6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/1

PARLAMENTUL EUROPEAN

SESIUNEA 2016-2017

Ședințele dintre 12 și 15 decembrie 2016

Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 387, 16.11.2017.

TEXTE ADOPTATE

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/2

P8_TA(2016)0485

Situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015 (2016/2009(INI))

(2018/C 238/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

—	având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor ONU,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York, la 13 decembrie 2006 și ratificată de UE la 23 decembrie 2010,

—	având în vedere observațiile finale adoptate în octombrie 2015 de Comitetul UNCRPD,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la 20 noiembrie 1989,

—

având în vedere următoarele Observații generale ale Convenției ONU privind drepturile copilului: 6 (2005) privind tratamentul minorilor neînsoțiți și al celor separați de familie în afara țării de origine, nr. 7 (2005) privind respectarea drepturilor copilului în copilăria timpurie, nr. 9 (2006) privind drepturile copiilor cu handicap, nr. 10 (2007) privind drepturile copiilor în cadrul justiției juvenile, nr. 12 (2009) privind dreptul copilului de a fi ascultat, nr. 13 (2011) privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență și nr. 14 (2013) privind dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

—

având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Platforma de acțiune de la Beijing, precum și rezoluțiile sale din 25 februarie 2014 cu recomandări către Comisie referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor (1) și din 6 februarie 2014 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (2) și concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 referitoare la prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale feminine,

—	având în vedere Convenția ONU din 1951 și Protocolul din 1967 la aceasta privind statutul refugiaților,

—	având în vedere Convenția internațională din 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora,

—	având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării sau a prostituării semenilor,

—	având în vedere principiile și orientările privind drepturile omului la frontierele internaționale, recomandate de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

—	având în vedere raportul din 22 iulie 2014 al raportorului special al ONU pentru promovarea adevărului, dreptății, reparațiilor și garanțiilor de nerepetare,

—	având în vedere Strategia regională de implementare a Planului internațional de la Madrid din 2002 referitor la acțiunile privind îmbătrânirea,

—	având în vedere principiile referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului („Principiile de la Paris”), anexate la Rezoluția 48/134 a Adunării Generale a ONU,

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele 18766/11 și 36030/11, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de Miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—	având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

—	având în vedere Rezoluția 1985 (2014) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei – „Situația și drepturile minorităților naționale în Europa”,

—	având în vedere Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane,

—	având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (3),

—	având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (4),

—	având în vedere Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (5),

—	având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (6),

—	având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (7),

—	având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (8),

—	având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (9),

—	având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 cu privire la serviciile mass-media audiovizuale (10), precum și rezultatele consultării publice organizată de Comisie în perioada iulie-septembrie 2015,

—	având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (11),

—	având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (12),

—	având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (13),

—	având în vedere directivele privind drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale,

—	având în vedere pachetul privind protecția datelor, adoptat în decembrie 2015,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 (14) de instituire a unei Agenții Europene pentru Paza de Frontieră și de Coastă și Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 (15) (Directiva privind procedurile de azil),

—	având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie 2002,

—	având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat în cadrul concluziilor Consiliului din 7 martie 2011,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 15 iunie 2011 privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari,

—	având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 5-6 iunie 2014 privind politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2015 privind oportunitățile egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile,

—	având în vedere declarația trioului de președinții ale UE referitoare la egalitatea de gen din 7 decembrie 2015,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI,

—	având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019,

—	având în vedere Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (Declarația de la Paris),

—	având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

—	având în vedere orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

—	având în vedere sondajul Eurobarometru intitulat „Discriminarea în UE în 2015”,

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158) și concluziile Consiliului intitulate „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană”,

—	având în vedere documentul Comisiei Europene intitulat „Listă de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI”,

—	având în vedere Raportul Comisiei din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană (SWD(2016)0054),

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru integrarea resortisanților țărilor terțe” (COM(2016)0377),

—	având în vedere Strategia Europa 2020, în special obiectivele sale privind sărăcia și excluziunea socială,

—	având în vedere publicația OCDE/UE intitulată Indicators of Immigration Integration 2015 – Settling In (Indicatori ai integrării imigranților în 2015 – instalarea),

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii (COM(2013)0083)”, precum și Recomandarea acesteia 2013/112/UE din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

—	având în vedere Raportul intermediar al Comisiei din 29 mai 2013 privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

—	având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016 (COM(2012)0286), în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

—	având în vedere Raportul Comisiei pe 2015 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM(2016)0265) și documentele de lucru însoțitoare,

—	având în vedere Raportul Comisiei din 2013 privind cetățenia UE intitulat „Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269,

—	având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Evaluarea punerii în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și a Recomandării Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre” – 2016 (COM(2016)0424),

—	având în vedere Raportul anticorupție al UE, elaborat de Comisie (COM(2014)0038),

—	având în vedere Agenda europeană privind migrația (COM(2015)0240),

—	având în vedere Agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

—	având în vedere concluziile colocviului anual al Comisiei din 2015 privind drepturile fundamentale,

—	având în vedere rezultatele consultării publice care au contribuit la Colocviul anual din 2016 privind drepturile fundamentale cu tema „Pluralismul mijloacelor de informare în masă și democrația”,

—	având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

—	având în vedere propunerea Comisiei în ceea ce privește aderarea UE la Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei,

—	având în vedere rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor (16),

—	având în vedere rezoluția Parlamentului European din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen (17),

—	având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la egalitatea de gen,

—	având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE (18),

—	având în vedere rezoluțiile sale referitoare la drepturile fundamentale și la drepturile omului, în special cea din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014) (19),

—	având în vedere rezoluțiile sale privind migrația, în special cea mai recentă, din 12 aprilie 2016, referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (20),

—	având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă (21),

—	având în vedere rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (22),

—	având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană (23),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a romilor – atitudini antițigănești în Europa și recunoașterea de către UE a Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor în Al Doilea Război Mondial (24),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE (25),

—	având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (26),

—	având în vedere decizia Ombudsmanului European prin care a închis ancheta sa din proprie inițiativă OI/8/2014/AN privind Comisia Europeană,

—	având în vedere avizul 2/2013 al Curții de Justiție a Uniunii Europene(CJUE) privind proiectul de acord referitor la aderarea UE la CEDO,

—

având în vedere hotărârile și jurisprudența CJUE, precum și jurisprudența curților constituționale naționale, care utilizează Carta drept referință pentru interpretarea legislației naționale, în special cauzele C-83/14, C-360/10, C-70/10, C-390/12, C-199/12, C-200/12, C-201/12, C-404/15, C-659/15, C-362/14,

—	având în vedere Raportul anual pe 2016 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

—	având în vedere Manualul legislației europene referitoare la drepturile copilului elaborat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (2015),

—	având în vedere studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „O justiție în interesul copilului – perspective și experiențe ale specialiștilor în ceea ce privește participarea copiilor la procedurile judiciare penale și civile în 10 state membre ale UE” (2015),

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind violența împotriva copiilor cu handicap: legislație, politici și programe în Uniunea Europeană (2015),

—

având în vedere sondajul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE privind LGBT (2013), raportul său intitulat „Condiția de trans în Uniunea Europeană Analiză comparativă a datelor obținute în urma sondajului UE privind LGBT” (2014), precum și raportul său în care a pus accentul pe situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale (2015),

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”,

—	având în vedere sondajul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Antisemitismul – o prezentare a datelor disponibile în Uniunea Europeană în perioada 2004-2015”,

—	având în vedere analiza juridică comparativă a Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulată „Protecția împotriva discriminării bazate pe orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale în UE”,

—	având în vedere sondajele UE-MIDIS și sondajul privind romii efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale,

—	având în vedere indicele pe 2015 privind egalitatea de gen elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen și raportul său din 2015, intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată în Uniunea Europeană: analiza politicii în domeniu”,

—	având în vedere „Studiul pentru identificarea și cartografierea datelor și resurselor existente privind violența sexuală împotriva femeilor în UE” elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,

—	având în vedere raportul Europol pe 2016 intitulat „Traficul de persoane în UE”,

—	având în vedere raportul Eurostat pe 2015 intitulat „Traficul de ființe umane”,

—

având în vedere studiile realizate de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofund), intitulate „Working time and work-life balance in a life course perspective” – Eurofound (Programul de lucru și echilibrul dintre viața profesională și cea privată din perspectiva diferitelor etape ale vieții) (2013), „Caring for children and dependants: Effect on careers of young workers” (Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efectele asupra carierei tinerilor lucrători) (2013) și „Working and caring: Reconciliation measures in times of demographic change” (Viața profesională și îngrijirea altor persoane: măsuri de compatibilizare în contextul schimbărilor demografice) (2015),

—

având în vedere studiul din mai 2015 al Serviciului de cercetare al Parlamentului European, intitulat „Gender equality in employment and occupation – Directive 2006/54/EC: European Implementation Assessment” (Egalitatea de gen la angajare și în profesie – Directiva 2006/54/CE: evaluarea punerii în aplicare la nivel european),

—	având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

—	având în vedere audierea privind drepturile fundamentale a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care a avut loc la 16 iunie 2016,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0345/2016),

întrucât este esențial să se protejeze toate drepturile fundamentale; întrucât Carta drepturilor fundamentale a devenit o componentă de sine stătătoare a tratatelor; întrucât se înregistrează numeroase încălcări ale drepturilor omului în UE și în statele sale membre, așa cum arată rapoartele elaborate de Comisia Europeană, Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA), Consiliul Europei, ONU și ONG-uri;

B.	întrucât Uniunea Europeană este o comunitate întemeiată pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și pe respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor din rândul minorităților;

întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației liberale europene și este unul dintre principiile fondatoare ale UE, care decurge din tradițiile constituționale comune ale tuturor statelor membre și întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor prevăzute în tratate și în dreptul internațional;

întrucât, în abordarea provocărilor actuale, UE și statele membre ar trebui să susțină și să asigure respectarea acestor valori în fiecare acțiune pe care o întreprind; întrucât modul în care este pus în aplicare statul de drept la nivel național joacă un rol esențial în asigurarea încrederii reciproce între statele membre și între sistemele lor juridice; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

întrucât instituțiile UE au inițiat deja proceduri pentru a soluționa așa-numita „dilemă de la Copenhaga”; întrucât evoluțiile recente au arătat că instrumentele și procesele pentru a asigura aplicarea deplină și corectă a principiilor și a valorilor din tratate trebuie revizuite și integrate, și că ar trebui creat un mecanism eficace pentru a remedia deficiențele restante și a asigura respectarea, protecția și promovarea principiilor și valorilor tratatelor în întreaga Uniune; întrucât acest mecanism trebuie să fie bazat pe elemente concrete, obiective, nediscriminatorii, iar evaluarea să se facă pe o poziție de egalitate, cu respectarea principiilor subsidiarității, necesității și proporționalității care să se aplice atât statelor membre, cât și instituțiilor Uniunii și să se bazeze pe o abordare treptată, care include atât o componentă preventivă, cât și una corectivă;

F.	întrucât Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a respecta libertatea și pluralismul mass-mediei, precum și dreptul la informare și la libertatea de exprimare, consacrat în Carta drepturilor fundamentale și în CEDO;

întrucât migrația face parte din viitorul Europei și este una dintre provocările timpurilor noastre deoarece face apel la responsabilitățile umanitare internaționale ale UE și ale statelor sale membre și reprezintă o oportunitate din motive demografice, necesitând o soluție de perspectivă, atât în materie de gestionare a crizelor pe termen scurt și mediu, cât și în materie de politici pe termen lung privind integrarea și includerea socială;

H.	întrucât dreptul la azil este garantat prin Convenția din 1951 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), prin Protocolul la aceasta din 31 ianuarie 1967, precum și prin Cartă;

I.	întrucât, în perioada septembrie-decembrie 2015, Comisia a adoptat 48 de decizii privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre pentru netranspunerea și nepunerea în aplicare pe deplin a legislației care constituie sistemul european comun de azil;

J.	întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, „cel puțin 3 771 de persoane au murit sau au dispărut în 2015, în încercarea de a ajunge într-un loc sigur din Europa, ridicând numărul total al morților și dispăruților din ultimii 20 de ani la peste 30 000”;

întrucât actele de terorism reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale; întrucât este necesar să dispunem de instrumente adecvate pentru a proteja cetățenii și rezidenții UE și a răspunde în mod clar și pentru a combate astfel de încălcări în cadrul statului de drept;

L.	întrucât uciderea a opt jurnaliști la sediul revistei satirice „Charlie Hebdo” din 7 ianuarie 2015 a reprezentat o încercare de agresiune împotriva libertății mass-mediei, a libertății de exprimare și a libertății artelor în UE;

întrucât este esențial ca, în toate acțiunile întreprinse de statele membre și de UE, să se respecte drepturile fundamentale și libertățile civile, inclusiv respectul pentru viața privată și viața de familie, dreptul la libertate și la securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de gândire, de conștiință și de religie; întrucât un control democratic eficace asupra măsurilor de securitate este esențial; întrucât securitatea cetățenilor europeni trebuie să protejeze drepturile și libertățile acestora; întrucât cele două principii sunt într-adevăr două fațete ale aceleiași monede;

N.	întrucât orice limitări ale drepturilor și libertăților recunoscute de către Cartă fac obiectul principiului proporționalității și necesității în conformitate cu articolul 52 din Cartă;

O.	întrucât competențele statelor membre trebuie să fie respectate în ceea ce privește serviciile de informații în conformitate cu articolul 72 din TFUE;

întrucât Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (27) și în special articolul 15 alineatul (1) prevede că statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii de transmitere, stocare și găzduire o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează sau o obligație generală de a căuta activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilicite;

Q.	întrucât, potrivit Comisiei, 75 de milioane de persoane anual sunt victime ale infracționalității în UE;

întrucât traficul de persoane reprezintă o infracțiune gravă, săvârșită adesea în contextul criminalității organizate, care reprezintă un afront grav la adresa demnității umane și una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor fundamentale, afectează în mod disproporționat femeile și fetele și este interzis în mod explicit de Cartă;

S.	întrucât traficul de persoane în scopul exploatării sexuale continuă să fie forma cea mai răspândită; întrucât 76 % dintre victimele înregistrate în UE sunt femei; întrucât 70 % dintre victimele identificate ale traficului de ființe umane în UE sunt cetățeni ai UE;

T.	întrucât Directiva 2011/36/UE introduce prevederi comune, ținând seama de perspectiva de gen, pentru a întări prevenirea infracțiunii de trafic de ființe umane și protejarea victimelor acestuia;

U.	întrucât traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți sunt două fenomene foarte distincte dar, în anumite situații, poate exista o legătură între ele;

întrucât discriminarea, rasismul, xenofobia, discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, rasism, xenofobie, prejudecăți față de religia sau convingerile, vârsta, handicapul, orientarea sexuală sau identitatea de gen ale unei persoane amenință valorile fundamentale ale UE și ale statelor sale membre; întrucât s-au multiplicat discursurile de incitare la ură în rândul forțelor politice, iar xenofobia și alte prejudecăți sunt în creștere la nivelul unor segmente importante ale populației, inclusiv pe internet; întrucât în combaterea discriminării, a rasismului și a xenofobiei este esențial să se asigure respectarea valorilor europene ale toleranței, diversității și respectului reciproc;

întrucât persoanele pot fi expuse unor discriminări multiple și intersecționale; întrucât politicile care vizează un motiv de discriminare ar trebui să acorde atenție situației unor grupuri specifice care sunt susceptibile de a fi victime ale unor discriminări multiple care ar putea să se bazeze, printre altele, pe vârstă, rasă, religie, orientare sexuală, gen sau handicap;

X.	întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, iar orice discriminare bazată pe gen este interzisă;

întrucât violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor fundamentale care afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau de reședință; întrucât inegalitatea de gen și stereotipurile bazate pe gen măresc riscul de violență și alte forme de exploatare și împiedică participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții;

Z.	întrucât, potrivit datelor statistice ale FRA privind violența împotriva femeilor, o femeie din trei în UE a fost victimă a violenței fizice sau sexuale, una din zece a suferit o formă de violență sexuală și o femeie din douăzeci a fost violată după vârsta de 15 ani;

AA.	întrucât violența bazată pe gen și violența împotriva femeilor sunt încă tolerate „în tăcere” în multe locuri și adesea nu sunt semnalate la poliție din cauza lipsei de încredere a victimelor în autorități; întrucât este necesară o abordare „toleranță zero”;

AB.	întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt de competența statelor membre; întrucât, cu toate acestea, UE poate contribui la promovarea celor mai bune practici în rândul statelor membre;

AC.	întrucât este necesar să se garanteze accesul egal la asistență medicală, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă, indiferent de handicapul, de situația economică și geografică a femeilor;

AD.

întrucât copiii sunt viitorul societății noastre și noi suntem răspunzători pentru prezentul lor; întrucât educația este una dintre cele mai bune modalități de transmitere a unor valori precum pacea, toleranța, coexistența, egalitatea, dreptatea și respectul pentru drepturile omului prin intermediul unor metode educative formale, non-formale și informale, în conformitate cu articolul 14 din Cartă;

AE.	întrucât liniile telefonice de asistență pentru copii, serviciile de informare și alte asemenea instrumente sunt utile ca mecanisme de conștientizare, sesizare și raportare a cazurilor legate de încălcarea drepturilor copiilor;

AF.

întrucât transmiterea în direct pe internet a unor abuzuri sexuale asupra copiilor nu mai este o simplă tendință în dezvoltare, ci o realitate curentă; întrucât copiii sunt expuși riscului de a deveni victime ale ademenirii online în scopuri sexuale, care, în cazurile cele mai grave, pot duce la acte sexuale prin constrângere și alte forme de abuz și întrucât nu sunt depuse suficiente eforturi pentru prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor prin programe de educație și pentru întărirea cooperării judiciare între statele membre pentru combaterea rețelelor de pedofili;

AG.	întrucât dreptul la confidențialitate și la protecția datelor cu caracter personal este deosebit de important în ceea ce privește copiii, care reprezintă partea din societate cea mai lipsită de apărare;

AH.

întrucât, în conformitate cu articolul 37 din Convenția privind drepturile copiilor și cu principiul interesului superior al copilului, copiii neînsoțiți sau separați de familie nu ar trebui, ca regulă generală, să fie deținuți, ci ar trebui să se asigure plasarea lor într-un mediu sigur, unde să beneficieze de toată protecția, de toată asistența medicală și de toată educația necesare;

AI.

întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este unul din principiile fondatoare ale UE; întrucât protecția eficace a minorităților trebuie să fie întărită; întrucât, ținând seama de creșterea populismului și a extremismului, ar trebui promovată conviețuirea cu minoritățile, precum și respectarea acestora; întrucât minoritățile contribuie la bogăția și diversitatea Europei; întrucât criza migrației a declanșat neîncredere și ură sporită împotriva comunităților minoritare din Europa;

AJ.

întrucât raportul ADF pe 2016 privind drepturile fundamentale a constatat că discriminarea și atitudine negativă față de romi continuă să ridice obstacole împotriva integrării efective a acestora; întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din 2015 privind discriminarea, originea etnică este considerată a fi motivul cel mai răspândit de discriminare;

AK.

întrucât romii din Europa, în mod individual sau ca grup, fac obiectul atitudinii negative față de romi, prejudecăților, rasismului, intoleranței, ostilității, discriminării și excluderii sociale sistematice în viața de zi cu zi; întrucât segregarea copiilor romi în școlarizare rămâne o problemă persistentă în cele mai multe state membre, întrucât discriminarea romilor pe piața muncii îi împiedică să își îmbunătățească capacitatea de a se extrage din cercul vicios al sărăciei;

AL.

întrucât la articolele 8, 9, 10, 19 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și în jurisprudența Curții de Justiție a UE, este recunoscută importanța drepturilor sociale fundamentale, subliniind astfel faptul că aceste drepturi, în special drepturile sindicale, dreptul la grevă, dreptul de asociere și dreptul de întrunire, trebuie să beneficieze de aceleași garanții ca celelalte drepturi fundamentale recunoscute de cartă;

AM.	întrucât doar 27 % dintre europeni sunt familiarizați cu numărul unic european de urgență 112 și nu toți au acces la acesta deocamdată;

AN.	întrucât toate statele membre au obligația de a proteja fiecare persoană, inclusiv persoanele LGBTI, de toate tipurile de discriminare și violență; întrucât orice discriminare și act de violență bazată pe orientare sexuală și identitate de gen ar trebui condamnate;

AO.	întrucât, potrivit cercetării ADF bazată pe activitatea în teren, atitudinile și stereotipurile sociale negative predominante reprezintă un obstacol major pentru combaterea discriminării și a infracțiunilor motivate de ură împotriva persoanelor LGBT;

AP.	întrucât, potrivit studiului ADF, respondenții transsexuali au indicat cel mai înalt nivel de discriminare, de violență și de hărțuire dintre subgrupurile LGBTI;

Protecția drepturilor fundamentale și a demnității

reiterează faptul că demnitatea umană este baza inviolabilă a tuturor drepturilor fundamentale și că aceasta nu ar trebui să facă obiectul niciunei instrumentalizări, că trebuie respectată și protejată în toate inițiativele UE; solicită conștientizarea cetățenilor UE cu privire la demnitatea inerentă a tuturor persoanelor, pentru a se ajunge la o societate mai umană și mai justă;

condamnă toate formele de discriminare și de violență manifestate pe teritoriul UE împotriva tuturor ființelor umane, întrucât acestea constituie încălcări directe ale demnității umane;

își reiterează apelul pentru respectarea demnității la sfârșitul vieții; evidențiază faptul că pedeapsa cu moartea este contrară valorilor fundamentale ale UE;

subliniază că aderarea Uniunii la CEDO constituie o obligație impusă prin tratat, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE; observă că aceasta ar consolida protecția drepturilor fundamentale în UE și speră ca obstacolele juridice în calea aderării să fie eliminate cât de curând posibil;

Statul de drept

subliniază că drepturile fundamentale sunt universale, indivizibile și întotdeauna complementare și că, prin urmare, trebuie găsit un just echilibru între drepturile tuturor într-o societate bogată și diversă; subliniază importanța asigurării că principiile prevăzute în articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale sunt puse pe deplin în aplicare, atât în legislația UE, cât și în cea națională; invită Comisia să înceapă procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ori de câte ori un stat membru încalcă Carta atunci când pun în aplicare legislația UE;

reamintește că, în relațiile sale cu restul lumii, Uniunea ar trebui să contribuie la protejarea drepturilor omului; invită instituțiile UE să asigure un nivel ridicat de protecție a acestor drepturi în domeniul relațiilor externe, precum și în politicile interne care au consecințe pe plan extern;

constată că este fundamentală garantarea respectării depline a valorilor europene enunțate la articolul 2 din TUE atât în legislația Uniunii, cât și în legislația națională, precum și în politicile publice și în implementarea lor; consideră că, pentru a salvgarda statul de drept, toți actorii pertinenți de la nivel național trebuie să își intensifice eforturile pentru a-l menține și consolida; constată că un sistem judiciar eficient, independent și imparțial este esențial pentru statul de drept;

remarcă faptul că schimburile regulate cu UE și între statele membre, bazate pe criterii obiective și pe evaluări contextuale, ar putea atenua sau preveni orice probleme legate de statul de drept în viitor; solicită din nou instituirea un pact al Uniunii privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, care ar trebui să constea într-un raport anual care să cuprindă recomandări specifice fiecărei țări; consideră că acest raport ar trebui să fie elaborat utilizând o varietate de surse, inclusiv rapoartele ADF, cele ale Consiliului Europei sau ale ONU și ar trebui să includă și să completeze instrumentele existente, cum ar fi tabloul de bord al justiției și să înlocuiască Mecanismul de cooperare și verificare pentru România și Bulgaria;

salută faptul că Consiliul organizează dezbateri periodice cu privire la statul de drept; consideră că pactul Uniunii ar trebui să încorporeze cadrul Comisiei pentru statul de drept și dialogul privind statul de drept al Consiliului într-un singur instrument al Uniunii și că Consiliul ar trebui să organizeze dezbaterea sa pe baza raportului anual care să includă recomandări specifice fiecărei țări;

10.

reamintește că drepturile fundamentale ar trebui incluse în evaluările de impact ale tuturor propunerilor legislative;

11.

subliniază faptul că libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor europeni și a familiilor acestora, așa cum este prevăzută de tratate și garantată de Directiva privind libera circulație, este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni;

12.

recunoaște că neutralitatea statului este esențială pentru protejarea libertății de gândire, conștiință și religie, garantarea egalității de tratament a tuturor religiilor și convingerilor și libertatea de a practica religia aleasă și de a-și schimba religia sau convingerile;

13.

reamintește că libertatea de exprimare și de informare și libertatea mass-mediei sunt esențiale pentru garantarea democrației și a statului de drept; condamnă în mod ferm violența, presiunea și amenințările la adresa ziariștilor și a mass-mediei; invită statele membre să nu adopte măsuri care limitează libertatea mass-mediei și libertatea de comunicare și de informare; invită Comisia să se concentreze într-o mai mare măsură, pe parcursul negocierilor de aderare, asupra respectării, și a acestor drepturi fundamentale;

14.

își reiterează invitația adresată UE și statelor sale membre de a institui un sistem de protecție a avertizorilor de integritate și de a oferi protecție surselor ziariștilor;

15.

își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de detenție din unele state membre, caracterizate adesea de suprapopulare și de maltratări; reamintește faptul că drepturile fundamentale ale deținuților trebuie să fie garantate; invită Comisia să evalueze efectul închisorii și al sistemului de justiție penală asupra copiilor; invită Comisia să sprijine statele membre în această privință și să faciliteze un schimb de bune practici între diferitele autorități naționale cu privire la diferite modalități de a asigura relația dintre părinții care execută o pedeapsă cu închisoarea și copiii acestora;

16.

își reiterează condamnarea fermă a utilizării tehnicilor de interogare avansate, interzise de dreptul internațional și care încalcă, inter alia, drepturile la libertate, la securitate, la un tratament uman, la libertatea de a nu fi supus torturii, la prezumția de nevinovăție, la un proces echitabil, la consiliere juridică și la protecție egală în temeiul legii;

17.

își reiterează solicitarea de a se asigura asumarea răspunderii pentru încălcările grave ale drepturilor fundamentale, în special în contextul transportării și al deținerii ilegale de prizonieri, prin investigații deschise și transparente;

18.

subliniază faptul că corupția este o amenințare gravă la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale; invită statele membre și instituțiile UE să lupte împotriva corupției sistemice, să dezvolte instrumente eficace pentru combaterea și sancționarea corupției, să monitorizeze în mod regulat folosirea fondurilor publice europene sau naționale și să promoveze transparența;

19.

îndeamnă Comisia să adopte o strategie anti-corupție susținută de instrumente eficace; invită statele membre să urmeze recomandările formulate în Raportul privind combaterea corupției întocmit de Comisie; îndeamnă statele membre să întărească cooperarea polițienească și judiciară în combaterea corupției; invită, în acest scop, statele membre și instituțiile UE să faciliteze înființarea rapidă a Parchetului European, oferind astfel garanții adecvate de independență și eficiență;

Migrația, integrarea și includerea socială

Integrarea și includerea socială

20.

consideră că includerea și integrarea socială în societatea gazdă a migranților și a refugiaților cărora li s-a acordat protecție internațională este parte a unui proces dinamic și multidimensional (implicând drepturi și obligații), întrucât respectarea valorilor pe care UE este întemeiată trebuie să constituie o parte integrantă, în egală măsură cu respectarea drepturilor fundamentale ale celor în cauză; consideră că acest lucru reprezintă o încercare și o ocazie care necesită eforturi coordonate și asumarea răspunderii, atât din partea refugiaților și migranților, cât și de către statele membre, de către administrațiile locale și regionale și comunitățile gazdă, toate joacă un rol important;

21.

invită statele membre să aplice politicile de integrare cât mai rapid posibil și cu resurse corespunzătoare consacrate și să le formuleze în cooperare cu instituțiile naționale, cu autoritățile locale, cu școlile și cu ONG-urile, precum și cu comunitățile migranților și refugiaților; încurajează un schimb sporit de bune practici în domeniul integrării; solicită programe educaționale care să țină seama de aspectele regionale și locale din comunitățile în cauză;

22.

consideră că accesul la educație constituie unul din fundamentele pentru integrarea migranților și a refugiaților; subliniază faptul că principiile egalității de tratament, nediscriminării și egalității de șanse ar trebui să fie întotdeauna asigurate la elaborarea și la punerea în aplicare de politici și de măsuri de incluziune socială și de integrare;

23.

reafirmă că toleranța interculturală și interreligioasă trebuie să fie promovată prin eforturi constante și dialoguri extinse, mobilizând toți membrii societății, la toate nivelurile de guvernare;

24.

încurajează statele membre să încerce să mențină familiile împreună, fapt care va ajuta la perspectivele de integrare pe termen lung; invită statele membre să urmeze orientările Comisiei pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei; subliniază că statele membre ar trebui să depună toate eforturile în vederea depășirii tuturor obstacolelor juridice și practice pentru a adopta mai rapid decizii cu privire la această chestiune;

Migranții și refugiații

25.

ia notă cu îngrijorare de incidentele legate de încălcările drepturilor fundamentale ale migranților și refugiaților la frontierele externe ale UE și reiterează faptul că toate persoanele sunt îndrituite să se bucure de drepturile lor fundamentale; reamintește dreptul fundamental de a solicita azil; încurajează UE și statele membre să aloce suficiente resurse pentru crearea unor rute sigure și legale pentru solicitanții de azil pentru a submina modelul de afaceri al rețelelor de traficanți și de persoane care introduc ilegal migranți, precum și pentru a preveni multe din riscurile existente atunci când cei dintâi urmează rute periculoase; reamintește că salvarea de vieți este un act de solidaritate cu cei expuși riscurilor, dar este și o obligație legală; invită statele membre și instituțiile europene să respecte legislația internațională și a UE, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, atunci când desfășoară acțiuni de pază a frontierelor și proceduri de azil; subliniază faptul că persoane fizice sau organizații neguvernamentale care acordă efectiv asistență persoanelor aflate în dificultate nu ar trebui să fie supuse riscului de a fi pedepsite pentru aceasta;

26.

salută faptul că Regulamentul privind Paza europeană de frontieră și de coastă (EBCG), recent adoptat, prevede un mandat specific pentru Agenția EBCG de a sprijini operațiunile de căutare și salvare, precum și de a asigura protecția drepturilor fundamentale prevăzută în acel regulament; încurajează statele membre să ofere programe de formare corespunzătoare pentru persoanele care lucrează în domeniul azilului (precum intervievatorii și interpreții), în vederea identificării grupurilor vulnerabile cât mai curând posibil și gestionării cererilor de azil în conformitate cu Directiva privind condițiile pentru protecția internațională și jurisprudența pertinentă a CJUE în materie de azil;

27.

îndeamnă statele membre să garanteze condiții de primire care să nu priveze oamenii de drepturile lor fundamentale la un nivel de trai demn și la sănătate fizică și mentală și care sunt în conformitate cu legislația existentă în materia drepturilor fundamentale și azilului, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabile grupuri; reamintește că atât dreptul internațional cât și Carta impun statelor membre să examineze alternative la detenție; invită Comisia să monitorizeze implementarea sistemului european comun de azil (SECA); invită statele membre să asigure identificarea eficace și timpurie a solicitanților de azil cu nevoi speciale, accesul imediat al acestora la condiții de primire adaptate și furnizarea de garanții procedurale; reamintește că dreptul la un acces efectiv la proceduri face parte integrantă din Directiva privind procedurile de azil, incluzând dreptul la o cale de atac efectivă, inclusiv în procedurile penale; invită statele membre și Comisia să ia măsurile necesare pentru a furniza informații și a garanta transparența cu privire la deținerea migranților și a solicitanților de azil în statele membre;

28.

îndeamnă Comisia să propună revizuirea Regulamentului (CE) nr. 862/2007, astfel încât acesta să includă date statistice diferențiate în funcție de gen privind funcționarea centrelor de detenție pentru a îmbunătăți înțelegerea nevoilor specifice ale refugiaților și ale solicitanților de azil și răspunsul la acestea; invită UE și statele membre să elaboreze politici cuprinzătoare pentru a pune capăt tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și măsuri specifice pentru a asigura că femeile refugiate și solicitante de azil sunt protejate și obțin acces la justiție; evidențiază faptul că femeile migrante se pot confrunta cu o dublă discriminare în centrele de detenție sau de primire, iar acestea trebuie să aibă acces la produse de igienă pentru femei, la viața privată și la asistență medicală;

29.

își exprimă îngrijorarea cu privire la rapoartele referitoare la infiltrarea criminalității organizate în gestionarea fondurilor destinate primirii migranților și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea respectivelor fonduri și să se asigure că sunt investigate toate neregulile și că cei responsabili sunt urmăriți penal;

30.

invită statele membre să evite incitarea cetățenilor lor la teamă și la ură față de migranți și față de solicitanții de azil pentru a obține avantaje politice; invită, prin urmare, statele membre să elaboreze campanii pozitive menite să ajute cetățenii să abordeze mai bine integrarea;

31.

regretă faptul că Comisia nu a reușit încă să respecte Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost (28) și din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost (29), în special punctele 10 și 11; subliniază că motivele unei strategii a UE privind persoanele fără adăpost sunt încă valabile;

Libertate și securitate

32.

salută inițiativele și principalele acțiuni ale Comisiei de consolidare a cooperării în materie de securitate între statele membre și de stabilire a unui răspuns eficace al UE la terorism și la amenințărilor la adresa securității în Uniunea Europeană și sprijină pe deplin măsurile menite să deschidă calea către o uniune a securității eficientă; îndeamnă statele membre să coopereze pe deplin unele cu celelalte și să îmbunătățească schimburile de informații între ele, precum și cu Europol și cu ale agenții relevante ale UE; subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale în lupta împotriva terorismului; solicită o evaluare a tuturor măsurilor existente de combatere a terorismului;

33.

subliniază faptul că orice sistem de supraveghere nediferențiată în masă reprezintă o atingere gravă adusă drepturilor fundamentale ale cetățenilor; subliniază că orice propunere legislativă din statele membre legată de capacitățile de supraveghere ale organelor de informații ar trebui să fie întotdeauna conformă cu Carta și cu principiul proporționalității și necesității și, recunoscând, în același timp, competențele exclusive ale statelor membre în această privință, invită Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea de către aceste evoluții legislative a tratatelor, deoarece pot ridica importante probleme juridice;

34.

subliniază faptul că, ori de câte ori un stat membru ia măsuri într-o situație de urgență, ar trebui să respecte întotdeauna tratatele și CEDO; subliniază faptul că orice derogare ar trebui să se limiteze strict la ce impune situația și trebuie să fie în concordanță cu obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul dreptului internațional;

35.

își reiterează apelul adresat tuturor statelor membre să se asigure că legislațiile lor și mecanismele de supraveghere naționale în domeniul serviciilor de informații sunt în conformitate cu Carta și cu CEDO;

36.

solicită agențiilor și autorităților de asigurare a respectării legii care acționează pentru prevenirea radicalizării și a terorismului, inclusiv cele de la nivel local și regional, să se implice în aceste eforturi și să asigure că acestea primesc formarea și informațiile necesare pentru activitatea lor; își exprimă îngrijorarea referitoare la creșterea ostilității față de ziariști și de canalele media manifestată de unele mișcări politice, religioase și teroriste; invită statele membre să ofere protecția corespunzătoare ziariștilor și canalelor media și să ia măsurile necesare, prin mijloacele juridice aflate la dispoziția lor, împotriva atacurilor asupra ziariștilor;

37.

subliniază că tratamentul adecvat al victimelor, inclusiv al victimelor terorismului, este esențial pentru salvgardarea drepturilor lor fundamentale; solicită, în acest sens, politici solide și mecanisme pentru a răspunde necesităților individuale ale victimelor, inclusiv o evaluare temeinică a punerii în aplicare a Directivei UE privind drepturile victimelor (2012/29/UE), pentru a se asigura că persoanele care cad victime infracționalității în UE beneficiază de un ansamblu minim de drepturi;

38.

consideră că o politică cuprinzătoare pentru prevenirea radicalizării și a recrutării cetățenilor Uniunii de către organizații teroriste poate avea succes dacă este însoțită de procese proactive de deradicalizare pe termen lung în sfera judiciară, prin măsuri de educație și integrare și prin dialog intercultural; subliniază nevoia de a dezvolta strategii privind includerea și integrarea socială care combat, de asemenea, discriminarea care împiedică accesul la educație, ocuparea forței de muncă și locuințe,

39.

invită Comisia să sprijine statele membre în eforturile lor de prevenire a radicalizării și a extremismului violent, care trebuie să se concentreze pe promovarea valorilor, toleranței și comunității europene, fără stigmatizare și, invită, de asemenea, statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

40.

consideră că o aplicare consecventă a legislației anti-discriminare face parte dintr-o strategie de prevenire a radicalizării și de facilitare a deradicalizării membrilor organizațiilor extremiste; reamintește faptul că excluderea și discriminarea comunităților religioase la nivelul Uniunii Europene ar putea crea condiții favorabile pentru ca persoanele aflate în situații vulnerabile să se alăture organizațiilor extremiste care pot fi violente;

41.

consideră că ar trebui întărit sistemul european de alertă timpurie și de răspuns pentru a identifica persoanele expuse unui risc ridicat de radicalizare; invită UE și statele membre să-și intensifice eforturile vizând ca, prin intermediul educației, să prevină radicalizarea; încurajează statele membre să promoveze inițiativele online pentru a combate ideile și și activitățile grupurilor radicale și să includă această dimensiune în conținutul modulelor educative privind prevenirea riscurilor online, predate în școli; solicită UE și statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a acorda asistență familiilor celor expuși acestui risc; solicită să se efectueze schimburi de bune practici și să se elaboreze narative pentru a combate extremismul, radicalizarea și discursul violent care încurajează populația să se organizeze și să comită atacuri teroriste în Europa; subliniază că este nevoie de o cooperare transfrontalieră mai strânsă între autoritățile naționale și europene competente pentru a ameliora schimburile de informații în vederea combaterii mai eficiente a rețelelor teroriste; îndeamnă statele membre să utilizeze instrumentele existente de cooperare în cea mai mare măsură posibilă; invită UE și statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește prevenirea radicalizării în cazul persoanelor expuse acestui risc, în special în închisori;

42.

invită Comisia și statele membre să asigure respectarea standardelor care garantează punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) și a hotărârilor CEDO atât în contextul arestării preventive, cât și al pedepselor penale;

43.

reiterează recomandările adresate Comisiei referitoare la reexaminarea mandatului european de arestare, în special în ceea ce privește introducerea unui test de proporționalitate și a unei excepții în legătură cu drepturile fundamentale;

Traficul cu ființe umane

44.

invită agențiile UE de aplicare a legii să își intensifice eforturile în lupta împotriva rețelelor criminale și a facilitatorilor de trafic de persoane și să coopereze mai intens între ele, acordând o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; insistă asupra necesității de a forma diferitele servicii care pot veni în contact cu victimele sau cu potențialele victime ale traficului de persoane, pentru a le ajuta să identifice mai eficient aceste persoane și să le sprijine în mod adecvat, insistând în aceste procese de formare asupra respectării drepturilor fundamentale, precum și asupra nevoilor persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate accentuată;

45.

observă că în raportul Comisiei privind progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane se indică faptul că noile tehnologii permit accesul grupurilor infracționale organizate la un număr mare de victime potențiale, pe o scară mult mai largă decât în trecut, având în vedere că multe victime ale traficului, în special cele supuse exploatării sexuale sau muncii forțate, sunt recrutate online; invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a preveni și a împiedica utilizarea noilor tehnologii ca instrument de recrutare, îndeosebi a femeilor și fetelor victime ale traficului cu ființe umane;

46.

subliniază că, din cauza vulnerabilității lor, copiii sunt o țintă preferată a traficanților și că identificarea și verificarea identității copiilor victime ale traficului reprezintă o problemă tot mai mare; reamintește că unele state membre consideră traficul de copii drept o formă aparte de exploatare, în timp ce altele nu fac distincția între victimele copii și cele adulte, fapt care îngreunează crearea unui tablou cuprinzător al informațiilor și definirea celor mai bune modalități de anchetă la nivelul UE; solicită, prin urmare, crearea unor instrumente cu ajutorul cărora să se țină evidența acestor copii pe baza unei definiții comune a acestui fenomen infracțional și aplicarea unor măsuri specifice, adecvate, de însoțire a copiilor în acest proces;

47.

constată că numirea de tutori pentru minorii neînsoțiți reprezintă o garanție importantă pentru a asigura interesul superior al acestora; invită statele membre ca acționând la nivel central, regional și local, să întărească sistemele de tutelă pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească, precum și copiii neînsoțiți și să instituie aceste sisteme în conformitate cu manualul privind tutela pentru minorii privați de îngrijire părintească; observă că, la implementarea sistemului, este necesar să se acorde o atenție specială persoanelor însoțitoare și, în conformitate cu interesul superior al copilului, să nu se separe copilul de familie sau de însoțitori non-formali;

48.

invită statele membre să depună, de asemenea, eforturi pentru identificarea, protejarea și sprijinirea victimelor tuturor formelor de exploatare, să includă în mod activ partenerii sociali, sectorul privat, sindicatele și societatea civilă, precum și să garanteze recunoașterea reciprocă a deciziilor de protejare a victimelor în interiorul Uniunii; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod corect Directiva UE privind combaterea traficului de persoane, în special articolul 8, care solicită ca victimele să nu fie incriminate, precum și Directiva privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării, și încurajează statele membre și instituțiile și agențiile UE să își consolideze cooperarea cu privire la traficul de ființe umane, inclusiv schimbul de bune practici, cu sprijinul coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane și în cadrul rețelei UE de raportori naționali sau mecanisme echivalente privind traficul de persoane;

49.

invită Uniunea Europeană și toate statele membre ale Uniunii să ratifice Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane; subliniază că atât statele membre cât și agențiile UE relevate, precum Europol, ar trebui sprijinite în eforturile lor de a permite urmărirea penală a celor care facilitează traficul cu persoane; invită, de asemenea, statele membre să abordeze, în strategiile și planurile lor de acțiune naționale, și componenta de cerere a traficării și exploatării persoanelor;

50.

subliniază că educația este un instrument eficient în prevenirea traficului și exploatării ființelor umane și invită statele membre, ca, acționând la nivel central, regional și local, să implementeze programe educaționale preventive în programele naționale și să promoveze și să integreze programele de prevenire și activitățile de sensibilizare;

51.

reamintește necesitatea de a întări măsurile adecvate menite să prevină și să evite consumul de bunuri produse și de servicii furnizate de victimele traficului de persoane; subliniază că aceste măsuri ar trebui incluse în strategia europeană de combatere a acestui flagel și care ar trebui să beneficieze și de implicarea întreprinderilor;

52.

invită UE și statele sale membre să recunoască traficul de persoane pentru răscumpărare cu practicarea torturii ca formă de trafic de persoane; consideră că supraviețuitorii care au suferit traumatisme grave ar trebui recunoscuți ca victime ale traficului de ființe umane, pasibil de urmărire penală, și ar trebui să beneficieze de protecție, îngrijire și sprijin (30);

Combaterea discriminării, a xenofobiei, a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură

53.

își exprimă îngrijorarea cu privire la rasismul și xenofobia în creștere manifestate sub formă de afrofobie, atitudini negative față de romi, antisemitism, islamofobie și ostilitate față de migranți; invită statele membre să protejeze libertatea de gândire, de conștiință, religioasă sau confesională; îndeamnă UE și statele membre să includă discriminarea multiplă în politicile privind egalitatea; invită Comisia și statele membre să își intensifice activitatea cu privire la schimbul de bune practici, precum și să își întărească cooperarea în ce privește combaterea rasismului, a xenofobiei, a homofobiei, a transfobiei și a altor forme de intoleranță, cu includerea deplină a societății civile și cu contribuțiile părților interesate relevante, de exemplu, ADF;

54.

salută rezultatele Colocviului anual al UE pe 2015 privind drepturile fundamentale și numirea coordonatorilor privind combaterea antisemitismului și a islamofobiei; invită instituțiile UE și statele membre să coordoneze și să întărească răspunsurile de politică pentru combaterea antisemitismului și a islamofobiei, inclusiv punerea în aplicare imediată a acțiunilor-cheie identificate în cadrul colocviului;

55.

regretă că propunerea de directivă din 2008 privind egalitatea de tratament așteaptă încă aprobarea Consiliului; reiterează invitația sa adresată Consiliului de a adopta cât mai curând posibile poziția sa cu privire la această propunere; încurajează Comisia să înregistreze progrese concrete în agenda privind combaterea discriminării;

56.

condamnă incidența infracțiunilor motivate de ură și discursurile motivate de rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prejudecăți privind handicapul, orientarea sexuală, identitatea de gen sau statutul de minoritate ale unei persoane, care se petrec zilnic în UE; deplânge folosirea tot mai frecventă a discursurilor care incită la ură din cadrul anumitor instituții, partide politice și mass-media; invită UE să dea un exemplu de luptă împotriva discursurilor care incită la ură în cadrul instituțiilor sale;

57.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu discursurile motivate de ură prezente din ce în ce mai frecvent pe internet; recomandă statelor membre să instituie o procedură simplă care să permită cetățenilor să semnaleze prezența pe internet a unui conținut care incită la ură; salută anunțul Comisiei cu privire la Codul de conduită privind combaterea discursului ilegal de incitare la ură online și încurajează aderarea la acesta și continuarea eforturilor de întărire a cooperării cu sectorul privat și cu societatea civilă; reamintește că măsurile luate în acest sens nu ar trebui să fie contradicție cu principiile fundamentale legate de libertatea de exprimare, incluzând, în special, libertatea presei;

58.

își exprimă preocuparea cu privire la lipsa semnalării de către victime a infracțiunilor motivate de ură din cauza unor măsuri de protecție inadecvate și cu privire la eșecul autorităților de a ancheta în mod adecvat astfel de cazuri și de a obține sentințe pentru infracțiunile motivate de ură în statele membre; invită statele membre să creeze și să disemineze instrumente și mecanisme de semnalare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură și să se asigure că fiecare caz de presupusă infracțiune motivată de ură sau de discurs de incitare la ură este în mod efectiv anchetat, urmărit penal și judecat în conformitate cu legislația națională și, după caz, în conformitate cu Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia, cu obligațiile europene și internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și cu jurisprudența pertinentă a CEDO, garantând în același timp dreptul la libertatea de exprimare și informare, precum și protecția vieții private și a datelor;

59.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că mai multe state membre nu au transpus corect prevederile Deciziei-cadru 2008/913/JAI și invită statele membre în cauză să facă acest lucru și să o implementeze, la fel ca și Directiva 2012/29/UE privind victimele criminalității, în întregime; invită Comisia să monitorizeze transpunerea acestor instrumente și să lanseze procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz că este necesar; ia act de faptul că unele state membre au extins protecția acordată victimelor discriminării din alte motive, precum orientarea sexuală sau identitatea de gen, în punerea în aplicare a Deciziei-cadru; încurajează Comisia să înceapă un dialog cu statele membre a căror legislație nu abordează problema urii bazate pe homofobie, cu scopul de a elimina lacunele legislative încă existente;

60.

invită Comisia să sprijine programele de formare pentru autoritățile judiciare și autoritățile de asigurare a respectării legii, precum și pentru agențiile relevante ale UE; în scopul prevenirii și eliminării practicilor discriminatorii și a infracțiunilor din motive de ură; invită statele membre să le furnizeze autorităților cu competențe în materie de cercetare și urmărire penală a acestor infracțiuni instrumentele și cunoștințele practice de care au nevoie pentru a identifica și combate infracțiunile menționate în decizia-cadru, precum și pentru a interacționa și comunica cu victimele;

61.

recunoaște că, în lipsa unor date comparabile și dezagregate în materie de egalitate colectate de statele membre, amploarea completă a inegalității în UE rămâne nerecunoscută; consideră că colectarea unor astfel de date de către statele membre este esențială pentru formularea unor politici semnificative pentru implementarea legislației UE în materie de egalitate; invită Comisia și Consiliul să recunoască nevoia de date privind egalitatea care să fie fiabile și comparabile, care să ofere măsurători în ceea ce privește discriminarea, dezagregate în funcție de motivele de discriminare, pentru a informa factorii de decizie; solicită ambelor instituții să definească principii consecvente de colectare a datelor privind egalitatea, bazate pe principiul autoidentificării, standardele de protejare a datelor UE și consultarea comunităților relevante;

62.

invită UE și statele membre, precum și autoritățile locale și regionale, să întărească rolul drepturilor omului și a educației interculturale în programele de învățământ naționale ca instrument de prevenire a rasismului și a tuturor formelor de intoleranță și solicită promovarea acțiunilor de sensibilizare cu privire la drepturi; consideră că o educație completă privind drepturile omului trebuie să includă, de asemenea, în mod adecvat, educația privind nedreptățile comise în trecut la adresa drepturilor omului, privind rasismul instituțional, precum și pe tema importanței memoriei;

63.

consideră indispensabilă colaborarea tuturor statelor membre la anchetele judiciare naționale sau internaționale menite să clarifice responsabilitățile în privința crimelor împotriva umanității comise în interiorul Uniunii de către regimuri totalitare, să stabilească adevărul, să asigure că se face dreptate și că victimele acestor crime sunt despăgubite; invită statele membre să asigure instruirea necesară a profesioniștilor din justiție în aceste domenii; îndeamnă Comisia Europeană să realizeze o evaluare obiectivă a situației acestor procese în scopul promovării memoriei democratice în toate statele membre; avertizează că nerespectarea recomandărilor internaționale privind memoria democratică și a principiilor referitoare la jurisdicția universală aduce atingere principiilor de bază ale statului de drept;

Drepturile femeilor și violența împotriva femeilor

64.

regretă că încă nu s-a ajuns la egalitatea de gen, că, în multe domenii nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire și că drepturile fundamentale ale femeilor continuă să fie încălcate; condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor, cum ar fi violența domestică, crimele „de onoare”, căsătoriile forțate, traficul de ființe umane și mutilarea genitală a femeilor; consideră că astfel de practici nu pot fi niciodată justificate și ar trebui să fie incriminate și pedepsite și că UE și autoritățile naționale ar trebui să își întărească cooperarea, în special prin intermediul schimburilor de bune practici, prin îmbunătățirea colectării și a comparabilității datelor cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv cu privire la discriminarea multiplă; consideră că toți cei care trăiesc în Uniune, indiferent de tradițiile și cultura lor de origine, ar trebui să respecte legea și drepturile și demnitatea femeilor;

65.

regretă că femeile și fetele nu se bucură de aceeași protecție împotriva violenței în toate statele membre; subliniază că mai sunt necesare multe îmbunătățiri în combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor; invită UE să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul în urma lansării procedurii de către Comisie în martie 2016; reamintește statelor membre că aderarea UE la Convenția de la Istanbul nu le exonerează de semnarea, ratificarea și punerea în aplicare a Convenției și le îndeamnă să întreprindă aceste acțiuni; invită Comisia și statele membre să reexamineze legislația existentă și să acorde o prioritate ridicată problemei violenței împotriva femeilor, deoarece violența pe criterii de gen nu ar trebui tolerată; reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta un act legislativ care să stabilească măsuri pentru a promova și sprijini acțiunea statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor;

66.

îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să organizeze campanii de sensibilizare mai specifice pentru a preveni violența și a încuraja femeile să denunțe infracțiunile; îndeamnă, de asemenea, statele membre să aplice sancțiuni corespunzătoare și descurajatoare făptașilor, să protejeze toate victimele violenței și drepturile acestora, fără întârziere și axându-se în mod special pe grupurile vulnerabile, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție pentru a asigura protecția și asistența adecvate a femeilor și a fetelor care cad victimă violenței, precum și Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane pentru a proteja femeile și fetele de traficul de persoane, de violență și de exploatarea sexuală; subliniază că victimele violenței pe criterii de gen ar trebui să beneficieze de tratament și de susținere adecvate, în conformitate cu normele interne și cu obligațiile internaționale;

67.

subliniază că, pentru a combate cu eficacitate violența pe criterii de gen, este necesară o schimbare a atitudinii față de femei și fete; invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru a combate stereotipurile bazate pe gen care reproduc și întăresc rolurile de gen în domeniile cheie în care se perpetuează astfel de stereotipuri; invită Comisia să distribuie cele mai bune practici ale statelor membre pentru abordarea stereotipurilor de gen în școli; invită statele membre să ofere personalului din poliție, justiție și judecătorilor sesiuni de formare în vederea sensibilizării, precum și orice altă formă de cursuri specializate de care au nevoie pentru a gestiona în mod adecvat chestiunea violenței pe criterii de gen, pentru a evita traume suplimentare și revictimizarea pe parcursul procedurilor penale; invită statele membre să ofere asistență autorităților în identificarea, în mod eficace, a nevoilor specifice și să ofere servicii de protecție specială victimelor violenței pe criterii de gen, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor;

68.

îndeamnă statele membre să asigure victimelor violenței pe criterii de gen un număr adecvat de adăposturi și servicii de asistență specifice și integrate, inclusiv asistență și consiliere pentru depășirea traumelor; îndeamnă Comisia și statele membre să susțină în orice mod posibil organizațiile societății civile care se ocupă de victime ale violenței pe criterii de gen;

69.

îndeamnă statele membre să se ocupe de situația femeilor cu handicap care sunt victime ale violenței domestice, deoarece adesea acestea nu pot scăpa din relația abuzivă;

70.

se declară profund îngrijorat de persistența practicilor de mutilare genitală (FGM), o formă gravă de violență împotriva femeilor și fetelor; invită statele membre să crească nivelul de sensibilizare a tuturor celor implicați și să-și concentreze eforturile politicilor lor de combatere a FGM în direcția prevenirii acestui fenomen; îndeamnă, de asemenea, statele membre să coopereze pe deplin între ele în vederea îmbunătățirii colectării datelor și a înțelegerii fenomenului, cu scopul de a optimiza rezultatele eforturilor lor de protejare a femeilor și a fetelor împotriva unor astfel de mutilări;

71.

condamnă ferm actele frecvente de hărțuire și viol care au loc în spații publice din Uniune și consideră că fiecare femeie și fată ar trebui să se simtă în siguranță, neexpusă vreunei forme de hărțuire sexuală în niciun spațiu public; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a garanta pedepsirea corespunzătoare a unor astfel de acte, aducerea în justiție a făptuitorilor și protejarea victimelor; invită Uniunea Europeană și statele membre să își consolideze eforturile în vederea asigurării protecției femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, care sunt deosebit de vulnerabile la violențe pe calea exilului;

72.

invită statele membre să asigure egalitatea de gen la locul de muncă; regretă faptul că femeile continuă să sufere de pe urma condițiilor de muncă discriminatorii; evidențiază reprezentarea scăzută a femeilor în știință, tehnologie și inginerie, în lumea afacerilor și în procesul decizional, atât în sectorul privat cât și în cel public, și subliniază că diferența de gen persistentă în ceea ce privește remunerarea este o discriminare inadmisibilă; invită Comisia să își intensifice eforturile menite să amelioreze reprezentarea femeilor în sfera politică și în cea economică, să îmbunătățească colectarea de date privind participarea femeilor și să lupte împotriva inegalității de gen din mass-media promovând schimbul de bune practici;

73.

reamintește, în acest context, că egalitatea dintre femei și bărbați poate fi realizată numai prin intermediul unei redistribuiri echitabile a muncii remunerate și neremunerate; recunoaște faptul că sprijinirea drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor poate fi garantată printr-o mai mare capacitare, reprezentare și includere economică, politică și socială; observă că, în ultimii ani, au apărut mișcări ce se opun egalității de gen care contestă realizările de până acum din domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen;

74.

reamintește că sărăcia la o vârstă înaintată este deosebit de îngrijorătoare în cazul femeilor, din cauza persistenței decalajului de remunerare dintre sexe care duce la un decalaj între sexe în ceea ce privește cuantumul pensiilor; invită statele membre să elaboreze politici adecvate pentru sprijinirea femeilor în vârstă și să elimine cauzele structurale ale diferențelor între sexe în materie de remunerare; subliniază rolul esențial al unor servicii publice de calitate în combaterea sărăciei, în special a sărăciei în rândul femeilor;

75.

relevă faptul că lucrătorii casnici sunt predominant femei și invită statele membre să accelereze procesul de ratificare și implementare a Convenției privind lucrătorii casnici a OIM în urma Deciziei 2014/51/UE a Consiliului, ca instrument esențial de asigurare a unor condiții decente de muncă;

76.

invită Comisia să adopte măsuri în vederea satisfacerii nevoilor mamelor și taților legate de tipurile de concediu, și anume de maternitate, de paternitate, parentale și pentru îngrijire; solicită să se întreprindă acțiuni concrete pentru a întări și mai mult drepturile la concediu parental; ia act de propunerea de a introduce un concediu pentru îngrijire, în conformitate cu foaia de parcurs a Comisiei privind un nou început, pentru a soluționa problemele legate de echilibrul între viața profesională și cea personală cu care se confruntă familiile care lucrează; așteaptă măsuri suplimentare din partea Comisiei în urma retragerii propunerii privind concediul de maternitate;

77.

evidențiază riscurile pe care le implică utilizarea potențială a internetului, a rețelelor de socializare și a altor tipuri de tehnologie pentru a controla, amenința și umili femeile și subliniază, în acest sens, importanța campaniilor de sensibilizare;

78.

invită Comisia ca, pentru a promova egalitatea de gen într-un mod mai eficace, să introducă integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile de elaborare a politicilor, precum și în toate actele legislative propuse, inclusiv prin evaluarea sistematică a impactului asupra egalității de gen, ca parte a examinării respectării drepturilor fundamentale și ca un criteriu integrat în dialogul, printre altele, cu țările candidate la aderare;

79.

recunoaște că sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor sunt legate de mai multe drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la sănătate, dreptul la viață privată, dreptul la educație și interzicerea discriminării; subliniază că statele membre sunt obligate să respecte, să protejeze și să garanteze sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale tuturor femeilor și fetelor, fără constrângeri, discriminare și violență; subliniază, în acest sens, că persoanele cu handicap au dreptul de a se bucura de toate drepturile lor fundamentale în condiții egale cu ceilalți;

80.

invită UE și statele sale membre să recunoască dreptul fundamental de a avea acces la asistența medicală preventivă; insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea bunelor practici în acest domeniu, inclusiv în contextul Strategiei pentru sănătate a UE, respectând în același timp competențele statelor membre, dat fiind că sănătatea este un drept fundamental esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului; reamintește, în acest sens, că coerența și consecvența între politicile interne și externe ale UE în materia drepturilor omului sunt extrem de importante;

81.

recunoaște că refuzarea unor servicii vitale legate de sănătatea sexuală și reproductivă, printre care avortul care salvează viața, constituie o încălcare gravă a drepturilor omului;

82.

condamnă orice formă de practică comercială ce implică recurgerea la mame purtătoare;

Copiii

83.

observă cu îngrijorare că rata sărăciei în rândul copiilor rămâne ridicată în UE, iar numărul minorilor care trăiesc în sărăcie este în creștere; reiterează faptul că investițiile în bunăstarea copiilor și în scoaterea lor din sărăcie nu constituie doar o necesitate morală, ci și o prioritate socială și economică; încurajează statele membre și UE să lanseze programe axate în mod specific pe bunăstarea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse pentru soluționarea problemei sărăciei și excluderii sociale a copiilor prin implementarea efectivă a Recomandării Comisiei Europene intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, și prin intermediul unor strategii integrate care să sprijine accesul la resurse adecvate, permițând accesul la servicii de calitate accesibile; invită Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru monitorizarea punerii în aplicare a recomandării; solicită instituirea unor politici și programe menite să combată sărăcia educațională tot mai mare a minorilor, în vederea asigurării includerii sociale a acestora; invită Comisia să ia în considerare lansarea unei garanții pentru copii pentru a combate sărăcia și excluderea socială în rândul copiilor;

84.

condamnă toate formele de discriminare împotriva copiilor și salută adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale privind drepturile copilului (2016-2021) care se axează, de asemenea, pe nevoia de a combate discriminarea împotriva copiilor cu handicap, a copiilor afectați de migrație, a copiilor romi și a copiilor LGBTI; invită Comisia și statele membre să își unească eforturile în vederea eradicării discriminării împotriva copiilor; invită în special statele membre și Comisiei să considere în mod explicit copiii drept o prioritate atunci când programează și implementează politici regionale și de coeziune, cum ar fi Strategia europeană pentru persoanele cu handicap, cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și politica UE de egalitate și nediscriminare; reiterează importanța protejării și promovării accesului egal la asistență medicală, locuințe decente și educație pentru copiii romi;

85.

îndeamnă toate statele membre să desfășoare campanii publice de educare și sensibilizare privind drepturile copiilor la protecție și promovarea unor relații pozitive, neviolente cu copiii;

86.

condamnă cu fermitate toate formele de victimizare violentă și abuzivă a copiilor la toate nivelurile, acasă, la școală, în locuri publice și în centrele de detenție pentru tineri; invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a împiedica orice formă de violență fizică și psihologică, inclusiv împotriva abuzului fizic și sexual, a exploatării sexuale, a muncii juvenile, a căsătoriilor silite, a „crimelor de onoare”, a mutilării genitale a femeilor și a recrutării ca și copii-soldați, precum și pentru a proteja copiii împotriva acestora; subliniază importanța includerii unor dispoziții oficiale care să interzică și să sancționeze pedepsele corporale împotriva copiilor și încurajează Comisia să întărească învățarea reciprocă între statele membre privind cele mai bune modalități de a aborda atitudinile agresive la școală, ținând seama de grupurile vulnerabile de copii;

87.

solicită crearea unui sistem de protecție a copilului în mai multe etape, care respectă pe deplin drepturile fundamentale ale copilului și este bazat pe interesul superior al acestuia; subliniază faptul că acest sistem nu ar trebui să urmărească pedepsirea părinților și a îngrijitorilor, ci să transmită un mesaj clar privind inacceptabilitatea și pedepsirea prin lege a oricărei forme de violență fizică și emoțională împotriva copiilor, însă în care separarea copilului de familie să fie soluția de ultimă instanță; reamintește că îngrijirea copiilor efectuată de stat este întotdeauna mai costisitoare decât un sprijin adecvat și bine orientat pentru familiile sărace; își reiterează invitația adresată Comisiei, de a prezenta o nouă strategie europeană privind drepturile copilului;

88.

solicită sisteme de justiție pentru minori adaptate nevoilor copilului, în care copiii își înțeleg drepturile și rolul atunci când sunt implicați ca victime, martori sau autori prezumați ai unor infracțiuni; solicită adoptarea unor măsuri speciale atât în procedurile penale, cât și în cele civile, pentru a proteja copiii de stres inutil, de intimidare și de victimizare repetată, ținând cont de Directiva (UE) 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale;

89.

solicită ca linia telefonică de asistență de urgență 116 să fie accesibilă copiilor în întreaga UE non-stop și solicită utilizarea unor linii de chat pe internet anonimizate, întrucât acestea sunt mult mai convenabile pentru copiii aflați în situații stresante și ar putea fi înființate ca un sistem unificat în UE, cu utilizarea limbilor oficiale și ale minorităților; invită statele membre să sprijine numărul european comun 116111 dedicat liniilor de asistență pentru copii, consolidând capacitățile pentru liniile telefonice de asistență și de discuții de sprijin și rețelele europene și alocând fonduri suficiente;

90.

subliniază că protecția copilului ar trebui ameliorată în lumea digitală, având în vedere numărul tot mai mare de cazuri de exploatare sexuală în care făptuitorii folosesc internetul pentru a intra în contact și solicită intensificarea cooperării în acest sens dintre sectorul public și cel privat, solicitând celui din urmă să își asume partea de răspundere ce îi revine, să se abțină de la practicile ce țin de publicitatea agresivă și să îi protejeze de publicitatea înșelătoare; încurajează persoanele implicate să urmeze bunele practici ale mecanismelor de prevenție și de depunere a plângerilor pe platformele sociale online și să le implementeze în întreaga UE; consideră, de asemenea, că minorii trebuie informați în mod corect cu privire la potențialele riscuri legate de internet, în special atunci când furnizează date du caracter personal online, de exemplu, prin campanii de sensibilizare și programe școlare; subliniază că stabilirea de profiluri online ale copiilor ar trebui interzisă; sprijină eforturile depuse în vederea atingerii unui rezultat ambițios și eficace al reformării Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale, în special în ceea ce privește protejarea copiilor în mediul digital; solicită statelor membre să ia măsuri împotriva comportamentului agresiv pe internet;

91.

solicită adoptarea unui plan de acțiune pentru a proteja drepturilor copiilor online și offline în spațiul virtual și reamintește că, în combaterea criminalității informatice, autoritățile de aplicare a legii trebuie să acorde o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a întări cooperarea judiciară și polițienească între statele membre, cu Europol și cu Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3), cu scopul de a preveni și a combate criminalitatea informatică, în special exploatarea sexuală online a copiilor;

92.

invită statele membre să pună pe deplin în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită autoritățile de aplicare a legii, atât de la nivel național, cât și de la nivelul UE, să investească în noi tehnologii de combatere a infracțiunilor în „dark web” și în „deep web”; subliniază faptul că Eurojust și Europol trebuie să beneficieze de resurse adecvate pentru a identifica mai bine victimele, pentru a combate rețelele organizate de abuzatori sexuali și pentru a accelera depistarea, analizarea și abordarea materialelor de abuz împotriva copiilor, în mediile online și offline;

93.

consideră că politicile de includere ar trebui să acorde o atenție deosebită copiilor, întrucât copiii reprezintă legăturile necesare pentru înțelegerea reciprocă între culturi și societăți;

94.

reamintind că, potrivit raportului Comisiei pe 2016 privind progresele înregistrate în combaterea traficului de ființe umane, cel puțin 15 % dintre victimele înregistrate erau copii, îndeamnă statele membre să ia măsuri imediate ca răspuns la anunțul Europol privind dispariția a cel puțin 10 000 de copii refugiați și migranți neînsoțiți în UE în 2015; invită statele membre și agențiile UE să își intensifice cooperarea transfrontalieră, schimbul de informații și investigațiile comune pentru a combate traficul de copii și criminalitatea organizată transfrontalieră, abuzul sexual și alte forme de exploatare, și pentru a-i proteja pe copii; invită statele membre și agențiile europene să accelereze numirea de tutori calificați pentru copiii neînsoțiți și să asigure luarea în permanență în considerare a interesului superior al copilului; invită statele membre să îi înregistreze și să îi identifice pe copii într-o manieră adecvată vârstei lor, asigurându-se că aceștia sunt înregistrați în sistemele naționale de protecție, pentru a preveni dispariția acestora; recomandă întărirea instrumentelor existente pentru copiii dispăruți, inclusiv a liniilor de asistență la nivel european pentru copiii dispăruți; invită Comisia și statele membre să valorifice pe deplin cunoștințele de specialitate ale ADF pentru a consolida protecția copiilor și protecția persoanelor vulnerabile în situația de migrație actuală, în special în punctele de acces („hotspots”); reamintește că drepturile copiilor și interesul superior al copilului trebuie să fie luate în considerare și evaluate în toate politicile și acțiunile UE, inclusiv în materie de migrație și azil;

95.

încurajează statele membre să acorde o atenție deosebită programelor menite să prevină abandonul școlar timpuriu, să testeze și să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

Drepturile minorităților

96.

subliniază că minoritățile care timp de secole au trăit împreună cu, sau alături de culturile majoritare în Europa încă se confruntă cu discriminarea în UE, consideră că soluția la această problemă constă în necesitatea de a stabili standarde minime pentru protecția drepturilor minorităților și de a oferi cursuri de formare cu privire la diversitatea culturală și toleranță, având în vedere că protejarea patrimoniului cultural european conferă valoare adăugată diversității;

97.

subliniază faptul că comunitățile minoritare au nevoi specifice și că ar trebui promovată egalitatea deplină a acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale; subliniază că este esențial să fie respectate și promovate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor aparținând minorităților;

98.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că aceste grupuri întâmpină obstacole în ce privește asigurarea respectării drepturilor lor la proprietate, accesul la justiție și la alte servicii publice, la educație, sănătate și servicii sociale, precum și la drepturile culturale, toate acestea putând să le fie îngrădite; îndeamnă statele membre să adopte măsuri pentru înlăturarea tuturor obstacolelor administrative și financiare care ar putea întârzia diversitatea lingvistică la nivel european și național;

99.

îndeamnă Comisia să stabilească un standard de politică pentru protecția minorităților, având în vedere faptul că protecția acestor grupuri face parte din criteriile de la Copenhaga, atât pentru țările candidate, cât și pentru statele membre; invită statele membre să se asigure că sistemele lor juridice garantează că persoanele ce aparțin unei minorități nu sunt discriminate, precum și să adopte și să pună în aplicare măsuri de protecție specifice, bazate pe normele internaționale pertinente;

100.

îndeamnă statele membre să facă schimb de bune practici și să aplice soluții verificate și testate în abordarea problemelor minorităților în întreaga Uniune Europeană; subliniază rolul important pe care îl pot juca autoritățile regionale și locale din UE în protejarea minorităților și consideră că reorganizarea administrativă nu ar trebui să aibă consecințe negative pentru ele;

101.

invită ADF să continue semnalarea cazurilor de discriminare bazată pe apartenența la o minoritate și să continue colectarea de date în acest sens;

102.

încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; reamintește, de asemenea, necesitatea implementării principiilor elaborate în cadrul OSCE;

103.

îndeamnă statele membre să ia pe deplin în considerare perspectiva drepturilor minorităților, să asigure dreptul de a utiliza o limbă minoritară și să protejeze diversitatea lingvistică în cadrul Uniunii; invită Comisia să își consolideze planul de a promova predarea și utilizarea limbilor regionale ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE;

104.

invită UE să pună în aplicare Rezoluția nr. 1985 a APCE (2014) referitoare la situația și drepturile minorităților naționale din Europa, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; subliniază că toate liniile telefonice de ajutor de urgență și orice linie telefonică de asistență oficială în funcțiune în statele membre ar trebui să fie accesibile nu doar în limbile oficiale ale țării, ci și în limbile minorităților din această țară și în principalele limbi europene prin redirecționarea apelurilor;

Drepturile persoanelor cu handicap

105.

salută concluziile referitoare la progresul înregistrat de UE în punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și invită Comisia și statele membre să utilizeze aceste recomandări ca o oportunitate de a institui un exemplu pozitiv prin asigurarea unei implementări efective și aprofundate, cât mai curând;

106.

subliniază că persoanele cu handicap au dreptul de a se bucura de drepturile lor fundamentale în condiții de egalitate cu celelalte persoane, inclusiv dreptul la o demnitate, sănătate și familie inalienabile, la o viață independentă, la autonomie și integrare socială deplină, la acces la justiție, la bunuri și servicii, precum și dreptul de a vota și drepturi în calitate de consumatori, în conformitate cu CRPD; invită Uniunea Europeană și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că toate persoanele cu handicap își pot exercita toate drepturile prevăzute în tratatele și în legislația UE; observă că abordarea handicapului bazată pe drepturile omului nu este adoptată încă pe deplin, având ca rezultat discriminarea persoanelor cu handicap în UE, și îndeamnă UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru alinierea sistemelor lor juridice la cerințele CRPD și să includă în mod efectiv persoanele cu handicap în societate;

107.

solicită statelor membre să adopte strategii pentru a asigura accesul efectiv pe piața muncii pentru persoanele cu handicap; regretă faptul că unele din fondurile UE disponibile pentru integrarea persoanelor cu handicap încă nu sunt folosite în acest scop; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor și să ia măsuri acolo unde este necesar;

108.

reamintește că persoanele cu un handicap intelectual și psihosocial se confruntă cu obstacole speciale în exercitarea drepturilor lor fundamentale și invită statele membre și autoritățile regionale și locale să își intensifice eforturile pentru promovarea autonomiei și a includerii acestora, în condiții egale cu ceilalți;

109.

observă că femeile și copiii cu handicap sunt supuși în mod disproporționat unei serii de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv refuzarea accesului la servicii de bază precum educația și îngrijirea medicală sau plasarea în instituții departe de familii și comunitate și sunt expuși unui risc sporit de a deveni victime ale violenței, abuzului sexual, exploatării și altor forme de maltratare sau de abuz; subliniază necesitatea unei acțiuni politice globale și sensibile la dimensiunea de gen a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale pentru a se asigura implementarea riguroasă a Convenției ONU privind drepturile copilului, alături de CRPD;

110.

îndeamnă UE și statele sale membre să conceapă servicii de sprijin pentru copiii cu handicap și pentru familiile acestora în comunitățile locale pentru a promova dezinstituționalizarea și a le asigura accesul la un sistem educațional care promovează includerea;

111.

îndeamnă statele membre să se asigure că numărul telefonic de urgență 112 este pe deplin accesibil persoanelor cu handicap și că gradul de sensibilizare crește prin campanii;

112.

invită UE, statele membre și autoritățile regionale și locale să intensifice alocarea resurselor financiare și umane pentru cadrele de monitorizare înființate în baza articolului 33 alineatul (2) din CRPD pentru ca acestea să-și poată îndeplini funcțiile și să le garanteze independența, asigurându-se că componența și funcționarea acestora țin seama de Principiile de la Paris privind funcționarea instituțiilor naționale pentru protejarea drepturilor omului;

113.

invită statele membre și autoritățile regionale și locale să asigure participarea reală și libertatea de exprimare a persoanelor cu handicap în viața publică; observă că aceste eforturi ar trebui să fie sprijinite prin asigurarea de subtitrări, interpretare în limbajul semnelor, documente scrise în Braille și formate ușor de citit; invită statele membre să furnizeze soluții accesibile refugiaților cu handicap; subliniază riscurile specifice cu care se confruntă refugiații, migranții și solicitanții de azil cu handicap, care nu au acces la informații și la comunicare în formate accesibile și care pot fi deținuți în condiții ce nu le asigură un sprijin adecvat și o cazare rezonabilă;

Persoanele în vârstă

114.

observă că îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații sunt chestiuni importante care pot fi consolidate prin intermediul unei abordări bazate pe drepturile omului, având în vedere că aceasta reprezintă una dintre cele mai profunde transformări economice și sociale cu care se confruntă țările dezvoltate; invită statele membre să stimuleze creșterea și participarea activă a persoanelor în vârstă la piața forței de muncă prin inițiative sociale și economice pentru a combate excluderea socială și a le garanta un acces ușor la serviciile de sănătate;

115.

subliniază că discriminarea bazată pe vârstă predomină în societățile actuale și se combină adesea cu alte forme de discriminare, precum discriminarea pe motive de rasă sau etnie, religie, handicap, sănătate sau condiții socioeconomice, identitate de gen sau orientare sexuală; invită statele membre să pună în aplicare măsuri ce vizează reintegrarea persoanelor în vârstă în viața comunității, pentru a combate izolarea acestora;

116.

invită UE și statele membre să se implice în mod activ în cadrul Grupului de lucru deschis al ONU cu privire la îmbătrânire și să își intensifice eforturile în vedere protejării drepturilor persoanelor în vârstă;

Drepturile romilor

117.

reamintește că persoanele aparținând minorității rome au dreptul la libertatea de circulație și îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să o protejeze și nu prevadă politici de reinstalare bazate pe motive etnice; este îngrijorat de faptul că persoanele ce aparțin minorității rome sunt supuse în mod disproporționat unor evacuări forțate în numeroase state membre;

118.

regretă faptul că populația romă încă se confruntă cu atitudini negative față de romi și cu un rasism sistematic și instituțional și reamintește faptul că discriminarea romilor în domeniul forței de muncă, al locuințelor, al educației, al sănătății, al accesului la justiție sau în orice alt domeniu este inacceptabilă și nocivă pentru societatea UE; invită, prin urmare, statele membre și autoritățile regionale și locale ca, având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor 2015, să implementeze pe deplin și cu rapiditate propriile strategii naționale privind romii, să introducă măsuri specifice de combatere a discriminării rasiale împotriva romilor, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind egalitatea rasială și ale CEDO și să combată atitudinile negative față de romi în conformitate cu Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia;

119.

reamintește jurisprudența CJUE în care se precizează că principiul egalității de tratament prevăzut în directiva 2000/43/CE se aplică persoanelor care, deși nu aparțin ele înseși rasei sau etniei în cauză, fac totuși obiectul unui tratament mai puțin favorabil sau unei situații speciale dezavantajoase pentru unul dintre aceste motive;

120.

invită Comisia și statele membre să integreze monitorizarea practicilor de discriminare în toate domeniile, în special în domeniile educației, ocupării forței de muncă, locuințelor și îngrijirii sănătății, acordând o atenție deosebită punerii în aplicare a tuturor programelor astfel încât să se reducă decalajele dintre minoritatea romă și restul populației; invită, de asemenea, Comisia să adopte măsuri împotriva statelor membre care promovează sau permit discriminarea și segregarea instituționalizate;

121.

condamnă practica de segregare a copiilor romi în școli, fapt care afectează într-un mod extrem de negativ perspectivele de viitor ale acestor copii; sprijină acțiunea Comisiei menită să combată această practică prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și invită statele membre să ia măsuri eficace pentru eliminarea segregării în școli și să propună planuri detaliate de măsuri de integrare pentru copiii romi;

122.

solicită statelor membre și Comisiei Europene să își consolideze strategiile de promovare a includerii romilor și a comunităților sărace, extinzându-le și dezvoltându-le astfel încât să ajungă la 80 de milioane de cetățeni, solicită, de asemenea, întărirea grupului operativ al Comisiei Europene pentru romi și a punctelor de contact naționale, dezvoltarea unor puncte de contact regionale și locale și a unor platforme regionale pentru romi, precum și crearea unui forum online de politici în cooperare cu platforma europeană pentru romi; invită FRA să continue colectarea de date privind situația romilor și să elaboreze și să propună un tablou de bord al indicatorilor de includere a romilor care ar face posibilă urmărirea progreselor în acest domeniu; invită statele membre să marcheze ziua de 2 august drept Ziua europeană a comemorării Holocaustului împotriva romilor;

Drepturile persoanelor LGBTI

123.

condamnă orice discriminare sau act de violență bazată pe orientare sexuală și identitate de gen; încurajează Comisia să elaboreze o agendă care să asigure drepturi și șanse egale pentru toți cetățenii, respectând competențele statelor membre, și să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE relevante pentru persoanele LGBTI; salută, în acest sens, lista de acțiuni elaborată de Comisie pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI, inclusiv campania de comunicare a Comisiei pentru a combate stereotipurile și a îmbunătăți acceptarea socială a persoanelor LGBTI; îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile ce depun eforturi în sprijinul drepturilor persoanelor LGBTI; observă că cercetarea pe teren a FRA arată că funcționarii publici consideră legislația și politica UE ca factori majori de susținere a eforturilor naționale de promovare a egalității persoanelor LGBTI;

124.

regretă faptul că persoanele LGBTI se confruntă cu hărțuiri și atitudini agresive care încep încă de la școală și că acestea suferă discriminări în diferite aspecte ale vieții, inclusiv la locul de muncă; invită statele membre să acorde o atenție deosebită homofobiei în activitatea sportivă, tinerilor LGBTI și atitudinilor agresive în școli; încurajează statele membre ale UE să sprijine sindicatele și organizațiile angajatorilor în eforturile lor de a adopta politici privind diversitatea și nediscriminarea axate pe persoanele LGBTI;

125.

reamintește jurisprudența CEDO privind drepturile persoanelor LGBTI; salută faptul că un număr tot mai mare de state membre au luat deja măsuri care contribuie la promovarea și protejarea într-o mai mare măsură a drepturilor persoanelor LGBTI și au adoptat noi proceduri de recunoaștere juridică a genului în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanelor respective; invită Comisia și agențiile sale să colecteze date privind încălcările drepturilor omului cu care se confruntă persoanele LGBTI și să partajeze cu statele membre bunele practici de protejare a drepturilor fundamentale ale acestora și încurajează statele membre să informeze pe deplin persoanele LGBTI cu privire la drepturile lor și să facă schimb de bune practici în acest sens; condamnă practicile medicale care încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor intersexuale;

126.

constată că persoanele transgen sunt în continuare considerate bolnave mintal în majoritatea statelor membre și solicită statelor membre revizuirea cataloagelor naționale în materie de sănătate mintală și dezvoltarea unor modele de acces alternative, fără stigmatizare, cu asigurarea disponibilității tratamentului medical necesar pentru toate persoanele transgen; observă că sterilizarea forțată reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale; salută adoptarea recentă a unor noi proceduri de recunoaștere juridică a sexului, la nivelul anumitor state membre, care respectă într-o mai mare măsură drepturile fundamentale ale persoanelor transgen;

127.

salută inițiativa Comisiei de promovare a depatologizării identităților transgen la revizuirea Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD) adoptate de Organizația Mondială a Sănătății; solicită Comisiei să își intensifice eforturile de prevenire a transformării varianței de gen în copilărie într-un nou diagnostic ICD;

128.

consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI pot fi mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul înregistrat și căsătoria; salută faptul că 18 state membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel;

129.

invită Comisia să prezinte o propunere pentru deplina recunoaștere reciprocă a efectelor și pentru libera circulație a tuturor documentelor de stare civilă ale tuturor persoanelor, cuplurilor și familiilor din întreaga UE (inclusiv toate documentele de acest fel referitoare la căsătorie și la parteneriate înregistrate, la schimbarea legală de sex, la adopție și la certificatele de naștere), inclusiv recunoașterea juridică a genului, a căsătoriilor și parteneriatelor înregistrate, pentru a reduce barierele juridice și administrative discriminatorii din calea cetățenilor care își exercită dreptul la liberă circulație;

Cetățenia

130.

constată cu deosebită îngrijorare amplificarea euroscepticismului și a exprimării unor opinii politice violente și îndeamnă, prin urmare, UE și statele membre să întărească participarea cetățenilor, în special a tinerilor și a organizațiilor societății civile, în chestiunile legate de UE, astfel încât europenii să își poată exprima preocupările și opiniile prin canale democratice;

131.

consideră că este necesar să se reducă sarcina administrativă a participării la viața publică și să se promoveze e-guvernarea în întreaga UE și solicită consolidarea eficienței unor mecanisme precum inițiativa cetățenească;

132.

încurajează dezvoltarea e-consultărilor ca instrument pentru participarea directă a cetățenilor care să permită colectarea de informații privind așteptările cetățenilor de la guverne și de la administrațiile publice; consideră că este necesar să se elimine barierele procedurale și de limbă care descurajează participarea civică la procesele de luare a deciziilor din cadrul instituțiilor publice la toate nivelurile de guvernare; subliniază necesitatea transparenței nu numai în procesele decizionale din cadrul instituțiilor, ci și în monitorizarea modului în care sunt gestionate dosarele aferente serviciilor prestate de administrațiile publice; subliniază necesitatea consolidării furnizării acestor servicii pe suporturi digitale accesibile; reiterează importanța creșterii nivelului de sensibilizare cu privire la Cartă;

133.

observă că organizațiile societății civile, inclusiv activitățile religioase, de voluntariat și munca tinerilor, joacă un rol esențial în participarea socială și civică și invită UE, statele membre și autoritățile regionale și locale să sprijine și să promoveze activitatea acestora; invită statele membre și UE să susțină libertatea de întrunire și de asociere ca element al Cartei;

134.

consideră că educația civică și dialogul intercultural îmbunătățesc înțelegerea de către cetățeni a importanței participării sociale și politice, iar educația în domeniul drepturilor omului îi conștientizează asupra drepturi lor și îi învață respectul pentru drepturile celorlalți; invită statele membre să elaboreze planuri de acțiune naționale pentru educația în domeniul drepturilor omului, inclusiv pentru contribuția UE la dezvoltarea cadrului privind drepturile fundamentale și să pună în aplicare Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului; invită autoritățile regionale și locale să ia parte în mod activ la activitățile menționate anterior;

135.

ia act cu îngrijorare de faptul că sunt încă necesare eforturi pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind sărăcia și excluderea socială; invită statele membre să găsească politicile adecvate, inclusiv activarea forței de muncă și accesul la servicii de înaltă calitate și la educație; îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că politicile lor sociale și de ocupare a forței de muncă nu discriminează pe criterii de dimensiune și de componență a gospodăriilor;

Drepturile digitale

136.

reamintește că toate persoanele au dreptul la viață privată și la protecția datelor lor cu caracter personal, inclusiv dreptul de acces la datele colectate care le privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora; subliniază dreptul tuturor persoanelor de a stabili modul în care sunt gestionate datele lor cu caracter personal, în special dreptul exclusiv de a stabili utilizarea și difuzarea datelor cu caracter personal; subliniază faptul că Comisia și statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri care să permită fiecărui cetățean să atace în justiție conținuturile potențial dăunătoare demnității sau reputației sale, respectând în același timp libertatea de exprimare și de informare, în conformitate cu legislația și cu jurisprudența relevante; subliniază că, în lipsa unui interes public specific, orice persoană are dreptul de a decide cu privire la datele care pot fi puse la dispoziție, dreptul la ștergerea datelor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, în concordanță cu legislația UE și cu cea națională;

137.

este preocupat de faptul că cetățenii nu sunt pe deplin conștienți de drepturile lor sau de căile judiciare de atac pe care le au la dispoziție; consideră că este esențial ca publicul, și îndeosebi copiii, să fie familiarizați cu privire la importanța protejării datelor cu caracter personal, inclusiv în spațiul virtual, precum și cu privire la riscurile potențiale la care sunt expuși, în special având în vedere evoluțiile tehnologice rapide și înmulțirea atacurilor electronice; invită statele membre să își extindă eforturile în ceea ce privește educația în domeniul noilor mass-media și să facă din aceasta o componentă integrală a programei de învățământ; invită statele membre să ia măsuri împotriva comportamentului agresiv pe internet, mai ales când el afectează grupuri specifice de copii;

138.

subliniază că toate persoanele au dreptul să își exprime și să își difuzeze opiniile în mod liber pe internet în conformitate cu legislația și cu jurisprudența pertinente; subliniază faptul că nimeni nu poate fi dezavantajat pe motivul că nu utilizează serviciile digitale; invită Comisia să adopte măsuri în urma concluziilor consultării publice referitoare la Directiva UE privind serviciile media audiovizuale și să reexamineze directiva, inclusiv în ceea ce privește aspectele referitoare la drepturile fundamentale;

139.

reamintește necesitatea de a examina efectele pe care le pot avea anumite noi tehnologii, precum dronele, asupra drepturilor fundamentale și, în special, asupra dreptului la viața privată; subliniază, de asemenea, provocările reprezentate de implicațiile utilizării pe scară largă a internetului asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, combaterea hărțuirii on-line sau a traficului cu ființe umane, în special în scopul exploatării sexuale și prin muncă;

140.

subliniază necesitatea respectării dreptului la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, astfel cum este prevăzut la articolul 30 din Carta socială europeană; solicită tuturor statelor membre să introducă măsuri de sprijin, pentru a le oferi cetățenilor lor condiții de viață decente și pentru a combate în mod eficace șomajul, excluziunea socială, sărăcia și nivelul insuficient de asistență medicală;

o o

141.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.

(3) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(4) JO C 378, 24.12.2013, p. 1.

(5) JO L 132, 21.5.2016, p. 1.

(6) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.

(7) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(8) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(9) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(10) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.

(11) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(12) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(13) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(14) JO L 251, 16.9.2016, p. 1.

(15) JO L 180, 29.6.2013, p. 60.

(16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0594.

(17) Texte adoptate, P7_TA(2014)0062.

(18) JO C 93, 9.3.2016, p. 165.

(19) Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.

(20) Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.

(21) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.

(22) JO C 289, 9.8.2016, p. 57.

(23) JO C 93, 9.3.2016, p. 52.

(24) JO C 328, 6.9.2016, p. 4.

(25) JO C 55, 12.2.2016, p. 33.

(26) Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

(27) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

(28) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 101.

(29) Texte adoptate, P7_TA(2014)0043.

(30) Acest nou tip de trafic a fost deja introdus prin rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2016 referitoare la situația din Eritreea (Texte adoptate, P8_TA(2016)0090).

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/28

P8_TA(2016)0486

O politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative (2016/2072(INI))

(2018/C 238/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa” – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității (COM(2016)0381),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014, intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 ianuarie 2013 intitulată „Planul de acțiune Antreprenoriat 2020: Relansarea spiritului de întreprindere în Europa” (COM(2012)0795),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul în cadrul pieței unice digitale (COM(2012)0789),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE” (COM(2012)0537),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulat „Competitivitatea sectoarelor europene ale produselor de lux” (SWD(2012)0286),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

—	având în vedere studiul Comisiei din iunie 2015 intitulat „Promovarea competitivității sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă” (EASME/COSME/2015/003),

—	având în vedere studiul Comisiei Europene din iunie 2009 privind „Impactul culturii asupra creativității”,

—	având în vedere Comunicarea Comitetului Regiunilor din 30 mai 2013 privind promovarea sectoarelor culturale și creative,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Sectoarele culturale și creative — un avantaj al Europei care poate fi utilizat în concurența mondială” (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (5) (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (6),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (7),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 – 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE (8),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen,

—	având în vedere Concluziile din 27 mai 2015 ale Consiliului privind interacțiunile culturale și creative pentru a stimula inovarea, sustenabilitatea economică și incluziunea socială,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2012 privind „Actualizarea comunicării privind politica industrială: o industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind rolul de catalizator pentru creativitate și inovare jucat de cultură,

—	având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 iunie 2016 către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Către o strategie a UE pentru relațiile culturale internaționale” (JOIN(2016)0029),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european” (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă (11),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 referitoare la întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile): competitivitate și oportunități de afaceri (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative (14),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind industriile culturale din Europa (15),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor (16),

—	având în vedere Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

—	având în vedere raportul OCDE și EUIPO din 18 aprilie 2016 intitulat „Trade in Counterfeit and Pirated Goods – Mapping the Economic Impact” (Comerțul cu mărfuri contrafăcute și piratate — Cartografierea impactului economic) (17),

—	având în vedere studiul UNESCO intitulat „Cultural times: The first global map of cultural and creative industries” (Vremuri culturale – Prima hartă mondială a industriilor culturale și creative) din decembrie 2015,

—	având în vedere raportul Grupului de lucru al experților din statele membre ale UE din noiembrie 2015, intitulat „Către ecosisteme financiare mai eficiente: instrumente inovatoare pentru a facilita accesul sectoarelor culturale și creative la finanțare”,

—	având în vedere articolele 167 și 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și ale Comisiei pentru cultură și educație desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0357/2016),

întrucât în comunicarea sa menționată anterior intitulată „Promovarea sectoarelor culturale și creative pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă în UE”, Comisia recunoaște rolul-cheie al industriilor culturale și creative (ICC) (18) pentru dezvoltarea socială și economică a UE și a statelor sale membre;

întrucât UE ar trebui să stimuleze noi surse de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și să investească în ele; întrucât, în acest sens, Uniunea ar trebui să deblocheze potențialul rămas în mare parte nevalorificat al industriilor creative și culturale de creare de creștere economică și locuri de muncă, dat fiind impactul lor semnificativ în domenii cum ar fi noi modele de afaceri, creativitatea și inovarea, digitizarea și consolidarea competențelor;

întrucât ICC au valoare dublă și intrinsecă, deoarece, prin legăturile lor directe cu artiștii și creatorii, mențin și promovează diversitatea culturală și lingvistică și consolidează identitățile europene, naționale, regionale și locale, menținând totodată coeziunea socială și contribuind în mod substanțial, cu diverse modele de creație de valoare, la creativitate, investiții, inovare și locuri de muncă și acționând drept motor al creșterii economice durabile în UE și în statele sale membre;

D.	întrucât cultura și arta europeană se bazează pe 3 000 de ani de patrimoniu cultural comun, transmit cunoștințe și valori și contribuie la salvgardarea unor dovezi tangibile și intangibile ale lumii create de om și ale celei naturale pentru generațiile actuale și viitoare;

întrucât diplomația culturală, bazată pe respectarea reciprocă a valorilor și particularităților, consolidează relațiile bilaterale și multilaterale dintre țările europene și țările terțe, creează punți de legătură între societăți prin contacte interpersonale și promovează cooperarea în toate domeniile culturale și creative, contribuind totodată la o mai bună înțelegere reciprocă și la realizarea de proiecte comune și acționând drept motor al creșterii economice și sociale;

F.	întrucât ICC contribuie la „puterea necoercitivă” a Europei prin rolul lor de ambasadoare pe plan mondial ale valorilor europene, cum ar fi cultura, creativitatea, calitatea, excelența, artizanatul;

întrucât industriile culturale și creative se află în centrul unui ecosistem dublu și delicat între grupuri mari competitive pe plan internațional și IMM-urile inovatoare și întreprinderi nou-înființate, care reînnoiesc în mod constant zona, conservă și promovează diversitatea, creează locuri de muncă, dar sunt uneori fragile, în special în ceea ce privește accesul la piețe și finanțe;

întrucât industriile culturale și creative din Europa asigură peste 12 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă, care se ridică la 7,5 % din forța de muncă a UE, creând aproximativ 509 miliarde EUR ca valoare adăugată la PIB (5,3 % din totalul VAB); întrucât, în anumite regiuni, ICC reprezintă un procent semnificativ mai mare din PIB și angajează un procent mai mare din forța de muncă locală;

întrucât, potrivit unui studiu realizat de Oficiul European de Brevete și de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne, industriile care utilizează intens drepturi de proprietate intelectuală generează peste un sfert din numărul locurilor de muncă și peste o treime din activitatea economică a Uniunii;

întrucât aproape 39 % din PIB-ul Uniunii este generat de industriile care utilizează intens drepturi de proprietate intelectuală, 34 % din total fiind generat de industriile care utilizează intens mărci, 13 % de cele care utilizează intens desene sau modele, 14 % de cele care utilizează intens brevete, iar 4,2 % de cele care utilizează drepturi de autor (19);

K.	întrucât ICC din UE angajează de 2,5 ori mai multe persoane decât producătorii de autovehicule și de cinci ori mai mult decât industria chimică;

L.	întrucât ICC joacă un rol important în crearea unor regiuni dinamice și distincte, care pot contribui la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor și pot reprezenta un factor important pentru atragerea de investiții;

M.	întrucât autorii și interpreții se află la originea și însăși sursa ICC;

întrucât este foarte puțin probabil ca locurile de muncă din sectorul cultural să fie delocalizate, dat fiind faptul că aceste locuri de muncă sunt asociate unor competențe determinate de factori culturali, deseori regionali și istorici, specifici; întrucât ICC contribuie în mod semnificativ și mai mult decât orice alt sector la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și s-au dovedit a fi cele mai rezistente în timpul crizei economice de după 2008; întrucât ocuparea forței de muncă în ICC din UE a crescut în perioada 2008-2014; recunoaște rolul important al Fondului social european în promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și în dezvoltarea competențelor;

întrucât ICC au calități atractive dintr-o perspectivă de dezvoltare locală: ele fac uz de o serie de competențe la o serie de niveluri diferite, tind să fie responsabile din punct de vedere social și favorabile incluziunii și să genereze externalități pozitive în regiunile în care sunt situate; întrucât deschiderea și interacțiunea acestora cu alte activități dau naștere la efecte de aglomerare și grupare și tind să genereze un procent ridicat de valoare adăugată totală la nivel local;

P.	întrucât flexibilitatea și mobilitatea nu pot fi disociate în contextul activității artistice profesionale și, prin urmare, este important ca natura imprevizibilă și uneori precară a profesiei artistice să fie compensată de o garanție de protecție socială reală;

Q.	întrucât ICC cuprind o majoritate de întreprinderi mici și microîntreprinderi și întrucât întreprinderile din sectorul cultural și creativ (SCC) cu mai puțin de 10 angajați reprezintă mai mult de 95 % (20) din forța de muncă;

întrucât există o percepție greșită potrivit căreia gradul de risc în cazul investițiilor în ICC este mai mare decât în cazul altor tipuri de afaceri și întrucât acest argument se bazează, printre altele, pe faptul că ICC utilizează intens drepturi de proprietate intelectuală și că există dificultăți în ceea ce privește folosirea activelor necorporale drept garanții pentru finanțare;

S.	întrucât artiștii culturali și creativi sunt din ce în ce mai rar angajați permanent; întrucât tot mai mulți dintre aceștia desfășoară activități independente, alternează activitățile independente cu cele în regim de angajare sau sunt implicați în activități cu jumătate de normă sau ocazionale;

întrucât inițiativele și industriile bazate pe cultură au roluri multiple în dezvoltarea locală și regională, contribuind în mod tradițional la creșterea atractivității regiunilor, asigurând incluziunea și dezvoltarea socio-economică a zonelor rurale și izolate, dar permițând totodată o regenerare urbană durabilă integrată;

U.	întrucât ICC joacă un rol esențial în reindustrializarea Europei, sunt un factor de creștere economică și se află într-o poziție strategică pentru a declanșa efecte pozitive inovatoare în alte sectoare industriale, cum ar fi turismul, comerțul cu amănuntul și tehnologiile digitale;

întrucât ICC reprezintă o forță motrice pentru inovare și dezvoltarea TIC în Europa; întrucât transformarea digitală a industriei oferă noi posibilități pentru dezvoltarea de noi modele de afaceri și de extindere a pieței, dar, în egală măsură, aduce provocări pentru sectoarele tradiționale ale ICC;

W.	întrucât industriile creative se numără printre sectoarele cele mai favorabile dezvoltării antreprenoriatului, favorizând astfel dobândirea unor aptitudini transferabile, cum ar fi gândirea creativă, rezolvarea de probleme, munca în echipă și ingeniozitatea;

X.	întrucât turismul de patrimoniu industrial și muzeele industriale pot oferi noi perspective culturale și economice, mai ales în regiunile postindustriale, și pot conserva know-how-ul tradițional european;

Y.	întrucât între diferitele surse de finanțare din partea UE, numai Europa Creativă și Fondul european pentru investiții strategice menționează ICC ca prioritate specifică;

întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014, anumite măsuri din domeniul patrimoniului cultural (în special restaurarea și conservarea) și, în unele cazuri, din domeniul activităților culturale sprijinite de fonduri ale UE și de fonduri regionale suplimentare ar putea fi considerate drept ajutor de stat, în pofida relevanței lor locale și a caracterului neeconomic și a organizării necomerciale a activităților și a instituțiilor culturale în cauză, având ca rezultat obstacole considerabile pentru autoritățile regionale relevante și întârzieri în punerea în aplicare a unor astfel de măsuri;

AA.	întrucât, pe piața globalizată și convergentă din zilele noastre, ICC europene inovatoare și orientate spre cercetare sunt esențiale pentru asigurarea diversității lingvistice și culturale, a pluralismului și a ofertei de servicii inovatoare și de înaltă calitate;

AB.

întrucât, în ciuda faptului că în zilele noastre se accesează și se partajează conținut cultural și creativ mai mult ca oricând, în special în servicii precum platforme de conținut actualizate de utilizatori și servicii de agregare a conținutului, și că, în urma evoluțiilor tehnologice s-au redus costurile de producție și de distribuție, sectorul cultural și creativ nu a înregistrat o creștere comparabilă a veniturilor generate de această creștere a consumului, în mare parte din cauza lipsei de transparență din cadrul lanțului valoric și a lipsei de claritate juridică, precum și din cauza dificultăților cu care se confruntă sectoarele tradiționale în eforturile lor de a se adapta la transformările digitale;

AC.

întrucât Comisia este îndemnată să adopte măsurile corespunzătoare pentru a facilita apariția unor oferte juridice atractive și disponibilitatea transfrontalieră, astfel încât să se reducă decalajele de valoare, iar autorii, creatorii, interpreții și titularii drepturilor să beneficieze de o remunerare echitabilă de pe urma lucrărilor lor;

AD.	întrucât ICC trec prin modificări considerabile ca urmare a evoluției tehnologiilor digitale care determină schimbări în condițiile de producție artistică și influențează dreptul de proprietate intelectuală;

AE.	întrucât ICC rămân subevaluate și nerecunoscute, în special în ceea ce privește capacitatea lor de a avea acces la capitalul de pornire și de finanțare;

AF.

întrucât cel mai recent studiu solicitat de Comisie (21) ia în considerare în definiția sa a ICC industriile de lux bazate pe creativitate; întrucât industria modei și a produselor de lux se bazează pe un aport cultural și creativ puternic, contribuie la păstrarea priceperii seculare europene și se bazează pe patrimoniul și tradițiile culturale care nu pot fi reproduse de alții; întrucât cooperarea ar trebui consolidată pentru a ține cont de schimbările în ocuparea forței de muncă, precum și de necesitatea unor competențe specifice;

AG.

întrucât estimările naționale privind ICC sunt rareori comparabile deoarece statele membre încă folosesc definiții diferite ale ICC; constată că aceste definiții includ, de asemenea, categorii largi de ICC, cum ar fi programele software, publicitatea și marketingul, care sunt de mare succes atât din punct de vedere economic, cât și ca exemple de creativitate și spirit antreprenorial european;

AH.	întrucât, în 2013, comerțul internațional cu produse contrafăcute și piratate s-a ridicat la 2,5 % din comerțul mondial și până la 5 % din importurile în UE, ceea ce reprezintă 85 de miliarde EUR;

AI.

întrucât, în economia industrială, investițiile se concentrau preponderent asupra activelor corporale, acestea constituind principalii vectori de creștere, în timp ce în economia creativă actuală activele necorporale reprezintă principalele obiecte ale investițiilor, sursele de valoare și vectorii de creștere; întrucât finanțarea ICC ar trebui abordată în acest context;

AJ.	întrucât, chiar dacă dezvoltarea tehnologiei și a infrastructurii digitale este o prioritate de politică europeană, răspândirea bunurilor și serviciilor culturale și creative online prin instituțiile culturale are încă nevoie de îmbunătățiri;

AK.

întrucât ICC contribuie la menținerea și îmbunătățirea patrimoniului cultural, istoric și arhitectural imens al Europei; întrucât SCC este important pentru dezvoltarea diplomației culturale, pentru industria turismului și pentru promovarea culturilor naționale și locale, cu o orientare către progres, precum și pentru dezvoltarea orașelor și a regiunilor,

Definiții și statistici

invită Comisia să dezvolte un cadru de politici industriale coerente, cuprinzătoare și pe termen lung pentru SCC și invită UE să includă dezvoltarea, promovarea și protecția efective și finanțarea adecvată a industriilor culturale și creative în obiectivele sale strategice și în prioritățile sale generale, pentru a crește competitivitatea ICC și a le permite să își îndeplinească potențialul în termeni de creare de locuri de muncă de calitate și de creștere economică;

invită Comisia să își elaboreze viitoarele politici pe baza următoarei definiții a ICC: „industriile culturale și creative sunt acele industrii care se bazează pe valori culturale, diversitate culturală, creativitate individuală și/sau colectivă, competențe și talente cu potențialul de a genera inovare, bunăstare și locuri de muncă prin crearea de valoare socială și economică în special din proprietatea intelectuală; acestea includ următoarele sectoare, care se bazează pe contribuții culturale și creative: arhitectura, arhivele și bibliotecile, artizanatul artistic, audiovizualul (inclusiv filmele, televiziunea, programele software și jocurile video, multimedia și muzica înregistrată), patrimoniul cultural, designul, industriile produselor de lux și modei bazate pe creativitate, festivalurile, muzica live, arta spectacolului, cărțile și editarea (ziare și reviste), radioul, artele vizuale și publicitatea”;

invită Comisia – ținând seama de faptul că statele membre utilizează sisteme naționale de clasificare pentru activitățile care aparțin industriilor culturale și creative – să identifice indicatori specifici pentru a monitoriza și analiza impactul cultural, economic și societal și dinamica politicilor și propunerilor de reglementare legate de SCC și să definească rolul acestui sector de motor al inovării și creșterii în toate celelalte domenii de activitate din UE și în țările terțe asociate; subliniază, prin urmare, că este nevoie ca Comisia să identifice surse alternative de date în scopul de a completa și îmbunătăți statisticile oficiale; subliniază că ICC au deseori modele de afaceri complexe, care pot reprezenta o provocare pentru formele tradiționale de finanțare și că este important să se asigure că efectele pozitive ale investițiilor publice sunt înțelese mai clar și să se furnizeze nivelurile de analiză necesare pentru atragerea mai multor investiții private; invită, de asemenea, Comisia să prevadă un efort de coordonare, în vederea facilitării sinergiilor transnaționale, cum ar fi proiectele de cooperare, oportunitățile de mobilitate și societățile mixte din domeniu;

subliniază că nevoia elaborării de date statistice referitoare la industriile culturale și creative contribuie, de asemenea, la dezbaterile privind politica în domeniul culturii; încurajează Comisia și Eurostat ca, în încercarea lor de a analiza și măsura în mod regulat impactul politicilor culturale pentru întregul SCC, să includă SCC în statisticile lor anuale, pe baza unei analize a valorii și a efectelor de propagare create de ICC în epoca digitală, și să publice un raport bienal sectorial privind evoluțiile ICC din Europa; subliniază, în acest context, nevoia de a consolida rolul Eurostat și al Centrului Comun de Cercetare;

Condițiile-cadru și stimularea inovării

invită Comisia să introducă un sistem-cadru care să elimine decalajul dintre cercetare și dezvoltare, producția europeană de conținut creativ și inovarea tehnologică în domeniul mass-media și dincolo de acesta; remarcă faptul că un astfel de sistem-cadru ar favoriza producerea de servicii europene creative și competitive și oportunitățile comerciale și de ocupare a forței de muncă și ar spori accesul la piață pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate, alimentând, în același timp, un peisaj european pluralist și divers construit pe sinergii puternice între ICC și inovarea tehnologică, consolidând astfel piața unică digitală europeană;

subliniază că tehnologia digitală și infrastructura se bazează pe conținutul furnizat de creatori; constată că accesul direct la un public global a condus la noi forme de conținut artistic și creativ; invită, prin urmare, Comisia ca, punând în echilibru nevoile tuturor actorilor relevanți, să stabilească un cadru juridic adecvat, inclusiv privind drepturile de autor, pentru lanțul valoric din era digitală, care să țină seama de particularitățile sectorului, să faciliteze noi inovări, să promoveze relațiile contractuale transparente și să conducă la stabilirea dreptului la o remunerare echitabilă și la protecție juridică pentru autori, creatori și toate părțile implicate în procesul creativ și pentru lucrările lor, asigurându-se astfel o economie digitală prosperă;

subliniază necesitatea de a colabora și importanța schimbului constant de cunoștințe și de bune practici între statele membre în căutarea unor modalități de sprijinire și stimulare a industriei creative și de promovare a creativității și productivității la toate nivelurile;

consideră că protejarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe constituie nucleul veniturilor ICC; solicită Comisiei, având în vedere reforma în curs în domeniul drepturilor de autor, să creeze soluții juridice echilibrate, adaptate la era digitală, inclusiv în parteneriat cu industria și cu grupurile de consumatori, care vor sprijini și satisface în egală măsură interesele IMM-urilor, întreprinderilor foarte mici și microîntreprinderilor, creatorilor, titularilor de drepturi, utilizatorilor de drepturi, liber-profesioniștilor și consumatorilor, pentru a clarifica faptul că scutirea de răspundere se poate aplica doar furnizorilor de servicii online cu adevărat neutre și pasive, așa cum sunt definite de Directiva privind comerțul electronic și de jurisprudența CJUE, și nu serviciilor care joacă un rol activ în distribuirea, promovarea și monetizarea conținutului în detrimentul creatorilor; consideră că, dată fiind natura fără frontiere a mediului digital, există nevoia de a asigura coerență între autoritățile de reglementare, agențiile de aplicare a legii și sistemul judiciar din UE;

subliniază că cercetarea cu privire la titularii de drepturi și normele netransparente privind drepturile de autor reprezintă sarcini administrative care presupun costuri ridicate și eforturi considerabile, în special pentru IMM-urile care lucrează pe bază transfrontalieră; recomandă, prin urmare, să se stabilească o bază de date comună paneuropeană, cu toate informațiile disponibile cu privire la titularii de drepturi pentru fiecare sector cu scopul de a facilita acordarea drepturilor;

10.

subliniază că Directiva 2014/26/UE a condus la îmbunătățirea sistemului de acordare a drepturilor asupra operelor muzicale în mediul online; solicită Comisiei să consolideze, de asemenea, buna guvernanță, eficiența, transparența și responsabilitatea organizațiilor de gestionare colectivă a drepturilor în alte sectoare;

11.

subliniază că pirateria și contrafacerea rămân o preocupare serioasă pentru ICC și cetățeni deopotrivă; subliniază că aceste activități ilicite provoacă pierderi grave de venituri și de locuri de muncă și pot genera probleme de sănătate și siguranță care trebuie soluționate; salută implicarea industriei în găsirea de soluții pentru combaterea pirateriei și a contrafacerii și subliniază că este necesar să se intensifice lupta împotriva acestor activități ilicite;

12.

subliniază necesitatea de a monitoriza și consolida aplicarea normelor de punere în aplicare existente la nivelul UE; recomandă să se analizeze posibilitatea introducerii unor sancțiuni mai aspre și a promovării unui sistem de garanții privind trasabilitatea pentru a descuraja falsificatorii – îndeosebi pe cei care acționează la scară largă în scopuri comerciale -, mărind totodată nivelul despăgubirilor și compensărilor acordate titularilor de drepturi de autor; solicită UE și statelor membre să lanseze campanii de sensibilizare împotriva pirateriei și contrafacerii și să identifice tendințele și să le combată într-un mod mai eficient, încurajând titularii de drepturi și prestatorii de servicii să se asigure că există căi simple de accesare a conținutului legal, astfel încât să descurajeze pirateria; subliniază, în sfârșit, necesitatea de a implica toți actorii digitali în lupta împotriva contrafacerii online;

13.

solicită Comisiei să propună măsuri eficace de combatere a pirateriei online, în special pentru a asigura că serviciile online care găzduiesc conținut aplică mijloace eficiente de eliminare a conținutului fără licență din cadrul serviciilor lor și că iau măsuri pentru a preveni reapariția conținutului odată ce acesta a fost eliminat;

14.

consideră că este esențial să se depășească o serie de concepții bazate pe uniformizare în domeniile tradiționale de politică și să se promoveze abundența culturală și creativă;

15.

invită Comisia și statele membre ca, în cadrul domeniilor lor respective de competență, să promoveze cooperarea intersectorială prin stabilirea de „laboratoare de învățare”, centre creative, spații de colaborare, programe de colaborare în rețea și clustere și rețele culturale și creative la nivel regional, național, european și internațional, în vederea stimulării interacțiunii dintre microîntreprinderi, întreprinderile mici, mijlocii și mari și între organizațiile non-profit și societățile comerciale în SCC, meșteșugurile tradiționale, organizațiile de patrimoniu, sectorul turismului, centrele de cercetare, universități, investitori și factorii de decizie; solicită, în plus, sprijinul pentru dezvoltarea unui mediu juridic favorabil inovării și de susținere a creării și experimentării de noi modele de afaceri, produse și servicii prin intermediul parteneriatelor strategice între producători, distribuitori și promotori, precum și a activităților incubatoarelor de afaceri;

16.

consideră că este indispensabil ca Uniunea și statele sale membre să își mențină posibilitatea de a păstra și a dezvolta propriile politici culturale și audiovizuale, acest lucru realizându-se în cadrul actelor lor legislative, normative și convenționale, inclusiv în cadrul Convenției asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale a UNESCO; prin urmare, solicită ca excluderea serviciilor de conținut cultural și audiovizual, inclusiv online, să fie clar prevăzută în acordurile dintre Uniune și țările terțe; subliniază, în acest context, nevoia de a exclude serviciile culturale și audiovizuale din mandatul de negociere privind acordurile generale de liber schimb, reamintind că lucrările culturale și creative au o valoare dublă și intrinsecă;

17.

solicită Comisiei să promoveze și să sprijine crearea, îmbunătățirea și expansiunea infrastructurii, care este un element fundamental pentru sprijinirea industriilor creative în Europa, mai ales asigurând expansiunea conexiunilor în bandă largă de mare viteză în zonele rurale și îndepărtate;

18.

recunoaște că multe orașe și regiuni din Europa au dezvoltat planuri substanțiale pentru ICC locale; solicită Comisiei să valorifice cele mai bune practici ale acestor strategii;

19.

solicită Comisiei și statelor membre să considere Anul european al patrimoniului cultural 2018 drept o ocazie majoră pentru a crește excelența europeană în domeniul ICC și pentru a sublinia necesitatea unei programări și finanțări adecvate;

20.

solicită ca Serviciul European de Acțiune Externă să valorifice potențialul diplomației culturale, promovând și îmbunătățind forța competitivă a ICC europene;

Digitizarea industriilor culturale și creative

21.

subliniază că industriile culturale și creative (ICC), reprezentate în cea mai mare parte de IMM-uri, funcționează într-un mediu aflat în evoluție continuă și, prin urmare, sunt puse în fața provocării de a regândi și reformula noi modele de afaceri pentru a dezvolta soluții orientate către piață și a atrage noi segmente de public; evidențiază oportunitățile pe care le pot oferi economiei și societății noile TIC, cum ar fi volumele mari de date, tehnologiile de tip cloud computing, internetul obiectelor, în special dacă sunt integrate cu alte sectoare, cum ar fi ICC și îndeosebi în ceea ce privește distribuția, exploatarea și producția lucrărilor creative; cu toate acestea, subliniază că, pentru ca ICC să profite pe deplin de potențialul de creștere economică și de creare de locuri de muncă al noilor tehnologii, finalizarea pieței unice digitale trebuie să reprezinte o prioritate; subliniază, de asemenea, nevoia de a îmbunătăți securitatea juridică și de a reduce sarcina administrativă; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine digitizarea conținutului cultural; subliniază, în acest sens, că planul Comisiei intitulat „Digitizarea industriei” și cadrul de aplicare al UE ar trebui să țină pe deplin cont de caracteristicile specifice ale ICC;

22.

consideră că platformele digitale sunt o modalitate de a furniza accesul mai larg la operele culturale și creative și oferă SCC oportunități semnificative de dezvoltare a unor noi modele de afaceri; subliniază că ar trebui avut în vedere modul în care acest proces poate funcționa cu mai multă securitate juridică și respect pentru titularii de drepturi; subliniază importanța transparenței și a asigurării unor condiții de concurență echitabile; consideră, în acest sens, că este necesar ca, în cadrele referitoare la drepturile de autor și la proprietatea intelectuală, titularii de drepturi să fie protejați pentru a se asigura recunoașterea valorilor și stimularea inovării, creativității, investițiilor și producerii de conținuturi;

23.

subliniază că digitizarea și convergența mass-mediei creează noi oportunități pentru accesarea, distribuirea și promovarea lucrărilor europene și evidențiază importanța garantării finanțării pentru digitizarea, conservarea și disponibilitatea online a patrimoniului cultural european;

Condițiile de lucru în sectorul cultural și creativ

24.

subliniază că formele atipice de angajare (cu contracte cu timp parțial de lucru și pe perioadă determinată, muncă temporară și activități independente cu dependență economică) a lucrătorilor din sectoarele culturale și creative, în special din sectorul media și cultural, reprezintă o realitate curentă; subliniază că trebuie eliminate obstacolele care împiedică mobilitatea artiștilor și a profesioniștilor din domeniul culturii și sprijină solicitarea adresată de Comitetul Economic și Social European Comisiei privind o soluție adecvată pentru îmbunătățirea mobilității în cadrul UE a lucrătorilor din industriile culturale și creative și facilitarea procedurilor de acordare a vizelor pentru schimburile cu țările terțe;

25.

solicită statelor membre să dezvolte sau să pună în aplicare un cadru juridic și instituțional pentru activitatea artistică creativă, prin adoptarea sau aplicarea unui număr de măsuri coerente și cuprinzătoare în ceea ce privește contractele, mijloacele de reprezentare colectivă, securitatea socială, asigurările de sănătate, impozitarea directă și indirectă și respectarea normelor europene, în vederea îmbunătățirii mobilității artiștilor la nivelul UE;

26.

ia act de gradul ridicat de prezență a femeilor în industriile creative și, în special, de situația mamelor care desfășoară activități independente sau revin la locul de muncă („mame-antreprenor” – mompreneurs);

27.

subliniază diferențele medii existente la nivelul UE între bărbați și femei în ceea ce privește remunerarea (16,1 % în 2014) și pensiile (40,2 %), precum și faptul că femeile se confruntă în cadrul industriilor culturale și creative cu aceleași bariere ca în alte sectoare economice, în special în ceea ce privește decalajul de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați, accesul la finanțare, stereotipurile, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții;

Educația, competențele și formarea

28.

subliniază că fiecare persoană are aptitudini creative care ar trebui dezvoltate de la o vârstă fragedă, pentru a pune bazele unei reînnoiri constante a talentelor creative; constată, totuși, că aceste aptitudini pot fi încurajate în toate etapele vieții, în special prin programe de învățare pe tot parcursul vieții accesibile; încurajează statele membre să stimuleze o mai bună cunoaștere a ICC în programele de educație și formare, să dezvolte educația în domeniul mass-mediei și predarea competențelor digitale și să îmbunătățească sistemele de formare, de învățare și de calificare, permițându-le persoanelor care studiază discipline artistice, indiferent de vârsta lor, să dobândească o formare completă;

29.

atrage atenția asupra lipsei de competențe transversale – și, în special, antreprenoriale – în rândul absolvenților din domeniul disciplinelor culturale și artistice, precum și asupra cunoașterii insuficiente de către aceștia a legilor privind drepturile de autor și a mijloacelor de protejare a acestora; consideră important, prin urmare, ca statele membre și instituțiile de învățământ să reducă acest decalaj, prin ajustarea programelor de învățământ, pentru a asigura formarea profesională continuă și o mai bună integrare a educației creative cu cea antreprenorială, consolidând astfel competențele de afaceri, financiare, de marketing și de management ale antreprenorilor creativi;

30.

invită statele membre să intensifice sprijinul acordat cadrelor didactice în dezvoltarea capacităților creative și inovatoare ale tinerilor, prin modernizarea proceselor de predare și prin includerea în programele de învățământ și de formare a educației în domeniul mass-mediei, artei, muzicii, teatrului și filmului; îndeamnă statele membre să dezvolte cunoașterea patrimoniului cultural, a practicilor și manifestărilor artistice, precum și a competențelor non-tehnice orientate spre creativitate și inovare; invită, de asemenea, statele membre să sprijine cooperarea între școli, în vederea schimbului de cele mai eficiente metode și practici pentru stimularea creativității și a inovării, ajutând astfel oamenii să aprecieze produsele și serviciile industriilor creative;

31.

reamintește că parteneriatele cu sectorul învățământului pot contribui, de asemenea la stimularea mediului de învățare și la integrarea comunităților dezavantajate și marginalizate, oferind totodată șanse persoanelor din cartierele defavorizate;

32.

subliniază potențialul ICC în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și reindustrializarea și, în special, remarcă oportunitățile sporite în sectorul cultural și creativ, create de mediul digital pentru tineret; solicită Comisiei și statelor membre să includă ICC în inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” și să ofere fonduri pentru a facilita cariera profesională, antreprenoriatul și formarea în acest sector, prin crearea de programe de ucenicie și prin facilitarea mobilității și a schimburilor prin programe de mentorat și de instruire; solicită, în acest context, să se utilizeze mai eficient resursele prevăzute de garanțiile pentru tineret;

33.

reamintește că una dintre principalele provocări cu care se confruntă sectorul patrimoniului cultural este dispariția treptată a aptitudinilor și meșteșugurilor tradiționale; invită Comisia și statele membre să garanteze conservarea diversității patrimoniale, culturale și lingvistice, a competențelor tradiționale și a iscusințelor (savoir-faire) naționale, regionale și locale europene și să protejeze și promoveze meseriile artizanale legate de SCC, să încurajeze și să faciliteze transmiterea know-how-lui și să acorde o atenție mai mare formării profesionale și forței de muncă înalt calificate pentru a atrage talente, printre care „excelența” artizanală în sectorul construcțiilor, pentru conservare și restaurare; subliniază, în acest scop, că trebuie cultivate legături strategice puternice între politica culturală și resursele sociale și productive;

34.

invită Comisia să sensibilizeze cu privire la oportunitățile de carieră în locuri de muncă din sectoare artizanale și de producție legate de SCC, prin campanii de sensibilizare și politici care să promoveze transmiterea de cunoștințe pentru a menține arta meșteșugurilor și competențele specializate în aceste sectoare;

35.

încurajează statele membre să ia măsuri de menținere a stimulentelor din cadrul programului Erasmus+, astfel încât să promoveze abordările intersectoriale între diferite domenii în cadrul educației, formale, non-formale și informale și al formării și învățării pe tot parcursul vieții; încurajează instituțiile de învățământ superior și profesionale să creeze programe transversale între arte și cultură, știință, inginerie, tehnologie, afaceri și alte domenii pertinente; solicită, în special, adoptarea de măsuri pentru eliminarea decalajelor dintre disciplinele STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și TIC și cele din domeniul artelor și designului, pentru a sprijini dezvoltarea carierelor tehnice în industriile creative și a carierelor creative în sectorul STIM, acest aspect fiind vital pentru creșterea SCC în Europa; subliniază necesitatea de a sprijini centrele de excelență și de a promova schimburile între profesiile din acest sector, inclusiv în țările terțe, precum și de a atrage și a dezvolta talente creative;

36.

încurajează statele membre să promoveze cooperarea dintre școlile de artă, instituțiile de învățământ profesional și tehnic, universitățile și întreprinderile din domeniul SCC, inclusiv prin crearea unor spații pentru artiști în mediile de afaceri și în instituțiile educaționale, pentru a asigura o mai bună corelare între oferta de competențe și cererea de pe piața muncii, în vederea creșterii potențialului competitiv al sectorului; recomandă dezvoltarea unor programe de instruire practică, precum sistemele de învățământ dual;

37.

recomandă elaborarea și adoptarea de politici menite să crească gradul de participare culturală a cetățenilor UE, care este încă deosebit de redus în numeroase state membre; subliniază că aceasta ar aduce beneficii atât în ceea ce privește stimularea apariției unor talente creative, cât și în ceea ce privește asigurarea unei baze mai largi și mai solide a cererii de produse culturale și creative ale UE;

38.

solicită crearea unui „Premiu european pentru industriile creative și culturale”, după modelul „Premiului franco-german pentru industriile creative și culturale”;

39.

subliniază potențialul imens al femeilor inovatoare și antreprenoare și rolul important pe care acestea îl joacă în industriile culturale și creative; încurajează statele membre să asigure sprijinul financiar și formarea adecvate și subliniază importanța colaborării în rețea și a schimbului de bune practici;

40.

solicită explorarea posibilității unor programe pentru „tineri inovatori”, pentru a promova schimburile și inovarea în domeniul culturii și creației;

41.

ia act de comunicarea Comisiei, intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa: să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității”, și împărtășește opinia potrivit căreia: „într-o economie globală aflată în schimbare rapidă, competențele vor determina, în mare măsură, competitivitatea și capacitatea de stimulare a inovării”; „acestea sunt factori de atracție pentru investiții și reprezintă un catalizator în cercul virtuos al creării de locuri de muncă și creșterii economice”; „competențele sunt cheia către coeziunea socială”; consideră că este necesar să se acorde o atenție deosebită competențelor creative în revizuirea cadrului privind competențele-cheie și a cadrului european al calificărilor;

42.

încurajează statele membre să adopte inițiative precum cea lansată de guvernul italian denumită „Bonusul cultural”, care implică acordarea sumei de 500 de euro tuturor tinerilor de 18 ani care își au reședința legală pe teritoriul Italiei, pentru a fi cheltuită doar pentru „activități de culturalizare”, cum ar fi muzeele, galeriile, siturile arheologice și de patrimoniu, cărțile și filmele;

Finanțare

43.

subliniază că industriile culturale și creative beneficiază în proporții considerabile de finanțare din fonduri publice pentru cultură, iar aceasta, la rândul ei, contribuie semnificativ la diversitatea culturală în Uniunea Europeană; îndeamnă, așadar, Comisia și statele membre să continue, în domeniile lor de competență, să aloce finanțării din fonduri publice a culturii o cotă corespunzătoare din bugetele lor;

44.

subliniază necesitatea consolidării politicilor guvernamentale în sprijinul ICC și a îmbunătățirii bugetelor pentru cultură; subliniază că finanțarea publică a suferit reduceri bugetare grave în statele membre, ceea ce reprezintă o amenințare gravă pentru cultura și activitatea creativă din Europa;

45.

remarcă succesul sistemelor de facilități fiscale pentru sectorul cultural și creativ care există în anumite state membre; încurajează, prin urmare, toate statele membre să introducă astfel de sisteme, condamnând totodată regimurile fiscale speciale – cunoscute drept „decizii fiscale” – care au permis unor întreprinderi să reducă la minimum, în mod nejustificat, plata taxelor;

46.

constată că participarea la toate programele finanțate de UE este deschisă pentru ICC, dar că această participare trebuie considerată sub potențialul său; solicită Comisiei, ca un prim pas, să creeze un ghișeu unic — de exemplu, un site de internet — unde diferitele direcții generale în cauză să colaboreze îndeaproape pentru a pune în evidență diferitele oportunități de finanțare pentru ICC, să disemineze informații prin intermediul rețelelor și organizațiilor naționale culturale și creative paneuropene, să colecteze și să promoveze exemple de bune practici și să îmbunătățească cunoștințele investitorilor financiari și ale instituțiilor financiare cu privire la caracteristicile specifice ale ICC și la diferitele provocări cu care acestea se confruntă, întrucât acest lucru ar crește gradul de sensibilizare și accesibilitatea fondurilor destinate ICC;

47.

solicită Comisiei să depună eforturi în sensul integrării sprijinului UE pentru industriile culturale și creative, inclusiv a finanțării, prin adoptarea unei strategii cuprinzătoare și transversale la nivelul UE; subliniază, cu toate acestea, că este important să se cunoască natura diversă a ICC și, în consecință, nevoile lor sectoriale specifice în ceea ce privește mediile de finanțare și inovare și, prin urmare, subliniază importanța planurilor specifice de punere în aplicare, precum sistemul-cadru comun între Orizont 2020 și Europa creativă; recunoaște efectul de multiplicare pe care îl are finanțarea din partea UE asupra ICC, în special în anumite regiuni;

48.

recunoaște rolul important pe care îl joacă întreprinderile non-profit, cooperative și sociale în cadrul ICC și, prin urmare, solicită să se evite orice diferențiere la nivelul finanțării structurale și sociale din partea UE, care ar putea limita eligibilitatea acestor structuri;

49.

observă că revizuirea CFM la jumătatea perioadei și rapoartele privind punerea în aplicare a programelor UE ar trebui înțelese ca două componente interconectate ale aceluiași proces; observă că, în special în cazul programului Europa creativă, Orizont 2020 și fondurile structurale (FEDR și FSE), rolul și impactul economic al ICC asupra creșterii, ocupării forței de muncă și coeziunii teritoriale ar trebui să fie evaluate în mod specific și promovate în continuare; subliniază că acest proces ar trebui să ofere o bază solidă și coerentă pentru revizuirea CFM și viitorul program al UE pentru arhitectura post-2020;

50.

invită Comisia să respecte articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și să stabilească ICC, ca parte a SCC, ca fiind o prioritate orizontală în schemele și programele UE de finanțare, în special în programul Orizont 2020 și în fondurile EaSI și ESI;

51.

invită Comisia să exploateze pe deplin sinergiile potențiale existente între politicile UE, astfel încât să utilizeze în mod eficient fondurile disponibile în cadrul programelor UE, cum ar fi Orizont 2020, Mecanismul pentru interconectarea Europei, Erasmus +, EaSI, Europa creativă și COSME — și fondurile structurale și de investiții europene (FEIS) pentru a sprijini mai multe proiecte în domeniul ICC;

52.

subliniază că mai sunt multe de făcut pentru o interacțiune mai bună între fondurile structurale și de investiții europene (ESI) și alte programe europene prevăzute pentru perioada de programare 2014-2020, în special Erasmus+ și Europa Creativă, la punctele 4.6 și 6.4 din anexa I la „Regulamentul privind dispozițiile comune”, pe de o parte prin asigurarea unei mai bune informări la nivelul UE și, pe de altă parte, printr-o aplicare mult mai fermă în statele membre și în regiunile lor;

53.

solicită Comisiei să modifice și/sau să interpreteze partea din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 651/2014 referitoare la ajutorul de stat pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului cultural în lumina considerentului 72 din regulament și a Comunicării Comisiei Europene din 19 mai 2016, astfel încât anumite măsuri din sectorul patrimoniului cultural (în special restaurarea și conservarea) și, în unele cazuri, al activităților culturale sprijinite din fonduri UE și fonduri regionale suplimentare să nu intre sub incidența noțiunii de ajutor de stat;

54.

ia act de faptul că mecanismul de garantare în cadrul programului „Europa creativă” este una dintre modalitățile de a aborda necesitatea urgentă de acces la finanțare prin împrumuturi pentru proiectele inovatoare și durabile în SCC; reamintește amânarea lansării mecanismului de garantare; subliniază necesitatea de a crește bugetul pentru Europa creativă și mecanismul de garantare pentru a sprijini în mod eficient expresii culturale și creative europene, a diversifica beneficiarii finanțării, a garanta accesul egal al operatorilor culturali din toate statele membre la mecanismul de garantare și a îmbunătăți participarea acestora la mecanism;

55.

constată că FEIS ar trebui să ajute IMM-urile să depășească deficitul de capital și să vizeze, de regulă, proiecte cu un profil de risc mai ridicat decât proiectele sprijinite prin operațiunile obișnuite ale BEI (22); constată că, din septembrie 2016, s-a acordat finanțare numai pentru câteva proiecte din SCC – care constau în principal în IMM-uri cu un grad mai mare de risc – și din sectorul educației și formării și subliniază că ar trebui să se depună toate eforturile posibile pentru îmbunătățirea participării acestor sectoare la FEIS;

56.

invită BEI să abordeze lipsa de finanțare FEIS pentru ICC prin investigarea eventualelor interacțiuni cu Europa creativă și mecanismul de garantare pentru a furniza credite adecvate pentru ICC;

57.

invită Comisia, statele membre și BEI să sprijine metodele mixte de finanțare, în special sub forma parteneriatelor public-privat, pentru a soluționa și rectifica lipsa disponibilității finanțării din capitaluri proprii pentru sprijinirea ICC;

58.

solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească mediul de investiții și să extindă gama de instrumente financiare aflate la dispoziția microîntreprinderilor și a IMM-urilor din sectoarele culturale și creative, garantând accesul la instrumente financiare noi și inovatoare, cum ar fi microcreditele, contribuțiile rambursabile, finanțarea participativă, fondurile cu capital de risc, finanțarea de tip „seed” și capitalul speculativ; constată că diferite modele de finanțare participativă și investiții participative pentru ICC pot deveni un instrument solid pentru finanțarea proiectelor culturale și creative și, prin urmare, o binevenită completare a surselor tradiționale de sprijin financiar pentru ICC în ansamblu; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să continue monitorizarea și promovarea dezvoltării pieței finanțării participative, să implice instituțiile publice, să valorifice într-o mai mare măsură posibilitățile finanțării participative instituționale, să coordoneze diferitele abordări în materie de reglementare, să asigure o claritate adecvată a aplicării normelor UE, să dezvolte bune practici și să îmbunătățească cadrul de reglementare prin eliminarea sarcinilor și/sau elaborarea unui nou instrument de reglementare, dacă este necesar; subliniază totuși că acest instrument nu poate înlocui finanțarea publică și privată durabilă pentru ICC;

59.

consideră că este necesar să se îmbunătățească rolul pe care îl joacă băncile de investiții publice în SCC, acordând IMM-urilor un acces mai bun la credite și ajutând întreprinderile să își extindă piața și activitățile de export;

60.

consideră că, pentru a îmbunătăți accesul la finanțare în cadrul ICC, este necesară dezvoltarea cunoștințelor de specialitate în identificarea și evaluarea valorii unor active necorporale care pot fi folosite drept garanții; subliniază necesitatea extinderii cunoștințelor în rândul investitorilor financiari și al instituțiilor financiare privind trăsăturile specifice și diferitele provocări ale ICC, care sunt considerate drept prezentând un grad mai mare de risc; salută, în acest sens, includerea de către Comisie a unui program de formare pentru intermediarii financiari în cadrul mecanismului de garantare al programului Europa creativă, dat fiind că acest lucru ar putea îmbunătăți, de asemenea, capacitatea ICC de a aborda și de a convinge investitori străini; consideră, cu toate acestea, că este util să se confirme succesul acestui program și, în așteptarea unei evaluări pozitive, acesta să fie extins la diferite domenii de politică;

61.

solicită, în acest scop, promovarea unor „protocoale de active sub formă de proprietate intelectuală” care să faciliteze evaluarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) și invită Comisia și statele membre să adopte mecanismele necesare pentru a spori atractivitatea financiară a DPI și recunoașterea valorii totale sub formă de active;

o o

62.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 13, 15.1.2016, p. 83.

(2) JO L 169, 1.7.2015, p. 1.

(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 221.

(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 104.

(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(7) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(8) JO L 347, 20.12.2013, p. 33.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2016)0009.

(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0293.

(11) JO C 93, 9.3.2016, p. 95.

(12) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 40.

(13) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 135.

(14) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 142.

(15) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 25.

(16) JO C 125 E, 22.5.2008, p. 223.

(17) OCDE/EUIPO (2016), Trade in Counterfeit and Pirated Good: Mapping the Economic Impact, OECD Publishing, Paris.

(18) În Comunicarea Comisiei sunt menționate următoarele: arhitectura, arhivele și bibliotecile, artizanatul artistic, audiovizualul (inclusiv filmele, televiziunea, jocurile video și multimedia), patrimoniul cultural, designul (inclusiv creația de modă), festivalurile, muzica, arta spectacolului și artele vizuale, editarea și radioul.

(19) Industry-Level Analysis Report, (2013), Intellectual property rights intensive industries: contribution to economic performance and employment in the European Union, p. 8 https://euipo.europa.eu/ohimportal/documents/11370/80606/IP+Contribution+study.

(20) Studiul Comisiei Europene EASME/COSME/2015/003.

(21) Trimiterea la studiu de completat în momentul publicării. Vă atragem atenția asupra faptului că toate cifrele menționate în prezenta rezoluție se bazează pe acest studiu.

(22) Regulamentul (UE) 2015/1017.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/42

P8_TA(2016)0487

Drepturile femeilor în statele care fac parte din Parteneriatul estic

Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la drepturile femeilor în statele care fac parte din Parteneriatul Estic (2016/2060(INI))

(2018/C 238/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TEU), care consacră egalitatea de gen ca unul dintre principiile cele mai importante pe care se întemeiază UE,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—	având în vedere Platforma de acțiune de la Beijing a ONU (1995) pentru egalitate, dezvoltare și pace,

—	având în vedere Rezoluțiile 1820 (2008), 1325 (2000) și, mai recent, 2242 (2015) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

—	având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing din septembrie 1995 și Programul de acțiune adoptat în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (Conferința de la Cairo) din septembrie 1994, precum și rezultatele conferințelor lor de revizuire,

—

având în vedere Comunicarea comună făcută de Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV), din 18 noiembrie 2015 (SWD(2015)0500),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 18 februarie 2008 referitoare la politica europeană de vecinătate, din 20 aprilie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate și din 14 decembrie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate,

—	având în vedere declarația comună a summit-ului Parteneriatului Estic de la Praga din 7 mai 2009,

—	având în vedere Declarația comună a summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius din 28-29 noiembrie 2013, intitulată „Parteneriatul Estic: calea de urmat”,

—	având în vedere declarația comună a summit-ului Parteneriatului Estic de la Praga din 21-22 mai 2015,

—	având în vedere acordurile de asociere / acordurile privind zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător (AA/ALSAC) dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, Republica Moldova și Ucraina, pe de altă parte,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (1),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 20 iulie 2015 referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019;

—	având în vedere concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 privind Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

—

având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 21 septembrie 2015 privind „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor – Transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”,

—	având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la Genicid: femeile lipsă? (5),

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare și rezoluția sa recentă din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (6),

—	având în vedere proiectul Consiliului Europei privind îmbunătățirea accesului femeilor la justiție în cele cinci țări ale Parteneriatului Estic,

—	având în vedere Convenția de la Istanbul din 2011 a Consiliului Europei,

—	având în vedere rapoartele de țară și de progres ale OCDE cu privire la Planul de acțiune anticorupție de la Istanbul pentru țările din cadrul Parteneriatului Estic (PaE),

—

având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii privind egalitatea de gen, și anume Convenția privind egalitatea de remunerare (nr. 100) din 1951, Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și profesie) (nr. 111) din 1958, Convenția privind lucrătorii care au responsabilități familiale (nr. 156) din 1981 și Convenția asupra protecției maternității (nr. 183) din 2000,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0365/2016),

întrucât, conform declarației de la Praga, parteneriatul are la bază angajamentul respectării principiilor dreptului internațional și a valorilor fundamentale, printre care democrația, statul de drept și respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale; întrucât Declarația de la Riga a menționat egalitatea de gen ca „un nou domeniu promițător de cooperare”;

B.	întrucât o mai bună diferențiere între țările partenere și o mai mare responsabilitate a acestora reprezintă principiile esențiale pentru PEV revizuită, ținând seama de situația fiecărei țări;

întrucât egalitatea între femei și bărbați este consacrată în constituțiile și sistemele juridice din toate țările participante la Parteneriatul Estic, și toate statele au ratificat fără rezerve cele mai importante convenții internaționale în acest domeniu; regretă faptul că femeile sunt în continuare supuse discriminării sociale în țările PaE;

D.	întrucât toate țările PaE au elaborat strategii, programe sau planuri de acțiune pentru a îmbunătăți situația femeilor;

întrucât, în statele din PaE, în 2015, doar 17 dintre cele 136 de posturi de conducere în ministere erau ocupate de femei, iar femeile reprezentau în medie 16 % din membrii aleși ai parlamentelor; întrucât, în medie, femeile reprezentau doar 17 % dintre cei care ocupau poziții de funcționari la cel mai înalt nivel; întrucât doar trei partide politice din întreaga regiune erau conduse de femei;

F.	întrucât segregarea orizontală și verticală în angajarea femeilor pe piața muncii din statele PaE este în continuare profund înrădăcinată în normele lor culturale și sociale; întrucât femeile au de dus și povara unui „al doilea schimb” de muncă, adică munca neremunerată casnică;

G.	întrucât stereotipurile vehiculate la scară largă de societate atribuie femeilor un rol subordonat; întrucât aceste stereotipuri se dezvoltă încă din copilărie și se reflectă în deciziile privind parcursul de educație și formare, prelungindu-se apoi pe piața muncii;

întrucât multe femei din zonele rurale, care nu au alte posibilități, au tendința de a accepta locuri de muncă slab remunerate în agricultură, de multe ori fără declarare oficială și fără niciun fel de drepturi de securitate socială; întrucât eliminarea inegalităților dintre femei și bărbați în agricultură ar putea contribui la asigurarea accesului egal la locuri de muncă pentru femei și bărbați, precum și a remunerării egale pentru muncă de valoare egală;

întrucât femeile și bărbații din țările PaE se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă și a drepturilor aferente (SRHR) și încă există obstacole majore pentru femeile sărace, migranți, minoritățile etnice și pentru persoanele care trăiesc în zone rurale; întrucât sub 50 % dintre femeile din țările PaE utilizează metode moderne de contracepție, iar în unele țări chiar mai puțin de 20 %, motivul principal fiind consilierea deficitară, costurile ridicate, lipsa variantelor și o furnizare nefiabilă a contraceptivelor;

întrucât persistă deficiențe mari în ceea ce privește accesul la justiție pentru femeile care au fost victime ale violenței de gen, în special absența încadrării penale a tuturor formelor de violență împotriva femeilor, denunțarea foarte rară a acestor infracțiuni grave, foarte puține condamnări pentru viol, precum și fonduri publice foarte reduse sau inexistente pentru serviciile de asistență pentru victime;

întrucât, deși există diferențe semnificative între țările din PaE în prevalența violenței împotriva femeilor și acceptarea acestui tip de violență, rata acesteia este relativ ridicată – prevalența violenței fizice pe parcursul întregii vieți este de peste 20 % în patru dintre cele șase țări; întrucât nu există suficiente date comparabile pentru a stabili amploarea violenței fizice, sexuale și psihologice la locul de muncă, foarte probabil și din cauza semnalărilor prea rare; întrucât riscul de violență este mult mai mare pentru femeile din minoritățile etnice, cum ar fi femeile rome;

L.	întrucât țările din PaE continuă să fie țări de origine și, în anumite cazuri, țări de tranzit și de destinație pentru traficul de ființe umane în cazul femeilor și al tinerelor fete, inclusiv în scopul exploatării sexuale;

M.	întrucât conflictele prelungite continuă să împiedice dezvoltarea în regiune, ceea ce are repercusiuni profunde asupra vieții oamenilor și a drepturilor omului pentru persoanele afectate, inclusiv femei și fete;

întrucât conflictul care continuă să existe în estul Ucrainei a adâncit stereotipurile de gen care îi evidențiază pe bărbați drept protectori, iar pe femei ca pe niște susținători care au în îngrijire persoane dependente, precum și angajarea și implicarea limitată a femeilor în soluționarea conflictelor;

O.	întrucât, în Ucraina, mai mult de 1,5 milioane de persoane – două treimi dintre acestea fiind femei și copii – au fost strămutate în interiorul țării de la începutul conflictului și suferă din cauza îngreunării accesului la asistență medicală, locuințe și locuri de muncă;

P.	întrucât fetele de etnie romă din Moldova petrec, în medie, mai puțin de patru ani în școală, față de 11 ani în cazul fetelor de altă etnie, ca urmare a faptului că au copii și se căsătoresc devreme, a sarcinilor neplanificate și a responsabilităților de îngrijire a copiilor;

Q.	întrucât UE și statele sale membre s-au angajat pentru apărarea, respectarea și exercitarea drepturilor omului de către femei și fete, promovându-le susținut drepturile în toate relațiile externe, inclusiv în relațiile care depășesc domeniul cooperării pentru dezvoltare;

întrucât egalitatea de gen rămâne o prioritate orizontală în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al Instrumentului european de vecinătate (IEV) și întrucât PEV revizuită ar trebui să prevadă un sprijin crescut pentru societatea civilă și o atenție reînnoită pentru importanța egalității de gen; întrucât societatea civilă joacă un rol foarte important în realizarea egalității de gen în Parteneriatul Estic;

S.	întrucât mai multe programe ale UE sunt deschise țărilor partenere din PaE, precum Erasmus+, Cosme, Europa creativă și Orizont 2020,

întrucât îngrijirea prenatală, asistența specializată la naștere, cu îngrijire obstetrică de urgență în caz de nevoie și furnizarea bunuri de strictă necesitate sunt fundamentale pentru reducerea mortalității materne; întrucât țările PaE încă prezintă decalaje în ceea ce privește includerea tuturor femeilor, în special a celor din zonele cele mai sărace și mai îndepărtate, precum și a celor care aparțin grupurilor marginalizate, cum ar fi minoritățile naționale, migranții și femeile cu dizabilități;

consideră că situația drepturilor femeilor în țările din PaE are nevoie de îmbunătățiri; subliniază că schimbările economice profunde și incertitudinea economică au avut consecințe negative asupra situației economice a femeilor și le-au afectat de facto egalitatea;

subliniază că stabilitatea politică generală și respectarea drepturilor omului sunt în general precondiții indispensabile pentru consolidarea drepturilor femeilor și îmbunătățirea situației lor în țările respective;

subliniază că țările PaE trebuie să ia măsuri imediate pentru a crește egalitatea între femei și bărbați în societate, inclusiv să adopte planuri de acțiune naționale și să coopereze cu organizațiile internaționale și cu actorii societății civile;

invită țările PaE să remedieze deficiențele din cadrele lor anti-discriminare și să utilizeze mai mult legislația de combatere a discriminării pe criterii de sex, printre altele folosind mai mult standardele internaționale în hotărârile judecătorești, pentru a se putea impune mai bine respectarea legilor și pentru a pune capăt încălcărilor drepturilor femeilor în aceste țări;

constată că în unele țări ale PaE, situația persoanelor LGBTI este încă precară și alarmantă, în pofida excluderii homosexualității din sfera penală; condamnă în termenii cei mai fermi toate formele de discriminare și violență față de persoanele LGBTI și solicită autorităților naționale să adopte politici de combatere a tuturor formelor de discriminare bazate pe orientarea sexuală;

subliniază că sunt necesare campanii de sensibilizare a populației și schimbări instituționale vizând eliminarea stereotipurilor grave despre femei, care afectează toate domeniile de participare a femeilor în societate;

solicită autorităților naționale să fie vigilente și ferme și să impună sancțiuni împotriva celor care insultă sau stigmatizează persoanele LGBTI, în special în administrația publică și în spațiul public;

Participarea femeilor la procesele decizionale

regretă că femeile sunt evident și semnificativ absente din structurile de putere din statele PaE;

atrage atenția asupra persistenței practicilor discriminatorii pe scena politică din țările PaE, unde, chiar și atunci când femeile reușesc să ajungă în poziții politice și decizionale la nivel înalt, continuă să li se conteste capacitățile și aptitudinile;

10.

solicită un acces la putere și o reprezentare egală a femeilor la toate nivelurile de guvernare și de decizie, pentru a le susține rolul de lideri; recunoaște rolul esențial al organizațiilor societății civile și al ONG-urilor internaționale în a stimula reforme pozitive și măsuri de protecție a drepturilor femeilor și în a îmbunătăți participarea acestora la activități politice și economice; încurajează schimburile de bune practici privind promovarea participării politice a femeilor în instituțiile descentralizate și autoritățile locale; subliniază că cea mai bună modalitate de a obține rezultate de durată este acțiunea partidelor politice și evidențiază astfel rolul esențial al partidelor politice europene și a secțiunilor lor pentru femei;

11.

invită statele PaE să promoveze și să susțină participarea politică a femeilor și rolul lor de lider; subliniază că ar fi benefică o mai mare participare a femeilor în reformele esențiale ale administrațiilor publice, cum ar fi combaterea corupției și reformele economice; salută toate eforturile depuse pentru realizarea acestui obiectiv, cum ar fi cotele obligatorii pentru listele de candidați, subvențiile, sprijinul și cursurile de pregătire pentru femeile cu poziții politice și pentru militante, programele de mentorat și campaniile de conștientizare, care urmăresc schimbarea imaginii femeilor în mass-media;

12.

subliniază rolul pozitiv pe care îl poate juca Adunarea Parlamentară Euronest în a promova participarea politică a femeilor și vizibilitatea acestora în cadrul Parteneriatului Estic; salută prima reuniune a Forumului Femeilor Euronest, care a avut loc în martie 2016; în termeni mai generali, încurajează de asemenea crearea și susținerea de către UE a unor rețele transnaționale ale femeilor din politică;

13.

susține plenar participarea și rolul femeilor în cadrul organizațiilor, acțiunilor și programelor guvernamentale și non-guvernamentale anticorupție, precum și în combaterea corupției; consideră că, în general, o creștere a participării femeilor în viața politică și în nivelurile înalte ale administrației țărilor PaE ar contribui la reînnoirea clasei politice și, prin aceasta, la reușita tranzițiilor politice în curs;

14.

reamintește că misiunile UE de observare a alegerilor și alte misiuni internaționale de acest tip oferă în rapoartele lor recomandări privind participarea femeilor în procesul electoral; solicită UE să folosească pe deplin aceste recomandări în cadrul Politicii europene de vecinătate;

Participarea economică a femeilor

15.

constată că, în general, femeile au un nivel ridicat de integrare pe piața forței de muncă din țările PaE, însă participarea lor economică a scăzut în ultimii ani;

16.

observă că stereotipurile de gen și discriminarea femeilor împiedică o integrare mai extinsă a femeilor pe piața forței de muncă și creează obstacole suplimentare pentru activitățile antreprenoriale ale femeilor;

17.

regretă faptul că femeile sunt angajate mai frecvent în sectorul serviciilor și în sectoarele publice cu salarii semnificativ mai mici decât în sectoarele care angajează majoritar bărbați, că diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne ridicată și poate ajunge chiar până la 50 %, dar și că femeile se confruntă cu bariere de natură culturală și sociologică în accesul la poziții de conducere, ceea ce se întâmplă adesea și în UE, de altfel;

18.

regretă faptul că femeile sunt predominant active în sectoare cu salarii mici în toate țările Parteneriatului Estic, în pofida nivelului lor superior de educație; solicită implicarea femeilor în procesul decizional și în procesul de aplicare a politicilor economice, promovarea programelor de afaceri care urmăresc integrarea și promovarea femeilor în firme și întreprinderi, precum și realizarea unor proiecte de dezvoltare locală destinate capacitării economice a femeilor; încurajează o abordare clar direcționată către multiplicarea modelelor feminine în pozițiile de lideri și în funcțiile de management, pentru a permite tinerei generații să aibă încredere în propria capacitate de a fi în avangarda tuturor sectoarelor de activitate; subliniază că este necesar ca femeile să se implice activ în sindicate și subliniază necesitatea imperioasă de a elimina barierele discriminatorii de ordin juridic și structural cu care se confruntă femeile în mediul profesional, pentru a se ajunge la o remunerare egală pentru muncă egală, astfel încât să nu mai existe discrepanțe salariale și de pensii între bărbați și femei;

19.

remarcă că serviciile de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile și dispozițiile clare referitoare la concediul pentru creșterea copilului sunt decisive pentru a îmbunătăți participarea femeilor la piața forței de muncă; constată că, în unele cazuri, lipsa acestor servicii și dispoziții legale afectează accesul fetelor și tinerelor la educație și dezvoltarea lor profesională, acestea trebuind să aibă grijă de frați și surori;

20.

subliniază faptul că femeile poartă de cele mai multe ori responsabilitatea îngrijirii persoanelor în vârstă și a celor dependente, precum și că femeile cu copii întâmpină adesea dificultăți în a se reintegra profesional; subliniază faptul că o pondere egală a muncii neplătite între bărbați și femei, cum ar fi îngrijirea și responsabilitățile casnice, reprezintă una dintre condițiile indispensabile pentru participarea femeilor pe piața muncii și independența lor economică; invită insistent autoritățile naționale să îmbunătățească rețeaua de facilități de îngrijire de calitate a persoanelor în vârstă și a celor dependente;

21.

subliniază că dispozițiile legale de protecție care au fost adoptate în unele țări ale PaE, prin care se interzice angajarea femeilor în profesii potențial periculoase, limitează accesul femeilor la anumite profesii și locuri de muncă, limitându-le și mai mult posibilitățile de angajare; încurajează aceste țări să revizuiască aceste dispoziții;

22.

atrage atenția asupra importanței unei educații și a unui învățământ profesional de calitate pentru femei și fete pentru a le ușura accesul la piața forței de muncă, dar și a rolului educației în eliminarea stereotipurilor legate de rolul femeilor; subliniază că antreprenoarele au nevoie de un sprijin specific și de programe de mentorat specifice pentru că, adesea, ele nu au acces la credite sau la rețelele comerciale și se confruntă cu numeroase complicații reglementare;

23.

încurajează dezvoltarea unei economii sociale pentru femei și facilitarea utilizării microcreditelor ca mijloc de obținere a independenței lor economice și de promovare a programelor de afaceri care implică femeile în companii și întreprinderi; ia act, în acest sens, de importanța crucială a transparenței, a accesului echitabil și disponibilității informațiilor cu privire la instrumentele de sprijin financiar;

24.

solicită un acces egal la educație pentru toți copiii, în toate etapele, inclusiv la creșă, grădiniță și în învățământul primar, secundar și universitar, precum și în domeniile STIM, acordând o atenție deosebită educației și formării fetelor din medii rurale, prin educație și încurajare dintr-un stadiu timpuriu, ceea ce va contribui la stimularea creșterii în sectoare esențiale ale dezvoltării economice; solicită deschiderea tuturor parcursurilor educative pentru femei, precum și a profesiilor care continuă să fie interzise femeilor; atrage atenția asupra problemei muncii copiilor, care îi împiedică să aibă acces la o educație și o formare profesională adecvate și care va avea ulterior un impact asupra capacității lor de a obține o poziție bună pe piața muncii; sprijină o asociere mai largă a țărilor partenere cu agențiile și programele UE, cum ar fi Orizont 2020, Europa Creativă, COSME sau Erasmus+;

25.

subliniază faptul că munca copiilor continuă să fie o problemă gravă în unele țări care fac parte din PaE, în special în Moldova, Georgia și Azerbaidjan; invită aceste țări să stabilească obiective specifice pentru eliminarea tuturor formelor de muncă a copiilor și să impună respectarea totală a legilor pertinente;

Violența împotriva femeilor

26.

evidențiază necesitatea combaterii violenței casnice și a violenței de gen, inclusiv a hărțuirii sexuale și a traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale în țările din PaE, probleme care sunt adesea prea puțin semnalate datorită faptului că acest tip de comportamente sunt considerate acceptabile de către societate;

27.

condamnă folosirea violenței sexuale împotriva femeilor și a fetelor ca armă de război, inclusiv a violurilor în masă, sclaviei sexuale, prostituției, persecuțiilor pe motiv de gen și traficului de ființe umane, precum și turismul sexual; subliniază necesitatea de a combate căsătoriile forțate, conform definiției ONU, inclusiv a căsătoriilor copiilor și a celor timpurii, și solicită țărilor din vecinătatea estică să se opună consecvent tuturor formelor de exploatare și abuz împotriva femeilor prin practicile de maternitate prin substituție; invită statele care fac parte din PaE să ia măsuri de urgență pentru prevenirea și urmărirea penală a infracțiunilor grave de acest gen comise în jurisdicția lor, chiar și în afara propriului teritoriu; subliniază necesitatea unei finanțări suficiente pentru inițiativele de combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor care asigură un acces pe termen lung la servicii eficiente pentru victime și supraviețuitori și care, prin urmare, ar trebui să dispună de un personal adecvat și de resurse suficiente; solicită luarea de urgență a unor măsuri speciale, cum ar fi programele de formare profesională, pentru victimele violenței, în special atunci când au copii în îngrijire, în vederea integrării lor pe piața muncii;

28.

atrage atenția asupra faptului că Statutul de la Roma clasifică crimele pe motive de gen și crimele de violență sexuală în rândul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității sau al elementelor constitutive ale genocidului și torturii; salută, în acest context, Rezoluția 2106 a Consiliului de Securitate al ONU privind prevenirea violenței sexuale în conflicte, adoptată la 24 iunie 2013;

29.

subliniază nevoia creării unor mecanisme de protecție eficace pentru apărătoarele drepturilor omului;

30.

invită țările PaE să aloce mai multe resurse pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv să modifice instrumentele juridice și să ofere asistență pentru victimele violenței; subliniază necesitatea unor schimbări instituționale pentru a combate stereotipurile din societate care stigmatizează și mai mult victimele violului și violenței;

31.

subliniază importanța ODS 5, în special a punctului 2, care prevede eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor în sfera publică și în cea privată, precum și necesitatea revizuirii legislației în vigoare în statele PaE privind violența împotriva femeilor și fetelor, verificând eficacitatea acesteia în prevenirea și eliminarea acestui tip de violență și acordând o atenție deosebită necesității unor legi să care să combată toate formele de violență (fizică, sexuală, psihologică, economică) și să prevadă pedepse adecvate pentru vinovați, precum și compensații pentru victime și supraviețuitori;

32.

solicită statelor PaE să elaboreze măsuri pentru ca sistemul judiciar să integreze problematica de gen, inclusiv prin formarea membrilor profesiilor juridice, a ofițerilor de poliție și a altor categorii de personal care se ocupă de sesizări și semnalări ale actelor de violență împotriva femeilor și fetelor, astfel încât victimele acestui tip de violență să beneficieze de audieri corecte; face apel la o mai bună cooperare și expertiză din partea poliției, a profesiilor juridice, a medicilor, psihologilor, autorităților și organismelor de voluntari care se ocupă de victimele unor astfel de atacuri;

33.

reafirmă că selecția sexului în funcție de prejudecățile de gen reprezintă o formă gravă de violență de gen și o încălcare a drepturilor omului; încurajează desfășurarea de campanii de conștientizare pentru a schimba atitudinile din societate față de practicile de selecție în funcție de sex și îndeamnă la eforturi mai mari pentru a împiedica și a combate astfel de practici;

34.

invită insistent guvernele să își intensifice eforturile pentru cercetarea și urmărirea penală a celor suspectați de trafic și pentru condamnarea traficanților de forță de muncă și a traficanților de persoane în scopuri sexuale, precum și pentru a proteja integritatea femeilor în cauză, conform modelului nordic, și a sprijini ONG-urile partenere care se ocupă de reabilitarea și reintegrarea victimelor;

35.

solicită o mai bună cooperare între statele PaE, pe de o parte, și agențiile UE și organele de ordine și siguranță din statele membre, pe de altă parte, pentru a combate traficul de ființe umane, care reprezintă una dintre cele mai profitabile activități ale criminalității organizate, precum și pentru a dezmembra rețelele criminale;

36.

invită insistent statele PaE să ratifice cât mai curând Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, având în vedere faptul că niciuna dintre țările respective nu a ratificat-o, și solicită autorităților să creeze strategii naționale pentru combaterea violenței împotriva femeilor și să monitorizeze cu strictețe aplicarea acestora;

37.

solicită aplicarea Platformei de acțiune de la Beijing în privința educației și a sănătății ca drepturi fundamentale ale omului, inclusiv accesul la planificarea familială liberă, la o gamă completă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, printre care contracepția și avortul legal și în siguranță și legale, precum și accesul la educația sexuală;

38.

subliniază faptul că riscul de a muri de cancer de col uterin este de 10 ori mai mare în țările PaE decât în Europa de Vest, acesta fiind tipul de cancer cel mai frecvent în rândul femeilor cu vârsta între 15 și 44 de ani și care are, prin urmare, efecte profunde asupra structurii societății; solicită programe de screening și de vaccinare la nivel național pentru a combate aceste tendințe;

39.

invită statele membre să se asigure că drepturile femeilor din țările PaE, precum accesul la viză, drepturile de reședință legală și drepturile sociale, sunt acordate individual și nu în funcție de starea civilă sau de relația matrimonială;

40.

subliniază necesitatea unor proceduri de reîntregire a familiei pentru a acorda drepturi individuale femeilor și fetelor care se alătură familiilor lor în UE, astfel încât acestea să nu depindă forțat de o relație posibil abuzivă cu unul dintre membrii familiei pentru a avea acces la sănătate, la educație sau la un loc de muncă;

Rolul femeilor în soluționarea pașnică a conflictelor

41.

atrage atenția asupra rolului pe care îl joacă femeile în soluționarea conflictelor, în consolidarea păcii și în situațiile de urgență ca urmare a conflictelor, cum ar fi furnizarea de asistență umanitară pentru persoanele strămutate; subliniază că femeile trebuie să fie implicate pe deplin în negocierile de pace, în eforturile de reconstrucție și în tranzițiile politice;

42.

încurajează continuarea eforturilor pentru soluționarea pașnică a conflictelor și cere ca femeile să fie mai mult implicate în aceste procese, în conformitate cu Rezoluțiile 1325 și 2242 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea;

43.

cere să se acorde o protecție specială femeilor și fetelor care solicită azil, deoarece femeile și fetele sunt vulnerabile în mod deosebit și este posibil ca ele să fugă din calea violenței din motive de gen, dar se pot afla în situația de a nu putea sau de a nu vrea să ofere informații relevante în timpul procesului de determinare a statutului lor de refugiați;

Exemple de practici optime

44.

subliniază importanța schimburilor de cele mai bune practici și de exemple pozitive care pot fi replicate și în alte țări ale PaE; consideră că printre proiectele evidențiate trebuie menționat și cel intitulat „Femeile în politică în Moldova”, o inițiativă a ONU Femei și UNDP finanțată de Guvernul Suediei, proiect care sprijină dezvoltarea capacităților femeilor în politică și desfășurarea unor campanii de conștientizare privind contribuția femeilor la procesul politic;

45.

salută programul UE și al BERD în țările din Parteneriatului Estic, intitulat „Women in Business”, care oferă IMM-urilor conduse de femei acces la finanțare și consiliere în domeniul afacerilor, acordând băncilor partenere locale care colaborează cu acestea linii de credit, sprijin în managementul de risc și asistență tehnică, precum și servicii de consiliere, formare și mentorat în domeniul afacerilor;

46.

reamintește o serie de exemple pozitive de implicare crescută a femeilor în soluționarea conflictelor și în reconciliere, cum ar fi Dialogul pentru pace și securitate al femeilor din zona trans-caucaziană, instituit în 1994 și conceput de National Peace Foundation (SUA), care a fost creat pentru a permite femeilor din Caucaz să se implice în proiecte cum ar fi reabilitarea copiilor care sunt victime de război, cursuri de pregătire pentru pace și edificarea democrației;

47.

sprijină proiectele de emancipare care cresc încrederea în sine a femeilor, garantând participarea lor și consolidând puterea și autoritatea lor de a lua decizii în toate domeniile care le afectează viața; atrage atenția în mod special asupra rolului libertății de exprimare și de opinie în emanciparea femeilor; susține ferm proiectele de capacitare care urmăresc promovarea participării femeilor la alegerile locale, cum ar fi proiectul WiLD (femeile în democrația locală), în urma căruia 70 % dintre beneficiare au fost alese la alegerile din 2013 și 2014 din Armenia, sau participarea acestora în procesul de implementare a politicilor economice, cum ar fi proiectul PNUD realizat actualmente în Azerbaidjan pentru a susține crearea unor întreprinderi conduse de femei în regiunea Massali; salută proiectul Consiliului Europei de îmbunătățire a accesului femeilor la justiție în cinci dintre țările Parteneriatului Estic, care urmărește identificarea obstacolelor pentru accesul egal al femeilor la justiție și susținerea eliminării acestora, precum și consolidarea capacității țărilor PaE de a concepe măsuri pentru ca sistemul judiciar să țină cont de aspectele de gen, inclusiv prin formarea membrilor profesiilor juridice;

Sprijinul UE în contextul politicii europene de vecinătate

48.

subliniază că, în ultimii cinci ani, s-au cheltuit 103 milioane de euro pentru 121 de proiecte și programe de promovare a egalității de gen în zonele din vecinătatea Europei, inclusiv 5 milioane de euro pentru programul „Women in Business” în țările din PaE; recunoaște că UE a oferit deja un sprijin important pentru realizarea obiectivelor în domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen, inclusiv prin instrumentul de asistență TAIEX PEER 2 PEER, care sprijină reforma administrației publice și promovează cooperarea privind principiile și politicile fundamentale;

49.

subliniază că, deși egalitatea de gen este un principiu orizontal în cadrul PEV și al IEV, ar trebui urmărite obiective măsurabile mai precise și în domeniul egalității de gen, inclusiv în ceea ce privește noul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen în domeniul dezvoltării 2016-2020; subliniază nevoia urgentă de integrare a perspectivei de gen ca strategie pentru realizarea egalității de gen și de introducere a unor acțiuni pozitive în planurile naționale de acțiune din cadrul politicii europene de vecinătate;

50.

invită Comisia să integreze aspectele de gen în toate domeniile PEV și IEV, asigurându-se astfel că sunt elaborate și monitorizate obiective specifice privind egalitatea de gen;

51.

observă că, în cadrul PEV revizuite, rapoartele de țară ar trebui să se concentreze pe prioritățile convenite cu partenerii; salută faptul că rapoartele periodice, ce vor urmări evoluțiile din vecinătate, vor pune accent și pe egalitatea de gen;

52.

solicită insistent includerea drepturilor femeilor și a problematicii egalității de gen pe agenda dialogurilor periodice politice și a celor privind drepturile omului cu partenerii din PaE, împreună cu acțiunile propuse;

53.

subliniază rolul important al diplomației parlamentare în toate domeniile enumerate mai sus, precum și necesitatea de a face schimb de bune practici;

54.

consideră că este important să se colecteze date armonizate privind situația femeilor în țările din PaE; încurajează posibilitatea de a introduce Indicele egalității de gen, elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen, în țările din PaE ca parte a proiectelor finanțate prin IEV;

55.

subliniază că IEV trebuie să ofere sprijin organizațiilor locale ale femeilor și societății civile, actori care sunt cel mai bine poziționați să ajungă la populațiile locale, să contribuie la creșterea gradului de conștientizare și să se ocupe de problemele cu care se confruntă femeile și fetele din regiuni;

56.

încurajează statele membre să dezvolte legături bilaterale și multilaterale mai puternice cu țările PaE și să se implice activ în ajutorul pentru tranziție, asistența tehnică și schimburile de experiență; consideră că statele membre din proximitatea geografică imediată a țărilor Parteneriatului Estic ar putea juca un rol important în crearea unor legături mai puternice și în implicarea altor state membre în parteneriate cu țările PaE;

o o

57.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 77, 15.3.2014, p. 27.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0018.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0350.

(5) JO C 181, 19.5.2016, p. 21.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/51

P8_TA(2016)0490

Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan şi comerțul bilateral cu textile

Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16384/1/2010 – C7-0097/2011 – 2010/0323(NLE) – 2016/2226(INI))

(2018/C 238/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16384/1/2010),

—	având în vedere proiectul de protocol la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (16388/2010),

—	având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0097/2011),

—	având în vedere Rezoluția sa interimară din 15 decembrie 2011 (1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

—	având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 decembrie 2016 (2) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

—

având în vedere cele mai recente observații ale Comitetului de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor referitoare la Uzbekistan în legătură cu Convenția privind abolirea muncii forțate (Convenția 105) și Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (Convenția 182), adoptată în 2015 și publicată în 2016 (3),

—	având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0330/2016),

întrucât, în decembrie 2011, Parlamentul European a hotărât să își amâne decizia privind aprobarea Protocolului UE-Uzbekistan referitor la comerțul cu textile, adoptând un raport interimar în care se menționează mărturii privind folosirea muncii copiilor și a muncii forțate la recoltarea bumbacului în Uzbekistan;

întrucât, în raportul său interimar, Parlamentul a concluzionat că nu va lua în considerare aprobarea decât după ce autoritățile uzbece vor fi permis accesul observatorilor OIM, în vederea monitorizării stricte și nestânjenite, iar aceștia din urmă vor fi confirmat că au fost implementate reforme concrete, care au dat rezultate substanțiale, astfel ca practica muncii forțate și a muncii copiilor să fie efectiv în curs de eradicare la nivel național, de vilaiet și local;

întrucât Parlamentul a purtat un dialog periodic cu Comisia, SEAE, guvernul Uzbekistanului, OIM și societatea civilă pentru a monitoriza modul în care decurge recoltarea bumbacului și a exercita presiuni asupra tuturor celor implicați să pună capăt folosirii muncii copiilor și muncii forțate în Uzbekistan;

D.	întrucât, în 2013, guvernul Uzbekistanului a autorizat OIM să monitorizeze recoltarea bumbacului; întrucât, începând din 2013, OIM a desfășurat câteva acțiuni de monitorizare, inițial axate pe munca copiilor și ulterior extinse la munca forțată și condițiile de recrutare;

E.	întrucât cooperarea dintre OIM și guvernul Uzbekistanului s-a lărgit treptat și, în 2014, Uzbekistan a devenit prima țară din Asia Centrală care a acceptat să încheie un program de țară privind munca decentă cu OIM;

F.	întrucât cea mai recentă acțiune de monitorizare a OIM din timpul recoltei de bumbac din 2015 a scos la iveală faptul că folosirea copiilor la recoltarea bumbacului a devenit rară, sporadică și inacceptabilă social, chiar dacă vigilența trebuie menținută în continuare (4);

G.	întrucât, deși, potrivit OIM, în Uzbekistan lumea abia începe să conștientizeze problema muncii forțate, sondaje recente efectuate de OIM arată totuși că majoritatea lucrătorilor participă de bună voie la culesul bumbacului și că au posibilitatea de a refuza acest lucru;

H.	întrucât raportul final al OIM referitor la recolta de bumbac din 2016 în Uzbekistan va fi publicat la sfârșitul acestui an;

întrucât eradicarea muncii forțate și a muncii copiilor în Uzbekistan este un proces obiectiv, dar încă în desfășurare care necesită eforturi și are nevoie în continuare de sprijinul Uniunii și al comunității internaționale, inclusiv de participarea organizațiilor societății civile pentru drepturile omului și pentru drepturile lucrătorilor;

întrucât guvernul Uzbekistanului a adoptat planuri de acțiune pentru schimbarea modului de recrutare a persoanelor pentru recoltarea bumbacului și, în colaborare cu organizațiile patronale și cu sindicatele, a promovat sensibilizarea și a elaborat un mecanism de feedback pentru a preveni munca forțată și munca copiilor;

întrucât ONG-urile raportează în continuare cazuri de încălcare a drepturilor omului în Uzbekistan, mai ales în domeniul recoltării bumbacului unde, potrivit acestora, se întâlnesc încă multe cazuri de mobilizare forțată a elevilor și studenților și a funcționarilor publici în perioada recoltei, precum și încălcări ale libertății de asociere și de exprimare, mai ales interogări ale cetățenilor care raportează în ceea ce privește recolta, persecuții și hărțuiri regulate ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor societății civile, precum și cazuri de împiedicare a funcționării în țară a grupurilor pentru apărarea drepturilor și mijloacelor mass-media internaționale;

L.	întrucât moartea subită a președintelui Islom Karimov nu ar trebui să aibă niciun impact asupra continuității procesului în curs de îmbunătățire a condițiilor de muncă de pe lanurile de bumbac din Uzbekistan,

subliniază importanța măsurii adoptate de guvernul Uzbekistanului de a autoriza OIM să monitorizeze recoltarea bumbacului și de a se angaja într-o cooperare amplă cu OIM prin intermediul programului de țară privind munca decentă;

salută progresele substanțiale înregistrate în Uzbekistan începând din 2013, inclusiv prin adoptarea unor legi care interzic munca copiilor, eradicând aproape în totalitate munca copiilor; încurajează autoritățile să continue să se angajeze într-o campanie națională de sensibilizare pentru a eradica complet munca copiilor;

apreciază faptul că guvernul Uzbekistanului urmărește, de asemenea, eradicarea muncii forțate în cooperare cu OIM și că s-au înregistrat progrese; subliniază totuși că mai există moduri subtile de muncă nevoluntară și că acesta este un proces complex, care presupune, printre altele, reformarea politicilor de ocupare a forței de muncă;

este de părere că, date fiind eforturile depuse de guvernul Uzbekistanului, Parlamentul ar trebui să aprobe Protocolul UE-Uzbekistan referitor la comerțul cu textile; consideră că această aprobare va constitui un semn pozitiv de încurajare pentru guvernul uzbec să își continue eforturile de eradicare completă a muncii copiilor și a tuturor celorlalte forme de muncă forțată, precum și să consolideze în continuare cooperarea cu UE;

salută aderarea Federației Sindicatelor din Uzbekistan la Confederația Internațională a Sindicatelor (ITUC), în calitate de membru asociat, în octombrie 2015; subliniază rolul pe care îl joacă sindicatele uzbece pentru a garanta condiții de muncă decente și a proteja drepturilor lucrătorilor; invită guvernul uzbec să coopereze pe deplin cu sindicatele în această direcție; încurajează sindicatele uzbece să joace un rol mai pregnant în eforturile vizând eradicarea totală a muncii forțate;

își manifestă îngrijorarea cu privire la relatările monitorilor independenți indicând o mobilizare a cetățenilor condusă de stat, care implică și munca forțată a angajaților publici și a elevilor și studenților, în cadrul activității de pre-recoltare din 2016;

invită viitorul președinte uzbec să creeze o nouă paradigmă în ce privește drepturile omului prin încetarea imediată a utilizării persistente a muncii forțate și a muncii copiilor în perioada de recoltare a bumbacului;

solicită Comisiei și SEAE să ofere Parlamentului regulat informații detaliate despre situația din Uzbekistan, mai ales în legătură cu eradicarea muncii copiilor și muncii forțate; hotărăște să monitorizeze evoluțiile din Uzbekistan și să organizeze un dialog periodic cu OIM, Comisia, SEAE și alte părți interesate, destinat eradicării totale a muncii forțate și a muncii copiilor în Uzbekistan;

recunoaște că pentru a îndeplini acest obiectiv va fi încă nevoie de o combinare a dialogului și a cooperării, precum și de presiuni constante ale Uniunii, OIM și Băncii Mondiale asupra guvernului Uzbekistanului; își rezervă dreptul de a cere Comisiei și Consiliului să activeze articolele 2 și 95 din Acordul de parteneriat și cooperare și să ia toate măsurile generale și specifice necesare dacă eforturile de eradicare a muncii copiilor și a muncii forțate nu se ridică la înălțimea angajamentelor luate;

10.

invită Comisia și Delegația UE la Tașkent să contribuie prin dialog politic și programe de asistență la introducerea de reforme structurale în Uzbekistan, inclusiv salarii mai mari pentru culegătorii de bumbac, mecanizare și o mai mare transparență bugetară în privința veniturilor din recolta de bumbac;

11.

împărtășește ideea că Programul de țară privind munca decentă ar trebui extins după 2016 și că ar trebui aprofundat, astfel încât să urmărească modernizarea economiei uzbece și îmbunătățirea politicii de ocupare a forței de muncă în domenii precum sănătatea și securitatea la locul de muncă și inspecțiile de muncă, cu luarea în considerare a egalității de gen; salută în această privință Decretul guvernamental uzbec nr. 909 (din 16 noiembrie 2015), care vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă, a ocupării forței de muncă și a protecției sociale a lucrătorilor în sectorul agricol în perioada 2016-2018;

12.

subliniază că asistența furnizată de UE în ultimii ani, axată pe statul de drept și sistemul judiciar, cu scopul de a declanșa reforme și a raționaliza activitatea parlamentului uzbec, trebuie să dea rezultate concrete;

13.

consideră că ajutorul UE pentru Uzbekistan ar trebui, de asemenea, să aibă drept obiectiv să ajute țara să abandoneze monocultura de bumbac și să își reducă dependența de exporturi, diversificându-și economia, ceea ce ar putea reduce treptat situația ecologică devastatoare, în special cu privire la ceea ce rămâne din Marea Aral și afluenții săi;

14.

invită Comisia să prezinte cât mai curând „inițiativa emblematică a UE privind gestionarea responsabilă a lanțului de aprovizionare în sectorul confecțiilor”, cu o propunere de ameliorare a transparenței lanțului de aprovizionare; reamintește importanța Pactului privind durabilitatea lansat în 2013 și subliniază că acest tip de inițiative pot servi drept bază pentru elaborarea unor noi acțiuni în parteneriat cu țările terțe, pentru a urmări obiectivele de îmbunătățire a condițiilor de muncă, de sănătate și de securitate în sectorul confecțiilor;

15.

încurajează guvernul Uzbekistanului să depună eforturi pentru ratificarea și aplicarea efectivă a tuturor celor 27 de convenții internaționale fundamentale SPG+ pentru a putea solicita acordarea de preferințe tarifare în cadrul SPG+;

16.

subliniază faptul că, în 2009 și 2010, Consiliul a eliminat sancțiunile UE „pentru a încuraja autoritățile uzbece să ia și alte măsuri importante în vederea îmbunătățirii statului de drept și a situației drepturilor omului la fața locului”, precizând, de asemenea, că „Consiliul va observa continuu și îndeaproape situația drepturilor omului din Uzbekistan” și că „profunzimea și calitatea dialogului și cooperării vor depinde de reformele uzbece”;

17.

invită Comisia și SEAE să monitorizeze tranziția politică în Uzbekistan și să prezinte Parlamentului în mod regulat informații referitoare la acest proces;

18.

solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), SEAE și statelor membre ale UE să utilizeze procesul de tranziție ca o oportunitate de a face presiuni pentru realizarea de îmbunătățiri concrete și măsurabile în domeniul drepturilor omului în următoarele luni; subliniază că îmbunătățirile concrete ar trebui să includă condițiile stabilite de către miniștrii de externe ai UE în 2010;

19.

subliniază că sectorul textilelor, în special producția de bumbac, este principalul domeniu de schimburi comerciale între UE și Uzbekistan; subliniază, în acest sens, că UE ar trebui să profite din plin de extinderea APC pentru a se asigura că autoritățile uzbece se angajează într-un proces de tranziție în urma decesului subit al președintelui, care să conducă la o mai bună guvernare, la întărirea statului de drept, la reforme democratice și la îmbunătățirea substanțială a situației drepturilor omului;

20.

reiterează angajamentul Uniunii de a adânci și de a extinde în continuare relațiile cu Uzbekistanul, care implică respectarea drepturilor omului și a statului de drept; cere guvernului Uzbekistanului să creeze un spațiu de manevră mai mare pentru societatea civilă independentă, să ia în considerare în mai mare măsură îngrijorările ONG-urilor uzbece și internaționale și să își respecte angajamentele asumate în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și al Convenției împotriva torturii;

21.

îndeamnă autoritățile uzbece să își respecte pe deplin angajamentele luate la nivel internațional cu privire la protecția drepturilor omului; salută anunțul acestora cu privire la propunerea de amnistie cu ocazia celei de a 24-a aniversări a Constituției Uzbekistanului; îndeamnă autoritățile uzbece să includă în acest gest eliberarea din închisoare a tuturor persoanelor închise din motive politice, îmbunătățind condițiile persoanelor în detenție și punând capăt represiunilor, arestărilor și condamnărilor; încurajează guvernul uzbec să își intensifice colaborarea cu instituțiile internaționale, inclusiv prin intermediul celor 11 proceduri speciale ale Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (CDO) (5);

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Uzbekistan.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0489.

(3) Raportul Comitetului de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor – Aplicarea normelor internaționale în domeniul muncii, 2016 – RAPORTUL NR. III (Partea 1A).

(4) Raportul Comitetului de experți pentru aplicarea convențiilor și recomandărilor – Aplicarea normelor internaționale în domeniul muncii, 2016 – RAPORTUL NR. III (Partea 1A), p. 218.

(5) Cele 11 proceduri speciale sunt descrise la următoarea adresă: http://spinternet.ohchr.org/_Layouts/SpecialProceduresInternet/ViewCountryVisits.aspx?Lang=en&country=UZB. Pentru o perspectivă generală asupra procedurilor speciale ale CDO, a se vedea: http://www.ohchr.org/en/HRBodies/SP/Pages/Welcomepage.aspx

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/55

P8_TA(2016)0493

Acordul UE-Norvegia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak

Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (10711/2016 – C8-0332/2016 – 2016/0192(NLE) – 2016/2229(INI))

(2018/C 238/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (10711/2016),

—	având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (11692/2014),

—	având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0332/2016),

—	având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 decembrie 2016 (1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

—	având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0320/2016),

A.	întrucât, în mod tradițional, pescarii din Danemarca, Norvegia și Suedia au pescuit împreună în Kattegat și Skagerrak,

întrucât Acordul garantează drepturile istorice ale pescarilor din Danemarca, Norvegia și Suedia de a pescui în Kattegat și Skagerrak fără a aduce atingere drepturilor pescarilor din alte state, garantând totodată că sunt luate măsuri adecvate privind gestionarea și conservarea pescuitului în aceste ape;

întrucât Acordul sprijină, de asemenea, implementarea sistemului reformat de gestionare a pescuitului în UE instituit în conformitate cu obiectivele și principiile fundamentale ale noii politici comune în domeniul pescuitului (PCP), în special introducerea obligației de debarcare, precum și măsuri obligatorii de a menține stocurile peste limitele durabile de pescuit;

invită Comisia să transmită Parlamentului procesul-verbal și concluziile tuturor consultărilor organizate în conformitate cu articolul 4 din Acord;

invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în cursul ultimului an de aplicare a acordului și înainte de inițierea negocierilor în vederea reînnoirii acestuia, un raport complet privind punerea sa în aplicare;

invită Comisia și Consiliul, în cadrul competențelor lor respective, să informeze Parlamentul prompt și complet pe parcursul tuturor etapelor procedurii referitoare la acord și la reînnoirea sa, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

subliniază că accesul oricărei țări terțe la piața internă trebuie să se bazeze pe reciprocitate și că, în cazul Norvegiei, taxele vamale pe produse alimentare din UE, inclusiv produsele pescărești, trebuie să fie conforme dispozițiilor Acordului privind Spațiul Economic European;

subliniază că sarcina Comisiei este de a garanta că taxele vamale pe produsele alimentare și pescărești din UE nu se stabilesc în contradicție cu principiile de liber schimb în domeniul produselor alimentare, inclusiv produsele pescărești;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0492.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/57

P8_TA(2016)0502

Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2016/2219(INI))

(2018/C 238/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în vigoare din 24 octombrie 1945,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) în domeniul drepturilor omului, în special Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York, la 16 decembrie 1966,

—	având în vedere convențiile internaționale fundamentale privind drepturile omului, inclusiv Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care UE este parte,

—	având în vedere Convenția ONU din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (1),

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului (2),

—	având în vedere Convenția internațională din 18 decembrie 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (3),

—	având în vedere Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare (4),

—	având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene și documentul final din 22 septembrie 2014 al Reuniunii plenare la nivel înalt a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, cunoscută drept Conferința mondială privind popoarele indigene (5),

—	având în vedere Declarația și Programul de acțiune de la Viena, adoptate la 25 iunie 1993 (6),

—	având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing din 1995 (7) și Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (ICPD) din 1994 (8), precum și rezultatele conferințelor lor de evaluare,

—	având în vedere Principiile de la Paris ale Organizației Națiunilor Unite privind instituțiile naționale pentru drepturile omului (NHRI) (9)

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a UE privind drepturile persoanelor în vârstă,

—	având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—	având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere documentul publicat de Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) la 28 iunie 2016, intitulat: „Viziune comună, acțiune comună: o Europă mai puternică – Strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene” (10),

—	având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012 (11),

—	având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional (12) și Orientările actualizate ale UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional (13),

—	având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015 (14),

—	având în vedere Orientările UE cu privire la drepturile omului,

—	având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor (15),

—	având în vedere Orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) (16), adoptate de Consiliu la 24 iunie 2013,

—	având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației în cadrul vizitelor lor în afara Uniunii Europene,

—	având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2015, adoptat de Consiliu la 20 iunie 2016 (17),

—	având în vedere Planul de acțiune privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor: Transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020 (GAPII), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015 (18),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI (19) și Lista de acțiuni a Comisiei pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI (2016-2019) (20),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind dimensiunea de gen în contextul dezvoltării (21),

—	având în vedere Agenda europeană privind migrația din 13 mai 2015 (COM(2015)0240) și Concluziile Consiliului din 20 iulie 2015 privind migrația (22), 14 septembrie 2015 (23) și 22 septembrie 2015 (24),

—	având în vedere Decizia (PESC) 2015/260 a Consiliului din 17 februarie 2015 de prelungire a mandatului Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului (25),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2014 privind promovarea și protecția drepturilor copiilor (26),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (27),

—	având în vedere Indicatorii revizuiți pentru abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea1a, adoptați de Consiliu la 20 septembrie 2016 (28),

—	având în vedere Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (29),

—	având în vedere Decizia Consiliului 2011/168/PESC din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională și de abrogare a Poziției comune 2003/444/PESC (30),

—	având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a ÎR/VP privind revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) (JOIN(2015)0050),

—	având în vedere Planul de acțiune de la Valletta din 11-12 noiembrie 2015 (31),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 13 octombrie 2015 referitoare la punerea în aplicare a Agendei privind femeile, pacea și securitatea (32),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 19 iunie 2008 privind violența sexuală drept crimă de război (33),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea (34),

—	având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 2014 privind protecția migranților (35),

—	având în vedere rezoluțiile adoptate în procedura de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar (36)

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE (37),

—	având în vedre Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor, încălcări ale dreptului internațional umanitar (38),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (39),

—	având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh (40),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (41),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa (42),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării (43),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa capitală (44),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe (45),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European (46),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din 2015 (47),

—	având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților (48),

—	având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate (49),

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă (50), raportul din 28 ianuarie 2016 privind minoritățile și discriminarea pe criterii de castă al Raportorului special al ONU pentru probleme privind minoritățile (51),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume (52),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE (53),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților (54),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării (55),

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (56),

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (PDONU): implementarea cadrului „Protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, aprobate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în rezoluția sa 17/4 din 6 iulie 2011 (57),

—	având în vedere raportul anual din 2015 al Fondului European pentru Democrație (58),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0355/2016),

întrucât, în temeiul articolul 21 din TUE, Uniunea Europeană s-a angajat pentru realizarea unei politici externe și de securitate comună (PESC) orientată de principiile care au inspirat crearea Uniunii, pe care trebuie să urmărească să le promoveze la nivel mondial: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

B.	întrucât articolul 207 din TFUE cere politicii comerciale a UE să se bazeze pe principiile și obiectivele acțiunii sale externe;

întrucât articolul 3 din TUE prevede că „în relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”;

D.	întrucât respectarea și promovarea și apărarea universalității și a indivizibilității drepturilor omului reprezintă năzuințe esențiale ale politicilor externe și de securitate ale UE, după cum prevede clauza privind drepturile omului din toate acordurile UE cu țările terțe;

E.	întrucât respectarea drepturilor omului, pacea, securitatea și dezvoltarea sunt strâns legate și se consolidează reciproc;

întrucât măsurile de susținere a drepturilor omului și a democrației ar trebui să fie integrate în toate politicile UE care au o dimensiune externă, cum ar fi politica de dezvoltare, politica privind migrația, politica de securitate, politica de combatere a terorismului, politica de vecinătate, politica de extindere și politica comercială, în special prin implementarea clauzelor privind drepturile omului;

întrucât coerența internă și externă în domeniul drepturilor omului este esențială pentru credibilitatea politicii UE privind drepturile omului în exterior, și întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, precum și între politicile sale externe, este, de asemenea, o condiție indispensabilă pentru succesul și eficacitatea politicii UE privind drepturile omului și democratizarea; întrucât o mai bună coerență i-ar permite UE să reacționeze mai repede și mai eficient chiar din primele faze ale încălcărilor drepturilor omului; întrucât problema coerenței este deosebit de relevantă în contextul actualei politici privind migrația;

întrucât valori precum libertatea, respectarea drepturilor omului și principiul organizării de alegeri periodice și autentice sunt elemente esențiale ale democrației; întrucât, pe lângă organizarea de alegeri libere și corecte, caracteristicile regimurilor democratice includ guvernarea transparentă și responsabilă, respectarea statului de drept, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului, existența unui sistem judiciar independent și respectarea dreptului internațional și a acordurilor internaționale privind drepturile omului;

întrucât respectarea drepturilor omului este amenințată la nivel mondial și întrucât universalitatea drepturilor omului este mai grav afectată de unele regimuri autoritare; întrucât există numeroase tentative, la nivel mondial, de a limita spațiul societății civile, inclusiv în cadrul unor foruri multilaterale; întrucât nerespectarea drepturilor omului are consecințe negative pentru fiecare persoană, pentru rudele sale și pentru societate;

J.	întrucât UE a fost un actor esențial în adoptarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care urmărește să asigure respectarea drepturilor omului pentru toți;

întrucât un nou Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019 a fost adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015, pentru a permite UE să contracareze aceste provocări printr-o utilizare mai focalizată, mai sistematică și mai coordonată a instrumentelor sale din domeniul drepturilor omului; întrucât acest Plan de acțiune ar trebui transpus în practică asigurând coerența cu Planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

întrucât VP/ÎR a declarat că drepturile omului sunt una dintre principalele sale priorități și că are intenția să le folosească drept criteriu de referință în toate relațiile cu țările terțe; întrucât VP/ÎR a reafirmat, de asemenea, angajamentul UE de a promova drepturile omului în toate domeniile relațiilor externe, „fără excepție”;

întrucât angajamentul UE în favoarea unui multilateralism real, având ONU în centru, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii, având la bază convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru rezolvarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale; întrucât colaborarea cu țările terțe, în toate forurile bilaterale și multilaterale, constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru rezolvarea problemelor vizând drepturile omului în țările terțe;

întrucât sesiunile ordinare ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO), numirea unor raportori speciali, Mecanismul de evaluare periodică universală (EPU) și procedura specială pentru tratarea situațiilor specifice ale unor țări sau a unor aspecte tematice contribuie împreună la eforturile internaționale pentru promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

O.	întrucât UE consideră că cooperarea strânsă cu societatea civilă și cu susținătorii drepturilor omului din țările terțe este una dintre principalele sale priorități pentru promovarea drepturilor omului și combaterea încălcărilor acestora;

întrucât în Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile (59), Parlamentul își exprimă profunda îngrijorare cu privire la reprimarea organizațiilor din societatea civilă, subliniază că este important să se definească un sistem de monitorizare pentru evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește dispozițiile politice și normative și solicită promovarea unui mediu favorabil pentru organizațiile societății civile; întrucât multe țări au adoptat de curând o legislație strictă privind ONG-urile, care declară organizațiile străine indezirabile atunci când sunt considerate o amenințare pentru ordinea constituțională, apărarea sau securitatea lor și întrucât, numai în 2015, au fost uciși în lume 185 de activiști pentru drepturile omului în domeniul mediului, 66 % dintre aceștia fiind dina America Latină;

Q.	întrucât se aplică interdicții de călătorie pentru a preveni susținătorii drepturilor omului să participe la evenimente internaționale într-un număr din ce în ce mai mare de țări, în special din Asia, Orientul Mijlociu și Africa;

întrucât articolele 18 și 19 din DUDO prevăd că orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă, precum și la libertatea de opinie și de exprimare și că „acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat”; întrucât a crescut considerabil numărul de cazuri de persecuție a unor persoane care nu făceau decât să-și exercite în mod pașnic dreptul la libertatea de opinie, de cult și de exprimare;

întrucât articolul 20 din DUDO recunoaște dreptul fiecăruia la libertatea de întrunire și de asociere pașnică; întrucât Rezoluția 21/16 a Consiliului ONU pentru drepturile omului le reamintește statelor obligația acestora de a respecta și a proteja pe deplin drepturile persoanelor de a se întruni pașnic și de a se asocia în mod liber, atât online, cât și offline; întrucât libertatea de gândire, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și libertatea convingerilor trebuie întărite prin dialoguri interreligioase și interculturale;

întrucât normele de bază ale dreptului umanitar internațional și ale drepturilor omului sunt stabilite de Convențiile de la Geneva și protocoalele sale adiționale, și stau la baza tuturor acțiunilor umanitare; întrucât protecția civililor și a persoanelor strămutate în zonele de conflict trebuie garantată în totală neutralitate și imparțialitate, iar independența ajutorului umanitar trebuie să prevaleze;

U.	întrucât ocuparea ilegală a unui teritoriu reprezintă o încălcare continuă a dreptului internațional, ce atrage după sine responsabilitatea puterii de ocupație față de populația civilă în baza dreptului umanitar internațional;

V.	întrucât dovezile crimelor de război și ale crimelor împotriva umanității sunt dificil de păstrat, în special când există valuri fără precedent de refugiați care fug din calea violenței; întrucât păstrarea dovezilor este esențială pentru aducerea făptașilor în fața justiției;

W.	întrucât încercările de închidere a închisorii Guantánamo Bay au eșuat și numai 20 de deținuți au fost eliberați sau relocați în 2015;

întrucât, la nivel mondial, din ce în ce mai mulți oameni fug de războaie, de conflicte armate și de alte condiții degradante și întrucât aceste valuri de refugiați și diversele forme de migrație reprezintă o provocare majoră, atât pentru UE, cât și la nivel global, ce necesită soluții imediate, eficiente și sustenabile în concordanță cu valorile noastre europene comune; întrucât ajutorul umanitar acordat de Comisia Europeană, principalul donator al lumii, ajută refugiații și persoanele strămutate din peste 30 de țări;

întrucât pentru combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului și a exploatării prin muncă a migranților sunt necesare deopotrivă soluții pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri pentru destrămarea rețelelor infracționale și aducerea vinovaților în fața justiției, culegerea și analiza datelor, măsuri pentru protecția victimelor și returnarea migranților în situație neregulamentară, precum și cooperarea cu țările terțe, împreună cu strategii pe termen mai lung care să combată cererea de persoane introduse ilegal și traficate și să abordeze cauzele profunde ale migrației, care aruncă aceste persoane în ghearele traficanților;

întrucât justiția este esențială pentru promovarea respectării drepturilor omului, iar UE și statele sale membre susțin necondiționat Curtea Penală Internațională (CPI) încă de la începuturile acesteia, promovând universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea, pentru a-i consolida independența;

AA.

întrucât până acum s-au realizat progrese substanțiale în abolirea pedepsei capitale și întrucât multe țări au suspendat această pedeapsă, iar altele au adoptat măsuri legislative în această privință; întrucât în 2015 s-a înregistrat o creștere dramatică a numărului total de execuții, aproape 90 % dintre acestea având loc în numai trei țări, și anume în Iran, Pakistan și Arabia Saudită; întrucât Belarus rămâne singura țară din Europa în care pedeapsa capitală nu a fost abolită;

AB.

întrucât egalitatea de gen se află în centrul valorilor europene și este consacrată în cadrul juridic și politic al UE, ea fiind totodată principiu central în Agenda 2030 a ONU; întrucât violența împotriva femeilor și fetelor și discriminarea acestora au crescut dramatic în ultimii ani, în special zonele de război și în regimurile autoritare;

AC.

întrucât, potrivit cifrelor UNICEF, 250 de milioane de copii în lume trăiesc în țări afectate de conflicte, iar aproape 50 de milioane de copii fie au fost strămutați forțat din cauza violenței, războiului și atrocităților sale, a terorismului și a conflictelor armate, fie au migrat dincolo de granițe și mulți copii continuă să sufere de pe urma tuturor formelor de discriminare, violență, exploatare, abuz, muncă forțată, sărăcie și malnutriție;

AD.	întrucât, potrivit UNICEF, 1 din 200 de copii în lume este refugiat, aproape o treime din copii trăiesc ca refugiați în afara țării lor de naștere, iar numărul de copii refugiați s-a dublat între 2005 și 2015;

AE.

întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărui om „la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale”, iar „mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite”, care includ îngrijirea medicală; întrucât accesul la educație, hrană și îngrijire medicală ar trebui garantat pentru toți copiii; întrucât Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului 26/28(36) cere ca următoarea reuniune a Forumului social al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului să se concentreze pe accesul la medicamente în contextul dreptului fiecărei persoane de a se bucura de cel mai înalt standard realizabil de sănătate fizică și mentală; întrucât Constituția OMS prevede că dreptul de a beneficia de cel mai înalt nivel realizabil de sănătate se numără printre drepturile fundamentale ale fiecărei ființe umane, fără deosebire de rasă, religie, convingeri politice, situație economică sau socială;

AF.	întrucât, potrivit Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, autoritățile trebuie să respecte drepturile copilului care este separat de unul sau de ambii părinți;

AG.	întrucât violența împotriva minorităților, inclusiv persoanele LGBTI, și urmărirea lor ilegală în justiție continuă în multe locuri din întreaga lume, iar discriminările în sănătate, educație, locuri de muncă, dar și în alte sectoare, sunt larg răspândite;

AH.

întrucât continuă să fie semnalate, în multe părți ale lumii, încălcări ale drepturilor civile și politice, economice, de muncă, sociale și culturale, precum și daune aduse mediului de neglijența profesională a unor actori din sectorul privat; întrucât există o legătură strânsă între corupție, evaziune fiscală, fluxurile de capital ilicite și încălcările drepturilor omului;

AI.

întrucât Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului se aplică tuturor statelor și tuturor întreprinderilor, transnaționale sau nu, indiferent de dimensiune, sector, localizare, proprietate sau structură, însă eficacitatea mecanismelor de control și sancționare constituie în continuare o provocare în ceea ce privește implementarea principiilor directoare ale ONU în întreaga lume; întrucât caracteristicile speciale ale IMM-urilor trebuie luate în considerare în mod adecvat și combinate cu o abordare flexibilă a responsabilității sociale a întreprinderilor adaptată la potențialul acestora;

AJ.	întrucât, în octombrie 2015, Comisia Europeană și-a lansat noua strategie comercială „Comerț pentru toți”, în care și-a propus ca scop să folosească comerțul ca mijloc de consolidare a drepturilor omului în țările terțe;

AK.	întrucât, în 2015, UE să lucreze la o legislație ce vizează comerțul cu minerale care alimentează conflicte;

AL.

întrucât evenimente sportive naționale și internaționale, precum Jocurile Olimpice și campionatele mondiale de fotbal nu ar trebui folosite în scopuri politice, ci ar trebui organizate cu respectarea deplină a tuturor drepturilor omului, conform Cartei Olimpice, și ar trebui să urmărească o dezvoltare armonioasă a umanității, în vederea promovării unei societăți pașnice, preocupată de respectarea drepturilor omului și a demnității umane, fără nicio discriminare pe motive de naționalitate, rasă, religie, politică, gen, identitate de gen, orientare sexuală sau caracteristici sexuale;

AM.	întrucât schimbările de mediu afectează accesul la apă, la resurse naturale, la hrană,

Centralitatea drepturilor omului în politicile externe ale UE

își exprimă profunda îngrijorare față de amenințările la adresa promovării și protecției drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume, față de faptul că universalitatea drepturilor omului este din ce în ce mai mult și mai grav afectată în multe părți ale lumii, inclusiv în regimurile autoritare, dar și de către grupuri teroriste precum Daesh;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încercările din ce în ce mai numeroase de a limita spațiul societății civile și al apărătorilor drepturilor omului, limitările din ce în ce mai mari ale libertății de întrunire și ale libertății de exprimare, precum și cu privire la numărul din ce în ce mai mare de legi represive împotriva societății civile adoptate în întreaga lume, în țări precum Rusia, Turcia și China, inclusiv sub pretextul combaterii terorismului (prin introducerea unor legi de anti-terorism, situații de urgență și măsuri de securitate), întrucât există deseori un impact negativ asupra drepturilor omului, precum și un abuz frecvent al acestor legi în scopul represiunii; reamintește că o astfel de legislație nu ar trebui să contribuie în niciun fel la limitarea spațiului în care pot funcționa grupurile societății civile; cere condamnarea clară a acestor abuzuri și încălcări;

atrage atenția asupra faptului că UE s-a angajat în direcția unei PESC, dar și a altor politici cu dimensiune externă, bazate pe progresul democrației, stat de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și libertăți fundamentale, pe respectul pentru demnitatea umană, pe principiile egalității și solidarității, precum și pe respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și a dreptului umanitar internațional și privind drepturile omului; reiterează că aceste principii sunt, de asemenea, intrinsece acțiunii externe, care merge dincolo de PESC și include politicile de dezvoltare și umanitare;

invită toate instituțiile UE și statele membre să acționeze în spiritul angajamentului pe care și l-au asumat de a promova democrația și statul de drept, de a proteja și pune în practică drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv dreptul la dezvoltare prin mijloace pașnice, precum și să plaseze drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici, la toate nivelurile;

cere din nou statelor membre să fie exemplare, exprimându-și în mod unitar susținerea pentru indivizibilitatea, interdependența, interrelația și universalitatea drepturilor omului și, în special, să ratifice toate instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului create de ONU;

subliniază că, pentru a fi un actor credibil în relațiile externe, UE trebuie să realizeze o mai mare coerență între politicile sale interne și cele externe în privința respectării drepturilor omului și a valorilor democratice (strategiile privind drepturile omului pentru promovarea și protejarea drepturilor persoanelor LGBTI fiind esențiale în acest sens), și trebuie să urmărească sistematic o materializare consecventă și coerentă a politicii sale în domeniul drepturilor omului;

atrage atenția asupra angajamentului său pe termen lung pentru promovarea drepturilor omului și progresul valorilor democratice, reflectat, printre altele, în decernarea anuală a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, în lucrările Subcomisiei pentru drepturile omului, ale Grupului de sprijin a democrației și ale misiunilor de observare a alegerilor și în cele ale Fondului European pentru democrație, precum și în cadrul dezbaterilor lunare în plen și în rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept și în multiplele delegații parlamentare;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că un mare număr de promotori ai drepturilor omului sunt atacați în zilele noastre; invită UE, și în special VP/ÎR, să adopte o politică de denunțare sistematică și fără echivoc a uciderii susținătorilor drepturilor omului și a oricăror încercări de a-i supune violențelor, persecuției, amenințărilor, hărțuirii, dispariției, închiderii sau arestării arbitrare, să condamne regimurile care recurg la astfel de atrocități sau le tolerează și să-și intensifice acțiunile de diplomație publică pentru a-i susține deschis și clar, inclusiv atunci când aceștia se exprimă în cadrul forurilor multilaterale; invită UE să elaboreze orientări în această politică, deoarece acest lucru mărește consistența priorităților actuale ale UE, stabilite în diferitele orientări ale UE; încurajează delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre să continue să susțină activ promotorii drepturilor omului, în special prin monitorizarea sistematică a proceselor, vizitarea lor în închisoare și prin declarații publice privind cazurile individuale, acolo unde este cazul; îndeamnă la crearea unui sistem de monitorizare eficientă a spațiului societății civile, cu criterii de referință și indicatori clari; subliniază din nou importanța Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) în furnizarea de sprijin financiar și material direct și urgent pentru promotorii omului aflați în situații de risc, precum și importanța fondului de urgență care le permite delegațiilor UE să acorde granturi ad-hoc directe apărătorilor drepturilor omului ale căror vieți sunt sub amenințare iminentă;

invită UE și statele sale membre să încurajeze crearea de instituții naționale pentru drepturile omului, în conformitate cu Principiile de la Paris ale Organizației Națiunilor Unite, care să aibă mandat, expertiză și resurse suficiente pentru a putea asigura protecția și respectarea drepturilor omului;

10.

reamintește necesitatea de a dezvolta relațiile interparlamentare dintre Uniune și partenerii săi, în cadrul unui dialog onest și bazat pe înțelegere și încredere reciproce, pentru a promova drepturile omului într-un mod efectiv;

Cadrul strategic al UE și noul Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația

11.

salută adoptarea celui de al doilea Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (2015-2019) și invită insistent UE și statele sale membre să transpună în practică integral, consecvent, transparent și în timp util acțiunile prevăzute de acesta, precum și să întărească acordat democrației; subliniază că este nevoie de consens și coordonare între UE și statele membre pentru o implementare coerentă a planului de acțiune și încurajează ferm statele membre să se angajeze mai mult în implementarea și reexaminarea planului de acțiune; subliniază că statele membre trebuie să raporteze cu privire la implementarea planului de acțiune;

12.

subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase fixate în cel de al doilea Plan de acțiune, UE trebuie să aloce expertiză și resurse suficiente, atât în ceea ce privește resursele umane pentru delegații, Comisie și Serviciul European pentru Acțiune Externă (SEAE), cât și în ceea ce privește fondurile disponibile pentru proiecte;

13.

consideră că societatea civilă liberă constituie unul din fundamentele protecției și sprijinirii drepturilor omului și a valorilor democratice; în consecință, este preocupat de limitarea curentă a spațiului public pentru societatea civilă și de faptul că promotorii drepturilor omului și jurnaliștii au devenit din ce în ce mai mult ținta atacurilor în întreaga lume; salută includerea în planul de acțiune a unui obiectiv care vizează contracararea amenințărilor la adresa spațiului societății civile și îndeamnă UE să transpună în practică acțiunile prevăzute; încurajează toate părțile implicate în acțiunea externă a UE să identifice și să remedieze lacunele existente în protecția drepturilor omului și a libertăților democratice, să își intensifice cooperarea pe teren cu societatea civilă, cu parlamentele, cu partidele politice și cu autoritățile locale, dar și cu organizațiile regionale și internaționale; atrage atenția asupra faptului că planul de acțiune nu include un obiectiv separat de promovare a standardelor democratice în țările partenere; invită Comisia să elaboreze orientări ale UE pentru sprijinirea democrației;

Raportul anual al UE

14.

salută încercările de a îmbunătăți și de a face partea tematică a Raportului anual privind drepturile omului și democrația mai concisă și mai sistematică, precum și mai accesibilă publicului larg; își reiterează convingerea că Raportul anual ar trebui completat printr-o abordare mai obiectivă prin care, pe lângă realizări și practicile optime, să fie evidențiate cu precizie și provocările și constrângerile din țările terțe, precum și să fie formulate recomandări pentru acțiuni corective și informații despre măsurile luate de SEAE pentru a depăși aceste provocări; afirmă din nou că rapoartele de țară, care fac parte din raportul anual, ar trebui să fie cât mai puțin descriptive și ar trebui să reflecte implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului și democrația și să ofere o perspectivă de ansamblu asupra impactului acțiunilor UE pe teren;

15.

cere din nou solicită o raportare sistematică și completă cu privire la măsurile adoptate, rezultatele obținute și concluziile politice în urma acțiunilor întreprinse ca răspuns la rezoluțiile Parlamentului referitoare la cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept; insistă că trebuie asigurat un răspuns rapid și adecvat la încălcările drepturilor omului, chiar din primele etape ale unor astfel de încălcări; salută, în această privință, monitorizarea ulterioară realizată de SEAE în cadrul Subcomitetului pentru drepturile omului privind rezoluțiile referitoare la dezbaterile de cazuri de încălcare a drepturilor omului, democrației și statului de drept; reamintește solicitarea sa de a primi răspunsuri cuprinzătoare în scris de la Comisie și SEAE la rezoluția Parlamentului referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația, care joacă un rol important în urmărirea sistematică și aprofundată a tuturor punctelor semnalate de Parlament, precum și în cadrul controlului parlamentar; reiterează invitația sa adresată VP/ÎR de a participa la o dezbatere cu deputații în Parlamentul European în cadrul a două sesiuni plenare în fiecare an, una la momentul prezentării Raportului anul al UE și cealaltă ca răspuns la rezoluția Parlamentului;

Reprezentantul Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului

16.

reamintește importanța pe care o are unui mandat RSUE mai puternic și mai flexibil pentru drepturile omului în creșterea eficacității, a coerenței și vizibilității UE în acțiunile sale de protecție și promovare a drepturilor omului și a principiilor democratice în întreaga lume; cere din nou ca acest mandat să devină permanent; în plus, consideră că RSUE ar trebui să aibă dreptul de vorbi public, puteri de inițiativă proprie, o vizibilitate publică mai mare, precum și resurse și expertiză adecvate;

17.

subliniază importanța unui ajutor sistematic pentru societatea civilă și a unei consultări veritabile și profunde cu aceasta în pregătirea vizitelor RSUE în țările partenere; salută, în această privință, angajamentul ferm al RSUE față de susținătorii drepturilor omului și societatea civilă, inclusiv reprezentanți locali, tineri și copii, precum și față de organizațiile internaționale înaintea, în timpul și după vizitele sale în țările terțe; subliniază importanța unui angajamentului continuu și din ce în ce mai ferm în aceste direcții, precum și necesitatea unor mecanisme de urmărire clare și transparente; susține pe deplin atenția maximă acordată de RSUE promovării și protejării unui spațiu deschis pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului, ca prioritate esențială a mandatului său; invită RSUE să raporteze Parlamentului după aceste vizite; regretă că activitatea și impactul RSUE pot fi numai parțial cunoscute prin examinarea Raportului anual privind drepturile omului, a declarațiilor sale pe platformele sociale și a discursurile disponibile; regretă, de asemenea, că nu există nicio informație oficială privind activitățile sau planurile sale și nici rapoarte de activitate sau analize;

18.

încurajează RSUE să continue să promoveze în mod sistematic prioritățile UE în materie de drepturi ale omului și să consolideze angajamentul UE cu toate mecanismele și organizațiile regionale și internaționale relevante privind drepturile omului; invită Consiliul să adopte, ca principiu general, practica includerii sistematice a cooperării cu RSUE în mandatul viitorilor reprezentanților speciali pe zone geografice;

Strategiile de țară privind drepturile omului și democrația (STDOD) și rolul delegațiilor UE

19.

salută faptul că democrația a fost inclusă în strategiile de țară privind drepturile omului, ca element necesar al oricărei analize cuprinzătoare a situației drepturilor omului și a democrației în țările partenere;

20.

reafirmă că este important ca STDOD să fie luate în considerare la toate nivelurile elaborării politicilor față de țările terțe, inclusiv la pregătirea dialogurilor politice la nivel înalt, a dialogurilor privind drepturile omului, a documentelor de strategie de țară și a programelor de acțiune anuale;

21.

susține din nou că STDOD trebuie să corespundă acțiunilor UE ce urmează să fie implementate în fiecare țară în funcție de situațiile specifice și trebuie să includă indicatori de progrese măsurabili și posibilitatea de a ajusta acești indicatori, dacă este necesar; subliniază că STDOD trebuie evaluate continuu; solicită îmbunătățiri suplimentare în cooperarea, comunicarea și schimbul de informații între delegațiile UE, ambasadele statelor membre și instituțiile UE, atunci când se elaborează și se implementează STDOD; își reiterează solicitarea ca deputații din Parlamentul European să aibă acces la STDOD și să obțină informații despre modul în care UE implementează aceste strategii și ca acestea să fie prezentate într-un format care să le permită deputaților să își exercite corect sarcina de control;

22.

subliniază că UE trebuie să implementeze o politică coerentă și vizibilă privind societatea civilă și subliniază nevoia unei înțelegeri mai articulate a folosirii diplomației publice; încurajează publicarea STDOD și a foilor de parcurs, precum și stabilirea unor mecanisme eficiente de răspuns, a unei monitorizări a cazurilor și a schimburilor de informații;

23.

salută crearea punctelor focale pentru drepturile omului și celor pentru problematica genului în toate delegațiile UE și reamintește recomandarea sa adresată VP/ÎR și SEAE de a elabora orientări operaționale clare cu privire la rolul punctelor focale pentru drepturile omului; insistă ca activitatea punctelor focale pentru drepturile omului să fie, de asemenea, sprijinită de personalul diplomatic al statelor membre; cere ca activitatea punctelor focale pentru drepturile omului să fie independentă și liberă de orice interferență politică și hărțuire din partea autorităților naționale ale țărilor terțe, în special în contactele acestora cu susținătorii drepturilor omului și cu societatea civilă; insistă că este important ca întregul personal al delegațiilor UE să fie instruit cu privire la conținutul Orientărilor UE privind drepturile omului;

24.

salută majorarea bugetului și raționalizarea procedurilor din Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) 2014-2020 și cere ca alocarea prevăzută pentru IEDDO la jumătatea perioadei să fie păstrată pentru intervalul rămas din actuala perioadă a cadrului financiar multianual; afirmă din nou că este nevoie de coerență și de complementaritate între diferitele instrumente de finanțare ale UE și că este nevoie să se asigure că o astfel de consolidare se aplică tuturor instrumentelor care servesc drepturilor omului;

25.

solicită o adoptare anuală a programelor de acțiune anuale ale IEDDO, și nu bianuală, cum s-a întâmplat recent (2016-2017), pentru a asigura o flexibilitate maximă în raport cu evoluția situațiilor, precum și o complementaritate optimă cu celelalte instrumente de finanțare externă ale UE;

Dialogurile și consultările în domeniul drepturilor omului

26.

își reafirmă sprijinul pentru dialogurile privind drepturile omului și recunoaște că acestea pot fi instrumente eficiente și eficace pentru angajamentele și cooperarea bilaterale, cu condiția să permită partenerilor să se implice în chestiuni de fond, să transmită mesaje politice de substanță, să fie orientate spre rezultate și să beneficieze de o urmărire constantă care să depășească simplul schimb informații privind cele mai bune practici și provocările existente; invită UE să includă în mod sistematic discuțiile privind situația drepturilor femeilor și a drepturilor copiilor în toate dialogurile privind drepturile omului;

27.

recunoaște importanța lansării unor dialoguri consacrate exclusiv drepturilor omului și cu țările în care există probleme grave în această privință; subliniază, însă, că este necesar ca UE să tragă concluzii politice clare atunci când aceste dialoguri privind drepturile omului nu conduc la rezultate pozitive; avertizează cu privire la marginalizarea discuțiilor privind drepturile omului în cadrul dialogurilor politice la nivel înalt;

28.

insistă asupra faptului că discuțiile privind drepturile omului nu trebuie niciodată subordonate altor interese în discuțiile politice la nivel înalt; reiterează solicitarea sa adresată SEAE de a elabora un mecanism pentru examinarea dialogurilor privind drepturile omului, în vederea îmbunătățirii acestora; consideră că, dacă astfel de dialoguri eșuează în mod repetat, ar trebui folosite instrumente alternative pentru susținerea promovării drepturilor omului în țara respectivă;

29.

invită insistent SEAE să desfășoare în mod sistematic dialoguri pregătitoare cu societatea civilă, dar și la nivel local, cu scopul de a le include direct în dialogurile privind drepturile omului; subliniază că este important ca VP/ÎR și SEAE să abordeze în mod sistematic fiecare caz legat de apărătorii drepturilor omului în dialogurilor privind drepturile omului; invită SEAE să dea sistematic curs angajamentelor asumate în dialogurile pe tema drepturilor omului și să se sistematizeze reuniunile de informare cu organizațiile societății civile;

Orientările UE privind drepturile omului

30.

salută Orientările UE privind drepturile omului ca instrument important al politicii externe a UE în acest domeniu, care oferă o direcționare practică pentru delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre; cere din nou să se adopte fără întârziere noi Orientări ale UE pentru promovarea și protejarea drepturilor copilului;

31.

subliniază cu insistență importanța unei evaluări continue a aplicării orientărilor, utilizând criterii de referință clare; îndeamnă Comisia să deruleze și să publice o evaluare aprofundată a implementării orientărilor de către delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre în toate țările terțe, pentru a identifica posibilele diferențe și lacune în aplicarea și pentru a le corecta; consideră că, pentru o transpunere adecvată în practică a orientărilor, este necesară o formare sistematică și efectivă a personalului SEAE și al delegațiilor UE;

Combaterea tuturor formelor de discriminare

32.

condamnă în termenii cei mai fermi toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe rasă, culoare, gen, orientare sexuală, identitate de gen, limbă, cultură, religie sau convingeri, origine socială, castă, naștere, vârstă, dizabilități sau pe orice altă condiție; solicită din ca UE să aibă o politică mai fermă și o diplomație mai activă care să urmărească să elimine toate formele de discriminare și să se folosească de fiecare oportunitate pentru a-și exprima îngrijorarea profundă cu privire la aceste discriminări; îndeamnă, de asemenea, UE să continue să promoveze ratificarea și aplicarea integrală a tuturor convențiilor relevante ale ONU, cum ar fi Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială sau Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități; salută faptul că SEAE lucrează la un manual de combatere a discriminării;

Misiunile și operațiunile din cadrul Politicii de securitate și apărare comune (PSAC)

33.

reamintește angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele de gen în misiunile politicii de securitate și apărare comune, în conformitate cu Rezoluțiile de referință 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea și cu Rezoluția 2242 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată recent, în care femeile sunt considerate o componentă centrală a tuturor eforturilor de contracarare a provocărilor mondiale; își reiterează, în acest context, apelul către UE și statele sale membre de a susține, în procesul de edificare a unei reconcilieri durabile, participarea sistematică a femeilor, ca o componentă vitală a proceselor de pace; invită, în acest sens, UE să sprijine la nivel internațional recunoașterea valorii adăugate a participării femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la operațiunile de menținere a păcii, în asistență umanitară și în reconstrucția post-conflict;

34.

subliniază că PSAC este un instrument care nu numai că asigură securitatea europeană, dar face parte și din instrumentele de politică externă ale UE și, prin urmare, trebuie folosită pentru a consolida promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe;

35.

solicită o mai mare integrare militară europeană pentru a îmbunătăți disponibilitatea și flexibilitatea forțelor armate europene, astfel încât acestea să poată răspundă amenințărilor și situațiilor de încălcare gravă a drepturilor omului, de genocid sau de purificare etnică; în acest sens, subliniază că ar trebui consolidat în cadrul dreptului internațional conceptul „responsabilității de a proteja” și că UE, ca o comunitate de valori, ar trebui să conducă inițiative și acțiuni importante pentru a proteja civilii și atunci când aceștia sunt amenințați de propriul lor stat;

36.

subliniază că traficul de migranți este legat de traficul de ființe umane și constituie o încălcare majoră a drepturilor omului; reamintește că misiunile PSAC, precum Misiunea navală a Uniunii Europene – Operațiunea Sophia (EURONAVFOR MED), reprezintă modalități concrete de a combate introducerea ilegală de migranți; invită UE să continue și să intensifice astfel de operațiuni;

37.

invită Consiliul Afaceri Externe al UE și VP/ÎR să ceară ca șefii misiunilor UE și reprezentanții corespunzători ai UE (șefii operațiunilor civile ale UE, comandanții operațiunilor militare ale UE și reprezentanții speciali ai UE) să raporteze cu privire la cazurile de încălcare gravă a dreptului umanitar internațional și să promoveze Codul de conduită privind activitatea Consiliului de Securitate în vederea combaterii genocidului, a crimelor împotriva umanității sau a crimelor de război, angajând statele membre ale ONU să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate care vizează prevenirea și eradicarea acestor crime; solicită integrarea politicilor de protejare a copiilor în toate operațiunile civile și militare ale UE care intră în contact cu copiii;

38.

solicită ca UE să-și consolideze cooperarea cu ONU în contextul formulării unei viziuni strategice comune privind securitatea, bazată pe de o parte pe noua Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate și, pe de altă parte, pe analiza ONU a propriilor operațiuni de pace și a arhitecturii de consolidare a păcii; insistă asupra cooperării cu ONU în vederea consolidării rolului și capacității organizațiilor regionale și subregionale în menținerea păcii, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor civile și militare și soluționarea conflictelor, precum și asupra faptului că trebuie dezvoltate procedurile de folosire a PSAC în sprijinul operațiunilor ONU, inclusiv prin desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE și prin consolidarea capacităților și reforma sectorului securității, integrând totodată drepturile omului și egalitatea de gen în activitățile misiunilor și în operațiuni;

Angajament multilateral pentru drepturile omului

39.

reafirmă clar că drepturile omului consacrate în convențiile ONU sunt universale, indivizibile, interdependente și interconectate, după cum s-a convenit în Declarația și Programul de acțiune de la Viena din 1993, precum și că trebuie impusă respectarea lor; reamintește angajamentul Uniunii de a promova și dezvolta dreptul internațional sub egida ONU; subliniază că este important ca statele membre să ratifice toate instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului adoptate de ONU, inclusiv cele prevăzute în Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și, în special, în Protocolul opțional de stabilire a unor mecanisme de depunere a plângerilor și de anchetă, în conformitate cu articolul 21 din TUE;

40.

subliniază că liderii UE trebuie să insiste asupra reformării ONU, având ca obiectiv consolidarea impactului și a forței sistemului multilateral bazat pe reguli, precum și asigurarea unei protecții mai eficiente a drepturilor omului și promovarea dreptului internațional; reafirmă, de asemenea, că este important să se garanteze că UE se implică în mod activ și consistent în toate mecanismele ONU pentru drepturile omului, în special în Comisia a III-a, în Adunarea Generală a ONU și în CDO al ONU, pentru a-și îmbunătăți credibilitatea; recunoaște eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre pentru mări și mai mult coerența UE în cadrul ONU în privința aspectelor legate de drepturile omului; încurajează UE să intensifice practica inițiativelor transregionale, să inițieze rezoluții împreună cu alți membri ai ONU și să urmărească atent procedura de Evaluare periodică universală a ONU; condamnă faptul că locurile din CDO din cadrul ONU sunt adesea ocupate de țări cu un istoric dovedit de încălcări grave ale drepturilor omului și invită statele membre să își facă publice voturile acordate în CDO; în acest sens, invită UE și statele sale membre să garanteze că modalitățile de vot respective reflectă importanța egală a drepturilor și să hotărască modul în care votează pentru rezoluțiile CDO pe baza fondului problemei, și nu în funcție de autorii respectivelor texte; subliniază că este important și necesar ca UE să aibă o reprezentanță permanentă în toate forumurile multilaterale, iar acțiunile sale să fie mai vizibile;

41.

invită UE să acorde o atenție deosebită teritoriilor disputate din vecinătatea sa estică, unde aproximativ cinci milioane de persoane trăiesc fără o protecție reală a drepturilor omului și fără a avea acces la justiție; invită UE să acorde prioritate acestui subiect pe agenda bilaterală pentru găsirea de soluții cu statele vizate și să își folosească întreaga gamă de instrumente pentru a sprijini soluții concrete de promovare a drepturilor omului în cadrul acestor entități și pentru a susține activitatea apărătorilor drepturilor omului de acolo;

Promovarea unui spațiu liber pentru societatea civilă și sprijinirea apărătorilor drepturilor omului

42.

condamnă cu fermitate orice act de atac, intimidare, arestare, ucidere, hărțuire sau represiune a procurorilor, judecătorilor, avocaților, universitarilor și jurnaliștilor sau a oricărei alte profesii pentru care independența și libertatea profesională sunt esențiale pentru a construi o societate democratică;

43.

regretă numărul tot mai mare de atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor de mediu la nivel mondial; condamnă cu fermitate impunitatea față de asasinarea lor și cere SEAE să susțină aducerea celor responsabili în fața justiției;

44.

condamnă cu fermitate faptul că multe țări din întreaga lume au adoptat recent legi stricte privind ONG-urile, care debilitează societatea civilă și conduc la o aplicare arbitrară a legilor, la pedepse care includ închisoarea, înghețarea averilor și interdicții de acces pentru membrii personalului ONG-urilor, în special în cazul celor care primesc fonduri publice străine;

45.

condamnă cu fermitate interdicțiile de călătorie aplicate de autorități ca instrument de intimidare și reducere la tăcere a vocilor independente ale apărătorilor drepturile omului și ale activiștilor, dar și ale avocaților și jurnaliștilor, și subliniază că aceste măsuri sunt deseori luate în mod arbitrar și fără fundamente juridice;

46.

subliniază rolul delegațiilor UE în reafirmarea și promovarea rolului esențial pe care îl are societatea civilă într-o democrație și în crearea unui mediu favorabil pentru societatea civilă, care necesită un grad maxim de transparență și incluziune în cooperarea cu organizațiile societății civile și cu apărătorii drepturilor omului; regretă, așadar, că la zece ani de la adoptarea Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului informațiile privind datele de contact pentru punctele de contact ale drepturile omului și pentru ofițerii de legătură pentru apărătorii drepturilor omului nu există încă pe paginile de internet ale tuturor delegațiilor UE;

47.

invită VP/ÎR și miniștrii de externe din UE să includă pe ordinea de zi a Consiliului Afaceri Externe, cu regularitate, discutarea eforturilor UE pentru eliberarea apărătorilor drepturilor omului, a celor implicați în activități umanitare, a jurnaliștilor, a activiștilor politici și a altora și să planifice un Consiliu Afaceri Externe public anual, cu o agendă care să includă limitarea spațiului de acțiune pentru societatea civilă și închiderea apărătorilor drepturilor omului, precum și discutarea acestor cazuri cu omologii relevanți în toate ocaziile, inclusiv a celor menționate în rezoluțiile Parlamentului referitoare la dezbaterea cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

48.

invită comunitatea internațională să aducă liderii politici în fața justiției atunci când comit abuzuri structurale folosind forțele de poliție și forțele armate pentru a înăbuși protestele împotriva conducerii lor sau a continuării acesteia;

Migranții, refugiații, solicitanții de azil și persoanele strămutate în interiorul țării (PSI)

49.

își exprimă solidaritatea cu numărul mare de refugiați și migranți care suferă grave încălcări ale drepturilor omului, ca victime ale conflictelor, ale eșecurilor guvernării și ale rețelelor de traficanți; condamnă numărul enorm de decese pe mare în Mediterana; este deosebit de preocupat de încălcările din ce în ce mai numeroase ale drepturilor omului pe care le suferă refugiații, migranții și solicitanții de azil în drumul lor spre UE; subliniază faptul că femeile și copiii care sunt refugiați, solicitanți de azil și migranți sunt deosebit de vulnerabili pe rutele de migrație și chiar pe teritoriul UE; solicită urgent măsuri de îmbunătățire a coerenței politicilor privind migrația și subliniază necesitatea unei abordări globale, pentru a găsi soluții sustenabile, coerente și pe termen lung, bazate pe standardele și principiile internaționale ale drepturilor omului, atunci când se combat cauzele profunde ale migrației; subliniază că este nevoie de solidaritate pentru a proteja migranții și refugiații, respectând politicile UE care au la bază drepturile omului; atrage în acest sens atenția că este important să se facă diferența între refugiați și migranți;

50.

subliniază faptul că războaiele, conflictele, eșecurile guvernării și nerespectarea drepturilor omului și a democrației reprezintă cauzele principale ale migrației și ale strămutării populației; subliniază că țările gazdă ar trebui să garanteze accesul deplin la educație și la servicii de îngrijire medicală gratuite, publice și de calitate, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, la piața muncii și la locuințe care să răspundă nevoilor refugiaților; subliniază că dorința migranților și refugiaților de a se integra, împreună cu politici de ajutor social corespunzătoare sunt esențiale pentru integrare; solicită UE să își intensifice eforturile de sprijinire a Libanului și a Iordaniei, țări ce adăpostesc un număr fără precedent de refugiați, care se confruntă adesea cu multiple amenințări;

51.

subliniază că trebuie consolidată cooperarea cu țările de origine și de tranzit, atât pentru o gestionare organizată a fluxurilor de migrație, cât și pentru acțiunile ce vizează combaterea cauzelor profunde ale emigrării; subliniază este crucială combaterea grupurilor implicate în introducerea ilegală de migranți; subliniază că UE trebuie să încurajeze țările în cauză să semneze Protocolul de la Palermo împotriva introducerii ilegale de migranți; reamintește angajamentele convenite la summitul de la Valletta;

52.

subliniază necesitatea stringentă de a crea și de a introduce un sistem european comun de azil cuprinzător, coerent și bine coordonat, care să distribuie responsabilitățile între statele membre;

53.

invită UE și statele membre să instituie o transparență totală în privința fondurilor alocate țărilor terțe pentru cooperarea în domeniul migrației și să comunice garanțiile stabilite pentru a asigura faptul că o astfel de cooperare nu aduce beneficii, în mod direct sau indirect, sistemelor de securitate, de poliție și judiciare implicate în încălcarea drepturilor omului;

54.

ia act de recunoaște propunerea recentă a Comisiei de a întocmi, la nivelul Uniunii, o listă a țărilor de origine sigure, care modifică Directiva privind procedurile de azil;

55.

consideră că, pentru a crește eficiența readmisiilor și pentru a garanta coerența returnărilor la nivel european, va trebui să se adopte noi acorduri de readmisie ale UE, care să prevaleze în fața acordurilor bilaterale dintre statele membre și țările terțe;

56.

invită Comisia și statele membre să se asigure că transpunerea Directivei privind returnarea se desfășoară concomitent cu respectarea procedurilor, a standardelor și a drepturilor fundamentale ale omului, care îi permit UE să asigure tratamentul uman și demn al persoanelor returnate, în concordanță cu principiul nereturnării; îndeamnă UE și statele membre să acorde o atenție deosebită cazurilor de azil legate de posibile persecuții politice, astfel încât să se prevină orice returnare care ar putea determina o încălcare a drepturilor omului în țara de origine sau într-o țară terță;

57.

solicită încă o dată UE să se asigure că toate acordurile de cooperare în materie de migrație și de readmisie încheiate cu statele din afara UE respectă dreptul internațional din domeniul drepturilor omului, legislația privind refugiații și dreptul maritim internațional, precum și principiile și valorile UE; invită statele membre să respecte principiul internațional al nereturnării, în conformitate cu dreptul internațional existent; cere ca să se integreze mecanisme de monitorizare astfel încât să se poată face o evaluare a impactului în privința drepturilor omului al cooperării cu statele din afara UE în domeniul migrației și al măsurilor de control la frontieră, insistă asupra integrării și monitorizării drepturilor omului în toate activitățile desfășurate de Frontex; invită UE să participe activ la dezbaterea privind termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la posibila definiție juridică a termenului în dreptul internațional;

58.

solicită, totodată, introducerea unei clauze care să indice că aceste acorduri ar putea fi suspendate până când părțile acordă efectiv suficiente garanții pentru examinarea individuală a cererilor de azil și, în termeni mai generali, pentru respectarea drepturilor omului în cazul migranților, al solicitanților de azil și al refugiaților;

59.

reamintește, în acest sens, necesitatea respectării principiului nereturnării în apele europene și internaționale, principiu consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de legislația UE în vigoare; reamintește angajamentul de a crea canale adecvate de migrație, legale și sigure, apărând, în același timp, mai bine frontierele externe ale UE; invită UE și cele mai dezvoltate țări terțe să semneze acordurile de parteneriat cu țările terțe, pentru a promova reîntregirea familiei și mobilitatea pentru toate persoanele, indiferent de nivelul de calificare, inclusiv pentru cele mai puțin calificate;

60.

invită statele membre să respecte și să aplice integral pachetul legislativ adoptat de UE privind sistemul european comun de azil și legislația comună privind migrația, mai ales pentru a-i proteja pe solicitanții de azil vulnerabili, precum copiii, femeile și persoanele vârstnice și persoanele LGTBI împotriva violenței și a discriminării în cursul procedurii de azil, precum și să ofere statelor membre o instruire adecvată pentru a permite proceduri adecvate și adaptate; solicită statelor membre să participe la programele de relocare, permițând reîntregirea familiilor și acordând vize umanitare; subliniază importanța eliminării obstacolelor administrative și politice, pentru o punere rapidă în aplicare a angajamentelor asumate în privința relocării; înțelege că trebuie realizată returnarea în condiții de siguranță a persoanelor care, în urma unei evaluări individuale a cererii lor de azil, sunt considerate neeligibile pentru acordarea protecției în Uniune;

61.

este extrem de îngrijorat de numărul din ce în ce mai mare de refugiați copii și de situația copiilor neînsoțiți, dispăruți sau separați de familie; îndeamnă statele membre să acorde prioritate maximă reunirii rapide a minorilor neînsoțiți cu membrii familiei lor; subliniază că este important să li se ofere copiilor acces la asistență medicală și la educație, ca parte a programelor UE de rezolvarea a cauzelor profunde ale migrației; invită statele membre să pună capăt detenției copiilor, să țină seama de interesul superior al copilului în toate procedurile și să asigure protecția copiilor conform dreptului internațional; subliniază că este important să se aloce resurse adecvate pentru protejarea copiilor refugiați și migranți de violențe, exploatare și abuzuri; invită Comisia să se asigure că minorii neînsoțiți nu dispar și să elaboreze o strategie pentru a se evita pe viitor dispariția minorilor migranți neînsoțiți pe teritoriul UE și pentru a afla unde se află copiii dispăruți;

62.

recunoaște că persoanele LGBTI din rândul solicitanților de azil sunt expuse adesea unui risc suplimentar în timpul călătoriei și la sosirea în țara în care solicită azil, iar acest risc poate lua forma hărțuirii, excluderii, violenței sexuale sau altor forme de violență; reamintește că o serie de țări considerate „sigure” pentru solicitanții de azil discriminează persoanele LGBTI sau chiar incriminează homosexualitatea; subliniază că grupurile vulnerabile au nevoie de garanții suplimentare și invită statelor să se asigure protecția persoanelor LGBTI din rândul refugiaților, în conformitate cu dreptul umanitar internațional;

63.

subliniază că este important să de se investească în măsuri preventive, și anume prin dezvoltarea de strategii de integrare și de incluziune socială; subliniază că trebuie implementate programe specifice de deradicalizare și de reintegrare, care să vizeze persoanele returnate;

64.

atrage atenția asupra situației problematice a refugiaților din statele vecine Siriei și consideră că este important ca UE să facă tot posibilul pentru a se asigura că refugiaților din aceste țări li se garantează condiții decente de trai și, în special, accesul la asistență medicală, educație și posibilități de angajare;

65.

subliniază situația dramatică a persoanelor strămutate intern (PSI), în special numărul enorm al acestora în Irak și Siria, dar și numărul lor din ce în ce mai mare în Ucraina, numărul total al PSI ajungând la 1,4 milioane în 2015; subliniază că programele pentru refugiați destinate regiunilor trebuie să recunoască și să includă și posibila soartă a PSI; invită Comisia, statele membre și comunitatea internațională să ia măsuri pentru a le îmbunătăți situația pe teren și pentru a se asigura că persoanele strămutate au acces la locuințe, hrană, asistență medicală și educație;

66.

reamintește că, potrivit Centrului de monitorizare a deplasărilor interne (IDMC), 19,3 milioane de persoane au fost strămutate numai în anul 2015 ca urmare a unor dezastre ecologice; reamintește că aceste strămutări s-a petrecut mai ales în regiunile din sud; subliniază, în acest sens, că 85 % dintre aceste strămutări au loc în țările în curs de dezvoltare și sunt, în esență, deplasări interne sau interregionale;

Traficul de ființe umane

67.

invită UE ca, în politicile sale externe, să acorde prioritate combaterii traficului de ființe umane, ocupându-se de fenomen atât din perspectiva cererii, cât și din cea a ofertei, să acorde o atenție deosebită protecției victimelor și să consolideze comunicarea și cooperarea cu actorii relevanți în combaterea traficului de ființe umane; reafirmă că este necesar ca toate statele membre ale UE să transpună Directiva 2011/36/UE și Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane;

68.

reamintește că rețelele criminale profită de presiunile din ce în ce mai mari ale migrației, de lipsa unor canale de migrație sigure și de vulnerabilitatea migranților și a refugiaților, mai ales a femeilor, fetelor și copiilor, pentru a-i supune traficului de migranți, traficului de ființe umane, sclaviei și exploatării sexuale;

69.

îndeamnă UE și statele membre să acorde atenție identificării refugiaților și migranților victime ale traficului de ființe umane sau victime ale încălcărilor și abuzurilor, ca parte a introducerii lor ilegale; în acest context, solicită instruirea polițiștilor de frontieră pentru a asigura o identificare precisă, ce este esențială pentru respectarea drepturilor de care trebuie să beneficieze victimele în mod legal;

70.

salută faptul că au fost mărite resursele pentru operațiunile Triton și Poseidon; remarcă lansarea Operațiunii Sophia EUNAVFOR MED împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și a traficanților de ființe umane în zona Mării Mediterane și susține întărirea gestionării frontierelor externe ale Uniunii;

71.

invită UE și statele sale membre să ratifice și să aplice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor lor;

Relația dintre dezvoltare, democrație și drepturile omului

72.

își exprimă profunda îngrijorare față de creșterea sărăciei extreme și a inegalităților în anumite părți ale lumii, fapt care periclitează exercitarea deplină a tuturor drepturilor omului; consideră că respectul pentru drepturile omului și dreptul la dezvoltare sunt intrinsec legate; subliniază că respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice și sociale, a egalității de gen, a bunei guvernări, susținerea democrației și a statului de drept, a păcii și securității sunt condiții esențiale pentru eradicarea sărăciei și a inegalităților;

73.

salută Agenda 2030 pentru o dezvoltare durabilă; subliniază că cooperarea pentru dezvoltare a UE cu țările terțe ar trebui să urmărească crearea unui mediu internațional favorabil realizării drepturilor sociale și economice, și solicită implementarea Declarației ONU din 1986 privind dreptul la dezvoltare; reamintește importanța crucială a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), consacrat la articolul 208 din TFUE, pentru a garanta respectarea drepturilor omului; invită UE să se asigure că orientările, evaluările de impact și mecanismele de monitorizare și raportare necesare transformă CPD într-o realitate în politicile UE și ale statelor sale membre; consideră că implementarea coerenței CPD, consacrată la articolul 208 din TFUE, și cadrele de rezultate clar definite în toate instrumentele și mecanismele UE privind drepturile omului sunt cruciale pentru îndeplinirea Agendei 2030, asigură incluziunea grupurilor marginalizate și vulnerabile și integrează sistematic o abordare bazată pe drepturile omului; insistă asupra consolidării coerenței și coordonării între toate politicile externe și instrumentele UE în aplicarea abordării bazate pe drepturile omului (ADO); invită statele membre să acționeze, în limitele atribuțiilor lor, în concordanță cu angajamentele asumate în materie de dezvoltare și cu politicile europene din acest domeniu; invită Comisia să realizeze o evaluare a utilizării instrumentelor ADO în delegații și să transmită Parlamentului o sinteză a acestei evaluări;

74.

reamintește introducerea unei ADO în politica de dezvoltare a UE, care urmărește integrarea principiilor drepturilor omului în activitățile operaționale pentru dezvoltare ale UE, și prevede mecanisme atât la sedii, cât și pe teren, pentru sincronizarea activităților în domeniul drepturilor omului și al cooperării pentru dezvoltare; solicită o mai mare difuzare a informațiilor despre instrumentele legate de ADO în rândul partenerilor noștri, inclusiv în rândul autorităților locale, al societății civile și al sectorului privat, precum și o monitorizare atentă de către Comisie a aplicării acesteia;

75.

consideră că drepturile omului pentru toți trebuie să fie o caracteristică transversală a realizării tuturor obiectivelor și țintelor din Agenda 2030; solicită elaborarea unui cadru de indicatori Obiectiv de dezvoltare durabilă incluziv și bazat pe drepturi, la nivel național și internațional, pentru a asigura o transparență și o responsabilizare fermă în această privință, astfel încât resursele alocate dezvoltării să ajungă într-adevăr la persoanele care au nevoie de ele;

76.

reafirmă că este urgent nevoie să fie rezolvată problema globală a bolilor cauzate de malnutriție și a bolilor neglijate; solicită elaborarea unei strategii politice și a unui plan de acțiune pe termen lung ambițioase privind sănătatea la nivel mondial, inovarea și accesul la medicamente care să includă, printre altele, investițiile în cercetare și dezvoltare, astfel încât să se garanteze dreptul la un nivel de trai adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără discriminare pe motive de rasă, religie, convingeri politice, situație economică sau socială, identitate de gen sau orientare sexuală;

77.

își exprimă îngrijorarea cu privire la orice încercare de folosire a fondurilor alocate pentru combaterea sărăciei și pentru dezvoltare – care conferă și o valoare practică politicilor al căror obiectiv final este protejarea drepturilor omului – în scopuri care nu sunt legate de dezvoltare; subliniază că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să vizeze eradicarea sărăciei, și nu să devină un instrument pentru controlarea migrației și reamintește importanța Obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16 privind pacea, justiția și instituțiile puternice, pentru îmbunătăți drepturile omului și guvernarea efectiv democratică; consideră că, pentru a asigura transparența ajutorului acordat de UE și asumarea responsabilității de către țările beneficiare, ar trebui introdusă o clauză anticorupție în toate acordurile de dezvoltare; consideră obiectivele esențiale ale tuturor politicilor externe ale UE ar trebui să fie întărirea statului de drept, a bunei guvernări, a capacităților instituționale cu folosirea sprijinului bugetar, a participării democratice și a procesul decizional reprezentativ, a stabilității, a justiției sociale și a creșterii incluzive și sustenabile, care permite redistribuirea echitabilă a bogăției produse; avertizează împotriva populismului, extremismului și abuzurilor constituționale, care legitimează încălcările drepturilor omului;

78.

constată persistența deficitului de finanțare pentru ajutorul umanitar, din cauza nevoilor umanitare tot mai mari, precum și deficiențele Programului alimentar mondial, care au condus la întreruperea aprovizionării cu alimente; invită statele membre ale ONU, Uniunea Europeană și statele sale membre ca, cel puțin, să își onoreze angajamentele financiare asumate; observă, în această privință, că majoritatea statelor membre ale UE nu și-au respectat propriul angajament de a aloca 0,7 % din PIB pentru ajutorul pentru dezvoltare, dar salută angajamentele UE pentru ajutorul umanitar și protecția civilă, UE împreună cu statele sale membre fiind cel mai mare donator;

79.

salută noul Plan european de investiții externe (PEIE) și Fondul fiduciar pentru Africa, care urmăresc să combată cauzele profunde ale sărăciei, inegalităților și migrației nereglementate, prin crearea de creștere sustenabilă și locuri de muncă și să încurajeze respectarea drepturilor omului și investițiile private în Africa și în vecinătatea UE; cere folosirea temporară a Fondului european de dezvoltare regională în țările din vecinătatea UE, pentru a contribui la stabilizarea lor;

80.

salută includerea unui capitol destinat dezvoltării în Raportul anual pe 2015 al UE privind drepturile omului și democrația în lume și speră ca această practică să fie generalizată în rapoartele pe anii următori;

Comerțul, întreprinderile și drepturile omului

81.

solicită aplicarea rapidă, efectivă și integrală a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; îndeamnă toate statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să elaboreze și să pună în practică planuri de acțiune naționale; consideră că comerțul și drepturile omului sunt compatibile și că mediului de afaceri îi revine un rol important în promovarea drepturilor omului și a democrației;

82.

reafirmă că trebuie urgent acționat în mod continuu, concret și coerent la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, european și internațional, pentru a găsi efectiv o soluție la abuzurile drepturilor omului și corupția practicată de corporațiile internaționale, atunci când se petrec, și pentru a asigura faptul că acestea pot fi trase la răspundere, inclusiv prin rezolvarea problemelor juridice ce rezultă din caracterul multinațional al întreprinderilor și din comportamentul lor;

83.

invită ONU, UE și statele sale membre să ridice, împreună cu întreprinderile multinaționale și europene, problema acaparării de terenuri și tratamentul aplicat apărătorilor drepturilor funciare, care sunt adesea victime ale represaliilor, inclusiv amenințări, hărțuiri, arestări arbitrare, agresiuni și asasinări;

84.

salută călduros pregătirea unui tratat ONU cu efecte obligatorii privind întreprinderile și drepturile omului; regretă orice comportament obstrucționist legat de acest proces și le invită UE și statele membre să se angajeze în mod constructiv în aceste negocieri;

85.

reamintește că statele și întreprinderile au roluri diferite, dar complementare în ceea ce privește protecția drepturilor omului; reamintește cu fermitate că, acolo unde survin abuzuri în legătură cu drepturile omului, statele trebuie să le acorde victimelor acces la o cale efectivă de atac; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor omului de către țările terțe, inclusiv prin garantarea unei căi efective de atac pentru victimele unor astfel de abuzuri, constituie un element esențial al relațiilor externe ale UE cu țările respective; Salută faptul că Uniunea Europeană a jucat un rol esențial în negocierea și aplicarea unor inițiative privind responsabilitatea globală, care merg mână în mână cu promovarea și respectarea standardelor internaționale; salută concluziile Consiliului privind mediul de afaceri și drepturile omului, adoptate la 20 iunie 2016, și faptul că acestea cer planurilor naționale de acțiune referitoare la afaceri și drepturile omului să includă accesul la o cale de atac;

86.

reiterează faptul că trebuie să se acorde atenție caracteristicilor specifice ale IMM-urilor, care își desfășoară activitatea preponderent la nivel local și regional, în cadrul unor sectoare specifice; consideră, așadar, că este fundamental ca politicile Uniunii în materie de RSI, inclusiv planurile naționale de acțiune privind RSI, să țină cont în mod corespunzător de exigențele specifice ale IMM-urilor și de principiul „a gândi mai întâi la scară mică” și să recunoască abordarea informală și intuitivă a IMM-urilor privind RSI; își exprimă încă o dată opoziția față de orice inițiativă care poate genera obligații administrative sau financiare suplimentare pentru IMM-uri; sprijină, în schimb, adoptarea de măsuri care să le permită IMM-urilor să pună în practică acțiuni comune;

87.

cere Comisiei și statelor membre să garanteze coerența politicilor în ceea ce privește afacerile și drepturile omului la toate nivelurile, în special în raport cu politica comercială a Uniunii; invită Comisia și statele membre să raporteze regulat cu privire la măsurile luate pentru a garanta protecția efectivă a drepturilor omului în contextul activităților comerciale;

88.

își reiterează solicitarea fermă pentru introducerea sistematică a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile internaționale, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții încheiate sau care urmează a fi încheiate între UE și țările terțe; consideră, de asemenea, că este necesară instituirea unor mecanisme de control ex ante, care să acționeze înainte de încheierea unui acord-cadru și care să fie fundamentale pentru încheierea acestuia, precum și instituirea unor mecanisme de control ex post care să permită adoptarea unor acțiuni concrete ca reacție la încălcările acestor clauze, cum ar fi sancțiuni adecvate stipulate în clauzele din acord referitoare la drepturile omului, inclusiv suspendarea (temporară) a acordului;

89.

solicită crearea unor mecanisme menite să asigure respectarea drepturilor omului de către state și firme deopotrivă, precum și instituirea unor mecanisme de depunere a plângerilor pentru persoanele ale căror drepturi sunt încălcate prin acordurile comerciale și de investiții;

90.

ia act de propunerea legislativă a Comisiei din 28 septembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 privind controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare (COM(2016)0616), care are ca scop consolidarea acestui control, întrucât anumite produse și tehnologii pot fi utilizate în mod abuziv pentru comiterea unor încălcări grave ale drepturilor omului;

91.

salută acordul de actualizare a controlului asupra exporturilor UE în ceea ce privește produsele care ar putea fi utilizate pentru pedeapsa cu moartea, tortură sau alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante și cere aplicarea efectivă și deplină a acestui regulament extrem de important; îndeamnă UE și statele sale membre să încurajeze țările terțe să aibă în vedere adoptarea unei legislații similare, precum și să lanseze o inițiativă de promovare a unui cadru internațional pentru instrumentele de tortură și pedeapsa cu moartea; salută inițiativa ce vizează un regulament de instituire a unui sistem de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare, pentru o aprovizionare responsabilă cu minerale din zonele afectate de conflict; salută propunerea Comisiei de a actualiza legislația UE pentru controlul exporturilor cu dubă utilizare; subliniază că drepturile omului, ca un criteriu pentru licențele de export, reprezintă o prioritate pentru Parlament și solicită statelor membre să convină, în cele din urmă, să se îndrepte către o politică de export mai modernă, mai flexibilă și bazată pe respectarea drepturilor omului; invită solicită statele membre să exercite controale mai stricte și mai orientate spre respectarea drepturilor omului asupra exporturilor de arme, în special atunci când sunt implicate țări cu un istoric dovedit de represiune internă violentă și de încălcări ale drepturilor omului;

92.

salută adoptarea noii strategii comerciale a Comisiei, „Comerț pentru toți”, prin care se urmărește integrarea drepturilor omului în politica comercială și utilizarea poziției UE de bloc comercial pentru a promova drepturile omului în țările terțe; subliniază că acest demers va necesita coerența și complementaritatea totală a inițiativelor comerciale și de politică externă, inclusiv cooperarea strânsă între diferitele DG-uri, SEAE și autoritățile statelor membre; ia act de planurile Comisiei de a consolida diplomația economică europeană și subliniază că politica comercială trebuie să contribuie și la creșterea sustenabilă în țările terțe; solicită Comisiei să implice toate părțile interesate în discuția privind cadrul de reglementare și obligațiile de afaceri în țările în care este probabil să crească nivelul investițiilor publice și private; îndeamnă Comisia să se asigure că proiectele susținute de BEI sunt în concordanță cu politicile UE și recomandă îmbunătățirea controalelor ex-post care evaluează impactul economic, social și de mediu al proiectelor susținute de BEI;

93.

salută noul Regulament privind sistemul generalizat de preferințe (SGP+), intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, considerându-l un instrument de politică comercială a UE pentru promovarea drepturilor omului și a drepturilor muncii, a protecției mediului și a bunei guvernări în țările în curs de dezvoltare vulnerabile; salută îndeosebi faptul că beneficiile comerciale acordate în cadrul SGP+ sunt condiționate intrinsec și juridic de aplicarea continuă a convențiilor internaționale privind drepturile omului; salută publicarea de către Comisie a primului raport bienal privind implementarea sistemului SPG +, precum și dialogul cu Parlamentul privind acest raport înainte de publicarea sa; constată că au fost raportate încălcări repetate ale standardelor de bază în domeniul muncii în numeroase țări având din cadrul SPG+ și îndeamnă să se asigure respectarea reală a SGP+; Îndeamnă Comisia să analizeze posibilitățile pentru includerea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale pe lista convențiilor obligatorii pentru a avea statutul SGP+ și invită solicitanții SGP+ care nu sunt state părți la statut să îl ratifice;

94.

salută faptul că unui număr 14 țări le-au fost acordate preferințe comerciale deosebit de avantajoase în cadrul noului sistem SGP+, care este în vigoare de la 1 ianuarie 2014 și salută, de asemenea, mult solicitata respectare a celor 27 de convenții internaționale (inclusiv a convențiilor privind drepturile fundamentale ale omului și drepturile lucrătorilor);

95.

își reiterează solicitarea insistentă de a se face evaluări de impact prealabile și cuprinzătoare cu privire la drepturile omului, care să ia în mod serios în considerare punctele de vedere ale societății civile pentru toate acordurile comerciale și de investiții;

96.

salută adoptarea unor noi orientări privind analiza evaluărilor impactului pe care îl au inițiativele legate de comerț asupra drepturilor omului (60), dar este profund îngrijorat de calitatea observațiilor privind drepturile omului făcute în evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile referitoare la acordul UE-Myanmar privind protejarea investițiilor; este, totodată, îngrijorat de faptul că Comisia nu a efectuat o evaluare de impact cu privire la drepturile omului pentru acordul de liber schimb UE-Vietnam; își reiterează susținerea pentru realizarea unei evaluări cuprinzătoare care să fie inclusă în evaluările ex post ale acestor acorduri,

Sportul și drepturile omului

97.

este preocupat de atribuirea găzduirii unor evenimente sportive de mare amploare unor țări în care respectarea drepturilor omului este foarte problematică, cum ar fi Cupa Mondială de Fotbal din Rusia în 2018 și din Qatar în 2022 și Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022; este, de asemenea, preocupat de încălcările drepturilor omului cauzate de evenimentele sportive de mare amploare, inclusiv evacuările forțate, fără consultarea sau compensarea populațiilor vizate, exploatarea grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii și lucrătorii migranți, care poate ajunge până la sclavie, precum și reducerea la tăcere a organizațiilor societății civile care denunță astfel de încălcări ale drepturilor omului; invită Comitetul Internațional Olimpic și Federațiile Internaționale ale asociațiilor de Fotbal (FIFA) să își alinieze practicile cu idealurile sportului, aplicând mecanisme de salvgardare pentru a preveni, monitoriza și a asigura căi de atac pentru toate încălcările drepturilor omului legate de evenimentele sportive de mare anvergură; solicită dezvoltarea unui cadru de politici al UE privind sportul și drepturile omului; invită UE și statele membre să coopereze cu federațiile sportive naționale, cu corporațiile și cu organizațiile societății civile privind modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente;

Persoanele cu dizabilități

98.

salută noile obiective 12 și 16, în special subpunctul 16f din concluziile Consiliului referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019 și invită Comisia să se asigure că aplicarea Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) este invocată în mod sistematic în dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe; remarcă faptul că trebuie luată în considerare natura specifică a nevoilor persoanelor cu dizabilități, în contextul eforturilor depuse împotriva discriminării; solicită examinarea aprofundată a eficienței proiectelor legate de dizabilități și implicarea adecvată a organizațiilor persoanelor cu dizabilități în planificarea și implementarea acestor proiecte;

99.

invită statele membre să se asigure că persoanele cu dizabilități au o reală libertate de mișcare în spațiile publice și, în acest fel, șanse egale de a participa la viața publică;

100.

solicită ferm ca drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități să fie integrate sistematic în toate politicile și acțiunile externe ale UE, în special în politicile UE privind migrația și refugiații, oferind un răspuns adecvat pentru nevoile lor specifice, dat fiind faptul că sunt supuse la o discriminare multiplă; reamintește că femeile și copiii cu dizabilități sunt expuși unor discriminări multiple și sunt deseori expuși unui risc mai mare de violență, abuz, maltratare sau exploatare; sprijină ferm recomandarea de a integra perspectiva de gen în toate strategiile UE privind dizabilitățile, inclusiv în politicile și acțiunile sale externe;

101.

încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități de către țările care încă nu au ratificat-o sau nu au pus-o în aplicare; remarcă faptul că UE ar trebui să conducă prin puterea exemplului prin implementarea efectivă a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități pe plan intern; solicită UE să își asume un rol proeminent în implementarea unei Agende 2030 incluzive pentru dezvoltare durabilă, care să garanteze faptul că nimeni nu este lăsat în urmă, conform recomandărilor Comitetului Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități în observațiile finale vizând examinarea aplicării Convenției în UE;

Drepturile femeilor și ale copiilor

102.

salută adoptarea Planului de acțiune pentru egalitatea de gen (2016-2020), care conține o listă cuprinzătoare de acțiuni pentru îmbunătățirea situației femeilor în ceea ce privește egalitatea de drepturi și capacitarea; subliniază că acest plan de acțiune trebuie implementat împreună cu Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, pentru a asigura recunoașterea explicită a drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor; salută adoptarea Angajamentului strategic pentru egalitatea de gen (2016-2019), care promovează egalitatea de gen și drepturile femeilor în întreaga lume; reafirmă că drepturile femeilor nu pot fi compromise în numele respectării unor interdicții specifice impuse de o religie sau de o convingere; cere UE să-și amplifice sprijinul pentru implementarea obligațiilor și angajamentelor în domeniul drepturilor femeilor exprimate în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în Platforma de acțiune de la Beijing, în Declarația de la Cairo privind populația și dezvoltarea și în evaluările rezultatelor acestora, precum și în obiectivele de dezvoltare durabilă; subliniază că este important să nu fie compromis acquis-ul Platformelor de acțiune de la Beijing și Cairo în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive; totodată, este important să asigure că se oferă toate serviciile necesare și întreaga asistență medicală și psihologică pentru femeile care au fost victime ale violurilor în timpul războiului, inclusiv dreptul la avort în condiții de siguranță, după cum prevede dreptul umanitar internațional; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la mijloace de contracepție și la avort în condiții de siguranță, precum și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă sunt elemente importante în salvarea vieții femeilor, dar și în reducerea mortalității infantile și materne; subliniază că aceste politici trebuie plasate în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe; subliniază că apărarea drepturilor femeilor și fetelor, respectarea demnității umane, eliminarea violenței și a discriminării împotriva lor sunt elemente esențiale pentru ca femeile să își drepturile lor fundamentale; subliniază dreptul fiecărei persoane de a decide liber în chestiuni legate de sexualitatea sa și de sănătatea sexuală și reproductivă; în acest sens, recunoaște drepturile inalienabile ale femeilor de a lua decizii în mod autonom, inclusiv în privința accesului la planificarea familială;

103.

condamnă din nou toate formele de abuz și violență împotriva femeilor și copiilor, violența de gen, inclusiv practicile de căsătorii timpurii și căsătorii forțate, mutilarea genitală a femeilor, exploatarea și sclavia, violența domestică, precum și folosirea violenței sexuale ca armă de război; consideră că violența împotriva femeilor se manifestă și psihologic și subliniază că trebuie integrate considerații din perspectiva de gen care, printre altele, să promoveze participarea activă a femeilor în acordarea ajutorului umanitar și care să conțină strategii de protecție împotriva violenței sexuale și a violenței de gen, precum și măsuri de sănătate de bază ce cuprind servicii de sănătate sexuală și reproductivă; subliniază că statele membre și Comisia nu numai că trebuie să combată toate formele de violență împotriva femeilor, ci trebuie și să acorde prioritate accesului la educație și combaterii stereotipurilor de gen pentru fete și băieți de la o vârstă fragedă; invită UE și statele sale membre să ratifice de urgență Convenția de la Istanbul pentru a asigura coerența între acțiunea internă și externă a UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor și violența de gen; salută propunerea Comisiei din 4 martie 2016 privind aderarea UE la Convenția de la Istanbul, primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic referitor la prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor; consideră că acest lucru va asigura o mai bună eficiență și coerență a politicilor interne și externe ale UE și va mări responsabilitatea UE și rolul acesteia în combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței de gen la nivel internațional; îndeamnă Comisia și Consiliul să facă tot posibilul pentru a permite semnarea și încheierea convenției de către UE și, în același timp, să încurajeze cele 14 state membre care încă nu au semnat și nu au ratificat Convenția de la Istanbul să facă acest lucru și să asigure aplicarea adecvată a acestui instrument; subliniază că trebuie să se asigure o pregătire adecvată pentru personalul din domeniul sănătății, forțele de poliție, procurorii, judecătorii, diplomații și personalul de menținere a păcii, atât din UE, cât și din țările terțe, care urmărește să ajute și să sprijine victimele violenței, în special femeile și copiii, în situațiile de conflict și în operațiunile pe teren;

104.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările drepturilor fundamentale în cazul femeilor și fetelor aflate în taberele de refugiați și în centrele de primire, inclusiv în legătură cu cazurile relatate de violență sexuală și de tratament inegal al femeilor și copiilor; îndeamnă SEAE să depună eforturi pentru adoptarea unor norme mai stricte și a unor bune practici în țările terțe; subliniază că este necesar ca femeile și copiii supuși abuzurilor în timpul conflictelor să aibă acces la asistență medicală și psihologică, în conformitate cu dreptul internațional, precum și faptul că este nevoie de continuitate în educație, în asigurarea asistenței medicale și în aprovizionarea cu alimente pentru copiii aflați în taberele de refugiați, în zonele de conflict și în zonele afectate de sărăcie extremă;

105.

remarcă faptul că măsurile de combatere a violenței de gen trebuie să abordeze și violența online, inclusiv hărțuirea sexuală, hărțuirea morală și intimidarea, și trebuie să contribuie la crearea unui mediu online care este sigur pentru femei și fete;

106.

salută adoptarea și sprijină transpunerea în practică a recentei Rezoluții 2242 a Consiliului de Securitate al ONU care plasează femeile în centrul tuturor eforturilor depuse pentru depășirea provocărilor mondiale și cere eforturi suplimentare pentru integrarea programelor privind „femeile, pacea și securitatea” în toate dimensiunile operațiunilor de menținere a păcii; subliniază importanța participării egale, depline și active a femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la negocierile de pace și la procesul de consolidare a păcii; recomandă introducerea unui sistem de cote, pentru a asigura o modalitate de promovare a participării femeilor la toate nivelurile politice;

107.

regretă profund faptul că romii, în special femeile rome, continuă să se confrunte cu o discriminare la scară largă și cu o atitudine ostilă, care alimentează ciclul dezavantajării, excluziunii, segregării și marginalizării; invită UE și statele membre să respecte în totalitate drepturile omului în cazul populației rome, asigurându-le dreptul la educație, la servicii de sănătate, la locuri de muncă, la locuințe și la protecție socială;

108.

regretă profund lipsa egalității de gen în sfera politică și subreprezentarea femeilor în procesele decizionale politice, sociale și economice, fapt ce subminează drepturile omului și democrația; consideră că guvernele ar trebui să înscrie obiectivul egalității de gen în procesele de consolidare și menținere a democrației și să combată orice formă de discriminare de gen în societate; subliniază că rapoartele misiunilor de observare a alegerilor oferă orientări precise pentru dialogul politic al UE cu țările terțe, cu scopul de a îmbunătăți participării femeilor la procesul electoral și la viața democratică a țării;

109.

regretă că încă mai există țări care restricționează participarea femeilor la alegeri;

110.

deploră faptul că femeile din întreaga lume continuă să se confrunte cu provocări enorme în găsirea și păstrarea unor locuri de muncă decente, după cum demonstrează raportul Organizației Internaționale a Muncii intitulat „Femeile la locul de muncă – 2016”;

111.

regretă că „plafonul de sticlă” existent pentru femeile antreprenoare, diferența de remunerare între femei și bărbați și descurajarea societală a antreprenoriatului feminin reprezintă în continuare fenomene răspândite la nivel mondial; solicită inițiative pentru capacitarea mai mare a femeilor, în special în domeniul activităților independente și al IMM-urilor;

112.

reamintește că accesul la educație, la formare profesională și la microcredite reprezintă instrumente esențiale pentru capacitarea femeilor și pentru a împiedica încălcarea drepturilor lor fundamentale;

113.

încurajează participarea activă a femeilor la sindicate și la organizațiile sindicale, ca factor important în introducerea aspectelor de gen în condițiile de muncă;

114.

încurajează statele membre, Comisia și SEAE să se concentreze asupra emancipării economice și politice a femeilor în țările în curs de dezvoltare, promovând implicarea lor în întreprinderi și în implementarea de proiecte de dezvoltare regională și locală;

115.

invită Comisia și statele membre ale UE să implementeze bugetarea de gen în toate fondurile relevante ale UE;

116.

solicită investiții în femei și în tineri, deoarece acestea reprezintă o formă eficientă de combatere a sărăciei, în special în rândul femeilor;

117.

este profund îngrijorat de faptul că se preconizează că creșterea rapidă a amenințării rezistenței antimicrobiene (RAM) va deveni principala cauză de deces în lume, care va face victime îndeosebi în rândul persoanelor vulnerabile și slăbite din țările în curs de dezvoltare; invită Comisia să elaboreze, fără întârziere, o strategie de sănătate publică cu adevărat eficientă;

Drepturile copiilor

118.

reafirmă nevoia urgentă de ratificare universală și implementare efectivă a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale ale acesteia și solicită ca UE să se consulte sistematic cu organizațiile relevante pentru apărarea drepturilor copilului, de la nivel local și internațional, și să abordeze în dialogurile sale politice și cele privind drepturile omului cu țările terțe problema obligațiilor statelor părți privind aplicarea Convenției; salută ratificarea Convenției de către Sudanul de Sud și Somalia; își reiterează solicitarea adresată Comisiei și VP/ÎR de a explora modalitățile și mijloacele prin care UE să adere la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

119.

solicită UE să continue să promoveze Setul de instrumente UE-UNICEF privind drepturile copilului: „Integrarea drepturilor copilului în cooperarea pentru dezvoltare” prin intermediul delegațiilor sale externe și să instruiască personalul delegațiilor UE în mod corespunzător în acest domeniu; subliniază chestiunea gravă a copiilor neînregistrați, născuți departe de țara de origine a părinților lor, o problemă deosebit de gravă legată de refugiați, și invită UE să ridice această problemă în toate dialogurile politice cu țările terțe, unde este cazul; invită Comisia să elaboreze politici și să promoveze, în cadrul forurilor internaționale, protecția copiilor ai căror părinți se află în închisoare, pentru a evita discriminarea și stigmatizarea lor; subliniază că milioane de copii suferă în continuare de malnutriție, mulți dintre aceștia având sechele ireversibile, pe termen lung sau chiar mor; invită Comisia și comunitatea internațională să introducă moduri inovatoare pentru a soluționa în mod eficient problema malnutriției, în special în rândul copiilor, prin utilizarea optimă a întregului lanț alimentar, incluzând, astfel, parteneriatele public-privat-populație, precum și toate celelalte resurse disponibile, în special mijloacele de comunicare sociale;

120.

exprimă nevoia de asistență internațională pentru eforturile de a căuta și elibera femeile și copiii care se află în continuare în captivitatea Daesh și a altor grupuri teroriste și organizații paramilitare și de a promova programe speciale de tratament al persoanelor care s-au aflat în captivitate în UE sau în lume; își exprimă îngrijorarea cu privire la recrutarea copiilor și participarea lor la activități teroriste și militare; subliniază necesitatea de a adopta politici de orientare pentru căutarea și eliberarea, reabilitarea și reintegrarea acestor copii; insistă asupra necesității de a promova politici de dezarmare, reabilitare și reintegrare a acestora; reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune cuprinzătoare privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, pentru a acorda prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicilor externe și interne ale UE și pentru a promova drepturile copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, inclusiv în zonele de conflict și în taberele de refugiați;

Drepturile persoanelor în vârstă

121.

salută obiectivul 16 g din Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, care vizează o mai bună cunoașterea a drepturilor omului și a nevoilor specifice ale persoanelor vârstnice; este îngrijorat de efectele negative ale discriminării din motive de vârstă; subliniază provocările deosebite cu care se confruntă persoanele vârstnice în exercitarea drepturilor omului, precum cele privind accesul la protecție socială și la îngrijire medicală; invită statele membre să folosească evaluarea actuală a Planului internațional de acțiune privind îmbătrânirea, adoptat la Madrid, pentru a cartografia implementarea instrumentelor existente și pentru a identifica eventualele carențe; invită UE și statele membre să se implice activ în Grupul de lucru deschis privind îmbătrânirea al ONU și să își intensifice eforturile în vederea protejării și a promovării drepturilor persoanelor vârstnice, inclusiv luând în considerare elaborarea unui nou instrument juridic;

Drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI)

122.

este profund îngrijorat de recrudescența violențelor și discriminărilor la adresa persoanelor LGBTI; condamnă cu fermitate recrudescența recentă a legilor discriminatorii și a actelor de violență împotriva persoanelor pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale; condamnă totodată faptul că 73 de țări incriminează în continuare homosexualitatea (inclusiv prin acuzații de „desfrâu” aduse persoanelor LGTBI), că 13 țări (61) permit pedeapsa cu moartea, iar 20 de țări incriminează identitățile transgen; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la așa-numitele „legi de propagandă”, care urmăresc să restrângă libertatea de exprimare și de întrunire a persoanelor LGBTI și a celor care le susțin drepturile; invită toate statele care au astfel de legi să abroge aceste dispoziții; condamnă ferm restricțiile din ce în ce mai mari și condițiile dificile impuse libertății de întrunire și de asociere a grupurilor LGBTI și susținătorilor drepturilor lor, evenimentelor și protestelor, precum marșurile „Pride”, când au fost cazuri în care autoritățile au răspuns cu violențe împotriva protestatarilor; reafirmă rolul esențial al acestor libertăți fundamentale în funcționarea societăților democratice și responsabilitatea pe care u au statele de a garanta că astfel de drepturi sunt apărate, iar cei care le exercită sunt protejați; cere ca SEAE să acorde prioritate și să își amplifice acțiunile în țările în care prevalează violențele, asasinatele, abuzurile și discriminările persoanelor LGTBI, condamnând aceste practici în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și Orientările UE privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, precum și prin continuarea cooperării în acest domeniu cu Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului; subliniază că este important să fie sprijinite acțiunile apărătorilor drepturilor omului pentru persoanele LGTBI, prin acordarea unui sprijin mai mare și a mai multor resurse pentru o programare eficientă, prin lansarea unor campanii de conștientizare, finanțate și prin IEDDO, în rândul marelui public privind discriminarea și violențele împotriva persoanelor LGTBI, precum și prin furnizarea unei asistențe de urgență pentru cei care au nevoie de un astfel de sprijin; invită delegațiile UE și instituțiile relevante să promoveze activ aceste drepturi și libertăți fundamentale;

123.

salută Orientările Consiliului Afaceri Externe pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele LGBTI, adoptate la 24 iunie 2013; invită SEAE și Comisia să insiste asupra unei aplicări mai strategice și mai sistematice a orientărilor, inclusiv prin campanii de conștientizare și prin instruirea personalului UE din țările terțe, pentru a ridica cu adevărat problema drepturilor LGBTI în dialogurile politice și în cele privind drepturile omului cu țările terțe, precum și în forurile multilaterale; subliniază că este important ca Orientările UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului să fie disponibile pe scară largă pentru persoanele LGBTI; cere acțiuni concrete pentru o mai mare coerență între politicile interne și cele externe ale UE cu privire la drepturile persoanelor LGBTI;

124.

încurajează instituțiile UE și statele membre să contribuie mai mult la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex, ca o chestiune politică, socială, și legată de drepturile omului și drepturile civile; salută faptul că un număr din ce în ce mai mare de țări respectă dreptul de a întemeia o familie prin căsătorie, parteneriat civil și adopție, fără discriminare pe motive de orientare sexuală, și invită Comisia și statele membre să elaboreze propuneri pentru recunoașterea reciprocă a acestor uniuni și a familiilor formate din persoane de același sex la nivelul UE, astfel încât să se asigure tratamentul egal în ceea ce privește munca, libera circulație, impozitarea și securitatea socială, precum și protecția veniturile familiilor și a copiilor;

Drepturile populațiilor indigene și ale persoanelor aparținând minorităților

125.

este profund îngrijorat de faptul că populațiile indigene sunt în continuare în grav pericol de a fi discriminate și sunt deosebit de vulnerabile la schimbările și tulburările politice, economice, de mediu și legate de ocuparea forței de muncă; constată că majoritatea trăiesc sub pragul sărăciei și nu au acces sau au acces limitat la reprezentare politică și la procesul decizional politic, ceea ce contravine dreptului lor la consimțământ liber, prealabil și în cunoștință de cauză, garantat în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și recunoscut în Consensul european privind dezvoltarea din 2005; este deosebit de preocupat de relatările privind fenomenul răspândit și în creștere de abuzuri ale drepturilor omului pentru popoarele indigene, cum ar fi persecutarea, arestările arbitrare și uciderea apărătorilor drepturilor omului, strămutarea forțată, acapararea de terenuri și încălcările săvârșite de corporații;

126.

constată cu profundă îngrijorare că populațiile indigene sunt afectate în mod deosebit de încălcarea drepturilor omului asociate cu extracția resurselor; invită Comisia și SEAE să sprijine cadre juridice riguroase și inițiative care vizează transparența și buna guvernare în minerit și în alte sectoare de resurse, și astfel și respectul pentru consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al localnicilor și pentru Declarația ONU privind drepturile persoanelor indigene; invită delegațiile UE să continue să amplifice și mai mult dialogul cu populațiile indigene la fața locului, pentru a identifica și preveni încălcările drepturilor omului;

127.

atrage atenția că comunitățile minoritare au nevoi specifice și, prin urmare, trebuie promovată egalitatea deplină și efectivă între persoanele dintr-o minoritate și cele care aparțin majorității în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale; îndeamnă Comisia să urmărească îndeaproape aplicarea dispozițiilor care protejează drepturile persoanelor ce aparțin minorităților pe parcursul întregului proces de extindere;

Drepturile persoanelor afectate de discriminarea de castă

128.

condamnă încălcările drepturilor omului ce continuă să fie comise împotriva persoanelor care suferă din cauza ierarhiilor de castă și a discriminării pe criterii de castă, inclusiv refuzul egalității și al accesului la justiție și la un loc de muncă, segregarea continuă și obstacolele impuse de sistemul castelor în exercitarea drepturilor fundamentale și în dezvoltare; este deosebit de îngrijorat de proporția alarmantă și în creștere a atacurilor violente din motive de castă împotriva daliților și impunitatea instituționalizată a discriminării; solicită din ca UE să formuleze o politică dedicată discriminării din motive de castă și invită UE să se folosească de fiecare oportunitate pentru a-și exprima îngrijorarea profundă cu privire la aceste discriminări;

Curtea Penală Internațională (CPI) / justiție de tranziție

129.

reamintește universalitatea CPI și își reiterează sprijinul deplin pentru activitatea acesteia; subliniază rolul său important de a pune capăt impunității autorilor celor mai grave infracțiuni aflate în atenția comunității internaționale și de a face dreptate victimelor crimelor de război, ale crimelor împotriva umanității și ale genocidului; rămâne vigilent în ceea ce privește orice tentativă de subminare a legitimității sau independenței CPI;

130.

reamintește rezoluția sa din 4 februarie 2016 care invită toți membrii Consiliului de Securitate al ONU să susțină sesizarea Consiliului de Securitate adresată CPI pentru a investiga încălcările comise în Irak și în Siria de așa-numita organizație „ISIS/Daesh” împotriva creștinilor (caldeeni, siriaci, asirieni), a yazidiților, precum și a altor minorități religioase și etnice;

131.

salută declarația Ucrainei prin care a acceptat jurisdicția CPI pentru crimele comise în țară începând cu 20 februarie 2014, întrucât această declarație deschide posibilitatea ca procurorul CPI să analizeze dacă instanța de judecată ar putea investiga abuzurile comise în timpul conflictului armat, chiar dacă Ucraina nu este încă o țară membră a CPI;

132.

salută concluziile Consiliului privind sprijinul UE pentru justiția de tranziție și cadrul de politici al UE privind justiția de tranziție, UE fiind prima organizație regională care a adoptat o astfel de politică; invită UE, statele sale membre și reprezentanții săi speciali să promoveze activ CPI, executarea hotărârilor sale și lupta împotriva impunității pentru crimele prevăzute în Statutul de la Roma și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; îndeamnă UE și statele membre să coopereze cu Curtea și să își continue sprijinul diplomatic și politic ferm pentru consolidarea și extinderea relației dintre CPI și ONU, în special în contextul Consiliului de Securitate al ONU, și să ia măsuri pentru a preveni cazurile de necooperare cu CPI și pentru a răspunde concret acestora; își reiterează solicitarea adresată UE de a adopta o poziție comună privind crima de agresiune și amendamentele adoptate la conferința de la Kampala și invită statele membre să își alinieze legislațiile naționale la definițiile formulate în amendamentele de la Kampala și să înlesnească cooperarea cu CPI; deplânge sfidarea pe care au afișat-o mai multe țări față de CPI, care s-au retras sau amenință că se retrag din jurisdicția CPI;

133.

reiterează îndemnul de a crea funcția de Reprezentant special al UE pentru justiția internațională și dreptul umanitar internațional, pentru a acorda acestor aspecte importanța și vizibilitatea pe care le merită, pentru a promova în mod concret agenda UE și pentru a integra sistematic angajamentul UE pentru CPI și pentru combaterea impunității în toate politicile externe ale UE;

134.

invită UE și statele membre să pună la dispoziția CPI resursele necesare și să sprijine mai mult sistemul internațional de justiție penală, inclusiv justiția de tranziție;

Dreptul internațional umanitar (DIU)

135.

condamnă nerespectarea dreptului internațional umanitar și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea alarmantă a numărului de cazuri de daune colaterale în conflictele armate din întreaga lume și de atacuri mortale împotriva spitalelor, școlilor, a convoaielor umanitare și a altor ținte civile; își exprimă îngrijorarea cu privire la influența din ce în ce mai mare a actorilor nestatali în conflicte în întreaga lume și îndeamnă UE să folosească toate instrumentele aflate la dispoziție pentru a îmbunătăți respectarea dreptului umanitar internațional de către actorii statali și nestatali; salută promisiunea UE și a statelor sale membre făcută Comitetului Internațional al Crucii Roșii de a sprijini cu fermitate crearea unui mecanism eficient pentru o mai mare respectare a dreptului umanitar internațional; cere VP/ÎR să prezinte un raport Parlamentului cu privire la obiectivele și la strategia concepută pentru a concretiza această promisiune; îndeamnă comunitatea internațională să convoace o conferință internațională cu scopul de a pregăti un nou mecanism internațional destinat descoperirii și colectării de date și raportării publice a încălcărilor DUI, inclusiv a atacurilor asupra spitalelor, personalului medical și ambulanțelor; consideră că un astfel de mecanism ar putea să se inspire din mecanismul existent destinat copiilor afectați de conflictele armate; cere solicită VP/ÎR să prezinte anual o listă publică de presupuși autori de atacuri asupra școlilor și spitalelor, în scopul definirii unor măsuri adecvate ale UE de stoparea a unor astfel de atacuri;

136.

regretă faptul că șapte state membre nu au ratificat încă Convenția privind munițiile cu dispersie; solicită UE și statelor sale membre să sprijine interzicerea, la nivel mondial, a utilizării fosforului alb, mai ales prin încheierea unui nou protocol la Convenția privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenționale, care să interzică astfel de arme;

137.

invită statele membre să ratifice principalele instrumente de drept internațional umanitar și alte instrumente juridice relevante care au un impact asupra dreptului internațional umanitar; recunoaște importanța Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional și reiterează solicitarea adresată VP/ÎR și SEAE de a revizui implementarea acestor orientări, mai ales în contextul impunității generale și sistematice pentru încălcări grosolane a DUI și ale drepturilor omului; invită UE să sprijine inițiativele care vizează difuzarea cunoștințelor de drept umanitar internațional și a bunelor practici în aplicarea sa și invită UE să folosească toate instrumentele bilaterale aflate la dispoziția sa pentru a promova în mod concret respectarea dreptului umanitar internațional de către partenerii săi, inclusiv prin dialogul politic; reiterează solicitarea adresată statelor membre de a se alătura eforturilor internaționale de prevenire a atacurilor împotriva școlilor și a utilizării acestora în scopuri militare de către protagoniști armați, aprobând Declarația privind școlile sigure, care este concepută pentru a contribui la oprirea atacurilor militare extrem de frecvente asupra școlilor în timpul conflictelor armate;

138.

îndeamnă comunitatea internațională să convoace o conferință internațională, în scopul de a întări eficiența normelor umanitare internaționale;

139.

invită din nou VP/ÎR să lanseze o inițiativă menită să impună un embargo UE al armelor împotriva țărilor care sunt acuzate de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar, în special în ceea ce privește atacarea deliberată a infrastructurilor civile; subliniază că acordarea continuă de licențe pentru vânzările de arme către astfel de țări constituie o încălcare a poziției comune a Consiliului 2008/944/CFSP din 8 decembrie 2008; invită statele membre să analizeze posibilitatea primirii de deținuți de la Guantanamo în UE; subliniază necesitatea de a închide închisoarea de la Guantanamo Bay cât mai curând posibil;

Libertatea de gândire, de conștiință și libertatea religioasă sau a convingerilor

140.

condamnă, în conformitate cu articolul 10 din TFUE, toate actele de violență, persecuție, intoleranță și discriminare pe motive ideologice, religioase sau de convingeri; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la relatările foarte numeroase privind violența, persecuția, intoleranța și discriminarea minorităților religioase în lume; subliniază că libertatea de gândire, libertatea conștiinței, libertatea religioasă sau a convingerilor reprezintă drepturi fundamentale, strâns legate de alte drepturi și libertăți fundamentale; acestea cuprind dreptul de a crede sau de a nu crede, dreptul de a își manifesta sau nu religia sau convingerea și dreptul de a adopta, schimba sau renunța la o credință sau de a reveni la aceasta, după cum este consacrat în articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor Omului; invită UE și statele membre să se angajeze în discuții politice pentru a abroga legile împotriva blasfemiei; invită UE și statele sale membre să se asigure că minoritățile sunt respectate în întreaga lume, inclusiv în Orientul Mijlociu, unde yazidiții, creștinii, minoritățile musulmane și ateii sunt persecutați de Daesh și de alte grupuri teroriste; deplânge folosirea abuzivă a religiei sau a convingerilor în scopuri teroriste;

141.

sprijină angajamentul UE de a promova dreptul la libertatea religioasă sau de convingeri în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv la ONU, OSCE, Consiliul Europei și în alte mecanisme regionale, și încurajează UE să continue depunerea rezoluției sale anuale privind libertatea religioasă sau de convingeri la ONU și susținerea mandatului Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă și de convingeri; încurajează VP/ÎR și SEAE să se angajeze într-un dialog permanent cu ONG-urile, cu grupările religioase sau de convingeri și cu liderii religioși;

142.

sprijină pe deplin practica UE de a prelua inițiativa în privința rezoluțiilor tematice la CDO și la Adunarea Generală a ONU referitoare la libertatea religioasă și de convingeri, încurajează UE să susțină mandatul Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă și de convingeri și îndeamnă țările care în prezent nu acceptă cereri de vizite din partea Raportorului special al ONU pentru libertatea religioasă să facă acest lucru;

143.

invită UE să își consolideze instrumentele existente și să adopte orice alt instrument în cadrul mandatului său pentru a garanta o protecție efectivă a minorităților religioase la nivel mondial;

144.

cere să se realizeze acțiuni concrete pentru a asigura implementarea reală a Orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau de convingeri, inclusiv: o instruire sistematică și consistentă a personalului UE din instituții și din delegații; elaborarea de rapoarte privind situațiile țărilor și cele locale; și angajarea într-o cooperare strânsă cu actorii locali și mai ales cu liderii grupurilor religioase sau a comunităților de convingeri;

145.

este profund preocupat de faptul că, în unele părți ale lumii, poziția comunităților religioase sau de convingeri este pusă în pericol, comunități religioase întregi dispărând sau fugind;

146.

subliniază faptul că, în prezent, creștinii sunt grupul religios cel mai hărțuit și intimidat în țări din întreaga lume, inclusiv în Europa, unde refugiații creștini sunt curent persecutați din motive religioase, și că unele dintre cele mai vechi comunități creștine sunt în pericol de dispariție, în special în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu;

147.

încurajează comunitatea internațională și UE să ofere protecție pentru minorități și să creeze zone sigure; solicită recunoașterea și autoadministrarea și protecția minorităților etnice și religioase care trăiesc în zonele în care au avut o prezență puternică de-a lungul istoriei și au coexistat pașnic – de exemplu, în munții Sinjar (yazidiții) și câmpia Ninive (populațiile caldeene, siriene și asiriene); solicită acordarea de asistență specială pentru a conserva gropile (comune) din zonele de conflicte actuale sau recente, cu scopul de a exhuma și analiza criminalistic rămășițele umane din acestea, pentru a permite înmormântarea decentă a rămășițelor victimelor sau restituirea lor către familii; solicită crearea unui fond special care să poată contribui la finanțarea inițiativelor de conservare a elementelor de probă, pentru a permite anchetarea și urmărirea în instanță a presupuselor crime împotriva umanității; UE și statele sale membre să acționeze pentru a crea de urgență un grup de experți care să aibă sarcina să colecteze toate dovezile cu privire la orice act de criminalitate internațională în curs, inclusiv de genocid, împotriva minorităților religioase și etnice, oriunde ar apărea, inclusiv conservarea gropilor comune în zonele de conflicte actuale sau recente, pentru a pregăti urmărirea internațională a celor responsabili;

Libertatea de exprimare online și offline și prin canale audiovizuale și alte surse media

148.

subliniază că drepturile omului și libertățile fundamentale sunt universale și trebuie apărate la nivel mondial, indiferent de forma în care sunt exprimate;

149.

subliniază rolul libertății de exprimare, al independenței mass mediei și al pluralismului ca elemente fundamentale ale democrației, precum și necesitatea de a capacita cetățenii și societatea civilă pentru a asigura transparența și responsabilitatea în sectorul public;

150.

este îngrijorat din cauza numărului din ce în ce mai mare de arestări și acte de intimidare a jurnaliștilor din numeroase state, și subliniază că aceste practici afectează grav libertatea presei; îndeamnă UE și comunitatea internațională să protejeze jurnaliștii și blogerii independenți, să reducă decalajul digital și să faciliteze accesul nelimitat la informații și la comunicare, precum și accesul necenzurat la internet (libertatea digitală);

151.

își exprimă îngrijorarea cu privire la proliferarea și răspândirea tehnologiilor de monitorizare, supraveghere, cenzurare și filtrare, care reprezintă o amenințare tot mai mare pentru promotorii drepturilor omului și ai democrației din țările cu regimuri autocratice;

152.

condamnă cu fermitate numărul tot mai mare de apărători ai drepturilor omului care se confruntă cu amenințări de natură digitală, inclusiv compromiterea datelor prin confiscarea echipamentelor, supravegherea de la distanță și scurgerile de date; condamnă practica de supraveghere online și hackingul în scopul colectării unor informații care pot fi utilizate în cazuri juridice sau în campanii de defăimare, dar și în procese pentru defăimare;

153.

condamnă ferm controlul autorităților asupra internetului, a mass-mediei și a mediului academic, precum și actele din ce în ce mai numeroase de intimidarea, hărțuire și arestări arbitrare cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, avocații și jurnaliștii;

154.

condamnă restricțiile impuse comunicării digitale, inclusiv închiderea site-urilor de internet și blocarea conturilor personale de către regimurile autoritare pentru a restricționa libertatea de exprimare și ca mijloc de reducere la tăcere a opoziției și de reprimare a societății civile; invită UE și statele sale membre să condamne public regimurile care restricționează comunicarea digitală a criticilor și a opoziției;

155.

subliniază că este important să se promoveze accesul nerestricționat la internet în toate formele de contact cu țările terțe, inclusiv în negocierile de aderare, în negocierile comerciale, în dialogurile privind drepturile omului, dar și în contactele diplomatice, pentru ca informațiile referitoare la drepturile omului și democrație să fie cât mai accesibile pentru oamenii din întreaga lume;

156.

își exprimă îngrijorarea cu privire la amplificarea discursului de incitare la ură, mai ales pe platformele de comunicare socială; invită Comisia să implice reprezentanții organizațiilor societății civile pentru a se asigura că opiniile lor sunt luate în considerare în negocierile privind codurile de conduită; condamnă ferm difuzarea mesajelor de incitare la ură care instigă la violență și teroare;

157.

solicită un sprijin mai mare pentru promovarea libertății presei, protecția jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, reducerea decalajului digital și facilitarea accesului nerestricționat la informații și la comunicare, precum și pentru accesul necenzurat la internet (libertatea digitală);

158.

solicită dezvoltarea și diseminarea activă a tehnologiilor care contribuie la protejarea drepturilor omului și facilitează drepturile și libertățile digitale ale persoanelor, precum și la securitatea și confidențialitatea lor;

159.

invită UE să adopte programe informatice gratuite și cu sursă deschisă și să încurajeze și alți actori să facă acest lucru, întrucât aceste programe asigură o mai bună securitate și o mai bună respectare a drepturilor omului;

160.

invită Comisia și statele membre să discute chestiunile legate de libertatea de exprimare online, libertățile digitale și importanța unui internet liber și deschis în toate forurile internaționale, inclusiv la Forumul ONU pentru guvernarea internetului, în cadrul G8, G20, OSCE și în Consiliul Europei;

Lupta împotriva terorismului

161.

își reafirmă condamnarea fără echivoc a terorismului și sprijinul deplin pentru acțiunile menite să elimine organizațiile teroriste, în special Daesh, care reprezintă o amenințare clară pentru securitatea regională și internațională, reamintind, în același timp, că aceste acțiuni trebuie să respecte întotdeauna pe deplin legislația internațională în materie de drepturile omului; sprijină implementarea Rezoluției nr. 2178 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU privind combaterea amenințărilor reprezentate de luptătorii teroriști străini, precum și a Principiilor directoare de la Madrid privind oprirea fluxului de luptători teroriști străini;

162.

reamintește că planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația subliniază necesitatea de a se asigura că respectarea libertății de opinie și de exprimare este integrată în procesul de elaborare a politicilor și a programelor referitoare la terorism, inclusiv utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală; subliniază că statele membre trebuie să folosească în totalitate instrumentele existente pentru combaterea radicalizării cetățenilor europeni și că trebuie să elaboreze programe eficiente de contracarare a propagandei teroriștilor și extremiștilor și a metodelor lor de recrutare, mai ales online, precum și de prevenire a radicalizării; subliniază că este nevoie urgentă de o acțiune concertată la nivelul UE și insistă ca statele membre să coopereze în domeniile sensibile, mai ales în schimbul de informații și de informații secrete;

163.

cere UE să colaboreze în continuare cu ONU pentru combaterea finanțării terorismului, inclusiv prin folosirea mecanismelor existente de identificare a persoanelor și organizațiilor teroriste, și să consolideze mecanismele de înghețare a averilor din întreaga lume, respectând, totodată, normele internaționale privind garanțiile procedurale și statul de drept; invită Comisia și statele membre să discute efectiv și de urgență acest subiect cu statele care finanțează, susțin sau permit cetățenilor lor să finanțeze sau să sprijine organizațiile teroriste;

Pedeapsa cu moartea

164.

reafirmă toleranța zero a UE pentru pedeapsa cu moartea, precum și opoziția sa îndelungată față de pedeapsa cu moartea, tortură, pedepse și tratamente crude, inumane sau degradante, în toate cazurile și în orice circumstanțe;

165.

salută abolirea pedepsei cu moartea în Fiji, în Suriname, în Mongolia și în statul american Nebraska;

166.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la reintroducerea execuțiilor în unele țări în ultimii ani; regretă profund faptul că, în alte țări, liderii politici iau în calcul reintroducerea pedepsei cu moartea; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la creșterea semnalată a numărului de condamnări la moarte pronunțate la nivel mondial în 2015, în special în China, Egipt, Iran, Nigeria, Pakistan și Arabia Saudită; reamintește autorităților din aceste țări că sunt părți la Convenția privind drepturile copilului, care interzice strict folosirea pedepsei cu moartea pentru infracțiunile comise de orice persoană cu vârsta sub 18 ani;

167.

este deosebit de preocupat de creșterea numărului de condamnări la moarte pronunțate în procesele în masă, fără garanții ale standardelor minime de proces echitabil impuse de dreptul internațional;

168.

denunță cu fermitate creșterea numărului sentințelor capitale pronunțate în cazul infracțiunilor legate de traficul cu droguri și cere să se excludă pedeapsa cu moartea și execuțiile sumare pentru aceste infracțiuni;

169.

invită statele care au abolit pedeapsa cu moartea sau care au instituit de mult timp un moratoriu asupra pedepsei cu moartea să-și mențină angajamentul în acest sens și să nu o reintroducă; invită UE să folosească în continuare cooperarea și diplomația în toate forurile posibile de la nivel mondial pentru a susține abolirea pedepsei cu moartea, asigurându-se în același timp că se respectă în totalitate dreptul la un proces echitabil pentru fiecare persoană care riscă să fie executată; subliniază că este important că UE să continue să monitorizeze condițiile în care se desfășoară execuțiile în acele țări care încă mai au pedeapsa cu moartea, în special pentru a se asigura că lista persoanelor condamnate la moarte este publică, iar trupurile acestora sunt restituite familiilor;

170.

insistă asupra faptului că este important ca UE să mențină o politică vizibilă care să aibă ca obiectiv abolirea la nivel mondial a pedepsei cu moartea, în conformitate cu Orientările revizuite ale UE privind pedeapsa cu moartea din 2013, precum și ca aceasta să continue să pledeze împotriva pedepsei cu moartea; invită UE să depună mai multe eforturi pentru abolirea universală a pedepsei cu moartea, să exploreze noi modalități de susținere în acest scop, precum și să sprijine, în contextul IEDDO, acțiunile menite să prevină sentințele de condamnare la moarte și execuțiile; cere ca delegațiile UE să continue să organizeze campanii sensibilizare în acest sens;

Combaterea torturii și a relelor tratamente

171.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la practicarea, în continuare, a torturii și a relelor tratamente aplicate persoanelor aflate în detenție, printre altele pentru a obține mărturisiri care sunt apoi folosite în procese penale care în mod evident nu respectă standardele internaționale de echitate;

172.

deplânge recursul frecvent la tortură și la rele tratamente împotriva membrilor societății care exprimă opinii critice, pentru a-i reduce la tăcere, și împotriva grupurilor vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice și religioase, persoanele LGBTI, femeile, copiii, solicitanții de azil și migranții;

173.

condamnă în termenii cei mai fermi actele de tortură și rele tratamente comise de ISIS și de alte organizații teroriste sau paramilitare; își exprimă solidaritatea cu familiile și comunitățile tuturor victimelor afectate de astfel de violențe; condamnă practicile Daesh și ale altor organizații teroriste sau paramilitare care implică discriminarea și care sunt îndreptate împotriva grupurilor minoritare; solicită UE, statelor sale membre și comunității internaționale să își intensifice eforturile pentru a răspunde eficient necesității urgente de a preveni alte suferințe;

174.

este extrem de îngrijorat de condițiile de detenție și de situația închisorilor dintr-o serie de state; consideră că este esențială combaterea tuturor formelor de tortură și de maltratare, inclusiv de natură psihologică, ale persoanelor deținute și intensificarea eforturilor pentru respectarea dreptului internațional în domeniu, în special în ceea ce privește accesul la sănătate și la medicamente; condamnă cu fermitate încălcările acestui drept și consideră că netratarea persoanelor din detenție, în special pentru boli precum hepatita sau HIV, reprezintă neacordarea de asistență unei persoane aflate în pericol;

175.

îndeamnă SEAE, având în vedere rapoartele constante privind practica larg răspândită a execuțiilor sumare, a torturii și a relelor tratamente în lume, să intensifice, la toate nivelurile și în toate forurile de dialog, eforturile UE de combatere a execuțiilor sumare, a torturii și a altor forme de rele tratamente, în conformitate cu Orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

176.

îndeamnă SEAE să continue să atragă atenția, într-un mod sistematic, cu privire la tortură și la rele tratamente în dialogurile politice și de drepturile omului purtate cu țările în cauză și în declarațiile publice; invită delegațiile UE și ambasadele statelor membre de pe teren să monitorizeze cazurile de tortură și rele tratamente, să ia măsuri concrete pentru a promova eradicarea lor completă, să monitorizeze procesele penale respective și să utilizeze toate instrumentele avute la dispoziție pentru a oferi asistență persoanelor în cauză;

Dronele

177.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea dronelor în afara cadrului juridic internațional; îndeamnă statele membre să definească politici și poziții juridice clare cu privire la dronele armate și își reiterează apelul pentru o poziție comună a UE privind utilizarea dronelor armate, în care să se susțină respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și în care să fie abordate aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă din nou UE să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună practicii uciderilor extrajudiciare și cu țintă precisă și să o interzică, precum și să se angajeze pentru luarea de măsuri adecvate, în conformitate cu obligațiile juridice interne și internaționale, atunci când există motive întemeiate pentru a considera că o persoană sau o entitate din cadrul unei jurisdicții poate avea legătură cu ucideri ilegale cu țintă precisă, comise în străinătate; invită VP/ÎR, statele membre și Consiliul să includă dronele armate și armele complet autonome în mecanismele europene și internaționale relevante de dezarmare și control al armamentelor; îndeamnă statele membre să se implice în aceste mecanisme de control și să le consolideze; invită UE să garanteze o mai mare transparență și responsabilitate din partea statelor sale membre, și nu în ultimul rând asupra țărilor terțe, în ceea ce privește utilizarea dronelor armate din perspectiva temeiurilor juridice ale utilizării acestora și a responsabilității operaționale, pentru a permite controlul jurisdicțional al atacurilor cu drone și pentru a se asigura că victimele atacurilor ilegale cu drone au acces la o cale de atac eficientă;

178.

subliniază interzicerea de către UE a dezvoltării, producerii și utilizării unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună și să interzică practica uciderilor cu țintă precisă ilegale;

179.

invită Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de drone, atât în scopuri civile, cât și în scopuri militare; solicită efectuarea unor studii de impact asupra drepturilor omului a viitoarelor proiecte de dezvoltare a dronelor;

180.

subliniază că impactul tehnologiilor asupra ameliorării drepturilor omului ar trebui integrat în toate politicile și programele UE, pentru a încuraja protejarea drepturilor omului și promovarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări, precum și a soluționării pașnice a conflictelor;

Sprijinul pentru democrație și alegeri și misiunile de observare a alegerilor

181.

reamintește că spațiul deschis pentru societatea civilă, libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și respectarea statului de drept sunt elemente esențiale ale unor alegeri corecte și democratice; invită UE să se asigure că ONG-urile locale au spațiu pentru observarea și monitorizarea legitimă a desfășurării alegerilor; subliniază că corupția reprezintă o amenințare pentru exercitarea egală a drepturilor omului și subminează procesele democratice; consideră că UE ar trebui să sublinieze importanța integrității, a responsabilității și a gestionării corespunzătoare a afacerilor publice, în toate dialogurile cu țările terțe, așa cum este stipulat în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției (UNCAC); reamintește necesitatea ca Uniunea să își respecte angajamentul față de partenerii săi, în special față de cei din vecinătatea sa, de a sprijini reformele economice, sociale și politice, de a proteja drepturile omului și de a contribui la instaurarea statului de drept, acestea fiind cele mai bune mijloace de a consolida ordinea internațională și de a asigura stabilitatea vecinătății sale; subliniază, în acest sens, că reexaminarea politicii europene de vecinătate a reprezentat o ocazie potrivită pentru a reaminti unele dintre obiectivele principale ale Uniunii, și anume apărarea valorilor universale și promovarea drepturilor omului; reamintește că experiența dobândită de UE, de politicieni, universitari, mass-media, ONG-uri și societatea civilă și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea, de asemenea, contribui pozitiv la identificarea celor mai bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial; salută, în acest context, activitatea Fondului european pentru democrație și a programelor UE în sprijinul organizațiilor societății civile, mai ales a IEDDO;

182.

recomandă ca UE să dezvolte o abordare mai cuprinzătoare față de procesele de democratizare, deoarece supravegherea alegerilor este doar o dimensiune a unui ciclu mai lung și mai amplu; reiterează că tranziția politică și democratizarea pot fi sustenabile și de succes doar când sunt combinate cu respectul pentru drepturile omului și accesul egal al femeilor, persoanelor cu dizabilități și al altor grupuri marginalizate la procesele democratice, cu promovarea justiției, a transparenței, a răspunderii, a reconcilierii, a statului de drept, cu dezvoltarea economică și socială, cu măsuri de combatere a sărăciei extreme și cu crearea unor instituții democratice; subliniază că lupta împotriva corupției în țările care trec printr-un proces de democratizare ar trebui să devină o prioritate a UE, întrucât acest fenomen împiedică protecția și promovarea bunei guvernări, alimentează crima organizată și este legat de frauda electorală;

183.

salută Comunicarea comună privind revizuirea politicii europene de vecinătate și reamintește că, așa cum este stipulat în TUE, relația UE cu țările vecine ar trebui să se bazeze pe valorile Uniunii, printre care se numără drepturile omului și democrația; subliniază că contribuția la stabilizarea vecinătății este însoțită de promovarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări și a drepturilor omului;

184.

subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine instituțiile pentru drepturile omului democratice și eficiente, precum și societatea civilă din țările învecinate; în acest context, remarcă cu plăcere implicarea consistentă a Fondului European pentru Democrație în vecinătatea estică și cea sudică a UE, în promovarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale și a principiilor democratice;

185.

subliniază că politica de extindere a UE este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru consolidarea respectării principiilor democratice și a drepturilor omului; invită Comisia să continue să sprijine consolidarea culturilor politice democratice, respectarea statului de drept, independența mass-mediei și a sistemului judiciar și lupta împotriva corupției în țările candidate și potențial candidate;

186.

invită Comisia și SEAE să continue să sprijine ferm procesele democratice aflate în desfășurare în țările terțe, precum și dialogul politic între partidele aflate la guvernare și cele din opoziție, societățile civile și mișcările sociale; subliniază importanța urmăririi coerente a situației ulterioare a recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor ca parte a angajamentului UE în sprijinul democrației, și ca parte a strategiilor de țară privind drepturile omului pentru țările în cauză; Cere intensificarea coordonării și a cooperării între Parlament și Comisie/SEAE pentru a asigura o monitorizare a transpunerii în practică a acestor recomandări, precum și folosirea asistenței financiare și tehnice specifice pe care ar putea-o oferi UE; invită Comisia să furnizeze o evaluarea globală a proceselor de monitorizare electorale;

187.

invită Consiliul și SEAE să includă în partea rezervată considerațiilor geografice din Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume o secțiune specifică – în țările vizate – care să abordeze chestiunea implementării recomandărilor adoptate în cadrul misiunilor de observare a alegerilor; reamintește angajamentul asumat de SEAE, de Comisie și de statele membre în cadrul Planului de acțiune al UE de a se implica mai ferm și mai consecvent alături de organismele care se ocupă de organizarea alegerilor, de instituțiile parlamentare și de organizațiile societății civile din țări terțe, pentru a contribui la abilitarea acestora și, astfel, la consolidarea proceselor democratice;

188.

invită Comisia să se asigure că activitatea sa în alegeri – observare și asistență – se combină cu un sprijin similar acordat altor actori importanți din sistemul democratic, cum ar fi partidele politice, parlamentele, autoritățile locale, mass-media independentă și societatea civilă;

189.

invită UE să continue să acționeze pentru definirea celor mai bune practici în acest domeniu, inclusiv în contextul măsurilor de prevenire a conflictelor, de mediere și de facilitare a dialogului, pentru a dezvolta o abordare a UE coerentă, flexibilă și credibilă;

190.

recunoaște realizările delegațiilor SEAE și ale UE în finalizarea celei de a doua generații de analize ale democrației și progresele înregistrate în direcția planurilor de acțiune pentru democrație și invită VP/ÎR să se asigure că planurile de acțiune se vor concretiza în sprijinirea reală a democrației în domeniu;

191.

invită SEAE să recurgă la experiența analizelor democrației pentru a pregăti terenul pentru optimizarea unei astfel de analize în acțiunile sale externe și constată că, deși este binevenită adăugarea democrației la strategiile naționale pentru drepturile omului și democrația, nu este suficientă pentru o înțelegere cu adevărat cuprinzătoare a democrației într-o țară parteneră;

o o

192.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, VP/ÎR și Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului.

(1) http://www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/cedaw.htm.

(2) JO C 289, 9.8.2016, p. 57.

(3) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/CMW.aspx.

(4) A/RES/41/128.

(5) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/2

(6) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/Vienna.aspx

(7) http://www.un.org/womenwatch/daw/beijing/pdf/BDPfA%20E.pdf

(8) http://www.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/programme_of_action_Web%20ENGLISH.pdf

(9) http://www.ohchr.org/Documents/Publications/PTS-4Rev1-NHRI_en.pdf.

(10) https://europa.eu/globalstrategy/en/global-strategy-foreign-and-security-policy-european-union

(11) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11855-2012-INIT/ro/pdf.

(12) https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/111817.pdf

(13) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52009XG1215(01)&from=RO.

(14) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/ro/pdf.

(15) JO C 65, 19.2.2016, p. 174.

(16) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/foraff/137584.pdf.

(17) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10255-2016-INIT/ro/pdf.

(18) http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/fac/2015/10/st13201-en15_pdf/.

(19) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/06/16-epsco-conclusions-lgbti-equality/

(20) http://ec.europa.eu/justice/discrimination/files/lgbti_actionlist_en.pdf.

(21) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9242-2015-INIT/ro/pdf.

(22) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2015/07/20-fac-migration-conclusions/.

(23) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12002-2015-REV-1/ro/pdf.

(24) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12098-2015-INIT/ro/pdf.

(25) JO L 43, 18.2.2015, p. 29

(26) http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2015559%202014%20INIT.

(27) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/130243.pdf.

(28) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-12525-2016-INIT/ro/pdf.

(29) https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=090000168008482e.

(30) JO L 76, 22.3.2011, p. 56.

(31) http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-summit/2015/11/action_plan_en_pdf/.

(32) http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/s_res_2242.pdf.

(33) http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/CAC%20S%20RES%201820.pdf.

(34) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1325(2000).

(35) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/167.

(36) Texte adoptate, P8_TA(2016)0337.

(37) Texte adoptate, P8_TA(2016)0300.

(38) Texte adoptate, P8_TA(2016)0201.

(39) Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.

(40) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.

(41) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.

(42) Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.

(43) Texte adoptate, P8_TA(2015)0350.

(44) Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.

(45) Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.

(46) JO C 316, 30.8.2016, p. 130.

(47) JO C 316, 30.8.2016, p. 178

(48) JO C 234, 28.6.2016, p. 25.

(49) Texte adoptate, P7_TA(2014)0172.

(50) JO C 181, 19.5.2016, p. 69.

(51) http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session31/Documents/A_HRC_31_56_en.doc.

(52) JO C 65, 19.2.2016, p. 105.

(53) JO C 434, 23.12.2015, p. 24.

(54) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.

(55) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.

(56) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.

(57) A/HRC/RES/17/4.

(58) https://www.democracyendowment.eu/annual-report/

(59) JO C 208, 10.6.2016, p. 25.

(60) http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2015/july/tradoc_153591.pdf.

(61) Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Nigeria, Somalia, Mauritania, Sudan, Sierra Leone, Yemen, Afganistan, Pakistan, Qatar, Iran și Maldive.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/89

P8_TA(2016)0503

Punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (articolul 36 din TUE)

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (2016/2036(INI))

(2018/C 238/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

—	având în vedere articolele 21 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

—	având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la responsabilitatea politică,

—	având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei Europene din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și autonomizarea femeilor: transformarea vieților fetelor și femeilor prin relațiile externe ale UE în perioada 2016-2020” (SWD(2015)0182),

—	având în vedere discursul privind starea Uniunii susținut de Președintele Juncker la 14 septembrie 2016,

—	având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată de VP/ÎR Federica Mogherini la 28 iunie 2016 și propunerile sale din cadrul reuniunii informale a miniștrilor afacerilor externe, care a avut loc la Bratislava la 2 septembrie 2016,

—	având în vedere concluziile summitului de la Bratislava din 16 septembrie 2016,

—	având în vedere rezultatul reuniunii informale a miniștrilor apărării din UE, organizată în Bratislava la 27 septembrie 2016,

—	având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 referitoare la operațiunile de menținere a păcii – colaborarea UE cu ONU și cu Uniunea Africană (1),

—	având în vedere Declarația comună de la Weimar, din 28 august 2016, a miniștrilor de externe ai Triunghiului de la Weimar, Frank-Walter Steinmeier (Germania), Jean-Marc Ayrault (Franța) și Witold Waszczykowski (Polonia), privind viitorul Europei,

—	având în vedere inițiativa franco-germană privind apărarea, din septembrie 2016, intitulată „Reînnoirea PSAC”,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0360/2016),

întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu provocări interne și externe fără precedent, inclusiv conflicte interstatale, colapsuri ale unor state, terorism, amenințări hibride, insecuritate cibernetică și energetică, crimă organizată și schimbări climatice; întrucât UE va putea să răspundă eficace la noile provocări numai dacă structurile sale și statele sale membre cooperează într-un efort comun și cu adevărat coordonat în contextul politicii externe și de securitate comună (PESC) și al politici de securitate și apărare comună (PSAC);

întrucât UE este în prezent înconjurată de un arc de instabilitate, dat fiind faptul că părți mari din Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt cuprinse de conflicte etno-religioase și războaie prin interpuși, iar grupuri teroriste precum așa-numitul Stat Islamic (ISIS) și Frontul Jabhat Fateh al-Sham proliferează în întreaga regiune; întrucât Al-Qaeda se folosește de vidul de securitate din regiunea Orientului Mijlociu a Africii de Nord pentru a se consolida;

întrucât aceste conflicte au consecințe directe și serioase pentru siguranța și bunăstarea cetățenilor europeni, deoarece sunt resimțite din ce în ce mai mult în UE sub forma terorismului, a fluxurilor masive de refugiați sau a campaniilor de dezinformare care vizează dezbinarea societăților noastre;

întrucât Europa se confruntă pe teritoriul său cu amenințarea terorismului; întrucât recentele acte de terorism din orașele europene comise de jihadiști radicali care au legături cu ISIS/Daesh fac parte din strategia cuprinzătoare a acestui grup și vin în completarea războiului terestru purtat în Siria, Irak și Libia, a războiului economic care vizează industria turismului din Africa de Nord, precum și a propagandei online și a atacurilor cibernetice; întrucât miile de cetățeni ai UE care s-au alăturat unor astfel de grupuri teroriste reprezintă o amenințare tot mai mare pentru securitatea noastră din interiorul UE, precum și pentru securitatea din alte părți ale lumii;

întrucât o Rusie agresivă continuă să încalce suveranitatea și independența vecinilor săi și sfidează în mod deschis ordinea în materie de securitate și pacea europeană; întrucât Rusia de azi este tot mai autocratică și mai agresivă ca niciodată față de vecinii săi de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991; întrucât propaganda oficială rusă prezintă Occidentul ca pe un inamic și încearcă activ să submineze unitatea în Uniunea Europeană și coerența alianței transatlantice, fie sub formă de campanii de dezinformare, fie sub formă de furnizare de sprijin financiar grupurilor eurosceptice și fasciste din cadrul Uniunii,

Continuarea istoriei de succes a UE: transformare prin acțiune

reamintește că Uniunea Europeană este una dintre marile realizări din istoria europeană și că forța transformatoare a UE a adus pace, stabilitate și prosperitate cetățenilor săi și țărilor învecinate, multe dintre ele fiind acum state membre ale UE; subliniază faptul că UE este în continuare cea mai mare putere economică, cel mai generos donator de ajutor umanitar și de ajutor pentru dezvoltare, precum și un lider în diplomația multilaterală mondială în ceea ce privește aspecte precum schimbările climatice, justiția internațională, neproliferarea armelor de distrugere în masă și drepturile omului; solicită să se crească vizibilitatea acțiunilor UE în aceste domenii;

consideră că actuala criză internă și externă reprezintă și o oportunitate pentru UE, dacă este folosită pentru a îmbunătăți funcționarea UE și cooperarea în cadrul acesteia; consideră că provocările actuale necesită o reformă pentru a face UE mai bună și mai democratică și capabilă de a oferi cetățenilor ceea ce așteaptă; reamintește că cetățenii europeni consideră că o politică externă și de securitate comună eficientă constituie un domeniu prioritar de acțiune pentru UE și că acesta este unul dintre domeniile în care cooperarea europeană poate aduce cea mai mare valoare adăugată; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să-și schimbe mentalitatea, deoarece astăzi sunt perimate perspectivele naționale înguste asupra politicii externe și securității; este convins că niciun stat membru nu este în măsură să găsească soluții de unul singur la vreuna dintre provocările cu care ne confruntăm în prezent; este ferm convins că vulnerabilitatea UE este un rezultat direct al integrării incomplete, precum și al lipsei de coordonare; subliniază că globalizarea și multipolaritatea fac necesare procesele de integrare, așa cum este integrarea UE; îndeamnă statele membre să demonstreze în sfârșit un nivel suficient de unitate, de voință politică și de încredere reciprocă, astfel încât să poată utiliza instrumentele pe care le au la dispoziție într-o manieră concertată pentru a ne urmări interesele și valorile; reafirmă că UE nu poate fi un actor puternic pe plan mondial pe picior de egalitate cu alte mari puteri decât dacă toate statele membre vorbesc cu o singură voce și acționează împreună în cadrul unei politici externe și de securitate solide a UE;

salută Foaia de parcurs și angajamentele summitului de la Bratislava și așteaptă un angajament concret al statelor membre pentru punerea ei în aplicare;

reamintește că este necesar ca politicile externe ale Uniunii să fie coerente, atât între ele, cât și cu celelalte politici cu dimensiune externă, și să urmărească obiectivele definite la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană; constată că, întrucât edificarea capacității de rezistență ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale ale PSAC, este nevoie de o abordare cuprinzătoare, în care diferitele sectoare să pună sub semnul întrebării abordările tradiționale ale politicii externe și de securitate, fiind necesară utilizarea unei game variate de instrumente diplomatice, de securitate, de apărare, economice, comerciale, de dezvoltare și umanitare și mărindu-se securitatea și independența energetică; consideră că politica externă și de securitate comună ar trebui să aibă un caracter mai pronunțat, să fie mai eficientă și bazată pe valori; subliniază că coerența politicilor în favoarea dezvoltării reprezintă un instrument unic pentru realizarea unei abordări operaționale cuprinzătoare a UE, în conformitate cu Agenda 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă;

salută adoptarea noii strategii comerciale a Comisiei intitulate „Comerț pentru toți”, prin care aceasta urmărește integrarea drepturilor omului în politica comercială și folosirea poziției de bloc comercial a UE pentru a influența situația drepturilor omului în țările terțe; subliniază că acest demers va necesita o convergență și o complementaritate depline ale inițiativelor comerciale și de politică externă, inclusiv cooperarea strânsă între diferitele DG-uri, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și autoritățile statelor membre; subliniază importanța Grupului comisarilor responsabili cu acțiunea externă, prezidat de VP/ÎR, în ceea ce privește stimularea punerii în aplicare a abordării cuprinzătoare; solicită ca VP/ÎR să informeze periodic Parlamentul European cu privire la activitatea acestui grup; solicită delegațiilor UE să pună în aplicare programe comune în toate domeniile de politici ale acțiunii externe pentru a evita dublarea eforturilor, a economisi fonduri, a îmbunătăți eficiența și a descoperi posibilele lacune;

recunoaște că schimbările climatice ar putea avea un efect grav asupra stabilității regionale și globale, întrucât încălzirea globală afectează conflictele în ceea ce privește teritoriul, alimentele, apa și alte resurse, slăbește economiile, amenință securitatea regională și reprezintă o sursă de fluxuri de migrație; încurajează UE și statele sale membre să analizeze cum se pot include strategii de adaptare la schimbările climatice în planificarea militară la nivel național și la nivelul UE și să definească capabilitățile, prioritățile și reacțiile considerate adecvate;

invită Comisia și statele membre să își consolideze capacitatea de contracarare a campaniilor de dezinformare și de propagandă care ajung la cetățenii din UE și la cetățenii țărilor vecine; solicită instituțiilor UE și statelor membre să recunoască că actualul război informațional nu este doar o problemă externă a UE, ci și una internă; regretă incapacitatea UE de a comunica și de a prezenta în mod adecvat opiniei publice europene acțiunile, meritele și realizările politicii de securitate și apărare comune; îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să elimine această lacună făcând acțiunea externă a UE mai responsabilă și mai vizibilă;

recunoaște că războiul informațional și cibernetic este o tentativă deliberată la nivel statal și non-statal de a destabiliza și a discredita structurile politice, economice și sociale; subliniază, în acest sens, nevoia urgentă de a include securitatea cibernetică și apărarea cibernetică în politicile interne și externe ale UE, precum și în relațiile acesteia cu țările terțe; solicită statelor membre să înființeze un sistem de partajare automată a informațiilor privind amenințările și atacurile cibernetice și hibride; invită UE să apere, în cadrul forumurilor internaționale, ideea că infrastructura de bază a internetului, deschisă și globală, este o zonă neutră; își exprimă, de asemenea, convingerea că UE ar trebui să se implice împreună cu partenerii săi și să își intensifice asistența pentru consolidarea capacităților în domeniul securității cibernetice și al combaterii criminalității cibernetice și a terorismului cibernetic;

reamintește angajamentul UE de a elabora o politică externă și de securitate comună ghidată de principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, precum și în conformitate cu Carta ONU și cu dreptul internațional; reamintește Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, care subliniază că este important ca UE să își integreze politicile în materie de drepturi ale omului și de gen în misiunile și operațiunile de gestionare a crizelor, reamintește importanța așa-numitei „clauze privind drepturile omului”, inclusă de la începutul anilor 1990 în toate acordurile-cadru încheiate cu țările terțe;

10.

reamintește că politica de extindere este una dintre cele mai de succes politici ale UE și a contribuit la asigurarea stabilității, democrației și prosperității pe continentul european; își reafirmă, prin urmare, sprijinul ferm pentru procesul de extindere, cu condiția să se respecte criteriile de la Copenhaga, inclusiv criteriile de integrare; subliniază necesitatea intensificării cooperării dintre UE și țările candidate și potențial candidate în domenii precum migrația, securitatea, combaterea terorismului și a crimei organizate, precum și combaterea traficului de ființe umane; solicită țărilor candidate să depună eforturi pentru a se alinia la PESC/PSAC a UE;

11.

subliniază angajamentul UE față de o ordine internațională bazată pe norme și față de un multilateralism efectiv, dirijat de ONU; recunoaște parteneriatul strategic care există din 2003 între UE și ONU pentru menținerea păcii și gestionarea crizelor; încurajează UE și statele sale membre să sprijine menținerea păcii de către ONU și să coopereze cu ONU pentru consolidarea capacităților de menținere a păcii ale organizațiilor regionale, în special ale Uniunii Africane, ținând cont de Instrumentul financiar pentru pace în Africa; invită statele membre ale UE să își mărească în mod semnificativ contribuțiile militare și polițienești la misiunile de menținere a păcii ale ONU; salută angajamentul Strategiei globale a UE față de NATO ca fundament al securității colective a Europei și în vederea consolidării rolului de temelie a ordinii internaționale al Organizației Națiunilor Unite;

12.

subliniază că crizele recente au scos în evidență limitele Organizației Națiunilor Unite; invită Uniunea și statele sale membre să își folosească întreaga influență în vederea unei reforme a Consiliului de Securitate, inclusiv în privința interzicerii dreptului de veto în cazul atrocităților în masă;

13.

subliniază că nu se poate pune efectiv în aplicare Strategia globală a UE, prezentată de către VP/ÎR în iunie 2016, fără un angajament ferm, asumarea responsabilității, voință politică și spirit de lider din partea statelor membre; subliniază că statele membre trebuie să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru punerea în aplicare a acestei strategii, în special în domeniile cruciale ale prevenirii conflictelor, securității și apărării; atrage atenția asupra avantajelor practice și financiare ale integrării în mai mare măsură a capabilităților de apărare europene;

14.

salută intenția de a elabora un plan de punere în aplicare în privința securității și apărării; subliniază că acest plan de punere în aplicare ar trebui completat de un proces de elaborare a unei Cărți albe, care să specifice nivelul de ambiție, sarcinile, cerințele și prioritățile în materie de capabilități pentru apărarea europeană; invită VP/ÎR să înceapă, în strânsă cooperare cu statele membre și Comisia, elaborarea unei astfel de Cărți albe cu titlu de prioritate, astfel încât aceasta să producă primele rezultate în 2017;

15.

salută propunerea privind o reflecție anuală cu privire la situația actuală a punerii în aplicare a strategiei; consideră că această analiză ar trebui să aibă loc în cadrul unei dezbateri anuale în Parlament și pe baza unui raport privind punerea în aplicare elaborat de VP/ÎR;

16.

este de părere că Strategia globală ar trebui revizuită periodic și că trebuie să se asigure o analiză privind punerea sa în aplicare, în sincronie cu ciclul electoral și cu intrarea în funcție a fiecărei noi Comisii, pentru a verifica dacă obiectivele și prioritățile sale mai corespund provocărilor și amenințărilor;

17.

subliniază că acțiunea externă a Uniunii trebuie să fie fondată pe trei piloni: diplomație, dezvoltare și apărare („Diplomacy, Development and Defence”);

Asumarea responsabilității pentru securitatea noastră: prevenire, apărare, descurajare, reacție

18.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze capabilitățile de securitate și apărare, deoarece nu își poate utiliza întregul său potențial ca putere mondială decât în cazul în care combină puterea sa necoercitivă incontestabilă cu puterea coercitivă, în cadrul abordării sale cuprinzătoare; reamintește că consolidarea capacităților civile și militare comune reprezintă elemente esențiale pentru ca UE să răspundă pe deplin crizelor, să edifice capacitatea de rezistență a partenerilor și să protejeze Europa; constată că, din moment ce raporturile de forță domină din nou relațiile internaționale, capabilitățile de apărare și descurajare sunt fundamentale pentru exercitarea influenței noastre în cadrul negocierilor diplomatice; în acest sens, reafirmă că politica de securitate și apărare comună trebuie consolidată și intensificată, deoarece singura metodă realistă de a ne consolida capabilitățile militare în această perioadă de constrângeri bugetare este de a crește sinergiile prin intensificarea cooperării în domeniul apărării pe baza necesităților tuturor statelor membre și cu axarea pe investiții; subliniază că o cooperare europeană consolidată în domeniul securității și apărării ar conduce către creșterea eficacității, unității și eficienței și că numai printr-o astfel de cooperare intensificată ar putea UE și statele sale membre dobândi capabilitățile tehnologice și industriale necesare;

19.

este convins că, având în vedere bugetul UE care suferă deja de o insuficiență de fonduri și eforturile suplimentare legate de operațiunile, cheltuielile administrative, acțiunile pregătitoare și proiectele-pilot aferente politicii de securitate și apărare comune este necesar, de asemenea, ca statele membre să asigure finanțare suplimentară și să se încerce să se îmbunătățească sinergiile; invită Comisia și statele membre să profite de actuala revizuire a cadrului financiar multianual (CFM) pentru a aborda nevoile bugetare legate de provocările tot mai mari în materie de securitate; invită statele membre să își crească cheltuielile de apărare pentru a îndeplini obiectivele în materie de capacități stabilite de NATO, care impun un minimum de cheltuieli de apărare de 2 % din PIB; subliniază că o mai bună coordonare și o suprapunere redusă a activităților UE și ale statelor membre ar permite realizarea de economii și realocarea de fonduri;

20.

consideră că este extrem de important ca instrumentele oferite de Tratatul de la Lisabona să fie în sfârșit puse în aplicare, în special cooperarea structurată permanentă (PESCO); consideră că o abordare flexibilă, incluzivă, care să încurajeze participarea deschisă și proactivă a tuturor statelor membre este esențială în punerea în aplicare a PESCO; salută documentul comun adoptat de miniștrii apărării din Franța și Germania pe tema „reînnoirii PSAC” și propunerea italiană privind „o apărare europeană mai puternică” și sprijină pe deplin obiectivul acestora în ceea ce privește o decizie pozitivă privind instituirea PESCO în noiembrie 2016 în cadrul Consiliului Afaceri Externe și Apărare; solicită VP/ÎR să ia inițiativa în această privință, precum și cu privire la alte propuneri recente de consolidare a PSAC în vederea pregătirii terenului pentru decizii și mai ambițioase cu privire la PSAC adoptate în cadrul Consiliului Afaceri Externe și Apărare și al Consiliului European din decembrie 2016, inclusiv următoarele:

—

crearea unui comandament civil și militar permanent, care să dispună de o capacitate militară de planificare și executare (MPCC) și de o capacitate civilă de planificare și executare (CPCC), ambele la fel de importante, care ar îmbunătăți planificarea strategică și operațională de-a lungul întregului ciclu de planificare, ar intensifica cooperarea civil-militară și ar îmbunătăți capacitatea UE de a reacționa rapid la crize;

—	consolidarea instrumentelor UE de reacție rapidă, mai ales prin îmbunătățirea posibilității de utilizare a grupărilor tactice, punând în aplicare articolul 44, și prin întărirea și utilizarea în mai mare măsură a Eurocorps pentru misiunile și operațiunile PSAC;

—

extinderea finanțării comune a operațiunilor PSAC, inclusiv printr-o revizuire urgentă și amănunțită a mecanismului Athena, care să includă declarația privind grupurile tactice de luptă și care este necesară pentru a garanta că misiunile UE pot fi finanțate din fonduri colective, în loc ca majoritatea costurilor să cadă în sarcina fiecărui stat membru participant, eliminând astfel un potențial obstacol în calea punerii la dispoziție a forțelor de către statele membre;

—	să instituie o formațiune „Apărare” a Consiliului;

21.

încurajează o revizuire a abordării UE față de misiunile PSAC civile, pornind de la caracterul intervențiilor până la obiectivele acestora și la persoanele implicate, pentru a asigura faptul că acestea sunt concepute, puse în aplicare și sprijinite în mod adecvat; salută progresele înregistrate de misiunile și operațiunile din cadrul PSAC, în ciuda lacunelor lor; solicită ca normele financiare ale UE să devină mai flexibile, pentru a sprijini capacitatea acesteia de a răspunde crizelor și pentru a putea să pună în aplicare dispozițiile în vigoare ale Tratatului de la Lisabona; sprijină crearea unor fonduri de lansare pentru finanțarea urgentă a etapelor inițiale ale operațiunilor militare; consideră că o nouă procedură decizională mai eficace pentru misiunile militare ale UE ar îmbunătăți agilitatea și puterea UE de a răspunde amenințărilor și crizelor, recunoscând, în același timp, că decizia de a trimite sau nu trupe pentru astfel de misiuni trebuie să fie luată la nivelul statelor membre;

22.

insistă asupra faptului că orice decizie de îndreptare către o Uniune Europeană a Apărării, inclusiv dezvoltarea unei mai bune cooperări structurate permanente și crearea de instrumente de apărare comune, trebuie adoptată în unanimitate de statele membre ale UE;

23.

regretă că sarcinile globale trasate în urma reuniunilor Consiliului Afaceri Externe din noiembrie 2013 și ale Consiliului European din 2013 și 2015 nu au fost încă îndeplinite în totalitate de către Comisia Europeană, SEAE, AEA și statele membre; solicită VP/ÎR și comisarului pentru piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri să prezinte Parlamentului o evaluare a punerii în aplicare a deciziilor anterioare, înainte de a sugera noi sarcini; încurajează creșterea ritmului lucrărilor în curs cu privire la planul de acțiune european în domeniul apărării și eforturile Comisiei de a maximiza cooperarea în domeniul apărării, inclusiv prin stimulente în domenii precum piața internă, achizițiile publice, transporturile, spațiul cosmic, informatica, energia și politicile industriale; ia act de propunerea președintelui francez privind instituirea unui fond european de securitate și apărare și sprijină elaborarea unor concepte de finanțare și de investiții noi și inovatoare, inclusiv prin intermediul Băncii Europene de Investiții și al parteneriatelor public-privat;

24.

constată că, deoarece statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea unei game largi de capabilități complet operaționale în materie de apărare, este nevoie de o mai bună coordonare și opțiuni mai clare cu privire la capabilitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în anumite capabilități; subliniază avantajele practice și financiare ale integrării în mai mare măsură a capabilităților europene de apărare și remarcă diferitele inițiative în derulare în acest sens, care ar trebui plasate într-un cadru mai larg pentru a elabora o foaie de parcurs inteligentă; sprijină propunerile privind un „semestru european pentru apărare” și solicită VP/ÎR să prezinte propuneri concrete în acest sens; consideră că interoperabilitatea joacă un rol determinant pentru compatibilitatea și integrarea în mai mare măsură a forțelor statelor membre; încurajează statele membre să caute și alte modalități pentru a realiza în comun achiziții, mentenanța și întreținerea forțelor și a materialelor;

25.

salută rolul Agenției Europene de Apărare în promovarea și coordonarea dezvoltării capabilităților și solicită consolidarea acesteia, în special prin majorarea bugetului său; insistă ca cheltuielile cu personalul și de funcționare ale Agenției să fie finanțate din bugetul Uniunii; invită VP/ÎR și statele membre să revizuiască organizarea, procedurile și activitățile din trecut ale AEA;

26.

reamintește că în această privință Europa trebuie să păstreze o bază industrială și tehnologică competitivă și inovatoare, în măsură să conceapă și să producă aceste capabilități; reamintește că o piață integrată a apărării și consolidarea industriei europene de apărare sunt absolut necesare pentru a se realiza economii de scară și a îmbunătăți eficiența;

27.

salută propunerea Președintelui Juncker de a crea un fond european pentru apărare, cu scopul de a stimula cercetarea și inovarea; salută activitatea în curs de creare a unei acțiuni pregătitoare privind cercetarea în domeniul apărării, care ar trebui urmată de un program major european dedicat cercetării în domeniul apărării, finanțat de UE, în următorul cadru financiar multianual, inclusiv alocarea de resurse financiare suplimentare de către statele membre;

28.

solicită ca UE să aibă un rol mai activ în domeniul dezarmării, al neproliferării și al controlului armelor; invită Consiliul să permită VP/ÎR să joace un rol mai activ în ceea ce privește soluționarea conflictelor și instaurarea păcii;

29.

reamintește că Strategia globală a UE necesită investiții în prevenirea conflictelor, însă, în realitate, reduceri de amploare au fost propuse atât de Comisie, cât și de Consiliu în privința bugetului pentru 2017 pentru singurul instrument al UE de prevenire a conflictelor (IcSP); subliniază nevoia intensificării eforturilor în domeniul prevenirii conflictelor, al medierii și al reconcilierii, având în vedere numeroasele provocări în materie de securitate din vecinătatea europeană și dincolo de aceasta;

30.

recunoaște interdependența tot mai mare între securitatea internă și cea externă și consideră că provocările actuale în materie de securitate impun o analiză critică profundă a politicilor noastre în materie de securitate, în vederea creării unei politici unitare și coerente, care să acopere atât dimensiunea internă, cât și cea externă, inclusiv aspecte precum combaterea terorismului, securitatea cibernetică, securitatea energetică, amenințările hibride, comunicarea strategică și infrastructurile critice; îndeamnă serviciile de securitate ale statelor membre să îmbunătățească coordonarea și cooperarea și să intensifice schimbul de informații și de cunoștințe și solicită tuturor statelor membre să își îndeplinească obligația juridică de a face schimb de informații cu Europol și Eurojust în combaterea terorismului și a criminalității organizate; îndeamnă UE să își consolideze în continuare cooperarea și schimbul de informații cu țările terțe în combaterea terorismului și a criminalității organizate, respectând totodată dreptul umanitar internațional și dreptul internațional al drepturilor omului; salută înființarea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă;

31.

salută Declarația comună privind cooperarea NATO-UE, adoptată cu ocazia summitului de la Varșovia; sprijină pe deplin o mai strânsă cooperare între NATO și UE în domeniile securității cibernetice, migrației, comunicării strategice și în ceea ce privește răspunsul la amenințările hibride; invită VP/ÎR să prezinte propuneri specifice pentru transpunerea în practică a Declarației comune de la Varșovia, până la sfârșitul anului 2016; este convins de faptul că NATO este esențială pentru securitatea colectivă a Europei, deși insistă asupra necesității de a se menține capabilități de răspuns adecvate ale UE; reamintește faptul că o NATO mai puternică și o UE mai puternică se consolidează și se completează reciproc; salută angajamentul asumat de UE prin Strategia globală față de NATO, aceasta reprezentând fundamentul securității colective a Europei; subliniază că UE ar trebui să valorifice la maximum resursele în materie de securitate și apărare disponibile și să evite eventualele suprapuneri; în plus, consideră că UE și statele sale membre trebuie să colaboreze mai îndeaproape cu NATO pentru a garanta că inițiativa NATO privind apărarea inteligentă și inițiativa UE privind gruparea și utilizarea în comun a resurselor sunt complementare și se consolidează reciproc;

32.

subliniază că securitatea statelor membre ale UE este indivizibilă și că, în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din TUE, toate statele membre trebuie să beneficieze de același nivel de securitate și ar trebui, prin urmare, să asigure și să participe proporțional la securitatea UE, precum și să își îndeplinească angajamentele asumate; constată, de asemenea, că prezentul articol prevede că acest lucru nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre;

33.

recunoaște necesitatea de a căuta metode creative de cooperare între UE și Regatul Unit în domeniul PESC/PSAC;

34.

consideră că este esențial să se consolideze arhitectura de securitate europeană, care se întemeiază pe Actul final de la Helsinki din 1975 și care a fost grav afectată de intervențiile militare ilegale ale Rusiei în Crimeea și estul Ucrainei;

35.

consideră că a sosit momentul de a defini o strategie nouă, mai realistă pentru relațiile UE cu Rusia, bazată pe o descurajare credibilă, dar și pe dialog în domenii de interes comun, cum ar fi combaterea terorismului, neproliferarea și comerțul; subliniază, în același timp, că este important să se investească mai mult în colaborarea cu societatea civilă rusă și în sprijinirea acesteia, cu scopul de a consolida baza pe termen lung a relațiilor UE-Rusia; subliniază că sancțiunile au fost necesare ca reacție la continuarea agresiunii Rusiei în Ucraina s-au dovedit a un mijloc eficace de descurajare a acesteia; reamintește că suspendarea sancțiunilor respective este condiționată de punerea în aplicare în întregime a acordurilor de la Minsk; sprijină pe deplin impunerea de către UE a unor măsuri restrictive împotriva unor persoane și entități din Rusia, ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii și la destabilizarea deliberată a Ucrainei și insistă asupra faptului că UE ar trebui să mențină posibilitatea de a impune treptat noi sancțiuni, în special în ceea ce privește produsele de înaltă tehnologie din sectorul petrolului și gazului, din cel informatic și din cel al armamentului, dacă Rusia continuă să încalce dreptul internațional; consideră că este în interesul comun al UE și al Rusiei să se ajungă la o relație mai bună, cu condiția ca dreptul internațional să fie aplicat;

36.

solicită statelor membre ale UE și comunității internaționale să se exprime cu o singură voce pentru a transmite mesaj clar către guvernul rus, și anume că acțiunile sale vor avea costuri și consecințe; solicită o dezamorsare a crizei actuale și insistă ca UE și statele sale membre să colaboreze cu partenerii internaționali pentru a exercita presiuni diplomatice, politice și economice asupra guvernului rus, astfel încât acesta să își încheie agresiunea; salută, în acest context, deciziile adoptate cu ocazia summitului de la Varșovia al NATO; își exprimă susținerea totală pentru unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei; subliniază faptul că alegerile ce au avut loc în teritoriile ocupate din Crimeea nu sunt valide;

37.

consideră că este important să se găsească modalități de dezamorsare a tensiunilor actuale și de implicare într-un dialog constructiv cu Rusia pentru a identifica măsuri menite să reducă riscul de erori și neînțelegeri periculoase; subliniază că este important să se mărească transparența reciprocă în activitățile militare, pentru a evita incidentele aeriene și maritime cu Rusia, și că este necesar să se elaboreze standarde comune de gestionare a posibilelor accidente și incidente; consideră că zborurile militare necooperante, fără transpondere active, reprezintă pericole serioase pentru aviația civilă și este de părere că trebuie să se ia măsuri pentru a depista astfel de zboruri cât mai devreme și să se găsească o modalitate internațională de a pune capăt unui astfel de risc în materie de siguranță; Consideră în continuare că cooperarea cu Rusia în ceea ce privește recentul Plan comun de acțiune cuprinzător referitor la programul nuclear iranian dă speranțe în ceea ce privește îmbunătățirea relațiilor din alte domenii, inclusiv cu NATO, pentru dezamorsarea tensiunilor din zona baltică, Siria și Ucraina;

38.

îndeamnă UE să își intensifice cooperarea cu țările din Parteneriatul estic în vederea consolidării instituțiilor democratice, a capacității de rezistență și a independenței acestora, inclusiv prin lansarea unor misiuni ambițioase și cuprinzătoare în domeniul PSAC, menite să sporească securitatea și stabilitatea; solicită UE să joace un rol mai activ și mai eficace în ceea ce privește soluționarea conflictelor și consolidarea păcii; solicită statelor membre să mărească volumul ajutorului acordat Ucrainei, inclusiv prin sisteme de apărare adecvate, pentru a descuraja escaladarea conflictului militar din estul Ucraine, să transforme grupul operativ East Stratcom al UE într-o structură permanentă a UE și să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru o mai bună funcționare a acestuia; sprijină în continuare aspirațiile țărilor respective în ceea ce privește UE și agenda de reforme în domenii precum statul de drept, economia, administrația publică și combaterea corupției;

39.

reamintește angajamentul UE față de partenerii din vecinătatea sa și în slujba reformei sociale și politice, a protejării drepturilor omului, a consolidării statului de drept, precum și a încurajării dezvoltării economice, acestea fiind cele mai bune mijloace de a consolida ordinea internațională și de a asigura stabilitatea vecinătății sale; recunoaște că politica UE nu trebuie să adopte o abordare universală și trebuie, prin urmare, să fie mai flexibilă și să răspundă în mai mare măsură la situațiile în schimbare din vecinătatea estică și sudică a UE; constată că Instrumentul european de vecinătate revizuit nu și-a atins obiectivele, mai ales atunci când a fost vorba despre principiul „mai mult pentru mai mult”; încurajează, de asemenea, să se ia considerare politica „mai puțin pentru mai puțin” cu privire la acele țări care dau înapoi din punctul de vedere al guvernanței, al democrației și al drepturilor omului;

40.

subliniază că intensificarea relațiilor cu SUA și Canada este de interes strategic pentru UE și, în același timp, că este important ca UE să își consolideze relațiile cu America Centrală și de Sud, nu doar pentru consolidarea parteneriatului biregional, ci și pentru abordarea în comun a principalelor provocări globale; recunoaște că UE este, de departe, cel mai important partener economic al Statelor Unite și invers, cele două puteri fiind aliați internaționali fundamentali atât la nivel bilateral, cât și în cadrul NATO, în domenii precum Planul comun de acțiune cuprinzător referitor la programul nuclear al Iranului, Siria și Ucraina; încurajează UE și statele sale membre să asigure continuarea acestei relații, bazându-se pe valorile comune, după alegerile prezidențiale din Statele Unite din luna noiembrie 2016;

Edificarea capacității de rezistență și investirea într-o adevărată abordare cuprinzătoare: dezvoltare, sprijin și consolidare

41.

subliniază că asigurarea păcii și a stabilității pe continentul nostru, în vecinătatea noastră și în Africa trebuie să fie în prezent axa centrală a acțiunii europene; recunoaște că dezvoltarea durabilă nu este posibilă în lipsa securității și că dezvoltarea durabilă reprezintă condiția necesară pentru securitate, stabilitate, justiție socială și democrație; consideră că este necesar să se abordeze cauzele profunde ale instabilității și ale migrației forțate și neregulamentare, și anume sărăcia, lipsa oportunităților economice, conflictele armate, proasta guvernare, schimbările climatice, încălcările drepturilor omului și politicile comerciale care nu încearcă să ofere soluții la aceste provocări; consideră că securitatea, dezvoltarea economică și socială și comerțul sunt părți ale aceleiași strategii cuprinzătoare și trebuie să fie în acord cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, astfel cum este prevăzut la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona; solicită acțiuni europene și internaționale (UN/G20) împotriva transferurilor financiare ilicite din Africa;

42.

subliniază că UE trebuie să acorde o atenție deosebită îmbunătățirii condițiilor de trai din vecinătatea sa, utilizând toate instrumentele de politică disponibile, inclusiv comerțul, ajutorul pentru dezvoltare, politica de mediu și diplomația, precum și capacitățile de gestionare a crizelor; ia act în acest sens de noile parteneriate ale UE privind migrația și de Planul de investiții externe și solicită să fie implicat în punerea în aplicare a acestor instrumente; subliniază necesitatea de a dezvolta o nouă abordare față de Africa, pe baza valorilor și principiilor UE, care să ofere oportunități mai bune pentru comerț, investiții, acces la energie și creștere economică și să sprijine țările africane în crearea de instituții democratice, transparente și eficace și în adoptarea unor măsuri de combatere a impactului schimbărilor climatice; este convins că UE ar trebui să își revizuiască politicile comerciale și de dezvoltare pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu valorile noastre și contribuie în mod real la realizarea acestor obiective; solicită UE și, în special, statelor membre să combată transferurile financiare ilicite și să își crească semnificativ angajamentele financiare pentru regiune, inclusiv prin Fondul fiduciar pentru Africa, Planul european de investiții externe și Fondul european de dezvoltare; subliniază rolul important al UE în atingerea obiectivelor Agendei 2030; consideră că sectorul privat ar putea juca un rol important în dezvoltare dacă acționează într-un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic, care definește responsabilitățile sectorului afacerilor în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, a drepturilor sociale și de mediu;

43.

recunoaște că furnizarea de către UE a asistenței către victime ale dezastrelor, refugiați și alte persoane care au nevoie a avut rezultate eterogene;

44.

subliniază, de asemenea, nevoia de a intensifica lupta împotriva cauzelor profunde care generează terorism și radicalizare, ce afectează în principal Africa de Vest, Sahelul, Cornul Africii și Orientul Mijlociu și vizează Europa la un nivel fără precedent; îndeamnă UE să depună eforturi diplomatice concertate, împreună cu Statele Unite și alți aliați internaționali, pentru a convinge partenerii din regiune, precum Turcia, Arabia Saudită și Iranul, cu privire la necesitatea unei strategii comune și care să aibă un temei juridic pentru această provocare mondială; încurajează în continuare eforturile de cooperare și coordonare cu alte țări în această luptă și îndeamnă actorii statali și nestatali din regiune să se abțină de la alimentarea altor tensiuni religioase și etnice; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările grave ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului în Yemen, inclusiv cu privire la bombardarea funeraliilor din Sanaa din 8 octombrie 2016; solicită de urgență o anchetă internațională independentă privind această situație și alte încălcări ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului; solicită UE și statelor sale membre să suspende orice cooperare în Yemen, până la anchetarea acestor încălcări și la tragerea la răspundere a celor vinovați; solicită să se ridice imediat blocada impusă Yemenului și solicită tuturor părților la conflict să reia dialogul și să colaboreze în direcția unui armistițiu sustenabil; afirmă cu insistență că nu există o soluție militară la acest conflict;

45.

îndeamnă, prin urmare, să se instituie cadre tematice pentru a asigura o cooperare între Uniune, țările partenere din vecinătatea sudică și actorii-cheie din regiune, mai ales din Africa, în privința problemelor regionale, precum securitatea, dezvoltarea, energia sau gestionarea fluxurilor de migrație; consideră că s-ar întări capacitatea de rezistență a vecinătății noastre dacă aceasta s-ar organiza în cadrul unei cooperări regionale care să permită găsirea unor răspunsuri comune la provocări, inclusiv la cele reprezentate de migrație, de terorism și de dezvoltare; invită, așadar, Uniunea să colaboreze cu vecinii săi din Maghreb pentru relansarea și dezvoltarea Uniunii Maghrebului Arab;

46.

reamintește că regiunea Sahel și alte zone geografice conectate reprezintă regiuni prioritare pentru asigurarea securității Uniunii Europene și subliniază instabilitatea situației de securitate din această regiune și posibilele consecințe ale turbulențelor actuale; invită Uniunea să lucreze la consolidarea cooperării cu țările din Africa de Nord și Sahel în vederea combaterii activităților teroriste care au luat amploare în regiunea sahelo-sahariană; subliniază că condițiile foarte dificile de trai din anumite locuri pot împinge o parte a populației către alternativa terorismului islamist; încurajează dezvoltarea unei strategii coerente și solide pentru regiunea Sahelului, care vizează îmbunătățirea guvernanței, a responsabilității și a legitimității instituțiilor de stat și regionale, având drept rezultat intensificarea securității, combaterea radicalizării, a traficului de persoane, de arme și de droguri și consolidarea politicilor economice și de dezvoltare; este convins că consolidarea capacităților organizațiilor regionale și subregionale, în special în Africa, este fundamentală în ceea ce privește prevenirea și soluționarea conflictelor și cooperarea în materie de securitate; subliniază faptul că UE trebuie să dea un răspuns real la această situație de securitate, nu doar la nivel economic, ci și la nivel politic și militar;

47.

subliniază că este important să se găsească o soluție de durată la conflictul din Siria, în concordanță cu procesul de tranziție prevăzut în Comunicatul de la Geneva și cu Rezoluția nr. 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU (CSONU); sprijină eforturile coordonate de ONU de facilitare a negocierilor între toate părțile la conflictul sirian privind un acord politic incluziv; solicită ÎR/VP să pregătească urgent o Strategie europeană pentru Siria; este convins că negocierile bilaterale dintre Rusia și Statele Unite nu vor fi suficiente pentru a genera un răspuns de durată la criza din Siria; solicită UE să renunțe la poziția sa de marginalizare diplomatică și să își folosească influența asupra actorilor-cheie cum ar fi Iranul, Arabia Saudită, Turcia, Quatar și Rusia, pentru a se asigura că acestea adoptă o poziție constructivă și se abțin să contribuie la o agravare a situației; continuă să îndemne toate statele membre ale CSONU să-și onoreze responsabilitățile în legătură cu criza; reamintește utilizarea repetată de Rusia și de alte state a dreptului de veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și consideră că acest lucru este contrar eforturilor internaționale de pace și de soluționare a conflictului din Siria și din regiune; subliniază că ar trebui să se aibă în vedere impunerea de sancțiuni împotriva tuturor persoanelor și entităților implicate în crime împotriva umanității în Siria; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările în masă și pe scară largă ale legislației internaționale în domeniul umanitar și al drepturilor omului, de către toate părțile implicate în conflictul din Siria, și subliniază că este important să se asigure asumarea responsabilității pentru astfel de abuzuri; își reiterează sprijinul pentru vecinii Siriei care se confruntă cu provocări enorme în găzduirea a milioane de refugiați; își reiterează sprijinul deplin pentru independența, integritatea teritorială și suveranitatea Irakului și Siriei, în care să fie pe deplin respectate drepturile tuturor grupurilor etnice și religioase;

48.

recunoaște rolul Turciei în calitate de partener important în soluționarea conflictului din Siria și în lupta împotriva ISIS/Daesh în Siria și în Irak, precum și în criza migrației; condamnă cu fermitate tentativa de lovitură de stat militară împotriva guvernului ales în mod democratic din Turcia; încurajează guvernul turc să apere ordinea constituțională, subliniind, în același timp, importanța respectării drepturilor omului, a statului de drept, a libertății de exprimare și a independenței sistemului judiciar în perioada care a urmat loviturii de stat, în acord cu angajamentele sale în calitate de membru al Consiliului Europei; insistă asupra faptului că Turcia ar trebui să coopereze îndeaproape cu Consiliul Europei pentru a se asigura că toate procedurile respectă statul de drept; este îngrijorat de caracterul represiv și de amploarea epurărilor inițiate după tentativa de lovitură de stat, care au condus la regrese serioase în ceea ce privește libertățile fundamentale și drepturile omului în Turcia; este preocupat îndeosebi de numărul crescând al cazurilor de utilizare excesivă a forței de către poliție și de rele tratamente aplicate deținuților, de faptul că impunitatea persistă în cazurile de încălcări ale drepturilor omului, iar independența sistemului judiciar se erodează;

49.

evidențiază nevoia de a se ajunge la o soluție bazată pe coexistența a două state la conflictul din Orientul Mijlociu, care să fie bazată pe parametrii prevăzuți în concluziile Consiliului din iulie 2014, să garanteze un stat Israel sigur și un stat palestinian viabil, în temeiul frontierelor din 1967, și să rezolve toate chestiunile legate de statutul permanent, pentru a pune capăt conflictului; solicită UE să își asume responsabilitatea și să devină un actor și un facilitator autentic în procesul diplomatic; solicită instituțiilor UE și statelor membre să ia urgent măsuri pentru a proteja viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state și pentru a crea o dinamică pozitivă în vederea unor veritabile negocieri de pace; invită autoritățile israeliene să își întrerupă și să își abandoneze imediat politica de colonizare; subliniază faptul că respectarea dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru a obține o pace justă și de durată; subliniază că este important să se garanteze coerența politicii UE în situații de ocupație sau de anexare a unor teritorii;

50.

consideră că lupta împotriva traficanților de persoane este posibilă numai în cazul în care există o cooperare bazată pe respectarea drepturilor omului cu țările de pe celălalt mal al Mării Mediterane și din întreaga Africă, și consideră, în acest sens, că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să coopereze cu partenerii internaționali pentru a aborda factorii de impuls care conduc la migrație;

51.

sprijină cu fermitate consolidarea responsabilității de a proteja (R2P) , ca principiu important de guvernare în Uniunea Europeană și în activitatea statelor sale membre în ceea ce privește diferitele forme de conflict, dar și drepturile omului și dezvoltarea;

Puterea diplomației europene: cunoștințe, angajament și impact

52.

subliniază potențialul imens al UE ca superputere diplomatică, care se bazează pe o gamă largă de instrumente pe care le avem la dispoziție și pe puterea noastră normativă în domeniul democrației, libertății și drepturilor omului; pune accentul, în acest context, pe rolul central în materie de coordonare pe care îl au ÎR/VP, SEAE și delegațiile Uniunii în țările terțe;

53.

consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii conflictelor, încercării de a elimina cauzele profunde ale instabilității și asigurării securității umane; recunoaște că măsurile timpurii de prevenire a riscurilor pe termen lung de izbucnire a unor conflicte violente sunt mai eficace, consumă mai puțin timp și sunt mai puțin costisitoare decât operațiunile de menținere a păcii; îndeamnă UE să dea dovadă de spirit de lider politic în diplomația preventivă și în medierea conflictelor; salută, în acest sens, rolul sistemului UE de alertă timpurie în caz de conflict, al echipei de sprijin pentru mediere a SEAE și al Institutului European pentru Pace; solicită să se dezvolte în continuare capacitățile UE de prevenire și de mediere a conflictelor; subliniază că participarea femeilor la discuțiile de soluționare a conflictelor este fundamentală pentru a încuraja drepturile și participarea femeilor și că acest lucru reprezintă un prim pas pentru includerea lor deplină în viitoarele procese de tranziție; solicită ÎR/VP și Comisiei să mărească resursele financiare și administrative alocate medierii, dialogului, reconcilierii și răspunsului la situații de criză; îndeamnă statele membre să respecte cu strictețe normele stabilite de poziția comună a UE privind exportul de arme și să înceteze comerțul cu arme cu țările terțe care nu îndeplinesc criteriile prevăzute; insistă ca UE să își intensifice dialogul politic și cooperarea pentru dezarmare, neproliferare și controlul armelor;

54.

încurajează cu convingere continuarea negocierilor pentru reunificarea Ciprului în vederea încheierii rapide și încununate de succes a acestora;

55.

consideră că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să elaboreze o politică externă, de securitate și de apărare eficace, care să respecte interesele naționale, dar care să vizeze și cooperarea cu partenerii internaționali, Organizația Națiunilor Unite, ONG-uri, apărătorii drepturilor omului și alții cu privire la probleme de interes comun și să promoveze pacea, prosperitatea și stabilitatea în lume; subliniază necesitatea cooperării strânse cu alte puteri regionale și globale cu privire la amenințările și provocările globale; subliniază, în special, importanța crucială a relației transatlantice, care se bazează pe interese și valori comune; subliniază că una dintre prioritățile UE ar trebui să fie revigorarea parteneriatelor strategice, cu scopul de a le transforma într-un instrument eficace de politică externă;

56.

consideră că UE ar trebui să își consolideze și să își intensifice eforturile diplomatice în Asia, inclusiv cu ASEAN, pentru a contribui la o mai mare stabilitate și securitate în zonele de conflict în care există din nou tensiuni, colaborând îndeaproape cu partenerii din regiune și susținând dreptul internațional, inclusiv în Marea Chinei de Sud și în Oceanul Indian, și pentru a încerca să soluționeze probleme legate de protecția drepturilor omului și de statul de drept; remarcă necesitatea ca UE să continue să sprijine dezvoltarea unor relații pașnice între China și vecinii din jurul Mării Chinei de Sud, inclusiv Vietnamul, Taiwanul și Filipinele, prin intermediul unor mecanisme bilaterale constructive și multilaterale incluzive; consideră că reînnoirea și consolidarea structurilor ordinii internaționale nu pot fi realizate fără implicarea Asiei și, în special, a Chinei; evidențiază că, având în vedere ambițiile globale ale Chinei, relația UE-China trebuie să depășească relațiile economice, să devină mai cuprinzătoare și să se concentreze asupra rolului Chinei în cadrul ONU, asupra influenței sale în conflictele regionale din vecinătatea sa, precum și asupra contribuției acesteia la încercările de soluționare a provocărilor globale;

57.

invită Uniunea Europeană să nu renunțe complet la zonele de interes strategic scăzut în prezent, dar care ar putea deveni din nou zone-cheie în viitor, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere uman și militar, precum Asia Centrală, Africa Subsahariană sau zona arctică, și cărora alte mari puteri mondiale le acordă o atenție deosebită;

58.

reamintește importanța puterii normative a Europei și solicită consolidarea și mai mare a diplomației culturale și științifice a UE, pentru a disemina și promova punctele forte și valorile europene dincolo de frontierele noastre; subliniază, de asemenea, puterea diplomației economice, printre altele, a sancțiunilor, ca un instrument pentru punerea în aplicare a politicilor UE;

59.

subliniază rolul diplomației parlamentare în consolidarea cooperării politice cu partenerii UE;

60.

subliniază necesitatea de a consolida rolul parlamentelor naționale în punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune, inclusiv prin intensificarea cooperării dintre Parlamentul European și parlamentele naționale cu privire la chestiuni de politică externă și de securitate a UE;

61.

subliniază rolul actorilor nestatali și al organizațiilor societății civile în calitate de actori diplomatici și de parteneri-cheie ai UE și subliniază importanța asistenței și a angajamentului UE față de aceștia;

62.

subliniază necesitatea de a accelera consolidarea serviciului diplomatic european de sine stătător, în special consolidarea expertizei sale tematice, a planificării strategice a politicilor și a capacităților de prognoză, precum și a domeniului colectării de informații; consideră că este important să se acorde reprezentanțelor SEAE din zonele de criză și un rol consular, pentru a oferi asistență cetățenilor UE; insistă asupra necesității unui echilibru just între diplomații detașați din statele membre și funcționarii UE din cadrul SEAE, inclusiv în pozițiile de conducere;

63.

subliniază că mijloacele financiare disponibile pentru acțiunea externă a UE nu sunt adaptate provocărilor cu care ne confruntăm; solicită, în acest sens, o creștere substanțială a resurselor disponibile în cadrul rubricii IV din CFM în contextul viitoarei revizuiri la jumătatea perioadei;

64.

solicită o mai mare responsabilitate și transparență, în special în ceea ce privește negocierea acordurilor internaționale;

65.

regretă profund bugetul restrâns, de circa 320 de milioane EUR (0,2 % din bugetul UE) alocat PESC și solicită o mai bună gestionare a fluxurilor financiare pentru a executa acest buget; subliniază că alocările bugetare adoptate pentru 2016 se mențin la același nivel ca în 2015 și că marja disponibilă la finele lunii martie 2016 era de 170 de milioane de euro, fiind aprobate 5 milioane în plus pentru măsuri de securitate în cadrul misiunii EUCAP din Sahel-Mali și 10 milioane pentru EUBAM Libia; își exprimă preocuparea în legătură cu insuficiența resurselor disponibile având în vedere angajamentelor care vor trebui onorate în cursul anului 2016, numai pentru continuarea misiunilor care vor fi finalizate în 2016 prevăzându-se un buget suplimentar de 169 de milioane EUR;

66.

subliniază rolul important al culturii în politica externă a UE pentru promovarea dialogului și a înțelegerii și învățării reciproce; subliniază faptul că politici culturale și educaționale specifice pot veni în sprijinul principalelor obiective de politică externă și de securitate ale UE și pot contribui la consolidarea democrației, a statului de drept și a protecției drepturilor omului; reafirmă rolul dialogului intercultural și interreligios în combaterea extremismului, radicalizării și marginalizării; invită Comisia și SEAE să integreze diplomația culturală și dialogul intercultural în toate instrumentele de relații externe ale UE, precum și în agenda UE pentru dezvoltare; solicită delegațiilor UE din întreaga lume să numească câte un atașat cultural în fiecare reprezentanță a UE din țările terțe partenere; subliniază, de asemenea, rolul esențial al educației în promovarea conceptului de cetățenie și al competențelor interculturale, precum și în crearea unor perspective economice mai bune și îmbunătățirea sănătății; încurajează eforturile actuale depuse de Comisie pentru consolidarea rolului cooperării în domeniul științei și al cercetării ca instrumente ale puterii necoercitive în relațiile externe europene; evidențiază faptul că schimbul științific poate contribui la formarea unor coaliții și la soluționarea conflictelor, în special în relația cu țările învecinate cu UE;

o o

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0249.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/101

P8_TA(2016)0504

Instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole (2016/2034(INI))

(2018/C 238/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului, care definesc politica agricolă comună a Uniunii Europene,

—	având în vedere studiul realizat în martie 2016 pentru Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală intitulat „Stadiul actual al instrumentelor de gestionare a riscurilor implementate de statele membre în perioada 2014-2020: cadrul național și european”,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0339/2016),

întrucât instabilitatea și volatilitatea prețurilor au caracterizat întotdeauna piețele agricole, iar, în ultimii ani au devenit, din cauza numeroaselor șocuri produse succesiv în ceea ce privește cererea, oferta și prețurile, elemente structurale ale agriculturii atât la nivel european, cât și la nivel mondial;

întrucât agricultura trebuie să înfrunte provocarea majoră a creșterii populației la nivel mondial, o parte importantă a populației planetei fiind în continuare subnutrită, iar volatilitatea piețelor agricole ca urmare a variațiilor producției sau a dezechilibrelor dintre cerere și ofertă va continua să crească;

C.	întrucât schimbările climatice și dăunătorii din agricultură au un efect negativ asupra nivelurilor de producție agricolă, iar fenomenele determinate de schimbările climatice precum secetele și inundațiile contribuie la volatilitatea prețurilor;

D.	întrucât printre factorii care pot influența în mod semnificativ volatilitatea prețurilor se numără condițiile macroeconomice, inclusiv factori structurali precum ratele de schimb, prețurile la energie și la îngrășăminte, ratele dobânzilor, precum și speculațiile de pe piețele agricole;

întrucât, în afara Uniunii Europene, principalii actori mondiali de pe piețele agricole instituie politici de atenuare a volatilității și întrucât, în contextul dezvoltării durabile, au fost asumate o serie de angajamente în acest sens în cadrul G20 pentru agricultură, cu acțiuni menite să combată efectele negative ale volatilității excesive a prețurilor materiilor prime agricole pentru securitatea alimentară;

întrucât toate regiunile din lume dispun de propriile modele de producție și aplică măsuri diferite în ceea ce privește protecția mediului și bunăstarea animalelor, acestea putând influența în mod semnificativ raportul costuri-prețuri aferent procesului de producție și întrucât agricultorii europeni ar trebui să fie în măsură să concureze pe piața mondială;

G.	întrucât volatilitatea prețurilor produselor agricole poate fi accentuată prin anumite opțiuni politice, precum instituirea unui embargou comercial;

H.	întrucât Uniunea Europeană nu dispune în prezent de o reală plasă de siguranță pentru a reduce volatilitatea prețurilor, care acționează ca un puternic element disuasiv pentru menținerea activităților agricole pe teritoriul comunitar;

întrucât deschiderea piețelor și alegerile care au dus la globalizarea economiei în ultimele decenii, impulsionate în special de acordurile OMC sau de acordurile comerciale bilaterale, au permis fluidizarea pieței, dar au contribuit și la creșterea fenomenului volatilității prețurilor în agricultură;

J.	întrucât agricultorii se confruntă cu creșterea costurilor de producție și a nivelului lor de îndatorare și întrucât 2,4 milioane de exploatații agricole din UE au fost desființate între 2005 și 2010, ceea ce a dus la pierderea unui număr mare de locuri de muncă în zonele rurale;

întrucât piețele agricole, înțelese ca locul de întâlnire între cerere și ofertă, sunt instabile prin însăși natura lor, întrucât prezența actorilor financiari tinde să contribuie la această instabilitate și întrucât flexibilitatea redusă a cererii alimentare mondiale față de oferta agricolă contribuie la creșterea efectului dezechilibrelor reale sau presupuse asupra actorilor de pe piață, având efecte uneori fulgerătoare asupra prețului produselor agricole;

întrucât financiarizarea economiei mondiale și jocul speculativ care o însoțește ar putea avea un impact asupra piețelor agricole, putând contribui la amplificarea dezechilibrului acestora și la creșterea volatilității prețurilor, materiile prime agricole fiind astfel folosite ca simple active financiare; așa cum a fost evidențiat de cumplita criză a revoltelor din cauza lipsei hranei din 2008, financiarizarea excesivă poate fi devastatoare și condamnabilă din punct de vedere etic atunci când amenință securitatea alimentară a celor mai sărace și mai prost hrănite populații de pe planetă;

M.	întrucât Uniunea Europeană are responsabilitatea de a contribui la securitatea alimentară în Europa și la poziția competitivă a agricultorilor și producătorilor de legume europeni pe piața mondială;

N.	întrucât sectorul agricol și agroalimentar este important pentru economia UE și are potențialul de a contribui la o creștere economică durabilă;

întrucât volatilitatea prețurilor creează un nivel ridicat de incertitudine în rândul producătorilor și al consumatorilor, cei dintâi văzându-și amenințate veniturile și abilitatea de a investi și, prin urmare, viabilitatea pe termen lung a activităților lor atunci când prețurile sunt scăzute, în timp ce capacitatea consumatorilor de a se hrăni și de a avea acces la produse de bază ar putea fi compromisă de prețurile ridicate la alimente, ducând, astfel, la situații de criză;

întrucât volatilitatea prețurilor aduce prejudicii activităților agricole și sectorului agroalimentar, lucru care afectează negativ investițiile, creșterea și ocuparea forței de muncă, dar care poate, de asemenea, să afecteze grav aprovizionarea consumatorilor, securitatea alimentară și buna funcționare a PAC;

Q.	întrucât volatilitatea prețurilor afectează capacitatea agricultorilor de a investi și de a crea locuri de muncă, ceea ce descurajează modernizarea, inovarea, tinerii agricultori și schimbul de generații;

R.	întrucât agricultura sustenabilă, care reprezintă sursa produselor alimentare de calitate, poate fi asigurată numai dacă prețurile de la poarta fermei pentru produsele comercializate de agricultori sunt corespunzătoare și acoperă toate costurile asociate unei producții sustenabile;

întrucât, în contextul „revoluției digitale”, o mai mare transparență pe piețele europene și accesul prompt la informații pot contribui, împreună cu alte instrumente, la limitarea volatilității piețelor și a prețurilor, asigurându-le operatorilor economici un acces mai bun și mai obiectiv la dezvoltarea piețelor agricole, pentru a oferi astfel o mai bună protecție a veniturilor agricultorilor și pentru a combate speculațiile de pe piețele agricole;

T.	întrucât PAC, astfel cum a fost reformată în 2013, include instrumente de gestionare a riscurilor în cadrul politicii de dezvoltare rurală și întrucât doar 2 % din bugetul celui de-al doilea pilon și 0,4 % din bugetul PAC se cheltuiește în prezent pentru aceste instrumente,

Situația actuală și obiective

consideră că agricultorii vor fi expuși într-o măsură din ce în ce mai mare la volatilitatea prețurilor, cauzată de diverși factori cum ar fi instabilitatea și imperfecțiunile piețelor agricole, globalizarea piețelor agricole și caracterul tot mai sofisticat al acestora, creșterea caracterului variabil al ofertei din cauza instabilității climei, a creșterii riscurilor sanitare și a echilibrului fragil al aprovizionării cu alimente;

consideră că este necesar să se adopte o politică coerentă și mai fermă, cu instrumente specifice la nivelul UE și la nivel național, pentru a garanta producția agricolă multifuncțională și durabilă pe întreg teritoriul Uniunii, precum și prețuri echitabile și avantajoase, prin atenuarea efectelor negative, în special pentru operatorii care sunt expuși în cea mai mare măsură volatilității prețurilor;

constată că nu toate sectoarele agricole sunt la fel de expuse la volatilitatea prețurilor și că adaptarea instrumentelor politicilor publice sau a strategiilor de atenuare ale actorilor implicați trebuie să se facă în funcție de fiecare sector și de riscurile reale, prezente și viitoare cu care se confruntă agricultorii;

constată că, în timp ce Uniunea Europeană reduce sprijinul strategic pentru agricultură, concurenții săi de pe piața mondială, în special Statele Unite ale Americii, Brazilia și China, pun la dispoziție sume semnificative și tot mai mari din fonduri publice pentru dezvoltarea unor noi modele de politici privind riscurile, precum și instrumente pentru a-și proteja fermierii de efectele volatilității prețurilor;

subliniază că Uniunea Europeană este singurul actor în domeniul agriculturii care își fondează politica agricolă pe sprijinul decuplat de producție și care totodată elimină instrumentele de sprijin strategic pentru agricultură de-a lungul anilor;

constată că, în Legea privind exploatațiile agricole din 2014 (Farm Bill 2014), Statele Unite au dezvoltat polițe de asigurare specifice pentru diferitele sectoare agricole;

subliniază că PAC a evoluat permanent în ultimele decenii, însă principalele sale obiective de a asigura standarde de viață adecvate pentru fermieri și aprovizionarea constantă și sigură cu produse alimentare la prețuri convenabile pentru consumatori rămân valabile;

subliniază, în acest sens, că o politică europeană comună este vitală pentru un sector care este responsabil de asigurarea securității și a siguranței alimentare și care joacă un rol cheie în utilizarea resurselor naturale și în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, la nivel economic și din punctul de vedere al mediului;

subliniază importanța utilizării sinergiilor între PAC și alte politici ale UE;

10.

ia act de faptul că, în cadrul celor mai recente reforme ale PAC, ajutoarele directe au fost decuplate în totalitate de producție, a continuat procesul de convergență pentru plăți directe, ținându-se seama în mai mare măsură de preocupările legate de societate și de mediu;

11.

ia act cu îngrijorare de reducerea resurselor PAC de-a lungul anilor, în special a celor dedicate măsurilor de organizare comună a piețelor (OCP), ceea ce atrage după sine perspectiva unei renaționalizări a PAC și subminează condițiile echitabile și condițiile de concurență egale pe piața unică a UE;

12.

subliniază că veniturile anuale medii ale agricultorilor din UE au stagnat sau chiar au scăzut în ultimii 10 de ani, în timp ce costurile de producție au crescut în permanență, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a numărului de exploatații agricole și la riscul de a pierde numeroase locuri de muncă în zonele rurale;

13.

consideră că Comisia ar trebui să utilizeze integral marja de manevră financiară de care dispune în cadrul OCP unice;

14.

își exprimă regretul cu privire la punerea în aplicare foarte lentă a instrumentelor OCP unice pentru a reduce impactul negativ al volatilității prețurilor și pentru a gestiona perturbările de pe piață;

15.

evidențiază faptul că majoritatea instrumentelor de gestionare a riscurilor, fondurile mutuale și instrumentele de asigurare și stabilizare a veniturilor acordate în cadrul programelor de dezvoltare rurală sunt puse în aplicare în mod inegal și cu finanțare limitată de la buget;

16.

recomandă, prin urmare, că actualele măsuri din cadrul celui de-al doilea pilon să fie consolidate pentru a spori competitivitatea agriculturii europene și pentru a implica organizațiile de producători îndeaproape în procesul de punere în aplicare;

17.

invită Comisia să efectueze o analiză detaliată a motivelor pentru slaba utilizare a instrumentelor disponibile în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC și pentru nepunerea în aplicare în condiții optime a OCP unice, cu scopul de a revizui dispozițiile relevante pentru a ține seama de aceste aspecte;

18.

subliniază importanța menținerii în cadrul politicii agricole comune actuale a ajutoarelor directe decuplate și a schemei de plată unică pe suprafață, care reprezintă o compensație pentru servicii publice și aduc o contribuție fundamentală la asigurarea veniturilor agricultorilor, asigurând o anumită stabilitate financiară;

19.

subliniază, cu toate acestea, că actuala PAC, care nu dispune de instrumente eficace și adaptate la nevoi, nici nu a soluționat în mod corespunzător volatilitatea crescută înregistrată pe piețele agricole și nici nu le-a oferit fermierilor posibilitatea să reacționeze la semnalele pieței sau să dezvolte soluții pentru a face față variației prețurilor;

20.

invită Comisia să ia măsuri urgente pentru a sprijini sectorul agricol din regiunile ultraperiferice, montane și defavorizate, unde costurile legate de producerea, recoltarea și comercializarea produselor în afara zonelor în care au fost produse sunt mult mai ridicate decât în alte zone și pentru a furniza indicatori specifici pentru activarea măsurilor de tip „plasă de siguranță” pentru piețele agricole din aceste regiuni;

21.

consideră că independența și securitatea alimentară a UE, precum și dezvoltarea unui sector agricol competitiv și sustenabil în întreaga Uniune, care să răspundă nevoilor cetățenilor, trebuie să rămână obiective strategice pentru viitoarea PAC; consideră că trebuie luate de urgență măsuri pentru a garanta totodată un standard de viață adecvat pentru fermieri;

22.

consideră că producția alimentară fiabilă nu poate exista fără agricultorii europeni, care se confruntă în permanență cu volatilitatea prețurilor și depind în mare măsură de stabilitatea piețelor și a prețurilor, precum și de finanțare publică adecvată și măsuri de menținere a competitivității exploatațiilor agricole și a exploatațiilor agricole familiale;

23.

subliniază, în acest sens, rolul important al tinerilor fermieri și al agricultorilor noi pentru a garanta viitorul agriculturii europene;

Propuneri

Organizarea filierelor și contractualizarea

24.

consideră că producătorii primari reprezintă veriga cea mai slabă din lanțul de aprovizionare cu alimente, în special având în vedere că sectorul comerțului cu amănuntul este din ce în ce mai concentrat și mai mare la nivel european și național, și crede că aceștia trebuie să aibă posibilitatea să se reunească în cadrul unor organisme cum ar fi cooperativele, organizațiile de producători sau propriile lor asociații sau organizații interprofesionale;

25.

solicită Comisiei să faciliteze introducerea unor sisteme contractuale adaptând, în conformitate cu articolul 42 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politica UE în domeniul concurenței la nevoile specifice ale sectorului agricol, asigurând uniformitatea normelor și a punerii în aplicare în toate statele membre; consideră că obiectivele PAC trebuie să continue să prevaleze asupra normelor în materie de concurență și că orice inițiativă vizând o mai bună adaptare a legislației în domeniul concurenței la particularitățile sectorului agricol ar trebui să fie bazată pe Regulamentul unic privind OCP;

26.

subliniază faptul că puterea de negociere a producătorilor trebuie să fie consolidată în cadrul lanțului alimentar prin intermediul unor contracte-tip transparente, echilibrate și negociate la nivel colectiv, care să le permită agricultorilor să combată practicile comerciale neloiale, să crească competitivitatea și stabilitatea veniturilor lor, generând valoare adăugată și investind în inovare;

27.

solicită Comisiei să instituie un cadru juridic al UE care să interzică practicile comerciale neloiale în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, care pot duce la volatilitatea prețurilor pe piețele agricole;

28.

subliniază că aceste contracte ar trebui să fie încheiate pe perioade adecvate și să stabilească prețul, scadențele de plată și celelalte condiții pentru furnizarea de produse agricole;

29.

consideră că agricultorii din diversele sectoare agricole ar trebui să fie în măsură să negocieze condițiile contractuale în mod colectiv, prin intermediul organizațiilor de producători a căror dimensiune corespunde dimensiunii grupurilor industriale sau de distribuție cu care negociază;

30.

remarcă faptul că potențialul oferit de contractele încheiate pe termen mai lung în cadrul lanțului integrat de aprovizionare, contractele la termen de tip forward, contractele cu marjă fixă și de posibilitatea de a „bloca” prețurile o anumită perioadă de timp pentru a ține seama de costurile de producție poate oferi producătorilor un instrument de gestionare a impactului volatilității asupra marjelor lor;

31.

consideră că ar trebui să existe posibilitatea de a utiliza noi instrumente în relațiile contractuale și că ar trebui să fie, de asemenea, disponibile instrumente de mediere contractuală;

32.

constată că organizațiile interprofesionale promovează un climat de încredere și dialog între diferite părți interesate (producători, prelucrători și distribuitori) și permite crearea de valoare adăugată, prin realizarea unor acțiuni comune pentru a ajuta agricultorii și pentru a înțelege mai bine piețele și producția, pentru a promova bunele practici și pentru îmbunătăți transparența pieței, pentru a prevedea potențialul producției, pentru a contribui la o mai bună gestionare a ofertei și a elabora contracte-tip compatibile cu normele și reglementările Uniunii;

33.

îi solicită Comisiei să încurajeze organizațiile interprofesionale la nivelul UE să apere împreună interesele producătorilor din sectoarele care sunt orientate în cea mai mare măsură spre piețe transnaționale, cum ar fi sectorul legumelor și fructelor;

34.

recunoaște eforturile depuse de cooperativele europene în ceea ce privește reunirea și susținerea producătorilor pentru ca aceștia să își îmbunătățească poziția în cadrul lanțului valoric și consideră că este necesar să îi încurajeze să joace un rol mai important în sectoarele agricole, atenuând astfel efectele volatilității excesive a pieței;

Instrumente de management al riscurilor

35.

recomandă ca instrumentele de gestionare a riscurilor privind clima, sănătatea și economia, în special diferitele tipuri de asigurări de risc pentru producția agricolă, instrumentele de stabilizare a veniturilor, mecanismele individuale de distribuire și fondurile mutuale să fie dezvoltate în continuare în cadrul unei PAC orientate spre piață cu scopul de a limita efectele volatilității prețurilor și de a încuraja gestionarea agricolă orientată spre viitor;

36.

invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici între statele membre și să dezvolte instrumente noi, care să fie nu numai echitabile, eficiente și adaptate la nevoi, ci și convenabile și accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru agricultori, cu scopul de a preveni și gestiona riscurile asociate volatilității prețurilor și, astfel, de a pune bazele pentru o discuție cu privire la viitoarele reforme ale PAC;

37.

subliniază că astfel de instrumente, care completează sistemul de plăți directe, trebuie să dispună de suficiente resurse pentru a spori rezistența agriculturii, reducând totodată nevoia de nevoia de măsuri de gestionare ex-post a crizelor;

38.

consideră că fondurile mutuale gestionate la nivel de sector, create la inițiativa agricultorilor, pot stabiliza veniturile agricultorilor într-o anumită măsură, întrucât marjele de profit pentru produsele lor fluctuează;

39.

consideră, de asemenea, că fondurile mutuale în cauză nu ar trebui să înlocuiască sprijinul acordat de Uniune și ar trebui combinate cu sprijinul național;

40.

invită, de asemenea, Comisia să ia inițiative, oferind stimulente pentru înființarea unor astfel de fonduri și garantând în același timp că toate sistemele viitoare de gestionare a riscurilor respectă și, dacă este necesar, completează, sistemele de asigurări adoptate la nivel național de către statele membre;

41.

consideră că volatilitatea prețurilor poate fi gestionată și la nivel național și invită statele membre să ia în considerare volatilitatea piețelor la stabilirea normelor fiscale, oferind agricultorilor posibilitatea de a crea mecanisme individuale de distribuire, care ar putea fi scutite de impozite;

42.

consideră că agricultorii sunt, din punct de vedere economic, printre cei mai vulnerabili actori de pe piețe, în special cei care au investit în dezvoltarea exploatațiilor lor;

43.

consideră, de asemenea, că este nevoie de alte instrumente ale PAC, cum ar fi asistența efectivă pentru fluxurile de numerar sau fondul de economii de rezervă, pentru a continua să se încurajeze investițiile;

44.

subliniază că exploatațiile agricole își pot permite să inoveze numai în cazul în care costurile de capital sunt scăzute și există o marjă de lichiditate disponibilă; subliniază, în această privință, că un venit stabil reprezintă una dintre condițiile necesare pentru ca agricultorii să poată obține acces la împrumuturi;

45.

constată că activitățile sectorului bancar și rolul jucat de acesta reprezintă factori determinanți cu un impact puternic asupra producătorilor, în condițiile în care nivelul ridicat de îndatorare al proprietarilor de exploatații agricole creează o sarcină suplimentară pentru acest sector în perioadele de volatilitate;

46.

subliniază importanța unei mai bune informări a fermierilor cu privire la rolul Băncii Europene de Investiții în sprijinirea și dezvoltarea economiei rurale și la modul în care pot beneficia de instrumente financiare inovatoare;

47.

consideră că agricultorii și organizațiile de agricultori trebuie să aibă acces la mai multe informații cu privire la modernizarea, sustenabilitatea și competitivitatea exploatațiilor și, în același timp, să beneficieze de cursuri de formare privind gestionarea riscurilor, datele de piață, marjele și volatilitatea;

48.

solicită Comisiei să adopte, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale și asociațiile de agricultori un plan de sensibilizare referitor la instrumentele de gestionare a riscurilor disponibile în cadrul pilonului II și al OCP unice;

49.

solicită statelor membre și autorităților locale să consolideze aceste aspecte în programele lor de formare agricolă și de formare profesională;

50.

consideră că un mijloc pentru a stabiliza piețele și a reduce volatilitatea prețurilor este asigurarea unui echilibru mai bun între cerere și ofertă;

Observatoarele prețurilor și ale piețelor agricole

51.

consideră că piețele agricole trebuie să fie transparente, ceea ce se poate realiza în principal dacă informațiile existente cu privire la prețuri și la costuri sunt publicate cu mai multă promptitudine, sunt utile și sunt accesibile cu ușurință tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare, de la producție la distribuție, astfel încât să se limiteze speculațiile asupra prețurilor și să se reducă volatilitatea;

52.

constată, cu toate acestea, că simplul fapt de a asigura transparența prețurilor nu poate contribui în niciun fel la îmbunătățirea rezilienței agricultorilor în situațiile de volatilitate a prețurilor și nu poate soluționa problemele structurale care țin de organizarea pieței, cum ar fi dezechilibrele dintre cerere și ofertă;

53.

încurajează crearea unei hărți europene care să prezinte informații în timp real despre disponibilitatea produselor agricole pe piață,

54.

salută faptul că instrumentele suplimentare de monitorizare a pieței sunt extinse la alte sectoare;

55.

subliniază că cunoașterea formării și evoluției prețurilor, precum și a tendințelor în materie de aprovizionare, oferă un avantaj important agricultorilor în negocierea contractelor cu toți ceilalți actori din cadrul lanțului alimentar;

56.

recomandă instituirea unor observatoare ale prețurilor agricole europene, care să acopere întregul lanț, de la prețul producătorului la prețul de vânzare final, pentru a oferi o analiză dinamică a piețelor agricole pe segmente;

57.

recomandă implicarea actorilor economici în întocmirea lunară sau de două ori pe lună a datelor actualizate și pertinente privind evoluțiile, precum și perspectivele pe termen scurt și mediu, în funcție de nevoile caracteristice ale sectoarelor relevante;

58.

îndeamnă Comisia să furnizeze resursele necesare observatoarelor care să le permită să formuleze recomandări, nu doar să monitorizeze perturbările;

Instrumente de prevenire și gestionare a crizelor

59.

consideră că instrumentele istorice ale PAC în materie de gestionare a crizelor (intervenția publică și stocarea privată) nu mai sunt suficient de eficace într-o economie globalizată;

60.

invită, prin urmare, Comisia să elaboreze un ansamblu de instrumente aparținând domeniului public și privat care pot fi combinate și/sau se pot completa reciproc, împreună cu un mecanism de avertizare timpurie adaptat și obligatoriu menit să asigure buna funcționare a piețelor și să contracareze crizele pieței;

61.

consideră că Comisia ar trebui să utilizeze toate instrumentele de care dispune deja în OCP unică pentru a combate crizele;

62.

regretă că rezerva de criză a fost utilizată foarte puțin din cauza normelor bugetare la care se supune, în special principiul anualității, precum și a libertății de care se bucură Comisia Europeană pentru a elibera fonduri din această rezervă;

63.

solicită, prin urmare, ca rezerva de criză să fie prevăzută în afara bugetului PAC, pentru a deveni o sursă de finanțare pentru instrumentele de gestionare a crizelor;

64.

consideră că măsurile anticiclice reprezintă instrumente de prevenire și gestionare a crizelor, în combinație cu instrumente de gestionare a riscurilor, cu ajutorul cărora UE poate să intervină pe piețele agricole în cazurile de criză de „forță majoră”, astfel încât să se evite reducerile semnificative ale prețurilor;

65.

invită Comisia să realizeze un studiu privind modul în care să dezvolte mecanisme de prevenire și combatere a crizelor cauzate de volatilitatea prețurilor care utilizează ajutoare anticiclice și să se prevadă o mai mare flexibilitate în bugetele anuale, în limitele pachetului financiar multianual, pentru a ține seama de ajutoarele anticiclice;

o o

66.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/108

P8_TA(2016)0505

Cazul Academiei budiste tibetane Larung Gar și cel al lui Ilham Tohti

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti (2016/3026(RSP))

(2018/C 238/09)

Parlamentul European,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Tibetul, în special Rezoluția din 25 noiembrie 2010 referitoare la Tibet și la planurile de a transforma limba chineză în principala limbă de predare (1), Rezoluția din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor (2), și Rezoluția din 14 iunie 2012 referitoare la situația din Tibet (3),

—	având în vedere Rezoluția sa anterioară din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea (4), și cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă Xinjiang Uyghur, China) (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 privind relațiile dintre UE și China (6),

—

având în vedere cele nouă runde de negocieri care au avut loc între 2002 și 2010 între înalte oficialități ale guvernului chinez și Dalai Lama; având în vedere Cartea albă a Chinei referitoare la Tibet, intitulată „Drumul spre dezvoltare al Tibetului este condus de un flux istoric irezistibil” și publicată de Biroul de Informare al Consiliului de Stat chinez la 15 aprilie 2015; având în vedere Memorandumul privind o autonomie reală din 2008 și nota din 2009 la acest memorandum, ambele prezentate de reprezentanții celui de-al 14-lea Dalai Lama,

—	având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase, precum și articolul 4, care consacră drepturile „naționalităților minoritare”,

—

având în vedere precizările făcute de Donald Tusk, Președintele Consiliului European, la 29 iunie 2015, la conferința comună pe care a avut-o cu prim-ministrul chinez Li Keqiang în urma celui de-al 17-lea summit UE-China, în care și-a exprimat „preocupările privind libertatea de exprimare și de asociere în China, inclusiv privind situația persoanelor care aparțin minorităților, precum tibetanii și uigurii” și „a încurajat China să reia dialogul constructiv cu reprezentanții lui Dalai Lama”;

—	având în vedere cel de-al „Șaselea Forum de lucru pentru Tibet” organizat de Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), care a avut loc în august 2015,

—	având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 23 septembrie 2014, în care condamnă sentința de închisoare pe viață pronunțată împotriva profesorului de economie Ilham Tohti și solicită eliberarea sa imediată și necondiționată,

—	având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de a 34-a rundă organizată la Beijing, la 30 noiembrie și 1 decembrie 2015,

—	având în vedere faptul că, la 11 octombrie 2016, Ilham Tohti a primit premiul Martin Ennals pentru apărarea drepturilor omului, iar în septembrie 2016 a fost nominalizat pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire,

—	având în vedere parteneriatul strategic dintre UE și China lansat în 2003, precum și Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei Europene și a SEAE către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul parteneriatului pe termen lung între UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a promova aceste valori în acțiunea sa externă și cu interesul exprimat de China pentru a adera la aceste valori în propria dezvoltare și în cooperarea internațională;

întrucât, în obiectivele sale de dezvoltare, guvernul chinez a indicat că dorește un rol mai important în afruntarea provocărilor globale, precum pacea și securitatea internațională și schimbările climatice, precum și o mai mare influență asupra guvernanței globale, atât la nivel politic, cât și economic, și s-a angajat să consolideze statul de drept;

întrucât, în cadrul celui de al 17-lea summit UE-China din 29 iunie 2015, relațiile bilaterale au căpătat o nouă dimensiune și întrucât, în Cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE își asumă angajamentul de a pune drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici; întrucât la cel de al 18-lea summit UE-China din 12-13 iulie 2016 s-a stabilit că se va organiza o rundă a dialogului pe tema drepturilor omului între UE și China înainte de sfârșitul anului 2016;

întrucât China a înregistrat progrese în ultimele decenii în privința materializării drepturilor economice și sociale, ceea ce reflectă prioritățile sale declarate privind dreptul populației la subzistență și dezvoltare, însă realizările din domeniul drepturilor politice și civile, precum și în promovarea drepturilor omului, sunt limitate;

întrucât, în timpul celui de al 34-lea Dialog UE-China privind drepturile omului care a avut loc la Beijing, la 2 decembrie 2015, UE și-a exprimat îngrijorarea cu privire la respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, în special în Tibet și în Xinjiang, precum și cu privire la respectarea libertății de religie și de convingeri; întrucât cazul lui Ilham Tohti a fost discutat în timpul celui de al 34-lea Dialog UE-China privind drepturile omului;

întrucât Institutul Larung Gar, cel mai mare centru budist tibetan din lume, înființat în 1980, se confruntă actualmente cu demolări extinse ordonate de guvernul chinez, al căror scop este diminuarea acestuia cu 50 %, evacuând forțat 4 600 de rezidenți și distrugând în jur de 1 500 de locuințe; întrucât, potrivit autorităților chineze, aceste demolări sunt necesare pentru a realiza „corectări și rectificări”;

G.	întrucât persoanele expulzate urmează să fie înrolate în așa-zise „exerciții patriotice”; întrucât trei călugărițe din academie s-au sinucis în semn de protest contra amplelor demolări în curs din Larung Gar;

întrucât există informații că, din 2009, numeroși tibetani, în majoritate călugări și călugărițe, și-au dat foc pentru a protesta împotriva politicilor chineze restrictive din Tibet și a susține revenirea lui Dalai Lama și dreptul la libertate religioasă în regiunea Aba/Ngaba din provincia Sichuan și în alte regiuni ale platoului tibetan;

întrucât emisarii Sfinției Sale Dalai Lama au abordat guvernul Republicii Populare Chineze pentru a găsi o soluție pașnică și reciproc benefică la problema Tibetului; întrucât nu s-a realizat niciun progres în soluționarea crizei Tibetului în ultimii ani, având în vedere că ultima rundă de negocieri a avut loc în 2010 și că acestea sunt în prezent înghețate;

întrucât profesorul de economie Ilham Tohti a fost condamnat la detenție pe viață la 23 septembrie 2014 pentru acuzația de separatism, după ce fusese arestat în luna ianuarie a aceluiași an; întrucât șapte dintre foștii săi studenți au fost de asemenea arestați și condamnați la detenție de la trei la opt ani pentru presupusa colaborare cu dl Tohti;

K.	întrucât există acuzații că garanțiile procedurale nu au fost respectate, în special în ceea ce privește dreptul la o apărare adecvată;

întrucât regiunea Xinjiang, care este locația principală a populației uigure, o minoritate etnică musulmană, s-a confruntat în mod repetat cu episoade de tulburări și violențe etnice; întrucât Ilham Tohti a respins întotdeauna separatismul și violența și a urmărit o reconciliere bazată pe respectarea culturii uigure;

solicită insistent autorităților chineze să pună capăt demolărilor din Larung Gar și evacuării forțate a locuitorilor, respectând în acest mod libertatea religioasă, în conformitate cu angajamentele internaționale asumate în domeniul drepturilor omului;

solicită autorităților chineze să deschidă dialogul și să se implice constructiv în evoluțiile din Larung Gar, alături de comunitatea locală și de liderii religioși, precum și să țină seama de preocupările legate de institutele religioase supraaglomerate, permițând tibetanilor să înființeze mai multe institute și să construiască mai multe clădiri; solicită acordarea unor compensații adecvate și a unor noi locuințe tibetanilor care au fost evacuați forțat în timpul demolărilor din Larung Gar, în locul pe care și-l aleg pentru a-și continua activitățile religioase;

își exprimă dezaprobarea totală pentru condamnarea a zece tibetani de către Tribunalul Interimar al Poporului din Barkham la detenție de 5 până la 14 ani, pentru a fi participat la celebrarea celei de-a 80-a aniversări a Sfinției sale Dalai Lama în regiunea Ngaba;

este profund îngrijorat de deteriorarea situației drepturilor omului în Tibet, care a condus la o multiplicare a cazurilor de autoincendiere; critică intensificarea desfășurărilor militare pe platoul tibetan, care nu vor conduce decât la escaladarea tensiunilor în regiune; condamnă extinderea utilizării sistemelor de supraveghere în casele tibetanilor;

își exprimă îngrijorarea cu privire la regimul din ce în ce mai represiv la care sunt supuse diferitele minorități, în special tibetanii și uigurii, în măsura în care se impun restricții suplimentare asupra garanțiilor constituționale ale dreptului lor la libertatea de expresie culturală și de religie, la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere, ceea ce pune sub semnul întrebării angajamentul declarat al Chinei față de statul de drept și respectarea obligațiilor internaționale; solicită autorităților să respecte aceste libertăți fundamentale;

își exprimă îngrijorarea cu privire la adoptarea pachetului legislativ privind securitatea și la impactul acestuia asupra minorităților din China, în special cu privire la legea privind combaterea terorismului, care ar putea conduce la sancționarea expresiilor pașnice ale culturii și religiei tibetane, precum și cu privire la legea privind managementul ONG-urilor internaționale, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2017 și care va plasa grupurile care militează pentru drepturile omului sub controlul strict al guvernului, aceasta fiind o abordare strict vertical descendentă, în locul încurajării parteneriatul între guvernul local și central și societatea civilă;

solicită insistent guvernului chinez să modifice dispozițiile pachetului legislativ privind securitatea, care limitează spațiul de manevră al organizațiilor societății civile și crește controlul guvernului asupra practicilor religioase; invită guvernul chinez să creeze și să garanteze un mediu sigur și echitabil pentru toate ONG-urile și apărătorii drepturilor omului, pentru a-și desfășura liber activitatea în țară, ceea ce ar putea completa în mod semnificativ furnizarea de servicii sociale de stat cu o abordare vertical ascendentă și ar contribui la progresul drepturilor economice, sociale, civile și politice;

solicită guvernului chinez să reia dialogul cu reprezentanții tibetani, care a fost întrerupt de China în 2010, pentru a găsi o soluție politică integratoare la criza din Tibet; solicită respectarea libertății de exprimare, de asociere și de religie a populației tibetane, consacrate în Constituție; consideră că respectarea drepturilor minorităților este un element esențial al democrației și al statului de drept, indispensabil pentru stabilitatea politică;

condamnă categoric trimiterea lui Ilham Tohti în închisoare, care ispășește o pedeapsă de detenție pe viață pentru acuzații de separatism; își exprimă dezaprobarea totală pentru faptul că garanțiile procedurale nu au fost respectate și nu a beneficiat de o apărare adecvată; solicită insistent autorităților chineze să respecte regula acordării unei vizite pe lună pentru membrii familiei;

10.

solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Ilham Tohti și a susținătorilor săi aflați în detenție ca urmare a legăturii cu cazul său; solicită, de asemenea, anularea retragerii autorizației de predare în învățământ și garantarea libertății de circulație a lui Ilham Tohti în interiorul și în afara Chinei;

11.

reamintește că este important ca Uniunea Europeană să ridice problema încălcării drepturilor omului în China, în special în cazul minorităților din Tibet și Xinjiang, în toate dialogurile politice și privind drepturile omului cu autoritățile chineze, în concordanță cu angajamentul UE de a avea un mesaj solid, clar și unitar în privința acestei țări, inclusiv în dialogurile anuale pe tema drepturilor omului; reamintește, de asemenea, că prin procesul său de reformă în curs și prin implicarea sa tot mai intensă la nivel mondial, China a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând numeroase tratate internaționale privind drepturile omului, și solicită, prin urmare, continuarea dialogului cu China în vederea îndeplinirii acestor angajamente;

12.

regretă faptul că cea de a 35-a rundă a dialogului UE-China privind drepturile omului nu va avea loc probabil înainte de sfârșitul anului 2016, după cum se convenise; solicită insistent guvernului chinez să își dea acordul cu privire la un dialog la nivel înalt în primele săptămâni ale anului 2017;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 118.

(2) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 121.

(3) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 69.

(4) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80.

(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0458.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/112

P8_TA(2016)0506

Situația minorității Rohingya din Myanmar/Birmania

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la etnicii rohingya din Myanmar/Birmania (2016/3027(RSP))

(2018/C 238/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și la situația etnicilor rohingya musulmani, în special cea din 7 iulie 2016 (1),

—	având în vedere concluziile Consiliului referitoare la strategia UE privind Myanmar/Birmania din 20 iunie 2016,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Elemente ale strategiei UE privind Myanmarul/Birmania: un parteneriat special pentru democrație, pace și prosperitate”,

—	având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, privind asumarea mandatului de către noul guvern al Myanmarului/Birmaniei,

—	având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind recentele escaladări ale violențelor din Myanmar/Birmania din 2 decembrie 2016,

—	având în vedere comunicatul de presă comun cu privire la cel de al treilea dialog UE-Myanmar/Birmania pe tema drepturilor omului din 25 noiembrie 2016,

—	având în vedere concluziile Consiliului referitoare la apatridie din 4 decembrie 2015,

—

având în vedere recentele informări ale Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și ale Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, din 29 și 18 noiembrie 2016, cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului în zona de nord a statului Rakhine,

—	având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 20 iunie 2016 intitulat „Situația drepturilor omului în cazul musulmanilor rohingya și al altor minorități din Myanmar/Birmania”,

—	având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 24 martie 2016 (31/24), intitulată „Situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania”,

—	având în vedere raportul Raportorului special al ONU din 18 martie 2016 privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania,

—	având în vedere Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta,

—	având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei din 1961,

—	având în vedere Planul de acțiune globală pentru 2014-2024 (ICNUR) de a pune capăt apatridiei, al Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați,

—	având în vedere articolele 18-21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

—	având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, ambele din 1966,

—	având în vedere Carta ASEAN,

—	având în vedere raportul Parlamentarilor pentru Drepturile Omului din cadrul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) DIN APRILIE 2015, intitulat „Criza etnicilor rohingya și riscul comiterii unor atrocități în Myanmar: o provocare și un apel la acțiune pentru ASEAN”,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în raportul său din 20 iunie 2016, a descris neîncetatele încălcări grave ale drepturilor omului îndreptate împotriva populației rohingya, printre care retragerea arbitrară a cetățeniei, care îi transformă în apatrizi, restrângerea severă a libertății de mișcare, amenințările care le periclitează viața și securitatea, negarea dreptului la sănătate și la educație, munca forțată, violența sexuală și limitarea drepturilor lor politice, „care ar putea constitui crime împotriva umanității”; întrucât dl Al Hussein a indicat că populația rohingya este exclusă de la numeroase profesiuni și trebuie să îndeplinească formalități speciale pentru a avea acces în spitale, ceea ce a condus la întârzieri și la decesul unor nou-născuți și al mamelor lor la naștere; întrucât John McKissick, șeful biroului Agenției pentru refugiați a ONU din orașul Cox’s Bazar (Bangladesh) a declarat recent în presă că Myanmar/Birmania încearcă o „purificare etnică a etnicilor rohingya musulmani de pe teritoriul său”; întrucât încălcările drepturilor omului comise împotriva minorității rohingya echivalează cu o pedepsire colectivă;

întrucât, la 9 octombrie 2016, trei persoane înarmate au atacat avanposturi de poliție în apropierea frontierei Bangladeshului, ucigând nouă ofițeri de poliție subtilizând numeroase arme din dotare; întrucât guvernul din Myanmar a susținut că atacatorii înarmați erau minoritari rohingya, membri ai unor miliții și, ulterior, au declarat districtul Maungdaw drept „zonă operativă” sub stare de asediu și cu alte restricții severe, inclusiv pentru jurnaliști și observatorii externi, cărora nu le este permis accesul în zona respectivă;

întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, surse locale au raportat abuzuri grave ale drepturilor omului de către forțele guvernamentale, în așa-numita „zonă operativă”; întrucât guvernul din Myanmar/Birmania a raportat moartea a 69 presupuși militanți și a 17 membri ai forțelor de securitate, o declarație care nu poate fi verificată în mod independent, din cauza restricțiilor de acces;

D.	întrucât, la 3 noiembrie 2016, un al doilea atac asupra unui post de poliție de frontieră s-a soldat cu moartea unui agent de poliție;

întrucât organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, în special Human Rights Watch, prin intermediul unor imagini transmise prin satelit, au raportat distrugerea pe scară largă a unor locuințe și a altor tipuri de clădiri, în zone din nordul statului Rakhine în prezent inaccesibile ONG-urilor și observatorilor independenți;

întrucât guvernul din Myanmar/Birmania a efectuat o vizită organizată asupra unor zone afectate din districtual Maungdaw la 2 și 3 noiembrie 2016, cu o delegație de nouă membri, formată din ambasadori străini, printre care și coordonatorul rezident al ONU, care a confirmat faptul că au văzut ruine incendiate în mai multe orașe;

întrucât în ultimele săptămâni cel puțin 25 000 de etnici rohingya s-au refugiat în țara învecinată, Bangladesh și un număr estimat de 30 000 de locuitori din statul Rakhine au fost strămutați din cauza violențelor; întrucât mai mult de 56 000 de refugiați de etnie rohingya, sunt în prezent înregistrați la ICNUR, în Malaysia;

întrucât, începând din 2011, Myanmar/Birmania a luat măsuri pentru ca aceasta să își reformeze economia și sistemul politic; întrucât, cu toate acestea, armata continuă să dețină puteri disproporționate în această țară; întrucât, în noiembrie 2015, a fost ales un nou parlament național și, în martie 2016, un guvern național ales în mod democratic a venit la putere;

întrucât, ca reacție, UE și alți actori internaționali au anulat sancțiunile și au permis Myanmarului/Birmaniei să se reintegreze în structurile economice și politice mondiale; întrucât UE și statele sale membre au jucat un rol semnificativ în procesul de reformă și de deschidere și au contribuit, printre altele, cu un important de ajutor pentru dezvoltare, formare și cooperare tehnică, promovarea unui acord național incluziv de încetare a focului și pentru promovând totodată și schimburile comerciale în temeiul inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA); întrucât UE și Myanmar/Birmania întrețin dialoguri anuale privind drepturile omului;

întrucât, cu toate acestea, numeroase probleme persistă, inclusiv în domeniul drepturilor omului și în special în ceea ce privește situația minorității musulmane rohingya; întrucât peste un milion de musulmani rohingya au trăit în Myanmar/Birmania, timp de generații, dar, în prezent, această minoritate este una dintre cele mai persecutate din lume; întrucât etnicii rohingya au fost declarați oficial apatrizi prin Legea privind cetățenia birmană din 1982; întrucât populația rohingya este indezirabilă pentru autoritățile din Myanmar/Birmania și din țările învecinate, cu toate că unele dintre țările vecine găzduiesc un număr mare de refugiați; întrucât cadrul juridic din Myanmar/Birmania instituționalizează discriminarea împotriva minorităților și în special a minorității rohingya, ai căror membri au fost declarați apatrizi, cărțile de identitate temporare (cărți albe) fiind declarate ca expirate în martie 2015, etnicii rohingya nemaifiind în măsură să obțină certificate de naștere pentru copiii lor, începând din 2012;

întrucât autoritățile din Myanmar/Birmania continuă să nege drepturile cele mai elementare ale populației rohingya; întrucât, conform unui raport din aprilie 2015 elaborat de către Parlamentarii pentru Drepturile Omului din cadrul ASEAN, la momentul redactării aproximativ 120 000 de rohingya continuau să rămână în peste 80 de tabere pentru persoane strămutate în statul Rakhine, cu acces limitat la ajutorul umanitar, în timp ce alți 100 000 au fugit, în ultimii ani, pe mare sau pe uscat, în alte țări, lăsându-se adesea pe mâinile traficanților de ființe umane, iar mulți dintre ei mor în cursul acestor călătorii periculoase;

întrucât se relatează că violul se utilizează pe scară largă în Myanmar/Birmania de către forțele armate ca armă de război pentru a intimida minoritățile etnice, cu consecințe devastatoare pentru victime; întrucât Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura, și-a exprimat profunda îngrijorare în acest sens; întrucât Curtea Penală Internațională include violul și alte forme de violență sexuală pe lista sa a crimelor de război și a actelor care constituie crime împotriva umanității; întrucât ar trebui subliniat, în special, faptul că femeile rohingya sunt victime ale unor forme multiple de discriminare, inclusiv ale abuzurilor sexuale și ale sterilizării forțate;

întrucât există îngrijorări serioase cu privire la situația comunității LGBTI din Myanmar/Birmania, inclusiv membri ai etniei rohingya, care sunt în continuare persecutați și urmăriți penal sub pretextul unor dispoziții din era colonială, secțiunea 377 din Codul penal, și care sunt în continuare confruntați cu arestări și detenție arbitrare, intimidări, violențe fizice și sexuale și negarea accesului la servicii de sănătate;

întrucât Aung San Suu Kyi a anunțat, în cadrul unei întâlniri cu Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, Yanghee Lee, că guvernul nu va utiliza termenul „rohingya” (în continuarea politicii practicate sub dictatura militară) deoarece este considerat inflamator, la fel ca termenul „bengali”, și că sugerează înlocuirea lui cu o nouă sintagmă: „comunitatea musulmană din statul Rakhine”;

întrucât Myanmar/Birmania a depus unele eforturi pentru a avansa procesul de pace, pe lângă pregătirile sale în vederea unei conferințe naționale pentru pace; întrucât este esențial să se mențină acordul național de încetare a focului și să se includă toate grupurile etnice armate pentru a asigura pacea, prosperitatea și unitatea țării,

este extrem de îngrijorat cu privire la relatările referitoare la confruntări violente în nordul statului Rakhine și deplânge pierderea de vieți omenești, mijloace de subzistență și adăposturi, precum și utilizarea disproporționată a forței de către forțele armate din Myanmar/Birmania; confirmă faptul că autoritățile din Myanmar/Birmania au datoria de a investiga atacurile din 9 octombrie 2016 și de a pune sub urmărire vinovații, dar că aceasta trebuie să se realizeze în conformitate cu standardele și obligațiile în materie de drepturi ale omului;

îndeamnă forțele armate și cele de securitate să pună capăt imediat asasinatelor, hărțuirilor și violurilor împotriva populației rohingya, precum și incendierii caselor acesteia;

salută anunțul guvernului din Myanmar/Birmania referitor la înființarea unei comisii de anchetă privind actele recente de violență din statul Rakhine; solicită guvernului din Myanmar/Birmania să permită ONU și altor observatori externi să asiste la investigațiile cu privire la recentele evenimente din districtul Maungdaw, statul Rakhine, inclusiv cu privire la atacurile din 9 octombrie 2016 și la acțiunile ulterioare întreprinse de guvern; subliniază necesitatea de a urmări corespunzător în justiție persoanele responsabile și de a oferi despăgubiri adecvate victimelor încălcărilor;

insistă asupra faptului că acest lucru ar constitui doar prima etapă a unui angajament mai larg de a pune capăt impunității pentru crimele săvârșite împotriva minorității rohingya; este în special îngrozit de relatările privind utilizarea violenței sexuale ca mijloc de intimidare și armă de război în reprimarea minorității rohingya și solicită urmărirea penală a autorilor acestor crime;

solicită, de asemenea, ca guvernul din Myanmar/Birmania să permită imediat ca ajutoarele umanitare să ajungă în toate zonele de conflict și la persoanele strămutate;

solicită ca guvernul și autoritățile civile din Myanmar/Birmania să pună capăt imediat discriminării și segregării teribile a minorității rohingya;

solicită, prin urmare, guvernului din Myanmar/Birmania să își reformeze Legea din 1982 privind cetățenia și să restabilească cetățenia minorității rohingya; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania și autoritățile statului Rakhine să înceapă imediat să înregistreze toți copiii la naștere;

invită guvernul din Myanmar/Birmania să elimine toate restricțiile inutile, discriminatorii și disproporționate din statul Rakhine;

invită guvernul din Myanmar/Birmania să combată traficul de persoane și criminalitatea organizată transnațională;

10.

invită guvernul din Myanmar/Birmania să își îmbunătățească cooperarea cu ONU, inclusiv cu UNHCR și cu deținătorii de mandate pentru proceduri speciale; îndeamnă guvernul din Myanmar/Birmania să pună în aplicare recomandările din Rezoluția 31/24 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania; solicită guvernului din Myanmar/Birmania să invite Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului să deschidă un cabinet în această țară, care să dispună de un mandat cuprinzător și de personal adecvat;

11.

invită guvernul din Myanmar/Birmania să condamne fără echivoc orice act de instigare la ură rasială sau religioasă, să ia măsuri pentru a pune capăt discursului de incitare la ură, inclusiv din partea grupărilor budiste radicale, și să combată discriminarea socială și ostilitățile împotriva minorității rohingya; solicită, de asemenea, guvernului din Myanmar/Birmania să respecte dreptul universal la libertatea de religie sau de convingere;

12.

solicită laureatei Premiului Saharov Aung San Suu Kyi să se folosească de poziția-cheie pe care o deține în cadrul guvernului din Myanmar/Birmania pentru a îmbunătăți situația minorității rohingya; reamintește declarația din 18 mai 2015 a purtătorului de cuvânt al partidului dnei Suu Kyi, potrivit căreia guvernul din Myanmar/Birmania ar trebui să restabilească cetățenia minorității rohingya;

13.

recomandă ca guvernele țărilor ce se confruntă cu un aflux de refugiați rohingya să coopereze îndeaproape cu UNHCR, care deține expertiza tehnică necesară pentru a evalua statutul de refugiat, precum și mandatul de a proteja refugiații și persoanele apatride; îndeamnă aceste țări să respecte principiul nereturnării și să nu respingă refugiații rohingya, cel puțin până la găsirea unei soluții satisfăcătoare și demne pentru situația lor; invită în special Bangladeshul să permită intrarea refugiaților rohingya, deși recunoaște eforturile depuse deja de Bangladesh pentru a găzdui mai multe sute de mii de refugiați;

14.

salută concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 referitoare la o strategie a UE față de Myanmar/Birmania; crede că UE are, într-adevăr, un interes strategic de a își consolida relația cu Myanmar/Birmania; consideră că noul guvern are ocazia istorică și datoria de a consolida democrația și a asigura pacea, reconcilierea națională și prosperitatea; este de părere că aprofundarea în continuare a relațiilor UE-Myanmar/Birmania trebuie să fie condiționată de îmbunătățirea reală a situației drepturilor omului în această țară;

15.

reiterează, de asemenea, apelul din concluziile Consiliului de a edifica instituții democratice eficace și o societate civilă puternică, de a respecta drepturile și libertățile fundamentale, precum și de a promova buna guvernanță;

16.

invită Serviciul European de Acțiune Externă să continue dialogul bilateral regulat privind drepturile omului și să discute în detaliu situația legată de legislația problematică și discriminarea minorităților, în special a minorității rohingya, și să prezinte Parlamentului European un raport privind rezultatul acestor discuții;

17.

solicită UE și statelor sale membre să sprijine în continuare noua structură democratică din Myanmar/Birmania și să se concentreze în special pe cooperarea tehnică pentru a contribui la îmbunătățirea diferitelor funcții ale statului;

18.

solicită UE și statelor sale membre să mențină supravegherea Myanmarului/Birmaniei în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în temeiul punctului 4 de pe agendă;

19.

solicită ca UE să sprijine UNHCR în eforturile sale de a ajuta refugiații rohingya din regiunea Asiei de Sud și de Sud-Est;

20.

solicită ca UE și statele sale membre să sprijine Planul de acțiune global al UNHCR pentru 2014-24 menit să pună capăt apatridiei;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Myanmar/Birmania, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ASEAN, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN, raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0316.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/117

P8_TA(2016)0507

Gropile comune din Irak

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la gropile comune din Irak (2016/3028(RSP))

(2018/C 238/11)

Parlamentul European,

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la situația din Nordul Irakului/Mosul (1), Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak (2), Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților (3), Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, mai ales în contextul ISIS (4), Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Daesh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor (5) și Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh (6),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 23 mai 2016 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de Daesh, din 14 decembrie 2015 privind Irakul, din 16 martie 2015 privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Daesh, din 20 octombrie 2014 privind criza ISIL/Da’esh din Siria și Irak, din 14 aprilie 2014 și 12 octombrie 2015 privind Siria, din 15 august 2014 privind Irakul, și concluziile Consiliului European din 30 august 2014 privind Irakul și Siria,

—	având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la Irak și Siria,

—	având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și al Biroului pentru drepturile omului al misiunii ONU de asistență pentru Irak (UNAMI) intitulat: „Un apel la responsabilitate și protecție: supraviețuitorii yazidi ai atrocităților comise de ISIL” din august 2016,

—	având în vedere Statutul de la Roma din 1998 al Curții Penale Internaționale și prevederile acestuia referitoare la jurisdicția pentru crima de genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război și crima de agresiune,

—	având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Republica Irak;

—	având în vedere Rezoluția 2253 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU,

—	având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere decizia sa de a acorda Premiul Saharov pe 2016 pentru libertatea de gândire activistelor yazidi irakiene care s-au aflat în captivitatea ISIS/Daesh Nadia Murad și Lamiya Aji Bashar,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât în august 2014 ISIS/Daesh a atacat comunitățile Yazidi din jurul orașului Sinjar din provincia irakiană Ninive, omorând, potrivit relatărilor, mii de oameni; întrucât au fost găsite mai multe gropi comune după ce forțele kurde au recucerit zonele aflate la nord de Muntele Sinjar înainte de decembrie 2014; întrucât, după ce forțele kurde au recucerit orașul Sinjar la jumătatea lunii noiembrie 2015, au fost găsite și alte locuri de execuție și posibil alte gropi comune;

întrucât atrocitățile săvârșite de ISIS/Daesh în mod sistematic și pe scară largă au avut drept țintă populația Yazidi, pe care au încercat să o distrugă; întrucât, conform dreptului internațional, mai ales în conformitate cu articolul articolul II din Convenția ONU din 1948 pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, aceste crime reprezintă un genocid;

întrucât Parlamentului, care, la 4 februarie 2016 a recunoscut că ISIS/Daesh comite acte de genocid împotriva creștinilor și yazidilor și împotriva persoanelor aparținând altor minorități religioase și etnice, i s-au alăturat Consiliul Europei, Departamentul de Stat al SUA, Congresul SUA, Parlamentul Regatului Unit, Parlamentul Australiei și alte instituții naționale și internaționale, care au recunoscut că atrocitățile comise de ISIS/Daesh împotriva minorităților etnice și religioase din Irak includ crime de război, crime împotriva umanității și acte de genocid;

întrucât câmpia Ninive, Tal Afar și Sinjar, precum și regiunea în ansamblu, au constituit de multă vreme patria ancestrală a creștinilor (caldeeni/siriaci/asirieni), a comunității yazidi, a arabilor sunniți și șiiți, a kurzilor, a comunității shabak, a turkmenilor, a comunității kaka’i, a comunității sabiene-mandeene și a altora, unde au locuit vreme de secole într-un spirit general de pluralism, stabilitate și cooperare comunitară, în ciuda unor perioade de violență și de persecuție externe, până la începutul acestui secol și la ocuparea celei mai mari părți a regiunii de către ISIS/Daesh în 2014;

E.	întrucât din 27 octombrie 2016 încoace ISIS/Daesh a transferat femei, inclusiv femei Yazidi, în orașele Mosul și Tel Afar; întrucât se pare că unele dintre aceste femei au fost „distribuite” luptătorilor ISIS/Daesh, în timp ce altora li s-a spus că vor fi puse să însoțească convoaiele ISIS/Daesh;

întrucât protejarea, conservarea și analizarea tuturor gropilor comune din Irak, ca și din Siria, sunt esențiale pentru conservarea și strângerea dovezilor de crime de război, crime împotriva umanității și genocid comise de ISIS/Daesh și pentru a-i trage la răspundere pe făptași; întrucât rudelor victimelor ar trebui să li se acorde sprijin psihologic și logistic;

întrucât mai multe organizații locale au strâns date despre crimele ISIS/Daesh împotriva comunității Yazidi, numai că ele au o capacitate limitată; întrucât, potrivit organizațiilor internaționale pentru protecția drepturilor omului precum Human Rights Watch, niciun expert internațional în medicină legală nu a studiat situația din zonă, în ciuda susținerii politice pentru o asemenea misiune din partea mai multor țări, inclusiv SUA și Germania;

întrucât la 11 noiembrie 2016 Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a declarat că: „Dacă Curtea Penală Internațională este sesizată în legătură cu situația din Irak; dacă instanțele irakiene primesc jurisdicția asupra crimelor internaționale; dacă se reformează sistemul judiciar penal și se întărește capacitatea aparatului judiciar de a documenta, investiga și a urmări în justiție infracțiunile, guvernul Irakului poate asigura justiția și să pună temeliile unei păci durabile în această țară. În caz contrar, ar putea fi pusă în pericol pacea și securitatea pe termen lung pe care poporul irakian o merită”;

întrucât, cu sprijinul coaliției internaționale împotriva ISIS/Daesh și al forțelor Peshmerga ale Guvernului Regional al Kurdistanului, armata irakiană a inițiat operațiunea de eliberare de sub controlul ISIS/Daesh a orașului Mosul, al doilea oraș ca mărime din Irak, și a celorlalte teritorii aflate încă sub ocupația ISIS/Daesh;

condamnă fără rezerve atrocitățile continue și încălcările flagrante ale drepturilor umanitare internaționale și drepturilor omului de către ISIS/Daesh; ia act cu nespusă indignare de descoperirea în curs de noi gropi comune în Irak și Siria, mărturie a grozăviilor săvârșite de ISIS/Daesh; transmite condoleanțe tuturor irakienilor care și-au pierdut ființe apropiate ca urmare a crimelor împotriva umanității și a crimelor de război comise de ISIS/Daesh;

face un apel ferm către comunitatea internațională, în special către Consiliul de Securitate al ONU, să considere gropile comune descoperite în Irak ca pe o nouă dovadă a genocidului și să aducă ISIS/Daesh în fața Curții Penale Internaționale (CPI);

îndeamnă autoritățile irakiene, inclusiv GRK, să ia măsuri urgente pentru a proteja gropile comune din jurul Muntelui Sinjar care au devenit accesibile după ce zona a fost recucerită din mâinile ISIS/Daesh și să ia toate măsuri care se impun pentru a păstra dovezile crimelor de război și ale crimelor împotriva umanității comise de ISIS/Daesh pentru a-i putea trage la răspundere pe vinovați;

îndeamnă autoritățile irakiene să invite experți internaționali în criminalistică, inclusiv dintre cei cu experiență în colaborarea cu tribunalele penale, pentru a cartografia toate gropile comune și ajuta la păstrarea și analizarea probelor găsite în gropile comune descoperite de curând, întrucât exhumările făcute fără ajutorul experților criminaliști pot distruge probe extrem de importante, complicând foarte mult identificarea cadavrelor;

face un apel către UE, statele sale membre și alți potențiali donatori să faciliteze acordarea de sprijin și să acorde ei înșiși tot sprijinul disponibil guvernului Irakului de a constitui resursele umane și infrastructura necesare pentru păstrarea și analizarea probelor care ar putea fi vitale pentru procesele viitoare interne și internaționale de stabilire a răspunderii destinate să judece crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul;

este deosebit de îngrijorat de soarta femeilor și copiilor prinși în conflict, mai ales a femeilor și copiilor Yazidi, care sunt victime ale persecuțiilor, execuțiilor, torturii, exploatării sexuale și altor atrocități; insistă asupra necesității de a pune la dispoziție o gamă completă de servicii medicale, îndeosebi pentru victimele violurilor; îndeamnă, în regim de urgență, UE și statele sale membre să coopereze strâns cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și să o sprijine în acest scop; cere eliberarea imediată a tuturor femeilor și copiilor ținuți încă în captivitate de ISIS/Daesh;

își reiterează sprijinul total față de armata irakiană, armatele coaliției mondiale anti-ISIS/Daesh, forțelor Peshmerga ale GRK și ale aliaților lor și față de eforturile lor de a elibera Mosulul și alte părți ale țării de ISIS/Daesh, precum și sprijinul față de independența, integritatea teritorială și suveranitatea Irakului;

reamintește că autoritățile irakiene trebuie să ia măsuri concrete pentru a proteja populația civilă pe durata acestei campanii, inclusiv prin luarea tuturor măsurilor de precauție posibile pentru a se evita pierderea de vieți omenești în rândul civililor și încălcarea drepturilor omului pe durata ofensivei; subliniază că forțele prezente pe teren au obligația de a respecta prevederile dreptului umanitar internațional și ale legislației în domeniul drepturilor omului pe durata desfășurării operațiunilor;

își exprimă sprijinul pentru Republica Irak și poporul său în ceea ce privește recunoașterea unei provincii viabile și sustenabile din punct de vedere politic, social și economic în câmpia Ninive și în regiunile Tal Afar și Sinjar, în concordanță cu manifestările legitime de autonomie regională garantate de Constituția Irakului;

10.

subliniază că dreptul de întoarcere în regiunea de origine a populațiilor autohtone strămutate din Câmpia Ninive, din Tal Afar și din Sinjar – multe dintre acestea strămutate în interiorul Irakului – ar trebui să reprezinte o prioritate politică a guvernului irakian, cu sprijinul UE, inclusiv al statelor sale membre, precum și al comunității internaționale; subliniază că, cu sprijinul guvernului Irakului și al GRK, acestor populații ar trebui să li se garanteze pe deplin drepturile omului, precum și drepturile lor de proprietate, care ar trebui să aibă întâietate în fața oricăror pretenții exprimate de alții;

11.

îndeamnă Irakul să devină un membru al CPI pentru a putea încrimina ISIS/Daesh pentru crime de război, genocid și crime împotriva umanității;

12.

cere comunității internaționale, inclusiv statelor membre ale UE, să aducă în fața justiției pe membrii ISIS/Daesh aflați în jurisdicția lor, inclusiv prin aplicarea principiului jurisdicției universale;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak și guvernului regional din Kurdistan.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0422.

(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0171.

(3) JO C 234, 28.6.2016, p. 25.

(4) JO C 310, 25.8.2016, p. 35.

(5) JO C 316, 30.8.2016, p. 113.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0051.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/120

P8_TA(2016)0509

Măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei, de modificare a anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (D047308/01 – 2016/3010(RSP))

(2018/C 238/12)

Parlamentul European,

—

având în vedere proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei, de modificare a anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (D047308/01,

—

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), în special articolul 14 al doilea paragraf literele (c) și (d) și articolul 18 alineatul (2),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor (3),

—

având în vedere Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/715 a Comisiei din 11 mai 2016 de stabilire a unor măsuri privind anumite fructe originare din anumite țări terțe în vederea împiedicării introducerii și răspândirii în Uniune a organismului dăunător Phyllosticta citricarpa (McAlpine) Van der Aa (4);

—	având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 30 ianuarie 2014 (5),

—	având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală,

—	având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

întrucât proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei urmărește modificarea anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE; întrucât Directiva 2000/29/CE va fi abrogată și înlocuită cu Regulamentul (UE) 2016/2031 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor de îndată ce regulamentul respectiv intră în vigoare;

B.	întrucât proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei contravine obiectivelor Regulamentului (UE) 2016/2031 deoarece subminează cerințele privind introducerea în Uniune a unor anumite fructe expuse dăunătorilor, în special în ceea ce privește Phyllosticta citricarpa și Xanthomonas citri;

consideră că proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei nu este conform cu legislația Uniunii deoarece nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (UE) 2016/2031, care este de a determina riscurile fitosanitare pe care le prezintă orice specie, sușă sau biotip de agenți patogeni, animale sau plante parazite dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (denumite în continuare „organisme dăunătoare”) și măsurile pentru a reduce aceste riscuri la un nivel acceptabil; reamintește, în acest sens, că Regulamentul (UE) 2016/2031, de îndată ce intră în vigoare (și anume la 14 decembrie 2019), va abroga și înlocui Directiva 2000/29/CE;

solicită Comisiei să își modifice proiectul de directivă de punere în aplicare (6) după cum urmează:

Modificarea 1

Proiect de directivă de punere în aplicare

Anexa – alineatul 4 litera (a) punctul (i) – punctul 6 – punctul 16.2 – litera (e)

Proiectul de directivă de punere în aplicare

Modificarea

eliminat

(e)

in the case of fruits destined for processing, official inspections prior to export have shown that the fruits are free from symptoms of Xanthomonas citri pv. citri and Xanthomonas citri pv. aurantifolii,

and transport and processing takes place under conditions, approved in accordance with the procedure referred to in Article 18(2).

Modificarea 2

Proiect de directivă de punere în aplicare

Anexa – alineatul 4 litera (a) punctul (i) – punctul 7 – punctul 16.4 – litera (d) – punctul 4a (nou)

Proiectul de directivă de punere în aplicare

Modificarea

Introducerea în Uniune a fructelor specificate originare din țări terțe

Fructele specificate originare din țări terțe trebuie să fie însoțite de un certificat fitosanitar, astfel cum se menționează la primul paragraf de la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din Directiva 2000/29/CE, care indică la rubrica „Declarație suplimentară”, următoarele elemente:

(i)

o declarație care să ateste că fructele specificate provin dintr-o zonă de producție care a fost supusă unor tratamente corespunzătoare împotriva Phyllosticta citricarpa și în care s-au folosit metode de cultivare efectuate la momentul oportun după începerea ultimului ciclu de vegetație, care urmează a fi adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2);

(ii)	o declarație care să precizeze că s-a efectuat o inspecție oficială pe zona de producție în timpul perioadei de vegetație și că niciun simptom Phyllosticta citricarpa nu a fost detectat în fructele specificate, după începerea ultimului ciclu de vegetație;

(iii)

o declarație conform căreia, între sosirea și ambalarea în unitățile de ambalare, s-a prelevat un eșantion de cel puțin 600 de fructe din fiecare specie la fiecare 30 de tone sau parte din această cantitate, selectate, pe cât posibil, pe baza tuturor simptomelor posibile ale Phyllosticta citricarpa și toate fructele eșantionate care prezentau simptome au fost testate și considerate indemne de acest organism dăunător;

(iv)	În cazul Citrus sinensis (L.) Osbeck „Valencia”, pe lângă situațiile menționate la literele (a), (b) și (c): o declarație că un eșantion pentru fiecare 30 de tone sau parte din această cantitate a fost testat pentru detectarea infecțiilor latente și găsit indemn de Phyllosticta citricarpa.

Cerințe privind inspecția fructelor specificate originare din țări terțe pe teritoriul Uniunii

Fructele specificate originare din țări terțe trebuie să fie inspectate vizual la punctul de intrare sau la locul de destinație stabilit în conformitate cu Directiva 2004/103/CE a Comisiei. Aceste inspecții trebuie efectuate pe eșantioane de cel puțin 200 de fructe din fiecare specie de fructe specificate la fiecare lot de 30 de tone sau parte a acestuia, selectate pe baza oricărui simptom posibil al Phyllosticta citricarpa. În cazul în care un simptom Phyllosticta citricarpa este constatat cu ocazia inspecțiilor menționate la alineatul (1), prezența respectivului organism dăunător trebuie confirmată sau infirmată prin testarea fructelor care prezintă simptome. În cazul în care prezența Phyllosticta citricarpa este confirmată, lotului din care a fost prelevat eșantionul trebuie să i se refuze intrarea pe teritoriul Uniunii.

Cerințe în materie de trasabilitate

În scopuri de trasabilitate, fructele specificate trebuie să fie introduse în Uniune numai dacă îndeplinesc următoarele condiții:

(i)	zona de producție, instalațiile de ambalare, exportatorii și orice alt operator implicat în manipularea fructelor specificate au fost înregistrați oficial în acest scop;

(ii)	pe parcursul deplasărilor lor de la terenul de producție la punctul de intrare în Uniune, fructele specificate au fost însoțite de documente emise sub supravegherea Organizației naționale pentru protecția plantelor;

(iii)

în cazul fructelor specificate originare din țări terțe, pe lângă literele (a) și (b), au fost păstrate informații detaliate privind tratamentele aplicate înainte și după recoltare.

Modificarea 3

Proiect de directivă de punere în aplicare

Anexa – alineatul (4) litera (a) punctul (i) – punctul 7 – punctul 16.4. – litera (e)

Proiectul de directivă de punere în aplicare

Modificarea

eliminat

(e)

in the case of fruits destined for processing, official visual inspections prior to export have shown that the fruits are free from symptoms of Phyllosticta citricarpa (McAlpine) Van der Aa,

and a statement that the specified fruits originate in a field of production subjected to appropriate treatments against Phyllosticta citricarpa carried out at the appropriate time is included in the certificates referred to in Article 13(1)(ii) under the rubric „Additional declaration”, and transport and processing takes place under conditions, approved in accordance with the procedure referred to in Article 18(2).

Modificarea 4

Proiect de directivă de punere în aplicare

Anexa – alineatul 4 litera (a) punctul (i) – punctul 8 – punctul 16.6 – litera (d)

Proiectul de directivă de punere în aplicare

Modificarea

(d)	have been subjected to an effective treatment to ensure freedom from Thaumatotibia leucotreta (Meyrick). The treatment data to be indicated on the certificates referred to in Article 13(1) (ii).

(d)

au fost supuse unui tratament eficient pentru a se asigura că sunt indemne de Thaumatotibia leucotreta (Meyrick). În cazul fructelor de Citrus L., altele decât Citrus limon (L.) Osbeck. și Citrus aurantifolia (Christm.) Swingle, o declarație oficială care să ateste că fructele au fost supuse unui tratament la rece (24 de zile la 0,55 oC cu trei zile de prerăcire) sau unui tratament alternativ, sustenabil și eficient care are același efect și care a fost validat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), pe baza evaluării EFSA, pentru a se asigura că sunt indemne de Thaumatotibia leucotreta (Meyrick). Datele privind tratamentul trebuie să fie indicate pe certificatele menționate la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii).

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(3) JO L 317, 23.11.2016, p. 4.

(4) JO L 125, 13.5.2016, p. 16.

(5) Avizul științific, la cererea Comisiei Europene (întrebarea nr. EFSA-Q-2013-00334), privind riscul de Phyllosticta citricarpa (Guignardia citricarpa) pentru teritoriul UE cu identificarea și evaluarea opțiunilor de reducere a riscurilor. Jurnalul EFSA 2014; 12(2):3557.

(6) Comisia a transmis Parlamentului doar versiunea în limba engleză a acestei directive de punere în aplicare, întrucât proiectul nu a fost tradus în celelalte limbi oficiale.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/125

P8_TA(2016)0510

Sprijin pentru victimele thalidomidei

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la sprijinirea supraviețuitorilor thalidomidei (2016/3029(RSP))

(2018/C 238/13)

Parlamentul European,

—

având în vedere viitoarea modificare a actului de constituire a Fundației privind thalidomida, ce ar putea fi folosită de guvernul german pentru a permite acelor supraviețuitori ai thalidomidei care au fost recunoscuți ca atare de regimurile fiduciare desemnate de instanțe sau care sunt beneficiari ai programelor publice naționale să obțină acces colectiv la fondul special de sănătate al fundației germane „Conterganstiftung” (Fundația privind thalidomida);

—	având în vedere decretul regal spaniol 1006/2010 din 5 august 2010, care reglementează procedura de acordare a ajutorului pentru persoanele afectate de thalidomidă în Spania în perioada 1960-1965,

—

având în vedere numărul aproximativ al victimelor thalidomidei din UE [circa 2 700 în Germania (sursa: guvernul german), circa 500 în Italia (sursa: Vita – Associazione Vittime Italiane Thalidomide), 500 în Regatul Unit, 100 în Suedia (sursa: studiu DLA Piper) și 200 în Spania (sursa: Avite Spania)],

—

având în vedere raportul Universității din Heidelberg intitulat „Wiederholt durchzuführende Befragungen zu Problemen, speziellen Bedarfen und Versorgungsdefiziten von contergangeschädigten Menschen (2010-2013)” [Anchete care urmează să fie repetate cu privire la problemele, nevoile speciale și deficitele de îngrijire cu care se confruntă victimele thalidomidei (2010-2013)], care descrie în detaliu problemele de sănătate și nevoile specifice crescânde ale supraviețuitorilor thalidomidei, precum și lacunele asistenței acordate acestora,

—	având în vedere raportul Firefly din ianuarie 2015, care a subliniat deteriorarea sănătății fizice și emoționale a supraviețuitorilor thalidomidei și nevoile lor viitoare (1),

—	având în vedere raportul comandat de Departamentul Sănătății din landul german Renania de Nord-Westfalia în mai 2015, care a investigat calitatea vieții supraviețuitorilor thalidomidei, anticipând nevoile lor viitoare (raportul Universității din Köln) (2),

—	având în vedere scrisorile deschise din partea președinților grupurilor politice din Parlamentul European, care au subliniat că supraviețuitorii thalidomidei trăiesc cu dureri cronice invalidante și suferă din cauza nevoilor nesatisfăcute,

—	având în vedere conferința de presă care a avut loc la 27 mai 2015 la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, în cursul căreia deputați din toate grupurile politice au subliniat necesitatea ca supraviețuitorii thalidomidei să beneficieze de asistență pentru problemele lor de sănătate (3),

—

având în vedere că UE a sărbătorit în septembrie 2015 aniversarea a 50 de ani de la adoptarea primelor reglementări farmaceutice în Europa, vizând să îi protejeze pe cetățenii UE, care reprezintă încă o confirmare a faptului că legislația farmaceutică eficace constituie o moștenire durabilă a miilor de decese infantile și malformații grave rezultate în urma consumului de thalidomidă în timpul sarcinii;

—	având în vedere întrebarea adresatăComisiei (O-000035/2016 – B8-0120/2016) și dezbaterea în cadrul plenului privind thalidomida din 9 martie 2016,

—	având în vedere scrisoarea din 5 martie 2015 din partea biroului internațional de avocatură Ince and Co, care descrie cum absența supravegherii farmaceutice și suprimarea dovezilor privind efectele thalidomidei au avut un impact asupra sănătății victimelor medicamentului (4),

—	având în vedere declarația din iunie 2016 a guvernului Republicii Federale Germania cu privire la necesitatea asumării responsabilității pentru supraviețuitorii thalidomidei și a furnizării de asistență nebirocratică (5),

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât thalidomida a fost comercializată de compania Chemie Grünenthal GmbH la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 ca medicament sigur pentru tratarea grețurilor matinale, a migrenei, a tusei, a insomniei și a răcelii; întrucât acesta a condus la decese și la malformații în cazul a mii de bebeluși atunci când a fost utilizat de către femei însărcinate în multe țări europene;

întrucât documentele din perioada scandalului thalidomidei, verificate în mod independent de către biroul internațional de avocatură Ince and Co, demonstrează absența gravă a supravegherii farmaceutice în Republica Federală Germania, spre deosebire de alte țări, precum SUA, Franța, Portugalia și Turcia;

întrucât cercetarea verificată în mod independent (6) duce la concluzia inevitabilă că, în 1970, Republica Federală Germania a intervenit în procedura penală împotriva companiei Chemie Grünenthal GmbH, producătorul german de thalidomidă, și, în consecință, nu s-a putut stabili în mod adecvat vinovăția producătorului; întrucât, în plus, s-au luat măsuri pentru a preveni inițierea unor proceduri civile împotriva acestei companii, care se poate să fi împiedicat victimele să obțină dreptatea în instanță sau un sprijin financiar adecvat pentru problemele lor de sănătate curente și viitoare;

întrucât, rapoartele independente publicate recent în Germania (raportul Universității din Heidelberg și cel al Universității din Köln) și în Regatul Unit (raportul Firefly) concluzionează că supraviețuitorii thalidomidei au nevoie de asistență sporită pentru nevoile lor de sănătate nesatisfăcute, pentru mobilitate și pentru un trai independent, deoarece organismele lor se deteriorează rapid din cauza naturii dizabilităților lor și a lipsei de sprijin pe parcursul timpului scurs de la nașterea lor;

E.	recunoscând că, deși Germaniei îi revine o responsabilitate deosebită, și alte guverne naționale au responsabilitatea de a asigura un tratament echitabil pentru proprii supraviețuitori ai thalidomidei;

F.	observând că, prin intermediul unor scrisori deschise, președinții grupurilor politice din Parlamentul European au sprijinit eforturile vizând asistarea supraviețuitorilor thalidomidei în ceea ce privește nevoile lor de sănătate;

G.	reamintind conferința de presă organizată la Bruxelles în mai 2015, susținută de toate grupurile politice din Parlamentul European, care a evidențiat nevoile de sănătate încă nesatisfăcute ale supraviețuitorilor thalidomidei;

reamintind faptul că, în septembrie 2015, Comisia a sărbătorit la Bruxelles aniversarea a 50 de ani de la adoptarea primului act legislativ farmaceutic al UE, care a luat naștere în mare măsură din cauza scandalului thalidomidei; subliniind că, deși structurile de reglementare dezvoltate ulterior au fost esențiale în a proteja milioane de cetățeni ai UE de catastrofe similare în ultimii 50 de ani, supraviețuitorii thalidomidei trăiesc cu consecințele dureroase și invalidante ale medicamentului;

reamintind că, la dezbaterea în plen de la Strasbourg din martie 2016, deputați din toate grupurile politice au subliniat necesitatea urgentă de a sprijini nevoile nesatisfăcute ale supraviețuitorilor thalidomidei, iar comisarul european pentru sănătate și siguranță alimentară, Vytenis Andriukaitis, a declarat că a constatat dorința de a se găsi o soluție adecvată pentru toți supraviețuitorii thalidomidei care să le îmbunătățească calitatea vieții;

observând că, în momentul de față, există atât oportunitatea, cât și voința în cadrul Parlamentului European și al Comisiei, de a corecta, în conformitate cu standardele umanitare și etice, problemele provocate de controlul farmaceutic deficitar și de suprimarea dovezilor, care au condus la tragedia thalidomidei;

K.	reafirmând declarația din iunie 2016 a guvernului federal german (7) că trebuie să își asume responsabilitatea și să acorde sprijin financiar, fără proceduri administrative greoaie și testări individuale îndelungate;

L.	constatând că guvernul federal german a recunoscut, de asemenea, în iunie 2016 că este necesară și fezabilă o modificare a actului german de constituire a Fundației privind thalidomida, înainte de ianuarie 2017;

observând că mulți dintre supraviețuitorii din întreaga UE deseori nu pot să solicite finanțare care să acopere costurile serviciilor sociale, fapt ce constituie în prezent cel mai important motiv de îngrijorare pentru supraviețuitorii thalidomidei, care, acum în vârstă de 50-60 de ani, vor avea nevoie de astfel de servicii din ce în ce mai frecvent în anii următori, întrucât îngrijitorii acestora, care sunt adesea partenerii sau rudele lor, pot ei înșiși să se îmbolnăvească sau să decedeze,

îndeamnă statele membre și Comisia să coordoneze acțiunile și măsurile care vizează să îi recunoască în mod oficial pe supraviețuitorii thalidomidei și să le ofere despăgubiri;

îndeamnă guvernul federal german să folosească ocazia oferită de viitoarea modificare a actului de constituire a Fundației privind thalidomida pentru a permite supraviețuitorilor thalidomidei care au fost recunoscuți ca atare de regimurile fiduciare desemnate de instanțe sau care sunt beneficiari ai programelor publice naționale să obțină acces la fondul special de sănătate al fundației germane „Conterganstiftung für Menschen” (Fundația privind thalidomida pentru persoane cu dizabilități);

solicită ca supraviețuitorii thalidomidei din Regatul Unit, Spania, Italia, Suedia și alte state membre să fie admiși în cadrul sistemului, pe bază colectivă, atunci când statutul lor de persoane afectate de thalidomidă a fost acceptat ca autentic în propriile țări;

solicită autorităților spaniole să revizuiască procesul inițiat de guvern în 2010 și să faciliteze identificarea și compensarea corespunzătoare a supraviețuitorilor spanioli ai thalidomidei în sistemul lor național, astfel cum se prevede în propunerea fără caracter legislativ privind protecția persoanelor afectate de thalidomidă (161/000331), aprobată în unanimitate de Congresul spaniol la 24 noiembrie 2016;

îndeamnă Comisia să elaboreze un protocol-cadru la nivel european, în temeiul căruia toți cetățenii europeni afectați de thalidomidă să primească aceleași despăgubiri, indiferent de statul membru de origine, și să prezinte un program UE de asistență și sprijin (care să includă atât dispoziții financiare și de protecție socială) pentru victimele thalidomidei și familiile lor;

solicită companiei Grünenthal să își asume responsabilitățile care îi revin, furnizând despăgubiri și îngrijiri adecvate acelor victime care trebuie să fie încă recunoscute, revizuind procedura de recunoaștere a statutului de victimă, precum și inițiind un dialog cu victimele pentru a remedia daunele produse;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și statelor membre.

(1) http://www.thalidomidetrust.org/wp-content/uploads/2014/01/Firefly-report-March-2015.pdf

(2) http://www.thalidomidetrust.org/wp-content/uploads/2016/04/The-Cologne-Report.pdf

(3) http://www.fiftyyearfight.org/latest/europe-speaks-loudly-with-one-voice:-press-conference

(4) http://www.fiftyyearfight.org/images/Appendix_1._Ince_letter.pdf

(5) http://www.bmfsfj.de/BMFSFJ/kinder-und-jugend,did=225796.html

(6) http://www.fiftyyearfight.org/images/Appendix_1._Ince_letter.pdf

(7) https://www.bmfsfj.de/bmfsfj/aktuelles/alle-meldungen/leistungen-sollen-gerechter-verteilt-werden/90418?view=DEFAULT

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/128

P8_TA(2016)0511

Medicamentele de uz pediatric

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la regulamentul privind medicamentele de uz pediatric (2016/2902(RSP))

(2018/C 238/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1902/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1901/2006 privind medicamentele de uz pediatric (1) (denumit în continuare „Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric”),

—

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulat „Medicamente mai bune pentru copii – de la concept la realitate – Raport general privind experiența acumulată ca urmare a aplicării Regulamentului (CE) nr. 1901/2006 privind medicamentele de uz pediatric” (COM(2013)0443),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 17 iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din UE și din statele membre,

—	având în vedere Raportul Grupului de lucru la nivel înalt al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind accesul la medicamente – Promovarea inovării și a accesului la tehnologiile medicale –, publicat în luna septembrie 2016,

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind revizuirea regulamentului privind medicamentele de uz pediatric (O-000135/2016 – B8-1818/2016),

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării medicamentelor de uz pediatric, având în vedere faptul că majoritatea întreprinderilor farmaceutice consideră că dezvoltarea în scop pediatric trebuie să facă parte integrantă din dezvoltarea generală a unui produs; întrucât numărul proiectelor de cercetare în domeniul pediatric a crescut în mod considerabil și întrucât cum există mai multe informații de calitate disponibile referitoare la uzul pediatric al medicamentelor aprobate; întrucât numărul relativ de studii clinice pediatrice a crescut, de asemenea;

întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric a ajutat la îmbunătățirea situației generale și a adus beneficii concrete în lupta cu o serie de boli ale copilăriei; întrucât nu s-au înregistrat totuși progrese suficiente într-o serie de domenii, în special în oncologia pediatrică și neonatologie;

întrucât cancerul pediatric rămâne prima cauză de deces a copiilor cu vârste de la un an în sus și întrucât în Europa 6 000 de tineri mor în fiecare an de cancer; întrucât două treimi din cei care supraviețuiesc suferă de pe urma efectelor secundare asociate cu tratamentele existente (despre care se afirmă că sunt severe la aproape 50 % dintre supraviețuitori) și întrucât este necesar să se îmbunătățească continuu calitatea vieții persoanelor care au supraviețuit cancerului în copilărie;

D.	întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric a stimulat intensificarea dialogului și cooperării între mai mulți factori interesați de dezvoltarea medicinii pediatrice;

E.	întrucât mai puțin de 10 % dintre copiii cu o recidivă incurabilă, potențial mortală, au acces la medicamente noi, experimentale, testate în cadrul studiilor clinice, de care ar putea beneficia;

întrucât facilitarea semnificativă a accesului la terapii inovatoare poate salva viețile copiilor și adolescenților care suferă de boli potențial mortale, precum cancerul, concluzia fiind că aceste terapii trebuie cercetate, fără întârzieri nejustificate, prin intermediul unor studii corespunzătoare pe copii;

întrucât utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice la copii este încă larg răspândită în UE, în mai multe domenii terapeutice; întrucât, deși studiile privind răspândirea utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice la copii diferă în ceea ce privește domeniul de cercetare și numărul de pacienți, nu a fost înregistrată o scădere a numărului de prescrieri în afara indicațiilor terapeutice după introducerea Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric; întrucât Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) i s-a solicitat deja să elaboreze orientări privind utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice/fără prescripție în funcție de necesitățile medicale și să pună la punct o listă a medicamentelor administrate în afara indicațiilor terapeutice, în ciuda existenței unor alternative reglementate;

H.	întrucât Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric stabilește normele cu privire la dezvoltarea produselor medicamentoase pentru uzul uman, pentru a satisface nevoile terapeutice specifice ale populației pediatrice;

I.	întrucât de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric au fost autorizate, în cazul cancerului pediatric, doar patru medicamente inovatoare contra cancerului, pe baza unui plan de investigație pediatrică (PIP) convenit;

întrucât, deseori, în cadrul actual de reglementare, se acordă derogări de la obligația juridică de a urmări dezvoltarea medicamentelor de uz pediatric atunci când medicamentele sunt dezvoltate pentru afecțiuni specifice adulților, care nu apar la copii; întrucât această abordare normativă este nesatisfăcătoare în cazul anumitor boli care sunt detectate doar la copii; întrucât, de asemenea, numărul rapoartelor anuale privind măsurile amânate prezentate Agenției Europene pentru Medicamente în temeiul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric crește de la an la an;

K.	întrucât numeroase tipuri de cancer al copiilor nu apar la adulți; întrucât, cu toate acestea, mecanismul de acțiune al medicamentelor pentru un tip de cancer întâlnit la adulți poate fi relevant pentru un tip de cancer care apare la copii;

L.	întrucât pentru acele boli care apar doar la copii, precum formele de cancer pediatric, piața oferă stimulente limitate pentru dezvoltarea unor medicamente specifice de uz pediatric;

M.	întrucât cel de al treilea program al UE în domeniul sănătății (2014-2020) cuprinde angajamentul de a îmbogăți resursele și expertiza pentru pacienții afectați de boli rare;

N.	întrucât există întârzieri majore la începerea testării clinice pediatrice a medicamentelor oncologice deoarece dezvoltatorii așteaptă mai întâi ca medicamentul să se dovedească promițător la pacienții adulți cu cancer;

O.	întrucât nimic nu împiedică un investigator să încheie mai devreme un studiu clinic pediatric promițător dacă un medicament nu produce rezultate pozitive la populația țintă adultă;

întrucât recompensele și stimulentele financiare pentru dezvoltarea medicamentelor de uz pediatric, precum autorizația de introducere pe piață pentru uz pediatric (AIPUP), ajung târziu și au un efect limitat; întrucât, deși trebuie avut grijă ca recompensele și stimulentele să nu fie folosit abuziv sau greșit de societățile farmaceutice, sistemul existent de recompense trebuie evaluat pentru a determina cum poate fi îmbunătățit pentru a stimula mai bine cercetarea și dezvoltarea medicamentelor de uz pediatric, în special în oncologia pediatrică;

Q.	întrucât titularii autorizației de introducere pe piață sunt obligați să actualizeze informațiile referitoare la produs luând în considerare cele mai recente date științifice;

întrucât PIP-urile sunt aprobate după negocieri complexe între autoritățile de reglementare și companiile farmaceutice și deseori se dovedesc nefezabile și/sau sunt începute prea târziu, deoarece se pune accentul în mod greșit pe ocurența rară a unui tip de cancer al adulților la copii, în loc să se concentreze asupra utilizării potențial mai largi a noului medicament la alte tipuri relevante de cancer la copii; întrucât nu toate planurile de investigație pediatrică aprobate sunt duse la bun sfârșit, dat fiind că cercetarea privind o substanță activă este deseori abandonată într-un stadiu mai avansat dacă speranțele inițiale privind siguranța și eficacitatea unui medicament nu sunt confirmate; întrucât, până în prezent, doar 12 % din planurile de investigație pediatrică aprobate au fost duse la bun sfârșit;

întrucât prin Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman se garantează înființarea unui portal unic prin care sponsorii să poată prezenta un singur dosar de cerere pentru studiile care se desfășoară în mai multe state membre; întrucât asemenea studii transfrontaliere sunt deosebit de importante în cazul bolilor rare, precum cancerul la copii, dat fiind că s-ar putea să nu existe suficienți pacienți într-o țară pentru ca studiul să fie viabil;

T.	întrucât PIP-urile suferă un număr mare de modificări; întrucât dacă modificările mai substanțiale ale PIP se discută cu Comitetul pediatric, în cazul modificărilor cu impact mai mic chestiunea este definită mai puțin clar;

U.	întrucât, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric, statele membre trebuie să îi prezinte Comisiei dovezi detaliate ale angajamentului concret de a sprijini cercetarea, dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor de uz pediatric;

întrucât, potrivit articolului 40 alineatul (1) din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric, în bugetul comunitar trebuie prevăzute fonduri pentru cercetarea medicamentelor destinate populației pediatrice pentru a susține studiile referitoare la medicamente sau la substanțe active neprotejate printr-un brevet sau printr-un certificat suplimentar de protecție;

întrucât, în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric, Comisiei i se cere prezinte, până la 26 ianuarie 2017, un raport către Parlamentul European și Consiliu cu privire la experiențele dobândite ca urmare a aplicării articolelor 36, 37 și 38, inclusiv o analiză a impactului economic al recompenselor și al stimulentelor, împreună cu o analiză a impactului estimat al prezentului regulament asupra sănătății publice, cu scopul de a propune orice amendament care se dovedește necesar,

invită Comisia să prezinte în timp util raportul prevăzut la articolul 50 din Regulamentul privind medicamentele de uz pediatric; subliniază că acest raport trebuie să cuprindă o identificare cuprinzătoare și o analiză aprofundată a obstacolelor ce împiedică în prezent inovarea în domeniul medicamentelor destinate populației pediatrice; subliniază importanța unor dovezi solide de acest tip la baza unui proces eficace de elaborare a politicilor;

îndeamnă Comisia, pe baza acestor concluzii, să aibă în vedere modificări, inclusiv printr-o revizuire legislativă a Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric care să acorde atenția cuvenită a) planurilor de dezvoltare pediatrică bazate pe mecanismul acțiunii și nu numai pe tipul de boală, b) modelelor de definire a priorităților în materie de boli și medicamente care țin cont de nevoile medicale pediatrice neacoperite și de fezabilitate, c) PIP mai din timp și mai fezabile și d) stimulentelor care să stimuleze mai bine cercetarea și să servească mai eficient necesitățile populației pediatrice, asigurând totodată evaluarea costurilor de cercetare și dezvoltare și transparența totală a rezultatelor clinice și (e) strategiilor de evitare a utilizării medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice la copii atunci când există medicamente pediatrice autorizate;

subliniază beneficiile în termeni de vieți salvate, în oncologia pediatrică, ale dezvoltării pediatrice obligatorii, bazate mai degrabă pe mecanismul de acțiune al unui medicament, în funcție de biologia unei tumori, decât pe o indicație care să limiteze utilizarea medicamentului la un tip specific de cancer;

subliniază faptul că ar trebui acordată prioritate medicamentelor dezvoltate de companii diferite, pe baza unor studii științifice, pentru a răspunde nevoilor terapeutice ale copiilor, în special ale celor afectați de cancer, prin cele mai bune terapii disponibile, ceea ce ar permite optimizarea resurselor utilizate pentru cercetare;

subliniază importanța testelor clinice transfrontaliere pentru cercetarea bolilor pediatrice și rare; de aceea, apreciază Regulamentul (UE) nr. 536/2014, care va înlesni recurgerea la aceste tipuri de studii și îi cere EMA să pună la punct infrastructura necesară cât mai curând posibil;

subliniază că lansarea din timp a unor PIP și a unui dialog științific și pe teme de reglementare cu EMA, și interacțiunea din timp cu aceasta, le permite întreprinderilor să optimizeze dezvoltarea pediatrică la nivel global și, mai ales, să dezvolte PIP mai fezabile;

solicită Comisiei să ia în considerare modificarea Regulamentului privind medicamentele de uz pediatric în așa fel încât studiile promițătoare pentru pediatrie să nu poată fi oprite înainte de termen din cauza unor rezultate dezamăgitoare obținute la grupul-țintă de adulți;

subliniază necesitatea urgentă de a se evalua modul în care se pot utiliza într-o manieră optimă diferitele tipuri de finanțare și recompense – inclusiv numeroasele instrumente bazate pe mecanisme de decuplare – cu scopul de a stimula și a accelera dezvoltarea clinică a medicamentelor contra cancerului la copii și, în special, a acelor tipuri de cancer care apar exclusiv la copii; consideră că recompensele ar trebui să stimuleze dezvoltarea pediatrică a acestor medicamente de îndată ce sunt disponibile suficiente date științifice care să justifice utilizarea sa pentru populația pediatrică și date privind siguranța adulților și nu ar trebui să depindă de valoarea terapeutică dovedită pentru tratamentul cancerului la adulți;

invită Comisia să lucreze de urgență la orice eventuală modificare a reglementărilor care ar putea îmbunătăți situația între timp;

10.

solicită Comisiei să reînnoiască în Orizont 2020 dispozițiile de finanțare dezvoltate pentru a sprijini cercetarea clinică pediatrică de înaltă calitate, ca urmare a unei analize critice a proiectelor finanțate în prezent;

11.

solicită Comisiei să dea mai multă greutate rolului rețelei europene pentru cercetare clinică pediatrică și să se asigure că statele membre adoptă măsuri menite a sprijini cercetarea, dezvoltarea și disponibilitatea medicamentelor de uz pediatric;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 20.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/132

P8_TA(2016)0512

Activitățile Comisiei pentru petiții în 2015

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2015 (2016/2146(INI))

(2018/C 238/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind rezultatele deliberărilor Comisiei pentru petiții,

—	având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere importanța dreptului de a adresa petiții și utilitatea, pentru Parlament, de a fi informat imediat cu privire la preocupările specifice ale cetățenilor și rezidenților Uniunii, în conformitate cu articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolul 228 din TFUE,

—	având în vedere articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

—	având în vedere dispozițiile TFUE referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

—	având în vedere articolul 52 și articolul 216 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0366/2016),

A.	întrucât raportul anual privind activitățile Comisiei pentru petiții își propune să prezinte o analiză a petițiilor primite în 2015 și relațiile cu alte instituții, oferind o imagine fidelă a obiectivelor atinse pe parcursul anului 2015;

întrucât în 2015 s-au primit 1 431 de petiții, ceea ce reprezintă o scădere de 47 % față de anul 2014, în cursul căruia Parlamentul a primit 2 714 de petiții; întrucât 943 de petiții au fost considerate admisibile; întrucât, dintre acestea, 424 de petiții au fost supuse unei examinări rapide și au fost închise după ce petiționarul a fost informat în mod corespunzător cu privire la chestiunea adusă în discuție, iar 519 petiții sunt în continuare deschise pentru a fi discutate în cadrul Comisiei pentru petiții; întrucât 483 de petiții au fost declarate inadmisibile;

întrucât numărul petițiilor primite rămâne modest în raport cu populația UE, ceea ce denotă că marea majoritate a cetățenilor și a rezidenților din UE nu au cunoștință încă de existența dreptului de a adresa petiții și de posibila lui utilitate, ca mijloc de a atrage atenția instituțiilor UE și a statelor membre asupra subiectelor care îi afectează și îi preocupă și care intră în domeniul de activitate al Uniunii;

întrucât în 2015 au fost declarate inadmisibile 483 de petiții și întrucât încă există o confuzie la scară largă privind domeniile de activitate ale UE, fapt dovedit de numărul mare de petiții inadmisibile primite (33,8 %); întrucât, pentru a remedia situația, ar trebui stimulată și îmbunătățită comunicarea cu cetățenii și ar trebui explicate diferitele domenii de competență: european, național și local;

E.	întrucât fiecare petiție este examinată în mod riguros, eficient și transparent;

întrucât petiționarii sunt, în general, cetățeni implicați în protecția drepturilor fundamentale și sunt preocupați de ameliorarea și de bunăstarea viitoare a societăților noastre; întrucât experiența acestor cetățeni cu privire la felul în care au fost tratate petițiile lor influențează puternic modul în care sunt percepute instituțiile europene și respectarea dreptului de a adresa petiții prevăzut în legislația Uniunii Europene;

G.	întrucât Parlamentul European este singura instituție a UE aleasă în mod direct de cetățeni și întrucât dreptul de a adresa petiții le oferă acestora posibilitatea de a atrage atenția reprezentanților lor aleși cu privire la chestiuni care îi preocupă;

H.	întrucât, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instituțiile, organele și organismele Uniunii Europene trebuie să acționeze într-un mod cât mai transparent posibil pentru a promova buna guvernanță și a asigura participarea societății civile;

întrucât dreptul de a adresa petiții constituie un element esențial al democrației participative pentru protecția efectivă a dreptului fiecărui cetățean de a participa direct la viața democratică a Uniunii; întrucât o adevărată guvernanță democratică și participativă ar trebui să asigure o transparență deplină, o protecție eficientă a drepturilor fundamentale și implicarea efectivă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor; întrucât, cu ajutorul petițiilor, Parlamentul European poate afla cu ce probleme se confruntă cetățenii săi, poate pune la dispoziție informații și poate contribui la soluționarea problemelor respective, invitând, de asemenea, și celelalte instituții ale UE și instituțiile statelor membre să depună toate eforturile în acest sens, în cadrul domeniilor lor de competență; întrucât petițiile trebuie să servească pentru a evalua impactul legislației Uniunii asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor săi;

întrucât criza umanitară a refugiaților, impactul social și economic grav al crizei financiare și intensificarea xenofobiei și a rasismului în întreaga Europă au afectat încrederea în sistem și în întregul proiect european; întrucât Comisia pentru petiții are responsabilitatea, care reprezintă totodată și o provocare majoră, de a menține și de a consolida dialogul constructiv cu cetățenii și rezidenții din UE privind probleme europene;

întrucât Comisia pentru petiții este cea care poate să le arate cel mai bine cetățenilor ce anume face pentru ei Uniunea Europeană și ce soluții se pot aduce la nivel european, național sau local; întrucât Comisia pentru petiții poate contribui în mod semnificativ la explicarea și, eventual, dovedirea realizărilor și a avantajelor proiectului european;

întrucât dreptul de a adresa petiții ar trebui să consolideze capacitatea de reacție a Parlamentului European la problemele legate de transpunerea și punerea în aplicare a legislației UE, precum și capacitatea sa de a contribui la soluționarea acestora; întrucât petițiile reprezintă o sursă valoroasă de informații din surse directe, bazate pe experiențe proprii ale cetățenilor, care contribuie la identificarea potențialelor încălcări și deficiențe la punerea în aplicare a dreptului UE la nivel național și, în cele din urmă, la monitorizarea realizată de către Comisie, în rolul său de gardian al tratatelor; întrucât petițiile care se referă la domeniile de activitate ale UE și care îndeplinesc criteriile de admisibilitate reprezintă un instrument de bază pentru depistarea timpurie a întârzierilor în ceea ce privește transpunerea și asigurarea aplicării dreptului Uniunii de către statele membre; întrucât, prin intermediul petițiilor, cetățenii UE pot adresa plângeri cu privire la nepunerea în aplicare a dreptului UE și pot contribui la identificarea încălcărilor dreptului UE;

întrucât, așadar, petițiile au o importanță semnificativă în cadrul procesului legislativ, furnizând informații utile și directe altor comisii ale Parlamentului European, în cadrul lucrărilor lor legislative în domeniile lor respective de competență; întrucât petițiile nu sunt doar responsabilitatea Comisiei pentru petiții, ci ar trebui să constituie un subiect de interes pentru toate comisiile Parlamentului European;

N.	întrucât, prin petiții, cetățenii și rezidenții Uniunii pot face plângeri cu privire la aplicarea incorectă a dreptului UE; întrucât, astfel, cetățenii reprezintă o valoroasă sursă de informații pentru depistarea încălcărilor dreptului UE;

întrucât, pe lângă faptul că furnizează feedback relevant cu privire la aplicarea legislației în vigoare, petițiile pot contribui, de asemenea, la identificarea lacunelor în cadrul dreptului UE și la evaluarea efectelor pe care le are absența reglementării în anumite domenii, determinând, în consecință, eforturi legislative suplimentare;

întrucât Comisia pentru petiții a folosit într-o mai mare măsură instrumentele specifice pe care le are la dispoziție, precum întrebările cu solicitare de răspuns oral și rezoluțiile scurte, cu scopul de a oferi vizibilitate diferitelor chestiuni care îi preocupă pe cetățeni, și a transmis întrebări și rezoluții în plenul Parlamentului, precum rezoluțiile referitoare la legislația privind creditele ipotecare și la instrumentele financiare riscante în Spania sau la interesul superior al copilului în Europa;

Q.	întrucât, în 2015, petițiile adresate de cetățeni au fost prelucrate mai rapid și mai eficient, reducându-se timpul de corespondență cu petiționarii; întrucât secretariatul a depus eforturi remarcabile pentru a obține această îmbunătățire;

întrucât petiționarii contribuie în mod activ la activitatea comisiei, furnizând informații suplimentare din surse directe membrilor acesteia, Comisiei și reprezentanților prezenți ai statelor membre; întrucât, participând la dezbateri și prezentându-și petiția însoțită de informații mai detaliate, aceștia contribuie la stabilirea unui dialog coerent și constructiv cu deputații în Parlamentul European și cu Comisia Europeană; întrucât, în 2015, au participat și au fost implicați în deliberările Comisiei pentru petiții 191 de petiționari; întrucât, deși acest număr poate părea relativ redus, nu trebuie să uităm că reuniunile Comisiei pentru petiții sunt înregistrate, iar petiționarii pot urmări dezbaterile, atât în timp real, cât și ulterior, grație transmisiei video pe internet;

întrucât s-a adoptat o metodă specifică pentru tratarea petițiilor privind bunăstarea copiilor și s-a creat un grup de lucru special pentru această problemă, care a fost constituit la 17 septembrie 2015, președintă fiind aleasă Eleonora Evi; subliniază că orice grup de lucru ar trebui să aibă un mandat clar pentru a oferi rezultate concrete și a evita orice întârziere nejustificată în tratarea petițiilor;

întrucât depunerea unei petiții coincide adeseori cu prezentarea simultană a unei plângeri adresate Comisiei, care se poate finaliza cu o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; întrucât, în 2015, Parlamentul European a informat Comisia, prin intermediul petițiilor și al întrebărilor, cu privire la modul deficitar în care unele state membre au pus în aplicare anumite acte legislative ale UE;

întrucât aceste petiții au dat naștere unor reclamații în domeniul mediului; întrucât Comisia a transmis Finlandei o scrisoare de punere în întârziere în ceea ce privește transpunerea Directivei privind accesul publicului la informațiile despre mediu; întrucât, în alte cinci cazuri referitoare la mediul, Comisia a inițiat dialoguri bilaterale cu statele membre în cauză; întrucât cazurile respective se refereau la gazele de șist, la gestionarea populațiilor de lupi, la aplicarea incorectă a Directivei privind evaluarea strategică de mediu și la conformitatea legislației naționale cu cerințele Directivei privind accesul publicului la informațiile despre mediu;

V.	întrucât petițiile cetățenilor au abordat și probleme referitoare la justiție și la cooperarea judiciară, Comisia inițiind la un moment dat, ca urmare a unei petiții, un dialog bilateral cu un stat membru privind restricțiile în ceea ce privește schimbarea numelui după căsătorie;

W.	întrucât, ca urmare a mai multor petiții referitoare la impozitele pe bunurile imobile și taxa locală de rezidență plătită de studenți, Comisia a inițiat, se asemenea, discuții bilaterale cu mai multe state membre;

întrucât Comisia intenționează să consolideze punerea în aplicare a legislației UE pe baza transpunerii și a controalelor sistematice privind conformitatea legislației naționale; întrucât Comisia a afirmat că va lua măsuri adecvate, inclusiv lansând noi cazuri EU Pilot și proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, atunci când va depista posibile încălcări ale legislației UE;

Y.	întrucât implicarea Parlamentului în aceste proceduri permite un control suplimentar asupra activității de cercetare desfășurată de instituțiile competente ale UE; întrucât nicio petiție nu ar trebui închisă în timp ce investigația derulată de către Comisie este în curs;

întrucât Comisia publică, prin intermediul raportului anual privind controlul aplicării dreptului Uniunii Europene, măsurile luate în ceea ce privește încălcarea dreptului Uniunii și dezvăluie informații privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sub formă de comunicate de presă; întrucât aceste decizii privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pot fi consultate în baza de date a Comisiei, disponibilă pe site-ul web Europa; întrucât furnizarea de către Comisie a unor informații mai detaliate Comisiei pentru petiții ar contribui la o mai mare transparență și la o cooperare mai bună între cele două instituții;

AA.

întrucât principalele subiecte abordate de petiții includ o gamă amplă de chestiuni precum, de exemplu, protecția mediului (în special tratarea apelor reziduale, gestionarea deșeurilor, gestionarea bazinelor hidrografice, prospectările și extracția de gaze și de hidrocarburi), încălcarea drepturilor consumatorilor, aplicarea justiției (în special drepturile de custodie asupra minorilor), drepturile fundamentale (în special drepturile copilului, ale persoanelor cu handicap și ale minorităților), libera circulație a persoanelor, discriminarea, imigrația, ocuparea forței de muncă și bunăstarea animalelor;

AB.

întrucât portalul web al Comisiei pentru petiții, care a început să funcționeze la finalul anului 2014, este operațional, dar nu este încă finalizat; întrucât acest portal este menit să ofere cetățenilor și rezidenților UE un instrument electronic care să le permită să depună petiții și să urmărească în orice moment tratarea lor, precum și să își semneze electronic propriile petiții și să le sprijine pe cele ale altor petiționari, ale căror subiecte îi interesează; întrucât deficiențele unor funcționalități de bază, cum ar fi motorul de căutare, au persistat pe tot parcursul anului 2015 și, până de curând, au subminat rolul portalului ca spațiu interactiv de schimb între cetățeni; întrucât această problemă a fost, în cele din urmă, rezolvată;

AC.

întrucât portalul a fost conceput pentru a determina creșterea gradului de transparență și de interactivitate al procesului de petiționare și asigură o mai mare eficiență administrativă în beneficiul petiționarilor, al deputaților și al publicului larg; întrucât cea de a doua etapă a proiectului este destinată, în principal, consolidării gestionării petițiilor;

AD.

întrucât întârzierile succesive în etapele ulterioare ale proiectului au generat un volum de muncă suplimentar în cadrul secretariatului Comisiei pentru petiții, din cauza necesității de a încărca manual dosarele relevante în diferite baze de date; întrucât există încă petiții care așteaptă să fie încărcate în sistem, având în vedere faptul că în acest portal au fost incluse până acum doar petițiile nesoluționate primite în 2013, 2014 și 2015 și întrucât, în prezent, se lucrează la încărcarea în sistem a petițiilor primite în 2016;

AE.

întrucât au fost remediate o serie de deficiențe, în special în ceea ce privește funcția de căutare și asigurarea confidențialității petiționarului, și întrucât, din a doua jumătate a anului 2016, se lucrează conform calendarului pentru ca serviciul să fie mai util și mai vizibil în rândul cetățenilor;

AF.

întrucât admisibilitatea petițiilor se bazează pe criteriile prevăzute la articolul 227 din TFUE; întrucât noțiunea de domeniu de activitate al Uniunii depășește cu mult lista lungă a competențelor; întrucât o declarație de inadmisibilitate poate face obiectul unui control jurisdicțional, dacă nu este justificată corespunzător în conformitate cu aceste criterii;

AG.

întrucât responsabilitatea principală în ceea ce privește asigurarea aplicării corecte a legislației UE în statele membre le revine instanțelor naționale; întrucât, în acest context, o decizie preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene este un instrument util aflat la dispoziția sistemelor judiciare naționale; întrucât această procedură a fost utilizată foarte puțin sau deloc în unele state membre; întrucât această responsabilitate principală nu ar trebui să preîntâmpine un rol mai proactiv pentru Comisie în ceea ce privește asigurarea conformității cu legislația UE, în calitatea sa de gardian al Tratatelor; întrucât petițiile furnizează o cale alternativă și independentă de investigare și control în ceea ce privește respectarea legislației UE și întrucât aceste două proceduri alternative ar trebui, prin urmare, să nu se excludă reciproc;

AH.

întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) ar trebui să fie un instrument important de facilitare a participării directe a cetățenilor la elaborarea politicilor UE, iar potențialul acesteia ar trebui exploatat la maximum, asigurând, în același timp, faptul că cetățenii sunt pe deplin informați cu privire la subiectele care țin de competența UE și cele care țin de competența națională; întrucât principalele diferențe dintre ICE și dreptul de a adresa petiții ar trebui explicate mai bine cetățenilor; întrucât Parlamentul are o responsabilitate specifică de a transforma acest instrument într-un real succes; întrucât, după cum a reieșit din intervențiile din cadrul audierii publice din 22 februarie 2015, organizațiile care au înregistrat o inițiativă cetățenească europeană consideră că ar trebui să se elimine barierele administrative pentru a obține cele mai bune rezultate posibile în ceea ce privește participarea cetățenilor;

AI.

întrucât, la mai mult de trei ani de la data aplicării Regulamentului (UE) nr. 211/2011 la 1 aprilie 2012, Comisia pentru petiții consideră că este necesară evaluarea aplicării sale pentru a detecta eventuale lacune și a propune soluții viabile pentru revizuirea sa rapidă în vederea ameliorării funcționării sale;

AJ.

întrucât în 2015, ca urmare a volumului de muncă al Comisiei pentru petiții, s-a efectuat o singură misiune de informare cu privire la petițiile examinate în 2015; întrucât misiunea de informare efectuată în Regatul Unit în 5 și 6 noiembrie 2015 privind problema adopției fără consimțământul părinților le-a permis membrilor delegației să înțeleagă mai bine situația, putând discuta problema cu reprezentanți ai diferitelor instituții ale Regatului Unit implicate în această chestiune;

AK.

întrucât vizitele reprezintă o prerogativă specială a comisiei și o parte fundamentală a activității sale, implicând interacțiunea cu petiționarii și cu autoritățile statelor membre implicate; întrucât membrii acestor delegații participă în egală măsură la toate activitățile, inclusiv la elaborarea raportului final;

AL.

întrucât Comisia pentru petiții este responsabilă de legăturile cu Ombudsmanul European, care este organul însărcinat cu anchetarea plângerilor adresate de cetățenii și de rezidenții UE cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și al organismelor UE, elaborând și un raport anual cu privire la aceste cazuri, pe baza raportului anual propriu al Ombudsmanului European;

AM.

întrucât, la 26 mai 2015, Emily O’Reilly, Ombudsmanul European, i-a prezentat lui Martin Schulz, Președintele Parlamentului European, raportul său anual pentru 2014; întrucât, la 23 iunie 2015, Ombudsmanul și-a prezentat raportul în cadrul reuniunii Comisiei pentru petiții, care este organul competent în ceea ce privește relațiile cu acesta;

AN.

întrucât Comisia pentru petiții este membră a Rețelei Europene a Ombudsmanilor, care include ombudsmanii naționali și regionali, comisiile pentru petiții și organismele similare ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale țărilor candidate la aderarea la UE, precum și ale altor țări din Spațiul Economic European și/sau din Spațiul Schengen; întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului European este membră cu drepturi depline a acestei rețele, care are în prezent 94 de birouri în 36 de țări;

AO.	întrucât fiecare petiție este evaluată și tratată cu atenție, iar fiecare petiționar trebuie să primească un răspuns într-un termen rezonabil; întrucât fiecare petiționar trebuie informat cu privire la motivele închiderii unei petiții;

AP.	întrucât toți petiționarii ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta în mod direct cazurile Comisiei pentru petiții,

subliniază că dreptul de a adresa petiții trebuie să consolideze capacitatea de reacție a Parlamentului European, contribuind în special la soluționarea problemelor legate de transpunerea și punerea în aplicare a legislației UE, având în vedere că petițiile care se încadrează în domeniile de activitate ale UE și îndeplinesc criteriile de admisibilitate reprezintă o sursă valoroasă de informații pentru identificarea potențialelor încălcări sau lacune la punerea în aplicare a dreptului UE; invită Comisia să-și utilizeze competențele într-o măsură mai mare atunci când trebuie să asigure punerea aplicare în mod eficace a legislației UE, de exemplu urmărind o aplicare mai rapidă a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 din TFUE;

subliniază că activitatea Comisiei pentru petiții include ascultarea cetățenilor și oferirea de asistență pentru rezolvarea problemelor ce îi afectează pe aceștia; consideră că, prin intermediul petițiilor, care acționează ca o punte între cetățeni și instituții, se poate evalua impactul legislației UE asupra vieții cotidiene a oamenilor;

subliniază că Comisia pentru petiții are posibilitatea, care reprezintă totodată și o provocare majoră, de a se angaja într-un dialog de încredere și fructuos cu cetățenii, precum și posibilitatea de a aduce instituțiile UE mai aproape de cetățenii acesteia; remarcă, de asemenea, faptul că aceasta ar trebui să contribuie la promovarea democrației participative; consideră că, în acest scop, furnizarea unui răspuns adecvat la petiții, atât din punctul de vedere al promptitudinii, cât și al calității răspunsului, este esențială;

reamintește că ar trebui respectată reprezentarea egală și proporțională a cetățeniei petiționarilor în cadrul dezbaterilor publice ale comisiei; în vederea consolidării dimensiunii europene a comisiei, ar trebui încurajată reprezentarea corectă și echitabilă a tuturor statelor membre în cadrul dezbaterilor publice ale acesteia; subliniază că Comisia pentru petiții trebuie să trateze toate petițiile admisibile cu aceeași importanță și obiectivitate; subliniază că petițiile legate de campania electorală dintr-un stat membru nu ar trebui tratate în conformitate cu procedura de urgență;

subliniază faptul că petițiile joacă un rol important și în cadrul procesului legislativ, depistând lacunele și deficiențele existente în transpunerea dreptului comunitar și furnizând informații utile și directe altor comisii ale Parlamentului European, în cadrul lucrărilor lor legislative în domeniile lor respective de competență; salută interacțiunea sporită a Comisiei pentru petiții cu celelalte comisii parlamentare, precum și prezența mai frecventă în plen a subiectelor care au legătură cu petițiile; consideră că petițiile nu reprezintă responsabilitatea exclusivă a Comisiei pentru petiții, ci ar trebui să implice eforturile comune ale tuturor comisiilor din Parlamentul European; salută intenția de a institui o rețea informală de depunere a petițiilor la nivelul Parlamentului, cu participarea reprezentanților tuturor comisiilor acestuia, pentru a garanta o coordonare coerentă și eficace a activităților privind petițiile; consideră că rețeaua trebuie să permită o mai bună înțelegere a rolului petițiilor în cadrul activității parlamentare și va consolida cooperarea între comisii cu privire la problemele ridicate de către petiționari; invită toate comisiile parlamentare competente să acorde atenția cuvenită petițiilor care le sunt transmise și să depună eforturile cuvenite pentru a furniza informațiile necesare pentru soluționarea corectă a acestora;

recunoaște faptul că și Parlamentul are un rol esențial în cadrul acțiunilor Comisiei de asigurare a respectării legislației, prin examinarea rapoartelor anuale privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului UE și adoptarea rezoluțiilor parlamentare relevante; solicită Comisiei să țină seama de rezoluțiile depuse în Parlament de Comisia PETI, care identifică lacune specifice în aplicarea și implementarea dreptului UE pe baza petițiilor, și solicită Comisiei să ia măsurile adecvate și să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile sale subsecvente; solicită, în plus, Consiliului și Parlamentului să întreprindă acțiuni specifice în ceea ce privește adoptarea Regulamentului (UE) …/… [procedura 2013/0140(COD)] privind exceptarea muștelor de oțet (Drosophila melanogaster) de la controalele veterinare efectuate la frontierele externe ale UE, astfel cum au sugerat laureați ai premiului Nobel (profesori de biochimie) în petiția nr. 1358/2011;

salută faptul că, în 2015, s-a redus timpul de soluționare a petițiilor, dar consideră totuși că, pentru a se asigura examinarea atentă a petițiilor și tratarea acestora într-un timp mai scurt și la un nivel de înaltă calitate, sunt necesare urgent mai multe resurse tehnice și umane în cadrul secretariatului Comisiei pentru petiții; solicită digitalizarea procesării petițiilor, mai ales prin introducerea de noi tehnologii ale informației și comunicării pentru a garanta procesarea eficientă și la timp și folosirea optimă a resurselor umane existente, menținând, totodată, dreptul cetățenilor de a trimite petiții prin poșta tradițională;

consideră în continuare că inadmisibilitatea sau închiderea unei petiții din motive de fond trebuie justificată temeinic petiționarului, acest lucru reprezentând o obligație specială;

salută faptul că Comisia este implicată și angajată în procesul de tratare a petițiilor și răspunde cât mai prompt noilor petiții ce îi sunt transmise de către Parlament; subliniază că răspunsurile Comisiei sunt adesea detaliate și acoperă toate petițiile care intră în domeniul său de competență; cu toate acestea, subliniază că, în multe cazuri, Comisia nu furnizează elemente noi în răspunsurile la petițiile în cazul cărora se solicită reexaminarea ca urmare a faptului că a avut loc o modificare a situației și contextului petițiilor respective; regretă ocaziile în care Comisia se concentrează cu precădere asupra aspectelor procedurale și nu intră în fondul problemei; reamintește Comisiei că petițiile care prezintă o potențială încălcare a dreptului UE pot fi soluționate doar după ce a fost încheiată analiza lor corespunzătoare; salută angajamentul Comisiei de a trimite la reuniunile Comisiei pentru petiții funcționari în general competenți, deoarece calitatea tratării generale a petițiilor crește atunci când Comisia este reprezentată în cadrul dezbaterilor de funcționarii de cel mai înalt rang disponibili; regretă faptul că, în cadrul reuniunilor comisiei, răspunsurile Comisiei se limitează, în general, la conținutul răspunsului oficial transmis comisiei și nu aduc informații noi sau pertinente, care să contribuie la soluționarea chestiunilor în discuție; constată că răspunsurile scrise și explicațiile furnizate pe parcursul dezbaterilor orale din cadrul Comisiei pentru petiții sunt luate în considerare în mod serios;

10.

consideră că, în rolul său de gardian al tratatelor și, în special, atunci când este vorba de chestiuni legate de mediu, Comisia ar trebui să depășească simpla examinare a conformității procedurale și să se concentreze mai mult asupra conținutului real al problemei esențiale; reamintește principiul precauției și spiritul esențial al legislației UE privind protecția mediului de a preveni pagubele ireversibile produse asupra zonelor sensibile din punct de vedere ecologic și îndeamnă Comisia să adopte o abordare care să-i permită să își utilizeze competențele și prerogativele în mod ex ante;

11.

își exprimă dezacordul față de interpretarea din ce în ce mai recurentă a Comisiei a celui de-al 27-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2009), conform căreia aceasta poate dispune clasarea acelor dosare pentru care nu au fost întreprinse măsuri concrete pentru procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau să suspende astfel de proceduri pe rol într-o instanță juridică națională; reafirmă spiritul inițial al raportului susmenționat și solicită Comisiei să-și intensifice eforturile de asigurarea a unei aplicări consecvente a legislației UE, în limitele prerogativelor sale, recurgând la proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor indiferent de procedurile judiciare pe rol la nivel național;

12.

va insista ca, în viitor, Comisia să prezinte rapoarte periodice Parlamentului cu privire la evoluția procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor introduse împotriva statelor membre, cu scopul de a facilita o cooperare mai bună și pentru a putea informa din timp petiționarii implicați cu privire la evoluția acestor proceduri;

13.

consideră că, în scopul asigurării transparenței și în spiritul cooperării loiale între diferitele instituții ale UE, precum și conform Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Comisia ar trebui să furnizeze Parlamentului, la cererea acestuia, o sinteză a cazurilor individuale asociate procedurilor EU Pilot; reamintește solicitările anterioare adresate de Comisia pentru petiții pentru a se asigura accesul la EU Pilot și la documentele procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, având în vedere faptul că petițiile conduc în mod frecvent la inițierea unor astfel de proceduri; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a informa Comisia pentru petiții cu privire la evoluțiile procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au o legătură directă cu petițiile; recunoaște necesitatea de a asigura o transparență maximă la divulgarea informațiilor privind procedurile EU Pilot și procedurile privind încălcarea dreptului comunitar deja încheiate;

14.

consideră că informațiile necesare cu privire la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate în urma investigațiilor legate de petiții ar trebui furnizate Parlamentului în timp util și, în special, la cererea Comisiei pentru petiții;

15.

consideră că este esențial să se îmbunătățească cooperarea cu parlamentele naționale și cu comisiile competente ale acestora, precum și cu guvernele statelor membre, în special pentru a garanta că petițiile sunt tratate de autoritățile relevante și competente; solicită din nou lansarea unui dialog structurat cu statele membre sub forma unor reuniuni periodice cu comisiile relevante ale parlamentelor naționale; salută faptul că o delegație a Comisiei pentru petiții a Bundestagului Germaniei a fost prezentă la reuniunea comisiei din 4 mai 2015; își exprimă speranța că un astfel de dialog poate contribui la cooperarea loială pentru identificarea unor soluții de succes la cazurile recurente identificate, precum petițiile la adresa Jugendamt; încurajează prezența reprezentanților statelor membre și ai autorităților locale și/sau regionale relevante la reuniunile Comisiei pentru petiții; reafirmă importanța participării reprezentanților Consiliului și ai Comisiei la reuniunile și audierile Comisiei pentru petiții;

16.

recunoaște impactul aplicării eficace a dreptului UE asupra consolidării credibilității instituțiilor UE; reamintește că dreptul de a adresa petiții, consacrat în Tratatul de la Lisabona, este un element important al cetățeniei europene și un barometru real pentru monitorizarea aplicării dreptului UE și pentru identificarea eventualelor lacune; solicită Comisiei pentru petiții să stabilească reuniuni periodice cu comisiile naționale pentru petiții pentru a contribui la o cunoaștere mai bună a preocupărilor cetățenilor europeni la nivelul UE și al statelor membre și pentru a consolida și mai mult drepturile acestora printr-o mai bună elaborare și punere în aplicare a dreptului european;

17.

își reiterează apelul făcut în cadrul rezoluției din 11 martie 2014 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2013 (1) privind lansarea unui dialog structurat consolidat cu statele membre, de exemplu, prin organizarea periodică de reuniuni cu membrii comisiilor pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale sau cu alte autorități competente; îndeamnă statele membre să ia act de recomandările formulate în rapoartele din misiunile de informare, precum și în timpul dialogurilor;

18.

salută faptul că, în 2015, 191 de cetățeni și-au prezentat petițiile direct în fața Comisiei pentru petiții; reamintește și sprijină utilizarea videoconferințelor sau a oricărui alt mijloc care le permite petiționarilor să participe în mod activ la lucrările Comisiei pentru petiții, dacă nu pot fi prezenți fizic la acestea;

19.

ia act de interpretarea strictă și restrictivă de către Comisie a articolului 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, care prevede, printre altele, că dispozițiile Cartei se aplică statelor membre „numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”; ia act de faptul că articolul 51 alineatul (2) din Cartă prevede că aceasta „nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii”; reamintește că așteptările cetățenilor UE depășesc prevederile Cartei și invită Comisia să aibă în vedere a nouă abordare, mai armonizată cu acestea; îndeamnă la o interpretare mai largă a domeniului de aplicare a Cartei și, în ultimă instanță, la o reevaluare a pertinenței acestui articol în cadrul viitoarelor revizuiri ale Cartei și ale tratatelor; subliniază că nimic nu împiedică statele membre să se angajeze într-o aplicare deplină a dispozițiilor Cartei în legislația lor națională pentru a garanta protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor lor într-o măsură mai mare decât cea pe care o implică punerea în aplicare a dreptului Uniunii și reamintește statelor membre că sunt supuse și altor obligații internaționale;

20.

regretă că petiționarii nu sunt încă suficient de informați cu privire la motivele pentru care o petiție este declarată inadmisibilă;

21.

regretă interpretarea strictă și restrictivă de către Comisie a articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, care prevede că dispozițiile Cartei „se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”; reamintește că, având în vedere articolul 51 din Cartă, așteptările cetățenilor depășesc adeseori ceea ce este prevăzut în mod strict de dispozițiile juridice ale Cartei și rămân adesea neîndeplinite tocmai din cauza acestei interpretări stricte și restrictive; solicită Comisiei să adopte o nouă abordare, mai adaptată acestor așteptări;

22.

regretă faptul că cetățenii Poloniei și ai Regatului Unit nu sunt încă protejați de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

23.

subliniază că, în ianuarie 2015, doi deputați au fost numiți reprezentanți ai Comisiei pentru petiții în cadrul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; subliniază că aceștia au participat la analiza raportului preliminar al Uniunii Europene și al Comitetului ONU privind drepturile persoanelor cu handicap la Geneva, în Elveția, în perioada 27-28 august 2015; subliniază activitatea remarcabilă și constantă desfășurată de Comisia pentru petiții în contextul punerii în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; ia act de faptul că 2015 a fost un an foarte important, întrucât, pentru prima dată, un organism al Organizației Națiunilor Unite a examinat îndeplinirea obligațiilor UE în domeniul drepturilor omului; salută faptul că un comitet al ONU a avut ocazia de a primi detalii privind funcția de protecție a Comisiei pentru petiții; subliniază faptul că comisia a început să integreze în procesul de tratare a petițiilor observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap (2); salută faptul că audierea publică intitulată „Apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități din perspectiva petițiilor primite”, organizată de către Comisia pentru petiții la 15 octombrie 2015, a oferit un nivel înalt de accesibilitate; atrage atenția asupra importanței concluziilor studiului comandat de Departamentul tematic C, intitulat „Rolul de protecție al Comisiei pentru petiții în contextul punerii în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap”; consideră că este important ca, în continuare, Comisia pentru petiții să organizeze evenimente centrate pe petițiile adresate în ceea ce privește dizabilitățile; solicită consolidarea capacității Comisiei pentru petiții și a secretariatului său, pentru ca aceasta să-și poată îndeplini în mod adecvat funcția de protecție; solicită desemnarea unui funcționar responsabil cu tratarea problemelor asociate dizabilităților; ia act de măsurile semnificative de monitorizare ale Comisiei din 2015 în ceea ce privește chestiuni mai specifice legate de dizabilități, precum ratificarea Tratatului de la Marrakech, deblocarea directivei privind combaterea discriminării, scutirea de la plata taxelor vamale în cazul anumitor articole create pentru a promova dezvoltarea educațională, științifică sau culturală a persoanelor cu handicap sau sprijinirea îngrijitorilor familiali;

24.

îndeamnă la ratificarea promptă la nivelul UE a Tratatului de la Marrakech, pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, indiferent de conflictul de competențe în fața CJUE; reamintește că, în observațiile sale finale din septembrie 2015, Comitetul ONU privind drepturile persoanelor cu handicap a evidențiat unele deficiențe în cadrul UE în ceea ce privește respectarea deplină a Convenției; remarcă faptul că i se solicită UE să adopte rapid un act european privind accesibilitatea modificat, care să includă mecanisme eficace și accesibile de aplicare și de tratare a plângerilor; remarcă cerința de separare a rolurilor Comisiei, prin eliminarea acesteia din cadrul independent de monitorizare, pentru a asigura faptul că în cadru există resurse adecvate pentru ca acesta să-și îndeplinească funcțiile;

25.

subliniază varietatea domeniilor tematice vizate de petițiile cetățenilor, cum ar fi drepturile fundamentale, bunăstarea copiilor, drepturile persoanelor cu handicap, drepturile persoanelor care aparțin minorităților, drepturile copiilor, piața internă, legislația în domeniul mediului, relațiile de muncă, politicile din domeniul migrației, acordurile comerciale, sănătatea publică, transporturile, drepturile animalelor și discriminarea;

26.

regretă abordarea foarte restrictivă a Comisiei în răspunsurile sale la petițiile legate de diverse aspecte ale bunului tratament aplicat animalelor, în ceea ce privește interpretarea responsabilităților sale în temeiul articolului 13 din TFUE; solicită insistent Comisiei să reanalizeze abordarea actuală și să își analizeze o dată în plus temeiul juridic pentru a juca un rol în asigurarea unei mai bune protecții a drepturilor animalelor în întreaga UE;

27.

subliniază caracterul sensibil al petițiilor legate de drepturile copiilor, deoarece în astfel de cazuri este nevoie să se ofere un răspuns rapid și adecvat la preocupările petiționarilor, asigurând, în același timp, interesul superior al copilului, în contextul vizitelor de informare pe care Comisia PETI le poate organiza în cadrul procesului de examinare a petițiilor;

28.

consideră că organizarea de audieri publice reprezintă un mod foarte util de a examina mai în detaliu problemele ridicate de către petiționari care intră în domeniile de activitate ale UE, precum și aspecte generale ale funcționării UE, subliniind deficiențele care pot exista în cadrul acesteia; atrage atenția asupra audierilor publice organizate la 26 februarie 2015 împreună cu Comisia pentru afaceri constituționale privind inițiativa cetățenească europeană (ICE), la 23 iunie 2015 privind dreptul de a adresa petiții, la 15 octombrie 2015 privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap, la 11 mai 2015, împreună cu alte trei comisii, privind ICE „Stop vivisecției” și consideră, de asemenea, util seminarul organizat la 1 decembrie 2015 împreună cu Comisia pentru afaceri juridice privind adopțiile transfrontaliere;

29.

consideră că ICE reprezintă un nou drept politic al cetățenilor și un instrument util pentru definirea priorităților în ceea ce privește democrația participativă în Uniunea Europeană, care le permite cetățenilor să se implice activ și în mod direct în proiectele și procesele care au un impact asupra lor, potențialul acestora trebuind să fie, în mod neîndoielnic, exploatat pe deplin și îmbunătățit într-o mare măsură pentru a obține cele mai bune rezultate și pentru a încuraja cât mai mulți cetățeni ai Uniunii să participe la dezvoltarea în continuare a procesului de integrare europeană; consideră, de asemenea, că printre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene trebuie să se afle consolidarea protecției drepturilor fundamentale, a legitimității democratice și a transparenței instituțiilor; reamintește Comisiei că este necesar să urmeze recomandările din Rezoluția Parlamentului European din 28 octombrie 2015 referitoare la ICE (3), pentru a garanta efectiv dreptul de a lansa o inițiativă cetățenească europeană; își reconfirmă angajamentul de a participa proactiv la organizarea de audieri publice pentru inițiativele de succes; se angajează să acorde prioritate, la nivel instituțional, eficacității acestui proces de participare și să asigure luarea unor măsuri legislative subsecvente adecvate;

30.

regretă faptul că Comisia consideră că este prea devreme să se revizuiască Regulamentul (UE) nr. 211/2011, care a fost pusă în aplicare în urmă cu mai mult de trei ani la 1 aprilie 2012; consideră că este necesar să se evalueze în mod exhaustiv punerea sa în practică, pentru a rezolva toate deficiențele întâlnite și pentru a propune soluții viabile pentru revizuirea sa în viitorul apropiat, garantând faptul că procedurile și condițiile necesare pentru inițiativa cetățenească europeană sunt foarte clare, simple, ușor de aplicat și proporționale; salută raportul Comisiei din 31 martie 2015 privind ICE și decizia Ombudsmanului European OI/9/2013/TN și îndeamnă Comisia să prevadă, în cadrul revizuirii acestui instrument, că ICE aduce o reală contribuție în cadrul Uniunii în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că, atunci când se consideră că o ICE a fost încheiată cu succes, sunt puse în aplicare toate măsurile juridice relevante pentru a asigura desfășurarea unor acțiuni adecvate în urma acesteia; solicită Comisiei, având în vedere diferitele deficiențe depistate, să prezinte cât mai curând o propunere de reformare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011;

31.

atrage atenția asupra Rezoluției sale din 8 octombrie 2015 referitoare la legislația privind creditele ipotecare și la instrumentele financiare riscante în Spania (4), bazată pe petițiile primite, în care Parlamentul a formulat o serie de recomandări pentru aplicarea corectă a legislației UE privind creditele ipotecare și pentru combaterea abuzurilor bancare; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare în toate statele membre a Directivei 2014/17/UE privind contractele de credit și a Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și să facă schimb de bune practici pentru a oferi mai multă protecție cetățenilor care se confruntă cu dificultăți financiare;

32.

este îngrijorat de dovada deficiențelor privind accesul corespunzător la justiție în anumite state membre, dezvăluite în urma tratării unor petiții; consideră că aceasta este o chestiune esențială care trebuie abordată fără întârziere pentru a garanta o funcționare democratică corespunzătoare a Uniunii și exercitarea drepturilor fundamentale de către cetățenii și rezidenții săi; consideră că Uniunea ar trebui să dea un exemplu prin lansarea pilonului Convenției de la Aarhus privind accesul la justiție în probleme de mediu;

33.

atrage atenția asupra Rezoluției sale din 21 ianuarie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2014 (5), precum și asupra Rezoluției sale din 25 februarie 2016 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2014 (6);

34.

salută reluarea unui nivel mai normal de activitate în domeniul misiunilor de informare și se așteaptă ca potențialul deplin al acestei prerogative specifice a Comisiei pentru petiții să fie exploatat în următorii ani, până la finalul perioadei legislative; subliniază importanța documentelor de lucru elaborate după fiecare misiune, inclusiv a recomandărilor specifice, și îndeamnă diferitele autorități vizate să le ia în considerare în mod corespunzător; consideră că gradul de conformitate cu aceste recomandări ar trebui evaluat periodic;

35.

subliniază activitățile desfășurate de Comisia pentru petiții pe parcursul anului 2015 pentru a pune la dispoziția petiționarilor un portal web prin intermediul căruia aceștia se pot înregistra, pot adresa o petiție, pot descărca documentele însoțitoare și pot sprijini petiții deja declarate admisibile; subliniază actualizarea acestui portal, în care s-au încărcat petițiile înregistrate în anii 2013, 2014 și 2015; salută reînnoirea și îmbunătățirea noilor funcții de căutare, de sprijinire a unor petiții și de confidențialitate a petiționarului;

36.

reamintește măsurile necesare pentru a încheia fazele restante ale proiectului portalului web pentru petiții, în urma cărora petiționarul va putea primi în timp real informații privind stadiul petiției sale, va putea fi anunțat în mod automat cu privire la modificările din cadrul procesului de tratare a petiției, precum declararea admisibilității, primirea unui răspuns din partea Comisiei sau includerea petiției pe agenda unei reuniuni a comisiei și punerea la dispoziție a unui link pentru accesul la transmiterea pe internet, și se vor transmite informații clare și directe din partea secretariatului Comisiei pentru petiții; subliniază faptul că portalul web reprezintă o sursă de informații esențială pentru cetățenii UE și că, prin urmare, ar trebui furnizate informații privind ciclul de viață al petiției;

37.

atrage atenția asupra adoptării Regulamentului (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă; îndeamnă ca documentele de depunere, semnate în mod electronic de toate cele 28 de state membre, să fie acceptate de către Comisia pentru petiții, precum și de către toate instituțiile Uniunii Europene;

38.

subliniază rolul important al rețelei SOLVIT, care este o rețea de soluționare a problemelor între statele membre și care ar trebui să fie dezvoltată și valorificată pe deplin, în colaborare cu statele și cu centrele naționale SOLVIT ce depind de administrațiile naționale; solicită ca rețeaua SOLVIT să fie dotată cu mai multe resurse și să se efectueze o analiză mai sistematică a problemelor depistate cu ajutorul SOLVIT, întrucât această rețea contribuie la furnizarea unei imagini fidele privind disfuncțiile pieței unice;

39.

solicită Regatului Unit să ia act de recomandările formulate în raportul misiunii de informare ce s-a desfășurat la Londra în zilele de 5 și 6 noiembrie 2015, care au fost aprobate de comisie la 19 aprilie 2016;

40.

subliniază importanța cooperării cu Ombudsmanul European și a participării Parlamentului European în cadrul Rețelei Europene a Ombudsmanilor; salută bunele relații interinstituționale dintre Ombudsmanul European și Comisia pentru petiții; salută activitatea Ombudsmanului în vederea consolidării bunei administrări în cadrul UE și apreciază în mod deosebit contribuțiile periodice ale acestuia la lucrările Comisiei pentru petiții pe întreaga durată a anului;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0204.

(2) Adoptate de Comitetul ONU la cea de-a 14-a sesiune a sa (17 august – 4 septembrie 2015); a se vedea: http://tbinternet.ohchr.org/_layouts/treatybodyexternal/Download.aspx?symbolno=CRPD%2fC%2fEU%2fCO%2f1&Lang=en

(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0382.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0347.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0021.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0062.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/142

P8_TA(2016)0513

Acorduri internaționale în domeniul aviației

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la acordurile internaționale în domeniul aviației (2016/2961(RSP))

(2018/C 238/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere deciziile Consiliului din 8 martie 2016 de a autoriza Comisia să deschidă negocieri privind acordurile în domeniul siguranței aviației cu Japonia și cu China,

—	având în vedere deciziile Consiliului din 7 iunie 2016 de a autoriza Comisia să deschidă negocieri privind încheierea unor acorduri referitoare la serviciile aeriene la nivelul UE cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Turcia, Qatar și Emiratele Arabe Unite,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Politica externă a UE în domeniul aviației – abordarea provocărilor viitoare” (COM(2012)0556),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2015 intitulată „O strategie în domeniul aviației pentru Europa” (COM(2015)0598),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la aviație (1),

—	având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2) („Acordul-cadru), în special punctele 23-29, anexa II și anexa III,

—	având în vedere jurisprudența Curții de Justiție, în special hotărârile din 24 iunie 2014 în cauza Mauritius (C-658/11) și din 14 iunie 2016 în cauza Tanzania (C-263/14),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 12 martie 2014 între Parlamentul European și Consiliu privind transmiterea către Parlamentul European și prelucrarea de către acesta a informațiilor clasificate deținute de Consiliu în alte chestiuni decât cele vizate de domeniul politicii externe și de securitate comune (3),

—	având în vedere decizia Biroului Parlamentului European din 15 aprilie 2013 referitoare la normele de reglementare a tratamentului informațiilor confidențiale de către Parlamentul European,

—

având în vedere modalitățile practice pentru furnizarea de informații privind negocierile internaționale în domeniul aviației, inclusiv accesul la informații confidențiale, astfel cum au fost convenite între președintele Comisiei pentru transport și turism și comisarul pentru transporturi sub forma unui schimb de scrisori la 19 ianuarie 2016 și 18 martie 2016,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 218,

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la acordurile internaționale în domeniul aviației (O-000128/2016 – B8-1807/2016),

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Comisia a propus, în cadrul strategiei în domeniul aviației pentru Europa, să deschidă negocieri privind siguranța aviației civile cu Japonia și cu China, și privind acorduri în domeniul serviciilor aeriene la nivelul UE cu China, Turcia, Mexic, șase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, Armenia și ASEAN;

B.	întrucât Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri privind acorduri în domeniul siguranței aviației cu China și Japonia și privind acorduri în domeniul serviciilor aeriene la nivelul UE cu ASEAN, Turcia, Qatar și Emiratele Arabe Unite;

C.	întrucât este necesară aprobarea Parlamentului pentru încheierea acordurilor internaționale în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară;

D.	întrucât, atunci când Comisia negociază acorduri între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale, Parlamentul trebuie să fie „informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii” (Articolul 218 alineatul (10) din TFUE),

E.	întrucât Acordul-cadru ar trebui să garanteze că competențele și prerogativele instituțiilor sunt exercitate într-un mod cât mai eficient și mai transparent posibil;

F.	întrucât, în respectivul acord-cadru, Comisia s-a angajat să respecte principiul tratamentului egal între Parlament și Consiliu în chestiunile legislative și bugetare, în special în ceea ce privește accesul la reuniuni și transmiterea contribuțiilor sau a altor informații,

subliniază că, pentru a fi în măsură să ia o decizie dacă să își dea sau nu aprobarea la sfârșitul negocierilor, Parlamentul trebuie să urmărească procesul de la început; consideră că este, de asemenea, în interesul celorlalte instituții ca orice preocupări suficient de importante care pun în discuție disponibilitatea Parlamentului de a acorda aprobarea să fie identificate și rezolvate într-un stadiu incipient;

ia act de faptul că Acordul-cadru prevede, în special, că Parlamentul ar trebui să primească, de la început, cu regularitate și, dacă este necesar, în mod confidențial, informații amănunțite complete în legătură cu procedura în curs în toate etapele negocierilor;

solicită Comisiei să ofere comisiei competente a Parlamentului informații cu privire la intenția de a propune negocieri în vederea încheierii și modificării unor acorduri internaționale în domeniul aviației; se așteaptă ca Comisia să convină acorduri cu Consiliul și cu partenerii de negociere pentru a oferi deputaților în Parlamentul European acces la toate documentele relevante, inclusiv la mandatele de negociere și textele consolidate, în paralel și pe picior de egalitate cu Consiliul;

subliniază faptul că, în conformitate cu articolul 24 din Acordul-cadru, informațiile menționate mai sus trebuie să fie transmise Parlamentului astfel încât, dacă este necesar, acesta să își poată exprima opinia; îndeamnă cu stăruință Comisia să informeze Parlamentul în legătură cu modul în care opiniile sale sunt luate în considerare;

reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, Consiliul și Comisia au obligația de a informa Parlamentul de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.

recunoaște că, atunci când Parlamentul primește informații sensibile despre negocierile în curs de desfășurare, acesta are obligația de a garanta că se respectă deplina confidențialitate;

constată că Regulamentul său de procedură permite Parlamentului „pe baza unui raport al comisiei competente [să adopte] recomandări, solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea acordului respectiv” [articolul 108 alineatul (4)];

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0394.

(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(3) JO C 95, 1.4.2014, p. 1.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/144

P8_TA(2016)0482

Acordul-cadru UE-Algeria privind principiile generale de participare a Algeriei la programele Uniunii ***

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii (16152/2014 – C8-0152/2015 – 2014/0195(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2018/C 238/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16152/2014),

—

având în vedere proiectul de Protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii (16150/2014),

—	având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 212 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0152/2015),

—	având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0367/2016),

aprobă încheierea protocolului;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Algeriene Democratice și Populare.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/145

P8_TA(2016)0483

Atlanticul de Nord-Est: stocurile de specii de adâncime şi pescuitul în apele internaționale ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții specifice privind pescuitul stocurilor de specii de adâncime din Atlanticul de Nord-Est și a unor dispoziții referitoare la pescuitul în apele internaționale din zona Atlanticului de Nord-Est și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului (11625/1/2016 – C8-0427/2016 – 2012/0179(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2018/C 238/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11625/1/2016 – C8-0427/2016),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 februarie 2013 (1),

—	având în vedere avizul Comisiei (COM(2016)0667),

—	având în vedere poziția sa în primă lectură (2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0371),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru pescuit (A8-0369/2016),

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 133, 9.5.2013, p. 41.

(2) Texte adoptate la 10.12.2013, P7_TA(2013)0539.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/146

P8_TA(2016)0484

Revizuire generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului European

Decizia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului European (2016/2114(REG)) (*1)

(2018/C 238/19)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 226 și 227 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0344/2016),

hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

subliniază că aceste modificări ale Regulamentului de procedură țin seama în mod corespunzător de dispozițiile Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (1);

solicită Secretarului General să ia măsurile necesare pentru a adapta imediat sistemele informatice ale Parlamentului la Regulamentul de procedură modificat și a crea instrumente electronice corespunzătoare, printre altele pentru a urmări parcursul întrebărilor cu solicitare de răspuns scris adresate altor instituții ale Uniunii;

decide să elimine articolul 106 alineatul (4) din Regulamentul de procedură de îndată ce procedura de reglementare cu control este eliminată din toată legislația în vigoare și solicită ca, între timp, serviciile competente să adauge o notă de subsol la articolul respectiv, în care să se menționeze această viitoare eliminare;

invită Conferința președinților să revizuiască Codul de conduită pentru negocieri în contextul procedurii legislative ordinare pentru a asigura consecvența sa cu articolele 73 – 73d, adoptate ca urmare a prezentei decizii;

atrage atenția asupra necesității de reorganizare a anexelor la Regulamentul de procedură pentru ca acestea să conțină numai texte care au aceeași valoare juridică și fac obiectul acelorași reguli în materie de majoritate ca și articolele propriu-zise din Regulamentul de procedură și anexa VI, care, deși este supusă unei proceduri diferite și unor reguli diferite în materie de majoritate pentru adoptarea sa, cuprinde măsuri de punere în aplicare a dispozițiilor Regulamentului de procedură; solicită ca celelalte anexe existente și orice alt text care ar putea fi relevant pentru activitatea deputaților să fie regrupate într-o culegere care să însoțească Regulamentul de procedură;

indică faptul că amendamentele la prezentul Regulament de procedură intră în vigoare în prima zi a perioadei de sesiune care urmează celei în care sunt adoptate, cu excepția:

(a)	amendamentelor la articolul 212 alineatele (1) și (2) privind componența delegațiilor interparlamentare, care intră în vigoare pentru delegațiile existente la deschiderea primei perioade de sesiune care are loc după următoarele alegeri pentru Parlamentul European din 2019;

(b)	amendamentelor la articolul 199 privind componența comisiilor și eliminarea articolului 200 privind membrii supleanți, care intră în vigoare la deschiderea primei perioade de sesiune care are loc după următoarele alegeri pentru Parlamentul European din 2019.

Subliniază, în plus, faptul că procedurile actuale pentru alegerea membrilor comisiilor de anchetă și ai comisiilor speciale rămân în vigoare până la deschiderea primei sesiuni care are loc după următoarele alegeri pentru Parlamentul European din 2019, în pofida amendamentelor la articolul 196, articolul 197 alineatul (1) și articolul 198 alineatul (3).

solicită să se aibă în vedere o nouă revizuire a normelor aplicabile procedurilor bugetare interne;

decide că deputații își adaptează declarația de interese financiare pentru a reflecta modificările de la anexa I articolul 4 din Regulamentul de procedură în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a acestor modificări; solicită Biroului și Secretarului General să ia, în termen de trei luni de la data respectivei intrări în vigoare, măsurile corespunzătoare pentru a permite deputaților să realizeze această adaptare; decide că declarațiile depuse în temeiul dispozițiilor din Regulamentul de procedură în vigoare la data adoptării prezentei decizii vor rămâne valabile până la șase luni de la respectiva intrare în vigoare; hotărăște, în plus, că dispozițiile din urmă se vor aplica și tuturor deputaților care își vor prelua mandatul în cursul aceleași perioade;

10.

critică prezentarea de date statistice pe site-ul Parlamentului cu privire la explicațiile voturilor, intervențiile în plen, întrebările parlamentare, amendamente și propuneri de rezoluție, care par concepute în așa fel încât să demonstreze, pe platforme precum MEPRanking, care deputați în Parlament ar fi „activi”; invită Biroul să înceteze furnizarea de cifre brute în formă statistică și să ia în considerare criterii mai adecvate pentru a identifica un deputat ca fiind „activ”;

11.

solicită Comisiei pentru afaceri constituționale să revizuiască articolul 168a privind noile definiții ale pragurilor, precum și să revizuiască, la un an de la intrarea în vigoare a articolului respectiv, aplicarea acestor praguri în cazul anumitor articole;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Amendamentul 1

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 2

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 2	Articolul 2
Independența mandatului	Independența mandatului
Deputații în Parlamentul European își exercită mandatul în mod independent. Aceștia nu pot fi obligați prin instrucțiuni și nu pot primi mandat imperativ.	În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Actul din 20 septembrie 1976 și cu articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (1) din Statutul deputaților în Parlamentul European , deputații își exercită mandatul în mod liber și independent, nu pot fi obligați prin instrucțiuni și nu pot primi mandat imperativ.

Amendamentul 2

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 3

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 3	Articolul 3
Verificarea prerogativelor	Verificarea prerogativelor
(1) În urma alegerilor pentru Parlamentul European, Președintele invită autoritățile competente ale statelor membre să comunice Parlamentului, în cel mai scurt timp, numele deputaților aleși, pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de la deschiderea primei ședințe de după alegeri.	(1) În urma alegerilor pentru Parlamentul European, Președintele invită autoritățile competente ale statelor membre să comunice Parlamentului, în cel mai scurt timp, numele deputaților aleși, pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de la deschiderea primei ședințe de după alegeri.
În același timp, Președintele le atrage atenția acestor autorități cu privire la dispozițiile pertinente din Actul din 20 septembrie 1976 și le invită să ia măsurile necesare pentru a evita orice incompatibilitate cu mandatul de deputat în Parlamentul European.	În același timp, Președintele le atrage atenția acestor autorități cu privire la dispozițiile pertinente din Actul din 20 septembrie 1976 și le invită să ia măsurile necesare pentru a evita orice incompatibilitate cu mandatul de deputat în Parlamentul European.
(2) Orice deputat a cărui alegere este notificată Parlamentului trebuie să declare în scris, înainte de a participa la lucrările parlamentare, că nu deține o funcție incompatibilă cu cea de deputat în Parlamentul European, în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976. După alegerile generale, această declarație trebuie făcută, în măsura posibilului, cu cel mult șase zile înainte de ședința constitutivă a Parlamentului. Orice deputat participă la lucrările Parlamentului și ale organelor acestuia cu exercitarea deplină a drepturilor atât timp cât prerogativele sale nu au fost verificate sau nu s-a luat o hotărâre în legătură cu o eventuală contestație, cu condiția să fi efectuat în prealabil declarația menționată anterior.	(2) Orice deputat a cărui alegere este notificată Parlamentului trebuie să declare în scris, înainte de a participa la lucrările parlamentare, că nu deține o funcție incompatibilă cu cea de deputat în Parlamentul European, în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976. După alegerile generale, această declarație trebuie făcută, în măsura posibilului, cu cel mult șase zile înainte de ședința constitutivă a Parlamentului. Orice deputat participă la lucrările Parlamentului și ale organelor acestuia cu exercitarea deplină a drepturilor atât timp cât prerogativele sale nu au fost verificate sau nu s-a luat o hotărâre în legătură cu o eventuală contestație, cu condiția să fi efectuat în prealabil declarația menționată anterior.
În cazul în care s-a stabilit, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, că un deputat exercită o funcție incompatibilă cu calitatea de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul constată, pe baza informațiilor furnizate de Președintele său, că locul este vacant.	În cazul în care s-a stabilit, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, că un deputat exercită o funcție incompatibilă cu calitatea de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul constată, pe baza informațiilor furnizate de Președintele său, că locul este vacant.
(3) Pe baza unui raport al comisiei competente pentru verificarea prerogativelor , Parlamentul efectuează în cel mai scurt timp verificarea prerogativelor și statuează asupra validității mandatului fiecărui membru nou ales, precum și în privința eventualelor contestații formulate în conformitate cu dispozițiile Actului din 20 septembrie 1976, cu excepția celor întemeiate pe legislația electorală națională .	(3) Pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul efectuează în cel mai scurt timp verificarea prerogativelor și statuează asupra validității mandatului fiecărui membru nou ales, precum și în privința eventualelor contestații formulate în conformitate cu dispozițiile Actului din 20 septembrie 1976, altele decât cele care, în temeiul actului respectiv, fac în mod exclusiv obiectul dispozițiilor de drept intern la care face trimitere Actul .
	Raportul comisiei competente se întemeiază pe comunicarea oficială, de către fiecare stat membru, a rezultatelor electorale în ansamblul lor, cu precizarea numelor candidaților aleși, precum și ale eventualilor supleanți, în ordinea clasării rezultate în urma votului.
	Mandatul unui deputat poate fi validat numai după prezentarea declarațiilor scrise prevăzute la prezentul articol, precum și în anexa I la prezentul regulament.
(4) Raportul comisiei competente se întemeiază pe comunicarea oficială, de către fiecare stat membru, a rezultatelor electorale în ansamblul lor, cu precizarea numelor candidaților aleși, precum și a eventualilor supleanți în ordinea clasării rezultate în urma votului.
Mandatul unui deputat va putea fi validat numai după prezentarea declarațiilor scrise prevăzute la prezentul articol, precum și în anexa I la prezentul regulament.
Pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul se poate pronunța în orice moment asupra oricărei contestații referitoare la validitatea mandatului unuia dintre membri.	(4) Pe baza unei propuneri a comisiei competente, Parlamentul verifică fără întârziere prerogativele fiecărui deputat care înlocuiește un deputat aflat la sfârșit de mandat și se poate pronunța în orice moment asupra oricărei contestații referitoare la validitatea mandatului unuia dintre membri.
(5) În cazul în care numirea unui deputat are loc ca urmare a retragerii candidaților care figurează pe aceeași listă, comisia competentă pentru verificarea prerogativelor se asigură că retragerea se face în spiritul și în litera Actului din 20 septembrie 1976, precum și în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din prezentul regulament.	(5) În cazul în care numirea unui deputat are loc ca urmare a retragerii candidaților care figurează pe aceeași listă, comisia competentă pentru verificarea prerogativelor se asigură că retragerea se face în spiritul și în litera Actului din 20 septembrie 1976, precum și în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din prezentul regulament.
(6) Comisia competentă se asigură că orice informație care ar putea aduce atingere exercitării mandatului unui deputat în Parlamentul European sau ordinii de clasare a supleanților este comunicată în cel mai scurt timp Parlamentului de către autoritățile statelor membre sau ale Uniunii, cu menționarea datei de la care aceasta produce efecte în cazul unei numiri.	(6) Comisia competentă se asigură că orice informație care ar putea aduce atingere eligibilității unui deputat în Parlamentul European sau eligibilității sau ordinii de clasare a supleanților este comunicată în cel mai scurt timp Parlamentului de către autoritățile statelor membre sau ale Uniunii, cu menționarea datei de la care aceasta produce efecte în cazul unei numiri.
În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre inițiază o procedură care ar putea conduce la invalidarea mandatului unui deputat, Președintele le solicită o informare periodică privind stadiul acesteia. Președintele sesizează în legătură cu aceasta comisia competentă, la propunerea căreia Parlamentul poate adopta o decizie.	În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre inițiază o procedură care ar putea conduce la invalidarea mandatului unui deputat, Președintele le solicită o informare periodică privind stadiul acesteia. Președintele sesizează în legătură cu aceasta comisia competentă, la propunerea căreia Parlamentul poate adopta o decizie.

Amendamentul 3

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 4

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 4

Durata mandatului parlamentar

(1) Mandatul începe și expiră în conformitate cu dispozițiile Actului din 20 septembrie 1976. De asemenea, mandatul încetează în caz de deces sau demisie.

(1) Mandatul începe și expiră în conformitate cu dispozițiile articolelor 5 și 13 din Actul din 20 septembrie 1976.

(2) Orice deputat rămâne în funcție până la deschiderea primei ședințe a Parlamentului care urmează după alegeri.

(3) Orice deputat demisionar notifică Președintelui demisia sa, precum și data la care aceasta își produce efectele, dată care nu poate depăși trei luni de la notificare. Această notificare îmbracă forma unui proces-verbal redactat în prezența Secretarului General ori a reprezentantului său, semnat de acesta și de deputatul în cauză și prezentat de îndată comisiei competente care îl înscrie pe ordinea de zi a primei reuniuni care urmează primirii documentului respectiv.

În cazul în care consideră că demisia este incompatibilă cu spiritul sau litera Actului din 20 septembrie 1976, comisia competentă informează Parlamentul, pentru ca acesta să hotărască constatarea sau nu a existenței locului vacant .

În cazul în care comisia competentă consideră că demisia este compatibilă cu Actul din 20 septembrie 1976, se declară existența unui loc vacant cu efect de la data indicată de deputatul demisionar în procesul-verbal, iar Președintele informează Parlamentul cu privire la acest lucru .

În caz contrar, constatarea existenței locului vacant intervine începând cu data menționată de deputatul demisionar în procesul-verbal de demisie. În acest caz, Parlamentul nu trebuie să voteze .

În cazul în care comisia competentă consideră că demisia nu respectă Actul din 20 septembrie 1976, aceasta propune Parlamentului să nu declare existența unui loc vacant .

Se instituie o procedură simplificată pentru a remedia anumite situații excepționale, în special aceea în care una sau mai multe perioade de sesiune ar avea loc între data la care demisia produce efecte și prima reuniune a comisiei competente, situație care, în lipsa constatării existenței locului vacant, ar priva grupul politic căruia îi aparține membrul demisionar de posibilitatea de a obține suplinirea membrului în cauză în timpul perioadelor de sesiune respective. Această procedură permite raportorului comisiei competente, responsabil cu dosarele respective, să examineze de îndată orice demisie corect notificată și, în cazurile în care o întârziere de orice natură în procesul de examinare a notificării ar putea avea efecte prejudiciabile, să sesizeze președintele comisiei cu privire la acest lucru, solicitând, în conformitate cu dispozițiile alineatului (3):

—	fie ca Președintele Parlamentului să fie informat, în numele acestei comisii, că poate fi constatată existența locului vacant,

—	fie să fie convocată o reuniune extraordinară a comisiei pentru a examina orice dificultate specială menționată de raportor.

(3a) În cazul în care nu este programată nicio reuniune a comisiei competente înainte de următoarea perioadă de sesiune, raportorul comisiei competente examinează de îndată orice demisie corect notificată. În cazul în care o întârziere în procesul de examinare a notificării ar putea avea efecte prejudiciabile, raportorul sesizează președintele comisiei cu privire la acest lucru, solicitând, în conformitate cu dispozițiile alineatului (3):

—	ca Președintele să fie informat, în numele comisiei, că poate fi constatată existența unui loc vacant; sau

—	să fie convocată o reuniune extraordinară a comisiei pentru a examina dificultățile specifice menționate de raportor;

(4) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru notifică Președintelui încetarea mandatului unui deputat în Parlamentul European în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale statului membru în cauză, fie din motive de incompatibilitate , în conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul ( 3 ) din Actul din 20 septembrie 1976, fie ca urmare a invalidării mandatului în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din același act, Președintele informează Parlamentul cu privire la încetarea mandatului la data comunicată de către statul membru și invită statul membru respectiv să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp .

(4) În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre sau ale Uniunii sau deputatul în cauză notifică Președintelui o numire sau o alegere într-o funcție care este incompatibilă cu exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European , în conformitate cu articolul 7 alineatul ( 1) sau (2 ) din Actul din 20 septembrie 1976, Președintele informează Parlamentul cu privire la această situație, iar Parlamentul declară că locul este vacant de la data incompatibilității.

În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre sau ale Uniunii sau deputatul în cauză notifică Președintelui o numire sau o alegere într-o funcție incompatibilă cu exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European, în conformitate cu articolul 7 alineatele ( 1) și (2 ) din Actul din 20 septembrie 1976, Președintele informează Parlamentul, care constată că locul este vacant .

În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre notifică Președintelui încetarea mandatului unui deputat în Parlamentul European fie ca urmare a unei incompatibilități suplimentare determinate de legislația statului membru respectiv în conformitate cu articolul 7 alineatul ( 3 ) din Actul din 20 septembrie 1976, fie ca urmare a retragerii mandatului deputatului în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din actul menționat, Președintele informează Parlamentul că mandatul deputatului respectiv a încetat la data comunicată de statul membru. În cazul în care nu este comunicată o astfel de dată, data încetării mandatului este data notificării de către statul membru respectiv.

(5) Autoritățile statelor membre sau ale Uniunii informează Președintele în legătură cu orice misiune pe care intenționează să o încredințeze unui deputat. Președintele sesizează comisia competentă pentru a examina compatibilitatea misiunii preconizate cu spiritul și litera Actului din 20 septembrie 1976. Președintele aduce la cunoștința Parlamentului, a deputatului și a autorităților în cauză concluziile comisiei.

(5) Atunci când autoritățile statelor membre sau ale Uniunii informează Președintele în legătură cu o misiune pe care intenționează să o încredințeze unui deputat, Președintele sesizează comisia competentă pentru a examina compatibilitatea misiunii preconizate cu Actul din 20 septembrie 1976. Președintele aduce la cunoștința Parlamentului, a deputatului și a autorităților în cauză concluziile comisiei.

(6) Se consideră ca dată de încetare a unui mandat și ca dată de la care existența locului vacant produce efecte:

—	în caz de demisie: data la care Parlamentul a constatat existența unui loc vacant, în conformitate cu procesul-verbal de demisie,

—	în cazul numirii sau alegerii în funcții incompatibile cu mandatul de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 7 alineatul (1) sau (2) din Actul din 20 septembrie 1976: data notificată de autoritățile competente ale statelor membre sau ale Uniunii sau de către deputatul în cauză.

(7) În cazul în care Parlamentul constată că un loc este vacant, acesta informează statul membru interesat cu privire la aceasta și îl invită să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp.

(7) În cazul în care Parlamentul constată că un loc este vacant, Președintele informează statul membru interesat cu privire la aceasta și îl invită să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp.

(8) Orice contestație privind validitatea mandatului unui deputat ale cărui prerogative au fost verificate se trimite comisiei competente care are sarcina de a prezenta de îndată Parlamentului un raport, cel târziu până la începutul următoarei perioade de sesiune.

(9) Parlamentul își rezervă dreptul de a declara invalid mandatul examinat sau de a refuza constatarea existenței locului vacant în cazul în care acceptarea sau încetarea mandatului ar putea fi bazată pe erori materiale sau pe vicii de consimțământ.

(9) În cazul în care acceptarea sau încetarea mandatului ar putea fi bazată pe erori materiale sau pe vicii de consimțământ , Parlamentul poate declara invalid mandatul examinat sau refuza constatarea existenței locului vacant.

Amendamentul 4

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 5

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 5	Articolul 5
Privilegii și imunități	Privilegii și imunități
(1) Deputații se bucură de privilegiile și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.	(1) Deputații se bucură de privilegiile și imunitățile prevăzute în Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.
(2) Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi.	(2) În exercitarea competențelor sale privind privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și pentru asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi.
(3) Legitimațiile care asigură deputaților libera circulație în statele membre sunt eliberate de Președintele Parlamentului , după ce a fost primită notificarea privind alegerea acestora .	(3) Permisul de liberă trecere eliberat de UE, care îi conferă unui deputat dreptul la libera circulație în statele membre și în alte țări în care acest permis este recunoscut drept document de călătorie valabil , este emis de Uniunea Europeană unui deputat, la cerere și cu autorizarea Președintelui Parlamentului .
	(3a) În scopul îndeplinirii atribuțiilor lor, toți deputații au dreptul să participe în mod activ la lucrările comisiilor și delegațiilor Parlamentului în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de procedură.
(4) Deputații au dreptul de a consulta orice dosar aflat în posesia Parlamentului sau a unei comisii, cu excepția dosarelor și conturilor personale pe care sunt autorizați să le consulte numai deputații în cauză. Excepțiile de la acest principiu în vederea tratării documentelor la care accesul publicului poate fi interzis în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei sunt prevăzute în anexa VII la prezentul regulament .	(4) Deputații au dreptul de a consulta orice dosar aflat în posesia Parlamentului sau a unei comisii, cu excepția dosarelor și conturilor personale pe care sunt autorizați să le consulte numai deputații în cauză. Excepțiile de la acest principiu în vederea tratării documentelor la care accesul publicului poate fi interzis în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei sunt prevăzute la articolul 210a .
	Unui deputat îi poate fi refuzat, cu acordul Biroului, printr-o decizie motivată, dreptul de a consulta un document al Parlamentului, dacă Biroul, după audierea deputatului respectiv, ajunge la concluzia că această consultare ar compromite de o manieră inacceptabilă interesele instituționale ale Parlamentului sau interesul public și că acțiunea deputatului are la bază considerente private și personale. Împotriva unei astfel de decizii, deputatul poate introduce o cale de atac în scris, în termen de o lună de la notificarea deciziei în cauză. Pentru a fi admise, căile de atac în scris trebuie să fie motivate corespunzător. Parlamentul ia o decizie cu privire la calea de atac respectivă, fără dezbatere, în cadrul perioadei de sesiune care urmează după introducerea acesteia.

Amendamentul 5

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 6

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 6

Ridicarea imunității

(1) În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Cererile de ridicare a imunității se analizează în conformitate articolele 7, 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu principiile menționate în prezentul articol .

(1) Cererile de ridicare a imunității se analizează în conformitate cu articolele 7, 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu principiile menționate la articolul 5 alineatul (2) .

(2) În cazul în care un deputat este obligat să compară în calitate de martor sau de expert, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității sale, cu condiția ca deputatul:

—	să nu fie obligat să compară la o dată sau într-un moment care împiedică sau îngreunează exercitarea funcțiilor sale parlamentare, sau să aibă posibilitatea de a prezenta o declarație scrisă ori în orice altă formă care să nu îngreuneze exercitarea funcțiilor sale parlamentare și

—	să nu fie obligat să compară la o dată sau într-un moment care împiedică sau îngreunează exercitarea funcțiilor sale parlamentare, sau să aibă posibilitatea de a prezenta o declarație scrisă ori în orice altă formă care să nu îngreuneze exercitarea funcțiilor sale parlamentare și

—	să nu fie obligat să depună mărturie în legătură cu informații obținute în mod confidențial în timpul exercitării mandatului său pe care nu consideră oportun să le divulge.

—	să nu fie obligat să depună mărturie în legătură cu informații obținute în mod confidențial în timpul exercitării mandatului său pe care nu consideră oportun să le divulge.

Amendamentul 6

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 7

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 7	Articolul 7
Apărarea privilegiilor și imunităților	Apărarea privilegiilor și imunităților
(1) În cazul în care are loc o presupusă încălcare a privilegiilor și imunităților unui deputat sau ale unui fost deputat de către autoritățile unui stat membru, se poate solicita, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), o decizie a Parlamentului care să determine dacă , într-adevăr, a avut loc o încălcare a privilegiilor și imunităților respective .	(1) În cazul în care se presupune că a avut loc sau că urmează să aibă loc o încălcare a privilegiilor și imunităților unui deputat sau ale unui fost deputat de către autoritățile unui stat membru, se poate solicita, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), o decizie a Parlamentului care să determine dacă privilegiile și imunitățile respective au fost încălcate sau riscă să fie încălcate .
(2) Se poate depune o astfel de cerere de apărare a privilegiilor și imunităților în special în cazul în care se consideră că circumstanțele respective constituie o restricție administrativă sau de altă natură în privința liberei circulații a deputaților spre locul de desfășurare a reuniunilor Parlamentului sau la întoarcere sau în privința opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor, sau în cazul în care se consideră că circumstanțele respective intră sub incidența articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.	(2) Se poate depune o astfel de cerere de apărare a privilegiilor și imunităților în special în cazul în care se consideră că circumstanțele respective ar constitui o restricție administrativă sau de altă natură în privința liberei circulații a deputaților spre locul de desfășurare a reuniunilor Parlamentului sau la întoarcere sau în privința opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor, sau în cazul în care se consideră că circumstanțele respective ar intra sub incidența articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.
(3) O cerere de apărare a privilegiilor și imunităților unui deputat nu este admisibilă dacă a fost deja depusă o cerere de apărare sau de ridicare a imunității deputatului respectiv în legătură cu aceleași proceduri judiciare , indiferent dacă s-a luat sau nu o decizie la momentul respectiv.	(3) O cerere de apărare a privilegiilor și imunităților unui deputat nu este admisibilă dacă a fost deja depusă o cerere de apărare sau de ridicare a imunității deputatului respectiv în legătură cu aceleași fapte , indiferent dacă s-a luat sau nu o decizie la momentul respectiv.
(4) O cerere de apărare a privilegiilor și imunităților unui deputat nu mai este luată în considerație dacă s-a primit o cerere de ridicare a imunității deputatului respectiv în legătură cu aceleași proceduri judiciare .	(4) O cerere de apărare a privilegiilor și imunităților unui deputat nu mai este luată în considerație dacă s-a primit o cerere de ridicare a imunității deputatului respectiv în legătură cu aceleași fapte .
(5) În cazurile în care s-a luat decizia de a nu se apăra privilegiile și imunitățile unui deputat, acesta poate solicita reanalizarea deciziei, prezentând noi probe. Cererea de reanalizare nu este admisibilă în cazul în care a fost formulată deja o acțiune împotriva deciziei în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau în cazul în care Președintele consideră că noile mijloace de probă prezentate nu sunt suficiente pentru a justifica reanalizarea deciziei.	(5) În cazurile în care s-a luat decizia de a nu se apăra privilegiile și imunitățile unui deputat, acesta poate solicita în mod excepțional reanalizarea deciziei, prezentând noi probe în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) . Cererea de reanalizare nu este admisibilă în cazul în care a fost formulată deja o acțiune împotriva deciziei în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau în cazul în care Președintele consideră că noile mijloace de probă prezentate nu sunt suficiente pentru a justifica reanalizarea deciziei.

Amendamentul 7

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 9

Amendamentul 8

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 10

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 10	eliminat
Punerea în aplicare a Statutului deputaților
Parlamentul adoptă Statutul deputaților în Parlamentul European și orice modificare a acestuia pe baza unei propuneri a comisiei competente. Articolul 150 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis. Biroul răspunde de aplicarea acestor prevederi și decide cu privire la pachetele financiare pe baza bugetului anual.

Amendamentele 9 și 314

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 11

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 11

Interesele financiare ale deputaților, regulile de conduită , registrul de transparență obligatoriu și accesul în Parlament

Interesele financiare ale deputaților și regulile de conduită

(1) Parlamentul elaborează norme în materie de transparență privind interesele financiare ale membrilor săi, sub forma unui cod de conduită adoptat cu majoritatea membrilor care îl compun , în conformitate cu articolul 232 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și anexat la prezentul regulament (1).

Aceste norme nu pot să împiedice sau să limiteze în niciun fel exercitarea mandatului și a activităților politice sau de altă natură pe care le presupune acesta.

Aceste norme nu pot , în schimb, să împiedice sau să limiteze exercitarea mandatului și a activităților politice sau de altă natură pe care le presupune acesta.

(1a) Deputații ar trebui să adopte practica sistematică de a participa la reuniuni numai cu reprezentanții de interese care s-au înregistrat în Registrul de transparență (1a) .

(2) Comportamentul deputaților este caracterizat de respect reciproc, se bazează pe valorile și principiile definite în textele fundamentale ale Uniunii Europene, păstrează demnitatea Parlamentului și nu trebuie să compromită buna desfășurare a lucrărilor parlamentare, nici liniștea în oricare dintre incintele Parlamentului. Deputații respectă normele Parlamentului privind regimul aplicabil informațiilor confidențiale.

(2) Comportamentul deputaților este caracterizat de respect reciproc, se bazează pe valorile și principiile definite în tratate și, în special, în Carta drepturilor fundamentale și păstrează demnitatea Parlamentului . În plus, comportamentul deputaților nu trebuie să compromită buna desfășurare a lucrărilor parlamentare, menținerea securității și a ordinii în clădirile Parlamentului sau funcționarea echipamentelor Parlamentului.

În dezbaterile parlamentare, deputații nu adoptă comportamente și limbaje difamatorii, rasiste sau xenofobe și nici nu desfășoară pancarte.

Deputații respectă normele Parlamentului privind regimul aplicabil informațiilor confidențiale.

Nerespectarea acestor principii și norme poate conduce la aplicarea unor măsuri în conformitate cu articolele 165, 166 și 167.

(3) Aplicarea prezentului articol nu aduce atingere în niciun fel ritmului dezbaterilor parlamentare sau libertății de exprimare a deputaților.

(3) Aplicarea prezentului articol nu aduce , în schimb, atingere ritmului dezbaterilor parlamentare sau libertății de exprimare a deputaților.

Aceasta se întemeiază pe respectul deplin al prerogativelor deputaților, astfel cum sunt definite în dreptul primar și în Statutul deputaților.

Aceasta are drept bază principiul transparenței și garantează că orice dispoziție în materie este adusă la cunoștința deputaților, care sunt informați în mod individual cu privire la drepturile și obligațiile lor.

(3a) Dacă o persoană care este angajată de un deputat sau o altă persoană pentru care deputatul a obținut accesul în clădirile Parlamentului sau la echipamentele acestuia nu respectă regulile de conduită menționate la alineatul (2), sancțiunile stabilite la articolul 166 pot fi aplicate, atunci când este cazul, deputatului în cauză.

(4) Chestorii stabilesc la începutul fiecărei legislaturi numărul maxim de asistenți pe care îi poate acredita fiecare deputat (asistenți acreditați) .

(4) Chestorii stabilesc numărul maxim de asistenți pe care îi poate acredita fiecare deputat.

(5) Ecusoanele de acces pe termen lung se eliberează pentru persoanele din afara instituțiilor Uniunii sub răspunderea chestorilor. Aceste ecusoane au o durată maximă de valabilitate de un an, cu posibilitatea de reînnoire. Modalitățile de utilizare a acestor ecusoane sunt stabilite de Birou.

Ecusoanele de acces se pot elibera:

—	persoanelor care sunt înscrise în registrul de transparență (2) sau care reprezintă sau lucrează în cadrul organizațiilor înscrise în registru; cu toate acestea, înregistrarea nu acordă un drept automat la acest tip de ecusoane de acces;

—	persoanelor care doresc să intre frecvent în incintele Parlamentului, dar care nu se încadrează în domeniul de aplicare a Acordului privind înființarea registrului de transparență (3) ;

—	asistenților locali ai deputaților, precum și persoanelor care îi asistă pe membrii Comitetului Economic și Social European și ai Comitetului Regiunilor.

(6) În cadrul relațiilor cu Parlamentul, persoanele înscrise în registrul de transparență trebuie să respecte:

—	codul de conduită anexat la acord (4) ;

—	procedurile și alte obligații stabilite de acord, și

—	dispozițiile prezentului articol împreună cu normele de aplicare a acestuia.

(7) Chestorii stabilesc în ce măsură codul de conduită se poate aplica persoanelor care, deși sunt în posesia unui ecuson de acces pe termen lung, nu sunt vizate de respectivul acord.

(8) Chestorii emit o decizie motivată d e retragere a ecusonului de acces în următoarele cazuri:

—	radierea din registrul de transparență, cu excepția cazului în care există motive importante pentru care ecusonul nu trebuie retras;

—	încălcări grave ale obligațiilor prevăzute la alineatul (6).

(9) Biroul, la propunerea Secretarului General, adoptă măsurile necesare pentru a pune în aplicare registrul de transparență, în conformitate cu dispozițiile acordului privind înființarea respectivului registru.

Normele de aplicare a alineatelor (5)-(8) sunt stabilite în anexă (5) .

(10) Regulile de conduită, drepturile și privilegiile foștilor deputați sunt stabilite printr-o decizie a Biroului. Între foștii deputați nu se stabilește nicio diferență de tratament.

Amendamentul 10

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 12

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 12	Articolul 12
Investigații interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)	Investigații interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)
Regimul comun prevăzut de Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), care cuprinde măsurile necesare pentru facilitarea bunei desfășurări a investigațiilor efectuate de Oficiu, se aplică în cadrul Parlamentului, în conformitate cu decizia Parlamentului anexată la prezentul regulament (6).	Regimul comun prevăzut de Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), care cuprinde măsurile necesare pentru facilitarea bunei desfășurări a investigațiilor efectuate de Oficiu, se aplică în cadrul Parlamentului, în conformitate cu decizia Parlamentului din 18 noiembrie 1999 privind condițiile pentru investigațiile interne privind prevenirea fraudei, corupției și oricăror activități ilegale care afectează interesele Comunităților .

Amendamentul 11

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 13

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 13	Articolul 13
Observatori	Observatori
(1) În cazul semnării unui tratat de aderare a unui stat la Uniunea Europeană, Președintele poate, după ce a obținut acordul Conferinței președinților, să invite parlamentul statului aderent să desemneze dintre membrii săi un număr de observatori egal cu numărul de locuri în Parlamentul European atribuite în viitor statului respectiv.	(1) În cazul semnării unui tratat de aderare a unui stat la Uniunea Europeană, Președintele poate, după ce a obținut acordul Conferinței președinților, să invite parlamentul statului aderent să desemneze dintre membrii săi un număr de observatori egal cu numărul de locuri în Parlamentul European atribuite în viitor statului respectiv.
(2) Observatorii respectivi iau parte la lucrările Parlamentului, până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare, și au dreptul de a lua cuvântul în cadrul comisiilor și al grupurilor politice. Ei nu au drept de vot sau dreptul de a participa la alegeri pentru funcții în cadrul Parlamentului. Participarea lor nu are niciun efect juridic asupra lucrărilor Parlamentului.	(2) Observatorii respectivi iau parte la lucrările Parlamentului, până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare, și au dreptul de a lua cuvântul în cadrul comisiilor și al grupurilor politice. Ei nu au drept de vot sau dreptul de a participa la alegeri pentru funcții în cadrul Parlamentului și nu reprezintă Parlamentul în exterior . Participarea lor nu are niciun efect juridic asupra lucrărilor Parlamentului.
(3) Modalitatea de tratament în cazul acestora va fi similară cu cea a unui deputat în Parlament în ceea ce privește utilizarea facilităților Parlamentului și rambursarea costurilor ocazionate de activitățile lor în calitate de observatori.	(3) Modalitatea de tratament în cazul acestora va fi similară cu cea a unui deputat în Parlament în ceea ce privește utilizarea facilităților Parlamentului și rambursarea cheltuielilor de călătorie și de ședere ocazionate de activitățile lor în calitate de observatori.

Amendamentul 12

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 14

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 14	Articolul 14
Președintele provizoriu	Președintele provizoriu
(1) În cadrul ședinței prevăzute la articolul 146 alineatul (2), precum și în orice altă ședință consacrată alegerii Președintelui și Biroului, Președintele aflat la sfârșit de mandat, sau, în lipsa acestuia sau acesteia, unul dintre vicepreședinții aflați la sfârșit de mandat în ordinea precedenței, sau, în lipsa unuia dintre aceștia, deputatul care a deținut mandatul pentru perioada cea mai lungă ocupă funcția de președinte, până la declararea alegerii Președintelui.	(1) În cadrul ședinței prevăzute la articolul 146 alineatul (2), precum și în orice altă ședință consacrată alegerii Președintelui și Biroului, Președintele aflat la sfârșit de mandat, sau, în lipsa acestuia sau acesteia, unul dintre vicepreședinții aflați la sfârșit de mandat în ordinea precedenței, sau, în lipsa unuia dintre aceștia, deputatul care a deținut mandatul pentru perioada cea mai lungă ocupă funcția de președinte, până la declararea alegerii Președintelui.
(2) Sub președinția deputatului care ocupă funcția în mod provizoriu în temeiul alineatului (1) nu se poate desfășura nicio altă dezbatere decât cea privind alegerea Președintelui sau verificarea prerogativelor.	(2) Sub președinția deputatului care ocupă funcția în mod provizoriu în temeiul alineatului (1) nu se poate desfășura nicio altă dezbatere decât cea privind alegerea Președintelui sau verificarea prerogativelor în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf. Orice altă chestiune legată de verificarea prerogativelor care se ridică sub președinția acestuia este trimisă comisiei competente .
Deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul alineatului (1) exercită competențele Președintelui menționate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf. Orice altă chestiune legată de verificarea prerogativelor care se ridică sub președinția acestuia sau acesteia este trimisă comisiei competente pentru verificarea prerogativelor.

Amendamentele 13 și 383

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 15

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 15	Articolul 15
Candidaturi și dispoziții generale	Candidaturi și dispoziții generale
(1) Președintele , vicepreședinții și chestorii sunt aleși prin vot secret, în conformitate cu dispozițiile articolului 182. Candidaturile trebuie să fie prezentate cu acordul celor interesați. Ele pot fi prezentate numai de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați. Cu toate acestea , în cazul în care numărul de candidaturi nu depășește numărul de locuri care urmează a fi ocupate, candidații pot fi aleși prin aclamare.	(1) Președintele este ales prin vot secret, alegerea sa fiind urmată de cea a vicepreședinților și a chestorilor , în conformitate cu dispozițiile articolului 182 .
	Candidaturile sunt prezentate cu acordul candidatului și pot fi prezentate numai de un grup politic sau de cel puțin 40 de deputați. Înainte de fiecare tur de scrutin, pot fi prezentate noi candidaturi.
	În cazul în care numărul de candidaturi nu depășește numărul de locuri care urmează a fi ocupate, candidații sunt aleși prin aclamare , cu excepția cazului în care cel puțin o cincime dintre deputații care compun Parlamentul solicită un vot secret.
	În cazul în care se organizează un singur scrutin pentru mai mult de un titular de funcții, buletinul de vot este valabil numai dacă au fost exprimate mai mult de jumătate dintre voturile disponibile.
În cazul în care trebuie înlocuit un singur vicepreședinte și există numai un candidat, acesta poate fi ales prin aclamare. Președintele decide în mod discreționar dacă alegerea se desfășoară prin aclamare sau prin vot secret. Candidatul ales ocupă, în ordinea precedenței, locul ocupat de vicepreședintele înlocuit.
(2) La alegerea Președintelui, a vicepreședinților și a chestorilor, trebuie să se țină seama de o reprezentare globală echitabilă a statelor membre și a tendințelor politice.	(2) La alegerea Președintelui, a vicepreședinților și a chestorilor, trebuie să se țină seama de o reprezentare globală echitabilă a tendințelor politice și de echilibrul de gen și geografic .

Amendamentul 14

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 16

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 16	Articolul 16
Alegerea Președintelui – Discursul inaugural	Alegerea Președintelui – Discursul inaugural
(1) Se procedează mai întâi la alegerea Președintelui. Înainte de fiecare tur de scrutin, candidaturile trebuie prezentate deputatului care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 14, care le aduce la cunoștința Parlamentului. În cazul în care, după trei tururi de scrutin, niciun candidat nu întrunește majoritatea absolută a voturilor exprimate, la al patrulea tur de scrutin, pot candida numai primii doi clasați care au întrunit cel mai mare număr de voturi la al treilea tur de scrutin. În cazul în care numărul de voturi este egal, este declarat ales candidatul cel mai în vârstă.	(1) Candidaturile pentru funcția de Președinte trebuie prezentate deputatului care ocupă această funcție în mod provizoriu în temeiul articolului 14, care le aduce la cunoștința Parlamentului. În cazul în care, după trei tururi de scrutin, niciun candidat nu întrunește majoritatea absolută a voturilor exprimate, la al patrulea tur de scrutin , prin derogare de la articolul 15 alineatul (1) , pot candida numai primii doi clasați care au întrunit cel mai mare număr de voturi la al treilea tur de scrutin. În cazul în care numărul de voturi este egal, este declarat ales candidatul cel mai în vârstă.
(2) Imediat după alegerea Președintelui, deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 14 îi cedează locul. Numai Președintele ales poate pronunța un discurs inaugural.	(2) Imediat după alegerea Președintelui, deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 14 îi cedează locul. Numai Președintele ales poate pronunța un discurs inaugural.

Amendamentul 15

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 17

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 17	Articolul 17
Alegerea vicepreședinților	Alegerea vicepreședinților
(1) După alegerea Președintelui, se procedează la alegerea vicepreședinților pe un buletin comun . Sunt declarați aleși în primul tur, în limita celor 14 locuri, candidații care întrunesc majoritatea absolută a voturilor exprimate în ordinea numărului de voturi obținute. În cazul în care numărul candidaților aleși este mai mic decât numărul de locuri care urmează a fi ocupate, se procedează la un al doilea tur de scrutin, în aceleași condiții, pentru ocuparea locurilor rămase. În cazul în care este necesar un al treilea tur de scrutin, pentru locurile care mai trebuie ocupate, alegerea se face cu majoritate relativă. În cazul egalității de voturi, sunt declarați aleși candidații cei mai în vârstă.	(1) După alegerea Președintelui, se procedează la alegerea vicepreședinților într-un singur tur de scrutin . Sunt declarați aleși în primul tur, în limita celor 14 locuri, candidații care întrunesc majoritatea absolută a voturilor exprimate în ordinea numărului de voturi obținute. În cazul în care numărul candidaților aleși este mai mic decât numărul de locuri care urmează a fi ocupate, se procedează la un al doilea tur de scrutin, în aceleași condiții, pentru ocuparea locurilor rămase. În cazul în care este necesar un al treilea tur de scrutin, pentru locurile care mai trebuie ocupate, alegerea se face cu majoritate relativă. În cazul egalității de voturi, sunt declarați aleși candidații cei mai în vârstă.
Cu toate că, spre deosebire de articolul 16 alineatul (1), prezentarea de noi candidaturi între diferitele tururi de scrutin nu este prevăzută în mod expres pentru alegerea vicepreședinților, acest lucru intervine de drept, în temeiul suveranității Parlamentului, care trebuie să hotărască în legătură cu orice posibilă candidatură, cu atât mai mult cu cât lipsa acestei posibilități ar putea împiedica buna desfășurare a alegerilor.
(2) Sub rezerva dispozițiilor articolului 20 alineatul (1), ordinea precedenței vicepreședinților se stabilește în funcție de ordinea în care au fost aleși și, în caz de egalitate de voturi, în funcție de vârstă.	(2) Sub rezerva dispozițiilor articolului 20 alineatul (1), ordinea precedenței vicepreședinților se stabilește în funcție de ordinea în care au fost aleși și, în caz de egalitate de voturi, în funcție de vârstă.
În cazul în care alegerea are loc prin aclamare, ordinea precedenței se stabilește prin vot secret.	În cazul în care alegerea are loc prin aclamare, ordinea precedenței se stabilește prin vot secret.

Amendamentul 16

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 18

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 18	Articolul 18
Alegerea chestorilor	Alegerea chestorilor
După alegerea vicepreședinților, Parlamentul procedează la alegerea a cinci chestori.	Parlamentul alege cinci chestori potrivit aceleiași proceduri care se aplică în cazul alegerii vicepreședinților .
Această alegere se desfășoară în conformitate cu aceleași reguli care se aplică în cazul alegerii vicepreședinților.

Amendamentul 17

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 19

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 19	Articolul 19
Durata mandatelor	Durata mandatelor
(1) Durata mandatului Președintelui, al vicepreședinților și al chestorilor este stabilită la doi ani și jumătate.	(1) Durata mandatului Președintelui, al vicepreședinților și al chestorilor este stabilită la doi ani și jumătate.
În cazul în care un deputat trece la alt grup politic, deputatul în cauză își păstrează locul pe care îl ocupă eventual în cadrul Biroului sau al Colegiului chestorilor până la încheierea mandatului de doi ani și jumătate.	În cazul în care un deputat trece la alt grup politic, deputatul în cauză își păstrează locul pe care îl ocupă eventual în cadrul Biroului sau în calitate de chestor până la încheierea mandatului de doi ani și jumătate.
(2) În cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, un loc devine vacant, deputatul ales ca supleant asigură funcțiile numai pentru perioada rămasă din mandat.	(2) În cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, un loc devine vacant, deputatul ales ca supleant asigură funcțiile numai pentru perioada rămasă din mandat.

Amendamentul 18

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 20

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 20	Articolul 20
Locuri vacante	Locuri vacante
(1) În cazul în care trebuie înlocuit Președintele, un vicepreședinte sau un chestor, se procedează la alegerea supleantului în conformitate cu dispozițiile de mai sus.	(1) În cazul în care trebuie înlocuit Președintele, un vicepreședinte sau un chestor, se procedează la alegerea supleantului în conformitate cu dispozițiile de mai sus.
Noul vicepreședinte ocupă, în ordinea precedenței, locul ocupat de vicepreședintele suplinit.	Noul vicepreședinte ocupă, în ordinea precedenței, locul ocupat de vicepreședintele suplinit.
(2) În cazul în care locul vacant este cel al Președintelui, primul vicepreședinte exercită funcția de președinte până la alegerea noului Președinte.	(2) În cazul în care locul vacant este cel al Președintelui, un vicepreședinte , stabilit în conformitate cu ordinea precedenței, exercită funcția de președinte până la alegerea noului Președinte.

Amendamentul 19

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 22

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 22	Articolul 22
Funcțiile Președintelui	Funcțiile Președintelui
(1) În condițiile prevăzute de prezentul regulament, Președintele conduce toate activitățile Parlamentului și ale organelor sale și dispune de toate competențele pentru a prezida dezbaterile Parlamentului și pentru a asigura buna desfășurare a acestora.	(1) Președintele conduce toate activitățile Parlamentului și ale organelor sale în conformitate cu prezentul Regulament de procedură și dispune de toate competențele pentru a prezida dezbaterile Parlamentului și pentru a asigura buna desfășurare a acestora.
Prezenta dispoziție poate fi interpretată în sensul că printre competențele conferite de aceasta este prevăzută și aceea de a pune capăt recurgerii excesive la moțiuni, cum ar fi solicitările de respectare a Regulamentului de procedură, moțiunile de procedură, explicațiile privind votul, precum și solicitările de vot separat, de vot pe părți sau de vot prin apel nominal, în cazul în care Președintele consideră că acestea au scopul deliberat de a cauza și vor avea ca efect o obstrucționare prelungită și gravă a procedurilor Parlamentului sau a exercitării drepturilor altor deputați.
Printre competențele conferite prin prezenta dispoziție se numără și aceea de a supune la vot textele în altă ordine decât ordinea de vot stabilită în documentul care face obiectul votului. Prin analogie cu dispozițiile articolului 174 alineatul (7), Președintele poate solicita, în acest scop, acordul prealabil al Parlamentului.
(2) Președintele deschide, suspendă și închide ședințele. Președintele hotărăște asupra admisibilității amendamentelor , asupra întrebărilor adresate Consiliului și Comisiei și asupra conformității rapoartelor cu prezentul regulament. Președintele asigură respectarea prezentului regulament, menține ordinea, dă cuvântul vorbitorilor, declară închise dezbaterile, supune la vot chestiunile și anunță rezultatele votului. Președintele adresează comisiilor comunicările care sunt de competența acestora.	(2) Președintele deschide, suspendă și închide ședințele. Președintele hotărăște asupra admisibilității amendamentelor și a altor texte supuse la vot, precum și asupra admisibilității întrebărilor parlamentare; Președintele asigură respectarea prezentului regulament, menține ordinea, dă cuvântul vorbitorilor, declară închise dezbaterile, supune la vot chestiunile și anunță rezultatele votului. Președintele adresează comisiilor comunicările care sunt de competența acestora.
(3) Președintele poate lua cuvântul în cadrul unei dezbateri numai pentru a face un rezumat al chestiunii în cauză și a cere să se revină la subiect; în cazul în care dorește să participe la dezbatere, Președintele părăsește fotoliul, pe care îl poate reocupa numai după încheierea dezbaterii privind chestiunea respectivă.	(3) Președintele poate lua cuvântul în cadrul unei dezbateri numai pentru a face un rezumat al chestiunii în cauză și a cere să se revină la subiect; în cazul în care dorește să participe la dezbatere, Președintele părăsește fotoliul, pe care îl poate reocupa numai după încheierea dezbaterii privind chestiunea respectivă.
(4) În relațiile internaționale, la ceremonii, în chestiunile administrative, judiciare sau financiare, Parlamentul este reprezentat de Președinte, care poate delega aceste competențe.	(4) În relațiile internaționale, la ceremonii, în chestiunile administrative, judiciare sau financiare, Parlamentul este reprezentat de Președinte, care poate delega aceste competențe.
	(4a) Președintele este responsabil pentru securitatea și inviolabilitatea clădirilor Parlamentului European.

Amendamentul 20

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 23

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 23	Articolul 23
Funcțiile vicepreședinților	Funcțiile vicepreședinților
(1) În caz de absență, de imposibilitate de exercitare a funcției sau în cazul în care dorește să participe la dezbatere în conformitate cu articolul 22 alineatul (3), Președintele este înlocuit de unul dintre vicepreședinți în conformitate cu articolul 17 alineatul (2).	(1) În caz de absență, de imposibilitate de exercitare a funcției sau în cazul în care dorește să participe la dezbatere în conformitate cu articolul 22 alineatul (3), Președintele este înlocuit de unul dintre vicepreședinți în conformitate cu articolul 17 alineatul (2).
(2) De asemenea, vicepreședinții exercită funcțiile care le sunt atribuite prin articolul 25, articolul 27 alineatele (3) și (5) și articolul 71 alineatul (3).	(2) De asemenea, vicepreședinții exercită funcțiile care le sunt atribuite prin articolul 25, articolul 27 alineatele (3) și (5) și articolul 71 alineatul (3).
(3) Președintele poate delega vicepreședinților orice funcție, precum reprezentarea Parlamentului cu ocazia unor ceremonii sau acte determinate. În special, Președintele poate desemna un vicepreședinte care să exercite responsabilitățile conferite Președintelui de articolul 130 alineatul (2) și de punctul 3 din anexa II .	(3) Președintele poate delega vicepreședinților orice funcție, precum reprezentarea Parlamentului cu ocazia unor ceremonii sau acte determinate. În special, Președintele poate desemna un vicepreședinte care să exercite responsabilitățile conferite Președintelui de articolul 129 și de articolul 130 alineatul (2).

Amendamentul 21

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 25

Amendamentul 22

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 26

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 26	Articolul 26
Componența Conferinței președinților	Componența Conferinței președinților
(1) Conferința președinților este compusă din Președintele Parlamentului și președinții grupurilor politice. Președintele unui grup politic poate fi reprezentat de un membru al grupului din care face parte.	(1) Conferința președinților este compusă din Președintele Parlamentului și președinții grupurilor politice. Președintele unui grup politic poate fi reprezentat de un membru al grupului din care face parte.
(2) Președintele Parlamentului invită unul dintre deputații neafiliați să participe la reuniunile Conferinței președinților, fără a avea drept de vot.	(2) Președintele Parlamentului , după ce acordă deputaților neafiliați posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, îl invită pe unul dintre aceștia să participe la reuniunile Conferinței președinților, fără a avea drept de vot.
(3) Conferința președinților vizează realizarea consensului în ceea ce privește chestiunile asupra cărora este sesizată.	(3) Conferința președinților vizează realizarea consensului în ceea ce privește chestiunile asupra cărora este sesizată.
În cazul în care nu se realizează consensul, se procedează la un vot ponderat în funcție de numărul de membri ai fiecărui grup politic.	În cazul în care nu se realizează consensul, se procedează la un vot ponderat în funcție de numărul de membri ai fiecărui grup politic.

Amendamentele 23 și 387

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 27

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 27	Articolul 27
Funcțiile Conferinței președinților	Funcțiile Conferinței președinților
(1) Conferința președinților își asumă sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului de procedură.	(1) Conferința președinților își asumă sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului de procedură.
(2) Conferința președinților hotărăște cu privire la organizarea lucrărilor Parlamentului și la chestiunile aferente programării legislative.	(2) Conferința președinților hotărăște cu privire la organizarea lucrărilor Parlamentului și la chestiunile aferente programării legislative.
(3) Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile referitoare la relațiile cu alte organe și instituții ale Uniunii Europene, precum și cu parlamentele naționale ale statelor membre.	(3) Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile referitoare la relațiile cu alte organe și instituții ale Uniunii Europene, precum și cu parlamentele naționale ale statelor membre. Deciziile referitoare la mandatul și componența delegației Parlamentului care va participa la consultările din cadrul Consiliului și din alte instituții ale Uniunii Europene cu privire la aspecte fundamentale referitoare la evoluția Uniunii Europene (procedura „șerpașilor”) sunt luate pe baza pozițiilor relevante adoptate de Parlament și ținând seama de diversitatea opiniilor politice reprezentate în Parlament. Vicepreședinții care au fost însărcinați cu dezvoltarea relațiilor cu parlamentele naționale prezintă periodic Conferinței președinților un raport privind activitățile lor în acest domeniu.
(4) Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile aferente relațiilor cu țările terțe și cu instituțiile sau organizațiile din afara Uniunii.	(4) Conferința președinților este organul competent pentru chestiunile aferente relațiilor cu țările terțe și cu instituțiile sau organizațiile din afara Uniunii.
(5) Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește organizarea unor consultări structurate cu societatea civilă europeană asupra unor chestiuni de mare însemnătate. Aceasta poate include organizarea de dezbateri publice, deschise participării cetățenilor interesați, pe marginea unor subiecte de interes general european. Biroul numește un vicepreședinte responsabil cu desfășurarea acestor consultări , care prezintă un raport Conferinței președinților .	(5) Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește organizarea unor consultări structurate cu societatea civilă europeană asupra unor chestiuni de mare însemnătate. Aceasta poate include organizarea de dezbateri publice, deschise participării cetățenilor interesați, pe marginea unor subiecte de interes general european. Vicepreședintele responsabil cu desfășurarea acestor consultări prezintă periodic Conferinței președinților un raport privind activitățile sale în acest domeniu .
(6) Conferința președinților întocmește proiectul de ordine de zi pentru perioadele de sesiune ale Parlamentului.	(6) Conferința președinților întocmește proiectul de ordine de zi pentru perioadele de sesiune ale Parlamentului.
(7) Conferința președinților este organul competent în ceea ce privește componența și competențele comisiilor și ale comisiilor de anchetă, precum și ale comisiilor parlamentare mixte, ale delegațiilor permanente și ale delegațiilor ad hoc.	(7) Conferința președinților prezintă propuneri Parlamentului în ceea ce privește componența și competențele comisiilor, ale comisiilor de anchetă, ale comisiilor parlamentare mixte și ale delegațiilor permanente . Conferința președinților este responsabilă pentru autorizarea delegațiilor ad hoc.
(8) Conferința președinților hotărăște repartizarea locurilor în sala de ședințe în conformitate cu articolul 36.	(8) Conferința președinților hotărăște repartizarea locurilor în sala de ședințe în conformitate cu articolul 36.
(9) Conferința președinților este organul competent pentru autorizarea rapoartelor din proprie inițiativă.	(9) Conferința președinților este organul competent pentru autorizarea rapoartelor din proprie inițiativă.
(10) Conferința președinților prezintă propuneri Biroului în ceea ce privește chestiunile administrative și bugetare ale grupurilor politice.	(10) Conferința președinților prezintă propuneri Biroului în ceea ce privește chestiunile administrative și bugetare ale grupurilor politice.

Amendamentul 24

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 28

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 28	Articolul 28
Funcțiile chestorilor	Funcțiile chestorilor
Chestorii sunt însărcinați cu îndeplinirea sarcinilor administrative și financiare care îi vizează în mod direct pe deputați, în conformitate cu orientările adoptate de Birou.	Chestorii sunt însărcinați cu îndeplinirea sarcinilor administrative și financiare care îi vizează în mod direct pe deputați, în conformitate cu orientările adoptate de Birou , precum și cu îndeplinirea altor sarcini care le sunt atribuite .

Amendamentul 25

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 29

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 29	Articolul 29
Conferința președinților de comisie	Conferința președinților de comisie
(1) Conferința președinților de comisie este compusă din președinții tuturor comisiilor permanente sau speciale. Conferința își alege președintele.	(1) Conferința președinților de comisie este compusă din președinții tuturor comisiilor permanente sau speciale. Conferința își alege președintele.
În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă sau, dacă și acesta din urmă este absent, de deputatul cel mai în vârstă prezent.	(1a) În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă prezent.
(2) Conferința președinților de comisie poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările comisiilor și stabilirea ordinii de zi în perioadele de sesiune.	(2) Conferința președinților de comisie poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările comisiilor și stabilirea ordinii de zi în perioadele de sesiune.
(3) Biroul și Conferința președinților pot delega anumite sarcini Conferinței președinților de comisie.	(3) Biroul și Conferința președinților pot delega anumite sarcini Conferinței președinților de comisie.

Amendamentul 26

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 30

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 30	Articolul 30
Conferința președinților de delegație	Conferința președinților de delegație
(1) Conferința președinților de delegație este compusă din președinții tuturor delegațiilor interparlamentare permanente. Conferința își alege președintele.	(1) Conferința președinților de delegație este compusă din președinții tuturor delegațiilor interparlamentare permanente. Conferința își alege președintele.
În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă sau, dacă și acesta din urmă este absent, de deputatul cel mai în vârstă prezent.	(1a) În cazul în care președintele este absent, reuniunile Conferinței sunt prezidate de decanul de vârstă prezent.
(2) Conferința președinților de delegație poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările delegațiilor.	(2) Conferința președinților de delegație poate adresa recomandări Conferinței președinților în legătură cu lucrările delegațiilor.
(3) Biroul și Conferința președinților pot delega anumite sarcini Conferinței președinților de delegație.	(3) Biroul și Conferința președinților pot delega anumite sarcini Conferinței președinților de delegație.

Amendamentul 27

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 30 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 30a
	Continuitatea funcțiilor în perioada alegerilor
	Cu ocazia fiecărei noi alegeri a Parlamentului, toate organele și toți titularii de mandate din Parlamentul care își încheie mandatul continuă să își exercite funcțiile până la prima ședință a noului Parlament.

Amendamentul 28

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 31

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 31	Articolul 31
Accesul publicului la deciziile Biroului și ale Conferinței președinților	Accesul publicului la deciziile Biroului și ale Conferinței președinților
(1) Procesele-verbale ale Biroului și ale Conferinței președinților se traduc în limbile oficiale , se imprimă și se distribuie tuturor deputaților și sunt accesibile publicului, cu excepția cazului în care, cu titlu excepțional, Biroul sau Conferința președinților adoptă o decizie contrară privind anumite puncte din procesele-verbale, în vederea păstrării confidențialității, pentru motivele definite la articolul 4 alineatele (1) – (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului.	(1) Procesele-verbale ale Biroului și ale Conferinței președinților se traduc în limbile oficiale și se distribuie tuturor deputaților și sunt accesibile publicului, cu excepția cazului în care, cu titlu excepțional, Biroul sau Conferința președinților adoptă o decizie contrară privind anumite puncte din procesele-verbale, în vederea păstrării confidențialității, în conformitate cu articolul 4 alineatele (1) – (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului.
(2) Orice deputat poate adresa întrebări în legătură cu activitățile Biroului, ale Conferinței președinților și ale chestorilor . Aceste întrebări sunt prezentate în scris Președintelui, notificate deputaților și publicate, însoțite de răspunsuri, pe site-ul de internet al Parlamentului în termen de 30 de zile de la prezentare.	(2) Orice deputat poate adresa întrebări în legătură cu modul în care Biroul, Conferința președinților și chestorii își îndeplinesc atribuțiile . Aceste întrebări sunt prezentate în scris Președintelui, notificate deputaților și publicate, însoțite de răspunsuri, pe site-ul de internet al Parlamentului în termen de 30 de zile de la prezentare.

Amendamentul 29

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 32

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 32

Constituirea grupurilor politice

Constituirea și dizolvarea grupurilor politice

(1) Deputații se pot organiza în grupuri pe baza afinităților politice.

În mod normal, nu este necesar ca Parlamentul să evalueze afinitățile politice ale membrilor unui grup. În cazul constituirii unui grup în aplicarea prezentului articol, deputații în cauză recunosc, prin definiție, că au aceleași afinități politice. Numai în cazul în care deputații în cauză neagă că au aceleași afinități politice est e necesar ca Parlamentul să aprecieze dacă grupul a fost constituit în conformitate cu regulamentul.

(2) Un grup politic este constituit din deputați aleși în cel puțin un sfert din statele membre. Numărul minim necesar de deputați pentru a constitui un grup politic este de 25.

(3) În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub pragul necesar , Președintele, cu acordul Conferinței președinților, poate permite grupului în cauză să continue să funcționeze până la următoarea ședință constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(3) În cazul în care numărul de membri ai unui grup scade sub unul dintre pragurile necesare , Președintele, cu acordul Conferinței președinților, poate permite grupului în cauză să continue să funcționeze până la următoarea ședință constitutivă a Parlamentului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

—	membrii grupului reprezintă în continuare cel puțin o cincime din statele membre;

—	membrii grupului reprezintă în continuare cel puțin o cincime din statele membre;

—	grupul există de cel puțin un an.

—	grupul există de cel puțin un an.

Președintele nu aplică această derogare în cazurile în care există dovezi suficiente pentru a se presupune că se abuzează de ea.

(4) Un deputat poate aparține unui singur grup politic.

(5) Constituirea unui grup politic trebuie adusă la cunoștința Președintelui printr-o declarație. În această declarație trebuie menționată denumirea grupului și numele membrilor, precum și componența biroului.

(6) Declarația de constituire a unui grup politic se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

(6) Declarația este anexată procesului-verbal al perioadei de sesiune în care se anunță constituirea grupului politic .

(6a) Președintele anunță constituirea grupurilor politice în Parlament. Acest anunț produce efecte juridice retroactive din momentul în care grupul notifică Președintelui constituirea sa în conformitate cu prezentul articol.

Președintele anunță, de asemenea, dizolvarea grupurilor politice în Parlament. Acest anunț va produce efecte juridice din ziua următoare zilei în care condițiile pentru existență a grupului politic nu mai sunt îndeplinite.

Amendamentele 30 și 461

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 33

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 33	Articolul 33
Activitățile și situația juridică ale grupurilor politice	Activitățile și situația juridică ale grupurilor politice
(1) Grupurile politice își exercită funcțiile în cadrul activităților Uniunii, inclusiv sarcinile care le revin în temeiul Regulamentului de procedură. În cadrul organigramei Secretariatului General, grupurile politice dispun de un secretariat, de facilități administrative și de creditele prevăzute în bugetul Parlamentului.	(1) Grupurile politice își exercită funcțiile în cadrul activităților Uniunii, inclusiv sarcinile care le revin în temeiul Regulamentului de procedură. În cadrul organigramei Secretariatului General, grupurile politice dispun de un secretariat, de facilități administrative și de creditele prevăzute în bugetul Parlamentului.
	(1a) La începutul fiecărei legislaturi parlamentare, Conferința președinților depune eforturi pentru a conveni asupra unor proceduri cu scopul de a reflecta diversitatea politică a Parlamentului în cadrul comisiilor și delegațiilor și al organismelor decizionale.
(2) Biroul adoptă normele privind punerea la dispoziție, punerea în aplicare și controlul acestor facilități și credite, precum și cele privind delegarea competențelor de execuție bugetară aferente.	(2) Biroul , ținând seama de orice propunere făcută de Conferința președinților, adoptă normele privind punerea la dispoziție, punerea în aplicare și controlul acestor facilități și credite, precum și cele privind delegarea competențelor de execuție bugetară aferente și consecințele nerespectării acestora .
(3) În aceste norme sunt prevăzute consecințele administrative și financiare ale dizolvării grupurilor politice.	(3) În aceste norme sunt prevăzute consecințele administrative și financiare ale dizolvării grupurilor politice.

Amendamentul 31

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 34

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 34	Articolul 34
Intergrupurile	Intergrupurile
(1) Deputații individuali pot forma intergrupuri sau alte grupări neoficiale ale deputaților pentru a organiza schimburi de opinii informale în legătură cu chestiuni specifice între diferite grupuri politice, cu atragerea membrilor unor comisii parlamentare diferite, și pentru a promova contactul între deputați și societatea civilă.	(1) Deputații individuali pot forma intergrupuri sau alte grupări neoficiale ale deputaților pentru a organiza schimburi de opinii informale în legătură cu chestiuni specifice între diferite grupuri politice, cu atragerea membrilor unor comisii parlamentare diferite, și pentru a promova contactul între deputați și societatea civilă.
(2) Grupările de acest tip nu se pot implica în activități care pot genera confuzii în raport cu activitățile oficiale ale Parlamentului sau ale organelor sale. Sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în normele privind constituirea unor astfel de grupări, astfel cum au fost adoptate de Birou, grupurile politice pot facilita activitățile intergrupurilor punându-le la dispoziție sprijin logistic.	(2) Grupările de acest tip sunt pe deplin transparente în acțiunile lor și nu se pot implica în activități care pot genera confuzii în raport cu activitățile oficiale ale Parlamentului sau ale organelor sale. Sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în normele privind constituirea unor astfel de grupări, astfel cum au fost adoptate de Birou, grupurile politice pot facilita activitățile intergrupurilor punându-le la dispoziție sprijin logistic.
Aceste grupări sunt obligate să declare orice sprijin, în numerar sau în natură (de exemplu, asistența pentru secretariat), care, dacă ar fi fost oferit deputaților în mod individual, ar fi trebuit să fie declarat în conformitate cu anexa I.	(3) Intergrupurile sunt obligate să declare anual orice sprijin, în numerar sau în natură (de exemplu, asistența pentru secretariat), care, dacă ar fi fost oferit deputaților în mod individual, ar fi trebuit să fie declarat în conformitate cu anexa I.
Chestorii țin un registru al declarațiilor menționate la al doilea paragraf . Acest registru este publicat pe site-ul de internet al Parlamentului. Chestorii adoptă modalitățile referitoare la aceste declarații.	(4) Chestorii țin un registru al declarațiilor menționate la alineatul (3) . Acest registru este publicat pe site-ul de internet al Parlamentului. Chestorii adoptă modalitățile referitoare la aceste declarații și asigură aplicarea efectivă a prezentului articol .

Amendamentul 32

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
PROCEDURI LEGISLATIVE, BUGETARE ȘI DE ALT TIP	PROCEDURI LEGISLATIVE, BUGETARE , DE DESCĂRCARE DE GESTIUNE ȘI DE ALT TIP

Amendamentul 33

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 37

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 37	Articolul 37
Programul de lucru al Comisiei	Programarea anuală
(1) Parlamentul alături de Comisie și Consiliu contribuie la definirea programării legislative a Uniunii Europene.	(1) Parlamentul alături de Comisie și Consiliu contribuie la definirea programării legislative a Uniunii Europene.
Parlamentul și Comisia cooperează la pregătirea programului de lucru al Comisiei, care constituie contribuția Comisiei la programarea anuală și multianuală a Uniunii, pe baza calendarului și a modalităților convenite între cele două instituții și precizate în anexă (8).	Parlamentul și Comisia cooperează la pregătirea programului de lucru al Comisiei, care constituie contribuția Comisiei la programarea anuală și multianuală a Uniunii, pe baza calendarului și a modalităților convenite între cele două instituții (8).
	(1a) După adoptarea programului de lucru al Comisiei, Parlamentul, Consiliul și Comisia, în conformitate cu punctul 7 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8a) , realizează un schimb de opinii și cad de acord asupra unei declarații comune privind programarea anuală interinstituțională, care stabilește priorități și obiective generale.
	Înainte de a negocia cu Consiliul și cu Comisia cu privire la declarația comună, Președintele poartă un schimb de opinii cu Conferința președinților și cu Conferința președinților de comisie cu privire la prioritățile și obiectivele generale ale Parlamentului.
	Înainte de a semna declarația comună, Președintele solicită aprobarea Conferinței președinților.
(2) În situații de urgență sau neprevăzute, o instituție poate propune, din proprie inițiativă și în conformitate cu procedurile stabilite de tratate, adăugarea unei măsuri legislative la cele propuse în programul de lucru al Comisiei.
(3) Președintele transmite rezoluția adoptată de Parlament celorlalte instituții care participă la procedura legislativă a Uniunii Europene, precum și parlamentelor statelor membre.	(3) Președintele transmite orice rezoluție adoptată de Parlament referitoare la planificarea și prioritățile legislative celorlalte instituții care participă la procedura legislativă a Uniunii Europene, precum și parlamentelor statelor membre.
Președintele solicită Consiliului emiterea unui aviz privind programul de lucru al Comisiei și rezoluția Parlamentului.
(4) În cazul în care o instituție se află în imposibilitatea de a respecta calendarul stabilit, aceasta informează celelalte instituții în legătură cu motivele întârzierii și propune un nou calendar.
	(4a) În cazul în care Comisia intenționează să retragă o propunere, comisarul competent este invitat de comisia competentă la o reuniune pentru a discuta despre intenția respectivă. La această reuniune poate fi invitată, de asemenea, Președinția Consiliului. În cazul în care comisia competentă nu este de acord cu intenția de retragere a Comisiei, îi poate cere acesteia să facă o declarație în fața Parlamentului. Se aplică dispozițiile articolului 123.

Amendamentul 34

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 38

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 38	Articolul 38
Respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene	Respectarea drepturilor fundamentale
(1) În toate activitățile sale, Parlamentul respectă pe deplin drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .	(1) În toate activitățile sale, Parlamentul respectă pe deplin drepturile , libertățile și principiile recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și valorile consacrate la articolul 2 din acest tratat .
Parlamentul respectă, de asemenea, pe deplin drepturile și principiile înscrise la articolul 2 și la articolul 6 alineatele (2) și (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(2) În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați consideră că o propunere de act legislativ sau părți ale unei astfel de propuneri nu respectă drepturile înscrise în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, chestiunea este trimisă, la cererea acestora, comisiei competente pentru interpretarea Cartei. Avizul comisiei competente pentru subiectul în cauză se anexează raportului comisiei competente .	(2) În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați consideră că o propunere de act legislativ sau părți ale unei astfel de propuneri nu respectă drepturile fundamentale ale Uniunii Europene, chestiunea este trimisă, la cererea acestora, comisiei competente pentru protecția drepturilor fundamentale .
	(2a) Cererea este prezentată în termen de patru săptămâni de activitate de la anunțarea în Parlament a sesizării comisiei.
	(2b) Avizul comisiei competente pentru protecția drepturilor fundamentale se anexează raportului comisiei competente pentru subiectul în cauză.

Amendamentul 36

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 39

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 39	Articolul 39
Verificarea temeiului juridic	Verificarea temeiului juridic
(1) Pentru orice propunere de act legislativ sau orice alt document cu caracter legislativ , comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică mai întâi temeiul juridic.	(1) Pentru orice propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic , comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică mai întâi temeiul juridic.
(2) În cazul în care comisia respectivă contestă validitatea sau pertinența temeiului juridic inclusiv în contextul verificării în temeiul articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiuni juridice.	(2) În cazul în care comisia respectivă contestă validitatea sau pertinența temeiului juridic inclusiv în contextul verificării în temeiul articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiuni juridice.
(3) Comisia competentă pentru chestiuni juridice se poate, de asemenea, sesiza din proprie inițiativă referitor la chestiunile privind temeiul juridic al propunerilor de act legislativ . În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.	(3) Comisia competentă pentru chestiuni juridice se poate, de asemenea, sesiza din proprie inițiativă referitor la chestiunile privind temeiul juridic în orice etapă a procedurii legislative . În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.
(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice hotărăște să conteste validitatea sau pertinența temeiului juridic, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului. Parlamentul supune la vot concluziile, înainte de a vota asupra fondului propunerii.	(4) Dacă este cazul , după schimbul de opinii cu Consiliul și Comisia în conformitate cu acordurile încheiate la nivel interinstituțional (1a) , dacă comisia competentă pentru chestiuni juridice hotărăște să conteste validitatea sau pertinența temeiului juridic, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului. Fără a aduce atingere prevederilor articolului 63, Parlamentul supune la vot concluziile, înainte de a vota asupra fondului propunerii.
(5) Sunt inadmisibile amendamentele prezentate în plen care au ca scop să modifice temeiul juridic al unei propuneri de act legislativ fără ca validitatea sau pertinența temeiului juridic să fi fost contestată de comisia competentă pentru subiectul în cauză sau de comisia competentă pentru chestiuni juridice.	(5) Sunt inadmisibile amendamentele prezentate în plen care au ca scop să modifice temeiul juridic fără ca validitatea sau pertinența temeiului juridic să fi fost contestată de comisia competentă pentru subiectul în cauză sau de comisia competentă pentru chestiuni juridice.
(6) În cazul în care Comisia nu acceptă să-și modifice propunerea pentru a se conforma temeiului juridic aprobat de Parlament, raportorul sau președintele comisiei competente pentru chestiuni juridice sau al comisiei competente pentru subiectul în cauză poate propune amânarea votului asupra fondului propunerii până la o ședință ulterioară.

Amendamentul 37

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 40

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 40	Articolul 40
Delegarea competențelor legislative	Delegarea competențelor legislative și conferirea competențelor de executare
(1) Atunci când examinează o propunere de act legislativ prin care se deleagă Comisiei competențe în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul acordă o atenție deosebită obiectivelor, conținutului, domeniului de aplicare și duratei delegării, precum și condițiilor cărora aceasta trebuie să li se supună.	(1) Atunci când examinează o propunere de act legislativ prin care se deleagă Comisiei competențe în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul acordă o atenție deosebită obiectivelor, conținutului, domeniului de aplicare și duratei delegării, precum și condițiilor cărora aceasta trebuie să li se supună.
	(1a) Atunci când examinează o propunere de act legislativ prin care se acordă competențe de executare în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul acordă o atenție deosebită faptului că, în exercitarea competențelor sale de executare, Comisia nu poate nici modifica, nici completa actul legislativ, nici măcar la nivelul elementelor neesențiale ale acestuia.
(2) Comisia competentă pentru subiectul în cauză poate solicita în orice moment avizul comisiei competente pentru interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii.	(2) Comisia competentă pentru subiectul în cauză poate solicita în orice moment avizul comisiei competente pentru interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii.
(3) Comisia competentă pentru interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii poate, de asemenea, din proprie inițiativă, să preia chestiunile legate de delegarea competențelor legislative. În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.	(3) Comisia competentă pentru interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii poate, de asemenea, din proprie inițiativă, să preia chestiunile legate de delegarea competențelor legislative și conferirea competențelor de executare . În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.

Amendamentul 38

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 41

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 41	Articolul 41
Verificarea compatibilității financiare	Verificarea compatibilității financiare
(1) În cazul în care o propunere de act legislativ are implicații financiare, Parlamentul stabilește dacă sunt prevăzute resurse financiare suficiente.	(1) În cazul în care o propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic are implicații financiare, Parlamentul stabilește dacă sunt prevăzute resurse financiare suficiente.
(2) Fără a aduce atingere articolului 47, comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică , pentru orice propunere de act legislativ sau orice alt document cu caracter legislativ, compatibilitatea financiară a actului cu cadrul financiar multianual.	(2) Comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică dacă orice propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic este compatibilă din punct de vedere financiar cu Regulamentul privind cadrul financiar multianual.
(3) În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză modifică resursele financiare atribuite actului examinat, aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiuni bugetare.	(3) În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză modifică resursele financiare atribuite actului examinat, aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiuni bugetare.
(4) Comisia competentă pentru chestiuni bugetare se poate, de asemenea, sesiza, din proprie inițiativă, referitor la chestiunile privind compatibilitatea financiară a propunerilor de acte legislative . În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.	(4) Comisia competentă pentru chestiuni bugetare se poate, de asemenea, sesiza, din proprie inițiativă, referitor la chestiunile privind compatibilitatea financiară a propunerilor de acte obligatorii din punct de vedere juridic . În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză.
(5) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni bugetare hotărăște să conteste compatibilitatea financiară a actului, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului , care le supune la vot .	(5) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni bugetare hotărăște să conteste compatibilitatea financiară a actului, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului înainte ca acesta să voteze asupra propunerii .
(6) Un act declarat incompatibil poate fi adoptat de către Parlament sub rezerva deciziilor autorității bugetare.

Amendamentul 39

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 42

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 42	Articolul 42
Examinarea respectării principiului subsidiarității	Examinarea respectării principiilor subsidiarității și proporționalității
(1) La examinarea unei propuneri de act legislativ, Parlamentul acordă o atenție deosebită respectării principiilor subsidiarității și proporționalității.	(1) La examinarea unei propuneri de act legislativ, Parlamentul acordă o atenție deosebită respectării principiilor subsidiarității și proporționalității.
(2) Comisia competentă pentru respectarea principiului subsidiarității poate decide să facă recomandări în atenția comisiei competente în legătură cu orice propunere de act legislativ.	(2) Numai comisia competentă pentru respectarea principiului subsidiarității poate decide să facă recomandări în atenția comisiei competente în legătură cu o propunere de act legislativ.
(3) În cazul în care un parlament național trimite Președintelui un aviz motivat în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, avizul respectiv se trimite comisiei competente pentru subiectul în cauză și se transmite spre informare comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității.
(4) Cu excepția cazurilor urgente menționate la articolul 4 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, comisia competentă pentru subiectul în cauză nu va proceda la votul său final înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.	(4) Cu excepția cazurilor urgente menționate la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, comisia competentă pentru subiectul în cauză nu va proceda la votul său final înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.
	(4a) În cazul în care un parlament național trimite Președintelui un aviz motivat în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, avizul respectiv se trimite comisiei competente pentru subiectul în cauză și se transmite spre informare comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității.
(5) În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către o propunere de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naționale sau o pătrime în cazul unei propuneri de act legislativ prezentat în temeiul articolului 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul nu adoptă nicio decizie înainte ca autorul propunerii să declare modalitatea în care intenționează să procedeze.	(5) În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către o propunere de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naționale sau o pătrime în cazul unei propuneri de act legislativ prezentat în temeiul articolului 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul nu adoptă nicio decizie înainte ca autorul propunerii să declare modalitatea în care intenționează să procedeze.
(6) În cazul în care, în cadrul procedurii legislative ordinare, avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o majoritate simplă din voturile atribuite parlamentelor naționale, comisia competentă pentru subiectul în cauză, după examinarea avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale și de Comisie și după audierea opiniilor comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității, fie recomandă Parlamentului să respingă propunerea din motive de nerespectare a principiului subsidiarității, fie adresează Parlamentului orice altă recomandare, care poate include sugestii de amendamente privind respectarea principiului subsidiarității. Avizul comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității se anexează la orice astfel de recomandare.	(6) În cazul în care, în cadrul procedurii legislative ordinare, avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o majoritate simplă din voturile atribuite parlamentelor naționale, comisia competentă pentru subiectul în cauză, după examinarea avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale și de Comisie și după audierea opiniilor comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității, fie recomandă Parlamentului să respingă propunerea din motive de nerespectare a principiului subsidiarității, fie adresează Parlamentului orice altă recomandare, care poate include sugestii de amendamente privind respectarea principiului subsidiarității. Avizul comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității se anexează la orice astfel de recomandare.
Recomandarea este prezentată Parlamentului spre a fi dezbătută și votată. În cazul adoptării unei recomandări de respingere a propunerii cu majoritatea voturilor exprimate, Președintele declară procedura încheiată. În cazul în care Parlamentul nu respinge propunerea, procedura continuă, luându-se în considerare orice recomandări aprobate de Parlament.	Recomandarea este prezentată Parlamentului spre a fi dezbătută și votată. În cazul adoptării unei recomandări de respingere a propunerii cu majoritatea voturilor exprimate, Președintele declară procedura încheiată. În cazul în care Parlamentul nu respinge propunerea, procedura continuă, luându-se în considerare orice recomandări aprobate de Parlament.

Amendamentul 40

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 44

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 44	Articolul 44
Reprezentarea Parlamentului la reuniunile Consiliului	Reprezentarea Parlamentului la reuniunile Consiliului
În cazul în care Consiliul invită Parlamentul să participe la o reuniune a Consiliului în cursul căreia acesta intervine în calitate de legislator , Președintele Parlamentului solicită președintelui sau raportorului comisiei competente sau altui deputat desemnat de comisie să reprezinte Parlamentul.	În cazul în care Consiliul invită Parlamentul să participe la o reuniune a Consiliului, Președintele Parlamentului solicită președintelui sau raportorului comisiei competente pentru subiectul în cauză sau altui deputat desemnat de comisie să reprezinte Parlamentul.

Amendamentul 41

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 45

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 45

Drepturile de inițiativă conferite Parlamentului prin tratate

Dreptul Parlamentului de a prezenta propuneri

În cazurile în care tratatele conferă un drept de inițiativă Parlamentului, comisia competentă poate decide să elaboreze un raport din proprie inițiativă.

În cazurile în care tratatele conferă un drept de inițiativă Parlamentului, comisia competentă poate decide să elaboreze un raport din proprie inițiativă în conformitate cu articolul 52 .

Acest raport conține:

(a)	o propunere de rezoluție;

(a)	o propunere de rezoluție;

(b)	dacă este necesar, un proiect de decizie sau de propunere;

(b)	un proiect de propunere;

(c)	o expunere de motive care să includă, dacă este necesar, o situație financiară.

(c)	o expunere de motive care să includă, dacă este necesar, o situație financiară.

În cazurile în care adoptarea unui act de către Parlament necesită aprobarea sau acordul Consiliului și avizul sau acordul Comisiei, Parlamentul, după votul asupra actului propus și la propunerea raportorului, poate decide să amâne votul asupra propunerii de rezoluție până când Consiliul sau Comisia își prezintă poziția.

Amendamentul 42

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 46

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 46	Articolul 46
Inițiativa prevăzută la articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene	Cereri adresate Comisiei în vederea prezentării de către aceasta a unor propuneri
(1) Parlamentul poate solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să îi prezinte orice propunere adecvată în vederea adoptării unui act nou sau a modificării unui act existent, prin adoptarea unei rezoluții pe baza unui raport din proprie inițiativă întocmit de comisia competentă în conformitate cu articolul 52. Rezoluția se adoptă la votul final cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul. În același timp, Parlamentul poate fixa un termen pentru prezentarea propunerii.	(1) Parlamentul poate solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să îi prezinte orice propunere adecvată în vederea adoptării unui act nou sau a modificării unui act existent, prin adoptarea unei rezoluții pe baza unui raport din proprie inițiativă întocmit de comisia competentă în conformitate cu articolul 52. Rezoluția se adoptă la votul final cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul. În același timp, Parlamentul poate fixa un termen pentru prezentarea propunerii.
(2) Fiecare membru poate prezenta o propunere de act al Uniunii în baza dreptului de inițiativă al Parlamentului în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.	(2) Fiecare membru poate prezenta o propunere de act al Uniunii în baza dreptului de inițiativă al Parlamentului în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
O astfel de propunere poate fi depusă în comun de cel mult 10 deputați. Propunerea indică temeiul său juridic și poate fi însoțită de o expunere de motive de cel mult 150 de cuvinte.	O astfel de propunere poate fi depusă în comun de cel mult 10 deputați. Propunerea indică temeiul juridic pe care se bazează și poate fi însoțită de o expunere de motive de cel mult 150 de cuvinte.
	Propunerea trebuie prezentată Președintelui, care verifică dacă sunt îndeplinite cerințele legale. Pentru a obține un aviz privind adecvarea temeiului juridic, Președintele poate trimite propunerea respectivă comisiei competente cu efectuarea unei astfel de verificări. În cazul în care declară propunerea admisibilă, Președintele o comunică în plen și o trimite comisiei competente.
	Înaintea unei astfel de trimiteri către comisia competentă, propunerea este tradusă în acele limbi oficiale pe care președintele comisiei respective le consideră necesare în vederea unei examinări sumare.
	Comisia competentă decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere, după ce acordă autorilor propunerii posibilitatea de a se adresa comisiei.
	Autorii propunerii sunt specificați în titlul raportului.
(3) Propunerea trebuie prezentată Președintelui, care verifică dacă sunt îndeplinite cerințele legale. Pentru a obține un aviz privind adecvarea temeiului juridic, Președintele poate trimite propunerea respectivă comisiei competente cu efectuarea unei astfel de verificări. În cazul în care declară propunerea admisibilă, Președintele o comunică în plen și o trimite comisiei competente.
Înaintea unei astfel de trimiteri către comisia competentă, propunerea este tradusă în acele limbi oficiale pe care președintele comisiei respective le consideră necesare în vederea unei examinări sumare.
Comisia poate recomanda Președintelui ca propunerea să fie deschisă pentru a fi semnată de către deputați, cu condiția respectării procedurilor și termenelor stabilite la articolul 136 alineatele (2), (3) și (7).
În cazul în care propunerea este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, raportul privind propunerea se consideră autorizat de către Conferința președinților. Comisia elaborează un raport în conformitate cu articolul 52, după audierea autorilor propunerii.
În cazul în care o propunere nu este deschisă pentru semnături suplimentare sau nu este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, comisia competentă decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere și după audierea autorilor propunerii.
Autorii propunerii sunt specificați în titlul raportului.
(4) Rezoluția Parlamentului indică temeiul juridic pertinent și cuprinde recomandări detaliate privind conținutul propunerii solicitate , care trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiul subsidiarității .	(4) Rezoluția Parlamentului indică temeiul juridic pertinent și cuprinde recomandări privind conținutul propunerii solicitate.
(5) În cazul în care propunerea solicitată are implicații financiare, Parlamentul indică modalitățile de asigurare a unor resurse financiare suficiente.	(5) În cazul în care propunerea solicitată are implicații financiare, Parlamentul indică modalitățile de asigurare a unor resurse financiare suficiente.
(6) Comisia competentă urmărește parcursul fiecărei propuneri de act legislativ elaborate în urma unei solicitări speciale a Parlamentului.	(6) Comisia competentă urmărește parcursul fiecărei propuneri de act juridic al Uniunii elaborate în urma unei solicitări speciale a Parlamentului.
	(6a) Conferința președinților de comisie monitorizează în mod periodic respectarea de către Comisie a punctului 10 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, în temeiul căruia Comisia trebuie să răspundă solicitărilor de prezentare a unor propuneri în termen de trei luni prin adoptarea unei comunicări specifice, în care precizează cursul pe care intenționează să-l dea solicitărilor respective. Ea prezintă periodic rapoarte privind rezultatele acestei monitorizări Conferinței președinților.

Amendamentul 43

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 47

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 47	Articolul 47
Examinarea documentelor legislative	Examinarea actelor obligatorii din punct de vedere juridic
(1) Președintele trimite comisiei competente propunerile de acte legislative sau alte documente cu caracter legislativ în vederea examinării .	(1) Președintele trimite comisiei competente , în vederea examinării, propunerile de acte obligatorii din punct de vedere juridic primite de la alte instituții sau de la statele membre .
În cazul în care există incertitudini, Președintele poate aplica articolul 201 alineatul (2) înainte de anunțul în Parlament privind trimiterea la comisia competentă.
În cazul în care o propunere este prevăzută în programul de lucru al Comisiei, comisia competentă poate decide numirea unui raportor responsabil cu urmărirea elaborării acesteia.
Pentru a examina propunerea în cauză, Președintele transmite comisiei competente rezultatele consultărilor de la Consiliu sau cererile de aviz prezentate de Comisie.
Dispozițiile articolelor 38-46, 57-63 și 75 privind prima lectură se aplică propunerilor de acte legislative, indiferent dacă acestea necesită una, două sau trei lecturi.
	(1a) În cazul în care există incertitudini, Președintele poate, înainte de anunțul în Parlament privind trimiterea la comisia competentă, să sesizeze Conferința președinților cu privire la o chestiune de competență. Conferința președinților adoptă decizia, în temeiul recomandării Conferinței președinților de comisie sau a președintelui acesteia, în conformitate cu articolul 201a alineatul (2).
	(1b) Comisia competentă poate decide, în orice moment, să numească un raportor responsabil cu urmărirea etapei pregătitoare a unei propuneri. Aceasta ține seama în mod deosebit de această posibilitate, atunci când propunerea este inclusă în programul de lucru al Comisiei.
(2) Pozițiile Consiliului sunt trimise, în vederea examinării, comisiei competente în primă lectură.
Dispozițiile articolelor 64-69 și 76 privind a doua lectură se aplică pozițiilor Consiliului.
(3) Nu se pot efectua retrimiteri la comisie în cursul procedurii de conciliere dintre Parlament și Consiliu care urmează celei de-a doua lecturi.
Dispozițiile articolelor 70, 71 și 72 privind a treia lectură se aplică procedurii de conciliere.
(4) Articolele 49, 50, 53, articolul 59 alineatele (1) și (3) și articolele 60, 61 și 188 nu se aplică în a doua și a treia lectură.
(5) În caz de conflict între o dispoziție a regulamentului privind a doua și a treia lectură și orice altă dispoziție din regulament, dispoziția privind a doua și a treia lectură prevalează.	(5) În caz de conflict între o dispoziție a regulamentului privind a doua și a treia lectură și orice altă dispoziție din regulament, dispoziția privind a doua și a treia lectură prevalează.

Amendamentul 44

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 47 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 47a
	Accelerarea procedurilor legislative
	Comisia sau comisiile competente pot conveni să accelereze, în mod coordonat, cu Consiliul și Comisia, procedurile legislative privind anumite propuneri, în special din rândul celor identificate ca priorități în declarația comună privind programarea anuală interinstituțională, în conformitate cu articolul 37 alineatul (1a).

Amendamentul 45

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 48

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 48	Articolul 48
Procedurile legislative privind inițiativele prezentate de state membre	Procedurile legislative privind inițiativele prezentate de alte instituții decât Comisia sau de state membre
(1) Inițiativele prezentate de state membre în conformitate cu articolul 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt examinate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 38-43, 47 și 59 din prezentul regulament .	(1) Atunci când examinează inițiative care provin de la alte instituții decât Comisia sau de la state membre , comisia competentă poate invita reprezentanți ai instituțiilor respective sau ai statelor membre inițiatoare pentru a prezenta inițiativa în fața comisiei. Reprezentanții statelor membre inițiatoare pot fi însoțiți de președinția Consiliului .
(2) Comisia competentă poate invita reprezentanți ai statelor membre inițiatoare să îi prezinte inițiativa respectivă. Reprezentanții pot fi însoțiți de Președinția Consiliului.
(3) Înainte de a proceda la vot, comisia competentă întreabă Comisia dacă aceasta pregătește un aviz cu privire la inițiativă. În caz afirmativ, comisia nu își adoptă raportul înainte de a primi avizul Comisiei.	(3) Înainte de a proceda la vot, comisia competentă întreabă Comisia dacă aceasta pregătește un aviz cu privire la inițiativă sau dacă intenționează să prezinte în scurt timp o propunere alternativă . În cazul în care răspunsul primit este afirmativ, comisia nu își adoptă raportul înainte de a primi avizul Comisiei sau propunerea sa alternativă .
(4) În cazul în care două sau mai multe propuneri inițiate de Comisie sau de către un stat membru, având același obiectiv legislativ, au fost prezentate Parlamentului simultan sau într-o perioadă scurtă de timp, acestea fac obiectul unui raport unic. Comisia competentă precizează în acest raport textul la care se referă amendamentele propuse și menționează toate celelalte texte în rezoluția legislativă.	(4) În cazul în care două sau mai multe propuneri inițiate de Comisie și/sau de alte instituții și/ sau de către un stat membru, având același obiectiv legislativ, au fost prezentate Parlamentului simultan sau într-o perioadă scurtă de timp, acestea fac obiectul unui raport unic. Comisia competentă precizează în acest raport textul la care se referă amendamentele propuse și menționează toate celelalte texte în rezoluția legislativă.

Amendamentul 46

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 49

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 49

Rapoarte legislative

(1) Președintele comisiei căreia i-a fost trimisă o propunere de act legislativ propune comisiei respective procedura de urmat.

(1) Președintele comisiei căreia i-a fost trimisă o propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic propune comisiei respective procedura de urmat.

(2) După luarea deciziei privind procedura de urmat și în cazul în care articolul 50 nu se aplică, comisia desemnează dintre membrii titulari sau supleanți permanenți un raportor pentru propunerea de act legislativ, cu excepția cazului în care a făcut deja acest lucru , pe baza programului de lucru al Comisiei convenit în conformitate cu articolul 37 .

(2) După luarea deciziei privind procedura de urmat și în cazul în care procedura simplificată prevăzută la articolul 50 nu se aplică, comisia desemnează dintre membrii titulari sau supleanți permanenți un raportor pentru propunerea de act legislativ, cu excepția cazului în care a făcut deja acest lucru în temeiul articolului 47 alineatul (1b) .

(3) Raportul comisiei cuprinde:

(a)	eventualele amendamente la propunere, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte care țin de responsabilitatea raportorului și nu sunt supuse la vot;

(a)	eventualele amendamente la propunere, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte care țin de responsabilitatea autorului și nu sunt supuse la vot;

(b)	un proiect de rezoluție legislativă, în conformitate cu dispozițiile articolului 59 alineatul ( 2 );

(b)	un proiect de rezoluție legislativă, în conformitate cu dispozițiile articolului 59 alineatul ( 1c );

(c)	dacă este necesar, o expunere de motive incluzând o fișă financiară care stabilește amploarea efectelor financiare eventuale ale raportului și compatibilitatea cu cadrul financiar multianual.

(c)	dacă este necesar, o expunere de motive incluzând , atunci când este cazul, o fișă financiară care stabilește amploarea efectelor financiare eventuale ale raportului și compatibilitatea cu cadrul financiar multianual;

(ca)	o trimitere la evaluarea de impact realizată de Parlament, dacă este disponibilă.

Amendamentul 47

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 50

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 50	Articolul 50
Procedura simplificată	Procedura simplificată
(1) La sfârșitul unei prime dezbateri pe marginea unei propuneri de act legislativ, președintele poate propune aprobarea acesteia fără amendamente. Dacă nu există opoziție din partea a cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, președintele acesteia prezintă Parlamentului un raport privind aprobarea propunerii. Se aplică articolul 150 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (4).	(1) La sfârșitul unei prime dezbateri pe marginea unei propuneri de act legislativ, președintele poate propune aprobarea acesteia fără amendamente. Dacă nu există opoziție din partea a cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, procedura propusă se consideră a fi aprobată. Președintele sau, dacă a fost numit, raportorul prezintă Parlamentului un raport privind aprobarea propunerii. Se aplică articolul 150 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (4).
(2) Președintele poate propune , ca alternativă, ca președintele sau raportorul să redacteze o serie de amendamente care să reflecte dezbaterile comisiei. În cazul în care comisia aprobă această propunere, amendamentele sunt transmise membrilor comisiei. În cazul în care, în termen de cel puțin 21 de zile de la transmitere, nu s-a formulat nicio obiecție de către cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, raportul se consideră adoptat de comisie. În acest caz, proiectul de rezoluție legislativă și amendamentele sunt supuse aprobării Parlamentului fără dezbatere, în conformitate cu articolul 150 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (4).	(2) Ca alternativă , Președintele poate propune ca președintele sau raportorul să redacteze o serie de amendamente care să reflecte dezbaterile comisiei. În cazul în care nu s-a formulat nicio obiecție de către cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, procedura propusă se consideră a fi aprobată , iar amendamentele sunt transmise membrilor comisiei .
	În cazul în care, în termen de cel puțin 10 zile de activitate de la transmitere, nu s-a formulat nicio obiecție la amendamente de către cel puțin o zecime dintre membrii comisiei, raportul se consideră adoptat de comisie. În acest caz, proiectul de rezoluție legislativă și amendamentele sunt supuse aprobării Parlamentului fără dezbatere, în conformitate cu articolul 150 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (4).
	În cazul în care cel puțin o zecime dintre membrii comisiei se opun amendamentelor, acestea sunt supuse la vot în cursul următoarei reuniuni a comisiei.
(3) În cazul în care cel puțin o zecime dintre membrii comisiei se opun, amendamentele sunt supuse la vot în cursul următoarei reuniuni a comisiei.
(4) Alineatul (1) prima și a doua teză , alineatul (2) prima, a doua și a treia teză, precum și alineatul (3) se aplică mutatis mutandis avizelor comisiilor, în sensul articolului 53.	(4) Cu excepția dispozițiilor privind prezentarea în Parlament , acest articol se aplică mutatis mutandis avizelor comisiilor, în sensul articolului 53

Amendamentul 48

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 51

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 51

Rapoarte fără caracter legislativ

(1) În cazul în care o comisie elaborează un raport fără caracter legislativ, aceasta desemnează un raportor dintre membrii săi titulari sau supleanți permanenți.

(2) Raportorul are sarcina de a pregăti raportul comisiei și de a-l prezenta în numele acesteia în ședință plenară.

(3) Raportul comisiei cuprinde:

(a)	o propunere de rezoluție;

(a)	o propunere de rezoluție;

(b)	o expunere de motive incluzând o fișă financiară care stabilește amploarea efectelor financiare eventuale ale raportului și compatibilitatea cu cadrul financiar multianual;

(b)	o expunere de motive incluzând , atunci când este cazul, o fișă financiară care stabilește amploarea efectelor financiare eventuale ale raportului și compatibilitatea cu cadrul financiar multianual;

(c)	textul propunerilor de rezoluție care trebuie prevăzute în aplicarea articolului 133 alineatul (4).

(c)	textul propunerilor de rezoluție care trebuie prevăzute în aplicarea articolului 133 alineatul (4).

Amendamentul 49

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 52

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 52	Articolul 52
Rapoarte din proprie inițiativă	Rapoarte din proprie inițiativă
(1) În cazul în care , fără a fi fost sesizată printr-o consultare sau printr-o cerere de aviz în temeiul articolului 201 alineatul (1) , o comisie are intenția de a întocmi un raport asupra unui subiect care intră în competența sa și de a prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție în domeniu , aceasta trebuie să solicite în prealabil autorizarea Conferinței președinților. Un eventual refuz al acesteia trebuie să fie întotdeauna motivat. Dacă raportul conține o propunere depusă de un deputat în conformitate cu articolul 46 alineatul (2), autorizația poate fi refuzată doar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 5 din Statutul deputaților și la articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.	(1) În cazul în care o comisie are intenția de a întocmi un raport nelegislativ sau un raport în temeiul articolului 45 sau 46 , asupra unui subiect care intră în competența sa , dar în privința căruia nu a fost sesizată , aceasta trebuie să solicite în prealabil autorizarea Conferinței președinților.
	Conferința președinților hotărăște asupra solicitărilor privind autorizarea de a întocmi un raport depuse în temeiul primului paragraf în temeiul dispozițiilor de aplicare pe care aceasta le stabilește.
Conferința președinților hotărăște asupra solicitărilor privind autorizarea de a întocmi un raport în sensul alineatului (1) în conformitate cu dispozițiile de aplicare pe care le stabilește ea însăși. În cazul în care unei comisii care a solicitat autorizarea de a întocmi un raport îi este contestată competența, Conferința președinților hotărăște într-un termen de șase săptămâni în temeiul recomandării Conferinței președinților de comisie sau, în lipsa recomandării, a președintelui acesteia din urmă. În cazul în care, în acest termen, Conferința președinților nu a adoptat o decizie, recomandarea este considerată ca fiind adoptată.
	(1a) În cazul unui refuz de autorizare, acesta trebuie să fie întotdeauna motivat.
	În cazul în care obiectul unui raport intră sub incidența dreptului de inițiativă al Parlamentului menționat la articolul 45, autorizația poate fi refuzată numai pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în tratate.
	(1b) În cazurile menționate la articolul 45 și la articolul 46, Conferința președinților ia o decizie în termen de două luni.
(2) Propunerile de rezoluție conținute în rapoartele din proprie inițiativă sunt examinate de Parlament, în conformitate cu procedura prezentării succinte, prevăzută la articolul 151. Amendamentele la astfel de propuneri de rezoluție sunt admisibile în vederea examinării în plen doar dacă au fost depuse de raportor pentru a fi luate în considerare informații noi sau au fost depuse de cel puțin o zecime dintre deputați. Grupurile politice pot prezenta propuneri de rezoluție de înlocuire, în conformitate cu articolul 170 alineatul (4). Articolele 176 și 180 se aplică în cazul propunerii de rezoluție a comisei și în cazul amendamentelor la aceasta. Articolul 180 se aplică, de asemenea, în cazul votului unic asupra propunerilor de rezoluție de înlocuire.	(2) Propunerile de rezoluție prezentate Parlamentului sunt examinate în conformitate cu procedura prezentării succinte, prevăzută la articolul 151. Amendamentele la astfel de propuneri de rezoluție și cererile de vot separat sau pe părți sunt admisibile în vederea examinării în plen doar dacă au fost depuse fie de raportor pentru a fi luate în considerare informații noi , fie de cel puțin o zecime dintre deputați. Grupurile politice pot prezenta propuneri de rezoluție de înlocuire, în conformitate cu articolul 170 alineatul (4). Articolul 180 se aplică în cazul propunerii de rezoluție a comisei și în cazul amendamentelor la aceasta. Articolul 180 se aplică, de asemenea, în cazul votului unic asupra propunerilor de rezoluție de înlocuire.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care obiectul raportului necesită o dezbatere prioritară în plen, în cazul în care raportul este întocmit în temeiul dreptului de inițiativă menționat la articolul 45 sau la articolul 46 sau în cazul în care raportul a fost autorizat drept raport strategic (9) .
	(2a) Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care subiectul raportului necesită o dezbatere prioritară în plen, în cazul în care raportul este întocmit în temeiul dreptului de inițiativă menționat la articolul 45 sau la articolul 46 sau în cazul în care raportul a fost autorizat drept raport strategic (9a) .
(3) În cazul în care obiectul unui raport intră sub incidența dreptului de inițiativă menționat la articolul 45, autorizația poate fi refuzată numai pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în tratate.
(4) În cazurile menționate la articolul 45 și la articolul 46, Conferința președinților ia o decizie în termen de două luni.

Amendamentul 50

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 53

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 53	Articolul 53
Avizele comisiilor	Avizele comisiilor
(1) În cazul în care comisia sesizată inițial cu privire la o chestiune dorește să cunoască avizul unei alte comisii sau în cazul în care o altă comisie dorește să-și dea avizul cu privire la raportul comisiei sesizate inițial, acestea pot solicita Președintelui Parlamentului ca, în conformitate cu articolul 201 alineatul (3), una dintre comisii să fie desemnată drept comisie competentă, iar cealaltă să fie sesizată pentru aviz.	(1) În cazul în care comisia sesizată inițial cu privire la o chestiune dorește să cunoască avizul unei alte comisii sau în cazul în care o altă comisie dorește să-și dea avizul comisiei sesizate inițial, acestea pot solicita Președintelui Parlamentului ca, în conformitate cu articolul 201 alineatul (3), una dintre comisii să fie desemnată drept comisie competentă, iar cealaltă să fie sesizată pentru aviz.
	Comisia care emite un aviz poate desemna dintre membrii săi titulari sau supleanți permanenți un raportor pentru aviz sau își poate transmite poziția în cadrul unei scrisori adresate de președinte.
(2) În cazul documentelor cu caracter legislativ, în sensul articolului 47 alineatul (1) , avizul constă în amendamente la textul pentru care a fost sesizată comisia, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte. Aceste justificări țin de responsabilitatea raportorului pentru aviz și nu se supun la vot. În cazul în care este necesar, comisia sesizată pentru aviz poate prezenta o justificare scrisă succintă pentru întregul aviz.	(2) În cazul în care avizul privește o propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic , acesta constă în amendamente la textul pentru care a fost sesizată comisia, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte. Aceste justificări țin de responsabilitatea autorului lor și nu se supun la vot. În cazul în care este necesar, comisia sesizată pentru aviz poate prezenta o justificare scrisă succintă pentru întregul aviz. Această justificare succintă scrisă ține de responsabilitatea raportorului.
În cazul textelor fără caracter legislativ , avizul constă în sugestii pentru propunerea de rezoluție a comisiei competente.	Atunci când avizul nu privește o propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic , acesta constă în sugestii pentru propunerea de rezoluție a comisiei competente.
Comisia competentă supune la vot propunerile de modificare sau sugestiile.	Comisia competentă supune la vot propunerile de modificare sau sugestiile.
Avizele se referă numai la chestiunile care intră în competența comisiei sesizate pentru aviz.	Avizele se referă numai la chestiunile care intră în competența comisiei sesizate pentru aviz.
(3) Comisia competentă stabilește un termen în care comisia sesizată pentru aviz trebuie să se pronunțe astfel încât avizul să fie luat în considerare de comisia competentă. Aceasta notifică imediat orice modificare a calendarului anunțat comisiei sau comisiilor sesizate pentru aviz. Comisia competentă nu își prezintă concluziile înainte de expirarea acestui termen.	(3) Comisia competentă stabilește un termen în care comisia sesizată pentru aviz trebuie să se pronunțe astfel încât avizul să fie luat în considerare de comisia competentă. Aceasta notifică imediat orice modificare a calendarului anunțat comisiei sau comisiilor sesizate pentru aviz. Comisia competentă nu își prezintă concluziile înainte de expirarea acestui termen.
	(3a) În mod alternativ, comisia care emite un aviz poate decide să-și prezinte poziția sub forma unor amendamente depuse, după adoptarea lor, direct la comisia competentă. Aceste amendamente sunt depuse de președinte sau de raportor în numele comisiei.
	(3b) Comisia care emite un aviz depune amendamentele menționate la alineatul (3a) în termenul pentru depunerea amendamentelor stabilit de comisia competentă.
(4) Toate avizele adoptate se anexează raportului comisiei competente.	(4) Toate avizele și amendamentele adoptate de comisia care emite un aviz se anexează raportului comisiei competente.
(5) Comisia competentă este singura abilitată să prezinte amendamente în plen.	(5) Comisiile care emit un aviz în sensul prezentului articol nu pot prezenta amendamente pentru examinare în plen.
(6) Președintele și raportorul comisiei sesizate pentru aviz sunt invitați să participe la reuniunile comisiei competente cu funcție consultativă în măsura în care aceste reuniuni dezbat chestiunea comună.	(6) Președintele și raportorul comisiei sesizate pentru aviz sunt invitați să participe la reuniunile comisiei competente cu funcție consultativă în măsura în care aceste reuniuni dezbat chestiunea comună.

Amendamentul 51

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 54

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 54

Procedura comisiilor asociate

În cazul în care Conferința președinților este sesizată cu privire la o chestiune de competență, în conformitate cu articolul 201 alineatul (2) sau cu articolul 52 , iar Conferința președinților consideră, în temeiul anexei VI, că subiectul intră, într-o măsură aproape egală, în competența a două sau a mai multor comisii, sau că diferite aspecte ale subiectului intră în competența a două sau a mai multor comisii, se aplică articolul 53 și următoarele dispoziții complementare:

(1) În cazul în care Conferința președinților este sesizată cu privire la o chestiune de competență, în conformitate cu articolul 201a , iar Conferința președinților consideră, în temeiul anexei VI, că subiectul intră, într-o măsură aproape egală, în competența a două sau a mai multor comisii, sau că diferite aspecte ale subiectului intră în competența a două sau a mai multor comisii, se aplică articolul 53 și următoarele dispoziții complementare:

—	calendarul se stabilește de comun acord de către comisiile implicate,

—	calendarul se stabilește de comun acord de către comisiile implicate,

—	raportorii în cauză se informează reciproc și încearcă să se pună de acord asupra textelor pe care le propun comisiilor respective, precum și asupra pozițiilor pe care le adoptă în cazul amendamentelor,

—	raportorii în cauză se informează reciproc și încearcă să se pună de acord asupra textelor pe care le propun comisiilor respective, precum și asupra pozițiilor pe care le adoptă în cazul amendamentelor,

—

președinții și raportorii în cauză identifică împreună părțile din text care intră în competențele lor exclusive sau comune și convin asupra modalităților precise de cooperare. În cazul unui dezacord cu privire la delimitarea competențelor, chestiunea este supusă, la cererea uneia dintre comisiile implicate, Conferinței președinților, care poate decide cu privire la competențele respective sau cu privire la aplicarea procedurii reuniunilor comune ale comisiilor, în conformitate cu articolul 55 ; articolul 201 alineatul (2) al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis,

—

președinții și raportorii în cauză au obligația de a respecta principiul bunei și sincerei cooperări și identifică împreună părțile din text care intră în competențele lor exclusive sau partajate și convin asupra modalităților precise de cooperare. În cazul unui dezacord cu privire la delimitarea competențelor, chestiunea este supusă, la cererea uneia dintre comisiile implicate, Conferinței președinților, care poate decide cu privire la competențele respective sau cu privire la aplicarea procedurii reuniunilor comune ale comisiilor, în conformitate cu articolul 55 . Această decizie este luată în conformitate cu procedura și termenul stabilite la articolul 201a.

—

comisia competentă acceptă fără a supune la vot amendamentele unei comisii asociate în cazul în care acestea se referă la subiecte ce sunt de competența exclusivă a comisiei asociate. În cazul în care amendamentele care privesc subiecte care intră în competența comună a comisiei competente și a unei comisii asociate sunt respinse de prima dintre acestea, cealaltă comisie poate prezenta amendamentele direct plenului,

—

comisia competentă acceptă fără a supune la vot amendamentele unei comisii asociate în cazul în care acestea se referă la subiecte ce sunt de competența exclusivă a comisiei asociate. În cazul în care comisia competentă nu respectă competența exclusivă a comisiei asociate, aceasta din urmă poate prezenta amendamente direct plenului. În cazul în care amendamentele care privesc subiecte care intră în competența partajată a comisiei competente și a unei comisii asociate nu sunt adoptate de prima dintre acestea, comisia asociată poate prezenta amendamentele direct plenului;

—	în eventualitatea în care are loc o procedură de conciliere cu privire la o propunere, delegația Parlamentului include raportorul oricărei comisii asociate.

—	în eventualitatea în care are loc o procedură de conciliere cu privire la o propunere, delegația Parlamentului include raportorul oricărei comisii asociate.

Textul prezentului articol nu prevede nicio limitare privind domeniul său de aplicare. Sunt admisibile cererile de aplicare a procedurii comisiilor asociate privind rapoartele fără caracter legislativ întemeiate pe articolul 52 alineatul (1) și pe articolul 132 alineatele (1) și (2).

Procedura comisiilor asociate stabilită la prezentul articol nu poate fi aplicată în ceea ce privește recomandarea care urmează să fie adoptată de comisia competentă în temeiul articolului 99.

Decizia Conferinței președinților de a recurge la procedura comisiilor asociate se aplică în toate stadiile procedurii în cauză.

Drepturile care decurg din statutul de „comisie competentă” se exercită de către comisia principală. În exercitarea acestor drepturi, comisia principală trebuie să respecte prerogativele comisiei asociate, în special obligația de a coopera în mod loial cu privire la stabilirea calendarului, precum și dreptul comisiei asociate de a decide ce amendamente din sfera sa de competență exclusivă vor fi prezentate în plen.

În cazul în care comisia principală nu recunoaște prerogativele comisiei asociate, deciziile luate de comisia principală rămân valabile, dar comisia asociată poate prezenta amendamente direct plenului, în limita competenței sale exclusive.

(1a) Procedura stabilită la prezentul articol nu se aplică recomandărilor care urmează să fie adoptate de către comisia competentă în temeiul articolului 99.

Amendamentul 52

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 55

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 55

Procedura reuniunilor comune ale comisiilor

(1) În cazul în care este sesizată cu privire la o chestiune în materie de competență, în temeiul articolului 201 alineatul (2) , Conferința președinților poate decide că trebuie aplicată procedura reuniunilor comune ale comisiilor și cu vot comun, dacă:

(1) În cazul în care este sesizată cu privire la o chestiune în materie de competență, în temeiul articolului 201a , Conferința președinților poate decide că trebuie aplicată procedura reuniunilor comune ale comisiilor și cu vot comun, dacă:

—	subiectul ține în mod inseparabil de competența mai multor comisii, în temeiul anexei VI, și

—	subiectul ține în mod inseparabil de competența mai multor comisii, în temeiul anexei VI, și

—	aceasta consideră că problema este de importanță majoră.

—	aceasta consideră că problema este de importanță majoră.

(2) În acest caz, raportorii respectivi întocmesc un singur proiect de raport, care este examinat și votat de comisiile implicate în cadrul unor reuniuni comune prezidate în comun de președinții comisiilor în cauză.

În toate stadiile procedurii, drepturile care decurg din statutul de comisie competentă sunt exercitate de comisiile implicate doar acționând împreună. Comisiile implicate pot institui grupuri de lucru pentru a pregăti reuniunile și voturile.

(3) În a doua lectură din cadrul procedurii legislative ordinare, poziția Consiliului este examinată în cursul unei reuniuni comune a comisiilor implicate care, în lipsa unui acord între președinții acestora, are loc în ziua de miercuri din prima săptămână prevăzută pentru reuniunile organismelor parlamentare care urmează comunicării poziției Consiliului către Parlament. În lipsa unui acord în ceea ce privește convocarea unei reuniuni ulterioare, aceasta este convocată de președintele Conferinței președinților de comisie. Recomandarea pentru a doua lectură se supune la vot în reuniune comună, pe baza unui proiect comun, elaborat de raportorii respectivi ai comisiilor implicate sau, în lipsa unui proiect comun, pe baza amendamentelor prezentate în cadrul comisiilor în cauză.

În a treia lectură din cadrul procedurii legislative ordinare, președinții și raportorii comisiilor implicate sunt membri din oficiu ai comitetului de conciliere.

Prezentul articol poate fi aplicat în cazul procedurii care conduce la prezentarea unei recomandări de a aproba sau respinge încheierea unui acord internațional în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) și cu articolul 99 alineatul (1), atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul articol.

Amendamentul 53

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 56

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 56	Articolul 52a
Modalități de elaborare a rapoartelor	Modalități de elaborare a rapoartelor
	(-1) Raportorul are sarcina de a pregăti raportul comisiei și de a-l prezenta Parlamentului în numele acesteia.
(1) Expunerea de motive se redactează sub responsabilitatea raportorului și nu se supune la vot. Cu toate acestea, expunerea de motive trebuie să fie conformă cu textul propunerii de rezoluție votate și cu eventualele amendamente propuse de comisie. În caz contrar președintele comisiei poate elimina expunerea de motive.	(1) Expunerea de motive se redactează sub responsabilitatea raportorului și nu se supune la vot. Cu toate acestea, expunerea de motive trebuie să fie conformă cu textul propunerii de rezoluție votate și cu eventualele amendamente propuse de comisie. În caz contrar președintele comisiei poate elimina expunerea de motive.
(2) Rezultatul votului privind ansamblul raportului se menționează în cuprinsul acestuia . De asemenea , la solicitarea a cel puțin o treime dintre membrii prezenți exprimată în momentul votului , raportul indică votul fiecărui membru.	(2) Rezultatul votului privind ansamblul raportului se menționează în cuprinsul acestuia și indică , în conformitate cu articolul 208 alineatul (3) , votul fiecărui membru.
(3) În cazul în care nu există unanimitate în cadrul comisiei, raportul trebuie, de asemenea, să prezinte opiniile minoritare. Exprimate cu ocazia votului pentru textul în ansamblu , opiniile minoritare , la cererea autorilor, se pot constitui într-o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, anexată la expunerea de motive.	(3) Pozițiile minoritare pot fi exprimate cu ocazia votului pentru textul în ansamblu și , la cererea autorilor, se pot constitui într-o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, anexată la expunerea de motive.
Președintele arbitrează litigiile cauzate de punerea în aplicare a acestor dispoziții .	Președintele arbitrează litigiile cauzate de punerea în aplicare a prezentului alineat .
(4) La propunerea propriului birou , comisia poate stabili un termen în care raportorul să prezinte proiectul de raport. Acest termen poate fi prelungit sau se poate numi un alt raportor.	(4) La propunerea președintelui său , comisia poate stabili un termen în care raportorul să prezinte proiectul de raport. Acest termen poate fi prelungit sau se poate numi un alt raportor.
(5) La expirarea termenului, comisia poate însărcina președintele să solicite înscrierea chestiunii pentru care a fost sesizată pe ordinea de zi a uneia dintre următoarele ședințe ale Parlamentului. În acest caz, dezbaterile se pot desfășura pe baza unui simplu raport oral al comisiei interesate.	(5) La expirarea termenului, comisia poate însărcina președintele să solicite înscrierea chestiunii pentru care a fost sesizată pe ordinea de zi a uneia dintre următoarele ședințe ale Parlamentului. În acest caz, dezbaterile și voturile se pot desfășura pe baza unui simplu raport oral al comisiei interesate.
	(Acest articol se deplasează, astfel cum este modificat, înaintea articolului 53.)

Amendamentul 54

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 3 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 3	CAPITOLUL 3
PRIMA LECTURĂ	PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ

Amendamentul 55

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 3 – secțiunea 1 (nouă)

Textul în vigoare	Amendamentul
	SECȚIUNEA 1
	PRIMA LECTURĂ

Amendamentul 56

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 3 – subtitlul 1

Textul în vigoare	Amendamentul
Stadiul examinării în comisie	eliminat

Amendamentul 57

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 57

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 57	eliminat
Modificarea unei propuneri de act legislativ
(1) În cazul în care Comisia informează Parlamentul sau în cazul în care comisia competentă ia cunoștință pe orice altă cale despre intenția Comisiei de a-și modifica propunerea, comisia competentă suspendă examinarea chestiunii până la primirea noii propuneri sau a modificărilor Comisiei.
(2) În cazul în care Consiliul modifică substanțial propunerea de act legislativ, se aplică dispozițiile articolului 63.

Amendamentul 58

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 58

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 58	eliminat
Poziția Comisiei și a Consiliului privind amendamentele
(1) Înainte de a proceda la votul final privind o propunere de act legislativ, comisia competentă îi solicită Comisiei să-și prezinte poziția privind toate amendamentele la propunerea prezentată, adoptate în comisie, iar Consiliului să-și prezinte comentariile.
(2) În cazul în care Comisia nu este în măsură să facă acest lucru sau declară că nu este dispusă să accepte toate amendamentele adoptate de comisia competentă, aceasta din urmă are posibilitatea să amâne votul final.
(3) Dacă este necesar, poziția Comisiei se inserează în raport.

Amendamentul 59

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 3 – subtitlul 2

Textul în vigoare	Amendamentul
Stadiul examinării în plen	eliminat

Amendamentul 60

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 59

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 59	Articolul 59
Încheierea primei lecturi	Votul în Parlament – prima lectură
	(-1) Parlamentul poate aproba, modifica sau respinge proiectul de act legislativ.
(1) Parlamentul examinează propunerea de act legislativ pe baza raportului elaborat de comisia competentă în conformitate cu articolul 49 .	(1) Parlamentul votează prima dată asupra oricărei propuneri de respingere imediată a proiectului de act legislativ care a fost depus în scris de comisia competentă , un grup politic sau cel puțin 40 de deputați .
	În cazul în care propunerea de respingere se adoptă, Președintele îi solicită instituției care a prezentat proiectul de act legislativ să îl retragă.
	În cazul în care instituția respectivă își retrage proiectul de act legislativ, Președintele declară procedura încheiată.
	În cazul în care instituția nu își retrage proiectul de act legislativ, Președintele anunță că prima lectură a Parlamentului s-a încheiat, cu excepția cazului în care, la propunerea președintelui sau a raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul decide să îl retrimită comisiei competente spre reexaminare.
	În cazul în care propunerea de respingere nu se adoptă, Parlamentul acționează în conformitate cu alineatele (1a) – (1c).
	(1a) Orice acord provizoriu prezentat de comisia competentă în temeiul articolului 73d alineatul (4) face obiectul unui vot prioritar și unic, cu excepția cazului în care, la cererea unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul decide, în schimb, să voteze amendamentele în conformitate cu alineatul (1b). În acest caz, Parlamentul decide, de asemenea, dacă votarea amendamentelor are loc imediat sau nu. În cazul în care nu se votează imediat asupra amendamentelor, Parlamentul stabilește un nou termen pentru amendamente, acestea fiind supuse la vot într-o ședință ulterioară.
	În cazul în care acordul provizoriu se adoptă în urma unui vot unic, Președintele anunță că prima lectură în Parlament s-a încheiat.
	În cazul în care, în urma unui vot unic, acordul provizoriu nu întrunește majoritatea voturilor exprimate, Președintele stabilește un nou termen pentru depunerea amendamentelor la proiectul de act legislativ. Amendamentele sunt apoi supuse la vot într-o ședință ulterioară pentru ca Parlamentul să își încheie prima lectură.
	(1b) Cu excepția cazului în care s-a adoptat o propunere de respingere în conformitate cu alineatul (1) sau un acord provizoriu în conformitate cu alineatul (1a), orice amendamente la proiectul de act legislativ sunt apoi supuse la vot, inclusiv, după caz, anumite părți din acordul provizoriu, în cazul în care au fost depuse cereri de vot separat sau pe părți sau amendamente concurente.
	Înainte de votarea amendamentelor, Președintele poate solicita Comisiei să-și facă cunoscută poziția și Consiliului să-și prezinte comentariile.
	După ce a avut loc votul asupra respectivelor amendamente, Parlamentul votează întregul proiect de act legislativ, eventual modificat.
	În cazul în care proiectul de act legislativ în ansamblul său, eventual modificat, este adoptat, Președintele anunță că prima lectură s-a încheiat, cu excepția cazului în care, la propunerea președintelui sau a raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul decide să îl retrimită comisiei competente în vederea unor negocieri interinstituționale în conformitate cu articolele 59a, 73a și 73d.
	În cazul în care proiectul de act legislativ în ansamblul său, așa cum a fost modificat, nu întrunește majoritatea voturilor exprimate, Președintele anunță că prima lectură în Parlament s-a încheiat, cu excepția cazului în care, la propunerea președintelui sau a raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul decide să îl retrimită comisiei competente spre reexaminare.
	(1c) După ce au avut loc voturile în conformitate cu alineatele (1) – (1b), precum și, dacă este cazul, voturile ulterioare privind amendamentele la proiectul de rezoluție legislativă referitoare la cererile de deschidere a unei proceduri, rezoluția legislativă se consideră adoptată. Dacă este necesar, rezoluția legislativă se modifică, în conformitate cu articolul 193 alineatul (2), pentru a reflecta rezultatul voturilor desfășurate în conformitate cu alineatele (1) – (1b).
	Textul rezoluției legislative și al poziției Parlamentului este transmis de către Președinte Consiliului și Comisiei, precum și grupului de state membre în cauză, Curții de Justiție sau Băncii Centrale Europene, în cazul în care proiectul de act legislativ este emis de către acestea.
(2) Parlamentul votează mai întâi amendamentele la propunerea care servește drept bază pentru raportul comisiei competente, apoi propunerea eventual modificată, apoi amendamentele la proiectul de rezoluție legislativă și, în final, întregul proiect de rezoluție legislativă care conține numai o declarație prin care se indică dacă Parlamentul aprobă propunerea de act legislativ, o respinge sau propune amendamente, precum și cereri de deschidere a unei proceduri.
Adoptarea proiectului de rezoluție legislativă încheie prima lectură. În cazul în care Parlamentul nu adoptă rezoluția legislativă, propunerea se retrimite comisiei competente.
Orice raport prezentat în cadrul procedurii legislative trebuie să fie conform cu dispozițiile articolelor 39, 47 și 49. Prezentarea unei rezoluții fără caracter legislativ de către o comisie trebuie să se facă în cadrul unei sesizări specifice, astfel cum este prevăzută la articolul 52 sau la articolul 201.
(3) Președintele transmite Consiliului și Comisiei, sub formă de poziție a Parlamentului, textul propunerii în versiunea adoptată de Parlament, însoțit de rezoluția aferentă.

Amendamentul 61

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 59 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 59a
	Retrimiterea la comisia competentă
	În cazul în care, în conformitate cu articolul 59, un text este retrimis comisiei competente spre reexaminare sau în vederea unor negocieri interinstituționale în conformitate cu articolele 73a și 73d, comisia competentă prezintă, oral sau în scris, un raport Parlamentului în termen de patru luni, care poate fi prelungit de către Conferința președinților.
	După retrimiterea la comisie, comisia principală trebuie ca, înainte de luarea unei decizii asupra procedurii, să permită unei comisii asociate, în conformitate cu dispozițiile articolului 54, să adopte propria decizie cu privire la amendamentele care sunt în sfera sa de competență exclusivă, în special în ceea ce privește alegerea amendamentelor care urmează să fie prezentate din nou în plen.
	Nimic nu împiedică Parlamentul să decidă să organizeze, după caz, o dezbatere finală cu privire la un raport din partea comisiei competente asupra chestiunii care a făcut anterior obiectul unei retrimiteri la comisia competentă.
	(Ultimele două alineate se introduc ca interpretări.)

Amendamentul 62

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 60

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 60	eliminat
Respingerea unei propuneri a Comisiei
(1) În cazul în care o propunere a Comisiei nu întrunește majoritatea voturilor exprimate sau în cazul în care se adoptă o propunere de respingere a acesteia, care poate fi depusă de comisia competentă sau de cel puțin 40 de deputați, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea înainte ca Parlamentul să voteze proiectul de rezoluție legislativă.
(2) În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele declară procedura încheiată și informează Consiliul cu privire la aceasta.
(3) În cazul în care Comisia nu își retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente fără a vota proiectul de rezoluție legislativă, cu excepția cazului în care, la propunerea președintelui sau a raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul supune la vot proiectul de rezoluție legislativă.
În cazul unei retrimiteri, comisia competentă decide asupra procedurii care urmează să se aplice și redactează un nou raport pe care îl prezintă oral sau în scris Parlamentului, în termenul stabilit de acesta, care nu poate să depășească două luni.
După retrimiterea la comisie în conformitate cu alineatul (3), comisia principală trebuie, înainte de luarea unei decizii asupra procedurii, să permită unei comisii asociate în conformitate cu articolul 54 să adopte propria decizie cu privire la amendamentele care sunt în sfera sa de competență exclusivă, în special în ceea ce privește alegerea amendamentelor care urmează să fie prezentate din nou în plen.
Termenul stabilit în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf se referă la prezentarea, în scris sau oral, a raportului întocmit de comisia competentă. Termenul respectiv nu afectează stabilirea de către Parlament a momentului oportun pentru a continua examinarea procedurii în cauză.
(4) În cazul în care comisia competentă nu este în măsură să respecte termenul, aceasta trebuie să solicite retrimiterea la comisie, în temeiul articolului 188 alineatul (1). Dacă este necesar, Parlamentul poate stabili un nou termen în temeiul articolului 188 alineatul (5). În cazul în care cererea de retrimitere nu este acceptată, Parlamentul procedează la votarea proiectului de rezoluție legislativă.

Amendamentul 63

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 61

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 61	eliminat
Adoptarea de amendamente la o propunere a Comisiei
(1) În cazul în care propunerea Comisiei este aprobată în ansamblu sub rezerva unor amendamente care au fost adoptate, votarea proiectului de rezoluție legislativă se amână până când Comisia își face cunoscută poziția privind fiecare dintre amendamentele Parlamentului.
În cazul în care Comisia nu este în măsură să facă o astfel de declarație după ce Parlamentul a votat asupra propunerii sale, aceasta informează Președintele sau comisia competentă cu privire la momentul în care va putea face declarația respectivă; propunerea se înscrie în proiectul de ordine de zi pentru perioada de sesiune care urmează acestui moment.
(2) În cazul în care Comisia informează că nu intenționează să accepte toate amendamentele Parlamentului, raportorul comisiei competente sau, în lipsă, președintele comisiei face o propunere formală Parlamentului cu privire la oportunitatea de a se proceda la votarea proiectului de rezoluție legislativă. Înainte de a face propunerea formală, raportorul sau președintele comisiei competente pot solicita Președintelui să suspende deliberarea.
În cazul în care Parlamentul decide amânarea votului, chestiunea se consideră retrimisă spre reexaminare comisiei competente.
În acest caz, comisia competentă redactează un nou raport pe care îl prezintă oral sau în scris Parlamentului, în termenul stabilit de acesta, care nu poate să depășească două luni.
În cazul în care comisia competentă nu este în măsură să respecte termenul, se aplică procedura prevăzută la articolul 60 alineatul (4).
Sunt admisibile în acest stadiu numai amendamentele depuse de comisia competentă prin care se încearcă ajungerea la un compromis cu Comisia.
Nimic nu împiedică Parlamentul să decidă să organizeze, după caz, o dezbatere finală cu privire la un raport din partea comisiei competente asupra chestiunii care a făcut anterior obiectul unei retrimiteri la comisia competentă.
(3) Aplicarea alineatului (2) nu exclude posibilitatea ca orice alt deputat să prezinte o cerere de retrimitere în conformitate cu articolul 188.
În cazul retrimiterii în temeiul alineatului (2), comisia competentă este obligată, în primul rând, în conformitate cu termenii mandatului instituit prin această dispoziție, să întocmească un raport în termenul stabilit și, dacă este necesar, să depună amendamente prin care se încearcă ajungerea la un compromis cu Comisia, fără a fi necesară reexaminarea tuturor dispozițiilor aprobate de Parlament.
Cu toate acestea, ca urmare a efectului suspensiv al retrimiterii, comisia competentă beneficiază de cea mai mare libertate și, în cazul în care consideră necesar acest lucru pentru a se ajunge la un compromis, poate propune revenirea la dispozițiile care au obținut un vot favorabil în ședință plenară.
În acest caz, ținând seama că sunt admisibile numai amendamentele de compromis ale comisiei și cu scopul de a păstra suveranitatea Parlamentului, raportul prevăzut la alineatul (2) trebuie să prezinte clar dispozițiile deja adoptate care ar deveni caduce în cazul adoptării amendamentului sau amendamentelor propuse.

Amendamentul 64

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II –capitolul 3 – subtitlul 3

Textul în vigoare	Amendamentul
Procedura de urmărire	eliminat

Amendamentul 65

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 62

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 62

eliminat

Urmărirea poziției Parlamentului

(1) În cursul perioadei următoare adoptării de către Parlament a unei poziții privind o propunere a Comisiei, președintele și raportorul comisiei competente urmăresc derularea procedurii care conduce la adoptarea propunerii de către Consiliu, în special în scopul de a se asigura că angajamentele asumate de către Consiliu sau Comisie față de Parlament cu privire la poziția acestuia sunt respectate efectiv.

(2) Comisia competentă poate invita Comisia și Consiliul să examineze chestiunea în cadrul acesteia.

(3) În orice moment al procedurii în cauză, comisia competentă poate depune, în cazul în care consideră necesar, o propunere de rezoluție în conformitate cu prezentul articol, recomandând Parlamentului:

—	să invite Comisia să își retragă propunerea, sau

—	să solicite Comisiei sau Consiliului să sesizeze din nou Parlamentul, în conformitate cu articolul 63, sau Comisiei să prezinte o nouă propunere, sau

—	să decidă luarea oricărei alte măsuri pe care o consideră utilă.

Această propunere se înscrie în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune care urmează luării deciziei de către comisie.

Amendamentul 66

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 63

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 63

Sesizarea repetată a Parlamentului

Procedura legislativă ordinară

(1) La cererea comisiei competente, Președintele solicită Comisiei să sesizeze din nou Parlamentul cu propunerea sa:

(1) La cererea comisiei competente, Președintele solicită Comisiei să sesizeze din nou Parlamentul cu propunerea sa în cazul în care :

—	în cazul în care, după ce Parlamentul și-a adoptat poziția, Comisia își retrage propunerea inițială și o înlocuiește cu un alt text, cu excepția cazului în care retragerea propunerii se face pentru a lua în considerare poziția Parlamentului, sau

—	în cazul în care Comisia își modifică sau intenționează să-și modifice substanțial propunerea inițială, cu excepția cazului în care modificarea se face pentru a lua în considerare poziția Parlamentului, sau

—	după ce Parlamentul și-a adoptat poziția, Comisia își înlocuiește, își modifică substanțial sau intenționează să-și modifice substanțial propunerea inițială, cu excepția cazului în care modificarea se face pentru a lua în considerare poziția Parlamentului,

—	în cazul în care, în timp sau ca urmare a modificării împrejurărilor, natura problemei care face obiectul propunerii Comisiei suferă modificări substanțiale, sau

—	natura problemei care face obiectul propunerii Comisiei suferă modificări substanțiale ca urmare a trecerii timpului sau a modificării împrejurărilor, sau

—	în cazul în care au avut loc noi alegeri parlamentare după ce Parlamentul și-a adoptat poziția, iar Conferința președinților consideră oportună o nouă sesizare a acestuia.

—	au avut loc noi alegeri parlamentare după ce Parlamentul și-a adoptat poziția, iar Conferința președinților consideră oportună o nouă sesizare a acestuia.

(1a) În cazul în care se are în vedere o modificare a temeiului juridic al propunerii, în urma căreia procedura legislativă ordinară nu ar mai fi aplicabilă, Parlamentul, Consiliul și Comisia, acționând în conformitate cu alineatul (25) din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, vor face schimb de opinii pe această temă prin intermediul președinților lor sau al reprezentanților acestora.

(2) La cererea comisiei competente, Parlamentul solicită Consiliului să îl sesizeze din nou cu o propunere prezentată de Comisie în conformitate cu articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene , în cazul în care Consiliul intenționează să modifice temeiul juridic al propunerii , astfel încât procedura legislativă ordinară nu ar mai fi aplicabilă.

(2) În urma schimbului de opinii menționat la alineatul (1a), Președintele, la cererea comisiei competente, îi solicită Consiliului să sesizeze din nou Parlamentul cu proiectul de act legislativ obligatoriu din punct de vedere juridic , în cazul în care Comisia sau Consiliul intenționează să modifice temeiul juridic prevăzut în poziția în primă lectură a Parlamentului , astfel încât procedura legislativă ordinară nu ar mai fi aplicabilă.

Alte proceduri

(3) La cererea comisiei competente, Președintele invită Consiliul să consulte din nou Parlamentul în aceleași împrejurări și condiții ca cele prevăzute la alineatul (1) și, de asemenea, în cazul în care Consiliul își modifică sau intenționează să își modifice substanțial propunerea inițială cu privire la care Parlamentul a emis un aviz, cu excepția cazului în care modificarea se face în scopul inserării amendamentelor Parlamentului.

(4) Președintele solicită, de asemenea, ca Parlamentul să fie sesizat din nou cu o propunere de act, în circumstanțele prevăzute la prezentul articol, în cazul în care Parlamentul decide acest lucru la cererea unui grup politic sau a cel puțin 40 de deputați.

Amendamentul 67

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 4 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 4	SECȚIUNEA 2
A DOUA LECTURĂ	A DOUA LECTURĂ

Amendamentul 68

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 4 – subtitlul 1

Textul în vigoare	Amendamentul
Stadiul examinării în comisie	eliminat

Amendamentul 69

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 64

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 64	Articolul 64
Comunicarea poziției Consiliului	Comunicarea poziției Consiliului
(1) Comunicarea poziției Consiliului, în conformitate cu articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este anunțată de Președinte în ședință plenară. Președintele face anunțul, după primirea documentelor care conțin poziția propriu-zisă, toate declarațiile făcute în procesul-verbal al Consiliului atunci când acesta și-a adoptat poziția, motivele care au condus la adoptarea acesteia de către Consiliu și poziția Comisiei, traduse în mod corespunzător în limbile oficiale ale Uniunii Europene. Președintele face anunțul în cursul perioadei de sesiune care urmează primirii documentelor.	(1) Comunicarea poziției Consiliului, în conformitate cu articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este anunțată de Președinte în ședință plenară. Președintele face anunțul, după primirea documentelor care conțin poziția propriu-zisă, toate declarațiile făcute în procesul-verbal al Consiliului atunci când acesta și-a adoptat poziția, motivele care au condus la adoptarea acesteia de către Consiliu și poziția Comisiei, traduse în mod corespunzător în limbile oficiale ale Uniunii Europene. Președintele face anunțul în cursul perioadei de sesiune care urmează primirii documentelor.
Înainte de a face anunțul, Președintele verifică, consultându-se cu președintele comisiei competente și/sau cu raportorul, dacă natura textului care i-a fost trimis reprezintă efectiv o poziție a Consiliului în primă lectură și dacă nu se aplică vreunul dintre cazurile prevăzute la articolul 63. În caz contrar, Președintele, de comun acord cu comisia competentă și, dacă este posibil, de comun acord cu Consiliul, caută soluția adecvată.	Înainte de a face anunțul, Președintele verifică, consultându-se cu președintele comisiei competente și/sau cu raportorul, dacă natura textului care i-a fost trimis reprezintă efectiv o poziție a Consiliului în primă lectură și dacă nu se aplică vreunul dintre cazurile prevăzute la articolul 63. În caz contrar, Președintele, de comun acord cu comisia competentă și, dacă este posibil, de comun acord cu Consiliul, caută soluția adecvată.
	(1a) În ziua comunicării în Parlament, poziția Consiliului se consideră transmisă din oficiu comisiei competente în primă lectură.
(2) Lista acestor comunicări se publică în procesul-verbal al ședințelor Parlamentului, menționându-se denumirea comisiei competente.	(2) Lista acestor comunicări se publică în procesul-verbal al ședințelor Parlamentului, menționându-se denumirea comisiei competente.

Amendamentul 70

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 65

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 65	Articolul 65
Prelungirea termenelor	Prelungirea termenelor
(1) La cererea președintelui comisiei competente, în ceea ce privește termenele prevăzute pentru a doua lectură , sau la cererea delegației Parlamentului la comitetul de conciliere, în ceea ce privește termenele prevăzute pentru conciliere, Președintele prelungește termenele în cauză în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.	(1) La cererea președintelui comisiei competente, Președintele prelungește termenele prevăzute pentru a doua lectură în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(2) Președintele notifică Parlamentului orice prelungire a termenelor stabilită, în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la inițiativa Parlamentului sau a Consiliului.	(2) Președintele notifică Parlamentului orice prelungire a termenelor stabilită, în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la inițiativa Parlamentului sau a Consiliului.

Amendamentul 71

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 66

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 66	Articolul 66
Trimiterea la comisia competentă și procedura de examinare în cadrul acesteia	Procedura de examinare în cadrul comisiei competente
(1) În ziua comunicării către Parlament în conformitate cu articolul 64 alineatul (1), poziția Consiliului se consideră transmisă din oficiu comisiei competente și comisiilor sesizate pentru aviz în primă lectură.
(2) Poziția Consiliului se înscrie la punctul întâi pe ordinea de zi a primei reuniuni a comisiei competente de după data comunicării acesteia. Consiliul poate fi invitat să-și prezinte poziția.	(2) Poziția Consiliului se înscrie ca prioritate pe ordinea de zi a primei reuniuni a comisiei competente de după data comunicării acesteia. Consiliul poate fi invitat să-și prezinte poziția.
(3) Raportorul pentru a doua lectură este același cu raportorul pentru prima lectură, cu excepția unei decizii contrare.	(3) Raportorul pentru a doua lectură este același cu raportorul pentru prima lectură, cu excepția unei decizii contrare.
(4) Dispozițiile articolului 69 alineatele (2) , (3) și ( 5 ) privind a doua lectură a Parlamentului se aplică în cazul deliberărilor comisiei competente. Numai membrii titulari sau supleanți permanenți ai acestei comisii pot depune propuneri de respingere sau amendamente. Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate.	(4) Dispozițiile privind admisibilitatea amendamentelor la poziția Consiliului de la articolul 69 alineatele (2) și ( 3 ) se aplică în cazul deliberărilor comisiei competente. Numai membrii titulari sau supleanți permanenți ai acestei comisii pot depune propuneri de respingere sau amendamente. Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate.
(5) Înainte de a se proceda la vot, comisia îi poate invita pe președinte și pe raportor să examineze amendamentele prezentate în comisie împreună cu Președintele Consiliului sau reprezentantul său și împreună cu comisarul competent prezent. După examinare, raportorul poate prezenta amendamente de compromis.
(6) Comisia competentă prezintă o recomandare pentru a doua lectură, propunând aprobarea, modificarea sau respingerea poziției adoptate de Consiliu. Recomandarea cuprinde o justificare concisă a deciziei propuse.	(6) Comisia competentă prezintă o recomandare pentru a doua lectură, propunând aprobarea, modificarea sau respingerea poziției adoptate de Consiliu. Recomandarea cuprinde o justificare concisă a deciziei propuse.
	(6a) Articolele 49, 50, 53 și 188 nu se aplică în a doua lectură.

Amendamentul 72

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 4 – subtitlul 2

Textul în vigoare	Amendamentul
Stadiul examinării în plen	eliminat

Amendamentul 73

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 67

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 67	Articolul 67
Încheierea celei de-a doua lecturi	Prezentarea în Parlament
(1) Poziția Consiliului și, în cazul în care este disponibilă, recomandarea pentru a doua lectură a comisiei competente se înscriu din oficiu în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a cărei zi de miercuri precedă și este cea mai apropiată de data de expirare a termenului de trei luni sau, în cazul unei prelungiri a acestuia în conformitate cu articolul 65, de patru luni, cu excepția cazului în care chestiunea a fost dezbătută în cursul unei perioade de sesiune anterioare.	Poziția Consiliului și, în cazul în care este disponibilă, recomandarea pentru a doua lectură a comisiei competente se înscriu din oficiu în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a cărei zi de miercuri precedă și este cea mai apropiată de data de expirare a termenului de trei luni sau, în cazul unei prelungiri a acestuia în conformitate cu articolul 65, de patru luni, cu excepția cazului în care chestiunea a fost dezbătută în cursul unei perioade de sesiune anterioare.
Întrucât recomandările pentru a doua lectură sunt texte care pot fi asimilate cu o expunere de motive prin care comisia parlamentară își justifică atitudinea cu privire la poziția Consiliului, nu se procedează la vot în cazul acestora.
(2) A doua lectură se încheie de îndată ce, în termenele și în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul aprobă, respinge sau modifică poziția Consiliului.

Amendamentul 74

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 67 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 67a
	Votul în Parlament – a doua lectură
	(1) Parlamentul votează mai întâi orice propunere de respingere imediată a poziției Consiliului, depusă în scris de comisia competentă, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați. Pentru a fi adoptată, propunerea trebuie să întrunească majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul.
	În cazul în care propunerea de respingere este adoptată, iar poziția Consiliului este respinsă, Președintele anunță în plen încheierea procedurii legislative.
	În cazul în care propunerea de respingere nu se adoptă, Parlamentul acționează în conformitate cu alineatele (2) – (5).
	(2) Orice acord provizoriu prezentat în temeiul articolului 73d alineatul (4) de către comisia competentă face obiectul unui vot prioritar și unic, cu excepția cazului în care, la cererea unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul decide să voteze imediat amendamentele în conformitate cu alineatul (3).
	În cazul în care, în urma unui vot unic, acordul provizoriu întrunește majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul, Președintele anunță că a doua lectură în Parlament s-a încheiat.
	În cazul în care, în urma unui vot unic, acordul provizoriu nu întrunește majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul, Parlamentul acționează în conformitate cu alineatele (3) – (5).
	(3) Cu excepția cazului în care s-a adoptat o propunere de respingere în conformitate cu alineatul (1) sau un acord provizoriu în conformitate cu alineatul (2), orice amendamente la poziția Consiliului, inclusiv cele din cadrul acordului provizoriu depus de comisia competentă în conformitate cu articolul 73d alineatul (4), sunt supuse la vot. Amendamentele la poziția Consiliului sunt adoptate numai dacă întrunesc majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul.
	Înainte de votarea amendamentelor, Președintele poate solicita Comisiei să-și facă cunoscută poziția și Consiliului să-și prezinte comentariile.
	(4) Votul defavorabil al Parlamentului cu privire la propunerea inițială de respingere a poziției Consiliului în conformitate cu alineatul (1) nu împiedică Parlamentul ca, la recomandarea președintelui sau raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, să examineze o nouă propunere de respingere, după votarea amendamentelor în conformitate cu alineatele (2) sau (3). Pentru a fi adoptată, o astfel de propunere trebuie să întrunească majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul.
	În cazul în care poziția Consiliului este respinsă, Președintele anunță în plen încheierea procedurii legislative.
	(5) După ce au avut loc voturile în conformitate cu alineatele (1) – (4), precum și voturile ulterioare privind amendamentele la proiectul de rezoluție legislativă referitoare la cererile de deschidere a unei proceduri, Președintele anunță încheierea celei de-a doua lecturi a Parlamentului, iar rezoluția legislativă se consideră adoptată. Dacă este necesar, rezoluția legislativă este modificată, în conformitate cu articolul 193 alineatul (2), pentru a reflecta rezultatul voturilor desfășurate în conformitate cu alineatele (1) – (4) sau aplicarea articolului 76.
	Textul rezoluției legislative și al poziției Parlamentului, după caz, este transmis de către Președinte Consiliului și Comisiei.
	În absența unei propuneri de respingere sau de modificare a poziției Consiliului, aceasta se consideră aprobată.

Amendamentul 75

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 68

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 68	eliminat
Respingerea poziției Consiliului
(1) Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune, în scris și în termenul stabilit de Președinte, o propunere de respingere a poziției Consiliului. Pentru a fi adoptată, această propunere trebuie să întrunească votul majorității membrilor care compun Parlamentul. Propunerea de respingere a poziției Consiliului se supune la vot înainte de orice amendament.
(2) Votul defavorabil al Parlamentului cu privire la propunerea de respingere nu aduce atingere posibilității ca Parlamentul, la recomandarea raportorului, să examineze o nouă propunere de respingere, după votarea amendamentelor și audierea unei declarații a Comisiei, în conformitate cu articolul 69 alineatul (5).
(3) În cazul în care poziția Consiliului este respinsă, Președintele anunță în plen încheierea procedurii legislative.

Amendamentul 76

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 69

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 69

Amendamente la poziția Consiliului

Admisibilitatea amendamentelor la poziția Consiliului

(1) Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune amendamente la poziția Consiliului, în vederea examinării în plen.

(2) Amendamentele la poziția Consiliului sunt admisibile numai în cazul în care sunt în conformitate cu dispozițiile articolelor 169 și 170 și dacă au drept scop:

(a)	restabilirea totală sau parțială a poziției adoptate de Parlament în primă lectură, sau

(a)	restabilirea totală sau parțială a poziției adoptate de Parlament în primă lectură, sau

(b)	ajungerea la un compromis între Consiliu și Parlament, sau

(b)	ajungerea la un compromis între Consiliu și Parlament, sau

(c)	modificarea elementelor poziției Consiliului care nu erau prevăzute de propunerea prezentată în primă lectură sau al căror conținut era diferit și care nu reprezintă o modificare semnificativă, în sensul articolului 63 , sau

(c)	modificarea elementelor poziției Consiliului care nu erau prevăzute de propunerea prezentată în primă lectură sau al căror conținut era diferit, sau

(d)	luarea în considerare a unui fapt sau a unei situații juridice noi, apărute după prima lectură .

(d)	luarea în considerare a unui fapt nou sau a unei situații juridice noi, apărute după adoptarea poziției Parlamentului în primă lectură .

Decizia Președintelui privind admisibilitatea amendamentelor nu poate fi atacată.

(3) În cazul în care după prima lectură au loc noi alegeri fără să fi fost invocat articolul 63, Președintele poate hotărî derogarea de la restricțiile privind admisibilitatea, enunțate la alineatul (2).

(4) Amendamentele sunt adoptate numai dacă întrunesc majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul.

(5) Înainte de votarea amendamentelor, Președintele poate solicita Comisiei să-și facă cunoscută poziția și Consiliului să-și prezinte comentariile.

Amendamentul 77

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 5 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 5	SECȚIUNEA 4
A TREIA LECTURĂ	CONCILIERE ȘI A TREIA LECTURĂ

Amendamentul 78

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 5 – subtitlul 1

Textul în vigoare	Amendamentul
Conciliere	eliminat

Amendamentul 79

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 69 b (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 69b
	Prelungirea termenelor
	(1) La cererea delegației Parlamentului la comitetul de conciliere, Președintele prelungește termenele prevăzute pentru a treia lectură în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
	(2) Președintele notifică Parlamentului orice prelungire a termenelor stabilită în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la inițiativa Parlamentului sau a Consiliului.

Amendamentul 80

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 71

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 71	Articolul 71
Delegația la comitetul de conciliere	Delegația la comitetul de conciliere
(1) Delegația Parlamentului la comitetul de conciliere este formată dintr-un număr de membri egal cu numărul membrilor delegației Consiliului.	(1) Delegația Parlamentului la comitetul de conciliere este formată dintr-un număr de membri egal cu numărul membrilor delegației Consiliului.
(2) Componența politică a delegației corespunde împărțirii Parlamentului pe grupuri politice. Conferința președinților stabilește numărul exact de membri ai diferitelor grupuri politice care intră în componența delegației.	(2) Componența politică a delegației corespunde împărțirii Parlamentului pe grupuri politice. Conferința președinților stabilește numărul exact de membri ai diferitelor grupuri politice care intră în componența delegației.
(3) Membrii delegației sunt numiți de grupurile politice pentru fiecare caz de conciliere, de preferință dintre membrii comisiilor competente , cu excepția a trei membri desemnați ca membri permanenți în delegațiile succesive pentru o perioadă de 12 luni. Grupurile politice desemnează cei trei membri permanenți dintre vicepreședinți, aceștia reprezentând cel puțin două grupuri politice diferite. Președintele și raportorul comisiei competente sunt membri ai delegației în fiecare caz.	(3) Membrii delegației sunt numiți de grupurile politice pentru fiecare caz de conciliere, de preferință dintre membrii comisiei competente , cu excepția a trei membri desemnați ca membri permanenți în delegațiile succesive pentru o perioadă de 12 luni. Grupurile politice desemnează cei trei membri permanenți dintre vicepreședinți, aceștia reprezentând cel puțin două grupuri politice diferite. Președintele și raportorul pentru a doua lectură al comisiei competente , precum și raportorul oricărei comisii asociate sunt membri ai delegației în fiecare caz.
(4) Grupurile politice reprezentate în cadrul delegației își desemnează membrii supleanți.	(4) Grupurile politice reprezentate în cadrul delegației își desemnează membrii supleanți.
(5) Grupurile politice și deputații neafiliați care nu sunt reprezentați în cadrul delegației pot trimite fiecare câte un reprezentant la orice reuniune internă pregătitoare a delegației.	(5) Grupurile politice care nu sunt reprezentate în cadrul delegației pot trimite fiecare câte un reprezentant la orice reuniune internă pregătitoare a delegației. În cazul în care delegația nu are în componență niciun deputat neafiliat, la reuniunea pregătitoare internă a delegației este permisă participarea unui deputat neafiliat.
(6) Delegația este condusă de Președinte sau de unul dintre cei trei membri permanenți.	(6) Delegația este condusă de Președinte sau de unul dintre cei trei membri permanenți.
(7) Delegația hotărăște cu majoritatea voturilor membrilor care o compun. Dezbaterile nu sunt publice.	(7) Delegația hotărăște cu majoritatea voturilor membrilor care o compun. Dezbaterile nu sunt publice.
Conferința președinților stabilește orientările de procedură complementare privind activitatea delegației la comitetul de conciliere.	Conferința președinților stabilește orientările de procedură complementare privind activitatea delegației la comitetul de conciliere.
(8) Delegația comunică Parlamentului rezultatele concilierii.	(8) Delegația comunică Parlamentului rezultatele concilierii.

Amendamentul 81

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 5 – subtitlul 2

Textul în vigoare	Amendamentul
Stadiul examinării în plen	eliminat

Amendamentul 82

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 72

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 72	Articolul 72
Proiectul comun	Proiectul comun
(1) În cazul în care comitetul de conciliere a căzut de acord asupra unui proiect comun, punctul se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe plenare care urmează să aibă loc în termen de șase săptămâni sau, în cazul în care termenul a fost prelungit, în termen de opt săptămâni de la data aprobării proiectului comun de către comitetul de conciliere.	(1) În cazul în care comitetul de conciliere a căzut de acord asupra unui proiect comun, punctul se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe plenare care urmează să aibă loc în termen de șase săptămâni sau, în cazul în care termenul a fost prelungit, în termen de opt săptămâni de la data aprobării proiectului comun de către comitetul de conciliere.
(2) Președintele delegației sau un alt membru desemnat al delegației la comitetul de conciliere face o declarație privind proiectul comun, care este însoțit de un raport.	(2) Președintele delegației sau un alt membru desemnat al delegației la comitetul de conciliere face o declarație privind proiectul comun, care este însoțit de un raport.
(3) Nu se pot depune amendamente la proiectul comun.	(3) Nu se pot depune amendamente la proiectul comun.
(4) Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui vot unic. În cazul în care întrunește majoritatea voturilor exprimate, proiectul este aprobat.	(4) Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui vot unic. În cazul în care întrunește majoritatea voturilor exprimate, proiectul este aprobat.
(5) În cazul în care nu se ajunge la un acord asupra unui proiect comun în cadrul comitetului de conciliere, președintele sau un alt membru desemnat din delegația Parlamentului la comitetul de conciliere face o declarație. Declarația este urmată de o dezbatere.	(5) În cazul în care nu se ajunge la un acord asupra unui proiect comun în cadrul comitetului de conciliere, președintele sau un alt membru desemnat din delegația Parlamentului la comitetul de conciliere face o declarație. Declarația este urmată de o dezbatere.
	(5a) Nu se pot efectua retrimiteri la comisie în cursul procedurii de conciliere dintre Parlament și Consiliu care urmează celei de-a doua lecturi.
	(5b) Articolele 49, 50 și 53 nu se aplică în a treia lectură.

Amendamentul 83

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 6 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 6	SECȚIUNEA 5
ÎNCHEIEREA PROCEDURII LEGISLATIVE	ÎNCHEIEREA PROCEDURII

Amendamentul 84

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 3 – secțiunea 3 (nouă)

Textul în vigoare	Amendamentul
	SECȚIUNEA 3
	NEGOCIERILE INTERINSTITUȚIONALE DIN CADRUL PROCEDURII LEGISLATIVE ORDINARE
	(Secțiunea 3 se introduce înainte de secțiunea 4 privind „Concilierea și a treia lectură” și cuprinde articolul 73, așa cum a fost modificat, și articolele 73a – 73d.)

Amendamentul 85

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 73

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 73	Articolul 73
Negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative	Dispoziții generale
(1) Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul unei proceduri legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită stabilit de Conferința președinților (10).	Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul unei proceduri legislative nu pot fi inițiate decât în urma unei decizii adoptate în conformitate cu articolele 73a – 73c sau în urma unei retrimiteri de către Parlament în vederea unor negocieri interinstituționale. Aceste negocieri se desfășoară ținând seama de Codul de conduită stabilit de Conferința președinților (10).
(2) Negocierile în cauză se deschid doar după ce comisia competentă adoptă, de la caz la caz pentru fiecare procedură legislativă vizată și cu majoritatea membrilor care o compun, o decizie privind deschiderea negocierilor. Decizia respectivă stabilește mandatul și componența echipei de negociere. Deciziile respective se notifică Președintelui, care informează periodic Conferința președinților cu privire la acestea.
Mandatul constă într-un raport adoptat în cadrul comisiei și depus spre a fi analizat ulterior de către Parlament. În mod excepțional, în cazul în care comisia competentă consideră că există motive întemeiate pentru deschiderea negocierilor înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei, mandatul poate consta într-un set de amendamente sau într-un set de obiective, priorități sau orientări clar definite.
(3) Echipa de negociere este condusă de către raportor și prezidată de către președintele comisiei competente sau de către un vicepreședinte desemnat de către președinte. Din echipă fac parte cel puțin raportorii alternativi din partea fiecărui grup politic.
(4) Orice document destinat dezbaterilor din cadrul unei reuniuni cu Consiliul și Comisia („trilog”) se prezintă sub forma unui document care expune pozițiile instituțiilor implicate și indică posibile soluții de compromis și care se distribuie echipei de negociere cu cel puțin 48 de ore sau, în caz de urgență, cu cel puțin 24 de ore înaintea trilogului în cauză.
După fiecare trilog, echipa de negociere prezintă un raport în cadrul următoarei reuniuni a comisiei competente. Documentele care reflectă rezultatul celui mai recent trilog sunt puse la dispoziția comisiei.
În cazul în care nu este posibilă convocarea la timp a unei reuniuni a comisiei, echipa de negociere raportează președintelui comisiei, raportorilor alternativi și coordonatorilor comisiei, după caz.
Comisia competentă poate actualiza mandatul în funcție de evoluția negocierilor.
(5) În cazul în care negocierile conduc la un compromis, comisia competentă este informată fără întârziere. Textul convenit este transmis spre examinare comisiei competente. Dacă este aprobat prin vot în cadrul comisiei, textul convenit este supus spre examinare Parlamentului sub forma corespunzătoare, cu includerea amendamentelor de compromis. Textul poate fi prezentat sub formă de text consolidat, cu condiția să expună în mod clar modificările aduse propunerii de act legislativ supuse spre examinare.
(6) În cazul în care cadrul ales presupune recurgerea la procedura comisiilor asociate sau la procedura reuniunilor comune ale comisiilor, articolele 54 și 55 se aplică deciziei privind deschiderea negocierilor și modului de desfășurare a negocieri lor respective.
În cazul unui dezacord între comisiile în cauză, modalitățile de deschidere și desfășurare a negocierilor se stabilesc de către președintele Conferinței președinților de comisie, în conformitate cu principiile enunțate în articolele menționate mai sus.

Amendamentul 86

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 73 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 73a
	Negocieri înaintea primei lecturi a Parlamentului
	(1) În cazul în care o comisie a adoptat un raport legislativ în conformitate cu articolul 49, aceasta poate decide, cu majoritatea membrilor săi, să inițieze negocieri pe baza raportului respectiv.
	(2) Deciziile de a iniția negocieri sunt anunțate la începutul perioadei de sesiune ulterioare adoptării lor de către comisie. Până la sfârșitul zilei următoare celei în care a fost făcut anunțul în Parlament, grupurile politice sau deputați în nume individual, reprezentând împreună cel puțin o zecime dintre membrii Parlamentului, pot solicita în scris ca o decizie a comisiei de a iniția negocieri să fie supusă la vot. Parlamentul votează cu privire la astfel de cereri în cursul aceleiași perioade de sesiune.
	În cazul în care nu se primește nicio astfel de cerere până la expirarea termenului menționat la primul paragraf, Președintele informează Parlamentul cu privire la aceasta. În cazul în care se depune o cerere, imediat înainte de vot, Președintele poate da cuvântul unui vorbitor pentru și unui vorbitor împotriva deciziei. Fiecare dintre vorbitori poate face o declarație cu o durată de cel mult două minute.
	(3) Dacă Parlamentul respinge decizia comisiei de a iniția negocieri, proiectul de act legislativ și raportul comisiei competente se înscriu pe ordinea de zi a următoarei perioade de sesiune, iar Președintele stabilește un termen pentru depunerea amendamentelor. Se aplică dispozițiile articolului 59 alineatul (1b).
	(4) În lipsa unei cereri pentru un vot în Parlament privind decizia de a iniția negocieri, negocierile pot începe în orice moment după expirarea termenului stabilit la alineatul (2) primul paragraf. În cazul în care a fost adresată o astfel de cerere, negocierile pot începe în orice moment după ce decizia comisiei de a iniția negocieri a fost aprobată în Parlament.

Amendamentul 87

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 73 b (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 73b
	Negocieri înaintea primei lecturi a Consiliului
	Poziția adoptată de Parlament în primă lectură constituie mandatul Parlamentului pentru toate negocierile cu celelalte instituții. Comisia responsabilă poate decide, cu majoritatea membrilor săi, să inițieze negocieri în orice moment ulterior. Aceste decizii se anunță în Parlament în timpul perioadei de sesiune ulterioare votului în comisie și se consemnează în procesul verbal.

Amendamentul 88

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 73 c (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 73c
	Negocieri înaintea celei de-a doua lecturi a Parlamentului
	În cazul în care poziția Consiliului în primă lectură a fost transmisă comisiei competente, poziția Parlamentului în primă lectură constituie, în temeiul articolului 69, mandatul pentru toate negocierile cu celelalte instituții. Comisia competentă poate decide să inițieze negocieri în orice moment ulterior.
	În cazul în care poziția Consiliului conține elemente care nu sunt incluse în proiectul de act legislativ sau în poziția Parlamentului în primă lectură, comisia poate adopta orientări, inclusiv sub forma unor amendamente la poziția Consiliului, pentru echipa de negociere.

Amendamentul 305

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 73 d (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 73d
	Desfășurarea negocierilor
	(1) Echipa de negociere a Parlamentului este condusă de către raportor și prezidată de către președintele comisiei competente sau de către un vicepreședinte desemnat de către președinte. Din echipă fac parte cel puțin raportorii alternativi din partea fiecărui grup politic care dorește să participe.
	(2) Orice document destinat dezbaterilor din cadrul unei reuniuni cu Consiliul și Comisia („trilog”) se distribuie echipei de negociere cu cel puțin 48 de ore sau, în caz de urgență, cu cel puțin 24 de ore înaintea trilogului în cauză.
	(3) După fiecare trilog, președintele echipei de negociere și raportorul, în numele echipei de negociere, prezintă un raport în cadrul următoarei reuniuni a comisiei competente.
	În cazul în care nu este posibilă convocarea la timp a unei reuniuni a comisiei, președintele echipei de negociere și raportorul, în numele echipei de negociere, prezintă un raport în cadrul unei reuniuni a coordonatorilor comisiei.
	(4) În cazul în care negocierile conduc la un acord provizoriu, comisia competentă este informată fără întârziere. Documentele care reflectă rezultatul trilogului concluziv sunt puse la dispoziția comisiei și sunt publicate. Acordul provizoriu este prezentat comisiei responsabile, care decide prin vot unic, cu majoritatea sufragiilor exprimate. În cazul în care este aprobat, acesta se supune spre examinare Parlamentului, prezentându-se în mod clar toate modificările aduse proiectului de act legislativ.
	(5) În cazul unui dezacord între comisiile în cauză în temeiul articolelor 54 și 55, normele detaliate pentru deschiderea și desfășurarea negocierilor se stabilesc de către președintele Conferinței președinților de comisie, în conformitate cu principiile enunțate în articolele menționate mai sus.

Amendamentul 90

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 74

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 74	eliminat
Aprobarea unei decizii privind deschiderea negocierilor interinstituționale înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei
(1) Orice decizie a unei comisii privind deschiderea negocierilor înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei se traduce în toate limbile oficiale, se distribuie tuturor deputaților din Parlament și se transmite Conferinței președinților.
La cererea unui grup politic, Conferința președinților poate decide înscrierea unui punct, spre a fi examinat în cadrul unei dezbateri și supus la vot, în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a Parlamentului ulterioare difuzării, iar, în acest caz, Președintele stabilește un termen de depunere a amendamentelor.
În lipsa unei decizii a Conferinței președinților de a înscrie punctul în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune respective, decizia privind deschiderea negocierilor este anunțată de către Președinte în deschiderea perioadei de sesiune în cauză.
(2) Acest punct se înscrie în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a Parlamentului care urmează anunțului, spre a fi examinat în cadrul unei dezbateri și supus la vot, iar Președintele stabilește un termen de depunere a amendamentelor în cazul în care un grup politic sau cel puțin 40 de deputați solicită acest lucru în termen de 48 de ore de la anunț.
În caz contrar, se consideră că decizia privind deschiderea negocierilor a fost aprobată.

Amendamentul 91

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 75

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 75	Articolul 63a
Acordul în primă lectură	Acordul în primă lectură
În cazul în care, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul informează Parlamentul că a aprobat poziția acestuia, după finalizarea în conformitate cu articolul 193, Președintele anunță în plen că propunerea este adoptată cu formularea care corespunde poziției Parlamentului.	În cazul în care, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul informează Parlamentul că a aprobat poziția acestuia, după finalizarea în conformitate cu articolul 193, Președintele anunță în plen că actul legislativ este adoptat cu formularea care corespunde poziției Parlamentului.
	(Acest articol se mută la finalul secțiunii 1 privind prima lectură.)

Amendamentul 92

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 76

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 76	Articolul 69a
Acordul în a doua lectură	Acordul în a doua lectură
În cazul în care nu se adoptă nicio propunere de respingere a poziției Consiliului și niciun amendament la aceasta, în temeiul articolelor 68 și 69, în termenele stabilite pentru depunerea și votarea amendamentelor sau a propunerilor de respingere, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a actului propus. Împreună cu Președintele Consiliului, Președintele procedează la semnarea actului și asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 78.	În cazul în care nu se depune nicio propunere de respingere a poziției Consiliului și niciun amendament la aceasta, în temeiul articolelor 67a și 69, în termenele stabilite pentru depunerea și votarea amendamentelor sau a propunerilor de respingere, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a actului propus.
	(Acest articol se mută la finalul secțiunii 2 privind a doua lectură.)

Amendamentul 93

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 77

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 77

eliminat

Cerințe privind redactarea actelor legislative

(1) Actele adoptate în comun de către Parlament și Consiliu în conformitate cu procedura legislativă ordinară menționează tipul de act, urmat de numărul de ordine, de data adoptării și de obiectul acestuia.

(2) Actele adoptate în comun de Parlament și Consiliu conțin:

(a)	formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene”;

(b)	indicarea dispozițiilor în temeiul cărora actul a fost adoptat, precedate de formula „având în vedere”;

(c)	referirea la propunerile prezentate, precum și avizele primite și consultările care au avut loc;

(d)	considerentele actului, începând cu cuvântul „întrucât”;

(e)	o formulă de tipul „adoptă prezentul regulament” sau „adoptă prezenta directivă” sau „adoptă prezenta decizie” sau „decid”, urmată de corpul actului.

(3) Actele sunt divizate în articole, eventual grupate în capitole și secțiuni.

(4) În ultimul articol al unui act se stabilește data intrării în vigoare în cazul în care aceasta este anterioară sau ulterioară celei de-a douăzecea zi de la data publicării.

(5) Ultimul articol al unui act este urmat de:

—	formula adecvată, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale tratatelor, în ceea ce privește aplicabilitatea acestuia,

—	formula „Adoptat(ă) la …”, urmată de data adoptării actului,

—	formula „Pentru Parlamentul European, Președintele”, „Pentru Consiliu, Președintele”, urmată de numele Președintelui Parlamentului European și al Președintelui în exercițiu al Consiliului la momentul adoptării actului.

Amendamentul 94

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 78

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 78	Articolul 78
Semnarea actelor adoptate	Semnarea și publicarea actelor adoptate
După finalizarea textului adoptat în conformitate cu articolul 193 și după verificarea îndeplinirii tuturor procedurilor, actele adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de Președinte și de Secretarul General și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene prin grija secretarilor generali ai Parlamentului și Consiliului .	După finalizarea textului adoptat în conformitate cu articolul 193 și cu anexa XVIa și după verificarea îndeplinirii tuturor procedurilor, actele adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de Președinte și de Secretarul General.
	Secretarii generali ai Parlamentului și Consiliului asigură ulterior publicarea actului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Amendamentul 95

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 4 (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	CAPITOLUL 4
	DISPOZIȚII SPECIFICE PROCEDURII DE CONSULTARE
	(Se introduce după articolul 78)

Amendamentul 96

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 78 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 78a
	Modificarea unei propuneri de act obligatoriu din punct de vedere juridic
	În cazul în care Comisia intenționează să-și înlocuiască sau să-și modifice propunerea de act obligatoriu din punct de vedere juridic, comisia competentă poate amâna examinarea chestiunii până la primirea noii propuneri sau a modificărilor Comisiei.

Amendamentul 97

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 78 b (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 78b
	Poziția Comisiei privind amendamentele
	Înainte de a proceda la votul final privind o propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic, comisia competentă îi poate solicita Comisiei să-și prezinte poziția privind toate amendamentele la propunerea prezentată, adoptate în comisie.
	Dacă este necesar, poziția Comisiei se inserează în raport.

Amendamentul 98

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 78 c (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 78c
	Votul în Parlament
	Articolul 59 alineatele (-1), (1), (1b) și (1c) se aplică mutatis mutandis.

Amendamentul 99

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 78 d (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 78d

Urmărirea poziției Parlamentului

(1) În cursul perioadei următoare adoptării de către Parlament a unei poziții privind un proiect de act obligatoriu din punct de vedere juridic, președintele și raportorul comisiei competente urmăresc derularea procedurii care conduce la adoptarea proiectului de act de către Consiliu, în special în scopul de a se asigura că angajamentele asumate de către Consiliu sau Comisie față de Parlament cu privire la poziția acestuia sunt respectate efectiv. Aceștia informează în mod regulat comisia competentă.

(2) Comisia competentă poate invita Comisia și Consiliul să examineze chestiunea în cadrul acesteia.

(3) În orice moment al procedurii de urmărire, comisia competentă poate depune, în cazul în care consideră necesar, o propunere de rezoluție recomandând Parlamentului:

—	să invite Comisia să își retragă propunerea,

—	să solicite Comisiei sau Consiliului să sesizeze din nou Parlamentul, în conformitate cu articolul 78e, sau Comisiei să prezinte o nouă propunere sau

—	să decidă luarea oricărei alte măsuri pe care o consideră adecvată.

Această propunere de rezoluție se înscrie în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune care urmează adoptării propunerii respective de către comisie.

Amendamentul 100

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 78 e (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 78e
	Sesizarea repetată a Parlamentului
	(1) La cererea comisiei competente, Președintele invită Consiliul să consulte din nou Parlamentul în aceleași împrejurări și condiții ca cele prevăzute la articolul 63 alineatul (1) și, de asemenea, în cazul în care Consiliul își modifică sau intenționează să își modifice substanțial proiectul de act obligatoriu din punct de vedere juridic inițial cu privire la care Parlamentul și-a adoptat poziția, cu excepția cazului în care modificarea se face în scopul introducerii amendamentelor Parlamentului.
	(2) Președintele solicită, de asemenea, ca Parlamentul să fie sesizat din nou cu un proiect de act obligatoriu din punct de vedere juridic, în circumstanțele prevăzute la prezentul articol, în cazul în care Parlamentul decide acest lucru la cererea unui grup politic sau a cel puțin 40 de deputați.

Amendamentul 101

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 7 – numerotare

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 7	CAPITOLUL 5
ASPECTE CONSTITUȚIONALE	ASPECTE CONSTITUȚIONALE

Amendamentul 102

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 81

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 81	Articolul 81
Tratate de aderare	Tratate de aderare
(1) Orice cerere a unui stat european de a deveni membru al Uniunii Europene se trimite, spre examinare, comisiei competente.	(1) Orice cerere a unui stat european de a deveni membru al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană se trimite, spre examinare, comisiei competente.
(2) La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul poate decide să invite Consiliul sau Comisia să participe la o dezbatere înainte de începerea negocierilor cu statul solicitant.	(2) La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul poate decide să invite Consiliul sau Comisia să participe la o dezbatere înainte de începerea negocierilor cu statul solicitant.
(3) Pe parcursul negocierilor, comisia competentă este informată periodic și complet de către Consiliu și Comisie, în mod confidențial, dacă este necesar, despre stadiul negocierilor.	(3) Comisia competentă le solicită Comisiei și Consiliului să îi furnizeze periodic, în mod confidențial, dacă este necesar, informații complete despre stadiul negocierilor.
(4) În orice stadiu al negocierilor, pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul poate adopta recomandări solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea unui tratat de aderare a unui stat solicitant la Uniunea Europeană.	(4) În orice stadiu al negocierilor, pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul poate adopta recomandări solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea unui tratat de aderare a unui stat solicitant la Uniunea Europeană.
(5) La încheierea negocierilor, dar înainte de semnarea oricărui acord, proiectul de acord se prezintă Parlamentului spre aprobare, în conformitate cu articolul 99.	(5) La încheierea negocierilor, dar înainte de semnarea oricărui acord, proiectul de acord se prezintă Parlamentului spre aprobare, în conformitate cu articolul 99. În conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Parlamentul aprobă cu majoritatea voturilor membrilor din care este constituit.

Amendamentul 103

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 83

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 83

Încălcarea principiilor fundamentale de către un stat membru

Încălcarea principiilor și valorilor fundamentale de către un stat membru

(1) Pe baza unui raport specific al comisiei competente, întocmit în temeiul articolelor 45 și 52, Parlamentul poate:

(a)	să supună la vot o propunere motivată prin care invită Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(a)	să supună la vot o propunere motivată prin care invită Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(b)	să supună la vot o propunere prin care invită Comisia sau statele membre să prezinte o propunere în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(b)	să supună la vot o propunere prin care invită Comisia sau statele membre să prezinte o propunere în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

(c)	să supună la vot o propunere prin care invită Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) sau, ulterior, cu articolul 7 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(c)	să supună la vot o propunere prin care invită Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) sau, ulterior, cu articolul 7 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2) Orice cerere de aprobare introdusă de Consiliu cu privire la o propunere prezentată în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, însoțită de observațiile transmise de statul membru în cauză, se comunică Parlamentului și se transmite comisiei competente, în conformitate cu articolul 99. Parlamentul se pronunță, cu excepția cazurilor urgente și justificate, la propunerea comisiei competente.

(3) Deciziile prevăzute la alineatele (1) și (2) necesită o majoritate de două treimi din voturile exprimate, constituind majoritatea membrilor care compun Parlamentul.

(3) În conformitate cu articolul 354 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deciziile prevăzute la alineatele (1) și (2) necesită o majoritate de două treimi din voturile exprimate, constituind majoritatea membrilor care compun Parlamentul.

(4) Sub rezerva autorizării de către Conferința președinților, comisia competentă poate depune o propunere de rezoluție suplimentară. O astfel de propunere de rezoluție reflectă opinia Parlamentului cu privire la o încălcare gravă de către un stat membru, precum și cu privire la sancțiunile adecvate și la modificarea sau ridicarea acestora.

(4) Sub rezerva autorizării de către Conferința președinților, comisia competentă poate depune o propunere de rezoluție suplimentară. O astfel de propunere de rezoluție reflectă opinia Parlamentului cu privire la o încălcare gravă de către un stat membru, precum și cu privire la măsurile adecvate care trebuie adoptate și la modificarea sau revocarea acestora.

(5) Comisia competentă se asigură că Parlamentul este pe deplin informat și, dacă este necesar, consultat cu privire la toate măsurile adoptate în urma avizului său conform, prezentat în conformitate cu alineatul (3). Consiliul este invitat să semnaleze orice evoluție a chestiunii. La propunerea comisiei competente, elaborată cu autorizarea Conferinței președinților, Parlamentul poate adopta recomandări adresate Consiliului.

Amendamentul 104

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 84

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 84	Articolul 84
Componența Parlamentului	Componența Parlamentului
În timp util înainte de sfârșitul legislaturii parlamentare, pe baza unui raport întocmit de comisia competentă în temeiul articolului 45 , Parlamentul poate prezenta o propunere de modificare a componenței sale. Proiectul de decizie a Consiliului European de stabilire a componenței Parlamentului este examinat în conformitate cu articolul 99.	În timp util înainte de sfârșitul legislaturii parlamentare, pe baza unui raport întocmit de comisia competentă în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și al articolelor 45 și 52 din Regulamentul de procedură , Parlamentul poate prezenta o propunere de modificare a componenței sale. Proiectul de decizie a Consiliului European de stabilire a componenței Parlamentului este examinat în conformitate cu articolul 99.

Amendamentul 105

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 85

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 85	Articolul 85
Cooperarea consolidată dintre statele membre	Cooperarea consolidată dintre statele membre
(1) Președintele trimite comisiei competente, spre examinare, cererile privind instituirea unei cooperări consolidate între statele membre în conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Dacă este cazul, se aplică articolele 39, 41, 43, 47, 57-63 și 99 din prezentul regulament .	(1) Președintele trimite comisiei competente, spre examinare, cererile privind instituirea unei cooperări consolidate între statele membre în conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Se aplică dispozițiile articolului 99.
(2) Comisia competentă verifică respectarea articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolelor 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.	(2) Comisia competentă verifică respectarea articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolelor 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(3) Actele ulterioare propuse în cadrul cooperării consolidate, după ce aceasta a fost stabilită, sunt tratate în cadrul Parlamentului în conformitate cu procedurile aplicabile în cazul în care cooperarea consolidată nu se aplică. Se aplică dispozițiile articolului 47.	(3) Actele ulterioare propuse în cadrul cooperării consolidate, după ce aceasta a fost stabilită, sunt tratate în cadrul Parlamentului în conformitate cu procedurile aplicabile în cazul în care cooperarea consolidată nu se aplică. Se aplică dispozițiile articolului 47.

Amendamentul 106

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 8 – numerotare

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 8	CAPITOLUL 6
PROCEDURI BUGETARE	PROCEDURI BUGETARE

Amendamentul 107

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 86

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 86	Articolul 86
Cadrul financiar multianual	Cadrul financiar multianual
În cazul în care Consiliul solicită aprobarea Parlamentului cu privire la o propunere de regulament de stabilire a cadrului financiar multianual, chestiunea se trimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 99. Parlamentul aprobă propunerea cu majoritatea voturilor membrilor care îl compun.	În cazul în care Consiliul solicită aprobarea Parlamentului cu privire la o propunere de regulament de stabilire a cadrului financiar multianual, chestiunea se soluționează în conformitate cu articolul 99. În conformitate cu articolul 312 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul aprobă propunerea cu majoritatea voturilor membrilor care îl compun.

Amendamentul 108

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 86 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 86a
	Procedura bugetară anuală
	Comisia competentă poate hotărî să elaboreze orice raport pe care îl consideră adecvat cu privire la buget, având în vedere anexa la Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (1a) .
	Orice altă comisie poate emite un aviz în termenul stabilit de comisia competentă.

Amendamentul 109

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 87

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 87

eliminat

Documente de lucru

(1) Următoarele documente sunt puse la dispoziția deputaților:

(a)	proiectul de buget prezentat de Comisie;

(b)	expunerea Consiliului privind deliberările sale cu privire la proiectul de buget;

(c)	poziția Consiliului referitoare la proiectul de buget elaborată în conformitate cu articolul 314 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

(d)	orice proiect de decizie privind douăsprezecimile provizorii elaborat în conformitate cu articolul 315 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2) Aceste documente se trimit comisiei competente. Orice comisie interesată poate emite un aviz.

(3) În cazul în care alte comisii doresc să emită avize, Președintele stabilește termenul până la care acestea trebuie să fie comunicate comisiei competente.

Amendamentul 110

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 88

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 88

Examinarea proiectului de buget – prima etapă

Poziția Parlamentului privind proiectul de buget

(1) Orice deputat poate prezenta și susține, în condițiile stabilite în continuare, proiecte de amendament la proiectul de buget.

(1) Deputații pot prezenta în nume individual comisiei competente amendamente la poziția Consiliului privind proiectul de buget.

Amendamentele la poziția Consiliului pot fi depuse în Parlament de cel puțin 40 de deputați sau în numele unei comisii sau al unui grup politic.

(2) Pentru a fi admisibile, proiectele de amendament trebuie depuse în scris și semnate de un număr de cel puțin 40 de deputați sau depuse în numele unui grup politic sau al unei comisii, trebuie să indice linia bugetară la care se referă și să asigure respectarea principiului echilibrului între venituri și cheltuieli. Proiectele de amendament furnizează toate indicațiile utile pentru comentariul privind linia bugetară în cauză.

(2) Amendamentele se depun și se justifică în scris , sunt semnate de autorii lor și indică linia bugetară la care se referă.

Toate proiectele de amendament la proiectul de buget trebuie să fie însoțite de o justificare scrisă.

(3) Președintele stabilește termenul de depunere a proiectelor de amendament .

(3) Președintele stabilește termenul de depunere a amendamentelor .

(4) Comisia competentă își dă avizul cu privire la textele astfel depuse, înainte de dezbaterea acestora în plen.

(4) Comisia competentă votează cu privire la amendamente înainte de dezbaterea acestora în plen.

Proiectele de amendament care au fost respinse în cadrul comisiei competente se supun la vot în plen numai în cazul în care o comisie sau un număr de cel puțin 40 de deputați solicită în scris acest lucru, într-un termen stabilit de Președinte; acest termen trebuie să fie de cel puțin 24 de ore înainte de începerea votului.

(4a) Amendamentele depuse în Parlament care au fost respinse în cadrul comisiei competente pot fi supuse la vot numai în cazul în care o comisie sau un număr de cel puțin 40 de deputați solicită în scris acest lucru, într-un termen stabilit de Președinte; acest termen trebuie să fie de cel puțin 24 de ore înainte de începerea votului.

(5) Proiectele de amendament la estimarea bugetului Parlamentului care sunt asemănătoare cu cele deja respinse de Parlament la întocmirea estimării bugetului se dezbat numai în cazul în care avizul comisiei competente este favorabil.

(5) Amendamentele la estimarea bugetului Parlamentului care sunt asemănătoare cu cele deja respinse de Parlament la întocmirea estimării bugetului se dezbat numai în cazul în care avizul comisiei competente este favorabil.

(6) Prin derogare de la dispozițiile articolului 59 alineatul (2), Parlamentul se pronunță prin voturi separate și succesive cu privire la:

(6) Parlamentul se pronunță prin voturi succesive cu privire la:

—	fiecare proiect de amendament ;

—	amendamentele la poziția Consiliului privind proiectul de buget, pe secțiuni,

—	fiecare secțiune a proiectului de buget,

—	o propunere de rezoluție privind proiectul de buget.

—	o propunere de rezoluție privind proiectul de buget.

Dispozițiile articolului 174 alineatele (4)- (8) sunt, cu toate acestea, aplicabile.

Dispozițiile articolului 174 alineatele (4)- (8a) sunt, cu toate acestea, aplicabile.

(7) Articolele, capitolele, titlurile și secțiunile proiectului de buget pentru care nu s-au depus proiecte de amendament se consideră adoptate.

(7) Articolele, capitolele, titlurile și secțiunile proiectului de buget pentru care nu s-au depus amendamente se consideră adoptate.

(8) În vederea adoptării, proiectele de amendament trebuie să întrunească voturile majorității membrilor care compun Parlamentul.

(8) În conformitate cu articolul 314 alineatul (4) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în vederea adoptării, amendamentele trebuie să întrunească voturile majorității membrilor care compun Parlamentul.

(9) În cazul în care Parlamentul a modificat proiectul de buget , proiectul de buget astfel modificat se trimite Consiliului și Comisiei însoțit de justificări.

(9) În cazul în care Parlamentul a modificat poziția Consiliului privind proiectul de buget, poziția astfel modificată se trimite Consiliului și Comisiei însoțită de justificări și de procesul-verbal al ședinței în care au fost adoptate amendamentele.

(10) Procesul-verbal al ședinței în cursul căreia Parlamentul s-a pronunțat cu privire la proiectul de buget se trimite Consiliului și Comisiei.

Amendamentul 111

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 89

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 89	Articolul 95a
Trilogul financiar	Cooperarea interinstituțională
Președintele participă la întâlniri periodice între președinții Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, convocate la inițiativa Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în partea a șasea titlul II din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Președintele ia toate măsurile necesare pentru a promova consultarea și apropierea pozițiilor instituțiilor, în vederea facilitării punerii în aplicare a procedurilor menționate anterior.	În conformitate cu articolul 324 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele participă la întâlniri periodice între președinții Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, convocate la inițiativa Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în partea a șasea titlul II din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Președintele ia toate măsurile necesare pentru a promova consultarea și apropierea pozițiilor instituțiilor, în vederea facilitării punerii în aplicare a procedurilor menționate anterior.
Președintele Parlamentului poate delega această sarcină unui vicepreședinte cu experiență în domeniul bugetar sau președintelui comisiei competente pentru chestiuni bugetare.	Președintele Parlamentului poate delega această sarcină unui vicepreședinte cu experiență în domeniul bugetar sau președintelui comisiei competente pentru chestiuni bugetare.
	(Acest articol, astfel cum a fost modificat, se mută la finalul capitolului privind procedurile bugetare, după articolul 95.)

Amendamentul 112

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 91

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 91	Articolul 91
Adoptarea definitivă a bugetului	Adoptarea definitivă a bugetului
În cazul în care constată că bugetul a fost adoptat în conformitate cu dispozițiile articolului 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a bugetului. Președintele asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.	În cazul în care consideră că bugetul a fost adoptat în conformitate cu dispozițiile articolului 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a bugetului. Președintele asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Amendamentul 113

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 93

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 93	Articolul 93
Descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară	Descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară
Dispozițiile referitoare la procedurile pentru aplicarea deciziei privind acordarea descărcării de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară, în conformitate cu dispozițiile financiare ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și cu regulamentul financiar, se anexează la prezentul regulament (11). Această anexă se adoptă în conformitate cu articolul 227 alineatul (2).	Dispozițiile referitoare la procedurile pentru acordarea descărcării de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară, în conformitate cu dispozițiile financiare ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și cu regulamentul financiar, se anexează la prezentul regulament (11).

Amendamentul 114

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 94

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 94

Alte proceduri de descărcare de gestiune

Dispozițiile care reglementează procedura privind acordarea descărcării de gestiune a Comisiei pentru execuția bugetară se aplică în același mod procedurii privind descărcarea de gestiune:

Dispozițiile care reglementează procedura privind acordarea descărcării de gestiune a Comisiei , în conformitate cu articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru execuția bugetară se aplică în același mod procedurii privind descărcarea de gestiune:

—	a Președintelui Parlamentului European pentru execuția bugetului Parlamentului European,

—	a Președintelui Parlamentului European pentru execuția bugetului Parlamentului European,

—	a persoanelor răspunzătoare de execuția bugetelor altor instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Consiliul (în calitatea sa de executiv) , Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor,

—	a persoanelor răspunzătoare de execuția bugetelor altor instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Consiliul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor,

—	a Comisiei pentru execuția bugetului Fondului European de Dezvoltare,

—	a Comisiei pentru execuția bugetului Fondului European de Dezvoltare,

—

a organelor responsabile cu execuția bugetului entităților independente din punct de vedere juridic care efectuează misiuni ale Uniunii, în măsura în care activitățile acestora se desfășoară în conformitate cu dispozițiile statutare care impun descărcarea de gestiune din partea Parlamentului European.

—

Amendamentul 115

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 95

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 95	Articolul 92a
Controlul Parlamentului asupra execuției bugetare	Execuția bugetară
(1) Parlamentul efectuează controlul execuției bugetare în curs. El încredințează această sarcină comisiilor competente pentru buget și control bugetar, precum și altor comisii interesate.	(1) Parlamentul efectuează controlul execuției bugetare în curs. El încredințează această sarcină comisiilor competente pentru buget și control bugetar, precum și altor comisii interesate.
(2) Parlamentul examinează în fiecare an, înainte de prima lectură a proiectului de buget aferent exercițiului următor, problemele privind execuția bugetară în curs, dacă este necesar, pe baza unei propuneri de rezoluție prezentate de comisia competentă.	(2) Parlamentul examinează în fiecare an, înainte de lectura proiectului de buget aferent exercițiului următor, problemele privind execuția bugetară în curs, dacă este necesar, pe baza unei propuneri de rezoluție prezentate de comisia competentă.
	(Acest articol se mută, astfel cum este modificat, înaintea articolului 93.)

Amendamentul 116

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 9 – numerotare

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 9	CAPITOLUL 7
PROCEDURI BUGETARE INTERNE	PROCEDURI BUGETARE INTERNE

Amendamentul 117

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 98

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 98	Articolul 98
Competențele în domeniul angajării și lichidării cheltuielilor	Competențele în domeniul angajării și lichidării cheltuielilor , al aprobării conturilor și al descărcării de gestiune
(1) Președintele procedează la sau determină angajarea și lichidarea cheltuielilor, în cadrul normelor financiare interne adoptate de Birou, după consultarea comisiei competente.	(1) Președintele procedează la sau determină angajarea și lichidarea cheltuielilor, în cadrul normelor financiare interne adoptate de Birou, după consultarea comisiei competente.
(2) Președintele transmite comisiei competente proiectul de conturi anuale.	(2) Președintele transmite comisiei competente proiectul de conturi anuale.
(3) Pe baza raportului comisiei competente, Parlamentul își aprobă conturile și se pronunță cu privire la descărcarea de gestiune.	(3) Pe baza raportului comisiei competente, Parlamentul își aprobă conturile și se pronunță cu privire la descărcarea de gestiune.

Amendamentul 118

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 10 – numerotare

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 10	CAPITOLUL 8
PROCEDURA DE APROBARE	PROCEDURA DE APROBARE

Amendamentul 119

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 99

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 99	Articolul 99
Procedura de aprobare	Procedura de aprobare
(1) În cazul în care este invitat să își dea aprobarea cu privire la un act propus, Parlamentul ține seama, la adoptarea deciziei sale, de o recomandare a comisiei competente pentru adoptarea sau respingerea actului respectiv. Recomandarea include referiri, însă nu include considerente. Recomandarea poate include o justificare succintă , care ține de responsabilitatea raportorului și care nu se supune la vot. Dispozițiile articolului 56 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis. Amendamentele depuse în comisie sunt admisibile doar dacă vizează inversarea recomandării propuse de raportor.	(1) În cazul în care Parlamentul este invitat să își dea aprobarea pentru un act obligatoriu din punct de vedere juridic, comisia competentă îi prezintă o recomandare pentru adoptarea sau respingerea actului propus.
	Recomandarea include referiri, însă nu include considerente. Amendamentele în comisie sunt admisibile doar dacă vizează inversarea recomandării propuse de raportor.
	Recomandarea poate fi însoțită de o scurtă expunere de motive , care ține de responsabilitatea raportorului și care nu se supune la vot. Dispozițiile articolului 56 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.
Comisia competentă poate depune o propunere de rezoluție fără caracter legislativ . În conformitate cu articolul 201 alineatul (3) coroborat cu articolele 53, 54 sau 55, la redactarea rezoluției pot participa și alte comisii.	(1a) Dacă este necesar, comisia competentă poate depune, de asemenea, un raport care conține o propunere de rezoluție fără caracter legislativ stabilind motivele pentru care Parlamentul ar trebui sau nu ar trebui să își dea aprobarea și, după caz, conținând recomandări pentru aplicarea propunerii de act.
	(1b) Comisia competentă examinează cererea de aprobare fără întârzieri nejustificate. În cazul în care comisia competentă nu a adoptat o recomandare în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu cererea de aprobare, Conferința președinților poate include chestiunea pentru examinare pe ordinea de zi a unei perioade de sesiune ulterioare sau, în cazurile justificate corespunzător, poate decide să prelungească termenul de șase luni.
Parlamentul se pronunță ulterior cu privire la actul care, în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană sau al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, necesită aprobarea sa, printr-un vot unic privind aprobarea, indiferent dacă recomandarea comisiei competente vizează aprobarea sau respingerea actului în cauză, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament. Majoritatea necesară pentru adoptarea deciziei de aprobare este cea prevăzută la articolul corespunzător din Tratatul privind Uniunea Europeană sau din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care constituie temeiul juridic al actului propus sau, în cazul în care în tratate nu se indică majoritatea necesară, majoritatea voturilor exprimate. Dacă nu se obține majoritatea necesară, se consideră că actul propus a fost respins.	(1c) Parlamentul se pronunță cu privire la propunerea de act printr-un vot unic privind aprobarea, indiferent dacă recomandarea comisiei competente vizează aprobarea sau respingerea actului în cauză, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament. Dacă nu se obține majoritatea necesară, se consideră că actul propus a fost respins.
(2) În plus, pentru acordurile internaționale, tratatele de aderare, constatarea unei încălcări grave și persistente a principiilor fundamentale de către un stat membru, stabilirea componenței Parlamentului, instituirea unei cooperări consolidate între statele membre sau adoptarea cadrului financiar multianual, se aplică articolele 108, 81, 83, 84, 85 și, respectiv, 86.
(3) În cazul în care , pentru o propunere de act legislativ sau pentru un acord internațional preconizat, este necesară aprobarea Parlamentului, comisia competentă poate să prezinte Parlamentului un raport intermediar, care conține o propunere de rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a actului legislativ propus sau a acordului internațional preconizat.	(3) În cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului, comisia competentă poate , în orice moment, să prezinte Parlamentului un raport intermediar, care conține o propunere de rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a propunerii de act.
(4) Comisia competentă examinează cererea de aprobare fără întârzieri nejustificate. În cazul în care comisia competentă decide să nu emită o recomandare sau nu a adoptat o recomandare în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu cererea de aprobare, Conferința președinților poate include chestiunea pentru examinare pe ordinea de zi a unei perioade de sesiune ulterioare sau, în cazurile justificate corespunzător, poate decide să prelungească termenul de șase luni.
În cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului pentru un acord internațional preconizat, Parlamentul poate decide, pe baza unei recomandări a comisiei competente, suspendarea procedurii de aprobare pentru cel mult un an.

Amendamentul 120

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 11 – numerotare

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 11	CAPITOLUL 9
ALTE PROCEDURI	ALTE PROCEDURI

Amendamentul 121

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 100

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 100	Articolul 100
Procedura de emitere a avizului în sensul articolului 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene	Procedura de emitere a avizelor privind derogările de la adoptarea euro
(1) În cazul în care este invitat să își dea avizul cu privire la recomandările formulate de Consiliu, în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după prezentarea acestora de către Consiliu în plen, Parlamentul deliberează pe baza unei propuneri prezentate în scris sau oral de către comisia competentă, pentru adoptarea sau respingerea recomandărilor care fac obiectul consultării .	(1) În cazul în care este invitat să își dea avizul în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul deliberează pe baza unui raport elaborat de către comisia competentă, pentru adoptarea sau respingerea propunerii de act .
(2) Parlamentul votează apoi în bloc aceste recomandări și nu se pot depune amendamente.	(2) Parlamentul decide apoi prin vot unic cu privire la propunerea de act și nu se pot depune amendamente.

Amendamentul 122

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 102

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 102	Articolul 102
Proceduri privind examinarea acordurilor voluntare	Proceduri privind examinarea acordurilor voluntare preconizate
(1) În cazul în care Comisia informează Parlamentul cu privire la intenția sa de a examina posibilitatea de a recurge la acorduri voluntare ca alternativă la legiferare, comisia competentă poate întocmi un raport privind chestiunea de fond în cauză, în conformitate cu articolul 52.	(1) În cazul în care Comisia informează Parlamentul cu privire la intenția sa de a examina posibilitatea de a recurge la acorduri voluntare ca alternativă la legiferare, comisia competentă poate întocmi un raport privind chestiunea de fond în cauză, în conformitate cu articolul 52.
(2) În cazul în care Comisia își anunță intenția de a încheia un acord voluntar, comisia competentă poate prezenta o propunere de rezoluție prin care recomandă adoptarea sau respingerea propunerii și precizează condițiile care trebuie îndeplinite în vederea adoptării sau respingerii.	(2) În cazul în care Comisia își anunță intenția de a încheia un acord voluntar, comisia competentă poate prezenta o propunere de rezoluție prin care recomandă adoptarea sau respingerea propunerii și precizează condițiile care trebuie îndeplinite în vederea adoptării sau respingerii.

Amendamentul 123

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 103

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 103	Articolul 103
Codificarea	Codificarea
(1) În cazul în care Parlamentul este sesizat cu o propunere privind codificarea legislației Uniunii, propunerea se trimite comisiei competente pentru chestiuni juridice. Aceasta o examinează în conformitate cu modalitățile stabilite la nivel interinstituțional (12) pentru a se asigura că nu este decât o simplă codificare, și nu implică nicio modificare de fond.	(1) În cazul în care Parlamentul este sesizat cu o propunere privind codificarea legislației Uniunii, propunerea se trimite comisiei competente pentru chestiuni juridice. Aceasta o examinează în conformitate cu modalitățile stabilite la nivel interinstituțional (12) pentru a se asigura că nu este decât o simplă codificare, și nu implică nicio modificare de fond.
(2) Comisia care a fost competentă pentru chestiunile care fac obiectul codificării poate, la cererea sa sau a comisiei competente pentru chestiuni juridice, să fie sesizată pentru un aviz privind oportunitatea codificării.	(2) Comisia care a fost competentă pentru chestiunile care fac obiectul codificării poate, la cererea sa sau a comisiei competente pentru chestiuni juridice, să fie sesizată pentru un aviz privind oportunitatea codificării.
(3) Amendamentele la textul propunerii sunt inadmisibile.	(3) Amendamentele la textul propunerii sunt inadmisibile.
Totuși, la cererea raportorului, președintele comisiei competente pentru chestiuni juridice poate supune aprobării acesteia amendamentele referitoare la adaptări tehnice, cu condiția ca aceste adaptări să fie necesare pentru asigurarea conformității propunerii cu normele de codificare și să nu implice nicio modificare de fond a propunerii.	Totuși, la cererea raportorului, președintele comisiei competente pentru chestiuni juridice poate supune aprobării acesteia adaptările tehnice, cu condiția ca aceste adaptări să fie necesare pentru asigurarea conformității propunerii cu normele de codificare și să nu implice nicio modificare de fond a propunerii.
(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond a legislației Uniunii, aceasta o supune Parlamentului spre aprobare.	(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond a legislației Uniunii, aceasta o supune Parlamentului spre aprobare.
În cazul în care aceasta consideră că propunerea implică o modificare de fond, propune Parlamentului respingerea propunerii.	În cazul în care aceasta consideră că propunerea implică o modificare de fond, propune Parlamentului respingerea propunerii.
În ambele cazuri, Parlamentul se exprimă prin vot unic, fără amendamente și fără dezbatere.	În ambele cazuri, Parlamentul se exprimă prin vot unic, fără amendamente și fără dezbatere.

Amendamentul 124

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 104

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 104	Articolul 104
Reformarea	Reformarea
(1) În cazul în care Parlamentul este sesizat cu o propunere privind reformarea legislației Uniunii, propunerea se trimite comisiei competente pentru chestiuni juridice și comisiei competente pentru subiectul în cauză.	(1) În cazul în care Parlamentul este sesizat cu o propunere privind reformarea legislației Uniunii, propunerea se trimite comisiei competente pentru chestiuni juridice și comisiei competente pentru subiectul în cauză.
(2) Comisia competentă pentru chestiuni juridice examinează propunerea în conformitate cu modalitățile convenite la nivel interinstituțional (13) pentru a se asigura că aceasta nu implică nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare.	(2) Comisia competentă pentru chestiuni juridice examinează propunerea în conformitate cu modalitățile convenite la nivel interinstituțional (13) pentru a se asigura că aceasta nu implică nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare.
În cadrul acestei examinări, amendamentele la textul propunerii sunt inadmisibile. Totuși, în ceea ce privește dispozițiile care au rămas neschimbate în propunerea de reformare, se aplică articolul 103 alineatul (3) al doilea paragraf.	În cadrul acestei examinări, amendamentele la textul propunerii sunt inadmisibile. Totuși, în ceea ce privește dispozițiile care au rămas neschimbate în propunerea de reformare, se aplică articolul 103 alineatul (3) al doilea paragraf.
(3) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond în afara celor identificate ca atare, aceasta informează comisia competentă cu privire la acest lucru.	(3) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond în afara celor identificate ca atare, aceasta informează comisia competentă cu privire la acest lucru.
În acest caz, în afara condițiilor stabilite la articolele 169 și 170, în cadrul comisiei competente pentru subiectul în cauză sunt admisibile doar amendamentele referitoare la acele părți din propunere care conțin modificări.	În acest caz, în afara condițiilor stabilite la articolele 169 și 170, în cadrul comisiei competente pentru subiectul în cauză sunt admisibile doar amendamentele referitoare la acele părți din propunere care conțin modificări.
Cu toate acestea, în cazul în care, în conformitate cu punctul 8 din Acordul interinstituțional, comisia competentă intenționează să depună amendamente referitoare la părțile codificate ale propunerii, aceasta notifică imediat intenția sa Consiliului și Comisiei, iar aceasta din urmă informează comisia, înainte de votul în temeiul articolului 58, cu privire la poziția sa privind aceste amendamente și dacă intenționează sau nu să retragă propunerea de reformare.	Cu toate acestea, amendamentele la părțile care rămân neschimbate în propunere pot fi acceptate cu titlu excepțional și de la caz la caz de către președintele comisiei competente pentru chestiunea în cauză, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar din motive urgente legate de logica internă a textului sau pentru că amendamentele sunt indisolubil legate de alte amendamente admisibile. Aceste motive trebuie specificate într-o justificare scrisă a amendamentelor.
(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea implică modificări de fond în afara celor care au fost identificate ca atare, aceasta propune Parlamentului respingerea propunerii și informează comisia competentă pentru subiectul în cauză cu privire la acest lucru.	(4) În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea implică modificări de fond în afara celor care au fost identificate ca atare, aceasta propune Parlamentului respingerea propunerii și informează comisia competentă pentru subiectul în cauză cu privire la acest lucru.
În acest caz, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea. În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele constată că procedura a rămas fără obiect și informează Consiliul cu privire la acest lucru. În cazul în care Comisia nu își retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente pentru subiectul în cauză, care o examinează în conformitate cu procedura obișnuită.	În acest caz, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea. În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele constată că procedura a rămas fără obiect și informează Consiliul cu privire la acest lucru. În cazul în care Comisia nu își retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente pentru subiectul în cauză, care o examinează în conformitate cu procedura obișnuită.

Amendamentul 125

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul II – capitolul 9 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	CAPITOLUL 9A
	ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Amendamentul 126

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 105

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 105

Acte delegate

(1) Atunci când Comisia trimite Parlamentului un act delegat, Președintele îl transmite comisiei competente pentru actul legislativ de bază, care poate hotărî să numească un raportor pentru examinarea unuia sau a mai multor acte delegate.

(1) Atunci când Comisia trimite Parlamentului un act delegat, Președintele îl transmite comisiei competente pentru actul legislativ de bază, care poate hotărî să îl desemneze pe unul dintre membrii săi pentru examinarea unuia sau a mai multor acte delegate.

(2) Președintele comunică Parlamentului data la care actul delegat a fost primit în toate limbile oficiale și termenul în care se pot formula obiecțiuni. Termenul începe să curgă de la data menționată .

(2) În cursul perioadei de sesiune care urmează primirii actului delegat, Președintele comunică Parlamentului data la care actul delegat a fost primit în toate limbile oficiale și termenul în care se pot formula obiecțiuni. Termenul începe să curgă de la data primirii .

Comunicarea se publică în procesul-verbal al ședinței, menționându-se comisia competentă.

(3) Comisia competentă poate prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție motivată, respectând dispozițiile actului legislativ de bază și, dacă apreciază că ar fi oportun, după consultarea oricărei alte comisii interesate. Propunerea de rezoluție respectivă specifică motivele obiecțiunilor formulate de Parlament și poate să includă o cerere adresată Comisiei de a prezenta un nou act delegat, ținând cont de recomandările formulate de Parlament.

(3) Comisia competentă poate prezenta o propunere de rezoluție motivată prin care formulează obiecțiuni cu privire la actul delegat , respectând dispozițiile actului legislativ de bază și, dacă apreciază că ar fi oportun, după consultarea oricărei alte comisii interesate. În cazul în care comisia competentă nu prezintă o astfel de propunere de rezoluție cu 10 zile lucrătoare înainte de începutul perioadei de sesiune a cărei zi de miercuri cade înainte și cel mai aproape de expirarea termenului stipulat la alineatul (5), un grup politic sau cel puțin 40 de deputați pot prezenta o propunere de rezoluție referitoare la chestiunea în cauză, spre a fi înscrisă pe ordinea de zi a perioadei de sesiune menționate mai sus.

(4) În cazul în care comisia competentă nu prezintă nicio propunere de rezoluție cu cel puțin zece zile lucrătoare înainte de începutul perioadei de sesiune a cărei zi de miercuri cade înainte și cel mai aproape de expirarea termenului stipulat la alineatul (5), un grup politic sau cel puțin 40 de deputați pot prezenta o propunere de rezoluție referitoare la chestiunea în cauză, spre a fi înscrisă pe ordinea de zi a perioadei de sesiune menționate mai sus.

(4a) Orice propunere de rezoluție depusă în conformitate cu alineatul (3) specifică motivele obiecțiunilor formulate de Parlament și poate să includă o cerere adresată Comisiei de a prezenta un nou act delegat, ținând cont de recomandările formulate de Parlament.

(5) Parlamentul se pronunță, în termenul prevăzut în actul legislativ de bază, asupra oricărei propuneri de rezoluție depuse, cu majoritatea prevăzută la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(5) Parlamentul aprobă o astfel de propunere în termenul prevăzut în actul legislativ de bază și, în conformitate cu articolul 290 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu majoritatea membrilor care îl compun.

În cazul în care comisia competentă consideră că ar fi oportună o prelungire, în conformitate cu actul legislativ de bază, a termenului stabilit pentru formularea obiecțiunilor în legătură cu actul delegat, președintele comisiei competente notifică Consiliul și Comisia, în numele Parlamentului, cu privire la respectiva prelungire.

În cazul în care comisia competentă consideră că ar fi oportună o prelungire, în conformitate cu dispozițiile actului legislativ de bază, a termenului stabilit pentru formularea obiecțiunilor în legătură cu actul delegat, președintele comisiei competente notifică Consiliul și Comisia, în numele Parlamentului, cu privire la respectiva prelungire.

(6) În cazul în care comisia competentă recomandă ca, înainte de expirarea termenului prevăzut în actul legislativ de bază, Parlamentul să declare că nu formulează obiecțiuni în legătură cu actul delegat:

—	aceasta informează președintele Conferinței președinților de comisie, printr-o scrisoare motivată și depune o recomandare în acest sens;

—	aceasta informează președintele Conferinței președinților de comisie, printr-o scrisoare motivată și depune o recomandare în acest sens;

—

dacă, în cursul reuniunii următoare a Conferinței președinților de comisie sau, în caz de urgență, printr-o procedură scrisă, nu este formulată nicio obiecțiune, președintele acesteia aduce faptul la cunoștința Președintelui Parlamentului, care informează plenul în consecință, în cel mai scurt timp;

—

—	dacă, în termen de 24 de ore de la anunțul făcut în plen, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați se opun recomandării, aceasta din urmă este supusă la vot;

—	dacă, în termen de 24 de ore de la anunțul făcut în plen, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați se opun recomandării, aceasta din urmă este supusă la vot;

—	dacă, în același termen, nu se exprimă nicio opoziție, se consideră că recomandarea propusă este aprobată;

—	dacă, în același termen, nu se exprimă nicio opoziție, se consideră că recomandarea propusă este aprobată;

—	adoptarea unei astfel de recomandări atrage după sine inadmisibilitatea oricărei propuneri ulterioare de obiecțiune în legătură cu actul delegat.

—	adoptarea unei astfel de recomandări atrage după sine inadmisibilitatea oricărei propuneri ulterioare de obiecțiune în legătură cu actul delegat.

(7) Cu respectarea dispozițiilor din actul legislativ de bază, comisia competentă poate lua inițiativa de a prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție motivată de revocare, integral sau parțial, a delegării de competențe prevăzută în actul respectiv. Parlamentul se pronunță cu majoritatea prevăzută la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(7) Cu respectarea dispozițiilor din actul legislativ de bază, comisia competentă poate lua inițiativa de a prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție de revocare, integral sau parțial, a delegării de competențe sau prin care se opune extinderii tacite a delegării de competențe prevăzute în actul respectiv.

În conformitate cu articolul 290 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, decizia de revocare a delegării de competențe se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor care compun Parlamentul.

(8) Președintele informează Consiliul și Comisia cu privire la pozițiile asumate în temeiul prezentului articol.

Amendamentul 127

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 106

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 106

Acte și măsuri de punere în aplicare

(1) În cazul în care Comisia transmite Parlamentului un proiect de act sau de măsură de punere în aplicare, Președintele îl transmite comisiei competente în ceea ce privește actul legislativ de bază, care poate hotărî să numească un raportor pentru examinarea unuia sau a mai multor proiecte de acte sau de măsuri de punere în aplicare.

(1) În cazul în care Comisia transmite Parlamentului un proiect de act sau de măsură de punere în aplicare, Președintele îl transmite comisiei competente în ceea ce privește actul legislativ de bază, care poate hotărî să îl desemneze pe unul dintre membrii săi pentru examinarea unuia sau a mai multor proiecte de acte sau de măsuri de punere în aplicare.

(2) Comisia competentă poate prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție motivată, semnalând că un proiect de act sau de măsură de punere în aplicare depășește competențele de executare prevăzute în actul legislativ de bază sau că nu este în conformitate cu dreptul Uniunii din alte motive.

(3) Propunerea de rezoluție poate cuprinde o cerere adresată Comisiei, solicitând retragerea actului, a măsurii sau a proiectului de act sau de măsură, modificarea acestora luând în considerare obiecțiunile formulate de Parlament sau prezentarea unei noi propuneri legislative. Președintele informează Consiliul și Comisia cu privire la poziția adoptată.

(3) Propunerea de rezoluție poate cuprinde o cerere adresată Comisiei, solicitând retragerea proiectului de act sau de măsură de punere în aplicare , modificarea acestora luând în considerare obiecțiunile formulate de Parlament sau prezentarea unei noi propuneri legislative. Președintele informează Consiliul și Comisia cu privire la poziția adoptată.

(4) În cazul în care măsurile de punere în aplicare preconizate de Comisie intră sub incidența procedurii de reglementare cu control prevăzută prin Decizia 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei, se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(a)

termenul pentru control începe să curgă din momentul în care proiectul de măsuri a fost prezentat Parlamentului în toate limbile oficiale. Atunci când se aplică termenul de control scurtat, prevăzut la articolul 5a alineatul (5) litera (b) din Decizia 1999/468/CE și în situațiile de urgență prevăzute la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, cu excepția cazului în care președintele comisiei competente ridică obiecții, termenul pentru control începe să curgă de la data primirii de către Parlament a proiectului final de măsuri de punere în aplicare în versiunile lingvistice în care a fost prezentat membrilor comitetului instituit în conformitate cu Decizia 1999/468/CE. În acest caz, articolul 158 nu se aplică;

(a)

termenul pentru control începe să curgă din momentul în care proiectul de măsuri de punere în aplicare a fost prezentat Parlamentului în toate limbile oficiale. Atunci când se aplică termenul de control scurtat, prevăzut la articolul 5a alineatul (5) litera (b) din Decizia 1999/468/CE și în situațiile de urgență prevăzute la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, cu excepția cazului în care președintele comisiei competente ridică obiecții, termenul pentru control începe să curgă de la data primirii de către Parlament a proiectului final de măsuri de punere în aplicare în versiunile lingvistice în care a fost prezentat membrilor comitetului instituit în conformitate cu Decizia 1999/468/CE. În cele două cazuri menționate la teza precedentă, articolul 158 nu se aplică;

(b)

dacă proiectul de măsură de punere în aplicare se întemeiază pe articolul 5a alineatul (5) sau alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, care prevede termene mai scurte în care Parlamentul European își poate exprima opoziția, președintele comisiei competente poate prezenta o propunere de rezoluție prin care se opune adoptării proiectului de măsură, î n cazul în care comisia nu a putut să se întrunească în termenul prevăzut;

(b)

(c)

Parlamentul, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, se poate opune adoptării proiectului de măsură de punere în aplicare , indicând că proiectul depășește competențele de punere în aplicare prevăzute de actul de bază, sau că nu este compatibil cu obiectivul sau conținutul actului de bază sau că nu respectă principiile subsidiarității sau proporționalității;

(c)

Parlamentul, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate adopta o rezoluție prin care se opune adoptării proiectului de măsură de punere în aplicare și în care indică faptul că proiectul depășește competențele de punere în aplicare prevăzute de actul de bază, sau că nu este compatibil cu obiectivul sau conținutul actului de bază sau nu că respectă principiile subsidiarității sau proporționalității;

În cazul în care comisia competentă nu prezintă nicio astfel de propunere de rezoluție cu cel puțin zece zile lucrătoare înainte de începutul perioadei de sesiune a cărei zi de miercuri cade înainte și cel mai aproape de expirarea termenului stabilit pentru exprimarea opoziției față de proiectul de măsuri de punere în aplicare, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați pot prezenta o propunere de rezoluție referitoare la chestiunea în cauză, spre a fi înscrisă pe ordinea de zi a perioadei de sesiune menționate mai sus.

(d)

în cazul în care comisia competentă , în urma unei cereri corespunzător motivate din partea Comisiei, îi recomandă președintelui Conferinței președinților de comisie, printr-o scrisoare motivată, ca Parlamentul să declare că nu se opune măsurii propuse înainte de expirarea termenului normal, prevăzut la articolul 5a alineatul (3) litera (c) și/sau la articolul 5a alineatul (4) litera (e) din Decizia 1999/468/CE, se aplică procedura prevăzută la articolul 105 alineatul (6) din prezentul regulament.

(d)

în cazul în care comisia competentă îi recomandă președintelui Conferinței președinților de comisie, printr-o scrisoare motivată, ca Parlamentul să declare că nu se opune măsurii propuse înainte de expirarea termenului normal, prevăzut la articolul 5a alineatul (3) litera (c) și/sau la articolul 5a alineatul (4) litera (e) din Decizia 1999/468/CE, se aplică procedura prevăzută la articolul 105 alineatul (6) din prezentul regulament.

Amendamentul 128

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 108

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 108

Acorduri internaționale

(1) În cazul în care se intenționează deschiderea negocierilor privind încheierea, reînnoirea sau modificarea unui acord internațional, comisia competentă poate decide să redacteze un raport sau să monitorizeze în alt fel procedura și să informeze Conferința președinților de comisie cu privire la respectiva decizie. Atunci când este cazul, poate fi solicitat avizul altor comisii, în conformitate cu articolul 53 alineatul (1). După caz, se aplică articolul 201 alineatul (2), articolul 54 sau articolul 55.

Președinții și raportorii comisiei competente și ai comisiilor asociate adoptă împreună măsuri adecvate pentru a garanta că Parlamentului i se furnizează imediat și în mod regulat informații complete, în mod confidențial, dacă este necesar, în toate stadiile de negociere și încheiere a acordurilor internaționale, inclusiv proiectele și textele adoptate definitiv ale directivelor de negociere, precum și informațiile menționate la alineatul (3),

—	de către Comisie, în conformitate cu obligațiile acesteia în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și cu angajamentele sale în temeiul Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, și

—	de către Consiliu, în conformitate cu obligațiile acestuia în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

(1a) Cât mai curând posibil, comisia competentă solicită Comisiei informații cu privire la temeiul juridic avut în vedere pentru încheierea acordurilor internaționale de tipul prevăzut la alineatul (1). Comisia competentă verifică, în conformitate cu articolul 39, temeiul juridic ales.

(2) La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul poate solicita Consiliului să nu autorizeze deschiderea negocierilor înainte ca Parlamentul să se pronunțe, pe baza unui raport al comisiei competente, asupra mandatului de negociere.

(3) În momentul în care se intenționează deschiderea negocierilor, comisia competentă solicită Comisiei informații cu privire la temeiul juridic avut în vedere pentru încheierea acordului internațional de tipul prevăzut la alineatul (1). Comisia competentă verifică, în conformitate cu articolul 39, temeiul juridic ales. În cazul în care Comisia nu precizează niciun temei juridic sau dacă validitatea temeiului este pusă la îndoială, se aplică dispozițiile articolului 39.

(4) În orice moment al negocierilor și de la încheierea negocierilor până la încheierea acordului internațional, pe baza unui raport al comisiei competente și după examinarea oricărei propuneri relevante depuse în conformitate cu articolul 134 , Parlamentul poate adopta recomandări, solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea acordului respectiv.

(4) În orice moment al negocierilor și de la încheierea negocierilor până la încheierea acordului internațional, pe baza unui raport al comisiei competente , elaborat din proprie inițiativă sau după examinarea oricărei propuneri relevante depuse de un grup politic sau de cel puțin 40 de deputați , Parlamentul poate adopta recomandări pentru Consiliu, Comisie sau Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate , solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea acordului respectiv.

(5) Atunci când Consiliul solicită aprobarea sau avizul Parlamentului, solicitarea este transmisă de Președinte spre examinare comisiei competente în conformitate cu articolul 99 sau cu articolul 47 alineatul (1).

(6) Înainte de vot, comisia competentă, un grup politic sau cel puțin o zecime dintre deputați pot propune ca Parlamentul să solicite avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea acordului internațional cu tratatele. Dacă Parlamentul aprobă o astfel de propunere , votul se amână până la emiterea avizului Curții (14).

(6) În orice moment înainte ca Parlamentul să voteze cu privire la o cerere de aprobare sau de aviz, comisia competentă sau cel puțin o zecime dintre membrii care compun Parlamentul pot propune ca Parlamentul să solicite avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea acordului internațional cu tratatele.

Înainte ca Parlamentul să voteze cu privire la propunerea respectivă, Președintele poate solicita avizul comisiei competente pentru chestiuni juridice, care își prezintă concluziile Parlamentului.

Dacă Parlamentul aprobă propunerea de solicitare a avizului Curții de Justiție, votul privind cererea de aprobare sau de aviz se amână până la emiterea avizului Curții.

(7) Parlamentul își dă avizul sau aprobarea cu privire la încheierea, reînnoirea sau modificarea unui acord internațional sau a unui protocol financiar încheiat de Uniunea Europeană, pronunțându-se prin vot unic cu majoritatea voturilor exprimate. Nu sunt admisibile amendamente la textul acordului sau protocolului.

(7) În cazul în care i se solicită aprobarea cu privire la încheierea, reînnoirea sau modificarea unui acord internațional, Parlamentul decide prin vot unic în conformitate cu articolul 99.

În cazul în care Parlamentul nu își dă aprobarea, Președintele informează Consiliul că acordul în cauză nu poate fi încheiat, reînnoit sau modificat.

Fără a aduce atingere articolului 99 alineatul (1b), Parlamentul poate decide, pe baza unei recomandări din partea comisiei competente, amânarea deciziei sale privind procedura de aprobare pentru cel mult un an.

(8) În cazul în care avizul Parlamentului este negativ, Președintele solicită Consiliului să nu încheie acordul.

(8) În cazul în care Parlamentului i se solicită aprobarea cu privire la încheierea, reînnoirea sau modificarea unui acord internațional, nu sunt admisibile amendamente la textul acordului. Fără a aduce atingere articolului 170 alineatul (1), amendamentele la proiectul de decizie a Consiliului sunt admisibile.

În cazul în care avizul Parlamentului este negativ, Președintele solicită Consiliului să nu încheie acordul.

(9) În cazul în care Parlamentul nu își dă aprobarea cu privire la un acord internațional, Președintele informează Consiliul că acordul în cauză nu poate fi încheiat.

(9a) Președinții și raportorii comisiei competente și ai comisiilor asociate verifică împreună dacă, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul, Comisia și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate îi furnizează imediat și în mod regulat Parlamentului informații complete, dacă este necesar în mod confidențial după ce au căzut de comun acord, în toate stadiile de pregătire pentru negociere și de negociere și încheiere a acordurilor internaționale, inclusiv informații privind proiectele și textele adoptate definitiv ale directivelor de negociere, precum și informații legate de punerea în aplicare a respectivelor acorduri.

Amendamentul 129

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 109

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 109	Articolul 109
Proceduri întemeiate pe articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în caz de aplicare provizorie sau de suspendare a acordurilor internaționale sau de stabilire a poziției Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord internațional	Aplicarea provizorie sau suspendarea aplicării acordurilor internaționale sau stabilirea poziției Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord internațional
În cazul în care Comisia , în conformitate cu obligațiile ce îi revin în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și în temeiul Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, informează Parlamentul și Consiliul cu privire la intenția sa de a propune aplicarea provizorie sau suspendarea unui acord internațional, se face o declarație și se organizează o dezbatere în plen. Parlamentul poate formula recomandări în conformitate cu articolul 108 sau cu articolul 113.	În cazul în care Comisia sau Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant informează Parlamentul și Consiliul cu privire la intenția sa de a propune aplicarea provizorie sau suspendarea unui acord internațional, Parlamentul poate invita Consiliul, Comisia sau Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să facă o declarație, care este urmată de o dezbatere. Parlamentul poate formula recomandări pe baza unui raport elaborat de comisia competentă sau în temeiul articolului 113, care pot include, în special, solicitarea ca Consiliul să nu aplice un acord cu titlu provizoriu până când Parlamentul nu și-a dat aprobarea.
Se aplică aceeași procedură atunci când Comisia informează Parlamentul cu privire la o propunere referitoare la pozițiile ce urmează a fi adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord internațional.	Se aplică aceeași procedură atunci când Comisia sau Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant propune pozițiile ce urmează a fi adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord internațional.

Amendamentul 130

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 110

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 110	Articolul 110
Reprezentanți speciali	Reprezentanți speciali
(1) În cazul în care Consiliul are intenția de a numi un reprezentant special în temeiul articolului 33 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Președintele, la cererea comisiei competente, invită Consiliul să facă o declarație și să răspundă la întrebările privind mandatul, obiectivele și celelalte aspecte pertinente ale misiunii și rolului pe care trebuie să îl îndeplinească un reprezentant special.	(1) În cazul în care Consiliul are intenția de a numi un reprezentant special în temeiul articolului 33 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Președintele, la cererea comisiei competente, invită Consiliul să facă o declarație și să răspundă la întrebările privind mandatul, obiectivele și celelalte aspecte pertinente ale misiunii și rolului pe care trebuie să îl îndeplinească un reprezentant special.
(2) După numire, dar înainte de a-și prelua funcția, reprezentantul special poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările acesteia.	(2) După numire, dar înainte de a-și prelua funcția, reprezentantul special poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările acesteia.
(3) În termen de trei luni de la această audiere, comisia competentă poate propune, în conformitate cu articolul 134, o recomandare care se referă direct la declarația reprezentantului special și la răspunsurile sale.	(3) În termen de două luni de la această audiere, comisia competentă poate face recomandări care se referă direct la numire, adresate Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
(4) Reprezentantul special este invitat să informeze Parlamentul la intervale regulate cu privire la executarea practică a mandatului său.	(4) Reprezentantul special este invitat să informeze Parlamentul la intervale regulate cu privire la executarea practică a mandatului său.
(5) Un reprezentant special numit de Consiliu cu un mandat referitor la chestiuni politice speciale poate fi invitat de către Parlament sau poate solicita să fie invitat pentru a face o declarație în fața comisiei competente.

Amendamentul 131

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 111

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 111	Articolul 111
Reprezentarea internațională	Reprezentarea internațională
(1) În cazul numirii unui șef al unei delegații externe a Uniunii, candidatul poate fi invitat să se prezinte în fața organului competent al Parlamentului pentru a face o declarație și a răspunde la întrebări.	(1) În cazul numirii unui șef al unei delegații externe a Uniunii, candidatul poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente pentru a face o declarație și a răspunde la întrebări.
(2) În termen de trei luni de la data audierii prevăzute la alineatul (1), comisia competentă poate adopta o rezoluție sau emite o recomandare care se referă direct la declarația și răspunsurile la întrebări.	(2) În termen de două luni de la data audierii prevăzute la alineatul (1), comisia competentă poate adopta o rezoluție sau, după caz, emite o recomandare care se referă direct la numire .

Amendamentul 132

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 112

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 112	Articolul 113a
Consultarea și informarea Parlamentului în cadrul politicii externe și de securitate comune	Consultarea și informarea Parlamentului în cadrul politicii externe și de securitate comune
(1) În cazul în care Parlamentul este consultat în conformitate cu 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană, chestiunea este trimisă comisiei competente, care poate prezenta recomandări în conformitate cu articolul 113 din prezentul regulament.	(1) În cazul în care Parlamentul este consultat în conformitate cu articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană, chestiunea este trimisă comisiei competente, care poate elabora proiecte de recomandări în conformitate cu articolul 113 din prezentul regulament.
(2) Comisiile în cauză fac tot posibilul pentru ca Vicepreședintele Comisiei/ Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să le furnizeze periodic și în timp util informații cu privire la evoluția și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune a Uniunii, cu privire la costul prevăzut, de fiecare dată când se adoptă, în domeniul acestei politici, o decizie cu implicații financiare, precum și cu privire la toate celelalte aspecte financiare privind derularea acțiunilor din domeniul acestei politici. În mod excepțional, la cererea Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, o comisie poate organiza dezbateri cu ușile închise.	(2) Comisiile în cauză fac tot posibilul pentru ca Vicepreședintele Comisiei/ Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să le furnizeze periodic și în timp util informații cu privire la evoluția și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune a Uniunii, cu privire la costul prevăzut, de fiecare dată când se adoptă, în domeniul acestei politici, o decizie cu implicații financiare, precum și cu privire la toate celelalte aspecte financiare privind derularea acțiunilor din domeniul acestei politici. În mod excepțional, la cererea Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, o comisie poate organiza dezbateri cu ușile închise.
(3) De două ori pe an are loc o dezbatere cu privire la documentul consultativ elaborat de Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant, în care sunt prezentate principalele aspecte și orientările fundamentale ale politicii externe și de securitate comune, inclusiv politica comună de securitate și apărare și implicațiile financiare ale acestora pentru bugetul Uniunii. Se aplică procedurile prevăzute la articolul 123.	(3) De două ori pe an are loc o dezbatere cu privire la documentul consultativ elaborat de Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant, în care sunt prezentate principalele aspecte și orientările fundamentale ale politicii externe și de securitate comune, inclusiv politica comună de securitate și apărare și implicațiile financiare ale acestora pentru bugetul Uniunii. Se aplică procedurile prevăzute la articolul 123.
(A se vedea, de asemenea, interpretarea de la articolul 134.)
(4) Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant este invitat la fiecare dezbatere în plen privind aspectele de politică externă, de securitate și de apărare.	(4) Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant este invitat la fiecare dezbatere în plen privind aspectele de politică externă, de securitate și de apărare.
	(Acest articol, astfel cum a fost modificat, se mută după articolul 113 și, prin urmare, se include în noul Capitol 2a).

Amendamentul 133

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul III – capitolul 2 a – titlu (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	CAPITOLUL 2A
	RECOMANDĂRI PRIVIND ACȚIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII
	(A se introduce înainte de articolul 113.)

Amendamentul 134

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 113

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 113	Articolul 113
Recomandări în cadrul politicii externe și de securitate comune	Recomandări privind politicile externe ale Uniunii
(1) După autorizarea de către Conferința președinților sau ca urmare a unei propuneri în sensul articolului 134, comisia competentă în domeniul politicii externe și de securitate comune poate formula recomandări adresate Consiliului în cadrul domeniului său de competență.	(1) Comisia competentă poate întocmi proiecte de recomandări adresate Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind subiectele de la titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (acțiunea externă a Uniunii) sau în cazul în care un acord internațional care intră în domeniul de aplicare al articolului 108 nu a fost încă prezentat Parlamentului sau Parlamentul nu a fost informat cu privire la acesta în temeiul articolului 109.
(2) În caz de urgență, autorizarea prevăzută la alineatul (1) poate fi acordată de către Președinte, care poate autoriza și întrunirea de urgență a comisiei în cauză.	(2) În caz de urgență, Președintele poate autoriza întrunirea de urgență a comisiei în cauză.
(3) În cadrul procesului de adoptare a recomandărilor, care trebuie supuse la vot sub formă de text scris, nu se aplică dispozițiile articolului 158 și pot fi prezentate amendamente orale.	(3) În cadrul procesului de adoptare a acestor proiecte de recomandări la nivelul comisiei, trebuie să se supună la vot un text scris.
Neaplicarea articolului 158 este posibilă numai în comisie și în caz de urgență. Nu se admit derogări de la dispozițiile articolului 158 nici în reuniunile comisiei care nu sunt declarate urgente, nici în plen.
Dispoziția de autorizare a prezentării de amendamente orale înseamnă că deputații nu se pot opune supunerii la vot a amendamentelor orale în comisie.
	(3a) În situațiile de urgență menționate la alineatul (2), articolul 158 nu se aplică la nivelul comisiei, iar amendamentele orale sunt admisibile. Deputații nu se pot opune supunerii la vot a amendamentelor orale în comisie.
(4) Recomandările astfel formulate se înscriu pe ordinea de zi a perioadei de sesiune imediat următoare prezentării acestora. În caz de urgență hotărâtă de Președinte, recomandările se pot înscrie pe ordinea de zi a perioadei de sesiune în curs. Recomandările sunt considerate adoptate, cu excepția cazului în care un număr de cel puțin 40 de deputați s-au opus, în scris, înainte de începerea perioadei de sesiune, caz în care recomandările comisiei sunt înscrise pentru dezbatere și vot pe ordinea de zi a perioadei de sesiune menționate. Pot depune amendamente un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați.	(4) Proiectele de recomandări elaborate de comisie se înscriu pe ordinea de zi a perioadei de sesiune imediat următoare prezentării acestora. În caz de urgență hotărâtă de Președinte, recomandările se pot înscrie pe ordinea de zi a perioadei de sesiune în curs.
	(4a) Recomandările sunt considerate adoptate, cu excepția cazului în care un număr de cel puțin 40 de deputați s-au opus, în scris, înainte de începerea perioadei de sesiune. În cazul în care se prezintă o astfel de obiecție, proiectele de recomandări ale comisiei sunt înscrise pe ordinea de zi a aceleiași perioade de sesiune. Astfel de recomandări sunt supuse unei dezbateri, iar amendamentele depuse de un grup politic sau de cel puțin 40 de deputați sunt supuse la vot.

Amendamentul 135

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 114

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 114	Articolul 114
Încălcarea drepturilor omului	Încălcarea drepturilor omului
În fiecare perioadă de sesiune, fiecare comisie competentă poate depune, fără a solicita autorizarea, o propunere de rezoluție privind cazuri de încălcare a drepturilor omului în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatul (4).	În fiecare perioadă de sesiune, fiecare comisie competentă poate depune, fără a solicita autorizarea, o propunere de rezoluție privind cazuri de încălcare a drepturilor omului în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 113 alineatele (4) și (4a) .

Amendamentul 136

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 115

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 115	Articolul 115
Transparența activităților Parlamentului	Transparența activităților Parlamentului
(1) Parlamentul asigură o transparență maximă a activităților sale, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, ale articolului 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ale articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.	(1) Parlamentul asigură o transparență maximă a activităților sale, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, ale articolului 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ale articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(2) Dezbaterile Parlamentului sunt publice.	(2) Dezbaterile Parlamentului sunt publice.
(3) Reuniunile comisiilor Parlamentului sunt, în mod normal, publice. Cu toate acestea, comisiile pot decide, cel târziu la momentul adoptării ordinii de zi a reuniunii respective, să împartă ordinea de zi a unei reuniuni în puncte la care accesul publicului este permis și în puncte la care accesul acestuia nu este permis. Cu toate acestea, în cazul în care o reuniune are loc cu ușile închise, comisia poate permite accesul public la documentele și la procesul-verbal al reuniunii , sub rezerva articolului 4 alineatele (1)-(4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului. În caz de încălcare a normelor în materie de confidențialitate, se aplică articolul 166 .	(3) Reuniunile comisiilor Parlamentului sunt, în mod normal, publice. Cu toate acestea, comisiile pot decide, cel târziu la momentul adoptării ordinii de zi a reuniunii respective, să împartă ordinea de zi a unei reuniuni în puncte la care accesul publicului este permis și în puncte la care accesul acestuia nu este permis. Cu toate acestea, în cazul în care o reuniune are loc cu ușile închise, comisia poate decide să permită accesul public la documentele reuniunii.
(4) Examinarea de către comisia competentă, în conformitate cu articolul 9, a cererilor cu privire la procedurile privind imunitatea, se desfășoară întotdeauna cu ușile închise.

Amendamentul 137

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 116

Amendamentul 138

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 116 a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 116a

Accesul în Parlament

(1) Ecusoanele de acces ale deputaților, ale asistenților deputaților și ale persoanelor terțe sunt eliberate în temeiul normelor stabilite de Birou. Respectivele norme reglementează, de asemenea, utilizarea și retragerea ecusoanelor de acces.

(2) Ecusoanele de acces nu se eliberează persoanelor din anturajul unui deputat care sunt cuprinse în domeniul de aplicare a Acordului dintre Parlamentul European și Comisia Europeană privind înființarea unui Registru de transparență pentru organizații și persoane care desfășoară activități independente, implicate în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor UE (1a) .

(3) Entitățile înscrise în registrul de transparență și reprezentanții acestora care dețin ecusoane de acces pe termen lung la Parlamentul European trebuie să respecte:

—	codul de conduită al entităților înregistrate anexat la acord,

—	procedurile și alte obligații stabilite de acord, precum și

—	dispozițiile de punere în aplicare a prezentului articol.

Fără a aduce atingere aplicabilității normelor generale privind retragerea sau dezactivarea temporară a ecusoanelor de acces pe termen lung și cu excepția cazului în care există motive importante împotriva acestui lucru, Secretarul General, cu autorizația chestorilor, retrage sau dezactivează ecusoanele de acces pe termen lung atunci când titularul unui astfel de ecuson este exclus din registrul de transparență din cauza unei încălcări a codului de conduită al entităților înregistrate, se dovedește a fi vinovat de încălcări grave ale obligațiilor prevăzute la prezentul alineat sau a refuzat să răspundă unei invitații oficiale de a participa la o audiere sau la o reuniune a unei comisii sau de a coopera cu o comisie de anchetă, fără a oferi o justificare suficientă.

(4) Chestorii pot stabili în ce măsură Codul de conduită menționat la alineatul (2) se aplică persoanelor care, deși sunt în posesia unui ecuson de acces pe termen lung, nu sunt vizate de respectivul acord.

(5) Biroul, la propunerea Secretarului General, adoptă măsurile necesare pentru a pune în aplicare registrul de transparență, în conformitate cu dispozițiile acordului privind înființarea respectivului registru.

Amendamentul 139

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 117

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 117	Articolul 117
Alegerea Președintelui Comisiei	Alegerea Președintelui Comisiei
(1) După ce Consiliul European a propus un candidat la funcția de președinte al Comisiei, candidatul este invitat de Președinte să facă o declarație și să-și prezinte orientările politice în fața Parlamentului. Această prezentare este urmată de o dezbatere.	(1) După ce Consiliul European a propus un candidat la funcția de președinte al Comisiei, candidatul este invitat de Președinte să facă o declarație și să-și prezinte orientările politice în fața Parlamentului. Această prezentare este urmată de o dezbatere.
Consiliul European este invitat să participe la dezbatere.	Consiliul European este invitat să participe la dezbatere.
(2) Parlamentul alege Președintele Comisiei cu majoritatea membrilor care îl compun.	(2) În conformitate cu articolul 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Parlamentul alege președintele Comisiei cu majoritatea membrilor care îl compun.
Votul este secret.	Votul este secret.
(3) În cazul în care candidatul este ales, Președintele informează Consiliul cu privire la aceasta, invitându-l să propună, de comun acord cu președintele ales, candidații pentru diferitele posturi de comisari.	(3) În cazul în care candidatul este ales, Președintele informează Consiliul cu privire la aceasta, invitându-l să propună, de comun acord cu președintele ales, candidații pentru diferitele posturi de comisari.
(4) În cazul în care candidatul nu întrunește majoritatea necesară, Președintele invită Consiliul European să propună, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales în conformitate cu aceeași procedură.	(4) În cazul în care candidatul nu întrunește majoritatea necesară, Președintele invită Consiliul European să propună, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales în conformitate cu aceeași procedură.

Amendamentul 140

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 118

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 118	Articolul 118
Alegerea Comisiei	Alegerea Comisiei
	(-1) Președintele invită Președintele ales al Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la alocarea portofoliilor în cadrul colegiului comisarilor propus în conformitate cu orientările politice ale Președintelui ales.
(1) Președintele, după consultarea Președintelui ales al Comisiei, invită candidații propuși de Președintele ales al Comisiei și de Consiliu pentru diferitele posturi de comisar să se prezinte în fața diferitelor comisii parlamentare , în funcție de domeniul lor probabil de activitate. Aceste audieri sunt publice.	(1) Președintele, după consultarea Președintelui ales al Comisiei, invită candidații propuși de Președintele ales al Comisiei și de Consiliu pentru diferitele posturi de comisar să se prezinte în fața diferitelor comisii sau organisme , în funcție de domeniul lor probabil de activitate.
	(1a) Audierile sunt organizate de către comisii.
	O audiere se poate desfășura în mod excepțional într-un alt format în cazul în care un comisar desemnat are responsabilități în primul rând orizontale, cu condiția ca o astfel de audiere să implice comisiile competente. Audierile sunt publice.
(2) Președintele poate invita Președintele ales al Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la alocarea portofoliilor în cadrul colegiului comisarilor propus în conformitate cu orientările sale politice.
(3) Comisarul desemnat este invitat de comisia sau de comisiile competente să facă o declarație și să răspundă la întrebări. Audierile sunt organizate într-un mod care să permită comisarilor desemnați să divulge Parlamentului toate informațiile relevante. Dispozițiile privind organizarea audierilor sunt stabilite într-o anexă la Regulamentul de procedură (16).	(3) Comisarul desemnat este invitat de comisia sau de comisiile competente să facă o declarație și să răspundă la întrebări. Audierile sunt organizate într-un mod care să permită comisarilor desemnați să divulge Parlamentului toate informațiile relevante. Dispozițiile privind organizarea audierilor sunt stabilite într-o anexă la Regulamentul de procedură16.
(4) Președintele ales prezintă colegiul comisarilor și programul acestuia în cursul unei ședințe a Parlamentului la care sunt invitați Președintele Consiliului European și Președintele Consiliului. Această prezentare este urmată de o dezbatere.	(4) Președintele ales este invitat să prezinte colegiul comisarilor și programul acestuia în cursul unei ședințe a Parlamentului la care sunt invitați Președintele Consiliului European și Președintele Consiliului. Această prezentare este urmată de o dezbatere.
(5) La încheierea dezbaterii, orice grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați poate depune o propunere de rezoluție. Se aplică articolul 123 alineatele (3), (4) și (5) .	(5) La încheierea dezbaterii, orice grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați poate depune o propunere de rezoluție. Se aplică articolul 123 alineatele (3)-(5b) .
După votarea propunerii de rezoluție, Parlamentul alege sau respinge Comisia cu majoritatea voturilor exprimate.
Se votează prin apel nominal.
Parlamentul poate amâna votul până la următoarea ședință.
	(5a) După votarea propunerii de rezoluție, Parlamentul alege sau respinge Comisia, prin apel nominal, cu majoritatea voturilor exprimate. Parlamentul poate amâna votul până la următoarea ședință.
(6) Președintele informează Consiliul cu privire la alegerea sau respingerea Comisiei.	(6) Președintele informează Consiliul cu privire la alegerea sau respingerea Comisiei.
(7) În cazul unei modificări substanțiale de portofoliu în cursul mandatului Comisiei, al ocupării unui loc vacant sau al numirii unui nou comisar ca urmare a aderării unui nou stat membru, comisarii în cauză sunt invitați să se prezinte în fața comisiilor responsabile de domeniile de competență respective, în conformitate cu alineatul (3).	(7) În cazul unei modificări substanțiale de portofoliu sau a schimbării componenței Comisiei în cursul mandatului Comisiei, comisarii în cauză sau orice alți comisari desemnați sunt invitați să participe la o audiere organizată în conformitate cu alineatele (1a) și (3).
	(7a) În cazul modificării portofoliului sau intereselor financiare ale unui comisar în cursul mandatului său, situația este examinată de Parlament în conformitate cu anexa XVI.
	În cazul în care, în timpul mandatului unui comisar, se constată un conflict de interese, iar președintele Comisiei nu pune în aplicare recomandările Parlamentului pentru soluționarea respectivului conflict de interese, Parlamentul îi poate solicita președintelui Comisiei să retragă încrederea acordată comisarului în cauză, în conformitate cu punctul 5 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană și, dacă este cazul, să ia măsuri pentru a-i retrage comisarului în cauză dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente în conformitate cu articolul 245 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Amendamentul 141

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 118 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 118a
	Programarea multianuală
	La numirea unei noi Comisii, Parlamentul, Consiliul și Comisia, în conformitate cu punctul 5 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, realizează un schimb de opinii și cad de acord asupra unor concluzii comune referitoare la programarea multianuală.
	În acest scop, și înainte de a purta negocieri cu Consiliul și cu Comisia cu privire la concluziile comune privind programarea multianuală, Președintele realizează un schimb de opinii cu Conferința președinților cu privire la principalele obiective și priorități în materie de politică pentru noul mandat legislativ. Acest schimb de opinii va ține seama, printre altele, de prioritățile prezentate de președintele ales al Comisiei, precum și de răspunsurile date de comisarii desemnați în cadrul audierilor prevăzute la articolul 118 din Regulamentul de procedură.
	Înainte de a semna concluziile comune, Președintele solicită aprobarea Conferinței președinților.

Amendamentul 142

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 119

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 119	Articolul 119
Moțiunea de cenzură împotriva Comisiei	Moțiunea de cenzură împotriva Comisiei
(1) O zecime dintre membrii care compun Parlamentul poate depune la Președintele Parlamentului o moțiune de cenzură împotriva Comisiei.	(1) O zecime dintre membrii care compun Parlamentul poate depune la Președintele Parlamentului o moțiune de cenzură împotriva Comisiei. În cazul în care o moțiune de cenzură a fost votată în cursul celor două luni precedente, o nouă moțiune poate fi depusă doar de o cincime dintre membrii care compun Parlamentul.
(2) Moțiunea de cenzură trebuie să poarte mențiunea „moțiune de cenzură” și să fie motivată . Aceasta se transmite Comisiei.	(2) Moțiunea poartă mențiunea de „moțiune de cenzură” și enumeră motivele pentru care a fost depusă . Aceasta se transmite Comisiei.
(3) Președintele anunță deputaților depunerea unei moțiuni de cenzură de îndată ce o primește.	(3) Președintele anunță deputaților depunerea unei moțiuni de cenzură de îndată ce o primește.
(4) Dezbaterea moțiunii are loc la cel puțin 24 de ore după anunțarea deputaților cu privire la depunerea unei moțiuni de cenzură.	(4) Dezbaterea moțiunii are loc la cel puțin 24 de ore după anunțarea deputaților cu privire la depunerea unei moțiuni de cenzură.
(5) Votarea moțiunii de cenzură se face prin apel nominal, la cel puțin 48 de ore după începerea dezbaterii.	(5) Votarea moțiunii de cenzură se face prin apel nominal, la cel puțin 48 de ore după începerea dezbaterii.
(6) Dezbaterea și votul au loc cel târziu în timpul perioadei de sesiune care urmează depunerii moțiunii.	(6) Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), dezbaterea și votul au loc cel târziu în timpul perioadei de sesiune care urmează depunerii moțiunii.
(7) Moțiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din totalul voturilor exprimate, reprezentând majoritatea membrilor care compun Parlamentul. Rezultatul votului este notificat Președintelui Consiliului și Președintelui Comisiei.	(7) În conformitate cu articolul 234 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, moțiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din totalul voturilor exprimate, reprezentând majoritatea membrilor care compun Parlamentul. Rezultatul votului este notificat Președintelui Consiliului și Președintelui Comisiei.

Amendamentul 143

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 120

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 120	Articolul 120
Numirea judecătorilor și avocaților generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene	Numirea judecătorilor și avocaților generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene
La propunerea comisiei competente, Parlamentul desemnează o persoană pentru comitetul format din șapte persoane însărcinat să controleze capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și în cadrul Tribunalului.	La propunerea comisiei competente, Parlamentul desemnează o persoană pentru comitetul format din șapte persoane însărcinat să controleze capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și în cadrul Tribunalului. Comisia responsabilă selecționează, prin vot cu majoritate simplă, candidatul pe care dorește să îl propună. În acest scop, coordonatorii comisiei respective întocmesc o listă restrânsă de candidați.

Amendamentul 144

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 121

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 121	Articolul 121
Numirea membrilor Curții de Conturi	Numirea membrilor Curții de Conturi
(1) Personalitățile desemnate ca membri ai Curții de Conturi sunt invitate să facă o declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările adresate de membri. Comisia votează separat asupra fiecărei candidaturi prin vot secret.	(1) Personalitățile desemnate ca membri ai Curții de Conturi sunt invitate să facă o declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările adresate de membri. Comisia votează separat asupra fiecărei candidaturi prin vot secret.
(2) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului cu privire la numirea candidaților propuși sub forma unui raport care cuprinde o propunere de decizie distinctă pentru fiecare candidat .	(2) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului privind aprobarea sau respingerea candidaturii propuse .
(3) Votul în plen are loc în termen de două luni de la primirea candidaturilor, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie. Parlamentul votează separat asupra fiecărei candidaturi, prin vot secret , și se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate .	(3) Votul în plen are loc în termen de două luni de la primirea candidaturilor, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie. Parlamentul votează separat asupra fiecărei candidaturi prin vot secret.
(4) În cazul în care Parlamentul emite un aviz negativ cu privire la o candidatură individuală, Președintele solicită Consiliului să retragă această candidatură și să prezinte Parlamentului o nouă candidatură.	(4) În cazul în care Parlamentul emite un aviz negativ cu privire la o candidatură individuală, Președintele solicită Consiliului să retragă această candidatură și să prezinte Parlamentului o nouă candidatură.

Amendamentul 145

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 122

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 122	Articolul 122
Numirea membrilor Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene	Numirea membrilor Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene
(1) Candidatul propus pentru președinția Băncii Centrale Europene este invitat să facă o declarație în fața comisiei parlamentare competente și să răspundă la întrebările adresate de membri.	(1) Candidatul propus pentru calitatea de președinte, vicepreședinte sau membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene este invitat să facă o declarație în fața comisiei parlamentare competente și să răspundă la întrebările adresate de membri.
(2) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului privind aprobarea sau respingerea candidaturii propuse.	(2) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului privind aprobarea sau respingerea candidaturii propuse.
(3) Votul are loc în termen de două luni de la primirea propunerii, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie.	(3) Votul are loc în termen de două luni de la primirea propunerii, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie. Parlamentul votează separat asupra fiecărei candidaturi prin vot secret.
(4) În cazul în care Parlamentul emite un aviz negativ, Președintele solicită Consiliului să retragă această propunere și să prezinte o nouă propunere Parlamentului .	(4) În cazul în care Parlamentul emite un aviz negativ cu privire la o candidatură , Președintele solicită retragerea candidaturii și prezentarea unei noi candidaturi către Parlament .
(5) Aceeași procedură se aplică în cazul candidaților propuși pentru posturile de vicepreședinte și de membri ai Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene.

Amendamentul 146

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 122 a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 122a

Numiri în organismele de guvernanță economică

(1) Prezentul articol se aplică în cazul numirii:

—	președintelui și vicepreședintelui Consiliului de supraveghere al mecanismului unic de supraveghere;

—	președintelui, vicepreședintelui și membrilor deplini ai Comitetului unic de rezoluție al mecanismului unic de supraveghere;

—	președinților și directorilor executivi ai Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale); precum și

—	directorului executiv și directorului executiv adjunct al Fondului european pentru investiții strategice.

(2) Fiecare candidat este invitat să facă o declarație în fața comisiei parlamentare competente și să răspundă la întrebările adresate de membri.

(3) Comisia competentă face o recomandare Parlamentului cu privire la fiecare propunere de numire.

(4) Votul are loc în termen de două luni de la primirea propunerii de numire, cu excepția cazului în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul ia o altă decizie. Parlamentul votează separat asupra fiecărei numiri prin vot secret.

(5) În cazul în care decizia luată de Parlament cu privire la o propunere de numire este negativă, Președintele solicită retragerea propunerii și prezentarea unei noi propuneri către Parlament.

Amendamentul 147

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 123

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 123	Articolul 123
Declarațiile Comisiei, ale Consiliului și ale Consiliului European	Declarațiile Comisiei, ale Consiliului și ale Consiliului European
(1) Membrii Comisiei, ai Consiliului și ai Consiliului European pot solicita Președintelui Parlamentului, în orice moment, să le fie dat cuvântul pentru a prezenta o declarație. Președintele Consiliului European face o declarație după fiecare reuniune a acestuia. Președintele Parlamentului hotărăște când poate fi prezentată declarația și dacă aceasta poate fi urmată de o dezbatere aprofundată sau de 30 de minute de întrebări scurte și precise din partea deputaților.	(1) Membrii Comisiei, ai Consiliului și ai Consiliului European pot solicita Președintelui Parlamentului, în orice moment, să le fie dat cuvântul pentru a prezenta o declarație. Președintele Consiliului European face o declarație după fiecare reuniune a acestuia. Președintele Parlamentului hotărăște când poate fi prezentată declarația și dacă aceasta poate fi urmată de o dezbatere aprofundată sau de 30 de minute de întrebări scurte și precise din partea deputaților.
(2) În cazul în care se înscrie pe ordinea de zi o declarație urmată de o dezbatere, Parlamentul hotărăște dacă dezbaterea se încheie sau nu printr-o rezoluție. Acest lucru nu este posibil în cazul în care un raport privind același subiect este prevăzut pentru perioada de sesiune în curs sau pentru perioada de sesiune următoare, cu excepția cazului în care Președintele formulează, din motive excepționale, alte propuneri. În cazul în care Parlamentul hotărăște încheierea unei dezbateri printr-o rezoluție, o comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune o propunere de rezoluție.	(2) În cazul în care se înscrie pe ordinea de zi o declarație urmată de o dezbatere, Parlamentul hotărăște dacă dezbaterea se încheie sau nu printr-o rezoluție. Acest lucru nu este posibil în cazul în care un raport privind același subiect este prevăzut pentru perioada de sesiune în curs sau pentru perioada de sesiune următoare, cu excepția cazului în care Președintele formulează, din motive excepționale, alte propuneri. În cazul în care Parlamentul hotărăște încheierea unei dezbateri printr-o rezoluție, o comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune o propunere de rezoluție.
(3) Propunerile de rezoluție sunt supuse la vot în aceeași zi . Președintele hotărăște eventualele excepții de la această regulă. Se admit explicații ale votului.	(3) Propunerile de rezoluție sunt supuse la vot în cursul celei mai apropiate perioade de timp afectate votării în care acest lucru este posibil . Președintele hotărăște eventualele excepții de la această regulă. Se admit explicații ale votului.
(4) O propunere comună de rezoluție înlocuiește propunerile depuse anterior de semnatari, dar nu și pe acelea depuse de alte comisii, grupuri politice sau de alți deputați.	(4) O propunere comună de rezoluție înlocuiește propunerile depuse anterior de semnatari, dar nu și pe acelea depuse de alte comisii, grupuri politice sau de alți deputați.
	(4a) În cazul în care o propunere comună de rezoluție este depusă de grupuri politice care reprezintă o majoritate clară, Președintele poate începe procedura de vot cu acea propunere.
(5) După adoptarea unei propuneri de rezoluție, nicio altă propunere nu se supune la vot, cu excepția cazului în care Președintele, în mod excepțional, decide altfel.	(5) După adoptarea unei propuneri de rezoluție, nicio altă propunere nu se supune la vot, cu excepția cazului în care Președintele, în mod excepțional, decide altfel.
	(5a) Autorul sau autorii unei propuneri de rezoluție depuse în temeiul alineatului (2) sau al articolului 135 alineatul (2) pot retrage propunerea înainte de votul final.
	(5b) O propunere de rezoluție retrasă poate fi imediat preluată și depusă din nou de un grup politic, o comisie sau un număr de deputați egal cu cel necesar pentru depunerea acesteia. Alineatul (5a) și prezentul alineat se aplică și rezoluțiilor depuse în temeiul articolelor 105 și 106.

Amendamentul 148

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 124

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 124	Articolul 124
Explicarea deciziilor Comisiei	Explicarea deciziilor Comisiei
După consultarea Conferinței președinților, Președintele Parlamentului poate invita Președintele Comisiei, comisarul responsabil cu relațiile cu Parlamentul sau, în urma unui acord, un alt comisar să prezinte o declarație în fața Parlamentului după fiecare reuniune a Comisiei, pentru a expune principalele decizii adoptate. Declarația este urmată de o dezbatere cu o durată de cel puțin treizeci de minute, în cursul căreia deputații pot adresa întrebări scurte și precise.	Președintele Parlamentului îl invită pe Președintele Comisiei, pe comisarul responsabil cu relațiile cu Parlamentul sau, în urma unui acord, pe un alt comisar să prezinte o declarație în fața Parlamentului după fiecare reuniune a Comisiei, pentru a expune principalele decizii adoptate , cu excepția cazului în care, din motive legate de calendar sau din cauza relevanței politice relative a subiectului, Conferința președinților decide că acest lucru nu este necesar . Declarația este urmată de o dezbatere cu o durată de cel puțin treizeci de minute, în cursul căreia deputații pot adresa întrebări scurte și precise.

Amendamentul 149

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 125

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 125	Articolul 125
Declarațiile Curții de Conturi	Declarațiile Curții de Conturi
(1) Președintele Curții de Conturi poate fi invitat, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune sau în cadrul activităților de control bugetar ale Parlamentului, să ia cuvântul pentru a prezenta observațiile conținute în raportul anual, în rapoartele speciale sau în avizele Curții, precum și pentru a explica programul de activitate al Curții.	(1) Președintele Curții de Conturi poate fi invitat, în cadrul procedurii de descărcare de gestiune sau în cadrul activităților de control bugetar ale Parlamentului, să prezinte o declarație pentru a prezenta observațiile conținute în raportul anual, în rapoartele speciale sau în avizele Curții, precum și pentru a explica programul de activitate al Curții.
(2) Parlamentul poate hotărî să procedeze, cu participarea Comisiei și a Consiliului, la o dezbatere separată privind orice chestiune ridicată de astfel de declarații, în special în cazul semnalării unor nereguli în gestiunea financiară.	(2) Parlamentul poate hotărî să procedeze, cu participarea Comisiei și a Consiliului, la o dezbatere separată privind orice chestiune ridicată de astfel de declarații, în special în cazul semnalării unor nereguli în gestiunea financiară.

Amendamentul 150

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 126

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 126	Articolul 126
Declarațiile Băncii Centrale Europene	Declarațiile Băncii Centrale Europene
(1) Președintele Băncii Centrale Europene prezintă Parlamentului raportul anual al Băncii privind activitățile Sistemului European al Băncilor Centrale și politica monetară pentru anul precedent și anul în curs.	(1) Președintele Băncii Centrale Europene este invitat să prezinte Parlamentului raportul anual al Băncii privind activitățile Sistemului European al Băncilor Centrale și politica monetară pentru anul precedent și anul în curs.
(2) Această prezentare este urmată de o dezbatere generală.	(2) Această prezentare este urmată de o dezbatere generală.
(3) Președintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la reuniunile comisiei competente cel puțin de patru ori pe an pentru a prezenta o declarație și a răspunde la întrebări.	(3) Președintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la reuniunile comisiei competente cel puțin de patru ori pe an pentru a prezenta o declarație și a răspunde la întrebări.
(4) La cererea lor sau la cererea Parlamentului, Președintele, vicepreședintele sau alți membri ai Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene sunt invitați să participe la alte reuniuni.	(4) La cererea lor sau la cererea Parlamentului, Președintele, vicepreședintele sau alți membri ai Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene sunt invitați să participe la alte reuniuni.
(5) Stenogramele lucrărilor prevăzute la alineatele (3) și (4) se redactează în limbile oficiale .	(5) Se redactează stenogramele lucrărilor prevăzute la alineatele (3) și (4).

Amendamentul 151

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 127

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 127	eliminat
Recomandarea privind orientările generale ale politicilor economice
(1) Recomandarea Comisiei privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii este prezentată comisiei competente care, la rândul ei, prezintă un raport în plen.
(2) Consiliul este invitat să informeze Parlamentul cu privire la conținutul recomandării și la poziția adoptată de Consiliul European.

Amendamentul 152

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 128

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 128	Articolul 128
Întrebări cu solicitare de răspuns oral urmat de dezbateri	Întrebări cu solicitare de răspuns oral urmat de dezbateri
(1) O comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot adresa întrebări Consiliului sau Comisiei și pot solicita ca întrebările să fie înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului.	(1) O comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot adresa întrebări Consiliului , Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și pot solicita ca întrebările să fie înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului.
Întrebările sunt prezentate în scris Președintelui, care le trimite de îndată Conferinței președinților.	Întrebările sunt prezentate în scris Președintelui, care le trimite de îndată Conferinței președinților.
Conferința președinților hotărăște dacă și în ce ordine se înscriu întrebările pe ordinea de zi. Întrebările care nu sunt înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului în termen de trei luni de la data depunerii lor devin caduce.	Conferința președinților hotărăște dacă întrebările se înscriu pe proiectul de ordine de zi , în conformitate cu procedura stabilită la articolul 149 din Regulamentul de procedură . Întrebările care nu sunt înscrise pe proiectul de ordine de zi a Parlamentului în termen de trei luni de la data depunerii lor devin caduce.
(2) Întrebările adresate Comisiei trebuie transmise instituției vizate cu cel puțin o săptămână înainte, iar întrebările adresate Consiliului cu cel puțin trei săptămâni înainte de ședința pe a cărei ordine de zi sunt înscrise.	(2) Întrebările adresate Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate trebuie transmise destinatarului cu cel puțin o săptămână înainte, iar întrebările adresate Consiliului cu cel puțin trei săptămâni înainte de ședința pe a cărei ordine de zi sunt înscrise.
(3) Întrebările care se referă la domeniile prevăzute la articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană nu trebuie să respecte termenul prevăzut la alineatul (2) din prezentul articol. Consiliul este obligat să răspundă la aceste întrebări într-un termen adecvat, astfel încât Parlamentul să poată fi informat corespunzător.	(3) În cazul întrebărilor care se referă la politica de securitate și apărare comună nu este obligatoriu să se respecte termenele prevăzute la alineatul (2) . Răspunsul trebuie dat într-un termen adecvat, astfel încât Parlamentul să poată fi informat corespunzător.
(4) Unul dintre autorii întrebării are la dispoziție cinci minute pentru a o dezvolta. Răspunsul este dat de un membru al instituției în cauză.	(4) Unul dintre autorii întrebării poate dezvolta întrebarea. Destinatarul răspunde la aceasta.
Autorul întrebării are dreptul să folosească întregul timp afectat luării de cuvânt, menționat mai sus.
(5) Articolul 123 alineatele (2)-( 5 ) se aplică mutatis mutandis.	(5) Articolul 123 alineatele (2)-( 5b ) privind depunerea și votarea propunerilor de rezoluție se aplică mutatis mutandis.

Amendamentul 153

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 129

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 129	Articolul 129
Timpul afectat întrebărilor	Timpul afectat întrebărilor
(1) În fiecare perioadă de sesiune este inclus un timp afectat întrebărilor adresate Comisiei, cu o durată de 90 de minute, vizând una sau mai multe teme orizontale specifice decise de Conferința președinților cu o lună înaintea perioadei de sesiune.	(1) În fiecare perioadă de sesiune se poate include un timp afectat întrebărilor adresate Comisiei, cu o durată de până la 90 de minute, vizând una sau mai multe teme orizontale specifice decise de Conferința președinților cu o lună înaintea perioadei de sesiune.
(2) Conferința președinților invită comisarii al căror portofoliu este legat de tema sau temele orizontale specifice cu privire la care le vor fi adresate întrebări. În fiecare perioadă de sesiune sunt invitați cel mult doi comisari, cu posibilitatea de a invita un al treilea în funcție de tema sau temele orizontale specifice alese pentru timpul afectat întrebărilor.	(2) Conferința președinților invită comisarii al căror portofoliu este legat de tema sau temele orizontale specifice cu privire la care le vor fi adresate întrebări. În fiecare perioadă de sesiune sunt invitați cel mult doi comisari, cu posibilitatea de a invita un al treilea în funcție de tema sau temele orizontale specifice alese pentru timpul afectat întrebărilor.
(3) Timpul afectat întrebărilor se desfășoară utilizând un sistem de tragere la sorți descris într-o anexă la prezentul regulament (17) .
(4) În conformitate cu orientările definite de Conferința președinților, se pot prevedea perioade specifice pentru timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, Președintelui Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Președintelui Eurogrupului.	(4) În conformitate cu orientările definite de Conferința președinților, se pot prevedea perioade specifice pentru timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, Președintelui Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Președintelui Eurogrupului.
	(4a) Timpul afectat întrebărilor nu se repartizează în prealabil în mod specific. Președintele se asigură, în măsura posibilului, că deputații reprezentând curente politice diferite și provenind din state membre diferite au posibilitatea de a adresa o întrebare în mod alternativ.
	(4b) Deputatul are la dispoziție un minut pentru a formula întrebarea, iar comisarul două minute pentru a răspunde. Deputatul în cauză poate adresa o întrebare suplimentară, de maximum 30 de secunde, având legătură directă cu întrebarea principală. Comisarul are apoi la dispoziție două minute pentru a da un răspuns suplimentar.
	Întrebările și întrebările suplimentare trebuie să fie legate direct de tema orizontală specifică aleasă în conformitate cu alineatul (1). Președintele poate hotărî cu privire la admisibilitatea întrebărilor.

Amendamentul 154

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 130

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 130	Articolul 130
Întrebări cu solicitare de răspuns scris	Întrebări cu solicitare de răspuns scris
(1) Orice deputat poate adresa Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate întrebări cu solicitare de răspuns scris, în conformitate cu criteriile stabilite într-o anexă la prezentul regulament (18). Responsabilitatea pentru conținutul întrebărilor revine în totalitate autorilor acestora.	(1) Orice deputat poate adresa Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate întrebări cu solicitare de răspuns scris, în conformitate cu criteriile stabilite într-o anexă la prezentul regulament (18). Responsabilitatea pentru conținutul întrebărilor revine în totalitate autorilor acestora.
(2) Întrebările sunt prezentate Președintelui. În cazul în care există îndoieli privind admisibilitatea unei întrebări, decizia aparține Președintelui. Președintele decide nu doar în temeiul dispozițiilor anexei menționate la alineatul (1), ci și în temeiul dispozițiilor Regulamentului de procedură în general. Decizia Președintelui este comunicată autorului întrebării.	(2) Întrebările sunt prezentate Președintelui. În cazul în care există îndoieli privind admisibilitatea unei întrebări, decizia aparține Președintelui. Președintele decide nu doar în temeiul dispozițiilor anexei menționate la alineatul (1), ci și în temeiul dispozițiilor Regulamentului de procedură în general. Decizia motivată a Președintelui este comunicată autorului întrebării.
(3) Întrebările sunt prezentate în format electronic. Fiecare deputat poate prezenta cel mult cinci întrebări pe lună .	(3) Întrebările sunt prezentate în format electronic. Fiecare deputat poate prezenta cel mult douăzeci de întrebări în decursul unei perioade de trei luni consecutive .
În mod excepțional, un deputat poate prezenta întrebări suplimentare sub forma unui document pe suport hârtie, semnat personal de către deputat și depus la serviciul competent din cadrul secretariatului.
După o perioadă care expiră la un an de la data începerii celei de-a opta legislaturi, Conferința președinților evaluează regimul în ceea ce privește întrebările suplimentare.
Expresia „în mod excepțional” se interpretează în sensul că întrebarea suplimentară vizează o chestiune urgentă și că prezentarea întrebării nu poate fi amânată până luna următoare. În plus, numărul de întrebări depuse în temeiul alineatului (3) al doilea paragraf trebuie să fie mai mic decât limita de cinci întrebări pe lună.
	(3a) O întrebare poate fi sprijinită și de alți deputați decât autorul. Aceste întrebări sunt luate în calcul numai în contul autorului, și nu și al celor care sprijină întrebarea, atunci când se calculează dacă s-a atins numărul maxim de întrebări în conformitate cu alineatul (3).
(4) În cazul în care nu s-a putut răspunde la o întrebare în termenul stabilit, aceasta se înscrie, la cererea autorului, pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comisiei competente. Articolul 129 se aplică mutatis mutandis.	(4) În cazul în care destinatarul nu poate răspunde la o întrebare în termen de trei săptămâni (pentru întrebările prioritare) sau de șase săptămâni (pentru întrebările fără caracter prioritar) de la momentul în care este transmisă destinatarului, întrebarea se poate înscrie, la cererea autorului, pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comisiei competente.
Întrucât președintele unei comisii parlamentare este împuternicit, în temeiul articolului 206 alineatul (1), să convoace o reuniune a comisiei, pentru a permite o bună organizare a lucrărilor, decizia cu privire la proiectul de ordine de zi a reuniunii convocate îi revine președintelui. Acest drept nu aduce atingere obligației prevăzute la articolul 130 alineatul (4) de a înscrie, o întrebare cu solicitare de răspuns scris, la cererea autorului său, o întrebare cu solicitare de răspuns scris pe proiectul de ordine de zi a reuniunii următoare a comisiei. Cu toate acestea, președintele dispune de puterea discreționară de a propune, ținând seama de prioritățile politice, ordinea lucrărilor reuniunii și normele de procedură (de exemplu o procedură fără dezbatere, eventual cu adoptarea unei decizii privind măsurile care trebuie luate sau chiar, dacă este cazul, o recomandare de a amâna punctul pentru o reuniune ulterioară).
(5) La întrebările care necesită un răspuns imediat, dar în cazul cărora nu este necesară o cercetare aprofundată (întrebări prioritare), trebuie să se răspundă în termen de trei săptămâni de la transmiterea acestora destinatarilor. Orice deputat poate adresa o întrebare prioritară o dată pe lună.	(5) Orice deputat poate adresa o întrebare prioritară o dată pe lună.
La celelalte întrebări (întrebări fără caracter prioritar) trebuie să se răspundă în termen de șase săptămâni de la transmiterea acestora destinatarilor.
(6) Întrebările se publică, însoțite de răspuns, pe site-ul de internet al Parlamentului.	(6) Întrebările se publică, însoțite de răspuns, inclusiv de eventuale anexe, pe site-ul de internet al Parlamentului.

Amendamentul 295

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 130 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 130a
	Interpelări minore cu solicitare de răspuns scris
	(1) Prin interpelările minore, care constau în întrebări cu solicitare de răspuns scris, o comisie, un grup politic sau cel puțin cinci la sută dintre membrii care compun Parlamentul pot solicita Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să furnizeze informații cu privire la chestiuni specifice.
	Aceste întrebări sunt prezentate Președintelui, care, sub rezerva conformității lor cu Regulamentul de procedură în general și cu criteriile prevăzute într-o anexă la Regulamentul de procedură (1a) , solicită destinatarului să răspundă în termen de două săptămâni; Președintele poate extinde acest termen în urma consultării autorilor întrebărilor.
	(2) Întrebările se publică, însoțite de răspuns, pe site-ul de internet al Parlamentului.

Amendamentul 296

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 130 b (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 130b
	Interpelări majore cu solicitare de răspuns scris și dezbatere
	(1) Interpelările majore constau în întrebări cu solicitare de răspuns scris și dezbatere care pot fi adresate de o comisie, un grup politic sau cel puțin cinci la sută dintre deputații care compun Parlamentul Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Întrebările pot include o scurtă expunere de motive.
	Aceste întrebări sunt prezentate în scris Președintelui, care, sub rezerva conformității lor cu Regulamentul de procedură în general și cu criteriile prevăzute într-o anexă la Regulamentul de procedură (1a) , informează imediat destinatarul despre întrebare, solicitându-i să comunice dacă va răspunde și, în caz afirmativ, când.
	(2) La primirea răspunsului scris, interpelarea majoră este înscrisă pe proiectul de ordine de zi a Parlamentului, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 149 din Regulamentul de procedură. Trebuie să se organizeze o dezbatere în cazul în care acest lucru este solicitat de o comisie, un grup politic sau cel puțin cinci la sută dintre membrii care compun Parlamentul.
	(3) Dacă destinatarul întrebării refuză să ofere un răspuns sau nu răspunde în trei săptămâni, întrebarea este înscrisă pe proiectul de ordine de zi. Trebuie să se organizeze o dezbatere în cazul în care acest lucru este solicitat de o comisie, un grup politic sau cel puțin cinci la sută dintre membrii care compun Parlamentul. Înainte de dezbatere, unul dintre autorii întrebării poate fi autorizat să expună motive suplimentare în sprijinul întrebării adresate.
	(4) Unul dintre autorii întrebării poate dezvolta întrebarea. Răspunsul este dat de un membru al instituției în cauză.
	Articolul 123 alineatele (2)-(5) privind depunerea și votarea propunerilor de rezoluție se aplică mutatis mutandis.
	(5) Întrebările se publică, însoțite de răspuns, pe site-ul de internet al Parlamentului.

Amendamentul 155

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 131

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 131	Articolul 131
Întrebări cu solicitare de răspuns scris adresate Băncii Centrale Europene	Întrebări cu solicitare de răspuns scris adresate Băncii Centrale Europene
(1) Orice deputat poate adresa cel mult șase întrebări cu solicitare de răspuns scris pe lună Băncii Centrale Europene, în conformitate cu criteriile stabilite într-o anexă la prezentul regulament (19). Responsabilitatea pentru conținutul întrebărilor revine în totalitate autorilor acestora.	(1) Orice deputat poate adresa cel mult șase întrebări cu solicitare de răspuns scris pe lună Băncii Centrale Europene, în conformitate cu criteriile stabilite într-o anexă la prezentul regulament (19). Responsabilitatea pentru conținutul întrebărilor revine în totalitate autorilor acestora.
(2) Întrebările de acest tip sunt prezentate în scris președintelui comisiei competente care le notifică Băncii Centrale Europene. În cazul în care există îndoieli privind admisibilitatea unei întrebări, decizia aparține Președintelui. Decizia președintelui este notificată autorului întrebării.	(2) Întrebările de acest tip sunt prezentate în scris președintelui comisiei competente care le notifică Băncii Centrale Europene. În cazul în care există îndoieli privind admisibilitatea unei întrebări, decizia aparține Președintelui. Decizia președintelui este notificată autorului întrebării.
(3) Întrebările se publică, însoțite de răspuns, pe site-ul de internet al Parlamentului.	(3) Întrebările se publică, însoțite de răspuns, pe site-ul de internet al Parlamentului.
(4) În cazul în care o întrebare nu a primit răspuns în termenul stabilit , aceasta se înscrie , la cererea autorului, pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comisiei competente cu Președintele Băncii Centrale Europene.	(4) În cazul în care o întrebare nu a primit răspuns în termen de șase săptămâni , aceasta poate fi înscrisă , la cererea autorului, pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comisiei competente cu Președintele Băncii Centrale Europene.

Amendamentul 156

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 131 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 131a
	Întrebări cu solicitare de răspuns scris privind mecanismul unic de supraveghere și mecanismul unic de rezoluție
	(1) Articolul 131 alineatele (1), (2) și (3) se aplică, mutatis mutandis, întrebărilor cu solicitare de răspuns scris privind mecanismul unic de supraveghere și mecanismul unic de rezoluție. Numărul acestor întrebări se scad din numărul maxim de șase întrebări prevăzut la articolul 131 alineatul (1).
	(2) În cazul în care o întrebare nu a primit răspuns în termen de cinci săptămâni, ea poate fi înscrisă, la cererea autorului, pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comisiei competente cu președintele comitetului/consiliului din care face parte destinatarul.

Amendamentul 157

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul V – capitolul 4 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
RAPOARTE ALE ALTOR INSTITUȚII	RAPOARTE ALE ALTOR INSTITUȚII ȘI ORGANISME

Amendamentul 158

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 132

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 132	Articolul 132
Rapoarte anuale și alte rapoarte ale altor instituții	Rapoarte anuale și alte rapoarte ale altor instituții sau organisme
(1) Rapoartele anuale și celelalte rapoarte ale altor instituții pentru care tratatele prevăd consultarea Parlamentului sau pentru care alte dispoziții juridice prevăd avizul acestuia fac obiectul unui raport prezentat în plen.	(1) Rapoartele anuale și celelalte rapoarte ale altor instituții sau organisme pentru care tratatele prevăd consultarea Parlamentului sau pentru care alte dispoziții juridice prevăd avizul acestuia fac obiectul unui raport prezentat în plen.
(2) Rapoartele anuale și celelalte rapoarte ale altor instituții care nu intră sub incidența alineatului (1) se trimit comisiei competente care poate propune elaborarea unui raport în conformitate cu articolul 52 .	(2) Rapoartele anuale și celelalte rapoarte ale altor instituții sau organisme care nu intră sub incidența alineatului (1) se trimit comisiei competente, care le examinează și care poate transmite Parlamentului o scurtă propunere de rezoluție sau poate propune elaborarea unui raport în temeiul articolului 52 în cazul în care consideră că Parlamentul ar trebui să ia poziție cu privire la o chestiune importantă tratată de rapoarte .

Amendamentul 159

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 133

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 133

Propuneri de rezoluție

(1) Orice deputat poate depune o propunere de rezoluție privind un subiect care se înscrie în activitățile Uniunii Europene.

Propunerea nu poate depăși 200 de cuvinte.

(1a) Conținutul unei astfel de propuneri nu poate:

—	să conțină nici o decizie privind chestiuni pentru care s-au stabilit alte proceduri și competențe specifice în prezentul Regulament de procedură, în special la articolul 46; sau

—	să vizeze subiecte ale unor proceduri aflate în curs de desfășurare în Parlament.

(1b) Fiecare deputat poate prezenta cel mult o astfel de propunere pe lună.

(1c) Propunerea de rezoluție este prezentată Președintelui, care verifică dacă sunt îndeplinite criteriile aplicabile. În cazul în care declară propunerea admisibilă, Președintele o comunică în plen și o trimite comisiei competente.

(2) Comisia competentă hotărăște procedura.

(2) Comisia competentă hotărăște procedura , inclusiv cu privire la combinarea propunerii de rezoluție cu alte propuneri de rezoluție sau rapoarte, adoptarea unui aviz, eventual sub formă de scrisoare, sau elaborarea unui raport în temeiul articolului 52 . Comisia competentă poate decide, de asemenea, să nu dea curs propunerii de rezoluție.

Comisia competentă poate atașa propunerea de rezoluție altor propuneri de rezoluție sau rapoarte.

Comisia competentă poate hotărî să emită un aviz, eventual sub formă de scrisoare.

Comisia competentă poate hotărî să elaboreze un raport în temeiul articolului 52.

(3) Autorii unei propuneri de rezoluție sunt informați cu privire la deciziile comisiei și ale Conferinței președinților.

(3) Autorii unei propuneri de rezoluție sunt informați cu privire la deciziile Președintelui, ale comisiei și ale Conferinței președinților.

(4) Raportul conține textul propunerii de rezoluție depuse.

(5) Avizele sub formă de scrisoare adresată altor instituții ale Uniunii Europene se transmit de către Președinte.

(6) Autorul sau autorii unei propuneri de rezoluție depuse în temeiul articolului 123 alineatul (2), al articolului 128 alineatul (5) sau al articolului 135 alineatul (2) pot retrage propunerea înainte de votul final asupra acesteia.

(7) O propunere de rezoluție depusă în temeiul alineatului (1) poate fi retrasă de autor sau autori sau de primul semnatar înainte ca, în temeiul alineatului (2), comisia competentă să fi hotărât elaborarea unui raport cu privire la aceasta.

În cazul în care propunerea a fost preluată sub această formă de către comisie, comisia este singura care o poate retrage înainte de începerea votului final.

(8) O propunere de rezoluție retrasă poate fi imediat preluată și depusă din nou de un grup politic, o comisie sau un număr de deputați egal cu cel necesar pentru depunerea acesteia.

Comisiilor le revine rolul de a se asigura că propunerile de rezoluție depuse în conformitate cu prezentul articol și care respectă condițiile stabilite sunt analizate și sunt menționate în documentele publicate în urma analizei.

Amendamentul 160

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 134

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 134	eliminat
Recomandări adresate Consiliului
(1) Un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot prezenta o propunere de recomandare adresată Consiliului privind domeniile tratate în titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană sau în cazul în care Parlamentul nu a fost consultat cu privire la un acord internațional în conformitate cu articolele 108 sau 109.
(2) Aceste propuneri se trimit comisiei competente în vederea examinării.
Dacă este necesar, comisia competentă sesizează Parlamentul în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament.
(3) Atunci când elaborează un raport, comisia competentă adresează Parlamentului o propunere de recomandare adresată Consiliului, însoțită de o scurtă expunere de motive și, dacă este necesar, de avizul comisiilor consultate.
Aplicarea prezentului alineat nu necesită autorizarea prealabilă a Conferinței președinților.
(4) Se aplică dispozițiile articolului 113.

Amendamentul 161

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 135

Amendamentul 162

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 136

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 136	eliminat
Declarații scrise
(1) Cel puțin 10 deputați din minimum trei grupuri politice pot prezenta o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte referitoare exclusiv la un subiect care se înscrie în competențele Uniunii Europene. Conținutul unei astfel de declarații nu poate depăși forma unei declarații. În special, declarația nu poate solicita luarea de măsuri legislative, nu poate conține nicio decizie privind aspecte pentru care în prezentul Regulament de procedură sunt prevăzute proceduri și competențe specifice și nu poate viza subiecte ale procedurilor aflate în curs de desfășurare în Parlament.
(2) Autorizația de a continua face obiectul unei decizii motivate a Președintelui pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu alineatul (1). Declarațiile scrise se publică în limbile oficiale pe site-ul Parlamentului și se distribuie pe cale electronică tuturor deputaților. Ele sunt înscrise într-un registru electronic împreună cu numele semnatarilor. Acest registru este public și accesibil pe site-ul de internet al Parlamentului. De asemenea, Președintele păstrează exemplarele originale ale declarațiilor scrise cu semnăturile aferente.
(3) Orice deputat își poate adăuga semnătura pe o declarație înscrisă în registrul electronic. Semnătura poate fi retrasă în orice moment, în termen de trei luni de la înscrierea declarației în registru. În caz de retragere, nu i se mai permite deputatului sau deputatei în cauză să semneze din nou declarația.
(4) În cazul în care, la sfârșitul perioadei de trei luni de la înscrierea sa în registru, o declarație este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, Președintele informează Parlamentul cu privire la aceasta. Fără să angajeze Parlamentul, declarația se publică în procesul-verbal împreună cu numele semnatarilor.
(5) Procedura se încheie prin transmiterea declarației către destinatari, la sfârșitul perioadei de sesiune, indicându-se numele semnatarilor.
(6) Atunci când instituțiile destinatare ale unei declarații adoptate nu informează Parlamentul în termen de trei luni de la primirea declarației despre modul în care se intenționează să i se dea curs, chestiunea se înscrie, la cererea unuia dintre autorii declarației, pe ordinea de zi a unei reuniuni ulterioare a comisiei competente.
(7) O declarație scrisă înscrisă în registru de peste trei luni și care nu este semnată de cel puțin jumătate dintre membrii care compun Parlamentul devine caducă, iar prelungirea perioadei de trei luni nu este posibilă.

Amendamentul 163

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul V – capitolul 5 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	CAPITOLUL 5A
	CONSULTAREA ALTOR INSTITUȚII ȘI ORGANISME
	(A se introduce după articolul 136.)

Amendamentul 164

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 137

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 137	Articolul 137
Consultarea Comitetului Economic și Social European	Consultarea Comitetului Economic și Social European
(1) În cazul în care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului Economic și Social, Președintele inițiază procedura de consultare și informează Parlamentul în legătură cu aceasta.	(1) În cazul în care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului Economic și Social, Președintele inițiază procedura de consultare și informează Parlamentul în legătură cu aceasta.
(2) O comisie poate cere consultarea Comitetului Economic și Social European pentru chestiuni de ordin general sau pentru aspecte precise.	(2) O comisie poate cere consultarea Comitetului Economic și Social European pentru chestiuni de ordin general sau pentru aspecte precise.
Comisia este obligată să indice termenul în care Comitetul Economic și Social European va emite avizul.	Comisia este obligată să indice termenul în care Comitetul Economic și Social European va emite avizul.
Cererile de consultare a Comitetului Economic și Social European se supun aprobării Parlamentului fără dezbatere .	Cererile de consultare a Comitetului Economic și Social European sunt anunțate Parlamentului în cadrul următoarei sale perioade de sesiune. Orice astfel de cerere este considerată adoptată, cu excepția cazului în care, în termen de 24 de ore de la momentul la care se face anunțul, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați solicită supunerea sa la vot .
(3) Avizele transmise de Comitetul Economic și Social se trimit comisiei competente.	(3) Avizele transmise de Comitetul Economic și Social se trimit comisiei competente.

Amendamentul 165

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 138

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 138	Articolul 138
Consultarea Comitetului Regiunilor	Consultarea Comitetului Regiunilor
(1) În cazul în care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului Regiunilor, Președintele inițiază procedura de consultare și informează Parlamentul în legătură cu aceasta.	(1) În cazul în care Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului Regiunilor, Președintele inițiază procedura de consultare și informează Parlamentul în legătură cu aceasta.
(2) O comisie poate cere consultarea Comitetului Regiunilor pentru chestiuni de ordin general sau pentru aspecte precise.	(2) O comisie poate cere consultarea Comitetului Regiunilor pentru chestiuni de ordin general sau pentru aspecte precise.
Comisia este obligată să indice termenul până la care Comitetul Regiunilor va emite avizul.	Comisia este obligată să indice termenul până la care Comitetul Regiunilor va emite avizul.
Cererile de consultare a Comitetului Regiunilor se supun aprobării Parlamentului fără dezbatere .	Cererile de consultare a Comitetului Regiunilor sunt anunțate Parlamentului în cadrul următoarei sale perioade de sesiune. Orice astfel de cerere este considerată adoptată, cu excepția cazului în care, în termen de 24 de ore de la momentul la care se face anunțul, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați solicită supunerea sa la vot .
(3) Avizele transmise de Comitetul Regiunilor se trimit comisiei competente.	(3) Avizele transmise de Comitetul Regiunilor se trimit comisiei competente.

Amendamentul 166

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 140

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 140	Articolul 140
Acorduri interinstituționale	Acorduri interinstituționale
(1) Parlamentul poate încheia acorduri cu alte instituții în contextul aplicării tratatelor sau în scopul îmbunătățirii sau clarificării procedurilor.	(1) Parlamentul poate încheia acorduri cu alte instituții în contextul aplicării tratatelor sau în scopul îmbunătățirii sau clarificării procedurilor.
Aceste acorduri se pot prezenta sub formă de declarații comune, de schimburi de scrisori sau de coduri de conduită, sau de alte instrumente adecvate. Acordurile se semnează de către Președinte, după examinarea de către comisia competentă pentru afaceri constituționale și după aprobarea Parlamentului. Acordurile se pot anexa la regulament în scop informativ.	Aceste acorduri se pot prezenta sub formă de declarații comune, de schimburi de scrisori sau de coduri de conduită, sau de alte instrumente adecvate. Acordurile se semnează de către Președinte, după examinarea de către comisia competentă pentru afaceri constituționale și după aprobarea Parlamentului.
(2) În cazul în care aceste acorduri conduc la modificări ale drepturilor și obligațiilor regulamentare, creează noi drepturi și obligații regulamentare pentru deputați sau organele Parlamentului sau conduc la modificări sau interpretări ale Regulamentului de procedură al Parlamentului, chestiunea se retrimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu articolul 226 alineatele (2)-(6), înainte de semnarea acordului.	(2) În cazul în care aceste acorduri conduc la modificări ale drepturilor și obligațiilor regulamentare, creează noi drepturi și obligații regulamentare pentru deputați sau organele Parlamentului sau conduc la modificări sau interpretări ale Regulamentului de procedură al Parlamentului, chestiunea se retrimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu articolul 226 alineatele (2)-(6), înainte de semnarea acordului.

Amendamentul 167

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 141

Amendamentul 168

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 143

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 143	Articolul 143
Conferința organelor specializate în afaceri comunitare (COSAC)	Conferința organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii (COSAC)
(1) La propunerea Președintelui, Conferința președinților desemnează membrii delegației Parlamentului la COSAC și le poate conferi acestora un mandat. Unul dintre vicepreședinții Parlamentului European însărcinați cu dezvoltarea relațiilor cu parlamentele naționale și președintele comisiei competente pentru aspectele instituționale conduc delegația.	(1) La propunerea Președintelui, Conferința președinților desemnează membrii delegației Parlamentului la COSAC și le poate conferi acestora un mandat. Unul dintre vicepreședinții Parlamentului European însărcinați cu dezvoltarea relațiilor cu parlamentele naționale și președintele comisiei competente pentru afaceri constituționale conduc delegația.
(2) Ceilalți membri ai delegației sunt aleși în funcție de subiectele care trebuie examinate cu ocazia reuniunii COSAC și trebuie să cuprindă, în măsura posibilului, reprezentanții comisiilor competente pentru subiectele respective. Delegația transmite un raport după fiecare reuniune.	(2) Ceilalți membri ai delegației sunt aleși în funcție de subiectele care trebuie examinate cu ocazia reuniunii COSAC și trebuie să cuprindă, în măsura posibilului, reprezentanții comisiilor competente pentru subiectele respective.
(3) Se ține seama în mod corespunzător de echilibrul politic global în cadrul Parlamentului.	(3) Se ține seama în mod corespunzător de echilibrul politic global în cadrul Parlamentului.
	(3a) Delegația transmite Conferinței președinților un raport după fiecare reuniune a COSAC.

Amendamentul 169

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 146

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 146	Articolul 146
Convocarea Parlamentului	Convocarea Parlamentului
(1) Parlamentul se reunește de plin drept în fiecare an, în a doua zi de marți a lunii martie , și hotărăște în mod suveran cu privire la durata întreruperilor sesiunii.	(1) În conformitate cu articolul 229 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul se reunește de plin drept în fiecare an, în a doua zi de marți a lunii martie . Acesta hotărăște în mod suveran cu privire la durata întreruperilor sesiunii.
(2) De asemenea, Parlamentul se reunește de drept în prima zi de marți după expirarea unui termen de o lună de la încheierea perioadei prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Actul din 20 septembrie 1976.	(2) De asemenea, Parlamentul se reunește de drept în prima zi de marți după expirarea unui termen de o lună de la încheierea perioadei prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Actul din 20 septembrie 1976.
(3) Conferința președinților poate modifica durata întreruperilor stabilite în conformitate cu alineatul (1) printr-o decizie motivată luată cu cel puțin cincisprezece zile înainte de data stabilită anterior de Parlament pentru reluarea sesiunii, fără ca această dată să poată fi amânată cu mai mult de cincisprezece zile.	(3) Conferința președinților poate modifica durata întreruperilor stabilite în conformitate cu alineatul (1) printr-o decizie motivată luată cu cel puțin cincisprezece zile înainte de data stabilită anterior de Parlament pentru reluarea sesiunii, fără ca această dată să poată fi amânată cu mai mult de cincisprezece zile.
(4) La cererea majorității membrilor care compun Parlamentul sau la cererea Comisiei sau a Consiliului, Președintele, după consultarea Conferinței președinților, convoacă Parlamentul cu titlu excepțional.	(4) La cererea majorității membrilor care compun Parlamentul sau la cererea Comisiei sau a Consiliului, Președintele, după consultarea Conferinței președinților, convoacă Parlamentul cu titlu excepțional.
De asemenea, Președintele poate convoca cu titlu excepțional Parlamentul, cu acordul Conferinței președinților, în caz de urgență.	De asemenea, Președintele poate convoca cu titlu excepțional Parlamentul, cu acordul Conferinței președinților, în caz de urgență.

Amendamentul 170

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 148

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 148	Articolul 148
Participarea la ședințe	Participarea la ședințe
(1) Cu ocazia fiecărei ședințe, deputații trebuie să semneze o foaie de prezență.	(1) Cu ocazia fiecărei ședințe, deputații trebuie să semneze o foaie de prezență.
(2) Numele deputaților a căror prezență este atestată de foaia de prezență sunt consemnate în procesul-verbal al fiecărei ședințe în rubrica „prezenți”. Numele deputaților a căror absență este aprobată de Președinte sunt consemnate în procesul-verbal al fiecărei ședințe în rubrica „absenți motivat”.	(2) Numele deputaților consemnați ca fiind prezenți în foaia de prezență sunt indicate în procesul-verbal al fiecărei ședințe în rubrica „prezenți”. Numele deputaților a căror absență este aprobată de Președinte sunt indicate în procesul-verbal al fiecărei ședințe în rubrica „absenți motivat”.

Amendamentul 171

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 149

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 149	Articolul 149
Proiectul de ordine de zi	Proiectul de ordine de zi
(1) Înainte de fiecare perioadă de sesiune, Conferința președinților întocmește proiectul de ordine de zi pe baza recomandărilor Conferinței președinților de comisie și ținând seama de programul de lucru al Comisiei convenit, menționat la articolul 37 .	(1) Înainte de fiecare perioadă de sesiune, Conferința președinților întocmește proiectul de ordine de zi pe baza recomandărilor Conferinței președinților de comisie.
La invitația Președintelui, Comisia și Consiliul pot asista la deliberările Conferinței președinților asupra proiectului de ordine de zi.	La invitația Președintelui, Comisia și Consiliul pot asista la deliberările Conferinței președinților asupra proiectului de ordine de zi.
(2) Proiectul de ordine de zi poate indica momentul în care vor fi supuse la vot anumite puncte care trebuie examinate.	(2) Proiectul de ordine de zi poate indica momentul în care vor fi supuse la vot anumite puncte care trebuie examinate.
(3) Proiectul de ordine de zi poate prevedea una sau două perioade cu o durată totală de cel mult 60 de minute pentru dezbaterea unor cazuri de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, în conformitate cu articolul 135.
(4) Proiectul definitiv de ordine de zi se distribuie deputaților cu cel puțin trei ore înainte de începerea perioadei de sesiune.	(4) Proiectul definitiv de ordine de zi este pus la dispoziția deputaților cu cel puțin trei ore înainte de începerea perioadei de sesiune.

Amendamentul 172

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 150

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 150	Articolul 150
Procedura în plen fără amendamente și dezbateri	Procedura în plen fără amendamente și dezbateri
(1) Orice propunere de act legislativ ( în primă lectură), precum și orice propunere de rezoluție fără caracter legislativ adoptate în comisie, în cazul în care mai puțin de o zecime dintre membrii comisiei votează împotriva textelor , se înscriu în proiectul de ordine de zi a Parlamentului pentru adoptarea fără amendamente.	(1) Dacă un raport a fost adoptat în comisie în condițiile în care mai puțin de o zecime dintre membrii comisiei au votat împotriva textului , raportul se înscrie în proiectul de ordine de zi a Parlamentului în vederea votării fără amendamente.
Acest punct face obiectul unui vot unic, cu excepția cazului în care, înainte de întocmirea proiectului definitiv de ordine de zi, grupuri politice sau deputați în nume individual, reprezentând împreună o zecime dintre membrii Parlamentului, au cerut în scris autorizația de a depune amendamente, caz în care Președintele stabilește termenul de depunere.	Acest punct face obiectul unui vot unic, cu excepția cazului în care, înainte de întocmirea proiectului definitiv de ordine de zi, grupuri politice sau deputați în nume individual, reprezentând împreună o zecime dintre membrii Parlamentului, au cerut în scris autorizația de a depune amendamente, caz în care Președintele stabilește termenul de depunere.
(2) Punctele înscrise în proiectul definitiv de ordine de zi în vederea votării fără amendamente nu mai formează obiectul unei dezbateri, cu excepția cazului în care Parlamentul hotărăște altfel, cu ocazia adoptării ordinii de zi la începutul perioadei de sesiune, la propunerea Conferinței președinților sau la cererea unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați.	(2) Punctele înscrise în proiectul definitiv de ordine de zi în vederea votării fără amendamente nu mai formează obiectul unei dezbateri, cu excepția cazului în care Parlamentul hotărăște altfel, cu ocazia adoptării ordinii de zi la începutul perioadei de sesiune, la propunerea Conferinței președinților sau la cererea unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați.
(3) În momentul întocmirii proiectului definitiv de ordine de zi a perioadei de sesiune, Conferința președinților poate propune înscrierea altor puncte fără amendamente sau dezbateri. La adoptarea ordinii de zi, Parlamentul nu poate reține astfel de propuneri în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați și-au manifestat în scris opoziția cu cel puțin o oră înainte de deschiderea perioadei de sesiune.	(3) În momentul întocmirii proiectului definitiv de ordine de zi a perioadei de sesiune, Conferința președinților poate propune înscrierea altor puncte fără amendamente sau dezbateri. La adoptarea ordinii de zi, Parlamentul nu poate reține astfel de propuneri în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați și-au manifestat în scris opoziția cu cel puțin o oră înainte de deschiderea perioadei de sesiune.
(4) În cazul în care un punct se examinează fără dezbatere, raportorul sau președintele comisiei competente poate face o declarație cu o durată de cel mult două minute imediat înainte de vot.	(4) În cazul în care un punct se examinează fără dezbatere, raportorul sau președintele comisiei competente poate face o declarație cu o durată de cel mult două minute imediat înainte de vot.

Amendamentul 173

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 152

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 152	Articolul 149a
Adoptarea și modificarea ordinii de zi	Adoptarea și modificarea ordinii de zi
(1) Parlamentul se pronunță, la începutul fiecărei perioade de sesiune , cu privire la proiectul definitiv de ordine de zi . Propunerile de modificare pot fi prezentate de o comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați. Președintele trebuie să fie sesizat cu privire la aceste propuneri cu cel puțin o oră înainte de deschiderea perioadei de sesiune. Pentru fiecare propunere, Președintele poate da cuvântul autorului , unui vorbitor în favoarea și unui vorbitor împotriva propunerii. Timpul afectat luării de cuvânt este limitat la un minut.	(1) Parlamentul își adoptă ordinea de zi la începutul fiecărei perioade de sesiune . Propunerile de modificare a proiectului definitiv de ordine de zi pot fi prezentate de o comisie, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați. Președintele trebuie să fie sesizat cu privire la aceste propuneri cu cel puțin o oră înainte de deschiderea perioadei de sesiune. Pentru fiecare propunere, Președintele poate da cuvântul autorului și unui vorbitor împotriva propunerii. În ambele cazuri, timpul afectat luării de cuvânt este limitat la un minut.
(2) După adoptare, ordinea de zi nu poate fi modificată, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile articolelor 154 și 187-191 sau la propunerea Președintelui.	(2) După adoptare, ordinea de zi nu poate fi modificată, cu excepția cazului în care se aplică dispozițiile articolelor 154 și 187-191 sau la propunerea Președintelui.
În cazul în care se respinge o moțiune de procedură având ca obiect modificarea ordinii de zi, aceasta nu poate fi reintrodusă în aceeași perioadă de sesiune.	În cazul în care se respinge o moțiune de procedură având ca obiect modificarea ordinii de zi, aceasta nu poate fi reintrodusă în aceeași perioadă de sesiune.
(3) Înainte de închiderea ședinței, Președintele comunică Parlamentului data, ora și ordinea de zi a următoarei ședințe.	(3) Înainte de închiderea ședinței, Președintele comunică Parlamentului data, ora și ordinea de zi a următoarei ședințe.
	Acest articol este mutat imediat după articolul 149, dat fiind că privește proiectul de ordine de zi.

Amendamentul 174

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 153 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 153a
	Dezbatere tematică solicitată de un grup politic
	(1) Proiectul de ordine de zi al fiecărei perioade de sesiune prevede una sau două perioade de cel puțin 60 de minute fiecare pentru dezbateri privind o temă de interes major pentru politica Uniunii Europene.
	(2) Fiecare grup politic are dreptul de a propune tema pe care o dorește pentru cel puțin o astfel de dezbatere pe an. Conferința președinților asigură, pe parcursul unei perioade de doisprezece luni consecutive, o repartizare echitabilă între grupurile politice în ceea ce privește exercitarea acestui drept.
	(3) Grupurile politice transmit în scris Președintelui tema pe care o doresc, înainte de întocmirea proiectului definitiv de ordine de zi de către Conferința președinților. Se respectă pe deplin articolul 38 alineatul (1) privind drepturile, libertățile și principiile recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și valorile consacrate la articolul 2 din tratat.
	(4) Conferința președinților stabilește momentul în care să aibă loc dezbaterea. Ea poate decide, cu o majoritate de patru cincimi din deputații în Parlamentul European, să respingă o temă propusă de un grup.
	(5) Dezbaterea este introdusă de către un reprezentant al grupului politic care a propus tema. După această introducere, timpul afectat luării de cuvânt se alocă în conformitate cu articolul 162 alineatele (4) și (5).
	(6) Dezbaterea se încheie fără adoptarea unei rezoluții.

Amendamentul 175

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 154

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 154	Articolul 154
Procedura de urgență	Procedura de urgență
(1) Președintele, o comisie, un grup politic, un număr de cel puțin 40 de deputați, Comisia sau Consiliul pot propune Parlamentului dezbaterea în regim de urgență a unei propuneri care face obiectul consultării Parlamentului , în conformitate cu articolul 47 alineatul (1). În acest scop, trebuie prezentată o cerere motivată, în scris.	(1) Președintele, o comisie, un grup politic, un număr de cel puțin 40 de deputați, Comisia sau Consiliul pot propune Parlamentului dezbaterea în regim de urgență a unei propuneri transmise Parlamentului în temeiul articolului 47 alineatul (1). În acest scop, trebuie prezentată o cerere motivată, în scris.
(2) De îndată ce Președintele este sesizat cu o cerere de dezbatere în regim de urgență, acest lucru este anunțat Parlamentului. Votul asupra cererii are loc la începutul ședinței care urmează celei în cursul căreia cererea a fost anunțată, cu condiția ca propunerea pentru care este făcută cererea să fi fost distribuită în limbile oficiale. În cazul în care există mai multe cereri pentru același subiect, adoptarea sau respingerea cererii de dezbatere în regim de urgență se referă la toate cererile legate de acest subiect.	(2) De îndată ce Președintele este sesizat cu o cerere de dezbatere în regim de urgență, acest lucru este anunțat Parlamentului. Votul asupra cererii are loc la începutul ședinței care urmează celei în cursul căreia cererea a fost anunțată, cu condiția ca propunerea pentru care este făcută cererea să fi fost distribuită în limbile oficiale. În cazul în care există mai multe cereri pentru același subiect, adoptarea sau respingerea cererii de dezbatere în regim de urgență se referă la toate cererile legate de acest subiect.
(3) Înainte de a se proceda la vot, pot fi audiați timp de cel mult trei minute fiecare, numai autorul cererii, un vorbitor pentru, un vorbitor împotrivă și președintele și/sau raportorul comisiei competente.	(3) Înainte de a se proceda la vot, pot fi audiați timp de cel mult trei minute fiecare, numai autorul cererii, un vorbitor împotrivă și președintele și/sau raportorul comisiei competente.
(4) Punctele pentru care s-a hotărât procedura de urgență au prioritate față de celelalte puncte de pe ordinea de zi. Președintele stabilește momentul dezbaterii și al votării acestora.	(4) Punctele pentru care s-a hotărât procedura de urgență au prioritate față de celelalte puncte de pe ordinea de zi. Președintele stabilește momentul dezbaterii și al votării acestora.
(5) Dezbaterea în regim de urgență poate avea loc și în absența unui raport sau, în mod excepțional, pe baza unui simplu raport oral al comisiei competente.	(5) O procedură în regim de urgență se poate desfășura și în absența unui raport sau, în mod excepțional, pe baza unui simplu raport oral al comisiei competente.
	În cazul în care se folosește procedura de urgență și au loc negocieri interinstituționale, articolele 73 și 73a nu se aplică. Articolul 73d se aplică mutatis mutandis.

Amendamentul 176

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 156

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 156	Articolul 156
Termene	Termene
Cu excepția cazurilor de urgență prevăzute la articolele 135 și 154, dezbaterea și votarea unui text pot avea loc numai dacă acesta a fost distribuit cu cel puțin 24 de ore înainte.	Cu excepția cazurilor de urgență prevăzute la articolele 135 și 154, dezbaterea și votarea unui text pot avea loc numai dacă acesta a fost pus la dispoziție cu cel puțin 24 de ore înainte.

Amendamentul 177

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 157

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 157	Articolul 157
Accesul în sala de ședințe	Accesul în sala de ședințe
(1) Cu excepția deputaților Parlamentului, a membrilor Comisiei și ai Consiliului, a Secretarului General al Parlamentului, a membrilor personalului care îi deservește pe aceștia, a experților sau a funcționarilor Uniunii , nicio persoană nu poate intra în sala de ședințe.	(1) Cu excepția deputaților Parlamentului, a membrilor Comisiei și ai Consiliului, a Secretarului General al Parlamentului, a membrilor personalului care îi deservește pe aceștia, precum și a oricărei persoane invitate de Președinte , nicio altă persoană nu poate intra în sala de ședințe.
(2) Numai persoanele care dețin un ecuson de acces eliberat periodic în acest scop de către Președinte sau Secretarul General sunt admise în tribune.	(2) Numai persoanele care dețin un ecuson de acces eliberat periodic în acest scop de către Președinte sau Secretarul General sunt admise în tribune.
(3) Publicul admis în tribune rămâne așezat și păstrează liniștea. Orice persoană care își exprimă aprobarea sau dezaprobarea este imediat scoasă afară de aprozi.	(3) Publicul admis în tribune rămâne așezat și păstrează liniștea. Orice persoană care își exprimă aprobarea sau dezaprobarea este imediat scoasă afară de aprozi.

Amendamentul 178

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 158

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 158	Articolul 158
Regimul lingvistic	Regimul lingvistic
(1) Toate documentele Parlamentului se redactează în limbile oficiale.	(1) Toate documentele Parlamentului se redactează în limbile oficiale.
(2) În Parlament, toți deputații au dreptul să se exprime în limba oficială pe care o aleg. Intervențiile într-una dintre limbile oficiale se interpretează simultan în fiecare dintre celelalte limbi oficiale și în orice altă limbă pe care Biroul o consideră necesară.	(2) În Parlament, toți deputații au dreptul să se exprime în limba oficială pe care o aleg. Intervențiile într-una dintre limbile oficiale se interpretează simultan în fiecare dintre celelalte limbi oficiale și în orice altă limbă pe care Biroul o consideră necesară.
(3) În cursul reuniunilor comisiilor și delegațiilor interpretarea se asigură din și în limbile oficiale utilizate și solicitate de membrii titulari și supleanți ai comisiei sau ai delegației în cauză.	(3) În cursul reuniunilor comisiilor și delegațiilor interpretarea se asigură din și în limbile oficiale utilizate și solicitate de membrii titulari și supleanți ai comisiei sau ai delegației în cauză.
(4) În cursul reuniunilor comisiilor sau ale delegațiilor în afara locurilor obișnuite de desfășurare a activității, interpretarea se asigură din și în limbile membrilor care și-au confirmat participarea la reuniune. Acest regim poate fi simplificat în mod excepțional , cu acordul membrilor comisiilor sau ai delegațiilor. În caz de dezacord, Biroul este cel care hotărăște .	(4) În cursul reuniunilor comisiilor sau ale delegațiilor în afara locurilor obișnuite de desfășurare a activității, interpretarea se asigură din și în limbile membrilor care și-au confirmat participarea la reuniune. Acest regim poate fi simplificat în mod excepțional. Biroul adoptă dispozițiile necesare .
În cazul în care se constată, după anunțarea rezultatelor unui vot, că textele redactate în diferitele limbi nu sunt perfect echivalente, Președintele hotărăște asupra validității rezultatului anunțat în temeiul articolului 184 alineatul (5). În cazul validării rezultatului, Președintele stabilește versiunea care trebuie considerată adoptată. Cu toate acestea, versiunea originală nu poate fi întotdeauna considerată text oficial, întrucât se poate întâmpla ca toate textele redactate în celelalte limbi să fie diferite de textul original.
	(4a) După ce s-a anunțat rezultatul votului, Președintele hotărăște cu privire la orice solicitări privind presupuse discrepanțe între diversele versiuni lingvistice.

Amendamentul 179

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 159

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 159	Articolul 159
Dispoziție tranzitorie	Dispoziție tranzitorie
(1) În cursul unei perioade de tranziție, care se va încheia la sfârșitul celei de-a opta legislaturi (20), se poate deroga de la dispozițiile articolului 158 dacă și în măsura în care, deși s-au luat toate măsurile necesare în acest sens, nu se poate dispune de un număr suficient de interpreți și traducători pentru o anumită limbă oficială.	(1) În cursul unei perioade de tranziție, care se va încheia la sfârșitul celei de-a opta legislaturi (20), se poate deroga de la dispozițiile articolului 158 dacă și în măsura în care, deși s-au luat toate măsurile necesare în acest sens, nu se poate dispune de un număr suficient de interpreți și traducători pentru o anumită limbă oficială.
(2) La propunerea Secretarului General, Biroul stabilește, pentru fiecare dintre limbile oficiale în cauză, dacă sunt îndeplinite condițiile definite la alineatul (1) și își revizuiește decizia la fiecare șase luni pe baza unui raport al Secretarului General privind progresele realizate. Biroul adoptă normele de aplicare necesare.	(2) La propunerea Secretarului General și ținând seama în mod corespunzător de derogările menționate la alineatul (3) , Biroul stabilește, pentru fiecare dintre limbile oficiale în cauză, dacă sunt îndeplinite condițiile definite la alineatul (1) și își revizuiește decizia la fiecare șase luni pe baza unui raport al Secretarului General privind progresele realizate. Biroul adoptă normele de aplicare necesare.
(3) Se aplică derogările temporare, stabilite de Consiliu în temeiul tratatelor, în ceea ce privește redactarea actelor legislative , cu excepția regulamentelor adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu .	(3) Se aplică derogările temporare, stabilite de Consiliu în temeiul tratatelor, în ceea ce privește redactarea actelor legislative.
(4) Parlamentul, la recomandarea motivată a Biroului, poate hotărî în orice moment abrogarea anticipată a prezentului articol sau, la împlinirea termenului indicat la alineatul (1), prelungirea acestuia.	(4) Parlamentul, la recomandarea motivată a Biroului, poate hotărî în orice moment abrogarea anticipată a prezentului articol sau, la împlinirea termenului indicat la alineatul (1), prelungirea acestuia.

Amendamentul 180

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 160

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 160	Articolul 160
Distribuirea documentelor	Distribuirea documentelor
Documentele folosite ca bază a dezbaterilor și a deciziilor Parlamentului se tipăresc și se distribuie deputaților. Lista acestor documente se publică în procesul-verbal al ședințelor Parlamentului.	Documentele folosite ca bază a dezbaterilor și a deciziilor Parlamentului sunt puse la dispoziția deputaților.
Fără a aduce atingere aplicării primului paragraf, deputații și grupurile politice au acces direct la sistemul informatic intern al Parlamentului pentru consultarea oricărui document pregătitor fără caracter confidențial (proiect de raport, proiect de recomandare, proiect de aviz, document de lucru, amendamente depuse în comisie).	Fără a aduce atingere aplicării primului paragraf, deputații și grupurile politice au acces direct la sistemul informatic intern al Parlamentului pentru consultarea oricărui document pregătitor fără caracter confidențial (proiect de raport, proiect de recomandare, proiect de aviz, document de lucru, amendamente depuse în comisie).

Amendamentul 181

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 162

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 162

Repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt și lista vorbitorilor

(1) Conferința președinților poate propune, în vederea derulării unei dezbateri, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt. Parlamentul hotărăște fără dezbatere asupra acestei propuneri.

(2) Niciun deputat nu poate lua cuvântul dacă nu a fost invitat de Președinte. Vorbitorul ia cuvântul de la locul său și se adresează Președintelui. În cazul în care un vorbitor se îndepărtează de la subiect, Președintele îi atrage atenția cu privire la aceasta.

(3) Președintele poate întocmi, pentru prima parte a unei anumite dezbateri, o listă a vorbitorilor care să includă una sau mai multe runde de vorbitori de la fiecare grup politic care dorește să ia cuvântul, în ordinea mărimii grupurilor , și un vorbitor din partea deputaților neafiliați .

(4) Timpul afectat luărilor de cuvânt pentru această parte a dezbaterii se repartizează în funcție de următoarele criterii:

(a)	o primă fracțiune din timpul afectat luărilor de cuvânt se repartizează în mod egal între toate grupurile politice;

(a)	o primă fracțiune din timpul afectat luărilor de cuvânt se repartizează în mod egal între toate grupurile politice;

(b)	o a doua fracțiune se repartizează între grupurile politice proporțional cu numărul lor total de membri;

(b)	o a doua fracțiune se repartizează între grupurile politice proporțional cu numărul lor total de membri;

(c)	deputaților neafiliați li se atribuie global un timp afectat luărilor de cuvânt calculat în funcție de fracțiunile de timp atribuite fiecărui grup politic, în conformitate cu literele (a) și (b).

(c)	deputaților neafiliați li se atribuie global un timp afectat luărilor de cuvânt calculat în funcție de fracțiunile de timp atribuite fiecărui grup politic, în conformitate cu literele (a) și (b);

(ca)	alocarea timpului pentru luările de cuvânt în plen va ține cont de faptul că deputații cu dizabilități ar putea avea nevoie de mai mult timp.

(5) În cazul în care, pentru mai multe puncte de pe ordinea de zi, se stabilește o repartizare globală a timpului afectat luărilor de cuvânt, Președintele este informat de către grupurile politice cu privire la fracțiunea de timp pe care au intenția să o consacre fiecăruia dintre aceste puncte. Președintele asigură respectarea timpului afectat luărilor de cuvânt astfel repartizat.

(6) Restul timpului afectat luărilor de cuvânt pentru o dezbatere nu se repartizează în prealabil. În schimb, ca regulă generală , Președintele dă cuvântul deputaților pentru cel mult un minut. Președintele se asigură, în măsura posibilului, că intervin alternativ vorbitori reprezentând curente politice diferite și provenind din state membre diferite.

(6) Restul timpului afectat luărilor de cuvânt pentru o dezbatere nu se repartizează în prealabil. În schimb, Președintele poate da cuvântul deputaților, ca regulă generală pentru cel mult un minut. Președintele se asigură, în măsura posibilului, că intervin alternativ vorbitori reprezentând curente politice diferite și provenind din state membre diferite.

(7) La cerere, se poate acorda prioritar cuvântul președintelui sau raportorului comisiei competente și președinților de grupuri politice care se exprimă în numele grupului lor sau vorbitorilor care îi înlocuiesc.

(7) La cerere, Președintele poate acorda prioritar cuvântul președintelui sau raportorului comisiei competente și președinților de grupuri politice care se exprimă în numele grupului lor sau vorbitorilor care îi înlocuiesc.

(8) Președintele poate da cuvântul deputaților care indică, prin ridicarea unui cartonaș albastru, dorința lor de a adresa o întrebare cu o durată de cel mult o jumătate de minut unui alt deputat, în timpul luării de cuvânt a acestuia din urmă și legată de ceea ce acesta a spus , cu condiția ca vorbitorul să fie de acord și ca Președintele să fie convins că acest lucru nu va întrerupe dezbaterea și că nu va determina, din cauza întrebărilor succesive adresate prin utilizarea cartonașelor albastre, un dezechilibru excesiv în ceea ce privește afinitățile grupurilor politice ale deputaților care iau cuvântul .

(9) Timpul afectat luărilor de cuvânt se limitează la un minut pentru intervențiile privind procesul-verbal al ședinței, moțiunile de procedură și intervențiile privind modificările proiectului definitiv de ordine de zi sau ale ordinii de zi.

(10) Fără a aduce atingere celorlalte competențe disciplinare de care dispune, Președintele poate hotărî să suprime, din stenogramele ședințelor, intervențiile deputaților care nu au obținut în prealabil cuvântul sau care depășesc timpul atribuit.

(11) În cursul dezbaterii unui raport, Comisia și Consiliul sunt audiate, în general, imediat după prezentarea raportului de către raportor. Comisia, Consiliul și raportorul pot lua din nou cuvântul, în special pentru a răspunde la intervențiile deputaților.

(12) Deputații care nu au luat cuvântul în cursul unei dezbateri pot preda, cel mult o dată în timpul unei perioade de sesiune, o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, care va fi anexată la stenograma dezbaterii.

(13) Fără a aduce atingere articolului 230 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia, Consiliul și Președintele Consiliului European privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt.

(13) Ținând seama în mod corespunzător de articolul 230 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia, Consiliul și Președintele Consiliului European privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt.

Amendamentul 182

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 164 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 164a
	Prevenirea manevrelor dilatorii
	Președintele are competența de a pune capăt cazurilor în care se face recurs excesiv la moțiuni, cum ar fi solicitările de respectare a Regulamentului de procedură, moțiunile de procedură, explicațiile privind votul, precum și solicitările de vot separat, de vot pe părți sau de vot prin apel nominal, în cazul în care Președintele este convins că aceste moțiuni sau solicitări au scopul evident de a cauza și ar avea ca efect obstrucționarea prelungită și gravă a procedurilor Parlamentului sau a exercitării drepturilor deputaților.
	(în capitolul 3 – „Reguli generale pentru desfășurarea ședințelor”)

Amendamentul 183

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 165

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 165	Articolul 165
Măsuri imediate	Măsuri imediate
(1) Președintele cheamă la ordine orice deputat care aduce atingere bunei desfășurări a ședinței sau al cărui comportament nu este compatibil cu dispozițiile pertinente prevăzute la articolul 11.	(1) Președintele cheamă la ordine orice deputat care aduce atingere bunei desfășurări a ședinței sau al cărui comportament nu este compatibil cu dispozițiile pertinente prevăzute la articolul 11.
(2) În caz de recidivă, Președintele cheamă deputatul respectiv din nou la ordine, iar acest fapt se consemnează în procesul-verbal.	(2) În caz de recidivă, Președintele cheamă deputatul respectiv din nou la ordine, iar acest fapt se consemnează în procesul-verbal.
(3) Dacă perturbarea continuă, sau în cazul unei noi recidive, Președintele poate retrage dreptul la cuvânt deputatului respectiv și acesta sau aceasta poate fi exclus(ă) din sală de către Președinte pentru restul ședinței. De asemenea, în cazuri deosebit de grave, Președintele poate să recurgă la această ultimă măsură imediat, fără o a doua chemare la ordine. Secretarul General asigură, fără întârziere, punerea în aplicare a unei astfel de măsuri disciplinare cu ajutorul aprozilor și, dacă este necesar, al personalului de securitate al Parlamentului.	(3) Dacă perturbarea continuă, sau în cazul unei noi recidive, Președintele poate retrage dreptul la cuvânt deputatului respectiv și acesta sau aceasta poate fi exclus(ă) din sală de către Președinte pentru restul ședinței. De asemenea, în cazuri deosebit de grave, Președintele poate să recurgă la această ultimă măsură imediat, fără o a doua chemare la ordine. Secretarul General asigură, fără întârziere, punerea în aplicare a unei astfel de măsuri disciplinare cu ajutorul aprozilor și, dacă este necesar, al personalului de securitate al Parlamentului.
(4) În cazul în care se produce agitație, iar aceasta compromite continuarea dezbaterilor, Președintele, în vederea restabilirii ordinii, suspendă ședința pentru o perioadă de timp determinată sau o închide. În cazul în care nu se poate face auzit, Președintele părăsește fotoliul prezidențial, fapt ce atrage suspendarea ședinței. Aceasta se reia la convocarea Președintelui.	(4) În cazul în care se produce agitație, iar aceasta compromite continuarea dezbaterilor, Președintele, în vederea restabilirii ordinii, suspendă ședința pentru o perioadă de timp determinată sau o închide. În cazul în care nu se poate face auzit, Președintele părăsește fotoliul prezidențial, fapt ce atrage suspendarea ședinței. Aceasta se reia la convocarea Președintelui.
	(4a) Președintele poate hotărî întreruperea transmisiei în direct a ședinței în cazul în care un deputat folosește un limbaj sau are un comportament calomniator, rasist sau xenofob.
	(4b) Președintele poate decide să elimine din înregistrarea audiovizuală a lucrărilor acele părți din discursul unui deputat care conțin un limbaj calomniator, rasist sau xenofob.
	Decizia respectivă are efect imediat. Decizia se supune, însă, Biroului spre confirmare cel târziu la patru săptămâni de la adoptarea ei, sau, dacă Biroul nu se reunește în perioada respectivă, în cadrul următoarei sale reuniuni.
(5) Competențele prevăzute la alineatele (1)-( 4 ) sunt atribuite, mutatis mutandis, președintelui de ședință al organelor, al comisiilor și al delegațiilor, astfel cum sunt definite în prezentul regulament.	(5) Competențele prevăzute la alineatele (1)-( 4b ) sunt atribuite, mutatis mutandis, președintelui de ședință al organelor, al comisiilor și al delegațiilor, astfel cum sunt definite în prezentul regulament.
(6) Dacă este cazul, luând în considerare gravitatea încălcării regulilor de conduită, președintele de ședință poate adresa Președintelui o cerere de aplicare a articolului 166, cel târziu până la următoarea perioadă de sesiune sau până la următoarea reuniune a organului, a comisiei sau a delegației în cauză.	(6) Dacă este cazul, luând în considerare gravitatea încălcării regulilor de conduită, președintele de ședință poate adresa Președintelui o cerere de aplicare a articolului 166, cel târziu până la următoarea perioadă de sesiune sau până la următoarea reuniune a organului, a comisiei sau a delegației în cauză.

Amendamentul 184

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 166

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 166

Sancțiuni

(1) În cazul în care un deputat tulbură ședința într-un mod excepțional de grav sau perturbă lucrările Parlamentului încălcând principiile stabilite la articolul 11, Președintele , după audierea deputatului respectiv, adoptă o decizie motivată prin care pronunță sancțiunea corespunzătoare , pe care o notifică deputatului în cauză și președinților organelor, ai comisiilor și ai delegațiilor din care deputatul face parte înainte de a o aduce la cunoștința plenului .

(1) În cazul în care un deputat tulbură ședința într-un mod grav sau perturbă lucrările Parlamentului încălcând principiile stabilite la articolul 11, Președintele adoptă o decizie motivată prin care pronunță sancțiunea corespunzătoare.

Deputatul în cauză este invitat de Președinte să prezinte observații în scris înainte de adoptarea deciziei. În cazuri excepționale, președintele poate lua decizia de a convoca o audiere a deputatului în cauză.

Decizia este notificată deputatului în cauză prin scrisoare recomandată sau, în cazurile urgente, prin aprozi.

După notificarea ei către deputatul în cauză, orice sancțiune impusă deputatului este anunțată de Președinte în Parlament, iar președinții organelor, ai comisiilor și ai delegațiilor din care face parte deputatul sunt și ei informați.

După ce sancțiunea devine definitivă, aceasta este publicată în mod vizibil pe site-ul internet al Parlamentului pe întreaga durată a legislaturii.

(2) La aprecierea comportamentelor manifestate, trebuie luat în considerare caracterul punctual , recurent sau permanent, precum și gradul de gravitate al acestora , pe baza orientărilor anexate la prezentul regulament (21).

(2) La aprecierea comportamentelor manifestate, se ia în considerare caracterul excepțional , recurent sau permanent, precum și gradul de gravitate al acestora.

Este necesar să se facă distincție între comportamentele de natură vizuală, care pot fi tolerate în măsura în care nu sunt injurioase, difamatoare, rasiste sau xenofobe și păstrează limite rezonabile, și cele care provoacă o perturbare activă a activității parlamentare.

(3) Sancțiunea pronunțată poate să consiste în una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(a)

mustrare;

(a)

mustrare;

(b)	pierderea dreptului la indemnizația de ședere pentru o perioadă care poate să dureze între două și zece zile;

(b)	pierderea dreptului la indemnizația de ședere pentru o perioadă care poate să dureze între două și treizeci de zile;

(c)

fără a aduce atingere dreptului de vot în ședință plenară și sub rezerva, în acest caz, a respectării stricte a regulilor de conduită, suspendarea temporară a participării la toate sau la o parte din activitățile Parlamentului pentru o perioadă care poate să dureze între două și zece zile consecutive în care Parlamentul sau oricare dintre organele, comisiile sau delegațiile sale se reunesc;

(c)

fără a aduce atingere dreptului de vot în ședință plenară și sub rezerva, în acest caz, a respectării stricte a regulilor de conduită, suspendarea temporară a participării la toate sau la o parte din activitățile Parlamentului pentru o perioadă care poate să dureze între două și treizeci de zile în care Parlamentul sau oricare dintre organele, comisiile sau delegațiile sale se reunesc;

(d)	supunerea în atenția Conferinței președinților, în conformitate cu articolul 21, a unei propuneri de suspendare sau de retragere a mandatului sau a mandatelor deținute în Parlament.

(da)	interdicție ca deputatul să reprezinte Parlamentul în cadrul unei delegații interparlamentare, al unei conferințe interparlamentare sau al oricărui forum interinstituțional, pentru o perioadă de până la un an;

(db)	în cazul unei încălcări a obligațiilor de confidențialitate, o limitare a drepturilor de acces la informații confidențiale sau clasificate pentru o perioadă de până la un an.

(3a) Măsurile prevăzute la alineatele (3b) – (3db) pot fi dublate în caz de încălcare repetată sau în cazul în care deputatul refuză să se conformeze unei măsuri luate în temeiul articolului 165 alineatul (3),

(3b) Pe lângă aceasta, președintele poate să prezinte o propunere Conferinței președinților în vederea suspendării sau a retragerii unui mandat sau a mai multor mandate interne deținute de deputat în Parlamentul European, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21.

Amendamentul 185

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 167

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 167	Articolul 167
Căi de atac interne	Căi de atac interne
Deputatul în cauză poate să introducă o cale de atac internă în fața Biroului în termen de două săptămâni de la notificarea sancțiunii impuse de către Președinte. Această cale de atac suspendă aplicarea sancțiunii. Biroul poate, în cel mult patru săptămâni de la introducerea căii de atac, să anuleze, să confirme sau să reducă sancțiunea impusă, fără a aduce atingere căilor de atac externe aflate la dispoziția celui interesat. În cazul în care Biroul nu decide în termenul prevăzut, sancțiunea este declarată nulă și neavenită.	Deputatul în cauză poate să introducă o cale de atac internă în fața Biroului în termen de două săptămâni de la notificarea sancțiunii impuse de către Președinte în temeiul articolului 166 alineatele (1) – (3a) . Această cale de atac suspendă aplicarea sancțiunii. Biroul poate, în cel mult patru săptămâni de la introducerea căii de atac sau , dacă Biroul nu se întrunește în perioada respectivă, în cadrul următoarei sale reuniuni, să anuleze, să confirme sau să modifice sancțiunea impusă, fără a aduce atingere căilor de atac externe aflate la dispoziția celui interesat. În cazul în care Biroul nu decide în termenul prevăzut, sancțiunea este considerată nulă și neavenită.

Amendamentul 186

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul VII – capitolul 5 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CVORUM ȘI VOT	CVORUM , AMENDAMENTE ȘI VOT

Amendamentul 187

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 168

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 168	Articolul 168
Cvorumul	Cvorumul
(1) Parlamentul poate delibera, stabili ordinea de zi și adopta procesul-verbal, indiferent de numărul de deputați prezenți.	(1) Parlamentul poate delibera, stabili ordinea de zi și adopta procesul-verbal, indiferent de numărul de deputați prezenți.
(2) Cvorumul este întrunit în cazul în care în sala de ședințe se află o treime dintre membrii care compun Parlamentul.	(2) Cvorumul este întrunit în cazul în care în sala de ședințe se află o treime dintre membrii care compun Parlamentul.
(3) Orice vot este valabil, indiferent de numărul de votanți, în cazul în care , în momentul votării, Președintele nu constată, la cererea prealabilă a unui număr de cel puțin 40 de deputați, că nu este întrunit cvorumul. În cazul în care , în urma votului, se constată că nu este întrunit cvorumul , votul se înscrie pe ordinea de zi a ședinței următoare.	(3) Orice vot este valabil, indiferent de numărul de votanți, cu excepția cazului în care Președintele constată, la cererea prealabilă a unui număr de cel puțin 40 de deputați exprimată înainte de începerea votării , că nu este întrunit cvorumul. În cazul în care numărul deputaților prezenți necesar întrunirii cvorumului nu este atins, Președintele declară că cvorumul nu a fost întrunit, iar votul se înscrie pe ordinea de zi a ședinței următoare.
O cerere de constatare a cvorumului poate fi prezentată numai de un număr de cel puțin 40 de deputați. O cerere prezentată în numele unui grup politic nu se admite.
Pentru a se stabili rezultatul votului, trebuie luați în calcul, în conformitate cu alineatul (2), toți deputații prezenți în sala de ședințe și, în conformitate cu alineatul (4), toți deputații care au cerut constatarea cvorumului. În acest caz, nu se utilizează sistemul electronic de vot. Nu se admite închiderea ușilor sălii de ședințe.	Sistemul electronic de vot poate fi folosit pentru a verifica dacă s-a atins pragul de 40 de deputați, dar nu poate fi folosit pentru a verifica dacă s-a întrunit cvorumul . Nu se admite închiderea ușilor sălii de ședințe.
În cazul în care numărul deputaților prezenți necesar întrunirii cvorumului nu este atins, Președintele nu pronunță rezultatul votului, ci constată neîntrunirea cvorumului.
Alineatul (3) ultima teză nu se aplică voturilor privind moțiunile de procedură, ci se aplică doar voturilor privind chestiuni de fond.
(4) Deputații care au solicitat constatarea cvorumului sunt luați în calcul la numărarea celor prezenți, în conformitate cu alineatul (2), chiar dacă nu se mai află în sala de ședințe.	(4) Deputații care solicită constatarea cvorumului trebuie să fie prezenți în sala de ședințe atunci când se face solicitarea și sunt luați în calcul la numărarea celor prezenți, în sensul alineatelor (2) și (3) , chiar dacă părăsesc apoi sala de ședințe.
Deputații care au solicitat întrunirea cvorumului trebuie să fie prezenți în sala de ședințe atunci când se face această solicitare.
(5) În cazul în care sunt prezenți mai puțin de 40 de deputați, Președintele poate constata că nu este întrunit cvorumul.	(5) În cazul în care sunt prezenți mai puțin de 40 de deputați, Președintele poate constata că nu este întrunit cvorumul.

Amendamentul 188

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 168 a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 168a

Praguri

(1) În sensul prezentului regulament, cu excepția cazului în care se specifică altfel, se aplică următoarele definiții:

(a)	„prag redus” înseamnă o douăzecime dintre deputații care compun Parlamentul sau un grup politic;

(b)	„prag mediu” înseamnă o zecime dintre deputații care compun Parlamentul, format dintr-un grup politic sau din mai multe grupuri politice sau din deputați individuali, sau o combinație a acestora;

(c)	„prag ridicat” înseamnă o cincime dintre deputații care compun Parlamentul, format dintr-un grup politic sau din mai multe grupuri politice sau din deputați individuali, sau o combinație a acestora.

(2) În cazul în care, pentru a determina dacă s-a atins pragul aplicabil, este necesară semnătura unui deputat, această semnătură poate fi dată fie olograf, fie electronic, prin sistemul de semnături electronice al Parlamentului. În termenele aplicabile, un deputat își poate retrage semnătura, dar nu și-o poate reînnoi ulterior.

(3) În cazul în care este necesar sprijinul unui grup politic pentru a atinge un prag, grupul acționează prin intermediul președintelui său sau al unei persoane desemnate în bună și cuvenită formă de acesta în acest scop.

(4) Sprijinul unui grup politic este numărat după cum urmează pentru aplicarea pragului mediu și al celui ridicat:

—	în cazul în care un articol care prevede un asemenea prag este invocat în cadrul unei ședințe sau al unei reuniuni: toți deputații care sunt prezenți fizic și care aparțin grupului care își acordă sprijinul;

—	în celelalte cazuri: toți deputații care aparțin grupului care își acordă sprijinul.

Amendamentul 189

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Aliniere orizontală

Textul în vigoare

Alinierea orizontală

Aliniere orizontală a articolelor din Regulamentul de procedură și modificări aduse noilor definiții ale pragurilor stabilite la articolul 168a

La următoarele articole sau amendamente referitoare la următoarele articole, cuvintele „un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați”, indiferent de forma gramaticală în care apar, sunt înlocuite cu „un grup politic sau un număr de deputați care ating cel puțin pragul redus”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare:

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 38 alineatul (2)

Articolul 38a alineatul (1) (nou)

Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 59 alineatul (1) al patrulea paragraf (nou)

Articolul 59 alineatul (1a) primul paragraf (nou)

Articolul 59 alineatul (1b) al patrulea paragraf (nou)

Articolul 59 alineatul (1b) al cincilea paragraf (nou)

Articolul 63 alineatul (4) și articolul 78e alineatul (2)

Articolul 67a alineatul (1) primul paragraf (nou) și articolul 68 alineatul (1)

Articolul 67a alineatul (2) primul paragraf (nou)

Articolul 67a alineatul (4) primul paragraf (nou)

Articolul 69 alineatul (1)

Articolul 81 alineatul (2)

Articolul 88 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 105 alineatele (3) și (4)

Articolul 105 alineatul (6) a treia liniuță

Articolul 106 alineatul (4c) al doilea paragraf (nou)

Articolul 108 alineatul (2)

Articolul 108 alineatul (4)

Articolul 113 alineatul (4a) (nou)

Articolul 118 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 121 alineatul (3)

Articolul 122 alineatul (3)

Articolul 122a alineatul (4) (nou)

Articolul 123 alineatul (2)

Articolul 128 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 135 alineatul (1)

Articolul 135 alineatul (2)

Articolul 137 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 138 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 150 alineatul (2)

Articolul 150 alineatul (3)

Articolul 152 alineatul (1)

Articolul 153 alineatul (1)

Articolul 154 alineatul (1)

Articolul 169 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 170 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 174 alineatul (5)

Articolul 174 alineatul (6)

Articolul 176 alineatul (1)

Articolul 180 alineatul (1)

Articolul 187 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 188 alineatul (1) primul și al doilea paragraf

Articolul 189 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 190 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 190 alineatul (4)

Articolul 226 alineatul (4)

Articolul 231 alineatul (4)

Anexa XVI – alineatul 1c – paragraful 7

În cazul articolului 88 alineatul (4) și al articolului 113 alineatul (4a), cuvintele „un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați”, indiferent de forma gramaticală în care apar, sunt înlocuite cu „un grup politic sau un număr de deputați care ating cel puțin pragul redus”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

În cazul articolului 50 alineatul (1) și al articolului 50 alineatul (2) primul paragraf, cuvintele „cel puțin o zecime dintre membrii comisiei”, indiferent de forma gramaticală în care apar, sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul mediu în comisie”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

În cazul articolului 73a alineatul (2) și al articolului 150 alineatul (1) al doilea paragraf, cuvintele „grupuri politice sau deputați în nume individual, reprezentând împreună o zecime dintre membrii Parlamentului”, indiferent de forma gramaticală în care apar, sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul mediu”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare:

În cazul articolului 210a alineatul (4), cuvintele „trei membri ai comisiei” sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul mediu în comisie”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

C.	În cazul articolului 15 alineatul (1), cuvintele „o cincime dintre deputații care compun Parlamentul” sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul ridicat”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

În cazul articolului 182 alineatul (2) și al articolului 180a alineatul (2), cuvintele „cel puțin o cincime dintre membrii care compun Parlamentul” sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul ridicat”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

În cazul articolului 191 alineatul (1), cuvintele „unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați” sunt înlocuite cu „unui număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul ridicat”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

În cazul articolului 204 alineatul (2) primul paragraf cuvintele „cel puțin a unei șesimi dintre membrii comisiei” și al articolului 208 alineatul (2) cuvintele „o șesime dintre membrii care o compun”, indiferent de forma gramaticală în care apar, sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul ridicat în comisie”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

În cazul articolului 208 alineatul (3), cuvintele „un sfert dintre membrii comisiei” sunt înlocuite cu „un număr de deputați sau de grupuri politice care ating cel puțin pragul ridicat în comisie”, cu efectuarea tuturor modificărilor gramaticale necesare.

D.	Alinierea orizontală a pragurilor nu aduce atingere adoptării, respingerii sau modificării articolelor și amendamentelor menționate mai sus cu privire la alte aspecte decât pragurile.

(Această modificare se aplică întregului text legislativ supus examinării; adoptarea sa impune adaptări tehnice în întregul text.)

Amendamentul 190

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 169

Amendamentul 191

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 170

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 170

Admisibilitatea amendamentelor

(1) Un amendament este inadmisibil în cazul în care:

(1) Fără a aduce atingere condițiilor suplimentare prevăzute la articolul 52 alineatul (2) cu privire la rapoartele din proprie inițiativă și la articolul 69 alineatul (2) în ceea ce privește amendamentele la poziția Consiliului, un amendament este inadmisibil în cazul în care:

(a)	conținutul acestuia nu se referă în mod direct la textul vizat spre a fi modificat;

(a)	conținutul acestuia nu se referă în mod direct la textul vizat spre a fi modificat;

(b)	are drept scop eliminarea sau înlocuirea unui text în ansamblu;

(b)	are drept scop eliminarea sau înlocuirea unui text în ansamblu;

(c)	are drept scop modificarea a mai mult de un articol sau un alineat din textul la care se referă. Această dispoziție nu se aplică în cazul amendamentelor de compromis sau al amendamentelor care conduc la modificări identice ale unei formulări speciale în ansamblul textului;

(c)	are drept scop modificarea a mai mult de un articol sau un alineat din textul la care se referă. Această dispoziție nu se aplică în cazul amendamentelor de compromis sau al amendamentelor care conduc la modificări identice ale unei formulări speciale în ansamblul textului;

(ca)	are drept scop modificarea unei propuneri de codificare a legislației Uniunii; cu toate acestea, se aplică mutatis mutandis articolul 103 alineatul (3) al doilea paragraf;

(cb)	are drept scop modificarea, în cadrul unei propuneri de reformare a legislației Uniunii, a părților care au rămas nemodificate în propunerea respectivă; cu toate acestea, se aplică mutatis mutandis articolul 104 alineatul (2) al doilea paragraf și alineatul (3) al treilea paragraf;

(d)	se constată că, în cel puțin una dintre limbile oficiale, redactarea textului vizat de amendament nu implică modificări ; în acest caz, Președintele, împreună cu persoanele interesate, caută o soluție lingvistică adecvată.

(d)	urmărește doar să asigure corectitudinea lingvistică sau coerența terminologică a textului în limba în care s-a depus amendamentul ; în acest caz, Președintele, împreună cu persoanele interesate, caută o soluție lingvistică adecvată.

(2) Un amendament devine caduc în cazul în care este incompatibil cu deciziile luate anterior pentru același text în timpul aceluiași vot.

(3) Președintele hotărăște asupra admisibilității amendamentelor.

Decizia Președintelui, luată în temeiul alineatului (3) privind admisibilitatea amendamentelor, nu se ia doar în temeiul dispozițiilor alineatelor (1) și (2) ale prezentului articol, ci în temeiul dispozițiilor Regulamentului de procedură în general.

Decizia Președintelui, luată în temeiul alineatului (3) privind admisibilitatea amendamentelor, nu se ia doar în temeiul dispozițiilor alineatului (1) de la prezentul articol, ci în temeiul dispozițiilor Regulamentului de procedură în general.

(4) Un grup politic sau cel puțin 40 de deputați pot depune o propunere de rezoluție pentru înlocuirea unei propuneri de rezoluție fără caracter legislativ conținute într-un raport al unei comisii.

În acest caz, grupul sau deputații respectivi nu pot prezenta amendamente la propunerea de rezoluție a comisiei competente. Propunerea de rezoluție de înlocuire nu poate fi mai lungă decât cea a comisiei competente. Propunerea se supune fără amendamente aprobării Parlamentului printr-un vot unic.

Dispozițiile articolului 123 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis.

Dispozițiile articolului 123 alineatele (4) și (4a) referitoare la propunerile comune de rezoluție se aplică mutatis mutandis.

(4a) Cu acordul Președintelui, se pot depune în mod excepțional amendamente după încheierea termenului de depunere a amendamentelor în cazul în care este vorba despre amendamente de compromis sau în cazul în care au apărut probleme tehnice. Președintele hotărăște cu privire la admisibilitatea acestor amendamente. Președintele obține acordul Parlamentului în acest sens înainte de a le supune la vot.

Cu titlu de criterii generale de admisibilitate a amendamentelor de compromis, se poate reține că, în mod normal:

—	amendamentele de compromis se referă la părți de text care au făcut obiectul unor amendamente înainte de expirarea termenului de depunere a amendamentelor;

—	amendamentele de compromis pot fi depuse de grupurile politice care dețin o majoritate în Parlament, de președinții sau raportorii comisiilor implicate sau de autorii altor amendamente;

—	amendamentele de compromis implică retragerea altor amendamente referitoare la același pasaj.

Numai Președintele poate propune luarea în considerare a amendamentelor de compromis. Pentru a supune amendamentul la vot, Președintele trebuie să primească acordul Parlamentului și să întrebe dacă există obiecții cu privire la supunerea la vot a unui amendament de compromis. În cazul în care există obiecții, Parlamentul hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate.

Amendamentul 192

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 171

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 171

Procedura de vot

(1) Pentru votarea rapoartelor, Parlamentul aplică procedura următoare :

(1) Cu excepția cazului în care se dispune altfel în mod specific în prezentul Regulament de procedură, în cazul textelor prezentate Parlamentului se aplică următoarea procedură de vot :

(a)	se votează mai întâi eventualele amendamente la textul la care se referă raportul comisiei competente ;

(a)	se votează mai întâi , acolo unde este cazul, orice amendament la o propunere de act obligatoriu din punct de vedere juridic ;

(b)	ulterior, se votează textul în ansamblu, eventual modificat ;

(b)	se votează în al doilea rând, acolo unde este cazul, propunerea respectivă în ansamblu, eventual modificată ;

(c)	ulterior , se votează amendamentele la propunerea de rezoluție sau la proiectul de rezoluție legislativă;

(c)	în al treilea rând , se votează orice amendament la propunerea de rezoluție sau la proiectul de rezoluție legislativă;

(d)	în final, se votează propunerea de rezoluție sau proiectul de rezoluție legislativă în ansamblul lor (vot final).

(d)	în final, se votează propunerea de rezoluție în ansamblu (vot final).

Parlamentul nu votează expunerea de motive conținută în raport.

Parlamentul nu votează expunerea de motive conținută într-un raport.

(2) Procedura care se aplică în a doua lectură este următoarea:

(a)	în absența unei propuneri de respingere sau de modificare a poziției Consiliului, aceasta se consideră adoptată în conformitate cu articolul 76;

(b)	o propunere de respingere a poziției Consiliului se supune la vot înainte de orice amendament [articolul 68 alineatul (1)];

(c)	în cazul în care au fost depuse mai multe amendamente la poziția Consiliului, acestea se supun la vot în ordinea indicată la articolul 174;

(d)	în cazul în care Parlamentul a supus la vot modificarea poziției Consiliului, un vot suplimentar privind textul în ansamblu poate avea loc numai în conformitate cu articolul 68 alineatul (2).

(3) Procedura enunțată la articolul 72 se aplică în a treia lectură.

(4) În momentul supunerii la vot a textelor legislative și a propunerilor de rezoluție fără caracter legislativ, într-o primă etapă se supune la vot partea dispozitivă, apoi, în etapa următoare, referirile și considerentele. Amendamentele aflate în contradicție cu un vot anterior devin caduce.

(4) În momentul supunerii la vot a propunerilor de acte obligatorii din punct de vedere juridic și a propunerilor de rezoluție fără caracter legislativ, într-o primă etapă se supune la vot partea dispozitivă, apoi, în etapa următoare, referirile și considerentele.

(4a) Un amendament devine caduc în cazul în care este incompatibil cu deciziile luate anterior pentru același text în timpul aceluiași vot.

(5) În momentul votului mai sunt autorizate doar scurte intervenții ale raportorului pentru a expune poziția comisiei pe care o reprezintă cu privire la amendamentele supuse la vot.

(5) În momentul votului mai sunt autorizate doar intervenții ale raportorului sau, în locul acestuia, ale președintelui comisiei. Acesta va putea interveni pentru a expune pe scurt poziția comisiei pe care o reprezintă cu privire la amendamentele supuse la vot.

Amendamentul 193

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 172

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 172	eliminat
Egalitatea de voturi
(1) În cazul egalității de voturi în cazul unui vot desfășurat în conformitate cu articolul 171 alineatul (1) litera (b) sau litera (d), textul în ansamblu este retrimis comisiei. Această procedură se aplică, de asemenea, în cazul voturilor desfășurate în conformitate cu articolele 3 și 9 și al voturilor finale desfășurate în conformitate cu articolele 199 și 212, iar pentru aceste ultime două articole textul se retrimite Conferinței președinților.
(2) În caz de egalitate de voturi într-un vot privind ordinea de zi în ansamblu (articolul 152), procesul-verbal în ansamblu (articolul 192) sau un text supus votului pe părți în conformitate cu articolul 176, textul supus la vot se consideră adoptat.
(3) În toate celelalte cazuri de egalitate de voturi, fără a aduce atingere articolelor care impun majoritatea calificată, textul sau propunerea care se supune la vot se consideră respinsă.
Articolul 172 alineatul (3) trebuie interpretat în sensul că dacă se constată o egalitate de voturi în cadrul unui vot privind un proiect de recomandare, în temeiul articolului 141 alineatul (4), de a nu interveni în procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, această egalitate de voturi nu înseamnă adoptarea unei recomandări de a interveni în procedurile respective. Într-un astfel de caz, se consideră că comisia competentă nu a adoptat nicio recomandare.

Amendamentul 194

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 173

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 173	eliminat
Baza de votare
(1) Votul privind rapoartele se bazează pe o recomandare a comisiei competente. Această comisie poate încredința această sarcină președintelui și raportorului său.
(2) Comisia competentă poate recomanda votarea în bloc a tuturor amendamentelor sau a unora dintre acestea, adoptarea, respingerea sau anularea acestora.
De asemenea, această comisie poate propune amendamente de compromis.
(3) În cazul în care comisia competentă recomandă votarea în bloc, amendamentele respective sunt supuse votării primele și se votează în bloc.
(4) În cazul în care comisia competentă propune un amendament de compromis, acesta face obiectul unui vot prioritar.
(5) Un amendament pentru care se solicită votul prin apel nominal face obiectul unui vot separat.
(6) Votul pe părți nu se admite în cazul supunerii la vot în bloc sau în cazul supunerii la vot a unui amendament de compromis.

Amendamentul 195

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 174

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 174	Articolul 174
Ordinea de votare a amendamentelor	Ordinea de votare a amendamentelor
(1) Amendamentele au prioritate asupra textului căruia se aplică și se supun la vot înaintea acestuia.	(1) Amendamentele au prioritate asupra textului căruia se aplică și se supun la vot înaintea acestuia.
(2) În cazul în care două sau mai multe amendamente, care se exclud reciproc, se aplică aceleiași părți de text, cel care se îndepărtează cel mai mult de textul inițial are prioritate și trebuie votat primul. Adoptarea acestuia conduce la respingerea celorlalte amendamente. În cazul respingerii acestuia, următorul amendament devine prioritar și se supune la vot, continuându-se în același mod pentru fiecare dintre amendamentele care urmează. În cazul în care există îndoieli cu privire la priorități, Președintele hotărăște. În cazul în care toate amendamentele sunt respinse, textul inițial se consideră adoptat, cu excepția cazului în care se solicită un vot separat în termenul stabilit.	(2) În cazul în care două sau mai multe amendamente, care se exclud reciproc, se aplică aceleiași părți de text, cel care se îndepărtează cel mai mult de textul inițial are prioritate și trebuie votat primul. Adoptarea acestuia conduce la respingerea celorlalte amendamente. În cazul respingerii acestuia, următorul amendament devine prioritar și se supune la vot, continuându-se în același mod pentru fiecare dintre amendamentele care urmează. În cazul în care există îndoieli cu privire la priorități, Președintele hotărăște. În cazul în care toate amendamentele sunt respinse, textul inițial se consideră adoptat, cu excepția cazului în care se solicită un vot separat în termenul stabilit.
(3) Președintele poate supune la vot în primul rând textul inițial sau, înainte de amendamentul care se îndepărtează cel mai mult de text, un amendament care se îndepărtează mai puțin de acesta.	(3) Totuși, în cazul în care consideră că astfel s-ar ușura votarea, Președintele poate supune la vot în primul rând textul inițial sau, înainte de amendamentul care se îndepărtează cel mai mult de text, un amendament care se îndepărtează mai puțin de acesta.
În cazul în care unul sau celălalt obține majoritatea, toate celelalte amendamente referitoare la același text devin caduce.	În cazul în care unul sau celălalt obține majoritatea, toate celelalte amendamente referitoare la aceeași parte din text devin caduce.
(4) În mod excepțional, la propunerea Președintelui, amendamentele depuse după încheierea dezbaterii pot fi supuse la vot în cazul în care este vorba despre amendamente de compromis sau în cazul în care au apărut probleme tehnice. Președintele trebuie să primească acordul Parlamentului pentru a le supune la vot.
În conformitate cu articolul 170 alineatul (3), Președintele hotărăște asupra admisibilității amendamentelor. Pentru amendamentele de compromis depuse după încheierea dezbaterii, în conformitate cu prezentul alineat, Președintele hotărăște asupra admisibilității de la caz la caz, asigurându-se de caracterul de compromis al amendamentului.
Numai Președintele poate propune luarea în considerare a amendamentelor de compromis. Pentru a supune amendamentul la vot, Președintele trebuie să primească acordul Parlamentului și să întrebe dacă există obiecții cu privire la supunerea la vot a unui amendament de compromis. În cazul în care există obiecții, Parlamentul hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate.
	(4a) În cazul în care se supun la vot amendamente de compromis, ele sunt votate prioritar.
	(4b) Votul pe părți nu se admite în cazul votării unui amendament de compromis.
(5) În cazul în care comisia competentă a depus o serie de amendamente la un text care face obiectul raportului, Președintele le supune la vot în bloc, cu excepția cazului în care a fost solicitat un vot separat de către un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați sau în cazul în care au fost depuse alte amendamente.	(5) În cazul în care comisia competentă a depus o serie de amendamente la un text care face obiectul raportului, Președintele le supune la vot în bloc, cu excepția cazului în care a fost solicitat un vot separat sau pe părți pentru anumite chestiuni de către un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați sau în cazul în care au fost depuse alte amendamente concurente .
(6) Președintele poate supune la vot în bloc alte amendamente în cazul în care acestea sunt complementare. În acest caz, Președintele urmează procedura prevăzută la alineatul (5). Autorii amendamentelor de acest tip pot propune votarea în bloc, în cazul în care acestea sunt complementare.	(6) Președintele poate supune la vot în bloc alte amendamente în cazul în care acestea sunt complementare , cu excepția cazului în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați au solicitat un vot separat sau pe părți . Și autorii de amendamente pot propune votarea în bloc, în cazul în care amendamentele lor sunt complementare.
(7) După adoptarea sau respingerea unui anumit amendament, Președintele poate hotărî supunerea la vot în bloc a altor amendamente cu un conținut sau cu obiective similare. Președintele poate solicita, în acest scop, acordul prealabil al Parlamentului.	(7) După adoptarea sau respingerea unui anumit amendament, Președintele poate hotărî supunerea la vot în bloc a altor amendamente cu un conținut sau cu obiective similare. Președintele poate solicita, în acest scop, acordul prealabil al Parlamentului.
O astfel de serie de amendamente se poate raporta la diferite părți din textul inițial.	O astfel de serie de amendamente se poate raporta la diferite părți din textul inițial.
(8) Două sau mai multe amendamente identice depuse de autori diferiți se supun la vot ca un singur amendament.	(8) Două sau mai multe amendamente identice depuse de autori diferiți se supun la vot ca un singur amendament.
	(8a) Un amendament pentru care se solicită votul prin apel nominal face obiectul unui vot separat.

Amendamentul 196

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 175

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 175	Articolul 175
Examinarea de către comisii a amendamentelor depuse în plen	Filtrarea de către comisii a amendamentelor depuse în plen
În cazul în care au fost depuse peste 50 de amendamente și cereri de vot separat sau pe părți pentru un raport în vederea examinării în plen, Președintele poate invita comisia competentă , după consultarea președintelui acesteia, să se reunească în vederea examinării amendamentelor sau a cererilor în cauză. Amendamentul sau cererea de vot separat sau pe părți care în această etapă nu întrunește votul favorabil al unei zecimi dintre membrii comisiei nu se supune la vot în plen.	În cazul în care au fost depuse peste 50 de amendamente sau cereri de vot separat sau pe părți cu privire la un text depus de o comisie în vederea examinării în plen, Președintele poate invita comisia respectivă , după consultarea președintelui acesteia, să se reunească pentru a vota fiecare dintre amendamentele sau cererile în cauză. Amendamentul sau cererea de vot separat sau pe părți care în această etapă nu întrunește votul favorabil al unei treimi dintre membrii comisiei nu se supune la vot în plen.

Amendamentul 197

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 176

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 176	Articolul 176
Votul pe părți	Votul pe părți
(1) Votul pe părți poate fi solicitat de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați în cazul în care textul care trebuie supus la vot conține mai multe dispoziții, se referă la mai multe chestiuni sau poate fi divizat în mai multe părți care au un sens diferit și/sau o valoare normativă proprie.	(1) Votul pe părți poate fi solicitat de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați în cazul în care textul care trebuie supus la vot conține mai multe dispoziții, se referă la mai multe chestiuni sau poate fi divizat în mai multe părți care au un sens diferit și/sau o valoare normativă proprie.
(2) Cererea trebuie prezentată în cursul serii care precedă votul, cu excepția cazului în care Președintele stabilește un alt termen. Președintele hotărăște ulterior cu privire la cerere.	(2) Cererea trebuie prezentată cel târziu în cursul serii care precedă votul, cu excepția cazului în care Președintele stabilește un alt termen Președintele hotărăște ulterior cu privire la cerere.

Amendamentele 198 și 347

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 178

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 178	Articolul 178
Votul	Votul
(1) Ca regulă generală Parlamentul votează prin ridicarea mâinii.	(1) Ca regulă generală Parlamentul votează prin ridicarea mâinii.
	Totuși, Președintele poate hotărî în orice moment ca procedura de vot să se desfășoare prin utilizarea sistemului electronic de votare.
	(1a) Pentru fiecare vot în parte, Președintele declară votul deschis și, ulterior, închis.
	Din momentul în care Președintele a declarat votul deschis, nu se mai admite nicio intervenție, cu excepția unei intervenții a Președintelui, până în momentul în care acesta declară votul închis.
	(1b) Pentru adoptarea sau respingerea unui text se iau în calcul numai voturile exprimate „pentru” și „împotrivă”, cu excepția cazului în care tratatul prevede o majoritate specifică.
(2) În cazul în care Președintele hotărăște că rezultatul nu este clar, Parlamentul este consultat prin vot electronic. În caz de pană a sistemului electronic de votare, Parlamentul este consultat prin „ridicare în picioare”.	(2) În cazul în care Președintele hotărăște că rezultatul unui vot prin ridicarea mâinii nu este clar, Parlamentul este consultat din nou prin vot electronic. În caz de pană a sistemului electronic de votare, Parlamentul este consultat prin „ridicare în picioare”.
	(2a) Președintele stabilește și pronunță rezultatul votului.
(3) Rezultatul votului se înregistrează.	(3) Rezultatul votului se înregistrează.

Amendamentul 199

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 179

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 179	Articolul 179
Votul final	Votul final
Atunci când ia o decizie pe baza unui raport, Parlamentul votează prin vot unic și/sau final prin apel nominal în conformitate cu articolul 180 alineatul (2). Votul privind amendamentele se face prin apel nominal doar în urma unei cereri adresate în conformitate cu articolul 180.	Atunci când ia o decizie pe baza unui raport, Parlamentul votează prin vot unic și/sau final prin apel nominal în conformitate cu articolul 180 alineatul (2).
Dispozițiile articolului 179 privind votul prin apel nominal, nu se aplică rapoartelor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (3), (6) și (8), în cadrul procedurilor privind imunitatea unui deputat.	Dispozițiile articolului 179 privind votul prin apel nominal, nu se aplică rapoartelor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (3), (6) și (8), în cadrul procedurilor privind imunitatea unui deputat.

Amendamentul 200

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 179 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 179a
	Egalitatea de voturi
	(1) În cazul egalității de voturi în cazul unui vot desfășurat în conformitate cu articolul 171 alineatul (1) litera (b) sau litera (d), textul în ansamblu este retrimis comisiei. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul votării prevăzute la articolele 3 și 9.
	(2) În caz de egalitate de voturi în cazul votării unui text supus votului pe părți în conformitate cu articolul 176, textul supus la vot se consideră adoptat.
	(3) În toate celelalte cazuri de egalitate de voturi, fără a aduce atingere articolelor care impun majoritatea calificată, textul sau propunerea care se supun la vot se consideră respinse.
	Articolul 179a alineatul (3) trebuie interpretat în sensul că, dacă se constată o egalitate de voturi în cadrul unui vot privind un proiect de recomandare în temeiul articolului 141 alineatul (4) de a nu interveni în procedurile în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, această egalitate de voturi nu înseamnă adoptarea unei recomandări ca Parlamentul să intervină în procedurile respective. Într-un astfel de caz, se consideră că comisia competentă nu a adoptat nicio recomandare.
	Președintele poate vota, fără a avea însă un vot decisiv.
	(Ultimele două paragrafe se introduc ca interpretări.)

Amendamentul 201

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 180

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 180	Articolul 180
Votul prin apel nominal	Votul prin apel nominal
(1) În plus față de cazurile prevăzute la articolul 118 alineatul (5) , articolul 119 alineatul (5) și articolul 179, se procedează la vot prin apel nominal în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați au cerut în scris acest lucru în seara precedentă votului, cu excepția cazului în care Președintele a hotărât un alt termen.	(1) În plus față de cazurile prevăzute la aceste articole , se procedează la vot prin apel nominal în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați au cerut în scris acest lucru cel târziu în seara precedentă votului, cu excepția cazului în care Președintele a hotărât un alt termen.
Dispozițiile articolului 180 alineatul (1) privind votul prin apel nominal, nu se aplică rapoartelor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (3), (6) și (8), în cadrul procedurilor privind imunitatea unui deputat.	Dispozițiile articolului 180 privind votul prin apel nominal nu se aplică rapoartelor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (3), (6) și (8), în cadrul procedurilor privind imunitatea unui deputat.
	(1a) Fiecare grup politic poate depune maximum o sută de solicitări de vot prin apel nominal per perioadă de sesiune.
(2) Votul prin apel nominal se efectuează prin sistemul electronic de votare. În cazul în care, din motive tehnice, acesta din urmă nu poate fi utilizat, apelul nominal se face în ordine alfabetică și începe cu numele deputatului tras la sorți. Președintele votează ultimul.	(2) Votul prin apel nominal se efectuează prin sistemul electronic de votare.
	În cazul în care, din motive tehnice, acesta din urmă nu poate fi utilizat, apelul nominal poate fi făcut în ordine alfabetică, începând cu numele unui deputat tras la sorți. Președintele votează ultimul. Se votează pronunțând cu voce tare „da”, „nu” sau „mă abțin”.
Se votează pronunțând cu voce tare „da”, „nu” sau „mă abțin”. Pentru adoptarea sau respingerea textului, se iau în calcul, la numărul de voturi exprimate, numai voturile „pentru” și „împotrivă”. Președintele stabilește și pronunță rezultatul votului.
Rezultatul votului este consemnat în procesul-verbal al ședinței. Lista votanților se stabilește pe grupuri politice, în ordinea alfabetică a numelor deputaților și precizează, în cazul fiecărui deputat, sensul în care a fost dat votul.	(2a) Rezultatul votului este consemnat în procesul-verbal al ședinței. Lista votanților se stabilește pe grupuri politice, în ordinea alfabetică a numelor deputaților și precizează, în cazul fiecărui deputat, sensul în care a fost dat votul.

Amendamentul 202

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 180 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 180a
	Votul secret
	(1) În cazul numirilor, fără a aduce atingere aplicării articolului 15 alineatul (1) și a articolului 204 alineatul (2) al doilea paragraf, votarea se face prin vot secret.
	La calcularea voturilor exprimate, se iau în considerare numai buletinele de vot care au menționate numele deputaților a căror candidatură a fost prezentată.
	(2) Votul este secret și în cazul în care cel puțin o cincime dintre membrii care compun Parlamentul solicită acest lucru. Cererea trebuie prezentată înainte de deschiderea votării.
	(3) O cerere de vot secret are prioritate față de o cerere de vot prin apel nominal.
	(4) Numărarea voturilor exprimate în cazul votului secret se face de către doi până la opt observatori trași la sorți dintre deputați, cu excepția cazurilor în care se votează electronic.
	În cazul voturilor care se desfășoară în conformitate cu alineatul (1), candidații nu pot fi observatori.
	Numele deputaților care au luat parte la votul secret sunt înregistrate în procesul-verbal al ședinței în cursul căreia s-a desfășurat votul.

Amendamentul 203

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 181

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 181	Articolul 181
Votul electronic	Folosirea sistemului electronic de votare
(1) În orice moment, Președintele poate hotărî utilizarea unui sistem electronic de votare pentru voturile prevăzute la articolele 178, 180 și 182.
În cazul în care sistemul electronic nu se poate folosi din motive tehnice, votul se desfășoară în conformitate cu articolul 178, articolul 180 alineatul (2) sau articolul 182.
Modalitățile tehnice de utilizare a acestui sistem sunt reglementate de instrucțiunile Biroului.	(1) Modalitățile tehnice de utilizare a acestui sistem sunt reglementate de instrucțiunile Biroului.
(2) În cazul votului electronic se înregistrează numai rezultatul numeric al votului.	(2) În cazul votului electronic , și dacă nu este vorba de un vot prin apel nominal, se înregistrează numai rezultatul numeric al votului.
Cu toate acestea, în cazul în care un vot prin apel nominal a fost solicitat în conformitate cu articolul 180 alineatul (1), rezultatul votului se înregistrează nominal și se consemnează în procesul-verbal al ședinței, lista votanților fiind stabilită pe grupuri politice, în ordinea alfabetică a numelor deputaților.
(3) Votul prin apel nominal se desfășoară în conformitate cu articolul 180 alineatul (2), în cazul în care majoritatea deputaților prezenți solicită acest lucru. Pentru a constata îndeplinirea acestei condiții, se poate utiliza sistemul prevăzut la alineatul (1) al prezentului articol.
	(3a) În orice moment, Președintele poate să decidă să utilizeze sistemul electronic de votare pentru a verifica dacă s-a atins un prag.

Amendamentul 204

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 182

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 182	eliminat
Votul secret
(1) În cazul numirilor, fără a aduce atingere aplicării articolului 15 alineatul (1), a articolului 199 alineatul (1) și a articolului 204 alineatul (2) al doilea paragraf, votul este secret.
La calculul voturilor exprimate, se iau în considerare numai buletinele de vot care au menționate numele deputaților a căror candidatură a fost prezentată.
(2) Votul poate fi secret în cazul în care cel puțin o cincime dintre membrii care compun Parlamentul solicită acest lucru. Cererea trebuie prezentată înainte de deschiderea votării.
În cazul în care cel puțin o cincime din numărul membrilor care compun Parlamentul prezintă o cerere de vot secret înainte de deschiderea votului, Parlamentul are obligația de a proceda la un astfel de vot.
(3) O cerere de vot secret are prioritate față de o cerere de vot prin apel nominal.
(4) Numărarea voturilor exprimate în cazul votului secret se face de către doi până la opt observatori trași la sorți dintre deputați, cu excepția cazurilor în care se votează electronic.
În cazul voturilor care se desfășoară în conformitate cu alineatul (1), candidații nu pot fi observatori.
Numele deputaților care au luat parte la votul secret sunt înregistrate în procesul-verbal al ședinței în cursul căreia s-a desfășurat votul.

Amendamentul 205

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 182 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 182a
	Contestarea votului
	(1) Se poate solicita respectarea Regulamentului de procedură în ceea ce privește validitatea unui vot după ce Președintele a declarat votul închis.
	(2) După anunțarea rezultatelor unui vot prin ridicarea mâinii, se poate cere o verificare a acestora prin sistemul electronic de votare.
	(3) Președintele hotărăște validitatea rezultatului anunțat. Decizia Președintelui nu poate fi contestată.

Amendamentul 206

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 183

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 183	Articolul 183
Explicații privind votul	Explicații privind votul
(1) Atunci când dezbaterea generală este încheiată , orice deputat poate face o declarație orală privind votul final cu durata de cel mult un minut sau o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, care se reia în stenogramele ședințelor .	(1) Atunci când ședința de vot s-a încheiat , orice deputat poate prezenta o explicație orală privind votul unic și/sau final, cu durata de cel mult un minut , cu privire la un element prezentat Parlamentului . Fiecare deputat poate prezenta cel mult trei explicații orale privind votul per perioadă de sesiune.
	Orice deputat poate prezenta o declarație scrisă cu privire la un astfel de vot de cel mult 200 de cuvinte, care se include pe pagina deputatului de pe site-ul internet al Parlamentului
Un grup politic poate prezenta o explicație privind votul cu o durată de cel mult două minute.	Un grup politic poate prezenta o explicație privind votul cu o durată de cel mult două minute.
Nu se mai admite nicio altă cerere de explicație privind votul din momentul începerii primei explicații.	Nu se mai admite nicio altă cerere de explicație privind votul din momentul începerii primei explicații pentru primul element .
Explicații privind votul final se admit pentru orice subiect prezentat Parlamentului. În scopurile prezentului articol, expresia „vot final” nu se referă la tipul de vot, ci înseamnă ultima votare a unui subiect.	Explicații privind votul final și/sau unic se admit pentru orice element prezentat Parlamentului. În scopurile prezentului articol, expresia „vot final” nu se referă la tipul de vot, ci înseamnă ultima votare a unui subiect.
(2) Nu se admit explicații privind votul asupra chestiunilor de procedură.	(2) Nu se admit explicații privind votul în cazul votului secret sau al unui vot privind chestiuni de procedură.
(3) În cazul în care o propunere de act legislativ sau un raport sunt înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului în conformitate cu articolul 150 , deputații pot prezenta în scris explicații privind votul, în conformitate cu alineatul (1).	(3) În cazul în care un element a fost înscris pe ordinea de zi a Parlamentului fără amendament sau fără dezbatere , deputații pot prezenta doar explicații în scris privind votul, în conformitate cu alineatul (1).
Explicațiile orale sau în scris privind votul trebuie să aibă o legătură directă cu textul care face obiectul votului .	Explicațiile orale sau în scris privind votul trebuie să aibă o legătură directă cu subiectul prezentat Parlamentului .

Amendamentul 207

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 184

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 184	eliminat
Contestarea votului
(1) Pentru fiecare vot în parte, Președintele declară votul deschis și, ulterior, închis.
(2) Din momentul în care Președintele a declarat votul deschis, nu se mai admite nicio intervenție, cu excepția unei intervenții a Președintelui, până în momentul în care acesta declară votul închis.
(3) Se poate solicita respectarea Regulamentului de procedură în ceea ce privește validitatea unui vot după ce Președintele a declarat votul închis.
(4) După anunțarea rezultatelor unui vot prin ridicarea mâinii, se poate cere o verificare a acestora prin sistemul electronic de votare.
(5) Președintele hotărăște validitatea rezultatului anunțat. Decizia Președintelui nu poate fi contestată.

Amendamentul 208

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul VII – capitolul 6 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 6	CAPITOLUL 6
INTERVENȚII PRIVIND PROCEDURA	SOLICITĂRI DE RESPECTARE A REGULAMENTULUI DE PROCEDURĂ ȘI INTERVENȚII PRIVIND PROCEDURA

Amendamentul 209

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 185

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 185

Moțiuni de procedură

(1) Se acordă prioritar cuvântul pentru oricare dintre moțiunile de procedură următoare:

(a)	prezentarea chestiunii preliminare (articolul 187);

(a)	prezentarea chestiunii preliminare (articolul 187);

(b)	cererea de retrimitere la comisie (articolul 188);

(b)	cererea de retrimitere la comisie (articolul 188);

(c)	cererea de închidere a dezbaterii (articolul 189);

(c)	cererea de închidere a dezbaterii (articolul 189);

(d)	cererea de amânare a dezbaterii sau a votului (articolul 190);

(d)	cererea de amânare a dezbaterii sau a votului (articolul 190);

(e)	cererea de suspendare sau de ridicare a ședinței (articolul 191).

(e)	cererea de suspendare sau de ridicare a ședinței (articolul 191).

Numai autorul moțiunii, un vorbitor pentru și un vorbitor împotrivă, precum și președintele sau raportorul comisiei competente pot fi audiați cu privire la aceste moțiuni .

Cu privire la aceste moțiuni, în afară de autor pot fi audiate numai următoarele persoane: un vorbitor împotrivă, precum și președintele sau raportorul comisiei competente.

(2) Timpul afectat luării de cuvânt se limitează la un minut.

Amendamentul 210

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 186

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 186	Articolul 184a
Solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură	Solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură
(1) Se poate acorda cuvântul unui deputat pentru a-i atrage atenția Președintelui cu privire la nerespectarea Regulamentului de procedură. La începutul intervenției sale, deputatul trebuie să precizeze la ce articol se referă.	(1) Se poate acorda cuvântul unui deputat pentru a-i atrage atenția Președintelui cu privire la nerespectarea Regulamentului de procedură. La începutul intervenției sale, deputatul trebuie să precizeze la ce articol se referă.
(2) Cererile de luare de cuvânt pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură au prioritate față de orice altă cerere de luare de cuvânt.	(2) Cererile de luare de cuvânt pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură au prioritate față de orice altă cerere de luare de cuvânt sau față de intervențiile privind procedura .
(3) Timpul afectat luării de cuvânt se limitează la un minut.	(3) Timpul afectat luării de cuvânt se limitează la un minut.
(4) Președintele hotărăște imediat cu privire la solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură, în conformitate cu dispozițiile acestuia, și comunică această hotărâre imediat după solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură. Hotărârea nu se supune la vot.	(4) Președintele hotărăște imediat cu privire la solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură, în conformitate cu dispozițiile acestuia, și comunică această hotărâre imediat după solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură. Hotărârea nu se supune la vot.
(5) În mod excepțional, Președintele poate declara că decizia sa va fi comunicată ulterior, dar, în orice caz, în termen de 24 de ore de la solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură. Amânarea deciziei nu provoacă amânarea dezbaterii în curs. Președintele poate înainta chestiunea comisiei competente.	(5) În mod excepțional, Președintele poate declara că decizia sa va fi comunicată ulterior, dar, în orice caz, în termen de 24 de ore de la solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură. Amânarea deciziei nu provoacă amânarea dezbaterii în curs. Președintele poate înainta chestiunea comisiei competente.
Cererile de luare de cuvânt pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură trebuie să se refere la punctul de pe ordinea de zi supus examinării. Președintele îl poate invita, la momentul oportun, pe autorul unei cereri de luare de cuvânt pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură având un alt obiect să intervină, de exemplu după închiderea punctului de pe ordinea de zi în cauză sau înainte de suspendarea ședinței.	Cererile de luare de cuvânt pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură trebuie să se refere la punctul de pe ordinea de zi supus examinării. Președintele îl poate invita, la momentul oportun, pe autorul unei cereri de luare de cuvânt pentru a solicita respectarea Regulamentului de procedură având un alt obiect să intervină, de exemplu după închiderea punctului de pe ordinea de zi în cauză sau înainte de suspendarea ședinței.
	(Acest articol, astfel cum este modificat, va fi mutat înaintea articolului 185.)

Amendamentul 211

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 187

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 187	Articolul 187
Chestiunea preliminară	Chestiunea preliminară
(1) Înainte de începerea unei dezbateri cu privire la un punct înscris pe ordinea de zi, se poate prezenta o moțiune având ca obiect refuzul dezbaterii punctului respectiv pe motiv de inadmisibilitate (chestiune preliminară). O astfel de cerere se supune imediat la vot.	(1) Înainte de începerea unei dezbateri cu privire la un punct înscris pe ordinea de zi, se poate prezenta o moțiune având ca obiect refuzul dezbaterii punctului respectiv pe motiv de inadmisibilitate (chestiune preliminară) de un grup politic sau un număr de 40 de deputați . O astfel de cerere se supune imediat la vot.
Intenția de a prezenta chestiunea preliminară trebuie notificată cu cel puțin 24 de ore înainte Președintelui, care o comunică de îndată Parlamentului.	Intenția de a prezenta chestiunea preliminară trebuie notificată cu cel puțin 24 de ore înainte Președintelui, care o comunică de îndată Parlamentului.
(2) În cazul în care moțiunea este adoptată, Parlamentul trece imediat la punctul următor de pe ordinea de zi.	(2) În cazul în care moțiunea este adoptată, Parlamentul trece imediat la punctul următor de pe ordinea de zi.

Amendamentul 212

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 188

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 188	Articolul 188
Retrimiterea la comisie	Retrimiterea la comisie
(1) Retrimiterea la comisie poate fi cerută de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați în momentul stabilirii ordinii de zi sau înainte de începerea dezbaterii.	(1) Retrimiterea la comisie poate fi cerută de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați în momentul stabilirii ordinii de zi sau înainte de începerea dezbaterii.
Intenția de a cere retrimiterea la comisie se notifică cu cel puțin 24 de ore înainte Președintelui, care informează de îndată Parlamentul.	Intenția de a cere retrimiterea la comisie se notifică cu cel puțin 24 de ore înainte Președintelui, care informează de îndată Parlamentul.
(2) Retrimiterea la comisie poate fi solicitată, de asemenea, de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați înainte sau în timpul votării. O astfel de cerere se supune imediat la vot.	(2) Retrimiterea la comisie poate fi solicitată, de asemenea, de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați înainte sau în timpul votării. O astfel de cerere se supune imediat la vot.
(3) O cerere de retrimitere la comisie poate fi prezentată numai o singură dată în cadrul fiecăreia dintre diferitele faze ale procedurii.	(3) O cerere de retrimitere la comisie poate fi prezentată numai o singură dată în cadrul fiecăreia dintre diferitele faze ale procedurii.
(4) Retrimiterea la comisie suspendă dezbaterea asupra punctului examinat .	(4) Retrimiterea la comisie suspendă examinarea punctului în cauză .
(5) Parlamentul poate acorda comisiei un termen pentru prezentarea concluziilor.	(5) Parlamentul poate acorda comisiei un termen pentru prezentarea concluziilor.

Amendamentul 213

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 190

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 190	Articolul 190
Amânarea dezbaterii sau a votului	Amânarea dezbaterii sau a votului
(1) Un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați poate prezenta, la deschiderea dezbaterii cu privire la un punct de pe ordinea de zi, o moțiune privind amânarea dezbaterii până la un moment precis. O astfel de cerere se supune imediat la vot.	(1) Un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați poate prezenta, la deschiderea dezbaterii cu privire la un punct de pe ordinea de zi, o moțiune privind amânarea dezbaterii până la un moment precis. O astfel de cerere se supune imediat la vot.
Intenția de a cere amânarea dezbaterii trebuie notificată cu cel puțin 24 de ore înainte Președintelui, care o comunică de îndată Parlamentului.	Intenția de a cere amânarea dezbaterii trebuie notificată cu cel puțin 24 de ore înainte Președintelui, care o comunică de îndată Parlamentului.
(2) În cazul în care moțiunea este adoptată, Parlamentul trece la punctul următor de pe ordinea de zi. Dezbaterea amânată se reia la momentul stabilit.	(2) În cazul în care moțiunea este adoptată, Parlamentul trece la punctul următor de pe ordinea de zi. Dezbaterea amânată se reia la momentul stabilit.
(3) În cazul în care moțiunea este respinsă, aceasta nu poate fi prezentată din nou în cursul aceleiași perioade de sesiune.	(3) În cazul în care moțiunea este respinsă, aceasta nu poate fi prezentată din nou în cursul aceleiași perioade de sesiune.
(4) Înainte sau în timpul unui vot, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot prezenta o moțiune având ca obiect amânarea votului. O astfel de cerere se supune imediat la vot.	(4) Înainte sau în timpul unui vot, un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot prezenta o moțiune având ca obiect amânarea votului. O astfel de cerere se supune imediat la vot.
Decizia Parlamentului de amânare a dezbaterii pentru o perioadă de sesiune ulterioară trebuie să specifice în ce perioadă de sesiune trebuie înscrisă dezbaterea, dat fiind că ordinea de zi a perioadei de sesiune se stabilește în conformitate cu articolele 149 și 152 din regulament.

Amendamentul 214

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 191

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 191	Articolul 191
Suspendarea sau ridicarea ședinței	Suspendarea sau ridicarea ședinței
Ședința poate fi suspendată sau ridicată în cursul unei dezbateri sau al unui vot în cazul în care Parlamentul ia această hotărâre la propunerea Președintelui sau la cererea unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați. Propunerea sau moțiunea se supune imediat la vot.	Ședința poate fi suspendată sau ridicată în cursul unei dezbateri sau al unui vot în cazul în care Parlamentul ia această hotărâre la propunerea Președintelui sau la cererea unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați. Propunerea sau moțiunea se supune imediat la vot.
Atunci când se prezintă o cerere de suspendare sau de ridicare a ședinței, votul asupra cererii este inițiat fără întârziere nejustificată. Se utilizează mijloacele uzuale de anunțare a voturilor în plen și, conform practicilor curente, ar trebui să se prevadă suficient timp pentru ca deputații să ajungă în hemiciclu.	Atunci când se prezintă o cerere de suspendare sau de ridicare a ședinței, votul asupra cererii este inițiat fără întârziere nejustificată. Se utilizează mijloacele uzuale de anunțare a voturilor în plen și, conform practicilor curente, ar trebui să se prevadă suficient timp pentru ca deputații să ajungă în hemiciclu.
Prin analogie cu articolul 152 alineatul (2) al doilea paragraf, în cazul în care se respinge o cerere de suspendare sau de ridicare a ședinței, nu se mai poate depune o cerere similară în cursul aceleași zile. Conform interpretării de la articolul 22 alineatul (1) , Președintele are dreptul de a pune capăt unei utilizări excesive de cereri în temeiul prezentului articol	Prin analogie cu articolul 149a alineatul (2) al doilea paragraf, în cazul în care se respinge o cerere de suspendare sau de ridicare a ședinței, nu se mai poate depune o cerere similară în cursul aceleași zile. În conformitate cu articolul 164a , Președintele are dreptul de a pune capăt unei utilizări excesive de cereri în temeiul prezentului articol.

Amendamentul 215

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 192

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 192	Articolul 192
Procesul-verbal	Procesul-verbal
(1) Procesul-verbal al fiecărei ședințe, care prezintă procedurile, deciziile Parlamentului și numele vorbitorilor , se distribuie cu cel puțin o jumătate de oră înainte de începutul următoarei ședințe de după-amiază.	(1) Procesul-verbal al fiecărei ședințe, care prezintă procedurile, numele vorbitorilor și deciziile Parlamentului, inclusiv rezultatul oricărui vot cu privire la orice amendament, se pune la dispoziție cu cel puțin o jumătate de oră înainte de începutul următoarei ședințe de după-amiază.
Se consideră, de asemenea, „decizii”, în cadrul procedurilor legislative, în sensul prezentei dispoziții, toate amendamentele adoptate de Parlament, chiar și în cazul respingerii finale a propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1), sau a poziției Consiliului, în conformitate cu articolul 68 alineatul (3).
	(1a) O listă a documentelor ce stau la baza dezbaterilor și deciziilor Parlamentului se publică în procesul-verbal.
(2) La începutul fiecărei ședințe de după-amiază, Președintele supune aprobării Parlamentului procesul-verbal al ședinței precedente.	(2) La începutul fiecărei ședințe de după-amiază, Președintele supune aprobării Parlamentului procesul-verbal al ședinței precedente.
(3) În cazul în care procesul-verbal este contestat, Parlamentul hotărăște, dacă este necesar, asupra luării în considerare a modificărilor cerute. Niciun deputat nu poate interveni mai mult de un minut asupra subiectului.	(3) În cazul în care procesul-verbal este contestat, Parlamentul hotărăște, dacă este necesar, dacă ar trebui să se țină seama de modificările cerute. Niciun deputat nu poate interveni mai mult de un minut asupra subiectului.
(4) Procesul-verbal poartă semnătura Președintelui și a Secretarului General și se păstrează în arhivele Parlamentului. Procesul-verbal se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.	(4) Procesul-verbal poartă semnătura Președintelui și a Secretarului General și se păstrează în arhivele Parlamentului. Procesul-verbal se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Amendamentul 216

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 194

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 194	Articolul 194
Stenograma	Stenograma
(1) Pentru fiecare ședință se întocmește stenograma dezbaterilor sub forma unui document multilingv în care toate intervențiile orale apar în limba lor originală.	(1) Pentru fiecare ședință se întocmește stenograma dezbaterilor sub forma unui document multilingv în care toate intervențiile orale apar în limba oficială originală.
	(1a) Fără a aduce atingere celorlalte competențe disciplinare de care dispune, Președintele poate hotărî să se suprime, din stenogramele dezbaterilor, intervențiile deputaților care nu au obținut în prealabil cuvântul sau care depășesc timpul atribuit.
(2) Vorbitorii pot efectua corecturi la textul intervențiilor lor orale în termen de cinci zile lucrătoare. Corecturile se trimit Secretariatului în termenul respectiv.	(2) Vorbitorii pot efectua corecturi la textul intervențiilor lor orale în termen de cinci zile lucrătoare. Corecturile se trimit Secretariatului în termenul respectiv.
(3) Stenogramele multilingve se publică sub formă de anexă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se păstrează în arhivele Parlamentului.	(3) Stenogramele multilingve se publică sub formă de anexă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se păstrează în arhivele Parlamentului.
(4) La cererea unui deputat, o parte din stenogramă se traduce în orice limbă oficială. Dacă este necesar, traducerea este furnizată în termen scurt.	(4) La cererea unui deputat, o parte din stenogramă se traduce în orice limbă oficială. Dacă este necesar, traducerea este furnizată în termen scurt.

Amendamentul 217

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 195

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 195	Articolul 195
Înregistrarea audiovizuală a dezbaterilor	Înregistrarea audiovizuală a dezbaterilor
(1) Dezbaterile Parlamentului sunt difuzate în timp real pe site-ul său de internet în limbile în care se desfășoară, împreună cu banda sonoră multilingvă a tuturor cabinelor de interpretare active.	(1) Dezbaterile Parlamentului sunt difuzate în timp real pe site-ul său de internet în limbile în care se desfășoară, împreună cu banda sonoră multilingvă a tuturor cabinelor de interpretare active.
(2) Imediat după ședință, se realizează o înregistrare audiovizuală indexată a dezbaterilor în limbile în care s-au desfășurat, împreună cu banda sonoră multilingvă a tuturor cabinelor de interpretare active, care se pune la dispoziția publicului pe site-ul de internet al Parlamentului pe durata legislaturii actuale și a celei viitoare , după care se păstrează în arhivele Parlamentului. Înregistrarea audiovizuală respectivă conține un link către stenogramele multilingve ale dezbaterilor imediat ce acestea devin disponibile.	(2) Imediat după ședință, se realizează o înregistrare audiovizuală indexată a dezbaterilor în limbile în care s-au desfășurat, împreună cu banda sonoră multilingvă a tuturor cabinelor de interpretare active, care se pune la dispoziția publicului pe site-ul de internet al Parlamentului până la sfârșitul legislaturii curente și pe durata legislaturii următoare , după care se păstrează în arhivele Parlamentului. Înregistrarea audiovizuală respectivă conține un link către stenogramele multilingve ale dezbaterilor imediat ce acestea devin disponibile.

Amendamentul 218

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul VIII – capitolul 1 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
COMISII – CONSTITUIRE ȘI ATRIBUȚII	COMISII

Amendamentul 219

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 196

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 196	Articolul 196
Constituirea comisiilor permanente	Constituirea comisiilor permanente
La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul constituie comisii permanente ale căror atribuții sunt prevăzute în anexa la Regulamentul de procedură (22). Alegerea membrilor acestor comisii are loc în timpul primei perioade de sesiune a Parlamentului nou-ales și, din nou, la încheierea unei perioade de doi ani și jumătate.	La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul constituie comisii permanente . Responsabilitățile acestora sunt prevăzute într-o anexă la prezentul Regulament de procedură (22) , care se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate . Numirea membrilor acestor comisii are loc în timpul primei perioade de sesiune a Parlamentului nou-ales și, din nou, la încheierea unei perioade de doi ani și jumătate.
Atribuțiile comisiilor permanente se pot stabili la o dată diferită de data constituirii acestora.	Responsabilitățile comisiilor permanente pot fi definite la o dată diferită de data constituirii acestora.

Amendamentul 220

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 197

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 197	Articolul 197
Constituirea comisiilor speciale	Comisii speciale
La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate constitui, în orice moment, comisii speciale, ale căror atribuții , componență și mandat sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora ; mandatul acestor comisii este de cel mult 12 luni, cu excepția cazului în care, la sfârșitul acestei perioade, Parlamentul hotărăște prelungirea mandatului .	(1) La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate constitui, în orice moment, comisii speciale, ale căror responsabilități , componență numerică și mandat sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora.
Întrucât atribuțiile, componența și mandatul comisiilor speciale sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora, Parlamentul nu poate decide ulterior modificarea atribuțiilor, nici în sensul restrângerii, nici în sensul extinderii acestora.
	(1a) Mandatul comisiilor speciale este de cel mult 12 luni, cu excepția cazului în care, la sfârșitul acestei perioade, Parlamentul hotărăște prelungirea mandatului. Cu excepția cazului în care se decide altfel în decizia Parlamentului de constituire a comisiei speciale, mandatul său începe de la data reuniunii sale constitutive.
	(1b) Comisiile speciale nu pot emite avize adresate altor comisii.

Amendamentele 221 și 307

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 198

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 198

Comisiile de anchetă

(1) Parlamentul poate constitui, la cererea unui sfert dintre membrii care îl compun, o comisie de anchetă pentru examinarea presupuselor încălcări ale dreptului Uniunii sau cazuri de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii, care ar reprezenta fapta fie a unei instituții sau a unui organ al Uniunii, fie a administrației publice a unui stat membru, fie a unor persoane mandatate prin dreptul Uniunii să îl pună în aplicare.

(1) În conformitate cu articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 2 din Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European, Parlamentul poate constitui, la cererea unui sfert dintre membrii care îl compun, o comisie de anchetă pentru examinarea presupuselor încălcări sau cazuri de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii, care ar reprezenta fapta fie a unei instituții sau a unui organ al Uniunii, fie a administrației publice a unui stat membru, fie a unor persoane mandatate prin dreptul Uniunii să îl pună în aplicare.

Decizia de constituire a unei comisii de anchetă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de o lună. Parlamentul ia, de asemenea, toate măsurile necesare pentru a asigura o difuzare optimă a acestei decizii.

Nu se pot aduce amendamente obiectului anchetei, astfel cum a fost definit de un sfert dintre membrii care compun Parlamentul, sau perioadei stabilite la alineatul (10).

(1a) Decizia de constituire a unei comisii de anchetă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de o lună de la adoptare.

(2) Modalitățile de funcționare a unei comisii de anchetă sunt reglementate de dispozițiile prezentului regulament aplicabile comisiilor, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute de prezentul articol și de Decizia Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European, anexată la prezentul regulament (23).

(2) Modalitățile de funcționare a unei comisii de anchetă sunt reglementate de dispozițiile regulamentului aplicabile comisiilor, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute de prezentul articol și de Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO .

(3) Cererea de constituire a unei comisii de anchetă trebuie să definească obiectul anchetei și să expună detaliat motivele care o justifică. Parlamentul, la propunerea Conferinței președinților, ia o decizie cu privire la constituirea comisiei și, în cazul unei decizii favorabile, la componența acesteia , în conformitate cu dispozițiile articolului 199 .

(4) Comisia de anchetă își încheie activitatea prin depunerea unui raport în termen de cel mult 12 luni. Parlamentul poate prelungi de două ori termenul cu încă trei luni.

În cadrul comisiei, au drept de vot numai membrii titulari sau, în cazul în care aceștia sunt absenți, membrii supleanți permanenți.

(4a) Comisiile de anchetă nu pot emite avize adresate altor comisii.

(4b) În orice fază a deliberărilor, în cadrul comisiei de anchetă, au drept de vot numai membrii titulari sau, în cazul în care aceștia sunt absenți, membrii supleanți.

(5) Comisia de anchetă își alege președintele și doi vicepreședinți și numește unul sau mai mulți raportori. De asemenea, comisia poate încredința membrilor săi misiuni și sarcini specifice sau le poate delega competențe, aceștia fiind obligați să îi prezinte un raport detaliat.

(5) Comisia de anchetă își alege președintele și vicepreședinții și numește unul sau mai mulți raportori. De asemenea, comisia poate încredința membrilor săi misiuni și sarcini specifice sau le poate delega competențe, aceștia fiind obligați să îi prezinte un raport detaliat.

În perioada dintre reuniuni, biroul comisiei exercită, în caz de urgență sau de necesitate, competențele comisiei, sub rezerva ratificării în timpul reuniunii următoare.

(5a) În perioada dintre reuniuni, coordonatorii comisiei exercită, în caz de urgență sau de necesitate, competențele comisiei, sub rezerva ratificării în cadrul reuniunii următoare.

(6) În cazul în care o comisie de anchetă consideră că unul dintre drepturile sale nu a fost respectat, aceasta propune Președintelui Parlamentului întreprinderea demersurilor necesare.

(7) Comisia de anchetă se poate adresa instituțiilor sau persoanelor menționate la articolul 3 din decizia menționată la alineatul (2), în vederea unei audieri sau a primirii de documente.

Cheltuielile de deplasare și de ședere ale membrilor și funcționarilor instituțiilor și organelor Uniunii sunt suportate de către acestea. Cheltuielile de deplasare și de ședere ale altor persoane care compar în fața unei comisii de anchetă sunt rambursate de către Parlamentul European în conformitate cu modalitățile aplicabile în cazul audierii experților.

Orice persoană chemată pentru a depune mărturie în fața unei comisii de anchetă poate invoca drepturile de care ar beneficia în calitate de martor în fața unei instanțe din țara de origine. Aceste drepturi trebuie să i se aducă la cunoștință înainte de a compărea în fața comisiei.

În ceea ce privește limbile utilizate, comisia de anchetă aplică dispozițiile articolului 158. Cu toate acestea, biroul comisiei:

(7) În ceea ce privește limbile utilizate, comisia de anchetă aplică dispozițiile articolului 158. Cu toate acestea, biroul comisiei:

—	poate limita serviciile de interpretare la limbile oficiale ale participanților la lucrări, în cazul în care consideră necesar acest lucru din motive de confidențialitate,

—	poate limita serviciile de interpretare la limbile oficiale ale participanților la lucrări, în cazul în care consideră necesar acest lucru din motive de confidențialitate,

—	decide cu privire la traducerea documentelor primite, astfel încât comisia să se poată achita de sarcina sa cu eficiență și rapiditate, respectând secretul și confidențialitatea impuse.

—	decide cu privire la traducerea documentelor primite, astfel încât comisia să se poată achita de sarcina sa cu eficiență și rapiditate, respectând secretul și confidențialitatea impuse.

(8) Președintele comisiei de anchetă, împreună cu biroul, adoptă măsuri astfel încât secretul sau confidențialitatea lucrărilor să fie respectate și informează în timp util membrii comisiei cu privire la aceasta.

De asemenea, președintele reamintește în mod expres dispozițiile articolului 2 alineatul (2) din decizia menționată anterior. Se aplică dispozițiile anexei VII partea A la regulament.

(9) Examinarea documentelor transmise sub rezerva secretului sau a confidențialității se efectuează prin intermediul unor dispozitive tehnice care garantează accesul personal și exclusiv la aceste documente al membrilor însărcinați cu examinarea lor. Membrii în cauză își iau angajamentul solemn de a nu permite accesul niciunei alte persoane la informațiile secrete sau confidențiale în sensul prezentului articol și de a le utiliza numai pentru elaborarea raportului pe care trebuie să-l prezinte comisiei de anchetă. Reuniunile se desfășoară în săli dotate cu echipamente care nu permit ascultarea de către persoane neautorizate.

(9a) În eventualitatea în care presupusele încălcări sau cazuri de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii angajează răspunderea unui organism sau a unei autorități a unui stat membru, comisia de anchetă îi poate solicita parlamentului statului membru în cauză să coopereze la anchetă.

(10) La închiderea lucrărilor, comisia de anchetă prezintă Parlamentului un raport privind rezultatele acestora , menționând, dacă este cazul, opiniile minoritare, în condițiile prevăzute la articolul 56. Acest raport se publică.

(10) Comisia de anchetă își încheie activitatea prin prezentarea către Parlament a unui raport privind rezultatele activității sale în termen de cel mult 12 luni de la reuniunea sa constitutivă. Parlamentul poate prelungi de două ori termenul cu încă trei luni. Raportul poate menționa , dacă este cazul, opiniile minoritare, în condițiile prevăzute la articolul 56. Acest raport se publică.

La cererea comisiei de anchetă, Parlamentul organizează o dezbatere a raportului în perioada de sesiune următoare prezentării acestuia.

De asemenea, comisia de anchetă poate prezenta Parlamentului un proiect de recomandare adresată instituțiilor sau organelor Uniunii Europene sau statelor membre.

(10a) De asemenea, comisia de anchetă poate prezenta Parlamentului un proiect de recomandare adresată instituțiilor sau organelor Uniunii Europene sau statelor membre.

(11) Președintele Parlamentului însărcinează comisia competentă, în conformitate cu dispozițiile anexei VI, să verifice măsurile luate ca urmare a rezultatelor obținute de comisia de anchetă și, dacă este necesar, să prezinte un raport cu privire la aceasta. Președintele adoptă toate celelalte dispoziții necesare în vederea aplicării concrete a concluziilor anchetelor.

Numai propunerii Conferinței președinților privind componența unei comisii de anchetă [alineatul (3)] i se pot aduce amendamente în conformitate cu articolul 199 alineatul (2).

Nu se pot aduce amendamente obiectului anchetei, astfel cum a fost definit de un sfert dintre membrii care compun Parlamentul [alineatul (3)], sau perioadei stabilite la alineatul (4).

[Al doilea paragraf de la alineatul (1a) se introduce ca o interpretare.]

Amendamentul 222

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 199

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 199

Componența comisiilor

(1) Alegerea membrilor comisiilor și ai comisiilor de anchetă are loc după desemnarea candidaților de către grupurile politice și deputații neafiliați. Conferința președinților prezintă Parlamentului o serie de propuneri. Componența comisiilor reflectă, în măsura posibilului, componența Parlamentului.

(1) Membrii comisiilor , ai comisiilor speciale și ai comisiilor de anchetă sunt numiți de grupurile politice și deputații neafiliați.

Conferința președinților stabilește un termen în care grupurile politice și deputații neafiliați comunică numirile Președintelui, care trebuie să le comunice apoi Parlamentului.

În cazul în care un membru trece la un alt grup politic, își păstrează pentru restul mandatului de doi ani și jumătate locurile ocupate în cadrul comisiilor parlamentare. Cu toate acestea, în cazul în care schimbarea grupului de către un membru perturbă reprezentarea echitabilă a diferitelor tendințe politice în cadrul unei comisii, Conferința președinților, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1) a doua teză, trebuie să prezinte noi propuneri cu privire la componența comisiei, sub rezerva garantării drepturilor individuale ale membrului în cauză.

Proporționalitatea locurilor în comisie distribuite între grupurile politice trebuie să respecte numărul întreg cel mai apropiat. Dacă un grup decide să nu ocupe locuri într-o comisie, locurile respective rămân vacante, iar comisia își reduce dimensiunile cu numărul corespunzător. Nu este permis schimbul de locuri între grupurile politice.

(1a) Componența comisiilor reflectă, în măsura posibilului, componența Parlamentului. Distribuția locurilor în comisie între grupurile politice trebuie să corespundă numărului întreg imediat superior sau inferior în raport cu rezultatul calculului proporțional.

În cazul în care grupurile politice nu ajung la un acord cu privire la distribuirea proporțională a locurilor într-una sau mai multe comisii, decizia este luată de Conferința președinților.

(1b) Dacă un grup politic decide să nu participe la o comisie sau nu își numește membrii în termenul stabilit de Conferința președinților, locurile respective rămân vacante. Nu este permis schimbul de locuri între grupurile politice.

(1c) În cazul în care trecerea unui deputat în alt grup politic are drept efect dezechilibrarea repartizării proporționale a locurilor în comisie, astfel cum este prevăzut la alineatul (1a), și nu există un acord între grupurile politice pentru a asigura respectarea principiilor prevăzute la acest alineat, Conferința președinților adoptă deciziile necesare.

(1d) Modificările decise cu privire la numirile din partea grupurilor politice și a deputaților neafiliați sunt comunicate Președintelui, iar acesta le comunică Parlamentului cel mai târziu la începutul următoarei ședințe. Aceste decizii intră în vigoare din ziua în care sunt anunțate.

(1e) Grupurile politice și deputații neafiliați pot desemna pentru fiecare comisie un număr de supleanți, care nu depășește numărul membrilor titulari pe care grupul politic sau deputații neafiliați au dreptul să-i numească în cadrul comisiei. Președintele trebuie informat cu privire la aceasta. Supleanții au dreptul să participe la reuniunile comisiei, să ia cuvântul în cadrul acestora și, în cazul absenței unui membru titular, să participe la vot.

(1f) În cazul absenței unui membru titular și în cazul în care nu au fost numiți supleanți sau în cazul absenței acestora din urmă, membrul titular poate decide să fie reprezentat la reuniuni de un alt membru din același grup politic sau, în cazul în care membrul titular este un deputat neafiliat, de un alt deputat neafiliat, care va avea drept de vot. Președintele comisiei este informat cel târziu înainte de începerea ședinței de vot.

Comunicarea prealabilă prevăzută la alineatul (1f) ultima teză trebuie făcută înainte de închiderea dezbaterii sau înainte de începerea votului asupra punctului (punctelor) pentru care titularul este suplinit.

(2) Se admit amendamente la propunerile Conferinței președinților, cu condiția ca acestea să fie depuse de un număr de cel puțin 40 de deputați. Parlamentul se pronunță prin vot secret cu privire la aceste amendamente.

(3) Sunt considerați aleși deputații ale căror nume apar în propunerile Conferinței președinților, eventual modificate în conformitate cu alineatul (2).

(4) În cazul în care un grup politic omite să prezinte, în conformitate cu alineatul (1), candidați la o comisie de anchetă în termenul stabilit de Conferința președinților, aceasta prezintă Parlamentului numai candidaturile care i-au fost notificate în acest termen.

(5) Înlocuirea membrilor comisiilor ca urmare a existenței unor locuri vacante poate fi decisă provizoriu de Conferința președinților cu acordul deputaților care urmează a fi numiți și ținând seama de dispozițiile alineatului (1).

(6) Aceste modificări se supun ratificării Parlamentului în ședința următoare.

În conformitate cu prezentul articol:

—	calitatea de membru titular sau supleant al unei comisii depinde în mod exclusiv de apartenența la un grup politic determinat;

—	în cazul modificării numărului de membri titulari de care dispune un grup politic în cadrul unei comisii, numărul maxim de membri supleanți permanenți pe care acesta îi poate numi se modifică în consecință;

—	deputații care trec la alt grup politic nu-și pot păstra mandatul de membru titular sau supleant al unei comisii pe care îl dețineau în virtutea apartenenței la grupul inițial;

—	în niciun caz, un membru al unei comisii nu poate fi supleant al unui coleg aparținând unui alt grup politic.

(Ultimele două alineate nenumerotate de la acest articol se introduc ca interpretări.)

Amendamentul 223

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 200

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 200

eliminat

Membrii supleanți

(1) Grupurile politice și deputații neafiliați pot desemna pentru fiecare comisie un număr de supleanți permanenți, egal cu numărul membrilor titulari reprezentanți ai diferitelor grupuri și ai membrilor neafiliați din cadrul comisiei. Președintele trebuie informat cu privire la aceasta. Supleanții permanenți sunt abilitați să participe la reuniunile comisiei, să ia cuvântul în cadrul acestora și, în cazul absenței unui membru titular, să participe la vot.

În cazul unui loc vacant al membrului titular al unei comisii, un membru supleant permanent din același grup politic are dreptul să participe la vot în locul său, cu titlu temporar, până la înlocuirea provizorie a membrului titular în conformitate cu articolul 199 alineatul (5) sau, în lipsa unei astfel de înlocuiri provizorii, până la numirea unui nou membru titular. Acest drept este întemeiat pe decizia Parlamentului privind componența numerică a comisiei și vizează garantarea participării la vot a unui număr de membri ai grupului politic în cauză egal cu numărul existent înainte ca postul să devină vacant.

(2) De asemenea, în cazul absenței unui membru titular și în cazul în care nu au fost numiți supleanți permanenți sau în cazul absenței acestora din urmă, membrul titular al comisiei poate fi înlocuit la reuniuni de un alt membru cu drept de vot din același grup politic. Numele supleantului trebuie comunicat președintelui comisiei înainte de începerea votului.

Dispozițiile alineatului (2) se aplică mutatis mutandis în cazul deputaților neafiliați.

Comunicarea prealabilă prevăzută la alineatul (2) ultima teză trebuie făcută înainte de închiderea dezbaterii sau înainte de începerea votului asupra punctului (punctelor) pentru care titularul este suplinit.

* * *

Aceste dispoziții conțin două elemente clar stabilite în acest text:

—	un grup politic nu poate avea mai mulți membri supleanți permanenți decât membrii titulari în cadrul unei comisii;

—	numai grupurile politice pot numi membri supleanți permanenți și singura condiție este de a informa Președintele cu privire la aceasta.

În concluzie:

—	calitatea de supleant permanent depinde doar de apartenența la un grup politic determinat;

—	în cazul modificării numărului de membri titulari de care dispune un grup politic în cadrul unei comisii, numărul maxim de membri supleanți permanenți pe care acesta îi poate numi suferă aceeași modificare;

—	un membru care trece la alt grup politic nu-și poate păstra mandatul de supleant permanent pe care îl deținea în cadrul grupului de origine;

—	în niciun caz, un membru al unei comisii nu poate fi supleant al unui coleg aparținând unui alt grup politic.

Amendamentul 224

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 201

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 201	Articolul 201
Atribuțiile comisiilor	Atribuțiile comisiilor
(1) Comisiile permanente au misiunea de a examina chestiunile în legătură cu care au fost sesizate de Parlament sau, în timpul unei întreruperi a sesiunii, de Președinte, în numele Conferinței președinților. Misiunile comisiilor speciale și ale comisiilor de anchetă sunt stabilite în momentul constituirii acestora; aceste comisii nu pot emite avize adresate altor comisii.	(1) Comisiile permanente au misiunea de a examina chestiunile în legătură cu care au fost sesizate de Parlament sau, în timpul unei întreruperi a sesiunii, de Președinte, în numele Conferinței președinților.
(A se vedea interpretarea de la articolul 197.)
(2) În cazul în care o comisie permanentă declară că nu are competență pentru examinarea unei chestiuni sau în cazul conflictului de competență între două sau mai multe comisii permanente, Conferința președinților este sesizată cu privire la chestiunea competenței în termen de patru săptămâni de activitate de la anunțarea în plen a sesizării comisiei.
Conferința președinților hotărăște în termen de șase săptămâni în temeiul recomandării Conferinței președinților de comisie sau, în lipsă, a președintelui acesteia din urmă. În cazul în care Conferința președinților nu a luat nicio decizie în termenul stabilit, recomandarea este considerată ca fiind aprobată.
Președinții de comisie pot încheia acorduri cu alți președinți de comisie cu privire la alocarea unui subiect unei comisii anume, sub rezerva autorizării, dacă este necesar, a procedurii comisiilor asociate, în conformitate cu articolul 54.
(3) În cazul în care mai multe comisii permanente sunt competente într-o chestiune, se desemnează o comisie competentă și comisii sesizate pentru aviz.	(3) În cazul în care mai multe comisii permanente sunt competente într-o chestiune, se desemnează o comisie competentă și comisii sesizate pentru aviz.
Cu toate acestea, numărul comisiilor sesizate simultan cu privire la o chestiune nu poate fi mai mare de trei, cu excepția cazului în care , din motive justificate, s-a decis o derogare de la această regulă în condițiile prevăzute la alineatul (1).	Cu toate acestea, numărul comisiilor sesizate simultan cu privire la o chestiune nu poate fi mai mare de trei, cu excepția cazului în care s-a decis o derogare de la această regulă în condițiile prevăzute la alineatul (1).
(4) Două sau mai multe comisii sau subcomisii pot proceda la examinarea în comun a chestiunilor care intră în competența acestora, însă fără a putea lua nicio decizie.	(4) Două sau mai multe comisii sau subcomisii pot proceda la examinarea în comun a chestiunilor care intră în competența acestora, însă fără a putea lua o decizie comună, cu excepția cazului în care se aplică articolul 55 .
(5) Orice comisie poate însărcina, cu acordul Biroului , unul sau mai mulți membri să efectueze o misiune de studiu sau de informare.	(5) Orice comisie poate însărcina, cu acordul organelor pertinente ale Parlamentului , unul sau mai mulți membri să efectueze o misiune de studiu sau de informare.

Amendamentul 225

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 201 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 201a
	Chestiuni în materie de competență
	(1) În cazul în care o comisie permanentă declară că nu este competentă pentru examinarea unui subiect sau în cazul unui conflict de competență între două sau mai multe comisii permanente, Conferința președinților de comisie este sesizată cu privire la chestiunea competenței în termen de patru săptămâni de la anunțarea în plen a sesizării comisiei.
	(2) Conferința președinților adoptă o decizie în termen de șase săptămâni de la sesizarea sa cu privire la chestiunea în cauză, în temeiul recomandării Conferinței președinților de comisie sau, în lipsa acesteia, a președintelui acesteia din urmă. În cazul în care Conferința președinților nu a luat nicio decizie în termenul stabilit, recomandarea este considerată ca fiind aprobată.
	(3) Președinții de comisie pot încheia acorduri cu alți președinți de comisie cu privire la alocarea unui subiect unei comisii anume, sub rezerva autorizării, dacă este necesar, a procedurii comisiilor asociate, în conformitate cu articolul 54.

Amendamentul 226

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 202

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 202	eliminat
Comisia competentă cu verificarea prerogativelor
Una dintre comisiile constituite în condițiile prevăzute în prezentul regulament este competentă să verifice prerogativele și să pregătească deciziile privind contestarea alegerilor.

Amendamentul 227

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 203

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 203	Articolul 203
Subcomisiile	Subcomisiile
(1) Sub rezerva acordului prealabil al Conferinței președinților, orice comisie permanentă sau specială poate desemna, în cadrul său, în interesul lucrărilor sale, una sau mai multe subcomisii a căror componență o determină în sensul articolului 199 și căreia îi stabilește competența . Subcomisiile raportează comisiei care le-a creat .	(1) Se pot constitui subcomisii în temeiul articolului 196. Orice comisie permanentă sau specială poate desemna, de asemenea, în interesul lucrărilor sale și sub rezerva acordului prealabil al Conferinței președinților, una sau mai multe subcomisii cărora le determină componența, în conformitate cu dispozițiile aplicabile stabilite la articolului 199, și competențele, care se încadrează în aria de responsabilitate a comisiei principale . Subcomisiile raportează comisiei principale .
(2) Procedura adoptată pentru comisii se aplică și subcomisiilor.	(2) Cu excepția cazului în care se dispune altfel în prezentul Regulament de procedură, procedura adoptată pentru comisii se aplică și subcomisiilor.
	(2a) Membrii titulari ai unei subcomisii sunt aleși dintre membrii comisiei principale.
(3) Supleanții sunt admiși să facă parte din subcomisii în aceleași condiții cu cele stabilite în cazul comisiilor.	(3) Supleanții sunt admiși să facă parte din subcomisii în aceleași condiții cu cele stabilite în cazul comisiilor.
(4) Aplicarea acestor dispoziții trebuie să garanteze dependența unei subcomisii de comisia în cadrul căreia a fost constituită. În acest scop, toți membrii titulari ai unei subcomisii sunt aleși dintre membrii comisiei principale.
	(4a) Președintele comisiei principale poate să îi implice pe președinții de subcomisie în activitatea coordonatorilor sau să le permită acestora să prezideze dezbaterile din cadrul comisiei principale cu privire la chestiuni aflate în competența specifică a subcomisiilor în cauză, cu condiția ca această modalitate de a proceda să fie supusă analizei biroului comisiei și să fie aprobată de acesta.

Amendamentul 228

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 204

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 204	Articolul 204
Birourile comisiilor	Birourile comisiilor
La prima reuniune a comisiei după alegerea membrilor comisiilor în conformitate cu articolul 199, comisia alege un președinte și, în tururi de scrutin diferite, vicepreședinți care formează biroul comisiei. Numărul vicepreședinților care urmează a fi aleși este hotărât de către Parlament, în urma unei propuneri a Conferinței președinților.	(1) La prima reuniune a comisiei după numirea membrilor comisiilor în conformitate cu articolul 199, comisia alege , dintre membrii titulari ai comisiei respective, un președinte și, în tururi de scrutin diferite, vicepreședinți care formează biroul comisiei. Numărul vicepreședinților care urmează a fi aleși este hotărât de către Parlament, în urma unei propuneri a Conferinței președinților. Diversitatea Parlamentul trebuie să se reflecte în componența biroului fiecărei comisii; nu se permite ca un birou să fie format exclusiv din bărbați sau din femei sau ca toți vicepreședinții să provină din același stat membru.
Numai membrii titulari ai unei comisii, aleși în conformitate cu articolul 199, pot fi aleși în biroul comisiei respective.
În cazul în care numărul de candidați corespunde numărului de locuri care urmează a fi ocupate, alegerile se pot desfășura prin aclamare.	(2) În cazul în care numărul de candidați corespunde numărului de locuri care urmează a fi ocupate, alegerile se desfășoară prin aclamare. Totuși, dacă există mai multe candidaturi într-un anumit scrutin sau la cererea a cel puțin unei șesimi dintre membrii comisiei , alegerile se desfășoară prin vot secret.
În caz contrar sau la cererea unei șesimi dintre membrii comisiei , alegerile se desfășoară prin vot secret.
În cazul unei singure candidaturi, candidatul este ales cu majoritatea absolută a voturilor exprimate, însumând atât voturile pentru, cât și voturile împotrivă.	În cazul unei singure candidaturi, candidatul este ales cu majoritatea absolută a voturilor exprimate, însumând atât voturile pentru, cât și voturile împotrivă.
În cazul mai multor candidaturi la primul tur de scrutin , este ales candidatul care obține majoritatea absolută a voturilor exprimate , astfel cum sunt definite la paragraful precedent . În al doilea tur, este ales candidatul care obține cel mai mare număr de voturi. În caz de egalitate a numărului de voturi, este ales candidatul cel mai vârstnic.	În cazul mai multor candidaturi, este ales candidatul care obține majoritatea absolută a voturilor exprimate în primul tur de scrutin . În al doilea tur, este ales candidatul care obține cel mai mare număr de voturi. În caz de egalitate a numărului de voturi, este ales candidatul cel mai vârstnic.
În cazul în care este necesar un al doilea tur de scrutin, se pot prezenta noi candidaturi.
Prezentul articol nu împiedică, ci dimpotrivă permite președintelui comisiei principale să îi implice pe președinții de subcomisie în activitatea biroului sau să le permită acestora să conducă dezbaterile cu privire la chestiuni aflate în competența specifică a subcomisiilor în cauză, cu condiția ca această modalitate de a proceda să fie supusă analizei biroului în ansamblul său și să fie aprobată de birou.
	(2a) Următoarele articole privind funcțiile mandatate din Parlament se aplică mutatis mutandis comisiilor: articolul 14 (Președintele provizoriu), articolul 15 (Candidaturi și dispoziții generale), articolul 16 (Alegerea Președintelui – Discursul inaugural), articolul 19 (Durata mandatelor) și articolul 20 (Locuri vacante).

Amendamentul 229

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 205

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 205	Articolul 205
Coordonatori în cadrul comisiei și raportori alternativi	Coordonatori în cadrul comisiei
(1) Grupurile politice pot desemna pe unul dintre membrii lor în calitate de coordonator.	(1) Grupurile politice pot desemna pe unul dintre membrii lor în fiecare dintre respectivele comisii în calitate de coordonator.
(2) Dacă este cazul, coordonatorii din cadrul unei comisii sunt convocați de către președintele comisiei pentru a pregăti deciziile care urmează a fi luate de către comisie, în special în cazul deciziilor privind procedura sau numirea raportorilor. Comisia poate să delege coordonatorilor competența de a lua anumite decizii, cu excepția deciziilor referitoare la adoptarea rapoartelor, a avizelor și a amendamentelor. Vicepreședinții pot fi invitați să participe la reuniunile coordonatorilor din cadrul comisiei, cu rol consultativ. Coordonatorii se străduiesc să ajungă la un consens. Atunci când nu se poate ajunge la un consens, aceștia pot hotărî doar cu o majoritate care reprezintă clar o majoritate largă a comisiei, ținând seama de reprezentarea proporțională a fiecărui grup politic.	(2) Dacă este cazul, coordonatorii din cadrul unei comisii sunt convocați de către președintele comisiei pentru a pregăti deciziile care urmează a fi luate de către comisie, în special în cazul deciziilor privind procedura sau privind numirea raportorilor. Comisia poate să delege coordonatorilor competența de a lua anumite decizii, cu excepția deciziilor referitoare la adoptarea rapoartelor, a propunerilor de rezoluție, a avizelor și a amendamentelor.
	Vicepreședinții pot fi invitați să participe la reuniunile coordonatorilor din cadrul comisiei, cu rol consultativ.
	Atunci când nu se poate ajunge la un consens, coordonatorii pot hotărî doar cu o majoritate care reprezintă clar o majoritate largă a comisiei, ținând seama de reprezentarea proporțională a fiecărui grup politic.
	Președintele anunță în cadrul comisiei toate deciziile și recomandările coordonatorilor, care sunt considerate adoptate dacă nu sunt contestate și care se menționează în mod corespunzător în procesul-verbal al reuniunii comisiei.
(3) Coordonatorii din cadrul unei comisii sunt convocați de către președintele comisiei pentru a pregăti organizarea audierilor comisarilor desemnați. După audieri, coordonatorii se reunesc pentru a evalua candidații în conformitate cu procedura stabilită în anexa XVI.
(4) Grupurile politice pot să desemneze, pentru fiecare raport, un raportor alternativ care să urmărească evoluția raportului respectiv și să obțină compromisuri în cadrul comisiei în numele grupului său. Numele raportorilor alternativi sunt comunicate președintelui comisiei. La propunerea coordonatorilor, comisia poate decide în special să implice raportorii alternativi în eforturile de a ajunge la un acord cu Consiliul în procedurile legislative ordinare.
Deputații neafiliați nu constituie un grup politic în sensul articolului 32 și, prin urmare, nu pot desemna coordonatori, care sunt singurii deputați care pot participa de drept la reuniunile coordonatorilor.	Deputații neafiliați nu constituie un grup politic în sensul articolului 32 și, prin urmare, nu pot desemna coordonatori, care sunt singurii deputați care pot participa de drept la reuniunile coordonatorilor.
Reuniunile coordonatorilor au sarcina de a pregăti deciziile unei comisii și nu se pot substitui reuniunilor comisiei, cu excepția unei delegări explicite. Din acest motiv, deciziile luate în cadrul reuniunii coordonatorilor trebuie să facă obiectul unei delegări ex-ante. În absența unei asemenea delegări, coordonatorii nu pot adopta decât recomandări, care necesită o aprobare formală ex-post a comisiei.
În toate cazurile, trebuie garantat dreptul de acces la informații al deputaților neafiliați, în conformitate cu principiul nediscriminării, prin transmiterea de informații și prin prezența unui membru al secretariatului deputaților neafiliați în cadrul reuniunilor coordonatorilor.	În toate cazurile, trebuie garantat dreptul de acces la informații al deputaților neafiliați, în conformitate cu principiul nediscriminării, prin transmiterea de informații și prin prezența unui membru al secretariatului deputaților neafiliați în cadrul reuniunilor coordonatorilor.

Amendamentul 230

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 205 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 205a
	Raportori alternativi
	Grupurile politice pot să desemneze, pentru fiecare raport, un raportor alternativ care să urmărească evoluția raportului respectiv și să obțină compromisuri în cadrul comisiei în numele grupului său. Numele raportorilor alternativi sunt comunicate președintelui comisiei.

Amendamentul 231

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul VIII – capitolul 2 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
CAPITOLUL 2	eliminat
COMISII – FUNCȚIONARE

Amendamentul 232

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 206

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 206	Articolul 206
Reuniunile comisiilor	Reuniunile comisiilor
(1) Comisiile se reunesc la convocarea președinților acestora sau la inițiativa Președintelui Parlamentului.	(1) Comisiile se reunesc la convocarea președinților acestora sau la inițiativa Președintelui Parlamentului.
	Atunci când convoacă reuniunile, președintele prezintă ordinea de zi a acestora. Comisia adoptă o decizie privind ordinea de zi la începutul reuniunii.
(2) Comisia și Consiliul pot participa la reuniunile comisiilor la invitația președintelui comisiei, făcută în numele acesteia.	(2) Comisia , Consiliul și celelalte instituții ale Uniunii pot lua cuvântul în cadrul reuniunilor comisiilor la invitația președintelui comisiei, făcută în numele acesteia.
Printr-o decizie specială a comisiei, orice altă persoană poate fi invitată să asiste la o reuniune și să ia cuvântul.	Printr-o decizie a comisiei, orice altă persoană poate fi invitată să asiste și să ia cuvântul la o reuniune .
Prin analogie, decizia privind prezența asistenților deputaților la reuniunile comisiilor este lăsată la aprecierea fiecărei comisii.
Comisia competentă poate organiza, sub rezerva aprobării Biroului, o audiere a experților în cazul în care consideră că această audiere este indispensabilă pentru buna desfășurare a lucrărilor sale privind o chestiune determinată.	Comisia competentă poate organiza, sub rezerva aprobării Biroului, o audiere a experților în cazul în care consideră că această audiere este indispensabilă pentru buna desfășurare a lucrărilor sale privind o chestiune determinată.
Dacă doresc, comisiile sesizate pentru aviz pot participa la audiere.
Dispozițiile de la prezentul alineat se interpretează în conformitate cu punctul 50 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (24) .
(3) Fără a aduce atingere aplicării articolului 53 alineatul (6), cu excepția unei decizii contrare a comisiei, deputații pot asista la reuniunile comisiilor din care nu fac parte, fără a putea participa la deliberări.	(3) Fără a aduce atingere aplicării articolului 53 alineatul (6), cu excepția unei decizii contrare a comisiei, deputații care asistă la reuniunile comisiilor din care nu fac parte, nu pot participa la deliberări.
Cu toate acestea, deputații respectivi pot fi autorizați de către comisie să participe la lucrări cu funcție consultativă.	Cu toate acestea, deputații respectivi pot fi autorizați de către comisie să participe la reuniunile sale cu funcție consultativă.
	(3a) Articolul 162 alineatul (2) privind repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt se aplică mutatis mutandis comisiilor.
	(3b) În cazul în care se întocmește o stenogramă, se aplică mutatis mutandis articolul 194 alineatele (1a), (2) și (4).

Amendamentul 233

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 207

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 207	Articolul 207
Procesele-verbale ale reuniunilor comisiilor	Procesele-verbale ale reuniunilor comisiilor
Procesul-verbal al fiecărei reuniuni a comisiei se distribuie tuturor membrilor comisiei și se supune aprobării acesteia.	Procesul-verbal al fiecărei reuniuni a comisiei se pune la dispoziția tuturor membrilor comisiei și se supune aprobării acesteia.

Amendamentul 234

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 208

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 208	Articolul 208
Votul în comisie	Votul în comisie
(1) Orice deputat poate depune amendamente în vederea examinării în comisie.	(1) Fără a aduce atingere articolului 66 alineatul (4) privind a doua lectură, amendamentele sau proiectele de propuneri de respingere depuse în vederea examinării în comisie sunt semnate sau cosemnate întotdeauna de un membru titular sau de un membru supleant al comisiei în cauză .
(2) O comisie poate vota în mod valabil în cazul în care un sfert dintre membrii care o compun sunt efectiv prezenți. Cu toate acestea, în cazul în care o șesime dintre membrii care o compun solicită acest lucru înainte de începerea votării, votul este valabil numai cu participarea majorității membrilor comisiei .	(2) O comisie poate vota în mod valabil în cazul în care un sfert dintre membrii care o compun sunt efectiv prezenți. Cu toate acestea, în cazul în care o șesime dintre membrii comisiei solicită acest lucru înainte de începerea votării, votul este valabil numai dacă la vot au participat majoritatea membrilor săi .
(3) Votul unic și/sau final în comisie cu privire la un raport se face prin apel nominal, în conformitate cu articolul 180 alineatul (2). Votul privind amendamentele și alte voturi se fac prin ridicarea mâinii, cu excepția cazului în care președintele decide să procedeze la votul electronic sau a cazului în care un sfert dintre membrii comisiei solicită votul prin apel nominal.	(3) Votul unic și/sau final în comisie cu privire la un raport sau la un aviz se face prin apel nominal, în conformitate cu articolul 180 alinatele (2) și (2a) . Votul privind amendamentele și alte voturi se fac prin ridicarea mâinii, cu excepția cazului în care președintele decide să procedeze la votul electronic sau a cazului în care un sfert dintre membrii comisiei solicită votul prin apel nominal.
Dispozițiile articolului 208 alineatul (3) privind votul prin apel nominal, nu se aplică rapoartelor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (3), (6) și (8), în cadrul procedurilor privind imunitatea unui deputat.	Dispozițiile articolului 208 alineatul (3) privind votul prin apel nominal, nu se aplică rapoartelor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatele (3), (6) și (8), în cadrul procedurilor privind imunitatea unui deputat.
(4) Președintele comisiei participă la dezbateri și la vot, fără a avea, însă, un vot decisiv.
(5) Având în vedere amendamentele depuse, comisia poate, în loc să procedeze la vot, să solicite raportorului să prezinte un nou proiect care să ia în considerare cel mai mare număr posibil de amendamente. În acest caz, se stabilește un nou termen pentru depunerea amendamentelor la respectivul proiect .	(5) Având în vedere amendamentele depuse, comisia poate, în loc să procedeze la vot, să solicite raportorului să prezinte un nou proiect care să ia în considerare cel mai mare număr posibil de amendamente. În acest caz, se stabilește un nou termen pentru depunerea amendamentelor.

Amendamentul 235

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 209

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 209	Articolul 209
Dispoziții privind ședința plenară aplicabile în comisie	Dispoziții privind ședința plenară aplicabile în comisie
Articolele 14 , 15, 16, 19, 20, 38-48, 160, articolul 162 alineatele (2 ) și (10) , articolele 165 , 167, 169 -172, 174, articolul 176 alineatul (1), articolele 177, 178, 181, 182 , 184-187, 190 și 191 se aplică mutatis mutandis reuniunilor comisiilor .	Următoarele articole privind votul și intervențiile privind procedura se aplică mutatis mutandis reuniunilor comisiilor: articolul 164a (Prevenirea obstrucționării) , articolul 168a (Praguri ), articolul 169 (Depunerea și prezentarea amendamentelor) , articolul 170 (Admisibilitatea amendamentelor), articolul 171 (Procedura de vot), articolul 174 (Ordinea de votare a amendamentelor) , articolul 176 alineatul (1) (Votul pe părți) , articolul 177 (Dreptul de vot) , articolul 178 (Votul) , articolul 179a (Egalitatea de voturi), articolul 180 alineatele (2) și (2a) (Votul prin apel nominal), articolul 180a (Votul secret), articolul 181 (Folosirea sistemului electronic de votare) , articolul 182a (Contestarea votului) , articolul 184a (Solicitarea de respectare a Regulamentului de procedură), articolul 190 (Amânarea dezbaterii sau a votului) și articolul 191 (Suspendarea sau ridicarea ședinței) .

Amendamentul 236

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 210 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 210a
	Procedura pentru consultarea de către o comisie a documentelor confidențiale primite de Parlament
	(1) În cazul în care Parlamentul are obligația legală de a trata unele informații primite ca informații confidențiale, președintele comisiei competente aplică din oficiu procedura de confidențialitate prevăzută la alineatul (3).
	(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), în absența unei obligații legale de a trata informațiile primite ca informații confidențiale, orice comisie este abilitată, pe baza unei cereri scrise sau orale a unuia dintre membrii acesteia, să aplice procedura de confidențialitate prevăzută la alineatul (3) pentru o informație sau un document pe care îl precizează membrul în cauză. Este necesară o majoritate de două treimi dintre membrii prezenți pentru a decide aplicarea procedurii de confidențialitate într-un astfel de caz.
	(3) În cazul în care președintele comisiei a declarat că se aplică procedura de confidențialitate, la reuniune asistă numai membrii comisiei, funcționarii și experții desemnați în prealabil de către președinte și a căror prezență este strict necesară.
	Documentele se distribuie la începutul reuniunii și sunt adunate la sfârșitul acesteia. Documentele se numerotează. Se interzice luarea de notițe și fotocopierea documentelor respective.
	Procesul-verbal al reuniunii nu menționează niciun detaliu cu privire la punctul examinat în conformitate cu procedura de confidențialitate. În procesul-verbal poate fi consemnată numai decizia respectivă, dacă s-a luat o decizie.
	(4) Examinarea cazurilor de încălcare a confidențialității poate fi cerută de un număr de trei membri ai comisiei care a deschis procedura de confidențialitate. Această cerere se poate înscrie pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a comisei. Cu majoritatea voturilor membrilor săi, comisia poate decide să transmită chestiunea Președintelui, în vederea unei examinări suplimentare în conformitate cu articolele 11 și 166.

Amendamentul 237

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 211

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 211

Audierile publice consacrate inițiativelor cetățenești

(1) Atunci când Comisia publică o inițiativă cetățenească în registrul pertinent în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească, Președintele Parlamentului European, la propunerea președintelui Conferinței președinților de comisie:

(a)

însărcinează o comisie legislativă competentă în materie, în conformitate cu anexa VI, să organizeze audierea publică prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011; comisia competentă în materie de petiții se asociază automat comisiei legislative , în conformitate cu articolul 54 din prezentul regulament ;

(a)	însărcinează comisia competentă în materie, în conformitate cu anexa VI, să organizeze audierea publică prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011; comisia competentă în materie de petiții se asociază automat, în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul de procedură ;

(b)

în cazul în care două sau mai multe inițiative cetățenești publicate în registrul pertinent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, au un obiect similar, poate hotărî, după consultarea organizatorilor, organizarea unei audieri publice comune, în cadrul căreia toate inițiativele cetățenești în cauză să fie abordate în condiții de egalitate;

(b)

(2) Comisia competentă în fond:

(a)	stabilește dacă organizatorii au fost primiți la Comisie la un nivel corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011;

(a)	stabilește dacă organizatorii au fost primiți la Comisie la un nivel corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011;

(b)	asigură, dacă este necesar cu sprijinul Conferinței președinților de comisie, implicarea corespunzătoare a Comisiei în organizarea audierii publice și reprezentarea sa la un nivel adecvat la audiere.

(b)	asigură, dacă este necesar cu sprijinul Conferinței președinților de comisie, implicarea corespunzătoare a Comisiei în organizarea audierii publice și reprezentarea sa la un nivel adecvat la audiere.

(3) Președintele comisiei competente în fond convoacă audierea publică la o dată adecvată, în termen de trei luni de la data la care inițiativa a fost prezentată Comisiei în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011.

(4) Comisia competentă în fond organizează audierea publică la Parlament, dacă este cazul în colaborare cu alte instituții și organisme ale Uniunii care doresc să participe. Comisia poate invita să participe și alte părți interesate.

Comisia competentă în fond poate invita un grup reprezentativ de organizatori, din care face parte cel puțin una dintre persoanele de contact menționate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, să prezinte inițiativa în cadrul audierii.

(5) Conform modalităților stabilite de comun acord cu Comisia, Biroul adoptă norme privind rambursarea costurilor suportate.

(6) În temeiul acestui articol, Președintele Parlamentului și președintele Conferinței președinților de comisie își pot delega competențele unui vicepreședinte și, respectiv, unui alt președinte de comisie.

(7) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 54 sau 55, dispozițiile respective se aplică mutatis mutandis și altor comisii. Se aplică, de asemenea, și articolul 201.

Articolul 25 alineatul (9) nu se aplică audierilor publice consacrate inițiativelor cetățenești.

(7a) În cazul în care Comisia nu prezintă o propunere pentru un act juridic privind o inițiativă cetățenească depusă cu succes în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 în termen de douăsprezece luni de la emiterea unui aviz pozitiv cu privire la aceasta și de la stabilirea, într-o comunicare, a acțiunilor pe care intenționează să le întreprindă, comisia competentă poate să organizeze o audiere cu consultarea organizatorilor inițiativei cetățenești și, dacă este necesar, să declanșeze procedura prevăzută la articolul 46 din Regulamentul de procedură cu scopul de a exercita dreptul Parlamentului de a solicita Comisiei să prezinte o propunere adecvată.

Amendamentul 238

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 212

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 212	Articolul 212
Constituirea și rolul delegațiilor interparlamentare	Constituirea și rolul delegațiilor interparlamentare
(1) La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul constituie delegații interparlamentare permanente și stabilește natura acestora și numărul de membri în funcție de atribuțiile fiecăreia. Alegerea membrilor delegațiilor are loc în cursul celei dintâi sau celei de a doua perioade de sesiune a Parlamentului nou-ales pentru întreaga durată a legislaturii.	(1) La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul constituie delegații interparlamentare permanente și stabilește natura acestora și numărul de membri în funcție de atribuțiile fiecăreia. Membrii sunt numiți de grupurile politice și deputații neafiliați în cursul celei dintâi sau celei de a doua perioade de sesiune a Parlamentului nou-ales pentru întreaga durată a legislaturii.
(2) Alegerea membrilor delegațiilor are loc după prezentarea candidaților în fața Conferinței președinților de către grupurile politice și deputații neafiliați. Conferința președinților prezintă Parlamentului propuneri care țin seama , în măsura posibilului, de o reprezentare echitabilă a statelor membre și a tendințelor politice . Se aplică articolul 199 alineatele (2), (3), (5) și (6) .	(2) Grupurile politice asigură , în măsura posibilului, o reprezentare echilibrată a statelor membre , a pozițiilor politice și a sexelor . Nu este posibil ca peste o treime dintre membrii unei delegații să aibă aceeași naționalitate. Articolul 199 se aplică mutatis mutandis .
(3) Birourile delegațiilor se constituie în aplicarea procedurii stabilite pentru comisiile permanente, în conformitate cu articolul 204.	(3) Birourile delegațiilor se constituie în aplicarea procedurii stabilite pentru comisiile permanente, în conformitate cu articolul 204.
(4) Competențele generale ale diferitelor delegații sunt definite de către Parlament. Acesta poate, în orice moment, să le extindă sau să le restrângă.	(4) Competențele generale ale diferitelor delegații sunt definite de către Parlament. Acesta poate, în orice moment, să le extindă sau să le restrângă.
(5) Dispozițiile de executare privind activitatea delegațiilor se stabilesc de către Conferința președinților, la propunerea Conferinței președinților de delegație.	(5) Dispozițiile de executare privind activitatea delegațiilor se stabilesc de către Conferința președinților, la propunerea Conferinței președinților de delegație.
(6) Președintele delegației prezintă un raport de activitate comisiei competente pentru afaceri externe și securitate .	(6) Președintele delegației informează în mod regulat comisia competentă pentru afaceri externe cu privire la activitățile delegației .
(7) Președintelui unei delegații i se oferă posibilitatea de a fi audiat de către o comisie atunci când pe ordinea de zi se află un punct care ține de domeniul de competență al delegației. Același lucru se aplică președintelui sau raportorului unei comisii în cazul reuniunilor unei delegații.	(7) Președintelui unei delegații i se oferă posibilitatea de a fi audiat de către o comisie atunci când pe ordinea de zi se află un punct care ține de domeniul de competență al delegației. Același lucru se aplică președintelui sau raportorului unei comisii în cazul reuniunilor unei delegații.

Amendamentul 239

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 213

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 213	Articolul 214a
Cooperarea cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei	Cooperarea cu Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
(1) Organele Parlamentului, în special comisiile, cooperează cu organele corespondente din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în domeniile de interes comun, în special în vederea îmbunătățirii eficacității lucrărilor și pentru a evita suprapunerile.	(1) Organele Parlamentului, în special comisiile, cooperează cu organele corespondente din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în domeniile de interes comun, în special în vederea îmbunătățirii eficacității lucrărilor și pentru a evita suprapunerile.
(2) Conferința președinților, de comun acord cu autoritățile competente ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, definește modalitățile de punere în aplicare a acestor dispoziții .	(2) Conferința președinților, de comun acord cu autoritățile competente ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, definește modalitățile de cooperare .
	(Acest articol, astfel cum este modificat, va fi deplasat după articolul 214.)

Amendamentul 240

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 214

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 214	Articolul 214
Comisiile parlamentare mixte	Comisiile parlamentare mixte
(1) Parlamentul European poate constitui comisii parlamentare mixte împreună cu parlamentele statelor asociate la Uniune sau ale statelor cu care au fost angajate negocieri în vederea aderării.	(1) Parlamentul European poate constitui comisii parlamentare mixte împreună cu parlamentele statelor asociate la Uniune sau ale statelor cu care au fost angajate negocieri în vederea aderării.
Aceste comisii pot formula recomandări adresate parlamentelor participante. În ceea ce privește Parlamentul European, recomandările adresate acestuia se trimit comisiei competente, care prezintă propuneri în legătură cu modul în care li se va da curs.	Aceste comisii pot formula recomandări adresate parlamentelor participante. În ceea ce privește Parlamentul European, recomandările adresate acestuia se trimit comisiei competente, care prezintă propuneri în legătură cu modul în care li se va da curs.
(2) Competențele generale ale diferitelor comisii parlamentare mixte sunt definite de Parlamentul European și prin acordurile încheiate cu țările terțe.	(2) Competențele generale ale diferitelor comisii parlamentare mixte sunt definite de Parlamentul European , în conformitate cu acordurile încheiate cu țările terțe.
(3) Comisiile parlamentare mixte sunt reglementate de normele de procedură prevăzute de acordul în cauză. Acestea se bazează pe paritatea dintre delegația Parlamentului European și cea a parlamentului partener.	(3) Comisiile parlamentare mixte sunt reglementate de normele de procedură prevăzute de acordul în cauză. Acestea se bazează pe paritatea dintre delegația Parlamentului European și cea a parlamentului partener.
(4) Comisiile parlamentare mixte adoptă un regulament propriu pe care îl supun aprobării Biroului Parlamentului European și a Biroului parlamentului partener.	(4) Comisiile parlamentare mixte adoptă un regulament propriu pe care îl supun aprobării Biroului Parlamentului European și organului relevant al parlamentului partener din țara terță .
(5) Alegerea membrilor delegațiilor Parlamentului European la comisiile parlamentare mixte, precum și constituirea birourilor acestor delegații se desfășoară în conformitate cu procedura stabilită pentru delegațiile interparlamentare.	(5) Alegerea membrilor delegațiilor Parlamentului European la comisiile parlamentare mixte, precum și constituirea birourilor acestor delegații se desfășoară în conformitate cu procedura stabilită pentru delegațiile interparlamentare.

Amendamentul 241

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 215

Amendamentul 242

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 216

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 216	Articolul 216
Examinarea petițiilor	Examinarea petițiilor
(1) Petițiile admisibile sunt examinate de către comisia competentă în cursul activității sale obișnuite, fie printr-o discuție în cadrul unei reuniuni ordinare, fie printr-o procedură scrisă. Petiționarii pot fi invitați să participe la reuniuni ale comisiei dacă petiția acestora face obiectul discuției sau pot solicita să fie prezenți. Președintele acordă petiționarilor, în mod discreționar, dreptul de a lua cuvântul.	(1) Petițiile admisibile sunt examinate de către comisia competentă în cursul activității sale obișnuite, fie printr-o discuție în cadrul unei reuniuni ordinare, fie printr-o procedură scrisă. Petiționarii pot fi invitați să participe la reuniuni ale comisiei dacă petiția acestora face obiectul discuției sau pot solicita să fie prezenți. Președintele acordă petiționarilor, în mod discreționar, dreptul de a lua cuvântul.
(2) În cazul unei petiții admisibile, comisia poate decide să elaboreze un raport din proprie inițiativă în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) sau să depună o scurtă propunere de rezoluție în Parlament, dacă nu există obiecții din partea Conferinței președinților. Astfel de propuneri de rezoluție se înscriu în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune care are loc nu mai târziu de opt săptămâni de la adoptarea lor în comisie. Acestea se supun votului unic și, de asemenea, fără dezbatere, cu excepția cazului în care Conferința președinților decide în mod excepțional să aplice articolul 151.	(2) În cazul unei petiții admisibile, comisia poate decide să depună o scurtă propunere de rezoluție în Parlament, cu condiția informării prealabile a Conferinței președinților de comisie și dacă nu există obiecții din partea Conferinței președinților. Astfel de propuneri de rezoluție se înscriu în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune care are loc nu mai târziu de opt săptămâni de la adoptarea lor în comisie. Acestea se supun votului unic. Conferința președinților poate propune să aplice articolul 151 , în caz contrar propunerile fiind adoptate fără dezbatere .
Comisia poate solicita avizul unei alte comisii, care are competențe specifice legate de chestiunea examinată în conformitate cu articolul 53 și anexa VI.
(3) Atunci când raportul abordează în special aplicarea sau interpretarea legislației Uniunii sau modificări propuse la legislația în vigoare, comisia competentă este asociată în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) și articolul 54 prima și a doua liniuță . Comisia competentă acceptă fără vot sugestiile primite de la comisia competentă referitoare la părțile din propunerea de rezoluție care abordează aplicarea sau interpretarea legislației Uniunii, sau modificări ale legislației în vigoare. În cazul în care comisia competentă nu acceptă aceste sugestii, comisia asociată le poate prezenta direct în plen.	(3) Atunci când comisia intenționează să elaboreze un raport din proprie inițiativă, în temeiul articolului 52 alineatul (1), care se referă la o petiție admisibilă și care abordează, în special, aplicarea sau interpretarea legislației Uniunii sau modificări propuse la legislația în vigoare, comisia competentă este asociată în conformitate cu articolul 53 și articolul 54. Comisia competentă acceptă fără vot sugestiile primite de la comisia competentă referitoare la părțile din propunerea de rezoluție care abordează aplicarea sau interpretarea legislației Uniunii, sau modificări ale legislației în vigoare. În cazul în care comisia competentă nu acceptă aceste sugestii, comisia asociată le poate prezenta direct în plen.
(4) Se stabilește un registru electronic în care cetățenii își pot exprima sau retrage sprijinul față de petiționar, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru .	(4) Semnatarii își pot exprima sau retrage sprijinul pentru o petiție admisibilă pe Portalul pentru petiții care este disponibil pe site-ul de internet al Parlamentului .
(5) În cadrul cercetării petițiilor, al constatării faptelor sau căutării de soluții, comisia poate organiza vizite destinate informării la fața locului în statul membru sau în regiunea în cauză.
Rapoartele asupra vizitelor sunt elaborate de participanții la acestea. Rapoartele se transmit Președintelui după aprobarea de către comisie.
Vizitele destinate informării la fața locului, precum și rapoartele privind vizitele respective, au ca unic scop punerea la dispoziția comisiei a informațiilor necesare, care să îi permită examinarea în continuare a petiției. Rapoartele respective sunt redactate sub responsabilitatea exclusivă a participanților la vizită, aceștia urmărind să ajungă la un consens. În absența unui astfel de consens, raportul trebuie să cuprindă constatările sau evaluările divergente. Raportul se supune aprobării de către comisie printr-un vot unic, cu excepția cazului în care președintele comisiei declară, după caz, că se pot depune amendamente la anumite părți din raport. Articolul 56 nu se aplică rapoartelor respective nici direct, nici mutatis mutandis. În absența aprobării de către comisie, rapoartele nu se transmit Președintelui.
(6) Comisia poate solicita asistență Comisiei Europene, în special în ceea ce privește furnizarea unor informații cu privire la aplicarea dreptului Uniunii sau la respectarea acestuia, precum și a oricăror informații sau documente relevante pentru petiție. Reprezentanții Comisiei Europene sunt invitați să asiste la reuniunile comisiei.	(6) Comisia poate solicita asistență Comisiei Europene, în special în ceea ce privește furnizarea unor informații cu privire la aplicarea dreptului Uniunii sau la respectarea acestuia, precum și a oricăror informații sau documente relevante pentru petiție. Reprezentanții Comisiei Europene sunt invitați să asiste la reuniunile comisiei.
(7) Comisia poate să solicite Președintelui să transmită avizul sau recomandarea sa Comisiei, Consiliului sau autorității competente a statului membru în cauză, pentru a se formula un răspuns sau a se întreprinde o acțiune.	(7) Comisia poate să solicite Președintelui să transmită avizul sau recomandarea sa Comisiei, Consiliului sau autorității competente a statului membru în cauză, pentru a se formula un răspuns sau a se întreprinde o acțiune.
(8) Comisia informează semestrial Parlamentul cu privire la deliberările sale.	(8) Comisia raportează anual Parlamentului cu privire la rezultatele deliberărilor sale și, după caz, cu privire la măsurile luate de către Consiliu sau de către Comisie pe baza petițiilor transmise de Parlament .
Comisia informează în special Parlamentul cu privire la măsurile luate de către Consiliu sau de către Comisia Europeană în cazul petițiilor transmise de Parlament.
Petiționarul este informat cu privire la decizia luată de comisie și motivele care o justifică.
Atunci când examinarea unei petiții admisibile s-a încheiat, aceasta este declarată închisă , iar petiționarul este informat .	Atunci când examinarea unei petiții admisibile s-a încheiat, aceasta este declarată închisă prin decizia comisiei .
	(9a) Petiționarul este informat cu privire la toate deciziile relevante luate de comisie și la motivele aferente.
	(9b) O petiție poate fi redeschisă prin decizia comisiei, în cazul în care au fost aduse în atenția sa noi fapte pertinente referitoare la petiție, iar petiționarul solicită acest lucru.
	(9c) Cu majoritatea voturilor membrilor săi, comisia stabilește orientări pentru tratarea petițiilor în conformitate cu prezentul Regulament de procedură.

Amendamentul 243

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 216 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 216a
	Vizitele de informare
	(1) În cadrul procesului de examinare a petițiilor, de constatare a faptelor sau de căutare a unor soluții, comisia poate organiza vizite de informare în statul membru sau în regiunea vizată de petițiile admisibile care au fost dezbătute deja în comisie. În general, vizitele de informare vizează aspecte ridicate în mai multe petiții. Se aplică Normele Biroului privind delegațiile comisiilor pe teritoriul Uniunii Europene.
	(2) Deputații aleși în statul membru de destinație nu fac parte din delegație. Aceștia pot fi autorizați să însoțească ex-officio delegația care se deplasează pentru vizita de informare.
	(3) După fiecare vizită, membrii oficiali ai delegației redactează un raport de misiune. Șeful delegației coordonează redactarea raportului și încearcă să obțină un consens cu privire la conținutul său între membrii oficiali aflați pe picior de egalitate. În absența unui astfel de consens, raportul de misiune cuprinde evaluările divergente.
	Deputații care participă la delegație ex-officio nu participă la redactarea raportului.
	(4) Raportul misiunii, inclusiv eventualele recomandări, se prezintă comisiei. Deputații pot depune amendamente la recomandări, dar nu și la părțile raportului care conțin faptele constatate de delegație.
	Comisia votează mai întâi eventualele amendamente la recomandări, iar apoi raportul de misiune în ansamblu.
	Dacă este aprobat, raportul de misiune este transmis Președintelui spre informare.

Amendamentul 244

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 217

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 217	Articolul 217
Accesul publicului la petiții	Accesul publicului la petiții
(1) Petițiile înscrise în registrul general prevăzut la articolul 215 alineatul (6), precum și deciziile cele mai importante privind procedura de examinare a acestora se anunță în plen. Aceste comunicări sunt menționate în procesul-verbal al ședinței.	(1) Petițiile înscrise în registrul general prevăzut la articolul 215 alineatul (6), precum și deciziile cele mai importante privind procedura de examinare a acestora se anunță în plen. Aceste comunicări sunt menționate în procesul-verbal al ședinței.
(2) Titlul și rezumatul petițiilor înscrise în registrul general, precum și avizele care însoțesc examinarea petiției și deciziile esențiale sunt puse la dispoziția publicului într-o bază de date, cu condiția ca petiționarul să își fi exprimat acordul cu privire la aceasta. Petițiile care necesită un tratament confidențial se depun la arhivele Parlamentului, unde pot fi consultate de orice deputat.	(2) Titlul și rezumatul petițiilor înscrise în registrul general, precum și avizele care însoțesc examinarea petiției și deciziile esențiale sunt puse la dispoziția publicului pe Portalul pentru petiții, care este disponibil pe site-ul de internet al Parlamentului.

Amendamentul 245

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 218

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 218	Articolul 218
Inițiativa cetățenească	Inițiativa cetățenească
Atunci când Parlamentul este informat că Comisia a fost invitată să prezinte o propunere de act juridic în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 211/2011, comisia competentă în materie de petiții examinează dacă acest fapt îi poate afecta activitatea și, dacă este necesar, informează petiționarii care au adresat petiții pe teme conexe.	(1) Atunci când Parlamentul este informat că Comisia a fost invitată să prezinte o propunere de act juridic în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 211/2011, comisia competentă în materie de petiții examinează dacă acest fapt îi poate afecta activitatea și, dacă este necesar, informează petiționarii care au adresat petiții pe teme conexe.
Propunerile de inițiative cetățenești care au fost înregistrate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, dar care nu pot fi prezentate Comisiei în conformitate cu articolul 9 din același regulament pentru că nu au fost respectate toate procedurile și condițiile pertinente prevăzute, pot fi examinate de către comisia competentă în materie de petiții în cazul în care aceasta consideră că ar trebui să li se dea curs. Articolele 215, 216 și 217 se aplică mutatis mutandis.	(2) Propunerile de inițiative cetățenești care au fost înregistrate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, dar care nu pot fi prezentate Comisiei în conformitate cu articolul 9 din același regulament pentru că nu au fost respectate toate procedurile și condițiile pertinente prevăzute, pot fi examinate de către comisia competentă în materie de petiții în cazul în care aceasta consideră că ar trebui să li se dea curs. Articolele 215, 216a și 217 se aplică mutatis mutandis.

Amendamentul 246

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 219

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 219	Articolul 219
Alegerea Ombudsmanului	Alegerea Ombudsmanului
(1) La începutul fiecărei legislaturi , imediat după alegerea sa sau în cazurile prevăzute la alineatul (8) , Președintele lansează un apel la candidaturi în vederea numirii Ombudsmanului și stabilește termenul de prezentare a acestora. Apelul se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.	(1) La începutul fiecărei legislaturi sau în cazul decesului , demisiei sau destituirii Ombudsmanului, Președintele lansează un apel la candidaturi în vederea numirii Ombudsmanului și stabilește termenul de prezentare a acestora. Apelul se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Candidaturile trebuie să fie susținute de un număr de cel puțin 40 de deputați, resortisanți ai cel puțin două state membre.	(2) Candidaturile trebuie să fie susținute de un număr de cel puțin 40 de deputați, resortisanți ai cel puțin două state membre.
Fiecare deputat poate susține o singură candidatură.	Fiecare deputat poate susține o singură candidatură.
Candidaturile trebuie să cuprindă toate documentele justificative care permit stabilirea cu certitudine a capacității candidatului de a îndeplini condițiile impuse de Statutul Ombudsmanului.	Candidaturile trebuie să cuprindă toate documentele justificative care permit stabilirea cu certitudine a capacității candidatului de a îndeplini condițiile stabilite la articolul 6 alineatul (2) din Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului.
(3) Candidaturile se transmit comisiei competente care poate cere audierea celor interesați .	(3) Candidaturile se transmit comisiei competente . O listă completă a deputaților care și-au exprimat sprijinul față de candidați este pusă la dispoziția publicului în timp util .
La aceste audieri poate participa orice deputat.
	(3a) Comisia competentă poate cere audierea candidaților. La aceste audieri poate participa orice deputat.
(4) Lista alfabetică a candidaturilor admisibile se supune ulterior votului Parlamentului.	(4) Lista alfabetică a candidaturilor admisibile se supune ulterior votului Parlamentului.
(5) Votul este secret, iar decizia se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate.	(5) Ombudsmanul este ales cu majoritatea voturilor exprimate.
În cazul în care niciunul dintre candidați nu este ales la sfârșitul primelor două tururi, numai cei doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi în cel de-al doilea tur se pot menține.	În cazul în care niciunul dintre candidați nu este ales la sfârșitul primelor două tururi, numai cei doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi în cel de-al doilea tur se pot menține.
În toate cazurile de egalitate de voturi, este numit candidatul cel mai vârstnic.	În toate cazurile de egalitate de voturi, este numit candidatul cel mai vârstnic.
(6) Înainte de deschiderea votului, Președintele se asigură că sunt prezenți cel puțin o jumătate dintre membrii care compun Parlamentul.	(6) Înainte de deschiderea votului, Președintele se asigură că sunt prezenți cel puțin o jumătate dintre membrii care compun Parlamentul.
(7) Persoana aleasă este invitată imediat să depună jurământul în fața Curții de Justiție.
(8) Cu excepția cazurilor de deces sau destituire, Ombudsmanul rămâne în funcție până la preluarea acesteia de către succesorul său.	(8) Cu excepția cazurilor de deces sau destituire, Ombudsmanul rămâne în funcție până la preluarea acesteia de către succesorul său.

Amendamentul 247

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 220

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 220	Articolul 220
Activitatea Ombudsmanului	Activitatea Ombudsmanului
(1) Decizia privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, precum și dispozițiile de executare aferente, astfel cum au fost adoptate de Ombudsman, sunt anexate la regulament în scop informativ (25) .
(2) În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din decizia menționată anterior, Ombudsmanul informează Parlamentul cu privire la cazurile de administrare defectuoasă pe care le descoperă, iar comisia competentă poate întocmi un raport în legătură cu acestea. La sfârșitul fiecărei sesiuni anuale , Ombudsmanul prezintă Parlamentului un raport cu privire la rezultatele anchetelor întreprinse, în conformitate cu articolul 3 alineatul (8) din decizia menționată anterior. Comisia competentă întocmește un raport care se prezintă Parlamentului în scopul dezbaterii.	(2) Comisia competentă examinează cazurile de administrare defectuoasă despre care a fost informată de Ombudsman, în conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom, și poate întocmi un raport în temeiul articolului 52.
	Comisia competentă examinează raportul prezentat de Ombudsman la sfârșitul fiecărei sesiuni anuale cu privire la rezultatele anchetelor întreprinse, în conformitate cu articolul 3 alineatul (8) din Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom, și poate prezenta o propunere de rezoluție plenului, în cazul în care consideră că Parlamentul trebuie să adopte o poziție în ceea ce privește orice aspect al acestui raport.
(3) Ombudsmanul poate, de asemenea, să furnizeze informații comisiei competente, la cererea acesteia, sau să fie audiat de către aceasta, din proprie inițiativă.	(3) Ombudsmanul poate, de asemenea, să furnizeze informații comisiei competente, la cererea acesteia, sau să fie audiat de către aceasta, din proprie inițiativă.

Amendamentul 248

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 221

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 221	Articolul 221
Destituirea Ombudsmanului	Destituirea Ombudsmanului
(1) O zecime dintre membrii care compun Parlamentul pot solicita destituirea Ombudsmanului pe motiv că nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau pentru că a comis o abatere gravă.	(1) O zecime dintre membrii care compun Parlamentul pot solicita destituirea Ombudsmanului pe motiv că nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau pentru că a comis o abatere gravă. În cazul în care o solicitare de destituire a fost votată în cursul celor două luni precedente, o nouă cerere poate fi depusă numai de o cincime dintre membrii care compun Parlamentul.
(2) Cererea se trimite Ombudsmanului și comisiei competente care, în cazul în care majoritatea membrilor săi consideră că motivele invocate sunt întemeiate, prezintă un raport Parlamentului. La cererea sa, Ombudsmanul este audiat înainte de supunerea la vot a raportului. Parlamentul, după dezbatere, hotărăște prin vot secret.	(2) Cererea se trimite Ombudsmanului și comisiei competente care, în cazul în care majoritatea membrilor săi consideră că motivele invocate sunt întemeiate, prezintă un raport Parlamentului. La cererea sa, Ombudsmanul este audiat înainte de supunerea la vot a raportului. Parlamentul, după dezbatere, hotărăște prin vot secret.
(3) Înainte de începerea votului, Președintele se asigură de prezența a cel puțin jumătate dintre membrii care compun Parlamentul.	(3) Înainte de începerea votului, Președintele se asigură de prezența a cel puțin jumătate dintre membrii care compun Parlamentul.
(4) În cazul unui vot favorabil destituirii Ombudsmanului și în cazul în care acesta nu i-a dat curs, Președintele sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene cel mai târziu în perioada de sesiune următoare votului, solicitându-i să se pronunțe în cel mai scurt timp asupra cererii vizând declararea destituirii Ombudsmanului.	(4) În cazul unui vot favorabil destituirii Ombudsmanului și în cazul în care acesta nu i-a dat curs, Președintele sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene cel mai târziu în perioada de sesiune următoare votului, solicitându-i să se pronunțe în cel mai scurt timp asupra cererii vizând declararea destituirii Ombudsmanului.
Demisia voluntară a Ombudsmanului întrerupe această procedură.	Demisia voluntară a Ombudsmanului întrerupe această procedură.

Amendamentul 249

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 222

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 222	Articolul 222
Secretariatul General	Secretariatul General
(1) Parlamentul este asistat de un Secretar General numit de Birou.	(1) Parlamentul este asistat de un Secretar General numit de Birou.
Secretarul General își ia angajamentul solemn, în fața Biroului, de a-și exercita funcțiile în deplină imparțialitate și cu corectitudine.	Secretarul General își ia angajamentul solemn, în fața Biroului, de a-și exercita funcțiile în deplină imparțialitate și cu corectitudine.
(2) Secretarul General al Parlamentului conduce un secretariat ale cărui componență și organizare sunt stabilite de Birou.	(2) Secretarul General al Parlamentului conduce un secretariat ale cărui componență și organizare sunt stabilite de Birou.
(3) Biroul stabilește organigrama Secretariatului General și reglementările privind situația administrativă și financiară a funcționarilor și a altor agenți.	(3) Biroul stabilește organigrama Secretariatului General și reglementările privind situația administrativă și financiară a funcționarilor și a altor agenți.
De asemenea, Biroul stabilește categoriile de funcționari și agenți în cazul cărora se aplică, integral sau parțial, articolele 11-13 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.
Președintele Parlamentului transmite instituțiilor competente ale Uniunii Europene comunicările necesare.	Președintele Parlamentului transmite instituțiilor competente ale Uniunii Europene comunicările necesare.

Amendamentul 250

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Titlul 12 – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
TITLUL XII	TITLUL XII
COMPETENȚELE PRIVIND PARTIDELE POLITICE LA NIVEL EUROPEAN	COMPETENȚELE ȘI RESPONSABILITĂȚILE PRIVIND PARTIDELE POLITICE EUROPENE ȘI FUNDAȚIILE POLITICE EUROPENE

Amendamentul 251

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 223

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 223	eliminat
Competențele Președintelui
Președintele reprezintă Parlamentul în relațiile acestuia cu partidele politice la nivel european, în conformitate cu articolul 22 alineatul (4).

Amendamentul 252

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 223 a (nou)

Textul în vigoare	Amendamentul
	Articolul 223a (1a)
Competențele și responsabilitățile privind partidele politice europene și fundațiile politice europene	(1) În cazul în care, în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, Parlamentul decide să-și rezerve dreptul de a autoriza cheltuieli, acesta acționează prin intermediul Biroului.
	Acest temei îi conferă Biroului competența de a adopta decizii în conformitate cu articolele 17, 18 și 24, articolul 27 alineatul (3) și articolul 30 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene.
	Deciziile individuale adoptate de Birou în temeiul acestui alineat sunt semnate de Președinte în numele acestuia și sunt aduse la cunoștința solicitantului sau a beneficiarului în conformitate cu articolul 297 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În deciziile individuale este prezentat motivul care se află la baza lor, în conformitate cu articolul 296 al doilea paragraf din tratat.
	Biroul poate, în orice moment, să solicite avizul Conferinței președinților.
	(2) La cererea unui sfert dintre deputații din Parlament, care trebuie să reprezinte cel puțin trei grupuri politice, Parlamentul votează cu privire la decizia de a solicita Autorității pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, să verifice dacă un partid politic european înregistrat sau o fundație politică europeană înregistrată îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.
	(3) La cererea unui sfert dintre deputații din Parlament, care trebuie să reprezinte cel puțin trei grupuri politice, Parlamentul votează cu privire la o propunere de decizie motivată de a se opune, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, unei decizii a Autorității pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene privind radierea unui partid politic european sau a unei fundații politice europene, în termen de trei luni de la comunicarea deciziei în cauză.
	Comisia competentă prezintă propunerea de decizie motivată. În cazul respingerii propunerii, se consideră adoptată decizia contrară.
	(4) Pe baza unei propuneri a comisiei competente, Conferința președinților numește doi membri ai comitetului de personalități eminente independente, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

Amendamentul 253

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 224

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 224	eliminat
Competențele Biroului
(1) Biroul hotărăște cu privire la cererea de finanțare introdusă de un partid politic la nivel european, precum și cu privire la repartizarea creditelor între partidele politice beneficiare. Biroul stabilește lista de beneficiari și sumele alocate.
(2) Biroul hotărăște cu privire la eventuala suspendare sau reducere a unei finanțări și eventuala recuperare a sumelor acordate necorespunzător.
(3) La sfârșitul exercițiului bugetar, Biroul aprobă raportul de activitate final și situația financiară finală a partidului politic beneficiar.
(4) În condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului, Biroul poate acorda asistență tehnică partidelor politice la nivel european în conformitate cu propunerile acestora. Biroul poate delega Secretarului General anumite tipuri de decizii privind acordarea asistenței tehnice.
(5) În toate cazurile prevăzute la alineatele (1)-(4), Biroul acționează pe baza unei propuneri a Secretarului General. Cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele (1) și (4), înainte de a lua o decizie, Biroul audiază reprezentanții partidului politic în cauză. Biroul poate, în orice moment, solicita avizul Conferinței președinților.
(6) În cazul în care Parlamentul constată, în urma unei verificări, că un partid politic la nivel european nu mai respectă principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și al statului de drept, Biroul hotărăște excluderea partidului politic respectiv de la finanțare.

Amendamentul 254

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 225

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 225	eliminat
Competențele comisiei competente și ale Parlamentului în ședința plenară
(1) La cererea unui sfert dintre membrii Parlamentului, reprezentând cel puțin trei grupuri politice, Președintele, după un schimb de opinii în cadrul Conferinței președinților, solicită comisiei competente să verifice dacă un partid politic la nivel european continuă să respecte, în special în programul și acțiunile sale, principiile care stau la baza Uniunii Europene, și anume principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și al statului de drept.
(2) Comisia competentă, înainte de a prezenta o propunere de decizie Parlamentului, audiază reprezentanții partidului politic în cauză. Comisia competentă solicită și examinează avizul comitetului compus din personalități independente, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 2004/2003.
(3) Parlamentul hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate asupra propunerii de decizie prin care se constată că partidul politic în cauză respectă sau nu principiile enunțate la alineatul (1). Nu se pot depune amendamente. În ambele cazuri, dacă propunerea de decizie nu obține majoritatea, decizia contrară se consideră adoptată.
(4) Decizia Parlamentului produce efecte din ziua depunerii cererii prevăzute la alineatul (1).
(5) Președintele reprezintă Parlamentul în cadrul comitetului format din personalități independente.
(6) Comisia competentă elaborează raportul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea acestui regulament și activitățile finanțate, pe care îl prezintă în plen.

Amendamentul 255

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 226

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 226	Articolul 226
Aplicarea Regulamentului de procedură	Aplicarea Regulamentului de procedură
(1) În cazul unor îndoieli cu privire la aplicarea sau interpretarea prezentului regulament, Președintele poate trimite chestiunea spre examinare comisiei competente.	(1) În cazul unor îndoieli cu privire la aplicarea sau interpretarea prezentului regulament, Președintele poate trimite chestiunea spre examinare comisiei competente.
Președinții de comisie pot să procedeze în același mod atunci când astfel de îndoieli apar în timpul lucrărilor comisiei și sunt legate de acestea.	Președinții de comisie pot să procedeze în același mod atunci când astfel de îndoieli apar în timpul lucrărilor comisiei și sunt legate de acestea.
(2) Comisia competentă hotărăște cu privire la necesitatea de a propune o modificare a regulamentului. În acest caz, comisia respectă procedura prevăzută la articolul 227.	(2) Comisia competentă hotărăște cu privire la necesitatea de a propune o modificare a regulamentului. În acest caz, comisia respectă procedura prevăzută la articolul 227.
(3) În cazul în care comisia competentă hotărăște că este suficientă o interpretare a regulamentului în vigoare, aceasta transmite interpretarea Președintelui, care informează Parlamentul în cursul perioadei de sesiune următoare.	(3) În cazul în care comisia competentă hotărăște că este suficientă o interpretare a regulamentului în vigoare, aceasta transmite interpretarea Președintelui, care informează Parlamentul în cursul perioadei de sesiune următoare.
(4) În cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați se opun interpretării comisiei competente, chestiunea este înaintată Parlamentului care se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate în prezența a cel puțin o treime dintre membrii care îl compun. În caz de respingere, chestiunea este trimisă din nou comisiei.	(4) În cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați se opun interpretării comisiei competente în termen de 24 de ore de la anunțarea acesteia , chestiunea este înaintată Parlamentului, care se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate în prezența a cel puțin o treime dintre membrii care îl compun. În caz de respingere, chestiunea este trimisă din nou comisiei.
(5) Interpretările care nu au făcut obiectul unei opoziții, precum și cele adoptate de Parlament, se notează cu caractere cursive, sub formă de observații la articolul sau articolele corespunzătoare din regulament.	(5) Interpretările care nu au făcut obiectul unei opoziții, precum și cele adoptate de Parlament, se notează cu caractere cursive, sub formă de observații la articolul sau articolele corespunzătoare din regulament.
(6) Aceste interpretări constituie precedente pentru aplicarea și interpretarea viitoare a articolelor în cauză.	(6) Aceste interpretări constituie precedente pentru aplicarea și interpretarea viitoare a articolelor în cauză.
(7) Regulamentul și interpretările se revizuiesc periodic de către comisia competentă.	(7) Regulamentul și interpretările se revizuiesc periodic de către comisia competentă.
(8) În cazul în care dispozițiile regulamentului conferă anumite drepturi unui număr determinat de deputați, acest număr se va înlocui, din oficiu, cu numărul întreg cel mai apropiat, reprezentând același procentaj de membri ai Parlamentului, în cazul creșterii numărului total al acestora din urmă, în special ca urmare a procesului de extindere a Uniunii Europene.	(8) În cazul în care dispozițiile regulamentului conferă anumite drepturi unui număr determinat de deputați, acest număr se va înlocui, din oficiu, cu numărul întreg cel mai apropiat, reprezentând același procentaj de membri ai Parlamentului, în cazul modificării numărului total al acestora din urmă, în special ca urmare a procesului de extindere a Uniunii Europene.

Amendamentul 256

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 227

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 227	Articolul 227
Modificarea Regulamentului de procedură	Modificarea Regulamentului de procedură
(1) Orice deputat poate propune amendamente la prezentul regulament și la anexele acestuia, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte.	(1) Orice deputat poate propune amendamente la prezentul regulament și la anexele acestuia, însoțite, dacă este necesar, de justificări succinte.
Aceste propuneri de amendamente se traduc, se tipăresc, se distribuie și se trimit comisiei competente, care le examinează și hotărăște cu privire la prezentarea sau neprezentarea acestora în fața Parlamentului.	Comisia competentă le examinează și hotărăște cu privire la prezentarea sau neprezentarea acestora în fața Parlamentului.
Pentru aplicarea articolelor 169, 170 și 174 la examinarea propunerilor în plen, trimiterile făcute în cuprinsul acestor articole la „textul inițial” sau la „propunerea de act legislativ” se consideră a fi trimiteri la dispozițiile în vigoare.	Pentru aplicarea articolelor 169, 170 și 174 la examinarea propunerilor în plen, trimiterile făcute în cuprinsul acestor articole la „textul inițial” sau la „propunerea de act legislativ” se consideră a fi trimiteri la dispozițiile în vigoare.
(2) Amendamentele la prezentul regulament se adoptă numai în cazul în care acestea obțin voturile majorității membrilor care compun Parlamentul.	(2) În conformitate cu articolul 232 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, amendamentele la prezentul regulament se adoptă numai în cazul în care acestea obțin voturile majorității membrilor care compun Parlamentul.
(3) Amendamentele la prezentul regulament și la anexele acestuia intră în vigoare în prima zi din perioada de sesiune care urmează adoptării acestora, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în momentul votului.	(3) Amendamentele la prezentul regulament și la anexele acestuia intră în vigoare în prima zi din perioada de sesiune care urmează adoptării acestora, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în momentul votului.

Amendamentul 257

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 230

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 230

eliminat

Structura anexelor

Anexele la prezentul regulament sunt dispuse în funcție de următoarele patru rubrici:

(a)	dispoziții de aplicare a procedurilor regulamentare adoptate cu majoritatea voturilor exprimate (anexa VI);

(b)	dispoziții adoptate în aplicarea normelor specifice prevăzute de regulament și în conformitate cu procedurile și regulile privind majoritatea prevăzute de acestea (anexele I, II, III, IV, V, anexa VII părțile A, C, E și F și anexa IX partea A);

(c)

acorduri interinstituționale sau alte dispoziții adoptate în conformitate cu tratatele și aplicabile în cadrul Parlamentului sau care prezintă interes pentru funcționarea acestuia. Înscrierea în anexă a acestor dispoziții se hotărăște de către Parlament cu majoritatea voturilor exprimate, la propunerea comisiei competente (anexa VII părțile B și D, anexa VIII, anexa IX partea B și anexele X, XI, XII, XIII, XIV, XVIII, XIX și XXI).

(d)	orientări și coduri de conduită adoptate de organele relevante ale Parlamentului (anexele XV, XVI, XVII și XX).

Amendamentul 258

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Articolul 231

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 231	Articolul 231
Rectificări	Rectificări
(1) Atunci când este identificată o eroare într-un text adoptat de Parlament, Președintele, după caz, transmite comisiei competente un proiect de rectificare.	(1) Atunci când este identificată o eroare într-un text adoptat de Parlament, Președintele, după caz, transmite comisiei competente un proiect de rectificare.
(2) Atunci când este identificată o eroare într-un text adoptat de Parlament și asupra căruia s-a ajuns la un acord cu alte instituții, Președintele caută să obțină acordul acestor instituții cu privire la corecturile necesare înainte de a proceda în conformitate cu alineatul (1).	(2) Atunci când este identificată o eroare într-un text adoptat de Parlament și asupra căruia s-a ajuns la un acord cu alte instituții, Președintele caută să obțină acordul acestor instituții cu privire la corecturile necesare înainte de a proceda în conformitate cu alineatul (1).
(3) Comisia competentă examinează proiectul de rectificare și îl prezintă Parlamentului în cazul în care consideră că a intervenit o eroare, care poate fi corectată în modul propus.	(3) Comisia competentă examinează proiectul de rectificare și îl prezintă Parlamentului în cazul în care consideră că a intervenit o eroare, care poate fi corectată în modul propus.
(4) Rectificarea se anunță în următoarea perioadă de sesiune. Rectificarea se consideră aprobată, cu excepția cazului în care, în termen de 24 de ore de la anunțarea acesteia, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați prezintă o cerere de supunere la vot. În cazul în care rectificarea nu este aprobată, aceasta se retrimite comisiei competente, care poate să propună o rectificare modificată sau să închidă procedura.	(4) Rectificarea se anunță în următoarea perioadă de sesiune. Rectificarea se consideră aprobată, cu excepția cazului în care, în termen de 24 de ore de la anunțarea acesteia, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați prezintă o cerere de supunere la vot. În cazul în care rectificarea nu este aprobată, aceasta se retrimite comisiei competente, care poate să propună o rectificare modificată sau să închidă procedura.
(5) Rectificările adoptate se publică în același mod ca și textul la care acestea se referă. Articolele 76, 77 și 78 se aplică mutatis mutandis.	(5) Rectificările adoptate se publică în același mod ca și textul la care acestea se referă. Articolul 78 se aplică mutatis mutandis.

Amendamentul 259

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa I – articolul 2

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 2

Principalele îndatoriri ale deputaților

În cadrul mandatului lor, deputații în Parlamentul European:

(a)

nu încheie nicio înțelegere pentru a acționa sau vota în interesul unei terțe persoane fizice sau juridice, care le-ar putea compromite libertatea de vot astfel cum este consacrată la articolul 6 din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct și la articolul 2 din Statutul deputaților în Parlamentul European;

(a)

(b)

nu solicită, nu acceptă și nu primesc niciun avantaj financiar direct sau indirect, și niciun alt beneficiu în schimbul exercitării unei influențe sau al unui vot asupra unui act legislativ, unei propuneri de rezoluție, unei declarații scrise sau al adresării unor întrebări Parlamentului sau comisiilor sale, și fac dovada unei maxime scrupulozități pentru a evita orice situație susceptibilă de a fi asimilată corupției.

(b)

nu solicită, nu acceptă și nu primesc niciun avantaj direct sau indirect în numerar sau în natură și niciun alt beneficiu în schimbul unui comportament specific în cadrul activității parlamentare a deputatului și fac dovada unei maxime scrupulozități pentru a evita orice situație susceptibilă de a fi asimilată actelor de mituire sau corupție sau influenței necuvenite;

(ba)	nu se angajează profesional în activități de lobby remunerate care au legătură directă cu procesul decizional al Uniunii.

Amendamentul 260

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa I – articolul 4

Textul în vigoare

Amendamentul

Articolul 4

Declarația deputaților

(1) Din rațiuni de transparență, deputații în Parlamentul European prezintă Președintelui o declarație de interese financiare pe propria răspundere, înaintea încheierii primei perioade de sesiune de după alegerile pentru Parlamentul European (sau, în cursul legislaturii, în termen de 30 de zile de la preluarea funcției în Parlament), utilizând formularul adoptat de Birou în conformitate cu articolul 9. Deputații informează Președintele cu privire la orice schimbare care ar putea avea o influență asupra celor declarate , în termen de 30 de zile de la schimbarea respectivă .

(1) Din rațiuni de transparență, deputații în Parlamentul European prezintă Președintelui o declarație de interese financiare pe propria răspundere, înaintea încheierii primei perioade de sesiune de după alegerile pentru Parlamentul European (sau, în cursul legislaturii, în termen de 30 de zile de la preluarea funcției în Parlament), utilizând formularul adoptat de Birou în conformitate cu articolul 9. Deputații informează Președintele cu privire la orice schimbare care ar putea avea o influență asupra celor declarate până la sfârșitul lunii care urmează schimbării respective .

(2) Declarația de interese financiare include următoarele informații, furnizate de o manieră precisă:

(a)

activitățile profesionale ale deputatului în ultimii trei ani dinaintea preluării funcției în Parlament, precum și participarea sa, în aceeași perioadă, la comitete sau consilii de administrație din întreprinderi, organizații neguvernamentale, asociații sau orice alt organism cu personalitate juridică;

(a)

(b)	orice indemnizație obținută pentru exercitarea unui mandat în alt parlament;

(b)	orice indemnizație obținută pentru exercitarea unui mandat în alt parlament;

(c)	orice activitate periodică remunerată exercitată de deputat în paralel cu exercitarea funcțiilor, ca salariat sau ca lucrător independent;

(c)	orice activitate periodică remunerată exercitată de deputat în paralel cu exercitarea funcțiilor, ca salariat sau ca lucrător independent;

(d)	participarea la comitete sau consilii de administrație din întreprinderi, organizații neguvernamentale, asociații sau orice alt organism cu personalitate juridică, ori exercitarea oricărei alte activități externe de către deputat, indiferent dacă se primește sau nu o remunerație;

(d)	participarea la comitete sau consilii de administrație din întreprinderi, organizații neguvernamentale, asociații sau orice alt organism cu personalitate juridică, ori exercitarea oricărei alte activități externe de către deputat, indiferent dacă se primește sau nu o remunerație;

(e)	orice activitate externă ocazională remunerată (inclusiv scrierile de autor, conferințe sau expertize), în cazul în care remunerația totală depășește 5 000 EUR pe an calendaristic;

(e)	orice activitate externă ocazională remunerată (inclusiv scrierile de autor, conferințe sau expertize), în cazul în care remunerația totală pentru toate activitățile externe ocazionale ale deputatului depășește 5 000 EUR pe an calendaristic;

(f)	participarea la o întreprindere sau un parteneriat, în cazul în care există eventuale repercusiuni asupra politicii publice sau în cazul în care această participare conferă deputatului o influență semnificativă asupra activității organismului în cauză;

(f)	participarea la o întreprindere sau un parteneriat, în cazul în care există eventuale repercusiuni asupra politicii publice sau în cazul în care această participare conferă deputatului o influență semnificativă asupra activității organismului în cauză;

(g)	orice susținere financiară, în personal sau materiale, care se adaugă mijloacelor furnizate de Parlament și care este acordată deputatului în cadrul activităților sale politice de către terți, cu menționarea identității acestora;

(g)	orice susținere financiară, în personal sau materiale, care se adaugă mijloacelor furnizate de Parlament și care este acordată deputatului în cadrul activităților sale politice de către terți, cu menționarea identității acestora;

(h)	orice alt interes financiar care ar putea avea o influență asupra exercitării funcțiilor de deputat.

(h)	orice alt interes financiar care ar putea avea o influență asupra exercitării funcțiilor de deputat.

Veniturile periodice încasate de deputat, corespunzând fiecăruia dintre elementele declarate în conformitate cu primul paragraf, sunt plasate într-una din următoarele categorii:

Pentru fiecare dintre elementele declarate în conformitate cu primul paragraf, deputații indică, atunci când este cazul, dacă au fost sau nu remunerate; pentru elementele (a), (c), (d), (e) și (f), deputații indică și una dintre următoarele categorii de venit :

—	activitate neremunerată;

—	între 1 și 499 EUR pe lună;

—	între 500 și 1 000 EUR pe lună;

—	între 500 și 1 000 EUR pe lună;

—	între 1 001 și 5 000 EUR pe lună;

—	între 1 001 și 5 000 EUR pe lună;

—	între 5 001 și 10 000 EUR pe lună;

—	între 5 001 și 10 000 EUR pe lună;

—	peste 10 000 EUR pe lună.

—	peste 10 000 EUR pe lună , indicându-se valoarea rotunjită la cel mai apropiat multiplu de 10 000 .

Orice alt venit încasat de deputat, legat de elementele declarate în conformitate cu primul paragraf, se calculează pe an, se împarte la 12 și se încadrează într-una dintre categoriile stabilite la al doilea paragraf.

Orice venit încasat de deputat legat de elementele declarate în conformitate cu primul paragraf, care nu este însă încasat cu regularitate, se calculează pe an, se împarte la 12 și se încadrează într-una dintre categoriile stabilite la al doilea paragraf.

(3) Informațiile furnizate Președintelui în conformitate cu prezentul articol se publică pe site-ul internet al Parlamentului într-o formă ușor accesibilă.

(4) Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale dacă nu au prezentat declarația de interese financiare.

(4) Deputații nu pot fi aleși în funcții în Parlament sau în organele acestuia, nu pot fi numiți raportori și nu pot participa la delegații oficiale sau la negocieri interinstituționale dacă nu au prezentat declarația de interese financiare.

(4a) În cazul în care primește informații pe baza cărora consideră că declarația de interese financiare a unui deputat este substanțial incorectă sau nu mai este de actualitate, Președintele poate consulta Comitetul consultativ prevăzut la articolul 7 și, după caz, îi solicită deputatului să corecteze declarația în termen de 10 zile. Biroul poate adopta o decizie de aplicare a articolului 4 alineatul (4) în cazul deputaților care nu dau curs solicitării de corectare adresate de Președinte.

(4b) Raportorii pot enumera în mod voluntar în expunerea de motive a raportului lor interesele externe care au fost consultate cu privire la aspectele legate de subiectul raportului (1a) .

Amendamentul 261

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa I – articolul 6

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 6	Articolul 6
Activitățile foștilor deputați	Activitățile foștilor deputați
Foștii deputați în Parlamentul European care se angajează profesional în activități de lobby sau de reprezentare care au legătură directă cu procesul decizional al Uniunii nu pot beneficia pe toată durata acestui angajament de facilitățile acordate foștilor deputați, în conformitate cu normele stabilite în acest scop de Birou (26).	Foștii deputați în Parlamentul European care se angajează profesional în activități de lobby sau de reprezentare care au legătură directă cu procesul decizional al Uniunii ar trebui să informeze Parlamentul European în consecință și nu pot beneficia pe toată durata acestui angajament de facilitățile acordate foștilor deputați, în conformitate cu normele stabilite în acest scop de Birou (26).

Amendamentul 262

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa I – articolul 7

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 7	Articolul 7
Comitetul consultativ pentru conduita deputaților	Comitetul consultativ pentru conduita deputaților
(1) Se înființează un Comitet consultativ pentru conduita deputaților („Comitetul consultativ”).	(1) Se înființează un Comitet consultativ pentru conduita deputaților („Comitetul consultativ”).
(2) Comitetul consultativ este alcătuit din cinci membri numiți de Președinte, la începutul mandatului său, dintre membrii birourilor și coordonatorii Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru afaceri juridice, ținând cont de experiența deputaților și de echilibrul politic.	(2) Comitetul consultativ este alcătuit din cinci membri numiți de Președinte la începutul mandatului său dintre membrii Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru afaceri juridice, ținând cont de experiența deputaților și de echilibrul politic.
Fiecare membru al Comitetului consultativ preia președinția o dată la șase luni, prin rotație.	Fiecare membru al Comitetului consultativ preia președinția o dată la șase luni, prin rotație.
(3) Președintele numește, de asemenea, la începutul mandatului său, membrii de rezervă ai Comitetului consultativ, unul pentru fiecare grup politic nereprezentat în Comitetul consultativ.	(3) Președintele numește, de asemenea, la începutul mandatului său, membrii de rezervă ai Comitetului consultativ, unul pentru fiecare grup politic nereprezentat în Comitetul consultativ.
În cazul în care se presupune că prezentul cod de conduită a fost încălcat de către un membru al unui grup politic nereprezentat în Comitetul consultativ, membrul de rezervă în cauză devine al șaselea membru cu drepturi depline în Comitetul consultativ pentru examinarea presupusei încălcări.	În cazul în care se presupune că prezentul cod de conduită a fost încălcat de către un membru al unui grup politic nereprezentat în Comitetul consultativ, membrul de rezervă în cauză devine al șaselea membru cu drepturi depline în Comitetul consultativ pentru examinarea presupusei încălcări.
(4) La cererea unui deputat, Comitetul consultativ îi oferă, în mod confidențial și în termen de 30 de zile calendaristice, orientări pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor prezentului cod de conduită. Deputatul în cauză are dreptul de a se baza pe aceste orientări.	(4) La cererea unui deputat, Comitetul consultativ îi oferă, în mod confidențial și în termen de 30 de zile calendaristice, orientări pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor prezentului cod de conduită. Deputatul în cauză are dreptul de a se baza pe aceste orientări.
La cererea Președintelui, Comitetul consultativ evaluează, de asemenea, cazurile în care există suspiciuni de încălcare a prezentului cod de conduită și consiliază Președintele în privința eventualelor măsuri care trebuie luate.	La cererea Președintelui, Comitetul consultativ evaluează, de asemenea, cazurile în care există suspiciuni de încălcare a prezentului cod de conduită și consiliază Președintele în privința eventualelor măsuri care trebuie luate.
(5) Comitetul consultativ poate solicita, după consultarea Președintelui, avizul unor experți externi.	(5) Comitetul consultativ poate solicita, după consultarea Președintelui, avizul unor experți externi.
(6) Comitetul consultativ publică un raport anual referitor la activitățile sale.	(6) Comitetul consultativ publică un raport anual referitor la activitățile sale.

Amendamentul 263

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa I – articolul 8

Textul în vigoare	Amendamentul
Articolul 8	Articolul 8
Procedura în caz de eventuale încălcări ale codului de conduită	Procedura în caz de eventuale încălcări ale codului de conduită
(1) În cazul în care există motive pentru a presupune că un deputat în Parlamentul European a încălcat prezentul cod de conduită, Președintele poate informa Comitetul consultativ.	(1) În cazul în care există motive pentru a presupune că un deputat în Parlamentul European a încălcat prezentul cod de conduită, Președintele informează Comitetul consultativ , cu excepția cazurilor evident ofensatoare .
(2) Comitetul consultativ examinează circumstanțele presupusei încălcări și poate audia deputatul în cauză. Pe baza concluziilor sale, adresează Președintelui o recomandare cu privire la o eventuală decizie.	(2) Comitetul consultativ examinează circumstanțele presupusei încălcări și poate audia deputatul în cauză. Pe baza concluziilor sale, adresează Președintelui o recomandare cu privire la o eventuală decizie.
	În cazul unei presupuse încălcări a Codului de conduită de către un membru permanent sau de către un membru de rezervă al Comitetului consultativ, membrul sau membrul de rezervă în cauză se abține de la participarea la lucrările Comitetului consultativ care vizează presupusa încălcare.
(3) În cazul în care, luând în considerare această recomandare, Președintele ajunge la concluzia că deputatul respectiv a încălcat codul de conduită, acesta audiază deputatul și adoptă o hotărâre motivată prin care stabilește o sancțiune, pe care o aduce la cunoștința deputatului.	(3) În cazul în care, luând în considerare această recomandare și după ce l-a invitat pe deputatul în cauză să prezinte observații în scris , Președintele ajunge la concluzia că deputatul respectiv a încălcat Codul de conduită, acesta adoptă o hotărâre motivată prin care stabilește o sancțiune, pe care o aduce la cunoștința deputatului.
Sancțiunea pronunțată poate consta întruna sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 166 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.	Sancțiunea pronunțată poate consta în una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 166 alineatele (3) -(3b) din Regulamentul de procedură.
(4) Deputatul în cauză are la dispoziție căile de atac interne stabilite la articolul 167 din Regulamentul de procedură.	(4) Deputatul în cauză are la dispoziție căile de atac interne stabilite la articolul 167 din Regulamentul de procedură.
(5) După expirarea termenelor prevăzute la articolul 167 din Regulamentul de procedură, orice sancțiune impusă unui deputat este anunțată în plen de către Președinte și publicată vizibil pe site-ul Parlamentului pe întreaga durată a legislaturii.

Amendamentul 264

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa II

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentele 265 și 297

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa III – titlu

Textul în vigoare	Amendamentul
Criterii privind întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate în temeiul articolelor 130 și 131	Criterii privind întrebările și interpelările cu solicitare de răspuns scris adresate în temeiul articolelor 130 , 130a, 130b, 131 și 131a.

Amendamentul 266

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa III – alineatul 1

Textul în vigoare

Amendamentul

(1)	Întrebările cu solicitare de răspuns scris trebuie:

(1)	Întrebările cu solicitare de răspuns scris trebuie:

—	să precizeze în mod clar destinatarul căruia îi sunt transmise prin intermediul canalelor interinstituționale clasice;

—	să precizeze în mod clar destinatarul căruia îi sunt transmise prin intermediul canalelor interinstituționale clasice;

—	să intre exclusiv în limitele competențelor instituțiilor , astfel cum sunt prevăzute în tratatele relevante, și în sfera de responsabilitate a destinatarilor și să fie de interes general ;

—	să intre exclusiv în limitele competențelor destinatarului , astfel cum sunt prevăzute în tratatele relevante sau în actele juridice ale Uniunii , ori în sfera sa de activitate ;

—	să fie de interes general;

—	să fie concise și să cuprindă o interogație explicită;

—	să fie concise și să cuprindă o interogație explicită;

—	să nu depășească 200 de cuvinte;

—	să nu depășească 200 de cuvinte;

—	să nu conțină un limbaj ofensator;

—	să nu conțină un limbaj ofensator;

—	să nu se refere la o chestiune strict personală;

—	să nu se refere la o chestiune strict personală;

—	să nu conțină mai mult de trei întrebări secundare.

—	să nu conțină mai mult de trei întrebări secundare.

Amendamentul 267

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa III – alineatul 1 a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

(1a)	Întrebările adresate Consiliului nu pot aborda subiectul unei proceduri legislative ordinare în curs sau funcțiile bugetare ale Consiliului.

Amendamentul 268

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa III – alineatul 3

Textul în vigoare

Amendamentul

(3)

În cazul în care o întrebare identică sau similară a fost deja adresată și a primit un răspuns în cursul ultimelor șase luni, sau în măsura în care o întrebare urmărește doar obținerea de informații cu privire la măsurile întreprinse în urma unei rezoluții specifice a Parlamentului, dacă informațiile respective au fost deja furnizate de Comisie într-o comunicare scrisă, secretariatul trimite autorului o copie a întrebării precedente și a răspunsului. Noua întrebare nu este transmisă destinatarilor decât dacă Președintele decide astfel, în lumina unor elemente noi importante și ca răspuns la o cerere motivată din partea autorului.

(3)

În cazul în care o întrebare identică sau similară a fost deja adresată și a primit un răspuns în cursul ultimelor șase luni, sau în măsura în care o întrebare urmărește doar obținerea de informații cu privire la măsurile întreprinse în urma unei rezoluții specifice a Parlamentului, dacă informațiile respective au fost deja furnizate de Comisie într-o comunicare scrisă în cursul ultimelor șase luni , secretariatul trimite autorului o copie a întrebării precedente și a răspunsului sau a comunicării . Noua întrebare nu este transmisă destinatarilor decât dacă Președintele decide astfel, în lumina unor elemente noi importante și ca răspuns la o cerere motivată din partea autorului.

Amendamentul 269

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa VII

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 270

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa VIII

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 271

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa IX

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 272

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa X

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 273

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XI

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 274

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XII

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 275

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XIII

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 276

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XIV

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 277

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XV

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 278

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XVI

Textul în vigoare

Amendamentul

Orientări pentru aprobarea Comisiei

Aprobarea Comisiei și monitorizarea angajamentelor asumate în timpul audierilor

(1)	Se aplică următoarele principii, criterii și măsuri pentru a supune întregul colegiu al Comisiei votului de aprobare al Parlamentului:

Partea I – Aprobarea de către Parlament a colegiului Comisiei în ansamblu

Articolul 1

(a)	Temeiuri pentru evaluare

Temeiuri pentru evaluare

Parlamentul evaluează comisarii desemnați pe baza competenței generale, a angajamentului european și a independenței personale a acestora. Parlamentul evaluează cunoștințele legate de portofoliul potențial, precum și abilitățile de comunicare ale acestora.

(1) Parlamentul evaluează comisarii desemnați pe baza competenței generale, a angajamentului european și a independenței personale a acestora. Parlamentul evaluează cunoștințele legate de portofoliul potențial, precum și abilitățile de comunicare ale acestora.

Parlamentul acordă o atenție deosebită echilibrului de gen. Acesta își poate exprima punctul de vedere cu privire la alocarea diferitelor portofolii de către Președintele ales.

(2) Parlamentul acordă o atenție deosebită echilibrului de gen. Acesta își poate exprima punctul de vedere cu privire la alocarea diferitelor portofolii de către Președintele ales.

Parlamentul poate solicita toate informațiile relevante pentru luarea unei decizii cu privire la aptitudinile comisarilor desemnați. Parlamentul se așteaptă la divulgarea în întregime a informațiilor privind interesele financiare ale acestora. Declarațiile de interes ale comisarilor desemnați se trimit spre examinare comisiei competente pentru chestiuni juridice.

(3) Parlamentul poate solicita toate informațiile relevante pentru luarea unei decizii cu privire la aptitudinile comisarilor desemnați. Parlamentul se așteaptă la divulgarea în întregime a informațiilor privind interesele financiare ale acestora. Declarațiile de interes ale comisarilor desemnați se trimit spre examinare comisiei competente pentru chestiuni juridice.

Examinarea de către comisia competentă pentru afaceri juridice a declarației privind interesele financiare ale unui comisar desemnat constă nu numai în a verifica dacă declarația a fost completată în mod corespunzător, ci și în a evalua dacă din conținutul declarației se poate deduce existența unui conflict de interese. Comisia competentă pentru audiere este cea care decide apoi dacă să solicite sau nu informații suplimentare din partea comisarului desemnat.

Articolul 1a

Examinarea declarației de interese financiare

(1) Comisia competentă pentru afaceri juridice examinează declarațiile de interese financiare și evaluează în ce măsură conținutul declarației făcute de un comisar desemnat este exact și complet și dacă este posibil să se deducă un conflict de interese.

(2) Confirmarea de către comisia competentă pentru afaceri juridice a absenței conflictelor de interese constituie o condiție prealabilă indispensabilă pentru organizarea audierii de către comisia competentă. În lipsa confirmării, se suspendă procedura pentru numirea comisarului desemnat și se aplică procedura prevăzută la alineatul 3 litera (c).

(3) Pentru examinarea declarațiilor de interese financiare de către comisia competentă pentru afaceri juridice, se aplică următoarele orientări:

(a)

în cazul în care, în timpul examinării declarației de interese financiare, comisia consideră, în temeiul documentelor prezentate, că declarația este exactă, completă și nu cuprinde nicio informație care să indice un conflict de interese real sau potențial legat de portofoliul comisarului desemnat, președintele acesteia trimite o scrisoare prin care confirmă că nu există niciun conflict de interese comisiilor competente pentru audiere sau comisiilor implicate în cazul în care este vorba despre o procedură desfășurată în cursul mandatului comisarului;

(b)

în cazul în care comisia consideră că declarația de interese financiare a unui comisar desemnat cuprinde informații incomplete sau contradictorii sau că examinarea acesteia necesită informații suplimentare, solicită, în baza Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, comisarului desemnat să furnizeze fără întârzieri nejustificate informațiile suplimentare și ia o decizie după primirea și analizarea corespunzătoare a acestora; comisia competentă pentru afaceri juridice poate decide, atunci când este cazul, să îl invite pe comisarul desemnat la o discuție;

(c)

în cazul în care constată existența unui conflict de interese pe baza declarației de interese financiare sau în urma primirii informațiilor suplimentare din partea comisarului desemnat, comisia pregătește recomandări pentru soluționarea conflictului de interese; printre recomandări se pot număra renunțarea la interesele financiare în cauză sau modificări ale portofoliului comisarului desemnat de către Președintele Comisiei; în cazuri mai grave, dacă nu se găsește o soluție la conflictul de interese, în ultimă instanță, comisia competentă pentru afaceri juridice poate concluziona că comisarul desemnat nu își poate exercita funcțiile în conformitate cu tratatul și cu Codul de conduită; ulterior, Președintele Parlamentului îl întreabă pe Președintele Comisiei ce alte măsuri intenționează să adopte.

Articolul 2

(b)

Audieri

Fiecare comisar desemnat este invitat să se prezinte în fața comisiei sau a comisiilor competente pentru o audiere unică. Audierile sunt publice.

(1) Fiecare comisar desemnat este invitat să se prezinte în fața comisiei sau a comisiilor competente pentru o audiere unică.

Audierile sunt organizate de către Conferința președinților, la recomandarea Conferinței președinților de comisie. Președintele comisiei și coordonatorii din cadrul fiecărei comisii sunt responsabili de stabilirea procedurilor detaliate. Pot fi desemnați raportori.

(2) Audierile sunt organizate de către Conferința președinților, la recomandarea Conferinței președinților de comisie. Președintele comisiei și coordonatorii din cadrul fiecărei comisii sunt responsabili de stabilirea procedurilor detaliate. Pot fi desemnați raportori.

În cazul portofoliilor mixte, se iau măsurile necesare pentru asocierea comisiilor competente. Există trei situații:

(3) În cazul portofoliilor mixte, se iau măsurile necesare pentru asocierea comisiilor competente. Există trei situații:

(a)	în cazul în care portofoliul comisarului desemnat se încadrează în domeniul de competență al unei singure comisii, comisarul desemnat este audiat doar de această comisie (comisia competentă);

(a)	în cazul în care portofoliul comisarului desemnat se încadrează în domeniul de competență al unei singure comisii, comisarul desemnat este audiat doar de această comisie (comisia competentă);

(b)	în cazul în care portofoliul comisarului desemnat se încadrează, în proporții relativ egale, în domeniul de competență al mai multor comisii, comisarul desemnat este audiat în comun de comisiile respective (comisii comune), precum și

(b)	în cazul în care portofoliul comisarului desemnat se încadrează, în proporții relativ egale, în domeniul de competență al mai multor comisii, comisarul desemnat este audiat în comun de comisiile respective (comisii comune), precum și

(c)

în cazul în care portofoliul comisarului desemnat se încadrează cu precădere în domeniul de competență al unei comisii și doar într-o mică măsură în domeniul de competență al cel puțin uneia dintre celelalte comisii, comisarul desemnat este audiat de comisia competentă în principal, cu asocierea celeilalte sau celorlalte comisii (comisii asociate).

(c)

Președintele ales al Comisiei este consultat pe deplin cu privire la aceste măsuri.

(4) Președintele ales al Comisiei este consultat pe deplin cu privire la aceste măsuri.

Comisiile prezintă comisarilor desemnați întrebări scrise, în timp util înainte de audieri. Fiecărui comisar desemnat i se adresează două întrebări comune formulate de Conferința președinților de comisie, prima întrebare în legătură cu aspecte legate de competența generală, angajamentul european și independența personală, iar a doua întrebare în legătură cu gestionarea portofoliului și cooperarea cu Parlamentul. Comisia competentă formulează alte trei întrebări. În cazul comisiilor comune, fiecare dintre acestea are dreptul de a formula două întrebări.

(5) Comisiile prezintă comisarilor desemnați întrebări scrise, în timp util înainte de audieri. Fiecărui comisar desemnat i se adresează două întrebări comune formulate de Conferința președinților de comisie, prima întrebare în legătură cu aspecte legate de competența generală, angajamentul european și independența personală, iar a doua întrebare în legătură cu gestionarea portofoliului și cooperarea cu Parlamentul. Comisia competentă adresează alte cinci întrebări ; nu se permite includerea unor întrebări secundare . În cazul comisiilor comune, fiecare dintre acestea are dreptul de a adresa trei întrebări.

CV-urile comisarilor desemnați și răspunsurile lor la întrebările cu solicitare de răspuns scris se publică pe site-ul de internet al Parlamentului înaintea audierii.

Fiecare audiere este programată să dureze trei ore. Audierile se desfășoară în circumstanțe și în condiții care le oferă comisarilor desemnați posibilități egale și echitabile de a se prezenta și de a-și exprima opiniile.

(6) Fiecare audiere este programată să dureze trei ore. Audierile se desfășoară în circumstanțe și în condiții care le oferă comisarilor desemnați posibilități egale și echitabile de a se prezenta și de a-și exprima opiniile.

Comisarii desemnați sunt invitați să facă o expunere orală introductivă, de cel mult cincisprezece minute. În măsura posibilului , întrebările adresate în timpul audierii se grupează pe teme . Cea mai mare parte a timpului afectat luărilor de cuvânt le revine grupurilor politice, aplicându-se mutatis mutandis articolul 162. Desfășurarea audierilor vizează dezvoltarea unui dialog politic pluralist între comisarii desemnați și deputați. Înainte de încheierea audierii, comisarilor desemnați li se acordă posibilitatea de a face o scurtă declarație finală.

(7) Comisarii desemnați sunt invitați să facă o expunere orală introductivă, de cel mult cincisprezece minute. În timpul audierii sunt adresate cel mult 25 de întrebări, grupate pe teme în măsura posibilului. În intervalul de timp prevăzut poate fi adresată imediat o întrebare suplimentară. Cea mai mare parte a timpului afectat luărilor de cuvânt le revine grupurilor politice, aplicându-se mutatis mutandis articolul 162. Desfășurarea audierilor vizează dezvoltarea unui dialog politic pluralist între comisarii desemnați și deputați. Înainte de încheierea audierii, comisarilor desemnați li se acordă posibilitatea de a face o scurtă declarație finală.

Audierile sunt transmise audio/video în direct. O înregistrare numerotată a audierilor este pusă la dispoziția publicului în termen de 24 de ore.

(8) Audierile sunt transmise audio/video în direct , publicul și mass-media având acces gratuit la acestea . O înregistrare numerotată a audierilor este pusă la dispoziția publicului în termen de 24 de ore.

Articolul 3

(c)

Evaluare

Președintele comisiei și coordonatorii se reunesc imediat după audiere pentru a proceda la evaluarea fiecărui comisar desemnat. Aceste reuniuni se desfășoară cu ușile închise. Coordonatorii sunt invitați să se pronunțe dacă, în opinia lor, comisarii desemnați au competențele necesare atât pentru a fi membri ai colegiului, cât și pentru a îndeplini sarcinile specifice care le-au fost atribuite. Conferința președinților de comisie elaborează un șablon pro forma care să faciliteze evaluarea.

(1) Președintele comisiei și coordonatorii se reunesc imediat după audiere pentru a proceda la evaluarea fiecărui comisar desemnat. Aceste reuniuni se desfășoară cu ușile închise. Coordonatorii sunt invitați să se pronunțe dacă, în opinia lor, comisarii desemnați au competențele necesare atât pentru a fi membri ai colegiului, cât și pentru a îndeplini sarcinile specifice care le-au fost atribuite. Conferința președinților de comisie elaborează un șablon pro forma care să faciliteze evaluarea.

În cazul comisiilor comune, președinții și coordonatorii din cadrul comisiilor implicate acționează în comun pe parcursul procedurii.

(2) În cazul comisiilor comune, președinții și coordonatorii din cadrul comisiilor implicate acționează în comun pe parcursul procedurii.

Pentru fiecare comisar desemnat, se realizează o singură declarație de evaluare. Se includ avizele tuturor comisiilor asociate audierii.

(3) Pentru fiecare comisar desemnat, se redactează o singură scrisoare de evaluare. Se includ avizele tuturor comisiilor asociate audierii.

În cazul în care comisiile au nevoie de mai multe informații pentru a-și finaliza evaluarea, Președintele adresează, în numele comisiilor respective, o scrisoare Președintelui ales al Comisiei. Coordonatorii iau în considerare răspunsul primit de la Președintele ales.

În cazul în care coordonatorii nu pot să ajungă la un consens cu privire la evaluare, ori la solicitarea unui grup politic, președintele comisiei convoacă o reuniune plenară a comisiei. În ultimă instanță, președintele comisiei supune cele două decizii la vot secret.

(3a) Următoarele principii se aplică evaluării realizate de coordonatori:

(a)	în cazul în care coordonatorii aprobă în unanimitate comisarul desemnat, președintele înaintează o scrisoare de aprobare în numele lor;

(b)	în cazul în care coordonatorii resping în unanimitate comisarul desemnat, președintele înaintează o scrisoare de respingere în numele lor;

(c)

în cazul în care coordonatorii, reprezentând o majoritate de cel puțin două treimi dintre membrii comisiei, aprobă comisarul desemnat, președintele prezintă în numele lor o scrisoare care atestă aprobarea de către marea majoritate a comisarului desemnat. Opiniile minoritare se menționează la cerere;

(d)	în cazul în care coordonatorii nu pot ajunge la o majoritate de cel puțin două treimi dintre membrii comisiei pentru aprobarea candidatului, aceștia:

—	mai întâi solicită informații suplimentare prin întrebări cu solicitare de răspuns scris suplimentare;

—	în cazul în care coordonatorii sunt în continuare nemulțumiți, solicită o nouă audiere de 1,5 ore, sub rezerva aprobării de către Conferința președinților;

(e)

în cazul în care, ca urmare a aplicării literei (d), coordonatorii, reprezentând o majoritate de cel puțin două treimi dintre membrii comisiei, aprobă comisarul desemnat, președintele prezintă în numele lor o scrisoare care atestă aprobarea de către marea majoritate a comisarului desemnat. Opiniile minoritare se menționează la cerere;

(f)

în cazul în care, ca urmare a aplicării literei (d), nu a fost atinsă încă o majoritate a coordonatorilor, reprezentând cel puțin două treimi dintre membrii comisiei, pentru aprobarea comisarului desemnat, președintele convoacă o ședință a comisiei și supune la vot cele două întrebări menționate la articolul 3 alineatul (1). Președintele înaintează o scrisoare în care este prezentată evaluarea comisiei.

Declarațiile de evaluare ale comisiilor sunt adoptate și făcute publice în termen de 24 de ore de la audiere. Declarațiile sunt examinate de Conferința președinților de comisie și sunt transmise apoi Conferinței președinților. În cazul în care nu mai dorește să solicite informații suplimentare, Conferința președinților, în urma unui schimb de opinii, declară audierile încheiate.

(3b) Scrisorile de evaluare ale comisiilor sunt transmise în termen de 24 de ore de la finalizarea procesului de evaluare. Scrisorile sunt examinate de Conferința președinților de comisie și sunt transmise apoi Conferinței președinților. În cazul în care nu mai dorește să solicite informații suplimentare, Conferința președinților, în urma unui schimb de opinii, declară audierile încheiate și autorizează publicarea tuturor scrisorilor de evaluare .

Articolul 4

Prezentarea colegiului

Președintele ales al Comisiei prezintă întregul colegiu al comisarilor desemnați și programul acestuia în cadrul unei ședințe a Parlamentului la care sunt invitați Președintele Consiliului European și Președintele Consiliului. Prezentarea este urmată de o dezbatere. La încheierea dezbaterii, orice grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune o propunere de rezoluție. Se aplică articolul 123 alineatele (3) , (4 ) și (5) .

(1) Președintele ales al Comisiei este invitat să prezinte întregul colegiu al comisarilor desemnați și programul acestuia în cadrul unei ședințe a Parlamentului la care sunt invitați Președintele Consiliului European și Președintele Consiliului. Prezentarea este urmată de o dezbatere. La încheierea dezbaterii, orice grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot depune o propunere de rezoluție. Se aplică articolul 123 alineatele (3) -(5b ).

După votul asupra propunerii de rezoluție, Parlamentul decide prin vot dacă aprobă sau nu numirea, în calitate de organ, a Președintelui ales și a comisarilor desemnați. Parlamentul decide cu majoritatea voturilor exprimate, prin apel nominal. Acesta poate amâna votul pentru următoarea ședință.

(2) După votul asupra propunerii de rezoluție, Parlamentul decide prin vot dacă aprobă sau nu numirea, în calitate de organ, a Președintelui ales și a comisarilor desemnați. Parlamentul decide cu majoritatea voturilor exprimate, prin apel nominal. Acesta poate amâna votul pentru următoarea ședință.

Articolul 5

Monitorizarea angajamentelor asumate în timpul audierilor

Angajamentele asumate și prioritățile menționate de către comisarii desemnați în timpul audierilor sunt analizate de-a lungul întregului mandat de către comisia competentă în cadrul dialogului structurat anual susținut cu Comisia în conformitate cu punctul 1 din anexa IV la Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană.

(2) Următoarele dispoziții se aplică în cazul unei modificări în componența colegiului comisarilor sau a unei modificări substanțiale de portofoliu în cursul mandatului său:

Partea II – Modificări substanțiale de portofoliu sau modificări de componență a colegiului comisarilor în cursul mandatului acestuia

Articolul 6

Loc vacant

(a)	în cazul unui loc vacant, apărut în urma unei demisii, pensionări obligatorii sau a unui deces, Parlamentul, acționând prompt, invită comisarul desemnat să participe la o audiere, în condițiile prevăzute la alineatul (1) ;

în cazul unui loc vacant, apărut în urma unei demisii, pensionări obligatorii sau a unui deces, Parlamentul, acționând prompt, invită comisarul desemnat să participe la o audiere, în condițiile prevăzute în partea I ;

Articolul 7

Aderarea unui nou stat membru

(b)	în cazul aderării unui nou stat membru, Parlamentul invită comisarul desemnat să participe la o audiere, în condițiile prevăzute la alineatul (1) ;

în cazul aderării unui nou stat membru, Parlamentul invită comisarul desemnat să participe la o audiere, în condițiile prevăzute în partea I ;

Articolul 8

Modificare substanțială a portofoliului

(c)	în cazul unei modificări substanțiale de portofoliu, comisarii în cauză sunt invitați să se prezinte în fața comisiilor interesate înainte de preluarea noilor lor responsabilități.

în cazul unei modificări substanțiale de portofoliu în timpul mandatului Comisiei , comisarii în cauză sunt invitați să participe la o audiere în aceleași condiții ca cele prevăzute în partea I, înainte de preluarea noilor lor responsabilități.

Articolul 9

Votul în ședință plenară

Prin derogare de la procedura prevăzută la alineatul ( 1) litera (c) al optulea paragraf , atunci când votul în plen privește numirea unui singur comisar, votul este secret.

Prin derogare de la procedura prevăzută la articolul 118 alineatul ( 5a) , atunci când votul în plen privește numirea unui singur comisar, votul este secret.

Amendamentul 279

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XVI a (nou)

Textul în vigoare

Amendamentul

ANEXA XVIA

Cerințe pentru elaborarea actelor adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară

(1)	În acte se indică tipul actului, urmat de numărul de referință, numele ambelor instituții care l-au adoptat, data semnării și o scurtă descriere a obiectului.

(2)	Actele conțin următoarele elemente:

(a)	formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene”;

(b)	indicarea dispozițiilor în temeiul cărora actul a fost adoptat, precedate de formula „având în vedere”;

(c)	referirea la propunerile prezentate, precum și avizele primite și consultările care au avut loc;

(d)	considerentele actului, începând cu cuvântul „întrucât”;

(e)	o formulă de tipul „adoptă prezentul regulament” sau „adoptă prezenta directivă” sau „adoptă prezenta decizie”, urmată de corpul actului.

(3)	Actele sunt împărțite în articole, eventual grupate în părți, titluri, capitole și secțiuni.

(4)	La ultimul articol al unui act se stabilește data intrării în vigoare în cazul în care aceasta este anterioară sau ulterioară celei de-a douăzecea zi de la data publicării.

(5)	Ultimul articol al unui act este urmat de:

—	formula adecvată, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale tratatelor, în ceea ce privește aplicabilitatea acestuia,

—	formula „Adoptat(ă) la …”, urmată de data semnării actului;

—	formula „Pentru Parlamentul European, Președintele”, „Pentru Consiliu, Președintele”, urmată de numele Președintelui Parlamentului European și de numele Președintelui în exercițiu al Consiliului la momentul semnării actului.

Amendamentul 280

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XVII

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 281

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XVIII

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 282

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XIX

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 283

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XX

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

Amendamentul 284

Regulamentul de procedură al Parlamentului European

Anexa XXI

Textul în vigoare	Amendamentul
[…]	eliminat

(*1) Pentru versiunea consolidată a Regulamentului de procedură al Parlamentului, astfel cum a fost modificat, a se vedea http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+RULES-EP+20170116+TOC+DOC+XML+V0//RO

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(1) A se vedea anexa I.

(1a) Registru instituit prin acordul dintre Parlamentul European și Comisia Europeană privind registrul de transparență pentru organizațiile și persoanele care desfășoară activități independente implicate în procesul de elaborare și de punere în aplicare apoliticilor Uniunii (JO L 277, 19.9.2014, p. 11).

(2) Registru instituit prin acordul dintre Parlamentul European și Comisia Europeană privind înființarea unui Registru de transparență pentru organizațiile și persoanele care desfășoară activități independente, implicate în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor Uniunii Europene (a se vedea anexa IX partea B).

(3) A se vedea anexa IX partea B.

(4) A se vedea anexa 3 la acord, preluată în anexa IX partea B.

(5) A se vedea anexa IX partea A.

(6) A se vedea anexa XI.

(7) A se vedea anexa VII partea E.

(8) A se vedea anexa XIII.

(8) Acord-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (JO L 304, 20.11.2010, p. 47).

(8a) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(1a) Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, punctul 25 (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).

(9) A se vedea Decizia Conferinței președinților cu privire la această chestiune, inclusă în anexa XVII la Regulamentul de procedură.

(9a) A se vedea decizia relevantă a Conferinței președinților.

(10) A se vedea anexa XX.

(10) Codul de conduită pentru negocieri în contextul procedurii legislative ordinare.

(1a) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(11) A se vedea anexa V.

(12) Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994, Metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative, punctul 4 (JO C 102, 4.4.1996, p. 2).

(13) Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative, punctul 9 (JO C 77, 28.3.2002, p. 1).

(14) A se vedea, de asemenea, interpretarea de la articolul 141.

(15) A se vedea anexa XIV.

(1a) JO L 277, 19.9.2014, p. 11.

(16) A se vedea anexa XVI.

(17) A se vedea anexa II.

(18) A se vedea anexa III.

(1a) A se vedea anexa III.

(19) A se vedea anexa III.

(20) Perioadă prelungită prin decizia Parlamentului din 26 februarie 2014.

(21) A se vedea anexa XV.

(22) A se vedea anexa VI.

(23) A se vedea anexa VIII.

(24) A se vedea anexa XIII

(25) A se vedea anexa X.

(1a) Articolul 223a, astfel cum a fost introdus, se aplică numai partidelor politice europene și fundațiilor politice europene în sensul articolului 2 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. Articolul 224, în formularea sa actuală, se aplică în continuare actelor și angajamentelor legate de finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice de la nivel european pentru exercițiile financiare 2014, 2015, 2016 și 2017, care, în temeiul articolului 40 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, sunt reglementate în continuare prin Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european. Articolul 225, în formularea sa actuală, se aplică în continuare partidelor politice și fundaților politice de la nivel european în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 2004/2003, atât timp cât primesc finanțare pentru exercițiile financiare 2014, 2015, 2016 și 2017 în conformitate cu acest din urmă regulament.

(1a) A se vedea Decizia Biroului din 12 septembrie 2016 privind punerea în aplicare a Acordului interinstituțional privind registrul de transparență.

(26) Decizia Biroului din 12 aprilie 1999.

(26) Decizia Biroului din 12 aprilie 1999 privind facilitățile acordate foștilor membri ai Parlamentului European.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/393

P8_TA(2016)0488

Procedurile de insolvență și practicienii în insolvență ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a listelor cu procedurile de insolvență și cu practicienii în insolvență din anexele A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (COM(2016)0317 – C8-0196/2016 – 2016/0159(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 238/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0317),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0196/2016),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 17 noiembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0324/2016),

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

P8_TC1-COD(2016)0159

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a anexelor A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/353.)

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/394

P8_TA(2016)0489

Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan şi comerţul bilateral cu textile ***

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16384/1/2010 – C7-0097/2011 – 2010/0323(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2018/C 238/21)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16384/1/2010),

—

având în vedere proiectul de Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16388/2010),

—	având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0097/2011),

—	având în vedere rezoluția sa provizorie din 15 decembrie 2011 (1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

—	având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016 (2) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

—	având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0332/2016),

aprobă încheierea protocolului;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Uzbekistan.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0490.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/395

P8_TA(2016)0491

Acordul comercial al UE cu Columbia și Peru (aderarea Ecuadorului) ***

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Protocolului de aderare la Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Ecuadorului (07620/2016 – C8-0463/2016 – 2016/0092(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2018/C 238/22)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07620/2016),

—	având în vedere proiectul de Protocol de aderare la Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Ecuadorului (07621/2016),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 91, al articolului 100 alineatul (2), al articolului 207 alineatul (4) primul paragraf și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0463/2016),

—	având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0362/2016),

aprobă încheierea protocolului;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Columbia, Ecuador și Republicii Peru.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/396

P8_TA(2016)0492

Acordul UE-Norvegia privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak ***

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (10711/2016 – C8-0332/2016 – 2016/0192(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2018/C 238/23)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10711/2016),

—	având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (11692/2014),

—	având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0332/2016),

—	având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016 (1),

—	având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit (A8-0321/2016),

aprobă încheierea acordului;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0493.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/397

P8_TA(2016)0494

Acordul privind cooperarea operațională și strategică dintre Georgia și Europol *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea operațională și strategică dintre Georgia și Europol (10343/2016 – C8-0266/2016 – 2016/0810(CNS))

(Procedura de consultare)

(2018/C 238/24)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul Consiliului (10343/2016),

—	având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0266/2016),

—	având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (1), în special articolul 23 alineatul (2),

—	având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate (2), în special articolele 5 și 6,

—	având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri (3),

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0343/2016),

aprobă proiectul Consiliului;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

invită Comisia să evalueze, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Europol (4), dispozițiile cuprinse în acordul de cooperare; invită Comisia să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37.

(2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6.

(3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.

(4) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/398

P8_TA(2016)0495

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare – cererea EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive (COM(2016)0708 – C8-0454/2016 – 2016/2298(BUD))

(2018/C 238/25)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0708 – C8-0454/2016),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (Regulamentul privind FEG),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

—	având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—	având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0379/2016),

întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a stabili contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

întrucât Spania a depus cererea EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Revizia 2 diviziunea 29 (Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor), în principal în regiunea de nivel NUTS2 Comunidad Valenciana (ES52), și întrucât se preconizează că 250 de lucrători disponibilizați, care sunt eligibili pentru contribuții din FEG, vor participa la aceste măsuri;

întrucât cererea a fost depusă în temeiul criteriilor de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG, care introduce o derogare de la criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament, potrivit cărora asistența poate fi acordată dacă sunt disponibilizați cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de nouă luni în întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic definit la nivelul unei diviziuni NACE Rev. 2 și care sunt situate într-o regiune sau în două regiuni învecinate de nivel NUTS 2 dintr-un stat membru;

întrucât UE-27 s-a confruntat cu o scădere cu 0,5 milioane de unități a producției de autovehicule în 2015 în comparație cu 2006 (de la 18,7 milioane de unități în 2006 la 18,2 milioane de unități în 2015), în timp ce producția mondială a crescut cu 31,1 % (de la 69,2 milioane de unități în 2006 la 90,9 în 2015) (4), mai ales în China, precum și în alte economii din Asia de Sud-Est,

este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Spania are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 856 800 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 1 428 000 EUR, pentru reintegrarea pe piața muncii a celor 250 de lucrători disponibilizați;

consideră că sprijinirea foștilor angajați ai întreprinderilor mici și mijlocii justifică și aprobarea unei cereri care vizează mai puțin de 500 de lucrători disponibilizați;

remarcă faptul că autoritățile spaniole au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 21 iunie 2016 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 8 noiembrie 2016, iar Parlamentul a fost notificat în aceeași zi cu privire la acest lucru;

constată că sectorul industriei autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor a făcut obiectul a 23 de cereri de asistență din partea FEG, 13 dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare (5) și 10 pe criza economică și financiară mondială (6); observă că 3 dintre aceste cereri de asistență din partea FEG provin din Spania (EGF/2008/002 ES Delphi, EGF/2008/004 ES Castilla y León and Aragón și EGF/2010/002 ES Cataluña automotive);

constată că scăderea cotei de piață a UE în industria autovehiculelor face parte dintr-o tendință pe termen mai lung, astfel cum a afirmat Comisia în evaluările sale referitoare la cazurile FEG anterioare din sectorul automobilelor, bazate pe globalizarea comerțului, Uniunea pierzând aproape jumătate din cota sa de piață între 2000 și 2015;

subliniază că, în Spania, scăderea producției de autovehicule a atras și o scădere a locurilor de muncă și a activității economice, 62 dintre cele 187 de societăți din sectorul automobilelor încetându-și activitatea în Comunidad Valenciana între 2008-2014, respectiv o scădere cu 33,16 %;

constată că Bosal S.A. și-a început activitatea în 1986, când zona Sagunto a fost declarată „Zonă de reindustrializare cu regim preferențial” în urma disponibilizărilor din sectorul siderurgic local; constată că falimentul și închiderea societății Bosal S.A. a dus la pierderea a 250 de locuri de muncă în orașul Sagunto, un număr destul de mare pentru această localitate și cu un efect serios asupra economiei locale și regionale, mai ales ținându-se cont de caracteristicile unui oraș mic dintr-o zonă rurală, ce a suferit mult de pe urma crizei economice și a consecințelor procesului de globalizare în sectorul automobilelor; reamintește că rata ocupării forței de muncă în Comunidad Valenciana se ridică încă la 20,17 % (7), în ciuda semnelor de îmbunătățire;

regretă creșterea numărului de șomeri din Sagunto, de la 2 778 în 2007 la 6 437 în 2015, și rata șomajului, de 25,8 %, care agravează și mai mult situația deja fragilă din zonă;

subliniază că, dintre lucrătorii concediați vizați de această cerere, 71 % au peste 45 de ani, 78 % au fost angajați de aceeași întreprindere timp de cel puțin 15 ani consecutivi, iar 50 % nu au calificări educaționale; constată, totodată, că nu au fost inaugurate alte fabrici în zonă, în ultima vreme; constată că toate aceste circumstanțe îi fac pe lucrătorii concediați extrem de vulnerabili în contextul sărac în locuri de muncă, ce îngreunează găsirea unui loc de muncă;

10.

constată că Spania are în vedere 12 acțiuni diferite, dintre care 6 reprezintă servicii personalizate, precum sesiuni de informare, ghidare profesională, găsirea unui loc de muncă sau promovarea unei afaceri, iar 6 reprezintă indemnizații și stimulente adresate lucrătorilor concediați vizați de prezenta cerere, cum ar fi contribuții la cheltuielile de navetă și de schimbare a domiciliului, sau prime de angajare; subliniază că toate aceste acțiuni constituie măsuri active destinate pieței muncii;

11.

salută decizia Spaniei de a oferi măsuri de formare profesională concentrate asupra licențelor profesionale, cum ar fi cele necesare pentru transportul de pasageri, precum și asupra sectoarelor sau domeniilor în care există sau vor apărea oportunități, cum ar fi sectorul alimentar, gătitul, prevenirea riscurilor profesionale, controlul calității și standardele de mediu, proiecte legate de încălzire, ventilație și aer condiționat și întreținerea echipamentelor industriale; susține oferta de formare a unor abilități care contribuie la creșterea performanțelor la locul de muncă, precum tehnologia informației și comunicațiilor, limbile străine și administrarea afacerii;

12.

salută disponibilitatea reprezentanților foștilor lucrători de la Bosal S:A (întreprinderea care a disponibilizat majoritatea lucrătorilor vizați de prezenta cerere) de a sprijini o cerere de finanțare din partea FEG și implicarea lor în elaborarea măsurilor ce vor fi oferite lucrătorilor disponibilizați; remarcă că partenerii sociali, asociația patronală în cauză și autoritățile locale din Sagunto au fost la rândul lor implicați în acest proces;

13.

observă că măsurile de sprijinire a venitului vor reprezenta mai puțin de 25 % din pachetul de măsuri personalizate, cotă situată mult sub cea maximă de 35 % prevăzută în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

14.

reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

15.

ia act de faptul că Spania confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

16.

reamintește importanța îmbunătățirii șanselor de angajare ale tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

17.

consideră că o utilizare mai amplă a derogărilor de la pragurile de eligibilitate, care să fie în special în favoarea angajaților IMM-urilor, precum și prelungirea perioadelor de referință și posibilitatea de a include lucrătorii care au oferit servicii conexe companiei de referință ar trebui să fie atent evaluate în funcție de caz, încercând totuși să se limiteze utilizarea necorespunzătoare a pachetului bugetar al FEG; este, prin urmare, de acord cu decizia Comisiei de a furniza asistență pentru 250 de lucrători din 29 de întreprinderi în regiunea Comunidad Valenciana;

18.

reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

19.

solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

20.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4) Baza de date OICA: http://www.oica.net/category/production-statistics/

(5) EGF/2016/004 ES Comunidad Valenciana automotive COM(2016)0708; EGF/2007/001 FR PSA suppliers. COM(2007)0415; EGF/2007/010 PT Lisboa Alentejo. COM(2008)0094; EGF/2008/002 ES Delphi. COM(2008)0547; EGF/2008/004 ES Castilla y León Aragón. COM(2009)0150; EGF/2009/013 DE Karmann. COM(2010)0007; EGF/2012/005 SE Saab, COM(2012)0622; EGF/2012/008 IT De Tomaso; COM(2013)0469; EGF/2013/006 PL Fiat Auto Poland, COM(2014)0699; EGF/2013/012 BE Ford Genk, COM(2014)0532; EGF/2014/006 FR PSA, COM(2014)0560; EGF/2015/003 BE Ford Genk, COM(2015)0336 și EGF/2015/009 SE Volvo Trucks, COM(2016)0061

(6) EGF/2009/007 SE Volvo, COM(2009)0602 EGF/2009/009 AT Steiermark, COM(2009)0602; EGF/2009/019 FR Renault, COM(2011)0420; EGF/2010/002 ES Cataluña automoción, COM(2010)0453; EGF/2010/004 PL Wielkopolskie, COM(2010)0616; EGF/2010/015 FR Peugeot, COM(2012)0461; EGF/2010/031 BE General Motors Belgium, COM(2011)0212; EGF/2011/003 DE Arnsberg and Düsseldorf automotive, COM(2011)0447; EGF/2011/005 PT Norte-Centro automotive, COM(2011)0664; și EGF/2015/002 DE Adam Opel, COM(2015)0342.

(7) EPA, trimestrul III 2016. http://www.ine.es/infografias/tasasepa/desktop/tasas.html?t=0&lang=es

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2017/341.)

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/403

P8_TA(2016)0496

Standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului privind standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare (11197/1/2016 – C8-0424/2016 – 2013/0013(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2018/C 238/26)

Parlamentul European,

—	având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11197/1/2016 – C8-0424/2016),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013 (1),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013 (2),

—	având în vedere poziția sa în primă lectură (3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0026),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A8-0368/2016),

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 122.

(2) JO C 356, 5.12.2013, p. 92.

(3) Texte adoptate la 26.2.2014, P7_TA(2014)0152.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/404

P8_TA(2016)0497

Serviciile de transport feroviar intern de călători ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători (11198/1/2016 – C8-0425/2016 – 2013/0028(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2018/C 238/27)

Parlamentul European,

—	având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11198/1/2016 – C8-0425/2016),

—

având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Lituaniei, Camera Deputaților din Luxemburg, Senatul și Camera Reprezentanților din Țările de Jos, Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013 (1),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013 (2),

—	având în vedere poziția sa în primă lectură (3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0028),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și transport (A8-0373/2016),

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

aprobă declarația sa anexată la prezenta rezoluție;

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

propune ca actul să fie numit „Regulamentul van de Camp – Dijksma privind deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători” (4);

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 122.

(2) JO C 356, 5.12.2013, p. 92.

(3) Texte adoptate la 26.2.2014, P7_TA(2014)0148.

(4) Wim van de Camp și Sharon Dijksma au condus negocierile pentru actul în cauză în numele Parlamentului și, respectiv, al Consiliului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European referitoare la transferul de personal

În conformitate cu considerentul 14 și cu articolul 4 alineatele (4a), (4b) și (6), statele membre trebuie să respecte pe deplin Directiva 2001/23/CE în ceea ce privește menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi și au dreptul să meargă dincolo de punerea în aplicare a prezentei directive, prin luarea de măsuri suplimentare pentru protecția personalului în conformitate cu dreptul Uniunii, precum solicitarea unui transfer obligatoriu de personal, chiar dacă Directiva 2001/23/CE nu s-ar putea aplica.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/406

P8_TA(2016)0498

Spațiul feroviar unic european ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/34/UE în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare (11199/1/2016 – C8-0426/2016 – 2013/0029(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2018/C 238/28)

Parlamentul European,

—	având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11199/1/2016 – C8-0426/2016),

—

având în vedere avizele motivate, prezentate în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, de către Senatul Franței, Parlamentul Lituaniei, Camera Deputaților din Marele Ducat al Luxemburgului, Senatul Țărilor de Jos, Camera Reprezentanților din Țările de Jos și Parlamentul Suediei, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013 (1),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013 (2),

—	având în vedere poziția sa în primă lectură (3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0029),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și transport (A8-0371/2016),

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

propune ca actul să fie numit „Directiva Sassoli – Dijksma privind deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare” (4);

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 122.

(2) JO C 356, 5.12.2013, p. 92.

(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0147.

(4) David-Maria Sassoli și Sharon Dijksma au condus negocierile pentru actul în cauză în numele Parlamentului și, respectiv, al Consiliului.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/407

P8_TA(2016)0499

Accesul la piaţa serviciilor portuare şi transparenţa financiară a porturilor ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor (COM(2013)0296 – C7-0144/2013 – 2013/0157(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 238/29)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0296),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0144/2013),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere avizul motivat prezentat de către Congresul Deputaților din Spania și Senatul Spaniei, Adunarea Națională a Franței, Senatul Italiei, Parlamentul Letoniei, Parlamentul Maltei, Seimul Poloniei și Parlamentul Suediei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013 (1),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013 (2),

—	având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 octombrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0023/2016),

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare (3);

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

propune ca actul să fie numit „Regulamentul Fleckenstein – Schultz van Haegen de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor” (4);

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 111.

(2) JO C 114, 15.4.2014, p. 57.

(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 8 martie 2016 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0069).

(4) Knut Fleckenstein și Melanie Schultz van Haegen au condus negocierile pentru actul în cauză în numele Parlamentului și, respectiv, al Consiliului.

P8_TC1-COD(2013)0157

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/352.)

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/409

P8_TA(2016)0500

Numirea unui membru al Curții de Conturi – Juhan Parts

Decizia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 privind propunerea de numire a lui Juhan Parts ca membru al Curții de Conturi (C8-0445/2016 – 2016/0817(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 238/30)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0445/2016),

—	având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0375/2016),

A.	întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.	întrucât comisia a organizat apoi, la 5 decembrie 2016, o audiere a candidatului propus de Consiliu pentru a fi numit membru al Curții de Conturi,

emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Juhan Parts ca membru al Curții de Conturi;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/410

P8_TA(2016)0501

Programul de cercetare al Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2008/376/CE privind adoptarea programului de cercetare al Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel și privind orientările tehnice multianuale pentru acest program (COM(2016)0075 – C8-0099/2016 – 2016/0047(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 238/31)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0075),

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 2 alineatul (2) din Protocolul nr. 37 privind consecințele financiare ale expirării Tratatului CECO și privind Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C8-0099/2016),

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0358/2016),

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Amendamentul 1

Propunere de decizie

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Este necesară revizuirea normelor privind competențele și componența grupurilor consultative și a grupurilor tehnice, în special în ceea ce privește tipul experților numiți de către Comisie pentru a asigura o mai mare transparență, precum și conformitatea și coerența cu cadrul grupurilor de experți ai Comisiei, și pentru a contribui, în măsura posibilului, la o reprezentare echilibrată a domeniilor relevante de expertiză și a domeniilor de interes, precum și la un echilibru optim de gen.

(3)

Este necesară revizuirea normelor privind competențele și componența grupurilor consultative și a grupurilor tehnice, pentru a crește gradul de informare a părților interesate relevante cu privire la deliberările din cadrul acestor grupuri , în special în ceea ce privește tipul experților numiți de către Comisie și influența exercitată de aceștia, pentru a asigura o mai mare transparență, precum și conformitatea și coerența cu cadrul grupurilor de experți ai Comisiei, și pentru a contribui, în măsura posibilului, la o reprezentare echilibrată a domeniilor relevante de expertiză și a domeniilor de interes, precum și la un echilibru optim de gen. Cu toate acestea, este necesar să se respecte Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei și Rezoluția Parlamentului European referitoare la controlul registrului și componența grupurilor de experți ale Comisiei.

Amendamentul 2

Propunere de decizie

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)

Este necesar să se ia în considerare norme de finanțare simplificate pentru a facilita participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la programul RFCS și pentru a permite utilizarea „costurilor unitare” în scopul calculării cheltuielilor eligibile cu personalul pentru deținătorii de IMM-uri și pentru alte persoane fizice care nu beneficiază de un salariu.

(4)

Este necesar să se sprijine participarea globală a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la programul RFCS, printre altele, prin simplificarea normelor, și să se permită utilizarea „costurilor unitare” în scopul calculării cheltuielilor eligibile cu personalul pentru deținătorii de IMM-uri și pentru alte persoane fizice care nu beneficiază de un salariu.

Amendamentul 3

Propunere de decizie

Considerentul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5a)

Sectorul cărbunelui și cel al oțelului sunt importante pentru procesul de integrare europeană și au un rol cheie în peisajul industrial general al Uniunii. Totodată, condițiile de lucru din sectoarele respective sunt dificile și adesea au cauzat efecte negative asupra sănătății lucrătorilor și cetățenilor. Prin urmare, instalațiile și întreprinderile ar trebui să respecte toate cerințele legale referitoare la responsabilitatea socială, să aducă soluții definitive și să minimalizeze implicațiile sociale ale tranziției sau ale închiderii instalațiilor. Partenerii sociali trebuie să fie consultați în măsura posibilului cu privire la aspecte legate de responsabilitatea socială.

Amendamentul 16

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul - 1 (nou)

Decizia 2008/376/CE

Articolul 3 – punctul 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1.	La articolul 3 punctul 1, litera (g) se elimină;

Amendamentul 4

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul - 1 a (nou)

Decizia 2008/376/CE

Articolul 6 – alineatul 2 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1a.

La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:

„(ga)

impactul operațiilor de extracție minieră asupra locurilor de muncă și asupra comunității locale;”

Amendamentul 5

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul - 1 b (nou)

Decizia 2008/376/CE

Articolul 6 – alineatul 2 – litera gb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

-1b.

La articolul 6 alineatul (2), se adaugă următoarea literă:

„(gb)

impactul operațiuniilor de extracție minieră asupra sănătății și securității lucrătorilor și comunității locale;”

Amendamentul 20

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul - 1 c (nou)

Decizia 2008/376/CE

Articolul 8 – partea introductivă

Textul în vigoare

Amendamentul

-1c.	La articolul 8, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Cercetarea și dezvoltarea tehnologică (CDT) au drept scop îmbunătățirea proceselor de producere a oțelului în vederea creșterii calității produselor și a sporirii productivității. Reducerea emisiilor, a consumului de energie și a impactului asupra mediului, precum și ameliorarea utilizării materiilor prime și a conservării resurselor formează o parte integrală a obiectivului de îmbunătățire vizat. Proiectele de cercetare vizează unul sau mai multe dintre aspectele următoare:”

Amendamentul 6

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul 1

Decizia 2008/376/CE

Articolul 21 – litera ia (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ia)	evaluarea proiectelor finalizateale producției de cărbune și de oțel în zonele vizate;

Amendamentul 7

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul 2

Decizia 2008/376/CE

Articolul 22 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Fiecare grup consultativ este compus în conformitate cu tabelele prevăzute în anexă. Membrii grupurilor consultative sunt numiți de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare pentru a reprezenta un interes comun al părților interesate. Aceștia nu reprezintă o anumită parte interesată, ci exprimă o opinie comună diferitelor organizații de părți interesate.

Fiecare grup consultativ este compus în conformitate cu tabelele prevăzute în anexă. Membrii grupurilor consultative sunt numiți de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare a Comisiei pentru a reprezenta un interes comun al părților interesate. Aceștia acționează individual și nu reprezintă o anumită parte interesată, ci exprimă o opinie comună diferitelor organizații de părți interesate.

Amendamentul 8

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul 2

Decizia 2008/376/CE

Articolul 22 – alineatul 2 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Ei desfășoară activități în domeniul respectiv și cunosc prioritățile din industrie.	Ei desfășoară activități în domeniul respectiv și cunosc prioritățile din industrie și din sector .

Amendamentul 9

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul 3

Decizia 2008/376/CE

Articolul 24 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Membrii grupurilor tehnice sunt numiți în funcție de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare.	Membrii grupurilor tehnice sunt numiți în funcție de către directorul general al Direcției Generale Cercetare și Inovare a Comisiei .

Amendamentul 15

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul 3

Decizia 2008/376/CE

Articolul 24 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Comisia este îndemnată să asigure cea mai mare transparență posibilă, inclusiv publicarea ordinii de zi, a documentelor de fundamentare, a registrelor voturilor și a proceselor-verbale detaliate, inclusiv a opiniilor divergente, în conformitate cu recomandările Ombudsmanului European;

Amendamentul 10

Propunere de decizie

Articolul 1 – punctul 9

Decizia 2008/376/CE

Articolul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul numirii experților independenți cu înalte calificări menționați la articolul 18, articolul 28 alineatul (2) și articolul 38, se aplică prin analogie dispozițiile articolului 40 din Regulamentul ( UE ) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*2) , împreună cu, pentru grupurile de experți în ansamblu, Decizia Comisiei din 30 mai 2016 instituind reguli orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei și Rezoluția Parlamentului European referitoare la controlul registrului și componența grupurilor de experți ale Comisiei .

(*1) Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 81).”;

(*2) Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 81).”;

6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/416

P8_TA(2016)0508

Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză și țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație: revizuirea mecanismului de suspendare ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (revizuirea mecanismului de suspendare) (COM(2016)0290 – C8-0176/2016 – 2016/0142(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 238/32)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0290),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0176/2016),

—	având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 decembrie 2016, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0235/2016),

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

P8_TC1-COD(2016)0142

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (revizuirea mecanismului de suspendare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2017/371.)

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 238

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 6 iulie 2018

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2016-2017 Ședințele dintre 12 și 15 decembrie 2016 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 387, 16.11.2017 . TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Marți, 13 decembrie 2016
2018/C 238/01	Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015 (2016/2009(INI))	2
2018/C 238/02	Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative (2016/2072(INI))	28
2018/C 238/03	Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la drepturile femeilor în statele care fac parte din Parteneriatul Estic (2016/2060(INI))	42
	Miercuri, 14 decembrie 2016
2018/C 238/04	Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16384/1/2010 – C7-0097/2011 – 2010/0323(NLE) – 2016/2226(INI))	51
2018/C 238/05	Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (10711/2016 – C8-0332/2016 – 2016/0192(NLE) – 2016/2229(INI))	55
2018/C 238/06	Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2016/2219(INI))	57
2018/C 238/07	Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune (2016/2036(INI))	89
2018/C 238/08	Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole (2016/2034(INI))	101
	Joi, 15 decembrie 2016
2018/C 238/09	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti (2016/3026(RSP))	108
2018/C 238/10	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la etnicii rohingya din Myanmar/Birmania (2016/3027(RSP))	112
2018/C 238/11	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la gropile comune din Irak (2016/3028(RSP))	117
2018/C 238/12	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la proiectul de directivă de punere în aplicare a Comisiei, de modificare a anexelor I-V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (D047308/01 – 2016/3010(RSP))	120
2018/C 238/13	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la sprijinirea supraviețuitorilor thalidomidei (2016/3029(RSP))	125
2018/C 238/14	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la regulamentul privind medicamentele de uz pediatric (2016/2902(RSP))	128
2018/C 238/15	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2015 (2016/2146(INI))	132
2018/C 238/16	Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la acordurile internaționale în domeniul aviației (2016/2961(RSP))	142

	III Acte pregătitoare
	PARLAMENTUL EUROPEAN
	Marți, 13 decembrie 2016
2018/C 238/17	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară privind principiile generale de participare a Republicii Algeriene Democratice și Populare la programele Uniunii (16152/2014 – C8-0152/2015 – 2014/0195(NLE))	144
2018/C 238/18	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții specifice privind pescuitul stocurilor de specii de adâncime din Atlanticul de Nord-Est și a unor dispoziții referitoare la pescuitul în apele internaționale din zona Atlanticului de Nord-Est și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului (11625/1/2016 – C8-0427/2016 – 2012/0179(COD))	145
2018/C 238/19	Decizia Parlamentului European din 13 decembrie 2016 privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului European (2016/2114(REG))	146
	Miercuri, 14 decembrie 2016
2018/C 238/20	P8_TA(2016)0488 Procedurile de insolvență și practicienii în insolvență ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a listelor cu procedurile de insolvență și cu practicienii în insolvență din anexele A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (COM(2016)0317 – C8-0196/2016 – 2016/0159(COD)) P8_TC1-COD(2016)0159 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de înlocuire a anexelor A și B la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență	393
2018/C 238/21	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (16384/1/2010 – C7-0097/2011 – 2010/0323(NLE))	394
2018/C 238/22	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Protocolului de aderare la Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Ecuadorului (07620/2016 – C8-0463/2016 – 2016/0092(NLE))	395
2018/C 238/23	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind accesul reciproc la pescuit în Skagerrak pentru navele care arborează pavilionul Danemarcei, al Norvegiei și al Suediei (10711/2016 – C8-0332/2016 – 2016/0192(NLE))	396
2018/C 238/24	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea operațională și strategică dintre Georgia și Europol (10343/2016 – C8-0266/2016 – 2016/0810(CNS))	397
2018/C 238/25	Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2016/004 ES/Comunidad Valenciana automotive (COM(2016)0708 – C8-0454/2016 – 2016/2298(BUD))	398
2018/C 238/26	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului privind standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare (11197/1/2016 – C8-0424/2016 – 2013/0013(COD))	403
2018/C 238/27	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători (11198/1/2016 – C8-0425/2016 – 2013/0028(COD))	404
2018/C 238/28	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/34/UE în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare (11199/1/2016 – C8-0426/2016 – 2013/0029(COD))	406
2018/C 238/29	P8_TA(2016)0499 Accesul la piaţa serviciilor portuare şi transparenţa financiară a porturilor ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor (COM(2013)0296 – C7-0144/2013 – 2013/0157(COD)) P8_TC1-COD(2013)0157 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor	407
2018/C 238/30	Decizia Parlamentului European din 14 decembrie 2016 privind propunerea de numire a lui Juhan Parts ca membru al Curții de Conturi (C8-0445/2016 – 2016/0817(NLE))	409
2018/C 238/31	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei 2008/376/CE privind adoptarea programului de cercetare al Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel și privind orientările tehnice multianuale pentru acest program (COM(2016)0075 – C8-0099/2016 – 2016/0047(NLE))	410
	Joi, 15 decembrie 2016
2018/C 238/32	P8_TA(2016)0508 Țările terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză și țările terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație: revizuirea mecanismului de suspendare ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (revizuirea mecanismului de suspendare) (COM(2016)0290 – C8-0176/2016 – 2016/0142(COD)) P8_TC1-COD(2016)0142 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (revizuirea mecanismului de suspendare)	416