei schimbări de paradigmă, de la pachetele de salvare la o recapitalizare internă; întrucât participanții pe piață trebuie încă să se adapteze la noul sistem;

G.	întrucât participarea la uniunea bancară este deschisă statelor membre care încă nu au adoptat moneda euro;

H.	întrucât toate statele membre care au adoptat moneda euro alcătuiesc uniunea bancară; întrucât euro este moneda Uniunii Europene; întrucât toate statele membre, cu excepția celor care dispun de o derogare, s-au angajat să adere la zona euro și, prin urmare, la uniunea bancară;

I.	întrucât transparența și răspunderea Comisiei în fața Parlamentului European sunt principii-cheie; întrucât acest lucru presupune urmarea cu strictețe a recomandărilor Parlamentului de către Comisie, precum și o evaluare și monitorizare adecvată a procesului de către parlament;

J.	întrucât activitatea noastră cu privire la uniunea piețelor de capital nu ar trebui să reducă presiunea din direcția finalizării activității privind uniunea bancară, care rămâne o cerință prealabilă pentru stabilitatea financiară în peisajul dependent de bănci al Uniunii Europene;

K.	întrucât datele recente arată că valoarea estimată a creditelor neperformante cumulate din zona euro este de 1 132 de miliarde EUR (16);

Supraveghere

se declară îngrijorat cu privire la nivelul ridicat al creditelor neperformante dat fiind că, potrivit datelor BCE, până în aprilie 2016, băncile din zona euro dețineau credite neperformante de 1 014 miliarde EUR; consideră că se impune reducerea acestui nivel; salută eforturile întreprinse deja pentru de a reduce nivelul de credite neperformante în unele țări; constată însă că, până în prezent, această problemă a fost adresată mai ales național; consideră că problemă trebuie soluționată cât mai curând, dar recunoaște că o soluție definitivă va avea nevoie de timp; consideră că orice soluție sugerată ar trebui să ia în considerare sursa creditelor neperformante, impactul asupra capacității de creditare a băncilor pentru economia reală și necesitatea de a dezvolta o piață primară și secundară a creditelor neperformante, eventual la nivel european, sub forma unei piețe de securitizare sigure și transparente, implicând atât nivelul european, cât și pe cel național; recomandă Comisiei să acorde sprijin statelor membre, printre altele la instituirea unor societăți dedicate de administrare a activelor (sau „bănci rele”) și a unei supravegheri consolidate; reiterează în acest context importanța capacității de a lichida creditele neperformante pentru a elibera capital, important, în special, pentru creditarea bancară a IMM; salută consultarea desfășurată de BCE cu privire la proiectele de orientări pentru bănci referitoare la creditele neperformante, ca un prim pas, dar consideră că trebuie făcute progrese mai substanțiale; salută propunerea Comisiei privind insolvența și restructurarea, inclusiv privind restructurarea timpurie și a doua șansă, în cadrul uniunii piețelor de capital; solicită statelor membre ca, până la adoptarea sa și cu scopul de a o completa, să-și consolideze legislația în domeniu, mai ales în ceea ce privește durata procedurilor de redresare, funcționarea sistemelor judiciare și cadru juridic general privind restructurarea datoriei, precum și să pună în aplicare reformele structurale durabile și necesare pentru o redresare economică care să asaneze creditele neperformante; constată că, potrivit Băncii Reglementelor Internaționale, unele bănci din zona euro și-au slăbit bazele de capital, plătind dividende substanțiale, depășind uneori nivelul rezultatului reportat pe parcursul anilor de criză; consideră că poziția de capital a băncilor poate fi consolidată prin reducerea plăților dividendelor și prin atragerea de capital nou;

încurajează toate statele membre care încă nu au adoptat moneda euro să întreprindă toți pașii necesari în acest sens sau să adere la uniunea bancară, pentru a alinia treptat uniunea bancară la întreaga piață internă;

este preocupat de instabilitatea persistentă a peisajului bancar din Europa, subliniată, printre altele, de Raportul privind stabilitatea financiară mondială al FMI, din 2016, care afirmă că Europa, chiar și în condițiile unei redresări economice ciclice, va avea încă un procent ridicat de bănci slabe și deficitare; remarcă profitabilitatea scăzută a unei serii de instituții din zona euro; subliniază că unii factorii ce ar explica această situație sunt nivelul de credite neperformante, mediul ratei dobânzii și anumite aspecte legate de cerere; aprobă solicitarea adresată de FMI în vederea unor modificări fundamentale privind atât modelele de afaceri ale băncilor, cât și structura sistemului, pentru a asigura un sistem bancar european sănătos;

consideră că există riscuri asociate cu datoria suverană; remarcă faptul că, în unele state membre, instituțiile financiare au investit peste măsură în obligațiuni de stat emise de propriul guvern, conducând la o „preferință națională” excesivă, deși unul dintre obiectivele principale ale uniunii bancare este cel de a rupe conexiunea dintre bănci și riscul asociat cu datoria suverană; consideră că un tratament prudențial adecvat aplicat datoriei suverane ar putea stimula băncile să își gestioneze mai atent expunerile suverane; ia act, cu toate acestea, de faptul că obligațiunile de stat joacă un rol critic, ca sursă de garanții de calitate înaltă, lichide și ca factor important în politica monetară, și că modificarea tratamentului prudențial aplicat, mai ales în lipsa unei abordări progresive, ar putea avea un efect semnificativ atât asupra sectorului financiar, cât și asupra sectorului public, fapt ce impune analizarea atentă a avantajelor și a dezavantajelor revizuirii actualului cadru juridic, anterior prezentării unei propuneri: ia act de opțiunile de politici enumerate în raportul Grupului de lucru la nivel înalt privind tratamentul prudențial aplicat expunerilor suverane, dezbătut în reuniunea informală a ECOFIN din 22 aprilie 2016; consideră că cadrul de reglementare al UE ar trebui să respecte standardele internaționale; așteaptă, așadar, cu mare interes rezultatele activității CSF cu privire la datoria suverană, care să servească drept orientare pentru luarea deciziilor în viitor; consideră că cadrul european ar trebui să asigure disciplina de piață în furnizarea de politici durabile și în oferirea unor active lichide și de calitate înaltă pentru sectorul financiar și a unor pasive sigure pentru guverne; subliniază că, pe lângă reflecțiile la adresa datoriei suverane, ar trebui acordată atenție convergenței unei game mai largi de aspecte economice, precum ajutoarele de stat și riscurile de abuz, inclusiv de abuzuri financiare;

consideră că este esențial pentru deponenți, investitori și supraveghetorii pieței să se abordeze variabilitatea excesivă între instituții a ponderilor de risc aplicate activelor ponderate în funcție de risc din aceeași clasă; reamintește că normele actuale care reglementează utilizarea modelelor interne furnizează un nivel semnificativ de flexibilitate pentru bănci și adaugă un strat de risc de modelare din perspectiva supravegherii; salută, în acest sens, activitatea desfășurată de ABE pentru armonizarea ipotezelor și a parametrilor cheie, a căror divergență a fost identificată ca fiind unul dintre principalii factori ai variabilității, precum și activitatea desfășurată de BCE de supraveghere bancară în cadrul proiectului său de revizuire țintită a modelelor interne, pentru a evalua și a confirma gradul în care acestea corespund; încurajează progrese suplimentare în aceste direcții; așteaptă rezultatul activității depuse la nivel internațional pentru a raționaliza recurgerea la modele interne, în cazul riscurilor operaționale și al creditării societăților, a altor instituții financiare, a băncilor specializate de finanțare și de titluri de capital, pentru a reinstaura credibilitatea modelelor interne și pentru a asigura faptul că acestea se concentrează asupra domeniilor în care aduc valoare adăugată: salută, totodată, introducerea unui indicator al efectului de levier ca măsură de protecție solidă, în special pentru instituțiile de importanță sistemică globală (G-SII); subliniază necesitatea unei abordări-standard mai sensibilă la risc, pentru a asigura respectarea principiului „aceleași riscuri, aceleași reguli”; solicită supraveghetorilor financiari să permită noi modele interne doar dacă acestea nu conduc la ponderări ale riscului în mod semnificativ și nejustificat mai scăzute; reiterează concluziile din Rezoluția sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la finalizarea Acordului Basel III; reamintește, mai ales, că schimbările de reglementare avute în vedere nu ar trebui să conducă la creșteri de ansamblu ale cerințelor de capital și nici nu ar trebui să afecteze negativ capacitatea băncilor de a finanța economia reală, în special IMM; subliniază că eforturile depuse la nivel internațional trebuie să respecte principiul proporționalității; subliniază că este important ca modelul bancar european să nu fie sancționat în mod nejustificat, precum și că trebuie evitată discriminarea între băncile europene și cele internaționale; solicită Comisiei să se asigure că sunt luate în considerare particularitățile europene atunci când sunt elaborate noi standarde internaționale în acest domeniu și să ia în considerare în mod corespunzător principiul proporționalității și existența diferitelor modele bancare atunci când evaluează impactul viitoarei legislații de punere în aplicare a standardelor convenite la nivel internațional;

subliniază că accesul fiabil la finanțare și alocarea solidă a capitalului în cadrul modelului european de finanțare bazată pe bănci depinde în mare măsură de bilanțurile solide și de capitalizarea adecvată, a cărei refacere după criza financiară nu a fost și nu este asigurată în mod uniform în Uniune, împiedicând, astfel, creșterea economică;

subliniază faptul că sectorul bancar european joacă un rol esențial în finanțarea economiei europene și că acesta este susținut de un sistem solid de supraveghere; prin urmare, salută intenția Comisiei de a menține factorul de sprijinire a IMM în cadrul următoarei revizuiri a CRD/CRR și de a-l extinde dincolo de pragul său actual;

subliniază că orientările furnizate de forurile internaționale ar trebui urmate pe cât posibil pentru a evita riscul de fragmentare în materie de reglementare cu privire la reglementarea și supravegherea băncilor mari, active la nivel internațional, fără ca acest lucru să împiedice o abordare critică atunci când se impune sau devieri punctuale de la standardele internaționale atunci când particularitățile sistemului european nu sunt luate în considerare în mod corespunzător; reamintește concluziile din Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale; îndeosebi, subliniază importanța rolului Comisiei, al BCE și al ABE de a se angaja în activitatea BCBS și de a furniza Parlamentului și Consiliului situații actualizate transparente și cuprinzătoare privind stadiul evoluției discuțiilor din cadrul BCBS; consideră că UE ar trebui să depună eforturi pentru a avea o reprezentare adecvată în cadrul BCBS, în special pentru zona euro; solicită o mai mare vizibilitate a acestui rol cu ocazia reuniunilor ECOFIN, precum și o mai mare răspundere față de Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European; subliniază că BCBS și alte foruri internaționale ar trebui să promoveze condiții de concurență echitabile la nivel mondial, mai degrabă prin diminuarea, decât prin exacerbarea, diferențelor între jurisdicții;

subliniază riscurile (inclusiv sistemice) inerente unui sector bancar paralel aflat în creștere rapidă, astfel cum a reieșit din Monitorul UE pe 2016 privind sectorul bancar paralel; insistă asupra faptului că orice acțiune privind reglementarea sectorului bancar trebuie însoțită de o reglementare adecvată a sectorului bancar paralel; solicită, prin urmare, o acțiune coordonată pentru a asigura concurența loială și stabilitatea financiară;

10.

subliniază necesitatea unei perspective cuprinzătoare a impactului cumulativ al diferitelor modificări din cadrul mediului de reglementare, indiferent dacă acestea vizează supravegherea, absorbția pierderilor, rezoluția sau standardele de contabilitate;

11.

subliniază faptul că opțiunile și marjele de apreciere de la nivel național pot reprezenta obstacole în calea concurenței echitabile între statele membre și a comparabilității raportării financiare a băncilor pentru public; se declară satisfăcut de oportunitatea oferită de nou-propusa modificare a CRR de eliminare sau de restricționare a unora dintre acestea la nivelul Uniunii, pentru a contracara actualele obstacole și segmentări și de menținere strict a acelora ce sunt impuse de varietatea modelelor bancare: solicită insistent ca această oportunitate să fie exploatată pe deplin; salută orientările și reglementările BCE care armonizează exercitarea unora dintre aceste opțiuni și marje de apreciere în cadrul uniunii bancare; reamintește, însă, că, în activitatea sa de reducere a opțiunilor și a marjelor de apreciere, BCE trebuie să se mențină în limitele prerogativelor sale; subliniază că eforturile depuse în vederea aprofundării cadrului unic de reglementare sunt esențiale și evidențiază necesitatea de a optimiza actualele suprapuneri și paralelisme în legislația în vigoare, modificată și viitoare; solicită BCE să publice în totalitate Manualul de supraveghere, care prevede procese, proceduri și metode comune pentru desfășurarea unui proces de supraveghere la nivelul întregii zone euro;

12.

subliniază faptul că, de la crearea MUS, a avut loc un proces natural de învățare pentru toți membrii consiliului de supraveghere, față unei varietăți de modele diferite de afaceri și entități de diferite dimensiuni, proces care trebuie stimulat și accelerat;

13.

ia act de clarificarea obiectivelor din cadrul pilonului al doilea și de locul acestuia în ierarhia cerințelor de capital propuse în modificările Directivei privind cerințele de capital (CRD); constată că utilizarea orientărilor în materie de capital poate permite găsirea unui echilibru între problemele de stabilitate financiară și necesitatea de a permite raționamentul calificat al supraveghetorului și analizele de la caz la caz; încurajează BCE să clarifice criteriile care stau la baza orientărilor din cadrul pilonului al doilea; reamintește că aceste orientări nu restrâng suma maximă distribuibilă (MDA) și, prin urmare, aceasta nu ar trebui evidențiată; consideră urmarea orientărilor în materie de capital nu ar trebui să conducă la o reducere demonstrabilă a cerințelor din cadrul pilonului al doilea; consideră că este nevoie de o mai mare convergență în materie de supraveghere pentru structura fondurilor proprii în vederea acoperirii cerințelor și a orientărilor privind pilonul al doilea; se declară, așadar, satisfăcut că acest aspect este prevăzut în modificarea propusă a CRD;

14.

subliniază riscurile generate de deținerea de active de nivelul 3, inclusiv de instrumente derivate, și, în special, de dificultatea de a le evalua; subliniază că aceste riscuri ar trebui reduse și că acest lucru impune o reducere progresivă a deținerii de astfel de active; solicită ca MUS să transforme această chestiune într-una dintre prioritățile sale în materie de supraveghere și să organizeze, în comun cu ABE, un test de rezistență cantitativ în acest sens;

15.

reiterează necesitatea de a asigura o transparență mai mare privind întregul set de practici de supraveghere, în special ciclul SREP; solicită BCE să publice indicatori și parametri de performanță, pentru a demonstra eficacitatea supravegherii și pentru a-și consolida responsabilitatea la nivel extern; își reiterează solicitarea privind o mai mare transparență cu privire la deciziile și justificările din cadrul pilonului al doilea; solicită BCE să publice standarde comune de supraveghere;

16.

ia act de riscurile reprezentate de instituții financiare de tipul „prea mari pentru a se prăbuși”, „prea interconectate pentru a eșua” și „prea complexe pentru rezoluție”; ia act de faptul că s-a convenit asupra unui set de măsuri concepute la nivel internațional pentru a elimina riscurile acestea (în principal, capacitatea totală de absorbție a pierderilor, compensarea la nivel central a instrumentelor derivate, capitalul și un indicator suplimentar al efectului de levier pentru băncile de importanță sistemică globală); își exprimă angajamentul de a trata cu celeritate propunerile legislative corespunzătoare în scopul transpunerii lor în Uniune, reducând astfel și mai mult riscurile prezentate de entitățile „prea mari pentru a se prăbuși”; reamintește declarația lui Mark Carney, președintele CSF, potrivit căruia acordul referitor la propunerile legate de un standard internațional comun privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor pentru băncile de importanță sistemică globală (G-SIB) este un moment hotărâtor în eliminarea conceptului de „prea mare pentru a se prăbuși”; constată, totodată, că un mecanism eficace de recapitalizare internă și aplicarea unui nivel adecvat minim de fonduri proprii și pasive eligibile sunt o parte importantă din măsurile de reglementare menite să soluționeze această problemă și să permită rezoluția băncilor de importanță sistemică la nivel mondial fără recurgerea la ajutoare de stat și fără perturbarea sistemului financiar în ansamblu;

17.

subliniază limitările actualei metodologii a testului de rezistență; prin urmare, salută eforturile ABE și BCE de a urmări îmbunătățirea cadrului testării de rezistență; totuși, consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a reflecta mai bine posibilitatea și realitatea unor situații autentice de criză, între altele prin încorporarea în metodologie a mai multor elemente dinamice, cum ar fi efectele de contagiune; consideră că lipsa de transparență ce caracterizează propriile teste de rezistență realizate de BCE atrage un anumit grad de incertitudine în practicile de supraveghere; solicită BCE să publice rezultatele testelor de rezistență efectuate pentru a spori încrederea pe piață;

18.

consideră că, atunci când o autoritate națională competentă respinge cererea de a lua în considerare circumstanțe specifice în efectuarea testului de rezistență, acest lucru ar trebui comunicat ABE și MUS, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile;

19.

salută progresele înregistrate în pregătirile pentru a permite unele delegări în domeniul deciziilor privind competența și probitatea; totuși, subliniază că este necesară o modificare a reglementărilor, pentru a permite o delegare mai amplă și mai simplă a procesului decizional cu privire la unele aspecte de rutină de la consiliul de supraveghere către funcționarii competenți; ar saluta o astfel de modificare, care ar permite BCE să realizeze o supraveghere mai eficientă și mai eficace; solicită BCE să precizeze sarcinile și cadrul legal pentru delegarea luării deciziilor;

20.

ia act de raportul Curții de Conturi Europene (CCE) privind funcționarea MUS; ia act de constatările acesteia cu privire la nivelul insuficient al personalului; solicită autorităților naționale competente și statelor membre să furnizeze BCE toate resursele umane și datele economice necesare, care să-i permită să își îndeplinească sarcinile, mai ales inspecțiile la fața locului; solicită BCE să modifice Regulamentul-cadru privind MUS pentru a formaliza astfel angajamentele asumate de autoritățile naționale competente ce participă la MUS și pentru a introduce o metodologie bazată pe risc de determinare a necesarului de personal și a profilului de competențe pentru echipele comune de supraveghere; consideră că o implicare mai importantă a personalului BCE și o dependență mai redusă de personalul detașat de la autoritățile naționale competente ar îmbunătăți independența supravegherii, dublate de utilizarea personalului din cadrul autorității competente a unui stat membru pentru supravegherea unei instituții din alt stat membru, soluție ce contribuie deja în mod eficace la contracararea riscului de indulgență prudențială; salută cooperarea BCE cu Parlamentul European cu privire la condițiile de lucru ale personalului; solicită BCE să promoveze un mediu de lucru adecvat, care să stimuleze coeziunea profesională în cadrul instituției; readuce în atenție eventualul conflict de interese dintre sarcinile de supraveghere și responsabilitatea pentru politica monetară, precum și necesitatea unei separări clare între cele două tipuri de funcții; solicită BCE să efectueze o analiză de risc privind posibilele conflicte de interese și să prevadă linii separate de raportare atunci când este vorba de resurse de supraveghere specifice; consideră că, deși separarea politicii monetare și a celei de supraveghere este un principiu fundamental, aceasta nu ar trebui să se opună economiilor în materie de costuri, ocazionate de partajarea serviciilor, cu condiția ca astfel de servicii să nu fie critice din punctul de vedere al elaborării de politici și să fie stabilite garanții corespunzătoare; solicită BCE să desfășoare consultații publice în procesul de elaborare a unor măsuri cvasi-legislative, pentru a-și îmbunătăți astfel baza de legitimitate;

21.

subliniază că crearea MUS a fost însoțită de o creștere a influenței Uniunii Europene pe scena internațională, față de trecut;

22.

subliniază că separarea sarcinilor de supraveghere de funcțiile politicii monetare ar trebui să permită MUS să adopte o poziție independentă cu privire la toate subiectele relevante, inclusiv cu privire la potențialele efecte ale țintelor ratei dobânzii asupra poziției financiare a băncilor supravegheate;

23.

împărtășește opinia CCE, potrivit căreia, de la înființarea MUS, au apărut lacune de audit; este îngrijorat de faptul că domenii importante rămân neauditate din cauza limitărilor impuse de BCE accesului CCE la documente; solicită insistent BCE să coopereze întrutotul cu CCE pentru a-și exercita mandatul și, prin urmare, pentru a consolida responsabilitatea;

24.

reamintește că este necesar ca, în cadrul reglementării, precum și în exercitarea supravegherii, să se ajungă la un echilibru între nevoia de proporționalitate și nevoia unei abordări coerente; remarcă, în acest sens, modificările prezentate cu privire la cerințele de raportare și de remunerare din cadrul propunerii Comisiei de modificare a Directivei 2013/36/UE; solicită Comisiei să ierarhizeze în funcție de priorități acțiunile destinate „cadrului pentru băncile mici” (modelele bancare cele mai puțin riscante) și să le extindă la un studiu de fezabilitate privind un viitor cadru de reglementare alcătuit din norme prudențiale mai puțin complexe, mai adecvate și mai proporționale, adaptate la diferite tipuri de modele bancare; subliniază că toate băncile ar trebui să facă obiectul unui nivel adecvat de supraveghere; reamintește că o supraveghere adecvată este esențială pentru monitorizarea tuturor riscurilor, indiferent de dimensiunea băncilor; respectă diviziunea rolurilor și a competențelor între SRB, ABE și alte autorități din cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari, subliniind, în același timp, importanța cooperării eficace; remarcă nevoia de a depăși proliferarea cerințelor de raportare care se suprapun și interpretările naționale ale legilor europene pe o piață comună; este în favoare eforturilor de raționalizare de până în prezent, cum ar fi cadrul european de raportare, și încurajează astfel de eforturi în această direcție, pentru evitarea dublei raportări și a unor costuri suplimentare de reglementare; solicită Comisiei să abordeze aceste aspecte în timp util, în continuarea concluziilor desprinse din cererea de contribuții, de exemplu printr-o propunere de procedură de raportare de supraveghere cu caracter comun, unitar și consolidat; solicită și anunțarea în timp util a cerințelor de raportare ad-hoc și permanente, pentru a se asigura o calitate înaltă a datelor și securitatea planificării;

25.

subliniază că siguranța și soliditatea unei bănci nu pot fi cuprinse doar într-o evaluare statică a bilanțului său, deoarece acestea sunt asigurate prin intermediul unor interacțiuni dinamice între bancă și piețe și sunt afectate de diverse elemente din întreaga economie; prin urmare, subliniază că un cadru solid pentru stabilitatea financiară și pentru creșterea economică ar trebui să fie cuprinzător și echilibrat, pentru a acoperi practicile dinamice de supraveghere și pentru a nu se concentra doar pe reglementarea statică, în principal cu aspecte cantitative;

26.

atrage atenția asupra distribuirii responsabilităților între BCE și ABE; subliniază că BCE nu ar trebui să devină organismul care stabilește de fapt standardele pentru băncile care nu sunt membre ale MUS;

27.

constată că la 18 mai 2016, Consiliul guvernatorilor al BCE a adoptat Regulamentul privind colectarea datelor cu caracter granular cu privire la credite și la riscul de credit (AnaCredit); invită BCE și băncile centrale naționale să acorde o marjă de manevră cât mai mare cu privire la punerea în aplicare a AnaCredit;

28.

solicită BCE să nu demareze nicio altă etapă în ceea ce privește regulamentul AnaCredit până la efectuarea unei consultări publice, în care Parlamentul European să fie implicat pe deplin, precum și să acorde o atenție specială principiului proporționalității;

29.

reiterează evidențierea importanței unor sisteme TI solide și funcționale, corespunzătoare funcțiilor de supraveghere ale MUS și aspectelor de securitate; regretă rapoartele recente privind deficiențele persistente ale sistemului TI;

30.

salută instituirea de comitete naționale pentru risc sistemic, dar subliniază că înființarea uniunii bancare întărește nevoia de a consolida politica macroprudențială la nivel european, pentru a aborda în mod adecvat eventualele efecte transfrontaliere de propagare a riscului sistemic; încurajează Comisia să propună o supraveghere macroprudențială coerentă și eficace în revizuirea sa de ansamblu a cadrului macroprundețial în 2017; invită Comisia să demonstreze un plus de ambiție pentru a ameliora capacitatea analitică și instituțională a CERS de a evalua riscurile și vulnerabilitățile din sectorul bancar și dincolo de acesta și de a interveni în mod corespunzător; consideră că instrumentele bazate pe creditare (precum LTV și DSTI) ar trebui integrate în legislația europeană pentru a asigura armonizarea utilizării acestor tipuri suplimentare de instrumente macroprudențiale; subliniază necesitatea de reducere a complexității instituționale și a proceselor îndelungate de interacțiune între CERS, BCE/MUS și autoritățile naționale și între autoritățile naționale desemnate și cele competente, în domeniul supravegherii macroprudențiale; salută, în acest sens, progresul deja realizat în materie de coordonare transfrontalieră prin recomandarea CERS referitoare la reciprocitatea voluntară; reiterează apelul său pentru clarificarea legăturilor dintre cadrul macroprudențial și instrumentele microprudențiale existente, pentru a se asigura interacțiunea eficace dintre instrumentele de politică macroprudențială și microprudențială; își exprimă îngrijorarea cu privire la vulnerabilitățile din sectorul imobiliar, identificate de CERS; constată că ABE nu a prezentat încă standardele tehnice de reglementare privind condiția cerințelor de capital pentru expunerea împrumuturilor ipotecare în temeiul articolului 124 alineatul (4) litera (b) și al articolului 164 alineatul (6) din CRR; constată că doar un număr redus de membri ai MUS au pus deja în aplicare sau intenționează să pună în aplicare amortizoare de risc sistemice generale ș un amortizare anticiclic de capital; constată că, până în prezent, BCE nu și-a exercitat pe deplin competențele de supraveghere macroeconomică prin încurajarea adoptării unor instrumente de supraveghere macroprudențiale de către autoritățile naționale;

31.

remarcă faptul că rezultatul referendumului privind apartenența Regatului Unit la UE face necesară o evaluare a întregului sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF), inclusiv a modalităților de votare în cadrul autorităților europene de supraveghere, îndeosebi a mecanismului cu dublă majoritate prevăzut la articolul 44 alineatul (1) din regulamentul privind ABE; subliniază că eventualele negocieri subsecvente referendumului nu ar trebui să creeze discriminări între instituțiile financiare UE și cele din afara acesteia și nici nu ar trebui să conducă la dereglementarea sectorului financiar;

32.

salută activitatea excelentă a echipelor comune de supraveghere (ECS), care reprezintă un bun exemplu de cooperare europeană și de consolidare a cunoștințelor; subliniază că viitoarea utilizare propusă a unui sistem de rotație în organizarea acestor echipe ar trebui să garanteze o supraveghere obiectivă, ținând seama, în același timp, de procesul îndelungat al consolidării cunoștințelor în acest domeniu de expertiză foarte complex;

33.

salută faptul că uniunea bancară a eliminat în principiu problema supravegherii de către autoritățile de origine/autoritățile-gazdă, prin stabilirea unui supraveghetor unic și prin schimbul mult îmbunătățit de informații relevante între autoritățile de supraveghere, care permite o supraveghere mai cuprinzătoare a grupurilor bancare cu prezență transfrontalieră; subliniază că, din cauza actualului stadiu incomplet al uniunii bancare, revizuirea CRR privind derogările de la cerințele de capital și de lichidități trebuie să ia în considerare în mod corespunzător protecția consumatorilor din țările-gazdă;

34.

salută inițiativa BCE de a obliga băncile supravegheate să raporteze atacurile cibernetice semnificative în cadrul unui serviciu de alarmare în timp real și inspecțiile MUS la fața locului să evalueze securitatea cibernetică; solicită stabilirea unui cadru juridic care să faciliteze schimbul de informații sensibile relevante între bănci pentru prevenirea atacurilor cibernetice;

35.

subliniază rolul esențial al securității cibernetice pentru serviciile bancare și necesitatea de a stimula instituțiile financiare pentru a fi foarte ambițioase cu privire la protejarea datelor consumatorilor și la garantarea securității cibernetice;

36.

remarcă faptul că MUS a primit sarcina supravegherii bancare europene în scopul asigurării conformității cu normele prudențiale ale UE și asigurării stabilității financiare, în timp ce alte sarcini de supraveghere care au efecte clare de propagare la nivel european au rămas în sarcina supraveghetorilor interni; în acest sens, subliniază faptul că MUS ar trebui să se bucure de competențe de monitorizare privind activitățile de combatere a spălării banilor ale supraveghetorilor activității bancare la nivel național; subliniază că ABE ar trebui să i se atribuie competențe suplimentare în domeniul combaterii spălării banilor, inclusiv competențele de a efectua evaluări la fața locului la autoritățile competente ale statelor membre, de a solicita producerea oricăror informații care sunt relevante pentru evaluarea conformității, de a emite recomandări pentru măsurile corective, de a face publice aceste recomandări și de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că recomandările sunt puse efectiv în aplicare;

37.

își reiterează solicitarea adresată ABE de a consolida cadrul de protecție a consumatorilor pentru serviciile bancare în conformitate cu mandatul său, completând supravegherea prudențială a MUS;

Rezoluția

38.

reamintește că trebuie respectate normele privind ajutorul de stat în contextul unor viitoare crize în domeniul bancar și că sprijinul public extraordinar trebuie să aibă un caracter excepțional, preventiv și temporar, deopotrivă, neputând fi utilizat pentru a compensa pierderile pe care o instituție le-a suportat sau este probabil să le suporte în viitorul apropiat; solicită definirea unor proceduri eficiente între SRB și Comisie pentru luarea deciziilor în cazul unei rezoluții, în special în ceea ce privește calendarul acestora; consideră că flexibilitatea oferită de cadrul actual ar trebui clarificată și reamintește că ar trebui mai bine exploatată în situații specifice, fără obstrucționarea procedurilor necesare de rezoluție a unor bănci insolvente, în special în cazul măsurilor alternative și preventive care implică utilizarea fondurilor din cadrul sistemelor de garantare a depozitelor, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatele (3) și (6) din Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor (DGSD); solicită, așadar, Comisiei Europene să regândească interpretarea normelor relevante privind ajutorul de stat pentru a garanta faptul că măsurile alternative și preventive prevăzute de legiuitorul european în DGSD pot fi într-adevăr puse în aplicare; constată că anumite situații au fost tratate în mod diferit, fără justificări clare; reamintește Comisiei că, până la 31 decembrie 2015, era prevăzută prezentarea unui raport de evaluare a necesității continue pentru a permite recapitalizări preventive și condiționalitatea aferentă acestor măsuri; solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil un astfel de raport;

39.

invită Comisia să evalueze, în lumina experienței acumulate și în cadrul revizuirii Regulamentului (UE) nr. 806/2014, dacă SRB și autoritățile naționale de rezoluție dispun de suficiente competențe de intervenție timpurie și de suficiente instrumente de intervenție timpurie pentru a preveni scurgerile perturbatoare de capital al băncilor, precum și de capacitatea de absorbție a pierderilor cu ocazia unei crize;

40.

subliniază importanța faptului de a clarifica aspectele practice care afectează în mod direct rezoluția, cum ar fi dependența de furnizorii de servicii care asigură servicii critice, de exemplu, în cazul serviciilor TI externalizate;

41.

ia act de propunerile Comisiei de a introduce în pilonul 1 o capacitate totală minimă de absorbție a pierderilor (TLAC) pentru băncile de importanță sistemică la nivel mondial, în conformitate cu standardele internaționale; ia act de diferențele dintre standardul TLAC și MREL; subliniază însă că ambele împărtășesc același obiectiv, acela de a asigura că băncile dispun de suficient capital reglementat și de pasive de absorbție a pierderilor pentru a putea recurge la o recapitalizare internă ca instrument eficace în caz de rezoluție, fără să cauzeze instabilitate financiară și fără să fie necesar un ajutor public, evitându-se astfel socializarea riscurilor private; conchide, prin urmare, că se poate ajunge la o abordare cuprinzătoare a absorbției pierderilor prin combinarea celor două, plecând de la TLAC (astfel cum a fost transpus în prezenta propunere a Comisiei) ca standard minim, cu condiția convenirii unui acord între colegiuitori; subliniază că trebuie acordată atenția cuvenită reținerii celor două criterii, dimensiune și active ponderate în funcție de risc, și ia act de interconexiunea dintre criteriile privind activele ponderate în funcție de risc, subiacente standardului TLAC și activitatea în curs în UE și BCBS cu privire la modelele interne și la finalizarea cadrului Basel III; subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenție cuvenită, în calibrarea și/sau introducerea noilor cerințe MREL, necesității de a crea o piață pentru datoriile eligibile MREL; subliniază importanța reținerii marjei de discreție pentru autoritatea de rezoluție atunci când stabilește MREL, și a asigurării unor niveluri suficiente în posesia băncilor de datorie subordonată și ineligibilă pentru recapitalizare; subliniază că divulgarea de informații de piață ar trebui făcută într-un mod adecvat, pentru a se evita o interpretare greșită a cerințelor MREL de către investitori;

42.

atrage atenția că este important să se clarifice în legislație ierarhia între fondurile proprii de nivel 1 de bază (CET1) eligibile pentru MREL și amortizoarele de capital; subliniază necesitatea de a adopta legislație în scopul clarificării responsabilităților și a competențelor autorităților de rezoluție, respectiv ale autorităților competente, pentru măsurile de intervenție timpurie care trebuie luate în caz de încălcări ale cerințelor MREL; ia act de propunerea Comisiei privind introducerea de orientări pentru MREL; reiterează faptul că, în toate cazurile, calibrarea MREL ar trebui să fie strâns legată și justificată de strategia de rezoluție a băncii în cauză;

43.

atrage atenția că este important să se clarifice în legislație că fondurile proprii de nivel 1 de bază (CET1) eligibile pentru MREL sunt în plus față de amortizoarele de capital, astfel încât să se prevină dubla contabilizare a capitalului;

44.

subliniază că este crucial să se armonizeze ierarhia creanțelor în insolvența bancară între statele membre, pentru ca punerea în aplicare a BRRD să fie mai coerentă și mai eficace și pentru a oferi siguranță investitorilor transfrontalieri; salută, prin urmare, propunerea Comisiei de a merge mai departe în armonizarea acestei ierarhii; constată că o mai bună armonizare a regimului generalizat de insolvență și a ierarhiei sale a creanțelor va fi, de asemenea, esențială, atât în cazul băncilor, pentru a evita discrepanțele cu sistemul de rezoluție bancară, cât și în cazul întreprinderilor, pentru a oferi mai multă claritate și siguranță investitorilor transfrontalieri și pentru a contribui la abordarea chestiunii creditelor neperformante; salută faptul că BRRD a adus o schimbare importantă în ierarhia insolvenței, acordând prioritate depozitelor garantate, astfel încât acestea să aibă un rang prioritar mai înalt față de toate instrumentele de capital, capacitatea de absorbție a pierderilor, alte datorii cu rang prioritar și depozitele negarantate; invită SRB să prezinte rezultatele evaluărilor posibilității de rezoluție pentru băncile de importanță sistemică la nivel mondial (G-SIB) și alte bănci, inclusiv măsurile propuse pentru a depăși obstacolele din calea rezoluției;

45.

ia act de gama de opțiuni juridice disponibile pentru a asigura subordonarea datoriei eligibile pentru TLAC; subliniază că niciuna dintre acestea nu este preferată de CSF; este de opinie că abordarea adoptată ar trebui, în primul rând, să ofere un echilibru între flexibilitate, eficacitate, siguranță juridică și capacitatea pieței de a absorbi orice nouă clasă de creanțe;

46.

solicită o reflecție privind posibilul impact negativ asupra economiei reale rezultat din revizuirea normelor de la Basel, introducerea cerințelor MREL, introducerea TLAC și IFRS 9; solicită soluții menite să atenueze impacturile;

47.

reamintește că regimul de rezoluție nou introdus a avut ca rezultat câteva instrumente oferite investitorilor, îndeosebi cei de retail, care implică un risc mai ridicat de pierdere ca în trecut; reamintește totodată că instrumentele neeligibile pentru recapitalizare ar trebui vândute unor investitori adecvați care pot absorbi eventualele pierderi fără ca poziția lor financiară stabilă să fie periclitată; prin urmare solicită insistent Comisiei să sprijine aplicarea legislației în vigoare relevante și solicită autorităților europene de supraveghere să contribuie ferm la detectarea practicilor de vânzare abuzive;

48.

avertizează asupra faptului că cerința din BRRD privind recunoașterea contractuală a competențelor de recapitalizare pentru creanțele cărora nu li se aplică legislația UE se dovedește dificil de pus în aplicare; consideră această chestiune ca fiind o preocupare imediată; ia act de dreptul introdus de modificările propuse la BRRD ca autoritățile competente să deroge de la această cerință; consideră că această abordare permite flexibilitate și o evaluare de la caz la caz a creanțelor în cauză; solicită Comisiei și autorităților de rezoluție să se asigure că condițiile de acordare a derogărilor și deciziile subsecvente propriu-zise nu pun în pericol posibilitatea de rezoluție a băncilor;

49.

subliniază că schimbul rapid și eficace de informații între autoritățile de supraveghere și de rezoluție este de o importanță capitală pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a crizelor; salută încheierea unui memorandum de înțelegere între BCE și MUR cu privire la cooperare și schimbul de informații; invită BCE să precizeze în memorandum procedurile de comunicare dintre echipele de supraveghere comună și echipele de rezoluție internă; recomandă ca participarea BCE în calitate de observator permanent la sesiunile plenare și executive ale SRB să fie pe deplin reciprocă, permițând unui reprezentant al SRB să participe în cadrul consiliului de supraveghere al BCE în calitate de observator permanent;

50.

ia act de rolul dublu al membrilor consiliului SRB, care sunt, în același timp, membri ai unui organism executiv cu roluri de decizie și membri ai conducerii responsabili, în această calitate, în fața președintelui Consiliului și consideră că o evaluare a acestei structuri ar trebui efectuată înainte de încheierea actualului mandat;

51.

reamintește că substanța acordului interguvernamental privind Fondul unic de rezoluție este ca, în cele din urmă, să fie introdus în cadrul juridic al Uniunii; cere Comisiei să reflecteze asupra unor modalități de realizare a acestui lucru; subliniază faptul că viitoarea introducere a pactului fiscal în legislația UE ar putea oferi un model util în acest sens;

52.

solicită calcularea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție într-un mod deosebit de transparent, cu eforturi de armonizare a informațiilor privind rezultatele de calcul și de a îmbunătăți înțelegerea metodologiei de calcul; solicită Comisiei Europene să revizuiască calcularea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, prevăzută la considerentul 27 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, examinând în special caracterul adecvat al factorului de risc, pentru a se asigura că profilul de risc al instituțiilor mai puțin complexe este reflectat în mod corespunzător;

53.

ia act de declarația miniștrilor de finanțe din 8 decembrie 2015 privind sistemul de mecanisme de finanțare de tip „punte” pentru Fondul unic de rezoluție; observă, în acest sens, că 15 din cele 19 state membre din zona euro au semnat deja un acord armonizat privind un plan de împrumut cu SRB; reamintește faptul că aceste linii de credit individuale vor fi disponibile doar în ultimă instanță; este de opinie că această soluție nu este suficientă pentru a rupe cercul vicios dintre bănci și entitățile suverane și să pună capăt recapitalizărilor finanțate din bani publici; solicită progrese rapide în activitatea Consiliului și a Comisiei privind un mecanism comun de protecție fiscală pentru Fondul unic de rezoluție, responsabilitatea de ultim resort pentru finanțarea acestuia revenind sectorului bancar, cu efecte fiscale neutre pe termen lung, astfel cum s-a convenit în acordul privind Fondul unic de rezoluție și cum a fost confirmat de Consiliul European din iunie 2016;

Asigurarea depozitelor

54.

își reiterează apelul pentru un al treilea pilon pentru completarea uniunii bancare; reamintește că protecția depozitelor este o preocupare comună pentru toți cetățenii UE; propunerea privind EDIS este în prezent dezbătută la nivelul comisiilor sale;

55.

subliniază că introducerea EDIS și discuțiile pe marginea acestui proiect nu ar trebui să conducă la o încetinire a eforturilor în direcția îmbunătățirii implementării DGSD; salută activitatea recentă a ABE pentru a promova convergența în acest domeniu; salută faptul că toate statele membre au transpus BRRD; reamintește statelor membre obligația ce le revine de a aplica și de a implementa în mod corect BRRD și DGSD;

56.

reamintește faptul că rolul Comisiei este de a garanta condiții echitabile în întreaga Uniune Europeană și că ea ar trebui să evite orice fel de fragmentare pe piața internă;

o o

57.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, BCE, Comitetului unic de rezoluție, parlamentelor naționale și autorităților competente, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul (40) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0006.

(2) http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/pdf/20120629-euro-area-summit-statement-ro_pdf.

(3) JO L 287, 29.10.2013, p. 63.

(4) JO L 141, 14.5.2014, p. 1.

(5) https://www.bankingsupervision.europa.eu/ecb/pub/pdf/ssmar2015.ro.pdf

(6) Mecanismul unic de supraveghere – un început promițător, dar sunt necesare îmbunătățiri suplimentare http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/INSR16_29/INSR_SSM_RO.pdf

(7) JO L 78, 24.3.2016, p. 60.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0108.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0439.

(10) JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(11) JO L 173, 12.6.2014, p. 190.

(12) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.

(13) JO C 216, 30.7.2013, p. 1.

(14) JO L 237, 3.9.2016, p. 1.

(15) JO L 173, 12.6.2014, p. 149.

(16) Raportul independent pentru 2017 privind cea de a cincea analiză anuală a creșterii, 23 noiembrie 2016.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/201

P8_TA(2017)0048

Posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (2014/2248(INI))

(2018/C 252/22)

Parlamentul European,

—	având în vedere în special articolele 1, 2, 3, 6, 9, 10, 14, 15, 16, 17, 48 și 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 119, 120-126, 127-133, 136-138, 139-144, 194 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și protocoalele anexate acestora,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere raportul din 22 iunie 2015 al Președintelui Comisiei Europene elaborat în strânsă cooperare cu președinții Consiliului European, al Parlamentului European, al Băncii Centrale Europene și al Eurogrupului și intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”) (1),

—

având în vedere Rezoluția sa legislativă din 19 noiembrie 2013 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2) și Decizia sa din 19 noiembrie 2013 referitoare la încheierea unui acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3),

—	având în vedere cadrul financiar multianual (CFM) (4) și acordul interinstituțional (5), adoptate la 2 decembrie 2013,

—	având în vedere raportul final și recomandările din decembrie 2016 ale Grupului la nivel înalt privind resursele proprii (6),

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 18-19 februarie 2016 privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene, care a devenit nulă din cauza deciziei Regatului Unit de a părăsi Uniunea,

—	având în vedere votul Regatului Unit în favoarea părăsirii UE în cadrul referendumului privind apartenența la UE,

—

având în vedere sondajul Eurobarometru standard nr. 84 din toamna anului 2015, intitulat „Opinia publică în Uniunea Europeană”, precum și sondajul Eurobarometru special al Parlamentului European din iunie 2016, intitulat „Europenii în 2016: impresii și așteptări, lupta împotriva terorismului și a radicalizării”;

—	având în vedere Avizul 2/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene referitor la proiectul de acord privind aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția europeană a drepturilor omului”) (7),

—	având în vedere Decizia Consiliului European din 28 iunie 2013 de stabilire a componenței Parlamentului European (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 (11) și Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la îmbunătățirea modalităților practice de organizare a alegerilor pentru Parlamentul European din 2014 (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2013 referitoare la stabilirea sediilor instituțiilor Uniunii Europene (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene (15) și propunerea sa de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 iunie 2016 referitoare la decizia de a părăsi UE în urma referendumului din Regatul Unit (16),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (17),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro (18),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (19),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (20),

—	având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015 (21) și Avizul Comitetului Regiunilor din 8 iulie 2015 (22),

—

având în vedere declarația „O integrare europeană mai profundă: calea de urmat” a președinților Camerei Deputaților din Italia, Adunării Naționale din Franța, Bundestagului Germaniei, Camerei Deputaților din Luxemburg, semnată la 14 septembrie 2015 și aprobată în prezent de mai multe camere parlamentare naționale din UE,

—	având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2013 intitulat „Consolidarea cetățeniei Uniunii: promovarea drepturilor electorale ale cetățenilor UE” (23),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar (A8-0390/2016),

A.	întrucât prezenta rezoluție urmărește să ofere soluții la care nu se poate ajunge cu ajutorul instrumentelor pe care tratatele le pun la dispoziție în prezent și care pot fi aplicate, așadar, numai printr-o viitoare modificare a tratatelor, atunci când sunt întrunite condițiile prealabile;

întrucât incapacitatea instituțiilor UE de a face față crizelor profunde și multiple cu care se confruntă în prezent Uniunea – așa-numita „poli-criză”, inclusiv consecințele financiare, economice, sociale și în materie de migrație ale acesteia – și ascensiunea partidelor populiste și a mișcărilor naționaliste au condus toate la nemulțumirea crescândă a unui segment din ce în ce mai mare al populației cu privire la funcționarea Uniunii Europene;

C.	întrucât aceste provocări semnificative la nivel european nu pot fi gestionate individual de către statele membre, ci doar printr-un răspuns comun din partea Uniunii Europene;

întrucât progresele în direcția unei Uniuni care își poate îndeplini într-adevăr promisiunile și obiectivele sunt împiedicate de eșecul guvernanței, eșec cauzat de încercarea neîntreruptă și sistematică de a obține unanimitatea în cadrul Consiliului (care se bazează în continuare pe așa-numitul compromis de la Luxemburg) și de lipsa unei autorități executive unice și credibile care să dețină legitimitate democratică deplină și competența de a adopta măsuri efective într-o gamă largă de politici; întrucât exemplele recente, cum ar fi gestionarea necorespunzătoare a fluxurilor migratorii, ritmul lent de redresare a băncilor noastre în urma izbucnirii crizei financiare și lipsa unui răspuns comun imediat la amenințarea internă și externă a terorismului, au demonstrat perfect inabilitatea Uniunii de a reacționa rapid și cu eficacitate;

E.	întrucât Uniunea Europeană nu poate satisface așteptările cetățenilor europeni, deoarece tratatele actuale nu sunt exploatate la întregul lor potențial și nu furnizează toate instrumentele, competențele și procedurile decizionale necesare pentru a aborda în mod eficace aceste obiective comune;

F.	întrucât, împreună cu lipsa unei viziuni comune a statelor membre asupra viitorului continentului nostru, această problemă a dus la niveluri fără precedent ale „euroscepticismului”, care conduce la o revenire la naționalism și riscă să submineze Uniunea și să ducă eventual la destrămarea acesteia;

întrucât, în loc să promoveze Uniunea, sistemul prin care statele membre recurg la soluții personalizate („à la carte”), sistem consolidat și mai mult prin Tratatul de la Lisabona, a sporit complexitatea Uniunii și a accentual diferențele din interiorul acesteia; întrucât, în pofida flexibilității oferite de tratate, mai multor state membre li s-au acordat numeroase clauze de neparticipare la nivelul legislației primare, iar acest lucru a creat un sistem opac de cercuri de cooperare care se intersectează și împiedică controlul democratic și responsabilizarea;

întrucât tratatele oferă forme de integrare flexibilă și diferențiată la nivelul legislației secundare, prin intermediul instrumentelor de cooperare consolidată și structurată, care ar trebui să se aplice doar unui număr limitat de politici, fiind, în același timp, favorabile incluziunii, pentru a permite tuturor statelor membre să participe; întrucât, după 20 de ani de la introducerea cooperării consolidate, impactul acesteia rămâne limitat; întrucât cooperarea consolidată a fost acordată în trei cazuri, și anume în ceea ce privește normele comune privind legea aplicabilă în divorțurile cuplurilor internaționale, brevetul european cu efect unitar și introducerea taxei pe tranzacțiile financiare (TTF); întrucât cooperarea consolidată trebuie utilizată ca prim pas către integrarea în mai mare măsură a politicilor, cum ar fi politica de securitate și apărare comună (PSAC), și nu ca o modalitate de a facilita soluții personalizate („à la carte”);

I.	întrucât metoda comunitară trebuie menținută, și nu subminată prin soluții interguvernamentale, nici măcar în domeniile în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare;

Întrucât moneda euro este totuși moneda Uniunii [articolul (3) alineatul (4) din TUE], Regatul Unit a obținut o derogare de la adoptarea monedei euro (Protocolul nr. 15), Danemarca dispune de o derogare de natură constituțională (Protocolul nr. 16), Suedia a încetat să mai respecte criteriile de convergență către euro și posibilitatea ca Grecia să renunțe la moneda unică a fost discutată deschis în cadrul Consiliului European; întrucât toate statele membre au obligația contractuală de a adera la moneda unică după ce îndeplinesc toate criteriile necesare,;deși nu s-a stabilit niciun calendar pentru statele membre care adoptă moneda euro după crearea acesteia;

întrucât, în ceea ce privește spațiul Schengen, libera circulație a persoanelor și eliminarea, în consecință, a controalelor la frontierele interne, încorporate toate în mod oficial în tratate, Regatului Unit și Irlandei li s-au acordat clauze de neparticipare; întrucât alte patru state membre nu participă, dar au obligația de a face acest lucru, în timp ce trei țări terțe beneficiază de clauza de participare; întrucât această fragmentare nu numai că împiedică eliminarea în totalitate a frontierelor interne, ci comportă și dificultăți pentru crearea unei adevărate piețe interne și a unui spațiu de libertate, securitate și justiție complet integrat; reamintește că integrarea în spațiul Schengen trebuie să rămână un obiectiv pentru toate statele membre ale UE;

L.	întrucât clauzele de neparticipare acordate unor state membre individuale pun în pericol aplicarea uniformă a dreptului Uniunii Europene, duc la o complexitate excesivă a guvernanței, amenință coeziunea Uniunii și subminează solidaritatea în rândul cetățenilor săi;

întrucât, de la Tratatul de la Lisabona, într-un ritm accelerat și mai mult de criza economică, de cea financiară, de cea a migrației și de cea a securității, Consiliul European și-a extins competențele pentru a include gestionarea de zi cu zi prin adoptarea unor instrumente interguvernamentale în afara cadrului UE, în pofida faptului că rolul său este de a oferi Uniunii impulsurile necesare dezvoltării sale și de a defini orientările și prioritățile politice generale, f [articolul 15 alineatul (1) din TUE];

întrucât dependența de unanimitate în Consiliul European și incapacitatea acestuia de a ajunge la unanimitate au condus la adoptarea unor instrumente interguvernamentale în afara cadrului juridic al UE, precum Mecanismul european de stabilitate (MES), Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG sau „Pactul bugetar”); întrucât se poate spune același lucru și despre acordul cu Turcia privind criza refugiaților din Siria;

întrucât, deși articolul 16 din TSCG prevede că, în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare (înainte de 1 ianuarie 2018), trebuie să se adopte măsurile necesare pentru a încorpora Pactul bugetar în cadrul juridic al Uniunii și deși dispoziții similare sunt incluse în Acordul interguvernamental privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, este clar că reziliența zonei euro, inclusiv finalizarea uniunii bancare, nu se pot realiza fără o consolidare fiscală suplimentară și fără a institui, totodată, o formă de guvernanță mai fiabilă, eficace și democratică;

întrucât acest nou sistem de guvernanță presupune că Comisia Europeană urmează să devină guvern veritabil, răspunzător în fața Parlamentului și în măsură să formuleze și să pună în aplicare politicile fiscale și macroeconomice comune de care zona euro are nevoie și trebuie să fie dotat cu o trezorerie și un buget proporționale cu amploarea sarcinilor care îi revin; întrucât acest lucru presupune o reformă a Tratatului de la Lisabona, pe lângă măsurile prevăzute de legislația primară actuală;

întrucât acest lucru este valabil și în cazul reformei și modernizării necesare a resurselor financiare ale întregii Uniuni Europene; întrucât s-a ajuns la un acord privind cadrul financiar multianual actual (CFM) numai în urma unor negocieri îndelungate și dificile și întrucât acordul a fost însoțit de decizia de a înființa un grup la nivel înalt care să reexamineze sistemul de venituri din resurse proprii ale Uniunii Europene și care urmează să își comunice constatările în 2016; întrucât actualul CFM limitează foarte mult autonomia financiară și politică a Uniunii, deoarece cea mai mare parte a veniturilor este formată din contribuții naționale din partea statelor membre și o mare parte a cheltuielilor sunt deja predeterminate, acestea fiind restituite acelorași state membre; întrucât contribuțiile naționale bazate pe PNB/VNB au devenit, de departe, cea mai mare sursă a veniturilor;

R.	întrucât actualul CFM este inferior precedentului, în termeni nominali, deși circumstanțele impun eforturi bugetare majore pentru a acorda asistență refugiaților și pentru a stimula creșterea economică, coeziunea socială și stabilitatea financiară;

întrucât cerința de unanimitate în ceea ce privește politica fiscală împiedică combaterea existenței paradisurilor fiscale în cadrul Uniunii Europene și politicile fiscale dăunătoare ale statelor membre; întrucât multe dintre aceste practici distorsionează funcționarea pieței interne, pun în pericol veniturile statelor membre și, în cele din urmă, transferă sarcina cetățenilor și IMM-urilor;

T.	întrucât Uniunea Europeană este un sistem constituțional bazat pe statul de drept; întrucât tratatele ar trebui să fie modificate astfel încât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) să devină competentă în toate aspectele legislației UE, în conformitate cu principiul separației puterilor;

întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât instrumentele existente ale UE pentru evaluarea și sancționarea încălcărilor acestor principii de către statele membre s-au dovedit a fi insuficiente; întrucât procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate împotriva unor acte sau acțiuni juridice specifice ale unui stat membru care încalcă dreptul UE sunt inadecvate pentru a combate încălcările sistemice ale valorilor fundamentale ale UE; întrucât, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, Consiliul este obligat să hotărască cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi pentru a constata un risc clar de încălcare gravă a valorilor fundamentale, iar în temeiul articolului 7 alineatul (2) din TUE, Consiliul European este obligat să hotărască în unanimitate pentru a constata existența unei încălcări grave și persistente; întrucât, în consecință, nu au fost invocate nici măsura preventivă întemeiată pe articolul 7 alineatul (1) din TUE, nici mecanismele de sancționare întemeiată pe articolul 7 alineatele (2) și (3);

V.	întrucât UE pare a fi mai în măsură să influențeze politicile statelor membre cu privire la drepturile fundamentale, statul de drept și corupție atunci când acestea au încă statutul de țări candidate; întrucât mecanismul statului de drept ar trebui aplicat cu o forță egală tuturor statelor membre;

întrucât această revizuire este necesară și pentru a reechilibra și a reînnoi radical funcționarea Uniunii, astfel încât reglementarea să fie mai puțin birocratică, iar elaborarea politicilor să fie mai eficace, mai apropiată de nevoile cetățenilor; întrucât Uniunea impune deținerea competențelor necesare pentru a realiza progrese în direcția unora dintre obiectivele sale declarate, cum ar fi finalizarea pieței unice, inclusiv uniunea energetică, coeziunea socială și urmărirea ocupării depline a forței de muncă, gestionarea echitabilă și în comun a migrației și a azilului, precum și o politică de securitate internă și externă;

întrucât crearea unui dialog sistematic cu organizațiile societății civile și consolidarea dialogului social la toate nivelurile, în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 11 din TFUE, sunt esențiale pentru victoria asupra euroscepticismului și pentru reafirmarea importanței dimensiunii bazate pe solidaritate a Europei, a coeziunii sociale și a construirii unei democrații participative și favorabile incluziunii, în completarea democrației reprezentative;

Y.	întrucât în ultimii zece ani situația securității în Europa s-a deteriorat semnificativ, în special în vecinătatea noastră, niciun stat membru nemaiputând să își garanteze securitatea internă și pe cea externă de unul singur;

întrucât reducerea capabilităților de apărare ale Europei i-a limitat capacitatea de a propaga stabilitatea dincolo de frontierele sale imediate; întrucât acest lucru merge mână în mână cu reticența SUA, aliații noștri, de a interveni atunci când Europa nu este pregătită să își asume partea sa de responsabilități; întrucât politica de apărare în UE ar trebui să fie consolidată și ar trebui instituit un parteneriat UE-NATO cuprinzător, permițând, în același timp, Uniunii să acționeze în mod autonom în operațiunile din străinătate, în principal în vederea stabilizării vecinătății sale; întrucât aceasta înseamnă că este nevoie de o cooperare mai intensă între statele membre, precum și de integrarea unora dintre capacitățile lor de apărare într-o comunitate europeană a apărării, ambele în concordanță cu noua strategie de securitate europeană;

AA.

întrucât nu a fost aplicată niciuna dintre clauzele pasarelă prevăzute de Tratatul de la Lisabona pentru a raționaliza guvernanța Uniunii și este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în condițiile actuale; întrucât, dimpotrivă, ca urmare a deciziei Consiliului European din 18-19 iunie 2009 privind reducerea numărului de comisari, astfel cum s-a prevăzut în Tratatul de la Lisabona, clauza excluderii s-a aplicat imediat;

AB.

întrucât alegerile parlamentare europene din 2014 au condus pentru prima dată în mod direct la numirea unui candidat la postul de Președinte al Comisiei; întrucât, cu toate acestea, cetățenii nu au avut posibilitatea de a vota în mod direct candidații; întrucât caracterul supranațional al alegerilor europene ar trebui să fie consolidat și mai mult prin introducerea unui temei juridic clar care să asigure păstrarea și dezvoltarea acestui sistem; întrucât, în plus, cetățenii înțeleg cu greu care este relația dintre Președintele Comisiei și Președintele Consiliului European;

AC.

întrucât votul în favoarea părăsirii Uniunii Europene de la referendumul din Regatul Unit a amplificat considerabil caracterul urgent al reformării Uniunii; întrucât negocierile privind stabilirea modalităților de retragere a Regatului Unit trebuie să țină seama și de cadrul viitoarelor relații ale acestei țări cu Uniunea; întrucât acest acord trebuie să fie negociat în conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din TFUE și să fie încheiat în numele Uniunii de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată, după obținerea aprobării Parlamentului European; întrucât Parlamentul ar trebui să fie, așadar, pe deplin implicat pe parcursul întregului proces de negociere;

AD.

întrucât ieșirea Regatului Unit din Uniune ar crea ocazia de a reduce complexitatea Uniunii și de a preciza ce înseamnă cu adevărat statutul de stat membru al Uniunii; întrucât este absolut necesar un viitor cadru clar al relațiilor UE cu țările terțe din vecinătatea sa (Regatul Unit, Norvegia, Elveția, Turcia, Ucraina etc.); întrucât părinții fondatori ai Uniunii prevăzuseră deja un tip de „statut de asociat”;

AE.

întrucât, în cursul acestui exercițiu important, tratatele conferă Parlamentului European șase competențe specifice, și anume: dreptul de a propune modificări ale tratatelor [articolul 48 alineatul (2) din TUE], dreptul de a fi consultat de Consiliul European la modificarea tratatelor [articolul 48 alineatul (3) primul paragraf din TUE], dreptul de a solicita convocarea unei convenții împotriva voinței Consiliului European [articolul 48 alineatul (3) al doilea paragraf din TUE], dreptul de a fi consultat cu privire la decizia Consiliului European de modificare, integrală sau parțială, a dispozițiilor părții a treia din TFUE [articolul 48 alineatul (6) al doilea paragraf din TUE], dreptul de a iniția o redistribuire a locurilor în Parlament înainte de următoarele alegeri [articolul 14 alineatul (2) din TUE] și dreptul de a propune o procedură electorală uniformă [articolul 223 alineatul (1) din TFUE];

AF.

întrucât rolul Comitetului Economic și Social European (CESE) și cel al Comitetului Regiunilor (CoR) trebuie garantate, aceștia fiind reprezentanții instituționali ai organizațiilor societății civile și ai actorilor regionali și locali, dat fiind că avizele lor contribuie la creșterea legitimității democratice a procesului de elaborare a politicilor și a celui legislativ;

AG.	întrucât o majoritate clară a guvernelor regionale și locale ale Uniunii și-au exprimat în mod consecvent opinia, prin intermediul Comitetului Regiunilor, în favoarea unei UE mai integrate, cu o guvernanță eficace,

consideră că a trecut epoca în care crizele se puteau gestiona prin decizii ad-hoc și progresive, deoarece o astfel de gestionare nu face decât să conducă la adoptarea unor măsuri deseori insuficiente și tardive; este convins că este momentul oportun pentru a reflecta serios la modurile în care de pot elimina neajunsurile guvernanței Uniunii Europene printr-o revizuire cuprinzătoare și profundă a Tratatului de la Lisabona; consideră că între timp se pot aplica soluții pe termen scurt și mediu, prin exploatarea întregului potențial al tratatelor existente;

menționează că reforma Uniunii ar trebui să conducă înspre modernizarea acesteia, prin crearea unor noi instrumente, a unor noi capacități europene eficace, și prin democratizarea în mai mare măsură a proceselor decizionale, nu înspre renaționalizarea ei prin amplificarea interguvernamentalismului;

subliniază faptul că un sondaj Eurobarometru recent arată că, contrar părerilor care circulă, cetățenii UE rămân pe deplin conștienți de importanța unor soluții europene reale (24), pe care le sprijină, printre altele, în domeniile securității, apărării și migrației;

observă cu mare îngrijorare proliferarea subgrupurilor de state membre ce subminează unitatea Uniunii, cauzând o lipsă de transparență, și reduc, totodată, încrederea cetățenilor; consideră că formatul adecvat pentru desfășurarea discuției privind viitorul Uniunii este UE-27; subliniază că fragmentarea discuției în diferite formate sau grupuri de state membre ar fi contraproductivă;

subliniază că o reformă democratică amplă a tratatelor trebuie să fie realizată doar în urma unei reflecții cu privire la viitorul UE și a unui acord asupra unei viziuni pentru generațiile actuale și viitoare de cetățeni europeni, care să conducă la o convenție care să garanteze incluziunea, grație alcătuirii sale din reprezentanți ai parlamentelor naționale, ai guvernelor tuturor statelor membre, ai Comisiei și ai Parlamentului European, ai organelor consultative ale UE, cum ar fi Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European, și care să asigure, totodată, platforma potrivită pentru o astfel de reflecție și colaborarea cu cetățenii europeni și cu societatea civilă europeană;

Să punem capăt „Europei à la carte”

regretă că, de fiecare dată când Consiliul European decide să aplice metode de tip interguvernamental și să ocolească „metoda Uniunii” definită în tratate, acest lucru nu numai că duce la elaborarea mai puțin eficace a politicilor, ci contribuie și la lipsa tot mai mare de transparență, responsabilitate democratică și control democratic; consideră că se poate imagina o metodă diferențiată doar ca o etapă temporară pe calea unei elaborări mai eficace și mai integrate a politicilor UE;

consideră că „metoda Uniunii” este singura metodă de legiferare democratică care asigură că sunt luate în considerare toate interesele implicate, în special interesul european comun; prin „metoda Uniunii” înțelege procedura legislativă prin care Comisia, în cadrul competențelor sale de organ executiv, propune acte legislative, Parlamentul și Consiliul, reprezentând cetățenii și, respectiv, statele membre, decid prin vot cu majoritate, obligațiile de unanimitate în cadrul Consiliului devenind excepții absolute, iar Curtea de Justiție supraveghează și asigură controlul judiciar suprem; insistă ca „metoda Uniunii” să fie respectată, chiar și în situațiile de urgență;

consideră esențial, în aceste împrejurări, să reafirme misiunea „de creare a unei uniuni tot mai profunde între popoarele Europei” (articolul 1 din TUE) pentru a atenua orice tendință de destrămare și să explice din nou scopurile istorice, politice și morale ale Uniunii Europene, precum și caracterul său constituțional;

recomandă ca cerințele pentru stabilirea unei cooperări consolidate și structurate să fie mai puțin restrictive, printre altele, prin reducerea numărului minim de state membre participante;

10.

propune ca următoarea revizuire a tratatelor să raționalizeze actualele diferențieri dezordonate prin încetarea sau, cel puțin, restrângerea drastică a practicii ce constă în acordarea către statele membre luate individual a unor clauze de neparticipare, a unor clauze de participare și a unor excepții la nivelul dreptului primar al U;

11.

recomandă să se definească și să se elaboreze un parteneriat, pentru a stabili un cerc de parteneri în jurul UE pentru statele care nu pot sau nu vor să adere la Uniune, dar care doresc totuși să aibă o relație strânsă cu aceasta; consideră că această relație ar trebui să presupună și obligații legate de drepturile aferente, cum ar fi o contribuție financiară și, încă și mai important, respectarea valorilor fundamentale ale Uniunii și a statului de drept;

12.

consideră că ar trebui să fie păstrat cadrul instituțional unic pentru a realiza obiectivele comune ale UE și pentru a garanta principiul egalității tuturor cetățenilor și statelor membre;

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană

13.

remarcă că acest nou tip de parteneriat ar putea să reprezinte una dintre soluțiile posibile prin care să se respecte voința majorității cetățenilor Regatului Unit de a părăsi UE; subliniază că retragerea Regatului Unit, unul dintre cele mai mari state membre și cel mai mare stat membru care nu face parte din zona euro, afectează soliditatea și echilibrul instituțional al Uniunii;

14.

reafirmă faptul că elementele constituționale ale Uniunii, în special integritatea pieței unice și faptul că aceasta nu poate fi separată de cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii (libera circulație a capitalurilor, a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor), sunt piloni esențiali, indivizibili ai Uniunii, asemenea existenței statului de drept, garantate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene; reafirmă faptul că această unitate constituțională nu poate fi anulată în timpul negocierilor privind ieșirea Regatului Unit din Uniune;

15.

solicită ca sediile Autorității Bancare Europene și ale Agenției Europene pentru Medicamente, ambele situate la Londra, să fie mutate într-un alt stat membru, având în vedere opțiunea cetățenilor Regatului Unit de a părăsi UE;

O nouă guvernanțg economică pentru creștere economică, coeziune socială și stabilitate financiară

16.

este profund preocupat de divergențele economice și sociale crescânde și de lipsa de reformă economică și de stabilitate financiară a uniunii economice și monetare (UEM), precum și de faptul că economiile multor state membre și-au pierdut din competitivitate, această situație fiind generată mai ales de lipsa unei politici fiscale și economice comune; consideră, prin urmare, că politica fiscală și economică comună ar trebui să devină o competență partajată între Uniune și statele membre;

17.

consideră că, în forma lor actuală, Pactul de stabilitate și de creștere și clauza necoresponsabilității financiare (articolul 125 din TFUE) nu îndeplinesc, din nefericire, obiectivele preconizate; consideră că UE trebuie să respingă încercările de a reveni la politicile naționale protecționiste și că ar trebui să fie în continuare o economie deschisă și în viitor; avertizează că acest lucru nu se poate realiza prin destrămarea modelului social;

18.

remarcă, în plus, că sistemul actual nu asigură în suficientă măsură asumarea răspunderii la nivel național pentru recomandările specifice fiecărei țări; este interesat, în acest sens, de potențialul oferit de Consiliul bugetar european și de misiunea sa viitoare de a consilia Comisia cu privire la orientările fiscale care ar fi adecvate pentru zona euro în ansamblu;

19.

este pe deplin conștient de necesitatea de a revizui eficacitatea numeroaselor măsuri recente de gestionare a crizelor adoptate de UE și de a codifica în dreptul primar anumite proceduri decizionale, precum și de necesitatea de a consolida temeiurile juridice ale noului cadru de reglementare a sectorului financiar; este de acord cu Raportul celor cinci președinți în ceea ce privește faptul că „metoda deschisă de coordonare” nu funcționează ca temei al strategiei economice a Europei;

20.

propune, prin urmare, ca, pe lângă Pactul de stabilitate și creștere, să se adopte un „cod de convergență” ca act juridic printr-o procedură legislativă ordinară, care să stabilească obiective în materie de convergență (de exemplu, pentru fiscalitate, piața muncii, investiții, productivitate, coeziune socială, capacități administrative și de bună guvernanță); insistă asupra faptului că, în cadrul guvernanței economice, respectarea codului de convergență ar trebui să fie condiția pentru participarea deplină la capacitatea bugetară a zonei euro și solicită fiecărui stat membru să prezinte propuneri privind modurile în care pot îndeplini criteriile codului de convergență; subliniază că standardele și stimulentele fiscale sunt stabilite în rezoluția sa referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro;

21.

consideră că o dimensiune socială puternică este indispensabilă pentru o UEM cuprinzătoare și că articolul 9 din TFUE nu este, în forma sa actuală, suficient pentru a garanta un echilibru just între drepturile sociale și libertățile economice; solicită, prin urmare, ca aceste drepturi să capete o importanță egală și să se mențină dialogul dintre partenerii sociali;

22.

solicită să se integreze Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (Pactul bugetar) în cadrul juridic al UE și, de asemenea, să se încorporeze în dreptul UE mecanismul european de stabilitate (MES) și Fondul unic de rezoluție, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a aplicării acestora și sub controlul democratic corespunzător al Parlamentului, pentru a se asigura că responsabilitatea și controlul le revin celor care contribuie la acestea; solicită, de asemenea, să se dezvolte în continuare conferința interparlamentară prevăzută la articolul 13 din Pactul bugetar, pentru a permite purtarea unor discuții substanțiale și oportune între Parlamentul European și parlamentele naționale, acolo unde este necesar;

23.

consideră că, pentru a crește stabilitatea financiară, a atenua șocurile transfrontaliere asimetrice și simetrice, a reduce efectele recesiunii și a asigura un nivel corespunzător de investiții, zona euro are nevoie de o capacitate fiscală bazată pe resurse proprii veritabile și de o trezorerie europeană dotată cu capacitatea de a se împrumuta; constată că această trezorerie ar trebui să fie integrată Comisiei și să se supună controlului democratic exercitat de Parlament și de Consiliu și obligației de responsabilitate democratică față de aceste instituții;

24.

subliniază că, deoarece respectarea legislației este esențială pentru funcționarea uniunii economice și monetare (UEM), sunt necesare funcții executive mai puternice decât cele exercitate în prezent de Comisie și/sau Eurogrup, precum și realizarea unui control democratic complet și atingerea unui echilibru democratic prin implicarea Parlamentului European în toate aspectele legate de UEM; consideră că, pentru a îmbunătăți asumarea răspunderii, trebuie să se asigure, în paralel, răspunderea la nivelul la care sunt luate sau puse în aplicare deciziile, parlamentele naționale controlând guvernele naționale, iar Parlamentul European controlând executivul european;

25.

solicită, prin urmare, ca autoritatea executivă să se concentreze în cadrul Comisiei în funcția de ministru de finanțe al UE, prin înzestrarea Comisiei cu competența de a formula și de a pune în aplicare o politică economică comună la nivelul UE, care să îmbine instrumente macroeconomice, fiscale și monetare și să fie susținută de o capacitate fiscală a zonei euro; consideră că ministrul de finanțe ar trebui să fie răspunzător pentru funcționarea mecanismului european de stabilitate și a altor fonduri mutuale, inclusiv pentru capacitatea bugetară, și să fie reprezentantul extern unic al zonei euro în cadrul organizațiilor internaționale, în special al celor din sectorul financiar;

26.

consideră că este necesar ca ministrului de finanțe să i se atribuie competențe corespunzătoare de a interveni pentru a monitoriza codul de convergență și competența de a utiliza stimulentele fiscale prezentate mai sus;

27.

consideră că este necesar ca, fără a aduce atingere sarcinilor Sistemului European al Băncilor Centrale, să se acorde Mecanismului european de stabilitate (MES) posibilitatea de a juca rolul de prim creditor de ultimă instanță pentru instituțiile financiare aflate sub supravegherea directă a Băncii Centrale Europene; în plus, consideră că este necesar ca Banca Centrală Europeană să se bucure de competențele depline ale unei rezerve federale, păstrându-și, totodată, independența;

28.

solicită, în cele din urmă, ca uniunea bancară și uniunea piețelor de capital să fie finalizate cât mai curând posibil, pe baza unui calendar accelerat;

29.

consideră că este necesar să se elimine unanimitatea în cazul anumitor practici fiscale, pentru a permite UE să protejeze funcționarea echitabilă și armonioasă a pieței interne și pentru a evita adoptarea unor politici fiscale dăunătoare de către statele membre; solicită ca combaterea evaziunii fiscale, a sustragerii de la obligațiile fiscale și a paradisurilor fiscale să devină un obiectiv fundamental al Uniunii Europene;

Noi provocări

30.

recunoaște necesitatea geopolitică, economică și de mediu a creării unei veritabile uniuni energetice europene; subliniază faptul că schimbările climatice reprezintă una dintre provocările globale esențiale cu care se confruntă UE; subliniază, în plus față de necesitatea de a ratifica integral și a pune în aplicare Acordul de la Paris, precum și de a adapta în consecință obiectivele și acțiunile obligatorii ale UE în domeniul schimbărilor climatice, că constrângerea potrivit căreia apolitica UE nu trebuie să afecteze dreptul unui stat de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptul său de a alege diferite surse de energie și structura generală a aprovizionării sale cu energie [articolul 194 alineatul (2) din TFUE] trebuie să fie modificată, pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a politicilor comune în domeniul protecției mediului și a energiilor regenerabile;

31.

subliniază faptul că dezvoltarea de noi resurse regenerabile de energie ar trebui integrată în tratate, ca obiectiv principal atât al Uniunii, cât și al tuturor statelor membre;

32.

observă că tratatele prevăd multe posibilități de creare a unui sistem de gestionare a migrației și a azilului uman și funcțional, care să includă paza europeană de frontieră și de coastă, și salută progresele înregistrate în această privință; consideră, cu toate acestea, că tratatele, în special articolul 79 alineatul (5) din TFUE, sunt prea restrictive în ceea ce privește alte aspecte ale migrației, îndeosebi instituirea unui veritabil sistem european de migrație legală; subliniază că viitorul sistem de migrație al UE trebuie să fie compatibil cu ajutorul său extern și cu politica sa externă și să unifice criteriile naționale de acordare a azilului și de acces pe piața muncii; insistă asupra faptului că Parlamentul trebuie să își exercite controlul democratic asupra punerii în aplicare a controlului la frontiere, a acordurilor cu țări terțe, inclusiv a celor referitoare la cooperarea în materie de readmisie și returnare, a politicilor privind azilul și migrația și că apărarea securității naționale nu poate fi folosită ca pretext pentru a se sustrage de la aplicarea măsurilor europene;

33.

consideră că, având în vedere intensitatea amenințării teroriste, este necesar ca UE să-și îmbunătățească capacitatea de combatere a terorismului și a criminalității organizate internaționale; subliniază că, pe lângă consolidarea coordonării între autoritățile și agențiile competente ale statelor membre, Europol și Eurojust trebuie să dobândească competențe și capacități reale de investigație și urmărire penală, eventual prin transformarea acestora într-un veritabil Birou european de investigație și de combatere a terorismului, supus unui control parlamentar corespunzător;

34.

conchide că diferitele atacuri teroriste care au avut loc pe teritoriul Europei au demonstrat că securitatea ar fi mai bine asigurată dacă nu ar ține de competența exclusivă a statelor membre; propune, prin urmare, ca securitatea să devină o competență partajată, pentru a facilita crearea unei capacități europene de investigație și de informații în cadrul Europol, sub controlul sistemului judiciar; menționează că, între timp, în temeiul articolului 73 din TFUE, nimic nu împiedică statele membre să creeze acest tip de cooperare între serviciile proprii;

Consolidarea politicii noastre externe

35.

își exprimă regretul, astfel cum a afirmat în Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona, că UE nu a făcut mai multe progrese în ceea ce privește dezvoltarea capacității sale de a conveni și de a pune în aplicare politica externă și de securitate comună (PESC); constată că eforturile sale de inițiere a unei politici de securitate și apărare comune nu au fost încununate de mult succes, în special în ceea ce privește repartizarea costurilor și a responsabilităților;

36.

remarcă faptul că numai prin consolidarea politicii externe și de securitate comune poate UE să ofere răspunsuri credibile la noile amenințări și provocări la adresa securității, și astfel să combată terorismul și să consolideze pacea, stabilitatea și ordinea în zonele din vecinătatea sa;

37.

consideră, reafirmând, totodată, că ar putea și ar trebui să fie realizate mai multe progrese în temeiul Tratatului de la Lisabona, inclusiv în ceea ce privește recurgerea la dispozițiile care permit luarea deciziilor prin vot cu majoritate calificată, că Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele ar trebui să fie numit ministru al afacerilor externe al Uniunii și să fie sprijinit în eforturile sale de a deveni principalul reprezentant extern al Uniunii Europene în cadrul forurilor internaționale, nu în ultimul rând la nivelul ONU; consideră că ministrul afacerilor externe ar trebui să fie în măsură să numească înlocuitori politici; propune să se revizuiască funcționalitatea actualului Serviciu European de Acțiune Externă, inclusiv necesitatea unor resurse bugetare corespunzătoare;

38.

evidențiază necesitatea creării fără întârziere a unei uniuni europene a apărării, pentru a întări apărarea teritoriului UE, fapt care, în cadrul unui parteneriat strategic cu NATO, i-ar permite Uniunii să acționeze independent în operațiunile din afara granițelor sale, în principal în vederea instaurării stabilității în zonele din vecinătatea sa și, astfel, ar îmbunătăți rolul UE de garant al propriei sale apărări și de furnizor al securității proprii, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite. atrage atenția asupra inițiativei franco-germane din septembrie 2016, precum și a inițiativei italiene din august 2016, care aduc contribuții utile la această problemă; subliniază faptul că Parlamentul European trebuie să fie pe deplin implicat în toate etapele creării uniunii europene a apărării și să aibă dreptul de aprobare în cazul operațiunilor din afara granițelor; având în vedere relevanța acesteia, tratatele ar trebui să prevadă în mod expres posibilitatea de a crea o uniune europeană a apărării; în plus, pe lângă Serviciul European de Acțiune Externă, ar trebui creată o Direcție Generală Apărare (DG Apărare), răspunzătoare de aspectele interne ale politicii de securitate și apărare comune;

39.

subliniază necesitatea creșterii resurselor destinate politicii externe și de securitate comune, pentru a se asigura o repartizare mai echitabilă a costului operațiunilor militare efectuate în cadrul politicii de securitate și de apărare comune și al uniunii europene a apărării;

40.

propune crearea unui Birou european de informații în scopul de a sprijini PESC;

Apărarea drepturilor fundamentale

41.

reafirmă că Comisia este gardianul tratatelor și al valorilor Uniunii menționate la articolul 2 din TUE; concluzionează, în urma mai multor încălcări posibile ale valorilor Uniunii în diferite state membre, că procedura actuală prevăzută la articolul 7 din TUE este deficitară și greoaie;

42.

subliniază că respectarea și apărarea valorilor fundamentale ale UE reprezintă piatra de temelie a Uniunii Europene, în calitate de comunitate bazată pe valori, și unește statele membre;

43.

propune modificarea articolului 258 din TFUE pentru a permite în mod explicit Comisiei să adopte „măsuri pentru încălcările sistemice” împotriva statelor membre care încalcă valorile fundamentale; înțelege prin „măsurile pentru încălcările sistemice” gruparea unei serii de măsuri individuale corelate, aplicate în caz de încălcare, care sugerează o încălcare gravă și persistentă a articolului 2 din TUE de către un stat membru;

44.

propune să se extindă dreptul tuturor persoanelor fizice și juridice, afectate în mod direct și individual de o acțiune, de a intenta acțiuni în fața Curții Europene de Justiție pentru presupuse încălcări ale Cartei drepturilor fundamentale, fie de către instituțiile UE, fie de către un stat membru, prin modificarea articolelor 258 și 259 din TFUE;

45.

recomandă eliminarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale și transformarea Cartei într-o Declarație a Drepturilor Uniunii;

46.

mai mult, consideră că cetățenii ar trebui să dispună de mai multe instrumente ale democrației participative la nivelul Uniunii; propune, prin urmare, să se evalueze introducerea, în cadrul tratatelor, a dispoziției referitoare la un referendum european cu privire la aspectele relevante pentru acțiunile și politicile Uniunii;

Mai multă democrație, transparență și responsabilitate

47.

propune transformarea Comisiei în principala putere executivă sau în guvernul Uniunii, cu scopul de a consolida „metoda Uniunii”, crescând transparența și îmbunătățind eficiența și eficacitatea acțiunilor întreprinse la nivelul Uniunii Europene;

48.

își reiterează solicitarea ca dimensiunea noii Comisii să fie redusă în mod semnificativ, iar numărul vicepreședinților acesteia să fie redus la doi: ministrul de finanțe și ministrul de externe; recomandă să se aplice aceeași reducere în cazul Curții de Conturi;

49.

salută noua procedură încununată de succes prin care partidele politice europene își promovează principalii candidați în funcția de Președinte al executivului european, ales de Parlamentul European la propunerea Consiliului European, dar consideră că aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a candida oficial în toate statele membre la următoarele alegeri;

50.

subliniază că implicarea cetățenilor în procesul politic din țara lor de rezidență contribuie la consolidarea democrației europene și, prin urmare, solicită ca drepturile electorale ale cetățenilor care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți, astfel cum este prevăzut la articolul 22 din TFUE, să fie extinse pentru a ca aceștia să poată participa la toate alegerile rămase;

51.

susține decizia Consiliului European din 28 iunie 2013 de instituire a unui sistem care să facă posibilă, înaintea tuturor alegerilor pentru Parlamentul European, realocarea obiectivă, echitabilă, durabilă și transparentă a locurilor între statele membre, respectându-se principiul proporționalității degresive și ținându-se totodată seama de orice modificare a numărului statelor membre și a tendințelor demografice;

52.

reamintește numeroasele apeluri în favoarea unui sediu unic al Parlamentului European, date fiind valoarea simbolică a acestei schimbări și economiile efective pe care le-ar genera;

53.

își reiterează solicitarea privind un sediu unic al Parlamentului European, precum și angajamentul de a iniția o procedură de revizuire ordinară a tratatelor în conformitate cu articolul 48 din TUE, cu scopul de a propune modificarea articolului 341 din TFUE și a Protocolului nr. 6 pentru a permite Parlamentului să decidă cu privire la stabilirea sediului său și organizarea sa internă;

54.

propune ca toate configurațiile Consiliului și Consiliul European, să fie transformate într-un Consiliu al Statelor, în cadrul căruia principala responsabilitate a Consiliului European ar fi să confere orientare și coerență celorlalte formațiuni;

55.

consideră că, în calitate de a doua cameră a autorității legislative a UE, Consiliul și formațiunile sale specializate ar trebui, în interesul specializării, profesionalismului și continuității, să înlocuiască practica Președinției prin rotație timp de șase luni cu un sistem de președinți permanenți, aleși din cadrul său; sugerează că deciziile Consiliului ar trebuie luate de către un Consiliu legislativ unic, iar actualele formațiuni legislative specializate ale Consiliului ar trebui transformate în organisme pregătitoare, similare cu comisiile din PE;

56.

sugerează ca statele membre să aibă posibilitatea de a stabili cine să le reprezinte în formațiunile specializate ale Consiliului, indiferent că este vorba de reprezentanți ai parlamentelor naționale, ai guvernelor lor sau de reprezentanți ai ambelor instituții;

57.

subliniază că, în urma creării funcției de ministru de finanțe al UE, Eurogrupul ar trebui considerat drept formațiune specializată oficială a Consiliului, având funcții legislative și de control;

58.

solicită să se reducă și mai mult procedurile de vot în cadrul Consiliului, pentru a se trece de la unanimitate, în toate cazurile în care este aplicată încă, de exemplu, în materie de afaceri externe și de apărare, chestiuni fiscale și politică socială, la majoritatea calificată, să se transforme procedurile legislative speciale existente în proceduri legislative ordinare și să se înlocuiască integral procedura de consultare prin codecizie între Parlament și Consiliu;

59.

consideră că, în contextul consolidării guvernanței zonei euro, ar trebui să se acorde respectul cuvenit intereselor statelor membre care încă nu fac parte din zona euro (în faza de preaderare);

60.

recunoaște rolul important jucat de parlamentele naționale în actuala ordine instituțională a Uniunii Europene, mai ales rolul lor în transpunerea legislației UE în dreptul intern și rolul pe care acestea l-ar juca atât în controlul ex-ante, cât și în controlul ex-post al deciziilor legislative și al opțiunilor de politică ale reprezentanților lor în Consiliu, inclusiv în formațiunile lui specializate; recomandă, prin urmare, să se completeze și să se consolideze competențele parlamentelor naționale prin introducerea unei proceduri a „cartonașului verde”, prin care parlamentele naționale ar putea prezenta propuneri legislative Consiliului spre examinare;

61.

cu toate că respectă rolul parlamentelor naționale și principiul subsidiarității, recunoaște competențele exclusive ale UE în ceea ce privește politica comercială comună; solicită o delimitare clară a competențelor între Uniune și statele membre în acest sens; constată că această delimitare ar avea efecte pozitive asupra locurilor de muncă și asupra dezvoltării, atât în UE, cât și în cazul partenerilor săi comerciali;

62.

propune, în plus, ca, în conformitate cu practica obișnuită în mai multe state membre, ambelor camere ale autorității legislative a Uniunii, Consiliului și, în special, Parlamentului, ca singura instituție aleasă în mod direct de către cetățeni, să li se acorde dreptul de inițiativă legislativă, fără a aduce atingere prerogativei legislative de bază a Comisiei;

63.

consideră că, în temeiul articolelor 245 și 247 din TFUE, nu numai Consiliul și Comisia, ci și Parlamentul European ar trebui să aibă dreptul de sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul dacă un membru sau un fost membru al Comisiei Europene își încalcă obligațiile rezultate din tratate, se face vinovat de abateri grave sau nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea funcțiilor sale;

64.

insistă asupra necesității de a consolida dreptul de anchetă al Parlamentului și de a acorda Parlamentului puteri specifice reale și clar delimitate care să fie într-o mai mare măsură coerente cu calibrul său politic și cu competențele sale, inclusiv dreptul de a cita martori, de a avea acces deplin la documente, de a face cercetări la fața locului și de a impune sancțiuni în caz de nerespectare;

65.

este convins că bugetul UE trebuie să fie dotat cu un sistem de resurse proprii veritabile, bazat pe principii directoare precum simplitatea, echitatea și transparența; susține recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii legate de diversificarea veniturilor la bugetul Uniunii, inclusiv de noile resurse proprii, astfel încât să se reducă ponderea contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul UE pentru ca statele membre să renunțe la abordarea privind profitul echitabil („juste retour”); insistă, în acest context, asupra eliminării treptate a tuturor formelor de rabat;

66.

propune, în acest sens, ca procedurile decizionale privind atât resursele proprii, cât și CFM să treacă de la votul în unanimitate la votul cu majoritate calificată, creând astfel o codecizie reală între Consiliu și Parlament în toate chestiunile bugetare; în plus, își reia solicitarea ca CFM să coincidă cu mandatul Parlamentului și cu cel al executivului european și insistă ca bugetele tuturor agențiilor Uniunii să devină parte integrantă a bugetului UE;

67.

subliniază că este necesar să se recurgă la procedura legislativă ordinară pentru adoptarea Regulamentului privind CFM, cu scopul de a alinia acest proces la procesul decizional utilizat pentru adoptarea aproape a tuturor programelor multianuale UE, inclusiv a pachetelor financiare aferente acestora, precum și pentru adoptarea bugetului UE; consideră că procedura de aprobare privează Parlamentul de puterea de decizie pe care acesta o exercită în procesul de adoptare a bugetelor anuale, în timp ce regula unanimității în cadrul Consiliului înseamnă că acordul convenit reprezintă cel mai mic numitor comun, fiind motivat de dorința de a evita vetoul unui singur stat membru.

68.

constată că lista instituțiilor stabilită la articolul 13 din TUE este diferită de cea stabilită la articolul 2 din Regulamentul financiar; consideră că Regulamentul financiar reflectă deja practica în vigoare;

69.

constată că există o serie de exemple în care litera TFUE diferă de practica și spiritul tratatului; consideră că aceste incoerențe trebuie corectate în conformitate cu principiile democrației și transparenței;

70.

reamintește că fiecare instituție prevăzută la articolul 2 litera (b) din Regulamentul financiar dispune de autonomie în execuția propriei secțiuni din buget, în temeiul articolului 55 din Regulamentul financiar; atrage atenția asupra faptului că această autonomie presupune, de asemenea, o responsabilitate considerabilă în ceea ce privește utilizarea fondurilor alocate;

71.

subliniază că pentru a se asigura o supraveghere efectivă a modului în care instituțiile și organismele execută bugetul UE sunt necesare o cooperare de bună-credință și mai eficace cu Parlamentul și o transparență totală în ceea ce privește utilizarea fondurilor, precum și un document anual de monitorizare din partea fiecărei instituții cu privire la recomandările formulate de Parlament în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; regretă faptul că Consiliul nu respectă această procedură și consideră că această situație, care durează de mult timp, nu este justificată și subminează reputația întregii Uniuni;

72.

remarcă faptul că procedura de acordare a descărcării de gestiune separat pentru fiecare instituție și organism al Uniunii este o practică care se aplică de mult timp și care a fost instituită pentru a garanta transparența și responsabilitatea democratică în fața contribuabililor Uniunii și reprezintă o modalitate de verificare a relevanței și transparenței în utilizarea fondurilor UE; subliniază că acest lucru garantează efectiv dreptul și obligația Parlamentului de a controla întregul buget al Uniunii; reamintește punctul de vedere exprimat de Comisie în ianuarie 2014 potrivit căruia toate instituțiile, fără excepție, trebuie să participe pe deplin la punerea în practică a observațiilor formulate de Parlament în cadrul exercițiului de descărcare de gestiune și trebuie să coopereze negreșit pentru a asigura buna funcționare a procedurii de descărcare de gestiune;

73.

pentru a-i permite Parlamentului să adopte o decizie în cunoștință de cauză privind acordarea descărcării de gestiune, solicită instituțiilor să transmită direct Parlamentului rapoartele lor anuale de activitate și să răspundă integral la întrebările adresate de Parlament în cadrul procesului de descărcare de gestiune;

74.

consideră că TFUE trebuie să-i asigure Parlamentului dreptul de control asupra întregului buget al UE, și nu doar asupra părții gestionate de Comisie; solicită insistent, așadar, ca titlul II capitolul 4 (Dispoziții financiare) din TFUE să fie actualizat în consecință, astfel încât toate instituțiile și organismele să fie vizate de drepturile și obligațiile prevăzute în capitolul respectiv și pentru a asigura coerența cu Regulamentul financiar;

75.

subliniază că toate statele membre ar trebui să aibă obligația de a depune o declarație anuală în care să explice cum au utilizat fondurile UE;

76.

recunoaște rolul crucial pe care îl joacă Curtea de Conturi în garantarea faptului că fondurile europene sunt cheltuite în mod eficient și inteligent, în depistarea cazurilor de fraudă, corupție și utilizare ilegală a fondurilor UE, precum și în formularea de avize profesionale cu privire la modalitățile de îmbunătățire a gestiunii fondurilor UE; reamintește importanța Curții de Conturi ca autoritate publică de control a Uniunii;

77.

consideră că, având în vedere importanța rolului care îi revine Curții de Conturi Europene în auditul procesului de colectare și utilizare a fondurilor UE, este absolut necesar ca instituțiile să țină seama pe deplin de recomandările Curții;

78.

relevă faptul că dispozițiile referitoare la componența Curții și la procedura de desemnare a membrilor săi sunt prevăzute la articolele 285 și 286 din TFUE; consideră că ar trebui să existe o poziție de egalitate între Parlament și Consiliu la desemnarea membrilor Curții de Conturi, cu scopul de a asigura legitimitatea democratică, transparența și independența deplină a membrilor Curții; invită Consiliul să accepte fără rezerve deciziile adoptate de Parlament în urma audierii candidaților desemnați pentru funcția de membri ai Curții de Conturi;

79.

regretă faptul că unele proceduri de desemnare a membrilor au dus la conflicte între Parlament și Consiliu în ceea ce privește candidații; subliniază că, astfel cum prevede tratatul, Parlamentului îi revine obligația de a evalua candidații; subliniază că astfel de conflicte ar putea afecta bunele relații de colaborare întreținute de Curte cu instituțiile menționate și ar putea avea efecte negative grave asupra credibilității și, prin urmare, asupra eficacității Curții; consideră că, în spiritul bunei cooperări între instituțiile europene, Consiliul ar trebui să accepte deciziile luate de Parlament în urma audierilor;

80.

solicită includerea unui temei juridic pentru a stabili care agenții ale Uniunii pot îndeplini funcții executive și de punere în aplicare specifice care să le fie conferite de către Parlamentul European și Consiliu, în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

81.

subliniază că, în conformitate cu tratatele, Parlamentul acordă Comisiei descărcarea de gestiune în ceea ce privește execuția bugetului; consideră că, deoarece toate instituțiile și organele UE își gestionează bugetele în mod independent, Parlamentul ar trebui să dobândească competența explicită de a acorda descărcarea de gestiune tuturor instituțiilor și organelor UE, iar acestea ar trebui să fie obligate să coopereze pe deplin cu Parlamentul;

82.

consideră, în cele din urmă, că actuala procedură de ratificare a tratatelor este prea rigidă pentru a se potrivi unei entități supranaționale, așa cum este Uniunea Europeană; propune să se prevadă posibilitatea ca modificările tratatelor să intre în vigoare după ratificarea lor cu majoritate calificată de patru cincimi din statele membre și după aprobarea Parlamentului European, dacă nu prin referendum la nivelul UE;

83.

Solicită ca CJUE să dobândească competență deplină asupra tuturor chestiunilor de natură juridică din toate politicile UE, așa cum se cuvine în cazul unui sistem democratic întemeiat pe statul de drept și pe principiul separării puterilor;

Procesul constituent

84.

se angajează să joace un rol major în aceste importante evoluții constituționale și este hotărât să își prezinte propriile propuneri de modificare a tratatului în timp util;

85.

este de părere că a 60-a aniversare a Tratatului de la Roma ar fi momentul oportun pentru a lansa o reflecție privind viitorul Uniunii Europene și pentru a cădea de acord asupra unei viziuni pentru generațiile actuale și viitoare de cetățeni europeni care să conducă la o convenție cu scopul de a pregăti Uniunea Europeană pentru deceniile următoare;

o o

86.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene, Curții de Conturi, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/5-presidents-report_ro.pdf

(2) JO C 436, 24.11.2016, p. 49.

(3) JO C 436, 24.11.2016, p. 47.

(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(5) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(6) http://ec.europa.eu/budget/mff/hlgor/library/reports-communication/hlgor-report_20170104.pdf

(7) Avizul 2/13 al Curții de Justiție din 18 decembrie 2014.

(8) JO L 181, 29.6.2013, p. 57.

(9) JO C 468, 15.12.2016, p. 176.

(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0378.

(11) JO C 419, 16.12.2015, p. 185.

(12) JO C 75, 26.2.2016, p. 109.

(13) JO C 436, 24.11.2016, p. 2.

(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382.

(15) Texte adoptate, P8_TA(2015)0395.

(16) Texte adoptate, P8_TA(2016)0294.

(17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0049.

(18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0050.

(19) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

(20) JO L 251, 16.9.2016, p. 1.

(21) JO C 13, 15.1.2016, p. 183.

(22) JO C 313, 22.9.2015, p. 9.

(23) JO C 62, 2.3.2013, p. 26.

(24) Sondaj Eurobarometru standard 84 – toamna 2015 și sondaj Eurobarometru special al PE – iunie 2016.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/215

P8_TA(2017)0049

Îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (2014/2249(INI))

(2018/C 252/23)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, semnat la 13 decembrie 2007,

—	având în vedere Declarația de la 9 mai 1950, potrivit căreia instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului reprezenta „primul pas către o federație a Europei”,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind Tratatul de la Lisabona (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituțional din Uniunea Europeană (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona în ce privește Parlamentul European (3),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 septembrie 2015 (4),

—	având în vedere rezoluţia Comitetului Regiunilor din 8 iulie 2015 (5),

—	având în vedere raportul către Consiliul European al Grupului de reflecție privind viitorul UE 2030,

—	având în vedere Raportul celor cinci președinți (al Comisiei, al Consiliului, al Eurogrupului, al Parlamentului și al Băncii Centrale Europene (BCE) privind finalizarea uniunii economice și monetare europene,

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (6), precum și avizul referitor la raportul în cauză al Comisiei pentru afaceri constituționale,

—	având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale (7),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar afaceri juridice (A8-0386/2016),

A.	întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu provocări majore, cărora niciun stat membru nu le poate face față singur;

întrucât, datorită, printre altele, crizei economice, financiare și sociale, UE se confruntă și cu deziluzia cetățenilor săi față de proiectul european, demonstrată și printr-o prezență scăzută constantă la vot pentru alegerile europene și creșterea forțelor politice euro-sceptice și a celor manifest antieuropene;

întrucât unele propuneri menite să răspundă la aceste provocări și să consolideze integrarea Uniunii pentru a îmbunătăți funcționarea Uniunii în beneficiul cetățenilor săi pot fi realizate integral numai prin modificarea tratatului; întrucât trebuie luată în considerare o abordare în două etape a reformei UE (în cadrul și în afara tratatelor); întrucât dispozițiile și protocoalele Tratatului de la Lisabona nu au fost valorificate la întregul lor potențial, iar această rezoluție urmărește doar să ofere o evaluare a posibilităților juridice din tratate de îmbunătățire a funcționării Uniunii Europene;

D.	întrucât rolul dominant al Consiliului European este echivalent cu o respingere continuă a metodei comunitare și a conceptului său de legitimitate dublă;

întrucât metoda comunitară trebuie păstrată și nu slăbită prin recurgerea la decizii interguvernamentale, nici măcar în zonele în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare; întrucât rolul Comisiei trebuie consolidat pentru a-și putea îndeplini plenar și efectiv rolul său de motor al metodei comunitare;

F.	întrucât piața internă, facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, reprezintă o piatră de temelie a UE;

întrucât Parlamentul European, centrul democrației Uniunii, fiind ales în mod democratic prin vot universal direct, este parlamentul întregii Uniuni și joacă un rol esențial în garantarea legitimității și a răspunderii deciziilor UE, inclusiv în răspunderea democratică a acțiunilor și deciziilor specifice zonei euro;

H.	întrucât, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Parlamentul European reprezintă cetățenii Uniunii, indiferent de naționalitatea lor, iar Consiliul reprezintă cetățenii statelor membre, prin intermediul guvernelor naționale;

I.	întrucât ar trebui consolidat dialogul politic dintre parlamentele naționale și Parlamentul European și ar trebuie îmbunătățite posibilitățile practice de utilizare a „cartonașului galben” și a „cartonașului portocaliu”;

J.	întrucât metodele de lucru ale Consiliului European ar trebui să fie mai transparente față de Parlamentul European, iar sarcinile sale trebuie îndeplinite în limitele dispozițiilor din tratat;

întrucât, pentru a crea un sistem legislativ cu adevărat bicameral, cu un proces decizional democratic și transparent, deciziile Consiliului ar trebuie luate de către o singură formațiune legislativă a Consiliului, iar actualele formațiuni legislative specializate ale Consiliului ar trebui transformate în structuri pregătitoare, similare cu comisiile din PE;

întrucât unitatea de răspundere și control este o precondiție esențială pentru stabilitatea oricărui cadru instituțional și, în special, în ceea ce privește aspectele economice, fiscale și monetare; întrucât politica economică a UE are la bază o asumare solidă la nivel național din partea statelor membre, inclusiv a principiului nepromovării salvării financiare („no bail-out”) prevăzut la articolul 125 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE); întrucât mărirea puterilor conferite nivelului european presupune un acord privind reducerea suveranității naționale a statelor membre;

M.	întrucât Uniunea Europeană ar trebui să promoveze cel mai înalt nivel de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și întrucât trebuie garantată respectarea și promovarea acestora de către UE, de instituțiile sale și de statele sale membre;

N.	întrucât ar trebui consolidat rolul executiv al Comisiei în domeniul politicilor economice și fiscale;

O.	întrucât articolul 2 din Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul nu specifică faptul că președintele Eurogrupului trebuie ales dintre membrii săi;

P.	întrucât, pentru a consolida legitimitatea politică a Comisiei de a implementa guvernarea economică și normele fiscale, este fundamental ca președintele Comisiei să fie ales printr-o procedură clară și bine înțeleasă în cadrul alegerilor europene;

întrucât Tratatul de la Lisabona a reafirmat cadrul juridic pe baza căruia îi este încredințată Curții de Conturi sarcina de a promova răspunderea publică și de a oferi asistență Parlamentului și Consiliului în demersurile de monitorizare a execuției bugetului UE, contribuind astfel la protecția intereselor financiare ale cetățenilor; întrucât articolul 318 din TFUE prevede extinderea dialogului dintre Parlament și Comisie și ar trebui să promoveze o cultură a performanței în execuția bugetului UE;

întrucât instituțiile și organismele europene, în special Comitetul Regiunilor (CoR), Comitetul Economic și Social European (CESE), și, în special, Parlamentul European ar trebui, în activitatea lor zilnică, să monitorizeze respectarea principiului subsidiarității orizontale și verticale în Uniunea Europeană; întrucât instituțiile europene ar trebui să țină seama de rolul CoR și al CESE în cadrul legislativ, precum și de importanța luării în considerare a avizelor acestor instituții;

S.	întrucât articolul 137 din TFUE și Protocolul nr. 14 instituie Eurogrupul ca organism neoficial;

întrucât noile sarcini atribuite Eurogrupului prin reglementările aferente „pachetului de șase acte legislative” și „pachetului de două acte legislative”, împreună cu identitatea celor care formează Eurogrupul și a celor care formează Consiliul superior al Mecanismului european de stabilitate (MES) și identitatea președintelui Eurogrupului și a președintelui Consiliului superior al MES acordă, de facto Eurogrupului un rol esențial în guvernarea economică a zonei euro;

întrucât, în prezent, procedura privind dezechilibrele macroeconomice nu este folosită suficient; întrucât, dacă ar fi folosită la capacitate maximă, ar putea contribui la corectarea dezechilibrelor economice într-un stadiu incipient, ar putea oferi o imagine exactă de ansamblu a situației din fiecare stat membru și a Uniunii în ansamblul său, ar putea preveni crizele și contribui la îmbunătățirea competitivității; întrucât este nevoie de o mai mare convergență structurală între membri, deoarece acest lucru va contribui la o creștere sustenabilă și la coeziune socială; întrucât, prin urmare, realizarea Uniunii Economice și Monetare (UEM) este necesară de urgență, alături de eforturile de mărire a legitimității și a responsabilității democratice pentru structura sa instituțională;

întrucât ar trebui să se ia măsuri pentru ca structura instituțională a UEM să fie mai eficace și mai democratică, cu Parlamentul și Consiliul acționând ca colegiuitori egali, Comisia având rolul unui executiv, parlamentele naționale controlând democratic mai bine acțiunile guvernelor naționale la nivel european, Parlamentul European supraveghind procesul decizional la nivelul UE, iar Curtea de Justiție având un rol mai puternic;

W.	întrucât Uniunea are nevoie de o aplicare adecvată și asigurare a respectării cadrului de politică economică existent, precum și e noi dispoziții juridice privind politicile economice și reforme structurale esențiale în domeniile competitivității, creșterii economice și coeziunii sociale;

X.	întrucât ar trebui simplificată procedura semestrului european, făcând-o mai concentrată și mai democratică, consolidând rolul de control al Parlamentului asupra sa și conferindu-i acestuia un rol mai important în diferitele sesiuni de negocieri;

Y.	întrucât TFUE a pus Parlamentul European pe o poziție de egalitate cu Consiliul în procedura bugetară anuală; întrucât Tratatul de la Lisabona a fost pus în aplicare doar parțial în domeniul bugetare, în special ca urmare a lipsei unor veritabile resurse proprii;

întrucât ar trebui raționalizată mai mult folosirea bugetului Uniunii, veniturile sale ar trebui să provină din resurse cu adevărat proprii și nu predominant din contribuțiile legate de venitul național brut (VNB), iar procedura de adoptare a cadrului financiar multianual (CFM) ar trebui să treacă de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în tratate;

AA.

întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 (Regulamentul financiar), principiul universalității bugetului nu împiedică un grup de state membre să aloce o contribuție financiară pentru bugetul UE sau un venit specific pentru anumite cheltuieli, după cum se întâmplă deja, de exemplu, în cazul reactorului cu flux ridicat conform Deciziei 2012/709/Euratom;

AB.	întrucât veniturile alocate conform articolului 21 din Regulamentul financiar, potrivit considerentului nr. 8 din Regulamentul privind cadrul financiar multianual (UE, Euratom) nr. 1311/2013, nu fac parte din CFM și, prin urmare, nu sunt incluse în plafoanele CFM;

AC.	întrucât sistemul de resurse proprii nu interzice resursele proprii finanțate numai de un subgrup de state membre;

AD.

întrucât Uniunea ar trebui să dispună de o capacitate mai mare de investiții prin asigurarea unei utilizări optime a fondurilor structurale existente, prin utilizarea Fondului european pentru investiții strategice, precum și prin creșterea capacităților Băncii Europene de Investiții (BEI), ale Fondului european de investiții (FEI) și ale Fondul european pentru investiții strategice (FEIS);

AE.	întrucât se analizează posibilitatea creării unei capacități fiscale în zona euro și a definirii structurii, finanțării, a modalităților intervenție și a condițiilor de integrare în bugetul Uniunii;

AF.	întrucât potențialul de creștere al pieței interne ar trebui mai bine exploatat în domenii precum serviciile, piața unică digitală, Uniunea energetică, Uniunea bancară și Uniunea piețelor de capital;

AG.	întrucât, în conformitate cu tratatele, Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea și promovează justiția socială și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați și solidaritatea între generații;

AH.	întrucât consolidarea pieței unice ar trebui să fie însoțită de o mai bună coordonare în domeniul fiscalității;

AI.	întrucât trebuie garantate și susținute dreptul la circulați și drepturile lucrătorilor prin fructificarea deplină a potențialului Tratatului de la Lisabona;

AJ.

întrucât legiuitorul Uniunii poate adopta măsuri în domeniul securității sociale necesare pentru lucrătorii care își exercită dreptul la liberă circulație în conformitate cu articolul 48 din TFUE; întrucât el poate adopta măsuri de protecție a drepturilor sociale ale lucrătorilor, independent de exercitarea drepturilor de liberă circulație în conformitate cu articolul 153 din TFUE;

AK.

întrucât, în temeiul articolului 153 alineatul (1) literele (a)-(i) din TFUE, legiuitorul Uniunii poate adopta măsuri de minimă armonizare în domeniul politicii sociale; întrucât o astfel de legislație nu poate afecta dreptul statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială; întrucât o astfel de legislație nu poate afecta în mod semnificativ echilibrul financiar al sistemelor naționale de securitate socială; întrucât aceste limite pentru armonizarea politicilor sociale oferă în continuare legiuitorului Uniunii o marjă de manevră neutilizată pentru a adopta măsuri în domeniul politicii sociale;

AL.	întrucât nu a fost încă realizat principiul egalității de remunerare între lucrătorii și lucrătoare pentru muncă egală sau muncă de valoare egală, prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

AM.	întrucât există deficiențe privind funcționarea și implementarea instrumentului inițiativei cetățenești europene și, prin urmare, este necesară o îmbunătățire, pentru ca aceasta să funcționeze în mod eficient și să fie un instrument real pentru democrația participativă și pentru cetățenia activă;

AN.	întrucât libertatea de mișcare, îndeosebi a lucrătorilor, este un drept consfințit în tratate (articolul 45 din TFUE) și constituie o forță motrice fundamentală pentru finalizarea pieței unice;

AO.

întrucât Uniunea trebuie să mărească eficiența, coerența și responsabilitatea politicii externe și de securitate comună (PESC), ceea ce se poate realiza prin folosirea actualelor dispoziții, trecând de la unanimitate la votul cu majoritate calificată (VMC) pentru un număr din ce în ce mai mare de domenii de politici externe, precum și prin aplicarea dispozițiilor vizând flexibilitatea și cooperarea consolidată, când este necesar;

AP.

întrucât problemele de securitate recente, unele dintre ele în vecinătatea imediată a frontierelor UE, au demonstrat necesitatea creării progresive a unei politici de apărare comună și, în cele din urmă crearea unei apărări comune; întrucât tratatul conține deja dispoziții clare cu privire la modul în s-ar putea realiza acest lucru, în special articolele 41, 42, 44 și 46 din Tratatul UE;

AQ.

întrucât reprezentarea externă trebuie să fie asigurată în interesul Uniunii acolo unde este vorba despre competențele exclusive ale Uniunii și competențele comune ale Uniunii și statelor membre care au fost deja exercitate de Uniune; întrucât, în domeniile în care Uniunea nu a recurs încă la competența comună, statele membre au obligația de a coopera în mod loial cu Uniunea și de a se abține de la orice măsură care ar putea submina interesul acesteia;

AR.	întrucât este necesară o poziție coordonată și structurată a Uniunii și a statelor membre în cadrul organizațiilor internaționale și al forurilor internaționale, în scopul de a mări influența Uniunii și a statelor sale membre în aceste organizații și foruri;

AS.	întrucât asumarea unor obligații internaționale de către Uniune sau de către statele membre nu poate reduce rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European la o simplă aprobare mecanică;

AT.	întrucât actuala criză a refugiaților a reliefat clar necesitatea unei politici comune în materie de azil și imigrație, care să prevadă și o distribuire echitabilă a solicitanților de azil în întreaga UE;

AU.

întrucât discriminarea bazată pe orice criteriu, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, dizabilitatea, vârsta, identitatea de gen sau orientarea sexuală, încă reprezintă o problemă în fiecare stat membru;

AV.	întrucât recentele crize au scos la iveală faptul că apropierea dispozițiilor legale nu este suficientă pentru a asigura funcționarea pieței interne sau a spațiului de libertate, securitate și justiție, din cauza diferențelor în aplicarea dispozițiilor legale armonizate;

AW.	întrucât legiuitorul Uniunii nu poate conferi competențe discreționare agențiilor Uniunii care necesită opțiuni de ordin politic;

AX.	întrucât legiuitorul Uniunii trebuie să asigure un control politic suficient asupra deciziilor și activităților agențiilor Uniunii;

AY.	întrucât nerespectarea de către statele membre a acordurilor adoptate la reuniunile europene la nivel înalt și la Consiliile Europene afectează grav credibilitatea instituțiilor europene și întrucât, prin urmare, ar trebui să se garanteze mai eficient implementarea lor,

constată că Uniunea Europeană și statele sale membre se confruntă cu provocări fără precedent, cum ar fi criza refugiaților, probleme de politică externă în vecinătatea imediată și combaterea terorismului, dar și globalizarea, schimbările climatice, evoluțiile demografice, șomajul, cauzele și consecințele crizei financiare și ale crizei datoriilor, lipsa de competitivitate și consecințe sociale în mai multe state membre, precum și necesitatea de a consolida piața internă a UE, probleme care trebuie tratate într-un mod mai adecvat;

subliniază că aceste probleme nu pot fi rezolvate individual în mod adecvat de către statele membre, ci este necesar un răspuns colectiv din partea Uniunii, pe baza respectării principiului guvernării pe mai multe niveluri;

reamintește că piața internă reprezintă o piatră de temelie a UE, facilitând libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor; de asemenea, reamintește că excepțiile de pe piața internă creează denaturări ale concurenței în cadrul Uniunii și distrug condițiile echitabile de concurență;

subliniază că Uniunea trebuie să-și recapete încrederea cetățenilor săi, printr-o mai mare transparență decizională și o mai mare răspundere a instituțiilor, agențiilor și organismelor sale informale, (cum ar fi Eurogrupul), prin îmbunătățirea cooperării între instituții și a capacității sale de a acționa;

subliniază că nu toate dispozițiile Tratatului de la Lisabona au fost încă valorificate la întregul lor potențial, chiar dacă conțin o serie de instrumente necesare care ar fi putut fi aplicate pentru a preveni unele crize cu care se confruntă Uniunea sau care ar fi putut fi folosite pentru a face față provocărilor actuale, fără a fi nevoie să se inițieze, pe termen scurt, o revizuire a tratatului;

subliniază că metoda comunitară este cea mai potrivită pentru funcționarea Uniunii și are o serie de avantaje asupra metodei interguvernamentale, fiind singura care permite o mai mare transparență, eficiență, votul cu majoritate calificată în Consiliu și dreptul egal de colegiferare al Parlamentului European și al Consiliului, precum și prevenirea fragmentării responsabilităților instituționale și a dezvoltării de concurență între instituții;

consideră că soluțiile interguvernamentale ar trebui să constituie un instrument de ultimă instanță numai, să fie supuse unor condiții stricte, îndeosebi să respecte dreptul Uniunii, obiectivul de adâncire a integrării europene și de deschidere la aderare pentru statele membre neparticipante; consideră că soluțiile interguvernamentale ar trebui înlocuite cât mai rapid cu proceduri ale Uniunii, chiar și în domenii în care nu toate statele membre îndeplinesc condițiile de participare, astfel încât să permită Uniunii să își desfășoare activitățile întru-un singur cadru instituțional; se opune, în acest context, creării unor noi instituții în afara cadrului Uniunii, și continuă să depună eforturi pentru încorporarea în dreptul Uniunii a MES, cu condiția asigurării răspunderii democratice adecvate, precum și a dispozițiilor relevante ale Pactului fiscal, așa cum sunt prevăzute în Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG), pe baza unei evaluări a experienței înregistrate în aplicarea sa; insistă asupra faptului că luarea efectivă a deciziilor nu trebuie separată de obligațiile fiscale;

subliniază că Parlamentul European, ales prin vot direct, are un rol esențial în asigurarea legitimității Uniunii și face sistemul decizional al Uniunii responsabil în fața cetățenilor, prin exercitarea unui control parlamentar veritabil asupra executivului la nivelul Uniunii și prin intermediul procedurii legislative de codecizie al cărei domeniu de aplicare trebuie extins;

reamintește că Parlamentul European este parlamentul întregii Uniuni și consideră că trebuie asigurată o mai mare responsabilitate democratică, chiar și în domeniile la care nu participă toate statele membre, inclusiv în acțiunile și deciziile specifice zonei euro;

10.

consideră că dialogul politic dintre parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să fie mai intens, mai constructiv și mai substanțial, fără a depăși limitele competențelor constituționale respective; atrage atenția, în acest sens, că parlamentele naționale sunt cele mai în măsură să mandateze și să monitorizeze, la nivel național, acțiunile guvernelor lor în domeniul afacerilor europene, iar Parlamentul European ar trebui să asigure răspunderea democratică și legitimitatea executivului european;

11.

consideră esențială consolidarea transparenței și a deschiderii instituționale a UE, precum și modul în care comunică rezultatele procesului decizional politic în UE; insistă asupra intensificării eforturilor în vederea revizuirii Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei și a Directivei 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii cu reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți;

12.

reamintește că este posibil să se consolideze dreptul de anchetă al Parlamentului și inițiativa cetățenească europeană (ICE), prin dreptul secundar al Uniunii Parlamentului și reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o revizuire a regulamentului ICE;

13.

consideră că Comisia trebuie să reformeze inițiativa cetățenească europeană ca instrument funcțional pentru angajamentul democratic, ținând seama de rezoluţia sa din 28 octombrie 2015 (8) și solicită Comisiei, printre altele, să sensibilizeze publicul cu privire la inițiativa cetățenească europeană și să îi confere un nivel mai ridicat de vizibilitate; să se asigure că programele sale informatice pentru colectarea online a semnăturilor sunt mai ușor de utilizat și sunt accesibile persoanelor cu dizabilități; să asigure o îndrumare juridică și practică corespunzătoare și cuprinzătoare; să ia în considerare înființarea unui birou dedicat inițiativei cetățenești europene în cadrul reprezentanțelor sale din fiecare stat membru; să explice în detaliu motivele pentru respingerea unei inițiative cetățenești europene și să analizeze metode de a prezenta celor mai în măsură autorități propunerile din cadrul inițiativelor care nu intră în sfera competențelor Comisiei;

14.

înțelege că Serviciul european de voluntariat constituie un element component al construcției cetățeniei europene și, prin urmare, recomandă Comisiei să examineze modurile în care ar putea facilita participarea tinerilor la activitatea acestuia;

Configurație instituțională, democrație și responsabilitate

Parlamentele

15.

insistă asupra garantării, consolidării și întăririi puterilor legislative și a drepturilor de control ale Parlamentului, inclusiv prin acorduri interinstituționale și prin folosirea temeiului juridic corespunzător de către Comisie;

16.

consideră necesar ca Parlamentul European să își reformeze metodele de lucru pentru a putea face față provocărilor viitoare, printr-o exercitare mai fermă a funcțiilor sale de control politic asupra Comisiei, inclusiv în ceea ce privește implementarea și aplicarea acquis-ului în statele membre, prin limitarea acordurilor în primă lectură la cazuri excepționale de urgență și unde s-a luat o decizie argumentată și explicită, iar în aceste cazuri să îmbunătățească transparența procedurii care conduce la adoptarea unor astfel de acorduri; totodată, reamintește în acest context propunerile Parlamentului de a armoniza și mai mult propria sa procedură electorală, conținută în rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legii electorale în Uniunea Europeană (9);

17.

își exprimă intenția de a folosi mai mult rapoartele de inițiativă legislativă în temeiul articolului 225 din TFUE;

18.

consideră că Parlamentul ar trebui să creeze un birou de registratură la sediul său central și în toate delegațiile sale din statele membre, pentru ca cetățenii să poată depune personal documentele, cu confirmarea conținutului;

19.

înțelege că ar trebui creat un Jurnal Oficial al Parlamentului European, în format electronic, pentru autentificarea tuturor rezoluțiilor și rapoartelor aprobate de PE;

20.

încurajează dialogul politic cu parlamentele naționale cu privire la conținutul propunerilor legislative, atunci când este relevant; insistă, totuși, că deciziile trebuie luate la nivelul competențelor constituționale și că există o delimitare clară între competențele decizionale ale parlamentelor naționale și cele ale Parlamentului European, iar parlamentele naționale trebuie să își exercite funcția europeană în baza constituțiilor lor naționale, în special prin controlul asupra guvernelor lor naționale ca membre ale Consiliului European și ale Consiliului, pentru că la acest nivel sunt cel mai bine plasate pentru a influența direct conținutul procesului legislativ european și pentru a-l supraveghea; prin urmare, se pronunță împotriva creării unor noi organisme parlamentare mixte cu puteri decizionale;

21.

subliniază importanța cooperării dintre Parlamentul European și parlamentele naționale la nivelul organismelor mixte, precum Conferința comisiilor parlamentare specializate în afaceri europene din parlamentele din Uniunea Europeană (COSAC), Conferința interparlamentară pentru politica externă și de securitate comună (CFSP-IPC) și, în cadrul articolului 13 din TSCG în cadrul Uniunii economice și monetare, pe baza principiilor consensului, schimbului de informații și a consultării, pentru a exercita un control asupra propriilor lor administrații; invită Comisia și Consiliul să participe la nivel politic înalt la reuniunile interparlamentare; subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse între comisiile specializate ale Parlamentului European și comisiile echivalente la nivel național din cadrul acestor organisme mixte, prin îmbunătățirea coerenței, transparenței și schimbului reciproc de informații;

22.

încurajează schimbul de bune practici în materie de control parlamentar între parlamentele naționale, cum ar fi organizarea de dezbateri periodice între miniștrii respectivi și comisiile specializate din parlamentele naționale, înainte și după reuniunile Consiliului, precum și cu membrii Comisiei Europene într-un interval de timp adecvat, precum și întâlniri cu parlamentele naționale pentru schimburi cu deputații din PE; încurajează instituirea unui schimb de funcționari din instituții și din grupurile politice între Parlamentul European și parlamentele naționale;

23.

consideră că trebuie avut grijă să se evite vreo transpunere excesivă a normelor europene de către statele membre și că parlamentele naționale joacă un rol esențial în acest sens;

Consiliul European

24.

regretă că Consiliul, prin nefolosirea QMV, mult prea des a trimis Consiliului European spre dezbatere chestiunile legislative; consideră că practica Consiliului European de „trasa sarcini Consiliului” depășește rolul de a elabora orientări strategice atribuit Consiliului European prin tratate, contravenind, astfel, literei și spiritului tratatelor, așa cum prevede articolul 15 alineatul (1) din TUE, care stipulează că Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii, dar nu exercită funcții legislative; consideră că este necesar să se îmbunătățească relațiile de lucru dintre Consiliu european și Parlament;

25.

reamintește că Președintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European, la propunerea Consiliului European, luându-se în considerare alegerile pentru Parlamentul European și după consultări adecvate; reamintește, prin urmare, că, așa cum a fost cazul în 2014, partidele politice europene trebuie să vină cu candidați de frunte pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a alege Președintele Comisiei; salută propunerea Președintelui Comisiei de modificare a acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană în ceea ce privește participarea comisarilor în calitate de candidați la alegerile pentru Parlamentul European;

26.

totodată, reamintește că, deși nu este în interesul Parlamentului European, este posibil să se facă fuziunea între funcția de președinte al Consiliului European și cea de președinte al Comisiei;

27.

invită Consiliul European să facă uz de „clauza pasarelă” (articolul 48 alineatul (7) din TUE) care autorizează Consiliul să treacă de la unanimitate la VMC, în cazurile în care se aplică în cazul în care tratatele prevăd în prezent unanimitate;

28.

invită președintele Parlamentului European să informeze în prealabil Conferința președinților cu privire la criteriile pe care intenționează să le susțină în discursul adresat Consiliului European;

Consiliul

29.

propune transformarea Consiliului într-o cameră legislativă reală reducând numărul de formațiuni ale Consiliului printr-o decizie a Consiliului European, creând astfel un veritabil sistem bicameral legislativ, care reunește Consiliul și Parlamentul, iar Comisia îndeplinind funcțiile unui executiv; sugerează implicarea actualelor formațiuni specializate ale Consiliului ca organisme pregătitoare pentru un singur Consiliul legislativ, care se reunește public, după modelul funcționării comisiilor din Parlamentul European;

30.

insistă că este important să se consolideze transparența decizională a Consiliului legislativ, îmbunătățind schimbul de documente și informații între Parlament și Consiliu și permițând accesul reprezentanților Parlamentului ca observatori la reuniunile Consiliului și ale organismelor acestuia, mai ales când se dezbat texte legislative;

31.

consideră că este posibil să fuzioneze funcția de președinte al Eurogrupului cu cea de comisar pentru afaceri economice și financiare, iar în acest caz, propune ca președintele Comisiei să numească acest comisar în funcția de vicepreședinte al Comisiei; consideră că, după ce vor fi înființate o capacitate fiscală și un Fond Monetar European, comisarul în cauză ar putea să fie dotat cu toate mijloacele și capacitățile necesare pentru a aplica și pentru a asigura aplicarea cadrului de guvernanță economică existent și pentru a optimiza dezvoltarea zonei euro în cooperare cu miniștrii de finanțe din statele membre ale zonei euro, astfel cum se detaliază în rezoluția sa din 16 februarie 2017 privind o capacitate bugetară pentru zona euro (10);

32.

solicită ca, în cadrul actualului tratat, președintele și membrii Eurogrupului să fie supuși unor mecanisme adecvate de răspundere democratică față de Parlamentul European, în special ca președintele său să răspundă la întrebările parlamentare; totodată, solicită adoptarea unor norme interne de procedură și publicarea rezultatelor;

33.

cere Consiliului să treacă complet la votul cu majoritate calificată, oriunde este posibil în temeiul tratatelor, și să renunțe la transferarea domeniilor legislative controversate către Consiliul European, deoarece acest lucru contravine literei și spiritului tratatului, care prevede că Consiliul European poate decide în numai în unanimitate și ar trebui să facă acest lucru numai legat de obiectivele politice generale, nu și în cazul legislației;

34.

este hotărât să aplice integral dispozițiile tratatului cu privire la cooperarea consolidată, angajându-se să aprobe toate propunerile noi vizând cooperarea consolidată cu excepția cazului în care statele membre participante se angajează, la rândul lor, să activeze „clauza pasarelă” prevăzută la articolul 333 din TFUE, care declanșează trecerea de la unanimitate la majoritatea calificată și de la procedura legislativă specială la procedura legislativă ordinară;

35.

insistă că este important să se folosească din plin procedura cooperării consolidate prevăzute la articolul 20 din TUE, în special între state membre din zona euro, astfel încât statele membre care doresc să stabilească între ele o cooperare consolidată în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii să poată promova, prin intermediul acestui mecanism, realizarea obiectivelor Uniunii și să poată consolida procesul lor de integrare, în limitele și în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 326-334 din TFUE;

Comisia

36.

este hotărât să întărească rolul Parlamentului în alegerea președintelui Comisiei, prin consolidarea consultărilor formale dintre grupurile politice europene și președintele Consiliului European, după cum prevede Declarația nr. 11 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, pentru a se asigura că Consiliul European ia în considerare pe deplin rezultatele alegerilor atunci când prezintă un candidat în fața Parlamentului, așa cum s-a întâmplat la alegerile europene din 2014;

37.

reiterează necesitatea ca toate propunerile Comisiei să fie pe deplin justificate și însoțite de o evaluare detaliată a impactului, inclusiv de o evaluare din perspectiva drepturilor omului;

38.

consideră că gradul de independență al președintelui Comisiei ar putea fi mărit dacă fiecare stat membru ar desemna cel puțin trei candidați de ambele genuri, care ar putea fi avuți în vedere de către președintele ales al Comisiei în scopul constituirii Comisiei sale;

39.

insistă asupra asigurării unei mai bune coordonări și, după caz, a unei mai bune reprezentări a UE/zonei euro în cadrul instituțiilor financiare internaționale și subliniază că articolul 138 alineatul (2) din TFUE prevede un temei juridic pentru adoptarea de măsuri pentru a asigura o reprezentare unificată a UE/zonei euro la instituțiile și conferințele internaționale;

40.

solicită organizarea unui „dialog” formal și periodic la nivelul Parlamentului European pe chestiunile referitoare la reprezentarea externă a Uniunii;

41.

reamintește că Comisia, statele membre, Parlamentul și Consiliul, fiecare în limita competențelor, trebuie să asigure o mai bună aplicare și implementare a dreptului Uniunii Europene, în conformitate cu obligațiile care decurg din Carta drepturilor fundamentale a UE;

Curtea de Conturi

42.

recunoaște rolul crucial pe care îl joacă Curtea de Conturi a UE în a garanta că fondurile europene sunt cheltuite în mod mai eficient și mai inteligent; reamintește că, pe lângă obligația importantă care îi revine Curții de Conturi în ceea ce privește furnizarea de informații cu privire la fiabilitatea conturilor și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente, Curtea are o poziție preeminentă pentru a oferi Parlamentului informațiile necesare pe baza cărora acesta își poate îndeplini sarcinile și mandatul de control democratic al bugetului european și pentru a furniza informații privind rezultatele obținute de politicile și activitățile finanțate de Uniune Uniunii, cu scopul de le îmbunătăți performanța a din perspectiva criteriilor economiei, eficienței și eficacității; recomandă, prin urmare, să se consolideze poziția Curții de Conturi Europene; se așteaptă ca Curtea de Conturi să își respecte în continuare angajamentul de a asigura independența, integritatea, imparțialitatea și profesionalismul în desfășurarea activității sale, menținând totodată relații de lucru solide cu partenerii săi;

43.

consideră că refuzul sistematic al Consiliului de a coopera nu permite Parlamentului să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la acordarea descărcării de gestiune, fapt care afectează negativ și pe termen lung percepția cetățenilor privind credibilitatea instituțiilor UE și transparența utilizării fondurilor UE; consideră că această lipsă de cooperare are și efecte negative care se repercutează și asupra funcționării instituțiilor, discreditând procedura de control politic al gestiunii bugetare prevăzută de tratate;

44.

subliniază că dispozițiile referitoare la componența Curții și la procedura de desemnare a membrilor săi sunt prevăzute la articolele 285 și 286 din TFUE; consideră că ar trebui să existe o poziție de egalitate între Parlament și Consiliu în desemnarea membrilor Curții de Conturi, cu scopul de a asigura legitimitatea democratică, transparența și independența deplină a membrilor respectivi; invită Consiliul să respecte deciziile adoptate de Parlament în urma audierii candidaților desemnați ca membri ai Curții de Conturi;

Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European

45.

invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia să îmbunătățească modalitățile de cooperare cu CoR și CESE, inclusiv în etapa prelegislativă în timpul desfășurării studiilor de impact, pentru a garanta că se ține cont de evaluările și avizele lor pe tot parcursul procesului legislativ;

Agenții

46.

subliniază că orice conferire de competențe de executare agențiilor Uniunii necesită un grad de control suficient asupra deciziilor și acțiunilor acestora din partea legiuitorului Uniunii; reamintește că o supraveghere eficientă vizează, printre altele, numirea și eliberarea din funcție a personalului de conducere al agenției Uniunii, participarea la consiliul de supraveghere al agenției Uniunii, drepturile de veto pentru o serie de decizii ale agenției, obligațiile de informare, normele de transparență și drepturile bugetare legate de bugetul agenției Uniunii;

47.

ia în calcul adoptarea unui regulament-cadru pentru agențiile Uniunii care pot exercita competențe de executare pentru reglementarea mecanismului de control politic impus de legiuitorul Uniunii și incluzând, printre altele, dreptul Parlamentului European de a numi și demite conducerea agenției Uniunii, de a participa în consiliul de supraveghere al agenției Uniunii, dreptul de veto al Parlamentului European în ceea ce privește unele decizii ale agenției Uniunii, obligațiile de informare și normele privind transparența și drepturile bugetare ale Parlamentului European în legătură cu bugetul agenției Uniunii;

Respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității

48.

subliniază importanța principiului subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din TUE, care este obligatoriu pentru toate instituțiile și organismele Uniunii, precum și a instrumentelor conținute în Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește, în acest context, rolurile respective atribuite parlamentelor naționale și CoR; sugerează flexibilitate în ceea ce privește data transmisiei proiectelor de acte prevăzute în protocol și invită Comisia să îmbunătățească calitatea răspunsurilor pe care le dă la avizele motivate;

49.

reamintește parlamentelor naționale că au un rol esențial în monitorizarea aplicării principiului subsidiarității; consideră că posibilitățile formale ale parlamentelor naționale de a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității oferă ample posibilități în acest sens, dar că trebuie consolidată cooperarea practică dintre parlamentele naționale, între altele pentru a le permite acestora, în strânsă cooperare între ele, să analizeze cvorumul necesar în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cazul unei presupuse încălcări;

50.

subliniază importanța articolului 9 din TFUE pentru a se asigura că sunt luate în considerare consecințele sociale ale măsurilor juridice și cele privind politicile UE;

Extinderea și adâncirea Uniunii economice și monetare

51.

reamintește că dezvoltarea viitoare a UEM trebuie să se bazeze și să aibă ca punct de plecare legislația în vigoare și aplicarea acesteia, dar că trebuie totodată corelată cu adâncirea dimensiunii sociale;

52.

cere noi reforme instituționale pentru ca UEM să devină mai eficace și mai democratică, cu capacități mai bune, și să fie integrată în cadrul instituțional al Uniunii, în care Comisia acționează ca putere executivă, iar Parlamentul și Consiliul, în calitate de colegiuitori;

Nou act legislativ privind politica economică

53.

reamintește Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene (11), care a propus ideea unui cod de convergență adoptat în procedură legislativă ordinară, care să prevadă crearea unui cadru mai eficient pentru coordonarea politicilor economice (cu o serie de criterii de convergență, care urmează să fie determinată), deschise tuturor statelor membre și susținute de un mecanism bazat pe stimulente;

54.

consideră că ar trebui precizat un număr limitat de domenii esențiale pentru reformele structurale care duc la mărirea competitivității, a potențialului de creștere, a convergenței economice reale și a coeziunii sociale pe o perioadă de cinci ani, pentru a consolida economia socială de piață a UE, după cum se afirmă la articolul 3 alineatul (3) din TUE;

55.

subliniază către trebuie să existe o distincție clară între competențele instituțiilor UE și cele ale statelor membre, mărind gradul de implicare a statelor membre în programele de implementare și extinzând rolul parlamentelor naționale în acestea;

56.

cere o mai bună utilizare a instrumentelor disponibile și a articolului 136 din TFUE, pentru a încuraja adoptarea și aplicarea unor măsuri noi în zona euro;

Un semestru european mai simplificat, mai concentrat și mai democratic

57.

subliniază că sunt necesare mai puține recomandări specifice de țară (CSR), dar mai bine orientate, care să aibă la bază cadrul de măsuri stabilit în codul de convergență și în analiza anuală a creșterii (AAC), precum și propunerile concrete prezentate de fiecare stat membru, în conformitate cu propriile lor obiective principale de reformă, dintr-o gamă largă de reforme structurale, promovând competitivitatea, convergența economică reală și coeziunea socială;

58.

subliniază importanța tendințelor demografice pentru semestrul european și solicită să se acorde mai multă importanță acestui indicator;

59.

reamintește că există deja mecanisme de dialog economic, în special prin crearea unui „dialog economic” în cadrul legislației referitoare la pachetul privind guvernanța economică și pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetară; consideră că acestea reprezintă un instrument eficient pentru a i se acorda Parlamentului un rol mai important în cadrul semestrului european, în scopul de a consolida dialogul dintre Parlament, Consiliu, Comisie și Eurogrup și propune oficializarea rolului de control al Parlamentului în cadrul semestrului european, printr-un acord interinstituțional (AII) astfel cum a solicitat în numeroase rânduri Parlamentul European; în plus, salută și încurajează implicarea parlamentelor naționale la nivel național și cooperarea între parlamentele naționale și Parlamentul European în cadrul semestrului european și al guvernanței economice, în linii mai generale, de exemplu prin „Săptămâna parlamentară europeană” și „Conferința privind articolul 13”; consideră, în plus, că ar putea fi îmbunătățită implicarea partenerilor sociali în cadrul semestrului european;

60.

cere integrarea prevederilor relevante din pactul fiscal în cadrul juridic al UE, pe baza unei evaluări cuprinzătoare a aplicării acestuia și în măsura în care acesta nu este încă acoperit de legislația secundară în vigoare;

Rolul bugetului UE în UEM

61.

subliniază posibilitatea de a se trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată pentru adoptarea CFM, folosindu-se dispozițiile articolului 312 alineatul (2) din TFUE atunci când se va adopta viitorul CFM; subliniază că este important să se stabilească o legătură între durata legislaturii Parlamentului, mandatul Comisiei Europene și durata CFM, care poate fi redusă la cinci ani, conform dispozițiilor articolului 312 alineatul (1) din TFUE; solicită ca linierea adoptării viitoarelor CFM la următorul mandat parlamentar; invită Consiliul să adere la acest imperativ democratic;

62.

salută raportul Grupului la nivel înalt pentru resursele proprii; dorește revenirea la litera și spiritul tratatelor și schimbarea sistemului actual bazat pe contribuții calculate în funcție de VNB cu un sistem bazat pe resurse proprii reale pentru bugetul UE și, în cele din urmă, cu un buget al zonei euro, demers pentru care s-au propus mai multe idei;

63.

subliniază că, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, toate cheltuielile și veniturile Uniunii și Euratom trebuie incluse în bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul financiar;

O mai mare capacitate de investiții a UE

64.

îndeamnă la o utilizare mai bună a fondurilor structurale existente, pentru a stimula competitivitatea și coeziunea UE și la creșterea capacităților de investiții ale UE prin exploatarea unor abordări inovatoare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice, care include mecanisme specifice pentru finanțarea și garantarea proiectelor de infrastructură în interesul Uniunii;

65.

insistă asupra implementării integrale a cadrului actual constituit din „pachetul de șase” și „pachetul de două” acte legislative, a necesității de a rezolva în special dezechilibrele macroeconomice și de a asigura controlul pe termen lung al deficitului, precum și al nivelurilor extrem de ridicate ale datoriilor, printr-o consolidare fiscală favorabilă creșterii și îmbunătățind eficiența cheltuielilor, acordând prioritate investițiilor productive, oferind stimulente pentru reforme structurale și ținând seama de condițiile ciclului economic;

Crearea unei capacități fiscale în interiorul zonei euro folosind o parte a bugetului UE

66.

reamintește că moneda euro este moneda Uniunii și că bugetul UE este destinat să îndeplinească obiectivele Uniunii prevăzute la articolul 3 din TUE și să finanțeze politici comune, să ofere asistență regiunilor mai puțin dezvoltate prin aplicarea principiului solidarității, să finalizeze piața internă, să promoveze sinergiile europene și să ofere răspunsuri la provocările existente și emergente care impun o abordare paneuropeană, ajutând astfel statele membre mai puțin dezvoltate să ajungă din urmă zona euro și să devină capabile să adere la ea;

67.

ia act de diferitele propuneri privind crearea unei capacități bugetare în interiorul zonei euro; subliniază că aceste propuneri atribuie acestei capacități funcții diferite și pot avea forme diferite; reamintește că Parlamentul a insistat că trebuie dezvoltată o astfel de capacitate în cadrul UE;

68.

subliniază că, deși va depinde de forma, funcția și mărimea noi capacități de bugetare dacă această capacitate poate fi creată în cadrul actualului tratat, este posibil în temeiul tratatelor să fie crescute plafoanele resurselor proprii, să se stabilească noi categorii de resurse proprii (chiar dacă astfel de resurse proprii ar veni doar dintr-un număr de state membre), precum și să aloce anumite venituri pentru finanțarea unor cheltuieli specifice; subliniază, de asemenea, că bugetul UE oferă deja garanții pentru operațiunile de împrumut specifice și că există mai multe instrumente de flexibilitate pentru care poate fi mobilizată finanțare peste plafoanele de cheltuieli CFM;

69.

reamintește poziția sa favorabilă cu privire la integrarea mecanismului european de stabilitate în cadrul juridic al Uniunii, cu condiția asigurării răspunderii democratice adecvate;

70.

crede că capacitatea bugetară europeană și fondul monetar european pot fi etape ale procesului de crearea a unei trezoreriei europene, care ar trebui să răspundă în fața Parlamentului European;

71.

cere să se acorde atenția cuvenită concluziilor principale ale grupului de experți creat de Comisie pentru a analiza înființarea unui fond de amortizare;

Piața unică și integrarea financiară

72.

crede că piața unică este una dintre pietrele de temelie ale Uniunii Europene și un element fundamental pentru prosperitate, creștere și ocuparea forței de muncă în Uniune; atrage atenția că piața unică, ce oferă beneficii concrete atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori, are un potențial de dezvoltare care nu a fost încă exploatat plenar, mai ales în ceea ce privește piața unică digitală, serviciile financiare, energia, uniunea bancară și uniunea piețelor de capital; cere, așadar, un control mai strâns al aplicării corecte a acquis-ului existent în aceste domenii și o mai bună asigurare a respectării acestuia;

73.

cere finalizarea rapidă dar etapizată a uniunii bancare, pe baza mecanismului unic de supraveghere (MUS), mecanismului unic de rezoluție (MUR) și a sistemului european de garantare a depozitelor (SEGD), care să fie susținută de un mecanism de protecție adecvat și neutru din punct de vedere fiscal; apreciază acordul privind mecanismul de finanțare de tip punte până când Fondul unic de rezoluție va deveni funcțional și solicită crearea unei proceduri de insolvabilitate la nivel european;

74.

reamintește că autoritățile europene de supraveghere ar trebui să acționeze pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special prin asigurarea unui nivel ridicat, eficient și solid de reglementare și supraveghere, care să țină seama de interesele variate ale tuturor statelor membre și de natura diferită a participanților la piața financiară; consideră că problemele care afectează toate statele membre ar trebui să fie abordate, discutate și decise de toate statele membre și că este esențial să se consolideze condițiile de concurență echitabile din piața unică prin crearea unui cadru de reglementare unic, aplicabil tuturor participanților la piețele financiare din UE, pentru a se evita fragmentarea pieței unice în domeniul serviciilor financiare și concurența neloială prin lipsa unor condiții echitabile;

75.

cere instituirea unei uniuni reale a piețelor de capital;

76.

sprijină crearea unui sistem al autorităților din domeniul competitivității, care să reunească organismele naționale responsabile de monitorizarea progreselor în domeniul competitivității în fiecare stat membru, și propune ca monitorizarea progreselor realizate de acest sistem să supravegheată de Comisie;

77.

consideră că trebuie îmbunătățit schimbul automat de informații dintre autoritățile fiscale naționale pentru a evita evaziunea și fraudele fiscale, planificarea fiscală, erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor, precum și pentru a promova acțiuni coordonate de combatere a paradisurilor fiscale; cere adoptarea unei directive privind baza fiscală consolidată comună a societăților comerciale și definirea unor obiective comune pentru o convergență treptată; consideră că UE trebuie să facă o analiză completă a legislației în vigoare privind TVA, care să abordeze, printre altele, și introducerea principiului țării de origine;

Un cadru instituțional mai democratic pentru UEM

78.

reamintește că trebuie asigurată legitimitatea democratică și responsabilitatea adecvată la nivelul proceselor decizionale, parlamentele naționale monitorizând guvernele naționale, iar Parlamentul European având un rol consolidat în monitorizarea la nivelul UE, inclusiv un rol central, împreună cu Consiliul, în adoptarea Codului de convergență print procedura legislativă ordinară;

79.

susține utilizarea generală a „clauzei pasarelă”, consacrată la articolul 48 alineatul (7) din TUE; reamintește că, în proiectul său pentru o UEM profundă și autentică, Comisia (12) a sugerat înființarea unui instrument de convergență și competitivitate pe baza articolului 136 din TFUE sau a articolului 352 din TFUE, dacă este necesar, prin cooperare consolidată; subliniază că, în cazul cooperării consolidate folosirea articolului 333 alineatul (2) din TFUE, care prevede utilizarea procedurii legislative ordinare, ar consolida legitimitatea democratică și eficiența guvernării UE, precum și rolul Parlamentului în acesta;

80.

reafirmă că cooperarea interparlamentară nu ar trebui să conducă la crearea unui nou organism parlamentar sau a unei alte instituții, deoarece euro este moneda UE și Parlamentul European este parlamentul UE; reamintește că UEM este instituită de Uniune, ai cărei cetățeni sunt reprezentați direct la nivelul Uniunii de către Parlament, care trebuie să găsească și să aplice modalități de garantare a răspunderii democratice parlamentare pentru deciziile vizând zona euro

81.

insistă că este important să i se confere Comisiei puterea de a implementa și de a asigura respectarea tuturor instrumentelor actuale sau viitoare ale UEM;

82.

consideră că este necesar să se rezolve deficiențele la nivelul structurii instituționale actuale a UEM, în special deficitul său democratic, având în vedere unele părți din tratat pot fi supravegheate de Curtea de Justiție, în timp ce altele sunt excluse de la acest control; consideră că este necesar să se consolideze rolul de control al Parlamentului, pentru aplicarea detaliată a articolului 121 alineatele (3) și (4) din TFUE, în ceea ce privește coordonarea mai strânsă a politicilor economice;

83.

consideră că toate statele membre trebuie să aibă posibilitatea unei integrări diferențiate;

84.

reamintește că ar trebui să se acorde prioritate procedurilor legislative și bugetare ordinare la nivelul UE, recurgând, când este nevoie, la derogări și creând linii bugetare specifice; reamintește că orice alte dispoziții, cum ar fi cele vizând zona euro sau cooperarea consolidată, ar trebui folosite doar când procedurile de mai sus nu sunt posibile din punct de vedere juridic sau politic;

Realizarea pieței interne ca motor principal al creșterii economice

85.

este convins că adâncirea UEM ar trebui să se desfășoare în paralel cu finalizarea pieței interne prin îndepărtarea tuturor barierelor interne rămase, în special în ceea ce privește uniunea energetică, piața unică digitală și piața serviciilor;

86.

solicită aplicarea integrală a legislației actuale privind piața internă a energiei, în conformitate cu articolul 194 din TFUE, pentru a crea o uniune energetică;

87.

sprijină consolidarea obligațiilor și competențelor Agenției Europene pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (ACER), în direcția creării, în cele din urmă a unei Agenții Europene a Energiei în temeiul articolului 54 din Tratatul Euratom, precum și integrarea piețelor energetice, crearea unei rezerve strategice europene bazată pe combinarea rezervelor naționale, și a unui centru comun de negociere cu furnizorii, cu scopul de a finaliza structura instituțională a uniunii energetice;

88.

încurajează folosirea „obligațiunilor pentru finanțarea proiectelor” în strânsă colaborare cu BEI, pentru finanțarea proiectelor de infrastructură și a celor energetice;

89.

invită Comisia să folosească articolul 116 din TFUE, care prevede temeiul juridic necesar pentru ca Parlamentul și Consiliul să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru a elimina practicile care conduc la o denaturare a concurenței pe piața internă din cauza politicilor fiscale nocive;

Dimensiunea socială

90.

subliniază că drepturile lucrătorilor, în special atunci când își exercită dreptul de mobilitate, ar trebui să fie garantate, împreună cu drepturile lor sociale, folosind plenar instrumentele juridice relevante prevăzute la partea a treia titlurile IV, IX și X din TFUE și în conformitate cu Carta UE privind drepturile fundamentale, pentru a se asigura o bază socială stabilă pentru Uniune; subliniază, în acest context, mai ales drepturile care decurg din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii;

91.

reamintește că este important să se configureze o Europă socială, pentru ca proiectul integrării europene să beneficieze de susținerea constantă a lucrătorilor;

92.

subliniază că este important să se promoveze ideea unui salariu minim stabilit de fiecare stat membru și constată că analizarea posibilităților de creare a unui sistem de prestații minime de șomaj ar necesita existența unor norme și condiții comune pentru piața muncii din UE; sugerează că, în temeiul dispozițiilor actuale ale tratatului, ar putea fi adoptată o propunere legislativă menită să reducă barierele cu care se mai confruntă încă angajații;

93.

subliniază mecanismele oferite de Uniune și necesitatea de a include în mod activ tinerii lucrători pe piața muncii și de a încuraja mai mult schimbul de tineri lucrători, în conformitate cu articolul 47 din TFUE;

94.

invită Comisia să includă criterii privind ocuparea forței de muncă în evaluarea macroeconomică a performanței statelor membre, să recomande și să sprijine reforme structurale, pentru a asigura o mai bună folosire a fondurilor regionale și sociale;

95.

invită Comisia să evalueze corespunzător necesitatea unei acțiuni la nivelul UE și posibilele consecințe economice, sociale și de mediu ale diferitelor opțiuni în materie de politici, înainte de a propune inițiative noi (precum propuneri legislative, inițiative fără caracter legislativ, acte de punere în aplicare și acte delegate), conform Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare;

96.

cere instituirea unui nou pact social (care ar putea fi și sub forma unui protocol social) care să urmărească promovarea economiei sociale de piață europene și reducerea inegalităților, asigurându-se că sunt respectate toate drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv, printre altele, dreptul la negocieri colective și libertatea de circulație; subliniază că un astfel de pact ar putea îmbunătăți coordonarea politicilor sociale ale statelor membre;

97.

invită Comisia să revitalizeze dialogul social în cadrul UE prin intermediul unor acorduri obligatorii între partenerei sociali, în conformitate cu articolele 151-161 din TFUE;

Acțiunea externă

Mărirea eficacității, coerenței și responsabilității politicii externe și de securitate comune (PESC)

98.

consideră că abordarea cuprinzătoare adoptată de Uniunea Europeană față de conflictele și crizele externe ar trebui consolidată printr-o asociere mai strânsă a diferiților actori și a diferitelor instrumente în toate fazele conflictului;

99.

insistă asupra folosirii dispozițiilor articolului 22 din TUE pentru a crea un cadru strategic general pentru obiectivele și interesele strategice stabilite la articolul 21 din TUE și pentru a adopta decizii referitoare la acestea, cadru care poate merge dincolo de PESC înglobând și alte domenii de acțiune externă și care necesită coerență cu alte politici, cum ar comerțul, agricultura și asistența pentru dezvoltare; reamintește că deciziile adoptate pe baza unei astfel de strategii ar putea fi implementate prin votul cu majoritate calificată; subliniază că legitimitatea democratică a unor astfel de decizii ar putea fi întărită dacă Consiliul și Parlamentul ar adopta documente strategice comune pe baza propunerilor Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR);

100.

cere o consolidare a controlului exercitat de Parlament asupra acțiunii externe a UE, inclusiv prin continuarea consultărilor periodice cu VP/ÎR, cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și cu Comisia, precum și finalizarea negocierilor pentru înlocuirea Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul la informațiile sensibile deținute de Consiliu în domeniul PESC;

101.

consideră că reprezentanții speciali ai UE trebuie integrați în SEAE, inclusiv prin transferul bugetului alocat lor din liniile bugetare pentru PESC în liniile pentru SEAE, deoarece acest lucru ar mări coerența eforturilor UE;

102.

solicită folosirea articolului 31 alineatul (2) din TUE, care permite Consiliului să adopte o serie de decizii legate de PESC cu majoritate calificată, precum și a „clauzei pasarelă” prevăzută la articolul 31 alineatul (3) din TUE, pentru a trece treptat la votul cu majoritate calificată pentru deciziile din domeniul PESC care nu au implicații militare sau de apărare; reamintește că articolul 20 alineatul (2) din TUE, ce conține dispozițiile pentru cooperarea consolidată, oferă statelor membre posibilități suplimentare de a avansa în direcția PESC și, prin urmare, ar trebui utilizat;

103.

crede că trebuie mărită flexibilitatea regulilor financiare pentru acțiunea externă, pentru a evita întârzierile în plata operațională a fondurilor UE, mărind astfel capacitatea UE de a reacționa la crize rapid și eficient; consideră că este necesar, în acest sens, să instituie o procedură rapidă pentru acordarea de asistență umanitară, pentru a se garanta că ajutorul este plătit în modul cel mai efectiv și eficient posibil;

104.

îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să-și respecte fiecare obligațiile de a informa imediat și pe deplin Parlamentul în toate etapele proceselor de negociere și de încheiere a acordurilor internaționale, după cum este prevăzut la articolul 218 alineatul (10) din TFUE și stipulat în detaliu în acordurile interinstituționale cu Comisia și Consiliul;

105.

subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat faptul că Parlamentul are dreptul, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, să fie informat pe deplin și imediat, în toate etapele procedurilor de negociere și încheiere ale acordurilor internaționale – și în chestiunile care se referă la PESC – pentru a putea să-și exercite atribuțiile în totală cunoștință de cauză privind acțiunea Uniunii Europene în ansamblul său; se așteaptă, prin urmare, ca negocierile interinstituționale ce vor avea loc privind îmbunătățirea modalităților practice de cooperare și schimb de informații, în contextul negocierii și încheierii de acorduri internaționale vor ține seama în mod corespunzător de jurisprudența CJUE;

Spre o politică de apărare comună

106.

solicită luarea unor măsuri progresive în direcția unei politici de apărare comune (articolul 42 alineatul (2) din TUE) și, în cele din urmă, a unei apărări comune, care poate fi instituită prin decizia unanimă a Consiliului European, consolidând în același timp dimensiunea civilă și societatea civilă pe baza abordărilor vizând prevenirea și soluționarea conflictelor întemeiate pe non-violență, în special printr-o creștere a resurselor financiare, umane și administrative destinate medierii, dialogului, reconcilierii și răspunsului rapid la situații de criză din partea organizațiilor societății civile;

107.

propune, ca un prim pas în această direcție, să se aplice dispozițiile articolului 46 din TUE privind stabilirea cooperării structurate permanente (PESCO) printr-un vot cu majoritate calificată în Consiliu, deoarece acest instrument ar permite statelor membre mai ambițioase să coopereze mai strâns și într-un mod mai coordonat în domeniul apărării sub egida UE și le-ar oferi posibilitatea să folosească instituțiile, instrumentele și bugetul UE;

108.

recomandă înființarea unui Consiliu în formațiunea miniștrilor apărării, sub președinția VP/ÎR pentru a coordona politicile de apărare ale statelor membre, în special în materie de securitate cibernetică și de luptă împotriva terorismului, dar și pentru a dezvolta împreună strategia de apărare a UE și prioritățile acesteia;

109.

insistă asupra creării unei Cărți albe a UE privind securitatea și apărarea, pe baza Strategiei globale a UE pentru afaceri externe și politica de securitate prezentată de VP/ÎR și a agendei de la Bratislava, deoarece un astfel de document ar defini mai detaliat obiectivele strategice ale UE în domeniul securității și apărării și ar identifica capabilitățile existente și cele necesare; invită Comisia să își bazeze activitatea pregătitoare pentru planul de acțiune în domeniul apărării europene pe rezultatele viitoarei cărții albe a UE în materie de securitate și apărare, care ar trebui să abordeze, de asemenea, cum și în ce condiții este adecvată și legitimă folosirea forței militare;

110.

subliniază necesitatea de a defini politici europene comune în materie de capacități și de armament (articolul 42 alineatul (3) din TUE), care să cuprindă planificarea, dezvoltarea și achiziționarea în comun a capabilităților militare și care să includă și propuneri de reacție la amenințările cibernetice, hibride și asimetrice; încurajează Comisia să lucreze la un plan de acțiune european ambițios în domeniul apărării, după cum a anunțat în programul de lucru pentru 2016;

111.

subliniază potențialul extraordinar al Agenției Europene de Apărare (AEA) în ceea ce privește dezvoltarea unei piețe unice de apărare, care să fie competitivă și eficientă, care să aibă la bază o politică intensivă în materie de C&D&I și să se concentreze pe crearea de locuri de muncă specializate; susține în acest scop explorarea posibilităților de parteneriate public-private; reiterează nevoia urgentă de consolidare a AEA, furnizându-i sprijinul politic și resursele necesare, ceea ce i-ar permite să joace un rol de îndrumare și de coordonare în dezvoltarea capabilităților, în cercetare și în achizițiile publice; afirmă din nou că acest lucru ar putea fi realizat în mod optim prin finanțarea din bugetul Uniunii a costurilor de personal și a cheltuielilor de funcționare a agenției;

112.

reamintește existența articolul 44 din TUE, care conține dispoziții suplimentare referitoare la flexibilitate și introduce posibilitatea de a încredința sarcinile de gestionare a crizei unui grup de state membre, care ar îndeplini astfel de sarcini în numele UE și sub controlul politic și îndrumarea strategică a Comitetului politic și de securitate (COPS) și a SEAE;

113.

sugerează ca articolul 41 alineatul (3) din TUE să fie folosit pentru a crea un fond de lansare, constând din contribuțiile statelor membre la finanțarea activităților pregătitoare legate de activitățile politicii de securitate și apărare comune (PSAC) care nu sunt în sarcina bugetului Uniunii;

114.

subliniază importanța extinderii finanțării comune în domeniul PSAC, inclusiv prin mecanismul Atena, ceea ce ar reduce aspectele financiare care descurajează statele membre să contribuie la misiunile și operațiunile militare PSAC și ar îmbunătăți, astfel, capacitatea UE de a reacționa la crize;

115.

cere crearea unui cartier general permanent, civil și militar, precum și a unei Capacități te militare de planificare și executare (MPCC), care să coopereze îndeaproape cu Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC); cere instituționalizarea diverselor structuri militare europene (cum ar fi grupurile tactice de luptă, Euroforțele, cooperarea dintre Franța și Regatul Unit în materie de apărare, cooperarea pentru apărare aeriană în cadrul Benelux) într-un cadru al UE, precum și creșterea posibilităților de folosire a grupurilor tactice de luptă ale UE, inclusiv prin extinderea finanțării comune și prin posibilitatea desfășurării lor automate ca primă forță de intervenție în viitoarele scenarii de gestionare a crizelor;

116.

constată că acest cartier general permanent s-ar putea implica în planificarea permanentă pentru situații de urgență și ar putea juca un rol important în coordonarea viitoarelor aplicări ale articolului 42 alineatul (7) din TUE; este de părere că „clauza de apărare reciprocă”, formulată în acest articol și invocată de Franța la Consiliul Afaceri Externe din 17 noiembrie 2015, poate constitui un catalizator pentru dezvoltarea ulterioară a politicii de securitate și apărare a UE, conducând la o mai mare implicare din partea tuturor statelor membre;

117.

consideră că este necesar să fie promovată cooperarea dintre UE și NATO la toate nivelurile în domenii precum dezvoltarea capabilităților și a planurilor de contingență pentru amenințări hibride și trebuie intensificate eforturile pentru îndepărtarea obstacolelor politice rămase; îndeamnă la un parteneriat cuprinzător UE-NATO la nivel politic și militar,

118.

solicită să se ia măsuri categorice pentru a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare (CPD), în temeiul articolului 208 din TFUE și insistă să se îmbunătățească sistemul de evaluare a impactului CPD și să se stabilească un mecanism de arbitraj pentru cazurile în care există divergențe între diferitele politici ale Uniunii, însărcinând președintele Comisiei să își asume responsabilitatea politică pentru orientările principale și să rezolve problemele conform angajamentele asumate de Uniune în materie de CPD;

Justiție și afaceri interne (JAI)

119.

subliniază că, garantând în același timp drepturile și libertățile fundamentale și insistând asupra necesității unei supravegheri democratice și judiciare asupra politicilor de combatere a terorismului, în contextul recentelor atacuri și al creșterii amenințărilor teroriste, este absolut esențial un schimb de informații și de date sistematic, obligatoriu și structurat între autoritățile naționale de asigurare a respectării legii și serviciile de informații, precum și cu Europol și Frontex; prin urmare, acest schimb de date și de informații trebuie instituit cât mai rapid;

120.

subliniază că, la fel ca și în cazul atacurilor anterioare, autorii atacurilor comise la Paris se aflau deja în atenția autorităților de securitate, fuseseră investigați și supravegheați; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că datele existente privind aceste persoane nu au fost comunicate statelor membre, în pofida dispozițiilor articolului 88 din TFUE; invită Consiliul să prevadă, pe baza articolului 352 din TFUE, un schimb de date obligatoriu între statele membre; consideră că, dacă nu se întrunește unanimitatea, ar trebui exploatat potențialul cooperării consolidate;

121.

invită Comisia și Consiliul să facă o evaluare cuprinzătoare a măsurilor UE de combatere a terorismului, precum și a măsurilor conexe, în special în ceea ce privește implementarea acestora în legislația și în practica statelor membre și măsura în care statele membre cooperează cu agențiile UE în acest domeniu, îndeosebi Europol și Eurojust, și să realizeze o evaluare corespunzătoare a lacunelor existente, precum și a respectării obligațiilor UE în domeniul drepturilor fundamentale, folosind procedura prevăzută la articolul 70 din TFUE;

122.

reamintește, în acest context, că articolul 222 din TFUE prevede o clauză de solidaritate care poate și trebuie să fie activată când un stat membru este ținta unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de om;

123.

regretă că Directiva privind protecția temporară nu a fost activată în contextul crizei refugiaților, deși fusese creată pentru a răspunde unui val masiv de resortisanți din țările terțe;

124.

subliniază că trebuie creată, la nivelul UE, o politică comună echitabilă și eficientă în materie de azil și imigrație, bazată pe principiile solidarității, nediscriminării, nereturnării și cooperării loiale între statele membre, care să permită și redistribuirea echitabilă a solicitanților de azil în Uniunea Europeană; consideră că o astfel de politică ar trebui să implice toate statele membre; reamintește statelor membre de obligațiile lor actuale în această privință și subliniază că noul cadru de azil și migrație ar trebui să se bazeze pe drepturile fundamentale ale migranților;

125.

subliniază că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura că sistemul european comun de azil este un sistem cu adevărat uniform; invită statele membre să își armonizeze legislația și practicile în ceea ce privește criteriile privind persoanele care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de protecție internațională și garanțiile privind procedurile de protecție internațională și condițiile de primire în concordanță cu jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului (CJUE) și a CEDO, precum și cu cele mai bune practici stabilite în celelalte state membre;

126.

salută adoptarea Regulamentului (UE) 2016/1624 care lărgește sarcinile și competențele Frontex, precum și redenumirea acestuia – Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european; consideră că agenția poate fi susținură, când este necesar, de instrumente militare precum Forța maritimă europeană (Euromarfor) și o versiune actualizată a corpului european de armată (Eurocorps), împreună cu resursele puse în comun prin cooperarea structurată permanentă; subliniază că regulamentul insistă ca statele membre, în propriul lor interes și în interesul altor state membre, să introducă date în bazele de date europene; sugerează să se aibă în vedere interoperabilitatea bazelor de date a agențiilor de frontieră, cum ar fi Eurodac, dar și interoperabilitatea cu bazele de date ale Europol;

127.

solicită revizuirea de urgență a Regulamentului Dublin prin instituirea unui sistem permanent la nivelul întregii UE, obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru repartizarea solicitanților de azil între statele membre, care să se bazeze pe o repartizare echitabilă și obligatorie;

128.

subliniază că, având în vedere valurile fără precedent de migranți care au ajuns și continuă să ajungă la frontierele externe ale Uniunii, precum și creșterea constantă a numărului de persoane care solicită protecție internațională, Uniunea are nevoie de un dispozitiv legislativ cu caracter obligatoriu cu privire la relocare, conform celor stabilite în Agenda privind migrația a Comisiei;

129.

solicită semnarea de acorduri cu țările terțe sigure pentru a se putea controla și reduce valurile de migranți înainte ca aceștia să ajungă la frontierele UE; insistă, totodată, asupra unor proceduri stricte de returnare a solicitanților ale căror cereri sunt nefondate;

130.

solicită Comisiei și statelor membre să crească cheltuielile pentru formarea specialiștilor în materie de azil și să îmbunătățească eficiența procedurilor de azil;

131.

consideră că dimensiunea externă ar trebui să se concentreze asupra cooperării cu țările terțe în vederea combaterii cauzelor profunde ale valurilor de migranți ilegali și a acestui fenomen; consideră că parteneriatele și cooperarea cu principalele țări de origine, de tranzit și de destinație ar trebui să rămână în continuare o preocupare centrală; recomandă ca orice cooperare cu țările terțe să fie însoțită de o evaluare a sistemelor de azil din aceste țări, a sprijinului acordat refugiaților și a capacității și a hotărârii de a combate traficul de ființe umane și introducerea ilegală a persoanelor în țările de destinație sau de tranzit; recunoaște că trebuie îmbunătățită eficacitatea sistemului european de returnare, dar consideră că nu trebuie luată în considerare returnarea migranților decât dacă se poate realiza în condiții de siguranță, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale și procedurale.

132.

salută faptul că noul Regulament (UE) 2016/1624 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european prevede că, în cazul în care controlul frontierelor externe ar fi ineficient într-o asemenea măsură încât riscă să pună în pericol funcționarea spațiului Schengen, fie pentru că un stat membru nu ia măsurile necesare sau pentru că nu a solicitat un sprijin suficient din partea Frontex sau nu implementează un astfel de sprijin, Comisia poate propune Consiliului o decizie prin care să identifice măsurile ce vor fi aplicate de agenție și să ceară statului membru respectiv să coopereze cu agenția pentru punerea în aplicare a acestor măsuri; totodată, subliniază că regulamentul conține și prevederi cu privire la răspunderea civilă și penală a membrilor echipei și la mecanismul de monitorizare a plângerilor, precum și garantarea respectării drepturilor fundamentale în toate activitățile agenției;

133.

crede că este nevoie de o îmbunătățire a capacităților umane și financiare ale Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), dacă i s-ar cere să coordoneze toate cererile de azil în UE și să intervină pentru a sprijini statele membre supuse unei presiuni migratorii deosebite în analiza cererilor de azil, inclusiv în ceea ce privește mandatul său pentru desfășurarea unor operațiuni comune, proiecte-pilot și intervenții rapide similare celor adăugate mandatului agenției Frontex prin Regulamentul (UE) nr. 1168/2011;

134.

insistă asupra importanței unei mai bune coordonări între EASO, Frontex și Biroul Ombudsmanului European, pentru a permite adoptarea mai ușoară a rapoartelor de alertă timpurie în cazul unei presiuni migratorii particulare, care riscă să pună în pericol respectarea drepturilor fundamentale ale solicitanților de azil; consideră că este posibil pentru Comisie să utilizeze aceste rapoarte de alertă timpurie ca bază pentru declanșarea măsurilor de urgență prevăzute la articolul 78 alineatul (3) din TFUE;

135.

consideră că este imperativ să fie întărit rolul de colegiuitor al Parlamentului, pe picior de egalitate cu Consiliul, prin recurgerea la articolul 81 alineatul (3) din TFUE, care permite trecerea la procedura legislativă ordinară pentru deciziile în domeniul dreptului familiei care au implicații transfrontaliere, dacă Consiliul decide acest lucru cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului; cere trecerea la procedura legislativă ordinară în procesul decizional privind toate politicile din domeniul JAI, folosind „clauza pasarelă” definită în articolul 48 alineatul (7);

136.

invită Comisia să propună, pe baza articolului 83 din TFUE, norme minime privind definițiile și sancțiunile pentru lupta împotriva terorismului, a traficului de ființe umane și a exploatării sexuale a femeilor și a copiilor, a traficului ilicit de droguri, a traficului ilicit de arme, a spălării banilor, a corupției, a contrafacerii mijloacelor de plată, a criminalității informatice și a criminalității organizate;

137.

insistă asupra transpunerii în practică a principiilor consacrate în Tratatul de la Lisabona, și anume solidaritatea și împărțirea responsabilității între statele membre, principiul recunoașterii reciproce în implementarea politicilor JAI (articolul 70 din TFUE) și dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale a UE;

138.

consideră că UE trebuie să promoveze protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, să continue să respecte „criteriile de la Copenhaga” și să asigure că toate statele membre respectă valorile comune consacrate la articolul 2 din TUE;

139.

insistă asupra importanței completării „pachetului de garanții procedurale”, în special prin elaborarea legislației privind arestul preventiv și detenția minorilor, domenii în care reglementările multor state membre nu respectă în totalitate drepturile omului și alte norme internaționale;

140.

subliniază că este important să se facă mai multe progrese în dezvoltarea dreptului penal european, în special în sfera recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a executării lor;

141.

subliniază importanța dezvoltării unei culturi judiciare europene ca cerință fundamentală pentru ca spațiul de libertate, securitate și justiție să devină o realitate pentru cetățeni și pentru a garanta o mai bună aplicare a dreptului UE;

142.

consideră că este necesară crearea funcției de procuror european pentru a lupta împotriva criminalității organizate, a fraudei și a corupției, precum și pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și reduce fragmentarea spațiului penal european,

143.

subliniază că, în conformitate cu articolul 86 din TFUE, poate fi înființat un parchet european pentru combaterea infracțiunilor care aduc prejudicii intereselor financiare ale Uniunii numai cu aprobarea Parlamentului European; prin urmare, reamintește recomandările formulate în rezoluţiile sale din 12 martie 2014 (13) și din 29 aprilie 2015 (14) referitoare la structura exactă a acestuia și subliniază că Regulamentul de instituire a Parchetului European ar trebui adoptat rapid pentru a conferi acestui organism competențe de cercetare și urmărire penală a infracțiunilor vizând interesele financiare, inclusiv în domeniul fraudei în materie de TVA;

144.

reamintește obligația UE de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din TUE și solicită relansarea rapidă a negocierilor cu Consiliul Europei în acest sens, ținând seama de avizul CJUE din 18 decembrie 2014; reamintește Comisiei, în rolul său de negociator-șef, că această aderare va îmbunătăți protecția drepturilor omului pentru toți cetățenii europeni;

145.

reafirmă că prezenta rezoluție nu urmărește decât să ofere o evaluare a posibilităților legale prevăzute în tratate și ar trebui să constituie baza pentru a îmbunătăți funcționarea Uniunii Europene pe termen scurt; reamintește că o altă reformă fundamentală în viitor presupune a revizuire a tratatelor;

o o

146.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi, BCE, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 25.

(2) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 82.

(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0249.

(4) JO C 13, 15.1.2016, p. 183.

(5) JO C 313, 22.9.2015, p. 9.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0103.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0010.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0395.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2017)0050.

(11) JO C 468, 15.12.2016, p. 176.

(12) COM(2012)0777, 28 noiembrie 2012.

(13) Texte adoptate, P7_TA(2014)0234.

(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0173.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/239

P8_TA(2017)0051

Normele de drept civil privind robotica

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (2015/2103(INL))

(2018/C 252/25)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere Directiva 85/374/CEE a Consiliului (1),

—

având în vedere studiul privind Aspectele etice ale sistemelor ciber-fizice (Ethical Aspects of Cyber-Physical Systems) efectuat în numele comitetului pentru Evaluarea opțiunilor științifice și tehnologice (STOA) din cadrul Parlamentului și gestionat de Unitatea de prospectivă științifică (STOA), Direcția Generală Servicii de cercetare parlamentară;

—	având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0005/2017),

Introducere

întrucât, de la monstrul Frankenstein al lui Mary Shelley, până la mitul clasic al lui Pygmalion, trecând prin legenda Golemului din Praga sau robotul lui Karel Čapek, autorul care a inventat termenul, oamenii și-au imaginat posibilitatea de a construi mașini inteligente, de cele mai multe ori androizi cu caracteristici umane;

întrucât umanitatea se află acum în pragul unei ere în care roboții, boții, androizii și alte materializări ale inteligenței artificiale (IA), încă și mai sofisticate, par să declanșeze o nouă revoluție industrială, care va afecta probabil toate straturile societății, fiind astfel de o importanță vitală ca legiuitorii să ia în considerare implicațiile și efectele juridice și etice ale acestui fenomen, fără a frâna însă inovarea;

C.	întrucât este necesară o definiție general acceptată a roboților și a IA, care să fie flexibilă și care să lase loc inovării;

întrucât, în perioada 2010 – 2014, creșterea medie a vânzărilor de roboți s-a cifrat la 17 % pe an, iar în 2014 vânzările au crescut cu 29 %, saltul anual cel mai mare înregistrat vreodată, principalii factori de creștere fiind furnizorii de piese pentru autovehicule și industria electrică/electronică; întrucât depunerile anuale de brevete pentru tehnologia robotică s-au triplat în ultimul deceniu;

întrucât, în ultimii 200 de ani, numărul locurilor de muncă a crescut continuu datorită dezvoltării tehnologice; întrucât dezvoltarea roboticii și a IA poate transforma viața și practicile de muncă, poate crește eficiența, economiile și nivelul de siguranță și poate oferi un nivel mai bun de servicii; întrucât robotica și IA promit, pe termen scurt și mediu, să aducă beneficii în materie de eficiență și economii, nu numai în sectorul productiv și în cel comercial, ci și în domenii precum transporturile, serviciile medicale, educația și agricultura, oferind totodată posibilitatea de a evita expunerea oamenilor la unele situații periculoase, cum ar fi în cazul decontaminării siturilor poluate cu substanțe toxice;

întrucât îmbătrânirea populației este rezultatul unei speranțe de viață mai mari, datorate progresului condițiilor de viață și al medicinei moderne, și este una dintre cele mai mari provocări de ordin politic, social și economic ale secolului al XXI-lea pentru societățile europene; întrucât, până în 2025, peste 20 % dintre europeni vor avea 65 de ani sau mai mult, cu o creștere deosebit de rapidă a numărului celor în vârstă de peste 80 de ani, ceea ce va duce la un echilibru complet diferit între generații în societățile noastre; întrucât este în interesul societății ca persoanele mai în vârstă să rămână sănătoase și active cât mai mult timp;

întrucât, pe termen lung, tendința actuală îndreptată spre dezvoltarea unor mașini inteligente și autonome, cu capacitatea de a fi antrenate și de a lua decizii în mod independent, prezintă o serie de avantaje economice, dar ridică diverse probleme legate de efectele directe și indirecte asupra societății în ansamblu;

întrucât învățarea automatizată oferă societății beneficii enorme în domeniul economic și al inovației, prin îmbunătățirea considerabilă a capacității de analiză a datelor, însă dă naștere și unor provocări în ceea ce privește asigurarea nediscriminării, respectarea garanțiilor procedurale, transparența și inteligibilitatea proceselor decizionale;

întrucât, de asemenea, trebuie evaluate schimbările economice și impactul asupra pieței muncii datorate roboticii și a învățării automatizate; întrucât, deși aduce avantaje incontestabile, utilizarea roboticii poate determina modificarea pieței muncii, impunându-se, prin urmare, o reflecție asupra viitorului educației, al ocupării forței de muncă și al politicilor sociale;

întrucât utilizarea la scară largă a roboticii ar putea să nu ducă în mod automat la înlocuirea locurilor de muncă, însă locurile de muncă cu calificare mai redusă din sectoarele ocupaționale intensive ar putea fi mai vulnerabile la extinderea automatizării; întrucât această tendință ar putea aduce anumite procese de producție înapoi în UE; întrucât o serie de cercetări au demonstrat că ocuparea forței de muncă crește mult mai rapid în sectoarele profesionale în care se folosesc mai mult computerele; întrucât automatizarea locurilor de muncă poate elibera oamenii de munci manuale monotone, permițându-le să se îndrepte spre sarcini mai creative și cu mai multă însemnătate; întrucât automatizarea obligă guvernele să investească în educație și în alte reforme pentru a îmbunătăți realocările în privința tipurilor de competențe de care lucrătorii viitorului vor avea nevoie;

K.	întrucât, în fața unor divizări crescânde a societății, cu o clasă de mijloc în scădere, este important să se țină cont de faptul că dezvoltarea roboticii poate conduce la o concentrare acută a bogăției și a influenței în mâinile unei minorități;

întrucât dezvoltarea roboticii și a IA va influența fără îndoială peisajul pieței muncii, creând noi probleme legate de responsabilitate, și eliminând altele; întrucât responsabilitatea juridică trebuie clar definită atât la nivelul modelului de afaceri, cât și la nivelul modelelor de muncă, în eventualitatea apariției unor urgențe sau a unor probleme;

M.	întrucât tendința spre automatizare impune ca cei implicați în dezvoltarea și comercializarea aplicațiilor de IA să includă securitatea și etica încă din etapele inițiale, recunoscând astfel că trebuie să fie pregătiți să accepte răspunderea juridică pentru calitatea tehnologiei pe care o produc;

întrucât Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (2) (Regulamentul general privind protecția datelor) stabilește un cadru juridic pentru protecția datelor personale; întrucât alte aspecte legate de accesul la date și de protecția datelor cu caracter personal și a vieții private rămân încă de soluționat, dat fiind faptul că ar putea să mai apară probleme legate de viața privată datorate comunicării fără intervenție umană a aplicațiilor și componentelor între ele, precum și cu bazele de date;

întrucât evoluțiile din robotică și IA pot și ar trebui concepute în așa fel încât să protejeze demnitatea, autonomia și autodeterminarea persoanelor, în special în domenii precum îngrijirea umană și acompanierea și, în contextul aparaturii medicale, al „reparării” sau al „ameliorării capacităților” ființelor umane;

P.	întrucât, în final, există posibilitatea ca pe termen lung IA să depășească capacitatea intelectuală umană;

întrucât dezvoltarea continuă și extinderea utilizării proceselor decizionale automatizate și algoritmice va avea fără îndoială un impact asupra alegerilor pe care persoanele private (de exemplu oameni de afaceri sau utilizatori ai internetului) și autoritățile publice administrative, judiciare sau de altă natură le vor face în luarea unei decizii finale legate de consum, de afaceri sau de exercitarea autorității; întrucât este necesară integrarea unor garanții și a unor posibilități de control și verificare umane în procesele decizionale automatizate și algoritmice;

întrucât mai multe jurisdicții străine, printre care SUA, Japonia, China și Coreea de Sud, au în vedere și, într-o oarecare măsură, au și luat măsuri normative legate de robotică și IA, iar unele state membre au început, de asemenea, să analizeze idea elaborării unor norme juridice și a realizării unor modificări ale legislației, pentru a ține seama de aplicațiile emergente ale acestor tehnologii;

întrucât industria europeană ar putea beneficia de pe urma unei abordări eficiente, coerente și transparente a reglementărilor la nivelul Uniunii, oferind condiții corespunzătoare, predictibile și suficient de clare, în cadrul cărora întreprinderile să poată dezvolta aplicații și planifica modelele de afaceri la scară europeană, garantându-le, în același timp, Uniunii și statelor membre că își vor păstra controlul asupra standardelor normative de stabilit, astfel încât să nu fie forțate să adopte și funcționeze pe baza unor standarde stabilite de alții, și anume de țările terțe care se află în avangarda dezvoltării roboticii și a IA;

Principii generale

T.	întrucât trebuie considerat că legile lui Asimov (3) îi vizează pe proiectanții, producătorii și operatorii roboților, inclusiv a celor cu autonomie integrată și capacitate individuală de învățare, deoarece aceste legi nu pot fi convertite în cod-mașină;

întrucât sunt necesare o serie de norme care să reglementeze în special răspunderea, transparența și responsabilitatea, reflectând valorile specific europene și valorile umaniste universale care caracterizează contribuția europeană adusă societății; întrucât normele nu trebuie să afecteze procesul de cercetare, inovare și dezvoltarea în domeniul roboticii;

întrucât Uniunea ar putea juca un rol esențial în ceea ce privește stabilirea principiilor etice fundamentale care trebuie respectate la dezvoltarea, programarea și utilizarea roboților și a IA, precum și la integrarea unor astfel de principii în reglementările și codurile de conduită ale UE, pentru a configura revoluția tehnologică astfel încât să servească umanității, iar robotica și IA avansate să fie disponibile pe scară largă, evitându-se, pe cât se poate, potențialele capcane;

întrucât la prezenta rezoluție este anexată o Cartă privind robotica, elaborată cu sprijinul Unității de prospectivă științifică (STOA), Direcția Generală Servicii de cercetare parlamentară, și în aceasta se propune un cod de conduită etică pentru inginerii din domeniul roboticii, un cod de conduită pentru comitetele pentru etică în cercetare și o „licență” pentru proiectanți, respectiv o „licență” pentru utilizatori;

X.	întrucât Uniunea are nevoie de o abordare treptată, pragmatică și precaută, de tipul celei a lui Jean Monnet (4), cu privire la inițiativele viitoare privind robotica și IA, pentru a nu descuraja inovarea;

Y.	întrucât, având în vedere stadiul atins în dezvoltarea roboticii și a IA, este recomandabil să se înceapă cu aspectele legate de răspunderea civilă;

Răspunderea

întrucât, datorită impresionantelor progrese tehnologice din ultimul deceniu, nu numai că roboții sunt în prezent capabili de activități care, de obicei, erau desfășurate exclusiv de oameni, dar dezvoltarea unor anumite caracteristici autonome și cognitive – de exemplu, capacitatea de a învăța din experiență și de a lua decizii în mod aproape independent – i-a apropiat din ce în ce mai mult de agenții care interacționează cu mediul și care sunt în măsură să-l modifice în mod semnificativ; întrucât, într-un astfel de context, răspunderea juridică ce decurge dintr-o acțiune dăunătoare a unui robot devine o chestiune esențială;

AA.

întrucât autonomia unui robot poate fi definită drept capacitatea de a lua decizii și de a le transpune în practică în lumea exterioară, independent de influența sau controlul exterior; întrucât această autonomie este de natură pur tehnologică, iar nivelul ei depinde de cât de sofisticat a fost concepută interacțiunea robotului cu mediul sau ambiant;

AB.

întrucât, cu cât roboții sunt mai autonomi, cu atât mai puțin pot fi considerați doar simple instrumente la dispoziția altor actori (cum ar fi producătorul, operatorul, proprietarul, utilizatorul etc.); întrucât, în schimb, apar întrebări privind măsura în care normele obișnuite privind răspunderea sunt suficiente sau dacă sunt necesare principii și norme noi, care să ofere claritate privind răspunderea juridică a diferiților actori pentru actele și omisiunile roboților atunci când cauzele nu pot fi imputate unui actor uman anume sau privind măsura în care actele sau omisiunile roboților care au provocat prejudicii ar fi putut fi evitate;

AC.	întrucât, în cele din urmă, autonomia roboților ridică problema naturii lor în contextul actualelor categorii juridice sau a necesității creării unei noi categorii, cu propriile sale caracteristici și implicații;

AD.

întrucât, în condițiile actualului cadru juridic, roboții nu pot fi ținuți răspunzători per se pentru acte sau omisiuni care provoacă daune unor terți; întrucât normele existente privind răspunderea acoperă cazurile în care cauza unui act sau a unei omisiuni a unui robot poate fi identificată ca fiind un anumit agent uman, cum ar fi producătorul, operatorul, proprietarul sau utilizatorul și în care respectivul agent ar fi putut să prevadă și să evite comportamentul dăunător al robotului; întrucât, în plus, producătorii, operatorii, proprietarii și utilizatorii ar putea fi ținuți răspunzători strict pentru actele sau omisiunile unui robot;

AE.

întrucât, potrivit cadrului juridic actual, răspunderea pentru produs – în care producătorul unui produs este responsabil pentru funcționarea defectuoasă – și normele care guvernează răspunderea pentru acțiuni dăunătoare – în care utilizatorul unui produs este responsabil pentru un comportament care generează prejudicii – se aplică prejudiciilor cauzate de roboți sau IA;

AF.

întrucât, în situația în care un robot poate lua decizii autonome, normele tradiționale nu vor fi suficiente pentru a atrage răspunderea juridică pentru daunele cauzate de acesta, deoarece nu permit identificarea părții în sarcina căreia ar cădea răspunderea despăgubirii și impunerea reparării prejudiciului provocat;

AG.

întrucât neajunsurile actualului cadru juridic sunt vizibile și în domeniul răspunderii contractuale, în măsura în care mașinile concepute să-și aleagă partenerii, să negocieze clauzele contractuale, să încheie contracte și să decidă dacă și cum să le implementeze fac imposibilă aplicarea normelor tradiționale; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unor norme noi, eficiente și ancorate în actualitate, care să corespundă dezvoltării tehnologice și inovațiilor recent apărute și utilizate pe piață;

AH.

întrucât, în ceea ce privește răspunderea delictuală, Directiva 85/374/CEE a Consiliului nu poate acoperi decât daunele provocate de defectele de fabricație ale roboților, cu condiția ca persoana vătămată să poată dovedi prejudiciul real, defectul produsului și raportul cauzal dintre prejudiciu și defect, drept pentru care cadrul răspunderii stricte sau al răspunderii fără culpă ar putea fi insuficient;

AI.

întrucât, fără a aduce atingere domeniului de aplicare al Directivei 85/374/CEE, actualul cadru juridic nu ar fi suficient pentru a acoperi daunele provocate de noua generație de roboți, în măsura în care aceștia sunt dotați cu capacități adaptive și de învățare care atrag după sine un anumit grad de imprevizibilitate comportamentală, deoarece acești roboți învăță în mod autonom, pe baza propriei lor experiențe, și interacționează cu mediul lor ambiant într-un mod unic și impredictibil;

Principii generale privind dezvoltarea roboticii și a inteligenței artificiale pentru uz civil

invită Comisia să propună definiții comune la nivelul Uniunii ale sistemelor ciberfizice, sistemelor autonome, roboților inteligenți autonomi și ale subcategoriilor acestora, ținând seama de următoarele caracteristici ale unui robot inteligent:

—	dobândește autonomie cu ajutorul senzorilor și/sau prin schimburi de date cu mediul său ambiant (interconectivitate) și negociază și analizează aceste date;

—	dispune de sisteme de învățare individuală din experiență și prin interacțiune (criteriu opțional);

—	dispune cel puțin de un suport fizic minor;

—	are capacitatea de a-și adapta comportamentul și acțiunile la mediul ambiant;

—	nu este viu în sens biologic;

consideră că ar trebui introdus un sistem cuprinzător, la nivelul Uniunii, de înregistrare a roboților avansați în cadrul pieței sale interne, atunci când este important și necesar pentru anumite categorii de roboți și invită Comisia să stabilească criterii de clasificare a roboților în vederea identificării celor care ar trebui înregistrați; solicită, în acest context, Comisiei să analizeze dacă ar fi de dorit ca sistemul de înregistrare și registrul să fie gestionate de o Agenție a UE pentru Robotică și Inteligență artificială;

subliniază că dezvoltarea roboticii ar trebui să se orienteze spre completarea capacităților umane și nu spre înlocuirea lor; consideră că este esențial să se garanteze că, în dezvoltarea roboticii și a IA, oamenii au control asupra aparatelor inteligente în orice moment; consideră că ar trebui acordată o atenție specială eventualității creării unei legături emoționale între om și robot – în special în cazul grupurilor vulnerabile (copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități) – și evidențiază problemele ridicate de impactul emoțional sau fizic grav pe care acest atașament emoțional l-ar putea avea asupra utilizatorului uman;

subliniază că o abordare la nivelul Uniunii poate facilita dezvoltarea prin faptul că permite evitarea fragmentării pe piața internă și evidențiază, de asemenea, importanța principiului recunoașterii reciproce în utilizarea transfrontalieră a roboților și a sistemelor robotizate; reamintește că testarea, certificarea și aprobarea pentru piață ar trebui să fie necesare numai într-un singur stat membru; subliniază că această abordare ar trebui să fie însoțită de o supraveghere efectivă a pieței;

subliniază importanța luării unor măsuri pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii și startup-urile din domeniul roboticii care creează noi segmente de piață în acest sector sau care utilizează roboții în activitatea lor;

Cercetarea și inovarea

subliniază că multe aplicații de robotică sunt încă în fază experimentală; salută faptul că din ce în ce mai multe proiecte de cercetare sunt finanțate din fondurile statelor membre și din cele ale Uniunii; consideră că este esențial ca Uniunea, alături de statele membre prin finanțări publice, să rămână lideri în cercetarea din domeniul roboticii și inteligenței artificiale; invită Comisia și statele membre să consolideze instrumentele financiare pentru proiectele de cercetare în domeniul roboticii și al TIC, inclusiv parteneriatele public-privat, și să aplice în politicile lor de cercetare principiile științei deschise și inovării etic responsabile; subliniază necesitatea alocării unor resurse suficiente pentru identificarea soluțiilor adecvate la provocările de ordin social, etic, juridic și economic pe care le ridică dezvoltarea tehnologică și aplicațiile sale;

solicită Comisiei și statelor membre să impulsioneze programele de cercetare, să favorizeze o analiză a riscurilor și oportunităților pe termen lung ale roboticii și tehnologiilor IA și să încurajeze cât mai curând inițierea unui dialog public structurat privind consecințele dezvoltării respectivelor tehnologii; invită Comisia să își crească sprijinul, în cadrul evaluării cadrului financiar multianual la jumătatea perioadei, pentru programul SPARC finanțat prin Orizont 2020; solicită Comisiei și statelor membre să-și unească eforturile pentru a monitoriza atent și a garanta o tranziție fără dificultăți a acestor tehnologii de la cercetare la comercializarea și utilizarea pe piață, după o evaluare corespunzătoare a siguranței și respectând principiul precauției;

subliniază că inovarea în robotică și în IA și integrarea acestor tehnologii în economie și societate necesită o infrastructură digitală care să asigure o conectivitate ubicuă; invită Comisia să definească un cadru care să răspundă cerințelor de conectivitate pentru viitorul digital al Uniunii și să se asigure că accesul la rețelele de bandă largă și 5G respectă pe deplin principiul neutralității rețelei;

este ferm convins că interoperabilitatea între sisteme, dispozitive și servicii cloud, bazată pe securitate și respectarea vieții private încă din momentul conceperii, este esențială pentru ca fluxurile de date în timp real să permită roboților și IA să devină mai flexibili și mai autonomi; solicită Comisiei să promoveze un mediu deschis, de la standarde deschise și modele inovatoare de acordare a licenței, la platforme deschise și transparență, pentru a evita blocajul în sistemele cu drepturi rezervate, care restrâng interoperabilitatea;

Principiile etice

10.

remarcă faptul că potențialul capacitant al utilizării roboticii este nuanțat de o serie de tensiuni și riscuri care ar trebui atent analizate din perspectiva siguranței umane, a sănătății și securității, a libertății, vieți private și demnității, a autodeterminării, nediscrimării și protecției datelor personale;

11.

consideră esențial ca actualul cadru juridic al Uniunii Europene să fie actualizat și completat, dacă este cazul, printr-o serie de principii etice orientative adaptate complexității roboticii și a numeroaselor sale implicații sociale, medicale și bioetice; consideră că este necesar un cadru etic orientativ clar, strict și eficient pentru dezvoltarea, proiectarea, fabricarea, utilizarea și modificarea roboților, pentru a completa recomandările juridice din raport, din legislația națională și din acquis-ul Uniunii; propune, în anexa la rezoluție, un cadru sub forma unei carte constând dintr-un cod de conduită pentru inginerii din domeniul roboticii, precum și un cod de conduită pentru comitetele pentru etica cercetării, cu ocazia revizuirii protocoalelor robotice și a licențelor tipizate pentru proiectanți și utilizatori;

12.

atrage atenția asupra principiului transparenței, conform căruia ar trebui să fie întotdeauna posibil să se prezinte motivele subiacente oricărei decizii luate cu ajutorul IA care poate avea un impact important asupra vieții uneia sau mai multor persoane; consideră că trebuie să fie întotdeauna posibil să se reducă calculele sistemelor de IA la o formă inteligibilă pentru oameni; consideră că roboții avansați ar trebui echipați cu o „cutie neagră” care să înregistreze date privind toate tranzacțiile efectuate de mașina respectivă, inclusiv logica care a contribuit la deciziile respective;

13.

relevă faptul că acest cadru etic orientativ ar trebui să fie bazat pe principiile beneficienței, non-maleficienței, autonomiei și justiției, pe principiile și valorile consacrate în Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale, precum demnitatea umană, egalitatea, justiția și echitatea, nediscriminarea, consimțământul în cunoștință de cauză, respectarea vieții private și protecția datelor, pe principiile și valorile fundamentale ale dreptului Uniunii, cum ar fi nestigmatizarea, transparența, autonomia, responsabilitatea individuală și răspunderea socială, precum și pe practicile și codurile etice existente;

14.

consideră că ar trebui acordată o atenție specială roboților care reprezintă un pericol semnificativ pentru confidențialitate prin faptul că sunt plasați în sfere în mod tradițional protejate și private sau pentru că sunt capabili să extragă și să transmită date cu caracter personal sau sensibil;

O agenție europeană

15.

consideră că este necesară o cooperare consolidată între statele membre și Comisie pentru a garanta coerența normelor transfrontaliere în Uniune, care ar încuraja colaborarea între industriile europene și ar permite utilizarea în întreaga Uniune a unor roboți care respectă nivelurile impuse de siguranță și securitate, precum și principiile etice consacrate în dreptul Uniunii;

16.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea creării unei Agenții Europene pentru Robotică și Inteligență artificială, pentru a oferi cunoștințele tehnice, etice și reglementare necesare în vederea susținerii actorilor publici relevanți, atât la nivelul Uniunii, cât și al statelor membre, în eforturile lor de a oferi o reacție promptă, etică și bine informată la noile oportunități și provocări, în special la cele care decurg din evoluțiile tehnologice din domeniul roboticii, de exemplu în sectorul transporturilor;

17.

consideră că potențialul și problemele legate de utilizarea roboticii și dinamica actuală a investițiilor justifică dotarea agenției europene cu un buget și un personal adecvat, incluzând juriști și experți externi în tehnică și etică, dedicați monitorizării transsectoriale și multidisciplinare a aplicațiilor bazate pe robotică, identificării standardelor pentru practicile optime și, dacă este cazul, recomandării unor măsuri de reglementare, definirii unor noi principii și abordării potențialelor probleme legate de protecția consumatorilor și a provocărilor recurente; solicită Comisiei (și agenției europene, dacă va fi creată) să informeze anual Parlamentul European cu privire la cele mai recente evoluții din domeniul roboticii și la toate măsurile care trebuie luate;

Drepturile de proprietate intelectuală și fluxurile de date

18.

constată că nu există prevederi legale care să se aplice în mod specific roboticii, dar că regimurile juridice și doctrinele existente pot fi aplicate cu ușurință la robotică, deși unele aspecte par să necesite o analiză specială; solicită Comisiei să susțină o abordare orizontală tehnologic neutră a proprietății intelectuale, aplicabilă în diferitele sectoare în care poate fi utilizată robotica;

19.

invită Comisia și statele membre să se asigure că normele de drept civil în sectorul roboticii sunt în conformitate cu Regulamentul privind protecția datelor și respectă principiile necesității și proporționalității; invită Comisia și statele membre să țină seama de evoluțiile tehnologice rapide din domeniul roboticii, inclusiv de evoluția sistemelor ciberfizice și să se asigure că dreptul Uniunii nu rămâne în urma dezvoltării și implementării tehnologice;

20.

subliniază că dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, consacrate la articolele 7 și 8 din Cartă și la articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană (TFUE), se aplică în toate sferele roboticii, precum și că trebuie respectat pe deplin cadrul juridic al Uniunii privind protecția datelor; solicită, în această privință, clarificarea, în cuprinsul cadrului de punere în aplicare a Regulamentului general privind protecția datelor, a normelor și criteriilor privind utilizarea camerelor de luat vederi și a senzorilor roboților; solicită Comisiei să se asigure că sunt respectate principiile de protecție a datelor, cum ar fi respectarea din concepție și cea implicită a vieții private, reducerea la minimum a datelor sau limitarea scopului, și sunt utilizate mecanisme de control transparente pentru persoanele vizate și măsuri corective corespunzătoare, în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor, precum si că sunt promovate și integrate în politicile Uniunii recomandările și standardele adecvate;

21.

subliniază faptul că libera circulație a datelor este esențială pentru economia digitală și dezvoltarea sectorului roboticii și inteligenței artificiale; subliniază că, pentru utilizarea adecvată a roboților și a IA, este esențial un nivel înalt de securitate a sistemelor robotice; subliniază că trebuie asigurată protecția rețelelor de roboți și IA interconectate pentru a preveni eventuala periclitare a securității; subliniază că un nivel ridicat de securitate, de protecție a datelor cu caracter personal și de respectare a vieții private în comunicarea dintre oameni, roboți și inteligența artificială este esențial; subliniază responsabilitatea proiectanților roboticii și a IA de a dezvolta produse sigure, securizate și adecvate scopului lor; invită Comisia și statele membre să sprijine și să stimuleze dezvoltarea tehnologiei necesare, inclusiv a asigurării securității prin proiectare;

Standardizare, siguranță și securitate

22.

subliniază că stabilirea unor standarde și acordarea interoperabilității este esențială pentru viitorul concurenței în domeniul tehnologiilor IA și roboticii; îi solicită Comisiei să-și continue activitatea de armonizare la nivel internațional a standardelor tehnice, în special împreună cu organizațiile europene de standardizare și cu Organizația Internațională de Standardizare, pentru a stimula inovarea, a evita fragmentarea pieței interne și garanta un nivel ridicat de siguranță a produselor și de protecție a consumatorilor, incluzând, atunci când este cazul, standarde minime de siguranță în mediul de muncă; subliniază importanța unor standarde de inginerie inversă și a unor standarde deschise legale pentru a maximiza importanța inovației și a se asigura că roboții pot comunica între ei; salută în acest sens instituirea unor comisii tehnice speciale, precum ISO/TC 299 Robotics, care se ocupă exclusiv de elaborarea standardelor în domeniul roboticii;

23.

subliniază că testarea roboților în condiții reale este esențială pentru a identifica și a evalua riscurile pe care le-ar putea genera, precum și evoluția lor tehnologică dincolo de stadiul pur experimental de laborator; subliniază, în acest sens, că testarea roboților în condiții reale, în special în orașe și în trafic, ridică numeroase probleme, printre care obstacolele care încetinesc evoluția etapelor de testare, și necesită o strategie și un mecanism de monitorizare eficiente; invită Comisia să elaboreze criterii uniforme în toate statele membre, pe care fiecare stat membru în parte să le utilizeze pentru a identifica domeniile în care sunt permise experimentele cu roboți, cu respectarea principiului precauției;

Mijloacele autonome de transport

a) Vehiculele autonome

24.

subliniază că transportul autonom acoperă toate formele de transport rutier, feroviar, aerian și pe apă de o manieră automată, conectată și autonomă, inclusiv pentru vehicule, trenuri, nave, feriboturi, aeronave, drone, precum și toate viitoarele forme pe care le vor lua evoluțiile și inovările din sector;

25.

consideră că sectorul autovehiculelor are nevoie, cu maximă urgență, de norme ale Uniunii și mondiale eficiente, care să asigure dezvoltarea transfrontalieră a vehiculelor automatizate și autonome, astfel încât să exploateze pe deplin potențialul economic și beneficiile care derivă din efectele pozitive ale tendințelor tehnologice; subliniază că abordările normative fragmentare ar frâna implementarea unor sisteme autonome de transport și ar periclita competitivitatea europeană;

26.

atrage atenția asupra faptului că timpul de reacție al conducătorului este esențial atunci când acesta preia neașteptat comanda unui vehicul și, de aceea, solicită părților implicate să prevadă valori realiste, care sunt deosebit de importante în chestiunile legate de siguranță și de răspundere;

27.

consideră că trecerea la vehicule autonome va avea efecte asupra următoarelor aspecte: răspunderea civilă (răspundere și asigurare), siguranța rutieră, toate chestiunile legate de mediu (eficiența energetică, utilizarea tehnologiilor și a surselor de energie regenerabile), aspecte legate de date (accesul la date, protecția datelor, confidențialitatea și partajarea datelor), aspecte legate de infrastructura TIC (densitatea ridicată a unor comunicații eficiente și fiabile) și ocuparea forței de muncă (crearea sau pierderea locurilor de muncă, formarea șoferilor vehiculelor grele de marfă pentru a le putea utiliza pe cele automatizate); subliniază că vor fi necesare investiții substanțiale în drumuri, energie și infrastructura TIC; solicită Comisiei să țină seama de aspectele menționate mai sus în activitatea sa legată de mijloacele autonome de transport;

28.

subliniază importanța capitală a unei poziționări fiabile și a furnizării prompte de informații de către programele europene de navigație prin satelit Galileo și EGNOS pentru introducerea vehiculelor autonome, și solicită insistent, în această privință, terminarea și lansarea sateliților necesari pentru finalizarea sistemului european de poziționare Galileo;

29.

atrage atenția asupra valorii adăugate ridicate a vehiculelor autonome pentru persoanele cu mobilitate redusă, având în vedere că le permit o participare mai eficace la transportul rutier individual, facilitându-le astfel viața de zi cu zi;

b) Dronele (RPAS)

30.

recunoaște rezultatele pozitive înregistrate în tehnologia dronelor, în special în ceea ce privește căutarea și salvarea; subliniază că un cadru la nivelul Uniunii privind utilizarea dronelor este important pentru protecția siguranței, a securității și a vieții private a cetățenilor Uniunii și îi solicită Comisiei să dea curs recomandărilor din Rezoluția Parlamentului din 29 octombrie 2015 referitoare la utilizarea în siguranță a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (RPAS), cunoscute în mod curent sub denumirea de vehicule aeriene fără pilot (UAV) în domeniul aviației civile (5); invită insistent Comisia să prezinte o evaluare a aspectelor legate de siguranță în ceea ce privește folosirea dronelor pe scară largă; invită Comisia să examineze necesitatea de a introduce un sistem obligatoriu de urmărire și identificare pentru RPAS care să permită stabilirea poziției în timp real a aeronavei în timpul utilizării; reamintește că omogenitatea și siguranța aeronavelor fără pilot ar trebui asigurate prin măsurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (6);

Roboții de asistență

31.

subliniază că cercetarea și dezvoltarea din domeniul roboților destinați îngrijirii vârstnicilor s-a generalizat și s-a ieftinit de-a lungul timpului, permițând realizarea unor produse mai funcționale și acceptate în mai mare măsură de consumatori; remarcă gama largă de aplicații ale acestor tehnologii, care le oferă persoanelor în vârstă, celor cu dizabilități și celor afectați de demență, de tulburări cognitive sau de pierderi de memorie beneficii legate de profilaxie, asistență, monitorizare, stimulare și însoțire;

32.

relevă faptul că contactul uman constituie unul dintre aspectele fundamentale ale îngrijirii persoanelor; consideră că înlocuirea factorului uman cu roboți ar putea dezumaniza practicile de îngrijire a persoanelor, dar, pe de altă parte, recunoaște că roboții ar putea efectua sarcinile automatizate de îngrijire și ar putea facilita activitatea asistenților din acest sector, consolidând totodată serviciile umane de îngrijire și direcționând mai precis reabilitarea, ceea ce ar permite personalului medical și celor responsabili de îngrijiri să dedice mai mult timp diagnosticării și ameliorării planificării variantelor de tratament; subliniază că, în pofida potențialului roboților de a îmbunătăți mobilitatea și integrarea persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor, îngrijitorii umani vor continua să fie necesari și vor constitui o sursă importantă de interacțiune socială, care nu va putea fi niciodată înlocuită în totalitate;

Roboții medicali

33.

subliniază importanța unei educații, formării și pregătirii corespunzătoare a personalului medical, cum ar fi doctorii și asistenții, pentru atingerea unui nivel maxim de competență profesională, precum și pentru menținerea și protecția sănătății pacienților; subliniază necesitatea definirii unor cerințe profesionale minimale pe care să le satisfacă chirurgii pentru a li se permite să utilizeze roboți chirurgicali; consideră fundamentală respectarea principiului autonomiei supravegheate a roboților, conform căruia planificarea inițială a tratamentului și decizia finală privind efectuarea acestuia trebuie să aparțină întotdeauna unui chirurg uman; scoate în evidență importanța formării utilizatorilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu cerințele tehnice din domeniu; atrage atenția asupra tendinței în creștere de autodiagnosticare cu ajutorul unui robot mobil și a necesității implicite ca doctorii să fie pregătiți pentru a se ocupa de cazuri autodiagnosticate; consideră că utilizarea acestor tehnologii nu trebuie să reducă sau să afecteze relația medic-pacient, ci trebuie să le ofere medicilor asistență în diagnosticarea și/sau tratarea pacienților, pentru a reduce riscul erorii umane, a crește calitatea vieții și a mări speranța de viață;

34.

consideră că roboții medicali continuă să înregistreze progrese în chirurgia de înaltă precizie și în îndeplinirea unor proceduri repetitive, precum și că au potențialul de a îmbunătăți rezultatele reabilitării și oferă un sprijin logistic foarte eficace în spitale; constată că roboții medicali au potențialul de a reduce și costurile serviciilor medicale, permițând personalului medical să își transfere atenția de la tratament la profilaxie și disponibilizând un buget mai mare pentru o mai bună ajustare la diversitatea nevoilor pacienților, pentru formarea permanentă a personalului medical și pentru cercetare;

35.

invită Comisia să se asigure că procedurile pentru testarea unor noi dispozitive medicale robotizate sunt sigure, în special în cazul dispozitivelor implantate în corpul uman, înainte de data la care Regulamentul (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale va deveni aplicabil;

Repararea și ameliorarea capacităților umane

36.

remarcă progresul major și marele potențial al roboticii în domeniul vindecării și compensării organelor și funcțiilor umane deteriorate, dar și chestiunile complexe pe care le implică îndeosebi posibilitățile de ameliorare a capacităților umane, întrucât roboții medicali și mai ales sistemele ciberfizice (SCF) ne pot schimba concepția asupra sănătății organismului uman, din moment ce pot fi purtate direct sau implantate în corpul uman; subliniază importanța creării unor comitete de etică a roboților în spitale și în alte instituții medicale, care să dispună de un personal corespunzător și să aibă sarcina de a analiza și a oferi asistență la rezolvarea problemelor etice complexe sau inedite, care afectează îngrijirea și tratamentul pacienților; le solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze orientări care să ajute la înființarea și funcționarea unor astfel de comitete;

37.

subliniază că, în domeniul aplicațiilor medicale vitale, precum protezele robotice, trebuie să se asigure un acces continuu și viabil la întreținere, la perfecționare și, în special, la actualizări ale softului menite să rezolve eventualele disfuncțiuni sau vulnerabilități;

38.

recomandă crearea unor organisme independente de încredere care să dispună de mijloacele necesare pentru a oferi servicii persoanelor care poartă dispozitive medicale vitale avansate, precum întreținere, reparații și îmbunătățiri, inclusiv actualizări de software, în special în cazul în care aceste servicii nu mai sunt efectuate de furnizorul inițial; sugerează crearea unei obligații pentru producători de a furniza acestor organisme independente de încredere instrucțiuni de proiectare cuprinzătoare, inclusiv codul sursă, similare cu depozitul legal al publicațiilor la biblioteca națională;

39.

atrage atenția asupra riscurilor aferente posibilității ca sistemele CPS integrate în corpul uman să fie piratate sau dezactivate sau să le fie șterse memoriile, deoarece acest lucru ar putea pune în pericol sănătatea umană și, în cazuri extreme, chiar viața umană și subliniază, prin urmare, prioritatea care trebuie acordată protecției respectivelor sisteme;

40.

subliniază importanța garantării unui acces egal universal la astfel de inovații, instrumente și intervenții tehnologice; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze dezvoltarea tehnologiilor de asistare, pentru a favoriza dezvoltarea și adoptarea acestor tehnologii de către cei care au nevoie de ele, în conformitate cu articolul 4 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care Uniunea este parte;

Educația și ocuparea forței de muncă;

41.

atrage atenția asupra previziunilor Comisiei, potrivit cărora, până în 2020, Europa s-ar putea confrunta cu o lipsă de până la 825 000 de specialiști în domeniul TIC, iar 90 % dintre locurile de muncă vor necesita cel puțin competențe digitale de bază; salută inițiativa Comisiei de a propune o foaie de parcurs pentru eventuala utilizare și revizuire a unui cadru de competențe digitale și a descriptorilor competențelor digitale pentru cursanții de toate nivelurile, și solicită Comisiei să ofere un sprijin semnificativ pentru dezvoltarea competențelor digitale în rândul tuturor grupurilor de vârstă și indiferent de statutul profesional, ca un prim pas către o mai bună aliniere a cererii și ofertei pe piața forței de muncă; subliniază faptul că dezvoltarea roboticii impune statelor membre să dezvolte sisteme de formare și de educație mai flexibile, pentru a se asigura că strategiile de formare corespund necesităților economiei roboticii;

42.

consideră că identificarea mai multor femei tinere interesate de o carieră digitală și angajarea mai multor femei în posturi din sectorul digital ar aduce beneficii acestei industrii, femeilor și economiei europene; le solicită Comisiei și statelor membre să lanseze inițiative pentru a sprijini femeile în domeniul TIC și pentru a le amplifica competențele digitale;

43.

invită Comisia să înceapă să analizeze și să monitorizeze mai îndeaproape tendințele ocupaționale pe termen mediu și lung, concentrându-se mai ales asupra creării și pierderii de locuri de muncă din diverse domenii/sectoare de calificare, pentru a ști în ce domenii sunt create locuri de muncă și în ce domenii se pierd locuri de muncă ca rezultat al utilizării crescânde a roboților;

44.

subliniază importanța anticipării schimbărilor în societate, ținând seama de efectele posibile ale dezvoltării și utilizării roboților și a IA; solicită Comisiei să analizeze diferitele scenarii posibile și consecințele lor asupra viabilității sistemelor de securitate socială ale statelor membre;

45.

evidențiază importanța flexibilității competențelor, precum și a competențelor sociale, creative și digitale în educație; își exprimă convingerea că, pe lângă cunoștințele academice transmise în școli, învățarea trebuie să constituie o permanență de-a lungul vieții;

46.

ia act de marele potențial al roboticii pentru îmbunătățirea siguranței la locul de muncă prin transferarea unui număr de sarcini periculoase și nocive de la om la roboți, dar, în același timp, observă potențialul lor de a crea o serie de noi riscuri, datorită numărului tot mai mare de interacțiuni om-robot la locul de muncă; subliniază, în această privință, importanța aplicării unor norme stricte și orientate spre viitor pentru interacțiunile om-robot pentru a garanta sănătatea, siguranța și respectarea drepturilor fundamentale la locul de muncă;

Impactul asupra mediului

47.

remarcă că dezvoltarea roboticii și a IA ar trebui realizată astfel încât impactul asupra mediului să fie limitat, printr-un consum de energie eficace, prin utilizarea energiilor regenerabile și a materiilor rare în vederea eficienței energetice, prin minimalizarea deșeurilor, cum ar fi cele electrice și electronice și prin reparabilitate; prin urmare, încurajează Comisia să includă principiile economiei circulare în orice politică a Uniunii în domeniul roboticii; remarcă faptul că utilizarea roboticii va avea un impact pozitiv asupra mediului, în special în domeniul agriculturii, aprovizionării cu produse alimentare și transportului, îndeosebi prin dimensiunile reduse ale utilajelor și prin utilizarea limitată a îngrășămintelor, energiei și apei, precum și prin agricultura de precizie și optimizarea traseelor;

48.

subliniază că CPS vor conduce la crearea de sisteme energetice și de infrastructură care au capacitatea de a controla fluxul energiei electrice de la producător la consumator și vor avea, de asemenea, ca rezultat crearea de „prosumatori” de energie, care produc și, în același timp, consumă energie, permițând astfel beneficii majore pentru mediu;

Răspunderea

49.

consideră că răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de roboți constituie o chestiune esențială, care trebuie analizată și soluționată la nivelul Uniunii, astfel încât să se asigure același nivel de eficiență, transparență și consecvență în asigurarea securității juridice în întreaga Uniune, în beneficiul cetățenilor, al consumatorilor și al întreprinderilor deopotrivă;

50.

ia act de faptul că dezvoltarea tehnologiei roboților va presupune o mai bună înțelegere a bazelor comune necesare pentru activitățile desfășurate împreună de oameni și roboți, care ar trebui să se sprijine pe două relații centrale interdependente precum previzibilitatea și controlabilitatea; atrage atenția că aceste două relații interdependente sunt esențiale pentru a determina ce informații trebuie partajate între oameni și roboți și în ce mod poate fi realizată o bază comună între oameni și roboți pentru ca interacțiunea lor să se desfășoare în bune condiții;

51.

îi solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 114 din TFUE, o propunere de instrument legislativ privind aspectele de ordin juridic ale dezvoltării și utilizării roboticii și IA preconizate în următorii 10-15 ani, combinat cu instrumente nelegislative de tipul orientărilor și codurilor de conduită, conform recomandărilor formulate în anexă;

52.

consideră că, indiferent ce soluție juridică se aplică răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de roboți în alte cazuri decât cele care implică daune aduse proprietății, viitorul instrument legislativ nu trebuie să restrângă în niciun fel tipul sau valoarea daunelor care ar putea fi recuperate, și nici să limiteze formele de compensare care ar putea fi oferite părții vătămate, exclusiv pe motivul că prejudiciul a fost provocat de un agent non-uman;

53.

consideră că viitorul instrument legislativ trebuie să se bazeze pe o evaluare temeinică din partea Comisiei, care să determine dacă ar trebui să se aplice perspectiva răspunderii stricte sau cea a controlului riscurilor;

54.

consideră că răspunderea strictă presupune doar dovada producerii prejudiciului și stabilirea legăturii cauzale dintre funcționarea dăunătoare a robotului și daunele suferite de persoana vătămată;

55.

observă că abordarea bazată pe gestionarea riscurilor nu se axează pe persoana „care a acționat neglijent” ca fiind răspunzătoare în mod individual, ci pe persoana care poate, în anumite împrejurări, să reducă la minim riscurile și să trateze problema impactului negativ;

56.

consideră că, în principiu, odată ce părțile responsabile în ultimă instanță au fost identificate, răspunderea lor ar trebui să fie proporțională cu nivelul real al instrucțiunilor date robotului și cu gradul de autonomie al acestuia, astfel încât, cu cât capacitatea de învățare sau autonomia robotului este mai mare și cu cât „instruirea” acestuia este mai lungă, cu atât mai mare ar trebui să fie răspunderea instructorului său; remarcă, în special, că atunci când se încearcă identificarea persoanei căreia i se datorează în mod real comportamentul dăunător al unui robot, competențele ce rezultă din „instruirea” dată acestuia nu trebuie să fie confundate cu competențele care depind strict de capacitatea sa de învățare proprie; consideră că, cel puțin în stadiul actual, responsabilitatea trebuie să incumbe ființei umane, și nu roboților;

57.

relevă faptul că o soluție posibilă la problema complexă a atribuirii răspunderii pentru prejudiciul provocat de roboții din ce în ce mai autonomi ar putea consta într-o schemă obligatorie de asigurare, similară celei, deja în uz, pentru autovehicule, de exemplu; observă însă că, spre deosebire de schema de asigurare pentru traficul rutier, în cazul căreia asigurarea acoperă actele și greșelile umane, un sistem de asigurare pentru roboți ar trebui să țină cont de întreg lanțul potențial al răspunderii;

58.

consideră că, așa cum este cazul cu asigurarea pentru vehiculele cu motor, un astfel de sistem de asigurare ar putea fi suplimentat printr-un fond, pentru a garanta despăgubirea în cazurile în care nu există nicio acoperire asigurativă; îi solicită sectorului asigurărilor să elaboreze noi produse și tipuri de oferte, care să fie în acord cu progresele roboticii;

59.

îi solicită Comisiei ca, atunci când efectuează o evaluare de impact al viitorului său instrument legislativ, să exploreze, să analizeze și să evalueze implicațiile tuturor soluțiilor juridice posibile, cum ar fi:

(a)

instituirea unei scheme de asigurări obligatorii atunci când este util și necesar pentru categorii specifice de roboți prin care, în mod similar cu ceea ce se întâmplă deja cu autovehiculele, producătorii sau proprietarii roboților să fie obligați să se asigure contra prejudiciilor potențiale provocate de roboții lor;

(b)	înființarea unui fond de compensare care să servească nu numai la garantarea despăgubirii în cazul în care pentru daunele provocate de un robot nu ar exista nicio acoperire asigurativă;

(c)	crearea posibilității ca producătorul, programatorul, proprietarul sau utilizatorul să beneficieze de o răspundere limitată în cazul în care contribuie la un fond de compensare sau în care subscriu în comun o asigurare pentru a garanta despăgubirea în cazul în care daunele sunt cauzate de un robot;

(d)	decizia de a crea sau nu un fond general pentru toți roboții autonomi inteligenți, sau un fond separat pentru fiecare categorie de roboți, și de a plăti sau nu o contribuție ca taxă unică la plasarea robotului pe piață, ori a unor contribuții periodice pe durata de viață a robotului;

(e)

garantarea vizibilității legăturii dintre un robot și fondul său printr-un număr de înregistrare individual, care să figureze într-un registru specific al Uniunii, ceea ce i-ar permite oricărei entități care interacționează cu robotul să fie informată cu privire la natura fondului, la limitele răspunderii sale în caz de daune aduse proprietății, la numele și funcțiile celor care contribuie și la toate celelalte amănunte pertinente;

(f)

crearea unui statut juridic specific pentru roboți, astfel încât cel puțin cei mai sofisticați roboți autonomi să poată avea un statut de persoană electronică responsabilă pentru repararea prejudiciilor pe care le cauzează și să poată fi aplicată eventual personalitatea electronică în cazurile în care roboții iau decizii autonome sau interacționează independent, în alt fel, cu terți;

Aspecte internaționale

60.

constată că, deși normele actuale de drept internațional privat în materia accidentelor rutiere aplicabile în Uniune nu necesită o modificare substanțială urgentă pentru a le pune de acord cu dezvoltarea vehiculelor autonome, simplificarea prezentului sistemului dual de stabilire a dreptului aplicabil (pe baza Regulamentului (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și a Convenției de la Haga din 4 mai 1971 privind legea aplicabilă accidentelor rutiere) ar îmbunătăți securitatea juridică și ar limita posibilitățile de alegere a jurisdicției celei mai favorabile;

61.

consideră că ar fi necesar să fie modificate unele acorduri internaționale, cum ar fi Convenția de la Viena din 8 noiembrie 1968 privind circulația rutieră și Convenția de la Haga privind dreptul aplicabil în cazul accidentelor rutiere;

62.

așteaptă de la Comisie să se asigure că statele membre implementează uniform dispozițiile de drept internațional care ar trebui modificate, cum ar fi Convenția de la Viena privind circulația rutieră, astfel încât să facă posibilă deplasarea vehiculelor fără conducător, și solicită Comisiei, statelor membre și acestui sector să transpună cât mai curând obiectivele Declarației de la Amsterdam;

63.

încurajează puternic cooperarea internațională în cadrul examinării aspectelor societale, etice și juridice problematice, pe baza căreia să se stabilească standarde normative, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite;

64.

subliniază că restricțiile și condițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (8) privind produsele cu dublă utilizare în legătură cu comercializarea acestor produse – bunuri, software și tehnologii cu aplicații atât civile, cât și militare și/sau care pot contribui la proliferarea armelor de distrugere în masă – ar trebui să se aplice și roboticii;

Aspecte finale

65.

îi solicită, în temeiul articolului 225 din TFUE, Comisiei să prezinte, pe baza articolului 114 din TFUE, o propunere de directivă privind normele de drept civil în domeniul roboticii, dând curs recomandărilor stabilite în anexă;

66.

confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

67.

consideră că propunerea solicitată ar avea implicații financiare dacă se creează o nouă agenție europeană;

o o

68.

îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările din anexă.

(1) Directiva Consiliului 85/374/CEE din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, 7.8.1985, p. 29).

(2) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(3) Un robot nu trebuie să cauzeze vreun rău unei ființe umane și nici să permită, prin inacțiune, ca unei ființe umane să i se facă vreun rău. (2) Un robot trebuie să se supună ordinelor date de ființele umane, cu excepția cazului în care acestea sunt în contradicție cu prima lege. (3) Un robot trebuie să-și apere propria existență, atât timp cât acest lucru nu contravine primei și celei de a doua legi (a se vedea I. Asimov, Runaround, 1943). Și (0) Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol.

(4) Cf. Declarației Schuman (1950): „Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete, care vor genera în primul rând o solidaritate de fapt”.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0390.

(6) Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO L 79, 19.3.2008, p. 1).

(7) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).

(8) Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare, (JO L 134, 29.5.2009, p. 1).

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI REFERITOARE LA CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Definirea și clasificarea „roboților inteligenți”

Ar trebui stabilită o definiție europeană comună a roboților „inteligenți” autonomi, incluzând, dacă este cazul, definiții ale subcategoriilor acestora, ținând seama de următoarele caracteristici:

—	capacitatea de a dobândi autonomie cu ajutorul senzorilor și/sau prin schimburi de date cu mediul său ambiant (interconectivitate) și analizarea acestor date;

—	capacitatea de a învăța din experiență și prin interacțiune;

—	forma suportului fizic al robotului;

—	capacitatea de a-și adapta comportamentul și acțiunile la mediul ambiant.

Înregistrarea roboților inteligenți

În scopul trasabilității și pentru a facilita transpunerea în practică a recomandărilor viitoare, ar trebui introdus un sistem de înregistrare a roboților avansați, bazat pe criterii de clasificare a roboților. Sistemul de înregistrare și registrul ar trebui să funcționeze la nivelul Uniunii și să cuprindă piața internă; acestea ar putea fi gestionate de Agenția UE pentru Robotică și Inteligență artificială, dacă este creată.

Răspunderea civilă

Indiferent de soluția juridică aleasă pentru răspunderea roboților și a aparatelor înzestrate cu inteligență artificială în alte cazuri decât cele care implică daune materiale, aceasta nu trebuie să limiteze în niciun fel tipul sau amploarea daunelor care pot face obiectul unei despăgubiri și nici să limiteze formele de despăgubire care ar putea fi oferite părții vătămate, pentru simplul motiv că prejudiciul a fost provocat de un agent ne-uman.

Viitorul instrument legislativ trebuie să se bazeze pe o evaluare temeinică din partea Comisiei care să determine dacă ar trebui să se aplice perspectiva răspunderii stricte sau cea a controlului riscurilor.

Ar trebui instituit un regim de asigurare obligatorie care s-ar putea baza pe obligația producătorului de a contracta o asigurare pentru roboții autonomi pe care îi fabrică.

Sistemul de asigurări ar trebui completat de un fond care să garanteze că despăgubirile pot fi compensate în cazurile în care nu există o asigurare.

Orice decizie politică cu privire la normele de răspundere civilă aplicabile roboților și aparatelor înzestrate cu inteligență artificială ar trebui luată după consultarea corespunzătoare a rezultatelor unui proiect de cercetare și dezvoltare la scară europeană dedicat roboților și neuroștiințelor, cu participarea unor oameni de știință și experți capabili să evalueze toate riscurile și consecințele aferente.

Interoperabilitatea, accesul la coduri și drepturile de proprietate intelectuală

Ar trebui asigurată interoperabilitatea roboților autonomi conectați în rețea care interacționează între ei. Accesul la codul sursă, la datele de intrare și la detaliile de construcție ar trebui să fie disponibil în caz de necesitate pentru a investiga accidentele și daunele cauzate de „roboții inteligenți”, precum și pentru a garanta în permanență funcționarea, disponibilitatea, fiabilitatea, siguranța și securitatea lor.

Carta privind robotica

Atunci când prezintă propunerea legislativă privind robotica, Comisia ar trebui să țină seama de principiile consacrate în următoarea Cartă a roboticii.

CARTA PRIVIND ROBOTICA

Codul de conduită etică propus în domeniul roboticii va sta la baza identificării, monitorizării și respectării principiilor etice fundamentale din faza de proiectare și dezvoltare.

Cadrul, conceput după evaluarea rezultatelor unui proiect de cercetare și dezvoltare la scară europeană dedicat roboților și neuroștiințelor, trebuie să fie conceput într-un mod judicios care să permită ajustări individuale de la caz la caz pentru a se evalua dacă un anumit comportament este corect sau greșit într-o anumită situație și a se lua decizii în conformitate cu o ierarhie de valori prestabilită.

Codul nu ar trebui să se substituie imperativului de a aborda toate provocările juridice majore în acest domeniu, ci ar trebui să aibă o funcție complementară. Acesta va facilita, mai degrabă, instituirea unor categorii etice pentru robotică, va susține eforturile de inovare responsabilă în acest domeniu și va aborda preocupările publicului.

Ar trebui să se pună un accent special pe etapele de cercetare și dezvoltare tehnologică ale traiectoriei tehnologice pertinente (procesul de proiectare, evaluarea etică, controalele de audit etc.). Codul ar trebui să se ocupe de necesitatea respectării de către cercetători, practicieni, utilizatori și proiectanți a standardelor etice, dar și să introducă o procedură de soluționare a dilemelor etice din domeniu și să permită acestor sisteme să funcționeze într-un mod responsabil din punct de vedere etic.

CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ PENTRU INGINERII ÎN ROBOTICĂ

PREAMBUL

Codul de conduită îi invită pe toți cercetătorii și proiectanții să acționeze în mod responsabil și ținând pe deplin seama de necesitatea de a respecta demnitatea, viața privată și siguranța oamenilor.

Codul solicită o cooperare strânsă între toate disciplinele, pentru a se asigura că activitățile de cercetare în domeniul roboticii în Uniunea Europeană se desfășoară în condiții de siguranță, de o manieră etică și într-un mod eficient.

Codul de conduită cuprinde toate activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul roboticii.

Codul de conduită este facultativ și oferă o serie de principii și orientări generale pentru acțiunile ce trebuie întreprinse de toți actorii.

Organismele de finanțare a cercetării în robotică, organizațiile de cercetare, cercetătorii și comisiile de etică sunt încurajați să ia considerare, încă din etapele inițiale, implicațiile viitoare ale tehnologiilor sau ale obiectelor cercetării și să dezvolte o cultură a responsabilității în raport cu provocările și oportunitățile viitorului.

Organismele publice și private de finanțare a cercetării în robotică trebuie să solicite realizarea unei evaluări a riscurilor care să fie prezentată împreună cu fiecare propunere de finanțare pentru cercetare în domeniul roboticii. Un astfel de cod ar trebui să stipuleze că responsabilitatea revine oamenilor, și nu roboților.

Cercetătorii în domeniul roboticii ar trebui să se angajeze să urmeze un nivel maxim de conduită etică și profesională și să respecte următoarele principii:

beneficiență - roboții ar trebui să acționeze în interesul oamenilor;

ne-maleficiență - principiul „în primul rând, nu fă rău”: roboții nu trebuie să cauzeze daune omului;

autonomie - capacitatea de lua decizii în deplină libertate și în cunoștință de cauză cu privire la termenii interacțiunii cu roboții;

justiție - repartizarea echitabilă a beneficiilor asociate cu robotica și accesibilitatea roboților de asistență la domiciliu și în special a roboților care asigură asistență medicală.

Drepturile fundamentale

Activitățile de cercetare în domeniul roboticii ar trebui să respecte drepturile fundamentale și să se desfășoare în interesul binelui și autodeterminării persoanelor și societății în ceea ce privește proiectarea, realizarea, diseminarea și utilizarea. Demnitatea și autonomia umană, atât fizică, cât și psihologică, trebuie să fie întotdeauna respectate.

Precauția

Activitățile de cercetare în domeniul roboticii ar trebui efectuate în conformitate cu principiul precauției, anticipând impactul potențial al rezultatelor în materie de siguranță și luând măsurile de precauție necesare, proporțional cu nivelul de protecție, încurajând în același timp progresele în beneficiul societății și al mediului.

Caracterul incluziv

Inginerii specializați în robotică garantează transparența și respectarea dreptului legitim de acces la informație al tuturor actorilor. Incluziunea permite participarea la procesele decizionale ale tuturor actorilor implicați sau vizați de activitățile de cercetare în domeniul roboticii.

Responsabilitatea

Inginerii în robotică ar trebui să fie răspunzători pentru impactul social și ecologic și pentru consecințele asupra sănătății umane pe care robotica le poate cauza pentru generațiile prezente și viitoare.

Siguranța

Proiectanții de roboți ar trebui să ia în considerare confortul fizic, siguranța, sănătatea și drepturile persoanelor. Inginerii în robotică trebuie să nu prejudicieze starea de bine a oamenilor, respectând totodată drepturile omului, și să comunice cu promptitudine factorii care ar putea pune în pericol publicul sau mediul.

Reversibilitatea

Reversibilitatea, condiție necesară a controlabilității, este un concept fundamental atunci când roboții sunt programați să se comporte într-un mod sigur și fiabil. Un model de reversibilitate a acțiunilor comunică robotului care acțiuni sunt reversibile și cum să revină asupra lor în cazul în care sunt reversibile. Capacitatea de a anula ultima acțiune sau o secvență de acțiuni permite utilizatorilor să anuleze acțiunile nedorite și să revină la etapa „bună” a activității lor.

Viața privată

Dreptul la viață privată trebuie respectat întotdeauna. Un inginer în robotică trebuie să se asigure că informațiile private sunt păstrate în siguranță și utilizate numai în mod corespunzător. De asemenea, un inginer în robotică trebuie să garanteze că persoanele nu sunt identificabile în mod personal, cu excepția unor împrejurări excepționale și atunci numai cu consimțământul în cunoștință de cauză, clar și lipsit de ambiguitate. Ar trebuie să se urmărească obținerea consimțământului în cunoștință de cauză al persoanei înainte de orice interacțiune om-mașină. Ca atare, proiectanții specializați în robotică poartă răspunderea de a dezvolta și a urma procedurile de aprobare valabilă, de confidențialitate, anonimat, tratament echitabil și de respectare a garanțiilor procedurale. Proiectanții se vor conforma tuturor solicitărilor ca orice date conexe să fie distruse și eliminate din toate seturile de date.

Maximizarea beneficiilor și reducerea la minimum a prejudiciilor

Cercetătorii trebuie să caute să maximizeze beneficiile activității lor în toate etapele, de la început până la difuzare. Lezarea participanților la cercetare/subiecților umani/participanților la un experiment, test sau studiu trebuie evitată. În cazul în care riscurile apar ca un element inevitabil, ce face parte integrantă din cercetare, ar trebui realizată o evaluare a riscurilor și protocoale de gestiune solide, care să fie respectate. În mod normal, riscul de a provoca un prejudiciu nu ar trebui să fie mai mare decât cel întâlnit în viața obișnuită, cu alte cuvinte oamenii nu ar trebui să fie expuși la riscuri mai mari sau în plus față de cele la care sunt expuși în viață normală a acestora. Funcționarea unui sistem robotizat ar trebui să se bazeze întotdeauna pe o evaluare aprofundată a riscurilor, care ar trebui să se bazeze pe principiile precauției și proporționalității.

COMITETELE PENTRU ETICĂ ÎN CERCETARE (CEtC)

Principii

Independența

Procesul de evaluare etică ar trebui să fie independent de cercetarea propriu-zisă. Acest principiu evidențiază necesitatea de a evita conflictele de interese dintre cercetători și persoanele care evaluează protocolul de etică, precum și între evaluatori și structurile organizaționale de guvernare.

Competența

Procesul de evaluare etică ar trebui realizat de evaluatori care dispun de cunoștințele specializate corespunzătoare, ținând seama de necesitatea analizării cu atenție a componenței și a formării specifice în materie de etică a CEtC.

Transparența și responsabilitatea

Procesul de evaluare ar trebui să fie responsabil și să poată face obiectul unui control. CEtC trebuie să recunoască propriile responsabilități și să fie situate în mod corespunzător în structurile organizaționale care conferă transparență funcționării lor și procedurilor de menținere și reevaluare a standardelor.

Rolul unui Comitet pentru etică în cercetare

Un comitet pentru etică în cercetare este în mod normal responsabil de examinarea tuturor cercetărilor care implică participarea umană efectuate de către persoane fizice angajate în instituția în cauză sau de către aceasta; de asigurarea faptului că evaluarea de etică este realizată în mod independent, competent și în timp util; de protejarea demnității, a drepturilor și stării de confort a participanților la cercetare; de luarea în considerare a siguranței cercetătorului (cercetătorilor); de luarea în considerare a intereselor legitime ale altor părți interesate; de adoptarea unor decizii în cunoștință de cauză cu privire la meritul științific al propunerilor; și de prezentarea de recomandări în cunoștință de cauză cercetătorilor în cazul în care propunerea este considerată insuficientă în anumite privințe.

Constituirea unui Comitet pentru etică în cercetare

Un Comitet pentru etică în cercetare ar trebui în mod normal să fie multidisciplinar, să includă atât bărbați, cât și femei; să fie format din membri cu o amplă experiență și cunoștințe de specialitate în cercetarea în domeniul roboticii. Mecanismul de numire ar trebui să funcționeze astfel încât membrii comitetului să dispună de un echilibru adecvat între cunoștințele științifice specializate, formare filozofică, juridică sau etică și cunoașterea opiniilor nespecialiștilor și să cuprindă cel puțin un membru cu cunoștințe de specialitate în domeniul eticii, utilizatori de servicii de specialitate în domeniul sănătății, educației sau serviciilor sociale, în cazul în care acestea fac obiectul activităților de cercetare, precum și persoane cu competențe metodologice specifice relevante pentru cercetarea pe care o evaluează; ele trebuie să fie astfel constituite încât să se evite conflictele de interese.

Monitorizarea

Toate organizațiile de cercetare ar trebui să instituie proceduri corespunzătoare pentru a monitoriza desfășurarea activităților de cercetare care au primit aprobarea comitetului de etică până când vor fi finalizate, și să urmărească continuu dacă designul cercetării anticipează schimbările posibile de-a lungul timpului de care ar trebui să se țină seama. Monitorizarea ar trebui să fie proporțională cu natura și cu gradul de risc asociat cercetării. În cazul în care un CEtC consideră că un raport de monitorizare suscită dubii majore legate de desfășurarea etică a studiului, ar trebui să solicite o descriere detaliată și completă a cercetării în vederea efectuării unei evaluări etice cuprinzătoare. În cazul în care se consideră că un studiu este realizat într-un mod lipsit de etică, ar trebui să se ia în considerare retragerea aprobării acestuia, iar cercetarea ar trebui suspendată sau întreruptă.

LICENȚELE PENTRU PROIECTANȚI

—

Ar trebui să țineți seama de valorile europene ale demnității, autonomiei și autodeterminării, libertății și justiției înainte, în timpul și după procesul de proiectare, dezvoltare și furnizare a unor astfel de tehnologii, inclusiv de necesitatea de a nu aduce prejudicii, de a nu răni, de a nu înșela și de a nu exploata utilizatorii (vulnerabili).

—	Ar trebui să introduceți principii fiabile de proiectare a sistemului la nivelul tuturor aspectelor funcționării unui robot, atât pentru proiectarea hardware, cât și software, precum și pentru orice tip de prelucrare de date în interiorul sau în exteriorul platformei în scopuri de securitate.

—	Ar trebui să introduceți confidențialitatea prin concepție, astfel încât să se asigure că informațiile confidențiale sunt păstrate în siguranță și utilizate numai în mod corespunzător.

—	Ar trebui să integrați mecanisme „opt-out” evidente („kill switch”) care ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele rezonabile ale proiectului.

—	Ar trebui să vă asigurați că un robot funcționează în conformitate cu principiile etice și juridice locale, naționale și internaționale.

—	Ar trebui să vă asigurați că procesul decizional al roboților permite reconstituirea și trasabilitatea pe faze.

—	Ar trebui să vă asigurați că este necesar să se asigure o transparență maximă în procesul de programare a sistemelor robotizate, precum și previzibilitatea comportamentului robotizat.

—	Ar trebui să analizați previzibilitatea unui sistem om-robot prin luarea în considerare a incertitudinii în interpretare și acțiune și a posibilelor erori robotice sau umane.

—	Ar trebui să dezvoltați instrumente de trasabilitate la stadiul proiectării robotului. Aceste instrumente vor facilita contabilizarea și explicarea comportamentului robotic, chiar dacă într-o măsură limitată, la diferitele niveluri destinate experților, operatorilor și utilizatorilor.

—	Ar trebui să elaborați protocoale de proiectare și de evaluare și să vă alăturați potențialilor utilizatori și părți interesate în momentul evaluării beneficiilor și riscurilor roboticii, inclusiv cele cognitive, psihologice și ambientale.

—	Ar trebui să vă asigurați că roboții sunt identificabili ca roboți atunci când interacționează cu oamenii.

—

Ar trebui să protejați securitatea și sănătatea celor care interacționează și vin în contact cu robotica, având în vedere faptul că roboții ca produse ar trebui să fie concepuți utilizându-se procese care să asigure siguranța și securitatea. Un inginer specializat în robotică trebuie să nu prejudicieze starea de bine a oamenilor, respectând, în același timp, drepturile omului și nu poate pune în acțiune un robot fără a garanta siguranța, eficacitatea și reversibilitatea funcționării sistemului.

—	Ar trebui să obțineți un aviz favorabil din partea unui CetC înainte de testarea unui robot într-un mediu real sau care implică subiecți umani în procedurile de proiectare și dezvoltare.

LICENȚELE PENTRU UTILIZATORI

—	Aveți dreptul de a utiliza un robot fără riscuri sau teamă de vătămare fizică sau psihologică.

—	Ar trebui să aveți dreptul de a vă aștepta ca un robot să îndeplinească orice sarcină pentru care a fost conceput în mod explicit.

—	Ar trebui să fiți conștient că orice robot pot avea limitări cognitive, de percepție și de acționare.

—	Ar trebui să respectați fragilitatea umană, atât fizică, cât și psihologică, precum și nevoile emoționale ale oamenilor.

—	Ar trebui să țineți seama de drepturile la intimitate ale persoanelor fizice, inclusiv în ceea ce privește dezactivarea monitoarelor video în timpul procedurilor intime.

—	Nu sunteți autorizat să colectați, să utilizați sau să divulgați informații cu caracter personal fără consimțământul explicit al persoanei vizate.

—	Nu sunteți autorizat să utilizați un robot într-un mod care contravine principiilor și normelor etice sau juridice.

—	Nu aveți autorizația să modificați un robot pentru a-i permite să funcționeze ca o armă.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/258

P8_TA(2017)0052

Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului (2016/2145(INI))

(2018/C 252/26)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0106),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Valorificarea cloud computingului în Europa” (COM(2012)0529),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 februarie 2012 intitulată „Calculul de înaltă performanță: Poziția Europei în cursa mondială” (COM(2012)0045),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2016 privind tranziția către un sistem al științei deschise,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 29 mai 2015 privind cercetarea deschisă, interconectată și care utilizează în mod intensiv datele, ca motor pentru o inovare mai rapidă și mai extinsă,

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (1),

—

având în vedere Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public (2),

—	având în vedere Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (3) (Directiva ISP),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la „Către o economie de succes bazată pe date” (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa (7),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 ianuarie 2013 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „Valorificarea cloud computingului în Europa” TEN/494,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (2016 TEN/592 EESC-2016),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului și prioritățile de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală 2016” (SEDEC-VI-012),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (8),

—	având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (9) (Directiva NIS),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (COM(2016)0590),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 mai 2016 intitulată „Platforme online și piața unică digitală – Oportunități și provocări pentru Europa” (COM(2016)0288),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2015 intitulată „Către un cadru modern, mai european privind drepturile de autor” (COM(2015)0626),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Priorități de standardizare în sectorul TIC pentru piața unică digitală” (COM(2016)0176),

—	având în vedere raportul „Inovare deschisă, știință deschisă, deschidere către lume – O viziune pentru Europa” (Open Innovation, Open Science, Open to the World – A vision for Europe) publica în mai 2016 de către Direcția Generală pentru cercetare și inovare a Comisiei (RTD),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0006/2017),

întrucât actualele capacități din domeniul tehnologiei cloud disponibile în Europa sunt insuficiente, iar datele produse de activitatea de cercetare din UE și de industria din UE sunt adesea prelucrate în altă parte, ceea ce determină cercetătorii și inovatorii din UE să se mute în afara UE, în locuri în care sunt mai ușor și mai rapid disponibile capacități mari în materie de date și tehnică de calcul;

întrucât lipsa unei structuri clare de stimulente pentru schimbul de date, lipsa interoperabilității sistemelor de date științifice și fragmentarea infrastructurilor destinate datelor științifice din cauza separării domeniilor de cercetare și a frontierelor obstrucționează realizarea integrală a potențialului de cercetare bazată pe date;

întrucât UE a rămas în urmă în materie de dezvoltare a tehnicii de calcul de înaltă performanță, din cauza investițiilor prea reduse în realizarea unei infrastructuri complete de calcul de înaltă performanță, în timp ce alte țări, cum ar fi SUA, China, Japonia și Rusia, investesc sume considerabile în acest tip de sisteme, pe care le tratează ca pe o prioritate strategică și cărora le dedică programe naționale pentru a le dezvolta;

întrucât întregul potențial al cloud computingului nu va putea fi realizat în folosul Europei decât atunci când datele vor putea circula în mod liber în Uniune, conform unor reguli clare, iar fluxurile internaționale de date vor juca un rol din ce în ce mai important în economia europeană și cea mondială;

E.	întrucât capacitatea de a analiza și de a exploata volume mari de date modifică felul în care cercetările științifice sunt conduse;

F.	întrucât comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” recunoaște potențialul transformator al științei deschise și al cloud computingului în economia digitală a Europei;

G.	întrucât politicile privind accesul pentru conectarea la rețea, stocarea datelor și tehnica de calcul diferă de la un stat membru la altul și creează bariere ce obstrucționează circulația informațiilor;

H.	întrucât Regulamentului general privind protecția datelor, NIS și strategia privind piața unică digitală pot reprezenta bazele pentru o economie europeană digitală înfloritoare și competitivă, care să fie deschisă pentru toți actorii de pe piață ce respectă regulile;

I.	întrucât datele reprezintă materia primă a economiei digitale și întrucât utilizarea acestora este esențială pentru digitalizarea științei și industriei europene, precum și pentru dezvoltarea de noi tehnologii și crearea de noi locuri de muncă;

J.	întrucât Regulamentul general privind protecția datelor, adoptat recent, introduce clauze importante de asigurare a protecției datelor cu caracter personal, fiind necesară o transpunere armonizată a acestuia;

K.	întrucât strategia din 2015 a Comisiei Europene privind piața unică digitală a promis să elimine barierele din calea liberei circulații a datelor și restricțiile nejustificate aplicate localizării datelor pentru stocare sau prelucrare;

L.	întrucât este necesar ca Comisia să prezinte propuneri ferme de eliminare a restricțiilor aplicate liberei circulații a datelor pentru a se crea și a se realiza astfel o piață unică digitală optimă;

M.	întrucât lansarea și dezvoltarea serviciilor de tip cloud se confruntă cu probleme, dat fiind caracterul insuficient al infrastructurii necesare de înaltă viteză și al rețelelor din Europa;

întrucât obiectivul de facilitare și sprijinire a implementării și a sustenabilității pe termen lung a infrastructurilor de cercetare și de date, inclusiv centre de calcul de înaltă performanță de nivel mondial și alte rețele de infrastructură pentru cercetare, va servi la soluționarea marilor probleme cu care se confruntă știința, industria și societatea, datorită unei cooperări și unor schimburilor de rezultate mai intense;

O.	întrucât volumul de date crește într-un ritm fără precedent, astfel încât se preconizează că până în 2020 vor exista 16 mii de miliarde de gigabytes de date, ceea ce corespunde unei creșteri anuale de 236 % în ceea ce privește generarea de date;

P.	întrucât o economie bazată pe date depinde de succesul unui ecosistem TIC mai amplu, care include internetul obiectelor în scopul obținerii de date, rețelele în bandă largă pentru circulația datelor și cloud computingul pentru prelucrarea datelor, precum și angajați și cercetători competenți;

întrucât cooperarea în rândul oamenilor de știință europeni, utilizarea și schimbul de date, întotdeauna în conformitate cu autoritățile de protecție a datelor, precum și utilizarea unor noi soluții tehnologice, printre care cloud computingul și digitalizarea științei europene, sunt esențiale pentru dezvoltarea pieței unice digitale; întrucât Cloudul european pentru știința deschisă (EOSC) va avea efecte pozitive asupra dezvoltării științifice în Europa și întrucât EOSC trebuie dezvoltat și utilizat cu respectarea drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF),

Generalități

salută introducerea EOSC care ar putea servi ca model de cloud pentru sectorul public și privat; salută planul Comisiei de a extinde baza de utilizatori către guverne și actorii din sector cât mai repede posibil;

salută comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” și consideră acesta drept primul pas în instituirea unei baze adecvate pentru acțiuni europene competitive și deschise în domeniul cloud computingului și al tehnicii de calcul de mare performanță;

salută Inițiativa Comisiei în domeniul cloud computingului ca element al punerii în aplicare a Strategiei pentru piața unică digitală și a pachetului privind digitalizarea industriei europene, susținând astfel creșterea economiei digitale europene, contribuind la competitivitatea întreprinderilor și serviciilor europene și consolidând poziționarea pe piața mondială; invită Comisia să se asigure, prin măsuri clar definite, că această inițiativă este adaptată obiectivelor urmărite, este orientată spre exterior, ia în considerare evoluțiile viitoare și nu creează obstacole disproporționale sau nejustificate;

subliniază importanța transformării Uniunii Europene într-un centru al cercetării mondiale, dobândind astfel masă critică și creând poluri de excelență; subliniază că, pentru ca Europa să atragă activități de cercetare de vârf de la nivel mondial, sunt necesare resurse suficiente și un mediu atractiv; totodată, subliniază că, pentru ca Europa să devină economia cea mai competitivă bazată pe cunoaștere din lume, deschiderea către cercetătorii din mediul internațional, așadar atragerea de investiții internaționale, este de cea mai mare importanță;

subliniază că ar trebui accelerată activitatea de standardizare în cloud computing; subliniază că ameliorarea standardelor și a interoperabilității va permite comunicarea între diferitele sisteme de cloud computing și va permite evitarea dependenței de un singur furnizor pentru produsele și serviciile cloud; solicită Comisiei să coopereze îndeaproape cu distribuitorii comerciali de servicii cloud în elaborarea de standarde deschise pentru acest domeniu;

subliniază că valoarea adăugată a acestei inițiative europene se bazează pe valorificarea în comun a datelor deschise, conducând la un mediu deschis și de încredere pentru această comunitate în vederea stocării, valorificării în comun și a reutilizării datelor și a rezultatelor științifice;

subliniază că este esențială sensibilizarea cu privire la avantajele pe care le prezintă cloud computingul, dat fiind că cererea de servicii cloud este încă prea scăzută în Europa; subliniază că cloud computingul va genera creștere economică datorită eficienței costurilor conexe și capacității sale de desfășurare la scară mai mare; reiterează că IMM-urile sunt cel mai important motor de creștere și de creare a locurilor de muncă în Europa; subliniază că beneficiile tehnologiei cloud pot fi extrem de profitabile mai ales pentru IMM-uri, dat fiind că adeseori acestea nu dispun de resursele necesare pentru a investi în sisteme informatice de mari dimensiuni instalate fizic la fața locului;

salută abordarea bazată pe știința deschisă și rolul pe care aceasta îl are în construirea unei economii europene bazate pe cunoaștere și în stimularea continuă a calității cercetării și a dezvoltării acesteia în Uniunea Europeană; subliniază că, în prezent, industria, mai ales IMM-urile, nu valorifică pe deplin datele colectate prin cercetare, deoarece nu există un flux de date transfrontalier liber și nici acces la o platformă unică sau la un portal unic și observă că obiectivul Comisiei este acela ca toate datele științifice produse de programul Orizont 2020 să devină deschise prin definiție;

subliniază că EOSC ar trebui însoțit de o strategie cuprinzătoare de securitate informatică, întrucât comunitatea științifică are nevoie de o infrastructură fiabilă a datelor, care să poată fi folosită fără ca activitatea de cercetare să fie expusă riscului ca datele să fie pierdute, viciate sau accesate în mod neautorizat; invită Comisia să aibă în vedere aspectele de securitate informatică chiar din stadiul inițial al tuturor inițiativelor sale din domeniul informatic;

10.

solicită cu insistență Comisiei să preia inițiativa în domeniu și să asigure caracterul deschis din oficiu al tuturor datelor obținute în urma cercetărilor finanțate de programele Uniunii, cum ar fi Orizont 2020, Fondul european de investiții strategice (FEIS), fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și altele, acest tip de date trebuind să se supună principiilor FAIR – ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la cele 4,7 miliarde de euro ce lipsesc pentru finanțarea inițiativei europene în domeniul cloud computingului; solicită Comisiei să identifice mecanisme corespunzătoare de finanțare a EOSC și a infrastructurii europene de date; solicită, de asemenea, Comisiei să asigure resurse suficiente pentru acest domeniu în programul Orizont 2020 și în propunerea sa privind cel de-al nouălea program-cadru;

12.

recomandă Comisiei să garanteze că EOSC aduce beneficii tuturor regiunilor Uniunii și să analizeze modul în care pot fi utilizate fondurile de dezvoltare regională pentru extinderea inițiativei;

13.

subliniază că, în prezent, numai 12 % din finanțarea angajată prin FEIS este îndreptată către acțiunile de natură digitală; îndeamnă Comisia să prezinte o serie de măsuri specifice care ar putea cu adevărat să crească gradul de implicare a tuturor fondurilor UE, și în special a FEIS, în proiecte privind piața unică digitală, incluzând inițiative privind schimbul de date, accesibilitatea digitală, infrastructura și conectivitatea digitală la nivel european, și să direcționeze mai multe resurse către stimularea cercetării, dezvoltării și inovării europene, inclusiv, între altele, în domeniul tehnologiilor de protecție sporită a confidențialității și al securității surselor deschise; consideră că această inițiativă ar trebui dezvoltată în sinergie cu alte inițiative din programul-cadru Orizont 2020, inclusiv în ceea ce privește serviciile private de cloud computing și serviciile de e-guvernare;

14.

consideră că sectorul privat ar trebui implicat în baza de utilizatori ai EOSC încă de la început, de exemplu oferind software ca serviciu (SaaS); subliniază că se preconizează ca sectorul privat european să contribuie la strângerea celor 4,7 miliarde EUR necesare pentru finanțarea inițiativei europene în domeniul cloud computingului; constată că este puțin probabil ca sectorul privat să investească în acest program dacă nu va fi în măsură să obțină și beneficiile conexe;

15.

subliniază că o infrastructură informatică extrem de performantă și modernă este esențială pentru competitivitatea UE; solicită Comisiei să anticipeze disponibilitatea calculatoarelor exascale în Europa până în 2022;

16.

solicită Comisiei să stimuleze participarea IMM-urilor europene și a sectorului privat în producerea de echipamente și programe informatice pentru infrastructura europeană de date, contribuind astfel la creșterea economiei europene, la creșterea durabilă și la crearea de locuri de muncă;

17.

invită Comisia să se implice, împreună cu statele membre și cu alți agenți care finanțează cercetările, în elaborarea și implementarea foii de parcurs pentru guvernanță și finanțare, asigurând alocarea de resurse adecvate acestei inițiative, și să faciliteze coordonarea eforturilor de la nivel național, evitând totodată paralelismele și cheltuielile inutile;

18.

este de acord că interoperabilitatea și portabilitatea datelor este un factor esențial pentru soluționarea marilor probleme cu care se confruntă societatea și care impun valorificarea eficientă a datelor și o abordare multidisciplinară cu participarea mai multor actori; constată că planul de acțiune prevăzut în comunicarea Comisiei privind inițiativa europeană în domeniul cloud computingului (COM(2016)0178) este un instrument necesar pentru reducerea fragmentării și pentru asigurarea utilizării datelor obținute din cercetări conform principiilor „FAIR”;

19.

solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune, întemeiat pe principiile deplinei transparențe și comunicări, cu termene și sarcini clare de lucru, care să traseze rezultatele de atins, sursele de finanțare și părțile implicate în întregul proces;

20.

sprijină EOSC ca element al Inițiativei europene în domeniul cloud computingului, care va crea un mediu virtual în care oamenii de știință și specialiștii din orice regiune să poată, la nivel transdisciplinar și transfrontalier, să stocheze, să valorifice în comun, să administreze, să analizeze și să reutilizeze datele obținute de ei în cadrul cercetărilor, ceea ce va contribui la eliminarea fragmentării pieței unice; îndeamnă Comisia să adopte o abordare cuprinzătoare față de știința deschisă, favorabilă incluziunii față de comunitatea științei deschise și oamenii de știință independenți, să crească claritatea definițiilor incluse în comunicare și, în special, să facă o deosebire clară între Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului și EOSC și să actualizeze în consecință legislația pentru a facilita reutilizarea rezultatelor activității de cercetare;

21.

consideră că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului asigură investiții în domeniul științific și al cercetării pentru a se crea stimulentele și instrumentele necesare pentru schimbul și utilizarea datelor în mod cât mai larg, în paralel cu construirea în Uniunea Europeană a unei puternice infrastructuri de date în domeniul cloud computingului;

22.

subliniază că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei UE și că sunt necesare mai multe acțiuni pentru promovarea competitivității mondiale a IMM-urilor și a noilor întreprinderi, pentru a se asigura astfel cel mai bun mediu posibil cu date de bună calitate, instrumente de analiză a datelor, servicii sigure și o eficiență a costurilor pe măsura așteptărilor, pentru adoptarea noilor evoluții tehnologice promițătoare;

23.

invită Comisia să creeze o bază viabilă din punct de vedere economic pentru existența unui cloud european și să ia măsuri clare de încurajare a IMM-urilor să ofere soluții competitive pentru prelucrarea și stocarea de date în instalații aflate în statele membre;

24.

reamintește rezultatele pozitive obținute de actualele structuri paneuropene și datele deschise din unitățile naționale de stocare a datelor; admite că pe piața unică mai există încă multe obstacole care împiedică realizarea integrală a acestei inițiative; invită Comisia și statele membre să analizeze potențialul datelor disponibile deja și să elaboreze o strategie coerentă privind datele deschise și posibilitatea reutilizării acestor date în toate statele membre; observă că statele membre și Comisia trebuie să analizeze necesitatea unor investiții suplimentare în infrastructura fizică transfrontalieră, acordând o atenție deosebită combinației dintre tehnica de calcul de înaltă performanță, rețelele în bandă largă de mare viteză și instalațiile pentru stocarea masivă de date, în vederea dezvoltării unei economii europene înfloritoare bazate pe date; invită Comisia să analizeze parteneriatele mondiale coordonate de sectorul însuși și alte parteneriate internaționale din acest domeniu;

25.

subliniază că trebuie încurajată mai intens adoptarea de către IMM-urile europene a serviciilor de tip cloud; constată că furnizorii de servicii de tip cloud din UE au nevoie de un sprijin coordonat mai consistent pentru participarea pe piața digitală, consolidând încrederea în rândul consumatorilor și îmbunătățind cunoașterea avantajelor legate de adoptarea tehnologiei cloud;

26.

subliniază că internetul în bandă largă pentru întreprinderi și cetățeni este un element indispensabil pentru o economie a UE competitivă, bazată pe date și cunoaștere; consideră în acest sens că dezvoltarea inițiativei privind cloud computingul ar trebui să meargă în paralel cu inițiativele ce îmbunătățesc accesul la internetul în bandă largă pentru cetățeni și întreprinderi, mai ales în zonele rurale;

27.

constată că măsurile de educație în domeniul digital pentru toate vârstele, inclusiv în ceea ce privește competențele informatice, sunt esențiale pentru ca dezvoltarea tehnologiei cloud să permită identificarea și înlăturarea lacunelor privind principalele competențe tehnice și de eficiență în scopul atingerii obiectivelor digitale; salută propunerile prezentate în cadrul noii agende pentru competențe în Europa, adoptate recent de Comisie, și subliniază necesitatea unor resurse financiare adecvate;

28.

consideră că inițiativele de afaceri din domeniul cloud pot contribui cu soluții de nișă care să facă cloud computingul mai rapid, mai facil, mai fiabil, mai flexibil și mai sigur;

29.

subliniază că tehnica de calcul de mare performanță, importantă pentru dezvoltarea tehnologiei cloud, ar trebui tratată ca parte integrantă a infrastructurii europene de date din întregul ecosistem, iar beneficiile ar trebui promovate pe scară largă;

30.

subliniază că ar trebui susținută implicarea mediului academic și a celui de cercetare, precum și a altor părți interesate, pentru a se menține și încuraja astfel integrarea infrastructurilor de date științifice și calculul de înaltă performanță;

31.

constată că, date fiind actualele și viitoarele servicii oferite de sectorul privat și de țările din afara UE, EOSC trebuie să ofere atât stimulente, cât și servicii noi care să spargă obișnuințele ce se instalează de-a lungul anilor de a se limita la practicile științifice existente;

32.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure un accent pe creșterea europeană orientată către viitor, pentru a se crea astfel în UE un sector cloud competitiv; subliniază importanța asigurării creșterii în continuare a cererii de pe piață pentru soluții cloud și a adoptării tehnologiei cloud în sectoarele verticale precum cel al finanțelor, cel fiscal, al securității sociale, al industriei producătoare, în sectorul bancar, al sănătății, al mass-mediei și divertismentului și în sectorul agricol;

33.

consideră că Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) reprezintă un cadru pentru protecția datelor cu caracter personal; constată însă că fragmentarea în implementarea acestuia în statele membre ar îngreuna activitatea cercetătorilor și valorificarea în comun a rezultatelor muncii lor, ceea ce ar submina eforturile de cooperare între ei, cooperare posibilă datorită tehnologiei cloud; solicită, așadar, punerea în practică și asigurarea unei aplicări adecvate a respectivului regulament;

34.

subliniază că soluțiile din cadrul Inițiativei europene în domeniul cloud computingului ar trebui să fie elaborate cu respectarea drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale, în special drepturile legate de protecția datelor, viața privată, libertate și securitate;

35.

constată că economia bazată pe date este încă în stadii timpurii, modelele de afaceri se află încă în etapa de elaborare, iar cele existente sunt adesea perturbate și se află în evoluție; solicită Comisiei să asigure conformitatea legislației din acest domeniu cu principiul inovării neutru din punct de vedere tehnologic și nu va crea în UE obstacole semnificative în calea inovării, a digitalizării industriei și a dezvoltării de noi tehnologii, precum internetul obiectelor și inteligența artificială;

36.

solicită Comisiei să conlucreze cu statele membre și cu toate părțile interesate pentru a participa la identificarea măsurilor de punere în aplicare necesare pentru valorificarea la maximum a potențialului oferit de inițiativa europeană în domeniul cloud computingului; consideră că inovarea deschisă și știința deschisă implică mult mai mulți actori în procesul de inovare, de la cercetători la întreprinzători, utilizatori, guverne și societatea civilă;

Cloudul european destinat științei deschise

37.

remarcă faptul că principalele părți interesate nu sunt reprezentate în măsură suficientă în discuțiile și proiectele-pilot la scară largă; consideră că, dacă, pe de-o parte, trebuie evitate sarcinile administrative, pe de altă parte, implicarea activă a părților interesate din sectorul public și privat și a societății civile de la nivel local, regional, național și european trebuie să fie o condiție prealabilă pentru un schimb de informații efectiv; subliniază că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului ar trebui să satisfacă nu numai nevoile comunității științifice, ci și pe cele ale industriei, inclusiv ale IMM-urilor și ale întreprinderilor nou-înființate, ale administrațiilor publice și ale consumatorilor și să fie în interesul acestora;

38.

subliniază că dezvoltarea EOSC trebuie să se desfășoare cu respectarea drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește dreptul la protecția datelor, viața privată, libertate și securitate, și că trebuie să respecte principiul integrării automate a considerentelor legate de viața privată începând cu momentul conceperii, precum și principiile proporționalității, necesității, reducerii la minimum a datelor și limitării scopului; recunoaște că aplicarea unor garanții suplimentare, precum pseudonimizarea, anonimizarea sau criptografia, inclusiv criptarea, poate reduce riscurile și poate îmbunătăți protecția pentru persoanele vizate atunci când datele cu caracter personal sunt utilizate în cadrul aplicațiilor cu volume mari de date sau în cloud computing; reamintește că anonimizarea este un proces ireversibil și invită Comisia să pregătească orientări cu privire la modul în care să se anonimizeze datele; reiterează necesitatea unei protecții speciale a datelor sensibile în conformitate cu legislația existentă; subliniază că, pentru a câștiga încrederea consumatorilor în această Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului, este necesar să se țină seama de principiile menționate anterior, precum și să se asigure standarde stricte privind calitatea, fiabilitatea și confidențialitatea;

39.

subliniază că inițiativa privind cloudul destinat științei deschise ar trebui să se materializeze într-un cloud de încredere pentru toți: cercetători, întreprinderi și servicii publice;

40.

subliniază că se impune sprijinirea unei platforme deschise, bazate pe colaborare și de încredere pentru gestiunea, analiza, valorificarea în comun, reutilizarea și conservarea datelor din cercetări cu privire la acele servicii inovative care pot fi dezvoltate și prestate sub anumite condiții;

41.

invită Comisia și statele membre să analizeze posibile cadre de guvernanță și de finanțare care să fie adecvate, ținând seama în mod corespunzător de inițiativele existente și de durabilitatea acestora, precum și de capacitatea lor de a asigura condițiile de concurență echitabile la nivel european; subliniază că statele membre ar trebui să aibă în vedere integrarea programelor lor naționale de finanțare cu programele de finanțare ale UE;

42.

solicită Comisiei să analizeze toate resursele financiare posibile pentru instituirea EOSC și să consolideze instrumentele existente pentru a asigura o dezvoltare mai rapidă, axându-se mai ales pe bunele practici;

43.

solicită Comisiei să garanteze că toate cercetările și datele științifice obținute în cadrul programului Orizont 2020 au caracter deschis din oficiu și solicită statelor membre să-și adapteze în consecință programele naționale de cercetare;

44.

este conștient că EOSC va încuraja știința digitală prin generalizarea TI ca serviciu destinat sectorului public de cercetare din Europa; solicită introducerea unui model de cloud destinat științei care să aibă un caracter federal, care să reunească organizații publice de cercetare, părți interesate, IMM-uri, inițiative de afaceri, infrastructuri electronice și furnizori comerciali, constituind o platformă comună ce oferă o gamă de servicii pentru comunitățile de cercetători din UE;

45.

solicită Comisiei și statelor membre să stabilească, în cooperare cu părțile interesate, o foaie de parcurs care să prezinte cât mai curând termene clare pentru realizarea măsurilor prevăzute de EOSC;

46.

solicită Comisiei să evalueze cu atenție nevoile cercetătorilor publici europeni pentru a identifica eventualele lacune în oferta de infrastructură cloud din UE; consideră că, dacă sunt identificate lacune, Comisia ar trebui să invite furnizorii de servicii de tip cloud din Europa să analizeze împreună foile lor de parcurs pentru dezvoltarea acestor servicii în vederea aprecierii faptului dacă investițiile private sunt suficiente pentru eliminarea acestor lacune sau dacă sunt necesare fonduri publice pentru a le completa;

47.

solicită Comisiei să garanteze că toate cercetările și datele științifice obținute în cadrul programului Orizont 2020 aduc beneficii întreprinderilor și societății europene; este de părere că se impune modificarea structurilor de stimulare destinate mediului academic, sectorului în cauză și serviciilor publice în vederea valorificării în comun a datelor de care dispun și a îmbunătățirii practicilor de gestionare a datelor, a activităților de formare, a competențelor și cunoștințele în domeniul tehnic;

48.

salută faptul că Inițiativa în domeniul cloud computingului se axează pe dezvoltarea de rețele în bandă largă, instalații de stocare a datelor, calculul de înaltă performanță și un ecosistem european pentru marile volume de date;

49.

subliniază că dezvoltarea tehnologiei 5G și regulile instituite de Codul european de comunicații electronice ar trebui să facă EOSC mai atractiv, asigurând servicii de internet de înaltă calitate și o infrastructură nouă de calitate superioară;

50.

salută ambiția Comisiei de a conferi Uniunii capacitatea de a trata volume mari de date, infrastructura necesară fiind administrată de servicii care utilizează date în timp real furnizate de senzori sau aplicații care creează legături între date din diferite surse; constată că Inițiativa privind cloudul european vizează armonizarea și eficientizarea dezvoltării infrastructurii;

51.

susține dezvoltarea în continuare a rețelei GEANT cu scopul de a o transforma în cea mai avansată rețea internațională și de a menține poziția de frunte a UE în activitățile de cercetare;

52.

solicită Comisiei și statelor membre ca, în coordonare cu părțile interesate, să reducă fragmentarea infrastructurilor digitale prin stabilirea unei foi de parcurs pentru acțiuni și a unei structuri robuste de administrare care să reunească investitori, achizitori și utilizatori și subliniază necesitatea de a promova principiile științei deschise în domeniul gestionării datelor și al valorificării în comun a acestora, fără a crea obstacole în fața inovării și fără a încălca normele de confidențialitate și cele privind proprietatea intelectuală în epoca digitală;

53.

subliniază că este important ca Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului să se bazeze pe elementele fundamentale ale Mecanismului pentru interconectarea Europei, în special pe identificarea electronică și semnătura electronică, pentru a întări încrederea utilizatorilor în comunicațiile electronice sigure, interoperabile și perfect funcționale în întreaga Uniune;

54.

invită Comisia să dedice mai multe resurse pentru stimularea cercetării, dezvoltării, inovării și formării în UE în domeniul cloud computingului, subliniind necesitatea unei infrastructuri și a unor procese care să asigure caracterul deschis al datelor și confidențialitatea utilizatorilor;

55.

insistă asupra faptului că standardele ar trebui să permită o portabilitate simplă și completă, precum și un nivel ridicat de interoperabilitate între serviciile cloud;

56.

își exprimă încrederea că inițiativa privind cloudul european destinat științei deschise ar trebui să aibă la bază standarde deschise care să asigure interoperabilitatea și comunicarea fără probleme și să evite dependența de un singur furnizor;

57.

subliniază că utilizarea standardelor deschise și a programelor informatice gratuite cu sursă deschisă este deosebit de importantă în asigurarea transparenței necesare în ceea ce privește modul în care sunt de fapt protejate datele personale și alte tipuri de date sensibile;

58.

constată că economia europeană se bazează tot mai mult pe capacitatea supercalculatoarelor de a identifica soluții inovatoare și de a reduce costurile și timpii de desfacere pentru bunuri și servicii; sprijină eforturile Comisiei de a crea un sistem de supercalculatoare exascale pe baza tehnologiei europene de echipamente;

59.

consideră că Europa are nevoie de un ecosistem complet de calcul de înaltă performanță pentru a dobândi o poziție de frunte în lumea supercalculatoarelor, pentru a asigura buna funcționare a sistemului de calcul de înaltă performanță și pentru a putea aplica aceste tehnologii în folosul sectorului și al IMM-urilor ca soluții de simulare, vizualizare și creare a prototipurilor; consideră că este de cea mai mare importanță ca, până în 2022, UE să se plaseze pe o poziție de frunte în rândul puterilor mondiale din domeniul supercalculatoarelor;

60.

consideră că Platforma tehnologică europeană și parteneriatul contractual de tip public-privat (PPPc) privind calculul de înaltă performanță sunt esențiale pentru definirea priorităților de cercetare ale UE în dezvoltarea tehnologiei europene în toate segmentele lanțului comercial al calculului de înaltă performanță;

61.

salută propunerea Comisiei, conformă cu cererile prezentate în „Manifestul pentru tehnologiile cuantice”, de a lansa o inițiativă emblematică de amploare, de circa 1 miliard de euro, în domeniul tehnologiei cuantice;

62.

reamintește Comisiei că domeniul serviciilor cloud a investit deja miliarde de euro în construirea în Europa a unei infrastructuri ultramoderne; subliniază că oamenii de știință și cercetătorii europeni pot utiliza, în prezent, o infrastructură cloud ce le oferă posibilitatea de a experimenta și de a inova în mod rapid prin recurgerea la o gamă largă de servicii, plătind doar pentru serviciile utilizate efectiv și îmbunătățindu-și astfel eficiența; subliniază că resursele esențiale alocate de UE în sprijinul cercetării și dezvoltării nu ar trebui cheltuite pentru dublarea resurselor deja existente, ci pentru încurajarea descoperirilor în noi domenii științifice care să poată stimula creșterea și competitivitatea;

63.

subliniază că cercetătorii au nevoie de o infrastructură de mare capacitate cu sursă deschisă, sigură și securizată, pentru a putea înregistra progrese în domeniul cercetării și pentru a preveni eventuale încălcări ale normelor de securitate, atacuri cibernetice sau utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal, în special atunci când sunt colectate, stocate și prelucrate volume mari de date; invită Comisia și statele membre să sprijine și să stimuleze dezvoltarea tehnologiei necesare, inclusiv a tehnologiilor criptografice, ținând seama de principiul garantării securității de la stadiul conceperii; sprijină eforturile Comisiei de a intensifica cooperarea dintre autoritățile publice, sectorul în cauză din UE (inclusiv IMM-urile și întreprinderile nou-înființate), cercetători și mediul academic în domeniul volumelor mari de date și al securității informatice încă din primele etape ale procesului de cercetare și inovare, pentru a permite crearea unor soluții europene și a unor oportunități de piață inovatoare și demne de încredere, asigurând în același timp un nivel adecvat de securitate;

64.

consideră că elaborarea unor standarde clare pentru interoperabilitate, portabilitatea datelor și acordurile privind nivelul serviciilor în domeniul tehnologiei cloud va asigura un grad sporit de certitudine și transparență, atât în beneficiul utilizatorilor, cât și al furnizorilor de servicii cloud;

65.

subliniază că trebuie asigurată fiabilitatea, securitatea și protecția datelor cu caracter personal pentru consolidarea încrederii consumatorilor, ca bază pentru un nivel sănătos de competitivitate;

66.

consideră că sectorul în cauză ar trebui să joace un rol important în elaborarea de standarde general-acceptate și adaptate erei digitale, care să dea încredere furnizorilor de servicii cloud să continue să inoveze, iar utilizatorilor să adopte serviciile de tip cloud, la nivelul Uniunii;

67.

solicită Comisiei să preia conducerea în promovarea interoperabilității intersectoriale, translingvistice și transfrontaliere și a standardelor în domeniul tehnologiei cloud, precum și în promovarea unor servicii cloud care să protejeze confidențialitatea, care să fie fiabile, sigure și eficiente din punct de vedere energetic, ca parte integrantă a strategiei comune de maximizare a oportunităților de elaborare de standarde ce au potențialul de a fi consacrate la nivel mondial;

68.

consideră că este necesar un plan de acțiune privind interoperabilitatea datelor pentru a se putea valorifica marea cantitate de date produse de oamenii de știință europeni și pentru a promova reutilizarea lor în știință și industrie; solicită Comisiei să coopereze cu oameni de știință importanți pentru a dezvolta sisteme eficace cu ajutorul cărora datele, inclusiv metadatele, specificațiile comune și identificatorii obiectului datelor, să fie ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile (așa-numitele principii FAIR);

69.

constată că UE nu investește în ecosistemul de calcul de înaltă performanță în aceeași măsură în care investesc alte regiuni din lume, situație ce nu corespunde potențialului său economic și de cunoaștere;

70.

solicită Comisiei să promoveze interoperabilitatea și să prevină crearea dependenței de un anumit comerciant, încurajând multipli furnizori de infrastructură cloud din Europa să ofere o gamă diversă de astfel de servicii competitive, interoperabile și portabile;

71.

solicită introducerea de măsuri care să mențină un sistem de standardizare de înaltă calitate, capabil să atragă cele mai bune contribuții tehnologice; solicită Comisiei să adopte politici de înlăturare a barierelor excesive din domeniile inovatoare, pentru a stimula investițiile în cercetare și dezvoltare și în adoptarea de standarde la nivel european;

72.

solicită insistent Comisiei să își intensifice eforturile menite să împiedice din stadiu incipient crearea pe piața digitală a unei dependențe de un singur comerciant, mai ales în domeniile emergente precum Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului;

73.

este conștient de importanța interoperabilității și a standardelor pentru creșterea competitivității în sectorul TIC; invită Comisia să identifice lacunele din standardele aferente EOSC, inclusiv în ceea ce privește IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și principalele sectoare europene; sprijină dezvoltarea unor standarde orientate către piață, cu aplicare voluntară, neutre din punctul de vedere al tehnologiei, transparente, compatibile la nivel mondial și adaptate pieței;

74.

consideră că programul ISA2 oferă posibilitatea de a dezvolta standarde de interoperabilitate pentru gestionarea volumelor mari de date în cadrul administrațiilor publice și în cadrul raporturilor lor cu întreprinderile și cetățenii;

75.

recunoaște că aceste standarde ar trebui să satisfacă o nevoie demonstrată a sectorului în cauză și a altor părți interesate; subliniază că este esențial să se elaboreze și să se adopte standarde comune stricte, prin care să se asigure accesul la date și utilizarea eficientă a acestora, depășindu-se nivelul unor discipline, instituții și frontiere naționale individuale; invită Comisia să identifice, atunci când este cazul, cele mai bune mecanisme de certificare din toate statele membre, pentru a elabora un set de standarde paneuropene bazate pe cerere, cu implicarea părților interesate vizate, care să faciliteze schimbul de date și să se întemeieze pe standarde deschise și globale, de fiecare dată când se justifică acest lucru; subliniază că măsurile luate în legătură cu Inițiativa europeană în materie de cloud computing trebuie să asigure luarea în considerare a nevoilor pieței unice și că această inițiativă trebuie să rămână accesibilă la nivel mondial și să se adapteze la evoluțiile tehnologice;

76.

susține intenția Comisiei de a elimina barierele, în special pe cele tehnice și juridice, din calea liberei circulații a datelor și a serviciilor de date, precum și cerințele disproporționale de localizare a datelor și de a promova interoperabilitatea datelor prin stabilirea unei legături între Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului și Inițiativa privind fluxul liber al datelor; consideră că, pentru a construi o societate digitală, fluxul liber al datelor trebuie să fie considerat a cincea libertate de pe piața unică; observă că, pentru a valorifica întregul potențial al cloud computingului, sunt necesare un cadru juridic clar, precum și competențe și resurse suficiente în materie de administrare a volumelor mari de date și recunoașterea calificărilor profesionale relevante; îndeamnă Comisia să colaboreze cu părțile interesate, în special cu sectorul în cauză, pentru a identifica posibilități de formare pentru acest sector în ceea ce privește volumele mari de date și codarea, inclusiv în cadrul Agendei pentru noi competențe, și să creeze măsuri de stimulare a părților interesate, în special a IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate, pentru ca acestea să utilizeze, să pună la dispoziție și să facă schimb de date în cadrul pieței unice;

77.

salută propunerea Comisiei, conformă cu „Manifestul pentru tehnologiile cuantice”, de a lansa o inițiativă emblematică de amploare, de circa 1 miliard de euro, în domeniul tehnologiei cuantice; subliniază însă că, pentru a se accelera dezvoltarea acesteia și pentru a se produce bunuri comerciale pentru public și utilizatori privați, este esențial să se procedeze la consultări transparente și deschise cu părțile interesate;

Valorificarea în comun a datelor deschise și a celor din cercetare

78.

salută faptul că dezvoltarea EOSC le va permite cercetătorilor și oamenilor de știință să dispună de un sistem în care să stocheze, să valorifice în comun, să utilizeze și să reutilizeze datele și care poate pune temelia unei economii inovatoare în UE, bazată pe date; subliniază că beneficiile valorificării în comun a datelor se bucură de o largă recunoaștere;

79.

constată caracterul esențial pe care datele l-au dobândit în procesele decizionale de la nivel local, național și mondial; subliniază că valorificarea în comun a datelor prezintă beneficii importante pentru autoritățile locale și regionale, iar publicarea progresivă a datelor guvernamentale îmbunătățește procesul democratic și asigură noi oportunități pentru întreprinderi;

80.

sprijină eforturile Comisiei, precum și pe cele ale sectorului în cauză din UE, ale cercetătorilor și mediului universitar de a dezvolta parteneriate de tip public-privat (PPP) privind valoarea volumelor mari de date, în conjuncție cu PPPc privind calculul de înaltă performanță, care să stimuleze coagularea în jurul conceptului de calcul de înaltă performanță și al datelor, punând astfel temelia unei economii europene înfloritoare bazate pe date; sprijină PPP pentru securitatea informatică care stimulează cooperarea între actorii privați și publici în stadiile timpurii ale proceselor de cercetare și inovare, pentru a se putea identifica soluții inovatoare și fiabile la nivel european;

81.

subliniază că Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape și pe cât de timpuriu posibil cu partenerii din acest sector, mai ales cu IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, pentru a garanta luarea în considerare și integrarea corespunzătoare în stadiile ulterioare ale inițiativei a cerințelor înaintate de întreprinderi și de sector;

82.

încurajează administrațiile publice să aibă în vedere servicii cloud sigure, fiabile și protejate, implementând un cadru juridic clar și elaborând în continuare mecanisme de certificare specifice tehnologiei cloud; consideră că întreprinderile și consumatorii trebuie să se simtă încrezători în noile tehnologii;

83.

consideră că administrațiile publice ar trebui să aibă în mod implicit acces deschis la datele guvernamentale publice; solicită să fie realizate progrese cu privire la gradul și ritmul în care informațiile sunt declasificate ca date deschise, la identificarea seriilor principale de date ce trebuie publicate și la promovarea reutilizării datelor deschise într-o formă deschisă;

84.

observă că dezvoltarea nemaipomenită a tehnologiilor digitale reprezintă forța motrice principală care generează fluxuri imense de date neprelucrate în mediile cloud, iar acest volum enorm de fluxuri de date brute duce la creșterea complexității computaționale și a consumului de resurse în sistemele de extracție a datelor în mediile cloud; constată că conceptul de valorificare a datelor în funcție de utilizarea acestora permite prelucrarea lor în apropierea sursei și transformarea fluxurilor brute în modele de cunoaștere funcționale; subliniază că aceste modele de cunoaștere dispun de o dublă utilitate ca disponibilitate a modelelor de cunoaștere locale pentru acțiuni imediate, precum și pentru valorificare participativă a datelor în mediile cloud;

85.

salută Concluziile Consiliului din mai 2016 privind tranziția către un sistem al științei deschise, mai ales declarația ca principiul de bază pentru reutilizarea optimă a datelor din cercetare să fie „cât mai deschis cu putință, dar închis în măsura în care este necesar”;

Extrageri de text și de date

86.

subliniază că deplina disponibilitate a datelor publice în cadrul EOSC nu va fi suficientă pentru înlăturarea tuturor barierelor din calea cercetării bazate pe date;

87.

subliniază că inițiativa trebuie completată de un cadru juridic modern privind dreptul de proprietate intelectuală, care să permită combaterea fragmentării și a absenței de interoperabilitate între procesele de cercetare în domeniul datelor la nivel european;

88.

consideră că inițiativa ar trebui să asigure echilibrul dintre drepturile cercetătorilor, titularii de drepturi și alte părți din domeniul științific cu respectarea deplină a drepturilor ce le revin autorilor și editorilor, susținând totodată cercetarea inovatoare în Europa;

89.

consideră că datele din cercetare pot fi valorificate în comun în cadrul EOSC, fără a aduce niciun prejudiciu dreptului de proprietate intelectuală deținut de cercetători sau de institute de cercetări, dacă se instituite modele de licențiere, unde se impune acest lucru; consideră că bunele practici în acest sens au fost introduse prin proiectul-pilot „Date din cercetare cu caracter deschis” din cadrul programului Orizont 2020;

90.

consideră că Directiva 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date, care necesită o modernizare, restricționează utilizarea de date fără a face dovada creării de valoare economică sau juridică;

Protecția datelor, drepturile fundamentale și securitatea datelor

91.

îndeamnă Comisia să ia măsuri în vederea armonizării mai accentuate a legislațiilor tuturor statelor membre, pentru a evita confuziile jurisdicționale și fragmentarea și pentru a asigura transparența pe piața unică digitală;

92.

consideră că Uniunea Europeană este exemplul de urmat în materie de protecție a confidențialității și militează pentru un grad mai ridicat de protecție a datelor la nivel mondial;

93.

subliniază că este necesară o abordare coordonată la nivelul autorităților de protecție a datelor, al organelor de decizie și al sectorului, pentru a ajuta organizațiile în această tranziție, asigurând instrumente de garantare a conformității și interpretarea și aplicarea uniformă a obligațiilor și familiarizând publicul și mediul de afaceri cu aspectele cele mai importante;

94.

atrage atenția asupra statutului Europei de importator și exportator mondial de servicii digitale, ceea ce presupune existența unei solide tehnologii de cloud computing și a unei economii a datelor cu caracter competitiv; solicită Comisiei să preia inițiativa în crearea unor standarde uniforme și acceptate la nivel mondial pentru protecția datelor cu caracter personal;

95.

consideră că fluxurile de date la nivel mondial sunt esențiale pentru comerțul internațional și pentru creșterea economică și că Inițiativa Comisiei privind fluxul liber de date ar trebui să permită societăților ce își desfășoară activitatea în Europa, mai ales în sectorul în dezvoltare al cloud computingului, să se afle în primul eșalon al cursei pentru inovare la nivel mondial; subliniază că unul dintre obiectivele inițiativei ar trebui să fie eliminarea tuturor restricțiilor arbitrare cu privire la locul ales de societăți pentru a-și amplasa infrastructura sau pentru a stoca datele, astfel de restricții putând să afecteze evoluția economică a Europei;

96.

consideră că legislația actuală a UE privind protecția datelor, în special Regulamentul general privind protecția datelor și Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii [Directiva (UE) 2016/680] (10) adoptate recent, prevede garanții solide de protecție a datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor colectate, agregate și pseudonimizate în scopul cercetării științifice și a datelor sensibile legate de sănătate, precum și condiții specifice privind publicarea și divulgarea acestora, dreptul persoanelor vizate de a se opune prelucrării ulterioare și, de asemenea, norme privind accesul autorităților de aplicare a legii în cadrul anchetelor penale; invită Comisia să ia în considerare aceste garanții pentru dezvoltarea EOSC și punerea în aplicare a normelor care reglementează accesul la datele stocate în acesta; recunoaște că o abordare armonizată a punerii în aplicare a Regulamentul general privind protecția datelor, care să cuprindă orientări, instrumente pentru a asigura conformitatea și campanii de informare a cetățenilor, cercetătorilor și întreprinderilor este esențială, în special pentru dezvoltarea EOSC și facilitarea cooperării în domeniul cercetării, inclusiv prin calculul de înaltă performanță;

97.

consideră că fluxul liber de date este benefic pentru economia digitală și pentru dezvoltarea științei și cercetării; subliniază faptul că inițiativa Comisiei privind libera circulație a datelor ar trebui să permită sectorului european în creștere în domeniul cloud computingului să se situeze în fruntea cursei mondiale pentru inovare, inclusiv în scopuri științifice și de inovare; reamintește că orice transfer de date cu caracter personal către infrastructuri de tip cloud sau către alți destinatari situați în afara Uniunii ar trebui să respecte normele privind transferurile prevăzute în Regulamentul general privind protecția datelor, iar inițiativa Comisiei privind libera circulație a datelor ar trebui să fie în conformitate cu aceste dispoziții; subliniază faptul că această inițiativă ar trebui, de asemenea, să reducă restricțiile privind locul în care societățile ar trebui să își situeze infrastructura sau să își stocheze datele, deoarece acestea ar sta în calea dezvoltării economiei Europei și ar împiedica oamenii de știință să profite pe deplin de activitatea științifică bazată pe date, menținând totodată restricțiile în conformitate cu legislația în materie de protecție a datelor pentru a preveni în viitor eventuale abuzuri în raport cu EOSC;

98.

crede cu fermitate că Uniunea ar trebui să fie în prima linie în ceea ce privește securitatea și protecția datelor cu caracter personal, inclusiv a datelor sensibile, și ar trebui să promoveze un nivel ridicat de protecție a datelor și de securitate a datelor la nivel mondial; consideră că, pentru întreprinderile europene, cadrul UE de protecție a datelor, împreună cu o strategie cuprinzătoare în domeniul securității informatice care să asigure infrastructuri de date fiabile protejate împotriva pierderii datelor, a intruziunii sau atacurilor, ar putea constitui un avantaj competitiv în ceea ce privește protecția vieții private; îndeamnă Comisia să se asigure că EOSC va apăra independența științifică și obiectivitatea cercetării și va proteja lucrările comunității științifice de pe teritoriul Uniunii;

99.

invită Comisia să se asigure că problemele legate de drepturile fundamentale, confidențialitate, protecția datelor, drepturile de proprietate intelectuală și informațiile sensibile sunt soluționate prin respectarea strictă a Regulamentul general privind protecția datelor și a Directivei privind protecția datelor (95/46/CE); subliniază că amenințările la adresa securității infrastructurii de cloud capătă un caracter din ce în ce mai internațional, mai difuz și mai complex, împiedică utilizarea mai intensă a acesteia și impune o cooperare la nivel european; îndeamnă Comisia și autoritățile statelor membre să coopereze, după consultarea Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA), în ceea ce privește crearea unei infrastructuri digitale sigure și fiabile și asigurarea unor niveluri de securitate informatică ridicate, în conformitate cu Directiva NIS;

100.

solicită Comisiei să se asigure că această inițiativă corespunde obiectivului ce i-a fost atribuit, că este orientată spre viitor și adaptată la acesta și că are un caracter neutru din punct de vedere tehnologic și subliniază că Comisia și statele membre trebuie să se lase ghidați de evoluțiile pieței și ale domeniului cloud computingului însuși pentru a putea veni în întâmpinarea actualelor și viitoarelor nevoi din acest sector și pentru a stimula inovarea în rândul tehnologiilor cloud;

101.

ia act de potențialul reprezentat de volumele mari de date pentru stimularea inovării tehnologice și pentru construirea unei economii bazate pe cunoaștere; subliniază că reducerea obstacolelor din calea valorificării în comun a cunoașterii va stimula competitivitatea întreprinderilor și va aduce beneficii și autorităților locale și regionale; subliniază că este important să se asigure portabilitatea datelor;

102.

invită Comisia și statele membre să colaboreze cu inițiativele de stabilire a standardelor lansate de sectorul însuși, pentru a garanta că piața unică rămâne accesibilă țărilor terțe și sensibilă la evoluția tehnologică, evitându-se barierele din calea inovării și a competitivității în Europa; subliniază că stabilirea de standarde în materie de securitate a datelor și de confidențialitate este strâns legată de problema jurisdicției, autoritățile naționale având un rol important de jucat;

103.

evidențiază că trebuie acordată atenție inițiativelor în curs pentru a se evita paralelismele ce pot obstrucționa deschiderea, concurența și creșterea și că standardele dictate de piață, de nivel european, privind valorificarea în comun a datelor trebuie să fie conforme cu standardele internaționale;

104.

evidențiază necesitatea de a găsi un echilibru între preocupările legitime privind protecția datelor și necesitatea de a garanta „un flux liber de date”, încă neexploatat; solicită ca normele în vigoare privind protecția datelor să fie respectate pe piața volumelor mari de date deschise;

105.

susține propunerea de atribuire din oficiu a caracterului deschis datelor din cercetare pentru noile proiecte din cadrul Orizont 2020, dat fiind că datele din cercetările finanțate din fonduri publice reprezintă un bun public, produs în interesul public și ar trebui puse la dispoziția publicului cu cât mai puține restricții, în timp util și de o manieră responsabilă;

106.

observă că Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului se axează pe sectoare potențial sensibile din domeniul cercetării și dezvoltării și pe e-portalurile guvernamentale; repetă că securitatea informatică pentru serviciile cloud poate fi cel mai bine asigurată în cadrul Directivei NIS;

107.

evidențiază importanța asigurării interoperabilității diverselor echipamente conectate la rețele, a securității și a promovării lanțurilor de aprovizionare cu componente, toate aceste elemente fiind importante pentru comercializarea acestei tehnologii;

o o

108.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.

(2) JO L 318, 4.12.2015, p. 1.

(3) JO L 175, 27.6.2013, p. 1.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0089.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.

(6) JO C 482, 23.12.2016, p. 89.

(7) JO C 468, 15.12.2016, p. 19.

(8) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(9) JO L 194, 19.7.2016, p. 1.

(10) JO L 119, 4.5.2016, p. 89.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/273

P8_TA(2017)0053

Investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC (2016/2148(INI))

(2018/C 252/27)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „RDC”) (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (8),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2016 referitoare la accelerarea punerii în aplicare a politicii de coeziune (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la sinergiile pentru inovare: fondurile structurale și de investiții europene, Orizont 2020 și alte fonduri europene în domeniul inovării și programe ale UE (10),

—	având în vedere Rezoluția din 26 noiembrie 2015 referitoare la tema simplificării și a orientării către performanță a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 (11),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2016 privind investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene (12),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 iulie 2015 intitulat „Rezultatul negocierilor privind acordurile de parteneriat și programele operaționale” (13),

—	având în vedere cel de-al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (COM(2014)0473),

—

având în vedere studiul Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) din iunie 2016, intitulat „Maximizarea sinergiilor dintre fondurile structurale și de investiții europene și alte instrumente ale UE pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020”,

—	având în vedere studiul Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) din septembrie 2016, intitulat „Evaluarea raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC”,

—	având în vedere analiza Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) din septembrie 2016, intitulată „Instrumente financiare în perioada de programare 2014-2020: primele experiențe ale statelor membre”,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0385/2016),

A.	întrucât politica de coeziune reprezintă o parte semnificativă a bugetului UE, însumând aproximativ o treime din toate cheltuielile;

întrucât, cu un buget de 454 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020, fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) sunt principalul instrument al politicii de investiții a UE și o sursă vitală de investiții publice în numeroase state membre, având ca rezultat asigurarea unui număr mai mare de locuri de muncă, a creșterii și a investițiilor în toată UE, precum și reducerea disparităților la nivel regional și local, pentru a promova incluziunea economică, socială și teritorială;

C.	întrucât acordurile de parteneriat (AP) stau la baza raportului întocmit în temeiul articolului 16 alineatul (3), prezentat de Comisie;

întrucât negocierile pentru AP și programele operaționale (PO) pentru perioada 2014-2020 au constituit un exercițiu modernizat, bine ajustat și intensiv, cu un nou cadru pentru performanțe, condiționalități ex-ante și concentrare tematică, dar au dus, de asemenea, la întârzieri grave în ceea ce privește inițierea efectivă a punerii în aplicare a politicii de coeziune și din cauza deficiențelor de capacitate administrativă a câtorva regiuni și state membre, procesul fiind încetinit și mai mult de procedura de desemnare a autorităților de management;

întrucât este de necontestat faptul că, din cauza adoptării târzii a cadrului de reglementare, la sfârșitul anului 2013, ca urmare a negocierilor îndelungate și a ajungerii cu întârziere la un acord privind CFM, programele operaționale nu au putut fi adoptate la timp; întrucât, prin urmare, implementarea PO a demarat lent, influențând, astfel, adoptarea politicii în teren;

F.	întrucât au fost stabilite dispoziții comune pentru toate cele cinci fonduri ESI, consolidându-se astfel relația dintre acestea;

întrucât politica de coeziune se confruntă în perioada actuală cu numeroase provocări politice și economice, care decurg din criza financiară, care a dus la o scădere a investițiilor publice în multe state membre, ceea ce a făcut ca fondurile ESI și cofinanțarea de către statele membre să rămână principalul instrument de investiții publice în multe state membre, precum și din criza migrației;

H.	întrucât în perioada de programare 2014-2020, politica de coeziune se caracterizează printr-o abordare mai focalizată a politicilor prin intermediul concentrării tematice și susținând prioritățile și obiectivele Uniunii;

I.	întrucât, în această perioadă de programare, fondurile ESI sunt mai puternic orientate spre rezultate și clădite pe un mediu de investiții care permite o mai mare eficacitate;

J.	întrucât trebuie să existe o mai bună aliniere a investițiilor realizate în cadrul politicii de coeziune cu prioritățile Strategiei UE 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și cu semestrului european;

K.	întrucât Grupul operativ pentru o mai bună punere în aplicare a contribuit la eliminarea blocajelor și recuperarea întârzierilor în ceea ce privește alocarea fondurilor,

Difuzarea rezultatelor, comunicarea și vizibilitatea

ia act de faptul că Europa trece printr-o etapă dificilă pe plan economic, social și politic, astfel încât este nevoie mai mult ca oricând de o politică de investiții eficientă, orientată către creștere economică și ocuparea forței de muncă, apropiată de cetățeni și mai bine adaptată cerințelor teritoriale specifice, care ar trebui să urmărească combaterea șomajului și a inegalităților sociale în cadrul Uniunii, creând valoare adăugată europeană; consideră că, pentru a recâștiga încrederea cetățenilor săi, UE trebuie să inițieze procese de ajustare pentru a îndeplini cerințele stabilite la articolul 9 din TFUE;

ia act de faptul că politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 a fost revizuită în profunzime, necesitând o schimbare de mentalitate și de metode de lucru la toate nivelurile de guvernanță, inclusiv în ceea ce privește coordonarea orizontală și implicarea părților interesate, precum și, în măsura posibilului, dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității; subliniază că recentele reforme orientate spre viitor și exemplare sunt adesea ignorate, iar politica de coeziune este încă adesea percepută ca o politică tradițională de cheltuieli, mai degrabă decât ca o politică de dezvoltare și investiții cu rezultate concrete;

observă că comunicarea privind proiectele în domeniul politicii de coeziune ar trebui să se concentreze în principal pe valoarea adăugată europeană, pe solidaritate și pe vizibilitatea poveștilor de succes, subliniind, în același timp, importanța schimbului de bune practici și trăgând învățăminte din proiectele care nu reușesc să își îndeplinească obiectivele; insistă asupra necesității de a moderniza și a intensifica comunicarea pe tema fondurilor ESI; insistă asupra necesității de a identifica și implementa noi instrumente de comunicare a rezultatelor politicii de coeziune. consideră că este necesar să se investească în sisteme regionale de informații și culegere de date, în cadrul unui efort continuu de a crea și actualiza bazele de date, ținând seama de nevoile, particularitățile și prioritățile locale și regionale, ca în cazul platformei deja existente S3, fapt care i-ar permite publicului interesat să verifice cu adevărat valoarea adăugată europeană a proiectelor;

subliniază faptul că, pentru a îmbunătăți comunicarea privind fondurile ESI și vizibilitatea acestora, trebuie pus un accent mai puternic pe participarea părților interesate și a beneficiarilor și pe implicarea cetățenilor în elaborarea și punerea în aplicare a politicii de coeziune într-un mod semnificativ; în plus, îndeamnă Comisia, statele membre, regiunile și orașele să comunice mai mult cu privire atât la realizările politicii de coeziune, cât și la învățămintele care trebuie trase și să prezinte un plan de acțiune coordonat și specific;

Concentrarea tematică

salută concentrarea tematică, deoarece s-a dovedit a fi un instrument util pentru crearea unei politici focalizate și pentru o eficacitate sporită pentru prioritățile UE și Strategia UE 2020, intensificând procesul transformării cunoștințelor în inovații, locuri de muncă și creștere economică; invită, prin urmare, statele membre și autoritățile regionale și locale să ia decizii clare în ceea ce privește prioritățile în materie de investiții, să selecteze proiecte numai pe baza priorităților stabilite pentru fondurile ESI și să recurgă la procese de punere în aplicare raționalizate și eficiente;

remarcă faptul că o analiză a concentrării tematice ar trebui să evidențieze modul în care alegerile strategice ale statelor membre și alocarea resurselor pentru obiectivele tematice satisfac nevoile specifice ale teritoriilor; regretă că acest aspect este mai puțin evident în raportul Comisiei întocmit în temeiul articolului 16;

consideră că rezultatele și beneficiile politicii de coeziune trebuie să fie expuse într-o manieră mai eficace, nu în ultimul rând pentru a restabili încrederea în proiectul european;

insistă ca politica de coeziune să continue să prezinte o concentrare tematică, permițând totodată un grad de flexibilitate suficient pentru a ține seama de nevoile specifice fiecărei regiuni, în special de nevoile specifice ale regiunilor mai puțin dezvoltate, după cum se prevede în regulamente; solicită continuarea investirii de fonduri ESI în regiunile aflate în tranziție, pentru a menține rezultatele obținute cu ajutorul resurselor și eforturilor deja investite;

subliniază, în special, că ar trebui să se aibă în vedere condițiile din regiunile urbane sau rurale, din așa-numitele „regiuni rămase în urmă” și din regiunile cu handicapuri naturale sau geografice permanente și ar trebui să se elaboreze politici de sprijin corespunzătoare pentru dezvoltarea acestor regiuni, care, în absența politicii de coeziune, este posibil să nu fi putut ajunge din urmă regiunile mai dezvoltate; invită Comisia să urmărească și să extindă strategii de punere în aplicare a unei agende urbane, împreună cu autoritățile locale și cu regiunile metropolitane, gândite ca centre de creștere ale UE; reamintește, în acest context, că este important să existe suficientă flexibilitate pentru ca statele membre și regiunile să sprijine noile provocări în materie de politici, cum ar fi cele legate de imigrare (având în vedere, în același timp, obiectivele inițiale și încă relevante ale politicii de coeziune și nevoile specifice ale regiunilor), precum și dimensiunea digitală a politicii de coeziune înțeleasă într-un sens larg (inclusiv TIC și aspectele legate de accesul în bandă largă, care sunt legate de finalizarea pieței unice digitale); atrage atenția asupra strategiei privind uniunea energetică, strategiei privind economia circulară și angajamentelor asumate de UE în temeiul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, întrucât fondurile ESI au un rol important de jucat în ceea ce privește implementarea acestora;

10.

consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție zonelor subregionale, cu acumulări considerabile de provocări, aflate adesea în zone de sărăcie, în comunități segregate și în cartiere defavorizate, cu o suprareprezentare a grupurilor marginalizate, precum cele de romi;

11.

sprijină trecerea treptată de la concentrarea asupra proiectelor mari legate de infrastructură la axarea pe stimularea economiei bazate pe cunoaștere, a inovării și a incluziunii sociale, precum și pe consolidarea capacității și autonomizarea actorilor, inclusiv a celor din societatea civilă, în ceea ce privește politica de coeziune, ținând totodată seama de caracteristicile specifice ale regiunilor mai puțin dezvoltate care au încă nevoie de sprijin în domeniul dezvoltării infrastructurii și pentru care soluțiile bazate pe piață nu sunt întotdeauna viabile, având de asemenea în vedere faptul că ar trebui să existe flexibilitate pentru a permite fiecărui stat membru să investească în funcție de prioritățile sale, astfel cum se prevede în acordurile de parteneriat, pentru a-și promova dezvoltarea economică, socială și teritorială;

12.

consideră că fondurile ESI, inclusiv în special programele de cooperare teritorială europeană, ar trebui să fie folosite pentru crearea și promovarea unor locuri de muncă de calitate și a unor sisteme de învățare pe tot parcursul vieții și de calificare/reconversie profesională de calitate, inclusiv pentru infrastructura școlară, pentru a le permite lucrătorilor să se adapteze în bune condiții la realitățile în schimbare ale mediului profesional și pentru a stimula creșterea sustenabilă, competitivitatea și dezvoltarea și prosperitatea comune, cu obiectivul de a edifica o Europă sustenabilă, incluzivă și echitabilă din punct de vedere social, punând totodată accentul pe zonele cel mai puțin dezvoltate și pe sectoarele care se confruntă cu probleme structurale și sprijinind grupurile cele mai vulnerabile și expuse din societate, în special tinerii (alături de programe precum Erasmus+) și persoanele care au mai puține competențe sau sunt mai puțin calificate, promovând un nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă prin intermediul economiei circulare și prevenind abandonul școlar timpuriu; atrage atenția asupra faptului că FSE este un instrument care sprijină punerea în aplicare a politicilor de interes public;

13.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că șomajul, în special șomajul în rândul tinerilor și al femeilor și cel din zonele rurale, rămâne la un nivel foarte ridicat în numeroase state membre, în pofida tuturor eforturilor, iar politica de coeziune trebuie să ofere răspunsuri și la această problemă; recomandă Comisiei să acorde mai multa atenție impactului politicii de coeziune asupra promovării ocupării forței de muncă și reducerii șomajului; în acest context, ia act de faptul că inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI) a fost integrată în 34 de programe finanțate din FSE desfășurate în cele 20 de state membre eligibile, ceea ce le permite tinerilor să beneficieze de măsurile YEI pentru a dobândi competențe și calificări; este totuși preocupat de întârzierea cu care s-a început punerea în aplicare a YEI și de modul în care Garanția pentru tineret este pusă în aplicare în anumite regiuni; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile pentru a obține rezultate substanțiale și concrete rapid și cu succes în urma fondurilor investite, în special în ceea ce privește fondurile puse la dispoziție sub formă de plăți în avans, precum și să se asigure că YEI este pusă în aplicare corect și să asigure condiții de muncă decente pentru lucrătorii tineri; solicită, în special, să se țină seama de nevoile reale ale comunității de afaceri atunci când sunt folosite fondurile ESI pentru a răspunde necesităților în materie de formare, cu scopul de a crea oportunități reale de ocupare a forței de muncă și a ajunge la ocuparea forței de muncă pe termen lung; consideră că lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor, incluziunea socială și viitoarele provocări demografice cu care Europa se confruntă în prezent și se va confrunta în viitorul pe termen mediu ar trebui să fie domeniile principale asupra cărora să se concentreze politica de coeziune; solicită continuarea YEI după 2016, pentru a sprijini eforturile de combatere a șomajului în rândul tinerilor, realizându-se totodată o analiză aprofundată a funcționării acestei inițiative, care va permite efectuarea ajustărilor necesare pentru a-i spori eficacitatea;

14.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că, în cazul Garanției pentru tineret, care în perioada 2014-2020 va beneficia de o finanțare totală de 12,7 miliarde EUR asigurată de FSE și de YEI, și care, în virtutea acestei finanțări, este deja considerată drept principala forță motrice în sprijinul eforturilor de stimulare a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, Comisia nu a realizat o analiză costuri-beneficii, aceasta fiind procedura standard pentru toate inițiativele importante ale Comisiei; constată, prin urmare, că există un deficit de informații cu privire la costul global potențial asociat punerii în aplicare a garanției la nivelul UE, iar Curtea de Conturi Europeană a subliniat că există riscul ca finanțarea totală să nu fie suficientă;

15.

subliniază importanța comunicării, în special a comunicării digitale, prin care un număr cât mai mare de tineri pot avea acces la informații referitoare la posibilitățile de a beneficia de asistența cofinanțată prin fondurile UE pentru a găsi cursuri de formare, stagii sau un loc de muncă; solicită să se intensifice activitățile de comunicare cu scopul de a promova portaluri precum DROP’PIN și EURES și de a spori oportunitățile de mobilitate de care beneficiază tinerii în cadrul pieței interne, domeniu considerat cel mai important potențial nevalorificat pentru combaterea șomajului în UE;

16.

invită Comisia să se asigure că statele membre respectă Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap atunci când pun în aplicare proiecte susținute din fonduri ESI, incluzând obiectivul promovării trecerii de la traiul instituționalizat la cel în comunitate pentru persoanele cu dizabilități;

17.

reamintește că finalizarea rețelei centrale TEN-T este una din prioritățile politicii de transport europene, iar fondurile ESI sunt un instrument foarte important pentru punerea în aplicare a acestui proiect; subliniază necesitatea de a exploata potențialul fondurilor ESI pentru a conecta capacitățile oferite de rețelele TEN-T centrale și globale cu infrastructura de transport regională și locală; recunoaște rolul important jucat de Fondul de coeziune în procesul de îmbunătățire a infrastructurii și a conectivității în Europa și insistă asupra necesității de a menține acest fond în noul cadru financiar post-2020;

18.

subliniază că multimodalitatea transportului ar trebui să fie un criteriu esențial în evaluarea proiectelor de infrastructură finanțate prin fondurile ESI, dar că acesta nu ar trebui să fie unicul criteriu utilizat pentru a evalua proiectele propuse, în special în cazul statelor membre cu nevoi importante în materie de investiții în domeniul infrastructurii de transport;

19.

subliniază necesitatea menținerii meseriilor tradiționale, inclusiv a meșteșugurilor tradiționale și a competențelor asociate, precum și necesitatea instituirii unor strategii de stimulare a dezvoltării antreprenoriatului în acest domeniu, cu scopul de a conserva identitatea culturală a sectorului meseriilor tradiționale; reamintește importanța susținerii activității legate de formarea profesională și mobilitatea tinerilor artizani, bărbați și femei;

Condiționalități ex ante

20.

subliniază că monitorizarea eficace a condiționalităților ex-ante este necesară pentru a înregistra eforturile și realizările; consideră că condiționalitățile ex ante, în special cea referitoare la strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3), și-au dovedit utilitatea și propune ca acestea să fie îmbunătățite în continuare; subliniază că ar trebui să de acorde o mai mare atenție consolidării microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii;

21.

atrage atenția asupra faptului că un procent semnificativ din condiționalitățile ex ante nu au fost încă îndeplinite; solicită, prin urmare, o analiză a situației actuale și adoptarea unor măsuri specifice pentru remedierea acestei situații, fără a compromite absorbția optimă a fondurilor sau a diminua eficiența politicii de coeziune;

Întocmirea bugetului în funcție de performanțe

22.

subliniază că cadrul de reglementare pentru perioada 2014-2020 și acordurile de parteneriat au dus la o abordare puternic orientată spre rezultate în programele de coeziune și că această abordare poate fi un exemplu și pentru alte părți ale cheltuielilor bugetare ale UE; salută introducerea indicatorilor comuni, care ar permite măsurarea și compararea rezultatelor; consideră că trebuie să continue activitatea de elaborare a indicatorilor, pentru a îmbunătăți dovezile privind cheltuielile din fondurile ESI și a optimiza selecția proiectelor;

23.

subliniază că o inovație importantă a fost introducerea concentrării tematice, potrivit căreia investițiile se concentrează pe obiective și priorități specifice, care corespund indicatorilor de performanță și obiectivelor convenite în mod expres pentru toate temele;

24.

reamintește că pentru fiecare stat membru a fost introdusă o rezervă de performanță, care constă în 6 % din resursele alocate fondurilor ESI; reamintește că, pe baza rapoartelor naționale din 2017 și a evaluării performanței din 2019, rezerva urmează să fie alocată doar programelor și priorităților care și-au atins obiectivele de etapă; solicită flexibilitate în lansarea de noi angajamente din rezerva de performanță atunci când programele și-au atins obiectivele și reperele în anii următori; solicită Comisiei să evalueze dacă rezerva de performanță creează într-adevăr valoare adăugată sau a condus la creșterea birocrației;

Semestrul european

25.

ia act de faptul că, în cadrul procesului de programare, statele membre au considerat că peste două treimi din recomandările specifice fiecărei țări care au fost adoptate în 2014 sunt relevante pentru investițiile realizate în cadrul politicii de coeziune și salută faptul că au fost avute în vedere la stabilirea priorităților de programare; recunoaște că, în viitorul apropiat, recomandările specifice fiecărei țări ar putea să antreneze modificări ale programelor finanțate din fondurile ESI, asigurând sprijin pentru reformele structurale în statele membre; subliniază că recomandările specifice fiecărei țări și programele naționale de reformă (PNR) constituie o legătură clară între fondurile ESI și procesele semestrului european;

26.

subliniază importanța stabilirii unei legături echilibrate între politica de coeziune și semestrul european, întrucât ambele vizează atingerea acelorași obiective în cadrul Strategiei Europa 2020, fără a aduce atingere îndeplinirii obiectivelor de coeziune socială, economică și teritorială în vederea reducerii disparităților, astfel cum se stabilește prin tratate; consideră că ar trebui reanalizat raționamentul care stă la baza suspendării fondurilor ESI în cazul abaterii de la obiectivele vizate de semestrul european, întrucât aceasta ar putea fi contraproductivă pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă;

Sinergii și instrumente financiare

27.

ia act de faptul că cadrul de reglementare pentru fondurile ESI pentru perioada 2014-2020 sprijină instrumentele financiare; subliniază, totuși, că utilizarea granturilor este încă indispensabilă; constată că pare să se pună accent pe o trecere treptată de la granturi la împrumuturi și garanții; subliniază că această tendință a fost consolidată de Planul de investiții pentru Europa și de recent instituitul Fond european pentru investiții strategice (FEIS); observă, de asemenea, că utilizarea abordării multifond pare în continuare dificilă; subliniază, având în vedere complexitatea acestor instrumente, importanța vitală a acordării de sprijin adecvat instituțiilor locale și regionale în formarea funcționarilor responsabili de gestionarea lor; reamintește că instrumentele financiare au putea oferi soluții pentru utilizarea eficientă a bugetului UE, contribuind alături de granturi la realizarea de investiții pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă sustenabile;

28.

subliniază că se urmărește o agendă diferită pentru FEIS, prezentate ca o poveste de succes în ceea ce privește punerea în aplicare și rezultatele rapide sub forma operațiunilor existente, în pofida deficiențelor semnificative, cum ar fi absența adiționalității; în acest context, solicită Comisiei să prezinte date specifice privind impactul FEIS în ceea ce privește creșterea și ocuparea forței de muncă și după evaluare să prezinte învățăminte pentru a permite valorificarea cu mai mult succes a fondurilor ESI pentru noua perioadă de programare, începând cu 2021; solicită, pe lângă avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene (14), o analiză a contribuțiilor FEIS la obiectivele fondurilor ESI și un bilanț al realizărilor FEIS în ceea ce privește prioritățile sale;

29.

remarcă, totuși, lipsa de dovezi cu privire la efectele și rezultatele obținute de instrumentele financiare și legătura vagă dintre aceste instrumente financiare și obiectivele și prioritățile generale ale UE;

30.

observă că raportul Comisiei Europene întocmit în temeiul articolului 16 oferă puține informații despre coordonarea și sinergiile între diferite programe și cu instrumentele altor domenii de politică și, în special, nu a prezentat întotdeauna date fiabile referitoare la rezultatele preconizate ale programelor aferente FSE și YEI; subliniază că existența unui regulament comun pentru cele cinci fonduri ESI a accentuat sinergia între acestea, inclusiv în cadrul celui de-al doilea pilon, al politicii agricole comune; este convins că ar trebui consolidate sinergiile cu alte politici și instrumente, inclusiv cu FEIS și cu alte instrumente financiare, pentru a maximiza impactul investițiilor; subliniază că normele privind ajutoarele de stat se aplică fondurilor ESI, dar nu și FEIS și programului Orizont 2020 și acest lucru cauzează probleme în ceea ce privește creșterea nivelului de sinergie între fonduri, programe și instrumente; subliniază faptul că, pentru a asigura complementaritatea și sinergia necesare între FEIS, instrumentele financiare și fondurile ESI, chestiunea normelor privind ajutoarele de stat ar trebui examinată în continuare pentru a fi clarificată, simplificată și adaptată în consecință; solicită Comisiei să ofere orientări cuprinzătoare autorităților de management privind combinarea FEIS cu instrumentele de gestiune partajată și directă, inclusiv cu fondurile ESI, cu Mecanismul pentru interconectarea Europei și cu programul Orizont 2020;

31.

susține continuarea utilizării echilibrate a instrumentelor financiare atunci când acestea aduc valoare adăugată și nu aduc atingere sprijinului tradițional din cadrul politicii de coeziune; subliniază, totuși, că aceasta ar trebui să aibă loc numai după o evaluare atentă a contribuției instrumentelor financiare la obiectivele politicii de coeziune; subliniază că toate regiunile trebuie să mențină o gamă variată de surse de finanțare, subsidiile rămânând instrumentele cele mai potrivite în anumite sectoare pentru atingerea obiectivelor legate de creștere și ocuparea forței de muncă; solicită Comisiei să propună stimulente pentru a se asigura că autoritățile de management sunt pe deplin informate cu privire la posibilitățile de utilizare a instrumentelor financiare și la domeniul acestora de aplicare, precum și să analizeze costurile de gestionare ale granturilor și ale asistenței rambursabile implementate în cadrul programelor cu gestiune partajată sau centralizată; subliniază faptul că norme clare, consecvente și focalizate privind instrumentele financiare, menite să contribuie la simplificarea procesului de elaborare și implementare pentru administratorii fondurilor și beneficiarii acestora sunt esențiale pentru îmbunătățirea punerii lor în aplicare într-un mod eficace; atrage atenția asupra următorului raport din proprie inițiativă al Comisiei sale pentru dezvoltare regională intitulat „Combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE” (2016/2302(INI));

Simplificarea

32.

observă că unul dintre obiectivele principale ale perioadei de programare 2014-2020 este continuarea simplificării pentru beneficiarii fondurilor ESI și ia act de faptul că simplificarea este unul dintre factorii principali ai unui acces îmbunătățit la finanțare;

33.

salută faptul că actualul cadru de reglementare modernizat pentru fondurile ESI oferă noi posibilități de simplificare în privința normelor de eligibilitate comune, a opțiunilor simplificate privind costurile și a e-guvernanței; cu toate acestea, regretă faptul că comunicarea Comisiei privind articolul 16 alineatul (3) din RDC nu include nicio informație specifică în privința utilizării opțiunilor simplificate în materie de costuri; subliniază că este nevoie să se depună în continuare eforturi pentru a se valorifica pe deplin potențialul opțiunilor simplificate în materie de costuri în ceea ce privește atenuarea sarcinii administrative; observă că este încă nevoie de măsuri semnificative de simplificare, atât pentru beneficiari, cât și pentru autoritățile de management, punându-se accentul pe achizițiile publice, gestionarea proiectelor și audituri în timpul operațiunilor și după încheierea acestora;

34.

invită Comisia să realizeze o evaluare continuă a sarcinilor administrative, incluzând în special aspecte precum timpul, costurile și formalitățile administrative aferente finanțării din partea UE atât sub forma granturilor, cât și a instrumentelor financiare, pe baza rezultatelor din perioada 2007-2013 și începutul noii perioade în 2014;

35.

recomandă, pentru viitoarea perioadă de programare care începe în 2021, ca la toate nivelurile de guvernanță să se depună eforturi pentru instituirea unui sistem de audit unic, eliminând dublarea controalelor între diferitele niveluri de guvernare; îndeamnă Comisia să clarifice sfera și statutul juridic al orientărilor existente la nivelul fondurilor ESI, precum și să elaboreze, în strânsă colaborare cu autoritățile de management și cu toate nivelurile relevante ale autorităților de audit, o interpretare comună a aspectelor legate de audit; reiterează faptul că este nevoie de măsuri suplimentare în materie de simplificare, inclusiv în special în ceea ce privește programele care vizează tinerii, prin introducerea, printre altele, a unui plus de proporționalitate în controale; salută rezultatele preliminare ale activității Grupului la nivel înalt privind simplificarea, constituit de către Comisie;

36.

recomandă stabilirea de proceduri standard pentru elaborarea de programe operaționale și pentru gestionare, în special în ceea ce privește numeroasele programe de cooperare teritorială;

Capacitatea administrativă

37.

ia act de faptul că statele membre au culturi administrative și niveluri de performanță diferite în cadrul politicii lor, iar condiționalitățile ex ante ar trebui să contribuie la depășirea acestora; insistă asupra nevoii de a consolida capacitatea administrativă ca prioritate în cadrul politicii de coeziune și al exercițiului semestrului european îndeosebi în statele membre cu absorbție redusă a fondurilor; constată că este necesar să se ofere asistență tehnică, profesională și practică statelor membre, regiunilor și localităților în timpul depunerii cererilor de finanțare; salută rezultatele obținute de instrumentul JASPERS și reiterează faptul că planificarea precară a investițiilor conduce la întârzieri semnificative în finalizarea proiectelor și la utilizarea ineficientă a fondurilor;

38.

subliniază că demararea lentă a unor programe, lipsa capacității de gestiune pentru proiecte complexe, întârzierile înregistrate în finalizarea proiectelor, încărcătura birocratică din statele membre, supra-reglementarea și erorile în procedurile de achiziție publică sunt principalele obstacole în calea implementării politicii de coeziune; consideră că este esențial să se identifice și să se simplifice procesele și procedurile inutil de complexe din cadrul gestiunii partajate, care creează o povară suplimentară pentru autorități și pentru beneficiari; subliniază că trebuie constant îmbunătățită, monitorizată și consolidată capacitatea administrativă; prin urmare, consideră că, în acest sens, trebuie exploatate soluții funcționale și flexibile de e-guvernanță și este nevoie de informare și coordonare îmbunătățite în rândul statelor membre; în plus, subliniază nevoia de a pune mai mult accentul pe formarea personalului din administrație;

39.

subliniază că cadrele de reglementare, condițiile și soluțiile adaptate (cum ar fi mecanismul de schimb între diferitele regiuni, TAIEX REGIO PEER 2 PEER) care vizează simplificarea pot răspunde nevoilor și provocărilor cu care se confruntă diferite regiuni într-un mod mai eficient în ceea ce privește capacitatea administrativă;

Cooperarea teritorială europeană

40.

subliniază, mai ales din punctul de vedere al reducerii decalajelor dintre regiunile de frontieră, valoarea adăugată europeană a cooperării teritoriale europene, care ar trebui să se reflecte într-o creștere a nivelului creditelor pentru acest obiectiv al politicii de coeziune, care ar trebui să fie introdus de îndată ce este posibil; în același timp, solicită statelor membre să pună la dispoziție cofinanțarea necesară; subliniază necesitatea de a menține acest instrument, ca unul dintre elementele centrale ale politicii de coeziune după anul 2020;

41.

subliniază importanța strategiilor macroregionale, instrumente care s-au dovedit utile pentru dezvoltarea cooperării teritoriale și dezvoltarea economică a zonelor vizate; subliniază rolul decisiv al autorităților locale și regionale în reușita măsurilor incluse în aceste strategii;

42.

recomandă o utilizare mai intensivă a instrumentului juridic al GECT, modificat și extins, ca temei juridic pentru cooperarea teritorială;

43.

propune crearea unei legături permanente între RIS3 și cooperarea interregională la nivelul întregii UE, de preferință sub forma unui element permanent al programului INTERREG;

44.

subliniază că noțiunea de orientare spre rezultate presupune ca programele INTERREG să asigure o cooperare la nivel de proiect de înaltă calitate și adaptarea metodelor și criteriilor de evaluare pentru a ține seama de natura specifică a fiecărui program; invită Comisia, statele membre și autoritățile de management să colaboreze și să facă schimb de informații și bune practici pentru a se asigura că orientarea spre rezultate este aplicată și direcționată într-un mod cât mai eficient, ținând seama de specificul cooperării teritoriale europene;

45.

subliniază potențialul utilizării instrumentelor financiare în cadrul programelor INTERREG care, prin completarea granturilor, contribuie la susținerea IMM-urilor și la dezvoltarea cercetării și inovării, prin creșterea investițiilor, crearea de noi locuri de muncă, favorizarea obținerii unor rezultate mai bune și sporirea eficacității proiectelor;

46.

regretă gradul scăzut de conștientizare al opiniei publice și vizibilitatea insuficientă a programelor de cooperare teritorială europeană și solicită o mai bună comunicare a rezultatelor proiectelor finalizate; solicită Comisiei, statelor membre și autorităților de management să creeze mecanisme și platforme instituționalizate extinse de cooperare, pentru a asigura o mai mare vizibilitate și o sensibilizare mai accentuată a opiniei publice; solicită Comisiei să prezinte realizările programelor și proiectelor de cooperare teritorială europeană de până acum;

Principiul parteneriatului și guvernanța pe mai multe niveluri

47.

salută codul de conduită convenit în timpul negocierilor privind actuala perioadă de finanțare, care prezintă standardele minime pentru un parteneriat funcțional; observă că acest cod a îmbunătățit punerea în aplicare a principiului parteneriatului în majoritatea statelor membre, însă regretă faptul că multe state membre au centralizat o mare parte din negocieri și din punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale; subliniază nevoia unei implicări active a autorităților locale și regionale și a altor părți interesate în toate etapele și, prin urmare, solicită să se garanteze pe viitor participarea lor reală la procesul de negociere și de punere în aplicare, în conformitate cu structurile specifice ale țărilor; consideră că supracentralizarea și lipsa încrederii au jucat, de asemenea, un rol în întârzierea implementării fondurilor ESI, unele state membre și autorități de management fiind mai puțin dispuse să atribuie autorităților locale și regionale o responsabilitate mai mare pentru gestionarea fondurilor UE;

48.

subliniază că sunt necesare clarificări din partea Comisiei cu privire la performanța statelor membre și regiunilor în ceea ce privește principiile de la articolul 5 din RDC, punându-se accentul pe modalitățile în care guvernul poate fi încurajat să aplice pe deplin principiul parteneriatului; subliniază faptul că proprietatea comună este o condiție prealabilă pentru o mai bună recunoaștere a politicii de coeziune a UE;

49.

sprijină noua abordare a Comisiei de creare a unor grupuri de lucru speciale, adică a unor echipe de proiect cu scopul de a asigura o mai bună gestionare a fondurilor ESI în statele membre și solicită dezvoltarea în continuare a acestei abordări;

50.

subliniază că viitoarea politică de coeziune trebuie să includă măsuri de sprijin pentru a-i ajuta pe refugiați să se integreze cu succes pe piața forței de muncă din UE, promovând astfel creșterea economică și contribuind la garantarea siguranței generale în UE;

Viitoarea politică de coeziune

51.

subliniază că fondurile ESI contribuie la PIB, la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică în statele membre, elemente esențiale care trebuie avute în vedere în cel de-al 7-lea raport privind coeziunea, care urmează să fie prezentat în 2017; subliniază, în plus, că investițiile substanțiale în regiunile mai puțin dezvoltate contribuie și la PIB-ul statelor membre mai dezvoltate; este de părere că, în cazul în care guvernul Regatului Unit invocă articolul 50 din TUE, cel de-al 7-lea raport privind coeziunea ar trebui să țină cont și de efectele posibile ale „Brexit-ului” asupra politicii structurale;

52.

consideră că PIB ar putea să nu fie singurul indicator legitim pentru a asigura o distribuție echitabilă a fondurilor și că necesitățile teritoriale specifice și importanța priorităților convenite ale programului pentru dezvoltarea domeniilor acestuia ar trebui să fie luate în considerare atunci când se iau decizii privind viitoarea alocare; consideră că este important ca, în viitor, să fie luată în discuție introducerea unor noi indicatori dinamici, pe lângă PIB; observă că multe regiuni din Europa se confruntă cu rate ridicate ale șomajului și cu scăderea populației; invită Comisia să reflecteze la dezvoltarea și introducerea unui „indicator demografic”;

53.

reamintește că o pondere semnificativă din investițiile publice se realizează la nivel local și regional; subliniază că Sistemul european de conturi (SEC) nu trebuie să limiteze posibilitatea autorităților locale și regionale de a realiza investițiile necesare, întrucât acest lucru ar împiedica statele membre să își achite cota lor de cofinanțare pentru proiectele eligibile pentru finanțare din fondurile structurale, și astfel acestea nu ar putea folosi această importantă sursă de finanțare pentru a contribui la găsirea unei soluții pentru ieșirea din criza economică și relansarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; încurajează cu fermitate Comisia să reexamineze abordarea strict anuală a SEC, astfel încât cheltuielile publice finanțate prin fondurile ESI să fie considerate investiții de capital, și nu doar o datorie sau cheltuieli de funcționare;

54.

subliniază că cooperarea teritorială europeană care servește principiul mai general al coeziunii teritoriale, introdus prin Tratatul de la Lisabona, ar putea fi îmbunătățită; prin urmare, încurajează toate părțile interesate implicate în negocierile privind viitoarea politică, să consolideze această dimensiune a coeziunii teritoriale; invită Comisia să acorde importanța necesară cooperării teritoriale europene în cadrul celui de-al 7-lea raport privind coeziunea;

55.

consideră că trebuie menținută concentrarea tematică pe viitor, întrucât și-a dovedit viabilitatea; se așteaptă ca Comisia să furnizeze o prezentare generală a realizărilor datorate concentrării tematice în cadrul politicii de coeziune;

56.

este convins că viitoarea politica de coeziune orientată spre performanță trebuie să se bazeze pe date și indicatori adecvați pentru măsurarea eforturilor, pe rezultatele și efectele obținute și pe experiența la nivel regional și local în domeniu (întocmirea bugetului în funcție de performanțe, condiționalități ex ante și concentrarea tematică), deoarece aceasta oferă orientări practice clare pentru autoritățile locale și regionale – inclusiv pentru cele care până acum nu au încercat să aplice această abordare – cu privire la punerea în aplicare a principiilor sale;

57.

subliniază că în viitor va fi nevoie de o absorbție mai rapidă a fondurilor disponibile și de o creștere mai echilibrată a cheltuielilor pe parcursul ciclului de programare, inclusiv pentru a evita utilizarea frecventă a „proiectelor retrospective”, adesea menite să evite dezangajarea automată la sfârșitul perioadei de programe; consideră că, după adoptarea regulamentului general și a regulamentului specific fondului, punerea în aplicare a programelor operaționale în următoarea perioadă de finanțare, începând cu 2021, va putea începe mai rapid, deoarece statele membre vor avea deja experiența unei politici orientate spre performanță, în urma eforturilor depuse pentru politica de coeziune în perioada 2014-2020; subliniază, în acest sens, că statele membre ar trebui să evite întârzierile în numirea autorităților de management pentru programele operaționale;

58.

insistă ca procesul legislativ pentru adoptarea următorului CFM să se încheie până la finalul anului 2018, astfel încât cadrul de reglementare pentru viitoarea politică de coeziune să poată fi adoptat la scurt timp după aceea și să poată intra în vigoare fără întârziere la 1 ianuarie 2021;

59.

consideră că politica de coeziune trebuie să includă în continuare toate statele membre și toate regiunile europene și că simplificarea accesului la fondurile europene este o condiție prealabilă esențială a succesului politicii;

60.

consideră că spiritul inovării și specializării inteligente, alături de dezvoltarea sustenabilă, trebuie să rămână un vector important al politicii de coeziune; subliniază că specializarea inteligentă ar trebui să fie un mecanism principal pentru viitoarea politică de coeziune;

61.

subliniază existența unui risc ridicat de acumulare a cererilor de plată din cadrul rubricii 1b în a doua parte a actualului CFM și solicită ca, până la sfârșitul actualei perspective, să se pună anual la dispoziție un nivel suficient de credite de plată pentru a se evita o nouă acumulare de facturi neplătite; subliniază, în acest sens, necesitatea ca cele trei instituții ale UE să elaboreze de comun acord un nou plan comun de plăți pentru perioada 2016-2020, care ar trebui să prevadă o strategie clară pentru a răspunde tuturor nevoilor de plată până la sfârșitul actualului CFM;

62.

recomandă Comisiei să analizeze impactul real al investirii fondurilor ESI pe parcursul perioadei de programare anterioare și gradul de îndeplinire a obiectivelor europene prin fondurile investite și să tragă concluzii cu privire la experiențele pozitive și negative, ca punct de plecare pentru a adăuga valoare procesului investițional;

o o

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 487.

(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.

(7) JO L 149, 20.5.2014, p. 1.

(8) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0217.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2016)0311.

(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0419.

(12) JO C 303, 19.8.2016, p. 94.

(13) JO C 313, 22.9.2015, p. 31.

(14) Avizul nr. 2/2016 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) 2015/1017 și evaluarea Comisiei care îl însoțește în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr 2015/1017.

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/284

P8_TA(2017)0054

O strategie în domeniul aviației pentru Europa

Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la o strategie în domeniul aviației pentru Europa (2016/2062(INI))

(2018/C 252/28)

Parlamentul European,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2015 intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” (COM(2015)0598),

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4 alineatul (2) literele (b) și (g), articolul 16 și titlurile VI și X,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2016 referitor la „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” (1),

—

având în vedere Decizia Comisiei 2012/21/UE din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (2),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene” (3),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (4),

—	având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (5);

—	având în vedere propunerea Comisiei din 7 decembrie 2015 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, precum și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(COM(2015)0613),

—	având în vedere concluziile conferinței la nivel înalt „O agendă socială pentru transporturi”, din 4 iunie 2015, care a avut loc la Bruxelles (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la situația specială a insulelor (7),

—	având în vedere rezultatul celei de a 39-a sesiuni a Adunării Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) din 2016,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 551/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 privind organizarea și utilizarea spațiului aerian în cerul unic european,

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la atribuirea, de către Conferința Mondială pentru Radiocomunicații, ce urmează a avea loc la Geneva, în perioada 2-27 noiembrie 2015 (WRC-15), a benzii de frecvențe radio necesare pentru sprijinirea dezvoltării viitoare a unei tehnologii prin satelit care să stea la baza unor sisteme de urmărire globală a zborurilor (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2011 referitoare la acordurile internaționale privind transportul aerian încheiate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2007 referitoare la stabilirea unui spațiu aerian comun european (11),

—	având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a cerului unic european (reformare) (12),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 12 martie 2014 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, al managementului traficului aerian și al serviciilor de navigație aeriană (13),

—

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 5 februarie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora (14),

—	având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 12 decembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile Uniunii Europene (reformare) (15),

—	având în vedere Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la utilizarea în siguranță a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (SAPD), cunoscute ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) în domeniul aviației civile (16),

—	având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la politica externă a UE în domeniul aviației – abordarea provocărilor viitoare (17),

—	având în vedere concluziile Summitului European al Aviației, care a avut loc la aeroportul Schiphol (Țările de Jos) între 20 și 21 ianuarie 2016 (18),

—	având în vedere Convenția de la Chicago din 7 decembrie 1944,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0021/2017),

A.	întrucât politica UE în domeniul transporturilor are drept obiectiv final să servească intereselor cetățenilor și întreprinderilor europene prin asigurarea unei conectivități din ce în ce mai mari, a celui mai înalt nivel de siguranță și securitate și a unor piețe fără bariere;

B.	întrucât existența unor standarde stricte în materie de siguranță ar trebui să rămână un obiectiv-cheie pentru asigurarea competitivității în domeniul transportului aerian;

întrucât piața unică a UE în domeniul aviației este cel mai de succes exemplu de liberalizare regională a transportului aerian, care a contribuit semnificativ la crearea unor niveluri de conectivitate aeriană fără precedent, prin extinderea oportunităților de călătorie în interiorul și în afara Europei, scăzând prețurile; întrucât sectorul aviației este o parte fundamentală a rețelei europene de transport, care este indispensabilă pentru a asigura conectivitatea și coeziunea teritorială în cadrul UE și în lume; întrucât regiunile ultraperiferice se află în locuri îndepărtate și izolate, spre deosebire de regiunile situate mai central și mai bine integrate, acestea rămân fără nicio alternativă la transportul aerian; întrucât obiectivul de a sprijini o conectivitate aeriană sporită nu ar trebui doar să extindă rețeaua de conexiuni, ci și să asigure calitatea adecvată a conectivității în ceea ce privește frecvența zborurilor, întinderea rețelei și caracterul convenabil al programelor;

întrucât sectorul aviației este un motor cu un efect de multiplicare pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă și reprezintă un pilon important al economiei UE, încurajând inovarea, comerțul și calitatea locurilor de muncă, lucru care are beneficii directe și indirecte semnificative pentru cetățeni; întrucât creșterea traficului aerian și disponibilitatea și diversitatea legăturilor aeriene promovează creșterea economică, confirmând că transportul aerian acționează ca un catalizator pentru dezvoltarea economică; întrucât aeroporturile regionale și locale joacă și ele un rol important în dezvoltarea regiunilor prin creșterea competitivității lor și facilitarea accesului la turism;

întrucât 4,7 milioane de locuri de muncă din Uniune sunt generate direct (1,9 milioane) și indirect (2,8 milioane) de transportul aerian, de aeroporturi și de industria prelucrătoare; întrucât alte 917 000 de locuri de muncă din alte sectoare ale economiei mondiale sunt sprijinite de industria aviatică europeană; întrucât, din cauza caracterului mobil și transnațional al aviației, este dificil să se depisteze abuzurile sociale și eludarea standardelor de muncă, ceea ce înseamnă că este imposibil ca problemele să fie abordate exclusiv la nivel național; întrucât concluziile recente ale OIM sugerează că condițiile de lucru din sectorul aviației s-au deteriorat; întrucât o mai mare diversificare a contractelor poate fi un instrument favorabil flexibilității, însă, totodată, poate fi utilizată abuziv pentru a alege dispozițiile cele mai convenabile în scopul de a evita plata contribuțiilor la asigurările sociale;

întrucât faptul că legislația UE nu a fost pusă în aplicare în mod corect și faptul că Consiliul vădește o lipsă de voință politică împiedică sectorul aviației să își elibereze întregul potențial, aducând atingere competitivității sale și conducând la creșterea costurilor, în detrimentul întreprinderilor, al pasagerilor și al economiei;

întrucât, într-un sector axat pe tehnologie, cercetare si inovare, care necesită atât investiții pe scară largă, cât și o infrastructură dezvoltată, succesul unei strategii depinde de capacitatea sa de a adopta o viziune pe termen lung, cu investiții bine planificate, și de a ține seama pe deplin de toate modurile de transport;

H.	întrucât transportul aerian joacă un rol important în atingerea obiectivelor UE în materie de schimbări climatice prin introducerea unor măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

întrucât, deși stabilirea blocurilor funcționale de spațiu aerian (FAB) este prevăzută de către Cerul unic european, până în prezent există întârzieri semnificative în punerea în aplicare a acestor FAB; întrucât, prin urmare, Comisia estimează că se produc pierderi de aproximativ cinci miliarde de euro pe an din cauză că nu se înregistrează progrese în această privință;

J.	întrucât siguranța este una dintre provocările cu care aviația se confruntă în modul cel mai direct,

salută comunicarea Comisiei intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” și eforturile sale de a identifica surse pentru impulsionarea sectorului prin identificarea unor noi oportunități pe piață și prin eliminarea barierelor; salută, de asemenea, propunerile sale în vederea soluționării și anticipării noilor provocări, pe baza unei viziuni europene comune, prin dezvoltarea unor cadre de reglementare moderne; consideră că, într-o perspectivă pe termen mai lung, ar trebui adoptată o abordare mai holistică și mai ambițioasă, pentru a oferi impulsul necesar pentru un sector aviatic european competitiv și sustenabil;

consideră că siguranța este un principiu director pentru strategia europeană în domeniul aviației și că aceasta trebuie să fie îmbunătățită în mod constant; salută, prin urmare, revizuirea Regulamentului de bază privind AESA (Agenția Europeană de Siguranță a Aviației) [Regulamentul (CE) nr. 216/2008], care vizează atingerea celor mai înalte standarde de siguranță în domeniul aviației; invită Comisia și Consiliul, în acest sens, să vegheze ca AESA să dispună de resurse suficiente, inclusiv umane, pentru a asigura standarde ridicate de siguranță și pentru a consolida rolul pe care îl joacă pe scena internațională;

îndeamnă Consiliul și statele membre să realizeze în sfârșit progrese rapide cu privire la alte dosare esențiale, care sunt în prezent în impas, cum ar fi reformarea Regulamentului privind punerea în aplicare a cerului unic european (SES2 +), precum și revizuirea Regulamentului privind sloturile orare și a normelor privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian; invită Comisia să regândească inițiativele în curs de derulare și să propună alternative viabile la eliminarea deficiențelor din sectorul aviației care rezultă în urma punerii în aplicare întârziate și incomplete a legislației UE, cum ar fi cerul unic european (SES); subliniază că, pentru a asigura claritatea și certitudinea juridică, publicarea de orientări, deși utilă, nu poate substitui revizuirea adecvată a reglementărilor existente;

subliniază că dosarele privind aviația blocate în Consiliu au scopul de a asigura în UE o mai mare siguranță juridică și un cadru consolidat de protecție a drepturilor pasagerilor din transportul aerian, precum și o utilizare mai eficientă și rațională a spațiului aerian al UE și dispoziții îmbunătățite pentru a pune în aplicare cerul unic european, toate fiind elemente esențiale pentru realizarea strategiei în domeniul aviației; solicită Consiliului să ia măsuri pentru a realiza progrese în ceea ce privește negocierile cu privire la aceste dosare;

Dimensiunea internațională a strategiei în domeniul aviației

salută propunerea Comisiei de a revizui Regulamentul (CE) nr. 868/2004 pentru a soluționa practicile neloiale actuale, cum ar fi ajutorul de stat inacceptabil, care nu este nici adecvat, nici eficace, punând astfel în lumină principalele preocupări legate de posibilele denaturări ale concurenței în temeiul normelor europene; subliniază, cu toate acestea, că nici o tendință inacceptabilă spre protecționism, nici măsurile ce vizează asigurarea concurenței loiale luate singure nu pot garanta competitivitatea sectorului aviației din UE;

consideră că sectorul european al aviației, deși se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea noilor concurenți, mulți dintre care au utilizat transportul aerian ca un instrument strategic pentru a se dezvolta la nivel internațional, se poate integra într-un mediu global competitiv prin consolidarea și dezvoltarea sistemului său de atuuri, cum ar fi standardele ridicate de siguranță și securitate, rolul AESA, poziționarea geografică, industria inovatoare și obiectivele sociale și de mediu; este ferm convins că, atâta timp cât este cinstită, concurența din partea țărilor terțe reprezintă o oportunitate pentru a dezvolta mai bine un model aviatic european inovator, care are potențialul de a oferi un răspuns unic și competitiv la particularitățile concurenților;

este de părere că posibilitatea de a atrage investiții străine este importantă pentru competitivitatea companiilor aeriene din UE și nu ar trebui să fie obstrucționată; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a emite orientări care vor clarifica normele privind proprietatea și controlul, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, în special cu referire la criteriile de „control eficace”, astfel încât să se asigure eficacitatea acestor norme;

salută inițiativa de a negocia acorduri privind transporturile aeriene la nivelul UE și acorduri bilaterale privind siguranța aviației cu țări terțe care reprezintă piețe emergente și strategice (China, Japonia, ASEAN, Turcia, Qatar, EAU, Armenia, Mexic, China, Bahrain, Kuweit, Oman și Arabia Saudită) și încurajează negocierile prompte și constructive; reamintește că noile acorduri ar trebui să fie puse în aplicare și executate în mod corect de către toate părțile și trebuie să includă o clauză de concurență loială pe baza standardelor internaționale (OACI, OMI); solicită Comisiei și Consiliului ca, în temeiul respectării articolului 218 din TFUE, să implice pe deplin Parlamentul European în toate etapele negocierilor;

îndeamnă Comisia să condiționeze negocierile acordurilor privind traficul aerian cu țări terțe de respectarea de către acestea a unor standarde înalte de siguranță și a unor standarde profesionale și sociale adecvate, precum și de participarea la instrumentul pentru schimbările climatice bazat pe piață pentru emisiile traficului aerian, precum și să asigure, în cadrul acordurilor privind traficul aerian, accesul echitabil pe piață, condiții echitabile privind structurile de proprietate și condiții echitabile privind concurența, bazate pe reciprocitate;

10.

solicită Comisiei încheierea rapidă a negocierilor în curs și, în viitor, să lanseze noi dialoguri în domeniul aviației cu alți parteneri strategici din sector; subliniază că acordurile privind serviciile aeriene contribuie, de asemenea, la promovarea progresului tehnologic, precum și la punerea în aplicare și consolidarea altor politici europene, cum ar fi politica de vecinătate;

Consolidarea pieței unice a UE în domeniul aviației

11.

reamintește că spațiul aerian face și el parte din piața unică europeană, iar orice fragmentare care rezultă în urma utilizării sale ineficiente, precum și a practicilor naționale divergente (de exemplu, cu privire la procedurile operaționale, impozite, taxe etc.), conduce la prelungirea duratei zborurilor, întârzieri, consum suplimentar de combustibil, precum și emisii mai mari de dioxid de carbon, pe lângă impactul negativ asupra restului pieței și obstrucționarea competitivității UE;

12.

ia act de faptul că articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 551/2004 prevede, fără a aduce atingere suveranității statelor membre asupra spațiului lor aerian, instituirea unei regiuni europene superioare unice de informare a zborurilor (EUIR), și invită Comisia să o pună în aplicare, deoarece va permite depășirea blocajelor regionale și continuitatea serviciilor aeriene în cele mai dense părți ale spațiului aerian în eventualitatea unor împrejurări neprevăzute sau a unor perturbări ale traficului aerian; consideră că EUIR va permite crearea treptată a unei „autostrăzi transeuropene a cerului”, care ar fi un nou pas în direcția finalizării cerului unic european și a gestionării spațiului aerian al UE de o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor; salută progresele deja realizate în domeniul managementului traficului aerian, care vizează sporirea eficienței și reducerea costurilor și a emisiilor, în special datorită activității desfășurate de administratorul de rețea; invită statele membre să finalizeze blocurile funcționale de spațiu aerian (FAB) fără întârziere pentru a facilita înregistrarea de progrese suplimentare în direcția cerului unic european;

13.

este ferm convins că sectorul aviației ar trebui să beneficieze pe deplin de tehnologiile europene prin satelit, precum EGNOS și Galileo, care permit proceduri de navigație și de aterizare mai sigure și mai eficiente, permițând, în același timp, implementarea deplină a Programului de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR); prin urmare, insistă asupra necesității de a pune aceste tehnologii în aplicare pe scară largă; subliniază că, atât pentru a asigura buna implementare a SESAR, cât și în interesul obținerii unei interoperabilități globale, ar trebui alocat un buget ambițios și specific – diferit de bugetul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – pentru punerea sa în aplicare;

14.

ia act de volumul traficului aerian, care în prezent este considerabil și se estimează că va crește în următorii câțiva ani, precum și de constrângerile în materie de capacitate din aeroporturile europene în ceea ce privește tratarea a aproximativ 2 milioane de zboruri până în 2035; subliniază că acest lucru va necesita o abordare coordonată și o utilizare eficientă a capacităților aeroportuare și a spațiului aerian pentru a atenua congestionarea traficului;

15.

subliniază importanța deosebită a sectorului aviației pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea turismului; subliniază că aeroporturile mici și cele regionale joacă un rol esențial în promovarea conectivității, a coeziunii teritoriale, a incluziunii sociale și a creșterii economice, în special în cazul regiunilor ultraperiferice și al insulelor; consideră că în acest context este necesară o planificare strategică a sistemului aeroportuar european, care să poată identifica capacitatea actuală, cererea prevăzută, blocajele actuale și viitoarele necesități în materie de infrastructură la nivel european și care să poată menține accesul cetățenilor europeni la serviciile din sectorul aviației;

16.

ia act de decalajul semnificativ în materie de conectivitate în interiorul UE, caracterizat de un număr mai mic de legături aeriene în anumite părți ale Uniunii, precum și de importanța conectivității regionale (inclusiv pentru zonele geografice excluse din TEN-T); încurajează Comisia să continue monitorizarea și abordarea conectivității aeriene în interiorul UE;

17.

consideră că mulți dintre factorii ce limitează semnificativ creșterea, atât în aer, cât și la sol [de exemplu, criza de capacități, subutilizarea și suprautilizarea infrastructurilor, diferiți furnizori de servicii de navigație aeriană (ANSP) sau investițiile limitate], precum și deficiențele în materie de conectivitate aeriană între diverse regiuni ale UE, se pot contracara la toate nivelurile (național, european și internațional) atât timp cât conectivitatea este considerată unul dintre indicatorii principali atunci când se evaluează și se planifică acțiuni în sector;

18.

consideră că conectivitatea nu ar trebui să fie limitată doar la numărul, frecvența și calitatea serviciilor de transport aerian, ci ar trebui să fie evaluată și în contextul unei rețele de transport moderne și integrate și ar trebui să țină seama și de alte criterii, cum ar fi timpul, continuitatea teritorială, consolidarea integrării rețelei, disponibilitatea unor alternative de transport, existența unor prețuri abordabile și costurile de mediu, pentru a reflecta valoarea adăugată reală a unui itinerar; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze posibilitatea de a dezvolta un indicator UE bazat pe alți indici existenți și pe activitățile exploratorii desfășurate deja de Eurocontrol și de Observatorul Aeroportuar;

19.

consideră că un astfel de indice de conectivitate, inclusiv o analiză cost-beneficiu pozitivă, ar trebui să analizeze legăturile aeriene dintr-o perspectivă mai largă, fără a submina obiectivul UE în materie de coeziune teritorială, care va fi consolidat prin viitoarele orientări interpretative privind normele în materie de obligații de serviciu public; subliniază că acest indice poate ajuta la realizarea obiectivelor planificării strategice globale, astfel încât să se evite risipirea banilor contribuabililor prin faptul că se face o distincție din punct de vedere economic între opțiunile viabile din cadrul proiectelor neprofitabile, pentru ca, printre altele, să se promoveze specializarea profitabilă a aeroporturilor, inclusiv a grupărilor sau rețelelor de aeroporturi, pentru ca să se evite apariția unor viitoare aeroporturi „fantomă”, precum și pentru a se asigura utilizarea eficientă a capacității aeroportuare și a spațiului aerian, și, de asemenea, prin identificarea soluțiilor intermodale eficiente din punctul de vedere al costurilor și durabile;

20.

consideră că ar trebui să se exploateze din plin beneficiile aduse de complementaritatea tuturor modurilor de transport, fără excepție, pentru a îmbunătăți mobilitatea și a realiza o rețea de transport rezistentă în interesul utilizatorilor, atât pentru pasageri, cât și pentru transportul de mărfuri; subliniază că intermodalitatea, prin faptul că permite un transfer modal, este singurul mijloc prin care se poate asigura dezvoltarea dinamică și sustenabilă a unui sector aviatic competitiv în UE; subliniază că intermodalitatea îngăduie folosirea mai eficientă a infrastructurii prin extinderea și evitarea suprapunerii zonelor de recepție ale aeroporturilor și luarea lor în considerare, lucru care ar elibera intervale orale și ar contribui la crearea unui mediu favorabil pentru comerț, turism și operațiunile de transport de mărfuri; salută succesele obținute în acest domeniu prin integrarea infrastructurilor feroviare și aeriene și încurajează realizarea de progrese suplimentare în această privință;

21.

reiterează că coridoarele TEN-T reprezintă coloana vertebrală pentru dezvoltarea unor opțiuni multimodale unde aeroporturile să fie puncte nodale principale; regretă că inițiativele multimodale din întreaga Europă sunt fragmentate și în număr limitat; subliniază necesitatea de a asigura conexiuni rapide, eficace și ușor de utilizat între rețelele de transport public și infrastructura aeroportuară; solicită atât Comisiei, cât și statelor membre să acorde o prioritate mai mare obiectivului multimodal în cadrul coridoarelor TEN-T, eliminând, în același timp, blocajele; solicită Comisiei să își prezinte prompt propunerea sa de abordare multimodală și interoperabilă a transporturilor, în care sectorul aviației să fie pe deplin integrat, și solicită statelor membre să utilizeze mai bine instrumentele financiare de care dispun pentru a promova conexiunile intermodale;

22.

consideră că, pentru a crește atractivitatea transportului intermodal pe întreg teritoriul Europei, ar trebui să se ofere tuturor pasagerilor (inclusiv persoanelor cu mobilitate redusă) soluții fără obstacole, informații în timp real și servicii integrate (de exemplu, sisteme integrate de emitere a biletelor); atrage atenția asupra faptului că proiectele finanțate de UE au demonstrat fezabilitatea tehnică de a se dezvolta sisteme de informații și de emitere a biletelor pentru călătoriile multimodale; invită, prin urmare, Comisia să sprijine furnizarea lor efectivă către pasageri în întreaga UE;

23.

consideră că operatorii de transport și furnizorii de servicii vor încerca să găsească soluții intermodale și multimodale dacă, prin intermediul unui cadru de reglementare al UE, se asigură claritatea și securitatea juridică în ceea ce privește drepturile pasagerilor, responsabilitatea, întârzierile și anulările, autorizațiile de securitate, datele deschise și standardele privind schimbul de date; solicită Comisiei să continue să ia măsuri în această direcție;

24.

ia act de faptul că atât finanțarea publică, cât și cea privată în sectorul aviației sunt de importanță vitală pentru a garanta coeziunea teritorială, pentru a sprijini inovarea și a menține sau redobândi primul loc pentru Europa în acest sector; reamintește că toate finanțările trebuie să respecte orientările UE privind ajutorul de stat și legislația UE din domeniul concurenței; susține în continuare că, la acordarea sprijinului public, trebuie să se garanteze că investițiile în cauză vor fi eficiente din punctul de vedere al costurilor și potrivite pentru scopul respectiv;

25.

invită Comisia și statele membre, în conformitate cu comunicarea Comisiei întitulată „Orientări privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene și cu avizul Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, să mențină o strategie pe termen lung pentru a răspunde, pe de o parte, numărului prea mare de aeroporturi care înregistrează pierderi în regiunile în care sunt disponibile alte moduri de transport și, pe de altă parte, contribuției aeroporturilor secundare la dezvoltarea, competitivitatea și integrarea regiunilor UE;

26.

ia act de importanța unui cadru de reglementare favorabil pentru ca aeroporturile să poată atrage și mobiliza investiții private; consideră că evaluarea de către Comisie a Directivei privind tarifele de aeroport, împreună cu consultări eficace între companiile aeriene și aeroporturi, ar trebui să contribuie la a clarifica dacă dispozițiile actuale sunt un instrument eficace pentru a promova concurența împotriva riscului de abuz din partea puterii de monopol, pentru a favoriza interesele consumatorilor europeni și pentru a promova concurența, ori dacă se impune o reformă; recunoaște contribuția veniturilor provenite din activități non-aeronautice la viabilitatea comercială a aeroporturilor;

27.

remarcă faptul că Comisia a anunțat în Strategia sa în domeniul aviației, publicată în decembrie 2015, o evaluare a Directivei 96/67/CE a Consiliului privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității; sprijină includerea serviciilor de handling la sol în domeniul de aplicare al AESA, cu scopul de a acoperi întregul lanț al siguranței aeriene;

Strategia în domeniul aviației: perspective

28.

consideră că întregul lanț valoric din domeniul aviației are potențialul de a fi un sector strategic pentru investiții, care trebuie să fie exploatat mai bine prin stabilirea unor obiective pe termen lung și prin acordarea de stimulente unor inițiative inteligente care îndeplinesc obiectivele respective, precum crearea de aeroporturi sau aeronave mai ecologice, reducerea nivelului de zgomot, realizarea de conexiuni între instalațiile aeroportuare și transportul public; invită Comisia și statele membre să identifice măsuri suplimentare de promovare a acestui tip de inițiative, inclusiv prin folosirea eficace a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), și să continue promovarea și finanțarea programelor precum Clean Sky și SESAR; subliniază că industria aeronautică reprezintă o contribuție majoră la competitivitatea din sectorul aviației din UE, sprijinind puternic promovarea de tehnologii mai curate și susținând desfășurarea SESAR;

29.

ia act de emisiile de CO2 generate de sectorul aviației; subliniază gama largă de măsuri care au fost deja întreprinse sau urmează să fie luate pentru a obține o reducere a emisiilor de CO2 și a emisiilor de gaze cu efect de seră, atât la nivel tehnic, prin dezvoltarea de combustibili alternativi și de aeronave mai eficiente, cât și la nivel politic, prin respectarea acordurilor internaționale; salută acordul la care s-a ajuns în cadrul celei de a 39-a Adunări a OACI la 6 octombrie 2016, odată cu adoptarea unei măsuri globale bazate pe piață (GMBM) pentru reducerea emisiilor generate de aviația internațională, și angajamentul asumat de 65 de țări de a participa la faza voluntară până în 2027, ceea ce înseamnă că aproximativ 80 % din emisiile care depășesc nivelurile din 2020 vor fi compensate prin acest sistem până în 2035; subliniază importanța de a menține și după 31 decembrie 2016 derogarea acordată în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) pentru emisiile provenite de la zborurile efectuate spre sau de pe un aerodrom situat într-o regiune ultraperiferică, în sensul articolul 349 din TFUE; salută intenția Comisiei de a revizui în lumina acestui acord măsurile luate de UE pentru reducerea emisiilor de CO2 din sectorul aviatic;

30.

consideră că, având în vedere, de asemenea, Pachetul Comisiei privind o economie circulară, ar trebui încurajate inițiative suplimentare în vederea consolidării capacității de mediu și a reducerii zgomotului și a emisiilor provenite din activitățile operaționale dinspre, spre și în aeroporturi, de exemplu prin adoptarea combustibililor regenerabili (cum ar fi biocombustibilii), prin dezvoltarea unor sisteme eficiente și ecologice de reciclare, dezmembrare și refolosire certificată a aeronavelor, prin promovarea „itinerariilor verzi spre aeroport” și prin adoptarea celui mai eficient sistem de gestionare logistică;

31.

solicită colectarea și diseminarea celor mai bune practici de reducere a emisiilor din sector, ținând seama de faptul că trebuie să se păstreze și să se îmbunătățească în timp standarde ridicate de mediu pentru a se garanta că aviația se dezvoltă în mod sustenabil;

32.

îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze cu strictețe noile proceduri în vigoare începând cu luna iunie 2016, pentru a reduce zgomotul și emisiile de particule ultrafine produse de gazele de eșapament ale vehiculelor aeriene care decolează din aeroporturile ce se află în apropierea orașelor și centrelor populate, îmbunătățind astfel calitatea vieții și, în special, a aerului;

33.

recunoaște costul substanțial al măsurilor de securitate; subliniază că provocările în materie de securitate, inclusiv de cibersecuritate, cu care se confruntă sectorul aviației se vor înmulți pe viitor, impunând trecerea imediată la o abordare de securitate bazată în mai mare măsură pe riscuri și axată mai mult pe datele provenite de la serviciile de informații, precum și la un sistem de securitate reactiv, care să îmbunătățească securitatea instalațiilor aeroportuare, astfel încât acestea să se poată adapta la amenințări aflate în continuă evoluție, fără a se răspunde în mod constant cu noi măsuri și fără a se limita la simpla transferare a riscului, fără a-l și reduce;

34.

salută propunerea Comisiei referitoare la un sistem de certificare la nivelul UE pentru echipamentele de control de securitate aeronautică; insistă asupra necesității unei aplicări coerente a normelor existente cu privire la recrutarea și instruirea personalului; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a lărgi conceptul de control unic de securitate și de a dezvolta un sistem UE de verificare prealabilă, care să permită călătorilor preînregistrați din UE să treacă prin controlul de securitate de o manieră mai eficientă; îndeamnă statele membre să se angajeze să facă schimb de informații sistematic cu datele obținute de la serviciile de informații și să facă schimb de bune practici în ceea ce privește sistemele de securitate ale aeroporturilor;

35.

remarcă Raportul la nivel înalt privind zonele de conflict și solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că recomandările raportului sunt puse în aplicare, inclusiv în ceea ce privește schimbul de informații, pentru a asigura dezvoltarea unei evaluări a riscurilor la nivelul UE și capacitatea de a face rapid schimb de informații; de asemenea, subliniază că trebuie abordate în continuare preocupările legate de securitate, ridicate de zborurile militare necooperante fără transponder activ;

36.

consideră că inovarea este o condiție necesară pentru o industrie aviatică europeană competitivă; observă că, în raport cu alte moduri de transport, sectorul aviației este deja un sector avansat în ceea ce privește utilizarea avantajelor digitalizării, tehnologiilor informației și comunicațiilor și ale datelor deschise, și încurajează sectorul să continue să își asume un rol de lider în acest proces, asigurând în același timp concurența loială, interoperabilitatea sistemelor, neutralitatea și transparența accesului la informații clare și concise pentru toți utilizatorii, cum ar fi, de exemplu, consumatorii care rezervă o călătorie integrală sau societățile de transport implicate în transportul aerian de mărfuri; salută propunerea Comisiei privind un proiect privind volumele mari de date („big data”) în domeniul aviației și solicită clarificări cu privire la punerea sa în aplicare;

37.

reamintește acțiunea de verificare a site-urilor web pentru servicii de călătorie de pe întreg teritoriul Uniunii, realizată în 2013 de Comisie și de organismele naționale responsabile; observă că în urma acestei acțiuni de verificare au fost descoperite probleme grave în cazul a mai bine de două treimi din site-urile web verificate; invită Comisia să prezinte un raport mai detaliat al progreselor înregistrate pentru aducerea site-urilor web pentru călătorii în conformitate cu legislația UE și al planurilor sale viitoare privind punerea în aplicare a legislației în acest domeniu, în ceea ce privește vânzarea de bilete de avion, atât online, cât și offline; reamintește că consumatorii trebuie să dispună întotdeauna de o modalitate de a adresa reclamații comercianților și de a solicita rambursări; consideră că această metodă ar trebui să fie disponibilă într-o manieră care să nu îi descurajeze pe consumatori să își exercite drepturile și ar trebui să fie indicată în mod clar consumatorilor; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu organismele naționale de aplicare a legii pentru a asigura respectarea de către comercianți a acestor cerințe;

38.

salută evoluția economică și în materie de inovații, care poate fi stimulată prin dezvoltarea în continuare a utilizării civile a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (RPAS); remarcă faptul că piața pentru RPAS este în creștere rapidă și că respectivele aeronave sunt utilizate tot mai des în scopuri personale, în activități comerciale și de către autoritățile publice pentru efectuarea sarcinilor care le revin; subliniază nevoia urgentă de a se adopta rapid un cadru de reglementare pentru RPAS clar, proporțional, armonizat și bazat pe riscuri, în vederea stimulării investițiilor și a inovării în acest sector și a exploatării pe deplin a potențialului său enorm, menținând, în același timp, cele mai înalte standarde posibile în materie de siguranță;

39.

reamintește că reglementarea sectorului aviației ar trebui să țină seama de nevoile specifice ale aviației generale, prevăzând soluții individuale de transport aerian și activități sportive aeriene;

Agenda socială a strategiei în domeniul aviației

40.

recunoaște necesitatea de a clarifica criteriul „bazei de reședință” și definiția noțiunii de „sediu principal al activității”, astfel încât să se asigure că acestea pot fi aplicate în mod coerent și să se prevină în mod eficace utilizarea pavilioanelor de complezență și practicile de alegere a celei mai avantajoase jurisdicții; reamintește că una dintre principalele responsabilități ale AESA este de a emite atât certificate de operator aerian, cât și autorizații pentru operatorii din țările terțe, în scopul de a garanta siguranța și a contribui la îmbunătățirea condițiilor de muncă;

41.

invită AESA și statele membre să continue monitorizarea noilor modele de afaceri și de ocupare a forței de muncă pentru a asigura siguranța aviației și solicită Comisiei să introducă reglementări acolo unde este necesar; ia act de faptul că trebuie să se acorde o atenție deosebită, printre altele, contractelor cu zero ore, aranjamentelor de tipul „pay-to-fly” (plătește ca să zbori), activităților profesionale independente false și situației în care echipajul unor aeronave înmatriculate în UE este din țări terțe; subliniază importanța Regulamentului privind raportarea evenimentelor în aviație și a practicilor de tip „cultură justă” pentru consolidarea și îmbunătățirea standardelor de siguranță, precum și a condițiilor de muncă;

42.

reamintește că formarea de înaltă calitate contribuie la siguranța aviației; subliniază contribuția esențială a AESA la stabilirea unor standarde de siguranță și de formare comune pentru piloți, membrii echipajului și controlorii de trafic aerian, de asemenea prin intermediul academiei sale virtuale, și invită statele membre să investească în educație și formare pe tot parcursul vieții pentru toate segmentele lanțului valoric din sectorul aviatic, dat fiind că succesul aviației europene depinde în mare măsură de inovare și de disponibilitatea lucrătorilor cu înaltă calificare; recunoaște nevoia abordării tuturor lacunelor în materie de competențe care ar putea apărea; subliniază importanța parteneriatelor dintre instituțiile de învățământ, centrele de cercetare și partenerii sociali în vederea actualizării programelor de formare și a asigurării faptului că ele reflectă nevoile de pe piața muncii;

43.

îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze modelele duale de formare în ingineria aeronautică și să le extindă prin cooperarea internațională;

44.

încurajează Comisia să prezinte inițiative concrete pentru a proteja drepturile lucrătorilor; invită statele membre să garanteze condiții decente de lucru tuturor lucrătorilor din sectorul aviației, inclusiv sănătatea și securitatea lor la locul de muncă, indiferent de dimensiunea și tipul întreprinderii angajatoare, de locul de angajare sau de contractul de bază;

45.

remarcă că toți transportatorii aerieni care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană trebuie să respecte pe deplin cerințele sociale și cele privind ocuparea forței de muncă ale UE și ale statelor membre; evidențiază că există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește condițiile de muncă și protecția socială și că întreprinderile se folosesc de libertatea de stabilire pentru a reduce costurile; invită statele membre să pună capăt acestei concurențe nocive; invită Comisia și statele membre să prezinte propuneri privind modalitatea de prevenire a utilizării abuzive a angajării indirecte pentru eludarea legislației UE și naționale în domeniul impozitării și securității sociale în sectorul aviației; invită Comisia și statele membre să prevină abuzurile sociale și eludarea standardelor de muncă, garantând protecție celor care furnizează informații, facilitând raportarea deschisă și consolidând cooperarea dintre inspectoratele de muncă ale statelor membre; invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea și respectarea adecvată a legislației muncii, a legislației sociale și a contractelor colective în cazul transportatorilor aerieni care operează într-un anumit stat membru;

46.

subliniază că dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia la un sindicat, precum și de a lansa acțiuni colective reprezintă un drept fundamental și că acesta trebuie respectat, în conformitate cu articolul 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; respinge orice încercare de a submina dreptul la grevă în sectorul aviației; subliniază importanța existenței unor parteneri sociali puternici și independenți în sectorul aviației, a unui dialog social regulat, instituționalizat la toate nivelurile și a implicării și reprezentării angajaților în chestiunile legate de întreprindere; insistă asupra unui proces de consultare adecvat și a unui dialog social consolidat înainte de lansarea oricărei inițiative a UE privind sectorul aviației; salută încercările partenerilor sociali de a negocia un acord privind condițiile de lucru și drepturile sociale ale salariaților din sectorul aviației europene; încurajează partenerii sociali să negocieze contracte colective în toate subdomeniile sectorului în conformitate cu legislația și practicile naționale, deoarece aceste acorduri reprezintă un instrument eficient de combatere a unei uniformizări la un nivel inferior a standardelor sociale, de muncă și de angajare, precum și un instrument de asigurare a unei remunerări adecvate a tuturor lucrătorilor;

47.

este de părere că niciun angajat nu ar trebui să aibă îndoieli cu privire la legislația muncii aplicabilă sau cu privire la drepturile sale în materie de securitate socială; atrage atenția asupra situației speciale în care se află lucrătorii foarte mobili din sectorul aviației în acest context și solicită o mai bună coordonare a sistemelor de securitate socială din UE; insistă ca evaluarea necesității unor clarificări suplimentare privind legislația aplicabilă și instanțele competente în ceea ce privește contractele de muncă ale lucrătorilor mobili din sectorul aviației să se realizeze în strânsă colaborare cu reprezentații acestor lucrători;

o o

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) CESE, AC TEN/581.

(2) JO L 7, 11.1.2012, p. 3.

(3) JO C 99, 4.4.2014, p. 3.

(4) JO C 262, 19.7.2016, p. 1.

(5) JO C 382, 15.10.2016, p. 1.

(6) https://ec.europa.eu/transport/media/events/event/high-level-conference-2015-social-agenda-transport_en

(7) Texte adoptate, P8_TA(2016)0049.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0394.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0392.

(10) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 5.

(11) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 658.

(12) Texte adoptate, P7_TA(2014)0220.

(13) Texte adoptate, P7_TA(2014)0221.

(14) Texte adoptate, P7_TA(2014)0092.

(15) JO C 434, 23.12.2015, p. 217.

(16) Texte adoptate, P8_TA(2015)0390.

(17) JO C 75, 26.2.2016, p. 2.

(18) https://english.eu2016.nl/documents/reports/2016/01/20/report-aviation-summit-2016

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/306

P8_TA(2017)0015

Gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (COM(2015)0636 – C8-0393/2015 – 2015/0289(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 252/32)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0636),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0393/2015),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016 (1),

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0377/2016),

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 303, 19.8.2016, p. 116.

P8_TC1-COD(2015)0289

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (2) („regulamentul privind autorizațiile de pescuit”) a instituit un sistem privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit ale Uniunii în afara apelor Uniunii și accesul navelor țărilor terțe în apele Uniunii.

(2)

Uniunea este parte contractantă la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (3) (UNCLOS) și a ratificat Acordul Națiunilor Unite pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori din 4 august 1995 (Acordul Națiunilor Unite privind stocurile de pește) (4). Aceste dispoziții internaționale prevăd principiul conform căruia toate statele trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a asigura gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor marine și să coopereze în acest scop. [AM 1]

(3)

Uniunea a acceptat Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă din 24 noiembrie 1993 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (Acordul de conformitate al FAO) (5). Acordul de conformitate al FAO prevede că părțile contractante urmează să se abțină de la acordarea autorizației de utilizare a unei nave pentru pescuitul în marea liberă dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții și să aplice sancțiuni dacă nu sunt îndeplinite anumite obligații de raportare.

(3a)

Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării a emis un aviz consultativ la 2 aprilie 2015 ca urmare a solicitării adresate de Comisia Subregională pentru Pescuit – Africa de Vest. Respectivul aviz consultativ confirmă faptul că Uniunea poartă responsabilitatea pentru activitățile navelor care arborează pavilionul statelor membre și pentru diligența necesară pe care Uniunea trebuie să o exercite în această privință. [AM 2]

(4)

Uniunea a aprobat Planul internațional de acțiune al FAO pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (PAI-INN), adoptat în 2001. PAI-INN și Orientările voluntare ale FAO privind acțiunile statului de pavilion, aprobate în 2014, subliniază responsabilitatea statului de pavilion de a asigura conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor marine vii și a ecosistemelor marine. PAI-INN prevede că un stat de pavilion ar trebui să elibereze autorizații de pescuit în apele aflate în afara suveranității sau jurisdicției sale pentru navele care arborează pavilionul său. Orientările voluntare recomandă totodată ca statul de pavilion și statul de coastă să acorde o autorizație atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în temeiul unui acord de acces la pescuit sau chiar și în afara unui astfel de acord. Ambele state ar trebui să se asigure că astfel de activități nu vor submina sustenabilitatea stocurilor din apele statului de coastă (punctele 40 și 41).

(4a)

În 2014, toți membrii FAO, printre care Uniunea și partenerii acesteia țări în curs de dezvoltare, au adoptat în unanimitate Orientările voluntare pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară mică în contextul siguranței alimentare și al eradicării sărăciei, inclusiv punctul 5.7, în care se subliniază că ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de pescuitul la scară mică înainte de a se încheia acorduri cu țări terțe și părți terțe în privința accesului la resurse. [AM 3]

(4b)

În Orientările voluntare ale FAO pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară mică în contextul siguranței alimentare și al eradicării sărăciei se solicită adoptarea de măsuri pentru conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor halieutice, dar și garantarea fundamentului ecologic pentru producția de alimente, subliniindu-se importanța unor standarde de mediu pentru activitățile de pescuit în afara apelor Uniunii care să includă o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului, alături de o abordare precaută, astfel încât să se refacă și să se mențină stocurile exploatate peste nivelurile care permit obținerea producției maxime până în 2015, acolo unde este posibil, și, până cel târziu în 2020, pentru toate stocurile. [AM 4]

(5)

Problema obligațiilor și a responsabilităților concomitente ale statului de pavilion și, acolo unde este cazul, ale organizației internaționale de pavilion, în ceea ce privește conservarea și gestionarea resurselor vii din marea liberă în cadrul UNCLOS a fost din ce în ce mai mult în centrul atenției la nivel internațional. Acest lucru este valabil, în cadrul unei obligații de diligență care decurge din UNCLOS, și în cazul jurisdicției concurente a statului de coastă și a statului de pavilion și, acolo unde este cazul, a organizației internaționale de pavilion și de coastă , pentru a asigura o bună conservare a resurselor biologice marine în zonele maritime aflate sub jurisdicție națională. Avizul consultativ din 2 aprilie 2015 al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării (TIDM), emis ca urmare a întrebărilor adresate de Comisia Subregională pentru Pescuit – Africa de Vest, a confirmat că Uniunea este răspunzătoare pe plan internațional în fața țărilor terțe și a organizațiilor internaționale pentru activitățile navelor sale de pescuit, iar această răspundere îi impune să acționeze cu diligența necesară. O obligație de diligență este o obligație a unui stat de a face toate eforturile posibile pentru a preveni pescuitul ilegal, ceea ce include obligația de a adopta măsurile administrative și de aplicare a legii necesare pentru a garanta că navele de pescuit care îi arborează pavilionul, resortisanții săi sau navele de pescuit care desfășoară activități în apele sale nu participă la activități care încalcă măsurile de conservare și de gestionare aplicabile. Din aceste motive și, la nivel mai general, în vederea consolidării economiei „albastre” , este important ca atât activitățile navelor de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii, cât și sistemul de guvernanță aferent să fie organizate în așa fel încât obligațiile internaționale ale Uniunii să poată fi respectate în mod eficient și eficace, iar situațiile în care Uniunea ar putea fi acuzată de acte ilegale la nivel internațional să fie evitate. [AM 5]

(5a)

În cadrul întâlnirii la nivel înalt din 25 septembrie 2015 al Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă, Uniunea și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare rezoluția care conține documentul final intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, inclusiv obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 – „conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”, precum și obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 12 – „asigurarea unor modele de consum și de producție durabile” – și țintele acestora. [AM 6]

(6)

Rezultatele Conferinței Organizației Națiunilor Unite din 2012 privind dezvoltarea durabilă „Rio + 20” (6), precum și adoptarea Planului de acțiune al UE pentru combaterea comerțului ilegal cu specii sălbatice de faună și floră și evoluțiile de la nivel internațional în ceea ce privește lupta împotriva comerțului ilegal cu specii sălbatice și noile obiective de dezvoltare durabilă (17 obiective pentru transformarea lumii în care trăim, printre care obiectivul 14: Viața de sub apă), adoptate în septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite, ar trebui să se reflecte în politica externă de pescuit a Uniunii și în politica sa comercială . [AM 7]

(7)

Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), așa cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) („regulamentul de bază”), este de a asigura că activitățile de pescuit sunt sustenabile din punct de vedere social, economic și al mediului și sunt gestionate într-un mod coerent cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de a reface și menține stocurile de pește peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile și că ele contribuie la securitatea aprovizionării cu alimente. La punerea în aplicare a acestei politici este, de asemenea, necesar să se țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în conformitate cu articolul 208 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). [AM 8]

(7a)	Regulamentul de bază prevede, de asemenea, ca acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS) să fie limitate la excedentul de capturi menționat la articolul 62 alineatele (2) și (3) din UNCLOS. [AM 9]

(8)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 de bază subliniază necesitatea de a promova la nivel internațional obiectivele PCP, asigurând că activitățile de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii se bazează pe aceleași principii și standarde ca și cele aplicabile în temeiul legislației Uniunii și promovând în același timp condiții de concurență echitabile pentru operatorii din Uniune și cei din țări terțe. Legislația în domeniul social și al mediului adoptată de țările terțe poate fi diferită de cea adoptată de Uniune, astfel creându-se standarde diferite pentru flotele de pescuit. Această situație ar putea duce la autorizarea unor activități de pescuit care nu sunt în concordanță cu gestionarea sustenabilă a resurselor marine. Prin urmare, este necesar să se asigure coerența cu activitățile de mediu, de pescuit, comerciale și de dezvoltare ale Uniunii, în special atunci când acestea afectează activitățile de pescuit din țări în curs de dezvoltare cu o capacitate administrativă redusă și atunci când riscul de corupție este ridicat. [AM 10]

(9)

Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 a avut scopul de a institui o bază comună pentru autorizarea activităților de pescuit desfășurate de navele Uniunii în afara apelor Uniunii, pentru a sprijini lupta împotriva pescuitului INN și a îmbunătăți controlul și monitorizarea flotei UE Uniunii în întreaga lume , precum și condițiile de autorizare a navelor de pescuit din țări terțe care pescuiesc în apele Uniunii . [AM 11]

(10)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (8) privind pescuitul INN a fost adoptat în paralel cu Regulamentul (CE) nr. 1006/2008, iar Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului („regulamentul privind controlul”) (9) a fost adoptat un an mai târziu. Aceste regulamente sunt cei trei piloni ai punerii în aplicare a dispozițiilor PCP în materie de control și asigurare a respectării normelor.

(11)

Aceste trei regulamente nu au fost însă puse în aplicare în mod coerent; mai exact, există neconcordanțe între regulamentul privind autorizațiile de pescuit și regulamentul privind controlul, care a fost adoptat ulterior. Aplicarea regulamentului privind autorizațiile de pescuit a evidențiat, de asemenea, o serie de lacune, deoarece unele provocări în materie de control, cum ar fi navlosirea, schimbarea pavilionului și eliberarea autorizațiilor de pescuit de către o autoritate competentă dintr-o țară terță pentru o navă de pescuit a Uniunii în afara cadrului unui APPS („autorizații directe”), nu erau acoperite. În plus, unele obligații de raportare s-au dovedit a fi dificile, la fel ca repartizarea rolurilor administrative între statele membre și Comisie.

(12)

Principiul central al prezentului regulament este acela că orice navă a Uniunii care pescuiește în afara apelor Uniunii ar trebui să fie autorizată de statul membru de pavilion și monitorizată în consecință, indiferent de locul și de cadrul în care își desfășoară activitatea. Eliberarea unei autorizații ar trebui să fie condiționată de îndeplinirea unui set de criterii comune de eligibilitate. Informațiile colectate de către statele membre și transmise Comisiei ar trebui să-i permită Comisiei să intervină în monitorizarea activităților de pescuit ale tuturor navelor de pescuit ale Uniunii în orice zonă din afara apelor Uniunii și în orice moment. Acest lucru este necesar pentru a-i permite Comisiei să își îndeplinească obligațiile pe care le are în calitate de gardian al tratatelor. [AM 12]

(12a)

În ultimii ani, politica externă a Uniunii în domeniul pescuitului s-a îmbunătățit considerabil în ceea ce privește condițiile și termenii APPS și diligența cu care sunt puse în aplicare aceste dispoziții. Menținerea posibilităților de pescuit ale flotei Uniunii în cadrul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil ar trebui să constituie un obiectiv prioritar al politicii externe a Uniunii în domeniul pescuitului, iar activităților Uniunii care nu intră în domeniul de aplicare al acestor acorduri ar trebui să li se aplice condiții similare. [AM 13]

(12b)

Comisia ar trebui să joace rolul unui mediator în cazurile în care este invocată posibilitatea de a retrage, suspenda sau modifica o autorizație de pescuit din cauza unor dovezi privind existența unor amenințări grave la adresa exploatării resurselor de pescuit. [AM 14]

(13)

Navele auxiliare pot avea un impact semnificativ asupra modului în care navele de pescuit sunt în măsură să își desfășoare activitățile de pescuit și asupra cantității de pește pe care o pot pescui. Prin urmare, este necesar să se țină seama de ele în procesele de autorizare și de raportare prevăzute în prezentul regulament.

(14)

Operațiunile de schimbare a pavilionului devin o problemă atunci când obiectivul lor este de a eluda normele PCP sau măsurile de conservare și de gestionare existente. Prin urmare, Uniunea ar trebui să fie în măsură să definească, să depisteze și să împiedice astfel de operațiuni. Trasabilitatea și monitorizarea corespunzătoare a antecedentelor în materie de conformitate ar trebui să fie asigurate pe întreaga durată de viață a unei nave deținute de un operator din Uniune indiferent de pavilionul sau pavilioanele sub care își desfășoară activitatea . Cerința care prevede acordarea unui număr unic al navei de către Organizația Maritimă Internațională (OMI) ar trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea respectivului scop. [AM 15]

(15)

În apele țărilor terțe, navele Uniunii pot desfășura activități în temeiul APPS încheiate între Uniune și țările terțe sau, în absența unui APPS în vigoare, prin obținerea unor autorizații de pescuit directe de la țările terțe. În ambele cazuri, respectivele activități ar trebui să se desfășoare într-un mod transparent și sustenabil. De aceea, statele membre de pavilion ar trebui să fie abilitate să autorizeze navele care le arborează pavilionul, în temeiul unui set definit de criterii și sub rezerva monitorizării, să solicite și să obțină autorizații directe din partea statelor de coastă terțe. Activitatea de pescuit ar trebui să fie autorizată din momentul în care statul membru de pavilion s-a asigurat că aceasta nu va afecta sustenabilitatea. Cu excepția cazului în care Comisia prezintă alte obiecții justificate în mod corespunzător , operatorul care a obținut autorizația din partea statului membru de pavilion și a statului de coastă ar trebui să poată începe operațiunea de pescuit. [AM 16]

(16)

O problemă specifică referitoare la APPS este realocarea posibilităților de pescuit insuficient exploatate, altfel spus a posibilităților de pescuit care au fost alocate statelor membre prin regulamentele pertinente ale Consiliului și care nu sunt utilizate integral. Întrucât costurile de acces stabilite în APPS sunt finanțate în mare parte din bugetul Uniunii, sistemul un sistem de realocare temporar este important pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și pentru a asigura că nicio posibilitate de pescuit care a fost plătită nu este irosită. Prin urmare, este necesar să se clarifice și să se îmbunătățească sistemul de realocare, care ar trebui să fie un mecanism de ultimă instanță. Aplicarea lui ar trebui să fie temporară și să nu influențeze alocarea inițială a posibilităților de pescuit între statele membre , prin urmare, să nu afecteze stabilitatea relativă . Ca mecanism de ultimă instanță, realocarea ar trebui să aibă loc numai după ce statele membre vizate au renunțat la dreptul de a face schimb de posibilități de pescuit între ele. [AM 17]

(16a)

Termenul „acorduri inactive” este utilizat în situația în care, din motive structurale sau circumstanțiale, țările au adoptat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului fără a avea în vigoare un protocol. Uniunea a încheiat mai multe „acorduri inactive” cu țările terțe. Prin urmare, navelor Uniunii nu le este permis să pescuiască în apele care intră sub incidența acordurilor inactive. Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a „activa” respectivele acorduri sau pentru a înceta acordurile de parteneriat în cauză. [AM 18]

(17)

Activitățile de pescuit desfășurate sub egida organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și pescuitul nereglementat în marea liberă ar trebui, de asemenea, să fie autorizate de statul membru de pavilion și să respecte normele specifice ale ORGP sau legislația Uniunii care reglementează activitățile de pescuit în marea liberă. [AM 19]

(18)

Acordurile de navlosire ar putea să afecteze eficacitatea măsurilor de conservare și de gestionare și să aibă un impact negativ asupra exploatării sustenabile a resurselor marine vii. Prin urmare, este necesar să se stabilească un cadru juridic care să permită Uniunii să monitorizeze mai bine activitățile navelor de pescuit navlosite ale care arborează un pavilion al Uniunii și navlosite de operatori din țări terțe , pe baza dispozițiilor adoptate de ORGP. [AM 20]

(19)	Procedurile ar trebui să fie transparente , aplicabile și previzibile pentru operatorii din Uniune și din țările terțe, precum și pentru autoritățile lor competente. [AM 21]

(19a)

Uniunea ar trebui să urmărească stabilirea unor condiții de concurență echitabile internaționale în cadrul cărora flota de pescuit a Uniunii să poată concura cu alte națiuni care desfășoară activități de pescuit, adaptând normele de acces pe piață în consecință, ori de câte ori sunt adoptate norme restrictive pentru flota Uniunii. [AM 22]

(20)

Este necesar să se asigure schimbul de date în format electronic între statele membre și Comisie, așa cum se prevede în regulamentul privind controlul. Statele membre ar trebui să colecteze toate datele solicitate în ceea ce privește flotele și activitățile lor de pescuit, să le gestioneze și să le pună la dispoziția Comisiei. În plus, ele ar trebui să coopereze reciproc, cu Comisia și cu țări terțe, atunci când este necesar, în scopul coordonării respectivelor activități de colectare de date.

(21)

Pentru a îmbunătăți transparența și accesibilitatea informațiilor cu privire la autorizațiile de pescuit ale Uniunii, Comisia ar trebui să înființeze un registru electronic al autorizațiilor de pescuit, care să cuprindă o parte publică și o parte securizată. Informațiile din registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii includ date cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10), Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și legislația națională aplicabilă.

(22)

Pentru a reglementa în mod corespunzător accesul la apele Uniunii al navelor de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe, normele pertinente ar trebui să fie în concordanță cu cele aplicabile navelor de pescuit ale Uniunii, în conformitate cu regulamentul privind controlul. Mai exact, articolul 33 din regulamentul respectiv cu privire la raportarea capturilor și a datelor referitoare la capturi ar trebui să se aplice și în privința navelor țărilor terțe care pescuiesc în apele Uniunii.

(23)

Navele de pescuit din țări terțe care nu dețin o autorizație în temeiul prezentului regulament ar trebui, atunci când navighează în apele Uniunii, să aibă obligația de a garanta că uneltele lor de pescuit sunt instalate într-un mod care să nu favorizeze utilizarea lor imediată pentru activități de pescuit.

(24)	Statele membre ar trebui să fie responsabile de controlarea activităților de pescuit ale navelor țărilor terțe în apele Uniunii și, în cazul încălcărilor, de înregistrarea acestora în registrul național prevăzut la articolul 93 din regulamentul privind controlul.

(25)

Pentru a simplifica procedurile de autorizare, statele membre și Comisia ar trebui să utilizeze un sistem comun de schimb și de stocare a datelor pentru a transmite informațiile și actualizările necesare, reducând în același timp sarcina administrativă. În acest sens, datele conținute în registrul flotei Uniunii ar trebui să fie pe deplin utilizate.

(26)

Pentru a se ține cont de progresele tehnologice și de eventualele noi prevederi ulterioare din dreptul internațional, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește adoptarea de modificări ale anexelor la prezentul regulament care prevăd lista de informații care trebuie furnizate de către un operator în vederea obținerii unei autorizații de pescuit. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(27)

Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament în ceea ce privește înregistrarea, formatul și transmiterea datelor referitoare la autorizațiile de pescuit din partea statelor membre către Comisie și către registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii, precum și să se stabilească o metodă de realocare a posibilităților de pescuit neutilizate. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(28)	Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate legate de realocarea posibilităților de pescuit, motive imperioase de urgență impun acest lucru.

(29)	Având în vedere numărul și importanța modificărilor care trebuie aduse, Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament prevede norme privind eliberarea și gestionarea autorizațiilor de pescuit pentru:

(a)	navele de pescuit ale Uniunii care își desfășoară activitatea activități de pescuit în ape aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unei țări terțe, sub egida unei ORGP la care Uniunea este parte contractantă , în apele Uniunii sau în afara acestora sau în marea liberă; și

(b)	navele de pescuit ale țărilor terțe care își desfășoară activitatea activități de pescuit în apele Uniunii. [AM 23]

Articolul 2

Relația cu dreptul internațional și al Uniunii

Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor:

(a)	din APPS și acordurile de pescuit similare încheiate între Uniune și țări terțe;

(b)	adoptate de ORGP și de organizații similare din domeniul pescuitului la care Uniunea este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă;

(c)	din legislația Uniunii de punere în aplicare sau de transpunere a dispozițiilor menționate la literele (a) și (b).

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 4 din Regulamentul de bază. În plus, se aplică și următoarele definiții:

(a)	„navă auxiliară” înseamnă o navă care nu este echipată cu unelte de pescuit operaționale proiectate pentru a captura sau a atrage pești și care facilitează, sprijină sau pregătește activitățile de pescuit; [AM 24]

(b)

„autorizație de pescuit” înseamnă o autorizație de pescuit eliberată pentru o navă de pescuit a Uniunii sau o navă de pescuit a unei țări terțe , pe lângă licența de pescuit , care autorizează nava respectivă să desfășoare activități specifice de pescuit pentru o perioadă de timp specificată, într-o anumită zonă sau pentru un anumit tip de pescuit și în anumite condiții; [AM 25]

(c)	„registrul autorizațiilor de pescuit” înseamnă sistemul de gestionare a autorizațiilor de pescuit și baza de date asociată;

(d)	„autorizație directă” înseamnă o autorizație de pescuit eliberată de o autoritate competentă dintr-o țară terță pentru o navă de pescuit a Uniunii, în afara cadrului unui APPS;

(e)	„apele țărilor terțe” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unei țări terțe;

(f)

„program de observare” înseamnă un regim în cadrul unei ORGP , al unui APPS, al unei țări terțe sau al unui stat membru care prevede trimiterea unor observatori la bordul navelor de pescuit în anumite condiții, pentru a colecta date și/sau a verifica respectarea de către nava în cauză a normelor adoptate de acea organizație , APPS sau țară; [AM 26]

(fa)

„parte contractantă” înseamnă partea contractantă la convenția sau la acordul internațional de instituire a unei ORGP, precum și statele, entitățile de pescuit sau orice alte entități care cooperează cu o astfel de organizație și cărora le-a fost acordat statutul de parte cooperantă necontractantă în raport cu organizația respectivă; [AM 27]

(fb)	„navlosirea” înseamnă un demers prin care o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru este contractată pentru o perioadă definită de către un operator fie dintr-un alt stat membru, fie dintr-o țară terță, fără a schimba pavilionul. [AM 77]

TITLUL II

ACTIVITĂȚI DE PESCUIT ALE NAVELOR DE PESCUIT ALE UNIUNII ÎN AFARA APELOR UNIUNII

Capitolul I

Dispoziții comune

Articolul 4

Principiu general

Fără a aduce atingere obligației de a obține o autorizație din partea organizației sau a țării terțe competente, o navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în afara apelor Uniunii decât dacă a obținut o autorizație de pescuit din partea statului membru de pavilion.

Articolul 5

Criterii de eligibilitate

(1) Un stat membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit în afara apelor Uniunii decât dacă:

(a)	a primit informații complete și exacte, în conformitate cu anexele 1 și 2 anexa , cu privire la nava de pescuit și la nava sau navele auxiliare asociate, inclusiv navele auxiliare care nu aparțin Uniunii; [AM 28]

(b)	nava de pescuit deține o licență de pescuit valabilă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

(c)	nava de pescuit și orice navă auxiliară asociată au un număr OMI , în cazul în care legislația UE prevede acest lucru ; [AM 29]

(d)

operatorul comandantul navei de pescuit, precum și nava de pescuit în cauză nu au făcut obiectul unei sancțiuni pentru o încălcare gravă potrivit legislației naționale a statului membru, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului și cu articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului, în cursul celor 12 luni care precedă cererea de autorizație de pescuit; [AM 78]

(e)	nava de pescuit nu este inclusă într-o listă a navelor INN adoptată de o ORGP și/sau de Uniune, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008;

(f)	acolo unde este cazul, statul membru de pavilion dispune de posibilități de pescuit în temeiul acordului de pescuit corespunzător sau al dispozițiilor pertinente ale ORGP; și

(g)	acolo unde este cazul, nava de pescuit îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 6.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 43 în vederea modificării anexei.

Articolul 6

Operațiuni de schimbare a pavilionului

(1) Prezentul articol se aplică navelor care, în în termen de cinci perioada de doi ani de la data anterioară datei cererii de autorizație de pescuit:

(a)	au fost retrase din registrul flotei de pescuit a Uniunii și și-au schimbat pavilionul cu cel al unei țări terțe; și

(b)	au fost reintroduse ulterior în registrul flotei de pescuit a Uniunii în termen de 24 de luni de la data retragerii din acesta.

(2) Statul membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit numai dacă s-a asigurat că, în perioada în care nava menționată la alineatul (1) și-a desfășurat activitatea sub pavilionul unei țări terțe:

(a)	nava nu a fost angajată în activități de pescuit INN; și că

(b)

nu și-a desfășurat activitatea în apele unei țări terțe necooperante, în conformitate cu articolele 31 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 , nici în apele unei țări terțe identificate drept țară care permite pescuitul nesustenabil, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(3) În acest scop, operatorul trebuie să furnizeze orice furnizează următoarele informații referitoare la perioada în cauză cerute de către statul membru de pavilion, cuprinzând cel puțin informațiile următoarele care nava și-a desfășurat activitatea sub pavilionul unei țări terțe , care sunt cerute de către un stat membru de pavilion :

(a)	o declarație privind capturile și eforturile de pescuit pe parcursul perioadei în cauză;

(b)	o copie a autorizației de pescuit eliberate de statul de pavilion pentru perioada în cauză;

(c)	o copie a oricărei autorizații de pescuit care permite desfășurarea de activități de pescuit în apele unei țări terțe pe parcursul perioadei în cauză;

(d)	o declarație oficială a țării terțe al cărei pavilion a fost adoptat de navă, care să enumere sancțiunile aplicate navei sau operatorului în cursul perioadei în cauză;

(da)	istoricul complet de pavilion pentru perioada în care nava a părăsit registrul flotei Uniunii.

(4) Statul membru de pavilion nu eliberează o autorizație de pescuit pentru o navă care și-a schimbat pavilionul:

(a)	cu cel al unei țări terțe identificate sau incluse pe o listă ca țară necooperantă în ceea ce privește combaterea pescuitului INN, în conformitate cu articolele 31 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008; sau

(b)	cu cel al unei țări terțe identificate ca țară care permite pescuitul nesustenabil, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1026/2012;

(5) Alineatul (4) nu se aplică în cazul în care statul membru de pavilion s-a asigurat că, de îndată ce țara a fost identificată ca țară necooperantă INN sau țară care permite pescuitul nesustenabil, operatorul:

(a)	și-a încheiat operațiunile de pescuit; și

(b)	a început imediat procedurile administrative corespunzătoare pentru retragerea navei din registrul flotei de pescuit a țării terțe. [AM 31]

Articolul 7

Monitorizarea autorizațiilor de pescuit

(1) Atunci când depune o cerere de autorizație de pescuit, operatorul furnizează statului membru de pavilion date complete și exacte.

(2) Operatorul informează de îndată statul membru de pavilion cu privire la orice schimbare a datelor respective.

(3) Statul membru de pavilion monitorizează cel puțin o dată pe an dacă condițiile pe baza cărora a fost eliberată o autorizație de pescuit continuă să fie îndeplinite pe perioada de valabilitate a autorizației.

(4) În cazul în care una dintre condițiile pe baza cărora a fost eliberată o autorizație de pescuit nu mai este îndeplinită, statul membru de pavilion modifică adoptă măsurile adecvate, inclusiv de a modifica sau retrage autorizația și notifică fără întârziere operatorul și Comisia și, după caz, secretariatul ORGP sau țara terță în cauză în acest sens.

(5) La cererea justificată în mod corespunzător a Comisiei, statul membru de pavilion refuză, suspendă sau retrage autorizația în cazul în care există motive de politică prioritare legate de exploatarea, gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor biologice marine sau de prevenirea sau eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, sau în cazurile în care Uniunea a decis să suspende sau să înceteze relațiile cu țara terță în cauză.:

(a)	există motive imperioase de urgență, legate de o amenințare gravă pentru exploatarea, gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor biologice marine;

(b)	există încălcări grave ale articolului 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau ale articolului 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, în cadrul pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), sau pentru prevenirea acestora, în cazul unor riscuri majore; sau

(c)	Uniunea a decis să suspende sau să înceteze relațiile cu țara terță în cauză.

Cererea justificată în mod corespunzător menționată la primul paragraf este sprijinită de informații relevante și adecvate. Comisia informează fără întârziere operatorul și statul membru de pavilion atunci când adresează o astfel de cerere justificată. O astfel de cerere a Comisiei este urmată de o perioadă de 15 zile de consultări între Comisie și statul membru de pavilion.

(6) În cazul în care , la sfârșitul perioadei de 15 zile menționate la alineatul (5), Comisia confirmă cererea sa, iar statul membru de pavilion nu procedează la refuzarea, modificarea, suspendarea sau retragerea autorizației în conformitate cu alineatele (4) și (5), Comisia poate decide , după alte cinci zile, să retragă autorizația și notifică statul membru de pavilion și operatorul în acest sens cu privire la decizia sa . [AM 32]

Capitolul II

Activități de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în apele unor țări terțe

Secțiunea 1

Activități de pescuit desfășurate în temeiul APPS

Articolul 8

Apartenența la o ORGP

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura în apele unei țări terțe activități de pescuit care vizează stocuri gestionate de o ORGP decât dacă țara respectivă este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă la această ORGP. În cazul în care s-au încheiat acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil înainte de … [data intrării în vigoare a prezentului regulament], prezentul alineat se aplică de la … [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 33]

Uniunea Europeană poate aloca țărilor terțe cu care a încheiat APPS o parte din resursele financiare destinate sprijinului sectorial, pentru a ajuta aceste țări să adere la ORGP. [AM 34]

Articolul 9

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică activităților de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în apele unor țări terțe în temeiul unui APPS.

Uniunea garantează că APPS sunt conforme cu prezentul regulament. [AM 35]

Articolul 10

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în apele unei țări terțe în temeiul unui APPS decât dacă a obținut o autorizație de pescuit:

(a)	de la statul membru de pavilion țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile ; și [AM 36]

(b)	de la țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile statul membru de pavilion . [AM 37]

Articolul 11

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statul membru de pavilion

Statul membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit desfășurate în apele unor țări terțe în temeiul unui APPS decât dacă:

(a)	sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5;

(b)	sunt respectate condițiile prevăzute în APPS;

(c)	operatorul a plătit toate taxele;

(ca)	operatorul a plătit toate sancțiunile financiare solicitate aplicabile impuse de autoritatea competentă din țara terță în ultimele 12 luni., după finalizarea procedurilor juridice aplicabile; și [AM 38]

(cb)	nava de pescuit deține o autorizație eliberată de țara terță în cauză. [AM 39]

Articolul 12

Gestionarea autorizațiilor de pescuit

(1) După eliberarea unei autorizații de pescuit ce a verificat respectarea condițiilor prevăzute la articolul 11 literele (a), (b) și (c) , statul membru de pavilion trimite Comisiei cererea de autorizație corespunzătoare adresată pentru obținerea autorizației adresate țării terțe.

(2) Cererea menționată la alineatul (1) trebuie să conțină conține informațiile enumerate în anexele 1 și 2 anexă , împreună cu orice alte date necesare în temeiul APPS.

(3) Statul membru de pavilion transmite cererea Comisiei cu cel puțin 10 15 zile calendaristice înainte de termenul pentru transmiterea cererilor prevăzut în APPS. Comisia îi poate solicita statului membru de pavilion , printr-o cerere justificată în mod corespunzător, orice informații suplimentare pe care le consideră necesare.

(4) Atunci când consideră că În termen de 10 zile calendaristice de la primirea cererii sau, în cazul în care au fost solicitate informații suplimentare în conformitate cu alineatul (3), în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii cererii, Comisia efectuează o examinare preliminară pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11. Comisia transmite fie trimite cererea țării terțe , fie informează statul membru că cererea este refuzată .

(5) Dacă o țară terță informează Comisia că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație de pescuit pentru o navă de pescuit a Uniunii în temeiul acordului , Comisia informează statul membru de pavilion în acest sens , fără întârziere, prin mijloace electronice, dacă este posibil. Statul membru de pavilion transmite imediat aceste informații proprietarului navei. [AM 40]

Articolul 13

Realocarea temporară a posibilităților de pescuit neutilizate în cadrul APPS

(1) În cursul unui anumit an sau în orice altă perioadă La sfârșitul primei jumătăți a perioadei de punere în aplicare a unui protocol la un APPS, Comisia poate identifica posibilitățile de pescuit neutilizate și informează în acest sens statele membre care beneficiază de cotele corespunzătoare din alocare.

(2) În termen de 10 20 de zile de la primirea acestei informații din partea Comisiei, statele membre menționate la alineatul (1) pot:

(a)

să informeze Comisia că vor utiliza posibilitățile de pescuit mai târziu în cursul anului sau al celei de a doua jumătăți a perioadei de punere în aplicare în cauză, furnizând un plan de pescuit cu informații detaliate cu privire la numărul de autorizații de pescuit solicitate, la capturile estimate, la zona și perioada de pescuit; sau

(b)	să informeze Comisia cu privire la schimburile de posibilități de pescuit efectuate, în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din Regulamentul de bază.

(3) În cazul în care există state membre care nu informează Comisia cu privire la una dintre acțiunile menționate la alineatul (2) și, în consecință, rămân posibilități de pescuit neutilizate, Comisia poate lansa , în termen de zece zile de la perioada menționată la alineatul (2), o cerere de exprimare a interesului pentru posibilitățile de pescuit neutilizate disponibile adresată celorlalte state membre care beneficiază de o cotă din alocare.

(4) În termen de 10 zile de la primirea respectivei cereri de exprimare a interesului, statele membre respective pot să comunice Comisiei interesul pentru posibilitățile de pescuit neutilizate. În sprijinul cererii lor, ele trebuie să furnizeze un plan de pescuit cu informații detaliate cu privire la numărul de autorizații de pescuit solicitate, la capturile estimate, la zona și la perioada de pescuit.

(5) În cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru evaluarea cererii, Comisia poate solicita statelor membre în cauză informații suplimentare privind numărul de autorizații de pescuit solicitate, capturile estimate, zona și perioada de pescuit .

(6) În absența unui interes pentru posibilitățile de pescuit neutilizate din partea statelor membre care beneficiază de o cotă din alocare la expirarea termenului de 10 zile , Comisia poate lansa o cerere de exprimare a interesului adresată tuturor statelor membre. Un stat membru poate comunica interesul său pentru posibilitățile de pescuit neutilizate în condițiile prevăzute la alineatul (4).

(7) Pe baza informațiilor furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) sau (5) și în strânsă cooperare cu statele membre , Comisia realocă posibilitățile de pescuit neutilizate , numai cu titlu temporar, prin aplicarea metodei prevăzute la articolul 14.

(7a) Realocarea menționată la alineatul (7) se aplică numai pe parcursul celei de-a doua jumătăți a perioadei de punere în aplicare menționate la alineatul (1) și se realizează numai o singură dată în perioada respectivă.

(7b) Comisia informează statele membre cu privire la:

(a)	statele membre care beneficiază de realocare;

(b)	cantitățile atribuite statelor membre care beneficiază de realocare; și

(c)	criteriile de atribuire utilizate pentru realocare. [AM 41]

Articolul 13a

Simplificarea procedurilor de reînnoire anuală a autorizațiilor pentru pescuit existente în cursul perioadei de aplicare a protocolului la un APPS

Pe durata aplicării unui acord de parteneriat al Uniunii în domeniul pescuitului sustenabil ar trebui să se permită proceduri mai rapide, mai flexibile și mai simple pentru reînnoirea licențelor acelor nave a căror stare (caracteristici, pavilion, dreptul de proprietate sau conformitatea) nu a înregistrat modificări de la un an la altul. [AM 42]

Articolul 14

Metoda de realocare temporară

(1) Comisia poate să prevadă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o metodă pentru realocarea temporară a posibilităților de pescuit neutilizate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

(2) Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător și legate de intervalul scurt de timp în care pot fi valorificate posibilitățile de pescuit neutilizate, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicare imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 45 alineatul (3). Aceste acte rămân în vigoare pentru o perioadă de cel mult șase luni.

(3) Atunci când definește metoda de realocare, Comisia aplică următoarele criterii transparente și obiective, luând în considerare factorii de mediu, sociali și economici :

(a)	posibilitățile de pescuit disponibile pentru realocare;

(b)	numărul statelor membre solicitante;

(c)	cota atribuită fiecărui stat membru solicitant din alocarea inițială a posibilităților de pescuit;

(d)	istoricul capturilor și al nivelurilor de efort pentru fiecare stat membru solicitant;

(e)	numărul, tipul și caracteristicile navelor și ale uneltelor de pescuit utilizate;

(f)	coerența planului de pescuit furnizat de statele membre solicitante cu elementele enumerate la literele (a) – (e).

Comisia publică justificarea realocării. [AM 43]

Articolul 15

Alocarea unei cote anuale repartizate în mai multe limite de captură succesive

(1) În cazul ceea ce privește alocarea posibilităților de pescuit într-o situație în care protocolul la un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil prevede limite de captură lunare sau trimestriale sau alte subdiviziuni ale unei cote anuale, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare în care să prevadă o metodă pentru alocarea posibilităților de pescuit corespunzătoare între statele membre pe o bază lunară, trimestrială sau pe o altă bază. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2) posibilitățile de pescuit corespunzătoare alocate între statele membre respectă posibilitățile anuale de pescuit alocate statelor membre conform actului juridic relevant al Uniunii. Singurul caz în care acest principiu nu se aplică este atunci când statele membre vizate convin asupra unor planuri de pescuit comune care iau în considerare limite de captură lunare sau trimestriale sau alte subdiviziuni ale unei cote anuale . [AM 44]

(2) Alocarea posibilităților de pescuit menționate la alineatul (1) trebuie să fie în concordanță cu posibilitățile de pescuit anuale alocate statelor membre în conformitate cu regulamentul pertinent al Consiliului. [AM 45]

Secțiunea 2

Activități de pescuit în temeiul unor autorizații directe

Articolul 16

Domeniul de aplicare

Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică activităților de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în afara cadrului unui APPS în apele unei țări terțe.

Articolul 17

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în apele unei țări terțe în afara cadrului unui APPS decât dacă a obținut o autorizație de pescuit de la:

(a)	statul membru de pavilion țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile ; și [AM 46]

(b)	țara terță care are suveranitate sau jurisdicție asupra apelor în care se desfășoară activitățile statul membru de pavilion . [AM 47]

Un stat membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit pentru activitățile de pescuit desfășurate în apele unei țări terțe atunci când protocolul la un anumit APPS încheiat cu țara terță în cauză și care acoperă respectivele ape nu a fost în vigoare cel puțin pe durata ultimilor trei ani precedenți.

În cazul reînnoirii protocolului, autorizația de pescuit se retrage automat de la data intrării în vigoare a respectivului protocol. [AM 48]

Articolul 18

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statele membre de pavilion

Statul membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit desfășurate în apele unor țări terțe în afara cadrului unui APPS decât dacă:

(a)	nu există un APPS în vigoare încheiat cu țara terță în cauză sau acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil în vigoare prevede în mod expres posibilitatea acordării autorizațiilor directe;

(b)	sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5;

(ba)	există un excedent de captură admisibilă, astfel cum se prevede la articolul 62 alineatul (2) din UNCLOS;

(c)

operatorul a furnizat următoarele:

(i)	o copie a legislației aplicabile în domeniul pescuitului puse la dispoziția operatorului de către statul de coastă;

(ii)

o confirmare scrisă din partea țării terțe, în urma discuțiilor dintre aceasta din urmă și operator, a condițiilor autorizației directe prevăzute pentru a oferi operatorului o autorizație de pescuit valabilă furnizată de țara terță pentru activitățile de pescuit propuse , care prevede condițiile de acces la resursele sale de pescuit, inclusiv durata, condițiile și posibilitățile de pescuit exprimate sub formă de limite de captură sau de efort;

(iii)

dovezi privind sustenabilitatea activităților de pescuit planificate, având la bază:

—	o evaluare științifică furnizată de țara terță în cauză și/sau de o ORGP și/sau de un organism regional cu competențe științifice din domeniul pescuitului recunoscut de Comisie ; și

—	în cazul unei evaluări realizate de țara terță, o examinare a acestei evaluări de către statul membru de pavilion pe baza evaluării institutului său științific național sau, după caz, a institutului științific al unui stat membru care are competență în zona de pescuit în cauză ;

—	o copie a legislației țării terțe în domeniul pescuitului;

(iv)	un număr de cont bancar oficial și public pentru plata tuturor taxelor; și

(d)	în cazul în care activitățile de pescuit vizează specii gestionate de o ORGP, țara terță este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă la această organizație. [AM 49]

Articolul 19

Gestionarea autorizațiilor directe

(1) După eliberarea unei autorizații de pescuit ce verifică respectarea cerinței prevăzute la articolul 18 , statul membru de pavilion trimite Comisiei informațiile pertinente enumerate în anexele 1 și 2 anexă și la articolul 18.

(2) În cazul în care Comisia nu solicită informații sau justificări suplimentare într-un termen de 15 zile calendaristice de la transmiterea Comisia realizează o examinare preliminară a informațiilor menționate la alineatul (1), statul membru de pavilion informează operatorul că poate începe activitățile de pescuit în cauză, cu condiția să fi obținut și autorizația directă din partea țării terțe. Comisia poate solicita, în termen de 15 zile , informații sau justificări suplimentare privind informațiile menționate la alineatul (1) .

(3) În cazul în care, în urma cererii de informații sau justificări suplimentare menționate la alineatul (2), Comisia constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18, aceasta se poate opune acordării autorizației de pescuit în termen de două luni o lună de la primirea tuturor inițială a informațiilor sau justificărilor solicitate.

(3a) Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3) din prezentul articol, în cazul reînnoirii autorizației de pescuit în aceiași termeni și condiții din autorizația inițială, într-o perioadă de cel mult doi ani de la data eliberării autorizației inițiale, statul membru poate elibera direct autorizația de pescuit după ce verifică respectarea condițiilor prevăzute la articolul 18 și informează fără întârziere Comisia cu privire la acest fapt. Comisia are la dispoziție 15 zile pentru a formula obiecții în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7.

(4) Dacă o țară terță informează Comisia că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație directă pentru o navă de pescuit a Uniunii, Comisia informează fără întârziere statul membru de pavilion , care informează în acest sens proprietarul navei .

(5) Dacă o țară terță informează statul membru de pavilion că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație directă pentru o navă de pescuit a Uniunii, statul membru de pavilion informează fără întârziere Comisia și proprietarul navei în acest sens.

(6) Operatorul trebuie să furnizeze statului membru de pavilion o copie a condițiilor finale convenite cu țara terță, inclusiv o copie a autorizației directe. [AM 50]

Capitolul III

Activități de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii sub egida unei ORGP

Articolul 20

Domeniul de aplicare

Dispozițiile prezentului capitol se aplică activităților de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii care vizează stocuri gestionate de o ORGP, în apele Uniunii, în marea liberă și în apele unor țări terțe.

Articolul 20a

Punerea în aplicare a angajamentelor internaționale ale Uniunii în ORGP

Pentru a pune în aplicare angajamentele internaționale ale Uniunii în ORGP și în conformitate cu obiectivele vizate la articolul 28 din Regulamentul de bază, Uniunea are obligația să încurajeze evaluările periodice ale performanțelor de către organisme independente și își asumă un rol activ în crearea și consolidarea comisiilor de conformitate în toate ORGP la care este parte contractantă. Uniunea se asigură în special că respectivele comisii de conformitate garantează monitorizarea generală a punerii în aplicare a dimensiunii externe a politicii comune în domeniul pescuitului și a măsurilor stabilite în cadrul ORGP. [AM 51]

Articolul 21

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit care vizează stocuri gestionate de o ORGP decât dacă:

(-a)	Uniunea este parte contractantă la ORGP; [AM 52]

(a)	a obținut o autorizație de pescuit de la statul membru de pavilion;

(b)	a fost inclusă în registrul sau pe lista corespunzătoare a navelor autorizate a ORGP; și [AM 53]

(c)	atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în apele unor țări terțe: a obținut o autorizație de pescuit de la țara terță în cauză, în conformitate cu capitolul II.

Articolul 22

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statele membre de pavilion

Statul membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit numai dacă:

(a)	sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 5;

(b)	sunt respectate normele stabilite de ORGP sau prevăzute în legislația de transpunere a Uniunii; și

(c)	atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în apele unor țări terțe: sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 11 sau 18.

Articolul 23

Înregistrarea de către ORGP

(1) Statul membru de pavilion trimite Comisiei lista sau listele de nave de pescuit, astfel cum sunt definite în Regulamentul de bază, care sunt active și care, atunci când este cazul, au o evidență aferentă a capturilor, pe care le-a autorizat să desfășoare activități de pescuit sub egida unei ORGP.

(2) Lista sau listele menționate la alineatul (1) trebuie să fie întocmite în conformitate cu cerințele ORGP și însoțite de informațiile din anexele 1 și 2 anexă .

(3) În termen de 10 zile de la primirea listei menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita statului membru de pavilion orice alte informații suplimentare pe care le consideră necesare. Comisia justifică solicitarea adresată.

(4) Atunci când consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 22 și în termen de 15 zile de la primirea listei menționate la alineatul (1) , Comisia transmite lista sau listele navelor autorizate ORGP.

(5) În cazul în care registrul sau lista ORGP nu este publică, Comisia comunică statului membru de pavilion navele înscrise în registru sau pe listă transmite lista navelor autorizate statelor membre implicate în zona de pescuit în cauză . [AM 54]

Capitolul IV

Activități de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în marea liberă

Articolul 24

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică activităților de pescuit desfășurate în marea liberă de către navele de pescuit ale Uniunii cu o lungime totală de peste 24 de metri. [AM 55]

Articolul 25

Autorizații de pescuit

O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în marea liberă decât dacă:

(a)

a obținut o autorizație de pescuit de la statul membru de pavilion al navei în cauză pe baza unei evaluări științifice care analizează sustenabilitatea activităților de pescuit planificate, care a fost validată de institutul științific național al statului membru de pavilion sau, după caz, de institutul științific al unui stat membru care are competență în zona de pescuit în cauză ; și [AM 56]

(b)	autorizația de pescuit a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 27.

Articolul 26

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit de către statele membre de pavilion

Statul Un stat membru de pavilion nu poate elibera o autorizație de pescuit pentru activități de pescuit în marea liberă decât dacă:

(a)	sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate de la articolul 5.;

(b)

activitățile de pescuit planificate sunt:

—	bazate pe o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului astfel cum este definită la articolul 4 punctul 9 din Regulamentul de bază; și

—	în conformitate cu o evaluare științifică, luând în considerare conservarea resurselor marine vii și a ecosistemelor marine, furnizată de institutul științific național din statul membru de pavilion. [AM 57]

Articolul 27

Notificarea către Comisie

Statul membru de pavilion notifică Comisiei autorizația de pescuit cu cel puțin 15 8,5 zile calendaristice înainte de data prevăzută de începere a activităților de pescuit în marea liberă, furnizând informațiile din anexele 1 și 2 stabilite în anexă . [AM 58]

Capitolul V

Navlosirea navelor de pescuit ale Uniunii

Articolul 28

Principii

(1) O navă de pescuit a Uniunii nu poate desfășura activități de pescuit în temeiul unor acorduri de navlosire atunci când este în vigoare un APPS, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordul respectiv.

(2) O navă a Uniunii nu poate să desfășoare activități de pescuit în temeiul mai multor acorduri de navlosire simultan sau să practice sub-navlosirea.

(2a) Navele Uniunii operează conform acordurilor de navlosire în ape aflate sub auspiciile unei ORGP doar dacă statul în care nava este navlosită este parte contractantă la respectiva organizație.

(3) O navă a Uniunii navlosită nu poate utiliza posibilitățile de pescuit ale statului membru de pavilion în perioada de navlosire . Capturile unei nave navlosite se scad din posibilitățile de pescuit ale statului navlositor.

(3a) Nicio dispoziție a prezentului regulament nu diminuează responsabilitățile statului membru de pavilion în ceea ce privește obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional, al Regulamentului (CE) nr. 1224/2009, al Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 sau al altor dispoziții din politica comună în domeniul pescuitului, inclusiv cerințele de raportare. [AM 59]

Articolul 29

Gestionarea autorizațiilor de pescuit în cadrul unui acord de navlosire

Atunci când eliberează o autorizație de pescuit unei nave în conformitate cu articolul 11, 18, 22 sau 26 și când activitățile de pescuit sunt desfășurate în temeiul unui acord de navlosire, statul membru de pavilion se asigură că:

(a)	autoritatea competentă a statului navlositor a confirmat oficial că acordul este conform cu legislația sa națională; și

(b)	acordul detaliile acordului de navlosire este specificat, inclusiv perioada de timp, posibilitățile de pescuit și zona de pescuit, sunt specificate în autorizația de pescuit. [AM 60]

Capitolul VI

Obligații de control și de raportare

Articolul 30

Date referitoare la programele de observare

În cazul în care sunt colectate date la bordul unei nave de pescuit a Uniunii în cadrul unui program de observare în conformitate cu legislația Uniunii sau a ORGP , operatorul navei trebuie să trimită respectivele date statului membru de pavilion. [AM 61]

Articolul 31

Transmiterea de informații către țări terțe

(1) Atunci când desfășoară activități de pescuit în conformitate cu prezentul titlu și când acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil încheiat cu țara terță prevede acest lucru, operatorul unei nave de pescuit a Uniunii trebuie să trimită trimite declarațiile de captură și declarațiile de debarcare pertinente țării terțe și să transmită atât statului său membru de pavilion o copie a acestei comunicări, cât și țării terțe .

(2) Statul membru de pavilion evaluează coerența datelor transmise către țara terță în conformitate cu alineatul (1) în raport cu informațiile pe care le-a primit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. În cazul în care există neconcordanțe ale datelor, statul membru analizează dacă aceste neconcordanțe constituie pescuit INN, în sensul literei (b) de la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și ia măsurile corespunzătoare, în conformitate cu articolele 43 și 47 din respectivul regulament.

(3) Netransmiterea declarațiilor de captură și a declarațiilor de debarcare către țara terță în conformitate cu alineatul (1) este considerată încălcare gravă în sensul aplicării sancțiunilor și a celorlalte măsuri prevăzute de politica comună în domeniul pescuitului. Gravitatea încălcării se stabilește de către autoritatea competentă a statului membru, ținând seama de criterii precum natura daunelor, valoarea acestora, situația economică a contravenientului și amploarea încălcării sau recurența acesteia. [AM 62]

Articolul 31a

Cerința apartenenței la ORGP

O navă de pescuit a unei țări terțe poate desfășura, în apele Uniunii, activități de pescuit care vizează stocuri gestionate de o ORGP numai dacă țara terță respectivă este parte contractantă la această ORGP. [AM 63]

TITLUL III

ACTIVITĂȚI DE PESCUIT DESFĂȘURATE DE NAVELE DE PESCUIT ALE ȚĂRILOR TERȚE ÎN APELE UNIUNII

Articolul 32

Principii generale

(1) O navă de pescuit a unei țări terțe nu se poate angaja în activități de pescuit în apele Uniunii decât dacă a obținut o autorizație de pescuit din partea Comisiei. Navei de pescuit respective i se eliberează o astfel de autorizație dacă îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite la articolul 5. [AM 64]

(2) O navă de pescuit a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să respecte normele care reglementează activitățile de pescuit desfășurate de navele Uniunii în zona de pescuit în care își desfășoară activitatea, precum și. În cazul în care dispozițiile prevăzute în acordul de pescuit aplicabil sunt diferite, acestea se menționează în mod explicit fie în acordul respectiv, fie prin norme convenite cu țara terță pentru punerea în aplicare a acordului . [AM 65]

(3) În cazul în care o navă de pescuit a unei țări terțe navighează în apele Uniunii fără a deține o autorizație eliberată în temeiul prezentului regulament, uneltele de pescuit trebuie strânse și arimate astfel încât să nu favorizeze utilizarea lor imediată pentru activități de pescuit.

Articolul 33

Condiții pentru acordarea autorizațiilor de pescuit

Comisia poate acorda unei nave de pescuit a unei țări terțe o autorizație pentru a desfășura activități de pescuit în apele Uniunii numai dacă:

(-a)	există un excedent de captură admisibilă care ar acoperi posibilitățile de pescuit propuse, astfel cum se prevede la articolul 62 alineatele (2) și (3) din UNCLOS;

(a)	informațiile din anexele 1 și 2 anexă în legătură cu nava de pescuit și cu nava sau navele auxiliare sunt complete și exacte; nava și orice navă sau nave auxiliare asociate au un număr OMI în cazul în care legislația Uniunii prevede acest lucru ;

(b)

(c)

nava de pescuit nu se află pe nicio listă a navelor INN adoptată de o țară terță, o ORGP sau de Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și/sau țara terță nu este identificată sau înscrisă pe o listă ca fiind necooperantă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau ca țară care permite pescuitul nesustenabil, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1026/2012;

(d)	nava de pescuit este eligibilă în conformitate cu acordul de pescuit încheiat cu țara terță în cauză și, dacă este cazul, se află pe lista navelor care figurează în acordul respectiv. [AM 66]

Articolul 34

Procedura de eliberare a autorizațiilor de pescuit

(1) Țara terță transmite Comisiei cererile pentru navele sale de pescuit înainte de termenul stabilit în acordul pertinent sau de către Comisie.

(2) Comisia poate solicita țării terțe orice informații suplimentare pe care le consideră necesare.

(3) Atunci când consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 33, Comisia eliberează o autorizație de pescuit și informează țara terță și statele membre interesate în acest sens.

Articolul 35

Monitorizarea autorizațiilor de pescuit

(1) În cazul în care o condiție prevăzută la articolul 33 nu mai este îndeplinită, Comisia modifică sau retrage autorizația și informează țara terță și statele membre interesate în acest sens.

(2) Comisia poate să refuze, să suspende sau să retragă autorizația în cazul unei schimbări fundamentale a împrejurărilor sau în cazurile în care o astfel de măsură este justificată de motive de politică prioritare legate, printre altele, de standardele internaționale în materie de drepturi ale omului sau de lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, sau în cazurile:

(a)	care țin, printre altele, de standardele internaționale în materie de drepturi ale omului;

(b)	în care există motive imperioase de urgență, legate de o amenințare gravă pentru exploatarea, gestionarea și conservarea sustenabilă a resurselor biologice marine;

(c)	în care este nevoie de acțiuni pentru prevenirea unei încălcări grave a articolului 42 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 sau a articolului 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, legate de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat; sau

(d)	în care, pentru motivele susmenționate sau orice alt motiv de politică prioritar, Uniunea a decis să suspende sau să înceteze relațiile cu țara terță în cauză.

Comisia informează fără întârziere țara terță în cazul în care refuză, suspendă sau retrage autorizația în conformitate cu primul paragraf. [AM 67]

Articolul 36

Încheierea activităților de pescuit

(1) Atunci când posibilitățile de pescuit alocate unei țări terțe sunt considerate epuizate, Comisia notifică de îndată țara terță în cauză și autoritățile de inspecție competente ale statelor membre în acest sens. Pentru a asigura continuitatea activităților de pescuit legate de posibilitățile de pescuit neepuizate, care pot avea o influență și asupra posibilităților de pescuit epuizate, țara terță transmite Comisiei măsuri tehnice având scopul de a preîntâmpina orice impact negativ asupra posibilităților de pescuit epuizate. De la data notificării menționate la alineatul (1), autorizațiile de pescuit acordate navelor aflate sub pavilionul țării terțe respective se consideră suspendate pentru activitățile de pescuit în cauză, iar navele nu mai sunt autorizate să desfășoare respectivele activități de pescuit.

(2) Autorizațiile de pescuit se consideră retrase în cazul în care o suspendare a activităților de pescuit în conformitate cu alineatul (2) se referă la toate activitățile pentru care au fost acordate.

(3) Țara terță se asigură că navele de pescuit în cauză sunt informate imediat cu privire la aplicarea prezentului articol și că încetează toate activitățile de pescuit vizate.

Articolul 37

Depășirea cotelor în apele Uniunii

(1) Atunci când constată că o țară terță a depășit cotele care i-au fost alocate pentru un stoc sau un grup de stocuri, Comisia efectuează deduceri din cotele alocate acestei țări pentru stocul sau grupul de stocuri în cauză în anii următori. Cuantumul reducerii este în conformitate cu articolul 105 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. [AM 68]

(2) Dacă o deducere în sensul alineatului (1) nu poate fi aplicată cotei pentru un stoc sau un grup de stocuri care a fost depășită deoarece țara terță în cauză nu dispune de o cotă suficientă pentru acel stoc sau grup de stocuri, Comisia, după consultarea țării terțe, poate efectua deduceri din cotele pentru alte stocuri sau grupuri de stocuri atribuite pentru anii următori țării terțe respective în aceeași zonă geografică sau cu aceeași valoare comercială.

Articolul 38

Controlul și asigurarea respectării normelor

(1) O navă a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să respecte normele în materie de control care reglementează activitățile de pescuit desfășurate de navele Uniunii în zona de pescuit în care își desfășoară activitatea.

(2) O navă a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să furnizeze Comisiei sau organismului desemnat de aceasta și, dacă este cazul, statului membru de coastă datele pe care navele din Uniune trebuie să le transmită statului membru de pavilion în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(3) Comisia sau organismul desemnat de aceasta transmite informațiile prevăzute la alineatul (2) către statul membru de coastă.

(4) O navă a unei țări terțe autorizată să pescuiască în apele Uniunii trebuie să furnizeze, la cerere, Comisiei sau organismului desemnat de aceasta rapoartele de observare elaborate în cadrul programelor de observare aplicabile.

(5) Statul membru de coastă trebuie să înregistreze toate încălcările comise de navele de pescuit ale țărilor terțe, inclusiv sancțiunile aferente, în registrul național prevăzut la articolul 93 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(6) Comisia transmite țării terțe informațiile menționate la alineatul (5), pentru ca aceasta să ia măsurile adecvate.

Alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere consultărilor dintre Uniune și țările terțe. În acest sens, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 44, pentru a transpune în legislația Uniunii rezultatul consultărilor cu țările terțe în ceea ce privește acordurile de acces.

TITLUL IV

DATE ȘI INFORMAȚII

Articolul 39

Registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii

(1) Comisia instituie și menține un registru electronic al autorizațiilor de pescuit al Uniunii cuprinzând toate autorizațiile de pescuit acordate în temeiul titlului II și al titlului III , care cuprinde o parte publică și o parte securizată. Acest registru:

(a)	conține toate informațiile din anexele 1 și 2 prevăzute în anexă și afișează statutul fiecărei autorizații în timp real;

(b)	este utilizat pentru schimbul de date și de informații între Comisie și un stat membru; și

(c)	este utilizat exclusiv pentru gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit.

(2) Lista autorizațiilor de pescuit din registru este accesibilă publicului și conține următoarele informații:

(a)	numele și pavilionul navei , precum și numărul său CFR și OMI, atunci când sunt prevăzute de legislația Uniunii ;

(aa)	denumirea, orașul și țara de reședință a armatorului și a beneficiarului real;

(b)	tipul autorizației , inclusiv posibilitățile de pescuit ; și

(c)	perioada și zona autorizate pentru activitatea de pescuit (datele de început și de sfârșit; zona de pescuit).

(3) Statele membre utilizează registrul pentru a înainta Comisiei autorizațiile de pescuit și a actualiza datele din acesta, așa cum se prevede la articolele 12, 19, 23 și 27. [AM 69]

Articolul 40

Cerințe tehnice

Schimbul de informații la care se face referire în titlurile II, III și IV se face în format electronic. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15), pentru a stabili cerințe operaționale tehnice pentru înregistrarea, formatul și transmiterea informațiilor menționate în aceste titluri. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 45 alineatul (2).

Comisia oferă asistență tehnică statelor membre implicate pentru ca registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii să devină operațional și statele membre să se poată conforma cerințelor tehnice de transmitere. În acest scop, Comisia sprijină autoritățile naționale în procesul de transmitere a elementelor care trebuie furnizate de către operatori pentru fiecare tip de autorizație și, în termen de … [șase luni de la data de intrare în vigoare a prezentului regulament], dezvoltă o aplicație informatică menită să le permită statelor membre transmiterea automată și în timp real a datelor privind cererile de autorizare și caracteristicile navelor către registrul autorizațiilor de pescuit al Uniunii. [AM 70]

Pentru asistența tehnică și financiară destinată transmiterii informațiilor, statele membre pot beneficia de un sprijin financiar din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, în temeiul articolului 76 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului și al Consiliului (16) . [AM 71]

Articolul 41

Accesul la date

Fără a aduce atingere articolului 110 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, statele membre sau Comisia acordă acces la partea securizată a registrului autorizațiilor de pescuit al Uniunii menționat la articolul 39 serviciilor administrative competente implicate în gestionarea flotelor de pescuit.

Articolul 42

Gestionarea datelor, protecția datelor cu caracter personal și confidențialitate

Datele obținute în temeiul prezentului regulament sunt prelucrate în conformitate cu articolele 109, 110, 111 și 113 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu Directiva 95/46/CE și cu normele naționale de punere în aplicare a acesteia.

Articolul 43

Relații cu țările terțe și cu ORGP

(1) Atunci când un stat membru primește informații din partea unei țări terțe sau a unei ORGP care sunt relevante pentru aplicarea eficientă a prezentului regulament, statul membru comunică acele informații celorlalte state membre implicate și Comisiei sau organismului desemnat de aceasta, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul acordurilor bilaterale cu acea țară terță sau în temeiul normelor acelei ORGP.

(2) Comisia sau organismul desemnat de aceasta poate, în cadrul acordurilor de pescuit încheiate între Uniune și țări terțe, sub egida ORGP sau a organizațiilor similare în domeniul pescuitului la care Uniunea este parte contractantă sau parte cooperantă necontractantă cooperantă , să comunice informațiile relevante privind cazurile de nerespectare a normelor prezentului regulament sau încălcările grave menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și la articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 celorlalte părți la aceste acorduri sau organizații, sub rezerva consimțământului statului membru care a furnizat aceste informații și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. [AM 72]

TITLUL V

PROCEDURI, DELEGARE ȘI MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 44

Exercitarea delegării

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Se conferă Comisiei Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la … [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade . [AM 73]

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe menționate în cuprinsul său. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(3a) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la data la care le-a fost notificat actul în cauză sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 45

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin articolul 47 din Regulamentul de bază. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din regulamentul respectiv.

TITLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 46

Abrogare

(1) Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 se abrogă.

(2) Trimiterile la Regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 47

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(2) JO C 303, 19.8.2016, p. 116.

(1) Poziția Parlamentului European din 2 februarie 2017 și Decizia Consiliului din …

(2) Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93 și (CE) nr. 1627/94 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3317/94 (JO L 286, 29.10.2008, p. 33).

(3) Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 martie 1998 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării și a Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții XI din aceasta (JO L 179, 23.6.1998, p. 1).

(4) Decizia 98/414/CE a Consiliului din 8 iunie 1998 privind ratificarea de către Comunitatea Europeană a Acordului pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (JO L 189, 3.7.1998, p. 14).

(5) Decizia 96/428/CE a Consiliului din 25 iunie 1996 privind acceptarea de către Comunitate a Acordului pentru promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă (JO L 177, 16.7.1996, p. 24).

(6) Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite A/Res/66/288 din 27 iulie 2012 referitoare la rezultatele Conferinței Rio+20, intitulată „Viitorul pe care ni-l dorim”.

(7) Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(8) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).

(9) Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(11) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(12) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(13) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14) Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite măsuri în scopul conservării stocurilor de pește aplicabile țărilor care permit pescuitul nedurabil (JO L 316, 14.11.2012, p. 34).

(15) Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(16) Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).

Anexa 1

Lista informațiilor care trebuie furnizate în vederea eliberării unei autorizații de pescuit

I	SOLICITANT
1	Denumirea operatorului economic (*1)
2	E-mail (*1)
3	Adresă
4	Fax
5	Număr de identificare fiscală (SIRET, NIF …) (*1)
6	Telefon
7	Numele agentului (în conformitate cu dispozițiile protocolului) (*1)
8	E-mail (*1)
9	Adresă
10	Fax
11	Telefon
12	Numele asociației sau al agentului care îl reprezintă pe operatorul economic (*1)
13	E-mail (*1)
14	Adresă
15	Fax
16	Telefon
17	Numele comandantului (comandanților) (*1)
18	E-mail (*1)
19	Naționalitate (*1)
20	Fax
21	Telefon

II	IDENTIFICAREA, CARACTERISTICILE TEHNICE ȘI ECHIPAMENTELE NAVEI
22	Numele navei (*1)
23	Statul de pavilion (*1)
24	Data dobândirii pavilionului actual (*1)
25	Marcaj exterior (*1)
26	Numărul OMI (UVI) (*1)
27	Numărul CFR (*1)
28	Indicativul de apel radio internațional (IRCS) (*1)
29	Frecvența de apel radio (*1)
30	Numărul de telefon prin satelit
31	MMSI (*1)
32	Anul și locul construcției (*1)
33	Pavilionul anterior și data dobândirii (dacă este cazul) (*1)
34	Coca (material de construcție): oțel/lemn/poliester/altul (*1)
35	Sistem VMS (*1)
36	Model (*1)
37	Numărul de serie (*1)
38	Versiunea de software (*1)
39	Operator satelit (*1)
40	Producător VMS (denumire)
41	Lungimea totală a navei (*1)
42	Lățimea navei (*1)
43	Pescaj (*1)
44	Tonaj (în GT) (*1)
45	Puterea motorului principal (kW) (*1)
46	Tipul de motor
47	Marcă
48	Numărul de serie al motorului (*1)

III	CATEGORIA DE PESCUIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAȚIA DE PESCUIT
49	Tipul navei, cod FAO (*1)
50	Tipul uneltelor, cod FAO (*1)
53	Zone de pescuit, cod FAO (*1)
54	Diviziuni de pescuit – FAO sau statul de coastă (*1)
55	Portul (porturile) de debarcare
56	Portul (porturile) de transbordare
57	Codul FAO al speciei țintă sau categoria de pescuit (APPS) (*1)
58	Perioada de autorizare solicitată (data începerii și a încheierii)
59	Numărul din registrul ORGP (*1)(dacă se cunoaște)
60	Data înscrierii în registrul ORGP (*1)(dacă se cunoaște)
61	Echipaj maxim total (*1):
62	Din [ȚARA PARTENERĂ]:
63	Din ACP:
64	Modul de conservare/prelucrare la bord a peștelui (*1): Pește proaspăt/refrigerare/congelare/făină de pește/ulei/filetare
65	Lista navelor auxiliare: nume/număr OMI/număr CFR

IV	NAVLOSIREA
66	Navă care funcționează în cadrul unui acord de navlosire (*1): da/nu
67	Tipul acordului de navlosire
68	Perioada de navlosire (data începerii și a încheierii) (*1)
69	Posibilități de pescuit (în tone) alocate navei în cadrul navlosirii (*1)
70	Țara terță care alocă posibilități de pescuit navei în cadrul navlosirii (*1)

Anexe (lista documentelor): [AM 74]

(*1) câmpuri obligatorii (pentru punctele 22-25 și 28-48 pot să nu fie completate, dacă aceste informații pot fi extrase automat din registrul flotei de pescuit a Uniunii cu ajutorul numărului CFR sau OMI)

Anexa 2

Lista informațiilor care trebuie furnizate pentru o navă auxiliară a unei nave de pescuit descrise în anexa 1

I	OPERATORUL NAVEI AUXILIARE
1	Denumirea operatorului economic (*1)
2	E-mail (*1)
3	Adresă
4	Fax
5	Număr de identificare fiscală (SIRET, NIF …) (*1)
6	Telefon
7	Numele agentului (în conformitate cu dispozițiile protocolului) (*1)
8	E-mail (*1)
9	Adresă
10	Fax
11	Telefon
12	Numele asociației sau al agentului care îl reprezintă pe operatorul economic (*1)
13	E-mail (*1)
14	Adresă
15	Fax
16	Telefon
17	Numele comandantului (comandanților) (*1)
18	E-mail (*1)
19	Naționalitate (*1)
20	Fax
21	Telefon

II	IDENTIFICAREA, CARACTERISTICILE TEHNICE ȘI ECHIPAMENTELE NAVEI AUXILIARE
22	Numele navei (*1)
23	Statul de pavilion (*1)
24	Data dobândirii pavilionului actual (*1)
25	Marcaj exterior (*1)
26	Numărul OMI (UVI) (*1)
27	Numărul CFR (pentru navele din Uniune, dacă este cunoscut) (*1)
28	Indicativul de apel radio internațional (IRCS) (*1)
29	Frecvența de apel radio (*1)
30	Numărul de telefon prin satelit
31	MMSI (*1)
32	Anul și locul construcției
33	Pavilionul anterior și data dobândirii (dacă este cazul) (*1)
34	Coca (material de construcție): oțel/lemn/poliester/altul
35	Sistem VMS
36	Model
37	Numărul de serie
38	Versiunea de software
39	Operator satelit
40	Producător VMS (denumire)
41	Lungimea totală a navei
42	Lățimea navei
43	Pescaj
44	Tonaj (în GT)
45	Puterea motorului principal (kW)
47	Tipul de motor
48	Marcă
49	Numărul de serie al motorului

III	INFORMAȚII PRIVIND ACTIVITĂȚILE DE PESCUIT SPRIJINITE
50	Zone de pescuit, cod FAO
51	Diviziuni de pescuit – FAO
52	Codul FAO al speciei țintă
53	Numărul din registrul ORGP (*1)
54	Data înscrierii în registrul ORGP*

Anexe (lista documentelor): [AM 75]

(*1) câmpuri obligatorii (pentru punctele 22-25 și 28-33 pot să nu fie completate, dacă aceste informații pot fi extrase automat din registrul flotei de pescuit a Uniunii cu ajutorul numărului CFR)

Anexă

Lista informațiilor care trebuie furnizate în vederea eliberării unei autorizații de pescuit

I	RECLAMANT
1	Identificarea navei (numărul OMI, numărul CFR etc.)
2	Numele navei
3	Denumirea operatorului economic (*1)
4	Email (*1)
5	Adresa
6	Fax
7	Număr de identificare fiscală (SIRET, NIF …) (*1)
8	Telefon
9	Numele proprietarului
10	Email (*1)
11	Adresa
12	Fax
13	Telefon
14	Numele asociației sau al agentului care îl reprezintă pe operatorul economic (*1)
15	Email (*1)
16	Adresa
17	Fax
18	Telefon
19	Numele comandantului (comandanților) (*1)
20	Email (*1)
21	Naționalitate (*1)
22	Fax
23	Telefon

II	CATEGORIA DE PESCUIT PENTRU CARE SE SOLICITĂ AUTORIZAȚIA DE PESCUIT
Tipul autorizației (acord de pescuit, autorizație directă, ORGP, mare liberă, navlosire, navă auxiliară)
24	Tipul navei, cod FAO (*1)
25	Tipul uneltelor, cod FAO (*1)
26	Zone de pescuit, cod FAO (*1)
27	Codul FAO al speciei țintă sau categoria de pescuit (APPS) (*1)
28	Perioada de autorizare solicitată (data începerii și a încheierii)
29	Numărul din registrul ORGP (*1) (dacă se cunoaște)
30	Lista navelor auxiliare: nume/număr OMI/număr CFR

III	NAVLOSIREA
31	Navă care funcționează în cadrul unui acord de navlosire: (*1) Da/Nu
32	Tipul acordului de navlosire
33	Perioada de navlosire (data începerii și a încheierii) (*1)
34	Posibilități de pescuit (în tone) alocate navei în cadrul navlosirii (*1)
35	Țara terță care alocă posibilități de pescuit navei în cadrul navlosirii (*1)

[AM 76]

(*1) câmpuri obligatorii (pentru punctele 22-25 și 28-48 pot rămâne necompletate, dacă aceste informații pot fi extrase automat din registrul flotei de pescuit a Uniunii cu ajutorul numărului CFR sau OMI)

18.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 252/352

P8_TA(2017)0035

Rentabilizarea reducerii emisiilor de dioxid de carbon și sporirea investițiilor în acest domeniu ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 februarie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu (COM(2015)0337 – C8-0190/2015 – 2015/0148(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 252/42)

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)	Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) a instituit o schemă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Uniune pentru a promova reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic.

(1)

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) a instituit o schemă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Uniune pentru a promova reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic , precum și consolidarea durabilă a industriei Uniunii în ceea ce privește riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și a investițiilor .

Amendamentul 2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)

Consiliul European din octombrie 2014 a exprimat angajamentul de a reduce, până în 2030, emisiile globale de gaze cu efect de seră din Uniune cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea acestor reduceri ale emisiilor, iar obiectivul va fi îndeplinit în modul cel mai rentabil prin intermediul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), asigurându-se o reducere cu 43 % față de nivelurile din 2005 până în 2030. Acest aspect a fost confirmat în cadrul angajamentului de reducere preconizat, stabilit la nivel național, al UE și al statelor sale membre care a fost prezentat Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice la 6 martie 2015 (16) ,

(2)

Consiliul European din octombrie 2014 a exprimat angajamentul de a reduce, până în 2030, emisiile globale de gaze cu efect de seră din Uniune cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea reducerilor respective ale emisiilor, iar obiectivul trebuie îndeplinit în modul cel mai rentabil prin intermediul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), asigurându-se o reducere cu 43 % față de nivelurile din 2005 până în 2030. Acest aspect a fost confirmat în cadrul angajamentului de reducere preconizat, stabilit la nivel național, al UE și al statelor sale membre care a fost prezentat Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) la 6 martie 2015 . Sarcina reducerii emisiilor ar trebui să fie partajată în mod echitabil între sectoarele ce fac obiectul EU ETS.

Amendamentul 3

Propunere de directivă

Considerentul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2a)

Deși reprezintă instrumentul principal al Uniunii pentru atingerea obiectivelor pe termen lung ale Uniunii în materie de schimbări climatice și energie, este important ca EU ETS să fie completat cu acțiuni suplimentare echivalente realizate în conformitate cu alte acte și instrumente juridice care vizează emisiile de gaze cu efect de seră din sectoarele care nu sunt acoperite de EU ETS, pentru a onora angajamentul luat ca toate sectoarele economiei să contribuie la atingerea obiectivului Uniunii de reducere, până în 2030, a nivelului global de emisii cu efect de seră cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990.

Amendamentul 4

Propunere de directivă

Considerentul 2 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2b)

În conformitate cu acordul adoptat la Paris, cu ocazia celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 12 decembrie 2015 (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), țările sunt obligate să pună în aplicare politici pentru a atinge peste 180 de contribuții preconizate stabilite la nivel național (INDC), care acoperă aproximativ 98 % din emisiile de gaze cu efect de seră. Obiectivul Acordului de la Paris este să limiteze creșterea temperaturii medii globale la mult sub 2 oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială și să continue eforturile pentru a limita creșterea temperaturii la 1,5 oC în raport cu nivelul din perioada preindustrială. Se așteaptă ca multe dintre aceste politici să implice stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon sau măsuri similare și, prin urmare, în prezenta directivă ar trebui să fie prevăzută o clauză de revizuire pentru a permite Comisiei, dacă este cazul, să propună reduceri mai stricte ale emisiilor după primul exercițiu de evaluare a situației în cadrul Acordului de la Paris, în 2023, o ajustare a dispozițiilor privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon pentru a reflecta evoluția mecanismelor de stabilire a tarifelor pentru emisiile de carbon din afara Uniunii și necesitatea unor măsuri de politică și instrumente suplimentare pentru a consolida angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale Uniunii și ale statelor sale membre. Clauza de revizuire ar trebui să garanteze că, în termen de șase luni de la dialogul de facilitare în cadrul CCONUSC din 2018, este adoptată o comunicare care evaluează coerența legislației Uniunii în materie de schimbări climatice cu obiectivele Acordului de la Paris.

Amendamentul 5

Propunere de directivă

Considerentul 2 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2c)

În conformitate cu Acordul de la Paris și cu angajamentul exprimat de către colegislatori în Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1a) și în Decizia 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1b) , toate sectoarele economiei au obligația să contribuie la reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2). În acest scop, Organizația Maritimă Internațională (OMI) depune eforturi pentru limitarea emisiilor maritime internaționale, iar aceste eforturi ar trebui încurajate, în vederea stabilirii unui plan clar de acțiune al OMI pentru măsurile de politică în domeniul climei ce își propun reducerea emisiilor de CO2 din sectorul transportului maritim la nivel global. Adoptarea unor obiective clare de reducere a emisiilor maritime internaționale prin intermediul OMI a devenit o chestiune foarte urgentă și reprezintă o condiție fundamentală pentru ca Uniunea să se abțină de la includerea sectorului maritim în EU ETS. În cazul în care nu este încheiat un astfel de acord până la sfârșitul lui 2021, sectorul ar trebui să fie inclus în cadrul EU ETS și ar trebui înființat un fond pentru contribuțiile operatorilor de nave și pentru conformitatea colectivă privind emisiile de dioxid de carbon care fac deja obiectul sistemului de monitorizare, raportare și verificare (MRV) al Uniunii prevăzut în Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (1c) (emisiile eliberate în porturile Uniunii și în timpul călătoriilor la și de la aceste porturi). O parte a veniturilor din licitarea certificatelor către sectorul maritim ar trebui folosită pentru îmbunătățirea eficienței energetice și pentru sprijinirea investițiilor în tehnologii inovatoare, pentru reducerea emisiilor de CO2 în sectorul maritim, inclusiv în transportul maritim pe distanțe scurte și în porturi.

Amendamentul 143

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Consiliul European a confirmat că principalul instrument european pentru îndeplinirea acestui obiectiv va fi o schemă de comercializare a certificatelor de emisii reformată și funcțională, însoțită de un instrument de stabilizare a pieței, că factorul anual de reducere va fi de 2,2 % începând cu 2021 și că alocarea cu titlu gratuit nu va expira, ci măsurile existente vor continua după 2020 pentru a preveni riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon din cauza politicii privind clima, atât timp cât alte economii importante nu depun eforturi comparabile , fără să se reducă proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație . Proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație ar trebui să fie exprimată sub formă de procentaj în legislație, pentru a spori certitudinea planificării în ceea ce privește deciziile de investiții, pentru a spori transparența și a face întreaga schemă mai simplă și mai ușor de înțeles.

(3)

Principalele instrumente europene pentru îndeplinirea acestui obiectiv vor fi o schemă de comercializare a certificatelor de emisii reformată și funcțională, însoțită de un instrument îmbunătățit de stabilizare a pieței, iar factorul anual de reducere va fi de 2,2 % începând cu 2021 și alocarea cu titlu gratuit nu va expira, ci măsurile vor continua după 2020 pentru a preveni riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon din cauza politicii privind clima, atât timp cât alte economii importante nu depun eforturi comparabile. Proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație ar trebui să fie exprimată sub formă de procentaj în legislație, care ar trebui să se reducă la aplicarea unui factor de corecție transsectorial, pentru a spori certitudinea planificării în ceea ce privește deciziile de investiții, pentru a spori transparența și a face întreaga schemă mai simplă și mai ușor de înțeles și pentru a proteja sectoarele expuse unui risc ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon de factorul de corecție transsectorial. Aceste dispoziții ar trebui să fie revizuite în conformitate cu Acordul de la Paris și adaptate în consecință, dacă este necesar, pentru a se îndeplini obligațiile Uniunii în domeniul climei care decurg din acordul în cauză.

Amendamentul 7

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3a)

Țările cel mai puțin dezvoltate sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice și nu sunt responsabile decât de o parte foarte mică din emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, ar trebui acordată o prioritate deosebită abordării necesităților țărilor cel mai puțin dezvoltate prin utilizarea certificatelor EU ETS pentru a finanța acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, în special cele de adaptare la efectele schimbărilor climatice prin Fondul verde pentru climă al CCONUSC.

Amendamentul 8

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

O prioritate esențială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetățenilor săi o energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri abordabile. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită continuarea măsurilor ambițioase în domeniul climei, cu EU ETS ca piatră de temelie a politicii Europei privind clima, precum și progrese legate de celelalte aspecte ale uniunii energetice (17). Punerea în aplicare a măsurilor ambițioase stabilite în cadrul pentru 2030 contribuie la asigurarea unui preț semnificativ al carbonului și continuă să stimuleze reducerile rentabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

(4)

O prioritate esențială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetățenilor săi și industriilor sale o energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri abordabile. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită continuarea măsurilor ambițioase în domeniul climei, cu EU ETS ca piatră de temelie a politicii Uniunii privind clima, precum și progrese legate de celelalte aspecte ale uniunii energetice (17). Trebuie să se țină seama de interacțiunea EU ETS cu alte politici ale Uniunii și politici naționale în domeniul climei și energiei care au impact asupra cererii de certificate EU ETS. Punerea în aplicare a măsurilor ambițioase stabilite în cadrul pentru 2030 și abordarea adecvată a progreselor legate de alte aspecte ale uniunii energetice contribuie la asigurarea unui preț semnificativ al carbonului și continuă să stimuleze reducerile rentabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

Amendamentul 9

Propunere de directivă

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4a)	Stabilirea de obiective mai ambițioase în ceea ce privește eficientizarea energetică față de obiectivul de 27 % adoptat de Consiliu ar trebui să ducă la alocarea cu titlu gratuit a mai multor certificate pentru industriile care se află în pericol de relocare a emisiilor de carbon.

Amendamentul 10

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)

La articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se prevede că politica Uniunii se bazează pe principiul „poluatorul plătește” și, în acest temei, Directiva 2003/87/CE prevede tranziția, în timp, către licitarea integrală a certificatelor. Amânarea unei tranziții complete este justificată de evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon, iar alocarea cu titlu gratuit a certificatelor către industrie este justificată în vederea abordării riscurilor reale de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările terțe în care industria nu este supusă unor restricții comparabile în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, atât timp cât alte economii importante nu iau măsuri de politică comparabile în domeniul climei.

(5)

La articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se prevede că politica Uniunii se bazează pe principiul „poluatorul plătește” și, în acest temei, Directiva 2003/87/CE prevede tranziția, în timp, către licitarea integrală a certificatelor. Amânarea temporară a licitării integrale a certificatelor este justificată de evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon, iar alocarea cu titlu gratuit a certificatelor către industrie este o excepție justificată de la principiul că poluatorul ar trebui să plătească numai atât timp cât nu are loc o supraalocare, în vederea abordării riscurilor reale de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările terțe în care industria nu este supusă unor restricții comparabile în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, atât timp cât alte economii importante nu iau măsuri de politică comparabile în domeniul climei. În acest scop, procesul de alocare ar trebui să fie mai dinamic, în conformitate cu pragurile prevăzute de prezenta directivă.

Amendamentul 11

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Licitarea certificatelor rămâne regula generală, alocarea cu titlu gratuit fiind o excepție. Prin urmare, astfel cum a confirmat și Consiliul European, proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație , care era de 57 % în perioada 2013 - 2020, nu ar trebui să fie redusă. Evaluarea impactului efectuată de Comisie (18) oferă detalii cu privire la proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație și precizează că această proporție de 57 % este alcătuită din certificate scoase la licitație în numele statelor membre, inclusiv certificate rezervate pentru instalațiile nou-intrate, dar nealocate , din certificate pentru modernizarea producției de energie electrică în unele state membre și din certificate care urmează să fie scoase la licitație ulterior din cauza plasării acestora în rezerva pentru stabilitatea pieței instituită prin Decizia (UE) 2015/… a Parlamentului European și a Consiliului (19).

(6)

Licitarea certificatelor rămâne regula generală, alocarea cu titlu gratuit fiind o excepție. Prin urmare, proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație ar trebui să fie de 57 % în perioada 2021 - 2030 și ar trebui să fie redusă aplicându-se factorul de corecție transsectorial pentru a proteja sectoarele expuse unui risc ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon . Evaluarea impactului efectuată de Comisie18 oferă detalii cu privire la proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație și precizează că această proporție de 57 % este alcătuită din certificate scoase la licitație în numele statelor membre, inclusiv certificate rezervate pentru instalațiile nou-intrate, dar nealocate, din certificate pentru modernizarea producției de energie electrică în unele state membre și din certificate care urmează să fie scoase la licitație ulterior din cauza plasării acestora în rezerva pentru stabilitatea pieței instituită prin Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (19) . Ar trebui să se înființeze un Fond pentru o tranziție echitabilă menit să sprijine regiunile unde există un număr ridicat de lucrători în sectoarele dependente de dioxid de carbon și unde PIB-ul pe cap de locuitor este mult sub nivelul mediei Uniunii.

Amendamentul 12

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)

Pentru a păstra beneficiul ecologic al reducerii emisiilor în Uniune, în timp ce acțiunile întreprinse de alte țări nu oferă industriei stimulente comparabile să reducă emisiile, instalațiile din sectoarele și subsectoarele cu risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar trebui să beneficieze în continuare de alocarea cu titlu gratuit. Experiența acumulată în cursul funcționării EU ETS a confirmat faptul că sectoarele și subsectoarele sunt expuse în grade diferite riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și că alocarea cu titlu gratuit a împiedicat relocarea emisiilor de dioxid de carbon. În timp ce unele sectoare și subsectoare pot fi considerate ca expuse unui risc mai ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, altele sunt în măsură să transfere în prețul produselor o parte considerabilă din costurile certificatelor necesare pentru a-și acoperi emisiile, fără a-și pierde din cota de piață, suportând doar partea rămasă din costuri, astfel încât acestea sunt expuse unui risc scăzut de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Comisia ar trebui să stabilească sectoarele relevante și să le diferențieze în funcție de intensitatea schimburilor lor comerciale și de intensitatea emisiilor lor pentru a identifica mai bine sectoarele expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În cazul în care, pe baza acestor criterii, se depășește pragul stabilit prin luarea în considerare a posibilității sectoarelor și subsectoarelor în cauză de a transfera costurile în prețul produselor, sectorul sau subsectorul respectiv ar trebui considerat ca expus riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Altele ar trebui să fie considerate cu un risc scăzut sau fără niciun risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Luarea în considerare a posibilităților sectoarelor și subsectoarelor din afara producerii energiei electrice de a transfera costurile în prețul produselor ar trebui, de asemenea, să reducă profiturile excepționale.

(7)

Pentru a păstra beneficiul ecologic al reducerii emisiilor în Uniune, în timp ce acțiunile întreprinse de alte țări nu oferă industriei stimulente comparabile să reducă emisiile, instalațiile din sectoarele și subsectoarele cu risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar trebui să beneficieze în continuare temporar de alocarea cu titlu gratuit. Experiența acumulată în cursul funcționării EU ETS a confirmat faptul că sectoarele și subsectoarele sunt expuse în grade diferite riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și că alocarea cu titlu gratuit a împiedicat relocarea emisiilor de dioxid de carbon. În timp ce unele sectoare și subsectoare pot fi considerate ca expuse unui risc mai ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, altele sunt în măsură să transfere în prețul produselor o parte considerabilă din costurile certificatelor necesare pentru a-și acoperi emisiile, fără a-și pierde din cota de piață, suportând doar partea rămasă din costuri, astfel încât acestea sunt expuse unui risc scăzut de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Comisia ar trebui să stabilească sectoarele relevante și să le diferențieze în funcție de intensitatea schimburilor lor comerciale și de intensitatea emisiilor lor pentru a identifica mai bine sectoarele expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În cazul în care, pe baza acestor criterii, se depășește pragul stabilit prin luarea în considerare a posibilității sectoarelor și subsectoarelor în cauză de a transfera costurile în prețul produselor, sectorul sau subsectorul respectiv ar trebui considerat ca expus riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Altele ar trebui să fie considerate cu un risc scăzut sau fără niciun risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Luarea în considerare a posibilităților sectoarelor și subsectoarelor din afara producerii energiei electrice de a transfera costurile în prețul produselor ar trebui, de asemenea, să reducă profiturile excepționale. Riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din sectoarele și subsectoarele pentru care alocarea cu titlu gratuit se calculează pe baza valorilor de referință pentru compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză ar trebui evaluat ținându-se seama de faptul că aceste produse sunt produse atât în uzine chimice, cât și în rafinării.

Amendamentul 13

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)

Pentru a reflecta progresele tehnologice din sectoarele în cauză și a le ajusta la perioada relevantă de alocare, este necesar să se prevadă actualizarea, în conformitate cu îmbunătățirea medie constatată, a valorilor criteriilor de referință pentru alocarea cu titlu gratuit către instalații, calculate pe baza datelor din perioada 2007-2008. Din motive legate de previzibilitate, aceasta ar trebui realizată prin aplicarea unui factor care reprezintă cea mai bună evaluare a progreselor realizate în toate sectoarele , care ar trebui să țină seama de datele solide, obiective și verificate provenind de la instalații, astfel încât sectoarele a căror rată de îmbunătățire diferă considerabil de acest factor să aibă o valoare de referință mai aproape de rata lor efectivă de îmbunătățire. În cazul în care datele indică o diferență față de factorul de reducere de mai mult de 0,5 % din valoarea înregistrată în perioada 2007-2008, în plus sau în minus pe an în perioada relevantă, valoarea de referință aferentă se ajustează cu acest procentaj . Pentru a asigura condiții echitabile pentru producția de compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză în rafinării și uzine chimice, valorile de referință pentru compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză ar trebui să fie aliniate în continuare la valorile de referință ale rafinăriilor.

(8)

Pentru a reflecta progresele tehnologice din sectoarele în cauză și a le ajusta la perioada relevantă de alocare, este necesar să se prevadă actualizarea, în conformitate cu îmbunătățirea medie constatată, a valorilor criteriilor de referință pentru alocarea cu titlu gratuit către instalații, calculate pe baza datelor din 2007 și 2008. Din motive legate de previzibilitate, aceasta ar trebui realizată prin aplicarea unui factor care reprezintă evaluarea reală a progreselor realizate de 10 % dintre cele mai eficiente instalații dintr-un sector , care ar trebui să țină seama de datele solide, obiective și verificate provenind de la instalații, astfel încât sectoarele a căror rată de îmbunătățire diferă considerabil de acest factor să aibă o valoare de referință mai aproape de rata lor efectivă de îmbunătățire. În cazul în care datele indică o diferență față de factorul de reducere de mai mult de 1,75 % din valoarea înregistrată în 2007 și 2008 (în plus sau în minus) pe an în perioada relevantă, valoarea de referință aferentă ar trebui să se ajusteze cu procentajul în cauză. În cazul în care totuși datele indică o rată de îmbunătățire de 0,25 sau de mai puțin în perioada relevantă, valoarea de referință aferentă ar trebui să se ajusteze cu procentajul în cauză. Pentru a asigura condiții echitabile pentru producția de compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză în rafinării și uzine chimice, valorile de referință pentru compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză ar trebui să fie aliniate în continuare la valorile de referință ale rafinăriilor.

Amendamentul 14

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)

Statele membre ar trebui să compenseze parțial, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat , anumite instalații din sectoarele sau subsectoarele despre care s-a stabilit că sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor legate de emisiile de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice. Protocolul și deciziile însoțitoare adoptate de Conferința părților la Paris trebuie să prevadă mobilizarea dinamică a finanțării pentru combaterea schimbărilor climatice, transferul de tehnologie și consolidarea capacităților pentru părțile eligibile, în special cele cu capacitățile cele mai reduse. Sectorul public va avea în continuare un rol important în mobilizarea resurselor financiare pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020. Prin urmare, veniturile obținute din licitații ar trebui utilizate și pentru finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice în țările terțe vulnerabile, inclusiv a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Cuantumul finanțării combaterii schimbărilor climatice care trebuie să fie mobilizat va depinde, de asemenea, de nivelul de ambiție și calitatea contribuțiilor preconizate stabilite la nivel național ( INDC), ale planurilor de investiții ulterioare și ale proceselor naționale de planificare a adaptării. Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze veniturile rezultate din licitații pentru a promova formarea de competențe și redistribuirea forței de muncă afectate de tranziția locurilor de muncă într-o economie în curs de decarbonizare.

(9)

Pentru a realiza obiectivul de a asigura condiții de concurență echitabile, statele membre ar trebui să compenseze parțial, printr-un sistem centralizat la nivelul Uniunii , anumite instalații din sectoarele sau subsectoarele despre care s-a stabilit că sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor legate de emisiile de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice. Sectorul public va avea în continuare un rol important în mobilizarea resurselor financiare pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020. Prin urmare, veniturile obținute din licitații ar trebui utilizate și pentru finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice în țările terțe vulnerabile, inclusiv a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Cuantumul finanțării combaterii schimbărilor climatice care trebuie să fie mobilizat va depinde, de asemenea, de nivelul de ambiție și calitatea INDC, ale planurilor de investiții ulterioare și ale proceselor naționale de planificare a adaptării. Statele membre ar trebui, de asemenea, să abordeze aspectele sociale ale decarbonizării economiilor lor și să utilizeze veniturile rezultate din licitații pentru a promova formarea de competențe și redistribuirea forței de muncă afectate de tranziția locurilor de muncă într-o economie în curs de decarbonizare. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să contribuie la compensarea primită prin sistemul centralizat la nivelul Uniunii. Astfel de măsuri financiare nu ar trebui să depășească nivelul maxim prevăzut în orientările relevante privind ajutoarele de stat.

Amendamentul 15

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)

Principalul stimulent pe termen lung oferit de prezenta directivă pentru captarea și stocarea de CO2 (CSC), pentru noi tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru inovații revoluționare în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon este semnalul pe care îl creează referitor la prețul carbonului și faptul că nu va trebui să se restituie certificatele aferente emisiilor de CO2 stocate permanent sau evitate. În plus, pentru a suplimenta resursele deja utilizate pentru a accelera demonstrarea instalațiilor comerciale de CSC și a tehnologiilor inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, certificatele din cadrul EU ETS ar trebui să fie utilizate pentru a oferi recompense garantate pentru utilizarea instalațiilor de CSC, a noilor tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și a inovării industriale în tehnologii și procese cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Uniune pentru CO2 stocat sau evitat la o scară suficientă, cu condiția existenței unui acord privind partajarea cunoștințelor. Cea mai mare parte a acestui sprijin ar trebui să depindă de evitarea verificată a emisiilor de gaze cu efect de seră, deși un anumit sprijin poate fi acordat atunci când sunt atinse anumite obiective prestabilite, ținând seama de tehnologia utilizată. Procentajul maxim din costurile proiectelor pentru care urmează să se acorde sprijin poate varia în funcție de tipul de proiect.

(10)

Principalul stimulent pe termen lung oferit de prezenta directivă pentru captarea și stocarea de carbon (CSC ) și captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC ), pentru noi tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru inovații revoluționare în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon este semnalul pe care îl creează referitor la prețul carbonului și faptul că nu va trebui să se restituie certificatele aferente emisiilor de CO2 stocate permanent sau evitate. În plus, pentru a suplimenta resursele deja utilizate pentru a accelera demonstrarea instalațiilor comerciale de CSC și CUC și a tehnologiilor inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, certificatele din cadrul EU ETS ar trebui să fie utilizate pentru a oferi recompense garantate pentru utilizarea instalațiilor de CSC și CUC , a noilor tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și a inovării industriale în tehnologii și procese cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Uniune pentru CO2 stocat sau evitat la o scară suficientă, cu condiția existenței unui acord privind partajarea cunoștințelor. Cea mai mare parte a acestui sprijin ar trebui să depindă de evitarea verificată a emisiilor de gaze cu efect de seră, deși un anumit sprijin poate fi acordat atunci când sunt atinse anumite obiective prestabilite, ținând seama de tehnologia utilizată. Procentajul maxim din costurile proiectelor pentru care urmează să se acorde sprijin poate varia în funcție de tipul de proiect.

Amendamentul 16

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)

Ar trebui instituit un fond pentru modernizare din 2 % din numărul total de certificate din cadrul EU ETS, care ar trebui scoase la licitație în conformitate cu normele și modalitățile pentru licitațiile desfășurate de platforma comună de licitație stabilite în Regulamentul 1031/2010. Statele membre care, în 2013, au înregistrat un PIB pe cap de locuitor la cursurile de schimb de pe piață sub 60 % din media Uniunii ar trebui să fie eligibile pentru finanțare din Fondul pentru modernizare și să beneficieze , până în 2030, de o derogare de la principiul licitării integrale pentru producerea de energie electrică prin utilizarea opțiunii de alocare cu titlu gratuit în vederea promovării transparente a investițiilor reale în modernizarea sectorului lor energetic, evitând totodată distorsiunile pe piața internă a energiei. Normele care reglementează Fondul pentru modernizare ar trebui să ofere un cadru coerent, cuprinzător și transparent pentru a asigura o punere în aplicare cât mai eficientă posibil, ținând seama de necesitatea unei accesări ușoare de către toți participanții. Funcția structurii de guvernanță ar trebui să fie proporțională cu scopul de a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor. Structura de guvernanță ar trebui să fie alcătuită dintr-un consiliu de investiții și un comitet de gestionare , iar în procesul decizional ar trebui să se țină seama de expertiza BEI, cu excepția cazului în care se acordă sprijin unor proiecte mici prin împrumuturi din partea unei bănci de promovare naționale sau prin granturi acordate prin intermediul unui program național care are aceleași obiective ca și Fondul pentru modernizare. Investițiile finanțate din fond ar trebui să fie propuse de statele membre. Pentru a se asigura abordarea adecvată a necesităților de investiții din statele membre cu venituri scăzute, la distribuirea fondurilor se va ține seama în mod egal de emisiile verificate și de criteriile legate de PIB. Asistența financiară din partea Fondului pentru modernizare ar putea fi furnizată sub diferite forme.

(11)

Ar trebui instituit un fond pentru modernizare din 2 % din numărul total de certificate din cadrul EU ETS, care ar trebui scoase la licitație în conformitate cu normele și modalitățile pentru licitațiile desfășurate de platforma comună de licitație stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1031/2010. Statele membre care, în 2013, au înregistrat un PIB pe cap de locuitor la cursurile de schimb de pe piață sub 60 % din media Uniunii ar trebui să fie eligibile pentru finanțare din Fondul pentru modernizare . Statele membre care, în 2014, au înregistrat un PIB pe cap de locuitor în EUR la cursurile de schimb de pe piață de sub 60 % din media Uniunii ar trebui să poată , până în 2030, beneficia de o derogare de la principiul licitării integrale pentru producerea de energie electrică prin utilizarea opțiunii de alocare cu titlu gratuit în vederea promovării transparente a investițiilor reale în modernizarea și diversificarea sectorului lor energetic, în conformitate cu obiectivele Uniunii privind clima și energia pentru 2030 și 2050 evitând totodată distorsiunile pe piața internă a energiei. Normele care reglementează Fondul pentru modernizare ar trebui să ofere un cadru coerent, cuprinzător și transparent pentru a asigura o punere în aplicare cât mai eficientă posibil, ținând seama de necesitatea unei accesări ușoare de către toți participanții. Aceste norme ar trebui să fie transparente, echilibrate și proporționale, cu scopul de a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor. Structura de guvernanță ar trebui să fie alcătuită dintr-un consiliu de investiții , un consiliu consultativ și un comitet de gestionare. În procesul decizional ar trebui să se țină seama de expertiza BEI, cu excepția cazului în care se acordă sprijin unor proiecte mici prin împrumuturi din partea unei bănci de promovare naționale sau prin granturi acordate prin intermediul unui program național care are aceleași obiective ca și Fondul pentru modernizare. Investițiile finanțate din fond ar trebui să fie propuse de statele membre și toate finanțările din cadrul fondului ar trebui să respecte criterii specifice de eligibilitate . Pentru a se asigura abordarea adecvată a necesităților de investiții din statele membre cu venituri scăzute, la distribuirea fondurilor se va ține seama în mod egal de emisiile verificate și de criteriile legate de PIB. Asistența financiară din partea Fondului pentru modernizare ar putea fi furnizată sub diferite forme.

Amendamentul 17

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)

Consiliul European a confirmat că ar trebui să fie îmbunătățite modalitățile, inclusiv transparența, ale alocării opționale cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic din anumite state membre. Investițiile cu o valoare de cel puțin 10 milioane EUR ar trebui selectate de statul membru în cauză printr-o procedură de ofertare concurențială, pe baza unor norme clare și transparente, pentru a se asigura că alocarea cu titlu gratuit este utilizată pentru a promova investiții reale în modernizarea sectorului energetic, în conformitate cu obiectivele uniunii energetice. Investițiile cu o valoare mai mică de 10 milioane EUR ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru finanțare din alocarea cu titlu gratuit. Statul membru în cauză ar trebui să selecteze aceste investiții pe baza unor criterii clare și transparente. Rezultatele procesului de selecție ar trebui să facă obiectul unei consultări publice. Publicul ar trebui să fie informat în mod corespunzător în etapa de selecție a proiectelor de investiții, precum și în cea a punerii lor în aplicare.

(12)

Consiliul European a confirmat că ar trebui să fie îmbunătățite modalitățile, inclusiv transparența, ale alocării opționale cu titlu gratuit pentru modernizarea și diversificarea sectorului energetic din anumite state membre. Investițiile cu o valoare de cel puțin 10 milioane EUR ar trebui selectate de statul membru în cauză printr-o procedură de ofertare concurențială, pe baza unor norme clare și transparente, pentru a se asigura că alocarea cu titlu gratuit este utilizată pentru a promova investiții reale în modernizarea și diversificarea sectorului energetic, în conformitate cu obiectivele uniunii energetice, inclusiv promovarea celui de-al treilea pachet privind energia. Investițiile cu o valoare mai mică de 10 milioane EUR ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru finanțare din alocarea cu titlu gratuit. Statul membru în cauză ar trebui să selecteze aceste investiții pe baza unor criterii clare și transparente. Procesul de selecție ar trebui să facă obiectul unei consultări publice, iar rezultatele procesului de selecție respectiv, inclusiv al proiectelor respinse, ar trebui să fie puse la dispoziția publicului . Publicul ar trebui să fie informat în mod corespunzător în etapa de selecție a proiectelor de investiții, precum și în cea a punerii lor în aplicare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a transfera o parte din certificatele corespunzătoare sau pe toate la Fondul de modernizare, în cazul în care sunt eligibile să utilizeze ambele instrumente. Derogarea trebuie să se încheie până la sfârșitul perioadei de comercializare, în 2030.

Amendamentul 18

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)	Finanțarea prin EU ETS ar trebui să fie coerentă cu alte programe de finanțare ale Uniunii, inclusiv fondurile structurale și de investiții europene, astfel încât să se asigure eficacitatea cheltuielilor publice.

(13)

Finanțarea prin EU ETS ar trebui să fie coerentă cu alte programe de finanțare ale Uniunii, inclusiv cu Orizont 2020, Fondul european pentru investiții strategice, fondurile structurale și de investiții europene și strategia de investiții în domeniul schimbărilor climatice a Băncii Europene de Investiții (BEI) , astfel încât să se asigure eficacitatea cheltuielilor publice.

Amendamentul 19

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)

Dispozițiile existente care reglementează excluderea instalațiilor mici din EU ETS permite instalațiilor excluse să rămână în această situație și, ar trebui să li ofere statelor membre posibilitatea de a-și actualiza lista instalațiilor excluse, iar în cazul statelor membre care în prezent nu folosesc această opțiune, să facă acest lucru la începutul fiecărei perioade de comercializare.

(14)

Dispozițiile existente care reglementează excluderea instalațiilor mici din EU ETS ar trebui să fie extinse la instalațiile exploatate de întreprinderi mici și mijlocii (IMM) care emit mai puțin de 50 000 de tone de CO2 echivalent în fiecare dintre cei trei ani care preced anul de aplicare a excluderii. Ar trebui să li ofere statelor membre posibilitatea de a-și actualiza lista instalațiilor excluse, iar în cazul statelor membre care în prezent nu folosesc această opțiune, să facă acest lucru la începutul fiecărei perioade de comercializare și la jumătatea perioadei. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil ca instalațiile care emit mai puțin de 5 000 de tone de CO2 echivalent în fiecare dintre cei trei ani care preced începutul fiecărei perioade de comercializare să fie excluse din EU ETS, pe baza unei revizuiri efectuate din cinci în cinci ani. Statele membre ar trebui să se asigure că măsurile alternative echivalente pentru instalațiile care au ales să nu aplice această schemă nu duc la creșterea costurilor de asigurare a conformității. Cerințele de monitorizare, raportare și verificare ar trebui simplificate pentru emițătorii de talie redusă care fac obiectul EU ETS.

Amendamentul 20

Propunere de directivă

Considerentul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16a)

Pentru a reduce considerabil sarcina administrativă cu care se confruntă întreprinderile, Comisia ar putea avea în vedere măsuri cum ar fi automatizarea depunerii și verificării rapoartelor de emisii, exploatând la maximum potențialul tehnologiilor informației și comunicațiilor.

Amendamentul 21

Propunere de directivă

Considerentul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17a)

Actele delegate menționate la articolele 14 și 15 ar trebui să simplifice normele în materie de monitorizare, raportare și verificare în măsura posibilului, pentru a reduce birocrația pentru operatori. Actul delegat menționat la articolul 19 alineatul (3) ar trebui să faciliteze accesul la registru și utilizarea acestuia, în special pentru operatorii mici.

Amendamentul 22

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1.	În directivă, termenul „sistemul comunitar” se înlocuiește cu „EU ETS” și se efectuează modificările gramaticale necesare.

Amendamentul 23

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1a.	În directivă, termenul „la nivel Comunității” se înlocuiește cu „la nivelul Uniunii”.

Amendamentul 24

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1b.	În directivă, cu excepția cazurilor menționate la punctele (-1) și (-1a) și la articolul 26 alineatul (2), cuvântul „Comunității” se înlocuiește cu „Uniunii” și se efectuează modificările gramaticale necesare.

Amendamentul 25

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1c.	În directivă, cuvintele „procedura de reglementare menționată la articolul 23 alineatul (2)” se înlocuiesc cu cuvintele „procedura de examinare menționată la articolul 30c alineatul (2)”.

Amendamentul 26

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1d.

La articolul 3 g, articolul 5 alineatul (1) litera (d), la articolul 6 alineatul (2) litera (c), articolul 10a alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 14 alineatele (2), (3) și (4), articolul 19 alineatele (1) și (4) și la articolul 29a alineatul (4), cuvântul „regulament” se înlocuiește cu cuvântul „act” și se efectuează modificările gramaticale necesare.

Amendamentul 28

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 f (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 1 – litera h

Textul în vigoare

Amendamentul

-1f.	La articolul 3, litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)	«instalație nou intrată» înseamnă:

„(h)	«instalație nou intrată» înseamnă:

—	orice instalație care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate în anexa I, care a obținut pentru prima dată un permis de emisie de gaze cu efect de seră după 30 iunie 2011 ,

—	orice instalație care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile enumerate în anexa I, care a obținut pentru prima dată un permis de emisie de gaze cu efect de seră după 30 iunie 2018 ,

—	orice instalație care desfășoară pentru prima dată o activitate care este inclusă în sistemul comunitar în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau (2), sau

—	orice instalație care desfășoară pentru prima dată o activitate care este inclusă în sistemul Uniunii în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau (2), sau

—

orice instalație care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la anexa I sau o activitate care este inclusă în sistemul comunitar în conformitate cu articolul 24 alineatele (1) sau (2), care a beneficiat de o extindere semnificativă după 30 iunie 2011 , numai în privința acestei extinderi;”

—

orice instalație care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prevăzute la anexa I sau o activitate care este inclusă în sistemul Uniunii în conformitate cu articolul 24 alineatele (1) sau (2), care a beneficiat de o extindere semnificativă după 30 iunie 2018 , numai în privința acestei extinderi;”

Amendamentul 29

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 g (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 3 – litera ua (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1 g.

La articolul 3, se adaugă următoarea literă:

„(ua)

«emițător de talie redusă» înseamnă o instalație cu emisii reduse care este exploatată de o întreprindere mică sau mijlocie (1a) și care îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:

—

emisiile medii anuale verificate ale instalației respective raportate autorității competente relevante în perioada de comercializare imediat precedentă perioadei de comercializare curentă, cu excepția CO2-ului rezultat din biomasă și înainte de scăderea CO2-ului transferat, sunt mai mici de 50 000 de tone de dioxid de carbon echivalent pe an;

—

datele privind emisiile anuale medii menționate la prima liniuță nu sunt disponibile pentru instalația respectivă sau nu mai sunt aplicabile pentru instalația respectivă ca urmare a unor modificări aduse limitelor instalației sau condițiilor de operare ale instalației, dar emisiile anuale ale instalației respective pentru următorii cinci ani, cu excepția CO2-ului rezultat din biomasă și înainte de scăderea CO2-ului transferat, sunt estimate la mai puțin de 50 000 de tone de dioxid de carbon echivalent pe an.”

Amendamentul 30

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 h (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 3 c – alineatul 2

Textul în vigoare

Amendamentul

-1h.	La articolul 3c, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. În perioada menționată la 1 articolul 13 alineatul (1) , care începe la 1 ianuarie 2013, și, dacă nu există nicio modificare în urma revizuirii menționate la articolul 30 alineatul (4), pentru fiecare perioadă ulterioară, cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată operatorilor de aeronave este echivalentă cu 95 % din suma emisiilor istorice din aviație, înmulțită cu numărul de ani din perioada în cauză.

„(2) În perioada menționată la articolul 13, care începe la 1 ianuarie 2013, și, dacă nu există nicio modificare în urma revizuirii menționate la articolul 30 alineatul (4), pentru fiecare perioadă ulterioară, cantitatea totală de cote care urmează să fie alocată operatorilor de aeronave este echivalentă cu 95 % din suma emisiilor istorice din aviație, înmulțită cu numărul de ani din perioada în cauză.

Cantitatea totală de certificate care urmează să fie alocată operatorilor de aeronave în 2021 este cu 10 % mai scăzută decât media de alocare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016, iar apoi scade anual în același ritm ca plafonul total pentru EU ETS menționat la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, astfel încât plafonul pentru sectorul aviației să poată fi aliniat mai bine la celelalte sectoare EU ETS până în 2030.

Pentru activitățile de aviație înspre și dinspre aerodromurile situate în țări din afara SEE, cantitatea de certificate care urmează să fie alocate din 2021 poate fi ajustată ținând seama de viitorul mecanism global bazat pe piață convenit de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) în cadrul celei de-a 39-a adunări ale sale. Până în 2019, Comisia prezintă o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului cu privire la activitățile respective în urma celei de a 40-a adunări a OACI.

Aceste procente pot fi revizuite în cadrul revizuirii generale a prezentei directive.”

Amendamentul 31

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 i (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 3 c – alineatul 4

Textul în vigoare

Amendamentul

-1i.	La articolul 3c alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

Respectiva decizie va fi evaluată în cadrul comitetului menționat la articolul 23 alineatul (1).

„Respectiva decizie va fi evaluată în cadrul comitetului menționat la articolul 30c alineatul (1).”

Amendamentul 32

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul - 1 j (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 3 d – alineatul 2

Textul în vigoare

Amendamentul

-1j.	La articolul 3d, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. De la 1 ianuarie 2013 , procentul de 15 % din cote va fi licitat. Acest procent poate fi mărit în cadrul revizuirii generale a prezentei directive.”

„2. De la 1 ianuarie 2021 , un procent de 50 % din cote va fi licitat.”

Amendamentul 33

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 1

Directiva 2003/87/CE

Articolul 3 d – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)	La articolul 3d alineatul (3) , al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

1.	La articolul 3d, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 .”

„(3) Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă stabilind dispoziții detaliate privind licitarea de către statele membre a certificatelor care nu trebuie eliberate cu titlu gratuit, în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol sau cu articolul 3f alineatul (8). Numărul de certificate care urmează să fie licitate în fiecare perioadă de către fiecare stat membru este proporțional cu partea ce îi revine statului în cauză din cantitatea totală de emisii atribuite aviației pentru toate statele membre, pentru anul de referință, comunicate în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) și verificate în conformitate cu articolul 15. Pentru perioada menționată la articolul 3c alineatul (1), anul de referință este 2010, iar pentru fiecare perioadă ulterioară menționată la articolul 3c, anul de referință este anul calendaristic care se încheie cu 24 luni înainte de începerea perioadei care face obiectul licitației.”

Amendamentul 34

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 1 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 1 a – alineatul 4 – paragraful 1

Textul în vigoare

Amendamentul

1a.	La articolul 3d alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„4. Statelor membre le revine sarcina de a determina destinația veniturilor obținute în urma licitării cotelor. Aceste venituri ar trebui să fie utilizate pentru a face față schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, inter alia, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la impactul schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor și al adaptării, inclusiv, în special, în domeniul aeronautic și al transportului aerian, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse și pentru a acoperi cheltuielile de administrare a sistemului comunitar . Veniturile obținute în urma licitației ar trebui afectate, de asemenea, finanțării contribuțiilor la Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, precum și măsurilor de evitare a despăduririi.”

„(4) Toate veniturile sunt utilizate pentru a face față schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, inter alia, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru adaptarea la impactul schimbărilor climatice în UE și în țările terțe, în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul atenuării efectelor și al adaptării, inclusiv, în special, în domeniul aeronautic și al transportului aerian, pentru a reduce emisiile prin folosirea transporturilor cu emisii reduse și pentru a acoperi cheltuielile de administrare a sistemului Uniunii . Veniturile obținute în urma licitației pot fi afectate, de asemenea, finanțării contribuțiilor la Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile, precum și măsurilor de evitare a despăduririi.”

Amendamentul 35

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 1 b (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 3 e – alineatul 1 a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

1b.

La articolul 3e se adaugă următorul alineat:

„(1a) Începând din 2021, sectorului aviației nu i se alocă certificate cu titlu gratuit în conformitate cu prezenta directivă, cu excepția cazului în care alocarea este confirmată de o decizie ulterioară adoptată de Parlamentul European și de Consiliu, întrucât Rezoluția OACI A-39/3 prevede că, din 2021, se aplică o măsură globală bazată pe piață. În această privință, colegiuitorii iau în considerare interacțiunea dintre măsura bazată pe piață și EU ETS.”

Amendamentul 36

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 2 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Capitolul II a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2a.	Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL IIa

Includerea transportului naval în absența progreselor la nivel internațional

Articolul 3ga

Introducere

Începând din 2021, în lipsa unui sistem comparabil care să opereze în cadrul OMI, emisiile de CO2 emise în porturile Uniunii și în timpul călătoriilor înspre și dinspre porturile de escală ale Uniunii sunt contabilizate prin intermediul schemei prevăzute în prezentul capitol, care urmează să funcționeze din 2023.”

Articolul 3gb

Domeniul de aplicare

Până la 1 ianuarie 2023, dispozițiile prezentului capitol se aplică alocării și emiterii de certificate pentru emisiile de dioxid de carbon provenite de la navele care sosesc în sau care pleacă din porturile aflate sub jurisdicția unui stat membru, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/757. Articolele 12 și 16 se aplică activităților maritime în același mod ca și altor activități.

Articolul 3gc

Certificate suplimentare pentru sectorul maritim

Până la 1 august 2021, Comisia adoptă acte delegate în temeiul articolului 30b pentru a completa prezenta directivă, stabilind cantitatea totală de certificate pentru sectorul maritim, în concordanță cu alte sectoare, precum și metoda de alocare a certificatelor pentru sectorul maritim prin licitație și dispoziții speciale în ceea ce privește statul membru care le gestionează. Dacă sectorul maritim este inclus în EU ETS, cantitatea totală de certificate se majorează cu cantitatea respectivă.

20 % din veniturile provenite din licitarea certificatelor menționate la articolul 3gd se utilizează prin intermediul fondului instituit în temeiul articolului 3gd («Fondul maritim pentru climă»), în vederea îmbunătățirii eficienței energetice și a sprijinirii investițiilor în tehnologii inovatoare de reducere a emisiilor de CO2 în sectorul maritim, inclusiv în transportul maritim pe distanțe scurte și în porturi.

Articolul 3gd

Fondul maritim pentru climă

(1) Se instituie la nivelul Uniunii un fond pentru compensarea emisiilor maritime, îmbunătățirea eficienței energetice și facilitarea investițiilor în tehnologii inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 în sectorul maritim.

(2) Operatorii de nave pot plăti la fond, pe bază voluntară, o cotizație anuală în funcție de totalul emisiilor generate raportate pentru anul calendaristic precedent în temeiul Regulamentului (UE) 2015/757. Prin derogare de la articolul 12 alineatul (3), fondul restituie certificatele în mod colectiv, în numele operatorilor de nave care au statutul de membri ai fondului. Contribuția pe tonă de emisii se stabilește de către fond până la data de 28 februarie a fiecărui an, fiind stabilită cel puțin la nivelul prețului de piață al certificatelor din anul precedent.

(3) Fondul dobândește certificate egale cu cantitatea totală colectivă de emisii a membrilor săi în cursul anului calendaristic precedent și le consemnează în registrul stabilit în conformitate cu articolul 19 până la data de 30 aprilie a fiecărui an, pentru anulare ulterioară. Contribuțiile sunt făcute publice.

(4) De asemenea, fondul îmbunătățește eficiența energetică și facilitează investițiile în tehnologii inovatoare de reducere a emisiilor de CO2 în sectorul maritim, inclusiv în transportul maritim pe distanțe scurte și în porturi, prin veniturile menționate la articolul 3gc. Toate investițiile sprijinite de fond sunt făcute publice și sunt în concordanță cu obiectivele prezentei directive.

(5) Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește implementarea prezentului articol.

Articolul 3ge

Cooperarea internațională

În cazul în care se încheie un acord internațional cu privire la măsurile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim, Comisia reexaminează prezenta directivă și, dacă este cazul, propune amendamente pentru a asigura alinierea cu acest acord internațional.”

Amendamentul 37

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 2 b (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 5 – alineatul 1 – litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2b.

La articolul 5 primul paragraf, se adaugă următoarea literă:

„ (da)

toate tehnologiile de captare și utilizare a carbonului care vor fi folosite în cadrul instalației pentru a contribui la reducerea emisiilor.”

Amendamentul 38

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 2 c (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 6 – alineatul 2 – litera ea și eb (noi)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2c.

La articolul 6 alineatul (2) se adaugă următoarele litere:

„(ea)

toate cerințele juridice privind responsabilitatea socială și raportarea, pentru a asigura punerea în aplicare egală și efectivă a reglementărilor de mediu și pentru a garanta că autoritățile competente și părțile interesate, inclusiv reprezentanții lucrătorilor și reprezentanții societății civile și ai comunităților locale, au acces la toate informațiile relevante (astfel cum sunt prevăzute în Convenția de la Aarhus și cum sunt puse în aplicare în legislația Uniunii și cea națională, inclusiv în prezenta directivă;

(eb)

obligația de a publica în fiecare an informații cuprinzătoare privind combaterea schimbărilor climatice și respectarea directivelor Uniunii în domeniul mediului înconjurător, al sănătății și al securității la locul de muncă; informațiile respective sunt accesibile reprezentanților lucrătorilor și reprezentanților societății civile din comunitățile locale din apropierea instalației.”

Amendamentul 39

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 2 d (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 7

Textul în vigoare

Amendamentul

2d.	Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcționarea, extinderea sau reducerea semnificativă a capacității instalației care ar putea impune revizuirea permisului de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă revizuiește permisul. În cazul în care survine o modificare a identității operatorului instalației, autoritatea competentă revizuiește permisul astfel încât acesta să includă numele și adresa noului operator.”

Fără întârzieri nejustificate, operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcționarea, extinderea sau reducerea semnificativă a capacității instalației care ar putea impune revizuirea permisului de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă revizuiește permisul. În cazul în care survine o modificare a identității operatorului instalației, autoritatea competentă aduce la zi permisul cu datele de contact și informațiile pertinente referitoare la identitatea noului operator.”

Amendamentul 142

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 3

Directiva 2003/87/CE

Articolul 9 – alineatele 2 și 3

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Începând din 2021, factorul linear este de 2,2 %.	Începând din 2021, factorul linear este de 2,2 % și este supus unei revizuiri permanente cu scopul de a fi majorat la 2,4 % până, cel mai devreme, în 2024 .

Amendamentul 41

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)	la alineatul (1) se adaugă trei noi paragrafe:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Începând din 2019, statele membre fie scot la licitație, fie anulează certificatele care nu sunt alocate cu titlu gratuit în conformitate cu articolele 10a și 10c și care nu sunt plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței.”

Amendamentul 42

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

„ Începând din 2021, procentajul de certificate care urmează să fie scoase la licitație de statele membre este de 57 %.

Începând din 2021, procentajul de certificate care urmează să fie scoase la licitație sau anulate este de 57 % , iar această cotă se reduce cu până la cinci puncte procentuale pe întreaga durată de zece ani care începe la 1 ianuarie 2021, în conformitate cu articolul 10a alineatul (5). O astfel de ajustare se efectuează exclusiv sub forma unei reduceri a numărului de certificate scoase la licitație în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (2) primul paragraf litera (a). În cazul în care nu se efectuează nicio ajustare sau în cazul în care este nevoie de mai puțin de cinci puncte procentuale pentru a efectua o ajustare, certificatele rămase sunt anulate. Sunt anulate maximum 200 de milioane de certificate.

Amendamentul 43

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2 % din cantitatea totală de certificate pentru perioada 2021-2030 vor fi licitate pentru a institui un fond pentru îmbunătățirea eficienței energetice și modernizarea sistemelor energetice ale anumitor state membre, astfel cum se prevede la articolul 10d din prezenta directivă („Fondul pentru modernizare”). Cantitatea menționată în prezentul paragraf face parte din cota de 57 % din certificatele care urmează să fie scoase la licitație, astfel cum se prevede în al doilea paragraf.

Amendamentul 44

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 1 – alineatul 1 – paragraful 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În plus, 3 % din cantitatea totală de certificate care urmează să fie emise în perioada 2021-2030 sunt scoase la licitație pentru compensarea sectoarelor sau subsectoarelor care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice, astfel cum se prevede la articolul 10a alineatul (6) din prezenta directivă. Două treimi din cantitatea menționată în prezentul paragraf fac parte din cota de 57 % din certificatele care urmează să fie scoase la licitație, astfel cum se menționează în al doilea paragraf.

Amendamentul 45

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Se instituie un Fond pentru o tranziție echitabilă începând cu 1 ianuarie 2021, care completează Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social european și care este finanțat prin punerea laolaltă a 2 % din veniturile din licitații.

Veniturile provenite din licitațiile în cauză rămân la nivelul Uniunii, și sunt folosite pentru a sprijini regiunile în care există o pondere mare a lucrătorilor în sectoarele dependente de dioxid de carbon și un PIB pe cap de locuitor mult sub nivelul mediei Uniunii. Aceste măsuri respectă principiul subsidiarității.

Aceste venituri din licitații care vizează tranziția echitabilă pot fi utilizate în diferite moduri, cum ar fi:

—	crearea de unități de redistribuire și/sau mobilitate;

—	inițiative de educare/formare pentru a recalifica sau perfecționa competențele lucrătorilor;

—	sprijin la căutarea unui loc de muncă,

—	înființarea de întreprinderi și

—	monitorizarea și luarea de măsuri preventive pentru a evita sau reduce la minimum impactul negativ al procesului de restructurare asupra sănătății fizice și mentale.

Întrucât activitățile de bază care urmează să fie finanțate printr-un Fond pentru o tranziție echitabilă sunt legate într-o mare măsură de piața forței de muncă, partenerii sociali sunt implicați activ în gestionarea fondului într-un mod bazat pe modelul Comitetului Fondului social european, iar participarea partenerilor sociali locali reprezintă o cerință-cheie pentru ca proiectele să obțină finanțare.

Amendamentul 46

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 4

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cantitatea totală rămasă de certificate care urmează să fie scoase la licitație de statele membre se distribuie în conformitate cu alineatul (2).	Cantitatea totală rămasă de certificate care urmează să fie scoase la licitație de statele membre după deducerea cantității de cote menționată la articolul 10a alineatul (8) primul paragraf se distribuie în conformitate cu alineatul (2).

Amendamentul 47

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 4 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	La 1 ianuarie 2021, se anulează 800 de milioane de certificate înscrise în rezerva pentru stabilitatea pieței.

Amendamentul 48

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera b – subpunctul ii

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

10 % din cantitatea totală de certificate care urmează să fie scoase la licitație se distribuie între anumite state membre din motive de solidaritate și dezvoltare în cadrul Comunității, ceea ce înseamnă creșterea cantității de certificate pe care statul membru respectiv le scoate la licitație în temeiul literei (a) cu procentele precizate în anexa IIa. În cazul statelor membre eligibile pentru a beneficia de Fondul pentru modernizare menționat la articolul 10d, cota lor de certificate specificată în anexa IIa se transferă în contul cotei lor din Fondul pentru modernizare.”

Amendamentul 49

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera ba (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – partea introductivă

Textul în vigoare

Amendamentul

(ba)	la alineatul (3), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„3. Statele membre determină destinația veniturilor obținute în urma licitării certificatelor. Cel puțin 50 % din veniturile provenite din licitarea cotelor menționată la alineatul (2) , inclusiv toate veniturile provenite din licitarea menționată la alineatul (2) literele (b) și (c), sau echivalentul valorii financiare a acestor venituri, ar trebui să fie utilizate în unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:”

„(3) Statele membre determină destinația veniturilor obținute în urma licitării certificatelor. 100 % din veniturile totale provenite din licitarea cotelor menționată la alineatul (2) sau echivalentul valorii financiare a acestor venituri, se utilizează în unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:”

Amendamentul 50

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera bb (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – litera b

Textul în vigoare

Amendamentul

(bb)	la alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

dezvoltarea energiilor regenerabile în vederea îndeplinirii angajamentului UE de a genera 20 % din energie din surse regenerabile până în 2020 , precum și pentru dezvoltarea altor tehnologii care contribuie la tranziția către o economie fiabilă și durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon și pentru a crește eficiența energetică cu 20 % până în 2020 ;”

„(b)

dezvoltarea energiilor regenerabile în vederea îndeplinirii angajamentului Uniunii de a trece la energie din surse regenerabile până în 2030 , precum și pentru dezvoltarea altor tehnologii care contribuie la tranziția către o economie fiabilă și durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon și pentru a contribui la îndeplinirea angajamentului Uniunii de a crește eficiența energetică până în 2030 la nivelurile convenite în actele legislative corespunzătoare ;”

Amendamentul 51

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera bc (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – litera f

Textul în vigoare

Amendamentul

(bc)	la alineatul (3), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)	încurajarea trecerii la emisii reduse și la forme de transport public;”

„(f)

încurajarea trecerii la emisii reduse și la forme de transport public și sprijinirea, atât timp cât costurile legate de emisiile de CO2 nu se reflectă în mod similar pentru alte moduri de transport de suprafață, a modurilor de transport electrificate, cum ar fi căile ferate sau alte moduri de transport de suprafață, luând în considerare costurile lor indirecte în cadrul EU ETS ;”

Amendamentul 52

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera bd (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – litera h

Textul în vigoare

Amendamentul

(bd)	la alineatul (3), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)	măsuri privind creșterea eficienței energetice și cele privind izolarea termică a locuințelor sau sprijinul financiar acordat pentru soluționarea aspectelor sociale în ceea ce privește gospodăriile cu venituri mici și mijlocii;”

„(h)	măsuri privind creșterea eficienței energetice și extinderea sistemelor centralizate de termoficare și de izolare termică a locuințelor sau sprijinul financiar acordat pentru soluționarea aspectelor sociale în ceea ce privește gospodăriile cu venituri mici și mijlocii;”

Amendamentul 53

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera c

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – litera j

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(j)

finanțarea de măsuri financiare în favoarea sectoarelor sau a subsectoarelor care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice, cu condiția ca aceste măsuri să îndeplinească condițiile stabilite la articolul 10a alineatul (6);

(j)

finanțarea de măsuri financiare în favoarea sectoarelor sau a subsectoarelor care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice, cu condiția ca nu mai mult de 20 % din venituri să fie utilizate în acest scop și ca aceste măsuri să îndeplinească condițiile stabilite la articolul 10a alineatul (6);

Amendamentul 54

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera c

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – litera l

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(l)	promovarea formării de competențe și a redistribuirii forței de muncă afectate de tranziția locurilor de muncă într-o economie în curs de decarbonizare , în strânsă coordonare cu partenerii sociali.

(l)	pentru a atenua impactul social al decarbonizării economiilor lor și pentru promovarea formării de competențe și a redistribuirii forței de muncă afectate de tranziția locurilor de muncă, în strânsă coordonare cu partenerii sociali.

Amendamentul 55

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera ca (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ca)

la alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

„Aceste informații sunt furnizate prin intermediul unui formular standardizat întocmit de Comisie și includ detalii cu privire la utilizarea veniturilor din licitații pentru diferitele categorii și adiționalitatea utilizării fondurilor. Comisia publică aceste informații pe site-ul său.”

Amendamentul 56

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera cb (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 3 – paragraful 2

Textul în vigoare

Amendamentul

(cb)	la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Se consideră că statele membre au îndeplinit dispozițiile prezentului alineat în cazul în care acestea au instituit și pun în aplicare politici de sprijin financiar sau fiscal, inclusiv, în special, în țările în curs de dezvoltare, sau politici de reglementare naționale pentru impulsionarea sprijinului financiar, stabilite în scopurile prezentate la primul paragraf și care au o valoare echivalentă cu cel puțin 50 % din veniturile obținute în urma licitării cotelor prevăzute la alineatul (2) , inclusiv din toate veniturile obținute din licitațiile menționate la alineatul (2) literele (b) și (c) .”

„Se consideră că statele membre au îndeplinit dispozițiile prezentului alineat în cazul în care acestea au instituit și pun în aplicare politici de sprijin financiar sau fiscal, inclusiv, în special, în țările în curs de dezvoltare, sau politici de reglementare naționale pentru impulsionarea sprijinului financiar suplimentar , stabilite în scopurile prezentate la primul paragraf și care au o valoare echivalentă cu 100 % din veniturile obținute în urma licitării certificatelor prevăzute la alineatul (2) și au raportat politicile respective printr-un formular standardizat furnizat de Comisie .”

Amendamentul 57

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera d

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 4 – paragrafele 1, 2 și 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)	la alineatul (4), al treilea paragraf se înlocuiește cu textul următor:

(d)	la alineatul (4), primul, al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu textul următor:

„Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 .”

„(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă, stabilind dispoziții detaliate privind calendarul, gestionarea și alte aspecte ale licitațiilor, astfel încât acestea să se desfășoare în mod deschis, transparent, armonizat și nediscriminatoriu . În acest scop, procesul este previzibil, în special în ceea ce privește calendarul și succesiunea licitațiilor, precum și cantitatea estimată de certificate puse la dispoziție. În cazul în care o evaluare a sectoarelor industriale individuale concluzionează că nu este prevăzut un impact semnificativ asupra sectoarelor sau a subsectoarelor expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid carbon, Comisia poate, în circumstanțe excepționale, adapta calendarul pentru perioada menționată la articolul 13 alineatul (1) începând cu 1 ianuarie 2013, astfel încât să se asigure funcționarea corectă a pieței. Comisia operează doar o singură adaptare de acest tip pentru un număr maxim de 900 de milioane de certificate.

Licitațiile sunt concepute astfel încât să se garanteze că:

(a)	operatorii, în special IMM-urile care intră sub incidența EU ETS, au acces deplin, echitabil și egal;

(b)	toți participanții au acces simultan la aceleași informații și participanții nu subminează desfășurarea licitației;

(c)	organizarea și participarea la licitații este eficientă din punctul de vedere al costurilor și sunt evitate costurile administrative nejustificate; precum și

(d)	emițătorii de talie redusă au acces la certificate.”;

Amendamentul 58

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera da (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 4 – paragraful 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(da)

la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Din doi în doi ani, statele membre informează Comisia cu privire la închiderea de capacități de generare de electricitate pe teritoriul lor ca urmare a măsurilor naționale. Comisia calculează numărul echivalent de certificate pe care le reprezintă aceste închideri și informează statele membre în acest sens. Statele membre pot anula un volum corespunzător de certificate din cantitatea totală repartizată în conformitate cu alineatul (2).”

Amendamentul 59

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 4 – litera db (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 – alineatul 5

Textul în vigoare

Amendamentul

(db)	alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„5. Comisia monitorizează funcționarea pieței europene a carbonului . Comisia înaintează în fiecare an Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea pieței carbonului , care include aspecte privind punerea în aplicare a licitațiilor, lichiditățile și cantitățile tranzacționate. Statele membre asigură transmiterea către Comisie a tuturor informațiilor utile, cu cel puțin două luni înainte de adoptarea raportului de către Comisie , dacă acest lucru este necesar .”

„(5) Comisia monitorizează funcționarea EU ETS . Comisia înaintează în fiecare an Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea sa , care include aspecte privind punerea în aplicare a licitațiilor, lichiditățile și cantitățile tranzacționate. Raportul vizează, de asemenea, interacțiunea dintre EU ETS cu alte politici privind clima și energia ale Uniunii, inclusiv cu privire la modul în care aceste politici afectează echilibrul dintre cerere și ofertă al EU ETS, precum și respectarea obiectivelor în materie de climă și energie ale Uniunii pentru 2030 și 2050. Raportul ține seama, de asemenea, de riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon și de impactul asupra investițiilor în Uniune. Statele membre asigură transmiterea către Comisie a tuturor informațiilor utile, cu cel puțin două luni înainte de adoptarea raportului de către Comisie.”

Amendamentul 60

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10a – alineatul 1 – paragrafele 1 și 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)	la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(a)	la alineatul (1), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 . Acest act prevede, de asemenea, alocarea de certificate suplimentare din rezerva destinată instalațiilor nou intrate pentru creșteri semnificative ale producției prin aplicarea acelorași praguri și ajustări ale alocării care se aplică întreruperilor parțiale ale operațiunilor .”

„(1) Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă stabilind dispoziții integral armonizate de punere în aplicare pentru o alocare a certificatelor menționate la alineatele (4), (5) și (7), inclusiv orice dispoziții necesare unei aplicări armonizate a alineatului (19) . Acest act prevede, de asemenea, alocarea de certificate suplimentare din rezerva destinată instalațiilor nou intrate pentru modificări semnificative ale producției . Se prevede în special faptul că orice scădere sau creștere de cel puțin 10 % a producției, exprimată ca medie ponderată a datelor verificate de producție pentru cei doi ani precedenți comparativ cu activitatea de producție raportată în conformitate cu articolul 11, este ajustată cu un volum corespunzător de certificate prin adăugarea certificatelor la rezerva menționată la alineatul (7) sau deducerea lor din rezerva respectivă .

La pregătirea actelor delegate menționate la primul paragraf, Comisia ține cont de necesitatea de a limita complexitatea administrativă și de a preveni manipularea sistemului. În acest scop, Comisia poate, dacă este cazul, să dea dovadă de flexibilitate în aplicarea pragurilor stabilite la prezentul alineat atunci când acest lucru este justificat de circumstanțe specifice.”

Amendamentul 61

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera aa (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10a – alineatul 1 – paragraful 3

Textul în vigoare

Amendamentul

(aa)	la alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Măsurile menționate la primul paragraf stabilesc, în măsura posibilului, criteriile de referință ex ante la nivel comunitar pentru a se asigura că modalitățile de alocare încurajează tehnici eficiente din punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al ameliorării randamentului energetic, ținând seama de cele mai eficiente tehnici, de produse de substituție, de procese alternative de producție, de cogenerarea cu un randament ridicat, de recuperarea gazelor reziduale în mod eficient din punct de vedere energetic, de utilizarea biomasei și de captarea și stocarea CO2 în locurile în care există astfel de instalații, fără să se stimuleze creșterea nivelului emisiilor. Sunt interzise alocările cu titlu gratuit pentru producția de energie electrică, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 10c și a energiei electrice produse din gaze reziduale.”

„Măsurile menționate la primul paragraf stabilesc, în măsura posibilului, criteriile de referință ex ante la nivelul Uniunii pentru a se asigura că modalitățile de alocare încurajează tehnici eficiente din punctul de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al ameliorării randamentului energetic, ținând seama de cele mai eficiente tehnici, de produse de substituție, de procese alternative de producție, de cogenerarea cu un randament ridicat, de recuperarea gazelor reziduale în mod eficient din punct de vedere energetic, de utilizarea biomasei , CSC și CUC în locurile în care există astfel de instalații, fără să se stimuleze creșterea nivelului emisiilor. Sunt interzise alocările cu titlu gratuit pentru producția de energie electrică, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 10c și a energiei electrice produse din gaze reziduale.”

Amendamentul 62

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

„Valorile de referință pentru alocarea cu titlu gratuit se ajustează pentru a se evita profiturile excepționale și a se reflecta progresul tehnologic din perioada 2007-2008 și din fiecare perioadă ulterioară pentru care se stabilesc alocări cu titlu gratuit în conformitate cu articolul 11 alineatul (1). Această ajustare reduce valorile de referință stabilite prin actul adoptat în temeiul articolului 10a cu 1 % din valoarea care a fost stabilită pe baza datelor din perioada 2007-2008 cu privire la fiecare an dintre 2008 și mijlocul perioadei relevante de alocare cu titlu gratuit, cu excepția cazului în care:

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în vederea stabilirii valorilor de referință pentru alocarea cu titlu gratuit. Actele respective sunt în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și respectă următoarele condiții:

Amendamentul 63

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 – punctul -i (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(-i)	pentru perioada 2021-2025, valorile de referință se stabilesc pe baza informațiilor prezentate în temeiul articolului 11 pentru anii 2016-2017;

Amendamentul 64

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 – punctul -ia (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(-ia)

comparând valorile de referință bazate pe aceste informații cu valoarea de referință din Decizia 2011/278/UE a Comisiei, Comisia stabilește rata anuală de reducere pentru fiecare valoare de referință și o aplică valorilor de referință aplicabile în perioada 2013-2020 cu privire la fiecare an dintre 2008 și 2023 pentru a stabili valorile de referință pentru anii 2021-2025.

Amendamentul 65

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 – punctul i

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i)

pe baza informațiilor prezentate în temeiul articolului 11, Comisia identifică dacă valorile pentru fiecare criteriu de referință calculate utilizând principiile prevăzute la articolul 10a diferă de reducerea anuală menționată anterior cu mai mult de 0,5 % din valoarea aferentă perioadei 2007-2008 în plus sau în minus pe an. Dacă răspunsul este afirmativ, valoarea de referință respectivă se ajustează fie cu 0,5 %, fie cu 1,5 % cu privire la fiecare an dintre 2008 și mijlocul perioadei pentru care trebuie să se efectueze alocarea cu titlu gratuit;

(i)	în cazul în care, pe baza informațiilor prezentate în temeiul articolul 11, rata de îmbunătățire nu depășește 0,25 %, valoarea de referință trebuie, prin urmare, să fie redusă cu procentul respectiv în perioada 2021-2025 față de fiecare an în perioada 2008-2023;

Amendamentul 66

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 – punctul ii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ii)

prin derogare de la valorile de referință pentru compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză, aceste valori de referință se ajustează prin aplicarea procentajului utilizat în cazul valorilor de referință ale rafinăriilor în scopul menținerii unor condiții de concurență echitabile pentru producătorii acestor produse.

(ii)	în cazul în care, pe baza informațiilor prezentate în temeiul articolul 11, rata de îmbunătățire depășește 1,75 %, valoarea de referință trebuie, prin urmare, să fie redusă cu procentul respectiv în perioada 2021-2025 față de fiecare an în perioada 2008-2023.

Amendamentul 67

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 4

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Comisia adoptă un act de punere în aplicare în acest scop în conformitate cu articolul 22a.	eliminat

Amendamentul 68

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera ba (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ba)

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru perioada dintre 2026 și 2030, valorile de referință se stabilesc în același mod pe baza informațiilor prezentate în temeiul articolului 11 pentru anii 2021-2022 și cu rata anuală de reducere care se aplică pentru fiecare an dintre 2008 și 2028.”

Amendamentul 69

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera bb (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 2 – paragraful 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(bb)	la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

(ii)

„prin derogare de la valorile de referință pentru compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză, aceste valori de referință se ajustează prin aplicarea procentajului utilizat în cazul valorilor de referință ale rafinăriilor în scopul menținerii unor condiții de concurență echitabile pentru producătorii acestor produse.”

Amendamentul 165

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera bc (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10a – alineatul 3

Textul în vigoare

Amendamentul

(bc)	la alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (4) și (8) și fără a aduce atingere articolului 10c, se interzice alocarea de cote cu titlu gratuit pentru producătorii de energie electrică, pentru instalațiile de captare de CO2, conductele de transport de CO2 sau siturile de stocare a CO2. Producătorii de energie electrică care produc energie electrică din gaze reziduale nu sunt producători de energie electrică în sensul articolului 3 litera (u) din prezenta directivă. La calcularea valorilor de referință, trebuie să se ia în considerare conținutul total de carbon al gazelor reziduale utilizate pentru producerea energiei electrice.

Amendamentul 70

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera bd (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10a – alineatul 4

Textul în vigoare

Amendamentul

(bd)	alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„4. În ceea ce privește producerea de căldură sau răcirea, cotele cu titlu gratuit se alocă pentru sistemele de încălzire centralizată, precum și pentru instalațiile de cogenerare cu randament ridicat, definite de Directiva 2004/8/CE, pentru o cerere justificată din punct de vedere economic. În fiecare an ulterior anului 2013, cantitatea totală a cotelor alocate acestor instalații pentru producția de energie termică se ajustează cu factorul linear menționat la articolul 9.”

„(4) În ceea ce privește producerea de căldură sau răcirea, cotele cu titlu gratuit se alocă pentru sistemele de încălzire centralizată, precum și pentru instalațiile de cogenerare cu randament ridicat, definite de Directiva 2004/8/CE, pentru o cerere justificată din punct de vedere economic.”

Amendamentul 71

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera c

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Pentru a respecta proporția de certificate care trebuie să fie scoase la licitație stabilită la articolul 10, în fiecare an în care suma alocărilor gratuite nu atinge nivelul maxim care respectă proporția de certificate care trebuie să fie scoase la licitație de statul membru , certificatele rămase până la nivelul respectiv se utilizează în scopul de a preveni sau de a limita reducerea alocărilor cu titlu gratuit necesară pentru a respecta proporția de certificate care trebuie să fie scoase la licitație de statul membru în anii următori . În cazul în care, cu toate acestea, se atinge nivelul maxim , alocările cu titlu gratuit se ajustează în consecință. Orice astfel de ajustare se efectuează în mod uniform .

5. În cazul în care suma alocărilor gratuite dintr-un anumit an nu atinge nivelul maxim care respectă proporția de certificate care trebuie să fie scoase la licitație stabilită la articolul 10 alineatul (1) , certificatele rămase până la nivelul respectiv se utilizează în scopul de a preveni sau de a limita reducerea alocărilor cu titlu gratuit în anii următori. În cazul în care, cu toate acestea, se atinge nivelul maxim, un volum de certificate echivalent cu o reducere cu până la cinci puncte procentuale din procentul certificatelor care urmează să fie scoase la licitație de statele membre pe întreaga perioadă de zece ani care începe la 1 ianuarie 2021, în temeiul articolului 10 alineatul (1), se distribuie gratuit sectoarelor și subsectoarelor în conformitate cu articolul 10b . În cazul în care, cu toate acestea, această reducere este insuficientă pentru a răspunde cererii sectoarelor sau subsectoarelor în conformitate cu articolul 10b , alocările cu titlu gratuit se ajustează în conformitate cu un factor de corecție transsectorial uniform pentru sectoarele cu o intensitate a schimburilor lor comerciale cu țări terțe sub 15 % sau cu o intensitate a carbonului sub 7Kg CO2/Euro GVA .

Amendamentul 72

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera d

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 6 – paragraful 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre ar trebui să adopte măsuri financiare în favoarea sectoarelor sau a subsectoarelor care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice , ținând cont de eventualele efecte asupra pieței interne. Aceste măsuri financiare destinate să compenseze o parte din aceste costuri sunt conforme cu normele privind ajutoarele de stat.	(6) Se adoptă un mecanism centralizat la nivelul Uniunii, care să compenseze sectoarele sau subsectoarele care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice.
	Compensația este proporțională cu costurile emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în mod real în prețul energiei electrice și se aplică în conformitate cu criteriile stabilite în orientările relevante privind ajutoarele de stat pentru a evita atât efectele negative pe piața internă, cât și supracompensarea costurilor suportate.
	Dacă valoarea compensației nu este suficientă pentru compensarea costurilor indirecte eligibile, valoarea compensației disponibile pentru toate instalațiile eligibile se reduce în mod uniform.
	Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în scopul menționat în prezentul alineat prin implementarea modalităților pentru crearea și funcționarea fondului.

Amendamentul 73

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera da (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 6 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(da)

la alineatul (6) se introduce un nou paragraf:

„Statele membre pot adopta și măsuri financiare la nivel național în favoarea sectoarelor sau a subsectoarelor care sunt expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte semnificative care sunt suportate efectiv de pe urma costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice, ținând cont de eventualele efecte asupra pieței interne. Aceste măsuri financiare destinate să compenseze o parte din aceste costuri sunt în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat și cu articolul 10 alineatul (3) din prezenta directivă. Respectivele măsuri la nivel național, atunci când sunt combinate cu sprijinul menționat la primul paragraf, nu depășesc nivelul maxim al compensațiilor prevăzut în orientările relevante privind ajutoarele de stat și nu creează noi denaturări ale pieței. Plafoanele existente privind compensarea prin ajutoare de stat continuă să scadă pe parcursul perioadei de comercializare.”

Amendamentul 74

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera e – subpunctul i

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 7 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Certificatele din suma maximă menționată la articolul 10a alineatul (5) din prezenta directivă care nu au fost alocate cu titlu gratuit până în 2020 se rezervă pentru instalațiile nou-intrate și creșterile semnificative ale producției , împreună cu 250 de milioane de certificate înscrise în rezerva pentru stabilitatea pieței, în temeiul articolului 1 alineatul (3) din Decizia (UE) 2015/… a Parlamentului European și a Consiliului (*).

7. 400 de milioane de certificate sunt rezervate pentru instalațiile nou-intrate și creșterile semnificative ale producției.

Amendamentul 75

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera e – subpunctul i

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 7 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Începând din 2021, certificatele care nu sunt alocate instalațiilor din cauza aplicării alineatelor (19) și (20) se adaugă la rezervă.	Începând din 2021, orice certificate care nu sunt alocate instalațiilor din cauza aplicării alineatelor (19) și (20) se adaugă la rezervă.

Amendamentul 76

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera f – partea introductivă

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(f)	la alineatul (8) , primul, al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

(f)	alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

Amendamentul 77

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera f – paragraful 1

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 8 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

400 de milioane de certificate sunt disponibile pentru a sprijini inovarea în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sectoarele industriale enumerate în anexa I și pentru a contribui la stimularea elaborării și funcționării unor proiecte demonstrative comerciale care au ca scop captarea ecologică și stocarea geologică a CO2 (CSC) , precum și a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, pe teritoriul Uniunii.

(8) 600 de milioane de certificate sunt disponibile pentru a impulsiona investițiile în inovarea în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sectoarele industriale enumerate în anexa I , inclusiv al materialelor și produselor biologice care înlocuiesc materialele generatoare de emisii puternice de dioxid de carbon, și pentru a contribui la stimularea elaborării și funcționării unor proiecte demonstrative comerciale care au ca scop CSC și CUC ecologice , precum și a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile și al stocării energiei , pe teritoriul Uniunii.

Amendamentul 78

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera f

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 8 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Certificatele sunt disponibile pentru inovare în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon și ca sprijin pentru proiecte demonstrative de dezvoltare a unei game ample de tehnologii de CSC și de tehnologii inovatoare din domeniul energiei din surse regenerabile care nu sunt încă viabile din punct de vedere comercial în locații echilibrate din punct de vedere geografic . Pentru promovarea proiectelor inovatoare, se pot sprijini până la 60 % din costurile relevante ale acestora, din care până la 40 % pot să nu depindă de evitarea verificată a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu condiția atingerii unor obiective prestabilite, ținându-se seama de tehnologia utilizată.

Certificatele sunt disponibile pentru inovare în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon și ca sprijin pentru proiecte demonstrative de dezvoltare a unei game ample de tehnologii inovatoare din domeniul energiei din surse regenerabile , al CSC și al CUC care nu sunt încă viabile din punct de vedere comercial . Proiectele se selectează pe baza impactului acestora asupra sistemelor energetice sau proceselor industriale în interiorul unui stat membru, al unui grup de state membre sau în Uniune. Pentru promovarea proiectelor inovatoare, se pot sprijini până la 75 % din costurile relevante ale acestora, din care până la 60 % pot să nu depindă de evitarea verificată a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu condiția atingerii unor obiective prestabilite, ținându-se seama de tehnologia utilizată. Certificatele sunt alocate proiectelor în funcție de nevoile lor pentru atingerea obiectivelor prestabilite.

Amendamentul 79

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera f

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 8 – paragraful 3

Textul propus de Comisie	Amendamentul
În plus, 50 de milioane de certificate nealocate din rezerva pentru stabilitatea pieței instituită prin Decizia (UE) 2015/… completează eventualele resurse existente rămase în temeiul prezentului alineat înainte de 2021 pentru proiectele menționate anterior , fiind eligibile proiectele din toate statele membre, inclusiv proiectele la scară mică. Proiectele se selectează pe baza unor criterii transparente și obiective.	În plus, 50 de milioane de certificate nealocate din MSR completează eventualele resurse existente rămase în temeiul prezentului alineat ca urmare a neutilizării fondurilor ce rezultă din licitațiile de certificate NER300 în perioada 2013-2020, înainte de 2021 și începând cu 2018, pentru proiectele menționate la primul și la al doilea paragraf , fiind eligibile proiectele din toate statele membre, inclusiv proiectele la scară mică. Proiectele se selectează pe baza unor criterii transparente și obiective , ținând cont de relevanța lor pentru decarbonizarea sectoarelor în cauză .
	Proiectele sprijinite în temeiul prezentului paragraf pot beneficia și de sprijin suplimentar în temeiul primului și celui de-al doilea paragraf.

Amendamentul 80

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera f

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 8 – paragraful 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea criteriilor utilizate pentru selectarea proiectelor care sunt eligibile să beneficieze de certificatele menționate la prezentul alineat, ținând seama în mod corespunzător de următoarele principii:

(i)	proiectele se axează pe proiectarea și dezvoltarea de soluții inovatoare și punerea în aplicare a unor programe demonstrative;

(ii)	activitățile se desfășoară în centralele de producție, în apropierea pieței, pentru a demonstra viabilitatea tehnologiilor inovatoare în depășirea barierelor tehnologice și netehnologice;

(iii)

proiectele abordează soluții tehnologice care au potențialul de a fi aplicate la scară largă și pot combina diferite tehnologii;

(iv)	în mod ideal, soluțiile și tehnologiile prezintă potențialul de a fi transferate în cadrul sectorului și, eventual, către alte sectoare;

(v)

proiectele în cazul cărora reducerea emisiilor anticipate este cu mult sub valoarea de referință relevantă sunt prioritare. Proiectele eligibile fie contribuie la reducerea emisiilor sub valorile de referință menționate la alineatul (2), fie au perspective de a reduce în mod semnificativ costul tranziției către producția de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; și

(vi)	Proiectele CUC asigură o reducere netă a emisiilor și o stocare permanentă a CO2 de-a lungul ciclului lor de viață.

Amendamentul 82

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 5 – litera ia (nouă)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 a – alineatul 20

Textul în vigoare

Amendamentul

(ia)	alineatul (20) se înlocuiește cu următorul text:

20.	În cadrul măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1), Comisia include măsuri destinate definirii instalațiilor care își încetează parțial activitatea sau își reduc în mod semnificativ capacitatea și măsuri destinate adaptării, în mod adecvat, a nivelului de alocări gratuite care le corespund.

„(20) În cadrul măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1), Comisia include măsuri destinate definirii instalațiilor care își încetează parțial activitatea sau își reduc în mod semnificativ capacitatea și măsuri destinate adaptării, în mod adecvat, a nivelului de alocări gratuite care le corespund.

Aceste măsuri oferă flexibilitate sectoarelor industriale în care capacitatea este transferată în mod periodic între instalațiile de exploatare care funcționează în cadrul aceleiași întreprinderi.”

Amendamentul 83

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 b – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
Măsuri de sprijinire a anumitor industrii mari consumatoare de energie în cazul relocării emisiilor de dioxid de carbon	Măsuri de tranziție de sprijinire a anumitor industrii mari consumatoare de energie în cazul relocării emisiilor de dioxid de carbon

Amendamentul 85

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 b – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1a) După adoptarea revizuirii Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*1) , Comisia reevaluează ponderea reducerilor de emisii în contextul EU ETS și al Deciziei 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*2) . Reducerile suplimentare în conformitate cu un obiectiv de creștere a eficienței energetice se utilizează pentru a proteja industria expusă riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon sau a investițiilor.

Amendamentul 144

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 b – alineatele 1 b și 1 c (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1b) În conformitate cu articolul 6 alineatul 2 din Acordul de la Paris, Comisia evaluează în raportul său, ce va trebui întocmit în conformitate cu articolul 28aa, elaborarea de politici de atenuare a schimbărilor climatice, inclusiv abordări bazate pe piață, în țări și regiuni terțe, precum și efectul acestor politici asupra competitivității industriei europene.
	(1c) Dacă acest raport ajunge la concluzia că persistă încă riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, Comisia vine, dacă este necesar, cu o propunere legislativă în care introduce o ajustare a prețului carbonului la frontieră, compatibilă pe deplin cu normele OMC, pe baza unui studiu de fezabilitate ce urmează a fi inițiat cu prilejul publicării prezentei directive în JO. Acest mecanism ar urma să includă în EU ETS importatori de produse fabricate de sectoarele sau de subsectoarele stabilite în conformitate cu articolul 10a.

Amendamentul 86

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 b – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. Sectoarele și subsectoarele în cazul cărora produsul rezultat din înmulțirea intensității schimburilor lor comerciale cu țări terțe cu intensitatea emisiilor lor este mai mare de 0,18 pot fi incluse în grupul menționat la alineatul (1), pe baza unei evaluări calitative în care se utilizează următoarele criterii:

(2) Sectoarele și subsectoarele în cazul cărora produsul rezultat din înmulțirea intensității schimburilor lor comerciale cu țări terțe cu intensitatea emisiilor lor este mai mare de 0,12 pot fi incluse în grupul menționat la alineatul (1), pe baza unei evaluări calitative în care se utilizează următoarele criterii:

(a)	măsura în care instalațiile individuale din sectorul sau subsectorul în cauză pot reduce nivelurile emisiilor sau consumul de electricitate;

(a)	măsura în care instalațiile individuale din sectorul sau subsectorul în cauză pot reduce nivelurile emisiilor sau consumul de electricitate , ținând seama de creșterile aferente ale costurilor de producție ;

(b)	caracteristicile actuale și planificate ale pieței;

(b)	caracteristicile actuale și planificate ale pieței;

(c)	marjele de profit, care pot servi drept indicator potențial pentru investițiile pe termen lung sau pentru deciziile de relocalizare.

(c)	marjele de profit, care pot servi drept indicator potențial pentru investițiile pe termen lung sau pentru deciziile de relocalizare;

(ca)	produsele de bază care sunt tranzacționate pe piețele mondiale la un preț de referință comun.

Amendamentul 87

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 b – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3. În ceea ce privește celelalte sectoare și subsectoare , se consideră că acestea sunt în măsură să transfere o parte mai mare a costului certificatelor în prețurile produselor și li se alocă certificate cu titlu gratuit pentru perioada până în 2030 la un nivel de 30 % din cantitatea stabilită în conformitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 10a.

(3) În ceea ce privește sectorul de termoficare centralizată , se consideră că acesta este în măsură să transfere o parte mai mare a costului certificatelor în prețurile produselor și i se alocă certificate cu titlu gratuit pentru perioada până în 2030 la un nivel de 30 % din cantitatea stabilită în conformitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 10a. Nu se alocă certificate cu titlu gratuit altor sectoare sau subsectoare.

Amendamentul 88

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 b – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4. Până la 31 decembrie 2019, Comisia adoptă un act delegat pentru aplicarea alineatelor precedente în cazul activităților la nivelul de 4 cifre (codul NACE-4), în ceea ce privește alineatul (1) , în conformitate cu articolul 23 , pe baza datelor disponibile referitoare la cei mai recenți trei ani calendaristici.

(4) Până la 31 decembrie 2019, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește alineatul (1) referitor la activitățile la nivelul de 4 cifre (codul NACE-4), sau, în cazul în care este justificat pe baza criteriilor obiective dezvoltate de Comisie , la nivelul corespunzător de dezagregare , pe baza datelor publice și sectoriale, pentru a cuprinde acele activități acoperite de EU ETS. Evaluarea intensității schimburilor comerciale se bazează pe datele disponibile referitoare la cei mai recenți cinci ani calendaristici.

Amendamentul 89

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Prin derogare de la articolul 10a alineatele (1)-(5), statele membre care în 2013 au avut un PIB pe cap de locuitor în EUR la prețurile pieței sub 60 % din media Uniunii pot acorda instalațiilor de producție a energiei electrice o alocare tranzitorie cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic.

(1) Prin derogare de la articolul 10a alineatele (1)-(5), statele membre care în 2013 au avut un PIB pe cap de locuitor în EUR la prețurile pieței sub 60 % din media Uniunii pot acorda instalațiilor de producție a energiei electrice o alocare tranzitorie cu titlu gratuit pentru modernizarea , diversificarea și transformarea sustenabilă a sectorului energetic. Această derogare încetează la 31 decembrie 2030.

Amendamentul 90

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1a) Statele membre care nu sunt eligibile în temeiul alineatului (1), dar care în 2013 au avut un PIB pe cap de locuitor în EUR la prețurile pieței sub 60 % din media Uniunii pot, de asemenea, să recurgă la derogarea menționată la alineatul respectiv până la cantitatea totală menționată la alineatul (4), cu condiția să fie transferat numărul corespunzător de certificate către Fondul pentru modernizare și veniturile să fie utilizate pentru a sprijini investițiile în conformitate cu articolul 10d.

Amendamentul 91

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1b) Statele membre care sunt eligibile în temeiul prezentului articol pentru a acorda alocarea cu titlu gratuit instalațiilor pentru producerea de energie, pot alege să transfere numărul corespunzător de certificate sau o parte a acestora către Fondul pentru modernizare și le aloce în conformitate cu dispozițiile articolul 10d. În acest caz, ele informează Comisia înainte de transfer.

Amendamentul 92

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)

garantează că sunt eligibile să concureze numai proiectele care contribuie la diversificarea mixului energetic și a surselor lor de aprovizionare, la restructurarea, reabilitarea ecologică și modernizarea necesară a infrastructurii, la tehnologii curate (cum ar fi tehnologiile energetice din surse regenerabile) sau la modernizarea producției de energie, a rețelelor centralizate de termoficare, a eficienței energetice, precum și a sectoarelor de stocare , transport și distribuție a energiei;

Amendamentul 93

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)	definește criterii de selecție clare, obiective, transparente și nediscriminatorii pentru clasificarea proiectelor, astfel încât să se asigure selectarea proiectelor care:

(c)	definește criterii de selecție clare, obiective, transparente și nediscriminatorii , în conformitate cu obiectivele politicii Uniunii privind clima și energia pentru 2050, pentru clasificarea proiectelor, astfel încât să se asigure selectarea proiectelor care:

Amendamentul 94

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c – punctul i

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i)	pe baza unei analize a raportului costuri-beneficii, asigură un câștig net pozitiv în ceea ce privește reducerea emisiilor și un nivel semnificativ prestabilit de reduceri ale emisiilor de CO2;

(i)

pe baza unei analize a raportului costuri-beneficii, asigură un câștig net pozitiv în ceea ce privește reducerea emisiilor și un nivel semnificativ prestabilit de reduceri ale emisiilor de CO2 proporționale cu dimensiunea proiectelor. Dacă proiectele se referă la producția de energie electrică, emisiile totale de gaze cu efect de seră per kilowatt oră de energie electrică produsă în instalație nu depășesc 450 de grame de echivalent CO2 după finalizarea proiectului. Până la 1 ianuarie 2021, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 30b cu scopul de a modifica prezenta directivă, stabilind pentru proiectele legate de producerea de energie termică emisii maxime totale de gaze cu efect de seră per kilowatt oră de energie termică produsă în instalație care nu trebuie să fie depășite.

Amendamentul 95

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c – punctul ii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ii)	sunt complementare, răspund în mod clar la nevoile de înlocuire și modernizare și nu satisfac o creștere a cererii de energie determinată de piață;

(ii)	sunt complementare, chiar dacă pot fi folosite pentru îndeplinirea obiectivelor relevante stabilite în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, răspund în mod clar la nevoile de înlocuire și modernizare și nu satisfac o creștere a cererii de energie determinată de piață;

Amendamentul 96

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 1 – litera c – punctul iiia (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(iiia)

nu contribuie la noi capacități de generare de energie pe bază de cărbune și nici nu cresc dependența de cărbune.

Amendamentul 97

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Până la 30 iunie 2019, orice stat membru care intenționează să facă uz de alocarea opțională cu titlu gratuit publică un cadru național detaliat în care se stabilesc procedura de ofertare concurențială și criteriile de selecție, în vederea unei consultări publice.	Până la 30 iunie 2019, orice stat membru care intenționează să facă uz de alocarea tranzitorie opțională cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic publică un cadru național detaliat în care se stabilesc procedura de ofertare concurențială și criteriile de selecție, în vederea unei consultări publice.

Amendamentul 98

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 2 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul în care prin alocarea cu titlu gratuit se sprijină investiții cu o valoare mai mică de 10 milioane EUR, statul membru selectează proiectele pe baza unor criterii obiective și transparente. Rezultatele procesului de selecție fac obiectul unei consultări publice. Pe această bază, statul membru în cauză stabilește și prezintă Comisiei o listă a investițiilor până la 30 iunie 2019.

În cazul în care prin alocarea cu titlu gratuit se sprijină investiții cu o valoare mai mică de 10 milioane EUR, statul membru selectează proiectele pe baza unor criterii obiective și transparente coerente cu îndeplinirea obiectivelor Uniunii pe termen lung în domeniul climei și energiei. Aceste criterii sunt supuse unei consultări publice, asigurând transparența deplină și accesul la documentele relevante, și reflectă pe deplin observațiile formulate de părțile interesate. Rezultatele procesului de selecție fac obiectul unei consultări publice. Pe această bază, statul membru în cauză stabilește și prezintă Comisiei o listă a investițiilor până la 30 iunie 2019.

Amendamentul 99

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3. Valoarea investițiilor preconizate va fi cel puțin egală cu valoarea de piață a alocării gratuite, ținând seama totodată de necesitatea de a limita creșterile de prețuri direct legate de acestea. Valoarea de piață este valoarea medie a prețului certificatelor de pe platforma comună de licitație din anul calendaristic precedent.

(3) Valoarea investițiilor preconizate va fi cel puțin egală cu valoarea de piață a alocării gratuite, ținând seama totodată de necesitatea de a limita creșterile de prețuri direct legate de acestea. Valoarea de piață este valoarea medie a prețului certificatelor de pe platforma comună de licitație din anul calendaristic precedent. Se pot finanța până la 75 % din costurile relevante ale unei investiții.

Amendamentul 100

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6. Statele membre impun producătorilor de energie electrică și operatorilor de rețele să prezinte, până la data de 28 februarie a fiecărui an, un raport referitor la punerea în aplicare a investițiilor lor selectate. Statele membre transmit Comisiei rapoarte în acest sens, iar Comisia le face publice .

(6) Statele membre impun producătorilor de energie și operatorilor de rețele să prezinte, până la data de 31 martie a fiecărui an, un raport referitor la punerea în aplicare a investițiilor lor selectate , incluzând soldul alocării gratuite și cheltuielile de investiții suportate, tipurile de investiții sprijinite și modul în care și-au atins obiectivele stabilite la alineatul (2) primul paragraf litera (b) . Statele membre transmit Comisiei rapoarte în acest sens, iar Comisia le pune la dispoziția publicului. Statele membre și Comisia monitorizează și analizează potențialul arbitraj aferent pragului de 10 milioane EUR pentru proiecte mici și împiedică divizarea nejustificată a unei investiții în proiecte mai mici, neacceptând mai mult de o investiție în aceiași instalație care beneficiază de sprijin.

Amendamentul 101

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6a) Dacă există suspiciuni fondate de neregularități sau dacă un stat membru nu raportează în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatele (2)-(6), Comisia poate efectua o anchetă independentă, cu asistența unei părți terțe contractate, atunci când este cazul. Comisia investighează, de asemenea, alte eventuale neregularități, cum ar fi neimplementarea celui de-al treilea pachet legislativ privind energia. Statul membru în cauză furnizează toate informațiile privind investițiile și accesul necesare anchetei, inclusiv accesul la instalații și la șantierele de construcții. Comisia publică un raport privind ancheta respectivă.

Amendamentul 102

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 6

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 c – alineatul 6 b (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6b) În cazul încălcării legislației Uniunii privind schimbările climatice și energia, inclusiv a celui de-al treilea pachet legislativ privind energia, sau a criteriilor stabilite în prezentul articol, Comisia poate cere statului membru suspendarea alocării cu titlu gratuit.

Amendamentul 149

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10d – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Pentru perioada 2021-2030, se instituie un fond pentru a sprijini investițiile în modernizarea sistemelor energetice și îmbunătățirea eficienței energetice din statele membre cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de 60 % din media Uniunii în 2013, fond care se finanțează în conformitate cu articolul 10.

1. Pentru perioada 2021-2030, se instituie un fond pentru a sprijini și impulsiona investițiile în modernizarea sistemelor energetice , inclusiv a celor de termoficare centralizată, și îmbunătățirea eficienței energetice din statele membre cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de 60 % din media Uniunii în 2013 sau 2014 sau 2015 , fond care se finanțează în conformitate cu articolul 10.

Amendamentul 104

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Investițiile care beneficiază de sprijin sunt conforme cu obiectivele prezentei directive și ale Fondului european pentru investiții strategice.

Investițiile care beneficiază de sprijin respectă principiile transparenței, nediscriminării, egalității de tratament și bunei gestiuni financiare și oferă cel mai bun raport calitate-preț. Acestea sunt conforme cu obiectivele prezentei directive , obiectivele Uniunii pe termen lung privind schimbările climatice și energia și ale Fondului european pentru investiții strategice și:

(i)

contribuie la economisirea de energie, la sistemele de energie din surse regenerabile, la sectoarele de stocare a energiei și de interconectare, transport și distribuție a energiei electrice; dacă proiectele se referă la producția de energie electrică, emisiile totale de gaze cu efect de seră per kilowatt oră de energie electrică produsă în instalație nu depășesc 450 de grame de echivalent CO2 după finalizarea proiectului. Până la 1 ianuarie 2021, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 30b cu scopul de a modifica prezenta directivă, stabilind, pentru proiecte legate de producerea de energie termică, emisii maxime totale de gaze cu efect de seră per kilowatt oră de energie termică produsă în instalație, care nu trebuie să fie depășite;

(ii)	pe baza unei analize a raportului costuri-beneficii, asigură un câștig net pozitiv în ceea ce privește reducerea emisiilor și un nivel semnificativ prestabilit de reduceri ale emisiilor de CO2;

(iii)

sunt complementare, chiar dacă pot fi folosite pentru îndeplinirea obiectivelor relevante stabilite în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, răspund în mod clar nevoilor de înlocuire și modernizare și nu creează o creștere a cererii de energie determinată de piață;

(iv)	nu contribuie la noi capacități de generare de energie pe bază de cărbune și nici nu cresc dependența de cărbune.

Amendamentul 105

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Comisia continuă să examineze cerințele prevăzute la prezentul alineat luând în considerare Strategia privind schimbările climatice a BEI. În cazul în care, în funcție de progresele tehnologice, una sau mai multe dintre cerințele prevăzute la prezentul alineat devine irelevantă, Comisia adoptă, până în 2024, un act delegat în conformitate cu articolul 30b pentru modifica prezenta directivă prin definirea de noi cerințe sau prin actualizarea cerințelor.

Amendamentul 106

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
2. Fondul finanțează, de asemenea, proiecte de investiții la scară mică în modernizarea sistemelor energetice și asigurarea eficienței energetice. În acest scop, consiliul de investiții elaborează orientări și criterii de selecție în materie de investiții specifice pentru astfel de proiecte.	(2) Fondul finanțează, de asemenea, proiecte de investiții la scară mică în modernizarea sistemelor energetice și asigurarea eficienței energetice. În acest scop, consiliul său de investiții elaborează orientări și criterii de selecție în materie de investiții specifice pentru astfel de proiecte , în conformitate cu obiectivele prezentei directive și cu criteriile stabilite la alineatul (1). Respectivele orientări și criterii de selecție se pun la dispoziția publicului.
	În sensul prezentului alineat, proiect de investiții la scară mică înseamnă un proiect finanțat prin împrumuturi acordate de o bancă națională de promovare sau prin granturi care contribuie la transpunerea în practică a unui program național ce servește obiective specifice conforme obiectivelor Fondului pentru modernizare, cu condiția să nu se utilizeze mai mult de 10 % din cota-parte a statelor membre stabilită în anexa IIb.

Amendamentul 107

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Orice stat membru beneficiar care a decis să acorde alocări tranzitorii cu titlu gratuit în conformitate cu articolul 10c poate transfera acele alocări în partea sa din Fondul pentru modernizare stabilită la anexa IIb și le poate distribui în conformitate cu dispozițiile articolului 10d.

Amendamentul 108

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 4 – paragraful 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
4. Fondul este condus de un consiliu de investiții și un comitet de gestionare, care sunt alcătuite din reprezentanți ai statelor membre beneficiare , ai Comisiei și ai BEI , precum și din trei reprezentanți aleși de celelalte state membre pentru o perioadă de 5 ani . Consiliul de investiții are responsabilitatea de a stabili o politică de investiții la nivelul Uniunii, instrumente de finanțare adecvate și criteriile de selectare a investițiilor.	(4) Statele membre răspund de administrarea fondului și stabilesc în comun un consiliu de investiții alcătuit din câte un reprezentant din fiecare stat membru beneficiar , din partea Comisiei , a BEI și trei observatori reprezentând părțile interesate, cum ar fi federațiile industriale, sindicatele sau ONG-urile) . Consiliul de investiții are responsabilitatea de a stabili o politică de investiții la nivelul Uniunii, care este în conformitate cu cerințele prevăzute la prezentul articol și cu politicile Uniunii.
	Se înființează un consiliu consultativ, independent de consiliul de investiții. Consiliul consultativ este alcătuit din trei reprezentanții ai statelor membre beneficiare, trei reprezentanții ai statelor membre care nu sunt beneficiare, un reprezentant al Comisiei, un reprezentant al BEI și un reprezentant al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), aleși pe o perioadă de 5 ani. Reprezentanții consiliului consultativ au un nivel ridicat de experiență pe piața relevantă în structurarea și finanțarea proiectelor. Consiliul consultativ oferă consultanță și recomandări consiliului de investiții privind eligibilitatea proiectelor în vederea selectării lor, deciziile referitoare la investiții și finanțare și orice tip asistență suplimentară necesară pentru dezvoltarea de proiecte.
Comitetul de gestionare este responsabil de gestionarea curentă a fondului.	Se înființează un comitetul de gestionare. Comitetul de gestionare este responsabil de gestionarea curentă a fondului.

Amendamentul 109

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 4 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Consiliul de investiții alege ca președinte un reprezentant al Comisiei . Consiliul de investiții depune toate eforturile pentru a lua decizii prin consens. În cazul în care nu poate decide prin consens în termenul stabilit de către președinte, consiliul de investiții adoptă decizia cu majoritate simplă.	Președintele consiliului de investiții este ales dintre membrii săi pentru un mandat de un an . Consiliul de investiții depune toate eforturile pentru a lua decizii prin consens. Consiliul consultativ își adoptă avizele cu majoritate simplă.

Amendamentul 110

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 4 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Comitetul de gestionare este alcătuit din reprezentanți numiți de consiliul de investiții. Deciziile comitetului de gestionare se adoptă cu majoritate simplă .

Consiliul de investiții, consiliul consultativ și comitetul de gestionare acționează într-o manieră deschisă și transparentă. Procesele verbale ale reuniunilor ambelor consilii se publică. Componența consiliului de investiții și a consiliului consultativ este publicată, iar CV-urile și declarațiile de interese ale membrilor sunt puse la dispoziția publicului și sunt actualizate periodic. Consiliul de investiții și consiliul consultativ verifică permanent absența oricărui conflict de interese. Consiliul consultativ prezintă din șase în șase luni Parlamentului European, Consiliului și Comisiei o listă a sfaturilor date pe marginea proiectelor.

Amendamentul 111

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 4 – paragraful 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Dacă BEI nu recomandă finanțarea unei investiții și își justifică recomandarea, o decizie se adoptă numai dacă o majoritate de două treimi din toți membrii votează pentru. În acest caz, statul membru în care va avea loc investiția și BEI nu au dreptul să voteze. Cele două teze precedente nu se aplică în cazul proiectelor mici finanțate prin împrumuturi acordate de o bancă națională de promovare sau prin granturi care contribuie la punerea în aplicare a unui program național cu obiective specifice conforme cu obiectivele Fondului pentru modernizare, cu condiția ca în cadrul programului să nu se utilizeze mai mult de 10 % din proporția aferentă statelor membre prevăzută în anexa IIb.

Dacă BEI recomandă consiliului consultativ să nu finanțeze o investiție și explică motivele pentru care aceasta nu este conformă politicii de investiții adoptate de consiliul de investiții și criteriilor de selecție prevăzute la alineatul (1), se adoptă un aviz pozitiv numai dacă o majoritate de două treimi din toți membrii votează pentru. În acest caz, statul membru în care va avea loc investiția și BEI nu au dreptul să voteze.

Amendamentul 112

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 5 – partea introductivă

Textul propus de Comisie	Amendamentul
5. Statele membre beneficiare prezintă anual comitetului de gestionare un raport privind investițiile finanțate de fond. Raportul se publică și include:	(5) Statele membre beneficiare prezintă anual consiliului de investiții și consiliului consultativ un raport privind investițiile finanțate de fond. Raportul este pus la dispoziția publicului și include:

Amendamentul 113

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 6

Textul propus de Comisie	Amendamentul
6. În fiecare an, comitetul de gestionare prezintă Comisiei un raport privind experiența dobândită în ceea ce privește evaluarea și selectarea investițiilor. Comisia revizuiește criteriile de selectare a proiectelor până la 31 decembrie 2024 și, după caz, prezintă propuneri comitetului de gestionare .	(6) În fiecare an, consiliul consultativ prezintă Comisiei un raport privind experiența dobândită în ceea ce privește evaluarea și selectarea investițiilor. Comisia revizuiește criteriile de selectare a proiectelor până la 31 decembrie 2024 și, după caz, prezintă propuneri consiliului de investiții și consiliului consultativ .

Amendamentul 114

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 7

Directiva 2003/87/CE

Articolul 10 d – alineatul 7

Textul propus de Comisie	Amendamentul
7. Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 pentru a pune în aplicare prezentul articol .	(7) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă, în ceea ce privește stabilirea modalităților detaliate pentru funcționarea eficace a Fondului pentru modernizare .

Amendamentul 115

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 8 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 11 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

8a.	La articolul 11 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf: „Începând cu 2021, statele membre se asigură și de faptul că, în cursul fiecărui an calendaristic, fiecare operator raportează activitatea de producție pentru a ajusta alocarea în conformitate cu articolul 10a alineatul (7).”

Amendamentul 116

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 8 b (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 11 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

8b.

La articolul 11 se adaugă următorul alineat:

„(3a) Dacă există suspiciuni fondate privind neregularități sau dacă un stat membru nu furnizează lista și informațiile prevăzute la alineatele (1)-(3), Comisia poate iniția o anchetă independentă, cu asistența, atunci când este cazul, a unei părți terțe contractate. Statul membru vizat furnizează toate informațiile și asigură accesul necesar anchetei, inclusiv accesul la instalații și la datele de producție. Comisia respectă aceeași confidențialitate asupra informațiilor sensibile din punct de vedere comercial ca statul membru în cauză și publică un raport referitor la anchetă.”

Amendamentul 117

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 10 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 12 – alineatul 3 a

Textul în vigoare

Amendamentul

10a.	La articolul 12, alineatul (3a) se înlocuiește cu următorul text:

„3a. Obligația de a restitui cotele nu se aplică în ceea ce privește emisiile care, conform verificărilor, sunt captate și transportate în vederea stocării permanente într-o instalație care dispune de un permis în vigoare, în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon1.”

„(3a) Obligația de a restitui cotele nu se aplică în ceea ce privește emisiile care, conform verificărilor, sunt captate și transportate în vederea stocării permanente într-o instalație care dispune de un permis în vigoare, în conformitate cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon1 , nici în ceea ce privește emisiile verificate ca fiind captate și/sau reutilizate într-o aplicație care asigură o limită permanentă a CO2, în scopul captării și reutilizării carbonului .”

Amendamentul 118

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 12

Directiva 2003/87/CE

Articolul 14 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)	La articolul 14 alineatul (1) , al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

12.	La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 .”;

„(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b, pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea modalităților detaliate de monitorizare și raportare a emisiilor și, dacă este cazul, a datelor aferente activităților, pentru activitățile enumerate în anexa I, de monitorizare și raportare a datelor tonă-kilometru în scopul unei puneri în aplicare în temeiul articolului 3e sau 3f, care se bazează pe principiile de monitorizare și raportare stabilite în anexa IV, și pentru a preciza potențialul de încălzire globală al fiecărui gaz cu efect de seră în cadrul cerințelor privind monitorizarea și raportarea emisiilor pentru tipul respectiv de gaz .”;

Până la 31 decembrie 2018, Comisia ajustează normele privind monitorizarea și raportarea emisiilor existente, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (*3) , în scopul de a elimina barierele de reglementare pentru investiții în tehnologii mai recente cu emisii reduse de dioxid de carbon, cum ar fi captarea și utilizarea carbonului (CUC). Aceste norme noi sunt valabile pentru toate tehnologiile de captare și utilizare a carbonului începând cu 1 ianuarie 2019.

Regulamentul stabilește, de asemenea, procedurile simplificate de monitorizare, raportare și verificare pentru emițătorii de talie redusă.

Amendamentul 119

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 13

Directiva 2003/87/CE

Articolul 15 – alineatele 4 și 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)	La articolul 15, al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

13.	La articolul (15), al patrulea și al cincilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 .”;

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea dispozițiilor detaliate de verificare a rapoartelor privind emisiile pe baza principiilor stabilite în anexa V și de acreditare și supraveghere a verificatorilor. Aceasta precizează condițiile de acreditare și retragere a acreditărilor, precum și de recunoaștere reciprocă și evaluare colegială a organismelor de acreditare, după caz.”;

Amendamentul 120

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 13 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 16 – alineatul 7

Textul în vigoare

Amendamentul

13a.	La articolul 16, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

7. În cazurile în care solicitările menționate la alineatul (5) sunt adresate Comisiei, Comisia informează celelalte state membre prin intermediul reprezentanților lor în comitetul menționat la articolul 23 alineatul (1) în conformitate cu procedurile prevăzute în regulamentul de procedură al comitetului.

(7) În cazurile în care solicitările menționate la alineatul (5) sunt adresate Comisiei, Comisia informează celelalte state membre prin intermediul reprezentanților lor în comitetul menționat la articolul 30c alineatul (1) în conformitate cu procedurile prevăzute în regulamentul de procedură al comitetului.

Amendamentul 121

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 14

Directiva 2003/87/CE

Articolul 16 – alineatul 12

Textul propus de Comisie	Amendamentul
12. Atunci când este cazul, se stabilesc norme detaliate cu privire la procedurile menționate la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 22a .	(12) Atunci când este cazul, se stabilesc norme detaliate cu privire la procedurile menționate la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30c alineatul (2) .

Amendamentul 122

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 15

Directiva 2003/87/CE

Articolul 19 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)	La articolul 19 alineatul (3) , a treia teză se înlocuiește cu următorul text:

15.	La articolul 19, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Regulamentul include , de asemenea, dispoziții pentru a introduce norme privind recunoașterea reciprocă a certificatelor în acordurile de conectare a schemelor de comercializare a certificatelor de emisii. Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23.”;

„(3 ) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea modalităților detaliate de instituire a unui sistem standardizat și sigur de registre sub formă de baze de date electronice standardizate care conțin elemente de date comune folosite la urmărirea emiterii, deținerii, transferului și anulării certificatelor, în scopul de a asigura accesul publicului și confidențialitatea, după caz, și de a garanta că nu se efectuează transferuri incompatibile cu obligațiile care decurg din Protocolul de la Kyoto. Actele delegate includ, de asemenea, dispoziții privind utilizarea și identificarea CER și ERU în EU ETS și monitorizarea nivelului acestei utilizări. Aceste acte includ , de asemenea, dispoziții pentru a introduce norme privind recunoașterea reciprocă a certificatelor în acordurile de conectare a schemelor de comercializare a certificatelor de emisii.”;

Amendamentul 123

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 15 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 21 – alineatul 1

Textul în vigoare

Amendamentul

15a.	La articolul 21, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. În fiecare an, statele membre prezintă Comisiei un raport cu privire la aplicarea prezentei directive. Raportul respectiv acordă o atenție specială modalităților privind alocarea cotelor , funcționarea registrelor, precum și executarea măsurilor de punere în aplicare legate de monitorizarea și raportarea emisiilor, de verificare și de acreditare, de aspecte referitoare la respectarea prezentei directive și, după caz, legate de regimul fiscal aplicat cotelor . Primul raport este trimis Comisiei până la 30 iunie 2005. Raportul este elaborat pe baza unui chestionar sau a unei plan elaborate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/629/CEE. Chestionarul sau planul sunt trimise statelor membre cu cel puțin șase luni înainte de termenul prevăzut pentru prezentarea primului raport.”

„(1) În fiecare an, statele membre prezintă Comisiei un raport cu privire la aplicarea prezentei directive. Raportul respectiv acordă o atenție specială modalităților privind alocarea certificatelor, măsurilor financiare în temeiul articolului 10a alineatul (6) , funcționarea registrelor, precum și executarea măsurilor de punere în aplicare legate de monitorizarea și raportarea emisiilor, de verificare și de acreditare, de aspecte referitoare la respectarea prezentei directive și, după caz, legate de regimul fiscal aplicat certificatelor . Primul raport este trimis Comisiei până la 30 iunie 2005. Raportul este elaborat pe baza unui chestionar sau a unei plan elaborate de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE. Chestionarul sau planul sunt trimise statelor membre cu cel puțin șase luni înainte de termenul prevăzut pentru prezentarea primului raport.”

Amendamentul 124

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 15 b (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 21 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

15b.	la articolul 21, se introduce următorul alineat: „(2a) Raportul include, pe baza datelor furnizate datorită cooperării menționate la articolul 18b, o listă a operatorilor cărora li se aplică cerințele din prezenta directivă care nu au deschis un cont în cadrul registrului.”

Amendamentul 125

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 15 c (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 21 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

15c.

La articolul 21 se adaugă următorul alineat:

„(3a) Dacă există suspiciuni fondate de neregularități sau dacă un stat membru nu raportează în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), Comisia poate efectua o anchetă independentă, cu asistența, atunci când este cazul, a unei părți terțe contractate. Statul membru furnizează toate informațiile și asigură accesul necesar anchetei, inclusiv accesul la instalații. Comisia publică un raport privind ancheta.”

Amendamentul 126

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 16

Directiva 2003/87/CE

Articolul 22 – alineatul 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 .	Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea elementelor neesențiale ale anexelor la prezenta directivă, cu excepția anexelor I, IIa și IIb .

Amendamentul 127

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 17

Directiva 2003/87/CE

Articolul 22 a – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17)	Se introduce următorul articol 22a :

17.	Se introduce următorul articol:

„Articolul 22a

„Articolul 30c

Procedura comitetelor”

Amendamentul 128

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 18

Directiva 2003/87/CE

Articolul 23 – titlu

Textul propus de Comisie	Amendamentul
„Articolul 23	„Articolul 30b
Exercitarea delegării”	Exercitarea delegării”

Amendamentul 129

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 19 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 24 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Începând cu 2008, statele membre pot pune în aplicare comercializarea certificatelor de emisii în conformitate cu prezenta directivă pentru activitățile și gazele cu efect de seră care nu sunt enumerate în anexa I, ținând seama de toate criteriile relevante, în special de efectele asupra pieței interne, denaturările potențiale ale concurenței, integritatea ecologică a schemei comunitare și fiabilitatea sistemului de monitorizare și raportare planificat, cu condiția ca includerea unor astfel de activități și gaze cu efect de seră să fie aprobată de Comisie.

Începând cu 2008, statele membre pot pune în aplicare comercializarea certificatelor de emisii în conformitate cu prezenta directivă pentru activitățile și gazele cu efect de seră care nu sunt enumerate în anexa I, ținând seama de toate criteriile relevante, în special de efectele asupra pieței interne, denaturările potențiale ale concurenței, integritatea ecologică a EU ETS și fiabilitatea sistemului de monitorizare și raportare planificat, cu condiția ca includerea unor astfel de activități și gaze cu efect de seră să fie aprobată de Comisie. Orice astfel de includere unilaterală se propune și se aprobă cel târziu cu 18 luni înainte de începerea unei noi perioade de comercializare în cadrul schemei EU ETS.

Amendamentul 130

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 19 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 24 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

în conformitate cu actele delegate pe care Comisia este împuternicită să le adopte în conformitate cu articolul 23 , dacă includerea se referă la activități și gaze cu efect de seră care nu sunt enumerate în anexa I.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea modalităților detaliate de aprobare a includerii activităților și gazelor cu efect de seră menționate în primul paragraf în schema de comercializare a certificatelor de emisii , dacă această includere se referă la activități și gaze cu efect de seră care nu sunt enumerate în anexa I.

Amendamentul 131

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 19 – litera b

Directiva 2003/87/CE

Articolul 24 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)	la alineatul (3) , al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(b)	alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în vederea adoptării unui astfel de regulament privind monitorizarea și raportarea emisiilor și a datelor referitoare la activități în conformitate cu articolul 23 .”;

„(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea modalităților detaliate de monitorizare și raportare referitoare la activități , instalații și gaze cu efect de seră care nu sunt enumerate sub forma unei combinații în anexa I, în cazul în care monitorizarea și raportarea acestor emisii pot fi realizate cu suficientă acuratețe .”;

Amendamentul 132

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 20 – litera a

Directiva 2003/87/CE

Articolul 24 a – alineatul 1 – paragrafele 1 și 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)	la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(a)	la alineatul (1), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Aceste măsuri sunt conforme cu actele adoptate în temeiul articolului 11b alineatul (7). Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 23 .”;

„(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30b pentru a completa prezenta directivă în ceea ce privește stabilirea, pe lângă includerile prevăzute la articolul 24, a modalităților detaliate de emitere a certificatelor sau creditelor în ceea ce privește proiectele administrate de statele membre care reduc emisiile de gaze cu efect de seră și care nu intră sub incidența EU ETS .”;

Amendamentul 133

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 22

Directiva 2003/87/CE

Articolul 25 a – alineatul 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. În cazul în care o țară terță adoptă măsuri de reducere a impactului pe care îl au asupra schimbărilor climatice zborurile care decolează din țara în cauză și aterizează pe teritoriul Comunității , Comisia, după consultarea țării terțe și a statelor membre în cadrul comitetului menționat la articolul 23 alineatul (1), analizează opțiunile disponibile pentru a asigura o interacțiune optimă între schema comunitară și măsurile dispuse de țara în cauză.	(1) În cazul în care o țară terță adoptă măsuri de reducere a impactului pe care îl au asupra schimbărilor climatice zborurile care decolează din țara în cauză și aterizează pe teritoriul Uniunii , Comisia, după consultarea țării terțe și a statelor membre în cadrul comitetului menționat la articolul 30c alineatul (1), analizează opțiunile disponibile pentru a asigura o interacțiune optimă între EU ETS și măsurile dispuse de țara terță în cauză.
După caz, Comisia poate adopta modificări pentru a exclude zborurile care sosesc din țara terță în cauză din activitățile de aviație enumerate în anexa I sau pentru a prevedea orice alte modificări la activitățile de aviație enumerate în anexa I care sunt impuse de un acord încheiat în conformitate cu al patrulea paragraf. Comisia este împuternicită să adopte astfel de modificări în conformitate cu articolul 23.	După caz, Comisia poate înainta o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului pentru a exclude zborurile care sosesc din țara terță în cauză din activitățile de aviație enumerate în anexa I sau pentru a prevedea orice alte modificări la activitățile de aviație enumerate în anexa I care sunt impuse de un astfel de acord.

Amendamentul 134

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 22 a (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 27 – alineatul 1

Textul în vigoare

Amendamentul

22a.	La articolul 27, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. În urma consultărilor cu operatorul, statele membre pot exclude din sistemul comunitar instalațiile ale căror emisii raportate autorității competente în fiecare dintre ultimii trei ani precedenți notificării efectuate în conformitate cu litera (a), sunt inferioare a 25 000 de tone de dioxid de carbon echivalent și, în cazul în care au loc activități de ardere, au o putere termică nominală mai mică de 35 MW , excluzând emisiile provenite de la biomasă, și care fac obiectul unor măsuri de natură să permită realizarea unei contribuții echivalente la reducerile de emisii, în cazul în care statul membru în cauză îndeplinește următoarele condiții:

„(1) În urma consultărilor cu operatorul și cu acordul operatorilor , statele membre pot exclude din EU ETS instalațiile exploatate de un IMM ale căror emisii raportate autorității competente în fiecare dintre ultimii trei ani precedenți notificării efectuate în conformitate cu litera (a), sunt inferioare a 50 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, și care fac obiectul unor măsuri de natură să permită realizarea unei contribuții echivalente la reducerile de emisii, în cazul în care statul membru în cauză îndeplinește următoarele condiții:

(a)

notifică fiecare instalație de acest tip Comisiei, precizând măsurile echivalente aplicabile instalației care va realiza o contribuție echivalentă la reducerile de emisii, care se aplică, înainte de data la care trebuie să fie înaintată lista instalațiilor în conformitate cu prevederile articolului 11 alineatul (1) și cel târziu la data la care lista este înaintată Comisiei;

(a)

notifică fiecare instalație de acest tip Comisiei, precizând măsurile echivalente aplicabile instalației care va realiza o contribuție echivalentă la reducerile de emisii, care se aplică, și precizând metoda prin care aceste măsuri nu vor conduce la costuri mai mari de conformitate pentru aceste instalații, înainte de data la care trebuie să fie înaintată lista instalațiilor în conformitate cu prevederile articolului 11 alineatul(1) și cel târziu la data la care lista este înaintată Comisiei;”

(b)

confirmă că se aplică proceduri de monitorizare pentru a se evalua dacă vreuna dintre aceste instalații emite mai mult de 25 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, în cursul unui an calendaristic; statele membre pot permite măsuri simplificate de monitorizare, raportare și verificare privind instalațiile ale căror emisii medii anuale verificate între 2008 și 2010 se situează sub 5 000 de tone pe an, în conformitate cu articolul 14;

(b)

confirmă că se aplică proceduri de monitorizare pentru a se evalua dacă vreuna dintre aceste instalații emite mai mult de 50 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, în cursul unui an calendaristic; la cererea unui operator, statele membre pot permite măsuri simplificate de monitorizare, raportare și verificare privind instalațiile ale căror emisii medii anuale verificate între 2008 și 2010 se situează sub 5 000 de tone pe an, în conformitate cu articolul14;

(c)

confirmă că o instalație este reintrodusă în sistem în cazul în care emite mai mult de 25 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, în cursul unui an calendaristic, sau în cazul în care nu se mai aplică măsurile corespunzătoare instalației care va realiza o contribuție echivalentă la reducerile de emisii;

(c)

confirmă că o instalație este reintrodusă în EU ETS în cazul în care emite mai mult de 50 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, în cursul unui an calendaristic, sau în cazul în care nu se mai aplică măsurile corespunzătoare instalației care va realiza o contribuție echivalentă la reducerile de emisii;

(d)	publică informațiile menționate la literele (a), (b) și (c) în vederea unei consultări publice .

(d)	pune la dispoziția publicului informațiile menționate la literele (a), (b) și (c).

Spitalele pot fi, de asemenea, excluse dacă adoptă măsuri echivalente.”

Amendamentul 135

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 22 b (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 27 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

22b.	Se introduce următorul articol:

„Articolul 27 a

Excluderea instalațiilor mici care nu fac obiectul unor măsuri echivalente

(1) În urma consultărilor cu operatorul, statele membre pot exclude din EU ETS instalațiile ale căror emisii raportate autorității competente în fiecare dintre ultimii trei ani precedenți notificării efectuate în conformitate cu litera (a) sunt sub 5 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, dacă statul membru în cauză îndeplinește următoarele condiții:

(a)	notifică fiecare instalație de acest tip Comisiei, înainte de data la care trebuie să fie înaintată lista instalațiilor în temeiul articolului 11 alineatul (1) sau cel târziu la data la care respectiva listă este înaintată Comisiei;

(b)	confirmă că se aplică proceduri de monitorizare pentru a se evalua dacă vreuna dintre aceste instalații emite mai mult de 5 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, în cursul unui an calendaristic;

(c)	confirmă că o instalație este reintrodusă în EU ETS în cazul în care emite cel puțin 5 000 de tone de dioxid de carbon echivalent, excluzând emisiile provenite de la biomasă, în cursul unui an calendaristic, cu excepția cazului în care se aplică articolul 27;

(d)	pune la dispoziția publicului informațiile menționate la literele (a), (b) și (c).

(2) Atunci când o instalație este reintrodusă în EU ETS în conformitate cu alineatul (1) litera (c), certificatele emise în conformitate cu articolul 10a se acordă începând cu anul în care are loc reintroducerea. Certificatele emise acestor instalații se scad din cantitatea care urmează a fi licitată în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) de către statul membru în care este amplasată instalația.”

Amendamentul 136

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 2 c (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 29

Textul în vigoare

Amendamentul

22c.	Articolul 29 se modifică după cum urmează:

„Raport privind asigurarea unei mai bune funcționări a pieței carbonului

Dacă, pe baza rapoartelor regulate privind piața carbonului menționate la articolul 10 alineatul (5), Comisia are dovada faptului că piața carbonului nu funcționează corespunzător, aceasta prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul poate fi însoțit, dacă este cazul, de propuneri vizând sporirea transparenței pieței carbonului și măsuri corespunzătoare pentru îmbunătățirea funcționării acesteia.”

Dacă, pe baza rapoartelor regulate menționate la articolul 10 alineatul (5), Comisia are dovada faptului că piața carbonului nu funcționează corespunzător, aceasta prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul include o secțiune dedicată interacțiunii dintre EU ETS și alte politici ale Uniunii și politici naționale în domeniul climei și energiei, în ceea ce privește volumele reducerilor emisiilor și raportul cost-eficacitate al acestor politici, precum și impactul acestora asupra cererii de certificate EU ETS. Raportul poate fi însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative vizând sporirea transparenței EU ETS și capacitatea de a contribui la atingerea obiectivelor Uniunii pentru 2030 și 2050 în ceea ce privește clima și energia, precum și măsuri corespunzătoare pentru îmbunătățirea funcționării acesteia , inclusiv măsuri pentru a evalua impactul politicilor complementare la nivelul întregii Uniuni în domeniul energiei și al climei asupra echilibrului dintre cerere și ofertă din cadrul EU ETS .”

Amendamentul 137

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 22 d (nou)

Directiva 2003/87/CE

Articolul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

22d.	Se introduce următorul articol:

„Articolul 30a

Ajustările în urma bilanțului la nivel mondial efectuat în temeiul CCONUSC și al Acordului de la Paris

În termen de șase luni de la dialogul de facilitare în cadrul CCONUSC în 2018, Comisia publică o comunicare de evaluare a coerenței legislației europene în materie de schimbări climatice cu obiectivele Acordului de la Paris. Comunicarea examinează în special rolul și caracterul adecvat al EU ETS pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris.

În termen de șase luni de la bilanțul global din 2023 și bilanțurile globale ulterioare, Comisia prezintă un raport care evaluează necesitatea de a adapta acțiunea Uniunii în domeniul climei în consecință.

Raportul ia în considerare ajustările sistemului EU ETS în contextul eforturilor globale de atenuare și al eforturilor depuse de alte economii majore. În special, raportul evaluează necesitatea unor reduceri ale emisiilor mai stricte, necesitatea de a adapta dispozițiile privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon, precum și măsura în care măsurile și instrumentele de politică suplimentare sunt necesare pentru a îndeplini angajamentele privind gazele cu efect de seră ale Uniunii și ale statelor membre.

Raportul ține seama de riscul de relocare a emisiilor de carbon, competitivitatea industriilor europene, investițiile în cadrul Uniunii și politica de industrializare Uniunii.

Raportul este însoțit de o propunere legislativă, dacă este cazul, și, în acest caz, în paralel, Comisia publică o evaluare de impact completă.”

Amendamentul 138

Propunere de directivă

Articolul 1 – punctul 22 e (nou)

Directiva 2003/87/CE

Anexa I – punctul 3

Textul în vigoare

Amendamentul

22e.	În anexa I, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.

La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalații pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în sistemul comunitar , se însumează puterea termică nominală a tuturor unităților tehnice care fac parte din aceasta și în care se ard combustibili în cadrul instalației respective. Aceste unități ar putea include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalații de ardere în buclă chimică, facle și instalații de post-combustie termică sau catalitică. Instalațiile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW și instalațiile care utilizează exclusiv biomasă nu sunt luate în calcul. «Instalațiile care utilizează exclusiv biomasă» includ instalații care folosesc combustibili fosili doar la pornirea sau la oprirea instalației.”

„(3)

La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalații pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în EU ETS , se însumează puterea termică nominală a tuturor unităților tehnice care fac parte din aceasta și în care se ard combustibili în cadrul instalației respective. Respectivele unități ar putea include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalații de ardere în buclă chimică, facle și instalații de post-combustie termică sau catalitică. Instalațiile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW , instalațiile de rezervă și de urgență utilizate exclusiv pentru a produce energie electrică destinată consumului pe loc în eventualitatea unei întreruperi a alimentării cu energie și instalațiile care utilizează exclusiv biomasă nu sunt luate în calcul. «Instalațiile care utilizează exclusiv biomasă» includ instalații care folosesc combustibili fosili doar la pornirea sau la oprirea instalației.”

Amendamentul 139

Propunere de directivă

Articolul 1 a (nou)

Decizia (UE) 2015/1814

Articolul 1 – alineatul 5 – paragrafele 1 a și 1 b (noi)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 1a
	Amendamente la Decizia (UE) 2015/1814
	Decizia (UE) 2015/1814 se modifică după cum urmează:
	La articolul 15 alineatul (1) primul paragraf, se adaugă următoarele paragrafe:
	„Prin derogare, până la perioada de revizuire menționată la articolul 3, procentele menționate la prezentul paragraf se dublează. În cadrul acestei revizuiri se analizează dublarea ratei de admisie până la restabilirea echilibrului pieței.
	În plus, revizuirea ar trebui să introducă un plafon pentru rezerva pentru stabilitatea pieței și, dacă este cazul, revizuirea este însoțită de o propunere legislativă.”

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0003/2017).

(15) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(16) http://www4.unfccc.int/submissions/indc/Submission%20Pages/submissions.aspx

(1a) Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (JO L 140, 5.6.2009, p. 63).

(1b) Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).

(1c) 1cRegulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim și de modificare a Directivei 2009/16/CE (JO L 123, 19.5.2015, p. 55).

(17) COM(2015)0080, care stabilește O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice.

(17) COM(2015)0080, care stabilește o strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice.

(18) SEC(2015)XX

(19) Decizia (UE) 2015/… a Parlamentului European și a Consiliului din … privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferente schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE (JO L […], […], p. […]).

(19) Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferente schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE (JO L 264 , 9 . 10 . 2015 , p. 1 ).

(1a) Astfel cum sunt definite în anexa la Recomandarea 2003/361/CE.

(*1) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(*2) Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 252

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 18 iulie 2018

	III Acte pregătitoare
	PARLAMENTUL EUROPEAN
	Joi, 2 februarie 2017
2018/C 252/31	P8_TA(2017)0014 Clauza de salvgardare bilaterală și mecanismul de stabilizare pentru banane din Acordul comercial al UE cu Columbia și Peru ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 19/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 20/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (COM(2015)0220 – C8-0131/2015 – 2015/0112(COD)) P8_TC1-COD(2015)0112 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 19/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 20/2013 de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterală și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte	303
2018/C 252/32	P8_TA(2017)0015 Gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (COM(2015)0636 – C8-0393/2015 – 2015/0289(COD)) P8_TC1-COD(2015)0289 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului	306
2018/C 252/33	P8_TA(2017)0016 Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia) ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia) (COM(2016)0142 – C8-0113/2016 – 2016/0075(COD)) P8_TC1-COD(2016)0075 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Georgia)	338
	Marți, 14 februarie 2017
2018/C 252/34	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între Uniunea Europeană și guvernul Insulelor Cook și a protocolului de punere în aplicare a acestuia (07592/2016 – C8-0431/2016 – 2016/0077(NLE))	339
2018/C 252/35	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de modificare a Deciziei 2009/935/JAI în ceea ce privește lista statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri (15778/2016 – C8-0007/2017 – 2016/0823(CNS))	340
2018/C 252/36	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind impunerea măsurilor de control cu privire la metil 2-[[1-(ciclohexilmetil)-1H-indol-3-carbonil]amino]-3,3-dimetilbutanoat (MDMB-CHMICA) (12356/2016 – C8-0405/2016 – 2016/0262(NLE))	342
2018/C 252/37	Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Țările de Jos – EGF//2016/005 NL/Drenthe Overijssel Retail) (COM(2016)0742 – C8-0018/2017 – 2017/2014(BUD))	343
	Miercuri, 15 februarie 2017
2018/C 252/38	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului economic și comercial cuprinzător (CETA) dintre Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (10975/2016 – C8-0438/2016 – 2016/0205(NLE))	348
2018/C 252/39	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat strategic dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Canada, pe de altă parte (14765/2016 – C8-0508/2016 – 2016/0373(NLE))	349
2018/C 252/40	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Mongolia, pe de altă parte (08919/2016 – C8-0218/2016 – 2015/0114(NLE))	350
2018/C 252/41	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului (2015) de modificare a anexei la Acordul privind comerțul cu aeronave civile (11018/2016 – C8-0391/2016 – 2016/0202(NLE))	351
2018/C 252/42	Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 februarie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu (COM(2015)0337 – C8-0190/2015 – 2015/0148(COD))	352
	Joi, 16 februarie 2017
2018/C 252/43	P8_TA(2017)0046 Combaterea terorismului ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea terorismului (COM(2015)0625 – C8-0386/2015 – 2015/0281(COD)) P8_TC1-COD(2015)0281 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2017 în vederea adoptării Directivei (UE) 2017/… a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului	428
2018/C 252/44	P8_TA(2017)0047 Consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe (COM(2015)0670 – C8-0407/2015 – 2015/0307(COD)) P8_TC1-COD(2015)0307 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește consolidarea verificărilor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe	431

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2016-2017 Ședințele din 1 și 2 februarie 2017 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 397, 23.11.2017 . TEXTE ADOPTATE Ședințele dintre 13 și 16 februarie 2017 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 407, 30.11.2017 . TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Joi, 2 februarie 2017
2018/C 252/01	Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate (2016/2143(INI))	2
2018/C 252/02	Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei privind aspectele transfrontaliere ale adopțiilor (2015/2086(INL))	14
2018/C 252/03	Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la criza statului de drept din Republica Democratică Congo și din Gabon (2017/2510(RSP))	26
2018/C 252/04	Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (2015/2327(INI))	31
	Marți, 14 februarie 2017
2018/C 252/05	Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între Uniunea Europeană și guvernul Insulelor Cook și a protocolului de punere în aplicare a acestuia (07592/2016 – C8-0431/2016 – 2016/0077(NLE) – 2016/2230(INI))	48
2018/C 252/06	Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la controlul registrului și la componența grupurilor de experți ale Comisiei (2015/2319(INI))	52
2018/C 252/07	Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE (2016/2055(INI))	56
2018/C 252/08	Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (2016/2094(INI))	62
2018/C 252/09	Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (2016/2100(INI))	78
2018/C 252/10	Rezoluţia Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la promovarea egalității de gen în sănătatea mintală și în cercetarea clinică (2016/2096(INI))	99
	Miercuri, 15 februarie 2017
2018/C 252/11	Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Mongolia, pe de altă parte (08919/2016 – C8-0218/2016 – 2015/0114(NLE) – 2016/2231(INI))	113
2018/C 252/12	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul Comisiei privind Albania pe 2016 (2016/2312(INI))	122
2018/C 252/13	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Bosnia și Herțegovina (2016/2313(INI))	129
2018/C 252/14	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii pentru 2017 (2016/2306(INI))	138
2018/C 252/15	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2017 (2016/2307(INI))	148
2018/C 252/16	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la guvernanța pieței unice în cadrul semestrului european din 2017 (2016/2248(INI))	164
2018/C 252/17	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2016 (2016/2247(INI))	171
2018/C 252/18	Rezoluţia Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică (2016/2903(RSP))	184
	Joi, 16 februarie 2017
2018/C 252/19	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la situația drepturilor omului și a democrației în Nicaragua – cazul Franciscăi Ramirez (2017/2563(RSP))	189
2018/C 252/20	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la execuțiile din Kuwait și Bahrain (2017/2564(RSP))	192
2018/C 252/21	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la Guatemala, în special la situația apărătorilor drepturilor omului (2017/2565(RSP))	196
2018/C 252/22	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (2014/2248(INI))	201
2018/C 252/23	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (2014/2249(INI))	215
2018/C 252/24	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro (2015/2344(INI))	235
2018/C 252/25	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (2015/2103(INL))	239
2018/C 252/26	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului (2016/2145(INI))	258
2018/C 252/27	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC (2016/2148(INI))	273
2018/C 252/28	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la o strategie în domeniul aviației pentru Europa (2016/2062(INI))	284
2018/C 252/29	Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la implementarea cu întârziere a programelor operaționale din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) – impactul asupra politicii de coeziune și ce e de făcut în continuare (2016/3008(RSP))	294
	RECOMANDĂRI
	Parlamentul European
	Marți, 14 februarie 2017
2018/C 252/30	Recomandarea Parlamentului European din 14 februarie 2017 adresată Consiliului privind prioritățile UE pentru cea de a 61-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeilor (2017/2001(INI))	298