10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/1

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/2

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Indonezia, în special cea din 26 februarie 2014 referitoare la decizia Consiliului privind încheierea Acordului-cadru de parteneriat și cooperare globală dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Indonezia, pe de altă parte, cu excepția chestiunilor legate de readmisie (1),

—

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Indonezia, care a intrat în vigoare la 1 mai 2014,

—

având în vedere declarațiile din 23 mai 2015 ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la posibilitatea unor noi execuții în Indonezia,

—

având în vedere declarația din 27 iulie 2016 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la execuțiile planificate în Indonezia,

—

având în vedere al 6-lea Dialog Uniunea Europeană – Indonezia pe tema drepturilor omului din 28 iunie 2016,

—

având în vedere Declarația de la Bangkok din 14 octombrie 2016 privind promovarea unui parteneriat global între UE și ASEAN pentru Obiectivele strategice comune,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, pe care Indonezia l-a ratificat în 2006,

—

având în vedere Convenția din 1987 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Indonezia este a patra țară ca populație din lume, a treia democrație ca mărime, cea mai mare țară majoritar musulmană, cu milioane de adepți ai altor credințe și cu o societate diversă, compusă din 255 de milioane de cetățeni de diferite etnii, limbi și culturi;

B.

întrucât Indonezia este o un partener important al UE; întrucât relațiile dintre UE și Indonezia, membră a G20, sunt strânse; întrucât UE și Indonezia împărtășesc aceleași valori în ceea ce privește drepturile omului, guvernarea și democrația;

C.

întrucât în primul dialog strategic la nivel ministerial (8 aprilie 2016), Ministrul Afacerilor Externe al Indoneziei și VP/ÎR și-au declarat în comun decizia de a „trece la un nou nivel al relațiilor de parteneriat” dintre UE și Indonezia;

D.

întrucât, la 19 decembrie 2016, Hosea Yeimo și Ismael Alua, doi activiști politici din Papua au fost reținuți și acuzați de „rebeliune”, infracțiune prevăzută în Codul penal indonezian, ca urmare a unor activități politice pașnice; întrucât Hosea Yeimo și Ismael Alua au fost eliberați pe cauțiune la 11 ianuarie 2017; întrucât procedurile judiciare în cauza respectivă continuă; întrucât, dacă sunt condamnați, riscă închisoarea pe viață;

E.

întrucât președintele Joko Widodo a promis locuitorilor din Papua o schimbare, începând cu „un dialog deschis pentru o Papua mai bună” și s-a angajat să renunțe la utilizarea disproporționată a forței și la abuzurile în materie de drepturile omului; întrucât președintele a vizitat Papua de patru ori de la alegerea sa, în 2014; întrucât, recent, el a dispus eliberarea unui număr mare de deținuți papuași, ca un gest spre pace;

F.

întrucât guvernatorul Jakartei, Basuki Tjahaja Purnama, cunoscut sub numele Ahok, a fost trimis în judecată, acuzat de către unele grupuri religioase de insultare a islamului; întrucât, din octombrie 2016, au fost organizate trei manifestații care cereau trimiterea în închisoare a lui Ahok, de către o coaliție de grupări islamiste numită Mișcarea națională pentru apărarea edictelor Consiliului Ulema (GNPF-MUI), incluzând și membri ai Frontului Pembala Islam (FPI);

G.

întrucât libertatea de gândire, libertatea de întrunire pașnică și de asociere, libertatea religioasă, dreptul de a nu fi arestat sau deținut în mod arbitrar și dreptul de a nu fi torturat sunt libertăți și drepturi fundamentale inalienabile;

H.

întrucât Indonezia a reinstaurat pedeapsa capitală în 2013 și a executat mai mulți condamnați;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/5

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Republica Centrafricană, în special cele din 7 iunie 2016 referitoare la operațiunile de menținere a păcii – colaborarea UE cu ONU și cu Uniunea Africană (1),

—

având în vedere Rezoluția 2301 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU de reînnoire a mandatului Misiunii multidimensionale integrate a Organizației Națiunilor Unite de stabilizare în Republica Centrafricană (MINUSCA) până la 15 noiembrie 2017, adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul celei de a 7747-a reuniuni la 26 iulie 2016,

—

având în vedere raportul ONU referitor la drepturile omului din 14 decembrie 2016 și declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă din 6 ianuarie 2017 privind atacurile asupra MINUSCA,

—

având în vedere prezidarea în comun a Conferinței de la Bruxelles privind Republica Centrafricană din 17 noiembrie 2016 de către Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și de către președintele RCA, Faustin-Archange Touadéra,

—

având în vedere informarea UE privind RCA din 21 octombrie 2016 susținută de excelența sa Joanne Adamson, șefă adjunctă a Delegației Uniunii Europene la Organizația Națiunilor Unite, la Departamentul ONU pentru operațiuni de menținere a păcii,

—

având în vedere raportul din 22 iulie 2016 al expertului independent al ONU desemnat de Consiliul pentru drepturile omului pentru a monitoriza, raporta și oferi consiliere cu privire la situația drepturilor omului în RCA și declarația sa din 16 noiembrie 2016 dinaintea reuniunii donatorilor de la Bruxelles,

—

având în vedere concluziile Consiliului privind RCA din 9 februarie 2015, 20 iulie 2015 și 14 martie 2016 și cele din 19 aprilie 2016 privind desfășurarea pașnică a alegerilor în RCA,

—

având în vedere declarația din 8 iulie 2016 a președintelui Configurației RCA din cadrul Comisiei pentru consolidarea păcii cu ocazia informării susținute de Consiliul de Securitate al ONU privind RCA,

—

având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI) din 1998, ratificat de RCA în 2001,

—

având în vedere Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost semnat de Republica Centrafricană,

—

având în vedere raportul Amnesty International din 11 ianuarie 2017 intitulat „The long wait for justice: accountability in Central African Republic” (Lunga așteptare a justiției: responsabilitatea în Republica Centrafricană),

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, ieșită dintr-un conflict violent între coaliția rebelă Séléka și miliția anti-balaka, Republica Centrafricană a realizat progrese impresionante din 2013 încoace, cu sprijinul comunității internaționale, pentru restabilirea ordinii constituționale, cu o organizare pașnică și reușită a alegerilor și finalizarea tranziției politice;

B.

întrucât, în ciuda progreselor politice, RCA rămâne victimă a instabilității și a tulburărilor sporadice, intensificate de ciocniri violente în mai multe locuri care au dus la multiple strămutări ale populației în vestul, nordul și estul țării; întrucât lipsa libertăților civile, inegalitatea de gen, restricțiile în privința libertății de religie sau de convingere și tensiunile intercomunale rămân și o importantă sursă de preocupare în materie de drepturile omului în RCA;

C.

întrucât misiunea ONU are până la 10 750 de soldați de menținere a păcii la fața locului în RCA, însă unii civili se plâng că aceasta nu face suficient pentru a-i proteja de zecile de grupări armate; întrucât raportul ONU referitor la drepturile omului din 14 decembrie 2016 privind uciderile arbitrare a menționat violența sexuală în RCA;

D.

întrucât, în decembrie 2016, misiunea MINUSCA a sprijinit un nou dialog între 11 dintre cele 14 grupări armate și guvern, ca parte a unui efort continuu de dezarmare a facțiunilor din RCA; întrucât la 4 ianuarie 2017, potrivit MINUSCA, una dintre patrulele sale de menținere a păcii se întorcea din orașul Koui când a fost atacată de aproximativ 50 de persoane la aproximativ 60 km vest de Obo și doi soldați de menținere a păcii au fost uciși de rebeli necunoscuți, iar la 7 ianuarie 2017 a avut loc un atac similar la nord-vest de Bokayi, în care a fost ucis un soldat de menținere a păcii;

E.

întrucât reconstrucția sectorului justiției este încă în fază incipientă și capacitatea poliției continuă să fie extrem de limitată și acest lucru, combinat cu absența unui sistem judiciar funcțional, înseamnă că doar puține măsuri au fost luate pentru a pune capăt abuzurilor în domeniul drepturilor omului sau pentru a aborda acestea și pentru a aduce autorii acestor fapte în fața justiției;

F.

întrucât, potrivit Amnesty International, lipsa justiției în RCA este atât de acută încât unele victime sunt obligate să își trăiască viața alături de agresorii lor, deoarece sute de criminali au fugit din închisoare în timpul unor evadări în masă și multe persoane acuzate de cele mai grave infracțiuni nu au fost niciodată arestate; întrucât doar 8 din 35 de închisori sunt operaționale și în afara capitalei, Bangui, funcționează doar câteva tribunale;

G.

întrucât, din august 2016 încoace, în RCA a fost înregistrată o creștere alarmantă a numărului de cazuri de abuzuri în domeniul drepturilor omului și de încălcare a dreptului umanitar internațional comise de diferite facțiuni ale ex-Séléka, anti-Balaka și afiliații acestora, consecințele lor fiind cel puțin 100 de ucideri, strămutări forțate ale civililor și distrugerea proprietăților; întrucât organizațiile de apărare a drepturilor au semnalat lupte serioase în RCA la sfârșitul lunii noiembrie 2016 între două grupări Séléka, acestea fiind soldate cu cel puțin 14 morți din rândul civililor și 76 de răniți;

H.

întrucât Vladimir Monteiro, purtătorul de cuvânt al MINUSCA în Bangui, a afirmat că astfel de atacuri nu sunt îndreptate doar împotriva trupelor de menținere a păcii ale ONU, ci și a actorilor din domeniul umanitar și a populației civile;

I.

întrucât între 28 și 30 noiembrie 2016 cel puțin 115 persoane au murit în urma confruntărilor izbucnite între două grupări – ambele facțiuni Séléka: Front Populaire pour la Renaissance de la Centrafrique, FPRC (Frontul Popular pentru Renașterea Republicii Centrafricane) și l’Union pour la Paix en Centrafrique, UPC (Uniunea pentru Pace în Republica Centrafricană) – pentru dobândirea controlului asupra drumurilor care duc la minele de diamante din apropiere de Kalaga, un oraș situat la 45 km de Bria, unde ambele facțiuni percep „taxe de drum”, în special în zonele miniere și pe rutele de migrare ale păstorilor Peuhl;

J.

întrucât, în mai 2016, cea de a 5-a Comisie a ONU a adoptat o rezoluție transversală privind menținerea păcii în care a salutat hotărârea Secretarului General de a pune în aplicare pe deplin politica de zero toleranță, a reafirmat necesitatea unei mai bune coordonări a sprijinului acordat victimelor și a extins politica de transparență a ONU pentru a include acuzațiile de exploatare sexuală și abuzuri sexuale;

K.

întrucât, la 17 noiembrie 2016, VP/ÎR, Federica Mogherini, și președintele Republicii Centrafricane, Faustin-Archange Touadéra, au mobilizat comunitatea internațională pentru a genera sprijin politic și angajamente concrete de sprijinire a agendei ambițioase a autorităților RCA de a obține pace, securitate și reconciliere la nivelul întregii țări, dar și pentru a promova dezvoltarea și redresarea economică;

L.

întrucât, potrivit ONU, aproape jumătate din populația RCA se confruntă cu insecuritatea alimentară și are nevoie de ajutor umanitar; întrucât 40 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani suferă de malnutriție cronică și unul din cinci copii nu vor ajunge să împlinească vârsta de cinci ani;

M.

întrucât se estimează că în anul curent 2,2 milioane de persoane vor avea nevoie de ajutor umanitar, printre aceștia numărându-se și 1,1 milioane de copii; întrucât se estimează că, la sfârșitul anului 2016, 420 000 de persoane erau strămutate intern și alte 453 000 de persoane s-au refugiat în țări învecinate;

N.

întrucât, în ultimii trei ani, Uniunea Europeană a fost cel mai mare donator de ajutoare în RCA, acordând țării plăți în valoare de peste 500 de milioane de euro; întrucât, în ceea ce privește ajutorul umanitar, numai Comisia a furnizat 124 de milioane de euro (pe lângă cele 30 de milioane de euro pentru refugiații centrafricani din țările învecinate) din decembrie 2013 încoace; întrucât la conferința donatorilor de la Bruxelles din 17 noiembrie 2016 UE a anunțat că va acorda o finanțare suplimentară de 409 milioane de euro pentru reconstrucție, menținerea păcii și nevoi umanitare în Republica Centrafricană;

O.

întrucât Armata de Rezistență a Domnului (LRA) și-a intensificat activitățile în estul RCA, extinzându-se dincolo de zonele miniere, cu atacuri care au implicat jafuri, privări arbitrare de libertate, distrugerea și confiscarea proprietăților civililor și răpiri; întrucât potrivit instrumentului de monitorizare a crizei LRA, din ianuarie 2016 încoace, 344 de persoane, printre care peste 60 de copii, ar fi fost răpite de LRA, iar mii de civili au fost strămutați în zonele unde activează aceasta;

P.

întrucât la 15 iulie 2014 UE a creat un fond fiduciar cu donatori multipli, denumit Bêkou și dedicat RCA, care contribuie la stabilizarea și reconstrucția țării;

Q.

întrucât situația generală în ceea ce privește securitatea s-a îmbunătățit începând cu 2013, în special în Bangui, dar rămâne fragilă, cu izbucniri de violență care sunt din ce în ce mai frecvente în ultimele luni; întrucât continuă, pe întreg teritoriul țării, comiterea infracțiunilor, cum ar fi uciderile, torturile, violențele sexuale, furturile, răpirile, distrugerea de bunuri, precum și comerțul și posesia ilicite de arme;

R.

întrucât, din cauza constrângerilor în materie de finanțare, Programul Alimentar Mondial a anunțat că va trebui să facă reduceri suplimentare în ceea ce privește alimentele pe care le poate oferi și că distribuirea alimentelor ar putea fi suspendată în totalitate până în februarie 2017;

S.

întrucât extracția și traficul ilicit de diamante și lemn alimentează conflictul prin contribuția la finanțarea grupurilor armate;

T.

întrucât Organizația Internațională a Francofoniei (OIF) a depus eforturi permanente din 2003 pentru consolidarea democrației, a statului de drept și a păcii în Republica Centrafricană și continuă să depună eforturi în actualul context de reconstrucție de după criză; întrucât activitatea OIF este esențială pentru consolidarea capacităților instituțiilor centrafricane, furnizarea de sprijin tehnic pentru instituirea Curții penale speciale, sprijinirea creării unei comisii naționale pentru drepturile omului, consolidarea cadrului administrativ și juridic pentru alegeri, oferirea de sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a programelor de dezarmare, demobilizare și reintegrare și de reformare a sectorului securității (DDR-RSS), precum și pentru asigurarea de sprijin tehnic pentru Curtea penală specială prin mobilizarea magistraților francofoni;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/10

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special ultimele două rezoluții, adoptate la 9 iulie 2015 (1) și la 17 decembrie 2015 (2),

—

având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,

—

având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea procedurii de consultare cu Republica Burundi în conformitate cu articolul 96 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020 (4),

—

având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 9 decembrie 2015 referitoare la situația din Burundi,

—

având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha, încheiat la 28 august 2000,

—

având în vedere Constituția Republicii Burundi, în special articolul 96,

—

având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța (ACDEG),

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere declarația din 21 octombrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în numele Uniunii Europene privind Africa de Sud și Burundi și Curtea Penală Internațională (CPI),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015 privind măsurile restrictive având în vedere situația din Burundi (5) și având în vedere reînnoirea acestora la 29 septembrie 2016,

—

având în vedere rezoluția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor din 4 noiembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Burundi,

—

având în vedere raportul din 20 septembrie 2016 privind ancheta independentă a ONU referitoare la Burundi, demarată în urma rezoluției S-24/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului,

—

având în vedere raportul din 17 iunie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în Burundi,

—

având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 30 septembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Burundi,

—

având în vedere raportul din 17 mai 2016 al delegației Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor referitor la misiunea sa de informare în Burundi din 7-13 decembrie 2015,

—

având în vedere declarația din 6 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al SEAE privind interzicerea Ligii Iteka în Burundi,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Burundi se confruntă cu o criză politică, socială și economică majoră de la decizia președintelui Pierre Nkurunziza din aprilie 2015 de a candida pentru un al treilea mandat prezidențial, ceea ce constituie o încălcare a Acordului de la Arusha și a constituției țării; întrucât președintele Nkurunziza a făcut recent declarații în care nu exclude posibilitatea de a revizui constituția burundeză, cu scopul de a putea candida pentru un eventual al patrulea mandat din 2020;

B.

întrucât Burundi a notificat CPI cu privire la retragerea sa din Statutul de la Roma și din CPI la 19 octombrie 2016, în urma deciziei CPI de a deschide o anchetă preliminară cu privire la cazurile de violență și încălcările drepturilor omului în această țară;

C.

întrucât, după efectuarea unei anchete timp de doi ani în Burundi, la 15 noiembrie 2016, Liga Iteka a publicat un raport elaborat în colaborare cu Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH), intitulat „Dinamica represiunii și genocidului în Burundi”, care oferă informații actualizate privind represiunea guvernului și numeroasele încălcări ale drepturilor omului de către acesta; întrucât, după câteva săptămâni, Liga Iteka a publicat, de asemenea, mai multe rapoarte de anchetă privind cele mai grave crime comise de forțele guvernamentale în Burundi: asasinate, răpiri, dispariții forțate, tortură, violuri și detenții în masă; întrucât aceste crime au continuat într-un climat de impunitate absolută; întrucât, până în octombrie 2016, alte cinci organizații pentru apărarea drepturilor fuseseră deja interzise, printre acestea numărându-se Forum pour le renforcement de la société civile (FORSC), Forum pour la conscience et le développement (FOCODE), Action chrétienne pour l’abolition de la torture (ACAT), Association burundaise pour la protection des droits humains et des personnes détenues (APRODH) și Réseau des citoyens probes (RCP);

D.

întrucât, în noiembrie 2016, FIDH a raportat peste 1 000 de decese, 8 000 de persoane deținute pe motive politice, între 300 și 800 de persoane dispărute, sute de cazuri de tortură, sute de femei devenite victime ale agresiunilor sexuale, mii de arestări arbitrare, peste 310 000 de persoane refugiate în țările învecinate și 61 000 de persoane strămutate în interiorul țării; întrucât situația de securitate din Burundi prezintă riscuri pentru stabilitatea regiunii în ansamblu;

E.

întrucât guvernul controlează într-o măsură tot mai mare mass-media și ziarele independente, iar jurnaliștii sunt victime ale disparițiilor forțate, ale amenințărilor și atacurilor fizice sau ale hărțuirii judiciare; întrucât toate posturile independente de radio au fost suspendate; întrucât, potrivit Reporters sans frontières, Burundi se clasează pe locul 156 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2016;

F.

întrucât, în martie 2016, UE a încheiat consultările în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou și a suspendat sprijinul financiar direct pentru administrația burundeză, deoarece a ajuns la concluzia că angajamentele propuse de guvern în ceea ce privește drepturile omului, principiile democratice și statul de drept nu sunt satisfăcătoare;

G.

întrucât sistemul de justiție din Burundi este extrem de corupt și, în pofida faptului că sute de persoane au fost ucise și torturate de la izbucnirea crizei, multe dintre ele de către poliție și serviciile de informații, doar foarte puțini făptași au fost aduși în fața justiției;

H.

întrucât există temeri legate de „etnicizarea” crizei de către guvern și de tendința tot mai pronunțată a funcționarilor de stat de a avea un discurs orientat spre divizare, după cum au constatat și funcționarii ONU;

I.

întrucât, potrivit relatărilor, membrii ligii tineretului din partidul aflat la guvernare, Imbonerakure, arestează și lovesc cetățenii, furându-le bunurile și, de asemenea, utilizează violul ca armă; întrucât aceștia își îndreaptă atacurile asupra membrilor opoziției, în special a membrilor Forțelor Naționale de Eliberare (FNL); întrucât numeroși membri ai opoziției și presupuși opozanți au fost uciși, deținuți, bătuți și torturați în ultimele luni;

J.

întrucât, la 29 septembrie 2016, Consiliul a reînnoit măsurile restrictive ale UE împotriva Republicii Burundi, prelungindu-le până la 31 octombrie 2017; întrucât aceste măsuri constau în interdicția de a călători și înghețarea activelor anumitor persoane ale căror activități sunt considerate ca subminând democrația sau împiedicând găsirea unei soluții politice la criza din Burundi;

K.

întrucât eforturile de mediere continuă, cu sprijinul deplin al Uniunii Africane, al Comunității Africii de Est, al UE și al ONU, pentru a promova dialogul între diferitele părți din Burundi în vederea găsirii unei soluții pașnice și bazate pe consens la criza din Burundi;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/15

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 decembrie 2015 referitoare la mobilitatea urbană durabilă (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind transportul de mărfuri în Europa (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind logistica transportului de mărfuri în Europa – cheia mobilității durabile (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 (5) și Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 913/2010 (7),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Accelerarea tranziției Europei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0500),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0501),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe” (COM(2016)0581),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru gazul natural lichefiat și pentru stocarea gazelor” (COM(2016)0049),

—

având în vedere Declarația ministerială de la Rotterdam din 20 iunie 2016 privind Implementarea Rețelei transeuropene de transport (TEN-T) (8),

—

având în vedere documentele de prezentare pregătite de coordonatorii europeni privind coridoarele TEN-T pentru Zilele TEN-T de la Rotterdam din 2016 (9),

—

având în vedere planurile de acțiune privind coridoarele, întocmite de coordonatorii europeni ai TEN-T,

—

având în vedere Raportul special nr. 08/2016 al Curții de Conturi: Transportul feroviar de marfă nu este încă pe calea cea bună (10),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0384/2016),

A.

întrucât transporturile și logistica moderne și eficiente sunt esențiale pentru funcționarea eficace a pieței interne a UE și sunt importante pentru asigurarea competitivității, crearea de noi oportunități pentru mediul de afaceri și ocuparea forței de muncă, protecția mediului, atenuarea schimbărilor climatice și reducerea emisiilor de dioxid de carbon în sectorul transporturilor;

B.

întrucât cel de al treilea obiectiv din Cartea albă a Comisiei privind transporturile este transferul unui procent de 30 % din transportul rutier de mărfuri pe distanțe de peste 300 km către moduri mai sustenabile, cum ar fi transportul pe calea ferată sau pe căile navigabile, până în 2030, și transferul a peste 50 % până în 2050, ceea ce necesită și dezvoltarea unei infrastructuri adecvate; întrucât politica europeană în materie de transporturi și TEN-T pot avea o contribuție importantă la realizarea obiectivelor privind clima ale Acordului de la Paris COP 21;

C.

întrucât o politică a UE privind logistica orientată spre viitor ar trebui să ajute sectorul logisticii să-și mențină competitivitatea globală și contribuția la creșterea economiei UE, ținând cont de tendințele economice, sociale și tehnologice și de legăturile comerciale la nivel mondial;

D.

întrucât politica TEN-T vizează promovarea transportului eficient, inteligent și sustenabil, iar logistica orientată spre viitor și soluțiile de transport multimodal necesită în special cooperarea intersectorială;

E.

întrucât trebuie să se acorde prioritate legăturilor de transport multimodal între porturi, aeroporturi, platformele multimodale, principalele coridoare ale rețelei TEN-T și alte secțiuni, pentru a stimula economia și crearea de locuri de muncă în UE;

F.

întrucât principalele coridoare ale TEN-T stimulează sinergii prin consolidarea accentului pus pe terminale și pe nodurile urbane, precum și prin integrarea sistemelor de transport cu combustibili inteligenți și curați și întrucât funcția de acces de complementaritate a rețelei globale este, de asemenea, esențială;

G.

întrucât încă există diferențe considerabile între statele membre în ceea ce privește eficiența și eficacitatea transporturilor, aspecte care reflectă puterea economică, rolul industriei în cadrul țărilor, precum și condițiile geografice, calitatea infrastructurii și densitatea populației;

H.

întrucât dronele de transport prezintă noi posibilități de transportare a mărfurilor în lanțul logistic, însă, pentru ca acestea să-și atingă potențialul și pentru garantarea pe viitor a competitivității europene, este nevoie de un temei juridic armonizat și de o coordonare continuă cu modurile de transport tradiționale;

I.

întrucât nivelul actual de punere în aplicare a coridoarelor prioritare convenite în rețeaua europeană de transport ar putea aduce beneficii semnificative pentru economiile țărilor care au fost grav afectate de criza economică;

J.

întrucât, la nivelul transportului de marfă, au fost identificate probleme legate de diferențele de tensiune în conexiunile transfrontaliere;

K.

întrucât reglementările privind transportul sunt, în prezent, legate de modul de transport și intră în competența unor organisme internaționale diferite (de exemplu Organizația Maritimă Internațională, OMI, sau Organizația Aviației Civile Internaționale, OACI);

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/24

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 9 din TFUE, care impune UE obligația să promoveze un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, să garanteze o protecție socială corespunzătoare, să combată excluziunea socială și să asigure un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane,

—

având în vedere articolele 151-156 din TFUE,

—

având în vedere Declarația din 9 mai 1950, prin care s-a solicitat „egalizarea și îmbunătățirea nivelului de trai al lucrătorilor”,

—

având în vedere Carta socială europeană, protocolul adițional la aceasta și versiunea sa revizuită, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999, în special partea I, partea II și articolele 2, 4, 16 și 27 referitoare la dreptul lucrătorilor cu responsabilități familiale la oportunități egale și la un tratament egal,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE în 2010,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, care a intrat în vigoare în 1990,

—

având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989,

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă pentru 2030, care au fost adoptate de Organizația Națiunilor Unite în 2015 și care se aplică în întreaga lume, inclusiv în UE,

—

având în vedere Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE (1),

—

având în vedere convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

—

având în vedere Codul european de securitate socială al Consiliului Europei și protocolul la acesta, un instrument european de bază care asigură o armonizare minimă a sistemelor de securitate socială, care prevede standarde minime și care permite părților contractante să depășească aceste standarde,

—

având în vedere raportul expertului independent al ONU privind exercitarea tuturor drepturilor omului de către persoanele în vârstă,

—

având în vedere legislația existentă a UE, mecanismele de coordonare a politicilor și instrumentele financiare din domeniul ocupării forței de muncă, politicii sociale, politicii economice și monetare, pieței interne, liberei circulații a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului, Fondului social european și coeziunii economice, sociale și teritoriale,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010 și 17 iunie 2010, precum și Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere recomandările și concluziile Consiliului referitoare la integrarea romilor,

—

având în vedere recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (2),

—

având în vedere recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013, intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (3),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa”,

—

având în vedere Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă (4),

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei privind concediul de maternitate (COM(2008)0637),

—

având în vedere Directiva privind declarația scrisă (5),

—

având în vedere Directiva privind munca pe durată determinată (6),

—

având în vedere Directiva privind munca prin agent de muncă temporară (7),

—

având în vedere Directiva privind munca pe fracțiune de normă (8),

—

având în vedere Directiva privind egalitatea de tratament fără deosebire de rasă (9),

—

având în vedere orientările politice pentru Comisia Europeană, intitulate „Un nou început pentru Europa: Agenda mea pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbări democratice”, prezentate de Jean-Claude Juncker la 15 iulie 2014,

—

având în vedere raportul din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei” („Raportul celor cinci președinți”),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2016 intitulată „Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale” (COM(2016)0127) și anexele sale,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

—

având în vedere comunicările Comisiei privind integrarea romilor (COM(2010)0133), (COM(2011)0173), (COM(2012)0226), (COM(2013)0454), (COM(2015)0299), (COM(2016)0424),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 21 martie 2014 cu privire la aplicarea Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară (COM(2014)0176),

—

având în vedere avizul CESE din 17 septembrie 2015 pe tema „Principii pentru sisteme de prestații sociale eficiente și fiabile” (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la prioritățile strategice ale programului de lucru al Comisiei pentru 2017 (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la concediul de maternitate (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (16),

—

având în vedere „Angajamentul strategic al Comisiei Europene pentru egalitatea de gen 2016-2019”,

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2016 referitoare la dumpingul social în Uniunea Europeană (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (22),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză (26) și Pachetul privind investițiile sociale al Comisiei din 20 februarie 2013, inclusiv recomandarea Comisiei intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la romi (27),

—

având în vedere dicționarul Eurofound privind relațiile industriale europene,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2014 referitor la remunerația în Europa în secolul al XXI-lea,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2014 referitor la accesul la asistență medicală în vremuri de criză,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2015 referitor la accesul la prestații sociale: reducerea gradului de neutilizare,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2015 referitor la formele noi de ocupare a forței de muncă,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2016 referitor la condițiile de locuit necorespunzătoare din Europa: costuri și consecințe,

—

având în vedere viitorul raport general al Eurofound din 2016 referitor la al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă,

—

având în vedere studiul OIM din 2016 privind „Construirea unui pilon social pentru convergența europeană”,

—

având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și, în special, sondajele sale referitoare la migranți și la minorități și rapoartele privind formele grave de exploatare prin muncă, sistemele de protecție a copilului și dreptul la o viață independentă pentru persoanele cu handicap,

—

având în vedere Hotărârea Curții de Justiție în cauza C-266/14 din 10 septembrie 2015 privind organizarea timpului de lucru pentru lucrătorii care nu au un loc de muncă fix sau obișnuit,

—

având în vedere Hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cauzele conexate C-8/15 P – C-10/15 P (Ledra Advertising și alții) la 20 septembrie 2016, care consolidează drepturile fundamentale ale cetățenilor față de Comisie și Banca Centrală Europeană în legătură cu adoptarea memorandumurilor de înțelegere în numele MES,

—

având în vedere analiza comună efectuată de partenerii sociali europeni, BusinessEurope, CEIP, CES și UEAPME, din octombrie 2007, intitulată „Principalele provocări pentru piețele europene ale forței de muncă”, precum și analiza din iulie 2015, intitulată „O analiză aprofundată a ocupării forței de muncă efectuată de partenerii sociali europeni”,

—

având în vedere avizul comun al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă și al Comitetului pentru protecție socială referitor la pilonul european al drepturilor sociale, aprobat de Consiliu la 13 octombrie 2016,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0391/2016),

A.

întrucât Uniunea Europeană trebuie să răspundă rapid și în mod vizibil la frustrarea și îngrijorarea în creștere a multor oameni în legătură cu perspectivele nesigure de trai, șomajul, inegalitățile tot mai accentuate și lipsa de oportunități, în special pentru tineri; întrucât consultarea publică cu privire la pilonul european al drepturilor sociale, realizată de Comisie până în decembrie 2016, s-a transformat într-o reflecție profundă privind acquis-ului social existent și într-o discuție amplă între partenerii sociali, guvernele și parlamentele naționale, societatea civilă și instituțiile UE cu privire la viitorul și structura unui model social european pentru viitor; întrucât această dezbatere poate contribui la a atrage atenția asupra valorilor de bază ale UE și asupra faptului că, în cadrul unei comparații la nivel mondial, Europa are standarde avansate în materie socială și de muncă, precum și sisteme avansate de protecție socială; întrucât dezbaterea privind pilonul european al drepturilor sociale și măsurile necesare care trebuie luate ca urmare a acestei dezbateri pot contribui, de asemenea, la plasarea proiectului european pe baze mai solide și la creșterea gradului de implicare a cetățenilor în procesul de integrare europeană;

B.

întrucât Uniunea Europeană trebuie să dezvolte în continuare un model social european, care să fie integrat în cadrul unei economii de piață sociale, care să capaciteze oamenii și să permită o prosperitate durabilă și o productivitate ridicată, un model bazat pe solidaritate, justiție socială și șanse egale, pe repartizarea echitabilă a bogățiilor, pe solidaritate între generații, pe statul de drept, nediscriminare, egalitate între femei și bărbați, sisteme de educație universale și de înaltă calitate, locuri de muncă de calitate și creștere durabilă pe termen lung, favorabilă incluziunii și cu un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă de la nivel mondial, un model care să vizeze cu adevărat ocuparea integrală a forței de muncă, să asigure o protecție socială adecvată și servicii esențiale de calitate pentru toți, să combată inegalitatea economică, să capaciteze persoanele aflate în situații vulnerabile, să combată sărăcia și excluziunea socială, să crească participarea la viața civilă și politică, să îmbunătățească standardele de viață ale tuturor cetățenilor UE, asigurând punerea în aplicare a obiectivelor și drepturilor prevăzute în tratatele UE, în Carta drepturilor fundamentale și în Carta socială europeană;

C.

întrucât Comisia s-a angajat să realizeze pentru UE un „rating social AAA” și este așteptată să prezinte, în primăvara anului 2017, o propunere privind un pilon european al drepturilor sociale, care va promova piețe ale muncii și sisteme de protecție socială cu o bună funcționare și favorabile incluziunii în statele membre participante și care va servi drept busolă pentru o convergență ascendentă reînnoită prin (i) actualizarea legislației existente a UE, (ii) îmbunătățirea cadrului UE de coordonare a politicilor economice și sociale, printre altele prin analiza socială comparativă a eforturilor naționale de reformare, fără a institui structuri paralele ineficiente și (iii) asigurarea sprijinului financiar relevant la nivel național și european; întrucât Parlamentul, ales în mod direct de către cetățenii europeni, are o responsabilitate și un rol fundamental în definirea și adoptarea pilonului european al drepturilor sociale;

D.

întrucât politicile economice și sociale au scopul de a servi oamenilor, inclusiv prin promovarea activităților economice durabile și responsabile din punct de vedere social, în condiții egale de concurență și întrucât oamenii sunt totodată factorul cel mai important pentru competitivitatea unei întreprinderi și pentru buna funcționare a întregii economii;

E.

întrucât dialogul social poate contribui în mod pozitiv la creștere, ocuparea forței de muncă și competitivitate; întrucât Uniunea are obligația de a recunoaște și de a promova rolul partenerilor sociali, de a facilita dialogul între partenerii sociali și de a le respecta autonomia, inclusiv în ceea ce privește nivelurile salariale, dreptul de a negocia, de a încheia și de a aplica acorduri colective și de a întreprinde acțiuni colective, în conformitate cu dreptul și cu practicile naționale; întrucât pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să încurajeze partenerii sociali și statele membre să stabilească standarde mai ridicate decât cele convenite la nivel european; întrucât Comisia consultă partenerii sociali cu privire la posibila direcție a acțiunii Uniunii în domeniul politicii sociale; întrucât este nevoie de sprijin continuu pentru dialogul social la toate nivelurile;

F.

întrucât este crucial ca întreprinderile să se comporte în mod responsabil din punct de vedere social, acordând cu adevărat atenție durabilității și intereselor societății; întrucât este important ca lucrătorii să fie implicați în procesul decizional; întrucât întreprinderile din economia socială, precum cooperativele, oferă un exemplu bun în ceea ce privește crearea de locuri de muncă de calitate, susținerea incluziunii sociale și promovarea economiei participative;

G.

întrucât drepturile sociale fundamentale se aplică tuturor persoanelor din Uniunea Europeană, iar actualul corpus legislativ al Uniunii care reglementează piețele forței de muncă, produselor și serviciilor se aplică în toate statele membre; întrucât integrarea economică face ca statele membre să fie interdependente în ceea ce privește capacitatea lor de a asigura condiții de muncă decente și de a menține coeziunea socială; întrucât, pentru a avea o piață unică funcțională, este nevoie de un nucleu solid de drepturi sociale pentru lucrători, pentru a împiedica concurența pe baza condițiilor de muncă; întrucât principiul subsidiarității, astfel cum este definit în tratate, justifică acțiunea la nivel european, date fiind dimensiunile sau efectele acțiunii propuse; întrucât atingerea obiectivelor sociale ale UE depinde, de asemenea, de legislația națională și de gradul de dezvoltare a sistemelor sociale naționale; întrucât diferențele regionale dintre nivelurile salariilor și dintre sistemele de securitate socială sunt într-o anumită măsură inevitabile, însă ar trebui să se aibă grijă ca aceste diferențe să nu creeze presiune în sensul înrăutățirii condițiilor de muncă și de trai; întrucât convergența socială și economică ascendentă este foarte importantă pentru buna funcționare a Uniunii; întrucât Uniunea nu armonizează sistemele naționale de securitate socială, ci le coordonează, promovează dezvoltarea acestora și facilitează protecția socială eficientă a persoanelor care își exercită dreptul la liberă circulație; întrucât evoluțiile în materie de reglementare trebuie să țină pasul cu inovarea tehnologică și cu alte inovații pentru a oferi securitate juridică și pentru a promova dezvoltarea economică prin concurență echitabilă; întrucât implementarea pilonului european al drepturilor sociale va necesita acțiuni pe mai multe niveluri, abordări trans-sectoriale și implicarea deplină a părților interesate; întrucât dispozițiile privind timpul de odihnă al angajaților ar trebui să prevadă, dacă este cazul, o zi obișnuită de repaus săptămânal, recunoscută de tradițiile și obiceiurile din țara sau regiunea respectivă;

H.

întrucât statele sociale europene trebuie modernizate și consolidate pentru a sprijini tranziții ascendente înspre și în cadrul pieței forței de muncă și pentru a menține securitatea economică pe tot parcursul vieții; întrucât, în condițiile în care piața forței de muncă devine mai complexă, este normal ca statul social să trebuiască, de asemenea, să își adapteze mecanismele și instrumentele, pentru a gestiona în mod corect diversele riscuri sociale care apar; întrucât acest proces de modernizare ar trebui să îmbunătățească, de asemenea, accesul oamenilor și interacțiunea cu statul social și să faciliteze aplicarea normelor relevante, inclusiv pentru IMM-uri; întrucât, cu toate acestea, rolul statelor sociale este mai amplu decât în ceea ce privește piața muncii; acesta include, printre altele, funcționarea sistemelor de securitate socială, lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale și investițiile în educație, îngrijirea copiilor, serviciile sociale și alte servicii esențiale; întrucât „investițiile sociale” care sprijină dezvoltarea persoanelor încă din copilărie până la bătrânețe au un rol esențial pentru a le permite acestora să participe pe deplin la societatea și economia secolului al XXI-lea; întrucât va fi nevoie de un efort deosebit pentru a atinge obiectivul de reducere a sărăciei și de incluziune socială din Strategia Europa 2020; întrucât locuințele constituie o chestiune presantă în multe state membre și multe gospodării cheltuiesc o mare parte din venitul lor disponibil pentru costuri cu locuința și energia;

I.

întrucât Recomandarea OIM nr. 202 prevede că nivelurile minime de protecție socială ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele garanții de protecție socială de bază: (a) accesul la o serie de bunuri și servicii stabilite la nivel național, în special asistența medicală de bază, inclusiv îngrijirea în timpul maternității, și care să îndeplinească criteriile de disponibilitate, accesibilitate, acceptabilitate și calitate; (b) siguranța unui venit de bază pentru copii, cel puțin la un nivel minim definit la nivel național, prin care să se asigure accesul la alimentație, educație, îngrijire și la alte bunuri și servicii necesare; (c) siguranța unui venit de bază, cel puțin la un nivel minim definit la nivel național, pentru persoanele de vârstă activă care nu sunt în măsură să obțină venituri suficiente, în special în cazuri de boală, de șomaj, de maternitate și de handicap; și (d) siguranța unui venit de bază, cel puțin la un nivel minim definit la nivel național, pentru persoanele în vârstă; întrucât pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să țină seama de această definiție și să vizeze a garanta că aceste elemente de bază ale protecției sociale sunt realizate pe deplin și, de preferință, depășite în toate statele membre; întrucât Comitetul Economic și Social European a adus o contribuție utilă în acest sens, prin stabilirea unor principii pentru sistemele de securitate socială eficace și fiabile;

J.

întrucât toate statele membre ale UE se confruntă cu anumite provocări sociale și în materie de ocupare a forței de muncă; întrucât garantarea respectării drepturilor sociale depinde, de asemenea, de politicile și instrumentele care sprijină coeziunea teritorială, în special în regiunile cu dezavantaje grave și permanente, naturale, demografice sau structurale, inclusiv în regiunile cu densitatea scăzută a populației sau cu populație dispersată sau în regiunile ultraperiferice; întrucât sunt necesare investiții strategice mai numeroase și un sprijin mai consistent pentru coeziune în regiunile defavorizate, cu scopul de a le face mai competitive, îmbunătățind structura socioeconomică a acestora și prevenind accentuarea declinului demografic; întrucât zona euro se confruntă, în actualul său cadru macroeconomic, cu provocări specifice în ceea ce privește realizarea obiectivelor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă prevăzute în tratate; întrucât restabilirea unei securități socioeconomice adecvate pentru a compensa această flexibilitate internă crescută poate necesita introducerea unor obiective și standarde sociale și/sau a unor instrumente financiare specifice la nivelul zonei euro,

K.

întrucât piețele europene ale forței de muncă evoluează tot mai mult către forme „atipice” sau „non-standard” de ocupare a forței de muncă, cum ar fi munca temporară, munca involuntară cu fracțiune de normă, munca ocazională, munca sezonieră, munca la cerere, activități autonome dependente sau munca intermediată de platformele digitale; întrucât, cu toate acestea, locurile de muncă permanente continuă să contribuie cel mai mult la dezvoltarea forței de muncă, crescând mai rapid decât locurile de muncă temporare în ultimii doi ani și jumătate (28); întrucât cererea de forță de muncă devine mai diversificată decât în trecut; întrucât, în unele cazuri, aceasta poate aduce beneficii pentru productivitate, în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată și tranzițiile de pe piața forței de muncă și pot aduce alte oportunități profesionale pentru cei care au nevoie de ele; întrucât, cu toate acestea, unele forme atipice de ocupare a forței de muncă implică insecuritate economică prelungită și condiții de muncă precare, în special venituri mai scăzute și mai puțin sigure, lipsa posibilităților de apărare a drepturilor, lipsa asigurărilor sociale și de sănătate, lipsa unei identități profesionale, lipsa perspectivelor de carieră și dificultăți în concilierea muncii la cerere cu viața privată și de familie; întrucât o piață dinamică a forței de muncă ar trebui să garanteze că fiecare cetățean are șansa de a-și folosi competențele și abilitățile în viața profesională, printre altele pe baza unor condiții de muncă sănătoase și sigure, a unor politici active privind piața muncii și prin actualizarea continuă a competențelor prin învățare regulată pe tot parcursul vieții; întrucât jurisprudența relevantă a CJUE clarifică conceptele de „raport de muncă” și „lucrător” în scopul aplicării legislației UE, fără a aduce atingere definițiilor naționale ale noțiunii de „lucrător”, care sunt create în sensul dreptului intern, în conformitate cu principiul subsidiarității;

L.

întrucât politicile active în domeniul pieței muncii, responsabilitatea individuală și participarea la învățarea pe tot parcursul vieții sunt importante pentru integrarea pe piața muncii, chiar dacă șomajul este cauzat în cele mai multe cazuri de lipsa de posturi vacante sau de alte circumstanțe independente de voința persoanei respective;

M.

întrucât persoanele care se află în situații vulnerabile sau care suferă mai adesea de pe urma discriminării, precum femeile, minoritățile etnice, șomerii de lungă durată, cetățenii în vârstă și persoanele cu handicap, pot necesita măsuri suplimentare pentru a încuraja participarea lor pe piața forței de muncă și pentru a le asigura un nivel de trai decent pe toată durata vieții; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a crea o Europă fără obstacole pentru cele 80 de milioane de persoane cu handicap care există în UE, potrivit estimărilor, și întrucât obiectivele UE de reducere a sărăciei și de ocupare a forței de muncă nu vor fi atinse dacă persoanele cu handicap nu vor fi pe deplin integrate în economie și în societate; întrucât Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) a fost ratificată de UE, iar principiile sale ar trebui, prin urmare, să fie integrate în pilonul drepturilor sociale; întrucât impactul negativ al crizei asupra accesului la asistență medicală s-a manifestat adesea cu întârziere, multe persoane aflându-se în imposibilitatea de a avea acces la asistență medicală, chiar dacă serviciile sunt acoperite în mod oficial, în special deoarece nu își pot permite să efectueze coplăți sau se confruntă cu liste de așteptare;

N.

întrucât, în UE, femeile continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare și să fie subreprezentate în toate domeniile de decizie;

O.

întrucât egalitatea de gen este consacrată în tratatele Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale a UE și constituie o valoare de bază a UE; întrucât, cu toate acestea, femeile rămân subreprezentate pe piața muncii în ansamblu, rata ocupării forței de muncă fiind de 75,6 % în rândul bărbaților și doar de 64,5 % în rândul femeilor, și sunt în continuare suprareprezentate în locurile de muncă cu fracțiune de normă și în sectoarele cele mai prost plătite, pe lângă faptul că primesc salarii pe oră mai mici, ceea ce conduce la o diferență de remunerare între bărbați și femei de 16 % și la un decalaj de pensii de 39 % între bărbați și femei, cu diferențe semnificative între statele membre; întrucât discriminarea de gen continuă să predomine în procedurile de recrutare din statele membre, în pofida faptului că femeile depășesc bărbații ca nivel de educație;

P.

întrucât drepturile sociale, serviciile și veniturile adecvate sunt domenii unde genul contează, dat fiind faptul că mai multe femei sunt angajate pe posturi cu salarii mici, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie, sunt mai dependente de asistența socială publică și privată și asumă rolul tradițional de îngrijire a copiilor și a membrilor mai în vârstă ai familiei, precum și responsabilitatea principală pentru nevoile gospodăriei, toate acestea conducând la pensii mai scăzute pentru femei;

Q.

întrucât obiectivele de la Barcelona din 2002 sunt departe de a fi îndeplinite, deși, conform Cartei drepturilor fundamentale, copiii au dreptul la protecție și la îngrijiri corespunzătoare și întrucât aceasta are un impact dramatic asupra participării femeilor pe piața muncii, asupra egalității de gen, asupra echilibrului dintre viața privată și cea profesională și asupra sărăciei femeilor;

R.

întrucât Europa poate merge mult mai departe în dezvoltarea unui cluster de sectoare care să pună accentul pe susținerea sănătății, a cunoștințelor și a abilității oamenilor de a participa la economie; întrucât serviciile orientate spre oameni, precum educația, asistența medicală, îngrijirea copiilor și alte servicii de îngrijire au un potențial important de creare de locuri de muncă și nu ar trebui considerate ca fiind un cost pentru economie, ci, mai degrabă, ca factori determinanți pentru o prosperitate durabilă;

S.

întrucât este necesară o abordare strategică pentru a face față provocărilor cauzate de îmbătrânirea și scăderea populației de vârstă activă a UE, în special în ceea ce privește deficitul viitor de competențe și neconcordanțele de pe piața forței de muncă din UE și evoluția estimată a ratelor de dependență economică, luând în considerare, de asemenea, resortisanții țărilor terțe care locuiesc în mod legal în UE; întrucât este important să se promoveze oportunități pentru mobilitatea profesională, în special în rândul tinerilor, inclusiv al celor care urmează un program de formare profesională prin ucenicii,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/41

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (1) (CVU), precum și actul delegat [Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 (2)], actul de punere în aplicare [Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 (3)], actul delegat provizoriu [Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17 decembrie 2015 (4)] și programul de activitate [Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei din 11 aprilie 2016 (5)) aferente,

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O strategie privind piața unică digitală din Europa” (COM(2015)0192),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (6),

—

având în vedere ratificarea de către Uniunea Europeană a Acordului privind facilitarea comerțului al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât uniunea vamală reprezintă o piatră de temelie a Uniunii Europene în calitatea acesteia de unul dintre cele mai mari blocuri comerciale din lume și întrucât uniunea vamală este esențială pentru buna funcționare a pieței unice, în beneficiul atât al întreprinderilor, cât și al cetățenilor din UE;

B.

întrucât piața unică digitală își propune să ofere consumatorilor și întreprinderilor un acces mai bun la bunuri și servicii digitale în întreaga Europă;

C.

întrucât uniunea vamală ar trebui să faciliteze și mai mult acest acces pentru a exploata la maximum oportunitățile oferite de comerțul mondial;

D.

întrucât normele și procedurile vamale complexe au consecințe negative în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);

E.

întrucât sistemele vamale diferite, în special în ceea ce privește taxele vamale și vămuirea, creează fragmentare, poveri administrative suplimentare și întârzieri care antrenează incertitudine și diferențe pe piață, ceea ce poate prejudicia respectarea legislației vamale a Uniunii de către operatorii economici;

F.

întrucât dispozițiile de fond ale CVU au intrat în vigoare la 1 mai 2016 și se află în prezent într-o perioadă de tranziție, care se va încheia la 31 decembrie 2020, dată la care infrastructurile legate de tehnologia informației (TI) din toate statele membre trebuie să fie pregătite pentru a face față fluxului electronic de date vamale;

G.

întrucât Comisia a propus deja Parlamentului modificări ale legislației vamale a UE (de exemplu, modificările recent adoptate în ceea ce privește mărfurile care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană) și întrucât va continua să facă acest lucru în viitorul apropiat;

H.

întrucât, având în vedere tehnica reformării, CVU nu a făcut obiectul unei analize costuri-beneficii și întrucât actul delegat [Regulamentul delegat (UE) 2015/2446], actul de punere în aplicare [Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447], actul delegat provizoriu [Regulamentul delegat (UE) 2016/341] și programul de lucru [Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578] aferente nu au făcut obiectul unei evaluări prealabile a impactului;

I.

întrucât cooperarea vamală eficace între administrațiile vamale ale statelor membre, cu țările terțe și la nivel multilateral joacă un rol esențial datorită volumului important de schimburi comerciale și noilor provocări cu care se confruntă uniunea vamală de la crearea sa;

J.

întrucât Comisia a propus, de asemenea, o directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/44

—

având în vedere propunerea Conferinței președinților,

—

având în vedere Decizia sa din 15 ianuarie 2014 privind competențele și atribuțiile comisiilor permanente (1),

—

având în vedere articolul 196 din Regulamentul său de procedură,

1.

Subcomisia pentru drepturile omului: 30 de membri;

Subcomisia pentru securitate și apărare: 30 de membri;

2.

3.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/46

—

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0460),

—

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0327/2016),

—

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri externe,

—

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 12 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0361/2016),

1.

2.

3.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/48

—

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2016)0044),

—

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C8-0022/2016),

—

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0311/2016),

1.

2.

3.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/49

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08558/2016),

—

având în vedere proiectul de acord de continuare a activității Centrului Internațional pentru Știință și Tehnologie (12681/2015),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 31 alineatul (1) și 37 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 180 și 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0214/2016),

—

având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0363/2016),

1.

2.

10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/50

—

având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2016)07495),

—

având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE (1) a Comisiei, în special articolul 9 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (5),

—

având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 2016/1675 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice (2), în special anexa la acesta,

—

având în vedere scrisoarea comună a Comisiei pentru afaceri economice și monetare și a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 19 septembrie 2016 privind Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei și răspunsul corespunzător al doamnei comisar Jourová la data de 26 octombrie 2016,

—

având în vedere activitatea desfășurată și concluziile la care cele două comisii speciale ale Parlamentului, Comisia pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare și Comisia de anchetă pentru spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, au ajuns până în prezent,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea Comisiei COM(2016)0450, în special alineatul 3.8 cu privire la lista țărilor terțe cu un grad ridicat de risc,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri economice și monetare și a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere articolul 105 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât regulamentul delegat, anexa la acesta și regulamentul delegat de modificare sunt menite să identifice țările terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care reprezintă o amenințare pentru sistemul financiar al UE și necesită măsuri sporite de precauție privind clientela la nivelul entităților obligate din UE în temeiul Directivei (UE) 2015/849 (denumită în continuare „a patra directivă privind combaterea spălării banilor – DCSB”);

B.

întrucât cel mai recent Regulament delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei de completare a Directivei (UE) 2015/849 prin identificarea țărilor terțe cu un grad ridicat de risc care au deficiențe strategice a intrat în vigoare la 23 septembrie 2016;

C.

întrucât Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei va rămâne în vigoare chiar dacă regulamentul delegat de modificare este respins;

D.

întrucât lista țărilor, inclusiv după modificarea introdusă în regulamentul delegat de modificare adoptat de Comisie la 24 noiembrie 2016, corespunde celei identificate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), cu ocazia celei de a 28-a ședințe plenare din 19 și 21 octombrie 2016;

E.

întrucât, astfel cum se prevede în considerentul 28 din cea de a patra DCSB și se repetă în expunerea de motive (C(2016)4180) la Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei, evaluarea efectuată de Comisie este un proces autonom; întrucât Comisia este, prin urmare, liberă să meargă dincolo de standardele GAFI, fie prin menținerea unei țări terțe pe lista sa, chiar dacă respectiva țară este radiată de pe listă de către GAFI, fie prin includerea de noi state terțe atât timp cât acest lucru este în conformitate cu criteriile specifice prevăzute în articolul 9 alineatul (2) din cea de a patra DCSB;

F.

întrucât evaluarea efectuată de Comisie este un proces autonom care trebuie să se efectueze într-un mod cuprinzător și imparțial, evaluând toate țările terțe pe baza acelorași criterii definite la articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849;

G.

întrucât evaluarea Comisiei trebuie să fie un proces pe deplin independent și nepolitizat;

H.

întrucât Comisia, în scrisoarea sa din 26 octombrie 2016, afirmă că trebuie să identifice țările cu un grad ridicat de risc exclusiv în temeiul motivelor enumerate la articolul 9 alineatul (2) din cea de a patra DCSB, numai cu privire la deficiențele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului;

I.

întrucât dovezile adunate de către cele două comisii speciale ale Parlamentului, Comisia pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare și Comisia de anchetă privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală indică faptul că pot exista într-adevăr deficiențe privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului referitor în ceea ce privește mai multe aspecte menționate la articolul 9 alineatul (2) în unele țări care nu sunt incluse în prezenta listă a țărilor terțe cu grad ridicat de risc;

J.

întrucât, în plus, Parlamentul consideră că lista de criterii prevăzută la articolul 9 alineatul (2) din cea de a patra DCSB este neexhaustivă („în special”) și că infracțiunile principale de spălare a banilor, cum ar fi infracțiunile fiscale, intră sub incidența acestor criterii și ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător în procesul autonom ale Comisiei;

K.

întrucât Parlamentul European este de acord cu punctul de vedere exprimat de Comisie în scrisoarea sa din 26 octombrie 2016 potrivit căruia evaziunea fiscală și spălarea de bani nu coincid întotdeauna, într-adevăr, dar nu este de acord, în esență, cu posibilitatea de a face o distincție absolută între jurisdicțiile fiscale necooperante și deficiențele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, în special în ceea ce privește cerințele de a raporta tranzacții suspecte;

L.

întrucât Parlamentul se așteaptă din partea Comisiei să desfășoare propria sa evaluare și să nu se bazeze doar pe surse externe de informații,

1.

2.

3.

4.