INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/2

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vredegerecht te Antwerpen – Belgia) – Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen VZW/Susan Romy Jozef Kuijpers

(Cauza C-147/16) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate între un profesionist și un consumator - Examinare din oficiu de către instanța națională a aspectului dacă un contract intră în domeniul de aplicare al acestei directive - Articolul 2 litera (c) - Noțiunea „profesionist” - Instituție de învățământ superior a cărei finanțare este asigurată în principal din fonduri publice - Contract cu privire la un plan de rambursare fără dobânzi a taxelor de înscriere și a contribuției la cheltuielile legate de o călătorie de studii])

(2018/C 240/02)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Vredegerecht te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen VZW

Pârâtă: Susan Romy Jozef Kuijpers

Dispozitivul

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că o instanță națională care se pronunță într-o cauză judecată în lipsa părții legal citate și care are competența, potrivit normelor de procedură interne, să examineze din oficiu contrarietatea dintre clauza care constituie temeiul cererii și normele naționale de ordine publică este obligată să examineze din oficiu dacă contractul care conține această clauză intră în domeniul de aplicare al acestei directive și, dacă este cazul, caracterul eventual abuziv al clauzei respective.

Sub rezerva verificărilor care urmează să fie efectuate de instanța de trimitere, articolul 2 litera (c) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că o instituție de învățământ liberă precum cea în discuție în litigiul principal, care a convenit prin contract cu una dintre studentele sale unele facilități de plată a unor sume datorate de aceasta din urmă cu titlu de taxe de înscriere și de cheltuieli legate de o călătorie de studii, trebuie considerată în cadrul acestui contract „profesionist” în sensul acestei dispoziții, astfel încât contractul respectiv intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/3

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Industrias Químicas del Vallés, SA/Administración General del Estado, Sapec Agro, SA

(Cauza C-325/16) (1)

((Trimitere preliminară - Agricultură - Directiva 91/414/CEE - Directiva 2010/28/UE - Articolul 3 alineatul (1) - Procedură de revizuire de către statele membre a produselor fitosanitare autorizate - Termen - Prelungire))

(2018/C 240/03)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Industrias Químicas del Vallés, SA

Pârâte: Administración General del Estado, Sapec Agro, SA

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28/UE a Comisiei din 23 aprilie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanței active metalaxil trebuie interpretat în sensul că termenul pe care îl prevede, care expiră la 31 decembrie 2010, pentru a permite statelor membre să modifice sau să retragă, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, autorizațiile existente de produse fitosanitare care conțin metalaxil ca substanță activă constituie un termen imperativ, care nu poate fi prelungit de aceste state.

(1) JO C 305, 22.8.2016.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – Šiaulių regiono atliekų tvarkymo centras, „Ecoservice projektai” UAB, fostă „Specializuotas transportas” UAB

(Cauza C-531/16) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2004/18/CE - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii - Existența unor legături între ofertanți care au depus oferte distincte pentru același contract - Obligațiile ofertanților, ale autorității contractante și ale instanței naționale))

(2018/C 240/04)

Limba de procedură: lituniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamante: Šiaulių regiono atliekų tvarkymo centras, „Ecoservice projektai” UAB, fostă „Specializuotas transportas” UAB

Cu participarea:„VSA Vilnius” UAB, „Švarinta” UAB, „Specialus autotransportas” UAB, „Ecoservice” UAB

Dispozitivul

Articolul 2 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că:

—

în lipsa unei dispoziții normative exprese sau a unei condiții specifice în cererea de ofertă sau în caietul de sarcini care să guverneze condițiile de atribuire a unui contract de achiziții publice, ofertanții afiliați, care depun oferte separate în aceeași procedură, nu sunt ținuți să declare autorității contractante, din proprie inițiativă, raporturile lor de afiliere;

—

autoritatea contractantă, atunci când dispune de elemente care pun la îndoială caracterul autonom și independent al ofertelor prezentate de anumiți ofertanți, este ținută să verifice, dacă este cazul prin solicitarea unor informații suplimentare de la acești ofertanți, dacă ofertele lor sunt efectiv autonome și independente. În cazul în care se dovedește că aceste oferte nu sunt autonome și independente, articolul 2 din Directiva 2004/18 se opune atribuirii contractului ofertanților care au depus o astfel de ofertă.

(1) JO C 6, 9.1.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/4

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Nyíregyházi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Hongrie) – Dávid Vámos/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

(Cauza C-566/16) (1)

((Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolele 282-292 - Regimul special al întreprinderilor mici - Regim de scutire - Obligația de a opta pentru aplicarea regimului special în anul calendaristic de referință))

(2018/C 240/05)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Nyíregyházi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: Dávid Vámos

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care exclude aplicarea unui regim special de impozitare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată care prevede o scutire pentru întreprinderile mici – adoptată în conformitate cu dispozițiile din titlul XII capitolul 1 secțiunea 2 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – în cazul unei persoane impozabile care îndeplinește toate condițiile de fond, dar care nu a exercitat facultatea de a opta pentru aplicarea acestui regim în același timp cu declararea în fața administrației fiscale a începerii activităților sale economice.

(1) JO C 104, 3.4.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Junek Europ-Vertrieb GmbH/Lohmann & Rauscher International GmbH & Co. KG

(Cauza C-642/16) (1)

((Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Dreptul mărcilor - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 13 - Epuizarea drepturilor conferite de o marcă - Import paralel - Reambalarea produsului care poartă marca - Nouă etichetare - Condiții aplicabile dispozitivelor medicale))

(2018/C 240/06)

Limba de procedură: germania

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Junek Europ-Vertrieb GmbH

Pârâtă: Lohmann & Rauscher International GmbH & Co. KG

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] trebuie să fie interpretat în sensul că titularul unei mărci nu se poate opune comercializării ulterioare de către un importator paralel a unui dispozitiv medical în ambalajul său interior și exterior originar atunci când a fost adăugată de către importator o etichetă suplimentară, precum cea în discuție în litigiul principal, care, prin conținutul, prin funcția, prin dimensiunea, prin aspectul și prin amplasarea sa, nu prezintă un risc pentru garantarea provenienței dispozitivului medical care poartă marca.

(1) JO C 104, 3.4.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/5

Hotărârea Curții (Camea a patra) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Dyrektor Izby Celnej w Poznaniu/Kompania Piwowarska S.A. w Poznaniu

(Cauza C-30/17) (1)

((Trimitere preliminară - Dispoziții fiscale - Accize - Directiva 92/83/CEE - Articolul 3 alineatul (1) - Alcool și băuturi alcoolice - Bere - Bere aromatizată - Grad Plato - Mod de calcul))

(2018/C 240/07)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Dyrektor Izby Celnej w Poznaniu

Pârâtă: Kompania Piwowarska S.A. w Poznaniu

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice trebuie să fie interpretat în sensul că, pentru stabilirea bazei de impozitare a berilor aromatizate potrivit gradației Plato, este necesar să se ia în considerare extractul sec al mustului primar, fără a se ține seama de aromele și de siropul de zahăr adăugate după încheierea fermentării.

(1) JO C 161, 22.5.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/6

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 17 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – Evonik Degussa GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-229/17) (1)

((Trimitere preliminară - Mediu - Sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene - Alocarea cu titlu gratuit - Directiva 2003/87/CE - Articolul 10a - Anexa I - Decizia 2011/278/UE - Anexa I punctul 2 - Determinarea produselor de referință - Producerea de hidrogen - Limitele sistemului pentru produsul de referință hidrogen - Proces de separare a hidrogenului de un flux de gaz bogat care conține deja hidrogen))

(2018/C 240/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Evonik Degussa GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Punctul 2 din anexa I la Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretat în sensul că un proces, precum cel în discuție în litigiul principal, care nu permite producerea, prin sinteză chimică, a hidrogenului, ci doar izolarea acestei substanțe deja conținute într-un amestec gazos nu se încadrează în limitele sistemului pentru produsul de referință hidrogen. Situația ar fi diferită numai dacă acest proces, pe de o parte, ar fi asociat cu „producerea de hidrogen”, în sensul anexei I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, și, pe de altă parte, ar avea o legătură tehnică cu aceasta.

(1) JO C 256, 7.8.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/7

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 12 aprilie 2018 – Cryo-Save AG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), MedSkin Solutions Dr. Suwelack AG

(Cauza C-327/17 P) (1)

((Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Retragere a cererii de decădere - Recurs rămas fără obiect - Nepronunțare asupra fondului))

(2018/C 240/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Cryo-Save AG) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent), MedSkin Solutions Dr. Suwelack AG (reprezentant: A. Thünken, avocat)

Dispozitivul

1)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra prezentului recurs.

2)	Obligă Cryo-Save AG să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în cadrul prezentei proceduri.

3)	Cryo-Save AG și MedSkin Solutions Dr. Suwelack AG suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 330, 2.10.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/8

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 17 aprilie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Administrativo e Fiscal de Coimbra – Portugalia) – Luís Manuel dos Santos/Fazenda Pública

(Cauza C-640/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Impozite interne - Interzicerea impozitelor discriminatorii - Articolul 110 TFUE - Taxă unică de circulație pentru autovehicule - Stabilirea cotei de impozitare în funcție de data primei înmatriculări a vehiculului în statul membru de impozitare - Autovehicule de ocazie importate din alte state membre - Neluarea în considerare a datei primei înmatriculări într-un alt stat membru))

(2018/C 240/11)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Administrativo e Fiscal de Coimbra

Părțile din procedura principală

Reclamant: Luís Manuel dos Santos

Pârâtă: Fazenda Pública

Dispozitivul

Articolul 110 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune reglementării unui stat membru potrivit căreia taxa unică de circulație pe care o stabilește este percepută în cazul autovehiculelor ușoare destinate transportului de pasageri înmatriculate sau înregistrate în statul membru respectiv fără să se țină cont de data primei înmatriculări a autovehiculului atunci când ea a avut loc într-un alt stat membru, ceea ce are drept rezultat o impozitare mai mare a autovehiculelor importate din alt stat membru față de autovehiculele similare neimportate.

(1) JO C 42, 5.2.2018

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/8

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 10 aprilie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Oradea – România) – CV/DU

(Cauza C-85/18 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Cooperare judiciară în materie civilă - Competență în materia răspunderii părintești - Încredințarea copilului - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolele 8, 10 și 13 - Noțiunea „reședință obișnuită” a copilului - Hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță a unui alt stat membru cu privire la locul de reședință a copilului - Deplasare sau reținere ilicită - Competență în caz de răpire a copilului])

(2018/C 240/12)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Judecătoria Oradea

Părțile din procedura principală

Reclamant: CV

Pârât: DU

Dispozitivul

Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretate în sensul că, într-o cauză precum cauza principală, în care un copil care avea reședința obișnuită într-un stat membru a fost deplasat în mod ilicit de către unul dintre părinții săi în alt stat membru, instanțele judecătorești din acest alt stat membru nu sunt competente să se pronunțe cu privire la o cerere referitoare la încredințare sau la stabilirea unei pensii de întreținere în privința copilului menționat, în absența oricărui element care să indice că celălalt părinte ar fi consimțit la deplasarea sa ori nu ar fi prezentat o cerere de înapoiere a acestuia.

(1) JO C 152, 30.4.2018.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Ítélőtábla (Ungaria) la 18 ianuarie 2018 – Ottília Lovasné Tóth/ERSTE Bank Hungary Zrt.

(Cauza C-34/18)

(2018/C 240/13)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ottília Lovasné Tóth

Intimată: ERSTE Bank Hungary Zrt.

Întrebările preliminare

Punctul (1) litera (q) din anexa la Directiva 93/13/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că, în calitate de normă de drept al Uniunii cu statut de normă de ordine publică, interzice unui creditor, în general și într-un mod care face inutilă efectuarea oricărei analize ulterioare, să impună unui debitor care are calitatea de consumator o clauză contractuală tip sau care nu a fost negociată individual, al cărei obiectiv sau efect este inversarea sarcinii probei?

În măsura în care este necesar să se aprecieze, în temeiul punctului 1 litera (q) din anexa la [Directiva 93/13], obiectivul sau efectul clauzei contractuale, se poate stabili că împiedică exercitarea drepturilor consumatorilor o clauză contractuală

—

în virtutea căreia debitorul care are calitatea de consumator are motive întemeiate să creadă că trebuie să execute integral contractul, cu toate clauzele sale, în modalitatea și în măsura impuse de creditor, chiar dacă debitorul are convingerea că prestația impusă de creditor nu este exigibilă, în tot sau în parte, sau

—	al cărei efect este limitarea sau excluderea accesului consumatorului la o modalitate de soluționare a litigiilor întemeiată pe o negociere echitabilă, pe motiv că este suficient ca creditorul să invoce această clauză contractuală pentru a considera litigiul soluționat?

În măsura în care este necesar să se decidă asupra caracterului abuziv al clauzelor contractuale enumerate în anexa la [Directiva 93/13], ținând seama și de criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din directivă, o clauză contractuală care are incidență asupra deciziilor consumatorului în ceea ce privește executarea contractului, soluționarea litigiilor cu creditorul pe cale judiciară sau extrajudiciară sau exercitarea drepturilor sale respectă cerința unei redactări clare și inteligibile, prevăzută la articolul 5 din directiva menționată, în condițiile în care, deși este redactată în mod clar din punct de vedere gramatical, produce efecte juridice care nu pot fi stabilite decât prin interpretarea normelor naționale în privința cărora nu exista o practică judiciară uniformă la momentul încheierii contractului și fără ca această practică să se fi consolidat în anii următori?

Punctul 1 litera (m) din anexa la [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală care nu a fost negociată individual poate fi de asemenea abuzivă în cazul în care permite cocontractantului consumatorului să stabilească în mod unilateral dacă prestația consumatorului este conformă cu prevederile contractului, precum și în cazul în care consumatorul recunoaște că aceasta este obligatorie în privința sa, inclusiv înainte ca părțile contractante să fi efectuat orice prestație?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/10

Recurs introdus la 22 februarie 2018 de Tulliallan Burlington Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 decembrie 2017 în cauza T-120/16, Tulliallan Burlington Ltd/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-155/18 P)

(2018/C 240/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Tulliallan Burlington Ltd (reprezentant: A. Norris, barrister)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Burlington Fashion GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—	anularea hotărârii Tribunalului prin care s-a respins acţiunea introdusă de Tulliallan Burlington Ltd (TBL) împotriva deciziei camerei de recurs;

—	anularea deciziei camerei de recurs [sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie];

—	obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) şi a Burlington Fashion GmbH (BFG) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de TBL în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta („TBL”) declară recurs împotriva hotărârii Tribunalului, întrucât acesta a săvârşit următoarele erori de drept:

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMUE (1)

a)	în mod eronat, Tribunalul nu a făcut nicio constatare referitoare la „legături”;

b)	de asemenea, Tribunalul a constatat în mod eronat că TBL nu a dovedit în mod corespunzător atingerea adusă caracterului distinctiv sau profitul necuvenit;

c)	întrucât a concluzionat în sensul că nu au fost furnizate elementele de probă necesare, Tribunalul în mod eronat (i) a stabilit cerinţele legale la un nivel prea ridicat şi (ii) nu a ţinut seama de elementele de probă relevante;

d)	în fapt, singura concluzie la care putea să ajungă Tribunalul era aceea că a existat o atingere adusă caracterului distinctiv şi, împreună sau în subsidiar, un profit necuvenit;

e)	Tribunalul a respins în mod eronat capătul de cerere al TBL referitor la faptul că decizia camerei de recurs este afectată de o eroare întrucât nu a ţinut seama în mod vădit de observaţiile care i-au fost prezentate.

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (4) din RMUE

Tribunalul nu a reţinut că camera de recurs ar fi trebuit să solicite observaţii suplimentare referitoare la articolul 8 alineatul (4) în împrejurări în care singurul mijloc de a asigura respectarea normelor de procedură ar fi fost ca aceasta fie să solicite astfel de observaţii, fie să se pronunţe numai în temeiul articolului 8 alineatul (5) şi să retrimită cauza diviziei de opoziţie pentru a se pronunţa în legătură cu aspectul referitor la articolul 8 alineatul (4). Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia camerei de recurs;

Tribunalul a confirmat în mod eronat concluzia camerei de recurs potrivit căreia TBL nu a dovedit că fuseseră îndeplinite condiţiile de aplicare a articolului 8 alineatul (4). Tribunalul ar fi trebuit să constate eroarea săvârşită de camera de recurs, să anuleze constatările acesteia cu privire la articolul 8 alineatul (4) şi să constate el însuşi încălcarea articolului 8 alineatul (4).

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) din RMUE

a)	Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker întrucât, în conformitate cu Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza EUIPO/Cactus (C-501/15 P, EU:C:2017:750), Hotărârea Praktiker nu se aplică în speţă mărcilor anterioare;

b)	în plus sau cu titlu subsidiar, Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker, întrucât hotărârea respectivă nu se aplică serviciilor furnizate de galeriile comerciale;

c)	chiar admiţând că mărcile anterioare ale TBL intră în sfera noţiunii „servicii de vânzare cu amănuntul” şi, prin urmare, sub incidenţa Hotărârii Praktiker, Tribunalul a interpretat în mod eronat această hotărâre în sensul că exclude orice constatare a unei similitudini care poate genera o confuzie;

întrucât a săvârşit erori în ceea ce priveşte constatările referitoare la aplicarea Hotărârii Praktiker, Tribunalul nici nu (i) a efectuat o evaluare a riscului de confuzie, şi nici (ii) nu a trimis cauza camerei de recurs în vederea unei astfel de evaluări. În speţă, Tribunalul trebuia să adopte una dintre aceste două abordări.

(1) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/12

Recurs introdus la 22 februarie 2018 de Tulliallan Burlington Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 decembrie 2017 în cauza T-121/16, Tulliallan Burlington Ltd/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-156/18 P)

(2018/C 240/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Tulliallan Burlington Ltd (reprezentant: A. Norris, barrister)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Burlington Fashion GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—	anularea hotărârii Tribunalului prin care s-a respins acţiunea introdusă de Tulliallan Burlington Ltd (TBL) împotriva deciziei camerei de recurs;

—	anularea deciziei camerei de recurs [sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie];

—	obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) şi a Burlington Fashion GmbH (BFG) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de TBL în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta („TBL”) declară recurs împotriva hotărârii Tribunalului, întrucât acesta a săvârşit următoarele erori de drept:

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMUE (1)

a)	în mod eronat, Tribunalul nu a făcut nicio constatare referitoare la „legături”;

b)	de asemenea, Tribunalul a constatat în mod eronat că TBL nu a dovedit în mod corespunzător atingerea adusă caracterului distinctiv sau profitul necuvenit;

c)	întrucât a concluzionat în sensul că nu au fost furnizate elementele de probă necesare, Tribunalul în mod greşit (i) a stabilit cerinţele legale la un nivel prea ridicat şi (ii) nu a ţinut seama de elementele de probă relevante;

d)	în fapt, singura concluzie la care putea să ajungă Tribunalul era aceea că a existat o atingere adusă caracterului distinctiv şi, împreună sau în subsidiar, un profit necuvenit;

e)	Tribunalul a respins în mod eronat capătul de cerere al TBL referitor la faptul că decizia camerei de recurs este afectată de o eroare întrucât nu a ţinut seama în mod vădit de observaţiile care i-au fost prezentate.

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (4) din RMUE

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) din RMUE

a)	Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker întrucât, în conformitate cu Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza EUIPO/Cactus (C-501/15 P, EU:C:2017:750), Hotărârea Praktiker nu se aplică în speţă mărcilor anterioare;

b)	în plus sau cu titlu subsidiar, Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker, întrucât hotărârea respectivă nu se aplică serviciilor furnizate de galeriile comerciale;

c)	chiar admiţând că mărcile anterioare ale TBL intră în sfera noţiunii „servicii de vânzare cu amănuntul” şi, prin urmare, sub incidenţa Hotărârii Praktiker, Tribunalul a interpretat în mod eronat această hotărâre în sensul că exclude orice constatare a unei similitudini care poate genera o confuzie;

(1) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/13

Recurs introdus la 22 februarie 2018 de Tulliallan Burlington Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 decembrie 2017 în cauza T-122/16, Tulliallan Burlington Ltd/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-157/18 P)

(2018/C 240/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Tulliallan Burlington Ltd (reprezentant: A. Norris, barrister)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Burlington Fashion GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—	anularea hotărârii Tribunalului, prin care s-a respins acţiunea introdusă de Tulliallan Burlington Ltd (TBL) împotriva deciziei camerei de recurs;

—	anularea deciziei camerei de recurs [sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie];

—	obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) şi a Burlington Fashion GmbH (BFG) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de TBL în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta („TBL”) declară recurs împotriva hotărârii Tribunalului, întrucât acesta a săvârşit următoarele erori de drept:

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMUE (1)

a)	în mod eronat, Tribunalul nu a făcut nicio constatare referitoare la „legături”;

b)	de asemenea, Tribunalul a constatat în mod eronat că TBL nu a dovedit în mod corespunzător atingerea adusă caracterului distinctiv sau profitul necuvenit;

c)	întrucât a concluzionat în sensul că nu au fost furnizate elementele de probă necesare, Tribunalul în mod eronat (i) a stabilit cerinţele legale la un nivel prea ridicat şi (ii) nu a ţinut seama de elementele de probă relevante;

d)	în fapt, singura concluzie la care putea să ajungă Tribunalul era aceea că a existat o atingere adusă caracterului distinctiv şi, împreună sau în subsidiar, un profit necuvenit;

a)	Tribunalul a respins în mod eronat capătul de cerere al TBL referitor la faptul că decizia camerei de recurs este afectată de o eroare întrucât nu a ţinut seama în mod vădit de observaţiile care i-au fost prezentate.

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (4) din RMUE

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) din RMUE

a)	Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker întrucât, în conformitate cu Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza EUIPO/Cactus (C-501/15 P, EU:C:2017:750), Hotărârea Praktiker nu se aplică în speţă mărcilor anterioare;

b)	în plus sau cu titlu subsidiar, Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker, întrucât hotărârea respectivă nu se aplică serviciilor furnizate de galeriile comerciale;

c)	chiar admiţând că mărcile anterioare ale TBL intră în sfera noţiunii „servicii de vânzare cu amănuntul” şi, prin urmare, sub incidenţa Hotărârii Praktiker, Tribunalul a interpretat în mod eronat această hotărâre în sensul că exclude orice constatare a unei similitudini care poate genera o confuzie;

(1) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/15

Recurs introdus la 22 februarie 2018 de Tulliallan Burlington Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 decembrie 2017 în cauza T-123/16, Tulliallan Burlington Ltd/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-158/18 P)

(2018/C 240/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Tulliallan Burlington Ltd (reprezentant: A. Norris, barrister)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Burlington Fashion GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—	anularea hotărârii Tribunalului, prin care s-a respins acţiunea introdusă de Tulliallan Burlington Ltd (TBL) împotriva deciziei camerei de recurs;

—	anularea deciziei camerei de recurs [sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie];

—	obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) şi a Burlington Fashion GmbH (BFG) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de TBL în cadrul prezentului recurs

Motivele și principalele argumente

Recurenta („TBL”) declară recurs împotriva hotărârii Tribunalului, întrucât acesta a săvârşit următoarele erori de drept:

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMUE (1)

a)	în mod eronat, Tribunalul nu a făcut nicio constatare referitoare la „legături”;

b)	de asemenea, Tribunalul a constatat în mod eronat că TBL nu a dovedit în mod corespunzător atingerea adusă caracterului distinctiv sau profitul necuvenit;

c)	întrucât a concluzionat în sensul că nu au fost furnizate elementele de probă necesare, Tribunalul în mod eronat (i) a stabilit cerinţele legale la un nivel prea ridicat şi (ii) nu a ţinut seama de elementele de probă relevante;

d)	în fapt, singura concluzie la care putea să ajungă Tribunalul era aceea că a existat o atingere adusă caracterului distinctiv şi, împreună sau în subsidiar, un profit necuvenit;

e)	Tribunalul a respins în mod eronat capătul de cerere al TBL referitor la faptul că decizia camerei de recurs este afectată de o eroare întrucât nu a ţinut seama în mod vădit de observaţiile care i-au fost prezentate.

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (4) din RMUE

Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) din RMUE

a)	Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker întrucât, în conformitate cu Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza EUIPO/Cactus (C-501/15 P, EU:C:2017:750), Hotărârea Praktiker nu se aplică în speţă mărcilor anterioare;

b)	în plus sau cu titlu subsidiar, Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker, întrucât hotărârea respectivă nu se aplică serviciilor furnizate de galeriile comerciale;

c)	chiar admiţând că mărcile anterioare ale TBL intră în sfera noţiunii „servicii de vânzare cu amănuntul” şi, prin urmare, sub incidenţa Hotărârii Praktiker, Tribunalul a interpretat în mod eronat această hotărâre în sensul că exclude orice constatare a unei similitudini care poate genera o confuzie;

(1) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 19 martie 2018 – Pollo del Campo S.c.a., Avi Coop Società Cooperativa Agricola/Regione Emilia-Romagna și alții

(Cauza C-199/18)

(2018/C 240/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Pollo del Campo S.c.a., Avi Coop Società Cooperativa Agricola

Intimate: Regione Emilia-Romagna, Azienda Unità Sanitaria Locale 104 di Modena, A.U.S.L. Romagna

Întrebările preliminare

Articolul 27 din Regulamentul (CE) [nr. 882/2004], în măsura în care prevede că, pentru activitățile menționate în secțiunea A din anexa IV și în secțiunea A din anexa V, statele membre asigură perceperea unui onorariu, trebuie interpretat în sensul că impune obligația de plată tuturor agricultorilor, inclusiv în cazul în care „desfășoară activitățile de abataj și de tranșare a cărnii în mod secundar și conex activității de creștere a animalelor”?

Un stat poate să excludă de la plata taxelor sanitare anumite categorii de agricultori, deși a prevăzut un sistem de percepere a taxelor apt, în ansamblul său, să garanteze acoperirea costurilor suportate pentru controalele oficiale, sau să aplice tarife mai mici decât cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 8[8]2/2004 (1)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, p. 1, Ediție specială 03/vol 58, p. 216).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 19 martie 2018 – C.A.F.A.R. – Società Agricola Cooperativa, Società Agricola Guidi di Roncofreddo di Guidi Giancarlo e Nicolini Fausta/Regione Emilia-Romagna și alții

(Cauza C-200/18)

(2018/C 240/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Società Agricola Cooperativa, Società Agricola Guidi di Roncofreddo di Guidi Giancarlo e Nicolini Fausta

Intimate: Regione Emilia-Romagna, Azienda Unità Sanitaria Locale 104 di Modena, A.U.S.L. Romagna

Întrebările preliminare

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa — CAAD) (Portugalia) la 26 martie 2018 – Idealmed III — Serviços de Saúde, S.A./Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-211/18)

(2018/C 240/20)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa — CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Idealmed III — Serviços de Saúde, S.A.

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

Articolul 132 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată („Directiva privind TVA-ul”) (1) se opune unei interpretări potrivit căreia un spital deținut de o societate comercială de drept privat care a încheiat contracte cu statul și cu persoane juridice de drept public pentru prestarea de servicii de îngrijire medicală este considerat ca desfășurându-și activitatea în condiții sociale comparabile cu cele aplicabile instituțiilor de drept public prevăzute de dispoziția respectivă, atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

—	peste 54,5 % din sumele facturate, inclusiv sumele facturate utilizatorilor beneficiari, provin de la organisme ale statului și subsisteme publice de sănătate, la prețurile stabilite în acordurile și în contractele încheiate cu acestea;

—	peste 69 % din utilizatori beneficiază de subsistemele publice de sănătate sau de servicii prestate în cadrul contractelor încheiate cu organisme ale statului;

—	peste 71 % din activitățile medicale sunt realizate în temeiul contractelor încheiate cu subsisteme publice de sănătate și cu organisme ale statului, și

—	activitatea desfășurată este de interes public general important?

Având în vedere că, în conformitate cu articolul 377 din Directiva privind TVA ul, Portugalia a optat pentru menținerea scutirii de TVA a operațiunilor efectuate de spitale, care nu sunt menționate la articolul 132 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă, că acest stat a oferit persoanelor impozabile posibilitatea de a opta pentru impozitarea operațiunilor respective în temeiul articolului 391 din directivă, cu condiția să mențină regimul de impozitare pentru o perioadă minimă de 5 ani, și că prevede posibilitatea de a reveni la regimul de scutire numai dacă își exprimă în mod expres intenția în acest sens, articolul 391 și/sau principiile protecției drepturilor dobândite și a încrederii legitime, egalității și nediscriminării, neutralității și nedenaturării concurenței în ceea ce privește utilizatorii și persoanele impozabile care sunt organisme de drept public se opun ca Autoritatea Fiscală și Vamală să impună aplicarea regimului de scutire înainte de expirarea termenului menționat, din momentul în care consideră că persoana impozabilă a început să presteze servicii în condiții sociale comparabile cu cele aplicabile organismelor de drept public?

3)	Articolul 391 din directivă și/sau principiile menționate anterior se opun ca o lege nouă să impună aplicarea regimului de scutire persoanelor impozabile care au optat anterior pentru regimul de impozitare, înainte de expirarea termenului de 5 ani menționat?

Articolul 391 din directivă și/sau principiile menționate anterior se opun unei reglementări conform căreia persoana impozabilă care a optat pentru aplicarea regimului de impozitare ca urmare a faptului că, la momentul la care a ales această opțiune, nu presta servicii de sănătate în condiții sociale comparabile cu cele aplicabile organismelor de drept public, poate rămâne sub incidența acestui regim dacă începe să presteze serviciile respective în condiții sociale comparabile cu cele aplicabile organismelor de drept public?

(1) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte (Italia) la 26 martie 2018 – Prato Nevoso Termo Energy Srl/Provincia di Cuneo, ARPA Piemonte

(Cauza C-212/18)

(2018/C 240/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Prato Nevoso Termo Energy Srl

Pârâte: Provincia di Cuneo, ARPA Piemonte

Întrebările preliminare

Articolul 6 din Directiva 2008/98/CE (1) și, în orice caz, principiul proporționalității se opun unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 293 din Decretul legislativ nr. 152/2006 și la articolul 268 litera eee-bis din Decretul legislativ nr. 152/2006, care impun să se considere deșeu, inclusiv în cadrul unei proceduri de autorizare a unei centrale alimentate cu biomasă, un biolichid care îndeplinește cerințele tehnice în acest sens și care este solicitat pentru a fi utilizat drept combustibil într-un proces de producție, dacă și în măsura în care biolichidul menționat nu este inclus în partea II secțiunea 4 punctul 1 din anexa X la partea a cincea din Decretul legislativ nr. 152 din 3 aprilie 2006, și aceasta independent de evaluări ale efectelor nocive asupra mediului sau de orice contestație cu privire la caracteristicile tehnice ale produsului formulată în cadrul procedurii de autorizare?

Articolul 13 din Directiva 2009/28/CE (2) și, în orice caz, principiile proporționalității, transparenței și simplificării se opun unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 5 din Decretul legislativ nr. 28/2011, în măsura în care nu instituie, în situația în care solicitantul formulează o cerere de autorizare a utilizării unei biomase în calitate de combustibil într-o instalație care generează emisii în atmosferă, nicio coordonare cu procedura de autorizare a unei astfel de utilizări a combustibilului prevăzută în anexa X la partea a cincea din Decretul legislativ nr. 152/2006 și nici o posibilitate de evaluare în concret a soluției propuse în contextul unei proceduri unice de autorizare și în lumina unor specificații tehnice prestabilite?

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, p. 3).

(2) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, p. 16).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale ordinario di Roma (Italia) la 26 martie 2018 – Adriano Guaitoli și alții/easyJet Airline Co. Ltd

(Cauza C-213/18)

(2018/C 240/22)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Roma

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Adriano Guaitoli, Concepción Casan Rodriguez, Alessandro Celano Tomassoni, Antonia Cirilli, Lucia Cortini, Mario Giuli, Patrizia Padroni

Pârâtă: easyJet Airline Co. Ltd

Întrebările preliminare

În cazul în care o parte, întrucât a suferit întârzierea sau anularea unui zbor, solicită împreună, pe lângă compensațiile forfetare și uniformizate prevăzute la articolele 5, 7 și 9 din Regulamentul nr. 261/2004 (1), și despăgubiri în temeiul articolului 12 din același regulament, trebuie să se aplice articolul 33 din Convenția de la Montreal sau „competența judiciară” (atât internațională, cât și internă) este, indiferent de situație, reglementată de articolul 5 din Regulamentul nr. 44/2001 (2)?

2)	În prima ipoteză menționată la prima întrebare, articolul 33 din Convenția de la Montreal trebuie interpretat în sensul că reglementează doar repartizarea jurisdicției între state sau în sensul că reglementează și competența teritorială internă a unui stat?

În prima ipoteză menționată la a doua întrebare, aplicarea articolului 33 din Convenția de la Montreal este „exclusivă” și împiedică aplicarea articolului 5 din Regulamentul nr. 44/2001 sau cele două dispoziții pot fi aplicate împreună pentru a determina în mod direct atât jurisdicția statului, cât și competența teritorială internă a instanțelor acestuia?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, 07/vol. 12, p. 218).

(2) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, 19/vol. 3, p. 74).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 26 martie 2018 – La Gazza s.c.r.l. și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-217/18)

(2018/C 240/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: La Gazza s.c.r.l., Umberto Bernardi, Giovanni Bressan, Bruno Ceccato, Alessandro Cerbaro, Virgilio Cerbaro, Alessandro Conte, Antonio Costa, Maurizio Dalla Pria, Daniele Donà, Fausto Guidolin, Gianni Mancon, Claudio Meneghini, Antonio Pesce, Dario Poli, Rino Salvalaggio, Luciano Simioni, Tiziano Sperotto, Armando Tollio, Marco Toson, Silvano Marcon, Lorella Cusinato, Federica Marcon, Eleonora Marcon, Caterina Marcon, Azienda agricola Bacchin Fratelli, Baldisseri Giancarlo e Mario s.s., Azienda agricola Ballardin Bortolino e Giuseppe, Facchinello Egidio e Giuseppe s.s., Azienda agricola Marchioron Fratelli di Marchioron Maurizio e Giuliano, Marchioron Ruggero e Massimo s.s., Azienda agricola Milan di Milan Mauro e Maurizio s.s., Azienda agricola Pettenuzzo Luciano e Aurelio s.s., Azienda agricola Stragliotto di Stragliotto Giovanni & c. s.s., Azienda agricola Todescato Giuseppe e Maurizio s.s., Azienda agricola Toffan Piermaria e Antonio s.s.

Intimate: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

Întrebările preliminare

Într-o situație precum cea descrisă și care constituie obiectul litigiului principal, dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că neconformitatea unei dispoziții legislative a unui stato membru cu articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 (1) are drept consecință inexistența obligației producătorilor de a plăti prelevarea suplimentară atunci când condițiile stabilite de acest regulament sunt îndeplinite?

Într-o situație precum cea descrisă și care constituie obiectul litigiului principal, dreptul Uniunii Europene și în special principiul general al protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu poate fi protejată încrederea persoanelor care au respectat o obligație prevăzută de un stat membru și care au beneficiat de efecte legate de respectarea acestei obligații, chiar dacă obligația menționată s-a dovedit a fi contrară dreptului Uniunii Europene?

Într-o situație precum cea descrisă și care constituie obiectul litigiului principal, articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 din 9 iulie 2001 (2) și noțiunea de drept al Uniunii „categorie prioritară” se opun unei dispoziții a unui stat membru precum articolul 2 alineatul 3 din Decretul-lege nr. 157/2004, adoptat de Republica Italiană, care stabilește modalități diferențiate de restituire a prelevării suplimentare imputate în exces, făcând distincție, în termeni de planificare temporală și de modalități de restituire, între producătorii care s-au crezut ținuți să respecte o dispoziție națională care s-a dovedit contrară dreptului Uniunii și producătorii care nu au respectat această dispoziție?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (JO L 405, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 al Comisiei din 9 iulie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO L 187, p. 19).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 26 martie 2018 – Latte Più Srl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-218/18)

(2018/C 240/24)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: Latte Più Srl, Azienda agricola Benedetti Pietro e Angelo s.s., Azienda agricola Bertoldo Leandro e Ferruccio s.s., Sila di Bettinardi Virgilio e Adriano s.s., Bonora Delis, Capparotto Giampaolo e Lorenzino s.s., Cristofori Alessandra, Cunico Antonio, Dal Degan Santo e Giovanni, Dalle Palle Silvano e Munari Teresa, Dalle Palle Tiziano, Fontana Luca, Gonzo Dino e Stefano s.s., Guarato Giuseppe, Guerra Giuseppe, Magrin Stefano e Renato s.s., Marcolin Graziano, Marin Daniele, Gabriele e Graziano s.s., Azienda agricola Mascot di Pilotto Bortolo e figli s.s., Azienda agricola 2000 di Mastrotto Giuseppe, Matteazzi Mario, Mazzaron Roberto, Pozzan Michele e Luca, Radin Alessandro, Raffaello Carlo e fratelli s.s., Azienda agricola Rodighiero Elena di Bartolomei Roberto e Michele s.s., Sambugaro Andrea, Scuccato Gervasio, Serafini Candida, Toffanin Giovanni e Mauro s.s., Trevisan Francesco, Zanettin Gianfranco e Giampietro s.s.

Intimate: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

Întrebările preliminare

(1) Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (JO L 405, p. 1).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 26 martie 2018 – Brenta Scrl și alții/Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

(Cauza C-219/18)

(2018/C 240/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelanți: Brenta Scrl, Michele Bianchin, Antonio Bortignon, Doriano Bortignon, Bruno Caron, Francesca Carraro, Antonio Didonè, Loris Donazzan, Rino Guidolin, Silvano Orsato, Valentino Rigo, Roberto Sacchetto, Emiliano Sonda, Azienda agricola Rebesco Antonio e Guerrino s.s.

Intimate: Agenzia per le Erogazioni in Agricoltura (AGEA), Regione Veneto

Întrebările preliminare

(1) Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate (JO L 405, p. 1).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Almería (Spania) la 29 martie 2018 – Banco Popular Español S.A./María Ángeles Díaz Soria, Miguel Ángel Góngora Gómez, José Antonio Sánchez González și Dolores María del Águila Andújar

(Cauza C-232/18)

(2018/C 240/26)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Almería

Părțile din procedura principală

Apelantă: Banco Popular Español S.A.

Intimați: María Ángeles Díaz Soria, Miguel Ángel Góngora Gómez, José Antonio Sánchez González și Dolores María del Águila Andújar

Întrebările preliminare

O normă precum cea cuprinsă la articolul 465 alineatul 5 din Ley de Enjuiciamiento Civil 1/2000 [Legea 1/2000 privind Codul de procedură civilă], care limitează posibilitatea instanțelor de apel de a aprecia din oficiu toate consecințele constatării unei nulități, atunci când acestea au fost determinate în mod limitativ în primă instanță, iar hotărârea din primă instanță, prin care s-a constatat nulitatea clauzei, nu a fost atacată de consumator, este compatibilă cu principiul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 (1)?

Ceea ce precedă este conform cu principiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 7 alineatul (1) din directiva menționată, dacă aceasta implică faptul că persoanele care au introdus o acțiune, în aplicarea jurisprudenței pe care Tribunal Supremo [Curtea Supremă] a stabilit-o prin hotărârea sa din 9 mai 2013 și care a fost declarată ca fiind lipsită de validitate prin Hotărârea Curții din 21 decembrie 2016 (2), vor suferi o limitare a efectelor care decurg din constatarea caracterului abuziv al unei clauze precum cea în discuție?

Autoritatea de lucru judecat, conferită de reglementarea națională (sau care decurge din analiza clauzei pe care instanța de apel ar putea să o efectueze în cazul în care a formulat apel numai partea care apără validitatea clauzei menționate), privește numai nulitatea clauzei care ar fi putut să fie (sau să nu fie) constatată ori și efectele depline care decurg din această constatare a nulității, atunci când acestea au fost limitate în hotărârea judecătorească și nicio parte nu a contestat acest aspect?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2) Hotărârea din 21 decembrie 2016, Gutiérrez Naranjo și alții (C-154/15, C-307/15 și C-308/15, EU:C:2016:980)

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski gradski sad (Bulgaria) la 3 aprilie 2018 – Komisia za protivodeystvie na koruptsiata i otnemane na nezakonno pridobito imushtestvo/BP, AB, PB, Agro In 2001 EOOD, Acount Service 2009 EOOD, Invest Management OOD, Estate OOD, Trast B OOD, Bromak OOD, Bromak Finance EAD, Viva Telekom Bulgaria EOOD, Balgarska Telekomunikationna Kompania AD, Hedge Investment Bulgaria AD, Kemira OOD, Dunarit AD, Technologichen Zentar Institut Po Mikroelektronika AD, Evrobild 2003 EOOD, Technotel Invest AD, Ken Trade EAD, Konsult Av EOOD, Louvrier Investments Company 33 S.A, EFV International Financial Ventures Ltd, LIC Telecommunications S.A.R.L., V Telecom Investment S.C.A, V2 Investment S.A.R.L. și Interv Investment S.A.R.L., Empreno Ventures Ltd.

(Cauza C-234/18)

(2018/C 240/27)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Sofiyski gradski sad

Partea din procedura principală

Reclamantă:

Komisia za protivodeystvie na koruptsiata i otnemane na nezakonno pridobito imushtestvo

Pârâți:

BP, AB, PB, Agro In 2001 EOOD, Acount Service 2009 EOOD, Invest Management OOD, Estate OOD, Trast B OOD, Bromak OOD, Bromak Finance EAD, Viva Telekom Bulgaria EOOD, Balgarska Telekomunikationna Kompania AD, Hedge Investment Bulgaria AD, Kemira OOD, Dunarit AD, Technologichen Zentar Institut Po Mikroelektronika AD, Evrobild 2003 EOOD, Technotel Invest AD, Ken Trade EAD, Konsult Av EOOD, Louvrier Investments Company 33 S.A, EFV International Financial Ventures Ltd, LIC Telecommunications S.A.R.L., V Telecom Investment S.C.A, V2 Investment S.A.R.L. și Interv Investment S.A.R.L., Empreno Ventures Ltd.

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2014/42/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, care prevede instituirea unor „norme minime privind înghețarea bunurilor în vederea unei posibile confiscări ulterioare” trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să adopte dispoziții privind o confiscare civilă care nu se bazează pe o condamnare penală?

Având în vedere articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, din dispozițiile articolului 1 alineatul (1) din directivă rezultă că, pentru declanșarea și executarea unei proceduri de confiscare civilă, este suficientă inițierea unei proceduri penale împotriva persoanei a cărei avere face obiectul confiscării?

Motivele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană pot fi de largă interpretare, în sensul că permit o confiscare civilă care nu se întemeiază pe o condamnare penală?

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că dreptul de proprietate asupra unor bunuri poate fi anulat numai pe baza discrepanței dintre valoarea acestor bunuri și venitul legal al persoanei, ca produs direct sau indirect al unei infracțiuni, fără să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se stabilească faptul că persoana în cauză a săvârșit respectiva infracțiune?

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că reglementează confiscarea aplicată terților drept o măsură suplimentară sau alternativă în raport cu confiscarea directă sau drept o măsură suplimentară în raport cu confiscarea extinsă?

Articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că garantează aplicarea prezumției de nevinovăție și interzice confiscarea care nu se bazează pe o condamnare?

(1) JO 2014, L 127, p. 39.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/25

Acțiune introdusă la 13 aprilie 2018 – Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-261/18)

(2018/C 240/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Noll-Ehlers, J. Tomkin, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—	declararea faptului că, prin neadoptarea măsurilor pe care le implică aplicarea punctului 1 a doua liniuță din dispozitivul Hotărârii Curții C-215/06, Comisia/Irlanda (1), Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 TFUE;

—

obligarea Irlandei la plata către Comisie a sumei forfetare de 1 343,2 euro, înmulțită cu numărul de zile dintre data pronunțării Hotărârii C-215/06 și, fie data executării acestei hotărâri de către Irlanda, fie data la care se va pronunța hotărârea în prezenta procedură, data care trebuie reținută fiind cea care intervine în primul rând, suma forfetară ridicându-se la un cuantum minim de 1 685 000 de euro;

—	obligarea Irlandei la plata către Comisie a unei penalități cu titlu cominatoriu de 12 264 de euro pe zi începând de la data pronunțării hotărârii în prezenta procedură și până la executarea hotărârii pronunțate în cauza C-215/06;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE, Irlanda este obligată să ia măsurile pe care le presupune executarea Hotărârii C-215/06. Întrucât Irlanda nu a luat măsurile pe care le presupune executarea punctului 1 a doua liniuță din dispozitivul acestei hotărâri, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

Prin intermediul cererii introductive, Comisia propune Curții de Justiție să impună Irlandei plata unei sume forfetare de 1 343,2 euro pe zi, precum și a unei penalități cu titlu cominatoriu de 12 264 de euro pe zi. Cuantumul sumei forfetare și cel al penalității a fost calculat luând în considerare gravitatea și durata încălcării, precum și efectul disuasiv, pe baza capacităţii de plată a statului membru.

(1) Hotărârea din 3 iulie 2008, Comisia/Irlanda (C-215/06, EU:C:2008:380).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Markkinaoikeus (Suedia) la 27 aprilie 2018 – Oulun Sähkönmyynti Oy/Energiavirasto

(Cauza C-294/18)

(2018/C 240/30)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Markkinaoikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Oulun Sähkönmyynti Oy

Pârâtă: Energiavirasto

Întrebările preliminare

Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE trebuie interpretat în sensul că aplicarea unei reduceri de preț la un tarif de bază pentru furnizarea de energie electrică, pe baza modului de facturare pentru care a optat consumatorul final înseamnă că factura și informațiile privind facturarea nu au fost transmise în mod gratuit consumatorilor finali cărora nu li s-a aplicat reducerea de preț?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară și în măsura în care acordarea reducerii de preț menționate poate fi admisibilă, în ceea ce privește aprecierea admisibilității reducerii de preț, din Directiva 2012/27/UE rezultă condiții suplimentare speciale care trebuie luate în considerare, ca de exemplu aspectul dacă reducerea de preț corespunde unei economii de costuri realizate pe baza tipului de facturare ales, aspectul dacă reducerea de preț se referă la numărul de facturi transmise sau aspectul dacă reducerea de preț poate fi atribuită grupului de consumatori finali care produce economia de costuri prin faptul că optează pentru un anumit tip de facturare?

În cazul în care acordarea reducerii de preț menționate la prima întrebare preliminară înseamnă că unor consumatori, alții decât cei care au optat pentru tipul special de facturare, li s-au perceput plăți cu încălcarea articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE, rezultă din dreptul Uniunii anumite cerințe speciale de care trebuie să se țină seama în cadrul deciziei referitoare la rambursarea plăților?

(1) JO 2012, L 315, p. 1.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/27

Recurs introdus la 3 mai 2018 de Jean-Marie Le Pen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 7 martie 2018 în cauza T-140/16, Le Pen/Parlamentul

(Cauza C-303/18 P)

(2018/C 240/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Jean-Marie Le Pen (reprezentant: F. Wagner, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile recurentului

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 7 martie 2018, T-140/16.

Pe cale de consecință:

—

anulare deciziei Secretarului general al Parlamentului European din 29 ianuarie 2016, notificată prin scrisoarea nr. D 302191 din 5 februarie 2016, adoptată în temeiul articolului 68 din Decizia 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008„privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European”, astfel cum a fost modificată, prin care se constată o creanță în privința recurentului într-un cuantum de 320 026,23 euro cu titlu de sume plătite în mod necuvenit în cadrul asistenței parlamentare și prin care se motivează recuperarea acestora;

—

anularea notei de debit nr. 2016-195 din 4 februarie 2016 prin care recurentul este informat că în privința sa s-a constatat existența unei creanțe conform deciziei Secretarului general din 29 ianuarie 2016 și prin care se dispune recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit cu titlu de asistență parlamentară;

—	pronunţarea cu privire la cuantumul care trebuie acordat recurentului pentru repararea prejudiciului moral;

—	pronunţarea cu privire la cuantumul care trebuie alocat recurentei cu titlu de cheltuieli de procedură

—	obligarea Parlamentului la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

Motivele și principalele argumente

Motiv de ordine publică: Încălcarea de către Tribunal a dreptului la apărare al recurentului – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură

Prin faptul că nu a impus Parlamentului să respecte articolele 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale, Tribunalul nu a făcut posibilă o dezbatere loială și în contradictoriu. Parlamentul dispune de dosarul administrativ și de dosarul OLAF pe care poate să le folosească. E posibil ca dovezi privind munca să se găsească în cele două dosare, dar ele rămân necunoscute recurentului.

Încălcarea de către Tribunal a dreptului Uniunii – Erori de drept și erori de calificare a naturii juridice a faptelor și a elementelor de probă de către Tribunal – Caracter discriminatoriu și, prin extindere, fumus persecutionis – Încălcarea principiilor încrederii legitime și legalității

Lipsa de inițiativă față de celelalte partide

Tribunalul a refuzat să califice drept comportament discriminatoriu inițiativa lui M. Schulz, deși era îndreptată exclusiv împotriva Frontului Național, iar nu și împotriva altor partide. Ar fi trebuit inițiate proceduri identice împotriva tuturor partidelor din Franța, împotriva altor partide din alte state membre și împotriva a zeci de deputați.

Discriminare prin situația personală a lui M. Schulz și utilizarea pe care a dat-o personalului Parlamentului

Tribunalul a refuzat audierea lui M. Schulz și a lui K. Welle, în condițiile în care recurentul a furnizat elemente de probă privind comportamentul nelegal al fostului președinte al Parlamentului, fără a fi inițiată urmărirea împotriva sa. Tribunalul nu a indicat înscrisurile furnizate, ceea ce reprezintă o eroare de fapt cu consecințe juridice.

c.	Încălcarea încrederii legitime și a egalității Contrar celor reținute de Tribunal, există numeroase situații de încălcare a măsurilor de aplicare în care Parlamentul nu a cerut rambursarea.

Nelegalitatea internă a actelor atacate

Eroare manifestă de apreciere a Tribunalului

În cazul în care contractul adițional ar fi o probă atât de importantă privind munca, Parlamentul trebuia să dovedească omisiunea reclamantului de a-l furniza, în urma insistențelor, contrar afirmațiilor Tribunalului. Tribunalul răstoarnă astfel sarcina probei, săvârșind o eroare de fapt cu consecințe juridice.

Timp de lucru care trebuie justificat și modalitatea de probă

Tribunalul a denaturat fraza secretarului general care solicită să se justifice timpul de lucru, în totalitate, din perioada respectivă, iar nu „să se demonstreze conformitatea cu măsurile de aplicare a muncii”.

Tribunalul nu poate impune o obligație acolo unde Parlamentul recunoaște că nu există, fapt consemnat în procesul-verbal al ședinței Tribunalului, și unde niciun articol din măsurile de aplicare nu o prevede. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept.

c.	Munca efectuată Întemeindu-se pe articolul 127 din Regulamentul de procedură, recurentul furnizează Curții două înscrisuri noi.

Atingere adusă principiului proporționalității

Nu exista, contrar concluziilor Tribunalului, nicio obligație necondiționată a Parlamentului de a recupera în totalitate cei cinci ani, deși numai trei ani erau considerați în litigiu. Această atingere adusă principiului proporționalității justifică anularea hotărârii.

e.	Contracte externe Parlamentul, și, ulterior, Tribunalul, nu au demonstrat că J.-F. Jalkh ar fi avut legături profesionale cu terți de natură să aducă prejudicii persoanei recurentului sau demnității Parlamentului ori să conducă la un conflict de interese.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajský soud v Ostravě — pobočka v Olomouci (Republica Cehă) la 7 mai 2018 – KORADO, a.s./Generální ředitelství cel

(Cauza C-306/18)

(2018/C 240/32)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Ostravě — pobočka v Olomouci

Părțile din procedura principală

Reclamantă: KORADO, a.s.

Pârâtă: Generální ředitelství cel

Întrebările preliminare

1)	Este valid Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/23 al Comisiei din 5 ianuarie 2015 (1), în care mărfurile descrise în coloana 1 a tabelului anexat sunt clasificate la subpoziția 7 307 93 19 din Nomenclatura Combinată?

2)	În cazul în care regulamentul respectiv este nevalid, este posibil ca articolele în discuție să fie clasificate la subpoziția 7 322 19 00 din Nomenclatura Combinată?

3)	În cazul în care regulamentul respectiv este valid, articolele în discuție trebuie clasificate la subpoziția 7 307 93 19 din Nomenclatura Combinată?

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/23 al Comisiei din 5 ianuarie 2015 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2015 L 4, p. 15).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Competition Appeal Tribunal, Londra (Regatul Unit) la 7 mai 2018 – Generics (UK) Ltd, GlaxoSmithKline plc, Xellia Pharmaceuticals ApS, Alpharma, LLC, fostă Zoetis Products LLC, Actavis UK Ltd și Merck KGaA/Competition and Markets Authority

(Cauza C-307/18)

(2018/C 240/33)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Competition Appeal Tribunal, Londra

Părțile din procedura principală

Apelante: Generics (UK) Ltd, GlaxoSmithKline plc, Xellia Pharmaceuticals ApS, Alpharma, LLC, fostă Zoetis Products LLC, Actavis UK Ltd și Merck KGaA

Intimată: Competition and Markets Authority

Întrebările preliminare

Concurența potențială

În sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE, titularul unui brevet pentru un produs farmaceutic și o societate de medicamente generice care dorește să intre pe piață cu o versiune generică a produsului trebuie considerați drept concurenți potențiali atunci când părțile, de bună credință, sunt în litigiu în ceea ce privește validitatea brevetului și/sau încălcarea respectivului brevet de către produsul generic?

Răspunsul la întrebarea 1 este diferit dacă:

(a)	există proceduri judiciare pendinte între părți în legătură cu acest litigiu; și/sau

(b)	titularul brevetului a obținut o somație provizorie care împiedică societatea de medicamente generice să lanseze pe piață produsul generic până la soluționarea acestor proceduri; și/sau

(c)	titularul brevetului privește societatea de medicamente generice drept concurent potențial?

Restrângere prin obiect

Atunci când există proceduri judiciare pendinte privind validitatea unui brevet pentru un produs farmaceutic și eventuala încălcare a respectivului brevet de către produsul generic și nu este posibil să se stabilească care dintre părți este susceptibilă să obțină câștig de cauză în acele proceduri, există o restrângere a concurenței „prin obiect” în sensul articolului 101 alineatul (1) atunci când părțile încheie un acord pentru o soluționare amiabilă a litigiului, prin care:

(a)	societatea de medicamente generice acceptă să nu intre pe piață cu produsul generic și să nu continue acțiunea de contestare a brevetului pe durata acordului (care nu depășește perioada de valabilitate rămasă a brevetului), și

(b)

titularul brevetului acceptă să facă un transfer de valoare către societatea de medicamente generice într-un cuantum substanțial mai mare decât cheltuielile de judecată evitate (incluzând timpul de gestionare și perturbarea aferentă) și care nu reprezintă plata unor bunuri sau servicii furnizate titularului brevetului?

Răspunsul la întrebarea 3 este diferit dacă:

(a)	întinderea restricției impuse societății de medicamente generice nu depășește întinderea brevetului în discuție; și/sau

(b)	cuantumul transferului de valoare către societatea de medicamente generice poate fi inferior profitului pe care l-ar fi realizat aceasta dacă ar fi obținut în schimb câștig de cauză în litigiul privind brevetul și ar fi intrat pe piață cu un produs generic independent?

Răspunsurile la întrebările 3 și 4 sunt diferite dacă acordul prevede livrarea de către titularul brevetului către societatea de medicamente generice a unor cantități semnificative dar limitate ale unui produs generic autorizat și dacă acordul respectiv:

(a)	nu generează nicio constrângere concurențială semnificativă asupra prețurilor aplicate de titularul brevetului; dar

(b)

aduce o serie de beneficii consumatorilor, care nu ar fi apărut dacă titularul brevetului ar fi obținut câștig de cauză în cadrul litigiului, însă care sunt mult mai puțin semnificative decât beneficiile concurențiale complete rezultând din intrarea pe piață a produsului generic independent care ar fi apărut în cazul în care societatea de medicamente generice ar fi obținut câștig de cauză în cadrul litigiului, sau acest aspect este relevant doar pentru o apreciere pe baza articolului 101 alineatul (3)?

Restrângere prin efect

În circumstanțele indicate în întrebările 3-5, există o restrângere a concurenței „prin efect” în sensul articolului 101 alineatul (1), sau aceasta depinde de constatarea instanței că în absența acelei soluționări amiabile:

(a)	societatea de medicamente generice ar fi avut probabil câștig de cauză în litigiul privind brevetul (respectiv că probabilitatea ca brevetul să fie valid și încălcat era de sub 50 %); sau

(b)	părțile ar fi ajuns probabil la o soluționare amiabilă mai puțin restrictivă (respectiv că probabilitatea unei înțelegeri mai puțin restrictive era de peste 50 %)?

Definiția pieței

În cazul în care un produs farmaceutic brevetat este substituibil din punct de vedere terapeutic cu o serie de alte medicamente dintr-o clasă, iar pretinsul abuz în sensul articolului 102 constă în conduita titularului brevetului care exclude efectiv versiunile generice ale respectivului medicament de pe piață, trebuie luate în considerare respectivele produse generice în scopul definirii pieței relevante a produsului, deși nu ar putea intra legal pe piață înainte de expirarea brevetului dacă (ceea ce este nesigur) brevetul este valid și încălcat de respectivele produse generice?

Abuzul

8)	În circumstanțele descrise prin întrebările 3-5 de mai sus, dacă titularul brevetului se află într-o poziție dominantă, conduita sa în sensul încheierii unui astfel de acord constituie un abuz în sensul articolului 102?

9)	Răspunsul la întrebarea 8 este diferit dacă titularul brevetului încheie un acord de acest tip nu în scopul soluționării amiabile a unui litigiu existent ci pentru a evita inițierea unui litigiu?

10)

Răspunsul la întrebarea 8 sau la întrebarea 9 este diferit dacă:

(a)	titularul brevetului urmărește o strategie de încheiere a unei serii de astfel de acorduri pentru a înlătura riscul unei intrări nerestricționate de produs generic; și

(b)

consecința primului acord de acest tip este că, din cauza structurii regimurilor naționale de rambursare de către autoritățile din domeniul sănătății publice către farmacii a costurilor acestora de achiziție a produselor farmaceutice, nivelul de rambursare pentru produsul farmaceutic în discuție este redus, rezultând într-o economisire substanțială pentru autoritățile din domeniul sănătății publice (deși o economisire semnificativ mai mică decât cea care ar rezulta din intrarea independentă a medicamentului generic în urma unei soluționări a litigiului privind brevetul în favoarea societății de medicamente generice); și

(c)	respectiva economisire nu a făcut parte din intenția părților la încheierea oricăruia dintre acorduri?

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/31

Recurs introdus la 7 mai 2018 de Bruno Gollnisch împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 7 martie 2018 în cauza T-624/16, Gollnisch/Parlamentul

(Cauza C-330/18 P)

(2018/C 240/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Bruno Gollnisch (reprezentant: B. Bonnefoy-Claudet, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Concluziile

Concluziile îndreptate împotriva hotărârii atacate:

—	anularea hotărârii Tribunalului din 7 martie 2018, T-624/16;

—	pronunțarea cu privire la problemele ridicate în sensul jurisprudenței, potrivit legii;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	acordarea în favoarea recurentului a sumei de 12 500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în cadrul recursului;

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Concluziile formulate în cazul admiterii recursului:

—	evocarea fondului litigiului, în cazul în care Curtea se consideră suficient informată;

—	anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 1 iulie 2016; anularea notificării și a măsurilor de executare cuprinse în scrisoarea directorului general al finanțelor din 6 iulie 2016 și a notei de debit nr. 2016-914 din 5 iulie 2016;

—	admiterea concluziilor prezentate de recurent în primă instanță;

—	acordarea în favoarea recurentului a sumei de 20 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit;

—	obligarea Parlamentului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Concluzii subsidiare:

—	dispunerea suspendării judecării cauzei până la finalizarea procedurilor penale inițiate în Franța;

—	dispunerea suspendării între timp a executării deciziei Secretarului General și restituirii integrale către recurent a sumelor percepute în acest temei.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Secretarului General și pe încălcarea articolului 25 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului

Hotărârea atacată conferă Secretarului General o competență de decizie, abilitându-l să decidă singur cu privire la existența unei plăți nedatorate, deși, potrivit textelor și jurisprudenței anterioare, acesta nu are decât o competență de investigare, de propunere și de executare.

Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea principiilor „una via electa” și „penalul ține în loc civilul”

În hotărârea atacată se consideră, în mod eronat, că principiul invocat ar intra sub incidența dreptului național, iar nu a dreptului european, iar cauza despre care este vorba nu ar prezenta nicio dimensiune penală.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare

Hotărârea atacată: 1) nu a repus recurentul în dreptul său fundamental de a fi ascultat, deși a fost privat de acest drept pe tot parcursul procedurii; 2) a validat calificarea drept simple suspiciuni dată de administrația Parlamentului, deși era vorba despre critici, nefondate de altfel, formulate împotriva recurentului în cursul procedurii menționate, iar caracterul schimbător și imprecis al acestor critici constituia un obstacol dirimant în calea prezentării unei apărări utile; 3) nu a luat în considerare consecințele tăcerii păstrate de administrație față de corespondența recurentului care îi solicita să se pronunțe cu privire la natura exactă a probelor privind activitatea asistentului său care se așteptau de la el.

Al patrulea motiv, întemeiat pe un tratament discriminatoriu și pe un fumus persecutionis, precum și pe o inversare nelegală a sarcinii probei

Hotărârea atacată nu a calificat ca atare indiciile unui tratament discriminatoriu sau ale unui fumus persecutionis și a exclus ca jurisprudența invocată de recurent să poată fi aplicată prin analogie cazurilor de discriminare politică.

Al cincilea motiv, întemeiat pe insuficiența motivării și pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale

În hotărârea atacată s-a considerat, în mod eronat, că documentele intermediare ale procedurii de restituire a plății nedatorate erau fără valoare juridică în ceea ce privește validitatea acestei proceduri și, prin urmare, a actului final. În hotărârea atacată nu s-a acționat, așadar, în conformitate cu faptul că atât această fluctuație a motivelor, cât și tăcerea păstrată de administrație față de cererile de precizări ale recurentului nu i-au permis acestuia să cunoască modul în care trebuia să demonstreze lipsa încălcării.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime În hotărârea atacată s-a considerat că necesitatea ca un deputat să conserve probele privind activitatea asistenților săi nu ar fi nici retroactivă, nici constrângătoare.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe o calificare inexactă a probelor, pe o denaturare a faptelor și pe motive contradictorii

Hotărârea atacată a elaborat în mod unilateral, a posteriori, fără temei juridic și fără coerență, o teorie a modurilor de probă recunoscute și admisibile a activității asistentului, le-a respins în mod arbitrar pe cele care au fost prezentate de recurent și i-a reproșat acestuia că nu a prezentat probe noi în instanță.

Al optulea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității

În hotărârea atacată se apreciază, pe de o parte, că măsurile de punere în aplicare nu ar lăsa nicio marjă de apreciere Secretarului General pentru a lua o decizie și, pe de altă parte, că recurentul nu ar fi dezvoltat o argumentație suficientă împotriva măsurilor de punere în aplicare sau a textelor pe care acestea se întemeiază.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/34

Hotărârea Tribunalului din 29 mai 2018 – Uribe-Etxebarría Jiménez/EUIPO – Núcleo de comunicaciones y control (SHERPA)

(Cauza T-577/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală SHERPA - Marca națională verbală anterioară SHERPA - Declarare a nulității parțiale - Obiectul litigiului în fața camerei de recurs - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatul (2) du Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/1001] - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 240/35)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamant: Xabier Uribe-Etxebarría Jiménez (Erandio, Spania) (reprezentant: M. Esteve Sanz, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Núcleo de comunicaciones y control, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: P. López Ronda, G. Macías Bonilla, G. Marín Raigal și E. Armero Lavie, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO du 17 iulie 2015 (cauza R 1135/2014-2) privind o procedură de declarare a nulității între Núcleo de comunicaciones y control și domnul Uribe Etxebarría Jiménez

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 17 iulie 2015 (cauza R 1135/2014-2) în ceea ce privește produsele desemnate de marca contestată care aparțin clasei 9.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	L’EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cele efectuate de domnul Xabier Uribe Etxebarría Jiménez.

4)	Domnul Uribe Etxebarría Jiménez suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

5)	Núcleo de comunicaciones y control, SL, suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 406, 7.12.2015.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/35

Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2018 – Josefsson/Parlamentul

(Cauza T-566/16) (1)

((„Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe perioadă nedeterminată - Concediere - Articolul 47 litera (c) punctul (i) din RAA - Eroare vădită de apreciere - Dreptul de a fi ascultat - Principiul bunei administrări - Obligația de solicitudine”))

(2018/C 240/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Erik Josefsson (Malmö, Suedia) (reprezentanți: T. Bontinck, A. Guillerme și M. Forgeois, avocați)

Pârât: Parlament European (reprezentanți: inițial M. Dean și L. Deneys, ulterior M. Dean și Í. Ní Riagáin Düro, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractele de muncă în cadrul Parlamentului din 19 decembrie 2014 privind rezilierea contractului de agent temporar al reclamantului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului moral pretins suferit de reclamant

Dispozitivul

1)	Anulează decizia autorității abilitate să încheie contractele de muncă în cadrul Parlamentului European din 19 decembrie 2014 privind rezilierea contractului de agent temporar al domnului Erik Josefsson.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Parlamentul la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 27, 25.1.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-138/15 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la data de 1.9.2016).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/35

Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2018 – Comisia/AV

(Cauza T-701/16 P) (1)

((„Recurs - Funcţie publică - Agenţi temporari - Recrutare - Examen medical - Declaraţii incomplete în cadrul examenului medical - Aplicare retroactivă a rezervei medicale - Neadmitere la beneficiul prestaţiei de invaliditate - Executare a unei hotărâri a Tribunalului Funcţiei Publice de anulare a deciziei iniţiale”))

(2018/C 240/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial C. Berardis Kayser, C. Ehrbar și T. Bohr, ulterior C. Ehrbar și T. Bohr, agenți)

Cealaltă parte din procedură: AV (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 21 iulie 2016, AV/Comisia (F-91/15, EU:F:2016:170), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 21 iulie 2016, AV/Comisia (F-91/15).

2)	Trimite cauza spre rejudecare unei alte camere a Tribunalului decât cea care s-a pronunţat cu privire la prezentul recurs.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 14, 16.1.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/36

Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2018 – Basil/EUIPO – Artex (Coșuri speciale pentru biciclete)

(Cauza T-760/16) (1)

((„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând coșuri speciale pentru biciclete - Motiv de nulitate - Inadmisibilitatea cererii de declarare a nulității - Articolul 52 alineatul (3) și articolul 86 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Divulgarea desenului sau modelului industrial anterior - Caracter individual - Impresie globală diferită - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002”))

(2018/C 240/38)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamant: Basil BV (Silvolde, Țările de Jos) (reprezentanți: N. Weber și J. von der Thüsen, avocați)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: S. Hanne și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Artex SpA (San Zeno di Cassola, Italia) (reprezentant: J. Vogtmeier, avocat)

Obiectul

Având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 7 iulie 2016 (cauza R 535/2015-3) privind o procedură de declarare a nulității între Artex și Basil

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Basil BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 6, 9.1.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/37

Hotărârea Tribunalului din 29 mai 2018 – Fedtke/CESE

(Cauza T-801/16 RENV) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Pensionare - Vârstă de pensionare - Cerere de prelungire a activității - Articolul 52 primul și al doilea paragraf din statut - Interesul serviciului - Act pur confirmativ - Fapte noi și esențiale - Admisibilitate”))

(2018/C 240/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Ingrid Fedtke (Wezembeek-Oppem, Belgia) (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (CESE) (reprezentanți: M. Pascua Mateo, K. Gambino, X. Chamodraka, A. Carvajal și L. Camarena Januzec, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect anularea deciziei CESE de respingere a cererii reclamantei de menținere a sa în activitate până la vârsta de 66 de ani.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	O obligă pe doamna Ingrid Fedtke la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri atât în fața Tribunalului Uniunii Europene, cât și în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene.

(1) JO C 320, 28.9.2015 (cauză înregistrată inițial în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-107/15 și transferată Tribunalului Uniunii Europene la 1.9.2016).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/37

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2018 – Italytrade/EUIPO – Tpresso (tèespresso)

(Cauza T-67/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale tèespresso - Marca internațională figurativă anterioară TPresso și marca internațională verbală anterioară TPRESSO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 240/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Italytrade Srl (Bari, Italia) (reprezentant: N. Clemente, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Tpresso SA (Zürich, Elveția) (reprezentanți: L. Biglia și R. Spagnolli, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 noiembrie 2016 (cauza R 959/2016-4) privind o procedură de opoziție între Tpresso și Italytrade

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Italytrade Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 104, 3.4.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/38

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2018 – Italytrade/EUIPO – Tpresso (teaespresso)

(Cauza T-68/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale teaespresso - Mărci internaționale figurativă anterioară TPresso și verbală anterioară TPRESSO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 240/41)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Italytrade Srl (Bari, Italia) (reprezentant: N. Clemente, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Tpresso SA (Zürich, Elveția) (reprezentanţi: L. Biglia și R. Spagnolli, avocați)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 noiembrie 2016 (cauza R 1099/2016-4) privind o procedură de opoziție între Tpresso și Italytrade

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Italytrade Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 104, 3.4.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/39

Hotărârea Tribunalului din 29 mai 2018 – Sata/EUIPO – Zhejiang Rongpeng Air Tools (1000)

(Cauza T-299/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulităţii - Marcă a Uniunii Europene verbală 1000 - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 52 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări - Obligaţia de motivare”])

(2018/C 240/42)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Sata GmbH & Co. KG (Kornwestheim, Germania) (reprezentant: M. C. Simon, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Zhejiang Rongpeng Air Tools Co. Ltd (Pengjie Town, China) (reprezentanți: S. Fröhlich și M. Hartmann, avocați)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 martie 2017 (cauza R 650/2016-4) privind o procedură de declarare a nulităţii între Zhejiang Rongpeng Air Tools şi Sata

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Sata GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 231, 17.7.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/39

Hotărârea Tribunalului din 29 mai 2018 – Sata/EUIPO – Zhejiang Rongpeng Air Tools (3000)

(Cauza T-300/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulităţii - Marcă a Uniunii Europene verbală 3000 - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 52 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări - Obligaţia de motivare”])

(2018/C 240/43)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Sata GmbH & Co. KG (Kornwestheim, Germania) (reprezentantă: M. C. Simon, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: D. Hanf, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 martie 2017 (cauza R 653/2016-4) privind o procedură de declarare a nulităţii între Zhejiang Rongpeng Air Tools şi Sata

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Sata GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 231, 17.7.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/40

Hotărârea Tribunalului din 29 mai 2018 – Sata/EUIPO – Zhejiang Rongpeng Air Tools (2000)

(Cauza T-301/17) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de anulare - Marca Uniunii Europene verbală 2000 - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 52 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări - Obligația de motivare]”)

(2018/C 240/44)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Sata GmbH & Co. KG (Kornwestheim, Germania) (reprezentant: M.-C. Simon, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Zhejiang Rongpeng Air Tools Co. Ltd (Pengjie Town, China) (reprezentanți: S. Fröhlich și M. Hartmann, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 martie (cauza R 651/2016-4), privind o procedură de anulare între Zhejiang Rongpeng Air Tools și Sata

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sata GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 231, 17.07.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/41

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2018 – Mendes/EUIPO – Actial Farmaceutica (VSL#3)

(Cauza T-419/17) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală VSL#3 - Marcă devenită o denumire comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată - Marcă de natură să inducă în eroare publicul - Articolul 51 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”))

(2018/C 240/45)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Mendes SA (Lugano, Elveția) (reprezentant: G. Carpineti, avocat)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Actial Farmaceutica Srl (Roma, Italia) (reprezentant: S. Giudici, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 3 mai 2017 (cauza R 1306/2016-2) privind o procedură de decădere între Mendes și Actial Farmaceutica

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mendes SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/41

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2018 – Item Industrietechnik/EUIPO (EFUSE)

(Cauza T-426/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative EFUSE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001])

(2018/C 240/46)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Item Industrietechnik GmbH (Solingen, Germania) (reprezentanți: G. Hasselblatt, V. Töbelmann și M. Vitt, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Schifko, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 aprilie 2017 (cauza R 1881/2016-4) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ EFUSE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Item Industrietechnik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/42

Hotărârea Tribunalului din 28 mai 2018 – Item Industrietechnik/EUIPO (EFUSE)

(Cauza T-427/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii verbale EFUSE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2018/C 240/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Item Industrietechnik GmbH (Solingen, Germania) (reprezentanți: G. Hasselblatt, V. Töbelmann și M. Vitt, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Schifko, agent)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 aprilie 2017 (cauza R 1882/2016-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal EFUSE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea

2)	Obligă Item Industrietechnik GmbH la plata cheltuielilor de judecată

(1) JO C 277, 21.8.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/43

Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 mai 2018 – Elche Club de Fútbol/Comisia

(Cauza T-901/16 R)

((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Ajutoare acordate de Spania în favoarea anumitor cluburi de fotbal profesioniste - Garanție publică acordată de o entitate publică - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris - Urgență - Evaluare comparativă a intereselor”))

(2018/C 240/48)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Elche Club de Fútbol, SAD (Elche, Spania) (reprezentanți: M. Segura Catalán și M. Clayton, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky, G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantei: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Gavela Llopis, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și prin care se urmărește suspendarea executării Deciziei (UE) 2017/365 a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.36387 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2013/CP) pus în aplicare de Spania pentru Valencia Club de Fútbol SAD, Hércules Club de Fútbol SAD și Elche Club de Fútbol SAD (JO 2017, L 55, p. 12)

Dispozitivul

Suspendă executarea Deciziei (UE) 2017/365 a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.36387 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2013/CP) pus în aplicare de Spania pentru Valencia Club de Fútbol SAD, Hércules Club de Fútbol SAD și Elche Club de Fútbol SAD (JO 2017, L 55, p. 12) în ceea ce privește recuperarea ajutorului de la Elche Club de Fútbol, identificată ca măsura 3 la articolului 1 din această decizie.

2)	Respinge în rest cererea de măsuri provizorii.

3)	Revocă Ordonanța din 6 martie 2017, Elche Club de Fútbol/Comisia (T-901/16 R).

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/44

Ordonanța Tribunalului din 4 mai 2018 – Abel și alții/Comisia

(Cauza T-197/17) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Mediu - Adoptare de către Comisie a unui regulament privind emisiile poluante ale unor vehicule particulare și utilitare lejere - Cerere de reparare a prejudiciilor materiale și morale pretins a fi fost suferite de reclamanți - Lipsa caracterului real și sigur al prejudiciului - Situație care poate afecta moral orice persoană - Lipsa unui prejudiciu reparabil - Cerere de emitere a unei somații”))

(2018/C 240/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Marc Abel (Montreuil, Franța) și ceilalți 1428 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentant: J. Assous, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. F. Brakeland, M. Huttunen și A. Becker, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și vizând obținerea reparării prejudiciilor pe care reclamanții le-ar fi suferit ca urmare a adoptării Regulamentului (UE) 2016/646 al Comisiei din 20 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 6) (JO 2016, L 109, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe domnul Marc Abel și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 151, 15.5.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/44

Ordonanța Tribunalului din 16 mai 2018 – Argus Security Projects/Comisia și EUBAM Libya

(Cauza T-206/17) (1)

((„Acţiune în anulare - Contracte de achiziţii publice de servicii - Procedură concurenţială negociată - Prestare de servicii de securitate în cadrul misiunii de asistenţă a Uniunii pentru o gestionare integrată a frontierelor în Libia - Respingere a ofertei unui ofertant şi atribuire a contractului în favoarea altui ofertant - Elemente ulterioare atribuirii contractului - Modificare substanţială a condiţiilor iniţiale ale contractului - Acţiune vădit nefondată”))

(2018/C 240/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Argus Security Projects Ltd (Limassol, Cipru) (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, P. Aalto și L. Baumgart, agenți), Mission d’assistance de l’Union européenne pour une gestion intégrée des frontières en Libye (EUBAM Libya) (reprezentant: E. Raoult, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei EUBAM Libya din 24 ianuarie 2017 de a nu reţine oferta depusă de reclamantă pentru atribuirea, printr-o procedură concurenţială negociată, a contractului privind serviciile de securitate în cadrul EUBAM Libya pentru o gestionare integrată a frontierelor în Libia (contractul EUBAM-13-020) şi de a atribui contractul în favoarea Garda World Ltd

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Argus Security Projects Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 195, 19.6.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/45

Ordonanța Tribunalului din 15 mai 2018 – Sensotek/EUIPO – Senso Tecnologie (senso tek)

(Cauza T-470/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative senso tek - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară SENSOTEC - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Acțiune vădit nefondată”])

(2018/C 240/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sensotek GmbH (Reichenbach an der Fils, Germania) (reprezentant: J. Klink, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Senso Tecnologie Srl (Roma, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 mai 2017 (cauza R 1953/2016-2) privind o procedură de opoziție între Senso Tecnologie și Sensotek

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sensotek GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 309, 18.9.2017.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/46

Ordonanța Tribunalului din 15 mai 2018 – Commune de Fessenheim și alții/Comisia

(Cauza T-726/17) (1)

((„Acțiune în anulare - Acces la documente - Scrisoare adresată de Comisie autorităților franceze privind protocolul de indemnizare a grupului EDF în cadrul abrogării autorizației de exploatare a centralei nucleare de la Fessenheim - Respingere implicită a cererii de acces - Termenul de introducere a acțiunii - Tardivitate - Inadmisibilitate”))

(2018/C 240/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Commune de Fessenheim (Franța), Communauté de communes Pays Rhin-Brisach (Volgelsheim, Franța), Conseil départemental du Haut-Rhin (Colmar, Franța), Conseil régional Grand Est Alsace Champagne-Ardenne Lorraine, (Strasbourg, Franța) (reprezentant: G. de Rubercy, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentant: A. Buchet, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE vizând anularea deciziei implicite din 10 august 2017 prin care Comisia a refuzat să acorde reclamantelor accesul la scrisoarea adresată la 22 martie 2017 de Comisie autorităților franceze privind protocolul de indemnizare a grupului Électricité de France (EDF) referitor la abrogarea autorizației de exploatare a centralei nucleare de la Fessenheim

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție a Republicii Franceze.

3)	Commune de Fessenheim, communauté de communes Pays Rhin-Brisach, conseil départemental du Haut-Rhin și conseil régional Grand Est Alsace Champagne-Ardenne Lorraine suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

4)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 13, 15.1.2018.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/47

Ordonanța Tribunalului din 15 mai 2018 – Seco Belgium și Vinçotte/Parlamentul

(Cauza T-812/17) (1)

((„Acțiune în anulare - Achiziții publice de lucrări - Procedura cererii de ofertă - Misiuni de control şi de expertiză tehnică în cadrul achiziţiilor, al proiectelor şi al lucrărilor de construcţii de la Parlamentul European din Bruxelles - Respingerea ofertei reclamantelor și atribuirea contractului altui ofertant - Retragerea actului atacat - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fond”))

(2018/C 240/54)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Seco Belgium (Bruxelles, Belgia) și Vinçotte (Vilvoorde, Belgia) (reprezentanți: A. Delvaux și R. Simar, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial P. López Carceller și Z. Nagy, ulterior Z. Nagy și B. Simon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziei Parlamentului din 1 decembrie 2017 de respingere a ofertei prezentate de reclamante în cadrul cererii de ofertă 06D 20/2017/M005, intitulată „Misiuni de control şi de expertiză tehnică în cadrul achiziţiilor, al proiectelor şi al lucrărilor de construcţii de la Parlamentul European din Bruxelles”, și de atribuire a contractului altui ofertant

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului.

2)	Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor corespunzătoare procedurii de măsuri provizorii.

(1) JO C 52, 12.2.2018.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/48

Acțiune introdusă la 22 aprilie 2018 – European Anglers Alliance/Consiliul

(Cauza T-252/18)

(2018/C 240/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: European Anglers Alliance (Offenbach am Main, Germania) (reprezentant: L. B. Buchman, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea existenței interesului European Anglers Alliance de a exercita acțiunea;

—

anularea dispozițiilor articolului 9 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2018/120 al Consiliului, din 23 ianuarie 2018, de stabilire, pentru anul 2018, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/127 (JO 2018, L 27, p. 1) deoarece:

—	acestea creează între cetățenii Uniunii Europene o discriminare nejustificată având în vedere obiectivul urmărit de aceste dispoziții și încalcă principiul egalității;

—	Consiliul Uniunii Europene a depășit marja sa de apreciere întrucât nu s-a bazat pe nicio informație obiectivă cu privire la efectul capturilor realizate prin pescuitul recreativ în mare asupra stocurilor de biban-de-mare;

—	acestea încalcă principiul proporționalității și nu respectă articolul 17 din Politica comună în domeniul pescuitului prin faptul că importanța economică și politică a pescuitului recreativ în mare nu a fost în mod vădit luată în considerare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament întrucât dispozițiile contestate din Regulamentul (UE) 2018/120 creează o discriminare nejustificată între cetățenii europeni în privința obiectivului urmărit, precum și între persoanele care practică pescuitul recreativ și pescuitul industrial.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe depășirea de către Consiliu a marjei sale de apreciere.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/48

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2018 – VY/Comisia

(Cauza T-253/18)

(2018/C 240/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: VY (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

să declare și să hotărască:

—	anulează decizia privind numirea a [confidențial] (1) în postul de șef de unitate al unității [confidențial] în cadrul Delegației Uniunii Europene în Japonia și pe cea privind respingerea candidaturii reclamantului;

—	obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea anunțului de post vacant.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale, precum și a articolului 1d din statut.

(1) Date confidențiale ocultate.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/49

Acțiune introdusă la 25 aprilie 2018 – Makhlouf/Comisia și BCE

(Cauza T-260/18)

(2018/C 240/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Rami Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii reclamantului drept admisibilă și întemeiată;

—	în consecință, obligarea Uniunii Europene și a pârâtelor la despăgubirea reclamantului pentru întregul prejudiciu suferit cu o sumă de 6 900 000 de euro, plus dobânzi;

—	obligarea pârâtelor la suportarea în întregime a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 17 alineatul (1) TUE și a articolului 13 alineatele (3) și (4) din Tratatul privind MES, întrucât aceasta nu a asigurat compatibilitatea memorandumului de înțelegere din 26 aprilie 2013 cu dreptul Uniunii.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe un abuz de putere și pe încălcarea articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale de către BCE, întrucât aceasta și-a utilizat competențele în materie de politică monetară pentru a impune Eurogrupului și guvernului cipriot modalitățile de restructurare a băncilor.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe exproprierea bunurilor reclamantului fără o despăgubire justă.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/50

Acțiune introdusă la 26 aprilie 2018 – O'Flynn și alții/Comisia

(Cauza T-270/18)

(2018/C 240/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Michael O'Flynn (Cork, Irlanda), Paddy McKillen (Dublin, Irlanda) și David Daly (Malahide, Irlanda) (reprezentanți: M. Cush, SC, D. Hardiman, Barrister, P. O’Brien și D. O'Keeffe, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene C(2018) 464 final din 25 ianuarie 2018 (SA.43791(2017/NN)) (1), în măsura în care nu a fost invocată nicio obiecţie cu privire la pretinsul ajutor în favoarea şi prin intermediul Agenției naționale de administrare a activelor (NAMA) sau, în subsidiar, nu s-a considerat că această măsură constituie un ajutor;

—	rambursarea cheltuielilor efectuate de reclamanţi, inclusiv a celor aferente acestei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că pârâta ar fi trebuit să iniţieze o procedură formală de investigaţie potrivit articolului 108 alineatul (2) TFUE.

—

Reclamanţii arată, inter alia, că, prin neiniţierea unei astfel de proceduri, pârâta a încălcat drepturile procedurale ale reclamanţilor prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE şi principiul bunei administrări ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor sale de a efectua o investigaţie diligentă şi imparţială a pretinsului ajutor.

Al doilea motiv întemeiat pe erori vădite de apreciere.

—

Reclamanţii susţin că pârâta a săvârşit erori vădite de apreciere prin adoptarea deciziei contestate, inclusiv constatarea potrivit căreia reclamanţii nu au invocat utilizarea necorespunzătoare a ajutorului, deşi o astfel de susţinere este menţionată expres la punctul 5.25 din reclamaţie. Reclamanţii arată de asemenea că aprecierea efectuată de pârâtă cu privire la activităţile NAMA este deficitară în mai multe privinţe.

Al treilea motiv întemeiat pe neîndeplinirea obligaţiei de motivare.

—

În această privinţă, reclamanţii susţin că pârâta nu a motivat decizia contestată sau nu a furnizat o motivare corespunzătoare a acesteia, inter alia, prin faptul că nu a explicat în mod corespunzător sau în niciun mod ori într-un mod verificabil temeiul acceptării metodologiei NAMA la determinarea viabilităţii proiectelor de dezvoltare.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 106 TFUE.

—	Pe lângă susţinerile legate de încălcarea prevederilor TFUE legate de ajutorul de stat, reclamanţii susţin că a fost încălcat articolul 106 TFUE, astfel cum s-a menţionat în reclamaţia acestora, aspect cu privire la care nu au primit niciun răspuns din partea pârâtei.

(1) JO 2018, C 60, p. 4.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/51

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2018 – Bernaldo de Quirós/Comisia

(Cauza T-273/18)

(2018/C 240/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Belén Bernaldo de Quirós (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri ca admisibilă și fondată;

în consecință:

—	anularea deciziei din 6 iulie 2017;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei din 31 ianuarie 2018 de respingere a reclamației;

—	dispunerea reparării prejudiciului moral al reclamantei care decurge din aceste decizii, estimat, în mod cu totul simbolic, la suma de 1 euro;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea mandatului încredințat Oficiului de Investigație și de Disciplină în ceea ce privește ancheta administrativă desfășurată împotriva reclamantei, precum și încălcarea principiilor imparțialității și bunei administrări.

Al doilea motiv, întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea principiului respectării dreptului la apărare și pe încălcarea articolului 3 din anexa IX la statut și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului egalității armelor cu ocazia audierii reclamantei pe baza articolului 22 din anexa IX la statut.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității și pe o eroare vădită de apreciere.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/52

Acțiune introdusă la 7 mai 2018 – Azarov/Consiliul

(Cauza T-286/18)

(2018/C 240/60)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Mykola Yanovych Azarov (Kiev, Ucraina) (reprezentanți: A. Egger și G. Lansky, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea, în măsura în care îl privesc, a Deciziei (PESC) 2018/333 a Consiliului din 5 martie 2018 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2018, L 63, p. 48) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/326 al Consiliului din 5 martie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2018, L 63, p. 5), în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	adoptarea anumitor măsuri de organizare a procedurii, în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității. Reclamantul arată că măsurile restrictive, deja dispuse pentru a cincea oară, ar fi vădit disproporționate.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantul susține că Consiliul nu ar dispune de baza factuală suficient de solidă impusă de jurisprudență pentru a decide prelungirea măsurilor restrictive.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/52

Acțiune introdusă la 10 mai 2018 – Republica Letonia/Comisia Europeană

(Cauza T-293/18)

(2018/C 240/61)

Limba de procedură: letona

Părțile

Reclamantă: Republica Letonia (reprezentanți: I. Kucina și V. Soņeca, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea scrisorii nr. C (2018) 1418 final a Comisiei din 12 martie 2018, prin care Comisia a luat poziție și obligarea Comisiei să adopte o poziție care să nu genereze efecte juridice defavorabile asupra Letoniei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Republica Letonia susține că, prin luarea sa de poziție, Comisia a încălcat nu numai articolul 263 TFUE, producând astfel efecte juridice defavorabile pentru Letonia, ci și articolul 17 alineatul (1) TUE, coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (d), cu articolul 38 și cu articolul 335 TFUE, care impun Comisiei să se asigure că Norvegia pune în aplicare în mod corect angajamentele pe care și le-a asumate în temeiul Tratatului de la Paris (1), în ceea ce privește dreptul statelor membre ale Uniunii Europene la un acces nediscriminatoriu la pescuit în zona de pescuit a Svalbard.

(1) Tratat privind Spitzberg, semnat la 9 februarie 1920 la Paris, între Norvegia, Statele Unite ale Americii, Danemarca, Franța, Italia, Japonia, Țările de Jos, Marea Britanie și Irlanda și Teritoriile britanice de peste mări și Suedia. Disponibil pe site-ul: https://likumi.lv/ta/id/282051-par-ligumu-starp-norvegiju-amerikas-savienotajam-valstim-daniju-franciju-italiju-japanu-niderlandi-lielbritaniju-un

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/53

Acțiune introdusă la 8 mai 2018 – Wirecard Technologies/EUIPO – Striatum Ventures (supr)

(Cauza T-297/18)

(2018/C 240/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Wirecard Technologies GmbH (Aschheim, Germania) (reprezentant: A. Bayer, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Striatum Ventures BV (Rosmalen, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „supr” – marca Uniunii Europene nr. 13 163 746

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 20 februarie 2018 în cauza R 2028/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care participă în calitate de intervenientă, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/54

Acțiune introdusă la 16 mai 2018 – Klyuyev/Consiliul

(Cauza T-305/18)

(2018/C 240/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Andriy Klyuyev (Donetsk, Ucraina) (reprezentanți: B. Kennelly, QC, J. Pobjoy, barrister, R. Gherson și T. Garner, solicitors)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului anularea:

—	Deciziei (PESC) 2018/333 a Consiliului din 5 martie 2018 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2018, L 63, p. 48) și

—	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/326 al Consiliului din 5 martie 2018 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2018, L 63, p. 5),

în măsura în care aceste măsuri îl privesc pe reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit erori de apreciere considerând că criteriul care trebuie respectat pentru înscrierea reclamantului pe lista menționată la articolul 1 alineatul (1) din decizia atacată și la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul atacat este îndeplinit.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat drepturile pe care reclamantului le are în temeiul articolului 6 coroborat cu articolele 2 și 3 TUE și cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene întrucât a presupus că tratamentul aplicat reclamantului în Ucraina respectă drepturile fundamentale ale omului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat dreptul la apărare al reclamantului și dreptul la bună administrare și la protecție jurisdicțională efectivă.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat, în mod nejustificat și disproporționat, dreptul de proprietate al reclamantului și a adus atingere reputației acestuia.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/55

Acțiune introdusă la 16 mai 2018 – Zhejiang Jiuli Hi-Tech Metals/Comisia

(Cauza T-307/18)

(2018/C 240/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Zhejiang Jiuli Hi-Tech Metals Co. Ltd (Huzhou, China) (reprezentanți: K. Adamantopoulos și P. Billiet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/330 al Comisiei din 5 martie 2018 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, din oțel inoxidabil, originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, în măsura în care acesta o vizează pe reclamantă, și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Regulamentul 2018/330 a fost adoptat de Comisie într-un mod care încalcă în mod semnificativ dreptul la apărare al reclamantei, cu nerespectarea articolului 3 alineatul (2), a articolului 16 alineatul (1), a articolului 19 alineatele (2) și (4), a articolului 20 alineatele (2) și (4) și a articolului 21 alineatele (5) și (7) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum și a articolelor 3.1, 5.3, 6.1, 6.1.2, 6.2, 6.4, 6.5.1, 6.6 și 6.9 din Acordul antidumping al OMC.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia, prin adoptarea Regulamentului 2018/330, a săvârșit erori vădite de apreciere în drept și în fapt, utilizând metodologia țării analoge pentru calcularea valorii normale pentru reclamantă, încălcând articolul 1 alineatele (2) și (3), articolul 2 punctul A alineatele (1) și (7) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul 2016/1036, precum și articolele 2.2 și 6.10.1 din Acordul antidumping al OMC. Comisia nu a prezentat nicio motivare pentru aplicarea, în cazul reclamantei, a articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul 2016/1036.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia, prin adoptarea Regulamentului 2018/330, a săvârșit erori vădite de apreciere în drept și în fapt, adoptând o codificare NCP eronată a produsului în cauză, încălcând articolul 2 punctul A alineatele (2), (5) și (6), articolul 6 alineatele (7) și (8) și articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2016/1036, precum și articolele 2.2.1.1, 2.2.2, 2.4 și 2.6 din Acordul antidumping al OMC.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia, prin adoptarea Regulamentului 2018/330, a săvârșit erori vădite de apreciere în drept și în fapt, întrucât metodologia aplicată a denaturat în mod semnificativ marja de dumping a reclamantei, încălcând articolul 1 alineatul (4), articolul 2 punctul A alineatul (6), articolul 2 punctul C alineatul (10), articolul 2 punctul D alineatul (11), articolul 17 alineatele (1) și (2) și articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul 2016/1036, precum și articolele 2.2, 2.2.2, 2.4, 2.4.2, 2.6, 3.6 și 9.2 din Acordul antidumping al OMC.

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia, prin adoptarea Regulamentului 2018/330, a săvârșit erori vădite de apreciere în drept și în fapt atunci când a constatat existența prejudiciului, precum și probabilitatea reapariției prejudiciului și nu a verificat existența legăturii de cauzalitate, încălcând articolul 1 alineatele (1), (2) și (3), articolul 2 punctul D alineatul (12), articolul 2 punctul B alineatul (9), articolul 3 alineatele (2), (3), (6), (7) și (9) și articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul 2016/1036, precum și articolele 1, 2.1, 2.4.2, 3.1, 3.5, 3.7 și 9.3 din Acordul antidumping al OMC.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/56

Acțiune introdusă la 17 mai 2018 – Buck/EUIPO – Unger Holding (BUCK)

(Cauza T-311/18)

(2018/C 240/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Društvo za proizvodnju inženjering i usluge Buck d.o.o. (Belgrad, Serbia) (reprezentant: I. Lázaro Betancor, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Unger Holding GmbH (Herne, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii Uniunii Europene figurative BUCK în culorile alb și roșu — înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1218386

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 martie 2018 în cauza R 1024/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului nr. 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001;

—	încălcarea articolului nr. 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/56

Acțiune introdusă la 14 mai 2018 – Dentsply De Trey/EUIPO – IDS (AQUAPRINT)

(Cauza T-312/18)

(2018/C 240/66)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Dentsply De Trey GmbH (Konstanz, Germania) (reprezentant: S. Clark, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: IDS SpA (Savona, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „AQUAPRINT” – cererea de înregistrare nr. 12 272 407

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 februarie 2018 în cauza R 1438/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate, cu excepția părții în care camera de recurs a stabilit că produsele sunt identice/similare și că publicul relevant este specializat în domeniul dentar;

—	obligarea, în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a EUIPO și, după caz, a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Dentsply în prezenta procedură;

—

modificarea deciziei și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată și obligarea, în temeiul articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a intervenientei care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața camerei de recurs și a diviziei de opoziție.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2017/1001.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/57

Acțiune introdusă la 15 mai 2018 – Hashem și Assi/JUR

(Cauza T-314/18)

(2018/C 240/67)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Hashem Asad Mohammad Hashem (Amán, Iordania), Souhair H. B. Assi (Amán) (reprezentanți: R. Vallina Hoset, A. Sellés Marco, C. Iglesias Megías și A. Lois Perreau de Pinninck, avocați)

Pârâtă: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

răspunderii extracontractuale a Comitetului unic de rezoluție [SRB] și obligarea acestuia la repararea prejudiciului suferit de reclamanți cauzat de ansamblul acțiunilor și omisiunilor SRB care i-au privat pe reclamanți de obligațiunile și de titlurile BANCO POPULAR ESPAÑOL, S.A. pe care le dețineau;

—	obligarea SRB la plata către reclamanți, cu titlu principal, a sumei corespunzătoare rambursării investițiilor efectuate, în cuantum de 5 571 434,73 euro în acțiuni ale Banco Popular sau, cu titlu subsidiar în raport cu ceea ce precedă, a sumei de 2 341 142,51 euro;

—	sumei exigibile cu dobânzi compensatorii începând de la 7 iunie 2017 și până la pronunțarea hotărârii în prezenta cauză;

—	majorarea sumei exigibile cu dobânzi compensatorii începând din 7 iunie 2017 și până la pronunțarea hotărârii în prezenta cauză;

—	obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-659/17, Vallina Fonseca/CRU (2017, C-424, p. 42).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/58

Acțiune introdusă la 16 mai 2018 – Calvo Gutierrez și alții/JUR

(Cauza T-315/18)

(2018/C 240/68)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Maria Graciela Calvo Gutierrez (Alcobendas, Spania) și alți 21 de reclamanți (reprezentanți: R. Vallina Hoset, A. Sellés Marco, C. Iglesias Megías și A. Lois Perreau de Pinninck, avocați)

Pârâtă: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

să constate răspunderea extracontractuală a Comitetului unic de rezoluție și să îl oblige la repararea prejudiciului suferit de reclamanți, rezultat din totalitatea acțiunilor și omisiunilor care le-au cauzat acestora pierderea integrală a investiției în obligațiuni subordonate la BANCO POPULAR ESPAÑOL S.A.;

—

să oblige Comitetul la plata către reclamanți, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit:

cu titlu de prejudiciu material, cuantumul total de 7 570 098,78 euro pentru deprecierea acțiunilor Banco Popular, distribuit proporțional cu acțiunile deținute de fiecare dintre reclamanți, după cum urmează:

—	María Graciela Calvo Gutiérrez: 8 836,67 euro

—	Eric Gancedo Holmer: 35 257,42 euro

—	María Graciela Calvo Gutiérrez și Eric Gancedo Holmer: 39 358,01 euro

—	Carlos Eric Gancedo Calvo: 7 374,19 euro

—	Gabriel Gancedo Calvo: 7 062,93 euro

—	Jorge Gancedo Calvo: 8 545,24 euro

—	Lucía Gancedo Calvo: 7 388,69 euro

—	Manuel Gancedo Calvo: 9 472,17 euro

—	José Gancedo Calvo: 7 389,45 euro

—	Claudia Sáez de Montagut Gancedo: 763,66 euro

—	Bosco Sáez de Montagut Gancedo: 2 879,18 euro

—	Yago Sáez de Montagut Gancedo: 379,16 euro

—	VICA58 S.L.: 265 763,84 euro

—	Diana Luisa Gancedo Holmer: 175 499,04 euro

—	Guillermo de Zavala Gancedo: 722,47 euro

—	Alfredo de Zavala Gancedo: 718,65 euro

—	Cosme de Zavala Gancedo: 1 006,27 euro

—	Bruno de Zavala Gancedo: 689,66 euro

—	María Astrid Gancedo Holmer: 442 136,41 euro

—	Marco Gancedo Holmer: 442 135,64 euro

—	LOS PRUNOS DEL SETO S.L.: 6 898,14 euro

—	MANUEL GANCEDO S.A.: 5 340 911,85 euro

—	EVEDAM INMUEBLES S.L.: 620 238,46 euro

—	GANCEDO Y GONZÁLEZ S.L.: 138 671,57 euro; și

cu titlu de prejudiciu moral, un cuantum de 7 570 098,78 euro sau cuantumul pe care Tribunalul îl va considera adecvat, distribuit proporțional între reclamanți în funcție de aceleași proporții ca suma acordată cu titlu de prejudiciu material;

—	să majoreze cuantumul exigibil cu dobânzi de întârziere începând cu data pronunțării hotărârii în cauză și până la plata integrală a cuantumului exigibil, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, majorat cu două puncte procentuale;

—	să oblige Comitetul unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-659/17, Vallina Fonseca/CRU (JO 2017, C 424, p. 42).

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/59

Acțiune introdusă la 18 mai 2018 – Fugro/Comisia

(Cauza T-317/18)

(2018/C 240/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fugro NV (Leidschendam, Țările de Jos) (reprezentanți: T. Snoep și V. van Weperen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	cu titlu subsidiar, anularea în parte a deciziei atacate, în special a articolului 1 alineatul (2) din decizie;

—	obligarea Comisiei Europene a Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă principiul proporționalității

—

Comisia nu a dispus de o largă putere de apreciere la adoptarea deciziei, iar controlul aspectului dacă decizia încalcă principiul proporționalității nu ar trebui să se limiteze la a verifica dacă decizia este în mod evident sau vădit inadecvată în raport cu obiectivele urmărite. Decizia încalcă principiul proporționalității întrucât:

—	decizia depășește limitele a ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite;

—	Comisia nu a ales măsura cea mai puțin constrângătoare dintre măsurile adecvate disponibile; și

—	inconvenientele cauzate de decizie sunt disproporționate în raport cu obiectivele urmărite.

—	Chiar în cazul în care Comisia ar dispune de o largă putere de apreciere, decizia constituie totuși o măsură vădit inadecvată de îndeplinire a obiectivelor urmărite.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă dreptul de proprietate al Fugro în sensul articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și libertatea Fugro de a desfășura o activitate comercială în sensul articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

—	Decizia încalcă dreptul de proprietate al Fugro deoarece subminează activitatea comercială a Fugro. Pierderea de proprietate este semnificativă și depășește limitele unui risc economic rezonabil; și

—	decizia afectează însăși existența libertății Fugro de a desfășura o activitate comercială.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia încalcă principiul nedenaturării concurenței

—

Decizia împiedică Uniunea Europeană să-și îndeplinească sarcina esențială de instituire a unei piețe interne nedenaturate, deoarece:

—	decizia conduce la o intervenție a sectorului public pe piața serviciilor de augmentare GNSS offshore care este incompatibilă cu principiile nedenaturării concurenței; și

—	contrar articolului 3 alineatul (3) TUE și Protocolului nr. 27, decizia interferează cu piața serviciilor de augmentare GNSS offshore în condițiile absenței unei deficiențe a pieței.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/61

Acțiune introdusă la 18 mai 2018 – Serenity Pharmaceuticals/EUIPO – Gebro Holding (NOCUVANT)

(Cauza T-321/18)

(2018/C 240/70)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Serenity Pharmaceuticals LLC (Milford, Pennsylvania, Statele Unite) (reprezentant: J. Day, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Gebro Holding GmbH (Fieberbrunn, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „NOCUVANT”- cererea de înregistrare nr. 13 053 434

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 08/03/2018 în cauza R 584/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei Diviziei de opoziție din 27 ianuarie 2018 în procedura de opoziție nr. B 002437922;

—	obligarea EUIPO și a Gebro Holdings GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.

9.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/61

Acțiune introdusă la 22 mai 2018 – Fomanu/EUIPO – Fujifilm Imaging Germany (Reprezentarea unui fluture)

(Cauza T-323/18)

(2018/C 240/71)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Fomanu A.G. (Neustadt a.d. Waldnaab, Germania) (reprezentant: S. Reichart, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fujifilm Imaging Germany GmbH & Co. KG (Willich, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă nr. 5 481 403

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 martie 2018 în cauza R 2241/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta a fost declarată decăderea mărcii Uniunii Europene atacate în ceea ce privește următoarele produse și servicii:

Clasa 9 – Compact discuri; DVD-uri; programe informatice și software de calculator, în special software de calculator pentru schimbul, stocarea, reproducerea și înregistrarea sistematică de date;

Clasa 16 – Tipărituri, în măsura în care sunt incluse în clasa 16, cu excepția tipăriturilor cu fotografii individuale imprimate (în special fotocărți, calendare foto, fotografii pe pânză, fotografii puzzle, agende foto, clasoare foto);

Clasa 38 – Furnizarea accesului la o bancă de date pentru descărcarea de informații prin media electronică (internet); transmiterea de mesaje și de imagini prin calculator;

Clasa 40 – Legătorie;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) și a articolului 2 coroborat cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	încălcarea articolului 19 alineatul (1) coroborat cu articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 al Comisiei.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 240

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 9 iulie 2018

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2018/C 240/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1