27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/2

P8_TA(2016)0433

Raportul anual al Băncii Centrale Europene pe 2015

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2015 (2016/2063(INI))

(2018/C 224/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2015,

—	având în vedere articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolul 123 alineatul (1) din TFUE;

—	având în vedere statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 15,

—	având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0302/2016),

întrucât, referitor la o eventuală retragere a Marii Britanii din UE, Președintele BCE, M. Draghi, a declarat în mod corect că „modul în care perspectivele economice vor fi afectate depinde de calendarul, evoluția și rezultatul final al negocierilor viitoare. Până în prezent, economia din zona euro a rămas stabilă, dar acest factor de incertitudine determină asumarea unui scenariu afectat de riscuri”; și că „indiferent de relația viitoare dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, este vital ca integritatea pieței unice să fie respectată. Orice rezultat ar trebui să garanteze că toți participanții sunt supuși acelorași reguli”;

B.	întrucât, potrivit celor mai recente previziuni de primăvară ale Comisiei, se preconizează că creșterea reală a zonei euro va fi modestă și inegală din punct de vedere geografic – 1,6 % în 2016 și 1,8 %, în 2017, după 1,7 % în 2015;

întrucât, potrivit acelorași previziuni, se preconizează ca șomajul în zona euro să înregistreze o scădere, de la 10,9 % la sfârșitul lui 2015 la 9,9 % la sfârșitul lui 2017; întrucât diferențele dintre ratele șomajului din statele membre au continuat să crească în 2015, cu cifre variind de la 4,6 % în Germania la 24,9 % în Grecia;

întrucât, potrivit încă o dată acelorași previziuni, deficitul public în zona euro va scădea treptat de la 2,1 % în 2015 la 1,9 % în 2016 și la 1,6 % în 2017, și se așteaptă ca ponderea datoriei în PIB să scadă de asemenea, pentru prima dată de la începutul crizei, deși patru țări din zona euro sunt încă implicate în procedura aplicabilă deficitelor excesive: Franța, Spania, Grecia și Portugalia; întrucât Cipru, Irlanda și Slovenia au pus în aplicare programe de reformă macroeconomică care le-au permis să își reducă deficitele sub pragul de 3 % din PIB;

întrucât, potrivit acelorași previziuni, se preconizează că zona euro va prezenta un excedent extern, de 3 % din PIB, atât în 2016, cât și în 2017; întrucât un Brexit „dur” poate avea un impact advers asupra balanței comerciale a UE și a Regatului Unit, având în vedere că Regatul Unit este unul dintre principalii parteneri comerciali ai zonei euro;

F.	întrucât articolul 127 alineatul (5) din TFUE prevede ca Sistemul European al Băncilor Centrale să mențină stabilitatea financiară;

G.	întrucât articolul 127 alineatul (2) din TFUE prevede ca Sistemul European al Băncilor Centrale „să promoveze buna funcționare a sistemelor de plăți”;

întrucât, potrivit proiecțiilor BCE din septembrie 2016, rata medie a inflației în zona euro, după ce s-a situat la zero în 2015, va rămâne aproape de acest nivel în 2016 (0,2 %), ajungând la 1,2 % în 2017 și la 1,6 % în 2018; întrucât ratele scăzute ale inflației observate în ultimii ani pot fi atribuite, printre altele, în special prețurilor scăzute la energie;

întrucât țintirea inflației este din ce în ce mai greu de realizat, din cauza consolidării tendințelor demografice, a prețurilor în continuare scăzute la energie și a impactului deplin al globalizării comerciale și financiare asupra societății europene, marcată de un nivel ridicat al șomajului; întrucât aceste presiuni deflaționiste impun un nivel scăzut al investițiilor și afectează cererea agregată;

J.	întrucât, în martie 2015, BCE a lansat un program extins de achiziționare de active în valoare de 1 100 de miliarde EUR, prevăzut inițial să dureze până în septembrie 2016;

întrucât acest program a fost actualizat între timp, achiziționările de active urmând să dureze până în martie 2017, pentru valori apropiate de 1 700 de miliarde de euro, iar lista activelor eligibile a fost extinsă pentru a include obligațiunile corporative nefinanciare și obligațiunile de stat regionale și locale; întrucât au apărut preocupări că bilanțul BCE conține niveluri crescute de risc;

L.	întrucât BCE a achiziționat titluri de valoare garantate cu active în valoare de 19 094 de milioane de euro, de la începutul programului său de achiziționare;

întrucât BCE și-a relaxat și mai mult politica monetară prin scăderea ratelor de intervenție-cheie la niveluri fără precedent, operațiunile principale de refinanțare și facilitatea de depozit scăzând la 0 % și, respectiv, -0,40 % în martie 2016; întrucât BCE le oferă băncilor stimulente pentru a acorda împrumuturi și, având în vedere acest obiectiv, desfășoară o serie suplimentară de operațiuni țintite de refinanțare pe termen lung (TLTRO-II);

întrucât, potrivit BCE, instituirea mecanismului unic de supraveghere (MUS) vizează aplicarea consecventă și respectarea supravegherii microprudențiale în zona euro pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru operațiunile bancare și pentru a impune o metodologie de evaluare comună (SREP);

O.	întrucât președintele BCE a continuat să sublinieze urgența reformelor structurale atât de necesare în zona euro;

P.	întrucât BCE sprijină cadrul pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, precum și cerințele reduse de capital aferente care vor revitaliza atât piețele de securitizare, cât și finanțarea economiei sectorului real;

Q.	întrucât articolul 123 din TFUE și articolul 21 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene interzic finanțarea monetară a guvernelor;

subliniază că zona euro continuă să fie afectată de un nivel ridicat al șomajului, de o rată foarte scăzută a inflației și de importante dezechilibre macroeconomice, precum dezechilibre de cont curent, și că, în plus, zona euro se confruntă cu un nivel foarte scăzut de creștere a productivității, ceea ce reprezintă rezultatul lipsei investițiilor – 10 puncte procentuale sub nivelul anterior crizei – și al nepunerii în aplicare a reformelor structurale și al unei cereri interne deficitare; ia act de faptul că nivelul ridicat al datoriei publice și în special numărul foarte mare de credite neperformante, precum și un sector bancar încă subcapitalizat din anumite state membre contribuie încă la fragmentarea pieței financiare din zona euro, reducând astfel marja de manevră pentru a sprijini economiile cele mai fragile; subliniază că politicile fiscale solide și reformele structurale echilibrate din punct de vedere social, orientate către îmbunătățirea productivității, reprezintă singura metodă prin care se pot aduce îmbunătățiri economice sustenabile în aceste state membre;

subliniază caracterul federal al Băncii Centrale Europene, care exclude drepturile de veto naționale, fapt ce a permis luarea unor măsuri ferme împotriva crizei;

recunoaște că, având în vedere acest mediu foarte complex și riscurile unei perioade prelungite de rate scăzute ale inflației, măsurile extraordinare adoptate de BCE pentru a readuce rata inflației la 2 % pe termen mediu sunt conforme cu termenii mandatului său, în conformitate cu articolul 127 din TFUE, așadar nu au un caracter ilegal (1); ia act de faptul că, de la lansarea în martie 2015 a programului de achiziționare de active, precum și grație programelor de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO) orientate către economia reală, situația financiară a cunoscut o oarecare ameliorare, care a promovat o redresare a activității de creditare a companiilor și a populației din zona euro; contată că aceste măsuri au contribuit și la reducerea spread-ului în cazul anumitor obligațiuni guvernamentale emise de țări din zona euro; constată că îmbunătățirile nu s-au reflectat uniform în statele membre și că cererea de credite rămâne slabă în anumite state membre;

subliniază faptul că BCE a început în iunie 2016 o nouă serie de patru operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO II); indică faptul că structura de stimulare a programului s-a modificat în comparație cu TLTRO inițiale, deoarece mai multe bănci vor fi în măsură să împrumute la rate negative, chiar dacă nu își măresc volumul împrumuturilor nete pentru economia reală;

este preocupat de faptul că, oferind lichidități la rate negative, dar eliminând în același timp cerințele ca băncile să returneze fondurile dacă nu ating nivelul de referință în materie de creditare, BCE slăbește legătura dintre furnizarea de lichidități ale băncii centrale și împrumuturile către economia reală, care reprezintă esența conceptului TLTRO;

salută angajamentul categoric din iulie 2012 al Băncii Centrale Europene de a „face tot ce este necesar” pentru a apăra moneda euro, angajament care a avut un rol esențial în asigurarea stabilității financiare a zonei euro;

consideră că programul de achiziționare de active ar avea un impact mai ridicat asupra economiei europene în cazul în care ar fi însoțit de reforme efective și echilibrate din punct de vedere social, menite să îmbunătățească competitivitatea economiei europene și dacă ar fi achiziționat un procent mai important de obligațiuni ale BEI, în special în ceea ce privește proiectele cu valoare adăugată europeană dovedită din punct de vedere social și economic, și, printre altele de credite securitizate acordate IMM; solicită BCE să elaboreze un studiu prin care să analizeze care ar fi impactul programelor de achiziționare de active în cazul în care BCE ar putea cumpăra pe piețele secundare instrumente de datorie publică a statelor membre direct legate de investițiile și cheltuielile în domeniul cercetării; se declară preocupat de faptul că achizițiile simple de emisiuni de obligațiuni emise de către societăți nebancare în cadrul programului de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (CSPP), care ar putea fi justificate în condițiile actuale, poate avea efecte de denaturare a pieței;

este de acord cu președintele BCE, Mario Draghi, că politica monetară unică nu poate stimula cererea agregată, dacă nu este completată de politici fiscale solide și de programe ambițioase de reformă structurală, echilibrate din punct de vedere social, la nivelul statelor membre; reamintește că, în conformitate cu mandatul său stabilit în legislația primară din tratatele UE, obiectivul principal al BCE este menținerea stabilității prețurilor, pentru a garanta astfel un mediu stabil ce încurajează investițiile; consideră că simpla politica monetară nu este instrumentul adecvat pentru a rezolva problemele structurale ale economiei europene; subliniază că redresarea economică preconizată nu înlocuiește reformele structurale esențiale; atrage atenția asupra unor studii și dezbateri recente, privind o eventuală cădere a ratelor dobânzilor neutre, constatată peste tot în lume în ultimele decenii; subliniază faptul că o astfel de situație este de natură să conducă la o politică monetară mai limitată și mai puțin eficace, deoarece se expune mai des riscului de a atinge limita minimă, respectiv zero;

este de acord cu faptul că o piață de capital funcțională, diversificată și integrată ar sprijini canalele de transmitere a politicii monetare unice; solicită, în acest context, o finalizare treptată a uniunii bancare și respectarea deplină a legislației aferente de către statele membre, precum și construirea unei uniuni a piețelor de capital, deoarece aceasta ar reprezenta un pas decisiv pentru a îmbunătăți eficacitatea politicii monetare unice și pentru a atenua riscurile care decurg dintr-un șoc în sectorul financiar; consideră că este esențial să se rezolve problema creditelor neperformante pentru sectoarele bancare naționale cele mai afectate, cu scopul de a restabili o transmitere armonioasă a politicii monetare pentru întreaga zonă euro;

10.

subliniază faptul că reformele structurale și echilibrate din punct de vedere social în economie și piața forței de muncă ar trebui, de asemenea, să ia pe deplin în considerare deficitul demografic din Europa, pentru a contracara presiunile deflaționiste și pentru a crea stimulente pentru o structură demografică mai echilibrată, care ar facilita menținerea unei rate a inflației de aproximativ 2 %; subliniază riscul unor așteptări negative privind investițiile în situația în care tendințele demografice sunt nefavorabile;

11.

constată, cu toate acestea, că deși impactul, riscurile și efectele de propagare ale măsurilor neconvenționale sunt semnificative, mai ales în ceea ce privește condițiile de finanțare pentru băncile din zona periferică, inflația nu este susceptibilă de a se apropia de obiectivul pe termen mediu de 2 % până în 2017; constată că redresarea actuală a împrumuturilor bancare și de piață este inegal distribuită între statele membre și nu a produs în întregime, până în prezent, efectul preconizat, asupra deficitului de investiții existent în zona euro; subliniază că lipsa unor investiții este cauzată nu doar de o lipsă a accesului la finanțare, ci și de o cerere scăzută de creditare și că este necesar să se promoveze reforme structurale care facilitează în mod direct investițiile și locurile de muncă; atrage atenția asupra scăderii disponibilității activelor internaționale, adică a acelor active de înaltă calitate care sunt acceptate pe plan internațional de investitorii instituționali;

12.

subliniază că, în timp ce efectele asupra economiei reale au fost foarte limitate, băncile au putut accesa de fapt gratuit sau la costuri foarte mici fonduri care au subvenționat direct bilanțurile lor; regretă faptul că dimensiunea acestei subvenții, în pofida faptului că are un efect monetar secundar clar, nu este monitorizată și publicată și că nu este supusă condiționalității stricte în ceea ce privește modul în care este investită sau dacă este investită; insistă asupra faptului că orice măsură extraordinară de acest tip ar trebui însoțită de măsuri de atenuare a denaturării piețelor și economiei;

13.

regretă că, deși acestea se reduc progresiv, există în continuare discrepanțe între ratele de finanțare acordate IMM și cele acordate societăților mai mari, între ratele dobânzilor aplicare împrumuturilor mici și cele aplicate împrumuturilor mari, precum și între condițiile de credit propuse IMM aflate în diferite țări din zona euro, însă recunoaște limitele politicii monetare în acest sens; subliniază faptul că nevoia constantă de ajustări ale bilanțului afectează, printre altele, disponibilitatea creditelor pentru IMM în unele state membre; subliniază, în plus, riscul unor denaturări suplimentare ale concurenței ca urmare a achiziționării de către BCE a unor obligațiuni corporative pe piața de capital, în cadrul cărora criteriile subiacente de eligibilitate nu ar trebui să creeze și alte denaturări, mai ales în contextul cadrului de risc, și de la care IMM nu ar trebui excluse;

14.

subliniază faptul că o perioadă prelungită de stagnare a curbei randamentului ar putea afecta profitabilitatea băncilor, mai ales dacă acestea nu își ajustează modelele de afaceri și ar putea crea riscuri potențiale, mai ales pentru economiile particulare și pentru fondurile de pensii și de asigurări; avertizează cu privire la faptul că o scădere a rentabilității băncilor ar putea reduce dorința de a dezvolta activitatea de creditare; subliniază în special efectele negative ale unei astfel de politici de rate ale dobânzii politica asupra băncilor locale și regionale și asupra băncilor de economii ce dispun de finanțare redusă de pe piețele financiare, subliniind totodată și riscurile din sectorul asigurărilor și al pensiilor; solicită, prin urmare, monitorizarea specifică și continuă a instrumentului ratei dobânzii negative, punerea sa în aplicare și efectele acesteia; subliniază că se impune o gestionare atentă, prudentă și oportună a încetării acestei politici de rate extrem de scăzute (negative) ale dobânzii;

15.

înțelege motivul pentru care a fost introdusă o politică de rate negative, însă își exprimă în continuare îngrijorarea în ceea ce privește potențialele consecințe negative ale unei rate negative a dobânzii pentru deponenții individuali și pentru echilibrul financiar al sistemelor de pensii, precum și în ceea ce privește dezvoltarea unor bule ale activelor; este îngrijorat din cauza faptului că, în unele state membre, ratele dobânzii la economiile pe termen lung sunt sub nivelul ratelor inflației; consideră că, din cauza evoluției demografice și a preferințelor culturale pentru economii, aceste efecte negative asupra veniturilor pot duce la creșterea ratei economiilor gospodăriilor, ceea ce ar putea fi în detrimentul cererii interne din zona euro; avertizează că, din cauza rigidității descendente a ratelor de depozit, beneficiile forțării ratelor la depozitele BCE și mai mult înspre zona negativă ar fi limitate;

16.

rămâne preocupat de nivelurile încă semnificative de active netranzacționabile și titluri garantate cu active avansate drept garanții Eurosistemului în cadrul operațiunilor sale de refinanțare; solicită din nou BCE să furnizeze informații cu privire la băncile centrale care au acceptat astfel de titluri, precum și să dezvăluie metodele de evaluare privind aceste active; subliniază că o astfel de dezvăluire ar fi benefică pentru controlul parlamentar al sarcinilor de supraveghere conferite BCE;

17.

solicită BCE să studieze modul în care mecanismul politicii monetare diferă în statele membre cu sectoare bancare centralizate și concentrate față de cele cu o rețea mai diversificată de bănci locale și regionale, precum și între acele țări ce se bazează mai mult pe bănci sau pe piețele de capital pentru finanțarea economiei;

18.

solicită BCE să analizeze cu atenție riscurile unei viitoare reapariții a unor bule imobiliare cauzate de politica sa de rate extrem de scăzute (negative) ale dobânzii, în special având în vedere volumele de creditare crescute și prețurile disproporționat de ridicate din sectorul imobiliar, în special în unele orașe mari, și consideră că BCE, împreună cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) ar trebui să înainteze propuneri de recomandări macroprudențiale specifice în acest sens;

19.

sprijină evaluarea BCE conform căreia din actualul pachet CRR/CRD IV lipsesc anumite măsuri care ar putea, la rândul lor, să abordeze în mod eficient anumite tipuri de risc sistemic – cum ar fi (i) diverse măsuri la nivelul activelor, inclusiv aplicarea de limite în ceea ce privește raporturile împrumut/garanții, împrumut/venituri sau datorii/venituri, și (ii) introducerea de diferite limite aferente expunerilor care nu se încadrează în definiția actuală a expunerilor mari; îndeamnă Comisia să examineze necesitatea unor propuneri legislative în acest sens; constată că unele dintre aceste măsuri ar putea fi deja integrate în contextul actualei activități legislative pe marginea propunerii privind EDIS;

20.

subliniază că, după cum indică rolul BCE în ceea ce privește furnizarea de lichidități către Grecia în luna iunie 2015 și după cum reiese din divulgarea discuțiilor Consiliului Guvernatorilor BCE privind solvabilitatea băncilor cipriote, noțiunea de „insolvabilitate” care stă la baza furnizării de lichidități de către banca centrală către instituțiile din zona euro nu dispune de un nivel suficient de claritate și de securitate juridică, deoarece BCE a recurs în anii anteriori fie la un concept static de solvabilitate (bazat pe respectarea de către o bancă a cerințelor minime de capital, la un moment dat), fie la un concept dinamic de solvabilitate, construit pe scenarii bazate pe teste de stres orientate spre viitor, pentru a justifica continuarea sau limitarea asistenței pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență; subliniază că această lipsă de claritate trebuie abordată pentru a garanta securitatea juridică și pentru a promova stabilitatea financiară;

21.

ia act de recunoașterea de către prezidiul BCE a existenței unor efecte distributive ale politicilor BCE cu impact asupra inegalităților și ia act de evaluarea BCE conform căreia reducerea costurilor de credit pentru cetățeni și IMM, dublată de stimularea ocupării forței de muncă în zona euro, ar putea compensa parțial aceste efecte distributive;

22.

ia act de faptul că programul de achiziționare de active al BCE a redus randamentul obligațiunilor în majoritatea statelor membre la niveluri fără precedent; avertizează asupra riscului de evaluări supraestimate pe piețele de obligațiuni, care ar fi dificil de soluționat dacă ratele dobânzii încep să crească din nou în absența unei redresări economice suficient de robuste, în special pentru țările care sunt supuse procedurii aplicabile deficitelor excesive sau cu niveluri ridicate ale datoriei; subliniază că o inversare bruscă a ratelor dobânzilor de la nivelurile reduse în prezent de-a lungul curbei randamentelor implică riscuri importante de piață pentru instituțiile financiare cu o proporție considerabilă de instrumente financiare de raportare la piață;

23.

subliniază premisele definite de Curtea de Justiție care trebuie să fie respectate atunci când se achiziționează pe piața secundară obligațiuni ale statelor membre din zona euro prin Sistemul European al Băncilor Centrale („SEBC”):

—	achizițiile nu sunt anunțate,

—	volumul achizițiilor este limitat încă de la început,

—	există o perioadă minimă definită încă de la început între emisiunea de obligațiuni de stat și achiziționarea lor de către SEBC, fapt care previne denaturarea condițiilor de emitere,

—	SEBC achiziționează doar obligațiuni ale statelor membre cu acces pe piața de obligațiuni, care permite finanțarea unor astfel de obligațiuni,

—	obligațiunile achiziționate sunt păstrate până la scadență doar în cazuri excepționale, iar achizițiile sunt restricționate sau încetează, în timp ce obligațiunile cumpărate sunt remise pe piață dacă continuarea intervenției ar deveni inutilă;

24.

ia act de faptul că unele state membre utilizează ratele extrem de scăzute (negative) ale dobânzii ca pretext pentru a amâna introducerea reformelor structurale ce se impun și consolidarea necesară a deficitelor publice primare, în special la nivelul administrației centrale și subliniază, în acest sens, angajamentele stabilite în Pactul de stabilitate și de creștere; recunoaște că unul dintre motivele ce conduc la excedente bugetare în anumite state membre este aplicarea de rate negative ale dobânzii la datoria lor publică; subliniază că politicile economice naționale ar trebui coordonate, mai ales în cadrul zonei euro; subliniază faptul că procesul inevitabil de ieșire din politica monetară neconvențională va fi o problemă foarte complexă și că acest proces va trebui să fie planificat cu atenție pentru a se evita șocurile negative pe piețele de capital;

25.

salută publicarea procesului-verbal al reuniunii Consiliului, precum și decizia de a divulga acordurile privind profitul din activele financiare nete (ANFA) dintre BCE și băncile centrale naționale; încurajează BCE să-și continue eforturile în materie de transparență; reamintește BCE că politica de recrutare a forței de muncă trebuie să respecte bunele practici;

26.

reamintește că independența BCE în conducerea politicii sale monetare, așa cum este consacrată la articolul 30 din TFUE, este esențială pentru atingerea obiectivului de a menține stabilitatea prețurilor; solicită tuturor guvernelor să evite declarațiile care pun sub semnul întrebării rolul jucat de această instituție în cadrul mandatului său;

27.

invită BCE să acorde o atenție specială principiului proporționalității cu privire la sarcinile de supraveghere bancară ce îi sunt conferite;

28.

subliniază distribuirea responsabilităților între BCE și Autoritatea Bancară Europeană; subliniază că BCE nu ar trebui să devină organismul care stabilește de fapt standardele pentru băncile care nu sunt membre ale MUS;

29.

constată că, la 18 mai 2016, Consiliul guvernatorilor al BCE a adoptat Regulamentul privind colectarea datelor cu caracter granular cu privire la credite și la riscul de credit (AnaCredit); invită BCE și băncile centrale naționale să acorde o marjă de manevră cât mai mare cu privire la punerea în aplicare a AnaCredit;

30.

solicită BCE să nu demareze nicio altă etapă în ceea ce privește regulamentul AnaCredit până la efectuarea unei consultări publice, în care Parlamentul European să fie implicat pe deplin, precum și să acorde o atenție specială principiului proporționalității;

31.

constată cu îngrijorare că dezechilibrele TARGET2 sunt din nou în creștere în zona euro, în ciuda unei reduceri a dezechilibrelor comerciale care indică ieșiri continue de capital de la periferia zonei euro;

32.

reamintește că dialogul monetar este important pentru a se asigura transparența politicii monetare față de Parlament și de publicul larg;

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Băncii Centrale Europene.

(1) După cum a subliniat recent Curtea Europeană de Justiție și după cum reiese din hotărârea Curții Constituționale Federale germane, din 21 iunie 2016.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/8

P8_TA(2016)0434

Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul (2016/2056(INI))

(2018/C 224/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 mai 1999 intitulată „Punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune” (Planul de acțiune privind serviciile financiare) (COM(1999)0232),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 ianuarie 2007 intitulată „Investigație sectorială efectuată în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul nr. 1/2003 privind serviciile bancare cu amănuntul (Raport final)” (COM(2007)0033),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei din 30 aprilie 2007 privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică (COM(2007)0226),

—	având în vedere Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE (1),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001 (2),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei din 11 ianuarie 2012, intitulată „Către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil” (COM(2011)0941),

—	având în vedere Raportul privind bunele practici pentru site-urile web de comparare, elaborat de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale în 2014,

—	având în vedere avizul din aprilie 2016 al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale către instituțiile UE privind un cadru comun pentru evaluarea riscului și transparență pentru instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP),

—	având în vedere Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (3),

—	având în vedere Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (5),

—

având în vedere Directiva 2009/65/CE, astfel cum a fost modificată cel mai recent de Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile (6),

—	având în vedere Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (7),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (8),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 8 august 2014 privind funcționarea autorităților europene de supraveghere (AES) și a Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) (COM(2014)0509),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul (9),

—

având în vedere Directiva 2015/2366/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (10),

—	având în vedere Directiva (UE) 2016/97 al Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări (reformare) (11),

—	având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la monedele virtuale (12),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei din 10 decembrie 2015 privind „Serviciile financiare cu amănuntul: Produse mai bune, mai multe opțiuni și mai multe oportunități pentru consumatori și întreprinderi” (COM(2015)0630),

—	având în vedere răspunsul Autorității Bancare Europene (ABE) referitor la Cartea verde a Comisiei privind serviciile financiare cu amănuntul din 21 martie 2016,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0294/2016),

întrucât piața serviciilor financiare cu amănuntul din UE rămâne insuficient dezvoltată și extrem de fragmentată, de exemplu în ceea ce privește numărul scăzut al tranzacțiilor transfrontaliere, astfel încât sunt necesare măsuri eficiente pentru a descătușa întregul potențial al pieței unice și pentru a facilita inovația benefică pentru utilizatorii finali;

întrucât dinamica piețelor serviciilor financiare cu amănuntul, caracterizată de o combinație de concentrație ridicată și concurență insuficientă, poate conduce la o alegere limitată și la un slab raport calitate-preț, precum și la discrepanțe enorme între statele membre; întrucât companiile multinaționale cu sucursale în diferite state membre pot eluda aceste bariere mai ușor decât companiile mici;

întrucât o piață europeană a serviciilor financiare cu amănuntul ar fi viabilă doar dacă ar reprezenta o valoare adăugată reală pentru consumatori prin asigurarea unei concurențe veritabile, a accesului și protecției consumatorilor, îndeosebi în legătură cu produse cu adevărat necesare pentru participarea la viața economică;

întrucât dezvoltarea în continuare a pieței serviciilor financiare cu amănuntul la nivelul UE, însoțită de un cadru legislativ adecvat care să impună protecția necesară a consumatorilor, nu numai că ar facilita o activitate transfrontalieră semnificativă și fructuoasă, dar ar putea deschide, de asemenea, posibilități mai mari pentru o intensificarea concurenței la nivel național; întrucât o veritabilă piață internă europeană a serviciilor financiare cu amănuntul are un potențial semnificativ de a le oferi consumatorilor servicii și produse financiare mai bune, mai multe opțiuni și un acces îmbunătățit la serviciile și produsele financiare, precum și prețuri mai mici; întrucât impactul concurenței asupra prețurilor va fi diferit în funcție de sector și de produs;

întrucât Cartea verde se axează în principal pe serviciile financiare pentru cetățenii care doresc servicii transfrontaliere; întrucât este important ca, în cazul în care sunt prezentate noi propuneri, acestea să fie și în beneficiul tuturor consumatorilor din UE, pentru a garanta că piața serviciilor financiare cu amănuntul este funcțională pentru toți;

F.	întrucât eliminarea barierelor și combaterea tendințelor protecționiste existente, care blochează inovarea în serviciile financiare cu amănuntul, ar trebui urmărite cu aceeași ambiție; întrucât o piață unică autentică va asigura atractivitatea UE ca centru pentru servicii financiare inovatoare;

întrucât transformarea rapidă generată de digitalizare și de inovarea financiar-tehnologică are nu doar potențialul, dacă este generată cu prudență, de a crea noi și adeseori mai bune produse financiare pentru consumatori și de a contribui la incluziunea financiară, inclusiv prin reducerea costurilor tranzacțiilor și prin înlesnirea accesului la finanțare, dar implică, totodată, provocări importante în materie de securitate, protecția datelor, protecția consumatorilor, impozitare, concurență echitabilă și stabilitate financiară, care ar trebui monitorizate îndeaproape pentru a crește la maximum beneficiile pentru cetățeni;

H.	întrucât, în timp ce numeroase servicii migrează online, este important să se garanteze că nimeni nu este lăsat pe dinafară și că accesul este asigurat și prin intermediul canalelor nedigitale, atunci când este necesar, pentru a se evita excluziunea financiară;

întrucât orice efort depus pentru consolidarea pieței serviciilor financiare cu amănuntul a UE ar trebui coordonat cu agendele privind piața unică digitală, uniunea piețelor de capital și Strategia privind piața unică și ar trebui să aibă ca obiectiv general consolidarea creării de locuri de muncă, a creșterii economice, a stabilității financiare și a rolului consumatorului în economia europeană;

insistă asupra faptului că o piață europeană a serviciilor financiare cu amănuntul trebuie să fie benefică pentru IMM-uri atât din perspectiva cererii, cât și a ofertei; din perspectiva ofertei, aceasta ar trebui să reprezinte un mijloc de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare; din perspectiva cererii, ar trebui să permită IMM-urilor să ajungă mai ușor pe piețele transfrontaliere;

întrucât finalizarea pieței interne este importantă pentru consumatori și în egală măsură este important să se ofere companiilor financiar-tehnologice europene posibilități de a profita de beneficiile pieței interne pentru a concura cu actorii tradiționali, cu scopul de a oferi soluții inovatoare favorabile consumatorilor și de a crea locuri de muncă la nivelul întregii UE;

întrucât microîntreprinderile, IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie reprezintă coloana vertebrală a economiei europene și sunt generatoare de locuri de muncă și de creștere economică; întrucât toate actele legislative și inițiativele europene trebuie să fie adaptate la particularitățile acestor întreprinderi;

M.	întrucât finalizarea pieței interne europene are o importanță majoră pentru consumatori și pentru întreprinderi și întrucât actori noi și inovatori încep să ofere alternative la serviciile existente,

salută Cartea verde a Comisiei privind serviciile financiare cu amănuntul (definită ca incluzând domeniul asigurărilor) și intensa dezbatere productivă pe care aceasta a generat-o până în prezent; salută, de asemenea, consultarea publică legată de Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul, care a oferit oportunitatea diferiților actori implicați în serviciile financiare cu amănuntul să își prezinte opinia plecând de la particularitățile lor și/sau ale sectoarelor lor de activitate; subliniază că o abordare axată exclusiv pe serviciile financiare cu amănuntul ar fi contraproductivă, dată fiind diversitatea actorilor și a produselor implicate;

consideră că digitalizarea va continua să creeze noi oportunități pentru consumatori, investitori, IMM-uri și alte întreprinderi în materie de concurență, de activități transfrontaliere și de inovare; insistă asupra faptului că doar digitalizarea nu este suficientă pentru a crea o piață europeană veritabilă a serviciilor financiare cu amănuntul; observă că numeroase obstacole, precum existența unei diversități de regimuri fiscale, sisteme sociale, judiciare, de sănătate, contractuale și de protecție a consumatorilor, precum și a limbilor și a culturilor diferite, nu pot fi depășite doar prin intermediul digitalizării;

consideră că această inițiativă sosește la momentul potrivit, având în vedere necesitatea de a acționa în mod proactiv în toate etapele procesului de elaborare a politicilor, pentru a răspunde în mod eficient și adecvat la evoluțiile unei piețe atât de inovatoare și care se schimbă cu atâta rapiditate;

consideră că simplificarea legislației, facilitată de descurajarea produselor și serviciilor de o complexitate excesivă, este esențială în eforturile de a face produsele mai ușor comparabile între diferitele piețe ale statelor membre, în special în sectorul asigurărilor;

subliniază că a fost deja adoptată o gamă largă de legi ale UE relevante pentru piața unică în serviciile financiare cu amănuntul, precum DSP2, Regulamentul privind comisioanele interbancare multilaterale, DCP, Directiva privind combaterea spălării banilor, Directiva privind creditele ipotecare și Directiva privind distribuția asigurărilor; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape transpunerea și implementarea acestei legislații, evitând duplicările și suprapunerile;

subliniază importanța promovării unor evoluții pozitive pe piețele serviciilor financiare cu amănuntul prin crearea și menținerea unor condiții de concurență echitabile pentru toate părțile interesate, incluzând operatorii tradiționali și operatorii noi, cu reguli cât mai neutre din punctul de vedere al tehnologiei și al modelului de afaceri; subliniază că o astfel de abordare este necesară, nu în ultimul rând pentru a sprijini creșterea IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate inovatoare;

solicită Comisiei să se asigure că un același serviciu este reglementat prin aceleași norme, pentru a evita denaturarea concurenței, în special odată cu apariția noilor furnizori de servicii financiare cu amănuntul; insistă ca aceste norme să nu stea în calea inovării; subliniază că crearea unor „puncte de contact” care să permită părților interesate să raporteze aplicarea nelegală a dispozițiilor UE privind dreptul de a desfășura activități într-un alt stat membru al UE ar putea să încurajeze integrarea pe piață;

observă că, în primul trimestru din 2016, finanțarea tehnologiei financiare în Europa a însumat doar 348 de milioane de dolari, față de 1,8 miliarde de dolari în America de Nord și 2,6 miliarde de dolari în China, fapt care demonstrează că este nevoie urgent de o schimbare rapidă de mentalitate și de un răspuns normativ adecvat la evoluțiile tehnologice pentru ca Europa să devină o piață de referință pentru inovare; subliniază că o piață unică veritabilă pentru serviciile financiare cu amănuntul, care să asigure condiții de concurență echitabile pentru operatorii nou intrați pe piață, va face UE atractivă ca centru pentru servicii financiare inovatoare și va asigura consumatorilor o ofertă mai diversă și mai bună, la prețuri mai mici; subliniază că, deși tehnologiile revoluționare pun probleme de reglementare, acestea oferă, totodată, oportunități extraordinare de inovare benefice pentru consumatorii finali și stimulează creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

subliniază, în special în vederea îmbunătățirii încrederii și satisfacției consumatorilor, că această inițiativă va avea succes numai dacă va pune un accent puternic pe crearea unei piețe a UE în care consumatorii sunt bine protejați și au șanse egale și acces la produse rentabile, simple și transparente; recunoaște valoarea pozitivă a furnizării către clienți a unor produse simple, sigure și standardizate; solicită autorităților de supraveghere europene să evalueze periodic impactul practicilor de legare asupra prețurilor și competitivității serviciilor financiare cu amănuntul; invită Comisia să introducă un cadru simplu, portabil și sigur pentru produsele financiare; invită, de asemenea, Comisia să analizeze posibilitatea creării unui cadru juridic armonizat pentru opțiunile implicite standardizate pentru produsele financiare cele mai răspândite în UE conform modelului contului bancar de bază și al produselor paneuropene de pensii (PEPP);

10.

subliniază că propunerile care reies din Cartea verde trebuie să respecte principiul proporționalității;

11.

reamintește că toate inițiativele ce au la bază Cartea verde ar trebui să fie compatibile cu intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale, a evitării sarcinilor fiscale și a evaziunii fiscale și a spălării de bani, inclusiv cu intensificarea eforturilor de a elabora un cod comun de identificare fiscală;

12.

ia act de complexitatea din ce în ce mai mare a produselor financiare cu amănuntul; insistă asupra necesității de a dezvolta inițiative și instrumente care îmbunătățesc concurența și permit consumatorilor să identifice și să compare produsele sigure, durabile și simple din gama de produse pe care le au la dispoziție; sprijină inițiative precum Documentul cu informații-cheie de investiție pentru organisme de investiții colective în valori mobiliare transferabile (OPCVM) și Documentul cu informații-cheie pentru produse de investiții cu amănuntul împachetate și bazate pe asigurări (PRIIP); insistă asupra necesității de a adapta aceste mecanisme de informare la realitatea digitală; consideră că rezumatul prospectului ar trebui să fie aliniat cu Documentul cu informații-cheie pentru produse de investiții cu amănuntul împachetate și bazate pe asigurări (PRIIP), pentru a permite investitorilor cu amănuntul să evalueze în mod adecvat riscurile asociate cu valorile mobiliare oferite publicului sau acceptate pentru tranzacționare;

13.

reamintește evoluțiile recente ale cadrului legislativ pentru sectorul bancar, în special Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare și Directiva privind schemele de garantare a depozitelor; reamintește că regimul de soluționare nou introdus a avut ca rezultat câteva instrumente oferite investitorilor cu amănuntul, implicând un risc mai ridicat de pierdere; insistă asupra necesității de a informa consumatorii cu privire la impactul noilor norme, în special dacă depozitele sau investițiile lor sunt puse în pericol de recapitalizare; solicită Comisiei să verifice punerea în aplicare de către statele membre a Directivei privind schemele de garantare a depozitelor; subliniază că vânzarea anumitor instrumente de bail-in către investitorii cu amănuntul este deosebit de problematică atât în ceea ce privește protecția adecvată a consumatorilor, cât și asigurarea fezabilității practice a unei recapitalizări, și solicită Comisiei să exploreze opțiunile de a restricționa asemenea practici;

14.

consideră că o piață europeană a serviciilor financiare cu amănuntul nu poate fi concepută decât dacă consumatorii beneficiază de același nivel de protecție juridică pe tot teritoriul Uniunii; consideră că este necesară actualizarea și promovarea rețelei FIN-NET de soluționare a litigiilor financiare;

15.

constată că lipsa unui sistem de garantare a asigurărilor în unele state membre poate submina încrederea consumatorilor și solicită Comisiei să aibă în vedere elaborarea unei legislații prin care să prevadă acoperirea sistemului de garantare a asigurărilor;

16.

subliniază că trebuie avută în permanență în vedere perspectiva incluziunii financiare și că ar trebui luate măsuri pentru a garanta că toți consumatorii au acces cel puțin la serviciile financiare de bază prin mijloace altele decât cele digitale, pentru a evita excluziunea financiară;

17.

consideră că modificările structurale ce intervin în sectorul financiar – de la apariția tehnologiilor financiare la fuziuni și achiziții – care ar putea reduce numărul de angajați și de puncte de lucru trebuie realizate fără să afecteze calitatea serviciilor acordate persoanelor celor mai vulnerabile, în special persoanelor în vârstă și celor care locuiesc în zone rurale sau puțin locuite;

18.

subliniază importanța educației financiare ca instrument pentru a proteja și a consolida autonomia consumatorilor; solicită extinderea și facilitarea accesului la educația financiară independentă și subliniază necesitatea sensibilizării consumatorilor cu privire la opțiunile în materie de investiții;

19.

observă că digitizarea poate aduce beneficii pentru investitorii cu amănuntul, precum o comparabilitate mai simplă a produselor, un acces mai bun și mai ușor la investiții transfrontaliere și, astfel, o concurență mai loială între furnizori, precum și procese mai rapide și mai simple de înregistrare și de plată și, prin urmare, costuri de tranzacționare mai reduse, dar poate prezenta și provocări care nu pot fi ignorate, precum asigurarea respectării cerințelor de cunoaștere a clientelei, de combatere a spălării de bani și de protecție a datelor, precum și riscuri precum vulnerabilitatea sistemelor centralizate în fața atacurilor cibernetice; solicită ca tendințele emergente și cele actuale de pe piețele financiare, precum și beneficiile și riscurile aferente să fie identificate și monitorizate, utilizând drept referință impactul probabil asupra investitorilor cu amănuntul;

20.

constată că datele financiare și nefinanciare ale consumatorilor, colectate din diferite surse, sunt utilizate tot mai mult de către prestatorii de servicii financiare în diverse scopuri, în special în sectoarele creditelor și asigurărilor; subliniază că utilizarea datelor cu caracter personal și a volumelor mari de date de către prestatorii de servicii financiare ar trebui să respecte legislația UE privind protecția datelor, să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru a furniza serviciul și să aducă beneficii consumatorilor; în această perspectivă, demutualizarea riscului în asigurări declanșat de volumul mare de date ar trebui să se afle sub supraveghere atentă;

21.

subliniază că accesul la numerar prin intermediul ATM-urilor reprezintă un serviciu public esențial care trebuie furnizat fără nicio practică discriminatorie sau neloială și, prin urmare, nu trebuie să genereze costuri excesive;

22.

subliniază că este necesară o încredere mai mare a consumatorilor în serviciile financiare, deoarece aceasta rămâne în continuare scăzută, în special în ceea ce privește produsele financiare expuse unor riscuri de schimb valutar ridicate, și invită Comisia să asigure că măsurile existente vizând îmbunătățirea gradului de informare și sensibilizarea consumatorilor din domeniul financiar sunt implementate integral și că se introduc măsuri suplimentare acolo unde este necesar, pentru a permite consumatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză, pentru a îmbunătăți transparența acestor produse și pentru a înlătura barierele din calea înlocuirii prin transferarea activelor dintr-un fond în altul (switching), precum și toate costurile nejustificate aferente acestor operațiuni sau retragerii dintr-un produs; subliniază că fișa europeană de informații standardizate și formularele „Informații standard la nivel european privind creditul de consum” ar trebui să fie oferite sistematic consumatorilor înaintea încheierii unui contract ca parte a unei estimări de credit, de împrumut sau de ipotecă;

23.

observă că angajații de la ghișeele instituțiilor financiare și ale furnizorilor de servicii financiare trebuie să joace un rol esențial în oferirea de servicii cu amănuntul pentru toate componentele societății și pentru toți consumatorii din UE; subliniază că acești angajați ar trebui, în principiu, să beneficieze de formarea profesională și timpul necesar pentru a putea să își servească clienții în mod adecvat, că nu ar trebui să li se impună obiective sau stimulente în materie de vânzări care le-ar putea distorsiona consilierea oferită clienților și că ar trebui să acționeze întotdeauna în interesul clienților, în conformitate cu prevederile privind protecția consumatorilor din Directiva MiFID II;

24.

subliniază că accesul la consultanță la prețuri rezonabile și independente este esențial pentru decizii de investiții bune; subliniază că, pentru îmbunătățirea consilierii sunt necesare, în special, o ofertă mai largă de produse standardizate de investiții cu amănuntul și documente pentru informarea eficace a investitorilor în cazul produselor simple și al produselor complexe;

25.

observă că, în pofida cererii existente, în prezent lipsește o consultanță financiară accesibilă, specifică, cu un domeniu de aplicare mai restrâns decât consultanța de investiții propriu-zisă reglementată de MiFID; observă analizele și inițiativele din unele state membre cu privire la crearea unui astfel de serviciu intermediar; solicită Comisiei, statelor membre și actorilor de pe piață să identifice, să studieze și să respecte bunele practici și inițiativele în această privință;

26.

subliniază deficiențele în punerea în aplicare la nivel național a Directivei MiFID II, care au condus în multe cazuri la cerințe de raportare cu utilizarea intensivă a forței de muncă pentru intermediari, și care nu consolidează efectiv protecția consumatorului și depășesc cadrul MiFID II; solicită să fie învățate lecțiile acestei experiențe;

27.

subliniază că retailul bancar joacă un rol decisiv în transmiterea corectă a condițiilor politicii monetare către piață, în special către consumatori; subliniază importanța unui mediu adecvat pentru politica monetară în vederea promovării economiilor pe termen lung ale consumatorilor;

28.

subliniază faptul că, pentru ca piața unică a serviciilor financiare cu amănuntul să fie eficientă și dinamică, nu trebuie să existe diferențe inutile sau neloiale între țările din zona euro și cele din afara ei;

29.

consideră că adoptarea monedei unice de către toate statele membre, fără excepție, ar spori eficiența și coerența pieței unice a serviciilor financiare cu amănuntul;

30.

constată că va trebui, probabil, să se consolideze capacitatea UE pentru colectarea și analizarea datelor din acest domeniu; ia act de faptul că va fi necesar să se ofere unora dintre cele mai promițătoare idei din Cartea verde o verificare empirică cu caracter amplu și adecvat, înainte de a se trece la procese legislative; subliniază că metodologiile și constatările unui astfel de studiu empiric ar trebui făcute publice integral și că ar trebui utilizate pe deplin rezultatele monitorizării autorităților europene de supraveghere mandatate în Regulamentul ABE, pentru a identifica beneficiile și riscurile diferitelor inovații și orice acțiune legislativă necesară pentru a stabili echilibrul corect între ele;

31.

solicită Comisiei să abordeze problema vânzărilor inadecvate ale produselor și serviciilor financiare; în special, solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a noilor norme în temeiul MiFID II, care interzic comisioanele pentru consultanții financiari independenți și limitează utilizarea lor pentru consultanții care nu sunt independenți, iar pe baza acestei monitorizări să analizeze dacă restricțiile respective ar trebui înăsprite sau dacă ar trebui introdusă interzicerea totală a tuturor stimulentelor;

Priorități pe termen scurt

32.

subliniază că punerea în aplicare a legislației UE și a legislației naționale din domeniul financiar și din cel al protecției consumatorilor trebuie consolidată, precum și că o piață unică a serviciilor financiare cu amănuntul necesită niveluri ridicate ale legislației din domeniul protecției consumatorilor și o aplicare coerentă și riguroasă a acesteia în statele membre; reamintește, totodată, că serviciile financiare cu amănuntul au făcut, în ultimii ani, obiectul unei inflații legislative considerabile menite să îmbunătățească stabilitatea prudențială, să consolideze protecția consumatorilor și să restabilească încrederea în acest sector; subliniază că autoritățile europene de supraveghere ar trebui să își intensifice acțiunile privind chestiunile legate de consumatori și de investitorii cu amănuntul și că agențiile responsabile dintr-un număr de state membre ar trebui să înceapă să acționeze în mod mai activ și mai competent în acest domeniu; solicită autorităților de supraveghere din statele membre să facă schimb de bune practici pentru a asigura aplicarea legislației din domeniul serviciilor financiare cu amănuntul într-un mod care prezervă concurența loială, aplicând totodată legislația în materie de protecție a consumatorilor;

33.

solicită Comisiei, în procedura legată de Cartea albă a finanțării și a guvernanței autorităților europene de supraveghere, să pună un accent deosebit pe garantarea faptului că autoritățile obțin modelele de finanțare și mandatele necesare pentru a își asuma un rol mai activ și mai orientat către consumator pe piața serviciilor financiare cu amănuntul, asigurând în același timp stabilitatea financiară;

34.

salută angajamentul Comisiei în vederea încurajării finanțării pentru investițiile sustenabile și „verzi” și îndeamnă Comisia, bazându-se pe consultările anterioare și implicând Parlamentul European, să joace un rol mai proactiv în utilizarea uniunii piețelor de capital, ca parte a implementării Acordului de la Paris, pentru a susține piața de investiții sustenabile și responsabile, aflată în creștere, prin promovarea investițiilor durabile, prin furnizarea de informații de mediu, sociale și de guvernanță eficiente și standardizate, folosind criteriile societăților cotate și ale intermediarilor financiari, precum și reflectarea adecvată a acestor criterii în sistemele de gestionare a investițiilor și în standardele de publicare a informațiilor, pe baza dispozițiilor similare promovate cu succes de Parlament în recenta revizuire a IORPD; îndeamnă, în plus, Comisia să promoveze „serviciile de rating” pentru criteriile de mediu, sociale și de guvernanță și un cadru coerent pentru piața obligațiunilor ecologice, pe baza studiului Comisiei și a activității grupului de studiu al G20 privind finanțarea ecologică;

35.

invită Comisia să își intensifice eforturile de combatere a discriminării din motive de rezidență pe piața serviciilor financiare cu amănuntul și, dacă este necesar, să completeze propunerile generale planificate pentru a pune capăt geoblocării nejustificate prin intermediul unor inițiative legislative suplimentare vizând în mod special sectorul financiar, ținând cont că prețul anumitor produse și serviciile este legat de o serie de factori (normativi sau geografici) care diferă de la un stat membru la altul;

36.

îndeamnă Comisia, printre altele pe baza structurii Directivei privind conturile de plăți (DCP) și a analizei realizate de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale asupra sectorului asigurărilor, să înființeze un portal comparativ al UE bine organizat și ușor de utilizat, care să acopere majoritatea sau toate părțile pieței serviciilor financiare cu amănuntul; subliniază că instrumentele de comparare trebuie să fie exacte și relevante pentru consumatori și nu trebuie să fie axate exclusiv pe prețurile produselor, ci și pe calitatea acestora, ținând cont de faptul că doar produsele similare pot fi comparate;

37.

invită Comisia, printre altele cu trimitere la DCP, să prezinte normele, practicile și nonpracticile care se aplică schimbării furnizorului de servicii, la nivel intern și transfrontalier, în întreaga piață europeană a serviciilor financiare cu amănuntul, și să prezinte o strategie coerentă și cuprinzătoare pentru a facilita schimbarea transfrontalieră a furnizorului de către consumatori la nivelul întregii UE;

38.

îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze structurile soluționării alternative a litigiilor (SAL) care au legătură cu piața serviciilor financiare cu amănuntul, prin garantarea independenței reale a organismelor SAL, prin asigurarea faptului că aceste organisme vizează toți actorii de pe piață și prin adoptarea unor măsuri care să asigure că FIN-NET este mai eficientizat și mai cunoscut consumatorilor; îndeamnă, de asemenea, Comisia ca, după evaluarea planificată a punerii în aplicare a recomandării privind acțiunile colective, să studieze posibilitatea introducerii unui sistem european al acțiunii colective;

39.

invită Comisia să ancheteze în continuare practicile derutante și uneori înșelătoare cu care se confruntă consumatorii atunci când fac plăți cu cardul și când retrag bani din bancomate, operațiuni care implică o conversie valutară, precum și să prezinte o soluție coerentă care i-ar da consumatorului posibilitatea, inclusiv în practică, să înțeleagă și să controleze pe deplin situația, inclusiv pentru plățile legate de piața digitală;

40.

reamintește Comisiei că instituțiile financiare continuă să anuleze carduri de plată dacă titularul se mută într-un alt stat membru și solicită să se ia măsuri în acest sens, inclusiv prin alertarea autorităților naționale;

41.

invită Comisia să promoveze recunoașterea reciprocă și interoperabilitatea tehnologiilor de identificare digitală, fără a afecta nivelul de securitate al sistemelor existente sau capacitatea acestora de a îndeplini cerințele cadrului UE pentru combaterea spălării banilor; îndeamnă Comisia și statele membre ca, implementând cu atenție, printre altele, Regulamentul eIDAS și noua legislație de combatere a spălării banilor, să creeze – astfel cum ar trebui să fie pe deplin fezabil – un mediu general în care cerințe solide în materie de securitate să fie combinate cu proceduri echitabile și simple pentru identificarea consumatorilor, în conformitate cu principiile de protecție a datelor cu caracter personal; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să identifice și să elimine obstacolele normative care îngreunează accesarea serviciilor financiare prin semnătură electronică și să faciliteze tranziția digitală transfrontalieră pe întreg teritoriul UE;

42.

subliniază că impactul potențial transformator al tehnologiei registrului distribuit necesită crearea unei capacități de reglementare care să permită identificarea din timp a potențialelor riscuri sistemice și a provocărilor pentru protecția consumatorilor; prin urmare, solicită Comisiei să creeze un grup operativ orizontal care să monitorizeze îndeaproape riscurile și să contribuie la îndepărtarea lor promptă;

43.

invită Comisia ca, în strânsă cooperare cu statele membre, să întocmească un plan de instituire a unei rețele coordonate de „ghișee unice” naționale care ar urma să ofere asistență întreprinderilor prestatoare de servicii financiare cu amănuntul care doresc să profite în mai mare măsură de oportunitățile transfrontaliere;

44.

insistă asupra necesității de a stimula furnizorii de servicii financiare cu amănuntul să finanțeze proiecte legate de domeniul inovării și al mediului; subliniază că ar putea fi analizată o abordare asemănătoare factorului de sprijinire a IMM-urilor;

45.

solicită Comisiei să adopte măsuri ca urmare a propunerii EIOPA de stabilire a unui cadru comun pentru evaluarea riscului și transparență pentru IORP, cu scopul de a promova un sistem solid pentru pilonul II pe teritoriul Uniunii, comparabilitatea schemelor, și pentru a ajuta organele de reglementare și de supraveghere și chiar consumatorii să înțeleagă mai bine beneficiile și riscurile pentru consumatori;

46.

solicită Comisiei să examineze noi abordări care ar putea aduce un plus de flexibilitate normativă întreprinderilor pentru a le testa activitățile și pentru a le permite să inoveze, asigurând în același timp un nivel crescut de securitate și de protecție a consumatorilor;

47.

solicită Comisiei să înainteze o propunere legislativă privind crearea unui „cont de economii al UE”, în scopul de a debloca finanțarea pe termen lung și pentru a susține tranziția ecologică în Europa;

48.

îndeamnă Comisia să clarifice utilizarea dispozițiilor privind interesul general, care în prezent ar putea fi utilizate indirect de către statele membre pentru a bloca intrarea noilor produse pe piețele lor, și să autorizeze autoritățile europene de supraveghere să devină un mediator activ între statele membre atunci când există interpretări contradictorii privind utilizarea acestora;

Observații pe termen lung

49.

solicită Comisiei să analizeze în continuare fezabilitatea, pertinența, avantajele și costurile eliminării barierelor existente din calea furnizării transfrontaliere a serviciilor financiare, garantând astfel portabilitatea internă și transfrontalieră în diferite părți ale pieței serviciilor financiare cu amănuntul (de exemplu în ceea ce privește pensiile personale și produsele de asigurări);

50.

subliniază că, în prezent, Directiva privind creditele ipotecare este în curs de transpunere în statele membre sau în curs de a fi pusă în aplicare; încurajează Comisia să urmărească cu atenție transpunerea și punerea în aplicare a acestei directive și să analizeze impactul acesteia asupra piețelor de servicii financiare cu amănuntul; amintește că rămân în continuare importante obstacolele în calea realizării unei piețe unice consolidate pentru creditele ipotecare și cele de consum; încurajează, prin urmare, Comisia să asigure în continuare stabilitatea financiară, asigurând un echilibru între preocupările legate de confidențialitate și protecția datelor și accesul transfrontalier îmbunătățit la baze de date de credite mai bine coordonate și asigurându-se că nu se mai repetă incidente legate de credite de genul celor în care consumatorii au fost expuși în mod nerezonabil la riscuri legate de cursul de schimb;

51.

solicită Comisiei să analizeze împreună cu statele membre punerea în aplicare și impactul actelor legislative europene asupra serviciilor financiare cu amănuntul; invită Comisia Europeană și statele membre să efectueze o analiză aprofundată a barierelor juridice și a obstacolelor în calea activităților transfrontaliere și a finalizării pieței europene a serviciilor financiare cu amănuntul; subliniază că această analiză trebuie să țină cont de particularitățile IMM-urilor;

52.

solicită Comisiei să analizeze ce date sunt necesare pentru a permite creditorilor să evalueze bonitatea clienților lor și, pe baza acestei analize, să introducă propuneri pentru reglementarea acestui proces de evaluare; solicită Comisiei să investigheze în continuare practicile actuale ale birourilor de credit în materie de colectare, prelucrare și publicare a datelor consumatorilor, pentru a se asigura că acestea sunt adecvate și nu aduc atingere drepturilor consumatorilor; solicită Comisiei să aibă în vedere adoptarea de măsuri în acest domeniu, dacă este necesar;

53.

solicită statelor membre să se asigure că comunicările și vânzările digitale aferente serviciilor financiare cu amănuntul sunt disponibile sub forme accesibile persoanelor cu handicap, inclusiv prin intermediul site-urilor web și în formate de fișiere care pot fi descărcate de pe internet; susține includerea integrală a tuturor serviciilor financiare cu amănuntul în domeniul de aplicare al Directivei privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor („Actul european privind accesibilitatea”);

54.

salută activitatea desfășurată pentru a garanta o mai bună transparență a prețurilor serviciilor de închiriere a autovehiculelor, inclusiv vânzarea unor asigurări auxiliare și alte comisioane; subliniază faptul că toate comisioanele sau taxele, obligatorii sau opționale, aferente închirierii unui vehicul ar trebui să fie vizibile pentru consumator pe site-ul web al societății de închiriere sau pe cel de comparare într-o manieră clară și evidențiată; reamintește Comisiei necesitatea de a pune în aplicare Directiva privind practicile comerciale neloiale și salută adoptarea recentă a noilor orientări de punere în aplicare, având în vedere schimbarea tehnologică;

55.

reamintește activitatea desfășurată în legătură cu Regulamentul privind agențiile de rating de credit; solicită Comisiei să reexamineze impactul unei astfel de legislații din perspectiva produselor vândute consumatorilor cu amănuntul;

o o

56.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 133, 22.5.2008, p. 66.

(2) JO L 266, 9.10.2009, p. 11.

(3) JO L 60, 28.2.2014, p. 34.

(4) JO L 173, 12.6.2014, p. 349.

(5) JO L 257, 28.8.2014, p. 73.

(6) JO L 257, 28.8.2014, p. 186.

(7) JO L 257, 28.8.2014, p. 214.

(8) JO L 352, 9.12.2014, p. 1.

(9) JO L 123, 19.5.2015, p. 1.

(10) JO L 337, 23.12.2015, p. 35.

(11) JO L 26, 2.2.2016, p. 19.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2016)0228.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/18

P8_TA(2016)0435

Uniunea Europeană a Apărării

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării (2016/2052(INI))

(2018/C 224/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul de la Lisabona,

—	având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolul 42 alineatul (6) din TUE privind cooperarea structurată permanentă,

—	având în vedere articolul 42 alineatul (7) din TUE privind alianța defensivă,

—	având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 18 decembrie 2013 și din 25-26 iunie 2015,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014 privind politica de securitate și apărare comună,

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004–2008 (3) care stipulează, la punctul 89, că „drepturile fundamentale ale omului nu se opresc în fața porților unei cazărmi și că acestea se aplică, de asemenea, integral și cetățenilor în uniformă și recomandă ca statele membre să se asigure că drepturile fundamentale sunt respectate și în cadrul forțelor armate”,

—

având în vedere concluziile Conferințelor interparlamentare privind politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC) de la Haga din 8 aprilie 2016, de la Luxemburg din 6 septembrie 2015, de la Riga din 6 martie 2015, de la Roma din 7 noiembrie 2014, de la Atena din 4 aprilie 2014, de la Vilnius din 6 septembrie 2013, de la Dublin din 25 martie 2013 și de la Pafos din 10 septembrie 2012,

—

având în vedere declarația recentă a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în cadrul reuniunii de la Gymnich a miniștrilor de externe ai UE din 2 septembrie 2016, în care a reafirmat „contextul favorabil” pentru realizarea unor progrese concrete în rândul statelor membre în domeniul apărării,

—	având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR la 28 iunie 2016,

—	având în vedere raportul din 7 iulie 2014 privind progresele înregistrate, elaborat de VP/ÎR și de șeful Agenției Europene de Apărare (AEA), privind punerea în aplicare a concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iunie 2014, intitulată „Un nou curs pentru apărarea europeană”,

—	având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2015 referitor la implementarea comunicării sale privind apărarea,

—

având în vedere evaluările Directivei 2009/81/CE din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și ale Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării,

—	având în vedere Declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei, precum și a Secretarului General al NATO,

—	având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013, intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

—	având în vedere declarația miniștrilor apărării și afacerilor externe ai Italiei din 10 august 2016 privind crearea unui „spațiu Schengen al apărării”,

—	având în vedere declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Germaniei și Franței din 28 iunie 2016 intitulată „O Europă puternică într-o lume nesigură”,

—	având în vedere potențiala ieșire a Regatului Unit din UE,

—	având în vedere rezultatele studiului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0316/2016),

întrucât, în ultimii ani, situația în ceea ce privește securitatea în Europa și în jurul ei s-a înrăutățit semnificativ și a creat probleme dificile și fără precedent pe care nicio țară sau organizație nu le poate rezolva singură; întrucât Europa se confruntă mai mult ca oricând cu amenințarea terorismului pe teritoriul său, iar terorismul și flagelul violenței permanente din Africa de Nord și Orientul Mijlociu continuă să se extindă; întrucât principiile solidarității și rezistenței impun UE să facă front comun și să acționeze împreună, și în mod sistematic, precum și să facă acest lucru în cooperare cu aliații noștri și cu țările terțe; întrucât prevenirea, schimbul de informații sensibile privind securitatea, stoparea conflictelor armate, și a abuzurilor privind drepturile omului, răspândirea democrației și a statului de drept și lupta împotriva terorismului constituie o prioritate pentru UE și cetățenii săi și ar trebui să facă obiectul unor angajamente atât în interiorul, cât și în afara granițelor UE, inclusiv prin intermediul unui corp de ingineri militari, menit să abordeze unele probleme practice legate de efectele schimbărilor climatice și catastrofelor naturale din țările terțe; întrucât Europa ar trebui să fie mai puternică și să reacționeze mai rapid în situații de amenințare reală;

întrucât terorismul, amenințările hibride, volatilitatea economică, insecuritatea cibernetică și energetică, crima organizată și schimbările climatice constituie principalele amenințări la adresa securității lumii de azi care, pe zi ce trece, devine mai complexă și mai interconectată, în care UE ar trebui să facă tot posibilul să caute mijloacele necesare pentru a garanta securitatea și pentru a aduce prosperitate și democrație; întrucât contextul financiar și de securitate actual impune forțelor armate europene să colaboreze mai îndeaproape, iar personalului militar să se antreneze și să coopereze mai intens și mai eficient; întrucât, potrivit studiului Eurobarometru 85.1, publicat în iunie 2016, aproximativ două treimi din cetățenii Uniunii Europene ar dori să vadă o mai mare implicare a UE în domeniul politicii de securitate și de apărare; întrucât securitatea internă și cea externă devin tot mai neclare; întrucât ar trebui acordată o atenție specială prevenirii conflictelor, abordării cauzelor profunde ale instabilității și asigurării securității umane; întrucât schimbările climatice constituie o amenințare majoră la adresa securității, păcii și stabilității globale, care amplifică amenințările la adresa securității tradiționale, printre altele, prin diminuarea accesului la apă proaspătă și la produsele alimentare necesare populației în țările fragile și în țările în curs de dezvoltare și ducând astfel la tensiuni economice și sociale, forțând populația să migreze sau să creeze tensiuni politice și riscuri de securitate;

C.	întrucât VP/ÎR a inclus securitatea Uniunii ca pe una dintre cele mai importante cinci priorități în cadrul Strategiei sale globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene;

întrucât Tratatul de la Lisabona impune statelor membre să pună la dispoziție capacități corespunzătoare pentru misiuni și operațiuni civile și militare din cadrul PSAC; întrucât capacitatea de construire a securității și apărării prevăzută de tratate este departe de a fi optimă; întrucât instituțiile UE pot juca și ele un rol foarte important în lansarea inițiativelor politice; întrucât, până în prezent, statele membre au dat dovadă de lipsă de voință în ceea ce privește edificarea ei, temându-se că o astfel de uniune europeană a securității și apărării ar deveni o amenințare la adresa suveranității lor naționale;

E.	întrucât costul „non-Europei” în materie de apărare și securitate este estimat la 26,4 miliarde de euro anual (4) ca urmare a suprapunerii, a capacității excedentare și a obstacolelor din calea achizițiilor publice în domeniul apărării;

întrucât articolul 42 din TFUE impune definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii, în cadrul PSAC, ceea ce va conduce la o apărare comună a UE după ce Consiliul European va hotărî aceasta prin vot în unanimitate; întrucât articolul 42 alineatul (2) din TUE recomandă, de asemenea, statelor membre să adopte o decizie în conformitate cu normele lor constituționale;

întrucât articolul 42 din TUE prevede și crearea unor instituții de apărare, precum și formularea unei politici europene în domeniul capabilităților și al armamentelor; întrucât aceasta impune, de asemenea, ca eforturile UE să fie compatibile cu NATO, să fie complementare și să se sprijine în mod reciproc; întrucât o politică de apărare comună a Uniunii ar trebui să întărească capacitatea Europei de a promova securitatea în interiorul și în afara granițelor sale, precum și să întărească parteneriatul cu NATO și relațiile transatlantice și, prin urmare, va face posibilă o NATO mai puternică, promovând astfel, în continuare, o securitate și o apărare mai eficiente la nivel teritorial, regional și global; întrucât recenta declarație comună de la summitul NATO de la Varșovia din 2016 privind parteneriatul strategic NATO-UE a recunoscut rolul NATO și sprijinul pe care UE îl poate oferi pentru îndeplinirea obiectivelor comune; întrucât o uniune europeană a apărării (UEA) ar trebui să asigure menținerea păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei ONU;

întrucât, din cauza unor obstacole procedurale, financiare și politice, încă nu au fost utilizate grupurile tactice de luptă ale UE, care au ajuns la capacitatea operațională deplină în 2007 și sunt concepute a fi utilizate pentru misiuni militare de natură umanitară, de menținere și de restabilire a păcii; subliniază că acest lucru reprezintă o oportunitate ratată în ceea ce privește consolidarea rolului UE de actor global important care promovează stabilitatea și pacea;

întrucât, până în prezent, cu excepția creării Agenției Europene de Apărare (AEA), nu a fost conceput, decis sau aplicat niciunul dintre celelalte elemente lipsă ale politicii de securitate și apărare comune a UE; întrucât AEA încă trebuie supusă unui proces de reformă majoră pentru a-și dezvolta întregul potențial și a dovedi că produce valoare adăugată, că face PSAC mai eficientă și că poate conduce la armonizarea proceselor de planificare a apărării naționale în domeniile pertinente pentru operațiunile militare ale PSAC, în conformitate cu misiunile de tip Petersberg descrise la articolul 43 din TUE; încurajează toate statele membre să participe și să se implice în AEA în vederea realizării acestui obiectiv;

întrucât Strategia globală a UE în domeniul politicii externe și de securitate cere ca UE să încurajeze sistematic cooperarea în domeniul apărării, în toată gama de capabilități, pentru a face față crizelor externe, pentru a ajuta la consolidarea capacităților partenerilor noștri, pentru a garanta siguranța Europei și pentru a crea o industrie a apărării europene solidă, fapt esențial pentru autonomia strategică decizională și de acțiune a Uniunii; întrucât toate măsurile trebuie convenite de către toți membrii Consiliului înainte de a fi puse în aplicare;

întrucât Consiliul European din iunie 2015, dedicat parțial apărării, a cerut promovarea unei cooperări europene mai ample și mai sistematice în domeniul apărării, pentru a asigura disponibilitatea unor capabilități esențiale, inclusiv prin recurgerea la fondurile UE, după caz, menționând că capabilitățile militare aparțin statelor membre și sunt operate de către acestea;

L.	întrucât Franța a invocat articolul 42 alineatul (7) din TUE la 17 noiembrie 2015 și, ulterior, a solicitat și a gestionat ajutorul și contribuțiile privind asistența din partea celorlalte state membre pe o bază pur bilaterală;

întrucât Cartea albă la nivelul UE în domeniul securității și apărării ar trebui să consolideze mai mult PSAC și să încurajeze capacitatea UE de a acționa ca furnizor de securitate, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, precum și să reprezinte o reflecție utilă cu privire la o viitoare PSAC mai eficace; întrucât misiunile și operațiunile PSAC sunt în cea mai mare parte situate în regiuni precum Cornul Africii și regiunea Sahel care sunt puternic afectate de efectele negative ale schimbărilor climatice, cum sunt seceta și degradarea solului;

întrucât Președinția neerlandeză a Consiliului a promovat ideea unei Cărți albe a UE; întrucât țările Grupului de la Vișegrad au salutat ideea unei mai puternice integrări europene în materie de apărare; întrucât Germania a solicitat o Uniune europeană a securității și apărării în Cartea albă din 2016 privind „politica de securitate germană și viitorul Bundeswehr-ului”;

O.	întrucât integrarea treptată în materie de apărare este cea mai bună variantă de care dispunem pentru a realiza mai multe cu mai puțini bani, iar Cartea albă ar putea oferi o ocazie unică de a propune măsuri suplimentare,

Uniunea Europeană a Apărării

reamintește că, pentru a asigura securitatea pe termen lung, Europa are nevoie de voință și determinare politică, sprijinite de un set cuprinzător de instrumente politice relevante, precum și de capabilități militare moderne și puternice; încurajează Consiliul European să conducă definirea progresivă a unei UEA comune și să furnizeze resurse financiare suplimentare pentru a asigura punerea în aplicare a acesteia, în vederea creării sale în următorul cadru politic și financiar multianual al UE (CFM); reamintește că crearea politicii de apărare comune a Uniunii a survenit ca urmare a elaborării și punerii în aplicare a politicii de securitate și apărare comună prevăzute de Tratatul de la Lisabona, care este supusă dreptului internațional și care, de fapt, este indispensabilă pentru a permite UE să promoveze statul de drept, pacea și securitatea la nivel global; salută, în acest sens, toate activitățile în curs desfășurate de statele membre care vizează o mai bună integrare a eforturilor noastre comune de apărare, luând, de asemenea, în considerare contribuțiile foarte importante pe care le-ar aduce Cartea albă privind securitatea și apărarea;

îndeamnă statele membre ale UE să valorifice întregul potențial al Tratatului de la Lisabona îndeosebi în ceea ce privește PSAC, mai ales în ceea ce privește cooperarea structurată permanentă menționată la articolul 42 alineatul (6) din TUE sau fondul de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din TUE; reamintește că misiunile de tip Petersberg menționate la articolul 43 din TUE constau dintr-o serie lungă de misiuni militare ambițioase, precum operațiuni comune de dezarmare, misiuni umanitare și de evacuare, misiuni de consiliere și de asistență în probleme militare, misiuni de prevenire a conflictelor și de menținere a păcii și misiuni ale forțelor de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiuni de restabilire a păcii și operațiuni de stabilizare după încetarea conflictelor; reamintește că același articol menționează și că toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat țărilor terțe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora; subliniază că actuala formulă a PSAC nu îi permite Uniunii Europene să îndeplinească toate misiunile enumerate; consideră că ar trebui să se acorde o prioritate absolută depunerii unor eforturi sistematice pentru a permite UE să îndeplinească obiectivele prevăzute în Tratatul de la Lisabona;

consideră că o UEA cu adevărat puternică trebuie să ofere statelor membre garanții și capabilități superioare celor naționale;

consideră că drumul către o UEA trebuie să înceapă de la o PSAC revizuită în detaliu, bazată pe un principiu solid de apărare, pe o finanțare eficientă și pe coordonarea cu NATO; consideră că, fiind un pas necesar, odată cu integrarea tot mai mare a securității interne și externe, PSAC trebuie să depășească funcția de gestionare a crizelor externe pentru a asigura cu adevărat securitatea și apărarea comună, precum și să permită implicarea Uniunii în toate etapele crizelor și conflictelor, utilizând toată gama de instrumente aflate la dispoziție;

evidențiază necesitatea instituirii unui Consiliu al miniștrilor apărării, care să asigure conducerea politică permanentă și care să coordoneze crearea unei Uniuni Europene a Apărării; solicită Consiliului Uniunii Europene să instituie, ca un prim pas, un format permanent pentru reuniuni care să reunească miniștrii apărării ai statelor membre implicate în aprofundarea cooperării în materie de apărare, ca un forum decizional și consultativ;

invită Președintele Comisiei să stabilească un grup de lucru permanent al membrilor Comisiei pentru „chestiunile de apărare”, care să fie prezidat de VP/ÎR; solicită ca Parlamentul să fie asociat cu reprezentanții permanenți în cadrul acestui grup; sprijină implicarea și mai profundă a Comisiei în apărare, printr-o cercetare, o planificare și o punere în aplicare bine orientate; invită UE să integreze schimbările climatice în toate acțiunile externe ale UE și îndeosebi în PSAC;

consideră că agravarea percepției asupra riscurilor și a amenințărilor în Europa impune de urgență crearea Uniunii Europene a Apărării; consideră că situația se datorează în special degradării tot mai accentuate a mediului de securitate la frontierele Uniunii Europene, mai ales în vecinătatea sa estică și cea sudică; observă că aceste aspecte sunt subliniate și în strategiile de securitate ale statelor membre; subliniază că această situație s-a deteriorat treptat și în special pe parcursul anului 2014, odată cu apariția și dezvoltarea grupării autointitulate Statul Islamic și, mai apoi, cu folosirea forței de către Rusia;

este de părere că UEA trebuie să se bazeze pe o evaluare comună periodică a amenințărilor la adresa securității realizată de statele membre, dar că trebuie să fie, de asemenea, suficient de flexibilă pentru a face față încercărilor în materie de securitate cu care se confruntă fiecare stat membru și pentru a răspunde nevoilor individuale în materie de securitate ale statelor membre;

consideră că Uniunea ar trebui să aloce mijloace proprii pentru a încuraja o cooperare europeană mai amplă și mai sistematică în domeniul apărării între statele sale membre, incluzând cooperarea structurată permanentă (PESCO); este convins că utilizarea fondurilor UE ar reprezenta o dovadă clară a coeziunii și solidarității și că acest lucru ar permite tuturor statelor membre să își îmbunătățească capabilitățile militare în cadrul unui efort mai comun;

10.

consideră că o cooperare europeană consolidată în domeniul apărării ar conduce la o mai mare eficacitate, unitate și eficiență, la sporirea activelor și a capabilităților UE, precum și la eventuale efecte pozitive asupra cercetării și aspectelor industriale din domeniul apărării; evidențiază faptul că, doar printr-o astfel de cooperare aprofundată care ar trebui să se dezvolte treptat într-o adevărată UEA, UE și statele sale membre vor putea dobândi capabilitățile tehnologice și industriale necesare care să le permită să acționeze mai rapid, mai autonom și mai eficace, răspunzând amenințărilor actuale în mod prompt și eficient;

11.

încurajează toate statele membre să își asume între ele mai multe angajamente obligatorii, stabilind o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii; încurajează statele membre să constituie forțe multinaționale în cadrul PESCO și să pună aceste forțe la dispoziție pentru PSAC; subliniază importanța și necesitatea implicării tuturor statelor membre într-o cooperare structurată permanentă și eficientă; consideră că Consiliul ar trebui, în mod normal, să încredințeze acestor forțe multinaționale misiunile de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și de consolidare a securității internaționale; sugerează ca atât procesele de elaborare a politicilor la nivelul UE, cât și procedurile naționale să fie în așa fel concepute încât să permită un răspuns rapid în situațiile de criză; este convins că sistemul grupurilor tactice de luptă al UE ar trebui să fie redenumit, utilizat și dezvoltat în continuare în acest scop, la nivel politic, în modularitate și să dispună de finanțare eficientă; încurajează constituirea unui Comandament de operații al UE ca o condiție preliminară pentru planificarea, comanda și controlul eficiente ale operațiunilor comune; subliniază că PESCO este deschisă tuturor statelor membre;

12.

solicită statelor membre să recunoască în special dreptul personalului militar de a forma asociații profesionale sau sindicate și de a adera la acestea, precum și să îl implice într-un dialog social constant cu autoritățile; invită Consiliul European să ia măsuri concrete în sensul armonizării și standardizării forțelor armate europene pentru a facilita cooperarea personalului forțelor armate în cadrul unei noi Uniuni Europene a Apărării;

13.

menționează că toate statele membre întâmpină dificultăți în menținerea unei game foarte largi de capabilități defensive, în special din cauza constrângerilor financiare; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare și alegeri mai clare cu privire la capabilitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în anumite capabilități;

14.

încurajează statele membre să caute modalități suplimentare de achiziții comune, mentenanță și întreținere a forțelor și a materialelor; sugerează că, pentru început, ar fi utile punerea în comun și partajarea materialelor neletale, precum vehiculele de transport și aeronavele, vehiculele și aeronavele de alimentare și alte materiale auxiliare;

15.

consideră că interoperabilitatea este crucială dacă forțele statelor membre urmează să fie compatibile și integrate; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să analizeze posibilitatea unor achiziții comune ale resurselor în domeniul apărării; constată că caracterul protecționist și închis al piețelor UE în domeniul apărării îngreunează acest lucru;

16.

subliniază că o revizuire și o extindere ale mecanismului Athena sunt necesare pentru a se asigura că misiunile UE pot fi finanțate din fondurile colective și că majoritatea costurilor nu sunt suportate de statele membre participante, eliminând astfel un obstacol potențial pentru statele membre de a aloca forțe;

17.

solicită Parlamentului European să instituie o Comisie pentru securitate și apărare de sine stătătoare care să monitorizeze punerea în aplicare a cooperării permanente structurate;

18.

consideră că un rol puternic și din ce în ce mai activ al AEA este indispensabil pentru o UEA eficientă în privința coordonării programelor și proiectelor bazate pe capabilități și a formulării unei politici europene comune în materie de capabilități și armamente, în scopul obținerii unei eficiențe sporite, al eliminării duplicării și al reducerii costurilor, pe baza unui catalog foarte detaliat al cerințelor în materie de capabilități pentru operațiunile PSAC și a unor procese armonizate la nivel național de planificare a apărării și de achiziții cu privire la capabilitățile respective; consideră că aceasta ar trebui să urmeze unei analize a forțelor de apărare ale statelor membre și unei analize a activităților și procedurilor anterioare ale AEA; invită AEA să arate ce lacune în materie de capabilități, dintre cele identificate în obiectivele principale și în planul de dezvoltare a capabilităților, au fost remediate în cadrul agenției; are convingerea că inițiativele și proiectele de punere în comun și de partajare reprezintă primi pași excelenți în direcția unei cooperări europene mai intense;

19.

încurajează Comisia să lucreze în colaborare cu AEA în acest scop și să întărească baza industrială și tehnologică a sectorului apărării, esențială pentru autonomia strategică europeană; consideră că vitală pentru susținerea industriei este creșterea cheltuielilor de apărare din partea statelor membre, precum și garanția că industria va rămâne competitivă la nivel mondial; menționează că actuala fragmentare a pieței reprezintă un punct slab pentru competitivitatea industriei europene de apărare; consideră că cercetările efectuate în colaborare pot ajuta la reducerea unei astfel de fragmentări și pot crește competitivitatea;

20.

crede cu tărie că numai o abordare comună a dezvoltării capabilităților, inclusiv prin consolidarea clusterelor funcționale, cum ar fi Comandamentul european de transport aerian, poate genera economiile de scară necesare pentru a sprijini o Uniune Europeană a Apărării; în plus, consideră că dezvoltarea capabilităților UE prin achiziții publice comune și prin alte forme de punere în comun și partajare ar putea oferi impulsul atât de necesar pentru industria de apărare a Europei, inclusiv pentru IMM-uri; sprijină măsurile orientate către stimularea unor astfel de proiecte, în scopul îndeplinirii obiectivului de referință al AEA, potrivit căruia 35 % din totalul cheltuielilor să reprezinte cheltuieli pentru achiziții publice colaborative, astfel cum s-a solicitat în strategia globală a UE; consideră că introducerea unui semestru european pentru apărare, prin care statele membre și-ar consulta reciproc ciclurile de planificare și planurile de achiziții, ar putea contribui la depășirea stării actuale de fragmentare a pieței apărării;

21.

subliniază că securitatea cibernetică este, prin natura sa, un domeniu de politică în care cooperarea și integrarea sunt esențiale, nu numai între statele membre ale UE, partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiții actori din cadrul societății, deoarece aceasta nu este numai o responsabilitate militară; solicită orientări mai clare cu privire la modul și contextul în care capabilitățile defensive și ofensive ale UE urmează să fie folosite; reamintește că Parlamentul a solicitat în repetate rânduri o revizuire atentă a reglementărilor UE privind exporturile cu dublă utilizare pentru a se evita sistemele software și de altă natură care pot fi folosite împotriva infrastructurii digitale a UE și pentru încălcarea drepturilor omului dacă ajung pe mâini nepotrivite;

22.

reamintește recenta publicare, de către Înaltul Reprezentant, a strategiei globale care oferă un cadru coerent de priorități de acțiune în domeniul politicii externe în care se pot defini următoarele evoluții ale politicii europene de apărare;

23.

reamintește cele patru obiective colective de referință cu privire la investiții, aprobate de Comitetul de conducere la nivel ministerial al AEA în noiembrie 2007 și își exprimă preocuparea cu privire la nivelul scăzut de colaborare care reiese din informațiile prezentate în raportul privind datele din domeniul apărării, publicat în 2013;

24.

solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a reuni întreprinderile mari și părțile interesate din industria europeană a apărării în scopul dezvoltării unei industrii europene a vehiculelor aeriene fără pilot;

25.

solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a reuni întreprinderile mari și părțile interesate din industria europeană a apărării în scopul dezvoltării strategiilor și a unei platforme pentru dezvoltarea în comun a echipamentelor de apărare;

26.

invită VP/ÎR să consolideze cooperarea dintre strategiile naționale de securitate cibernetică, capabilitățile și centrele de comandă și AEA în cadrul cooperării structurate permanente pentru a contribui la asigurarea protecției împotriva atacurilor cibernetice și la contracararea acestora;

27.

solicită dezvoltarea în continuare a cadrului UE de politică pentru apărarea cibernetică în scopul creșteri capabilităților de apărare cibernetică ale statelor membre, a cooperării operaționale și a schimbului de informații;

28.

ia notă de lucrările în curs privind elaborarea unei acțiuni pregătitoare pentru un viitor program al UE de cercetare în domeniul apărării și solicită ca acesta să fie lansat cât mai curând posibil, după cum a cerut Consiliul European în 2013 și 2015, și ca rezultat al unui proiect pilot inițiat de către PE; subliniază că acțiunea pregătitoare ar trebui să dispună de un buget suficient, de cel puțin 90 de milioane de euro în cursul următorilor trei ani (2017-2020); consideră că acțiunea pregătitoare ar trebui să fie urmată de un program de cercetare major, consacrat, finanțat din fonduri UE și inclus în următorul cadru financiar multianual care începe în 2021; subliniază faptul că programul european de cercetare în domeniul apărării va avea nevoie de un buget total de cel puțin 500 de milioane de euro anual pentru acea perioadă, pentru a fi credibil și pentru a înregistra rezultate notabile; invită statele membre să schițeze viitoarele programe de cooperare pentru care cercetările în domeniul apărării finanțate de către UE pot constitui o bază de pornire și solicită constituirea fondului de lansare pentru acțiunile pregătitoare premergătoare operațiunilor militare, astfel cum se prevede în Tratatul de la Lisabona; remarcă inițiativele Comisiei din domeniul apărării, cum ar fi planul de acțiune în domeniul apărării, politica industrială în domeniul apărării și baza industrială și tehnologică de apărare europeană;

29.

subliniază că lansarea misiunilor PSAC, precum EUNAVFOR MED, contribuie la realizarea Uniunii Europene a Apărării; invită UE să continue și să intensifice astfel de operațiuni;

30.

consideră că este importantă utilizarea procedurilor semestrului european pentru a se introduce forme de cooperare consolidată în domeniul securității și al apărării;

31.

subliniază că este important să se adopte măsurile necesare pentru a încuraja o piață europeană a apărării funcțională, echitabilă, accesibilă și transparentă care să fie deschisă și altora, să promoveze inovarea tehnologică viitoare, să sprijine IMM-urile și să stimuleze creșterea economică și crearea de locuri de muncă, cu scopul de a capacita statele membre să-și utilizeze mai eficient și mai efectiv și să-și maximizeze bugetele de apărare și de securitate; observă că o bază europeană de apărare, tehnologică și industrială solidă are nevoie de o piață internă echitabilă, funcțională și transparentă, de securitatea aprovizionării, precum și de un dialog structurat cu industriile relevante din domeniul apărării; este preocupat de faptul că progresele vizând îmbunătățirea competitivității, măsurile anticorupție și o mai mare transparență în sectorul apărării au fost până acum modeste și că nu există încă o politică industrială de apărare europeană solidă și că nici nu se respectă normele pieței interne; consideră că o piață europeană integrată și competitivă de armament destinat apărării trebuie să ofere stimulente și recompense tuturor statelor membre și să furnizeze tuturor cumpărătorilor mijloace adecvate și accesibile, care să răspundă nevoilor de securitate ale fiecăruia; subliniază necesitatea de a asigura că Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării și Directiva privind transferul de produse din domeniul apărării în interiorul Comunității se aplică în mod corect pe teritoriul UE; solicită Comisiei și statelor membre să garanteze punerea completă în aplicare a celor două directive din domeniul apărării din cadrul așa-numitului „pachet privind apărarea”;

32.

invită Comisia Europeană să se implice în cadrul planului de acțiune în domeniul apărării, pentru a sprijini o bază industrială puternică, în măsură să răspundă necesităților Europei în materie de capabilități strategice și să identifice situațiile în care UE ar putea oferi valoare adăugată;

33.

este convins că, în definirea treptată a politicii de apărare comune a Uniunii, UE ar trebui să prevadă, de comun acord cu statele membre implicate, participarea la programele privind capabilitățile pe care acestea le desfășoară, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe în cadrul Uniunii;

34.

încurajează Comisia să acționeze, în colaborare cu AEA, în calitate de mediator și catalizator pentru cooperarea în domeniul apărării, prin mobilizarea fondurilor și a instrumentelor UE care vizează dezvoltarea de către statele membre a programelor în domeniul capabilităților de apărare; reamintește că planul de acțiune european în domeniul apărării ar trebui să fie un instrument strategic de încurajare a cooperării în domeniul apărării la nivel european, în special printr-un program de cercetare în domeniul apărării finanțat de UE, precum și prin măsuri de consolidare a cooperării industriale de-a lungul întregului lanț valoric;

35.

întâmpină favorabil conceptul de autonomie strategică dezvoltat în strategia globală a Uniunii Europene de VP/ÎR; consideră că acest concept ar trebui să fie aplicat atât în cazul priorităților noastre strategice, cât și în cazul consolidării capabilităților și a industriei noastre;

36.

observă declarația comună din 8 iulie 2016 a președinților Consiliului European și Comisiei Europene, precum și a Secretarului General al NATO, care subliniază că este necesară o cooperare între UE și NATO în domeniul securității și apărării; este convins că cooperarea între UE și NATO ar trebui să implice cooperarea în est și în sud, contracararea amenințărilor hibride și a celor cibernetice, ameliorarea securității maritime, precum și armonizarea și coordonarea dezvoltării capabilităților de apărare; consideră că o cooperare privind capabilitățile tehnologice, industriale și militare oferă perspectiva unei mai mari compatibilități și sinergii între cele două organizații, asigurând, astfel, utilizarea mai eficientă a resurselor; reamintește că punerea rapidă în aplicare a declarației menționate anterior este esențială și, în acest sens, solicită ca SEAE, în cooperare cu omologii relevanți, să dezvolte opțiuni concrete pentru punerea în aplicare până în decembrie 2016; consideră că statele membre ar trebui să dezvolte capabilități care să poată fi desfășurate în cadrul PSAC pentru ca o acțiune autonomă să fie posibilă în cazurile în care NATO nu dorește să acționeze sau în care o acțiune a UE ar fi mai adecvată; este convins că acest lucru ar consolida și rolul NATO în politica de securitate și apărare și în apărarea colectivă; subliniază faptul că cooperarea dintre UE și NATO, în scopul consolidării și eficientizării industriei de apărare și a cercetării în domeniul apărării, reprezintă o prioritate strategică și punerea sa rapidă în aplicare este crucială; este convins că conlucrarea în prevenirea, analiza și depistarea timpurie prin intermediul informării eficiente și al schimbului de informații vor spori capacitatea UE de a contracara amenințările, inclusiv amenințările hibride; este în continuare convins că NATO este principalul furnizor de securitate și apărare în Europa; subliniază că este necesar să se evite suprapunerea între instrumentele NATO și cele ale Uniunii; consideră că UE deține de asemenea potențialul de a influența în mod semnificativ aspectele civile în regiunile instabile; insistă, cu toate acestea, asupra faptului că, deși NATO are rolul de a-și proteja membrii în mare parte europeni de orice atac extern, UE ar trebui să aspire să fie cu adevărat în măsură să se apere singură și să acționeze în mod autonom, dacă este necesar, asumându-și o mai mare responsabilitate în acest domeniu prin îmbunătățirea echipamentului, a pregătirii și a organizării;

37.

constată că, deși NATO trebuie să fie în continuare baza apărării colective în Europa, prioritățile politice ale NATO și ale UE ar putea fi diferite în anumite situații, nu în ultimul rând în contextul pivotului Statelor Unite către Asia; subliniază, de asemenea, că UE dispune de un set unic de instrumente legate de securitate pe care NATO nu le deține și viceversa; consideră că UE ar trebui să își asume o mai mare responsabilitate pentru crizele de securitate din vecinătatea sa imediată, contribuind astfel la îndeplinirea misiunilor NATO, în special în contextul războiului hibrid și al securității maritime; consideră că reforma acordurilor Berlin plus se poate dovedi necesară pe termen lung, de asemenea, pentru a permite utilizarea de către NATO a capabilităților și a instrumentelor UE; subliniază faptul că ambiția UE de a atinge autonomia strategică, precum și constituirea unei Uniuni Europene a Apărării trebuie să se realizeze în deplină sinergie cu NATO și trebuie să ducă la o cooperare mai eficientă, la o repartizare echitabilă a sarcinilor și la o diviziune productivă a muncii între NATO și UE;

38.

este convins că cooperarea între UE și NATO ar trebui să conducă și la eforturi comune de consolidare a rezilienței în est și sud și la investiții în domeniul apărării; consideră că o cooperare privind capabilitățile oferă perspectiva unei mai mari compatibilități și sinergii între cele două organizații; este convins că acest lucru ar consolida și rolul NATO în politica de securitate și apărare și în apărarea colectivă;

39.

este profund preocupat de rapoartele ce relatează că procedurile administrative încetinesc în mod nenecesar generarea forțelor pentru misiunile PSAC și circulația transfrontalieră a forțelor de reacție rapidă în interiorul UE; invită statele membre să creeze la nivelul UE un sistem de coordonare a mișcărilor rapide de forțe armate, personal, echipamente și materiale pentru scopurile PSAC atunci când este invocată clauza de solidaritate și când există obligația de a furniza ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU;

40.

solicită elaborarea unor acorduri și orientări practice pentru activarea în viitor a articolului 42 alineatul (7) din TUE; invită statele membre să ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestui articol pentru a permite fiecărui stat membru să gestioneze eficient ajutorul și alte contribuții sub formă de asistență din partea altor state membre sau pentru a se asigura că acestea sunt gestionate eficient în cadrul Uniunii; invită statele membre să urmărească atingerea obiectivului de 2 % din PIB pentru cheltuieli de apărare și să cheltuiască prin intermediul AEA 20 % din bugetele de apărare pentru echipamente identificate ca necesare, inclusiv pentru cercetarea și dezvoltarea conexă, eliminând astfel decalajul cu cele patru obiective colective de referință ale AEA cu privire la investiții;

41.

este de părere că încercările pe care le reprezintă constrângerile financiare pentru bugetele naționale sunt însoțite în același timp de posibilități de progres, care rezultă din necesitatea evidentă a unei cooperări mai strânse între statele membre în domeniul apărării; salută decizia anumitor state membre de a stopa sau de a inversa tendința de reducere a cheltuielilor în domeniul apărării;

42.

consideră că Parlamentul European ar trebui să ocupe un loc important în viitoarea Uniune Europeană a Apărării și că, prin urmare, Subcomisia pentru securitate și apărare ar trebui să devină o comisie parlamentară de sine stătătoare;

43.

solicită VP/ÎR să lanseze o Carte albă a UE privind securitatea și apărarea, care se va baza pe strategia globală a UE ce a fost susținută de Consiliul European; solicită Consiliului să atribuie sarcina de elaborare a acestui document fără întârziere; regretă sugestia VP/ÎR adresată miniștrilor apărării ai UE potrivit căreia ar trebui să existe doar un plan de punere în aplicare în materie de securitate și apărare, în locul unui proces cuprinzător vizând Cartea albă; consideră că un astfel de plan de punere în aplicare ar trebui să fie precursorul unui proces regulat vizând Cartea albă privind securitatea și apărarea, care ar trebui să constituie o bază utilă pentru estimarea posibilelor contribuții ale Uniunii în politica de securitate și apărare pentru fiecare cadru legislativ într-un mod specific și realist;

44.

este convins că această Carte albă a UE privind securitatea și apărarea ar trebui să fie rezultatul unor procese interguvernamentale și interparlamentare coerente, precum și al contribuțiilor diferitelor instituții ale UE, care ar trebui să se bazeze pe coordonarea internațională cu partenerii și aliații noștri, inclusiv NATO, și pe un sprijin interinstituțional cuprinzător; invită VP/ÎR să își revizuiască calendarul inițial pentru a iniția o consultare specifică cu statele membre și cu parlamentele;

45.

consideră că, pe baza strategiei globale a UE, Cartea albă ar trebui să înglobeze strategia UE de securitate și apărare, capabilitățile considerate necesare pentru implementarea acestei strategii și măsurile și programele luate la nivelul statelor membre și al UE pentru obținerea acestor capabilități, care ar trebui să se bazeze pe o politică europeană de colaborare privind capabilitățile și armamentul, având în același timp în vedere faptul că apărarea și securitatea rămân în continuare de competența națională;

46.

consideră că această Carte albă ar trebui să ia forma unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în care să figureze toate inițiativele, investițiile, măsurile și programele Uniunii pentru respectivul cadru politic și financiar multianual al UE; este convins că statele membre, partenerii și aliații ar trebui să ia în considerare acest acord interinstituțional în propria lor planificare a securității și apărării, pentru a asigura o coerență și o complementaritate reciproce;

Inițiative de lansare

47.

consideră că următoarele inițiative ar trebui să fie lansate imediat:

—	acțiunea pregătitoare privind cercetarea PSAC începând din 2017, care va fi continuată până în 2019;

—

un program ulterior de cercetare în domeniul apărării mai ambițios și mai strategic, care să acopere perioada până la următorul CFM, dacă resursele financiare suplimentare necesare sunt asigurate de către statele membre sau prin cofinanțare de către statele membre în conformitate cu articolul 185 din TFUE;

—	un semestru european pentru apărare care să evalueze progresele înregistrate în cadrul eforturilor bugetare ale statelor membre în domeniul apărării;

—	o strategie care prezintă etapele de urmat pentru crearea și punerea în aplicare a Uniunii Europene a Apărării;

—	examinarea ideii creării unui Consiliu permanent al miniștrilor apărării;

—	sprijinirea inițiativei NATO care va plasa batalioane multinaționale în statele membre, când și unde este necesar, în special pentru dezvoltarea infrastructurii necesare (inclusiv cazarea);

—	punerea la punct a unui proces regulat vizând Cartea albă, cu o primă aplicare în cadrul planificării următorului CFM;

—	o conferință a părților interesate privind elaborarea unei politici europene în domeniul armamentelor și al capabilităților și armonizarea politicilor naționale respective pe baza unei analize a apărării UE;

—	soluționarea problemelor juridice care împiedică punerea în aplicare a comunicării comune privind consolidarea capacității de a promova securitatea și dezvoltarea în țările terțe;

—	reforma conceptului de grupuri tactice de luptă ale UE care vizează înființarea unor unități permanente care vor fi independente de orice națiune-lider și care fac obiectul unei pregătiri comune sistematice;

—	crearea fondului de lansare pentru pregătirea misiunilor militare, astfel cum se prevede la articolul 41 alineatul (3) din TUE, care ar contribui la lansarea mai rapidă a operațiunilor militare ale PSAC;

—	un plan de acțiune pentru întărirea și extinderea mecanismului Athena pentru a fi în măsură să asigure mai multe fonduri comunitare pentru misiunile UE;

—

reforma mecanismului Athena, care vizează extinderea potențialului său de repartizare a costurilor și de finanțare comună, în special în ceea ce privește desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE sau a altor forțe de reacție rapidă și pentru consolidarea capacității actorilor militari din țările partenere (formare, îndrumare, consiliere, furnizarea de echipamente, îmbunătățirea infrastructurii și alte servicii);

—	un proces de reflecție privind investițiile străine directe în industriile vitale din domeniul apărării și securității și privind furnizorii de servicii, în vederea elaborării legislației la nivelul UE;

—	un proces de reflecție privind standardizarea produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare în vederea elaborării unei legislații la nivelul UE;

—	un proces de reflecție privind stabilirea unui sediu permanent de comandă și control pentru operațiunile militare ale PSAC;

—	un sistem la nivelul UE pentru coordonarea mișcărilor rapide de personal al forțelor armate, de echipamente și materiale;

—	primele elemente din Planul de acțiune pentru apărarea europeană, care să fie bazate pe o Carte albă a UE în domeniul securității și apărării;

—

proiectele UE-NATO inițiale privind combaterea și prevenirea amenințărilor hibride și construirea rezistenței, privind cooperarea în materie de reacție și comunicare strategice, cooperarea operațională, inclusiv pe mare, și migrația, coordonarea privind securitatea cibernetică și apărarea, capabilitățile de apărare, consolidarea bazei industriale, de cercetare și tehnologice de apărare, exercițiile, precum și consolidarea capacităților de apărare și de securitate ale partenerilor noștri din est și din sud;

—	măsuri de consolidare a cooperării și a încrederii între actorii din domeniul securității cibernetice și al apărării;

48.

propune ca Uniunea Europeană a Apărării să fie lansată de urgență printr-un sistem de integrare diferențiată, în două etape:

(a)	activarea cooperării structurate permanente, care a fost deja aprobată de Parlament, fiind inclusă în programul „Un nou început” al Președintelui Comisiei;

(b)	punerea în aplicare a planului de acțiune al VP/ÎR din cadrul strategiei globale pentru politica externă și de securitate;

o o

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, agențiilor UE în domeniul spațiului, al securității și al apărării, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0120.

(2) JO C 419, 16.12.2015, p. 138.

(3) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 48.

(4) Costul „non-Europei” în politica de securitate și apărare comună, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, 2013, p. 78.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/29

P8_TA(2016)0436

Valorificarea potențialului transportului naval de pasageri

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la valorificarea potențialului prezentat de transportul naval de pasageri (2015/2350(INI))

(2018/C 224/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS) din 1974, astfel cum a fost modificată,

—	având în vedere Protocolul din 1978 al Organizației Maritime Internaționale referitor la Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap,

—	având în vedere cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților servind drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

—	având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 ianuarie 2009 intitulată „Obiective strategice și recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018” (COM(2009)0008),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 privind obiectivele strategice și recomandările pentru politica UE în domeniul transporturilor maritime până în 2018 (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile (4),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (5),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 24 mai 2016 privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1177/2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (COM(2016)0274),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2013 intitulată „Către transportul pe căi navigabile interioare – NAIADES II” (COM(2013)0623),

—	având în vedere Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară (6),

—	având în vedere Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind normele și standardele de siguranță pentru navele de pasageri (7);

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1090/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 2009/42/CE privind raportările statistice cu privire la transportul maritim de mărfuri și pasageri (8),

—	având în vedere Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinație sau de plecare din statele membre ale Comunității (9),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3051/95 al Consiliului din 8 decembrie 1995 privind managementul siguranței feriboturilor de pasageri de tip ro-ro (10),

—	având în vedere Directiva 2012/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului privind reducerea conținutului de sulf din combustibilii marini (11),

—	având în vedere Raportul Comisiei din 16 octombrie 2015 intitulat „Adaptarea cursului: verificarea adecvării legislației UE privind siguranța navelor de pasageri” (COM(2015)0508),

—	având în vedere raportul Comisiei din 31 martie 2016 întitulat „Evaluarea REFIT a Directivei 2000/59/CE privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură” (COM(2016)0168),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0306/2016),

A.	întrucât geografia Europei, cu țărmurile sale lungi și multele sale insule și râuri, oferă oportunități extraordinare pentru transportul naval sustenabil de pasageri;

întrucât transportul de pasageri în contextul transportului de coastă (transportul maritim pe distanțe scurte), feriboturile ce circulă pe căi navigabile interioare și cele maritime, mobilitatea urbană și periferică, croazierele și turismul, prezintă un mare potențial de a folosi capacitatea excedentară disponibilă, atât în ceea ce privește infrastructura, cât și în ceea ce privește navele și joacă un rol esențial în conectarea diferitelor regiuni ale Uniunii Europene, constituind, astfel, un factor important pentru îmbunătățirea coeziunii; întrucât activitățile de croazieră și feriboturile stimulează turismul costier, una dintre principalele activități maritime în Europa;

C.	întrucât în ultimii ani s-a observat o tendință către dezvoltarea intensivă de nave pentru diferite tipuri de navigație, cum ar fi navele fluviale-maritime, care îndeplinesc cerințele pentru navele maritime, dar pot naviga și în ape mai puțin adânci;

D.	întrucât dezvoltările tehnologice au făcut din nou din transportul pe apă o alternativă la drumurile de acces aglomerate către centrele orașelor;

întrucât transportul naval de pasageri și transportul naval de mărfuri se confruntă cu probleme diferite și prezintă nevoi diferite în ceea ce privește infrastructura, provocările legate de mediu, aspectele operaționale, securitatea și relațiile dintre porturi și orașe, însă ambele segmente de piață sunt administrate de o singură autoritate portuară;

întrucât integrarea nodurilor navale de călători în politica europeană privind infrastructura conectată, astfel cum s-a pus deja în aplicare prin Regulamentele (UE) nr. 1315/2013 și (UE) nr. 1316/2013 privind rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) și respectiv Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), va aduce o valoare adăugată europeană suplimentară;

G.	întrucât există posibilități legate de împrumuturi și garanții pentru proiectele desfășurate pe apă și în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), acest instrument venind în completarea granturilor tradiționale;

întrucât transportul pe căile navigabile interioare a fost recunoscut ca un mod de transport ecologic, care necesită atenție specială și un sprijin deosebit, și întrucât în Cartea albă se recomandă promovarea transportului maritim de coastă și pe căile navigabile interioare, sporirea ponderii transportului naval de coastă și pe căile navigabile interioare și îmbunătățirea siguranței acestui mod de transport;

întrucât Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și propunerea de act european privind accesibilitatea oferă orientări clare nu doar pentru punerea în aplicare și, dacă este cazul, viitoarea revizuire a Regulamentului (UE) nr. 1177/2010, ci și pentru adoptarea unei legislații în domeniul drepturilor pasagerilor în context intermodal, dat fiind că această legislație ar trebui să includă accesul neîngrădit pentru pasagerii cu handicap sau mobilitate redusă;

întrucât, cu toate că transportul naval de pasageri este considerat un mod de transport sigur, în trecut au avut loc mai multe accidente tragice în sectorul transportului naval de pasageri, inclusiv cele care au implicat vasele Estonia, Herald of Free Enterprise, Costa Concordia, Norman Atlantic și UND Adryatik;

întrucât, în strategia sa în materie de politică din domeniul transportului maritim până în 2018, UE și-a stabilit obiectivul de a deveni liderul mondial al cercetării și inovării din domeniul maritim, precum și cel al construcțiilor navale, pentru a îmbunătăți eficiența energetică a navelor și inteligența acestora, a reduce impactul lor asupra mediului, a reduce la minimum riscul de accidente și a asigura o mai bună calitate a vieții pe mare,

L.	întrucât turismul cu nave de croazieră pe râuri și transportul naval de pasageri pe râuri, canale și alte căi navigabile interioare se intensifică în multe porțiuni ale râurilor europene și nodurile urbane de pe traseu;

M.	întrucât UE a adoptat o serie de macrostrategii bazate pe utilizarea căilor navigabile, printre acestea numărându-se strategia pentru regiunea Dunării, cea pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și cea pentru regiunea Mării Baltice;

consideră că sectorul transportului naval de pasageri (TNP) trebuie să dețină o prioritate mai înaltă în cadrul agendei UE și a statelor sale membre referitoare la politica din domeniul transporturilor; consideră, prin urmare, că ele ar trebui să colaboreze în vederea realizării unei „zone unice pentru transportul naval de pasageri”, de exemplu prin simplificarea sarcinilor administrative generate de transportul naval transfrontalier de pasageri;

Competitivitate

încurajează statele membre, autoritățile regionale și locale și Comisia să analizeze TNP și, în special, să îmbunătățească infrastructura asociată, atât în rețelele lor centrale, cât și în cele globale, în cadrul TEN-T și al MIE prin consolidarea legăturii sale cu, printre altele, infrastructura feroviară din hinterland, inclusiv prin asigurarea de infrastructuri și furnizarea de informații pentru a îndeplini nevoile în materie de mobilitate ale tuturor călătorilor;

încurajează dezvoltarea autostrăzilor maritime, inclusiv de către țări terțe, care să promoveze transportul eficient multimodal, să faciliteze integrarea acestui mod cu alte rețele și moduri de transport, să elimine blocajele în infrastructurile-cheie ale rețelei și să asigure continuitatea teritorială și integrarea;

subliniază necesitatea eliminării blocajelor la nivelul legăturilor dintre sistemul extins de navigație interioară din Europa de Vest și sistemul existent din Europa de Est, care sunt degradate într-o măsură semnificativă sau, în unele locuri, sunt complet degradate;

invită Comisia să publice o analiză globală anuală a proiectelor din domeniul TNP care sunt cofinanțate de UE în cadrul fondurilor de coeziune, structurale, regionale, Interreg, Orizont 2020, MIE și TEN-T, precum și în cadrul Fondului european pentru investiții strategice

invită Comisia să publice un raport de sinteză privind punerea în aplicare a strategiilor UE în domeniul TNP;

subliniază relevanța deosebită a datelor statistice europene pentru a formula planuri și politici pentru sectorul transportului naval, în special în ceea ce privește numărul serviciilor transfrontaliere maritime și pe căi navigabile interioare asigurate atât de feriboturi, cât și de navele de croazieră, având în vedere că există zone unde transportul dintre diferite localități poate fi efectuat doar pe apă; solicită Eurostat să includă în datele sale statistice privind pasagerii croazierelor maritime și „vizitele pasagerilor în porturile de escală”, adică numărul pasagerilor îmbarcați și debarcați în fiecare port de tranzit, nu doar numărul pasagerilor de croazieră care călătoresc cu vaporul în vacanță în fiecare an (cifra totală); includerea acestor cifre ar oferi o imagine mai aproape de realitate a valorii adăugate a sectorului croazierelor și a TNP în general;

invită Comisia să dezvolte un sistem pentru colectarea armonizată a statisticilor privind accidentele și incidentele în care sunt implicate navele de navigație interioară, inclusiv pentru traficul transfrontalier;

consideră că integrarea TNP în rețelele urbane și regionale de transport public ar putea crește considerabil eficiența mobilității, performanțele de mediu, calitatea vieții, gradul de decongestionare a rețelelor de transport terestre și confortul din orașe și ar putea face prețurile mai abordabile; invită Comisia să sprijine în totalitate investițiile în infrastructurile de calitate în hinterland care pot contribui la o reducere a congestionării traficului local și să se asigure că localnicii nu sunt afectați negativ; invită Comisia să întocmească liste cu exemple de bune practici în acest domeniu;

10.

invită statele membre să promoveze și să sprijine inițiativele locale menite să activeze transporturile pe căi navigabile interioare ca o modalitate de aprovizionare a aglomerărilor, inclusiv prin dezvoltarea unor centre de distribuție în porturile fluviale și dezvoltarea transportului de pasageri, în primul rând pentru ca zonele în cauză să devină mai atrăgătoare pentru turiști;

11.

subliniază că TNP ar trebui să fie mai bine integrat în sistemele de informații, de rezervare și de emitere a biletelor pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și a dezvolta în continuare sectorul turistic, în special în zonele îndepărtate și izolate; subliniază că este necesar să se țină seama de operatorii din domeniul TNP la elaborarea sistemului integrat european de emitere a biletelor;

12.

încurajează Comisia să finanțeze proiecte mai bine organizate și mai eficiente pentru serviciile de transport integrat, care să permită: o reducere treptată a consumului de energie; o reorganizare a orarelor diferiților transportatori publici și privați din sectorul aviației, cel maritim și cel terestru, vizând gestionarea intermodală și eficientă a transportului de pasageri; consolidarea biletelor emise de operatorii publici și privați într-un singur bilet, disponibil printr-o aplicație digitală;

13.

subliniază că, atunci când este posibil, ar trebui promovate practicile potrivit cărora navele de transport de mărfuri pot furniza, de asemenea, servicii de transport de pasageri și invers, de exemplu în cazul feriboturilor, dat fiind că astfel ar fi posibil ca navele să obțină un grad de ocupare mai ridicat și o mai mare eficiență financiară și s-ar reduce, totodată, congestionarea șoselelor;

14.

salută eforturile sectorului TNP de a face tranziția spre nave mai ecologice și mai eficiente din punct de vedere energetic, cu emisii mai scăzute, dezvoltate ca parte a unui cadru european care vizează ecologizarea transportului naval; consideră că aceasta ar conduce la soluții mai ieftine, care să fie sustenabile, mai atractive și, astfel, mai competitive din perspectivă economică, lucru care ar conduce la ieftinirea, ecologizarea și „înverzirea” sectorului;

15.

ia act de faptul că provocările diferite cu care se confruntă marile zone costiere din UE presupun acțiuni diferite (mai multe servicii de feribot în Marea Nordului, modernizarea și integrarea tehnică a feriboturilor în Marea Mediterană etc.);

16.

este convins că industria UE a construcției de nave de pasageri trebuie să rămână un actor competitiv cheie, care trebuie încurajat mai activ, dar care trebuie să își reducă, în același timp, amprenta de mediu prin stimularea activităților de cercetare și a inovării în domeniu;

Sustenabilitatea ecologică

17.

solicită Comisiei să integreze TNP în strategia sa și să ia măsuri pentru a reduce emisiile de CO2 în conformitate cu acordurile COP 21, reducând, astfel, la minimum costurile externe;

18.

încurajează Comisia și statele membre să îmbunătățească normele de mediu pentru a reduce poluarea aerului, în conformitate cu normele de la Marea Baltică privind limitele emisiilor de sulf, calitatea carburanților și motoarele cu consum mai eficient de carburant;

19.

subliniază că decarbonizarea transporturilor presupune eforturi semnificative și progrese în domeniul cercetării și inovării; sprijină acțiunea Comisiei de promovare a GNL, a carburanților alternativi nefosili, a sistemelor electrice și hibride bazate pe surse regenerabile și a energiei solare și eoliene pentru navele maritime; de asemenea, o încurajează să adapteze cercetarea și inovarea, acordând o atenție specială aplicațiilor practice în cadrul sectorului TNP;

20.

reamintește că, în temeiul Directivei 2014/94/UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, porturile maritime din rețeaua centrală TEN-T trebuie să ofere facilități de buncherare a GNL pentru navele și vapoarele maritime până în 2025, iar porturile interioare trebuie să se conformeze acestei cerințe până în 2030;

21.

invită Comisia să încurajeze politicile de autosuficiență energetică prin intermediul utilizării de panouri solare care să fie amplasate pe acoperișurile clădirilor din terminalele porturilor și al stocării energiei produse în timpul zilei în vederea utilizării sale în timpul nopții;

22.

subliniază că sectorul feriboturilor reprezintă o componentă importantă a pieței transportului maritim pe distanțe scurte și este, prin urmare, esențial să se mențină dinamismul și competitivitatea acestuia, îmbunătățindu-i totodată performanța de mediu și eficiența energetică;

23.

salută inițiativa REFIT a Comisiei pentru instalațiile portuare de preluare a deșeurilor, aceasta constituind o oportunitate de aliniere a directivei actuale la evoluțiile care au loc pe plan internațional și sprijină și încurajează planurile sale de a elabora o nouă legislație în temeiul procedurii legislative ordinare; subliniază că acest lucru nu ar trebui să împiedice statele membre să lanseze inițiative mai sustenabile, care să includă un bun sistem de informare și monitorizare privind gestionarea deșeurilor, atât pe nave, cât și în porturi;

Siguranța și securitatea

24.

subliniază că prevenirea poluării și a accidentelor este vitală pentru rolul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă de a îmbunătăți siguranța feriboturilor și croazierelor maritime transfrontaliere și de a asigura protecția consumatorilor;

25.

reamintește că personalul feriboturilor și vaselor de croazieră trebuie să fie format pentru a ajuta în mod eficace pasagerii în situații de urgență;

26.

salută propunerea Comisiei referitoare la o directivă privind recunoașterea calificărilor profesionale în navigația interioară, care stabilește standarde armonizate în ceea ce privește calificarea membrilor echipajului și a comandanților de nave în vederea îmbunătățirii mobilității forței de muncă în domeniul navigației interioare;

27.

subliniază că, atunci când este vorba de dezvoltarea în continuare a sistemelor de informare cum ar fi radarul convențional, SafeSeaNet, Galileo și Sistemul de informații fluviale (RIS), ar trebui să se pună accentul pe îmbunătățirea siguranței, a securității și a interoperabilității și încurajează statele membre să impună obligativitatea utilizării RIS;

28.

invită autoritățile competente să propună un cadru clar de alocare a responsabilităților și a costurilor, care să urmărească îmbunătățirea securității și să reglementeze și formarea, instruirea și orientarea suplimentară a personalului, în special problematica de accepta formarea prin folosirea unor simulatoare acreditate ca parte a programului de formare în cadrul reglementărilor Organizației Maritime Internaționale (OMI) și ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM); în opinia sa, calitatea și siguranța serviciilor pot fi îmbunătățite cel mai eficient dacă personalul este calificat;

29.

salută noile propuneri legislative ale Comisiei de simplificare și îmbunătățire a normelor comune privind siguranța navelor care transportă pasageri în apele UE în vederea îmbunătățirii siguranței și concurenței și prin clarificarea, simplificarea și actualizarea normelor în funcție de evoluțiile juridice și tehnologice;

30.

admite că, întrucât preocupările legate de securitate se intensifică, ar putea fi necesare măsuri suplimentare, care să țină seama de caracteristicile specifice ale traficului de feriboturi și de operațiunile portuare astfel încât să se asigure o circulație nestânjenită a feriboturilor de legătură zilnice;

31.

subliniază că un număr semnificativ de râuri constituie și frontiere și încurajează autoritățile responsabile să asigure cooperarea și existența unor sisteme bine integrate și eficiente în materie de siguranță, securitate și urgență, care să opereze de ambele părți ale frontierei;

32.

subliniază că unele mări închise, de exemplu Marea Baltică și Marea Adriatică, sunt delimitate de mai multe state membre, dar și de țări care nu fac parte din UE și invită, prin urmare, autoritățile responsabile să asigure un sistem eficace de siguranță, securitate și, în special, pentru situații de urgență;

33.

subliniază că, atunci când feriboturile maritime internaționale operează în apele teritoriale ale UE, trebuie să se aplice legislația UE și a statelor membre;

Calitatea și accesibilitatea serviciilor

34.

încurajează Comisia să integreze principiile Regulamentului (UE) nr. 1177/2010 în propunerea sa privind drepturile pasagerilor intermodali, inclusiv accesul neîngrădit pentru pasagerii cu handicap sau mobilitate redusă, dar și să țină seama în aceasta de nevoile specifice ale persoanelor în vârstă și ale familiilor care călătoresc cu copii; încurajează Comisia să prezinte date statistice anuale privind evoluția numărului de pasageri cu handicap sau cu mobilitate redusă;

35.

subliniază importanța sectorului TNP pentru dezvoltarea turismului sustenabil și pentru depășirea caracterului său sezonier, în special în regiunile îndepărtate și periferice ale Uniunii, cum ar fi regiunile de coastă, cele insulare și cele rurale; consideră, de asemenea, că IMM-urile ar trebui să fie un punct focal pentru promovarea serviciilor turistice; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să valorifice la maximum oportunitățile de finanțare puse la dispoziție de UE pentru IMM-uri, inclusiv subvențiile destinate comunităților locale în regiunile periferice antemenționate;

36.

ia act de potențialul imens pe care îl prezintă crearea unor bune legături între traseele de navigație interioară și rețeaua europeană de piste ciclabile pentru a spori atractivitatea multor regiuni UE pentru turiști; subliniază că este necesar să se țină seama de nevoile persoanelor care călătoresc cu bicicleta folosind transportul naval de pasageri;

37.

consideră că turismul în regiunile de coastă și insule nu este suficient de bine dezvoltat din cauza lipsei interconectivității; consideră că Comisia ar trebui să țină seama de faptul că în aceste zone există o cerere mai mare pentru servicii de transport de calitate;

38.

consideră că sectorul TNP este important chiar și în zone unde în prezent acesta nu este viabil din punct de vedere economic, cum ar fi insulele îndepărtate slab populate;

39.

reamintește că unele legături cu feribotul sunt adevărate punți indispensabile pentru supraviețuire – vitale pentru coeziunea teritorială, socială și economică în adevăratul sens al cuvântului -, legând regiunile ultraperiferice de continent și de zonele de creștere economică și industrială, contribuind prin aceasta la coeziunea și integrarea europeană;

40.

subliniază că cadrul care asigură conexiunile cu insule, regiuni insulare și zone îndepărtate ar trebui promovat, cu măsuri care să faciliteze feriboturi de calitate mai bună și terminale adecvate;

41.

subliniază potențialul și interesul de a integra TNP într-o rețea de mobilitate multimodală, ținând seama de transportul public în marile aglomerări, atât pentru cei care fac naveta, cât și pentru turiști; consideră, în acest context, că e nevoie de îmbunătățiri suplimentare pentru a dezvolta mobilitatea în calitate de serviciu prin introducerea unor sisteme de emitere integrată a biletelor, pentru a îmbunătăți fiabilitatea, confortul, punctualitatea și frecvența, pentru a reduce presiunea asupra lanțurilor logistice și pentru a reduce timpul de îmbarcare cu scopul de a atrage pasagerii;

42.

subliniază că, pentru a menține un nivel ridicat de servicii de calitate, precum și în interesul siguranței maritime, este esențial să se dezvolte cunoștințele și competențele în sectorul maritim din UE;

o o

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 348, 20.12.2013, p. 1.

(2) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.

(3) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 10.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0310.

(5) JO L 334, 17.12.2010, p. 1.

(6) JO L 389, 30.12.2006, p. 1.

(7) JO L 163, 25.6.2009, p. 1.

(8) JO L 325, 09.12.2010, p. 1.

(9) JO L 188, 2.7.1998, p. 35.

(10) JO L 320, 30.12.1995, p. 14.

(11) JO L 327, 27.11.2012, p. 1.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/36

P8_TA(2016)0437

Creșterea eficienței cooperării pentru dezvoltare

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare (2016/2139(INI))

(2018/C 224/05)

Parlamentul European,

—

având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și, mai ales, obiectivul nr. 17 dintre obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în acesta, care impune statelor membre ale ONU să consolideze mijloacele de punere în aplicare a agendei și să dea un nou impuls parteneriatului mondial pentru dezvoltarea durabilă (1),

—

având în vedere „Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba”, documentul final adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare (Addis Abeba, Etiopia, 13-16 iulie 2015) și aprobat de Adunarea Generală a ONU prin rezoluția sa nr. 69/313 din 27 iulie 2015 (2),

—	având în vedere raportul Secretarului General al ONU privind tendințele și progresele în cooperarea internațională pentru dezvoltare, prezentat sesiunii din 2016 a Forumului de cooperare pentru dezvoltare (E/2016/65) (3),

—

având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului, adoptată cu ocazia celui de al doilea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din 2005, Agenda pentru acțiune de la Accra adoptată cu ocazia celui de al treilea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din 2008 de la Accra (Ghana) (4), și rezultatul celui de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan (Republica Coreea) din decembrie 2011, care a lansat Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (5),

—	având în vedere Declarația de la Dili din 10 aprilie 2010, care vizează consolidarea păcii și construcția statală, și „Noul acord privind implicarea în statele fragile”, lansat la 30 noiembrie 2011 la cel de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului,

—	având în vedere Comunicatul de la prima reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, desfășurată la Ciudad de Mexico în aprilie 2014 (6),

—	având în vedere cea de-a doua reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, care va avea loc la Nairobi, în perioada 28 noiembrie – 1 decembrie 2016 (7),

—	având în vedere raportul intermediar de activitate 2014 al PNUD/OCDE referitor la modalitatea de a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare (8),

—	având în vedere Consensul OSC de la Siem Reap din 2011 privind cadrul internațional pentru eficiența contribuției organizațiilor societății civile la dezvoltare,

—

având în vedere articolul 208 din TFUE, care definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și impune ca Uniunea și statele sale membre să respecte angajamentele pe care le-au acceptat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații competente și să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

—	având în vedere Consensul european privind dezvoltarea din 2005 (9) și planurile de a conveni asupra unui nou consens în 2017,

—	având în vedere Codul de conduită al Uniunii Europene privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare (10),

—

având în vedere textul consolidat al Cadrului operațional privind eficacitatea ajutorului (11), care se bazează pe concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2009 privind un cadru operațional privind eficacitatea ajutorului, Concluziile Consiliului din 14 iunie 2010 privind diviziunea muncii la nivel transnațional și concluziile Consiliului din 9 decembrie 2010 privind răspunderea reciprocă și transparența,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 martie 2015, „Lansarea cadrului UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale” (SWD(2015)0080), precum și concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind cadrul privind rezultatele (12),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 17 martie 2014 privind poziția comună a UE pentru prima reuniune la nivel înalt a Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (13),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015 (14),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind intensificarea programării în comun (15),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind Raportul anual pentru 2016 către Consiliul European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare (16),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 iunie 2015, intitulat „Raportul pe 2015 privind răspunderea UE în materie de finanțare pentru dezvoltare – evaluarea progreselor înregistrate de UE și de statele sale membre” (SWD(2015)0128),

—

având în vedere documentul „O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene – Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, prezentat în iunie 2016 de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (17),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului (18),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul sprijinului bugetar al UE acordat țărilor în curs de dezvoltare (19),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului (20),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind coordonarea donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare (21),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (22),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare (23),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia (24),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul UE pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (25),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0322/2016),

A.	întrucât principiile stabilite prin Declarația de la Paris și Agenda pentru acțiune de la Accra rămân pe deplin valabile și și-au dovedit utilitatea în ceea ce privește îmbunătățirea calității ajutorului pentru dezvoltare, precum și a sprijinului public pentru acesta în țările donatoare;

întrucât angajamentele politice la nivel înalt asumate în cadrul Consensului de la Monterrey (2002), al Declarației de la Roma (2003), al Declarației de la Paris (2005), al Agendei pentru acțiune de la Accra (2008) și al celui de al patrulea Forum privind eficacitatea ajutorului de la Busan (2011) vizează, toate, același obiectiv, și anume de a ameliora calitatea punerii în aplicare, a gestionării și a utilizării asistenței oficiale pentru dezvoltare, în vederea maximizării impactului său;

întrucât principiile eficacității ajutorului au contribuit în mod clar la progrese în direcția obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în multe țări, însă progresele sunt, în continuare, inegale și nu toate principiile au fost întotdeauna pe deplin puse în aplicare în toate statele membre și de către toți actorii din domeniul dezvoltării;

întrucât Parteneriatul mondial poate juca un rol esențial în punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și în realizarea ODD, accentul deplasându-se de pe conceptul de „eficacitate a ajutorului”, care se referă la ajutorul public tradițional pentru dezvoltare, la cel de „eficacitate a cooperării pentru dezvoltare”;

întrucât asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) poate juca un rol esențial în punerea în aplicare a Agendei 2030, în special în țările cu venituri reduse, precum și în combaterea sărăciei extreme și a inegalităților, în cazul în care este mai bine direcționată și respectă principiile eficacității cooperării pentru dezvoltare, și anume asumarea democratică a responsabilității la nivel de țară, alinierea, consolidarea capacității locale, transparența și răspunderea democratică, axarea pe rezultate și incluziunea; subliniază că condiționalitățile de ajutor trebuie să respecte principiile asumării democratice a responsabilității;

F.	întrucât, pe lângă ajutorul și cooperarea pentru dezvoltare, sunt necesare și alte instrumente ale politicii de dezvoltare pentru a eradica sărăcia și a promova ODD;

G.	întrucât sprijinul bugetar prezintă numeroase avantaje, precum responsabilitatea statului, o evaluare mai exactă a rezultatelor, o mai mare coerență a politicilor, o mai bună predictibilitate a ajutorului și o utilizare optimă a fondurilor disponibile, direct în beneficiul populației;

H.	întrucât sectorul privat devine, alături de alte organizații de dezvoltare guvernamentale și neguvernamentale tradiționale, un adevărat partener în strategiile noastre de dezvoltare în vederea realizării unei dezvoltări durabile și favorabile incluziunii;

întrucât este esențial pentru eficacitatea ajutorului ca țările beneficiare să aplice în paralel politici economice în favoarea creșterii care introduc mecanisme ale economiei de piață, mobilizarea capitalurilor private și reforme funciare, precum și deschiderea progresivă a piețelor lor către concurența globală;

J.	întrucât fragmentarea eforturilor de acordare a ajutorului presupune un cost suplimentar între 2 și 3 miliarde EUR anual pentru UE, conform unui studiu efectuat de Comisie;

K.	întrucât Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) constituie un forum integrator care reunește guverne, organizații bilaterale și multilaterale, societatea civilă, parlamente, sindicate și sectorul privat din toate țările;

întrucât GPEDC se axează pe comportamentul și relația dintre actorii din domeniul dezvoltării, pe punerea în aplicare în mod eficient a politicilor și a programelor de dezvoltare, precum și pe monitorizarea progreselor înregistrate în respectarea principiilor esențiale definite în ultimii zece ani pentru a îmbunătăți eficacitatea eforturilor tuturor actorilor în materie de dezvoltare; întrucât ar trebui să se precizeze modul în care acesta se articulează cu arhitectura mondială de dezvoltare care monitorizează punerea în aplicare a Agendei 2030;

întrucât țări precum China, Brazilia, Turcia, Rusia și India joacă un rol din ce în ce mai important ca donatori emergenți și în cadrul transferului de competențe și de tehnologie în materie de dezvoltare, îndeosebi datorită propriei lor experiențe recente și actuale în acest domeniu; întrucât colaborarea lor cu donatorii mai tradiționali în vederea promovării de bunuri publice globale și participarea acestora la cooperarea pentru dezvoltare favorabilă incluziunii în cadrul GPEDC pot fi îmbunătățite;

N.	întrucât Comisia joacă un rol activ în cadrul Comitetului director al GPEDC, iar unul dintre copreședinții săi este de origine dintr-un stat membru al UE, și anume Țările de Jos; întrucât Germania preia acest rol de copreședinție;

întrucât asumarea strategiilor de cooperare pentru dezvoltare la nivel național impune atât alinierea donatorilor la planurile naționale de dezvoltare, precum și la ODD și țintele convenite la nivel internațional, cât și participarea țărilor beneficiare la elaborare și la stabilirea responsabilităților în cadrul aplicării planurilor și a programelor de dezvoltare;

întrucât ajutorul generează un dublu avantaj atunci când nu doar finanțează proiecte de dezvoltare, ci este cheltuit și pe plan local, pentru bunuri și servicii produse pe plan local; întrucât, în consecință, consolidarea sistemelor la nivel de țară și a sistemelor naționale de achiziții reprezintă un element esențial pentru eficacitatea ajutorului în conformitate cu Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului și pentru consolidarea bunei guvernanțe și a răspunderii democratice în țările partenere;

întrucât agendele de cooperare pentru dezvoltare promovate de furnizori și ajutorul condiționat, inclusiv în domeniul achizițiilor publice, pot exprima interese politice diverse care câteodată intră în conflict cu politicile de dezvoltare și pot risca să submineze asumarea responsabilității și sustenabilitatea ajutorului pentru dezvoltare, precum și progresele anterioare în materie de aliniere, ceea ce ar duce la ineficacitate și la o dependență crescândă; întrucât asumarea responsabilității la nivel local joacă un rol important în asigurarea dezvoltării eficiente pentru cetățeni;

R.	întrucât se utilizează tot mai frecvent cadrele privind rezultatele pentru măsurarea gradului de realizare a programelor de cooperare în domeniul dezvoltării, însă asumarea și utilizarea pe deplin a acestor cadre de către țările în curs de dezvoltare continuă să fie problematică;

S.	întrucât runda de monitorizare din 2016 a GPEDC a arătat că progresele în ceea ce privește utilizarea sistemelor la nivel de țară sunt în continuare scăzute și că nu s-a avansat spre eliminarea condiționării ajutorului, care se situează încă la vârful de 80 % atins în 2010;

T.	întrucât parlamentarii din țările partenere, autoritățile locale și societatea civilă continuă să își exprime nemulțumirea cu privire la gradul în care sunt implicați și informați cu privire la programarea și punerea în aplicare a cooperării pentru dezvoltare;

întrucât eficacitatea dezvoltării, înțeleasă ca utilizarea eficace a tuturor mijloacelor și resurselor orientate spre dezvoltare, inclusiv reducerea sărăciei, depinde atât de furnizarea de ajutor și de țările beneficiare, cât și de existența unor instituții eficace și active, a unor politici solide, de implicarea părților interesate de la nivel local și a societății civile, de existența statului de drept, a unei guvernanțe democratice integratoare, de prezența unor mecanisme de monitorizare eficace și transparente, precum și a unor măsuri de protecție împotriva corupției din țările în curs de dezvoltare și împotriva fluxurilor financiare ilicite la nivel internațional; întrucât GPEDC ar trebui să joace un rol mai important în facilitarea și promovarea progresului referitor la factorii determinanți pentru dezvoltare menționați mai sus;

V.	întrucât fragmentarea ajutorului rămâne o provocare persistentă din cauza proliferării donatorilor și a agențiilor de ajutor, precum și a lipsei de coordonare a activităților și proiectelor acestora;

W.	întrucât cooperarea sud-sud a continuat să se intensifice, în pofida încetinirii economiilor emergente și a scăderii prețurilor la materiile prime;

întrucât peisajul de dezvoltare este tot mai eterogen, mai mulți oameni săraci trăind în țările cu venituri medii decât în țările cu venituri mici; întrucât, în același timp, natura provocărilor în materie de dezvoltare s-a schimbat odată cu apariția unor noi provocări globale, cum ar fi migrația, securitatea alimentară, pacea și stabilitatea și schimbările climatice,

face apel la toți actorii din domeniul dezvoltării să se bazeze pe angajamentele asumate de la Paris la Busan, precum și să își reînnoiască și intensifice eforturile pentru a face cooperarea în materie de dezvoltare cât mai eficace cu putință, în scopul de a realiza obiectivele și țintele ambițioase stabilite în Agenda 2030 și de a utiliza în mod optim resursele publice și private pentru dezvoltare;

solicită utilizarea tuturor instrumentelor aferente politicii de dezvoltare pentru a eradica sărăcia și a promova ODD; consideră că eficacitatea finanțării pentru dezvoltare ar trebui să fie evaluată pe baza rezultatelor concrete și a contribuției sale la politica de dezvoltare în ansamblu;

subliniază rolul esențial al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) în îndeplinirea agendei privind eficacitatea dezvoltării, pentru eradicarea sărăciei, reducerea inegalității, furnizarea de servicii publice esențiale și sprijinirea bunei guvernanțe; subliniază faptul că AOD este mai flexibilă, mai previzibilă și mai răspunzătoare decât alte fluxuri care ar putea contribui la dezvoltare;

reamintește că finanțarea suficientă reprezintă o condiție prealabilă pentru o cooperare eficace pentru dezvoltare; observă că cea mai mare parte a furnizorilor de AOD nu și-au îndeplinit angajamentul de a aloca 0,7 % din VNB sub formă de asistență pentru dezvoltare până în 2015, ceea ce înseamnă că o sumă de peste 2 mii de miliarde USD nu a fost pusă la dispoziția țărilor în curs de dezvoltare pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

îndeamnă UE și statele sale membre să-și îndeplinească angajamentul de lungă durată de a aloca 0,7 % din VNB pentru ajutor și de a-și consolida asistența pentru dezvoltare, inclusiv prin intermediul bugetului UE și al Fondului european de dezvoltare (FED), precum și să adopte o foaie de parcurs eficace pentru a îndeplini obiectivul aferent angajamentului în mod transparent, previzibil și răspunzător; avertizează cu privire la diluarea criteriilor AOD pentru a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare;

ia act cu îngrijorare de faptul că, până la jumătatea anului 2015, doar cinci state membre ale UE publicaseră planuri de punere în aplicare a angajamentelor de la Busan; îndeamnă statele membre să publice planuri de punere în aplicare a angajamentelor și să informeze cu privire la eforturile depuse înaintea celei de a doua reuniuni la nivel înalt a GPEDC, care va avea loc la Nairobi, în perioada 28 noiembrie – 1 decembrie 2016;

solicită ca documentul final al celei de a doua reuniuni la nivel înalt să trateze și să atribuie în mod clar rolurile și responsabilitățile diferențiate ale actorilor și instituțiilor din domeniul dezvoltării pentru punerea în aplicare a agendei și aplicarea principiilor, cu scopul de a impulsiona realizarea de progrese și a facilita cooperarea viitoare;

ia act de propunerea mexicană de includere a celui de al cincilea principiu al eficacității dezvoltării, și anume „de a nu lăsa pe nimeni în urmă”; recunoaște importanța plasării unui accent puternic pe grupurile sărace, vulnerabile și marginalizate, luând în mod corespunzător în considerare egalitatea de gen și situațiile de fragilitate și conflict, în contextul agendei privind eficacitatea dezvoltării; consideră că, deși acest principiu ar corespunde filozofiei generale și angajamentului primordial al Agendei 2030, eventuala sa includere ar trebui să fie însoțită de discuții serioase și de o analiză a operaționalizării sale, în special în ceea ce privește problemele legate de integrare și indicatori;

subliniază necesitatea de a poziționa ferm GPEDC în contextul punerii în aplicare a Agendei 2030 și a Agendei pentru acțiune de la Addis Abeba; consideră că GPEDC poate constitui o valoare adăugată dacă activitatea sa este eșalonată în mod strategic și adaptată în funcție de activitatea și calendarul Forumului de cooperare pentru dezvoltare, al Forumului privind finanțarea pentru dezvoltare și al Forumului politic la nivel înalt din cadrul Consiliului Economic și Social al ONU;

10.

subliniază că GPEDC ar trebui să joace un rol important pentru a asigura, pe baza unor date concrete, monitorizarea și răspunderea privind principiile eficacității pentru atingerea ODD și pentru a sprijini o mai bună punere în aplicare a acestora de către toți actorii la nivel național; subliniază necesitatea ca GPEDC să prevadă căi de cooperare clar definite pentru anumiți actori din domeniul dezvoltării care nu sunt donatori OCDE, precum donatorii emergenți, guvernele locale și regionale, organizațiile societății civile, filantropii privați, instituțiile financiare, întreprinderile private și sindicatele; consideră că dispozițiile privind prezidarea GPEDC ar trebui să reflecte diversitatea părților interesate;

11.

reamintește că 1 % din creșterea din Africa reprezintă mai mult decât dublul ajutorului oficial pentru dezvoltare;

12.

consideră că GPEDC ar trebui să joace un rol de lider în asigurarea progreselor privind ODD nr. 17, și anume în legătură cu monitorizarea și răspunderea, creșterea eficacității ajutorului, calitatea și capacitatea finanțării pentru dezvoltare, sustenabilitatea fiscală și bugetară, mobilizarea sectorului privat și creșterea responsabilității acestuia în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, transparența, coerența politicilor, parteneriatele multipartite, precum și cooperarea sus-sud și cea tripartită;

13.

subliniază rolul important pe care trebuie să îl joace GPEDC în ceea ce privește indicatorul ODD nr. 17.16.1, în special în realizarea unor parteneriate multipartite mai eficace și mai favorabile incluziunii pentru a sprijini și a susține punerea în aplicare a Agendei 2030, prin măsurarea calității eforturilor lor de dezvoltare; salută runda de monitorizare din 2016, constatând că numărul partenerilor de dezvoltare implicați în acest exercițiu a crescut și așteaptă cu nerăbdare publicarea raportului privind progresele înregistrate;

14.

încurajează părțile la GPEDC să ia în considerare crearea unui secretariat permanent al acestuia, mai independent și dotat cu resurse adecvate, bazându-se pe activitatea desfășurată de echipa comună de asistență, și îndeamnă statele membre ale UE și țările partenere să stabilească puncte focale naționale;

15.

reamintește că Parlamentului European ar trebui să i se asigure posibilitatea de a-și juca rolul esențial privind controlul democratic al tuturor politicilor UE, inclusiv în ceea ce privește politicile de dezvoltare, și solicită insistent să fie informat în mod periodic și în timp util cu privire la poziția adoptată de Comisie în cadrul Comitetului director al GPEDC;

16.

salută progresele înregistrate și recomandă Comisiei să depună în continuare eforturi pentru a se asigura că toate părțile interesate au acces la informații în ceea ce privește transparența programării, a mecanismelor de finanțare, a proiectelor și a fluxurilor de ajutoare în materie de cooperare pentru dezvoltare, în special în contextul Inițiativei internaționale privind transparența ajutoarelor (IATI) și al înființării site-ului „EU Aid Explorer”; subliniază, cu toate acestea, că trebuie luate încă măsuri importante în această privință și solicită ca donatorii să depună urgent eforturi semnificative suplimentare pentru ca informațiile și datele să devină mai accesibile, actualizate și comparabile; invită statele membre care nu contribuie încă la IATI să înceapă să facă acest lucru; invită Comisia și statele membre să utilizeze datele disponibile și, de asemenea, să sprijine țările partenere prin promovarea schimburilor de informații și bune practici în acest sens;

17.

consideră că monitorizarea, analiza și schimbul de cunoștințe cu privire la progresele înregistrate în domeniul dezvoltării sunt esențiale pentru a crește răspunderea și impactul cooperării, în special la nivel de țară; îndeamnă Comisia, prin urmare, să prezinte rapoarte, cel puțin o dată la 24 de luni, cu privire la eforturile și planurile de acțiune ale UE și ale statelor membre, pentru a implementa pe deplin principiile de la Busan; solicită UE să continue să sprijine țările partenere la îmbunătățirea capacității lor administrative și logistice, în special a sistemelor lor statistice;

18.

salută inițiativele OCDE care ar putea contribui la reducerea fluxurilor financiare ilicite și invită comunitatea internațională să intensifice cooperarea pentru a spori transparența regimurilor fiscale și a fluxurilor financiare, în general; insistă asupra rolului esențial și a responsabilităților întreprinderilor multinaționale și ale instituțiilor financiare în această privință;

19.

invită Comisia, delegațiile UE și agențiile din statele membre să informeze parlamentele naționale și, în măsura în care este posibil, autoritățile locale și regionale, precum și părțile interesate din sectorul privat și societatea civilă, cu privire la programarea și angajamentele financiare legate de ajutorul pentru dezvoltare, publicând, pentru fiecare țară, rapoarte privind cooperarea pentru dezvoltare, care ar trebui să ofere o imagine de ansamblu a documentelor strategice, a coordonării donatorilor, a planurilor de acțiune anuale și a programelor în curs și a celor planificate, precum și a cererilor de propuneri de proiecte și a achizițiilor publice sau a altor mecanisme de finanțare utilizate;

20.

încurajează parlamentele țărilor beneficiare să adopte politici naționale în materie de ajutor pentru dezvoltare cu scopul de a crește răspunderea donatorilor și a guvernelor beneficiare, inclusiv a autorităților locale, a consolida gestionarea finanțelor publice și capacitatea de absorbție, a eradica corupția și orice formă de dispersare a ajutoarelor, a eficientiza sistemele fiscale și a îmbunătăți condițiile necesare pentru a beneficia de sprijin bugetar, precum și, pe termen lung, pentru a reduce dependența de ajutoare;

21.

consideră importantă promovarea participării tuturor statelor membre la Inițiativa fiscală de la Addis Abeba, pentru a dubla suportul tehnic până în 2020 și a consolida capacitatea țărilor partenere în ceea ce privește impozitarea;

22.

invită Comisia și statele membre să colaboreze cu parlamentele naționale din țările partenere pentru a sprijini în mod constructiv elaborarea acestor politici, completându-le cu acorduri de răspundere reciprocă; salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți răspunderea națională în ceea ce privește sprijinul bugetar, consolidând capacitățile instituționale ale parlamentelor naționale și ale instituțiilor supreme de audit;

23.

subliniază rolul pe care îl joacă în dezvoltare cetățenii, comunitățile locale, reprezentanții aleși, organizațiile bazate pe credință, organizațiile societății civile (OSC), mediul academic, sindicatele și sectorul privat și subliniază că toți acești actori trebuie să fie implicați în promovarea și punerea în aplicare a agendei privind eficacitatea la diferite niveluri; consideră că contribuția lor efectivă necesită implicarea participativă a acestor actori în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare, răspunderea reciprocă și transparența, monitorizarea și evaluarea și că donatorii ar trebui să îmbunătățească previzibilitatea și să reacționeze mai rapid atunci când colaborează cu acești actori în cadrul punerii în aplicare și al furnizării serviciilor de bază pentru a putea ajunge în mod real la categoriile cele mai vulnerabile ale populației;

24.

subliniază că asistența poate fi menținută doar dacă beneficiarii se angajează ferm și își asumă responsabilitatea; insistă asupra importanței responsabilității comune pentru rezultatele din domeniul dezvoltării, inclusiv pentru punerea în aplicare a Principiilor de la Istanbul, și reamintește că asumarea democratică a responsabilității necesită instituții puternice care să poată asigura deplina participare a actorilor locali la aplicarea, monitorizarea și evaluarea programelor de dezvoltare;

25.

subliniază că este important să se permită OSC să își exercite rolul lor ca actori independenți de dezvoltare, cu un accent deosebit pe un mediu favorabil, conform cu drepturile convenite la nivel internațional, care să maximizeze contribuțiile la dezvoltare ale OSC; își exprimă preocuparea în legătură cu reducerea spațiului acordat OSC din multe țări partenere; invită Comisia să îmbunătățească accesibilitatea fondurilor pentru OSC;

26.

salută progresele înregistrate de UE și angajamentul în ceea ce privește programarea în comun; observă că programarea în comun ar trebui să reducă fragmentarea ajutorului și costurile de tranzacționare, să crească complementaritatea printr-o mai bună diviziune a muncii, să sporească răspunderea internă și reciprocă, precum și previzibilitatea cooperării pentru dezvoltare și, prin urmare, să ofere avantaje clare pentru UE și țările partenere deopotrivă; observă că programarea în comun a fost explorată în 59 din cele 110 țări partenere care beneficiază de asistența pentru dezvoltare acordată de UE; invită statele membre și țările partenere să avanseze cu angajamentul privind programarea în comun, cu scopul de a exploata pe deplin avantajele sale în toate țările în care acest lucru este posibil;

27.

reamintește solicitarea sa (26) de a codifica și consolida mecanismele și practicile menite să asigure o mai bună complementaritate și o coordonare eficientă a ajutorului pentru dezvoltare între statele membre și instituțiile UE, asigurând norme clare și ușor de aplicat pentru a asigura asumarea democratică a responsabilității la nivel național, armonizarea, alinierea la strategiile și sistemele naționale, previzibilitatea ajutorului, transparența și răspunderea reciprocă; solicită Comisiei să furnizeze informații cu privire la absența unor acțiuni ulterioare referitoare la această solicitare și să indice măsurile alternative pe care le-a luat sau intenționează să le ia în acest sens;

28.

reamintește că UE și statele sale membre s-au angajat să elimine condiționarea ajutorului și recunoaște progresele realizate în acest domeniu; solicită eforturi suplimentare pentru a accelera eliminarea condiționării ajutorului la nivel global de către toți furnizorii de ajutor pentru dezvoltare, inclusiv de către economiile emergente; solicită furnizorilor de ajutor să utilizeze sistemele de achiziții publice ale țărilor partenere ca primă opțiune;

29.

invită Comisia și statele membre să elaboreze noi inițiative pentru a consolida proiecte emblematice de cooperare sud-sud și tripartită, la care să participe noi donatori emergenți și alte țări cu venituri medii, bazate pe abordarea provocărilor globale de interes reciproc, fără a pierde perspectiva eradicării sărăciei; subliniază necesitatea de a valorifica pe deplin potențialul cooperării descentralizate cu scopul de a promova agenda privind eficacitatea dezvoltării, respectând în același timp toate garanțiile în ceea ce privește transparența, eficacitatea și coerența și evitând fragmentarea în continuare a arhitecturii ajutorului internațional;

30.

subliniază că asistența pentru dezvoltare poate juca un rol important în combaterea sărăciei, în abordarea inegalităților și în promovarea dezvoltării, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate și pentru a îmbunătăți accesul la servicii publice de calitate pentru grupurile cele mai defavorizate și vulnerabile, și că aceasta poate stimula alți factori sistemici esențiali, cum ar fi promovarea egalității de gen (așa cum este prevăzută în Parteneriatul de la Busan), educația și consolidarea sistemelor de sănătate, inclusiv lupta împotriva bolilor legate de sărăcie, care sunt favorabili dezvoltării dacă sunt utilizați într-un context de guvernanță legitimă și integratoare, fondată pe statul de drept și respectarea drepturilor omului;

31.

subliniază importanța ODD nr. 16 pentru eficacitatea globală a dezvoltării și avertizează că ajutorul pentru dezvoltare nu își poate îndeplini în mod eficient obiectivul în absența păcii, a respectării drepturilor omului și statului de drept, a unui sistem judiciar imparțial, eficient și independent, a unor norme și garanții sociale, de mediu și de muncă recunoscute la nivel internațional pentru integritatea instituțiilor publice și persoanelor care dețin funcții publice, a unui proces decizional favorabil incluziunii, participativ și reprezentativ la toate nivelurile, precum și a transparenței și a asumării responsabilității;

32.

reamintește că fenomenul corupției în țările beneficiare, indiferent dacă este direct legat de asistența pentru dezvoltare sau nu, reprezintă o gravă încălcare a legitimității democratice și dăunează sprijinului public pentru asistența pentru dezvoltare în țările donatoare; salută, prin urmare, toate măsurile luate pentru a promova buna gestiune financiară și pentru a eradica definitiv corupția, observând totodată că situația în multe țări partenere implică, prin definiție, un anumit grad de risc;

33.

îndeamnă statele membre și alți donatori să își intensifice eforturile și să pună la dispoziție mai multe resurse umane pentru a conceptualiza mai bine eficacitatea și a analiza în mod aprofundat contextele de fragilitate, postconflict și de prevenire a conflictelor, în cazul în care rezultatele dorite nu pot întotdeauna să fie cuprinse sub formă de date și în cadrele privind rezultatele;

34.

este ferm convins că sectorul privat reprezintă un partener important în realizarea ODD și în mobilizarea de resurse suplimentare pentru dezvoltare; subliniază că, având în vedere creșterea rolului lor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, actorii din sectorul privat trebuie să adere la principiile eficacității dezvoltării și să respecte principiile responsabilității întreprinderilor pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor; recunoaște eforturile unor actori din sectorul privat de a folosi angajamentele privind drepturile omului, incluziunea socială și durabilitatea drept bază pentru modelele lor de afaceri și solicită o generalizare a acestei abordări; subliniază că sectorul privat trebuie să respecte principiile dreptului internațional și standardele sociale și de mediu, precum și Pactul mondial al ONU cu privire la drepturile omului, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, standardele fundamentale de muncă ale OIM și Convenția ONU împotriva corupției; solicită Comisiei să se asigure că întreprinderile care operează din paradisuri fiscale nu participă la proiectele finanțate prin AOD; subliniază, în paralel, necesitatea ca țările partenere să promoveze un mediu favorabil întreprinderilor, inclusiv sisteme juridice și de reglementare transparente;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, parlamentului și guvernului din Kenya ca gazde ale celei de a doua reuniuni la nivel înalt a GPEDC, copreședinților GPEDC, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, OCDE și Uniunii Interparlamentare.

(1) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E

(2) http://www.un.org/esa/ffd/wp-content/uploads/2015/08/AAAA_Outcome.pdf

(3) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N16/132/05/PDF/N1613205.pdf?OpenElement

(4) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/34428351.pdf

(5) http://www.oecd.org/dac/effectiveness/49650173.pdf

(6) http://effectivecooperation.org/2014/03/draft-communique-for-the-first-high-level-meeting-of-the-global-partnership/

(7) http://effectivecooperation.org/events/2016-high-level-meeting/

(8) http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/05/4314021e.pdf

(9) JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(10) Concluziile Consiliului 9558/07, 15.5.2007.

(11) Documentul 18239/10 al Consiliului.

(12) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9145-2015-INIT/ro/pdf

(13) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-7805-2014-INIT/ro/pdf

(14) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9241-2015-INIT/ro/pdf

(15) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8831-2016-INIT/ro/pdf

(16) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8822-2016-INIT/ro/pdf

(17) Documentul 10715/16 al Consiliului.

(18) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100.

(19) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 38.

(20) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 80.

(21) Texte adoptate, P7_TA(2013)0558.

(22) JO C 353, 27.9.2016, p. 2.

(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0137.

(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.

(25) Texte adoptate, P8_TA(2016)0246.

(26) Texte adoptate din 11 decembrie 2013, P7_TA(2013)0558.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/45

P8_TA(2016)0439

Finalizarea Acordului Basel III

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la finalizarea Acordului Basel III (2016/2959(RSP))

(2018/C 224/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere concluziile post-criză ale reuniunilor la nivel înalt ale G20,

—	având în vedere comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 27 februarie 2016,

—	având în vedere comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 14-15 aprilie 2016,

—	având în vedere comunicatul miniștrilor de finanțe ai G20 și al guvernatorilor băncilor centrale din 23-24 iulie 2016,

—	având în vedere comunicatul liderilor G20 din 4-5 septembrie 2016,

—

având în vedere rapoartele prezentate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) liderilor G20, care oferă informații actualizate cu privire la realizarea planului de reformă convenit, și în special raportul BCBS din noiembrie 2015 adresat liderilor G20 privind „Finalizarea reformelor post-criză: situația la zi” (1)

—

având în vedere documentele consultative ale BCBS referitoare la „Modificările cadrului Basel III privind indicatorul efectului de levier” din 6 aprilie 2016, la „Reducerea variației pentru activele ponderate în funcție de riscul de credit – constrângeri privind utilizarea abordărilor bazate pe modelul intern” din 24 martie 2016 și la „Revizuirile abordării standardizate pentru riscul de credit” din 10 decembrie 2015,

—	având în vedere documentul de dezbatere și documentul consultativ al BCBS privind „Tratarea reglementară a provizioanelor contabile”, din octombrie 2016,

—	având în vedere standardul BCBS pentru „Participări la capacitatea totală de absorbție a pierderilor – modificări ale standardelor Basel III privind definirea capitalului” din octombrie 2016 (2),

—	având în vedere Monitorizarea sistemului bancar paralel din UE realizată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) în iulie 2016,

—	având în vedere rezultatele testelor de rezistență realizate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și publicate la 29 iulie 2016,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 12 iulie 2016 privind finalizarea reformelor Basel post-criză (3),

—	având în vedere Raportul pe 2016 privind stabilitatea financiară mondială al FMI,

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la Uniunea bancară – Raportul anual pe 2015 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o Uniune a piețelor de capital (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale (6),

—	având în vedere documentul de cercetare pentru Comisia sa pentru afaceri economice și monetare, referitor la „Rolul Uniunii Europene în forurile economice internaționale, Documentul 5: BCBS”,

—

având în vedere schimbul de opinii cu Secretarul General al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), dl Bill Coen, cu președinta Consiliului de supraveghere al MUS, dna Danièle Nouy, cu președinte al ABE, dl Andrea Enria și cu vicepreședintele Comisiei Europene, dl Valdis Dombrovskis, privind finalizarea Basel III/„Basel IV”,

—	având în vedere Declarația Comisiei privind revizuirea de către Comitetul de la Basel a abordării standardizate a riscului de credit și schimbul de opinii care a urmat cu vicepreședintele Katainen, la 6 iulie 2016,

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind finalizarea Basel III (O-000136/2016 – B8-1810/2016),

—	având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru afaceri economice și monetare,

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât un sistem bancar rezilient și bine capitalizat este o condiție indispensabilă pentru menținerea stabilității financiare, pentru asigurarea unor împrumuturi adecvate pentru economia reală pe întregul ciclu și pentru susținerea creșterii economice;

B.	întrucât liderii G20 au convenit, în urma crizei financiare, asupra unui program de reforme cuprinzător care să consolideze standardele de reglementare ale băncilor internaționale, inclusiv cerințele prudențiale;

întrucât BCBS elaborează standardele minime convenite la nivel internațional pentru cerințele prudențiale pentru băncile mari, active la nivel internațional; întrucât BCBS monitorizează și analizează aplicarea acestor standarde la nivel mondial și raportează G20; întrucât orientările BCBS constituie un instrument important pentru a evita fragmentarea reglementară la nivel mondial;

întrucât Uniunea Europeană a aplicat standardele convenite la nivel internațional prin Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și Directiva privind cerințele de capital (CRD IV), adaptându-le însă la realitatea necesităților de finanțare din UE, de exemplu în ceea ce privește factorul de susținere a IMM-urilor și permiterea unui anumit grad de flexibilitate; întrucât în UE s-a decis că aceste standarde sunt aplicabile tuturor băncilor, nu doar băncilor celor mai mari active pe plan internațional, deși anumite jurisdicții neeuropene prevăd aplicarea unora dintre acestea doar băncilor de maxime dimensiuni; întrucât progresele în realizarea unui mediu mai echitabil la nivel internațional sunt importante; întrucât Comisia ar trebuie să prezinte o propunere legislativă de revizuire a CRR/CRD IV, pentru a pune în aplicare noile revizuiri convenite ale cadrului Basel;

întrucât cerințele prudențiale pentru bănci sunt interconectate și complementare cu alte cerințe reglementare, cum ar fi capacitatea de absorbție a pierderilor totale (CAPT) și utilizarea obligatorie a compensării centrale pentru instrumente derivate; întrucât cadrul de reglementare care guvernează sectorul bancar din UE s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, în special prin crearea Uniunii bancare;

F.	întrucât un cadru solid pentru stabilitate financiară și creștere ar trebui să fie cuprinzător și echilibrat, pentru a acoperi practici de supraveghere dinamice, și nu să se concentreze doar asupra reglementării statice referitoare în principal la aspecte cantitative;

întrucât datele indică în trecut o variabilitate excesivă a ponderii de risc și a „modelării strategice de risc” pentru a reduce cerințele de capital impuse băncilor, precum și dificultățile cu care s-au confruntat autoritățile naționale de supraveghere în evaluarea modelelor interne, elemente care au contribuit la criza financiară;

întrucât aplicarea cerințelor prudențiale pentru diferite modele de afaceri ale băncilor poate diferi considerabil în sferă și complexitate, o abordare universal valabilă fiind ineficientă și disproporționat de greoaie, în special pentru numeroase bănci mai mici, axate pe piața internă și mai puțin complexe și interconectate, precum și pentru autoritățile lor de reglementare și supraveghere; prin urmare, este necesar un nivel adecvat de proporționalitate și de flexibilitate;

întrucât modificările suplimentare aduse cadrului prudențial pentru bănci sunt în prezent discutate de BCBS, având în atenție riscul de credit și riscul operațional; întrucât aceste reforme se axează în principal pe creșterea senzitivității la risc și a solidității abordării standardizate a riscului de credit, pe constrângerile suplimentare pentru abordările modelizate intern, pe finalizarea proiectului efectului de levier și pe un eventual prag de capital bazat pe abordarea standardizată;

J.	întrucât majoritatea instituțiilor financiare ale SUA utilizează abordarea standardizată pentru evaluarea riscului de credit, în timp ce în UE multe dintre băncile mari și medii se bazează pe modele interne;

K.	întrucât o modificare corespunzătoare a abordării standardizate și respectarea principiului proporționalității reprezintă factori esențiali pentru ca standardul BCBS să funcționeze pentru băncile mici care îl utilizează cu precădere;

L.	întrucât G20 a indicat că actuala revizuire nu ar trebui să conducă la o creștere semnificativă a cerințelor generale de capital, opinie reiterată de statele membre la reuniunea Consiliului ECOFIN din iulie 2016;

M.	întrucât băncile europene sunt în prezent supuse unor teste periodice de criză sistemică de către autoritățile de reglementare, iar rezultatele testelor sunt transmise în domeniul public;

N.	întrucât unii reprezentanți ai jurisdicțiilor din afara UE, cum ar fi Japonia, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la presiunea din ce în ce mai mare asupra mobilizărilor de capital și la dificultățile create de costurile crescute ale conformării cu noile standarde stabilite;

întrucât deciziile BSBC nu au forță juridică și trebuie transpuse prin procedura legislativă ordinară pentru a produce efecte în UE; întrucât nu toate autoritățile competente naționale sunt reprezentate în BCBS, însă BCE și MUS sunt reprezentate în calitate de membri titulari, iar Comisia și ABE sunt observatori;

subliniază importanța unor standarde și principii globale solide de reglementare prudențială a băncilor și salută activitatea post-criză a BCBS în acest domeniu;

reafirmă că băncile trebuie să fie bine capitalizate pentru a sprijini economia reală, a reduce riscul sistemic și a evita repetarea operațiunilor de salvare masive care au avut loc în timpul crizei; subliniază necesitatea unei reglementări adecvate a sectorului bancar paralel, pentru a asigura o concurență loială și stabilitate financiară;

subliniază că, spre deosebire de alte jurisdicții, băncile joacă un rol esențial în finanțarea economiei europene și vor rămâne probabil principala sursă de finanțare pentru familii și întreprinderi, în special pentru IMM-uri; subliniază că legislația UE a încercat întotdeauna să reflecte acest lucru (de exemplu, prin utilizarea unui factor de susținere a IMM-urilor) și ar trebui să continue pe această cale (de exemplu prin prelungirea și extinderea factorului de susținere); recunoaște, cu toate acestea, importanța diversificării surselor de finanțare ale economiei europene și, în acest sens, salută activitatea curentă din cadrul UPC;

ia act de acțiunile în curs ale BCBS pentru a finaliza cadrul Basel III, al căror obiectiv este o mai mare simplitate, comparabilitate și convergență a cadrului pentru cerințele de capital ponderate în funcție de risc, pentru a contracara variabilitatea excesivă a activelor ponderate în funcție de risc și a aplica reguli identice pentru riscuri identice; subliniază necesitatea unei mai mari transparențe și responsabilități pentru a crește legitimitatea și gradul de apropriere a deliberărilor BCBS; salută faptul că secretarul general al BCBS s-a prezentat în fața Comisiei ECON și încurajează continuarea dialogului;

subliniază că revizuirea actuală ar trebui să respecte principiul enunțat de Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere, de a nu crește în mod semnificativ cerințele de capital în ansamblu, consolidând în același timp situația financiară globală a băncilor europene;

subliniază că un al doilea și la fel de important principiu care trebuie respectat la revizuire este cel de a promova condiții de concurență echitabile la nivel mondial, prin diminuarea – și nu prin exacerbarea – diferențelor între jurisdicții și modelele bancare, precum și prin evitarea penalizării nejustificate a modelului bancar al UE;

este preocupat de faptul că o analiză inițială a proiectelor recente ale BCBS indică faptul că pachetul de reforme, în stadiul său actual, ar putea să nu fie în conformitate cu cele două principii menționate mai sus; invită BCBS să își revizuiască propunerile în mod corespunzător și solicită BCE și MUS să asigure respectarea acestor principii în finalizarea și monitorizarea noului standard;

subliniază că această abordare ar putea contribui decisiv la asigurarea unei aplicări coerente a noului standard de către Parlamentul European, în calitate de colegislator;

reamintește importanța principiului proporționalității, a cărui respectare trebuie nu doar verificată în raport cu dimensiunea instituțiilor reglementate, ci și înțeleasă ca un echilibru corect între costurile și beneficiile reglementării pentru fiecare grup de actori;

10.

solicită instituirea, la nivelul UE și la nivel internațional, a unui dialog și a unui schimb de bune practici între autoritățile de reglementare în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității;

11.

invită BCBS să evalueze cu atenție și în profunzime aspectele calitative și cantitative ale impactului noilor reforme, ținând seama de impactul acestora asupra diferitelor jurisdicții și diferitelor modele bancare înainte de adoptarea standardului de către comitet; consideră că această evaluare ar trebui să ia în considerare și reformele anterioare sugerate de comisie; solicită BCBS să efectueze adaptările necesare în cazul în care apar dezechilibre în cursul acestei analize;

12.

reamintește importanța unei abordări bazate pe risc în reglementări, aplicând norme identice în cazul unor riscuri identice; subliniază, în același timp, necesitatea de a limita sfera arbitrajului de reglementare și variabilitatea excesivă a activelor ponderate în funcție de risc; invită BCBS să mențină senzitivitatea la risc a reglementării prudențiale, inclusiv prin garantarea faptului că revizuirea abordării standardizate și sfera aplicării abordării RI surmontează riscurile arbitrajului de reglementare și reflectă corespunzător caracteristicile specifice ale diferitelor forme de finanțare, cum ar fi creditele imobiliare, finanțarea infrastructurii și împrumuturile specializate, precum și prin evitarea unor efecte disproporționate pentru economia reală; își exprimă îngrijorarea, în acest sens, cu privire la posibilele efecte asupra economiei reale ale introducerii sugerate a unor praguri limită de capital;

13.

invită Comisia să evalueze cu atenție și în profunzime aspectele calitative și cantitative ale impactului reformelor recente și a celor în curs, printre altele a celor legate de finanțarea economiei reale în Europa și de proiectele legislative europene preconizate, cum ar fi Uniunea piețelor de capital; solicită Comisiei să utilizeze rezultatele apelului la contribuții și ale lucrărilor axate pe evaluarea inițială a reglementării serviciilor financiare, scadente la sfârșitul anului 2016; solicită Comisiei să se asigure că noile propuneri ale BCBS și implementarea acestora nu contravin acestor inițiative; subliniază că această evaluare nu ar trebui să submineze realizările legislative de până acum și nu ar trebui considerată ca o dereglementare;

14.

solicită ca cerința de a mandata compensarea centrală a instrumentelor derivate să fie pe deplin luată în considerare la stabilirea efectului de levier, astfel încât să se încurajeze practica compensării centrale;

15.

reamintește că trebuie să se țină seama de particularitățile modelor bancare europene, de piețele pe care funcționează, de dimensiunile diferite ale instituțiilor și de diversele profiluri de risc atât în cadrul evaluărilor de impact, cât și la calibrarea standardele necesare, pentru a menține diversitatea necesară a sectorului bancar european și a respecta principiul proporționalității; invită Comisia să ia în considerare toate aceste principii atunci când stabilesc domeniul de aplicare și când traduc propunerile BCBS în legislația UE;

16.

subliniază rolul esențial al supraveghetorilor bancari europeni și naționali în asigurarea convergenței activităților de supraveghere în UE, ținând cont de principiul proporționalității și de pertinența normelor pentru diferitele modele bancare; subliniază importanța unor informații fiabile și comparabile cu privire la situația instituțiilor supravegheate, pentru a permite ca această activitate să fie realizată în mod eficient și fiabil; subliniază faptul că dreptul de a utiliza modele interne ar trebui păstrat; invită MSU și ABE să își continue activitatea de supraveghere, pentru a asigura coerența aplicării modelelor interne și capacitatea lor de a reflecta în mod adecvat riscurile modelelor de afaceri ale băncilor, pentru a crește convergența modurilor în care sunt abordate deficiențele lor și pentru a propune schimbări, dacă este cazul;

17.

reamintește interacțiunea cerințelor prudențiale pentru bănci cu alte standarde bancare majore, cum ar fi introducerea standardului CAPT în UE și armonizarea sa cu cerințele CMPE prevăzute de Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, precum și cu aplicarea standardului de contabilitate IFRS 9 în viitorul apropiat și cu cadrul Uniunii bancare; subliniază, prin urmare, că reflecția asupra reformei reglementărilor prudențiale trebuie să cuprindă toate aceste diferite elemente, precum și efectele lor separate și combinate;

18.

reamintește că câteva bănci majore din UE au plătit în ultimii ani dividende acționarilor, deși au rămas substanțial subcapitalizate și nu și-au redresat bilanțurile contabile într-o manieră coerentă;

19.

solicită Comisiei să prioritizeze activitatea cu privire la un „cadru pentru băncile mici” pentru modelele bancare cele mai puțin riscante și să extindă această activitate la un studiu de fezabilitate pentru un viitor cadru de reglementare alcătuit din norme prudențiale mai puțin complexe, mai adecvate și mai proporționale, adaptate la diferite tipuri de modele bancare;

20.

subliniază importanța rolului Comisiei, Băncii Centrale Europene și Autorității Bancare Europene de a se implica în activitatea BCBS și de a oferi informații de ultimă oră transparente și cuprinzătoare cu privire la evoluția discuțiilor din cadrul BCBS; solicită să se acorde mai multă vizibilitate acestui rol în cadrul reuniunilor ECOFIN și să fie mai mult implicată Comisia ECON a Parlamentului, precum și ca reprezentanții UE care iau parte la discuții să prezinte periodic sinteze;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) http://www.bis.org/bcbs/publ/d344.pdf

(2) https://www.bis.org/bcbs/publ/d387.htm.

(3) http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2016/07/12-conclusions-banking-reform/.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0093.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0006.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2016)0108.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/50

P8_TA(2016)0440

Punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună) (2016/2067(INI))

(2018/C 224/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună),

—	având în vedere articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), referitoare la stabilirea unei cooperări structurate permanente,

—

având în vedere raportul anual adresat Parlamentului European de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la politica externă și de securitate comună (PESC) (13026/2016), în special părțile referitoare la politica de securitate și apărare comună (PSAC),

—	având în vedere articolele 2 și 3 și Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 21, 36 și 42 alineatele (2), (3) și (7),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2013, 18 noiembrie 2014, 18 mai 2015, 27 iunie 2016 și 17 octombrie 2016 privind politica de securitate și apărare comună,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013 și din 26 iunie 2015,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (1), din 21 mai 2015 referitoare la influența evoluțiilor de pe piețele europene de apărare asupra capabilităților de securitate și apărare în Europa (2), din 11 iunie 2015 referitoare la situația militară strategică din bazinul Mării Negre în urma anexării ilegale a Crimeii de către Rusia (3), din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare – o lume conectată, mai contestată și mai complexă (4), precum și cea din 7 iunie 2016 referitoare la operațiunile de menținere a păcii – colaborarea UE cu ONU și cu Uniunea Africană (5),

—	având în vedere documentul intitulat „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică – o strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, prezentat de VP/ÎR, Federica Mogherini, la 28 iunie 2016,

—	având în vedere Planul de punere în aplicare a politicii de securitate și apărare, prezentat de VP/ÎR, Federica Mogherini, la 14 noiembrie 2016, și concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016 privind punerea în aplicare a Strategiei globale a UE în domeniul securității și apărării,

—	având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 6 aprilie 2016 privind contracararea amenințărilor hibride (JOIN(2016)0018) și concluziile aferente ale Consiliului din 19 aprilie 2016,

—

având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 28 aprilie 2015 privind consolidarea capacităților ca sprijin pentru securitate și dezvoltare (JOIN(2015)0017) și propunerea Comisiei din 5 iulie 2016 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (COM(2016)0447),

—	având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 5 iulie 2016 cu privire la elementele pentru un cadru strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate (JOIN(2016)0031),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 18 aprilie 2016 privind platforma de sprijinire a misiunilor,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

—	având în vedere „Strategia reînnoită de securitate internă a Uniunii Europene pentru perioada 2015-2020” și concluziile aferente ale Consiliului din 15-16 iunie 2015,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2016 cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică (COM(2016)0230),

—	având în vedere Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 11 decembrie 2013 privind abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe (JOIN(2013)0030) și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea informatică (6), având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant și a Comisiei din 7 februarie 2013 referitoare la Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat (JOIN(2013)0001), având în vedere concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2014 privind cadrul de politici pentru apărarea cibernetică,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 iulie 2016 intitulată „Consolidarea sistemului de reziliență cibernetică al Europei și încurajarea unui sector al securității cibernetice competitiv și inovator” (COM(2016)0410),

—

având în vedere înțelegerea cu caracter tehnic dintre Capacitatea de răspuns la incidente informatice a NATO (NCIRC) și Centrul de răspuns la incidente de securitate informatică – Uniunea Europeană (CERT-UE), semnată la 10 februarie 2016, care facilitează intensificarea schimbului de informații cu privire la incidentele cibernetice,

—	având în vedere Declarația comună UE-NATO semnată la 8 iulie 2016 în contextul summitului NATO de la Varșovia din 2016 (Declarație comună a președinților Consiliului European și Comisiei Europene, precum și a Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord),

—	având în vedere Comunicatul summitului de la Varșovia, publicat de șefii de stat și de guvern care au luat parte la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Varșovia, la 8-9 iulie 2016,

—	având în vedere rezultatele sondajului Eurobarometru 85.1 din iunie 2016,

—	având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0317/2016),

Contextul strategic

constată că mediul de securitate european s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai schimbător, mai complex, mai periculos și mai puțin previzibil; observă că amenințările sunt atât convenționale, cât și hibride, generate de actori statali și nestatali, provenind din sud și din est, afectând astfel statele membre în mod diferit;

reamintește că statele membre depind puternic unul de altul în ceea ce privește securitatea și constată că ele reacționează în mod necoordonat și fragmentat la amenințări și pericole comune, complicând și adeseori împiedicând aplicarea unei abordări comune; evidențiază faptul că lipsa de coordonare reprezintă unul dintre aspectele vulnerabile ale măsurilor Uniunii; constată că Europei îi lipsește reziliența necesară pentru a răspunde în mod eficace amenințărilor hibride, acestea având în multe cazuri un caracter transfrontalier;

consideră că Europa este în prezent obligată să reacționeze la apariția unor crize tot mai complexe: din Africa de Vest, Sahel, Cornul Africii și Orientul Mijlociu, partea de est a Ucrainei și până în Caucaz; consideră că UE ar trebui să intensifice dialogul și cooperarea cu țările terțe din regiune, precum și cu organizațiile regionale și subregionale; subliniază că UE ar trebui să fie pregătită să facă față unor schimbări structurale în peisajul securității internaționale, precum și unor provocări precum conflictele interstatale, statele aflate în colaps și atacurile informatice, dar și urmărilor pe care le vor avea schimbările climatice în domeniul securității;

constată cu îngrijorare că Europa este vizată cu o intensitate fără precedent de acte de terorism executate de organizații islamice radicale și persoane radicalizate, care amenință modul de viață european; subliniază că, prin urmare, securitatea persoanelor a dobândit o importanță primordială, erodând distincția tradițională dintre dimensiunile sale internă și externă;

invită UE să se adapteze la aceste provocări în materie de securitate, în special prin folosirea într-un mod mai eficient a instrumentelor PSAC existente, în concordanță cu celelalte instrumente externe și interne; solicită o mai bună cooperare și coordonare între statele membre, în special în domeniul combaterii terorismului;

solicită adoptarea unei politici preventive mai ambițioase, bazate pe programe de deradicalizare cuprinzătoare; constată că este esențial să se combată într-un mod mai activ radicalizarea și propaganda teroristă, atât în interiorul UE, cât și în relațiile externe ale UE; invită Comisia să ia măsuri pentru a combate difuzarea pe internet a materialelor cu conținut extremist și să promoveze cooperarea judiciară mai activă între sistemele de justiție penală, inclusiv cu ajutorul Eurojust, în vederea combaterii radicalizării și a terorismului în toate statele membre;

constată că, pentru prima dată după cel de Al Doilea Război Mondial, granițele din Europa au fost modificate cu forța; subliniază impactul negativ al ocupației militare pentru securitatea Europei în ansamblu; reiterează că orice modificare cu forța a granițelor Ucrainei nu respectă principiile Actului final de la Helsinki și ale Cartei Organizației Națiunilor Unite;

subliniază că, potrivit sondajului Eurobarometru 85.1 publicat în iunie 2016, aproximativ două treimi din cetățenii Uniunii ar dori ca UE să se implice mai mult în chestiuni ce țin de politica de securitate și de apărare;

consideră că o politică externă și de securitate europeană mai unificată și, prin urmare, mai eficace poate contribui în mod determinant la reducerea intensității ciocnirilor armate din Irak și Siria, precum și la eliminarea autointitulatului Stat Islamic;

Revizuirea și întărirea PSAC

10.

este ferm convins, așadar, că se impune o revizuire detaliată și aprofundată a PSAC, pentru a permite UE și statelor sale membre să contribuie într-un mod determinant la securitatea Uniunii, la gestionarea crizelor internaționale și la afirmarea autonomiei strategice a UE; reamintește că nicio țară nu este în măsură să facă față singură provocărilor actuale în ceea ce privește securitatea;

11.

consideră că o revizuire reușită a PSAC va trebui să includă pe deplin statele membre ale UE încă de la începutul procesului, pentru a se evita riscul apariției unor blocaje în viitor; atrage atenția asupra avantajelor practice și financiare ale unei cooperări mai strânse pentru dezvoltarea capacităților de apărare ale UE și evidențiază inițiativele aflate în curs, care ar trebui susținute până la capăt cu măsuri concrete în cadrul Consiliului European pe probleme de apărare din decembrie 2016; invită statele membre și UE să investească în mod adecvat în securitate și apărare;

12.

subliniază faptul că punerea în aplicare a unei cooperări structurate permanente [articolul 42 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană] va permite dezvoltarea unei apărări proprii sau a unei structuri permanente de apărare proprie, care poate îmbunătăți operațiunile de gestionare a crizelor;

13.

subliniază că, în condițiile în care nu mai deține controlul deplin asupra securității sale și nu poate să aleagă momentul și locul acțiunii, UE ar trebui să fie în măsură să intervină, prin intermediul misiunilor și al operațiunilor PSAC și prin intermediul altor instrumente pertinente, în orice tip de acțiune de gestionare a crizelor, inclusiv în acțiuni de prevenire și de soluționare a crizelor, cuprinzând astfel toate etapele ce caracterizează ciclul conflictului, precum și să participe pe deplin la asigurarea securității UE și la garantarea securității și apărării comune a întregului spațiu de libertate, securitate și justiție; încurajează Consiliul European să înceapă să transforme politica de securitate și apărare comună într-o apărare comună, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din TUE; consideră că unul dintre obiectivele principale ale PSAC ar trebui să fie consolidarea rezilienței UE;

14.

salută foaia de parcurs referitoare la PSAC, prezentată de ÎR/VP cu un calendar și cu etape concrete; salută faptul că această foaie de parcurs completează viitorul plan de acțiune european în domeniul apărării; subliniază că este necesar să fie consolidată componenta militară a PSAC; este ferm convins că statele membre ar trebui să își coordoneze investițiile în securitate și apărare, precum și să îmbunătățească sprijinul financiar acordat cercetării din domeniul apărării de la nivelul UE;

15.

subliniază, de asemenea, că PSAC ar trebui să se bazeze pe principiul unei apărări colective puternice și pe o finanțare eficientă, ar trebui pusă în aplicare în coordonare cu instituțiile internaționale din domeniul securității și al apărării, precum și să fie pe deplin complementară cu NATO; consideră că UE ar trebui să încurajeze statele membre să respecte obiectivele NATO referitoare la capacități, care impun un nivel minim al cheltuielilor pentru apărare de 2 % din PIB, obiective reafirmate la summiturile din Țara Galilor și din Varșovia;

16.

reamintește că conflictele și crizele din Europa și din vecinătatea acesteia au loc atât în spațiul fizic, cât și în cel informatic și subliniază că, prin urmare, securitatea informatică și apărarea informatică trebuie să fie integrate ca elemente de bază ale PSAC și înglobate pe deplin în toate politicile interne și externe ale UE;

17.

salută prezentarea realizată de către VP/ÎR cu privire la Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene (EUGS) ca o evoluție necesară și pozitivă a cadrului instituțional în care PESC și PSAC urmează să funcționeze și să evolueze; regretă gradul scăzut de implicare a statelor membrelor în pregătirea EUGS;

18.

subliniază că sunt necesare un angajament, o aderare și un sprijin puternice din partea statelor membre și a parlamentelor naționale, în strânsă cooperare cu toate organismele competente ale UE, pentru a asigura punerea în aplicare rapidă și eficace a EUGS în conformitate cu nivelul politic de ambiție, cu prioritățile și cu abordarea cuprinzătoare vizate, sub forma unei Cărți albe a UE privind securitatea și apărarea, precedată de Planul de punere în aplicare a politicii de securitate și apărare; subliniază legătura puternică dintre Planul de punere în aplicare, pe de o parte, și punerea în aplicare mai generală a EUGS, viitorul plan de acțiune în materie de apărare al Comisiei Europene și punerea în aplicare a Declarației comune UE-NATO semnată la Varșovia, pe de altă parte; salută activitățile în curs ale VP/ÎR și ale statelor membre în cadrul procesului de punere în aplicare; subliniază că trebuie alocate resurse adecvate pentru punerea în aplicare a EUGS și pentru realizarea unei PSAC eficace și solide;

19.

consideră că se impune elaborarea unei strategii sectoriale ca o acțiune ce decurge din EUGS (aceasta urmând să fie aprobată și prezentată de Consiliu), care ar trebui să precizeze nivelul de ambiție civil și militar, sarcinile, cerințele și prioritățile în ceea ce privește capacitățile; își reiterează apelurile anterioare privind elaborarea unei Cărți albe europene privind apărarea și îndeamnă Consiliul să elaboreze acest document fără întârziere; își exprimă preocuparea că planul de punere în aplicare propus pentru domeniile securității și apărării este cu mult sub nivelul așteptărilor Parlamentului și ale publicului; reiterează indivizibilitatea securității tuturor statelor membre ale Uniunii Europene;

20.

ia act de Pactul european de securitate propus de miniștrii afacerilor externe din Germania și Franța și susține, printre altele, ideea unei analize comune a mediului strategic al Europei, conform căreia amenințările vor fi evaluate împreună, în mod periodic, de către toate părțile, ceea ce ar impune respectul reciproc pentru preocupările individuale și ar asigura sprijinul capacităților și acțiunilor comune; salută, de asemenea, inițiativele recente ale celorlalte state membre cu privire la dezvoltarea PSAC; regretă însă lipsa unei autoevaluări din partea statelor membre în ceea ce privește inactivitatea lor legată de punerea în aplicare a angajamentelor europene anterioare din domeniul apărării;

21.

observă că, pentru aceasta, este necesară cooperarea cu activități similare din cadrul NATO; subliniază că sunt indispensabile un angajament serios și un schimb mai intens și mai eficient de informații și date între statele membre;

22.

constată că, întrucât securitatea internă și externă devin din ce în ce mai integrate, iar distincția dintre spațiul fizic și cel informatic este tot mai greu de determinat, devine de asemenea necesară integrarea inventarelor lor respective, ceea ce îi va permite UE să recurgă la întregul spectru de instrumente, până la nivelul prevăzut la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

PSAC și abordarea integrată a crizelor

23.

subliniază importanța creării unui sediu permanent la nivelul UE pentru misiunile și operațiunile PSAC civile și militare, de unde personalul operațional integrat să susțină întregul ciclul de planificare, de la conceptul politic inițial până la planurile detaliate; subliniază că acest sediu nu va dubla structurile NATO, ci va reprezenta mecanismul instituțional necesar pentru a îmbunătăți planificarea misiunilor și operațiunilor PSAC și capacitățile de desfășurare;

24.

evidențiază contribuția misiunilor și operațiunilor PSAC la pacea și stabilitatea internaționale, inclusiv asistența la frontieră, consolidarea capacităților, misiunile de instruire militară și operațiunile navale;

25.

regretă faptul că misiunile și operațiunile PSAC au fost afectate în continuare de deficiențe structurale, care le-au pus în pericol eficiența; consideră că acestea ar trebui să fie instrumente autentice și să fie mai bine integrate în EUGS;

26.

ia act, în această privință, de nivelul ambiției politice stabilit de EUGS pentru o abordare integrată a conflictelor și crizelor în ceea ce privește angajamentul Uniunii în toate etapele din ciclul conflictului, prin prevenire, soluționarea conflictului și stabilizare, precum și prin angajamentul său de a evita dezangajarea prematură; consideră că UE ar trebui să sprijine în mod coerent statele membre implicate în coaliția internațională împotriva autoproclamatului Stat Islamic prin stabilirea unei operațiuni PSAC în Irak, axată pe instruire;

27.

salută ideea misiunilor PSAC „regionalizate” prezente în Sahel, în special deoarece corespund voinței țărilor din această subregiune de a intensifica cooperarea în domeniul securității prin intermediul platformei G5 pentru Sahel; este convins că acest lucru ar putea reprezenta o oportunitate pentru consolidarea eficienței și relevanței misiunilor PSAC (EUCAP Sahel Mali și EUCAP Sahel Niger) prezente la fața locului; este ferm convins că un astfel de concept de „regionalizare” trebuie să se bazeze pe cunoașterea aprofundată a situației din teren, pe obiective precise și pe mijloacele necesare pentru realizarea lor și nu ar trebui să fie stabilit doar sub influența unor considerente politice;

28.

subliniază că toate deciziile Consiliului privind misiunile și operațiunile viitoare ar trebui să acorde prioritate angajamentelor în conflicte care au un impact direct asupra securității UE sau a securității partenerilor și a regiunilor în care UE joacă rolul de garant al securității; consideră că decizia de a se angaja ar trebui să se bazeze pe o analiză și o înțelegere comună a mediului strategic și pe interesele strategice comune ale statelor membre și să țină seama de acțiunile celorlalți aliați și ale celorlalte organizații, cum ar fi ONU sau NATO; consideră că misiunile PSAC de consolidare a capacităților trebuie să fie coordonate cu activitățile desfășurate de Comisie în vederea reformării sectorului securității și în domeniul statului de drept;

29.

ia act de propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace, pentru a amplifica asistența din partea Uniunii în vederea dotării actorilor militari din țările partenere, asistență pe care o consideră o contribuție indispensabilă la reziliența acestora, reducând astfel posibilitatea ca aceștia să facă din nou obiectul conflictelor și să devină baze din care să fie lansate activități ostile împotriva UE; subliniază că acest lucru trebuie efectuat în circumstanțe excepționale, astfel cum se subliniază la articolul 3a din propunerea sus-menționată de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, buna guvernanță și statul de drept; în acest sens, încurajează SEAE și Comisia să accelereze punerea în aplicare a inițiativei CBSD pentru a îmbunătăți eficiența și sustenabilitatea misiunilor PSAC;

30.

subliniază necesitatea de a identifica, de asemenea, noi instrumente financiare pentru a îmbunătăți dezvoltarea capacităților partenerilor în domeniile securității și apărării; invită SEAE și Comisia să asigure o coerență și o coordonare depline pentru a obține rezultate optime și a evita dublarea eforturilor la fața locului;

31.

observă, în acest sens, că misiunile Petersberg ar trebui să fie revizuite, iar grupurile tactice de luptă ar trebui să devină cât mai curând un instrument militar utilizabil prin creșterea modularității și printr-o finanțare mai funcțională; remarcă lipsa unei atitudini constructive în rândul statelor membre, ceea ce reprezintă în continuare un obstacol politic și operațional pentru desfășurarea grupurilor tactice de luptă; îndeamnă Consiliul să inițieze constituirea fondului de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3) din TUE, pentru a asigura finanțarea de urgență a etapelor inițiale ale operațiunilor militare;

32.

solicită ca normele financiare ale UE să devină mai flexibile, pentru a sprijini capacitatea acesteia de a răspunde crizelor și pentru a putea să pună în aplicare dispozițiile în vigoare ale Tratatului de la Lisabona; solicită să fie reformat mecanismul Athena pentru a include, în primul rând, toate costurile aferente operațiunilor de reacție rapidă și desfășurării grupurilor tactice de luptă ale UE, iar apoi costurile aferente tuturor operațiunilor militare;

Colaborarea cu NATO și cu alți parteneri

33.

reamintește că NATO și UE împărtășesc aceleași interese strategice și se confruntă cu aceleași provocări în est și în sud; ia act de importanța clauzei de apărare reciprocă, articolul 42 alineatul (7), pentru statele membre ale UE, indiferent dacă sunt membre ale NATO sau nu; remarcă faptul că UE ar trebui să poată să protejeze, prin propriile mijloace și în aceeași măsură, statele membre ale UE care nu sunt membre ale NATO; ia act de obiectivul EUGS vizând un nivel adecvat de autonomie strategică a UE și subliniază că cele două organizații trebuie să asigure complementaritatea mijloacelor de care dispun; consideră că „autonomia strategică” a UE ar trebui să întărească capacitatea Europei de a promova securitatea în interiorul și în afara frontierelor sale, precum și să consolideze parteneriatul cu NATO și relațiile transatlantice;

34.

consideră că piatra de temelie a unei cooperări strânse și eficace între UE și NATO o constituie complementaritatea și compatibilitatea misiunilor lor și, prin urmare, a gamei lor de instrumente; subliniază că relațiile dintre cele două organizații ar trebui să fie în continuare relații de cooperare, și nu de concurență; consideră că UE ar trebui să încurajeze statele membre să respecte obiectivele NATO referitoare la capacități, care impun un nivel minim de cheltuieli pentru apărare de 2 % din PIB;

35.

subliniază că NATO este cel mai bine dotată pentru descurajare și pentru apărare și este pregătită să pună în aplicare apărarea colectivă (articolul V din Tratatul de la Washington) în caz de agresiune împotriva unuia dintre membrii săi, în timp ce PSAC se axează în prezent pe menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale (articolul 42 din TUE); observă, de asemenea, că UE dispune de mijloace suplimentare pentru a face față provocărilor la adresa securității interne a statelor membre, inclusiv actelor subversive, care nu sunt acoperite de articolul V; reiterează că „clauza de solidaritate” prevăzută la articolul 222 din TFUE este menită să asigure protecția instituțiilor democratice și a populației civile în cazul unui atac terorist;

36.

salută recenta declarație comună semnată de UE și NATO la Varșovia și sprijină pe deplin domeniile de colaborare menționate în aceasta; observă că declarația descrie practici informale bine stabilite, mai degrabă decât să ridice cooperarea dintre UE și NATO la un nou nivel; subliniază, îndeosebi, necesitatea de a intensifica cooperarea și de a sprijini în continuare consolidarea capacităților în ceea ce privește amenințările hibride și informatice și cercetarea; salută obiectivul declarat al Foii de parcurs de la Bratislava de a demara imediat punerea în practică a declarației comune;

37.

susține pe deplin consolidarea în continuare a cooperării în domeniile securității și apărării cu ceilalți parteneri instituționali, inclusiv ONU, Uniunea Africană, OSCE, precum și cu partenerii strategici bilaterali, în special SUA, în domenii precum amenințările hibride, securitatea maritimă, reacțiile rapide, combaterea terorismului și securitatea informatică;

Cooperarea europeană în domeniul apărării

38.

consideră că dezvoltarea unei industrii puternice a apărării ar întări autonomia strategică și independența tehnologică ale UE; este convins că, pentru îmbunătățirea statutului UE ca garant al securității în vecinătatea Europei, sunt necesare capacități adecvate și suficiente, precum și o industrie a apărării competitivă, eficientă și transparentă, care să asigure un lanț de aprovizionare sustenabil; constată că sectorul european al apărării este caracterizat de fragmentare și suprapuneri care trebuie eliminate treptat printr-un proces care să stimuleze și să recompenseze toate componentele naționale și să ia în considerare perspectiva pe termen lung a unei piețe integrate a apărării;

39.

regretă faptul că statele membre nu au pus încă în aplicare cadrul de politici pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, cu asumarea unui angajament adecvat, iar inițiativa de punere în comun și de partajare a resurselor nu a produs încă rezultate tangibile; invită Consiliul să organizeze periodic dezbateri bianuale în domeniul apărării, pentru a oferi orientări strategice și un imbold politic PSAC și cooperării în domeniul apărării la nivel european;

40.

subliniază necesitatea de a consolida și mai mult cooperarea în domeniul apărării informatice și de a asigura reziliența informatică deplină a misiunilor PSAC; îndeamnă Consiliul să includă apărarea informatică drept parte integrantă a dezbaterilor sale din domeniul apărării; consideră că sunt imperios necesare strategii de apărare informatică la nivel național; invită statele membre să utilizeze pe deplin măsurile de consolidare a capacităților informatice, care se află în responsabilitatea Agenției Europene de Apărare (AEA), și să recurgă la Centrul de excelență pentru cooperare în domeniul apărării informatice al NATO (CCDCOE);

41.

constată că toate statele membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea unei game foarte variate de capacități complet operaționale în materie de apărare, în principal din cauza constrângerilor financiare; solicită, prin urmare, o mai bună coordonare și opțiuni mai clare cu privire la capacitățile care trebuie menținute, astfel încât statele membre să se poată specializa în anumite capacități;

42.

consideră că interoperabilitatea joacă un rol determinant pentru compatibilitatea și integrarea forțelor statelor membre; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să analizeze posibilitatea unor achiziții comune de resurse din domeniul apărării; constată că caracterul protecționist și închis al piețelor UE din domeniul apărării îngreunează acest lucru;

43.

reamintește că o bază europeană industrială și tehnologică solidă în domeniul apărării, care să includă facilități pentru IMM-uri, reprezintă un sprijin fundamental pentru PSAC și o condiție necesară pentru piața comună, care îi va permite UE să își dezvolte autonomia strategică;

44.

regretă faptul că statele membre aplică într-o măsură total diferită Directiva 2009/81/CE privind achizițiile în domeniul apărării și securității și Directiva 2009/43/CE privind transferul produselor din domeniul apărării în interiorul UE; invită, așadar, Comisia să aplice nota explicativă privind articolul 346, să își asume rolul de gardian al tratatelor și să înceapă să pună în aplicare procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz de încălcare a acestor directive; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse la nivel multinațional cu privire la cererea de produse din sectorul militar în contextul achizițiilor publice și invită industriile europene care asigură oferta să își consolideze pozițiile pe piața mondială printr-o mai bună coordonare și consolidare industrială;

45.

este preocupat de scăderea constantă în statele membre a finanțării destinate cercetării în domeniul apărării, ceea ce amenință baza industrială și tehnologică și, astfel, autonomia strategică a Europei; invită statele membre să își doteze armatele cu echipamente fabricate de industria europeană din domeniul apărării, și nu de industriile concurente;

46.

este convins că întărirea rolului AEA în coordonarea programelor, proiectelor și activităților axate pe capacități ar fi benefică pentru eficiența PSAC; consideră că AEA trebuie sprijinită pe deplin în realizarea obiectivelor sale, în special în ceea ce privește următoarele sale priorități și roluri în contextul planului de acțiune european din domeniul apărării (EDAP) și al programului european de cercetare din domeniul apărării (EDRP); invită, prin urmare, statele membre să revizuiască organizarea, procedurile și activitățile agenției, prevăzând mai multe opțiuni pentru continuarea cooperării și integrării; invită statele membre să ofere AEA orientări cu privire la coordonarea unei revizuiri a planului pentru dezvoltarea capacităților, în conformitate cu EUGS și cu strategia sectorială;

47.

subliniază că securitatea informatică este, prin natura sa, un domeniu de politică în care cooperarea și integrarea sunt esențiale, nu numai între statele membre ale UE, partenerii-cheie și NATO, ci și între diferiții actori din cadrul societății, deoarece aceasta nu este numai o responsabilitate militară; solicită orientări mai clare cu privire la modul și contextul în care urmează să fie folosite capacitățile ofensive și de apărare ale UE; reamintește că Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri o revizuire aprofundată a reglementărilor UE privind exporturile de produse cu dublă utilizare pentru a se evita transferul în mâini nepotrivite al sistemelor de software și de altă natură care pot fi folosite împotriva infrastructurii digitale a UE și împotriva drepturilor omului; invită UE să apere, în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv în forumurile pentru guvernanța internetului, principiul conform căruia infrastructura de bază a internetului ar trebui să fie un element neutru în care guvernele să nu aibă dreptul să intervină pentru realizarea intereselor lor naționale;

48.

sprijină inițiativele Comisiei din domeniul apărării, cum ar fi planul de acțiune din domeniul apărării și politica industrială din domeniul apărării, care ar trebui să demareze după prezentarea unei cărți albe a UE privind securitatea și apărarea; sprijină implicarea și mai profundă a Comisiei în domeniul apărării, prin acțiuni de amploare și bine orientate de cercetare, planificare și punere în aplicare; salută acțiunea pregătitoare privind cercetarea legată de PSAC și solicită fonduri adecvate pentru perioada rămasă din actualul cadru financiar multianual (CFM); susține dezvoltarea unui program al UE de cercetare în domeniul apărării în cadrul următorului CFM (2021-2027);

49.

consideră că un viitor program al UE de cercetare în domeniul apărării ar trebui să finanțeze proiecte de cercetare din domenii prioritare convenite de statele membre și că un fond european de apărare ar putea să sprijine finanțarea capacităților aprobate de comun acord de către statele membre și care au valoare adăugată recunoscută la nivelul UE;

50.

solicită reforma legislației europene pentru a le permite industriilor din domeniul apărării să beneficieze de aceleași ajutoare de stat precum cele de care se bucură industriile din SUA;

o o

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Secretarului General al ONU, Președintelui în exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE.

(1) JO C 353, 27.9.2016, p. 59.

(2) JO C 353, 27.9.2016, p. 74.

(3) JO C 407, 4.11.2016, p. 74.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0120.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2016)0249.

(6) JO C 419, 16.12.2015, p. 145.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/58

P8_TA(2016)0441

Comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa (2016/2030(INI))

(2018/C 224/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la conștiința europeană și totalitarismul (1),

—	având în vedere declarația adoptată la summitul de la Strasbourg/Kehl la 4 aprilie 2009 cu ocazia celei de a 60-a aniversări a NATO,

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE (2),

—	având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 9 februarie 2015 privind combaterea terorismului,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 martie 2015,

—	având în vedere concluziile Consiliului privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Daesh din 16 martie 2015, reconfirmate de Consiliul Afaceri Externe la 23 mai 2016,

—

având în vedere raportul din 18 mai 2015 al Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) intitulat „Uniunea Europeană într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă” și activitățile în curs pentru o nouă Strategie de securitate globală a UE,

—	având în vedere Rezoluția sa din 10 iunie 2015 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia (3),

—	având în vedere planul de acțiune al UE privind comunicarea strategică (Ref. Ares(2015)2608242 – 22.6.2015),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (4),

—	având în vedere declarația de la summitul NATO desfășurat în Țara Galilor din 5 septembrie 2014,

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste (5),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 28 aprilie 2015 cu privire la Agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu din 6 aprilie 2016 intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride. Un răspuns al Uniunii Europene” (JOIN(2016)0018),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu din 20 aprilie 2016 cu privire la punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică (COM(2016)0230),

—	având în vedere studiul de fezabilitate al Fondului European pentru Democrație privind inițiativele mediatice de limbă rusă în cadrul Parteneriatului estic și dincolo de acesta, intitulat „Aducerea pluralismului și echilibrului în spațiul mediatic de limbă rusă”,

—	având în vedere Raportul ONU prezentat de Raportorul special privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului (A/HRC/31/65),

—	având în vedere observația generală nr. 34 a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului (CCPR/C/GC/34),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0290/2016),

întrucât UE s-a angajat să își ghideze acțiunile pe scena internațională respectând principii cum ar fi democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și libertatea mass-mediei, accesul la informații, libertatea de exprimare și pluralismul mijloacelor de informare în masă, dintre care ultima poate, cu toate acestea, să fie limitată într-o anumită măsură în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu Convenția europeană a drepturilor omului; întrucât actorii terți care vizează discreditarea Uniunii nu împărtășesc aceleași valori;

întrucât UE, statele sale membre și cetățenii săi suportă o presiune crescândă, sistematică pentru a face față campaniilor de informare, de dezinformare, de intoxicare și de propagandă din partea unor țări și actori nestatali, cum ar fi organizații teroriste și criminale transnaționale din vecinătatea sa, care intenționează să submineze însăși noțiunea de informare obiectivă sau de jurnalism etic, difuzând toate informațiile sub o formă părtinitoare sau ca instrument de putere politică și care atacă, de asemenea, valori și interese democratice;

întrucât libertatea mass-mediei, accesul la informație și libertatea de exprimare sunt pilonii de bază într-un sistem democratic, în care transparența proprietății asupra mass-mediei și a surselor de finanțare a mass-mediei sunt deosebit de importante; întrucât strategiile pentru a asigura un jurnalism de calitate, pluralismul mediatic și verificarea factuală pot fi eficiente doar atât timp cât furnizorii de informații se bucură de încredere și credibilitate; întrucât, în același timp, ar trebui să se realizeze o evaluare critică a modului în care ar trebui abordate sursele mass-media cu un trecut demonstrat de implicare repetată într-o strategie de înșelăciune sau de dezinformare intenționată, în special în noile mijloace de informare, rețelele sociale și sfera digitală;

întrucât războiul informațional este un fenomen istoric la fel de vechi ca războiul în sine; întrucât războiul informațional a fost folosit pe scară largă în timpul Războiului Rece și a reprezentat de atunci o componentă intrinsecă a războiului hibrid modern, care este o combinație de măsuri militare și nemilitare de natură deschisă și mascată, desfășurate pentru a destabiliza situația politică, economică și socială a unei țări atacate, fără nicio declarație oficială de război, care este îndreptat nu doar împotriva partenerilor UE, ci și împotriva UE, a instituțiilor sale și a tuturor statelor membre și a cetățenilor, indiferent de naționalitatea sau religia lor;

întrucât, odată cu anexarea Crimeei de către Rusia și războiul hibrid condus de Rusia în Donbas, Kremlinul a escaladat confruntarea cu UE; întrucât Kremlinul și-a intensificat propaganda, Rusia jucând un rol tot mai important în peisajul mediatic european și vizând crearea de sprijin politic în ochii opiniei publice europene cu privire la acțiunile Rusiei și subminarea coerenței politicii externe a UE;

F.	întrucât propaganda pentru război și orice îndemn la ură națională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violență sunt interzise prin lege, în conformitate cu articolul 20 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

G.	întrucât criza financiară și dezvoltarea noilor forme de mass-media digitală au reprezentat provocări semnificative pentru jurnalismul de calitate, conducând la diminuarea spiritului critic în rândul publicului, acesta devenind astfel mai susceptibil la dezinformare și manipulare;

H.	întrucât propaganda și intervenția mass-mediei ruse sunt deosebit de puternice și, de cele mai multe ori, fără rival în țările din vecinătatea estică; întrucât mass-media națională din aceste țări este adesea slabă și nu poate să facă față solidității și puterii mass-mediei ruse;

I.	întrucât tehnologiile războiului informațional și comunicațional sunt folosite pentru a legitima acțiunile care amenință suveranitatea, independența politică, securitatea cetățenilor și integritatea teritorială a statelor membre ale UE;

J.	întrucât UE nu recunoaște ISIL/Daesh ca stat sau ca organizație de stat;

întrucât ISIL/Daesh, Al-Qaida și multe alte grupări violente teroriste jihadiste folosesc în mod sistematic strategii de comunicare și propaganda directă, atât online, cât și offline, ca parte a justificării acțiunilor lor împotriva UE și a statelor sale membre și împotriva valorilor europene și pentru a stimula, de asemenea, recrutarea tinerilor europeni;

întrucât, în urma declarației adoptate la summitul NATO de la Strasbourg/Kehl, prin care se subliniază importanța crescândă a faptului ca NATO să comunice într-un mod adecvat, rapid, exact și adaptat cu privire la evoluția rolurilor, obiectivelor și misiunilor sale, în 2014, în Letonia, a fost creat Centrul de excelență pentru comunicații strategice al NATO (NATO StratCom COE), a cărui înființare a fost salutată în declarația adoptată cu ocazia summitului NATO din Țara Galilor,

Comunicarea strategică a UE de contracarare a propagandei părților terțe împotriva sa

subliniază faptul că propaganda ostilă împotriva UE îmbracă numeroase forme diferite și se folosește de diverse instrumente care sunt adesea adaptate pentru a se potrivi profilurilor statelor membre ale UE, cu scopul de a denatura adevărul, de a da naștere îndoielii, de a diviza statele membre, de a promova decuplarea strategică dintre Uniunea Europeană și partenerii săi din America de Nord și de a paraliza procesul de luare a deciziilor, de a discredita instituțiile UE și parteneriatele transatlantice care au un rol recunoscut în arhitectura europeană economică și de securitate în ochii și în mințile cetățenilor UE și ale cetățenilor din țările învecinate și de a submina și eroda discursul european bazat pe valori democratice, drepturile omului și statul de drept; reamintește că unul dintre cele mai importante instrumente utilizate este insuflarea fricii și a nesiguranței în rândul cetățenilor UE, precum și prezentarea unor actori ostili statali și nestatali ca fiind mult mai puternici decât sunt în realitate;

solicită instituțiilor UE să recunoască că comunicarea strategică și războiul informațional nu este doar o problemă externă a UE, ci și una internă și își exprimă îngrijorarea cu privire la releele de care dispune propaganda ostilă UE chiar în centrul acesteia; este preocupat de nivelul scăzut de conștientizare în rândul unor state membre, unde există un public și arene de propagandă și dezinformare; în acest sens, solicită actorilor UE să abordeze lipsa actuală de claritate și consens cu privire la ceea ce se consideră propagandă și dezinformare, să dezvolte, în colaborare cu reprezentanții și experții mass-media din statele membre ale UE, un set comun de definiții și să colecteze probe și date cu privire la consumul de propagandă;

remarcă faptul că dezinformarea și propaganda sunt elemente componente ale războiului hibrid; subliniază, prin urmare, că trebuie asigurat un grad mai mare de cunoaștere și trebuie dat dovadă de asertivitate prin comunicare instituțională și politică, grupuri de reflecție, cercetări academice, campanii pe platformele sociale, prin inițiative ale societății civile, prin alfabetizare mediatică și prin alte acțiuni utile;

subliniază că strategia de propagandă și de dezinformare împotriva UE a țărilor terțe poate lua diverse forme, putând implica inclusiv mass-media tradițională, rețelele sociale, programele școlare și partidele politice, atât în Uniunea Europeană, cât și în afara ei;

observă caracterul multistratificat al comunicărilor strategice actuale ale UE, la diferite niveluri, inclusiv la nivelul instituțiilor UE, al statelor membre, al ONG-urilor, al organizațiilor civice și al diferitelor organisme ale NATO și ONU și solicită ca între aceste părți să existe cea mai bună coordonare și să se desfășoare cele mai bune schimburi de informații cu putință; solicită ca între diferitele părți care și-au exprimat preocupările legate de aceste operațiuni de propagandă și care doresc să pună în aplicare strategii de combatere a dezinformării să existe o mai bună cooperare și să se desfășoare mai multe schimburi de informații; consideră că, în contextul UE, instituțiilor Uniunii ar trebui să le revină această coordonare;

recunoaște că UE trebuie să acorde prioritate eforturilor sale de comunicare strategică, care ar trebui să implice resurse relevante; reiterează că UE este un model al integrării de succes, care continuă, în pofida crizei, să atragă țările care își doresc să reproducă același model și să se integreze în acesta; subliniază, prin urmare, că UE trebuie să promoveze un mesaj pozitiv cu privire la reușitele, valorile și principiile sale, cu hotărâre și curaj, și că, în discursurile sale, UE trebuie să fie ofensivă, nu defensivă;

Recunoașterea și demascarea războiului propagandistic și de dezinformare al Rusiei

constată cu regret că Rusia utilizează contactele și reuniunile cu omologii din UE mai degrabă în scopuri de propagandă și pentru a slăbi în mod public poziția comună a UE decât pentru stabilirea unui dialog real;

recunoaște că guvernul Rusiei folosește o gamă largă de mijloace și instrumente, cum ar fi grupuri de reflecție și fundații speciale (cum ar fi Ruskiy Mir), autorități speciale (Rossotrudnichestvo), posturi de televiziune în mai multe limbi (cum ar fi Russia Today), false agenții de știri și servicii multimedia (Sputnik), grupuri sociale și religioase și structuri transfrontaliere, deoarece regimul vrea să se prezinte drept unic apărător al valorilor creștine tradiționale, media sociale și „troli” de pe internet pentru a contesta valorile democratice, a dezbina Europa, a dobândi sprijin pe plan intern și a da impresia că statele din vecinătatea estică a UE sunt state eșuate; subliniază că Rusia investește resurse financiare semnificative în instrumentele sale de dezinformare și de propagandă utilizate în mod direct de stat sau prin intermediul societăților și organizațiilor controlate de Kremlin; subliniază, pe de o parte, că Kremlinul finanțează partide politice și alte organizații din cadrul UE pentru a submina coeziunea politică și, pe de altă parte, că propaganda Kremlinului vizează în mod direct anumiți jurnaliști, politicieni și anumite persoane din UE;

reamintește că serviciile de securitate și de informații au concluzionat că Rusia are capacitatea și intenția de a desfășura operațiuni vizând destabilizarea altor țări; subliniază că acest lucru ia adesea forma unui sprijin acordat extremiștilor politici și a unor campanii de mass-media și de dezinformare pe scară largă; constată, în plus, că astfel de societăți mass-media sunt prezente și active în UE;

10.

subliniază că strategia informațională a Kremlinului completează politica de accelerare a relațiilor bilaterale, a cooperării economice și a proiectelor comune cu state membre individuale ale UE, pentru a slăbi coerența UE și a submina politicile UE;

11.

susține că comunicarea strategică a Rusiei face parte dintr-o campanie subversivă mai amplă pentru a reduce cooperarea, suveranitatea, independența politică și integritatea teritorială ale Uniunii și ale statelor sale membre; îndeamnă guvernele statelor membre să fie atente la operațiunile informaționale ale Rusiei pe teren european, să sporească partajarea capacităților și eforturile de contraspionaj menite să contracareze astfel de operațiuni;

12.

critică puternic eforturile Rusiei de a perturba procesul de integrare în UE și regretă, în acest sens, sprijinul acordat de Rusia forțelor antieuropene din UE în această privință, în special, partidelor de extremă dreapta, forțelor populiste și mișcărilor care neagă valorile de bază ale democrațiilor liberale;

13.

este profund îngrijorat de extinderea rapidă a activităților inspirate de Kremlin în Europa, inclusiv dezinformarea și propaganda prin care urmărește să mențină sau să extindă influența Rusiei și să slăbească și să divizeze UE; subliniază că o mare parte a propagandei Kremlinului urmărește să descrie unele țări europene ca aparținând „sferei tradiționale de influență a Rusiei”; remarcă că una din principalele sale strategii este de a răspândi și de a impune un discurs alternativ, adesea bazat pe o interpretare manipulată a evenimentelor istorice, care vizează justificarea acțiunilor sale externe și a intereselor sale geopolitice; remarcă că mistificarea istoriei este una din principalele sale strategii; în acest sens, constată necesitatea de sensibilizare cu privire la crimele regimurilor comuniste prin intermediul unor campanii publice și al sistemelor educaționale, precum și de încurajare a activităților de cercetare și de documentare, în special în fostele state ale blocului sovietic, pentru a contracara discursul Kremlinului;

14.

subliniază că Rusia exploatează lipsa unui cadru juridic internațional în domenii precum securitatea cibernetică, lipsa de responsabilitate în ceea ce privește reglementarea mass-mediei și profită de pe urma oricărei ambiguități în aceste chestiuni; subliniază că activitățile agresive ale Rusiei în domeniul cibernetic facilitează războiul informațional; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să acorde atenție rolului pe care îl joacă punctele de schimb al traficului de internet ca infrastructură esențială în strategia de securitate a UE; subliniază necesitatea esențială de a se asigura reziliența sistemelor informaționale la nivelul UE și al statelor membre, în special împotriva negării și a perturbărilor care pot juca un rol esențial în conflictele hibride și contracararea propagandei și nevoia de o colaborare strânsă în acest sens cu NATO, în special cu Centrul de excelență cooperativ pentru apărarea cibernetică al NATO;

15.

invită statele membre să elaboreze mecanisme coordonate de comunicare strategică pentru a sprijini atribuțiile și a contracara dezinformarea și propaganda în vederea expunerii amenințărilor hibride;

Înțelegerea și combaterea războiului informațional purtat de ISIL/Daesh și a metodelor sale de dezinformare și radicalizare

16.

este conștient de gama strategiilor utilizate de ISIL/Daesh, atât la nivel regional, cât și la nivel global pentru a-și promova discursurile politice, religioase, sociale, de instigare la ură și violență; invită UE și statele sale membre să elaboreze un discurs care să contrazică discursurile ISIL/Daesh, implicând sistemul educațional, inclusiv prin capacitarea și creșterea vizibilității erudiților musulmani care dețin credibilitatea necesară pentru a delegitima propaganda ISIL/Daesh; salută eforturile depuse de coaliția internațională pentru a contracara ISIL/Daesh și sprijină în acest sens Strategia regională a UE pentru Siria și Irak; invită cu insistență UE și statele sale membre să elaboreze un discurs care să contrazică discursurile de propagandă jihadistă, punând un accent deosebit pe dimensiunea educațională care demonstrează că promovarea islamului radical nu are bază teologică;

17.

observă că organizațiile teroriste islamiste, în special ISIL/Daesh și Al-Qaida, desfășoară campanii active de informare în scopul subminării și creșterii nivelului de ură împotriva valorilor și intereselor europene; este îngrijorat de utilizarea răspândită de către ISIL/Daesh a instrumentelor media sociale și, în special, a platformelor Twitter și Facebook pentru a-și promova obiectivele de propagandă și de recrutare, în special în rândul tinerilor; subliniază, în acest sens, importanța de a include strategia de contra-propagandă împotriva ISIL/Daesh într-o strategie regională mai amplă și cuprinzătoare care să combine instrumentele diplomatice, socioeconomice, de dezvoltare și de prevenire a conflictelor; salută crearea grupului operativ Stratcom dedicat Sudului, care are potențialul de a contribui în mod eficace la dezintegrarea și combaterea propagandei și a influenței extremiste a ISIL/Daesh;

18.

subliniază faptul că cetățenii UE și europeni reprezintă un public-țintă principal al ISIL/Daesh și solicită UE și statelor sale membre să colaboreze mai strâns pentru a proteja societatea, mai ales tinerii, de recrutare, sporindu-le, astfel, rezistența împotriva radicalizării; subliniază necesitatea de a se acorda o atenție mai mare îmbunătățirii instrumentelor și metodelor UE, în principal în sectorul cibernetic; încurajează fiecare stat membru ca, în strânsă colaborare cu Centrul de excelență al rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare, înființat în octombrie 2015, să cerceteze și să abordeze în mod eficient motivele socio-demografice care stau la baza vulnerabilității în fața radicalizării și să instituie structuri multistratificate (care să conecteze cercetarea academică, serviciile penitenciarelor, poliția, justiția, serviciile sociale și sistemele educaționale) în scopul combaterii radicalizării; subliniază că Consiliul a solicitat promovarea măsurilor de răspuns penale pentru a combate radicalizarea care conduce la terorism și extremism violent;

19.

invită statele membre să depună eforturi pentru a tăia accesul ISIL/Daesh la finanțare și la fonduri și pentru a promova acest principiu în acțiunea externă a UE și subliniază necesitatea de a demasca adevăratul caracter al ISIL/Daesh, precum și de a repudia legitimarea sa ideologică;

20.

invită UE și statele sale membre să adopte măsuri consecvente la nivelul UE împotriva discursurilor de incitare la ură promovate sistematic de predicatorii intoleranți și radicali prin intermediul predicilor, al cărților, al emisiunilor televizate, al internetului și al altor mijloace de comunicare care creează un teren propice pentru dezvoltarea unor organizații teroriste precum ISIL/Daesh și Al-Qaida;

21.

subliniază că este important ca UE și statele membre să coopereze cu furnizorii de servicii de platforme sociale pentru a combate răspândirea propagandei ISIL/Daesh prin intermediul canalelor media sociale;

22.

subliniază că organizațiile teroriste islamiste, în special ISIL/Daesh și Al-Qaida, desfășoară campanii active de dezinformare în scopul subminării valorilor și intereselor europene; subliniază, în acest sens, importanța unei strategii specifice de contracarare a propagandei și dezinformării islamiste împotriva UE;

23.

subliniază că o comunicare imparțială, onestă și obiectivă și fluxuri de informații bazate pe fapte cu privire la evoluțiile din statele membre ale UE ar împiedica difuzarea propagandei alimentate de terți;

Strategia UE de contracarare a propagandei

24.

salută Planul de acțiune privind comunicarea strategică; salută Comunicarea comună intitulată „Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride” și solicită ca recomandările formulate de aceasta să fie adoptate și aplicate fără întârziere; subliniază că măsurile propuse au nevoie de cooperarea și coordonarea tuturor actorilor relevanți la nivelul UE și la nivel național; consideră că doar o abordare cuprinzătoare poate să conducă la o reușită a eforturilor UE; invită statele membre care dețin președinția prin rotație a UE să includă întotdeauna comunicările strategice în programul lor, pentru a asigura continuitatea activității în această chestiune; salută, în acest sens, inițiativele și realizările Președinției letone; invită VP/ÎR să asigure o comunicare frecventă la nivel politic cu statele membre, pentru a asigura o mai bună coordonare a acțiunilor UE; subliniază faptul că cooperarea dintre UE și a NATO în domeniul comunicării strategice ar trebui să fie semnificativ consolidată; salută intenția Președinției slovace de a organiza o conferință pe tema totalitarismului cu ocazia Zilei europene a comemorării victimelor regimurilor totalitare;

25.

solicită instituțiilor și autorităților UE competente să monitorizeze îndeaproape sursele de finanțare ale propagandei antieuropene;

26.

atrage atenția că este nevoie de fonduri mai mari pentru a sprijini libertatea mass-mediei în țările din cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) în sfera de aplicare a instrumentelor UE pentru promovarea democrației; în acest sens, invită Comisia să asigure folosirea integrală a instrumentelor existente, precum Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), PEV, proiectul Eastern Partnership Media Freedom Watch (Monitorizarea libertății mass-mediei în țările Parteneriatului Estic) și FED în ceea ce privește protejarea libertății și a pluralismului mass-mediei;

27.

ia act de resursele enorme alocate de Rusia activităților de propagandă și de impactul posibil al propagandei ostile asupra proceselor decizionale din UE, precum și de subminarea încrederii publice, a deschiderii și a democrației; salută realizările semnificative ale Grupului operativ pentru comunicarea strategică a UE; solicită, prin urmare, să se consolideze Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE, transformându-l într-o unitate de sine stătătoare în cadrul SEAE, responsabil pentru vecinătatea estică și cea sudică, și dotându-l cu personal potrivit și resurse bugetare adecvate, posibil prin intermediul unei linii bugetare dedicate în mod suplimentar; solicită consolidarea cooperării în rândul serviciilor de informații din statele membre, pentru a evalua influența țărilor terțe care încearcă să submineze fundamentele și valorile democratice ale UE; solicită o cooperare mai strânsă între Parlament și SEAE în ceea ce privește comunicarea strategică, inclusiv prin utilizarea capacităților analitice ale Parlamentului și ale Birourilor de informare din statele membre;

28.

subliniază că este esențial ca UE să promoveze în continuare în mod activ respectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin acțiunile sale externe; consideră că sprijinirea libertății de exprimare, a libertății de întrunire, a independenței mass-mediei și a dreptului de acces la informație în țările din vecinătate ar trebui să stea la baza acțiunilor UE care vizează contracararea propagandei;

29.

subliniază că trebuie consolidate pluralismul mass-mediei și obiectivitatea, imparțialitatea și independența mass-mediei în UE și în vecinătatea sa, incluzând și actori nestatali, de exemplu susținând jurnaliștii și dezvoltarea programelor de consolidare a capacităților pentru actorii din domeniul media, promovând parteneriate și rețele pentru schimburi de informații, cum ar fi platformele de partajare de conținut, cercetarea în domeniul media, oportunități de mobilitate și formare pentru jurnaliști și stagii în mediile de comunicare cu sediul în UE pentru a facilita schimburile de bune practici;

30.

subliniază rolul important al educației și al formării de calitate în domeniul jurnalismului, în interiorul și în afara Europei, pentru a produce analize jurnalistice de calitate și standarde editoriale exigente; susține că promovarea valorilor UE, precum libertatea presei și libertatea de exprimare și pluralitatea mass-mediei, presupune și sprijinirea jurnaliștilor persecutați și închiși și a apărătorilor drepturilor omului din țările terțe;

31.

pledează pentru o cooperare mai strânsă între instituțiile UE, Fondul European pentru Democrație (FED), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Consiliul Europei și statele membre pentru a evita suprapunerile și pentru a asigura sinergia în inițiative similare;

32.

își exprimă consternarea față de problemele grave legate de independența și libertatea mass-mediei în unele state membre, semnalate de organizații internaționale precum Reporteri fără frontiere; invită UE și statele membre să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți situația existentă în sectorul mass-mediei, pentru a garanta, de asemenea, că este asigurată credibilitatea acțiunii externe a UE în sprijinul libertății, imparțialității și independenței mass-mediei;

33.

invită Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE, astfel consolidat conform propunerii ca, pe modelul contului de Twitter „@EUvsDisInfo”, să dezvolte un site accesibil publicului larg, în care să reunească diferite instrumente pentru detectarea dezinformării, să explice modul în care acestea funcționează și să facă cunoscute numeroasele inițiative ale societății civile în acest sens;

34.

susține că o strategie de comunicare eficientă trebuie să implice comunitățile locale în discuțiile despre acțiunile UE, să sprijine contactul interpersonal și să acorde atenția cuvenită schimburilor culturale și sociale ca platforme esențiale de combatere a prejudecăților populațiilor locale; reamintește că, în această privință, delegațiile UE trebuie să mențină contactul direct cu părțile interesate locale și cu reprezentanții societății civile;

35.

subliniază că incitarea la ură, violență sau război nu se poate „ascunde” sub pretextul libertății de exprimare; încurajează adoptarea unor inițiative legislative în acest sens pentru a promova o mai mare responsabilitate în modul în care este tratată dezinformarea;

36.

subliniază că este important ca politicile UE să fie comunicate într-un mod coerent și eficient, în plan intern, dar și extern, iar comunicările să fie adaptate regiunilor specifice, având grijă ca informațiile să fie accesibile în limbile locale; salută, în acest context, lansarea site-ului internet al SEAE în limba rusă ca un prim pas în direcția corectă și încurajează traducerea site-urilor SEAE în mai multe limbi, cum ar fi araba și turca;

37.

subliniază responsabilitatea statelor membre de a contracara în mod activ, preventiv și în cooperare operațiunile de informare ostile de pe teritoriile lor sau care vizează subminarea intereselor lor; îndeamnă guvernele statelor membre să își dezvolte propriile capabilități de comunicare strategică;

38.

invită fiecare stat membru să pună la dispoziția cetățenilor cele două buletine săptămânale elaborate de Grupul operativ pentru comunicarea strategică a UE, Compendiul privind dezinformarea și Evaluarea privind dezinformarea, pentru a spori gradul de conștientizare în rândul publicului larg cu privire la metodele propagandiste utilizate de terțele părți;

39.

insistă asupra diferenței dintre propagandă și critică;

40.

subliniază că, deși nu toate criticile aduse UE sau politicilor sale, în special în contextul exprimării ideilor politice, reprezintă în mod necesar propagandă sau dezinformare, cazurile de manipulare sau de sprijin din partea țărilor terțe, menite să alimenteze și să exacerbeze aceste critici oferă motive pentru a pune sub îndoială fiabilitatea acestor mesaje;

41.

subliniază că, deși trebuie combătute propaganda și dezinformarea împotriva Uniunii Europene ce provine din țări terțe, acest lucru nu ar trebui să pună în discuție importanța menținerii unor relații constructive cu țările terțe, care să devină parteneri strategici în rezolvarea provocărilor comune;

42.

salută adoptarea Planului de acțiune privind comunicarea strategică și înființarea echipei StratCom Est în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), cu scopul de a comunica politicile UE și de a contracara propaganda și dezinformarea împotriva UE; solicită intensificarea în continuare a comunicării strategice; crede că activitatea echipei StratCom Est trebuie să fie mai transparentă și mai eficientă; invită SEAE să elaboreze criterii de măsurare a eficienței activității sale; subliniază că este important să se asigure o finanțare suficientă și personalul necesar pentru echipa StratCom Est;

43.

observă că „Disinformation Review” (Revista dezinformărilor) publicată de grupul operativ East StratCom, trebuie să respecte standardele prevăzute în Declarația de principii privind conduita jurnaliștilor a Federației internaționale a jurnaliștilor; subliniază că această revistă trebuie redactată într-un mod adecvat, fără a folosi un limbaj ofensiv și judecăți de valoare; invită grupul operativ East StratCom să revadă criteriile folosite pentru redactarea acestei reviste;

44.

consideră că o strategie eficientă de combatere a propagandei împotriva UE ar putea fi adoptarea unor măsuri pentru a furniza publicului vizat informații adecvate și interesante cu privire la activitățile UE, la valorile europene și la alte aspecte de interes public și subliniază faptul că tehnologiile moderne și rețelele sociale ar putea fi folosite în acest scop;

45.

invită Comisia să promoveze anumite inițiative juridice, pentru o mai mare eficacitate și responsabilitate în abordarea dezinformării și a propagandei și să utilizeze evaluarea la jumătatea perioadei a Instrumentului european de vecinătate pentru a promova consolidarea rezilienței mass-mediei ca prioritate strategică; invită Comisia să examineze temeinic eficiența instrumentelor financiare actuale ale UE și să propună o soluție cuprinzătoare și flexibilă, prin care să poată fi sprijinite în mod direct organele de presă independente, laboratoarele de idei și ONG-urile, în special în limba maternă a grupului țintă, și care să facă posibilă direcționarea de resurse suplimentare către organizațiile în măsură să facă acest lucru, cum ar fi Fondul European pentru Democrație, limitând, în același timp, fluxurile financiare menite să finanțeze persoanele și entitățile implicate în activitățile de comunicare strategică, incitare la violență și la ură; invită Comisia să desfășoare un audit atent al eficienței anumitor proiecte media de amploare finanțate de UE, cum ar fi Euronews;

46.

subliniază importanța sensibilizării, educării, competenței mediatice și informaționale online în UE și în vecinătatea acesteia, pentru a le permite cetățenilor să analizeze în mod critic conținutul mediatic, în vederea identificării propagandei; subliniază, în acest sens, importanța consolidării cunoștințelor la toate nivelurile sistemului educațional; subliniază necesitatea de a încuraja persoanele să devină cetățeni activi și de a dezvolta conștientizarea lor în calitate de consumatori de mass-media; subliniază rolul central al instrumentelor online și în special al rețelelor de socializare în care răspândirea de informații false și lansarea de campanii de dezinformare sunt ușor de realizat și adesea nu întâmpină niciun obstacol; reamintește că contracararea propagandei prin propagandă este contraproductivă și, prin urmare, înțelege că UE, în ansamblul său, și statele membre, în mod individual, pot să combată propaganda desfășurată de către părțile terțe doar prin demontarea campaniilor de dezinformare și prin utilizarea mesajelor și a informațiilor pozitive și ar trebui să dezvolte o strategie cu adevărat eficace care ar trebui să fie diferențiată și adaptată în funcție de natura actorilor care diseminează propaganda; recunoaște faptul că criza financiară și dezvoltarea noilor forme de mass-media digitală au reprezentat provocări semnificative pentru jurnalismul de calitate;

47.

își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea mass-mediei sociale și a platformelor online pentru discursul care instigă la infracțiuni inspirate de ură și pentru incitarea la violență și încurajează statele membre să își adapteze și să își actualizeze legislația pentru a ține pasul cu evoluțiile în curs sau să aplice și să controleze aplicarea legislației în vigoare privind instigarea la ură în mediul offline, dar și în cel online; susține că este necesară o colaborare mai strânsă cu platformele online și cu principalele companii de internet și din domeniul mass-mediei;

48.

invită statele membre să ofere și să asigure cadrul necesar pentru un jurnalism de calitate și pentru varietatea informațiilor, combătând concentrările din sectorul mass-mediei, care au un impact negativ asupra pluralismului mediatic;

49.

observă că educația în domeniul mass-media oferă cunoștințe și aptitudini și capacitează cetățenii să-și exercite dreptul la libertatea de exprimare, de a analiza critic conținutul media și de a reacționa la dezinformări; subliniază, în consecință, că trebuie făcute cunoscute mai bine riscurile de dezinformare, prin acțiuni de alfabetizare media la toate nivelurile, inclusiv printr-o campanie europeană de informare despre etica mediatică, jurnalistică, editorială, precum și prin promovarea unei cooperări mai bune cu platformele sociale și prin promovarea inițiativelor comune de combatere a discursului ce incită la ură, a incitării la violență și a discriminării online;

50.

remarcă faptul că nicio strategie bazată pe puterea necoercitivă (soft power) nu are șanse de reușită dacă nu este însoțită de diplomație culturală și de promovarea dialogului intercultural între state și în interiorul lor, atât în UE, cât și în afara acesteia; încurajează, așadar, acțiunile și inițiativele diplomatice publice și culturale pe termen lung, cum ar fi bursele de studiu și programele de schimb pentru studenți și tineri profesioniști, inclusiv inițiativele de sprijinire a dialogului intercultural, de consolidare a legăturilor culturale cu UE și de promovare a patrimoniului și a legăturilor culturale comune, precum și asigurarea unei formări corespunzătoare a personalului delegațiilor UE și al SEAE pentru a le forma competențe interculturale adecvate;

51.

consideră că mass-media publică ar trebui să servească drept exemplu de cum se pot furniza informații imparțiale și obiective, în conformitate cu cele mai bune practici și cu etica jurnalismului;

52.

subliniază că ar trebui acordată o atenție deosebită noilor tehnologii (cum ar fi radiodifuziunea digitală, comunicațiile mobile, media online și rețelele de socializare, inclusiv cele cu caracter regional) care facilitează difuzarea de informații despre valorile UE consacrate în tratate, dar și cunoașterea lor mai bună; reamintește că astfel de comunicări trebuie să aibă un standard foarte ridicat, să conțină cele mai bune practici concrete și să evidențieze impactul UE în țările terțe, inclusiv asistența umanitară acordată de UE, dar și oportunitățile și avantajele pe care le oferă asocierea și colaborarea mai strânse cu UE pentru cetățenii țărilor terțe, în special pentru tineri, cum ar fi călătoriile fără vize, consolidarea capacităților, programe de mobilitate și de schimburi, dacă este cazul;

53.

evidențiază că trebuie avut grijă ca noul portal PEV (dezvoltat acum în programul OPEN Neighbourhood) nu numai să acumuleze conținut pentru comunitățile de experți, ci și să conțină o secțiune adaptată pentru un public mai larg; este de părere că portalul ar trebui să conțină o secțiune referitoare la Parteneriatul estic, care să reunească informațiile despre inițiative, în prezent fragmentate între numeroase site-uri de internet;

54.

subliniază potențialul culturii populare și al divertismentului educativ ca modalitate de articulare a valorilor umane comune și de comunicare a politicilor europene;

55.

reliefează sprijinul său față de inițiative cum ar fi Baltic Centre for Media Excellence (Centrul baltic pentru excelență în mass-media), din Riga, Centrul de excelență pentru comunicații strategice al NATO (NATO StratCom COE) și Centrul de excelență al rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; subliniază necesitatea de a utiliza constatările și analizele acestora și de a consolida capacitățile analitice ale UE la toate nivelurile; solicită Comisiei și statelor membre să inițieze proiecte similare, să se implice în formarea jurnaliștilor, să sprijine centrele de presă independente și diversitatea mass-mediei, să încurajeze colaborarea în rețea și cooperarea între mass-media și laboratoarele de idei și să facă schimb de bune practici și de informații în aceste domenii;

56.

condamnă înăbușirea regulată a mass-mediei independente, a jurnaliștilor și a activiștilor aparținând societății civile din Rusia și din teritoriile ocupate, inclusiv din Crimeea de la anexarea sa ilegală; subliniază că, începând din 1999, zeci de jurnaliști au fost uciși, au dispărut fără urmă sau au fost închiși în Rusia; invită Comisia și statele membre să consolideze protecția jurnaliștilor din Rusia și din vecinătatea UE și să sprijine societatea civilă rusă și să investească în contactele între oameni; solicită eliberarea imediată a jurnaliștilor; constată că UE își consolidează relațiile cu partenerii săi estici și cu ceilalți vecini și, de asemenea, că păstrează deschise căile de comunicare cu Rusia; recunoaște că cel mai mare obstacol pentru campaniile de dezinformare ruse ar fi existența unei mass-media independente și libere în Rusia; consideră că acesta ar trebui să fie obiectivul UE; solicită să se acorde o atenție specială și resurse suficiente pluralismului mediatic, mass-mediei locale, jurnalismului de investigație și mass-mediei în limbi străine, în special în limbile rusă, arabă, farsi, turcă și urdu, precum și în celelalte limbi vorbite de populațiile vulnerabile la propagandă;

57.

susține campaniile de comunicare desfășurate de actorii relevanți în Siria, în Irak și în regiune (inclusiv în țările de origine ale luptătorilor străini) pentru a discredita ideologia ISIL/Daesh, pentru a denunța încălcările drepturilor omului de către aceasta și pentru a combate extremismul violent și discursurile de incitare la ură ale altor grupări din regiune; invită UE și statele membre ca, în dialogul lor cu țările MENA, să sublinieze că buna guvernanță, răspunderea, transparența, statul de drept și respectarea drepturilor omului sunt cerințe preliminare esențiale pentru a proteja aceste societăți împotriva răspândirii ideologiilor intolerante și violente care inspiră organizații teroriste precum ISIL/Daesh și Al-Qaida; în fața amenințării teroriste în creștere din partea ISIL/Daesh și a altor organizații teroriste internaționale, subliniază necesitatea de a consolida cooperarea pe probleme de securitate cu țările care au o experiență de durată în combaterea terorismului;

58.

invită VP/ÎR să confirme sprijinul deplin al UE pentru procesul de implementare în curs și să contribuie financiar la realizarea recomandărilor menționate în „Studiul de fezabilitate privind inițiativele mass-mediei de limbă rusă în cadrul Parteneriatului estic și dincolo de acesta”, realizat de Fondul European pentru Democrație în 2015;

o o

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE și NATO.

(1) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 25.

(2) JO C 434, 23.12.2015, p. 24.

(3) JO C 407, 4.11.2016, p. 35.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0410.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/68

P8_TA(2016)0442

Limbajul semnelor și interpreții profesioniști ai limbajului semnelor

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la limbajul semnelor și la interpreții profesioniști în limbajul semnelor (2016/2952(RSP))

(2018/C 224/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 2, 5, 9, 10, 19 și 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 1988 referitoare la limbajele semnelor pentru surzi (1) și Rezoluția sa din 18 noiembrie 1998 referitoare la limbajele semnelor (2),

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD (4),

—	având în vedere comentariul general nr. 4 (2016) al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap privind dreptul la o educație favorabilă incluziunii (5),

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—	având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament”) (6),

—	având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții (8),

—	având în vedere documentul de politică al Forumului European de Tineret privind egalitatea și nediscriminarea (9),

—	având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 2 decembrie 2015 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

—	având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2012 privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public (COM(2012)0721),

—	având în vedere Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (10),

—	având în vedere obiectivele pedagogice și orientările privind evaluarea ale Forumul european al interpreților în limbajul semnelor (efsli) pentru egalitatea de oportunități de formare pentru interpreții în limbajul semnelor și servicii de calitate pentru cetățenii surzi în întreaga Uniune (11),

—	având în vedere orientările pentru interpreții în limbajul semnelor ale efsli/EUD pentru reuniunile la nivel internațional/european (12),

—	având în vedere orientările AIIC pentru interpreții de limbă vorbită care lucrează în echipe mixte (13),

—	având în vedere raportul efsli privind dreptul la serviciile de interpretare în limbajul semnelor pentru persoanele care lucrează sau studiază în străinătate (14),

—	având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, toate persoanele cu dizabilități, în special femeile și copii, inclusiv persoanele surde și cu deficiențe de auz, printre care cele care utilizează limbajul semnelor și cele care nu îl utilizează, au drepturi egale și sunt îndrituite să beneficieze de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă, autonomie și participare deplină în societate;

B.	întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de dizabilități în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta acte legislative în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19);

C.	întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilitate și prevăd participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate;

D.	întrucât există aproximativ 1 milion de utilizatori ai limbajului semnelor în UE (15) și 51 de milioane de cetățeni cu deficiențe de auz (16), mulți dintre aceștia fiind, de asemenea, utilizatori ai limbajului semnelor;

E.	întrucât limbajele naționale și regionale ale semnelor reprezintă limbaje naturale de sine stătătoare, cu propria lor gramatică și sintaxă, aidoma limbilor vorbite (17);

întrucât politica UE privind multilingvismul promovează învățarea limbilor străine și întrucât unul dintre obiectivele acesteia este ca fiecare european să vorbească două limbi în plus față de limba lor maternă; întrucât învățarea și promovarea limbajelor semnelor naționale și regionale ar putea să susțină acest obiectiv;

G.	întrucât accesibilitatea este o condiție prealabilă necesară pentru ca persoanele cu dizabilități să trăiască independent și să participe pe deplin și în condiții de egalitate la societate (18);

H.	întrucât accesibilitatea nu se limitează doar la accesibilitatea fizică a mediului, ci se extinde la accesibilitatea informațiilor și comunicațiilor, inclusiv sub forma furnizării de conținut în limbajul semnelor (19);

I.	întrucât interpreții profesioniști în limbajul semnelor au aceleași atribuții și îndeplinesc aceleași misiuni ca și interpreții de limbă vorbită;

J.	întrucât situația interpreților în limbajul semnelor este eterogenă în rândul statelor membre, variind de la sprijinul familial informal la interpreți profesioniști cu educație universitară și pe deplin calificați;

K.	întrucât interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor sunt rari în toate statele membre UE și întrucât raportul dintre utilizatorii limbajului semnelor și interpreții în limbajul semnelor variază între 8:1 și 2 500:1, raportul mediu fiind de 160:1 (20);

L.	întrucât s-a introdus o petiție (21) prin care se solicită ca Parlamentul să permită introducerea de petiții în limbajele semnelor naționale și regionale ale UE;

întrucât Declarația de la Bruxelles privind limbajele semnelor în Uniunea Europeană (22) promovează o abordare nediscriminatorie privind utilizarea unui limbaj natural al semnelor, astfel cum se cere în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost ratificată de UE și de toate statele membre ale UE, cu excepția unuia;

întrucât frecvența și calitatea subtitrării pe televiziunile publice și private diferă considerabil de la un stat membru la altul, variind de la mai puțin de 10 % la aproape 100 %, cu standarde de calitate care variază foarte mult (23); întrucât în majoritatea statelor membre există puține date în ceea ce privește nivelul de interpretare în limbajul semnelor la televiziune;

O.	întrucât utilizatorii limbajului semnelor ar putea beneficia de dezvoltarea unor noi tehnologii în domeniul limbilor;

P.	întrucât, potrivit CNUDPH, refuzul unor amenajări corespunzătoare constituie discriminare și întrucât, în conformitate cu Directiva privind egalitatea de tratament, trebuie să se asigure amenajări corespunzătoare pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament;

întrucât în prezent persoanele surde, cele cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz nu beneficiază de nicio posibilitate de comunicare directă cu deputații în Parlamentul European sau cu administratorii instituțiilor Uniunii Europene și, vice versa, cu persoane surde sau cu deficiențe de auz din cadrul instituțiilor UE;

Interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor

subliniază necesitatea de interpreți calificați și profesioniști în limbajul semnelor, care poate fi acoperită doar dacă se adoptă următoarele măsuri:

(a)	recunoașterea oficială a limbajelor naționale și regionale ale semnelor în statele membre și în instituțiile UE,

(b)	instruirea formală (la nivel universitar sau similar, echivalentul a trei ani de studii la zi, care corespunde cu formarea necesară a interpreților de limbă vorbită) (24),

(c)	înregistrarea (acreditarea oficială și sistemul de control al calității, cum ar fi dezvoltarea profesională continuă),

(d)	recunoașterea oficială a profesiei;

recunoaște că furnizarea de servicii de interpretare de înaltă calitate în limbajul semnelor:

(a)	depinde de o evaluare obiectivă a calității, care să implice toate părțile interesate,

(b)	se bazează pe calificări profesionale,

(c)	implică experți reprezentanți ai comunității persoanelor surde,

(d)	depinde de existența unor resurse suficiente pentru a forma și angaja interpreți în limbajul semnelor;

recunoaște că interpretarea în limbajul semnelor constituie un serviciu profesional care necesită o remunerație corespunzătoare;

Distincția dintre accesibilitate și amenajări corespunzătoare (25)

apreciază că accesibilitatea este în beneficiul anumitor grupuri și se bazează pe un set de standarde care sunt puse în aplicare treptat;

este conștient de faptul că disproporționalitatea sau sarcinile excesive nu pot fi invocate pentru a justifica lipsa accesibilității;

recunoaște că amenajarea corespunzătoare se referă la o persoană și este complementară obligației de accesibilitate;

constată, de asemenea, că o persoană poate solicita măsuri de amenajare corespunzătoare chiar dacă obligația de accesibilitate a fost îndeplinită;

înțelege că disponibilitatea interpretării în limbajul semnelor poate constitui o măsură de accesibilitate sau o măsură de amenajare corespunzătoare, în funcție de situație;

Accesibilitatea

subliniază că persoanele surde, cele cu surdocecitate și cele cu deficiențe de auz trebuie să aibă acces la aceleași informații și aceleași comunicări ca și semenii lor sub forma interpretariatului în limbajul semnelor, a subtitrării, a serviciilor de transcriere a limbii vorbite și/sau a formelor alternative de comunicare, inclusiv la interpreți specializați în comunicarea orală;

10.

subliniază că serviciile publice și guvernamentale, inclusiv conținutul lor online, trebuie să fie accesibile prin intermediari în direct, cum ar fi interpreții în limbajul semnelor la fața locului, dar și prin servicii alternative pe internet și la distanță, atunci când este cazul;

11.

își reiterează angajamentul de a face procesul politic cât mai accesibil, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor interpreți profesioniști în limbajul semnelor; observă că aceasta include alegeri, consultări publice și alte evenimente, după caz;

12.

subliniază rolul în creștere al tehnologiilor lingvistice în asigurarea accesului egal al tuturor la spațiul digital;

13.

recunoaște importanța existenței unor standarde minime pentru a asigura accesibilitatea, în special având în vedere tehnologiile noi și emergente, cum ar fi furnizarea de interpretare în limbajul semnelor pe internet și de servicii de subtitrare;

14.

ia act de faptul că, deși furnizarea de asistență medicală este o competență a statelor membre, aceasta ar trebui să răspundă nevoilor persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz, de exemplu prin furnizarea de interpreți profesioniști în limbajul semnelor și sensibilizarea și formarea personalului, acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor;

15.

recunoaște că accesul egal la justiție pentru persoanele surde, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz poate fi asigurat numai prin asigurarea de interpreți profesioniști în limbajul semnelor, calificați în mod corespunzător;

16.

este conștient de importanța unor servicii de interpretare și de traducere exacte și precise, în special în instanță și alte contexte juridice; reiterează, prin urmare, importanța interpreților profesioniști, cu înaltă calificare și specializați în limbajul semnelor, în special în astfel de situații;

17.

subliniază necesitatea de a consolida sprijinul și dispozițiile specifice, cum ar fi interpretarea în limbajul semnelor și informarea accesibilă în timp real bazată pe text în caz de dezastre, pentru persoanele cu dizabilități în situații de conflict armat, urgențe umanitare și dezastre naturale (26);

Ocuparea forței de muncă, educație și formare

18.

ia act de faptul că trebuie să se adopte măsuri de amenajare corespunzătoare, care includ punerea la dispoziție de interpreți profesioniști în limbajul semnelor, pentru a asigura accesul egal la locuri de muncă, educație și formare;

19.

subliniază că părinților trebuie să li se furnizeze o informare echilibrată și cuprinzătoare referitoare la limbajul semnelor și la ceea ce înseamnă surditatea, pentru a putea face o alegere în cunoștință de cauză, în interesul superior al copiilor lor;

20.

subliniază că programele de intervenție timpurie sunt esențiale pentru dezvoltarea deprinderilor de viață ale copiilor, inclusiv a competențelor lor lingvistice; constată, de asemenea, că aceste programe ar trebui să includă, în mod ideal, modele de comportament pentru persoanele surde;

21.

subliniază că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz și părinții lor trebuie să beneficieze de posibilitatea de a învăța limbajul semnelor național sau regional din mediul lor de viață prin serviciile preșcolare și școlare (27);

22.

subliniază că limbajul semnelor ar trebui inclus în programele de învățământ pentru a îmbunătăți gradul de sensibilizare cu privire la limbajul semnelor și a consolida folosirea acestuia;

23.

subliniază că trebuie luate măsuri pentru recunoașterea și promovarea identității lingvistice a comunității persoanelor surde (28);

24.

invită statele membre să încurajeze învățarea limbajului semnelor în același mod ca limbile străine;

25.

subliniază că interpreții calificați în limbajul semnelor și personalul didactic competent în limbajul semnelor și dotat cu competențele necesare pentru a colabora în medii educative incluzive și bilingve constituie un factor esențial în reușita școlară a copiilor și tinerilor adulți surzi, lucru care contribuie la rezultate educaționale mai bune și la rate mai scăzute ale șomajului pe termen lung;

26.

subliniază lipsa generală de manuale în limbajul semnelor și de materiale didactice în formate și limbi accesibile

27.

solicită ca principiul libertății de circulație să fie garantat în cazul persoanelor surde, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive în cadrul UE, inclusiv în contextul programului Erasmus + și al programelor de mobilitate conexe, asigurându-se că participanții nu fac obiectul unor cerințe disproporționate prin faptul că trebuie să își asigure singuri serviciile de interpretare;

28.

salută proiectul-pilot privind „cardul european pentru dizabilitate”; regretă excluderea interpretării în limbajul semnelor din proiect, dat fiind că aceasta împiedică în mod semnificativ libertatea de circulație a lucrătorilor și studenților surzi, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz în cadrul UE;

Instituțiile Uniunii Europene

29.

recunoaște că instituțiile UE trebuie să fie exemple de cele mai bune practici pentru personalul său, funcționarii aleși și stagiari, precum și pentru cetățenii UE în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare și asigurarea accesibilității, care include furnizarea de interpretare în limbajul semnelor;

30.

salută faptul că instituțiile Uniunii Europene asigură deja, în regim ad hoc, accesibilitatea evenimentelor publice și a reuniunilor comisiilor; consideră că subtitrarea și transcrierea limbii vorbite ar trebui considerate o măsură alternativă, dar și necesară și echitabilă pentru persoanele cu deficiențe de auz care nu utilizează limbajul semnelor; acest lucru este relevant și pentru angajații instituțiilor UE în contextul asigurării amenajărilor corespunzătoare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

31.

recunoaște că instituțiile UE dispun de un sistem pentru a asigura interpretarea în limbajul semnelor prin intermediul serviciilor lor de interpretariat în scopul asigurării accesibilității; îndeamnă instituțiile să utilizeze astfel de sisteme existente și atunci când asigură amenajări corespunzătoare pentru personal și/sau pentru funcționarii aleși, reducând la minimum în mod eficace sarcinile administrative ce revin persoanelor și instituțiilor;

32.

îndeamnă insistent instituțiile să acorde în mod oficial interpreților în limbajul semnelor același statut ca și interpreților de limbă vorbită în ceea ce privește serviciile de interpretare pe care le oferă instituțiilor și/sau personalului acestora sau funcționarilor numiți, inclusiv accesul la asistență tehnică, materiale de pregătire și documente;

33.

îndeamnă Eurostat să garanteze că instituțiilor UE li se furnizează statistici privind utilizatorii limbajelor semnelor surzi, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive, astfel încât ele să poată defini, pune în aplicare și analiza mai bine dizabilitatea lor și politicile lingvistice;

34.

îndeamnă Unitatea de coordonare a serviciilor pentru vizitatori a Parlamentului European să răspundă nevoilor utilizatorilor surzi, cu surdocecitate sau cu dificultăți auditive, oferindu-le acces direct într-un limbaj al semnelor național sau regional și prin servicii de transcriere a limbii vorbite;

35.

solicită instituțiilor să pună în aplicare pe deplin proiectul-pilot al UE INSIGN, care constituie o reacție la decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2012 de a introduce un serviciu și o aplicație în timp real în limbajul semnelor și vizează îmbunătățirea comunicării dintre persoanele surde și cu deficiențe de auz și instituțiile UE (29);

o o

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 187, 18.7.1988, p. 236.

(2) JO C 379, 7.12.1998, p. 66.

(3) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(4) Texte adoptate, P8_TA(2016)0318.

(5) http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc

(6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(7) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.

(9) http://www.youthforum.org/assets/2016/04/0099-16_Policy_Paper_Equality_Non-discrimination_FINAL2.pdf

(10) JO L 280, 26.10.2010, p. 1.

(11) http://efsli.org/publications

(12) http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/SL-Interpreter-Guidelines.pdf

(13) http://aiic.net/page/6701/guidelines-for-spoken-language-interpreters-working-in-mixed-teams/lang/1

(14) http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/R1101-The-right-to-sign-language-interpreting-services-when-working-or-studying-abroad.pdf

(15) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-511_ro.htm

(16) Federația europeană a persoanelor cu deficiențe de auz (EFHOH): http://www.efhoh.org/about_us

(17) Brentari, D., ed. (2010) Sign Languages (Limbajele semnelor). Cambridge University Press.

Pfau, R., Steinbach M. & Bencie W., ed. (2012) Sign Language: An International Handbook (Limbajul semnelor: un manual internațional). De Gruyter.

(18) Comentariul general nr. 2, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/2.

(19) Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), articolul 9.

(20) WIT, M. de (2016, în curs de publicare). Sign Language Interpreting in Europe (Interpretarea prin limbajul semnelor în Europa), ediția 2016.

(21) Petiția nr. 1056-16.

(22) Declarația de la Bruxelles (2010), Uniunea Europeană a Surzilor (EUD): http://www.eud.eu/files/8514/5803/7674/brussels_declaration_FINAL.pdf

(23) EFHOH (2015). State of subtitling access in EU (Stadiul accesului la subtitrare în UE). Disponibil la adresa: http://media.wix.com/ugd/c2e099_0921564404524507bed2ff3648781a3c.pdf

(24) Efsli (2013), Learning Outcomes for Graduates of a Three Year Interpreting Training Programme (Obiectivele pedagogice pentru absolvenții unui program de formare de trei ani în domeniul interpretării).

(25) CRPD/C/GC/4, punctul 28

(26) Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), articolul 11.

(27) http://www.univie.ac.at/designbilingual/downloads/De-Sign_Bilingual_Findings.pdf

(28) Comentariul general nr. 4, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/4, disponibil la adresa: http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc

(29) http://www.eud.eu/projects/past-projects/insign-project/

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/75

P8_TA(2016)0443

Reînnoirea aprobării pentru substanța activă bentazon

Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (D047341/00 – 2016/2978(RSP))

(2018/C 224/10)

Parlamentul European,

—

având în vedere proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (D047341/00,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 20 alineatul (1),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—	având în vedere concluziile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară asupra evaluării inter pares a analizei riscurilor utilizării ca pesticid a substanței active bentazon (3),

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—	având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât substanța activă bentazon acționează ca un erbicid selectiv post-emergent împotriva buruienilor cu frunză lată într-o gamă largă de culturi și este utilizat în mod curent în agricultură;

B.	întrucât substanța activă bentazon are un mare potențial de infiltrare directă în apele subterane din cauza proprietăților sale inerente;

C.	întrucât datele furnizate de agenția de mediu din Regatul Unit arată că substanța activă bentazon este pesticidul autorizat cel mai frecvent detectat în apele subterane din Regatul Unit și se regăsește și în apele de suprafață; întrucât situația este similară în întreaga Europă;

D.	întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/549 al Comisiei din 8 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 prelungește perioada de aprobare pentru substanța activă bentazon până la 30 iunie 2017 deoarece evaluarea substanței a fost amânată;

întrucât proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (denumit în continuare „proiectul de regulament de punere în aplicare”) prevede, pe baza unei evaluări științifice efectuate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), autorizarea substanței active bentazon până la 31 ianuarie 2032, adică pentru cea mai lungă perioadă posibilă;

F.	întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, anumite condiții și restricții au fost incluse în proiectul de regulament de punere în aplicare, în special cerința de a furniza informații de confirmare suplimentare;

G.	întrucât, după analizarea observațiilor primite cu privire la raportul de evaluare a reînnoirii, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se solicite informații suplimentare din partea solicitanților;

întrucât, după analizarea observațiilor primite cu privire la raportul de evaluare a reînnoirii, s-a concluzionat că EFSA ar trebui să efectueze o consultare a experților în domeniile toxicologiei la mamifere, reziduurilor, evoluției și comportamentului în mediu și ecotoxicologiei și ar trebui să adopte o concluzie cu privire la probabilitatea ca substanța activă bentazon să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

întrucât solicitanții sunt obligați să prezinte informații de confirmare în ceea ce privește testele de nivel 2/3, indicate în prezent în cadrul conceptual al OCDE pentru a analiza potențialul unui mecanism de acțiune endocrină în ceea ce privește efectele asupra dezvoltării observate în cadrul unui studiu de toxicitate asupra dezvoltării la șobolani (creșterea numărului de pierderi după implantare, reducerea numărului de fetuși vii și întârzieri de dezvoltare fetală în absența unei toxicități materne clare, care sugerează că o clasificare drept toxic pentru reproducere în categoria 2 ar putea fi adecvată);

J.	întrucât evaluarea riscului pentru consumatori nu a fost finalizată deoarece definițiile propuse ale reziduurilor pentru evaluarea riscurilor pentru plante și pentru aplicarea în cazul animalelor au fost considerate provizorii din cauza lacunelor în materie de date identificate;

întrucât evaluarea expunerii apelor subterane la substanța mamă bentazon și la metabolitul N-metil-bentazon nu a fost finalizată; întrucât lipsesc informații privind probabilitatea expunerii apelor subterane atunci când ratele anuale de aplicare depășesc 960 g de substanță activă/ha (au fost solicitate utilizări reprezentative de până la 1 440 g de substanță activă/ha);

întrucât decizia Comisiei de a aproba o substanță activă solicitând, în același timp, date care să confirme siguranța acesteia (cunoscută sub denumirea de procedura datelor de confirmare) ar permite ca substanța activă să fie introdusă pe piață înainte ca Comisia să obțină toate datele necesare pentru a sprijini această decizie;

întrucât decizia Ombudsmanului European din 18 februarie 2016 în cauza 12/2013/MDC referitoare la practicile Comisiei în ceea ce privește autorizarea și introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor (pesticide) a solicitat Comisiei să utilizeze procedura datelor de confirmare în mod limitat și în conformitate strictă cu legislația aplicabilă și să prezinte, în termen de doi ani de la decizia Ombudsmanului, un raport care să confirme că numărul deciziilor cu informații de confirmare va fi scăzut substanțial față de situația actuală;

N.	întrucât proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei nu reușește să implementeze propunerile Ombudsmanului European privind o soluție pentru îmbunătățirea sistemului Comisiei de aprobare a pesticidelor;

întrucât, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, aprobarea ar trebui să fie reînnoită pentru o perioadă de cel mult cincisprezece ani; întrucât perioada de valabilitate a aprobărilor ar trebui să fie proporțională cu eventualele riscuri inerente utilizării unor astfel de substanțe; întrucât principiul precauției, care, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, trebuie aplicat, impune Comisiei să se asigure că nu aprobă substanțe active în cazul în care ar putea fi puse în pericole sănătatea publică sau mediul;

P.	întrucât evaluarea inter pares efectuată de EFSA propune ca substanța activă bentazon să fie clasificată drept toxică pentru reproducere în categoria 2 în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1272/2008;

întrucât o problemă figurează ca un domeniu de preocupare majoră în cazul în care există suficiente informații disponibile pentru a efectua o evaluare privind utilizările reprezentative în conformitate cu principiile uniforme în temeiul articolului 29 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și astfel cum se stabilește în Regulamentul (UE) nr. 546/2011 al Comisiei și în cazul în care această evaluare nu permite să se concluzioneze că, pentru cel puțin una dintre utilizările reprezentative se poate estima că un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă nu va avea niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apei subterane sau nu va avea influențe inacceptabile asupra mediului;

întrucât, potrivit concluziilor EFSA, au fost identificate domenii de preocupare majoră, în special faptul că specificația privind materialul tehnic propusă pentru ambii solicitanți nu era comparabilă cu materialul utilizat la testarea pentru determinarea valorilor de referință toxicologice și că nu s-a demonstrat că materialul tehnic utilizat în studiile de ecotoxicitate este suficient de reprezentativ pentru specificațiile tehnice pentru ambii solicitanți,

consideră că proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

consideră că evaluarea privind utilizările reprezentative ale substanței active bentazon este insuficientă pentru a concluziona că, pentru cel puțin una dintre utilizările reprezentative, se poate estima că un produs de protecție a plantelor care conține substanța activă bentazon nu are niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apei subterane sau nu are influențe inacceptabile asupra mediului;

invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea și inovarea în domeniul soluțiilor alternative durabile și rentabile pentru produsele de combatere a dăunătorilor cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului;

consideră că, prin aplicarea procedurii datelor de confirmare pentru aprobarea substanței active bentazon, Comisia a încălcat dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și principiul precauției, astfel cum este stabilit la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

invită Comisia să acorde prioritate solicitării și evaluării oricăror informații relevante care lipsesc înainte de a lua o decizie cu privire la aprobare;

invită Comisia să își retragă proiectul de regulament de punere în aplicare și să prezinte comisiei un nou proiect;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(3) Jurnalul EFSA 2015; 13(4):4077.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/78

P8_TA(2016)0444

Cazul lui Gui Minhai, editor din China aflat în închisoare

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Gui Minhai, editor deținut în China (2016/2990(RSP))

(2018/C 224/11)

Parlamentul European,

—

având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la situația din China, în special cea din 4 februarie 2016 referitoare la cazul editorilor de carte din Hong Kong dispăruți (1), cea din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și China (2) și cea din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (3),

—	având în vedere declarația din 7 ianuarie 2016 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la dispariția unor persoane asociate cu editura Mighty Current din Hong Kong,

—	având în vedere al 18-lea raport anual al Comisiei Europene și al Serviciului European de Acțiune Externă privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong (RAS) din aprilie 2016,

—	având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de a 34-a rundă organizată la Beijing la 30 noiembrie și 1 decembrie 2015,

—	având în vedere declarația din 16 februarie 2016 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului,

—	având în vedere Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei Europene și a SEAE către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China”,

—	având în vedere Legea fundamentală a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong a Republicii Populare Chineze, în special articolele referitoare la libertățile individuale și la libertatea presei, precum și Legea din Hong Kong privind drepturile,

—	având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere adoptarea, la 1 iulie 2015, a unei noi legi privind securitatea națională de către Comitetul permanent al Congresului Național Popular Chinez, adoptarea, la 28 aprilie 2016, a unei noi legi privind administrarea ONG-urilor străine de către Congresul Național pentru Apărarea Poporului, precum și adoptarea, la 7 noiembrie 2016, a unei noi legi privind securitatea cibernetică,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Gui Minhai, editor de cărți și acționar al editurii și al unei librării care vinde opere literare critice față de Beijing, a dispărut fără urmă în Pattaya, Thailanda, la 17 octombrie 2015;

B.	întrucât, între octombrie și decembrie 2015, alți patru rezidenți din Hong Kong (Lui Bo, Zhang Zhiping, Lam Wing-Kee și Lee Bo), care lucrau pentru aceeași librărie, au dispărut la rândul lor;

C.	întrucât Gui Minhai este cetățean suedez de origine chineză și, prin urmare, este cetățean al UE;

întrucât, la 17 ianuarie 2016, Gui Minhai a apărut într-o emisiune a unui canal de televiziune din China și aparent a recunoscut că s-a întors din proprie voință pe China continentală pentru a fi judecat pentru o presupusă infracțiune legată de un accident rutier din 2003; întrucât există motive bine întemeiate pentru a crede că apariția sa la televiziune a fost o punere în scenă, în cadrul căreia a fost obligat să citească un text pregătit de alții;

E.	întrucât Gui Minhai este în stare de arest de mai bine de un an, fără a avea dreptul de a comunica cu exteriorul, și întrucât nu se știe unde se află; întrucât Gui Minhai este singurul librar din grup care continuă să fie la închisoare;

întrucât autoritățile suedeze au solicitat sprijinul deplin al autorităților chineze pentru protejarea drepturilor cetățeanului lor, precum și ale celorlalte persoane „dispărute”; întrucât nici familia lui Gui Minhai, nici guvernul suedez nu au fost informați cu privire la vreun capăt de acuzare adus împotriva lui și nici cu privire la locul oficial în este privat de libertate;

întrucât Lui Bo și Zhang Zhiping au primit permisiunea de a se întoarce la Hong Kong la 4 martie și respectiv 8 martie 2016, după ce au fost privați de libertate în China continentală; întrucât aceștia au solicitat poliției să claseze cazurile lor și s-au întors în China continentală în aceeași zi în care au sosit; întrucât Lee Bo s-a întors în Hong Kong la 24 martie 2016 și neagă că ar fi fost răpit; întrucât Lam Wing-Kee s-a întors la Hong Kong la 16 iunie 2016;

întrucât Lam Wing-Kee, unul dintre editori, s-a întors în iunie 2016 la Hong Kong pentru a clasa dosarul anchetei privind dispariția sa dar, în loc să se întoarcă în China continentală, a spus mass-media că a fost răpit de serviciile de securitate chineze, a fost menținut în izolare și forțat să recunoască în fața camerelor de televiziune infracțiuni pe care nu le-a comis;

întrucât Hong Kongul susține și protejează libertatea de exprimare și de publicare; întrucât în Hong Kong este legală orice publicare de materiale critice la adresa autorităților chineze, deși astfel de publicații sunt interzise în China continentală; întrucât principiul „o țară, două sisteme” garantează autonomia Hong Kongului față de Beijing în ceea ce privește libertățile consacrate la articolul 27 din Legea fundamentală;

întrucât în Raportul anual din 2015 privind Regiunea Administrativă Specială Hong Kong, SEAE și Comisia consideră că cazul celor cinci editori de cărți este cea mai importantă provocare cu care se confruntă Legea fundamentală a Hong Kongului și principiul „o țară, două sisteme” de la întoarcerea Hong Kongului la Republica Populară Chineză (RPC) în 1997; întrucât doar agențiile de aplicare a legii din Hong Kong dețin autoritatea juridică de a asigura aplicarea legii în Hong Kong;

întrucât Comitetul contra torturii al ONU și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la informațiile primite în mod repetat din surse diverse în legătură cu menținerea unei practici de privare ilegală de libertate, în locuri de detenție nerecunoscute și neoficiale, așa-numitele „închisori negre”; întrucât acesta și-a exprimat, de asemenea, profunda îngrijorare cu privire la informațiile primite în mod repetat ce indică faptul că practica torturii și a aplicării de rele tratamente este în continuare adânc înrădăcinată în sistemul judiciar penal, care se bazează în mod exagerat pe mărturii ca bază a condamnărilor;

L.	întrucât China a semnat, dar încă nu a ratificat Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP); întrucât China nu a semnat și nici nu a ratificat Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate;

întrucât, în cadrul celui de al 17-lea summit UE-China din 29 iunie 2015, relațiile bilaterale au căpătat o nouă dimensiune și întrucât, în Cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE își asumă angajamentul de a pune drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici; întrucât cel de al 18-lea summit UE-China din 12-13 iulie 2016 s-a încheiat printr-o declarație potrivit căreia se va mai organiza o rundă a dialogului pe tema drepturilor omului între UE și China înainte de sfârșitul anului 2016,

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că nu se știe unde se află Gui Minhai; solicită publicarea imediată a unor informații detaliate cu privire la locul unde se află acesta și solicită eliberarea sa imediată, în condiții de siguranță, precum și să i se acorde dreptul la comunicare;

ia act cu îngrijorare de alegațiile potrivit cărora agențiile de aplicare a legii din China continentală operează în Hong Kong; reamintește autorităților chineze că orice intervenție a agențiilor lor de aplicare a legii în Hong Kong nu ar fi coerentă cu principiul „o țară, două sisteme”;

îndeamnă autoritățile competente din Thailanda, China și Hong Kong să clarifice circumstanțele în care au avut loc disparițiile, în conformitate cu principiile statului de drept;

condamnă cu fermitate toate cazurile de încălcare a drepturilor omului, în special arestările arbitrare, predările ilegale, mărturiile obținute forțat, ținerea ilegală în detenție, custodia incommunicado și încălcarea libertăților de publicare și de exprimare; amintește că trebuie să fie asigurată independența editorilor de cărți, a jurnaliștilor și a bloggerilor; solicită să înceteze imediat actele de încălcare a drepturilor omului și de intimidare politică;

condamnă restricționarea și incriminarea libertății de exprimare și deplânge înăsprirea restricțiilor privind libertatea de exprimare; invită guvernul chinez să nu mai împiedice libera circulație a informațiilor, ce se petrece inclusiv prin restricționarea utilizării internetului;

își exprimă preocuparea cu privire la noua lege privind securitatea cibernetică, adoptată la 7 noiembrie 2016, care ar consolida și ar instituționaliza și mai mult practicile de cenzură și monitorizare a spațiului cibernetic, precum și cu privire la legea adoptată în ceea ce privește securitatea națională și proiectul de lege privind combaterea terorismului; ia act de temerile avocaților reformatori și ale apărătorilor drepturilor civile din China, potrivit cărora aceste legi vor restricționa și mai mult libertatea de exprimare, iar autocenzura va crește;

solicită Chinei să elibereze sau să renunțe la toate acuzațiile împotriva persoanelor care critică guvernul, activiștilor anti-corupție, avocaților și jurnaliștilor care își desfășoară activitatea în mod pașnic;

își exprimă îngrijorarea legată de intrarea în vigoare în curând, la 1 ianuarie 2017, a noii legi privind reglementarea ONG-urilor străine, având în vedere că aceasta ar urma să limiteze în mod considerabil libertatea de asociere și de exprimare în țară, inclusiv prin interzicerea ONG-urile străine care nu sunt înregistrate la Ministerul Chinez al Securității Publice și prin interzicerea finanțării de către departamentele de securitate publică din provincii a oricărei organizații sau persoane fizice chineze, precum și prin interdicția aplicată grupurilor chineze de a desfășura „activități” în numele sau cu aprobarea ONG-urilor străine neînregistrate, inclusiv a celor cu sediul în Hong Kong și Macao; solicită autorităților chineze să asigure un mediu sigur și echitabil, precum și procese transparente, care să permită ONG-urilor să funcționeze liber și eficace în China;

subliniază angajamentul Uniunii Europene de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong;

10.

invită China să ratifice PIDCP și să semneze și să ratifice fără întârziere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate;

11.

evidențiază angajamentul Uniunii Europene de a consolida statul de drept, independența sistemului judiciar și libertățile și drepturile fundamentale, în special transparența și libertatea de exprimare, în toate țările cu care are relații bilaterale; consideră că trebuie să se dezvolte un dialog substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc; consideră că actualele relații puternice dintre UE și China trebuie să constituie o platformă eficientă pentru desfășurarea unui dialog matur, substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc;

12.

insistă că relațiile comerciale și cele economice sunt importante pentru a impulsiona bunăstarea ambelor părți; reamintește că aceste relații pot evolua doar într-un climat caracterizat prin bună credință și încredere reciprocă; subliniază că respectarea drepturilor omului și a transparenței face parte din acordurile comerciale moderne;

13.

îndeamnă instituțiile UE competente să acționeze rapid și să introducă cazul lui Gui Minhai pe ordinea de zi a următorului dialog dintre UE și China privind drepturile omului;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, precum și șefului executivului și adunării parlamentare a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0045.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0458.

(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/82

P8_TA(2016)0445

Situația populației Guarani-Kaiowá din statul brazilian Mato Grosso do Sul

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația populației Guarani-Kaiowá din statul Mato Grosso do Sul din Brazilia (2016/2991(RSP))

(2018/C 224/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la necesitatea de a proteja drepturile popoarelor indigene din Brazilia, în special rezoluția sa privind încălcarea drepturilor constituționale ale popoarelor indigene din Brazilia din 15 februarie 1996 (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 1995 referitoare la situația popoarelor indigene din Brazilia (2),

—	având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de Adunarea Generală la 13 septembrie 2007,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

—	având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, adoptate în septembrie 2015,

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul global al ONU,

—	având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile indigene și tribale (Convenția nr. 169), astfel cum a fost adoptată la 27 iunie 1989 și semnată de Brazilia,

—	având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, cu ocazia Zilei internaționale a popoarelor indigene la nivel mondial, 9 august 2016,

—	având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului din 1998, Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO),

—	având în vedere raportul realizat de Raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene, Victoria Tauli Corpuz, în urma misiunii sale în Brazilia în perioada 7-17 martie 2016 (A/HRC/33/42/Add.1),

—	având în vedere raportul din 2016 al Consiliului misionar pentru popoarele indigene,

—	având în vedere declarațiile făcute de Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului în cursul dialogului UE-Brazilia privind drepturile omului,

—	având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât actuala Constituție braziliană din 1988, care a fost negociată cu popoarele indigene, recunoaște drepturile acestora de a-și păstra tradițiile culturale și recunoaște dreptul lor strămoșesc la teritoriile lor ancestrale; întrucât este de datoria statului de a reglementa și de a proteja acest drept;

întrucât, potrivit Raportorului special al ONU privind drepturile popoarelor indigene, în ultimii opt ani s-a înregistrat o absență îngrijorătoare de progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor ONU și rezolvării problemelor de interes deosebit și de lungă durată pentru populațiile indigene din Brazilia, precum recunoașterea teritoriilor lor și un regres îngrijorător în ceea ce privește protejarea drepturilor populațiilor indigene;

întrucât, în ultimii 14 ani, potrivit datelor oficiale furnizate de Secretariatul special pentru probleme de sănătate a populației indigene și de serviciile locale de sănătate a populației indigene din statul Mato Grosso do Sul privind asasinarea populației indigene Guarani-Kaiowá în statul Mato Grosso do Sul, cel puțin 400 de persoane și 14 conducători ai populațiilor indigene au fost asasinate, printre care Simiao Vilharva și Clodiodi de Souza, în încercările lor de a-și recupera pământurile strămoșești prin proteste pașnice;

întrucât, potrivit anchetei naționale privind sănătatea și alimentația populațiilor indigene din Brazilia, realizată în perioada 2008-2009, rata de malnutriție cronică în rândul copiilor aparținând populațiilor indigene a fost de 26 %, în comparație cu media de 5,9 % în rândul celorlalți copii; întrucât, în conformitate cu studiile recente efectuate de FIAN Brazil și de Consiliul misionar pentru popoarele indigene, 42 % din populația comunităților Kaiowá și Guaraní suferă de malnutriție cronică;

întrucât gradul necorespunzător de furnizare a asistenței medicale, a educației și a serviciilor sociale, precum și lipsa marcării terenurilor populației indigene, au avut un impact asupra sinuciderilor în rândul tinerilor și a mortalității infantile; întrucât, în ultimii 15 de ani, cel puțin 750 de persoane, în mare parte tineri, s-au sinucis, iar peste 600 de copii cu vârsta mai mică de 5 ani au murit, dintre care cei mai mulți ca urmare a unor boli tratabile cu ușurință și care pot fi prevenite;

întrucât 98,33 % din terenurile populației indigene din Brazilia sunt situate în regiunea amazoniană, unde populațiile indigene contribuie la conservarea biodiversității în regiune și, prin urmare, joacă un rol important în prevenirea schimbărilor climatice; întrucât, potrivit studiului „Către un scenariu global de referință de stocare a dioxidului de carbon în terenuri colective: o analiză actualizată a contribuțiilor popoarelor indigene și a comunităților locale la atenuarea schimbărilor climatice”, efectuat de Inițiativa pentru drepturi și resurse, de Woods Hole Research Center și de World Resources Institute, publicat la 1 noiembrie 2016, extinderea drepturilor funciare ale populațiilor indigene poate juca un rol important în protejarea pădurilor, a biodiversității și a ecosistemelor;

G.	întrucât Ministerul public federal și Fundația națională pentru sprijinirea populațiilor indigene (FUNAI) au semnat în 2007 Acordul privind schimbarea conduitei (TAC) cu scopul de a identifica și delimita 36 de teritorii ale comunității Guarani-Kaiowá din Mato Grosso do Sul până în 2009;

H.	întrucât o serie de inițiative de reformă, interpretare și aplicare a Constituției federale a Braziliei sunt în curs de desfășurare, și întrucât aceste eventuale modificări ar putea pune în pericol drepturile populației indigene recunoscute prin Constituție,

ia act de parteneriatul pe termen lung dintre UE și Brazilia, bazat pe încredere reciprocă și pe respectarea principiilor și valorilor democratice; felicită guvernul brazilian pentru progresele realizate, precum rolul constructiv al FUNAI, o serie de hotărâri ale Curții Supreme Federale de prevenire a evacuărilor forțate, eforturile de a pune în aplicare servicii diferențiate în materie de sănătate și educație, realizările semnificative în ceea ce privește delimitarea terenurilor din regiunea amazoniană, organizarea primei conferințe naționale privind politica în materie de populații indigene și instituirea Consiliului național pentru politici în materie de populații indigene;

condamnă în mod ferm actele de violență comise împotriva comunităților indigene din Brazilia; își exprimă regretul cu privire la situația de sărăcie și la situația drepturilor omului în cazul populației Guarani-Kaiowá din Mato Grosso do Sul;

invită autoritățile braziliene să ia măsuri imediate pentru a proteja securitatea populațiilor indigene și să asigure efectuarea unor anchete independente privind uciderea și agresarea populațiilor indigene în încercările lor de a-și apăra drepturile omului și drepturile funciare, astfel încât vinovații să fie aduși în fața justiției;

reamintește autorităților braziliene responsabilitățile ce le revin în ceea ce privește menținerea și aplicarea integrală a dispozițiilor din Constituția Braziliei privind protecția drepturilor individuale și drepturile minorităților și grupurilor etnice vulnerabile, cu referire la populația Guarani-Kaiowá;

reamintește autorităților braziliene obligația de a respecta standardele internaționale în materie de drepturile omului cu privire la popoarele indigene, astfel cum se prevede și în Constituția federală a Braziliei și în Legea 6.001/73 privind „Statutul populațiilor amerindiene”;

recunoaște rolul Curții Supreme Federale braziliene în lupta continuă pentru a proteja drepturile constituționale și strămoșești ale populațiilor indigene și invită Consiliul național să elaboreze mecanisme și măsuri care să protejeze mai bine necesitățile populațiilor vulnerabile;

invită autoritățile braziliene să pună în aplicare pe deplin recomandările Raportorului special al ONU privind drepturile popoarelor indigene ca urmare a misiunii acesteia în Brazilia în martie 2016;

invită autoritățile braziliene să elaboreze un plan de lucru care să acorde prioritate finalizării demarcării tuturor teritoriilor pretinse de populațiile Guarani-Kaiowá și să creeze condiții tehnice și operaționale în acest sens, având în vedere faptul că numeroasele cazuri de omucidere sunt cauzate de represalii în contextul protestelor de recuperare a pământurilor strămoșești;

recomandă ca autoritățile braziliene să asigure un buget suficient pentru FUNAI, consolidându-l cu resursele necesare pentru a furniza serviciile de bază indispensabile populațiilor indigene;

10.

își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea de modificare a Constituției 215/2000 (PSC 215), căreia popoarele indigene din Brazilia i se opun în mod acerb, având în vedere că, în cazul în care este aprobată, le va amenința drepturile de proprietate asupra terenurilor făcând posibil ca interesele anti-indiene legate de sectorul agriculturii, al industriei lemnului, al mineritului și al energiei să blocheze recunoașterea noilor teritorii indigene; consideră cu fermitate că întreprinderile ar trebui trase la răspundere pentru orice daune aduse mediului și orice abuzuri la adresa drepturilor omului de care sunt responsabile și că UE și statele membre ar trebui să susțină acest lucru ca pe un principiu de bază prin inserarea acestuia ca prevedere cu caracter obligatoriu în toate politicile comerciale;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, președintelui și guvernului Braziliei, președintelui Congresului Național din Brazilia, copreședinților Adunării parlamentare euro-latinoamericane și Forumului permanent al Organizației Națiunilor Unite privind problemele legate de populația indigenă.

(1) JO C 65, 4.3.1996, p. 164.

(2) JO C 287, 30.10.1995, p. 202.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/88

P8_TA(2016)0449

Situația din Siria

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Siria (2016/2933(RSP))

(2018/C 224/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, inclusiv cea din 6 octombrie 2016 (1),

—	având în vedere principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—	având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

—

având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Daesh și la Frontul Al-Nusra, precum și cele referitoare la conflictul din Republica Arabă Siriană, în special Rezoluțiile 2118 (2013), 2139 (2014), 2165 (2014), 2191 (2014), 2199 (2015), 2254 (2015), 2258 (2015) și 2268 (2016),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 17 octombrie 2016 și concluziile Consiliului European din 18 și 19 februarie 2016 și din 20 și 21 octombrie 2016,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini și Comisarului pentru ajutor umanitar și protecție civilă, Christos Stylianidis din 16 septembrie 2016 referitoare la situația din Siria, din 20 septembrie 2016 referitoare la atacurile aeriene împotriva convoiului de ajutor umanitar al ONU/Semilunei Roșii siriene, din 24 septembrie 2016 referitoare la situația din Alep, din 2 octombrie 2016 referitoare la o inițiativă umanitară de urgență pentru Alep și din 25 octombrie 2016 referitoare la caracterul urgent al ajungerii ajutoarelor umanitare în Alep,

—

având în vedere rapoartele Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, elaborate de Consiliul ONU pentru drepturile omului, precum și rezoluțiile Consiliul ONU pentru drepturile omului referitoare la Republica Arabă Siriană din 27 septembrie 2016 și 21 octombrie 2016,

—	având în vedere declarația din 17 noiembrie 2016 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă, Federica Mogherini, privind Rusia și Curtea Penală Internațională,

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât cei șase ani de conflict, violență extremă și brutalitate în Siria au provocat moartea a peste 400 000 de persoane, și peste 13 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară; întrucât se estimează că 8,7 milioane de persoane vor fi strămutate intern în 2016, iar 4,8 milioane de persoane au părăsit țara;

întrucât luptele și bombardamentele în Siria continuă fără încetare, iar situația umanitară s-a înrăutățit și mai mult; întrucât Alep rămâne epicentrul crizei siriene, însă luptele continuă, de asemenea, la Hama, la Idlib, în nord-vestul Siriei, în suburbiile Damascului și la Deir ez-Zor; întrucât peste patru milioane de persoane trăiesc în orașe asediate și în regiuni greu accesibile, unde infrastructura de bază de apă și electricitate a fost distrusă; întrucât, în pofida pauzelor umanitare unilaterale declarate de regimul Assad și Rusia, populația din Alep și din alte orașe ocupate de rebeli, cum ar fi orașul Zabadani, controlat de rebeli și satele controlate de forțele guvernamentale, Kefraya și Foua din provincia Idlib, este afectată de o criză gravă a aprovizionării cu alimente de bază și produse medicale; întrucât niciun fel de asistență umanitară nu a putut ajunge în zone asediate din estul Alepului din iulie 2016;

C.	întrucât există o criză sanitară cronică în Alep și în întreaga Sirie; întrucât, potrivit UNICEF, peste două treimi din sirienii din regiune nu au un acces permanent la apă potabilă și în jur de 6 milioane de copii au nevoie urgentă de asistență vitală;

întrucât toate părțile implicate în conflict au comis încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar, însă cele mai grave sunt cele din partea regimului Assad, susținut de Rusia și Iran, inclusiv utilizarea nediferențiată a armelor, a bombelor incendiare, bombelor-butoi și a bombelor care distrug buncăre în zonele civile, precum și a substanțelor declarate arme chimice de Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora; întrucât nu a existat niciun fel de respect pentru principiile precauției și proporționalității; întrucât au fost atacate deliberat zone civile, școli, spitale, personal umanitar și tabere de refugiați; întrucât crimele de război și crimele împotriva umanității nu trebuie să rămână nepedepsite;

întrucât Comisiei internațională independentă de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, mandatată de ONU, și grupurile de apărare a drepturilor omului au adunat dovezi că cel puțin 200 000 de persoane au fost reținute de către guvernul sirian în condiții de detenție inumane; întrucât, în ultimii ani, mii de sirieni au murit în închisoare după ce au fost arestați de guvernul sirian, în urma torturilor sau a bolilor; întrucât disparițiile forțate și abuzurile terifiante împotriva prizonierilor sunt larg răspândite; întrucât autoritățile siriene au încercat să păstreze secrete informațiile cu privire la centrele lor de detenție, refuzând accesul monitorilor recunoscuți la nivel internațional ai condițiilor de detenție; întrucât, din 2011, Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a fost autorizat să viziteze doar câteva închisori;

întrucât lumea este continuu îngrozită de atrocitățile comise de Daesh și de alte grupări jihadiste, de execuțiile brutale și de violența sexuală nedeclarată, de răpiri, tortură, convertiri forțate și de sclavia femeilor și a fetelor; întrucât au fost recrutați copii pentru a fi folosiți în atacuri teroriste; întrucât Daesh controlează încă o mare parte din Siria și Irak; întrucât Daesh comite un genocid împotriva minorităților etnice și religioase, practică acte extreme de tortură și distruge patrimoniul cultural; întrucât există îngrijorări serioase în legătură cu condițiile de viață ale populației aflate în prezent sub controlul Daesh și cu posibila folosire a oamenilor din zonă ca scuturi umane în cursul campaniei de eliberare;

G.	întrucât Jabhat Fateh al-Sham, cunoscut anterior sub denumirea de Frontul Al-Nusra, o organizație afiliată la Al-Qaida și activă în Siria, este o organizație teroristă ce respinge ideea unei tranziții politice negociate și a unui viitor democratic și incluziv al Siriei;

întrucât Siria a semnat, dar nu a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); întrucât Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a solicitat insistent, în repetate rânduri, Consiliului de Securitate al ONU să aducă situația din Siria în fața CPI; întrucât Rusia și China blochează orice progres în privința stabilirii răspunderii în Siria, folosindu-și dreptul de veto împotriva oricărei rezoluții a Consiliului de Securitate care ar conferi CPI mandatul de a ancheta crimele oribile comise în timpul conflictului din Siria; întrucât, la 16 noiembrie 2016, Rusia a decis să își retragă semnătura de pe Statutul de la Roma; întrucât absența tragerii la răspundere dă naștere la și mai multe atrocități și amplifică suferința victimelor,

întrucât toate țările și părțile implicate în conflict trebuie să țină seama de angajamentele asumate în conformitate cu Rezoluția 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, și în special de obligația de a înceta toate atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile și de a permite accesul umanitar pe întreg teritoriul țării; întrucât Uniunea Europeană trebuie să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv impunerea unor măsuri restrictive, pentru a asigura respectarea deplină de către toate părțile a acestei rezoluți;

J.	întrucât UE este unul dintre principalii furnizori de ajutor umanitar pentru persoanele care fug din calea violenței și distrugerilor fără precedent din Siria; întrucât lipsa unui consens la nivel internațional face mult mai dificilă găsirea unei soluții negociate la războiul din Siria;

își exprimă încă o dată îngrijorarea gravă în legătură cu continuarea luptelor, a bombardamentelor și a înrăutățirii situației umanitare din Siria; condamnă categoric toate atacurile împotriva civililor și a infrastructurilor civile, continuarea asediilor în Siria și blocarea accesului organizațiilor umanitare la sirienii care au nevoie de ajutor; solicită tuturor părților să permită un acces total și continuu al ajutorului umanitar, precum și furnizarea de bunuri imperios necesare în special în zonele asediate și în cele greu accesibile; subliniază că înfometarea deliberată a populației este interzisă de dreptul umanitar internațional și solicită insistent tuturor părților să permită imediat evacuările medicale în zona de est a Alepului și din toate celelalte zone asediate;

condamnă în termenii cei mai duri atrocitățile și numeroasele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise de forțele regimului Assad cu sprijinul Rusiei și al Iranului, precum și abuzurile împotriva drepturilor omului și încălcările dreptului internațional umanitar comise de grupările armate teroriste nestatale, în special de Daesh, Jabhat Fateh al-Sham/Frontul Al-Nusra și alte grupări jihadiste;

solicită încetarea imediată a bombardamentelor și atacurilor fără discernământ asupra civililor; subliniază că este nevoie ca toate părțile să acorde o atenție maximă și să ia toate măsurile necesare pentru a proteja civilii, indiferent de identitatea lor etnică sau religioasă sau de convingerile lor confesionale; condamnă categoric lansarea fără discernământ a unui număr mare de rachete de către anumite grupări armate ale opoziției asupra suburbiilor civile din vestul Alepului; subliniază că, potrivit relatărilor, numeroși civili, inclusiv copii, au fost răniți sau uciși în urma acestor atacuri; solicită tuturor părților în conflict să ia toate măsurile adecvate pentru a proteja civilii, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv prin încetarea atacurilor împotriva dotărilor civile, cum ar fi centrele medicale, școlile și stațiile de apă, prin demilitarizarea imediată a acestor situri, prin neinstalarea unor poziții militare în zonele dens populate și prin permiterea evacuării răniților și a tuturor civililor care doresc să părăsească zonele asediate; subliniază că regimul sirian poartă responsabilitatea principală pentru protejarea populației siriene;

salută eforturile depuse de personalul umanitar în încercarea de a aduce ajutorul atât de necesar, dar și alimente, apă și medicamente celor care se găsesc prinși la mijloc în acest conflict și invită insistent toate părțile implicate în conflict să asigure un accesul sigur și neîngrădit al agențiilor umanitare la civilii afectați de război;

solicită instituțiilor UE și statelor membre să ofere un sprijin total ONU și Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) pentru a desfășura în continuare investigații cu privire la utilizarea și distrugerea armelor chimice de către toate părțile implicate în Siria; insistă ferm ca cei care sunt responsabili de utilizarea armelor chimice să fie trași la răspundere; sprijină prelungirea mandatului mecanismului de anchetă comun al OIAC, pentru a stabili răspunderea pentru folosirea armelor chimice în Siria;

își exprimă îngrijorarea cu privire la detenția ilegală, tortura, relele tratamente, disparițiile forțate și uciderea deținuților din închisorile regimului și din centrele secrete de detenție ale milițiilor sprijinite de forțe străine; invită autoritățile siriene care gestionează aceste centre de detenție să înceteze toate execuțiile și tratamentele inumane;

solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor private de libertate în mod arbitrar și încetarea utilizării torturii și a altor maltratări, precum și a practicii disparițiilor forțate, în conformitate cu Rezoluția 2139 din 22 februarie 2014 a Consiliului de Securitate al ONU; solicită un acces imediat și fără restricții al monitorilor internaționali ai condițiilor de detenție – cum ar fi CICR – pentru a monitoriza situația tuturor deținuților din Siria și a oferi informații și susținere familiilor lor;

condamnă ferm, încă o dată, atrocitățile comise de regimul Assad, de Daesh, de Jabhat Fateh al-Sham/Al-Nusra și de alte organizații teroriste, care pot fi considerate crime grave de război și crime împotriva umanității; susține apelul celor Cinci Națiuni (Statele Unite, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit) și al VP/ÎR către toate grupările armate care luptă în Siria de a înceta orice colaborare cu Jabhat Fateh al-Sham; subliniază că este important să se garanteze blocarea efectivă a accesului la finanțare pentru activitatea Daesh, să fie capturați combatanții străini și să se se înceteze furnizarea de arme pentru grupările jihadiste; solicită opoziției din Siria să se distanțeze în mod clar de astfel de elemente extremiste și de ideologia lor; reamintește că eforturile ar trebui să se concentreze asupra învingerii Daesh și a altor grupări teroriste desemnate ca atare de ONU; solicită luarea unor măsuri pentru ca sprijinul material și financiar să nu ajungă la persoane, grupuri, întreprinderi sau entități asociate cu grupurile teroriste desemnate ca atare de ONU;

reiterează solicitarea sa ca cei vinovați de crime de război și crime împotriva umanității să suporte consecințele și să fie trași la răspundere; subliniază că persoanele care se fac vinovate de crime împotriva minorităților religioase, etnice și a altor grupuri și minorități ar trebui, de asemenea, aduse în fața justiției; este în continuare convins că nu poate exista o soluție reală a conflictului și o pace durabilă în Siria atât timp cât responsabilitatea pentru crimele comise nu a fost stabilită; consideră că problema răspunderii pentru crime de război și crime împotriva umanității nu trebuie politizată: obligația de a respecta dreptul umanitar internațional în orice situație privește toate părțile implicate în conflict și orice persoană care comite aceste crime trebuie să fie conștientă că va ajunge, mai devreme sau mai târziu, în fața justiției;

10.

invită insistent UE și statele membre să se asigure că toți cei responsabili de încălcări ale dreptului internațional în domeniul drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional sunt deferiți justiției prin mecanisme adecvate și imparțiale ale justiției penale internaționale sau în instanțe naționale imparțiale, în conformitate cu principiul jurisdicției universale; își reiterează sprijinul pentru trimiterea cazului Siriei în fața CPI, dar, având în vedere incapacitatea Consiliului de Securitate de a delibera cu privire la această chestiune, lansează din nou un apel către UE și statele sale membre pentru a conduce acțiunile în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru a examina posibilitatea creării unui tribunal pentru crimele de război din Siria, în așteptarea sesizării CPI; subliniază că, odată încheiat conflictul și în scopul promovării reconcilierii, este important ca Siria să-și aproprieze acest proces;

11.

salută și subliniază importanța deosebită a activității organizațiilor locale și internaționale ale societății civile în colectarea probelor privind crimele de război, crimele împotriva umanității și alte încălcări, printre care și distrugerea patrimoniului cultural; invită UE și statele sale membre să acorde o asistență suplimentară și completă acestor actori;

12.

regretă decizia președintelui rus Vladimir Putin de a se retrage din Curtea Penală Internațională, remarcând totodată că Federația Rusă nu a ratificat de fapt niciodată Statutul de la Roma și că momentul luării acestei decizii subminează credibilitatea țării și dă naștere la suspiciuni cu privire la angajamentul Rusiei față de justiția internațională;

13.

salută concluziile Consiliului referitoare la Siria din 17 octombrie 2016 și concluziile Consiliului European referitoare la Siria din 20 și 21 octombrie 2016; susține apelul lansat de UE pentru încetarea tuturor zborurilor militare deasupra Alepului, încetarea imediată a ostilităților și monitorizarea acesteia prin intermediul unui mecanism solid și transparent, ridicarea asediilor și garantarea, de către toate părțile, a unui acces umanitar total și fără restricții în întreaga țară;

14.

salută reanalizarea măsurilor restrictive adoptate de UE împotriva Siriei și a persoanelor răspunzătoare de represiunea populației civile din această țară; subliniază că UE trebuie să analizeze toate opțiunile disponibile, inclusiv încetarea oricărui zbor deasupra Alepului, pentru a impune asumarea consecințelor pentru cele mai atroce încălcări ale drepturilor omului și abuzuri săvârșite de toți autorii crimelor, dacă vor continua atrocitățile și încălcarea flagrantă a dreptului umanitar;

15.

solicită să fie respectat de către toți dreptul inalienabil al tuturor minorităților etnice și religioase din Siria, inclusiv a creștinilor, de a continua să trăiască în patria lor tradițională și istorică cu demnitate, în condiții de egalitate și siguranță, precum și de a-și putea practica religia pe deplin și în mod liber, fără a fi supuse vreunei forme de constrângere, violență ori discriminare; susține dialogul interreligios pentru promovarea înțelegerii reciproce și combaterea fundamentalismului;

16.

solicită insistent tuturor participanților la Grupul internațional de sprijin pentru Siria (GISS) să reia negocierile pentru a facilita încheierea unui armistițiu stabil și să își intensifice acțiunile pentru a ajunge la o soluție politică de durată în Siria; subliniază că actorii regionali, în special țările învecinate, poartă o responsabilitate specială;

17.

solicită din nou VP/ÎR să își intensifice eforturile pentru o strategie comună a UE pentru Siria; salută și susține întru totul inițiativele diplomatice recente ale VP/ÎR Federica Mogherini, în concordanță cu mandatul Consiliului European, menite să readucă părțile implicate în conflict la masa negocierilor și să relanseze procesul politic la Geneva; remarcă cu interes discuțiile regionale pe care Federica Mogherini le-a purtat cu Iranul și Arabia Saudită și consideră că activitățile sale aduc o valoare adăugată și contribuie concret la eforturile Trimisului special al Organizației Națiunilor Unite, Staffan de Mistura; invită insistent toate părțile implicate în conflict să reia și să intensifice negocierile cât mai curând, în perspectiva unui nou armistițiu stabil, care ar trebui să includă dispoziții privind instituirea unei justiții de tranziție post-conflict în Siria; subliniază că aceste negocieri de pace ar trebui să conducă la o încetare a focului și la o tranziție politică sub conducere și responsabilitate siriană; subliniază rolul pe care UE îl poate juca în reconstrucția post-conflict și în reconciliere;

18.

își reafirmă sprijinul total pentru inițiativa umanitară desfășurată în prezent de UE în Alep și invită insistent toate părțile să faciliteze realizarea acesteia;

19.

salută prioritățile parteneriatelor și pactelor cu Iordania pentru perioada 2016-2018 cu Libanul pentru perioada 2016-2020; remarcă că pactele reprezintă cadrul prin care se traduc în acțiuni angajamentele reciproce luate cu ocazia Conferinței de la Londra din 4 februarie 2016 privind „Sprijinul pentru Siria și pentru regiune”. constată necesitățile financiare din ce în ce mai mari și deficiențele persistente de finanțare în ceea ce privește ajutorul umanitar oferit țărilor din vecinătatea Siriei; solicită statelor membre ale UE să-și îndeplinească angajamentele și să ofere susținerea atât de necesară ONU, agențiilor sale specializate și altor actori umanitari pentru a furniza ajutor umanitar milioanelor de sirieni strămutați atât intern, cât și în țările și comunitățile gazdă;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Organizației Națiunilor Unite, membrilor Grupului internațional de sprijin pentru Siria și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0382.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/96

P8_TA(2016)0451

Aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (2016/2966(RSP))

(2018/C 224/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 19, 157 și 216 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolele 21, 23, 24 și 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing + 5 (2000), Beijing + 10 (2005), Beijing + 15 (2010) și Beijing + 20 (2015),

—

având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și, în special, cele referitoare la drepturile femeii, cum ar fi Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cel cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituirii semenilor, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocolul său opțional, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării și, de asemenea, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

—	având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor (2), Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (3) și Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la a 57-a Sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor (5),

—	având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul Uniunii Europene în martie 2011,

—	având în vedere Liniile directoare ale UE privind violențele împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor,

—	având în vedere Evaluarea valorii adăugate europene (6),

—	având în vedere programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” 2014-2020,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

—	având în vedere Declarația din 7 decembrie 2015 a trioului de președinții UE privind egalitatea de gen, semnată de Țările de Jos, Slovacia și Malta,

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”, publicat în martie 2014,

—	având în vedere Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (7),

—	având în vedere Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție (8) și Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (9),

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (10) și Directiva 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (11),

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—	având în vedere Foaia de parcurs a Comisiei cu privire la eventuala aderare a UE la Convenția de la Istanbul, publicată în octombrie 2015,

—	având în vedere propunerile Comisiei de decizii ale Consiliului privind semnarea și încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0111 și COM(2016)0109),

—	având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (O-000121/2016 – B8-1805/2016 și O-000122/2016 – B8-1806/2016),

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe care UE s-a angajat să o integreze în toate activitățile sale și întrucât egalitatea de gen este, ca obiectiv strategic, esențială pentru realizarea obiectivelor generale vizând creșterea economică, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, din Strategia Europa 2020;

întrucât dreptul la tratament egal și la nediscriminare reprezintă un drept fundamental definitoriu care este recunoscut în tratatele Uniunii Europene și care stă la baza societății europene, iar acest drept este crucial pentru dezvoltarea viitoare a societății și ar trebui aplicat în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;

întrucât în Directiva 2012/29/EU de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, violența bazată pe gen este definită ca violență îndreptată împotriva unei persoane din cauza genului, a identității de gen sau a exprimării de gen a acesteia sau care afectează în mod disproporționat persoane aparținând unui anumit gen; întrucât acest lucru poate duce la vătămări de natură fizică, sexuală, emoțională sau psihologică, ori la prejudicii economice suferite de victime, având totodată un impact asupra familiilor și rudelor lor, precum și a societății în ansamblu; întrucât violența bazată pe gen constituie o formă extremă de discriminare și o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale victimei, reprezentând atât cauza, cât și consecința inegalităților de gen; întrucât violența împotriva femeilor și a fetelor include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia, inclusiv noile forme de abuz împotriva femeilor și a fetelor pe internet, precum și diferite forme de practici nocive, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”;

întrucât violența împotriva femeilor și violența bazată pe gen sunt în continuare fenomene larg răspândite în UE; întrucât, potrivit estimărilor din studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale din 2014 privind violența împotriva femeilor și în conformitate cu alte studii existente, o treime din totalul femeilor din Europa s-au confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală cel puțin o dată în viața lor de adult, 20 % dintre tinere (cu vârsta între 18 și 29 de ani) au avut parte de hărțuiri sexuale în mediul online, o femeie din cinci (18 %) a fost urmărită, o femeie din douăzeci a fost violată și mai mult de o femeie din zece a suferit acte de violență sexuală care au implicat lipsa consimțământului și uzul de forță; întrucât acest studiu explică, de asemenea, că majoritatea actelor de violență nu sunt raportate către autorități, ceea ce demonstrează că studiile privind victimizarea sunt esențiale pe lângă statisticile administrative pentru a obține o imagine completă a diferitelor forme de violență împotriva femeilor; întrucât este nevoie de măsuri suplimentare pentru a încuraja femeile victime ale violenței să își raporteze experiențele și să solicite asistență, precum și pentru a asigura faptul că prestatorii de servicii pot să răspundă nevoilor victimelor și să le informeze cu privire la drepturile lor și la formele de sprijin existente;

întrucât, conform Evaluării valorii adăugate europene, costul anual pentru UE al violenței împotriva femeilor și al violenței bazate pe gen a fost estimat la 228 de miliarde EUR în 2011 (echivalentul a 1,8 % din PIB-ul UE), din care 45 miliarde EUR anual sub forma cheltuielilor cu servicii publice și de stat și 24 miliarde EUR din cauza scăderii producției economice;

întrucât Comisia a subliniat în angajamentul său strategic pentru egalitatea de gen 2016 2019 că violența împotriva femeilor și violența bazată pe gen, care dăunează sănătății și bunăstării femeilor, vieții lor profesionale, independenței financiare a acestora și economiei, reprezintă una dintre principalele probleme care trebuie soluționate în vederea unei egalități de gen veritabile;

întrucât violența împotriva femeilor este considerată prea des o chestiune de natură privată și tolerată prea ușor; întrucât aceasta reprezintă, de fapt, o încălcare a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă care trebuie pedepsită ca atare; întrucât impunitatea autorilor trebuie să înceteze pentru a rupe cercul vicios al tăcerii și singurătății pentru femeile și fetele care sunt victime ale violenței;

întrucât nicio intervenție izolată nu va elimina violența împotriva femeilor și violența bazată pe gen, ci doar o combinație de acțiuni legate de infrastructură, judiciare, de aplicare, culturale, educaționale, sociale și de sănătate, precum și de alte acțiuni legate de servicii poate crește semnificativ gradul de conștientizare și reduce violența și consecințele sale;

întrucât, din cauza unor factori cum ar fi etnia, religia sau convingerile, sănătatea, starea civilă, locuința, statutul de migrant, vârsta, dizabilitatea, clasa, orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea de gen, femeile pot avea nevoi specifice și pot fi mai vulnerabile la discriminarea multiplă, fiind necesar, prin urmare, să li se acorde o protecție specială;

întrucât adoptarea Liniilor directoare ale UE privind violențele împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor, precum și capitolul special referitor la protecția femeilor împotriva violenței bazate pe gen din cadrul strategic și planul de acțiune al UE privind drepturile omului demonstrează voința politică clară a UE de a considera drepturile femeii o chestiune prioritară și de a lua măsuri pe termen lung în acest domeniu; întrucât coerența între dimensiunea internă și cea externă a politicilor referitoare la drepturile omului poate aduce uneori la lumină o discrepanță între retorică și comportament;

întrucât cetățenii și rezidenții din Uniune nu beneficiază de același grad de protecție împotriva violenței bazate pe gen, din cauza absenței unui cadru coerent, precum și a diferențelor între politicile și legislațiile statelor membre în ceea ce privește, printre altele, definirea infracțiunilor și sfera de aplicare a legislației, ceea ce are drept rezultat protejarea lor în mai mică măsură împotriva violenței;

L.	întrucât, la 4 martie 2016, Comisia a propus aderarea UE la Convenția de la Istanbul, primul instrument obligatoriu din punct de vedere juridic privind prevenirea și combaterea la nivel internațional a violenței împotriva femeilor;

M.	întrucât toate statele membre ale UE au semnat Convenția, dar numai 14 au ratificat-o;

întrucât ratificarea Convenției nu va duce la rezultate, cu excepția cazului în care se va asigura o aplicare adecvată și vor fi alocate resurse financiare și umane corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen și pentru protejarea victimelor;

întrucât Convenția de la Istanbul urmează o abordare holistică, tratând problema violenței împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței bazate pe gen dintr-o multitudine de perspective, cum ar fi prevenirea, combaterea discriminării, adoptarea de măsuri de drept penal pentru a combate impunitatea, protejarea și sprijinirea victimelor, protejarea copiilor, protejarea solicitantelor de azil și a refugiatelor sau colectarea mai bună a datelor; întrucât această abordare implică adoptarea unor politici integrate, care combină acțiuni din diferite domenii desfășurate de mai multe părți interesate (autorități judiciare, polițienești și sociale, ONG-uri, asociații locale și regionale, guverne etc.) la toate nivelurile de guvernanță;

P.	întrucât Convenția de la Istanbul este un acord mixt care permite aderarea UE în paralel cu aderarea statelor membre, deoarece UE are competențe în domenii cum ar fi drepturile victimelor și ordinele de protecție, azilul și migrația, precum și cooperarea judiciară în materie penală,

reamintește că, prin articolul 2 din TUE și prin Carta drepturilor fundamentale, Comisia este obligată să garanteze și să promoveze egalitatea de gen, precum și să adopte măsuri în favoarea acesteia;

salută propunerea Comisiei de a semna și a încheia aderarea UE la Convenția de la Istanbul, dar regretă faptul că negocierile din cadrul Consiliului nu avansează în același ritm;

subliniază că aderarea UE va garanta un cadru juridic european coerent pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen și pentru protejarea victimelor violenței; subliniază că aderarea va crește coerența și eficiența politicilor interne și externe ale UE, va asigura o mai bună monitorizare, interpretare și punere în aplicare a legislației, programelor și fondurilor UE relevante pentru Convenție, precum și o colectare mai adecvată și mai bună de date dezagregate comparabile referitoare la violența împotriva femeilor și la violența bazată pe gen la nivelul UE și va consolida răspunderea UE la nivel internațional; subliniază, de asemenea, că aderarea UE va exercita o presiune politică reînnoită asupra statelor membre pentru a ratifica acest instrument;

solicită Consiliului și Comisiei să accelereze negocierile privind semnarea și încheierea Convenției de la Istanbul;

sprijină larg și fără rezerve aderarea UE la Convenția de la Istanbul;

invită Comisia și Consiliul să se asigure că Parlamentul va fi implicat pe deplin în procesul de monitorizare a Convenției după aderarea UE la Convenția de la Istanbul, astfel cum se prevede la articolul 218 din TFUE;

reamintește că aderarea UE la Convenția de la Istanbul nu scutește statele membre de ratificarea la nivel național a Convenției; solicită, prin urmare, tuturor statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția de la Istanbul;

invită statele membre să asigure aplicarea adecvată a Convenției și să aloce resurse financiare și umane corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen, precum și pentru protejarea victimelor;

consideră că eforturile depuse de UE pentru a eradica violența împotriva femeilor și a fetelor trebuie să se înscrie într-un plan cuprinzător de combatere a tuturor formelor inegalității de gen; solicită o strategie a UE privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței bazate pe gen;

10.

invită din nou Comisia, la fel ca în Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări privind combaterea violenței împotriva femeilor, să prezinte un act legislativ care să prevadă un sistem coerent de colectare a datelor statistice, dar și o abordare consolidată a statelor membre pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor și de violență bazată pe gen și, de asemenea, să permită un acces mai ușor la justiție;

11.

solicită Consiliului să activeze clauza-pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență bazată pe gen) ca domeniu al criminalității între cele enumerate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

12.

recunoaște activitatea esențială desfășurată de organizațiile societății civile pentru a preveni și a combate violența împotriva femeilor și a fetelor, precum și pentru a proteja și a asista victimele violenței;

13.

invită statele membre și părțile interesate ca, în colaborare cu Comisia și ONG-urile pentru femei și organizațiile societății civile, să contribuie la diseminarea informațiilor referitoare la Convenție, la programele UE și la fondurile puse la dispoziție în temeiul acestora pentru a combate violența împotriva femeilor și a proteja victimele;

14.

invită Comisia și Consiliul să colaboreze cu Parlamentul pentru a identifica progresele realizate cu privire la egalitatea de gen și solicită trioului de președinții să depună eforturi substanțiale pentru a-și îndeplini angajamentele în această privință; solicită ca un summit al UE privind egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale fetelor să își reînnoiască angajamentele;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.

(2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.

(3) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.

(4) JO C 24, 22.1.2016, p. 8.

(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(6) PE 504.467.

(7) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(8) JO L 338, 21.12.2011, p. 2.

(9) JO L 181, 29.6.2013, p. 4.

(10) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(11) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/101

P8_TA(2016)0452

Activitățile Ombudsmanului European din 2015

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 (2016/2150(INI))

(2018/C 224/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015,

—	având în vedere articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

—	având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European, din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor de Ombudsman (1),

—	având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlamentul European la 6 septembrie 2001 (2),

—	având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsmanul European la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

—	având în vedere principiile de transparență și integritate în activitățile de lobby, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),

—	având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la activitățile Ombudsmanului European,

—	având în vedere articolul 220 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0331/2016),

A.	întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului la 3 mai 2016, iar Ombudsmanul, Emily O’Reilly, a prezentat raportul Comisiei pentru petiții la Bruxelles, la 20 iunie 2016;

B.	întrucât articolul 15 din TFUE prevede că, pentru promovarea unei bune guvernanțe și garantarea participării societății civile, instituțiile, organele, organismele și agențiile Uniunii să acționeze în spiritul celei mai stricte respectări a principiului deschiderii.

C.	întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228 din TFUE”;

întrucât, în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;

E.	întrucât articolul 258 din TFUE stabilește rolul Comisiei ca gardian al tratatelor; întrucât neexercitarea sau omisiunea de a exercita această responsabilitate ar putea fi considerată un caz de administrare defectuoasă;

întrucât, în temeiul articolului 298 din TFUE, instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE „sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă” și întrucât același articol prevede, în acest scop, adoptarea unei legislații secundare specifice, sub forma regulamentelor, aplicabile tuturor domeniilor administrației UE;

G.	întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;

întrucât articolul 43 din Cartă prevede că „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță în exercitarea funcțiilor lor jurisdicționale”;

I.	întrucât Biroul Ombudsmanului European, instituit prin Tratatul de la Maastricht, și-a sărbătorit cea de-a 20-a aniversare în 2015 și a tratat 48 840 de plângeri din 2005;

întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru Flash din octombrie 2015 privind drepturile pe care le implică cetățenia UE, 83 % dintre cetățenii europeni sunt la curent cu faptul că un cetățean al UE are dreptul de a adresa o plângere Comisiei Europene, Parlamentului European sau Ombudsmanului European;

întrucât Ombudsmanul European definește administrarea defectuoasă ca administrarea necorespunzătoare sau incorectă, care apare atunci când o instituție sau un organism public nu acționează în conformitate cu legislația, cu o normă sau cu un principiu obligatorii, nu respectă principiile de bună administrare sau încalcă drepturile omului;

L.	întrucât Codul bunei conduite administrative are drept scop prevenirea apariției cazurilor de administrare defectuoasă; întrucât utilitatea acestui instrument este limitată, dat fiind caracterul său neobligatoriu;

M.	întrucât un nivel ridicat de transparență este esențial pentru a câștiga legitimitate și încredere în faptul că deciziile se bazează pe interesul public general;

N.	întrucât opacitatea în ceea ce privește dosarele care implică un impact major asupra modelului socioeconomic al UE și, de asemenea, adesea, au implicații majore în domeniul sănătății publice și mediului, tinde să genereze neîncredere în rândul cetățenilor și al opiniei publice, în general;

întrucât avertizorii de integritate joacă un rol esențial în dezvăluirea cazurilor de administrare defectuoasă și, în anumite cazuri, chiar și a cazurilor de corupție politică; întrucât aceste cazuri subminează în mod grav calitatea democrației noastre; întrucât avertizorii de integritate se confruntă adesea cu probleme serioase după aceea și sunt prea adesea expuși unor consecințe personale negative la mai multe niveluri, nu numai pe plan profesional, dar și pe plan penal; întrucât, în lipsa unor garanții suplimentare, aceste experiențe cunoscute din trecut ar putea să descurajeze persoanele să urmeze calea etică a avertizării de integritate în viitor;

P.	întrucât, în 2014, Biroul Ombudsmanului European a atins un nivel de respectare de 90 % a deciziilor și/sau recomandărilor sale, un nivel cu 10 % mai ridicat decât în 2013;

întrucât, în ceea ce privește anchetele inițiate de Ombudsman în 2015, pot fi identificate următoarele teme principale: transparența în cadrul instituțiilor UE, chestiunile de ordin etic, participarea cetățenilor la procesul decizional al UE, normele UE privind concurența și drepturile fundamentale;

R.	întrucât Comisia pentru petiții este membru activ al Rețelei europene a Ombudsmanilor; întrucât, în această calitate, Comisia a primit 42 de plângeri de la Ombudsmanul european pentru tratament suplimentar sub formă de petiții;

aprobă raportul anual pentru anul 2015 prezentat de Ombudsmanul European;

o felicită pe dna Emily O’Reilly pentru excelenta sa activitate și pentru eforturile sale neobosite având ca scop să îmbunătățească calitatea serviciilor oferite cetățenilor de către administrațiile europene; recunoaște importanța transparenței ca element fundamental al câștigării încrederii și al bunei administrări, acest lucru fiind subliniat, de asemenea, de procentul ridicat de plângeri privind transparența (22,4 %), plasând această temă pe primul loc; recunoaște rolul anchetelor strategice în asigurarea unei bune administrații și sprijină pe cele efectuate de Biroul Ombudsmanului European în acest domeniu până în prezent;

salută eforturile continue ale Ombudsmanului European de a spori transparența în cadrul negocierilor privind TTIP prin propuneri adresate Comisiei Europene; salută publicarea, drept rezultat, de către Comisie a numeroase documente legate de negocierile privind TTIP, promovând, astfel, transparența ca unul dintre cei trei piloni ai noii strategii comerciale a Comisiei; reafirmă necesitatea unei transparențe depline și ameliorate în acordurile internaționale precum TTIP, CETA și altele, conform solicitărilor a numeroși cetățeni preocupați care s-au adresat Comisiei pentru petiții; solicită eforturi mai susținute și mai ample în acest sens pentru a proteja încrederea cetățenilor europeni;

invită Ombudsmanul European să analizeze în ce măsură crearea unor săli de lectură securizate respectă dreptul de acces la documente și principiile bunei administrări;

reamintește că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei se bazează pe principiul „celui mai larg acces posibil”; subliniază, prin urmare, că transparența și accesul deplin la documentele deținute de instituțiile UE trebuie să reprezinte norma, pentru a asigura că cetățenii își pot exercita pe deplin drepturile lor democratice; subliniază că, după cum a hotărât deja Curtea de Justiție a UE, excepțiile de la această regulă trebuie interpretate în mod corespunzător, ținând seama de interesul public major pentru dezvăluirea conținutului și cerințele democrației, pentru implicarea mai activă a cetățenilor în procesul decizional, pentru legitimitatea guvernării, pentru eficiență și pentru responsabilitatea față de cetățeni;

încurajează Comisia Europeană și statele membre să capaciteze Ombudsmanul European cu competența de a emite o declarație de nerespectare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei de către diferite instituții UE, cu condiția ca aceste documente să nu intre în domeniul de aplicare al articolului 4 și al articolului 9 alineatul (1) din acest regulament; sprijină ideea ca Ombudsmanul să fie capacitat să ia o decizie cu privire la punerea la dispoziție a documentelor pertinente, în urma unei anchete în caz de nerespectare;

regretă faptul că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 este blocată; consideră că ar trebui realizate progrese fără întârziere, având în vedere că regulamentul nu mai reflectă situația juridică actuală sau practicile instituționale;

recunoaște nevoia de transparență în procesul decizional al UE și sprijină inițierea unei anchete de către Ombudsmanul European în cazul negocierilor informale între cele trei instituții principale ale UE („trialoguri”) și lansarea unei consultări publice în materie; sprijină publicarea documentelor din cadrul trialogurilor, ținând seama în mod corespunzător de dispozițiile articolului 4 și ale articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

regretă faptul că Comisia de anchetă a Parlamentului privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (EMIS) a primit numai o parte din documentație din partea Comisiei, documentație redactată în așa fel încât anumite informații considerate de către Comisie a nu fi pertinente lipseau; invită Comisia să asigure gradul cel mai înalt de precizie în activitatea sa și o transparență deplină cu privire la documentația furnizată, respectând pe deplin principiul cooperării loiale, pentru a garanta că comisia EMIS își poate exercita pe deplin și în mod eficace competențele sale de anchetă;

10.

sprijină Ombudsmanul European în hotărârea sa de a face în așa fel încât activitățile Băncii Centrale Europene să devină mai transparente și să respecte un standard ridicat al administrării, în special în calitate de membră a troicii și cvadripartidei care supraveghează programele de consolidare fiscală în statele membre ale UE; salută decizia BCE de a publica listele reuniunilor membrilor Comitetului său executiv; sprijină noile principii directoare pentru angajamentele de a susține cuvântări și stabilirea unei „perioade de acalmie” în ceea ce privește informațiile sensibile pentru piață înainte de reuniunile Consiliului guvernatorilor.

11.

ia act de statutul BCE, atât în calitate de autoritate monetară, cât și ca membru consultativ al troicii și al cvadripartidei și invită Ombudsmanul European să protejeze interesele unei bune administrări a uneia dintre cele mai importante autorități financiare;

12.

solicită o mai mare transparență în reuniunile Eurogrupului, dincolo de măsurile deja luate de președintele acestuia în urma unei intervenții a Ombudsmanului European;

13.

aprobă ancheta Ombudsmanului privind componența și transparența activității grupurilor de experți ale Comisiei; ia act de eforturile Comisiei de a deschide aceste grupuri publicului și subliniază faptul că este nevoie de mai multe măsuri pentru asigurarea unei transparențe depline; reiterează invitația sa adresată Consiliului, inclusiv organismelor sale pregătitoare, de a se alătura registrului lobby-iștilor mai curând posibil și să îmbunătățească transparența activității lor;

14.

sprijină eforturile Ombudsmanului de a face activitatea de lobbying mai transparentă; regretă reticența Comisiei de a publica informații detaliate cu privire la reuniunile cu reprezentanții lobbyiștilor care reprezintă industria tutunului; îndeamnă Comisia să mărească la maximum transparența activităților sale, astfel încât publicul să aibă mai multă încredere în activitatea sa;

15.

invită Comisia să pună la dispoziția publicului toate informațiile privind influența lobby-ului într-un format ușor accesibil, gratuit și pe deplin inteligibil pentru public, prin intermediul unei baze de date online centralizate unice;

16.

solicită Comisiei să prezinte, în anul 2017, o propunere privind un registru al lobbyiștilor, pe deplin obligatoriu și care să urmărească eliminarea tuturor lacunelor și realizarea unui registru pe deplin obligatoriu al tuturor lobbyiștilor;

17.

sprijină eforturile de a pune în aplicare orientările privind transparența activităților de lobbying care s-ar aplica nu numai instituțiilor UE, dar și administrațiilor naționale;

18.

evidențiază îngrijorarea cetățenilor în ceea ce privește gestionarea de către Comisie a procedurilor privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor înaintea CEJ și lipsa de transparență în cadrul etapelor importante ale acestui proces; evidențiază faptul că dreptul la bună administrare, astfel cum este consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, include obligația de a furniza o motivare suficientă în cazurile în care Comisia decide să nu inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în fața Curții de Justiție; salută ancheta strategică a Ombudsmanului European referitoare la chestiuni sistemice întâmpinate în cadrul proiectului Pilot UE;

19.

salută deschiderea anchetei Ombudsmanului (cauza OI/5/2016/AB) cu privire la tratarea de către Comisie a plângerilor legate de constatarea neîndeplinirii obligațiilor în cadrul procedurilor EU Pilot în rolul său de gardian al tratatelor; reamintește solicitările formulate anterior de Comisia pentru petiții privind asigurarea accesului la documente ale EU Pilot și din cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, deoarece petițiile duc în mod frecvent la inițierea unei astfel de proceduri;

20.

salută continuarea anchetelor Ombudsmanului European în cazurile de tip „ușă turnantă” în cadrul Comisiei; ia act de faptul că, în urma acestor anchete, Comisia a furnizat un volum mai mare de informații cu privire la numele înalților funcționari care au părăsit instituția pentru a lucra în sectorul privat; încurajează o publicare mai frecventă a numelor și a altor date privind astfel de persoane; își exprimă speranța că alte instituții și agenții europene vor urma acest exemplu; salută disponibilitatea Comisiei de a publica informații cu privire la activitățile profesionale ale foștilor comisari ulterioare mandatului acestora; își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că fostul președinte al Comisiei, dl Barroso, a fost numit consilier și președinte neexecutiv al Goldman Sachs International; invită Ombudsmanul să demareze o anchetă strategică cu privire la modul în care Comisia tratează cazul de tip „ușă turnantă” în care este implicat dl Barroso, care să includă și formularea unor recomandări privind modul în care ar trebui să fie realizată reforma Codului de conduită în conformitate cu principiile bunei administrări și cu cerințele din tratat de la articolul 245 din TFUE;

21.

reamintește că conflictul de interese are un domeniu de aplicare mai larg decât cazurile de tip „ușă turnantă”; subliniază că eliminarea în mod eficace a tuturor surselor de conflict de interese este esențială pentru realizarea unei bune administrații și pentru a asigura credibilitatea procesului decizional politic și tehnic; consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită la nivelul UE, pe baza unor standarde ridicate și a unor măsuri concrete care să nu lase nicio îndoială cu privire la vreun conflict de interese, în ce privește numirea candidaților pentru posturi în instituțiile, agențiile și organele Uniunii;

22.

salută faptul că, în 2015, toate instituțiile UE au introdus norme interne privind protecția avertizorilor de integritate, în conformitate cu articolul 22 literele (a)-(c) din Statutul funcționarilor, încurajând, astfel, o formă reglementată de avertizare de integritate; observă că protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor ar putea fi mai eficace; solicită, în acest scop, adoptarea de norme comune pentru încurajarea avertizării de integritate și introducerea unor garanții și măsuri de protecție minime pentru avertizorii de integritate;

23.

solicită o directivă privind denunțarea în interes public, care să stabilească canalele și procedurile corespunzătoare de denunțare a tuturor formelor de fapte ilegale, precum și garanții și măsuri de protecție juridică minime adecvate pentru denunțătorii atât din sectorul public, cât și din cel privat;

24.

salută introducerea unui mecanism de depunere a plângerilor pentru cazurile de posibilă încălcare a drepturilor fundamentale în cadrul Frontex, în urma unei anchete în curs a Ombudsmanului privind practicile utilizate de Frontex și de statele membre în returnările comune forțate ale migranților aflați în situație neregulamentară; salută includerea unui astfel de mecanism în cadrul noului Regulament privind Paza europeană de frontieră și de coastă;

25.

felicită Ombudsmanul European pentru faptul că anchetează respectarea de către statele membre a Cartei drepturilor fundamentale atunci când pun în aplicare acțiuni finanțate din fonduri ale UE, cum ar fi proiectele care instituționalizează persoanele cu handicap în loc să le integreze în societate; îndeamnă Ombudsmanul European să continue anchetele pentru a asigura transparența și valoarea adăugată a proiectelor;

26.

salută cooperarea între Ombudsman și Parlamentul European în cadrul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, în special în ceea ce privește solicitarea de punere integrală în aplicare a convenției la nivelul UE și de alocare a unor resurse suficiente în acest sens; își reafirmă sprijinul deplin pentru punerea în aplicare a convenției și invită Comisia și statele membre să aplice punerea integrală în aplicare a convenției la nivelul UE;

27.

sprijină eforturile Ombudsmanului legate de tratarea cazurilor de discriminare, a drepturilor minorităților și a drepturilor persoanelor în vârstă la seminarul organizat de Rețeaua europeană a Ombudsmanilor pe tema „Ombudsmanii împotriva discriminării”;

28.

sprijină eforturile Ombudsmanului de a imprima un caracter imparțial procesului decizional al Comisiei în materie de concurență;

29.

ia act de faptul că dreptul cetățenilor de a avea un cuvânt de spus în procesul de elaborare a politicilor UE este acum mai important ca niciodată; salută orientările propuse de Ombudsman pentru o mai bună funcționare a inițiativei cetățenești europene (ICE), în special în cazul în care este vorba de o argumentație solidă a Comisiei în ce privește respingerea ICE; recunoaște, totuși, că există deficiențe semnificative care trebuie abordate și soluționate cu scopul de a spori eficiența ICE; afirmă că asocierea mai largă a cetățenilor la stabilirea politicilor UE va spori credibilitatea instituțiilor europene;

30.

ia act cu satisfacție de dialogul continuu și de relațiile strânse ale Ombudsmanului cu o întreagă serie de instituții ale UE, inclusiv cu Parlamentul European, precum și cu alte agenții, în vederea asigurării cooperării și coeziunii administrative; salută, de asemenea, eforturile Ombudsmanului de a asigura o comunicare continuă și deschisă cu Comisia pentru petiții;

31.

recunoaște necesitatea ca agențiile UE să respecte aceleași standarde ridicate de transparență, responsabilitate și etică, ca toate celelalte instituții; ia act cu satisfacție de activitatea importantă desfășurată de Ombudsmanul European în mai multe agenții din întreaga UE; sprijină propunerea înaintată Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) că solicitanții să demonstreze că au făcut tot posibilul pentru a evita testarea pe animale și să furnizeze informații privind modul de a evita testarea pe animale;

32.

sprijină recomandările Ombudsmanului potrivit cărora Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui să își revizuiască normele și procedurile privind conflictele de interese pentru a asigura consultări și participare publice corespunzătoare;

33.

reamintește că Ombudsmanul are, de asemenea, atribuția, deci și datoria, de a controla activitatea Parlamentului în cadrul eforturilor sale de a asigura buna administrare pentru cetățenii UE;

34.

solicită o actualizare reală a Codului de bună conduită administrativă prin adoptarea unui regulament obligatoriu pe această temă în cursul prezentului mandat;

35.

invită Ombudsmanul European să adauge la viitoarele rapoarte anuale o clasificare a plângerilor care depășesc mandatul Biroului Ombudsmanului, deoarece acest lucru ar oferi deputaților în Parlamentul European o imagine de ansamblu a problemelor cu care se confruntă cetățenii UE.

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și avocaților poporului sau organelor competente similare din statele membre.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15.

(2) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/107

P8_TA(2016)0453

Către un sistem de TVA definitiv și combaterea fraudei în domeniul TVA

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la tema „Către un sistem de TVA definitiv și combaterea fraudei în domeniul TVA” (2016/2033(INI))

(2018/C 224/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere planul de acțiune privind TVA prezentat de Comisie la 7 aprilie 2016 (COM(2016)0148),

—	având în vedere Raportul special nr. 24/2015 al Curții de Conturi Europene din 3 martie 2016 intitulat „Combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA: sunt necesare eforturi suplimentare”,

—	având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată,

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată (1),

—	având în vedere propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

—	având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

—	având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (2),

—	având în vedere propunerea de regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

—	având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (3),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0307/2016),

întrucât piața unică, creată la 1 ianuarie 1993, a abolit controalele la frontieră pentru comerțul intracomunitar și întrucât, în conformitate cu articolele 402-404 din Directiva privind taxa pe valoare adăugată în vigoare, sistemul TVA al Uniunii Europene, înființat în 1993, are doar un caracter temporar și tranzitoriu;

B.	întrucât Consiliul trebuie, conform articolului 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să adopte în unanimitate directive privind finalizarea sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată și în special limitarea treptată sau eliminarea derogărilor de la acest sistem;

C.	întrucât Comisia are obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, o dată la patru ani, un raport referitor la funcționarea sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată actual și în special la funcționarea reglementării tranzitorii;

întrucât TVA-ul este o sursă de venituri importantă și din ce în ce mai valoroasă pentru statele membre, cu încasări de aproape 1 000 de miliarde de euro în anul 2014, și contribuie la veniturile proprii ale UE, veniturile totale ale UE din resursa proprie de TVA ridicându-se la 17 667 milioane de euro și fiind responsabile pentru 12,27 % din veniturile totale ale UE în 2014 (4);

întrucât actualul sistem TVA, în special astfel cum este aplicat tranzacțiilor transfrontaliere de către marile întreprinderi, este vulnerabil în fața fraudei, a strategiilor de evitare a obligațiilor fiscale, a necolectării TVA-ului din cauza insolvabilității sau a calculării greșite; întrucât pierderile legate de încasarea TVA-ului sunt estimate la aproximativ 170 de miliarde de euro pe an și încep să fie disponibile tehnologii digitale mai eficiente pentru a contribui la reducerea acestor pierderi;

F.	întrucât, conform unui studiu al Comisiei (5), numai frauda MTIC (frauda intracomunitară cu firme fantomă, denumită în general frauda de tip carusel) generează anual o pierdere a veniturilor din TVA de aproximativ 45 până la 53 de miliarde de euro;

G.	întrucât statele membre nu sunt la fel de eficiente în a aborda frauda în domeniul TVA și evitarea plății TVA, având în vedere că se estimează că pierderile legate de încasarea TVA variază între sub 5 % și peste 40 %, în funcție de țara analizată;

H.	întrucât, potrivit estimărilor Europol, între 40 și 60 de miliarde de euro din pierderile anuale de venituri din TVA înregistrate în statele membre sunt cauzate de grupuri infracționale organizate, iar 2 % din aceste grupuri sunt responsabile de 80 % din frauda MTIC;

I.	întrucât măsurarea pierderilor de venituri care rezultă din frauda transfrontalieră în domeniul TVA este o sarcină dificilă, având în vedere că doar două state membre, Regatul Unit și Belgia, colectează și comunică statistici în acest domeniu;

J.	întrucât mai multe state membre, sub coordonarea Eurojust și Europol, au desfășurat recent cu succes trei operațiuni Vertigo consecutive, care au demascat o schemă de fraudă de tip carusel care se ridică la 320 de milioane de euro;

întrucât actualul sistem comun al TVA-ului implică, în special în cazul tranzacțiilor transfrontaliere, costuri administrative ridicate, care ar putea fi mult reduse, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv prin intermediul unor măsuri de simplificare care să utilizeze instrumente de raportare digitală și baze de date comune;

L.	întrucât mai pot fi aduse multe îmbunătățiri pentru reducerea barierelor administrative și fiscale, care afectează în special proiectele de cooperare transfrontalieră;

întrucât TVA-ul este o taxă pe consum bazată pe un sistem de plăți fracționate care permite autocontrolul plătitorilor de TVA și care ar trebui să fie plătită numai de consumatorul final, pentru a asigura neutralitatea pentru întreprinderi; întrucât sarcina de a organiza modalitățile practice de percepere a TVA-ului pentru a se asigura că este suportată de consumatorul final le revine statelor membre;

N.	Întrucât, la 23 de ani de la introducerea directivei privind taxa pe valoarea adăugată, așa-numitele derogări privind perioadele de menținere a statu-quo-ului nu mai corespund realității, în special având în vedere economia digitală modernă;

O.	întrucât Comisia a lansat în ultimele două decenii peste 40 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a peste două treimi din statele membre pentru încălcarea dispozițiilor acestei directive;

P.	întrucât nu se poate atinge o majoritate în favoarea principiului țării de origine în ceea ce privește un sistem definitiv al TVA-ului, deoarece acest lucru ar necesita o armonizare mai pronunțată a ratelor taxei pentru a împiedica denaturarea puternică a concurenței;

Q.	întrucât combaterea fraudei fiscale este una dintre principalele provocări cu care se confruntă statele membre în domeniul fiscal;

R.	întrucât frauda în materie de TVA este o practică extrem de dăunătoare prin care se deturnează sume semnificative din bugetele statelor membre, zădărnicindu-se eforturile acestora de consolidare a finanțelor publice;

S.	întrucât frauda transfrontalieră în domeniul TVA costă statele membre și contribuabilii europeni aproape 50 de miliarde de euro anual;

întrucât tipologiile fraudei în domeniul TVA prezintă numeroase fațete, evoluează și cuprind multe sectoare economice, necesitând astfel o adaptare rapidă a legislației aplicabile pentru a avansa în direcția unui sistem al TVA-ului sustenabil și simplu care să permită prevenirea fraudei și a pierderilor potențiale de venituri fiscale;

U.	întrucât niciun proiect-pilot de taxare inversă nu trebuie să provoace sau să conducă la întârzieri în ceea ce privește instituirea unui sistem de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în foaia de parcurs privind un plan de acțiune al Comisiei;

întrucât cea mai utilizată tehnică de fraudă în domeniul TVA este cea de tip carusel; întrucât în acest tip de fraudă, foarte frecvent în domeniul comerțului cu componente electronice, telefoane mobile și textile, mărfurile sunt „plimbate” între mai multe societăți situate în diferite state membre, profitând de faptul că furnizarea intracomunitară de bunuri nu este supusă taxelor;

întrucât sunt imperios necesare eforturi continue și mai susținute de cooperare între statele membre pentru a pune la punct strategii cuprinzătoare și integrate pentru combaterea fraudei, mai ales pe fondul actualelor constrângeri bugetare din UE și al dezvoltării comerțului electronic și a tranzacțiilor pe internet, în cazul cărora există un control teritorial mai puțin strict asupra colectării TVA-ului;

X.	întrucât protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și ale statelor membre reprezintă un element-cheie al agendei de politici a Uniunii pentru consolidarea și creșterea încrederii cetățenilor și asigurarea faptului că banii lor sunt utilizați în mod corespunzător;

întrucât frauda în domeniul TVA duce la pierderea de venituri pentru statele membre și, astfel, pentru UE, creează perturbări ale mediului fiscal care afectează cu precădere întreprinderile mici și mijlocii și reprezintă o practică a grupurilor infracționale organizate, care profită de existența lacunelor legislative la nivelul statelor membre și al autorităților de supraveghere competente ale acestora;

Z.	întrucât Curtea de Conturi Europeană a concluzionat, în Raportul său special nr. 24/2015, că frauda în domeniul TVA constituie, în esență, o practică infracțională căreia trebuie să i se pună capăt;

AA.	întrucât, în cauza „Taricco și alții” (C105/14), Curtea de Justiție a UE a afirmat că și veniturile obținute din TVA pot face obiectul fraudei astfel cum este definit la articolul 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene,

salută intenția Comisiei de a propune, până în 2017, un sistem definitiv al taxei pe valoarea adăugată care să fie simplu, corect, solid, eficient și mai puțin expus fraudelor;

subliniază că pentru funcționarea adecvată a pieței unice digitale este nevoie de un sistem de TVA simplu, care să presupună mai puține scutiri;

consideră că avizul de specialitate ce stă la baza propunerilor Comisiei privind programul de acțiune conține o serie de recomandări importante; subliniază că lista de propuneri a Comisiei, care vizează un sistem al taxei pe valoarea adăugată solid, simplu și mai puțin expus fraudelor, nu este exhaustivă;

salută comunicarea recentă a Comisiei din 7 aprilie 2016 și măsurile suplimentare avute în vedere pentru a preveni fraudele și a contribui la îmbunătățirea sistemului actual al TVA-ului;

consideră că îmbunătățirea sistemului existent este la fel de importantă și susține realizarea unor reforme fundamentale cu scopul de a elimina sau cel puțin de a reduce semnificativ problemele care afectează acest sistem și în special problema european a colectării TVA-ului;

consideră că Comisia ar trebui să analizeze toate opțiunile posibile în mod egal și cu deschidere față de rezultate și ar trebui să le includă în procesul legislativ;

constată că statele membre trebuie să depună eforturi concertate pentru a ajunge la un acord privind un sistem definitiv al TVA-ului;

recunoaște că unanimitatea va fi o condiție prealabilă necesară pentru un acord privind îmbunătățirea funcționării sistemului de TVA și, prin urmare, solicită adoptarea unei viziuni clare în ceea ce privește simplificarea și reducerea numărului scutirilor, în combinație cu o abordare pragmatică care să respecte interesele economiei digitale care evoluează rapid;

constată că este esențial ca statele membre să adopte o politică fiscală coordonată și să îmbunătățească viteza și frecvența schimbului de informații cu privire la comerțul intracomunitar, pentru a combate mai eficient evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale și pentru a elimina, în sfârșit, pierderile legate de încasarea TVA;

10.

încurajează Comisia și agențiile guvernamentale să analizeze și să testeze tehnologii noi, cum ar fi tehnologia registrelor distribuite și supravegherea în timp real, ca parte a agendei RegTech, pentru a reduce semnificativ actualele pierderi considerabile legate de încasarea TVA în Uniune;

11.

subliniază că autorităților fiscale din statele membre individuale le revine responsabilitatea de a se asigura că TVA-ul este plătit într-un mod simplu și favorabil IMM-urilor, care poate fi facilitat printr-o cooperare sporită între autoritățile naționale;

12.

consideră că, în trecut, colaborarea și schimburile de informații dintre autoritățile fiscale din statele membre au fost insuficiente și că activitățile Eurofisc nu au dus, până în prezent, la rezultate satisfăcătoare; consideră că informațiile schimbate prin Eurofisc ar trebui să fie mai bine orientate către fraudă; așteaptă cu interes viitoarea propunere a Comisiei, care vizează consolidarea funcționării Eurofisc;

13.

constată că sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) a demonstrat că este un instrument util pentru combaterea fraudei, întrucât le permite autorităților fiscale să coreleze date despre comercianți la nivel transfrontalier, dar că în continuare există deficiențe în ceea ce privește punerea sa în aplicare, în special în ceea ce privește actualitatea informațiilor furnizate, rapiditatea de răspuns la solicitări și viteza de reacție la erorile semnalate; recomandă, prin urmare, statelor membre să acorde o atenție adecvată soluționării acestor deficiențe;

14.

constată că datele furnizate Eurofisc de autoritățile naționale nu sunt filtrate pentru a transfera doar cazurile suspecte, fapt care împiedică funcționarea optimă a grupului; sprijină inițiativa mai multor state membre vizând instituirea unor instrumente naționale de analiză a riscului care ar permite o filtrare a datelor fără riscul eliminării cazurilor suspecte în fiecare stat membru și ar permite Eurofisc să reacționeze rapid la frauda transfrontalieră în domeniul TVA;

15.

subliniază că autorităților fiscale din fiecare stat membru le revine responsabilitatea de a se asigura că taxa pe valoarea adăugată este plătită într-un mod adecvat și simplu;

16.

reamintește că pentru a putea colecta TVA-ul pe teritoriul lor, statele membre depind în mare măsură de informațiile primite de la alte state membre cu privire la comerțul intracomunitar; invită autoritățile competente să facă automat schimb de informații privind în special TVA-ul și accizele și să folosească mijloace informatice fiabile și ușor de utilizat, cum ar fi formularele tipizate electronice, pentru a înregistra furnizarea transfrontalieră de bunuri și servicii către utilizatorii finali; consideră, în acest sens, că utilizarea unui sistem al numerelor de localizare a TVA-ului (VLN), în cadrul căruia clienții nu pot deduce taxa în amonte dacă TVA-ul este menționat pe o factură fără un număr VLN valid, ar putea fi un instrument util;

17.

consideră că lipsa unor date comparabile și a unor indicatori relevanți adecvați pentru a măsura performanțele statelor membre afectează eficiența sistemului UE în combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA și, prin urmare, solicită autorităților fiscale să stabilească, în coordonare cu Comisia, un sistem comun pentru a estima amploarea fraudei intracomunitare și apoi să fixeze obiective pentru reducerea acesteia, astfel fiind posibilă evaluarea performanțelor statelor membre în ceea ce privește combaterea acestei probleme;

18.

invită statele membre să faciliteze și schimbul de informații cu autoritățile judiciare și de asigurare a respectării legii, cum ar fi Europol și OLAF, conform recomandărilor Curții de Conturi;

19.

constată că regimul vamal 42, care prevede o scutire de la plata TVA pentru bunurile importate într-un stat membru atunci când acestea urmează să fie expediate într-un alt stat membru, s-a dovedit a fi vulnerabil la abuzuri frauduloase; observă că verificările încrucișate eficace ale datelor deținute de autoritățile fiscale cu cele deținute de autoritățile vamale sunt esențiale pentru a detecta și a elimina acest tip de fraudă; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru a facilita fluxul de informații între autoritățile fiscale și cele vamale cu privire la importurile realizate în baza regimului vamal 42, conform recomandărilor Curții de Conturi Europene;

20.

susține obiectivul planului de acțiune de a realiza un spațiu de TVA unic la nivel european pentru a susține aprofundarea și creșterea echității pieței interne și a contribui la promovarea justiției fiscale, consumului sustenabil, ocupării forței de muncă, creșterii economice, investițiilor și competitivității, limitând, totodată, posibilitatea fraudei în domeniul TVA;

21.

solicită, în acest sens, integrarea deplină și cât mai rapidă a serviciilor în noul sistem și solicită, în special, ca serviciile financiare să facă obiectul TVA;

22.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia sistemul TVA decis ar trebui să se bazeze pe principiul impozitării în țara care reprezintă destinația finală a bunurilor și serviciilor, deoarece aplicarea principiului țării de origine nu a fost posibilă;

23.

sprijină generalizarea principiului țării de destinație în cazul vânzărilor la distanță către consumatori, precum și introducerea unor măsuri armonizate pentru întreprinderile mici;

24.

solicită ca, atunci când se introduce sistemul decis al TVA-ului, modelele fiscale actuale să țină seama de progresele tehnologice din mediul digital, astfel încât acest sistem să fie adaptat secolului al XXI-lea;

25.

constată că existența multor rate diferite ale TVA-ului duce la incertitudine pentru întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere, în special în sectorul serviciilor și pentru IMM-uri; constată că incertitudinea este cauzată și de problema determinării persoanei responsabile pentru plata TVA, de dovada livrării intracomunitare, de riscul implicării în frauda cu firme fantomă, de problemele cu fluxurile de numerar și de ratele diferite ale TVA-ului pentru categorii de produse diferite din aceeași țară; invită, prin urmare, Comisia să analizeze, până la jumătatea anului 2017, impactul fraudei cu firme fantomă; solicită statelor membre să se pună de acord asupra creșterii convergenței ratelor TVA-ului;

26.

invită Comisia să evalueze impactul nearmonizării cotelor de impozitare la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește activitățile transfrontaliere, și posibilitățile eliminării acestor obstacole;

27.

sprijină posibilitatea, astfel cum a propus Comisia, unei revizuiri periodice a listei bunurilor și serviciilor eligibile pentru rate reduse, care să fie convenite de Consiliu; solicită ca această listă să țină seama de prioritățile politice, cum ar fi aspectele sociale, culturale și legate de gen, sănătate, mediu și alimentație;

28.

consideră că eliminarea completă a ratelor minime de TVA ca alternativă, astfel cum susține Comisia, ar putea duce la denaturarea puternică a concurenței și la probleme pe piața unică; consideră că necesitatea unei armonizări mai accentuate, utilă pentru buna funcționare a pieței unice, ar trebui avută în vedere;

29.

solicită să se examineze dacă elaborarea unei liste unice europene a bunurilor și serviciilor pentru care se aplică rate reduse ar putea reprezenta o alternativă la sistemul actual de rate TVA reduse, fapt care ar putea îmbunătăți semnificativ eficiența sistemului de TVA, permițând un sistem mai bine structurat decât cel din prezent;

30.

consideră că reducerea numărului de scutiri este importantă pentru a combate frauda în domeniul TVA și că cea mai bună și eficientă metodă de a combate frauda este un sistem de TVA simplu, cu o rată cât mai scăzută;

31.

consideră că sistemul actual complicat poate fi mult simplificat dacă bunurile și serviciile eligibile pentru rate reduse ale TVA-ului ar fi mai puține și câteva bunuri și servicii eligibile pentru reducerea taxelor ar fi stabilite de comun acord de statele membre la nivelul UE, permițându-li-se totodată statelor membre să ia decizii cu privire la ratele TVA, atât timp cât respectă ratele minime din Directiva privind TVA și cu condiția ca acest lucru să nu creeze riscuri de concurență neloială;

32.

solicită ca produsele să facă obiectul impozitării egale conform principiului țării de destinație, indiferent sub ce formă sunt achiziționate sau pe ce platformă sau dacă sunt furnizate în format digital sau material;

33.

constată că o problemă majoră pentru IMM-urile din ziua de azi este că statele membre interpretează în mod diferit ceea ce ar putea fi descris ca produs sau serviciu; invită, prin urmare, Comisia să prezinte definiții mai clare și mai distincte;

34.

solicită statelor membre să aplice același TVA întreprinderilor private și publice care concurează în același domeniu;

35.

reamintește că sistemul de plăți fracționate ale TVA-ului a fost ales ca referință în domeniul impozitării indirecte în cadrul proiectului privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (acțiunea 1) al OCCD deoarece garantează eficiența colectării taxelor și, prin însăși natura sa, permite autocontrolul operatorilor;

36.

constată că articolele 199 și 199a din Directiva privind taxa pe valoarea adăugată permit aplicarea temporară și punctuală a procedurii de taxare inversă pentru tranzacțiile transfrontaliere și pentru anumite sectoare interne cu grad ridicat de risc în statele membre;

37.

invită Comisia să studieze cu atenție consecințele procedurii de taxare inversă și să analizeze dacă această procedură va simplifica situația pentru IMM-uri și va conduce la reducerea fraudei în domeniul TVA;

38.

invită Comisia să evalueze efectele procedurii de taxare inversă nu numai pentru sectoarele individuale care prezintă risc de fraudă, în ceea ce privește beneficiile, costurile de asigurare a conformității, frauda, eficacitatea și problemele legate de punerea în aplicare, precum și avantajele și dezavantajele pe termen lung, prin intermediul proiectelor pilot, astfel cum solicită anumite state membre și cum între timp Comisia a confirmat în mod explicit, cu toate că acest lucru nu a fost inclus până acum în planul său de acțiune; subliniază că niciun astfel de proiect-pilot nu trebuie însă să provoace sau să conducă la niciun fel de întârzieri în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a sistemului de TVA definitiv, astfel cum este prevăzut în foaia de parcurs privind un plan de acțiune al Comisiei;

39.

consideră că administrațiile fiscale naționale trebuie să își asume o responsabilitate mai mare în legătură cu asigurarea respectării obligațiilor fiscale și diminuarea posibilităților de evaziune în aplicarea generală a principiului țării de destinație; împărtășește părerea Comisiei că există spațiu suficient pentru o mai bună combatere a fraudei din domeniul TVA prin măsuri administrative convenționale și prin îmbunătățirea capacității și competențelor personalului din statele membre în ceea ce privește colectarea impozitelor și inspecțiile; subliniază necesitatea de a consolida inspecțiile fiscale și sancțiunile aplicate marilor evazioniști; invită Comisia să acorde sprijin financiar și tehnic adecvat în acest sens;

40.

consideră că Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape performanța autorităților fiscale naționale și să îmbunătățească coordonarea dintre acestea;

41.

salută anunțul Comisiei de a extinde minighișeul unic într-un veritabil ghișeu unic; observă că este esențial ca acest ghișeu unic să fie ușor de utilizat și la fel de eficient în toate cele 28 de state membre; constată că crearea unui ghișeu unic ar ușura sarcinile administrative care împiedică întreprinderile să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier și ar reduce costurile pentru IMM-uri (COM(2016)0148);

42.

constată că este neapărat nevoie de un ghișeu unic dacă se dorește impunerea principiului țării de destinație și reducerea riscului de fraudă; solicită ca îmbunătățirea ghișeului unic să se facă pe baza experienței acumulate până în prezent privind minighișeul unic pentru produsele digitale; constată că chiar dacă există minighișeul unic, întreprinderile mici și microîntreprinderile se pot confrunta cu o sarcina administrativă semnificativă ca urmare a noului principiu al destinației; salută, prin urmare, propunerea din planul de acțiune al Comisiei cu privire la TVA de a introduce o măsură de simplificare comună la nivelul UE (pragul de TVA); solicită să se stabilească în mod clar care este statul membru responsabil cu realizarea inspecțiilor fiscale în cazul tranzacțiilor transfrontaliere; salută intenția Comisiei de a abroga scutirea transporturilor cu o valoare scăzută ca parte din planul său de acțiune privind TVA;

43.

recunoaște că regimurile diferite de TVA din Uniunea Europeană ar putea să fie percepute și ca o barieră netarifară pe piața unică și subliniază că minighișeul unic în domeniul TVA (VAT MOSS) reprezintă o bună metodă de a contribui la eliminarea acestei bariere și, în special, de a sprijini IMM-urile în activitatea lor transfrontalieră; recunoaște că încă există unele aspecte problematice minore cu privire la VAT MOSS; invită Comisia să faciliteze în continuare plata obligațiilor în materie de TVA de către întreprinderile din întreaga UE;

44.

ia act de hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-97/09 (Ingrid Schmelz/Finanzamt Waldviertel); ia act de cele 28 de praguri diferite pentru scutirea de la plata TVA; ia act de dificultățile financiare care rezultă și cu care se confruntă IMM-urile și microîntreprinderile, care, în baza sistemelor lor naționale, ar fi scutite; invită Comisia să efectueze studii suplimentare cu privire la stabilirea unui prag pentru scutirea microîntreprinderilor de la plata TVA;

45.

solicită verificarea tuturor propunerilor cu scopul de a reduce sarcina administrativă a impozitelor pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi și IMM-uri; încurajează, în acest sens, Comisia să analizeze și bunele practici internaționale, cum ar fi regimurile cardurilor aurii aplicabile în Singapore și Australia, recunoscând că riscul de fraudă din partea unor furnizori este foarte mic;

46.

salută anunțul Comisiei conform căruia aceasta va prezenta în 2017 un pachet destinat IMM-urilor în domeniul TVA-ului; recomandă, totuși, ca punerea în aplicare a noului cadru să se facă treptat, pentru că va genera costuri administrative suplimentare, cum ar fi cele pentru infrastructură informatică sau procese în materie de TVA;

47.

observă că sistemul de depunere a declarațiilor este complex și impune o sarcină majoră asupra IMM-urilor, descurajând astfel comerțul transfrontalier; invită Comisia să includă în pachetul său privind IMM-urile o propunere de introducere a unei declarații uniforme de TVA, precum și a unor cerințe și termene de raportare armonizate;

48.

subliniază necesitatea unui mediu TVA armonizat pentru vânzările la distanță între întreprinderi și între întreprinderi și consumatori; constată că pragul de TVA nu este pus în aplicare cu succes egal în diferitele state membre din cauza necoordonării;

49.

subliniază că trebuie conceput un nou sistem simplificat pentru TVA, astfel încât IMM-urile să poată respecta cu ușurință normele privind comerțul transfrontalier și să poată beneficia de sprijin în fiecare stat membru, nu doar cu privire la modul de adaptare la acestea, ci și cu privire la gestionarea procedurilor de TVA;

50.

solicită, pe termen scurt, înființarea unui portal internet cuprinzător și accesibil publicului, pe care întreprinderile și consumatorii finali să poată găsi în mod clar și cu ușurință informații detaliate privind ratele TVA aplicabile fiecărui produs și serviciu în statele membre; subliniază că portalul ar trebui să utilizeze un limbaj și o structură ușor de înțeles și de administrat; își reafirmă convingerea că sprijinirea întreprinderilor pentru a înțelege cu adevărat normele TVA aplicabile în statele membre va duce la consolidarea măsurilor de combatere a fraudei în domeniul TVA; constată, de asemenea, că utilizarea unui software fiscal certificat ar putea contribui la limitarea riscului anumitor tipuri de fraudă și a altor nereguli și ar putea oferi siguranță întreprinderilor oneste care desfășoară tranzacții naționale și transfrontaliere; invită, în plus, Comisia să ofere orientări autorităților fiscale naționale cu privire la clasificarea tranzacțiilor în ceea ce privește rata de TVA aplicată, pentru a reduce costurile de asigurare a conformității și incidența litigiilor; invită statele membre să creeze sisteme de informare publice, cum ar fi un portal de internet dedicat TVA, pentru a pune la dispoziție informații fiabile;

51.

invită Comisia să elaboreze o listă cu informații actualizate cu privire la normele din domeniul TVA din fiecare stat membru; subliniază, totodată, că statelor membre le revine responsabilitatea de a raporta Comisiei normele și ratele aplicate;

52.

constată că, în ceea ce privește vânzările electronice, lipsa unei armonizări a pragului de TVA are ca efect costuri ridicate de tranzacție pentru IMM-urile care desfășoară activități de comerț electronic atunci când depășesc pragul în mod accidental sau din greșeală;

53.

invită statele membre să ofere urgent Comisiei informații despre ratele, cerințele speciale și scutirile de TVA pe care le aplică; invită Comisia să colecteze aceste informații și să le pună la dispoziția întreprinderilor și consumatorilor;

54.

consideră că planurile de reformă a TVA-ului anunțate de Comisie în programul de acțiune trebuie să facă obiectul unor evaluări de impact cuprinzătoare și fiabile în ceea ce privește calitatea, cu contribuții din partea sectorului științific, a administrațiilor fiscale din statele membre ale UE, a IMM-urilor și întreprinderilor din UE;

55.

subliniază că legislația fiscală ține de competența exclusivă a statelor membre; subliniază că, în conformitate cu articolul 329 alineatul (1) din TFUE, un grup de cel puțin nouă state membre se pot implica într-o cooperare consolidată; invită Comisia să sprijine propunerile de cooperare consolidată al căror obiectiv este combaterea fraudei și reducerea sarcinilor administrative în domeniul TVA;

56.

consideră că o soluție în cadrul OCDE este de preferat măsurilor de sine stătătoare, care trebuie să fie armonizate cu recomandările OCDE și cu Planul de acțiune al OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor;

57.

salută comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020: Accelerarea transformării digitale a guvernării” (COM(2016)0179);

58.

observă că noul plan de acțiune cuprinde și alți pași în direcția unui regim definitiv mai eficient, rezistent la fraudă și mai favorabil întreprinderilor în era economiei digitale și a comerțului electronic;

59.

sprijină propunerea Comisiei potrivit căreia TVA-ul pentru vânzările transfrontaliere (de bunuri sau servicii) ar urma să fie colectat de către autoritatea fiscală din țara de origine, la cota aplicabilă în țara de consum, și transferată în țara în care bunurile sau serviciile sunt consumate în cele din urmă;

60.

subliniază importanța prezentării unei propuneri legislative de extindere a mecanismului electronic unic (de înregistrare și plată a TVA-ului pentru întreprinderile transfrontaliere) la vânzarea online de bunuri fizice către consumatori, în scopul reducerii sarcinii administrative, una dintre principalele bariere cu care se confruntă întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere;

61.

solicită Comisiei să abordeze chestiunea sarcinii administrative cu care se confruntă întreprinderile care decurge din regimul fragmentat de TVA prin prezentarea unor propuneri legislative de extindere a actualului minighișeu unic pentru a include bunuri fizice vândute online, dând întreprinderilor posibilitatea să depună declarații unice și să plătească TVA-ul în propriile state membre;

62.

invită statele membre să își simplifice sistemele fiscale naționale, să le facă mai coerente și robuste, pentru a facilita conformitatea, a preveni, a descuraja și a sancționa frauda și evaziunea fiscală și a îmbunătăți eficiența colectării TVA-ului;

63.

este preocupat de faptul că obiectivul de simplificare a sistemului de contabilitate pentru TVA ca resursă proprie nu a fost îndeplinit în totalitate; reamintește necesitatea de a simplifica și mai mult sistemul de gestiune asociat resurselor proprii pentru a reduce posibilitățile de erori și fraudă; regretă că noul plan de acțiune nu analizează impactul asupra TVA-ului ca resursă proprie;

64.

subliniază că pierderile statelor membre legate de încasarea TVA-ului și pierderile estimate privind colectarea TVA-ului pe teritoriul Uniunii s-au ridicat la circa 170 de miliarde EUR în 2015 și subliniază că în 13 dintre cele 26 de state membre analizate în 2014, pierderea medie estimată în materie de TVA a depășit 15,2 %; invită Comisia să-și utilizeze pe deplin prerogativele executive atât pentru a controla, cât și pentru a ajuta statele membre; subliniază că succesul acțiunii de reducere a pierderilor legate de încasarea TVA-ului presupune o abordare concertată și multidisciplinară, deoarece aceste pierderi nu rezultă doar din fraudă, ci dintr-o combinație de factori, inclusiv falimentul și insolvabilitatea, erorile statistice, întârzierile la plată și evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale; și reiterează solicitarea adresată Comisiei de a promova rapid legislația privind nivelul minim de protecție a denunțătorilor de nereguli în UE, pentru a investiga mai bine și a descuraja frauda, precum și de a institui un sprijin financiar pentru jurnalismul de investigație transfrontalier, care și-a dovedit în mod clar eficacitatea în scandalurile Luxleaks, Dieselgate și Panama Papers;

65.

regretă că frauda în domeniul TVA, în special așa-numita fraudă de tip carusel sau fraudă cu firme-fantomă, denaturează concurența, privează bugetele naționale de resurse semnificative și aduce prejudicii bugetului Uniunii; este preocupat de faptul că Comisia nu dispune de date fiabile privind frauda în domeniul TVA de tip carusel; invită, prin urmare, Comisia să lanseze eforturi coordonate în statele membre pentru instituirea unui sistem comun de colectare a datelor statistice privind frauda de tip carusel în domeniul TVA; subliniază că acest sistem ar putea fi elaborat pe baza practicilor aplicate deja în anumite state membre;

66.

îndeamnă Comisia să inițieze introducerea unui sistem comun care să permită o estimare mai rafinată a volumului fraudei intracomunitare în domeniul TVA prin intermediul colectării de date statistice privind fraudele intracomunitare în domeniul TVA, care ar permite fiecărui stat membru să își evalueze performanțele în acest domeniu pe baza unor indicatori preciși și fiabili legați de reducerea fraudei intracomunitare în domeniul TVA și de creșterea nivelului de detectare a fraudei și de recuperare corelativă a taxelor; consideră că noile abordări în materie de audit, precum auditul unic și auditurile comune ar trebui extinse și mai mult pentru a cuprinde operațiunile transfrontaliere;

67.

subliniază importanța punerii în aplicare a unor noi strategii și a utilizării mai eficace a structurilor existente ale UE pentru a lupta cu mai multă vigoare împotriva fraudei în materie de TVA; subliniază că creșterea transparenței pentru a permite un control temeinic și adoptarea unei abordări mai structurate și bazate pe risc sunt esențiale pentru detectarea și prevenirea mecanismelor de fraudă și a corupției;

68.

regretă că cooperarea administrativă între statele membre privind combaterea fraudei în domeniul TVA tot nu este eficientă când se pune problema de a demonta mecanismele intracomunitare de evaziune și fraudă în domeniul TVA și de a gestiona tranzacțiile sau comerțul transfrontalier; subliniază necesitatea unui sistem de TVA simplificat, eficient și accesibil, care să le permită tuturor statelor membre să își reducă sarcinile aferente TVA-ului și să combată frauda în domeniul TVA; invită, prin urmare, Comisia să efectueze mai multe vizite de monitorizare în statele membre, selectate în funcție de nivelul de risc, cu ocazia evaluării acordurilor de cooperare administrativă; solicită, de asemenea, Comisiei să își îndrepte atenția, în contextul evaluării măsurilor administrative, asupra eliminării obstacolelor juridice care împiedică schimbul de informații între autoritățile administrative, judiciare și de asigurare a respectării legii la nivel național și la nivelul UE; invită, în plus, Comisia să le recomande statelor membre să introducă o analiză comună a riscurilor, care să includă și analiza rețelelor sociale, pentru a se asigura că schimbul de informații prin intermediul Eurofisc vizează în mod eficient frauda; invită statele membre să prevadă sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive și să îmbunătățească sistemul de schimb de informații utilizat în prezent;

69.

subliniază necesitatea de a întări Eurofisc pentru a accelera schimburile de informații; remarcă faptul că în ceea ce privește precizia, actualitatea și exhaustivitatea acestora, problemele persistă; consideră că este necesar să se grupeze acțiunile și să se coordoneze strategiile autorităților fiscale, judiciare și polițienești ale statelor membre și ale organismelor europene, precum Europol, Eurojust și OLAF, care se ocupă de combaterea fraudei, a criminalității organizate și a spălării banilor; încurajează toate părțile interesate să reflecteze în continuare asupra unor modele simple și cuprinzătoare de partajare a informațiilor în timp real pentru a permite reacții prompte sau măsuri de atenuare pentru combaterea mecanismelor existente sau noi, emergente de fraudă;

70.

consideră esențial ca toate statele membre să adere la Eurofisc, în toate domeniile sale de activitate, pentru a permite luarea de măsuri eficiente pentru combaterea fraudei în domeniul TVA;

71.

invită Comisia să facă propuneri care să permită verificări încrucișate eficiente între datele vamale și cele fiscale și să își axeze monitorizarea statelor membre pe măsuri care să indice o îmbunătățire a timpului lor de răspuns la cererile de informații și fiabilitatea sistemului de schimb de informații privind TVA (VIES);

72.

solicită Comisiei să încurajeze statele membre care nu au procedat încă astfel să pună în aplicare un sistem pe două niveluri de coduri de înregistrare în scopuri de TVA (cu un număr alocat comercianților care doresc să participe la comerțul intracomunitar diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA național) și să efectueze verificările prevăzute la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010, oferind în același timp consultanță gratuită comercianților;

73.

invită Comisia să se asigure că sistemele electronice de vămuire ale statelor membre permit verificarea automată a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA și pun în practică această verificare;

74.

invită Comisia să propună o modificare a Directivei privind taxa pe valoare adăugată în vederea realizării unui grad mai mare de armonizare a cerințelor statelor membre privind raportarea în domeniul TVA pentru furnizarea de bunuri și servicii în interiorul UE;

75.

regretă că propunerea Comisiei cu privire la răspunderea solidară în cazul comerțului transfrontalier nu a fost adoptată de Consiliu; subliniază că acest lucru reduce efectul de descurajare a desfășurării de activități comerciale cu comercianții frauduloși; consideră că punerea în aplicare a Directivei privind taxa pe valoare adăugată în ceea ce privește perioada de depunere a declarațiilor recapitulative nu este uniformă în toate statele membre, mărind astfel sarcina administrativă a comercianților care își desfășoară activitatea în mai multe state membre; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să aprobe propunerea Comisiei cu privire la răspunderea solidară;

76.

încurajează Comisia și statele membre să fie mai activi la nivel internațional, să intensifice cooperarea cu țările din afara UE și să asigure colectarea eficientă a TVA-ului prin măsuri de ordine publică pentru a stabili standarde și strategii de cooperare bazate preponderent pe principiile transparenței, bunei guvernanțe și schimbului de informații. încurajează statele membre să își comunice reciproc informațiile primite din țările terțe pentru a facilita măsurile de ordine publică în colectarea TVA-ului, în special în domeniul comerțului electronic;

77.

îndeamnă Consiliul să includă TVA-ul în domeniul de aplicare al Directivei privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (Directiva PIF) cu scopul de a ajunge la un acord în acest domeniu în cel mai scurt timp;

78.

invită Comisia să evalueze în continuare veniturile pe care grupurile infracționale organizate le obțin din fraude în domeniul TVA și să prezinte o strategie comună, cuprinzătoare și multidisciplinară privind combaterea modelelor de afaceri bazate pe fraude în domeniul TVA ale acestor grupuri infracționale, utilizând, dacă este necesar, și echipele comune de anchetă în cadrul acestei strategii;

79.

consideră că este esențial să se asigure instituirea unui Parchet European (EPPO) unic, puternic și independent, capabil să ancheteze, să urmărească penal și să trimită în judecată autorii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în cazul fraudelor în domeniul TVA, astfel cum sunt definite în Directiva PIF sus-menționată și consideră că orice soluție mai slabă ar reprezenta un cost pentru bugetul Uniunii; subliniază, în plus, că este necesar să se garanteze că partajarea competenței între EPPO și autoritățile de anchetă ale statelor membre nu determină excluderea din domeniul de competență al EPPO a infracțiunilor cu impact semnificativ asupra bugetului Uniunii;

80.

invită statele membre să publice estimări ale pierderilor cauzate de fraude în domeniul TVA care au loc în interiorul UE, să remedieze deficiențele existente la nivelul Eurofisc și să își coordoneze mai bine politicile în ceea ce privește taxarea inversă a TVA pe bunuri și servicii;

81.

consideră că este esențial ca statele membre să utilizeze controalele multilaterale (controale coordonate realizate de două sau mai multe state membre ale obligațiilor fiscale ale unui contribuabil sau ale mai multor contribuabili între care există o legătură) pentru a combate în mod eficient frauda în domeniul TVA;

82.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5.

(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0234.

(3) JO C 346, 21.9.2016, p. 27.

(4) Comisia Europeană, raport financiar pentru 2014.

(5) http://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/resources/documents/common/publications/studies/ey_study_destination_principle.pdf

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/117

P8_TA(2016)0454

Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice (2016/2076(INI))

(2018/C 224/19)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră” (COM(2016)0087),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la infracțiunile legate de speciile sălbatice (1),

—

având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) pusă în aplicare în UE prin Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului,

—	având în vedere Decizia (UE) 2015/451 a Consiliului din 6 martie 2015 referitoare la aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție din fauna și flora sălbatică (CITES) (2),

—	având în vedere Convenția din 2003 a Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției,

—	având în vedere Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate din 2000,

—	având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CBD) și Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna),

—	având în vedere World Wildlife Crime Report (Raportul privind infracțiunile legate de speciile sălbatice la nivel mondial) pentru 2016 al Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC),

—	având în vedere Rezoluția nr. 69/314 a Adunării Generale a ONU referitoare la combaterea traficului ilicit cu specii sălbatice de faună și floră din 30 iulie 2015,

—	având în vedere Rezoluția 2/14 a Adunării ONU pentru mediu referitoare la comerțul ilegal cu specii sălbatice de faună și floră, precum și cu produse derivate din acestea,

—	având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) pentru perioada 2015-2030,

—	având în vedere Consorțiul internațional pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, care cuprinde CITES, Interpol, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), Banca Mondială și Organizația Mondială a Vămilor,

—	având în vedere declarația semnată la Conferința de la Londra din 2014 privind comerțul ilegal cu specii ale faunei și florei sălbatice,

—	având în vedere Declarația din 2016 de la Palatul Buckingham referitoare la prevenirea traficului de specii ale faunei și florei sălbatice în sectorul transportului,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (3) și raportul din 2016 al Comisiei privind punerea sa în aplicare,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 605/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 de modificare a Regulamentului(CE) nr. 1185/2003 privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor (5) și Regulamentul (CE) nr. 206/2009 al Comisiei din 5 martie 2009 (6), care permite importul a 20 de kilograme de produse piscicole pentru consum personal,

—	având în vedere importanța Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 768/2005 al Consiliului, pentru combaterea capturilor și vânzărilor ilegale de specii acvatice,

—	având în vedere Directiva 2008/99/CE din 19 noiembrie 2008 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (7),

—	având în vedere Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice (8),

—	având în vedere Directiva 2009/147/CE Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (9),

—	având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (10),

—	având în vedere studiul privind infracțiunile legate de speciile sălbatice publicat de departamentul său tematic pentru Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în martie 2016,

—	având în vedere rețeaua Natura 2000, care cuprinde arii de reproducere sau de odihnă pentru specii rare și amenințate, și câteva tipuri de habitate naturale rare, care beneficiază de protecție de sine stătătoare,

—	având în vedere raportul aferent proiectului de cercetare din 2014, Acțiunea UE pentru combaterea infracțiunilor împotriva mediului (EFFACE),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 12 februarie 2016 privind combaterea finanțării terorismului,

—	având în vedere raportul din 4 martie 2003 al Secretarului General al Comisiei ONU pentru prevenirea criminalității și justiția penală, intitulat „Traficul ilicit de specii protejate de floră și faună sălbatică și accesul ilicit la resurse genetice”,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice,

—	având în vedere evaluarea din 2016 a răspunsului rapid realizată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și de Interpol, intitulată „Creșterea criminalității împotriva mediului”,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru pescuit, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0303/2016),

întrucât traficul cu specii sălbatice este o formă de criminalitate internațională organizată de o valoare estimată de aproximativ 20 miliarde EUR anual și care a crescut în întreaga lume în ultimii ani, devenind una dintre cele mai mari și mai profitabile forme de criminalitate organizată transfrontalieră; întrucât traficul cu specii sălbatice este strâns legat de alte forme de criminalitate gravă și organizată pe care le finanțează;

B.	întrucât pierderea biodiversității globale este gravă, deoarece corespunde celui de-al șaselea val de extincție în masă a speciilor;

întrucât biodiversitatea și serviciile ecosistemice globale sunt amenințate de schimbările aduse utilizării terenului, exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale, poluarea și schimbările climatice; întrucât, în special, multe specii pe cale de dispariție se confruntă cu dificultăți mai mari decât în trecut ca urmare a urbanizării rapide, a pierderii habitatelor și a comerțului ilegal cu specii sălbatice;

D.	întrucât traficul cu specii sălbatice are un impact negativ major asupra biodiversității, ecosistemelor existente, patrimoniului natural al țărilor de origine, resurselor naturale și conservării speciilor;

întrucât traficul cu specii sălbatice constituie o amenințare tot mai gravă la adresa securității globale, stabilității politice, dezvoltării economice, mijloacelor de trai locale și statului de drept și, prin urmare, necesită o abordare strategică, coordonată la nivelul UE, cu participarea tuturor actorilor implicați;

F.	întrucât stoparea traficului cu specii de floră și faună pe cale de dispariție și cu produse derivate din acestea este esențială pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

G.	întrucât CITES este un important acord internațional care acoperă 35 000 de specii de animale și plante, care a intrat în vigoare în 1975 și a fost semnat de către 183 de părți (printre care se numără și toate statele membre ale UE și, din iulie 2015, UE în sine);

H.	întrucât politicile comerciale și de dezvoltare ar trebui, printre altele, să constituie o modalitate de a îmbunătăți respectarea drepturilor omului, bunăstarea animalelor și protecția mediului;

I.	întrucât EU-TWIX (instrumentul pentru schimbul de informații privind comerțul cu specii sălbatice) monitorizează comerțul ilegal cu specii sălbatice, creând o bază de date a confiscărilor realizate și canale de comunicare între funcționari din domeniu din toate țările europene, încă din 2005;

J.	întrucât lipsa de sensibilizare și de angajament politic reprezintă un obstacol major în calea combaterii în mod eficient a traficului cu specii sălbatice;

întrucât Agenda UE privind securitatea pentru 2015-2020 identifică criminalitatea legată de specii sălbatice ca fiind o formă de criminalitate organizată care trebuie combătută la nivelul UE, luând în considerare posibilitatea introducerii unor noi sancțiuni penale în întreaga UE prin intermediul revizuirii legislației existente privind criminalitatea împotriva mediului;

întrucât operațiunea COBRA III, desfășurată în mai 2015, a fost cea mai mare operațiune internațională coordonată de asigurare a respectării legii vizând comerțul ilegal cu specii pe cale de dispariție care a avut loc vreodată, care a dus la 139 de arestări și peste 247 de confiscări, inclusiv de fildeș de elefant, plante medicinale, coarne de rinoceri, pangolini, palisandru, broaște țestoase de uscat și multe alte exemplare de plante și animale;

M.	întrucât cererea de produse ilegale de floră și faună sălbatică pe piețele de destinație încurajează corupția de-a lungul lanțului de aprovizionare al traficului cu specii sălbatice;

N.	întrucât UE este o importantă piață de destinație și o rută de tranzit pentru comerțul ilegal cu specii sălbatice, dar și o sursă de trafic a unor specii de floră și faună aflate în pericol de dispariție;

întrucât rezoluția din aprilie 2013 a Comisiei Națiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalității și Justiția Penală, aprobată de Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite la 25 iulie 2013, încurajează „statele membre să declare traficul ilicit cu specii sălbatice protejate de faună și floră în care sunt implicate grupuri infracționale organizate drept infracțiune gravă”, punându-l astfel pe picior de egalitate cu traficul de ființe umane și cu traficul de droguri;

Observații generale

salută Planul de acțiune al Comisiei împotriva traficului cu specii sălbatice, care evidențiază necesitatea unor acțiuni coordonate, care să abordeze cauzele traficului cu specii sălbatice, pentru a pune în aplicare și a asigura respectarea eficientă a normelor existente, precum și a consolida cooperarea la nivel mondial între țările de origine, de tranzit și de destinație;

invită Comisia, statele membre, Serviciul European de Acțiune Externă și agențiile UE Europol și Eurojust să recunoască faptul că infracțiunile legate de speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă și tot mai mare și să le abordeze ca pe o problemă politică foarte urgentă; subliniază necesitatea unor strategii cuprinzătoare și coordonate, în mai multe domenii de politică, inclusiv comerțul, dezvoltarea, afacerile externe, transporturile și turismul, precum și justiția și afacerile interne;

subliniază că identificarea și alocarea resurselor financiare și umane corespunzătoare sunt esențiale pentru punerea în aplicare a planului de acțiune; subliniază necesitatea de a furniza resurse financiare adecvate în bugetul UE și bugetele naționale pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acestui plan;

recunoaște importanța planului de acțiune, dar subliniază deficiențele în ceea ce privește încadrarea speciilor acvatice;

insistă asupra punerii în aplicare complete și la timp a tuturor elementelor din cadrul planului de acțiune pentru a reflecta nevoia urgentă de a stopa practicile nesustenabile și de a preveni dispariția în continuare a speciilor; invită Comisia să furnizeze în scris Parlamentului și Consiliului actualizări anuale de punere în aplicare și să elaboreze un mecanism detaliat și continuu de monitorizare și evaluare pentru a măsura progresele înregistrate, inclusiv măsurile luate de statele membre;

invită Comisia și statele membre să asigure o mai bună creștere a gradului de protecție a habitatelor speciilor țintă și subliniază faptul că ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție pentru zonele desemnate ca ecosisteme marine vulnerabile, zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic și siturile care fac parte din rețeaua Natura 2000;

solicită Comisiei crearea unui birou al coordonatorului pentru combaterea traficului cu specii sălbatice, care să reflecte modelul utilizat pentru combaterea traficului de ființe umane, în vederea asigurării unui efort comun din partea diferitelor servicii ale Comisiei și statelor membre;

reamintește Comisiei că multe specii acvatice sunt, de asemenea, în pericol de dispariție, ceea ce va afecta sustenabilitatea multor ecosisteme;

invită Comisia și statele membre să dezvolte în continuare studii științifice privind adaptările tehnologice ale uneltelor de pescuit, pentru evitarea capturilor accidentale, având în vedere că mai multe specii, inclusiv broaștele țestoase, sunt amenințate atât de fenomenul capturilor accidentale, cât și de traficul cu animale sălbatice;

Prevenirea traficului cu specii sălbatice și abordarea cauzelor fundamentale ale acestuia

10.

solicită organizarea de către UE, țările terțe, părțile interesate și societatea civilă a unei serii de campanii de sensibilizare clar orientate și coordonate, cu scopul de a reduce cererea legată de comerțul ilegal cu produse din specii sălbatice prin schimbări de comportament individual și colectiv reale și pe termen lung; recunoaște rolul pe care îl pot juca organizațiile societății civile în ceea ce privește sprijinirea planului de acțiune;

11.

solicită UE să sprijine inițiative care promovează dezvoltarea de mijloace de subzistență sustenabile și alternative pentru ca comunitățile locale aflate în vecinătatea speciilor sălbatice să contribuie la refacerea și conservarea populațiilor de specii sălbatice, să reducă la minimum conflictul dintre om și acestea și să promoveze speciile sălbatice ca o sursă valoroasă de câștig pentru comunitate; consideră că astfel de inițiative, atunci când sunt luate în consultare cu comunitățile în cauză, vor spori sprijinul acordat activităților de conservare și vor contribui la refacerea, conservarea și gestionarea durabilă a populațiilor de specii sălbatice și a habitatelor acestora;

12.

subliniază că protecția florei și faunei sălbatice trebuie să constituie un element central al strategiilor de reducere a sărăciei în UE la nivel mondial și solicită acțiuni care să permită comunităților locale să beneficieze direct de participarea la protecția faunei sălbatice, care urmează să fie incluse în diversele acorduri de cooperare negociate cu țări terțe;

13.

reamintește Comisiei că traficul ilegal cu specii acvatice afectează, de asemenea, dezvoltarea economică a comunităților costiere și calitatea ecologică a apelor noastre;

14.

solicită ca UE să abordeze urgent problema corupției și a deficiențelor în materie de guvernanță internațională din lanțul traficului cu specii sălbatice; solicită UE și statelor membre să coopereze cu țările partenere în cadrul Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), precum și în cadrul altor foruri, pentru a aborda această problemă în țările de origine, de tranzit și de destinație; invită toate statele membre să respecte integral și efectiv dispozițiile ONU împotriva corupției (UNCAC); salută angajamentul internațional cu privire la combaterea corupției în conformitate cu articolul 10 din Rezoluția 69/314 a Adunării Generale a ONU din iulie 2015;

15.

recunoaște necesitatea de a oferi asistență, consiliere și formare autorităților din țările de origine, de tranzit și de destinație privind procedurile de anchetă, de executare și procedurile judiciare la nivel local, regional și național; subliniază necesitatea de a coordona aceste eforturi în mod eficient între toate agențiile implicate în această activitate; solicită UE să sprijine schimbul de bune practici și să facă posibilă punerea la dispoziție de echipamente specializate și expertiză, atunci când este necesar;

16.

ia act de Concluziile Consiliului privind Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice din 20 iunie 2016, recunoscând că infracțiunile legate de speciile sălbatice reprezintă o amenințare gravă tot mai extinsă pentru biodiversitate și mediu, dar și pentru securitatea mondială, statul de drept, drepturile omului și dezvoltarea sustenabilă; regretă profund lipsa unor angajamente clare din partea statelor membre; subliniază rolul decisiv al statelor membre pentru o implementare integrală și coerentă a planului de acțiune la nivel național, care să conducă la atingerea obiectivelor stabilite;

17.

îndeamnă guvernele din țările de origine: (i) să consolideze statul de drept și să creeze mecanisme eficiente de descurajare prin consolidarea proceselor de cercetare, urmărire și condamnare penală; (ii) să adopte acte legislative mai ferme care să trateze traficul ilicit cu specii sălbatice drept „infracțiune gravă”, care merită același nivel de atenție și trebuie tratat cu aceeași severitate ca alte forme de criminalitate transnațională organizată; (iii) să aloce mai multe resurse pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, în special pentru a îmbunătăți aplicarea legislației privind protecția speciilor sălbatice, controlul schimburilor comerciale, monitorizarea, precum și depistarea și confiscarea de către autoritățile vamale; (iv) să adopte o politică de toleranță zero față de corupție;

Eficientizarea punerii în aplicare și a asigurării respectării normelor

18.

solicită statelor membre să implementeze planuri de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice care detaliază politicile de punere în aplicare a normelor și sancțiunilor, precum și să publice și să schimbe informații cu privire la confiscări și arestări legate de infracțiuni cu specii sălbatice, pentru a asigura coerența și armonizarea abordărilor diferitelor state membre; sprijină crearea unui mecanism care să furnizeze periodic Comisiei datele și informațiile actualizate referitoare la confiscări și arestări în statele membre și să promoveze schimbul de bune practici;

19.

insistă asupra importanței punerii depline în aplicare și asigurarea respectării reglementărilor UE privind comerțul cu specii sălbatice;

20.

propune ca sancțiunile pentru traficul cu specii sălbatice, în special în zonele cu ecosisteme marine vulnerabile sau care se încadrează în rețeaua Natura 2000, să fie suficient de severe pentru a-i descuraja pe potențialii infractori;

21.

îndeamnă statele membre să se asigure că agențiile de aplicare a legii, parchetele și autoritățile judiciare naționale dispun de resursele financiare și umane necesare și de expertiza corespunzătoare pentru a combate infracțiunile legate de speciile sălbatice; încurajează ferm Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a pregăti și de a sensibiliza toate agențiile și instituțiile relevante;

22.

salută eforturile depuse de Rețeaua Uniunii Europene pentru aplicarea și respectarea dreptului mediului (IMPEL), de Rețeaua europeană a procurorilor pentru mediu (ENPE), de Forul UE al judecătorilor pentru mediu (EUFJE) și de Rețeaua ofițerilor de poliție care se ocupă de combaterea infracțiunilor împotriva mediului (EnviCrimeNet);

23.

ia act de includerea comerțului ilegal cu specii sălbatice pe Agenda UE pentru securitate 2015-2020, în care se recunoaște faptul că comerțul ilegal cu specii de faună și floră sălbatică periclitează biodiversitatea în regiunile sursă, dezvoltarea sustenabilă și stabilitatea regională;

24.

sugerează ca statele membre să investească veniturile provenite din amenzile aplicate pentru trafic în protecția și conservarea florei și faunei sălbatice;

25.

solicită o schimbare radicală în ceea ce privește colectarea de informații, legiferarea și punerea în aplicare a legii, precum și combaterea corupției în domeniul traficului cu specii sălbatice în statele membre, precum și în alte țări de tranzit și de destinație; invită, prin urmare, Comisia să acorde o mare atenție acestor aspecte legate de administrarea și monitorizarea activităților legate de punerea în aplicare a standardelor internaționale în domeniul traficului cu specii sălbatice;

26.

subliniază că armonizarea politicilor și a cadrelor juridice cu privire la infracțiunile legate de speciile sălbatice este deosebit de importantă pentru a evita „migrarea” rețelelor infracționale din domeniu;

27.

subliniază necesitatea îmbunătățirii cooperării dintre agenții și a unui schimb de date funcțional și prompt între agențiile responsabile de implementare și de asigurarea respectării normelor la nivel național și la nivelul UE; solicită crearea unor rețele strategice de asigurare a respectării normelor atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, pentru a facilita și a îmbunătăți această cooperare; solicită statelor membre să instituie unități specializate în infracțiunile legate de speciile sălbatice pentru a facilita implementarea la nivelul diferitelor agenții de la nivel național;

28.

invită statele membre să furnizeze permanent Europol informații și date relevante; invită Europol să ia în considerare infracțiunile legate de speciile sălbatice în cadrul următoarei evaluări a riscurilor de criminalitate gravă și criminalitate organizată în UE (Serious and Organised Crime Threat Assessment – SOCTA), solicită înființarea unei unități specializate pentru infracțiunile legate de speciile sălbatice în cadrul Europol, cu competențe și responsabilități transnaționale și resurse financiare și umane suficiente, care să permită centralizarea informațiilor și analizelor și coordonarea strategiilor de aplicare a legislației și a anchetelor;

29.

îndeamnă Comisia să promoveze sistemul EU-TWIX, care s-a dovedit un instrument fiabil și performant pentru schimbul de informații între statele membre, și să-i asigure un angajament financiar pe termen lung; consideră că organizațiile societății civile pot juca un rol important în procesul de monitorizare a aplicării legii și de informare cu privire la infracțiunile legate de speciile sălbatice; solicită continuarea cooperării între UE și statele membre pentru a sprijini aceste eforturi ale ONG-urilor;

30.

ia act de legăturile dintre infracțiunile legate de speciile sălbatice și alte forme de criminalitate organizată, inclusiv spălarea banilor și finanțarea milițiilor și a grupurilor teroriste, și consideră că cooperarea internațională pentru combaterea fluxurilor financiare ilicite trebuie să fie o prioritate; solicită UE și statelor membre să utilizeze toate instrumentele relevante, inclusiv cooperarea cu sectorul financiar, precum și să monitorizeze și să efectueze cercetări privind efectele produselor și practicilor financiare emergente care sunt implicate în această activitate;

31.

îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin dispozițiile Directivei 2008/99/CE privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal și să stabilească niveluri adecvate de sancțiuni pentru infracțiunile legate de speciile sălbatice; este preocupat de faptul că unele state membre încă nu au transpus integral directiva și invită Comisia să evalueze punerea în aplicare în fiecare stat membru, în special în ceea ce privește pedepsele, și să ofere orientări; solicită Comisiei să revizuiască Directiva 2008/99/CE, în special în ceea ce privește eficiența sa în combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice, în intervalul de timp prevăzut în Agenda UE privind securitatea, și să prezinte o propunere de revizuire a acesteia, după caz; invită Comisia să ia măsuri în vederea stabilirii și punerii în aplicare a unor norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor legate de traficul cu specii sălbatice, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE privind infracțiuni deosebit de grave cu o dimensiune transfrontalieră;

32.

consideră că ar trebui să se pună mai mult accentul pe dimensiunea vamală a planului de acțiune în ceea ce privește atât cooperarea cu țările partenere, cât și o mai bună și mai eficientă punere în aplicare în interiorul Uniunii; așteaptă, prin urmare, cu interes revizuirea Comisiei din 2016 a punerii în aplicare și a asigurării respectării actualului cadru juridic al UE și solicită ca această revizuire să includă și o evaluare a procedurilor vamale;

33.

îndeamnă statele membre să aplice efectiv și să respecte Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) ca bază pentru acțiunea internațională și asistența juridică reciprocă, precum și ca un pas important către o abordare comună coordonată în combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice; regretă profund, în acest sens, faptul că unsprezece state membre nu au pus încă în aplicare UNTOC;. invită statele membre în cauză să implementeze Convenția cât mai curând;

34.

consideră că combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice necesită sancțiuni coerente, eficace și disuasive; îndeamnă statele membre să definească traficul cu specii sălbatice drept o formă gravă de infracțiune, în conformitate cu articolul 2 litera (b) din UNTOC;

35.

recunoaște necesitatea elaborării unor orientări privind urmărirea penală și condamnarea pentru autoritățile judiciare și procurorii din statele membre și necesitatea de a forma agenți din domeniul vamal și de punere în aplicare a legii la punctele de intrare în UE; consideră că programul mondial pentru judecători al UNEP și inițiativa de parteneriat „Green Customs Initiative” sunt modele de urmat;

36.

invită Comisia, agențiile relevante ale UE și statele membre să recunoască amploarea traficului cu specii sălbatice online și să consolideze capacitățile în cadrul unităților pentru infracțiuni împotriva mediului și unităților vamale, coordonarea cu unitățile cibercriminalistice și implicarea organizațiilor societății civile, pentru a garanta că există canale pentru a declanșa asistența din unitățile transfrontaliere specializate în criminalitatea informatică;

37.

solicită statelor membre și Comisiei să colaboreze cu operatorii platformelor de socializare online, motoarelor de căutare și platformelor de comerț electronic privind problema comerțului ilegal cu specii sălbatice pe internet; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile de control și să pună la punct politici care să trateze problema potențialelor activități ilegale de pe internet; invită, în acest context, Comisia să elaboreze orientări privind modul de a trata problema infracțiunilor online legate de speciile sălbatice la nivelul UE;

38.

solicită UE și agențiilor de aplicare a legii din statele membre să identifice și să monitorizeze modelele altor forme de criminalitate gravă organizată, cum ar fi traficul de persoane, pentru a acorda asistență activităților preventive și anchetelor privind neregulile din lanțul de aprovizionare, în combaterea traficului cu specii sălbatice, de exemplu transporturi și tranzacții financiare suspecte;

39.

salută faptul că UE a participat la COP 17 pentru prima dată în calitate de parte la CITES și salută faptul că UE și statele membre au demonstrat un angajament ferm și furnizează CITES un sprijin financiar substanțial;

40.

salută procesul de revizuire la nivel de experți inițiat de UNEP, care își propune să întocmească o definiție universal recunoscută a infracțiunii în dauna mediului; observă, în această privință, că delimitările juridice între diferite tipuri de infracțiuni în dauna mediului sunt uneori neclare, ceea ce poate reduce posibilitățile de urmărire penală și pedepsire efectivă;

Consolidarea parteneriatului mondial

41.

invită Comisia și statele membre să intensifice dialogul și cooperarea cu țările de origine, țările de tranzit și de destinație din lanțul de aprovizionare al traficului cu specii sălbatice și să le furnizeze asistență tehnică și economică și sprijin diplomatic; consideră că UE trebuie să acționeze la nivel internațional pentru a sprijini țările terțe în combaterea traficului cu specii sălbatice și pentru a contribui la dezvoltarea în continuare a cadrelor juridice necesare, prin intermediul unor acorduri bilaterale și multilaterale;

42.

subliniază că fenomenul răspândit al corupției, deficiențele instituționale, erodarea statului, gestionarea defectuoasă și sancțiunile insuficiente pentru infracțiunile legate de speciile sălbatice constituie provocări majore, care trebuie soluționate dacă se dorește combaterea eficientă a traficului transnațional cu specii sălbatice; îndeamnă UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a reduce stimulentele la braconaj prin îmbunătățirea oportunităților economice și promovarea bunei guvernanțe și a statului de drept;

43.

invită instituțiile UE, statele membre și toate statele în cauză să investigheze în mod mai sistematic legăturile dintre traficul cu specii sălbatice și conflictele regionale și terorismul;

44.

solicită Comisiei și statelor membre să înființeze un fond fiduciar sau un mecanism similar, în temeiul articolului 187 din regulamentul financiar revizuit aplicabil bugetului general al Uniunii, cu scopul de a asigura protecția zonelor protejate și de a combate traficul cu specii sălbatice și braconajul, ca parte a planului de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice;

45.

solicită UE să îmbunătățească asistența financiară și tehnică furnizată prin intermediul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și Fondului european de dezvoltare (FED) și care vizează ajutarea țărilor în curs de dezvoltare să pună în aplicare la nivel național reglementări privind speciile sălbatice, în conformitate cu recomandările CITES, în special în țările care nu au suficiente resurse pentru a asigura respectarea legislației și a urmări penal traficanții;

46.

invită Comisia să analizeze posibilitatea finanțării din Instrumentul de parteneriat a inițiativelor menite să reducă cererea de produse ilegale din specii sălbatice pe principalele piețe, în conformitate cu Prioritatea 1 din planul de acțiune; subliniază că implicarea societății civile în structurile de monitorizare în temeiul capitolelor privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă din acordurile comerciale ale UE poate aduce contribuții semnificative în această privință;

47.

subliniază importanța abordării, în contextul Parteneriatului strategic UE-China, a subiectului delicat al cererii tot mai mari de produse din specii sălbatice, cum ar fi fildeșul de elefant, cornul de rinocer și oasele de tigru, aceasta reprezentând o reală amenințare la adresa conservării speciilor în cauză, dar și a biodiversității în general;

48.

invită Comisia să introducă capitole obligatorii și executori referitoare la dezvoltarea durabilă în toate acordurile și negocierile comerciale ale UE, cu referire specifică la stoparea comerțului ilegal cu specii sălbatice în toate sectoarele economice și invită Comisia să includă analize ale acestor dispoziții în rapoartele sale privind punerea în aplicare; îndeamnă Comisia să intensifice punerea în aplicare a CITES și a măsurilor de combatere a infracțiunilor legate de speciile sălbatice în cadrul regimului comercial SGP +;

49.

ia act de faptul că corupția este unul dintre principalii factori care fac posibil și contribuie la comerțul ilegal cu specii sălbatice și produse obținute din acestea; salută angajamentul asumat în cadrul strategiei Comisiei intitulate „Comerț pentru toți” de a include dispoziții ambițioase anti-corupție, pentru combaterea impactului direct și indirect atât al corupției, cât și al traficului cu specii sălbatice în toate acordurile comerciale viitoare; solicită, prin urmare, ca Comisia să acorde cea mai mare atenție aspectelor de administrare și monitorizare a punerii în aplicare a standardelor internaționale în ceea ce privește traficul cu specii sălbatice;

50.

invită UE să examineze, în limitele cadrului oferit de OMC, în ce fel regimurile comerciale și ecologice globale se pot sprijini mai bine reciproc, în special în contextul lucrărilor curente vizând consolidarea coerenței dintre OMC și acordurile multilaterale de mediu, dar și în lumina acordului privind facilitarea comerțului, care deschide noi posibilități de cooperare între autoritățile din domeniul vămilor, speciilor sălbatice și comerțului, cu precădere în țările în curs de dezvoltare; consideră că ar trebui să se analizeze ce alte posibilități de cooperare există între OMC și CITES, în special în ceea ce privește acordarea de asistență tehnică și consolidarea capacităților în domeniul comerțului și al mediului la nivelul funcționarilor din țările în curs de dezvoltare;

51.

subliniază rolul esențial al cooperării internaționale între organizațiile implicate în asigurarea respectării legii; solicită UE și statelor membre să continue să sprijine Consorțiul internațional pentru combaterea infracțiunilor legate de speciile sălbatice (ICCWC); consideră binevenită orice suplimentare a acestui sprijin, inclusiv prin furnizarea de resurse financiare și de expertiză de specialitate, pentru a facilita consolidarea capacităților, promovarea schimbului de informații și note informative și a susține impunerea și respectarea dispozițiilor legale; solicită Comisiei să folosească indicatori ICCWC pentru a evalua eficacitatea finanțării acordate de UE țărilor terțe ca sprijin acordat acțiunilor de combatere a traficului cu specii sălbatice și a facilita evaluarea uniformă și credibilă a fondurilor pentru dezvoltare;

52.

salută operațiunile polițienești internaționale, precum COBRA III, care au ca rezultat confiscarea unor cantități semnificative de produse ilegale obținute din specii sălbatice, arestarea traficanților și atragerea atenției opiniei publice asupra faptului că traficul cu specii sălbatice reprezintă o formă gravă de criminalitate organizată;

53.

invită statele membre să suplimenteze bugetul CITES, astfel încât această organizație să își poată extinde activitatea de monitorizare și clasificare a speciilor; în această privință, regretă că șase state membre au încă plăți restante către CITES din perioada 1992-2015;

54.

salută, de asemenea, faptul că Planul de acțiune al UE reprezintă o contribuție majoră la obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite prin Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030, convenită de șefii de stat la reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2015;

UE ca piață de destinație, de origine și de tranzit

55.

ia act de faptul că CITES, Regulamentul UE privind lemnul și cadrul de reglementare al UE privind INN sunt instrumente importante pentru reglementarea comerțului internațional cu specii sălbatice; este totuși preocupat de lipsa implementarea și asigurarea respectării normelor și invită statele membre să-și intensifice eforturile comune și coordonate pentru a asigura aplicarea eficientă; își exprimă, de asemenea, preocuparea în ceea ce privește lacunele din cadrul de reglementare actual privind speciile și actorii; îndeamnă, prin urmare, UE să revizuiască cadrul legislativ actual cu scopul de a-l completa cu interdicția de a pune la dispoziție și a plasa pe piață, transporta, achiziționa și deține animale sălbatice obținute sau comercializate în mod ilegal în țări terțe; consideră că o astfel de legislație ar putea armoniza cadrul existent al UE și că impactul transnațional al unei astfel de legislații ar putea juca un rol fundamental în reducerea globală a traficului cu specii sălbatice; subliniază, în acest sens, că această legislație trebuie să asigure transparența completă în ceea ce privește toate interdicțiile de comercializare a speciilor pe baza statutului lor ilegal într-o țară terță pentru a asigura securitate juridică celor implicați în comerțul legal;

56.

subliniază că vânătoarea de trofee a contribuit la scăderea masivă a efectivelor de specii amenințate cu dispariția enumerate în anexele I și II la CITES și invită Comisia și statele membre să aibă o abordare preventivă în cazul importului de trofee de vânătoare din specii protejate în temeiul regulamentelor privind comerțul cu specii sălbatice și să înăsprească și mai mult dispozițiile legale ale UE care reglementează importul de trofee de vânătoare în statele membre UE și să introducă autorizații pentru importul de trofee din toate speciile enumerate în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97;

57.

salută Declarația de la Palatul Buckingham din 2016 în care semnatari din partea companiilor aeriene, maritime, a operatorilor portuari, organizațiilor interguvernamentale și fundațiilor pentru conservarea naturii se angajează să ridice standardele din sectorul transportului, cu accent pe schimbul de informații, formarea personalului, modernizările tehnologice și punerea în comun a resurselor între companiile și organizațiile din întreaga lume; solicită tuturor părților să pună în aplicare integral angajamentele din declarație; încurajează statele membre să promoveze angajamentele voluntare de tipul Declarației de la Palatul Buckingham și în alte domenii, îndeosebi în sectorul financiar și al comerțului electronic;

58.

cere interzicerea totală și imediată la nivel european a comerțului, exportului sau reexportului în UE și destinații din afara UE al fildeșului, inclusiv al fildeșului „anterior convenției” și al coarnelor de rinocer; cere înființarea unui mecanism care să evalueze necesitatea unor restricții similare și pentru alte specii amenințate cu dispariția;

59.

ia act de faptul că Regulamentul UE pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) a avut un oarecare impact, dar insistă că punerea sa în aplicare ar trebui să fie mai robustă pentru a se garanta că peștii pescuiți ilegal nu pătrund pe piața europeană; sugerează că statele membre ale UE ar trebui să fie mai coerente și mai eficace atunci când verifică documentația privind capturile (certificatele pentru capturi) și transporturile (în special din țările despre care se consideră că prezintă un risc ridicat) pentru a se asigura că peștii au fost capturați prin mijloace legale;

60.

subliniază importanța implicării sectorului privat în lupta împotriva traficului cu specii sălbatice prin intermediul autoreglementării și al responsabilității sociale a întreprinderilor; consideră că trasabilitatea în lanțul de distribuție este esențială pentru comerțul legal și sustenabil, fie el de natură comercială sau necomercială; subliniază necesitatea cooperării și coordonării la nivel internațional, precum și între sectorul public și privat, și invită UE să consolideze instrumentele de control existente, inclusiv utilizarea mecanismelor de trasabilitate; consideră că sectorul transporturilor ar trebui să joace un rol-cheie, de exemplu, prin punerea în aplicare a unui sistem de detectare și avertizare timpurie; remarcă rolul important pe care îl pot juca parteneriatele public-privat în această privință;

61.

solicită, în plus față de controalele la frontieră prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 338/97, ca statele membre să introducă la nivel național monitorizarea conformității cu controale periodice ale comercianților și deținătorilor de permise, cum ar fi magazinele de animale de companie, crescătorii de animale, centrele de cercetare și pepinierele, inclusiv monitorizarea activităților din domenii precum moda, artă, medicina și serviciile de catering, care pot utiliza ilegal părți de plante și animale;

62.

invită statele membre să asigure confiscarea imediată a exemplarelor sechestrate și îngrijirea și relocarea exemplarelor vii sechestrate sau confiscate în centre de salvare a animalelor corespunzătoare speciei; invită Comisia să ofere orientări care să garanteze că toate centrele de salvare a speciilor sălbatice folosite de statele membre se află la standarde adecvate; invită, de asemenea, UE și statele membre să asigure centrelor de salvare un sprijin financiar corespunzător;

63.

solicită statelor membre să adopte planuri naționale pentru manipularea specimenelor confiscate vii în concordanță cu anexa III la Conferința rezoluției CITES 10.7 (Rev. CoP15); subliniază că statele membre ar trebui să raporteze EU-TWI toate specimenele vii capturate și că ar trebui publicate rapoarte de sinteză anuale, iar că statele membre ar trebui să se asigure că formarea personalului implicat în asigurarea respectării legislației cuprinde elemente legate de calitatea vieții și siguranța animalelor vii manipulate; invită UE și statele membre să se angajeze să acorde un sprijin financiar corespunzător centrelor de salvare a speciilor sălbatice;

64.

invită statele membre să aibă în vedere întocmirea unor sisteme cu liste pozitive de specii, prin care speciile exotice să fie evaluate obiectiv, conform criteriilor științifice de siguranță și posibilitatea de a fi comercializate și ținute ca animale de companie;

o o

65.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0031.

(2) JO L 75, 19.3.2015, p. 1.

(3) JO L 295, 12.11.2010, p. 23.

(4) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.

(5) JO L 181, 29.6.2013, p. 1.

(6) JO L 77, 24.3.2009, p. 1.

(7) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

(8) JO L 94, 9.4.1999, p. 24.

(9) JO L 20, 26.1.2010, p. 7.

(10) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/127

P8_TA(2016)0455

Noi oportunități pentru întreprinderile mici de transport, inclusiv modelele de afaceri cooperative

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la noile oportunități pentru întreprinderile mici din sectorul transporturilor, inclusiv modelele de economie colaborativă (2015/2349(INI))

(2018/C 224/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 5 alineatul (3),

—	având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

—	având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile (1),

—	având în vedere Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii,

—	având în vedere raportul anual pe 2014/2015 privind IMM-urile europene,

—	având în vedere comunicările Comisiei intitulate „«Gândiți mai întâi la scară mică» – Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394) și „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei privind o strategie europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon (COM(2016)0501),

—	având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la oportunitățile de creștere ecologică pentru IMM-uri (3),

—	având în vedere instrumentul pentru IMM-uri din cadrul programului Orizont 2020 și INNOSUP, COSME, portalul „Europa ta – întreprinderi”, proiectul pilot „Calea rapidă spre inovare” și oportunitățile de colaborare în rețea,

—	având în vedere Directiva privind comerțul electronic (2000/31/CE) și Directiva privind serviciile (2006/123/CE),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi” (COM(2015)0550),

—	având în vedere Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) creat prin Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 (4),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0304/2016),

A.	întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) constituie motorul principal al economiei europene, reprezentând, în 2014, 99,8 % din toate întreprinderile din sectorul nefinanciar și și asigurând două din totalul locurilor de muncă;

B.	întrucât, în ultimii ani, IMM-urile creatoare de locuri de muncă se găsesc în principal în sectorul serviciilor;

C.	întrucât întreprinderile mici de transport joacă un rol esențial în buna funcționare a mobilității în Europa, dar se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește accesul și menținerea pe piață, în special din cauza prezenței monopolurilor pe această piață;

întrucât întreprinderile mici aduc valoare adăugată în special în zonele îndepărtate și în zonele dens populate, datorită unei cunoașteri excelente a pieței locale, apropierii de client și/sau agilității și capacității de inovare; întrucât, în plus, aceste întreprinderi pot furniza servicii adaptate și reprezintă instrumente de combatere a excluziunii sociale, creând locuri de muncă, generând activități economice, îmbunătățind gestionarea mobilității și contribuind la dezvoltarea turismului (în cadrul căruia serviciile de mobilitate sunt legate direct de cererea vizitatorului de noi produse și experiențe);

E.	întrucât, pentru persoane și bunuri, atât cererea de servicii de transport, cât și condițiile aplicabile furnizării acestora variază în mod considerabil și întrucât reducerea mobilității nu reprezintă o opțiune;

întrucât organizarea transportului în marile orașe și pe șoselele spre marile orașe cauzează congestionarea traficului și blocaje rutiere, creând o povară semnificativă asupra economiei; întrucât IMM-urile din sectorul transporturilor reprezintă o completare importantă a rețelei de transport public în nodurile urbane, în special în momente ale zilei în care transportul public este foarte rar, precum și în zonele periferice care nu dispun de un serviciu de transport suburban bine dezvoltat;

întrucât un studiu recent efectuat de Comisie arată că 17 % dintre consumatorii europeni au utilizat serviciile oferite de economia colaborativă, iar 52 % au cunoștință de serviciile oferite; întrucât așteptările consumatorilor sunt legate de modalități ușor accesibile și flexibile de utilizare a serviciilor de transport, prețurile fiind menținute la nivelul costurilor reale ale furnizării, precum și de un acces facil la rezervări și plăți securizate pentru serviciile prestate;

H.	întrucât economia colaborativă în sectorul transporturilor poate promova activ dezvoltarea unor forme sustenabile de mobilitate; întrucât autoreglementarea nu reprezintă întotdeauna o soluție și este nevoie de un cadru de reglementare adecvat;

întrucât imperativul dezvoltării sustenabile și revoluția din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor au creat posibilități și provocări fără precedent pentru întreprinderile de toate dimensiunile în ceea ce privește capacitatea de a răspunde cererii tot mai mari în materie de mobilitate sustenabilă în contextul constrângerilor impuse de infrastructura limitată;

întrucât creșterea exponențială a introducerii dispozitivelor mobile inteligente, precum și acoperirea extinsă a rețelei în bandă largă de mare viteză au creat noi instrumente digitale atât pentru prestatorii de servicii de transport, cât și pentru clienți, reducând costurile tranzacțiilor și, de asemenea, diminuând importanța situării fizice a prestatorilor de servicii, ceea ce le permite să fie conectați pe scară largă pentru a presta serviciile, nu doar la nivel regional, ci și la nivel global, prin intermediul rețelelor digitale, de asemenea din zone îndepărtate;

întrucât progresul tehnologic, noile modele de afaceri și digitalizarea au transformat în mod semnificativ sectorul transporturilor în ultimii ani, cu efecte majore asupra modelelor tradiționale de afaceri și asupra condițiilor de lucru și a locurilor de muncă din acest sector; întrucât, în timp ce, pe de o parte, sectorul transporturilor s-a deschis, pe de altă parte, condițiile de lucru s-au deteriorat în multe cazuri, din cauza crizei economice și, uneori, din cauza punerii insuficiente în aplicare a reglementărilor existente;

întrucât sectorul transporturilor cuprinde nu doar furnizorii direcți de servicii de transport, ci și IMM-urile care oferă servicii cum ar fi mentenanța mijloacelor de transport, comercializarea de piese de schimb, instruirea personalului și închirierea de vehicule și de echipamente; întrucât potențialul creării de locuri de muncă legate de aceste activități, inclusiv a locurilor de muncă pentru lucrătorii cu înaltă calificare, este enorm; întrucât politicile care vizează sectorul transporturilor ar trebui să țină cont de interesele întregului lanț valoric;

M.	întrucât doar 1,7 % dintre întreprinderile din UE utilizează pe deplin tehnologiile digitale avansate, în timp ce 41 % nu le utilizează deloc; întrucât digitalizarea tuturor sectoarelor este esențială pentru a menține și a îmbunătăți competitivitatea UE;

N.	întrucât flexibilitatea și facilitarea accesului inerente economiei colaborative pot oferi șanse de angajare grupurilor excluse în mod tradițional de pe piața forței de muncă, în special femeilor, tinerilor și migranților;

O.	întrucât serviciile de transport pot oferi o modalitate bună de a deveni lucrător care desfășoară o activitate independentă și pot promova o cultură a antreprenoriatului;

P.	întrucât platformele online pentru serviciile de transport pot oferi posibilitatea unei corelări rapide între cererile de servicii din partea clienților, pe de o parte, și oferta de forță de muncă a întreprinderilor sau lucrătorilor înregistrați, pe de altă parte;

Q.	întrucât OCDE consideră că locurile de muncă de bună calitate sunt un factor esențial al eforturilor de combatere a nivelurilor ridicate de inegalitate și de promovare a coeziunii sociale,

I. Provocările pentru întreprinderile mici de transport

consideră că întreprinderile de transport se confruntă cu provocări considerabile pentru a răspunde cererii tot mai mari în materie de mobilitate în contextul constrângerilor impuse de infrastructura limitată și de creșterea cerințelor de mediu; subliniază că toate întreprinderile de transport sunt supuse unor presiuni pentru a oferi soluții sigure, sustenabile și cu un nivel ridicat de competitivitate, care respectă mediul în temeiul COP21 și contribuie totodată la reducerea congestionării traficului, dar este mai dificil și mai costisitor pentru întreprinderile mici să facă față acestor provocări;

subliniază faptul că schimbarea prea frecventă a standardelor privind emisiile provenite de la vehicule poate cauza dificultăți deosebite întreprinderilor mici de transport, având în vedere perioadele de amortizare pentru flotele de vehicule;

subliniază caracterul complex al sectorului transporturilor, care se caracterizează prin guvernanța pe mai multe niveluri (local, național, european și mondial), încă foarte fragmentată în funcție de modul de transport; ia act de faptul că acest sector este supus unei puternice reglementări, în special în ceea ce privește accesul la profesie, activitățile în cauză și dezvoltarea, utilizarea și comercializarea serviciilor de transport (drepturi exclusive, plafonarea numărului de licențe), precum și subvenționarea; subliniază că siguranța și securitatea sunt esențiale pentru sectorul transporturilor, dar regretă că, alături de alți factori, sunt uneori utilizate ca pretext pentru instaurarea unor obstacole artificiale;

invită statele membre să pună capăt fenomenului de suprareglementare, care este deseori corelat cu un reflex protecționist și corporatist și care duce la fragmentare, complexitate și rigiditate pe piața unică, sporind în același timp inegalitățile; consideră că este util ca statele membre să nu abordeze legalitatea platformelor online într-o multitudine de moduri și, prin urmare, să evite măsuri unilaterale restrictive nejustificate; invită statele membre să respecte și să pună în aplicare pe deplin Directiva privind comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE) și Directiva privind serviciile (Directiva 2006/123/CE); susține că libera circulație a prestatorilor de servicii și libertatea de stabilire, astfel cum sunt prevăzute în articolele 56 și, respectiv, 49 din TFUE, sunt esențiale pentru a concretiza dimensiunea europeană a serviciilor și, prin urmare, a pieței interne;

subliniază că, din cauza insecurității juridice în ceea ce privește definiția prestatorilor de servicii în sectorul transporturilor, nu se poate asigura o concurență loială și regretă dificultățile cu care se confruntă multe întreprinderi mici atunci când doresc să intre pe piața internă și internațională și să dezvolte și să ofere noi servicii; subliniază că cele de mai sus împiedică accesul IMM-urilor în sectorul respectiv;

consideră că Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie să fie îmbunătățit pentru a rezolva perturbările grave care s-au produs pe piețele naționale de transport în mai multe state membre după introducerea sa;

salută noile oportunități pe care le oferă întreprinderile mici de transport și noile modele de economie colaborativă, regretând totodată practicile anticoncurențiale care rezultă din aplicarea inegală a normelor UE în statele membre, în special în ceea ce privește salariile și sistemele de securitate socială, ceea ce poate da naștere la denaturări grave cum ar fi dumpingul social și la provocări în materie de securitate;

invită Comisia și statele membre să intensifice acțiunile de asigurare a respectării legii; consideră că orice modificare a legislației referitoare la condițiile sociale și de muncă trebuie să respecte toate libertățile fundamentale ale UE, să nu restricționeze concurența loială bazată pe avantaje competitive obiective și să nu creeze sarcini birocratice suplimentare sau costuri adiționale pentru întreprinderile mici de transport;

ia act de faptul că întreprinderile mici de transport trebuie să investească nu doar pentru a se conforma legislației aplicabile, ci și pentru a rămâne competitive (de exemplu, punând accentul pe noile tehnologii); regretă faptul că, pe de o parte, spre deosebire de marile companii, accesul acestor întreprinderi la credite și finanțare pe piețele monetare rămâne limitat, în ciuda măsurilor de relaxare cantitativă, în timp ce, pe de altă parte, sprijinul financiar public, în special cel de la nivel european, este foarte rar activat, din cauza procedurilor administrative prea complexe și prea lungi; subliniază importanța asigurării diseminării cunoștințelor și oferirii de asistență în favoarea micilor întreprinderi solicitante în cadrul Fondului european de investiții;

10.

ia act de faptul că, în contextul unei urbanizări tot mai accentuate, transportul trebuie să fie organizat într-un mod tot mai integrat, digitalizat și multimodal și că nodurile urbane joacă din ce în ce mai mult un rol central în organizarea mobilității sustenabile; subliniază impactul tot mai mare al aplicațiilor de planificare a călătoriilor multimodale și importanța includerii întreprinderilor mici pe lista aplicațiilor și portofoliilor de servicii de transport disponibile; subliniază că accesul universal la internet ar încuraja folosirea în comun transportului și o planificare îmbunătățită a călătoriilor;

11.

constată că, drept răspuns la dificultățile economice și la lipsa de resurse pentru menținerea rețelei de transport capilare, numeroase linii secundare se închid în mai multe regiuni, în special cele mai izolate și cel mai puțin populate; consideră că apariția modelor de economie colaborativă nu poate în niciun fel justifica abandonarea serviciilor de transport public în aceste regiuni;

12.

subliniază importanța pentru mobilitatea urbană a serviciilor de închiriere de vehicule ușoare, cum ar fi bicicletele sau scuterele; constată că marea majoritate a acestor operatori sunt IMM-uri; solicită ca potențialul acestor operatori să fie luat mai des în considerare în procesul de creștere a nivelului de mobilitate urbană și de dezvoltare a unui transport urban eficient din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor;

13.

invită statele membre și Comisia să ia în considerare punerea în comun a întreprinderilor mici de transport, ceea ce ar facilita dezvoltarea de parteneriate între ele și ar ajuta clienții să localizeze serviciile dorite ale întreprinderilor mici de transport în conformitate cu nevoile lor;

14.

invită Comisia ca, atunci când elaborează orientări în acest domeniu, să țină seama de dificultățile cu care se confruntă noile modele de economie colaborativă când vor să pătrundă în mediul rural și neurban;

15.

remarcă faptul că dezvoltarea modelelor de economie colaborativă poate optimiza utilizarea vehiculelor și a infrastructurii, contribuind astfel la satisfacerea cererii în materie de mobilitate într-un mod mai sustenabil; ia act de faptul că utilizarea din ce în ce mai frecventă a datelor generate de utilizatori ar putea duce într-un final la crearea de valoare adăugată în lanțul de transport; subliniază, cu toate acestea, că o concentrare a datelor în mâinile unui număr restrâns de platforme de intermediere ar putea avea efecte adverse atât asupra distribuției echitabile a veniturilor, cât și asupra participării echilibrate la investiții în infrastructură și la alte cheltuieli relevante, toate acestea având un impact direct asupra IMM-urilor;

16.

salută faptul că platformele de intermediere au introdus ideea provocării reciproce, a operatorilor existenți și a structurilor corporatiste și ideea subminării monopolurilor existente și a evitării apariției unora noi; subliniază că acest lucru stimulează o piață care se concentrează mult mai mult pe cererea consumatorilor și le face pe statele membre să revizuiască structura pieței; observă, cu toate acestea, că dacă nu există un cadru juridic adecvat și clar, platformele de intermediere, cu mentalitatea lor de tipul „câștigătorul ia totul”, vor duce la apariția unor poziții dominate pe piață, afectând diversitatea structurii economice;

17.

atrage atenția asupra oportunităților și provocărilor (de exemplu, ar putea apărea și mici întreprinderi în aceste noi domenii) pe care le creează dezvoltarea vehiculelor conectate și autopilotate (autovehicule, ambarcațiuni, drone, circulația în pluton); îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o foaie de parcurs privind vehiculele conectate și automatizate și să analizeze efectele potențiale pe care utilizarea la scară largă a acestei tehnologii le-ar putea avea asupra sectorului european al transporturilor, în special asupra IMM-urilor;

II. Recomandări: cum pot fi transformate provocările în oportunități

18.

solicită continuarea eforturilor pentru a finaliza spațiul european unic al transporturilor; consideră că orice act legislativ care impune noi cerințe pentru întreprinderile mici, în special măsuri în domeniile fiscal, social și de mediu, ar trebui să fie proporțional, simplu și clar, să nu le împiedice dezvoltarea și să reflecte, după caz, caracteristicile regionale și naționale din diferitele state membre; consideră că astfel de acte legislative trebuie să fie însoțite de stimulentele necesare (de reglementare și/sau financiare);

19.

consideră că promovarea unui sistem european de mobilitate integrat și coordonat este cel mai bun mod de a integra în mod corespunzător toate întreprinderile care oferă toate modurile de transport într-un proces dinamic comun, în care digitalizarea și promovarea inovării din cadrul sectorului transporturilor este metoda cea mai eficientă de a asigura faptul că clienții au un sistem coerent unic și că profesioniștii sunt cel mai bine plasați pentru a adăuga valoare;

20.

observă că serviciile furnizate de IMM-uri în sectorul transporturilor nu sunt întotdeauna suficient adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilități și ale persoanelor în vârstă; solicită ca toate instrumentele și programele care vizează sprijinirea acestor operatori să țină cont de necesitatea de a adapta serviciile de transport cât mai mult posibilul la nevoile persoanelor cu mobilitate redusă;

21.

ia act de faptul că, având în vedere lipsa investițiilor în infrastructură, toți operatorii care utilizează infrastructura respectivă ar trebui să contribuie, ținând seama pe deplin de toate impozitele, taxele și efectele negative asupra mediului și sănătății existente; subliniază importanța, în cazul transportului rutier, a internalizării externalităților negative și a alocării veniturilor pentru utilizarea infrastructurii de transport, inclusiv transfrontalier; recunoaște, cu toate acestea, că acest lucru ar putea da naștere unor probleme specifice pentru întreprinderile mici, inclusiv pentru cele din regiunile ultraperiferice, de care trebuie să se țină seama în mod prioritar;

22.

reamintește că FEIS a fost instituit pentru a contribui la proiecte cu un grad ridicat de inovare bazate pe piață și, prin urmare, consideră că este un instrument esențial pentru sprijinirea IMM-urilor din sectorul transporturilor în dezvoltarea de noi soluții privind mobilitatea; invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare și să mărească asistența acordată IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate pentru întocmirea proiectelor;

23.

invită Comisia și statele membre să ia măsuri adecvate de combatere a practicilor anticoncurențiale ale marilor grupuri integrate pentru a combate discriminarea și restricțiile privind accesul pe piață, indiferent de dimensiunea sau tipul întreprinderii, în special în ceea ce privește noile modele de afaceri; solicită instituirea unui dialog și îmbunătățirea relațiilor, în special pe piețele noi și potențiale, între transportatori și clienți, precum și soluționarea problemei „falșilor independenți”;

24.

solicită includerea IMM-urilor în planurile privind sistemul european integrat de emitere a biletelor; constată că eficacitatea unui astfel de sistem va depinde de includerea unui număr cât mai mare posibil de întreprinderi și operatori care oferă servicii de transport; constată că schimbul de informații și de experiență între marii operatori și IMM-uri poate crea sinergii extrem de benefice pentru proiectarea unei rețele de transport eficiente în Europa;

25.

solicită, în vederea unei transparențe crescute, revizuirea și armonizarea normelor privind accesul la profesii și activități reglementate în Europa și a controalelor cu privire la aceste profesii, astfel încât să li se permită noilor operatori și servicii legate de platformele digitale și de economia colaborativă să se dezvolte într-un mediu favorabil afacerilor, inclusiv cu o mai mare transparență în ceea ce privește schimbările legislative, și să coexiste cu operatorii tradiționali într-un mediu competitiv sănătos; constată efectele pozitive pe care le aduc operatorii din sectorul economiei colaborative în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă pentru tinerii care intră pe piața muncii și pentru persoanele care desfășoară activități independente;

26.

invită Comisia să publice, fără întârziere, o foaie de parcurs privind eliberarea datelor referitoare la transportul finanțat din fonduri publice și pentru introducerea de standarde armonizate în ceea ce privește datele de transport și interfețele de programare, cu scopul de a stimula inovațiile care utilizează intensiv datele și furnizarea de noi servicii de transport;

27.

consideră că, având în vedere dezvoltarea economiei colaborative, soluția nu o reprezintă nici o reglementare sectorială, nici una vizând exclusiv platformele și că, pe viitor, sistemul de mobilitate trebuie abordat în ansamblul său; solicită instituirea unui cadru de reglementare multimodal modernizat care promovează inovarea și competitivitatea, precum și protecția consumatorilor și a datelor cu caracter personal ale acestora, protejând drepturile lucrătorilor și asigurând condiții de concurență echitabile pentru diferiți operatori; atrage atenția, ținând seama de aceste aspecte, asupra importanței interoperabilității în sectorul transporturilor, dat fiind faptul că oferă soluții unice întreprinderilor mici;

28.

invită statele membre să evalueze necesitatea de a-și adapta legislațiile naționale în domeniul muncii la era digitală, luând în considerare caracteristicile modelelor de economie colaborativă și legislația muncii din fiecare țară;

29.

consideră că un astfel de obiectiv necesită o convergență a modelelor, bazată pe o definiție clară, consecventă și fără suprapuneri a „intermediarilor” și a „prestatorilor de servicii”; solicită să se facă distincția între platformele de intermediere care nu generează profit pentru utilizatorii lor și platformele de intermediere care pun în legătură un prestator de servicii (cu scop lucrativ) și un client, cu sau fără un raport de tip angajator-angajat între prestatorul de servicii și platformă; propune ca, pentru a facilita respectarea de către toate părțile a obligațiilor fiscale și în materie de securitate socială și pentru a garanta faptul că prestatorii de servicii care folosesc platformele sunt competenți și au calificarea corespunzătoare (în vederea asigurării protecției consumatorilor), autoritățile naționale să poată solicita informațiile pe care le consideră necesare din partea platformelor de intermediere; subliniază că sistemele de feedback și de rating deja existente îi ajută, de asemenea, pe intermediari să construiască o relație de încredere cu consumatorii și că datele generate ar trebui procesate în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

30.

consideră că potențialul mare de transparență al economiei colaborative permite o bună trasabilitate a operațiunilor de transport, conformă obiectivului vizând asigurarea respectării legislației existente; invită Comisia să publice orientări privind modul în care legislația UE se aplică diverselor tipuri de modele economice colaborative pentru a acoperi, unde este cazul, lacunele normative din domeniul ocupării forței de muncă și al securității sociale într-o manieră care respectă competențele naționale;

31.

subliniază faptul că întreprinderile de transport includ, de asemenea, operatorii care nu furnizează direct servicii de transport, cum ar fi furnizorii de formare, companiile de închirieri de autovehicule, atelierele de reparații și centrele de întreținere; constată că marea majoritate a acestor operatori sunt IMM-uri; solicită să se ia în considerare nevoile acestor operatori atunci când se elaborează măsuri juridice și programe de investiții care vizează sprijinirea dezvoltării IMM-urilor;

32.

încurajează Comisia să sprijine IMM-urile din sectorul transporturilor în formarea de clustere în acest domeniu, la care să poată participa atât consumatorii, cât și alte părți interesate;

33.

remarcă faptul că majoritatea furnizorilor din economia colaborativă provin din afara UE; consideră că UE trebuie să dezvolte start-up-uri mai inovatoare în sectorul transporturilor și încurajează acordarea unui sprijin mai mare acestor întreprinderi, în special pentru formarea tinerilor antreprenori în acest domeniu;

34.

regretă că reacțiile statelor membre la dezvoltarea modelelor de economie colaborativă sunt fost, până în prezent, foarte fragmentate și, în unele cazuri, în contradicție totală cu potențialul și beneficiile dezvoltării acestui sector, precum și contrare așteptărilor consumatorilor și consideră că este de dorit o acțiune la nivel european cuprinzătoare și coordonată, care să abordeze chestiunile legate de un model de economie colaborativă sustenabil; ia act de abordarea rezonabilă a Comisiei cu privire la acest „nou model de economie”, astfel cum se menționează în comunicarea sa recentă care subliniază importanța economiei colaborative pentru creșterea economică în viitor (COM(2016)0356);

35.

ia act de potențialul uriaș al noilor tehnologii pentru apariția unor noi forme de furnizare a serviciilor în sectorul transporturilor de mărfuri; subliniază, în special, oportunitățile enorme oferite de drone, care sunt deja un instrument extrem de eficient pentru lucrul în condiții dificile; subliniază faptul că UE ar trebui să sprijine potențialul IMM-urilor implicate în proiectarea, producerea și utilizarea dronelor;

36.

consideră că modelele de economie colaborativă constituie o resursă importantă pentru dezvoltarea sustenabilă a conexiunilor în regiunile periferice, montane și rurale și aduc, de asemenea, beneficii indirecte sectorului turismului;

37.

consideră că cerințele legislative ar trebui să fie proporționale cu natura activității și cu dimensiunea întreprinderii; cu toate acestea, își exprimă preocuparea întrebându-se dacă mai există motive pentru exceptarea vehiculelor utilitare ușoare de la aplicarea mai multor norme europene, având în vedere utilizarea din ce în ce mai frecventă a acestor vehicule în transportul internațional de mărfuri și solicită Comisiei să prezinte un raport de analiză privind efectele pe plan economic, și asupra mediului și siguranței;

38.

solicită instituirea unor structuri de cooperare între întreprinderile mici de transport, institutele de cercetare științifică și autoritățile locale și regionale cu scopul de a organiza mai bine mobilitatea urbană și interurbană sustenabilă pentru a răspunde în mod eficient la apariția unor noi servicii și produse, inclusiv a celor oferite de IMM-uri (de exemplu, prima și ultima etapă a serviciilor de transport „de la expeditor la destinatar”), adaptând în același timp mai bine rețelele existente de transport public la nevoile și așteptările pasagerilor; solicită includerea informațiilor cu privire la serviciile de mobilitate oferite de întreprinderile mici în serviciile de informații de călătorie și planificare a călătoriilor;

39.

solicită crearea unor grupuri operative inovatoare pentru a exploata pe deplin conceptul de „orașe colaborative” și a ajuta instituțiile locale, regionale și naționale să răspundă în mod eficient la apariția unor noi servicii și produse;

40.

salută importanța unei formări specifice (de exemplu, privind volumele mari de date, serviciile integrate etc.) pentru a ajuta întreprinderile de transport să producă valoare adăugată din mediul digital; solicită, prin urmare, adaptarea modului în care sunt formați specialiștii, în conformitate cu competențele și calificările necesare pentru noile modele de afaceri, în special pentru a răspunde deficitului de personal, în special de șoferi;

41.

subliniază că IMM-urile din sectorul transporturilor deseori evită să se extindă din cauza riscurilor sporite pe care le implică activitățile transfrontaliere din cauza diferențelor existente între sistemele juridice ale diferitelor state (membre); solicită Comisiei, în colaborare cu autoritățile naționale, regionale și locale din statele membre, să dezvolte platforme de cooperare și comunicare pentru a consilia și forma IMM-urile în ceea ce privește diferitele sisteme de finanțare, subvențiile și internaționalizarea; solicită Comisiei să valorifice în continuare programele de sprijin existente pentru IMM-uri și să sporească vizibilitatea acestor programe în rândul actorilor din sectorul transporturilor, în contextul sinergiilor dintre diferite fonduri ale UE;

42.

încurajează autoritățile locale să se angajeze activ în respectarea principiilor de decarbonizare a transportului urban stabilite în Cartea albă privind transporturile și îndeamnă actorii de pe piață să acționeze în noul cadru de concurență și de activitate, beneficiind astfel de avantajele competitive ale ofertei de servicii cu emisii zero și de digitalizarea progresivă a gestionării, a activităților și a structurilor de comercializare;

43.

invită Comisia, statele membre și autoritățile locale să promoveze inovațiile în economia colaborativă, inovații facilitate, la rândul lor, de apariția modelelor de economie colaborativă, cum ar fi utilizarea în comun a autoturismelor sau a bicicletelor, transportul comun de marfă, taxiurile sau autoturismele partajate și autobuzele la cerere și interconexiunile acestor moduri de transport cu transportul public;

44.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape, printr-o cooperare accentuată între direcțiile sale generale, dezvoltarea economiei digitale și efectele inițiativelor legislative din cadrul „Agendei digitale” asupra sectorul transporturilor;

45.

invită Comisia și statele membre să evalueze în mod regulat, în cooperare cu partenerii sociali, impactul digitalizării asupra numărului și tipului de locuri de muncă din sectorul transporturilor și să se asigure că politicile sociale și cele privind ocuparea forței de muncă țin pasul cu digitalizarea pieței forței de muncă din sectorul transporturilor;

46.

recomandă ca întreprinderile din economia colaborativă, precum și persoanele care lucrează în sectorul transporturilor, să găsească modele de colaborare în vederea urmăririi intereselor comune, cum ar fi în domeniul asigurărilor;

47.

salută modelele programelor de lucru flexibile negociate de partenerii sociali în sectorul transporturilor, care le permit lucrătorilor să asigure un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală; subliniază însă importanța monitorizării respectării normelor obligatorii privind programul de lucru și perioadele obligatorii de condus a vehiculelor și de odihnă, care ar trebui să devină mai ușoară ca urmare a digitalizării sectorului transporturilor;

o o

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0310.

(2) JO C 24, 22.1.2016, p. 2.

(3) JO C 353, 27.9.2016, p. 27.

(4) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/135

P8_TA(2016)0456

Situația din Belarus

Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Belarus (2016/2934(RSP))

(2018/C 224/21)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare referitoare la Belarus,

—	având în vedere alegerile parlamentare din 11 septembrie 2016 și alegerile prezidențiale din 11 octombrie 2015,

—	având în vedere declarația președintelui Delegației sale pentru relația cu Belarus din 13 septembrie 2016 referitoare la alegerile parlamentare recente din Belarus,

—	având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă din 12 septembrie 2016 cu privire la alegerile parlamentare din Belarus,

—	având în vedere declarația preliminară a OSCE/ODIHR, a Adunării Parlamentare a OSCE și a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) din 12 septembrie 2016 privind alegerile parlamentare din Belarus,

—	având în vedere concluziile Consiliului cu privire la Belarus, în special cele din 16 februarie 2016, prin care s-au ridicat măsurile restrictive împotriva a 170 de persoane și a trei companii din Belarus,

—	având în vedere raportul final al OSCE din 28 ianuarie 2016 referitor la alegerile prezidențiale din Belarus din 11 octombrie 2015,

—	având în vedere numeroasele declarații ale autorităților din Belarus, potrivit cărora unele dintre recomandările OSCE/ODIHR din urma alegerilor prezidențiale din 2015 vor fi puse în aplicare înainte de alegerile parlamentare din 2016,

—

având în vedere eliberarea, la 22 august 2015, a șase deținuți politici de către autoritățile din Belarus și, ca urmare a acestui fapt, declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea, Johannes Hahn, referitoare la eliberarea deținuților politici din Belarus, survenită la 22 august 2015,

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât, în raportul său final privind alegerile prezidențiale din 2015 din Belarus, OSCE/ODIHR, alături de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, a elaborat un set de recomandări pentru a fi puse în aplicare de către Belarus înainte de alegerile parlamentare din 2016;

întrucât, pentru a construi relații mai bune cu Occidentul, autoritățile din Belarus au luat cu reticență măsuri care să permită partidelor de opoziție democratice să se înregistreze mai ușor decât în cazul alegerilor anterioare și care să acorde observatorilor străini un acces extins la numărarea voturilor;

întrucât, la 6 iunie 2016, președintele Belarusului a solicitat alegeri pentru Camera Reprezentanților; întrucât aceste alegeri au avut loc la 11 septembrie 2016; întrucât peste 827 de observatori internaționali și 32 100 de observatori din rândul cetățenilor au fost acreditați pentru alegeri; întrucât, potrivit afirmațiilor formulate de OSCE/ODIHR în concluziile sale, majoritatea observatorilor proveniți din rândul cetățenilor reprezentau asociații publice subvenționate de stat care s-au implicat activ și în campanie în favoarea candidaților proguvernamentali; întrucât a fost desfășurată o misiune de observare a alegerilor din partea OSCE/ODIHR pentru a observa alegerile în urma unei invitații din partea Ministerului Afacerilor Externe din Belarus;

întrucât, conform evaluării OSCE/ODIHR, alegerile parlamentare din 2016 au fost organizate în mod eficient, dar persistă o serie de deficiențe sistemice de lungă durată, inclusiv restricții ce țin de cadrul juridic în ceea ce privește drepturile politice și libertățile fundamentale; întrucât s-a înregistrat un număr semnificativ de nereguli procedurale și lipsă de transparență în ceea ce privește numărarea și înregistrarea voturilor;

întrucât, după multă vreme, în Parlamentul din Belarus va fi reprezentată o opoziție democratică; întrucât, potrivit raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus, sistemele juridice și administrative subiacente restricțiilor privind drepturile omului rămân neschimbate; întrucât se preconizează că doi membri independenți ai Parlamentului vor acționa ca o opoziție veritabilă;

F.	întrucât, din 1994 și până în prezent, în Belarus nu s-au desfășurat alegeri libere și echitabile în conformitate cu o legislație electorală care să respecte standardele OSCE/ODIHR recunoscute la nivel internațional;

întrucât UE a ridicat cele mai multe dintre măsurile sale restrictive împotriva unor funcționari și entități juridice din Belarus în februarie 2016, ca gest de bunăvoință pentru a încuraja Belarus să își îmbunătățească măsurile din domeniul drepturilor omului, democrației și statului de drept; întrucât în Concluziile sale din 15 februarie 2016 referitoare la Belarus Consiliul a subliniat nevoia consolidării cooperării UE-Belarus într-o serie de domenii economice, comerciale și de asistență, ceea ce a deschis posibilitatea ca Belarus să solicite finanțare de la BEI și BERD; întrucât s-au observat unele eforturi vizând rezolvarea anumitor probleme mai vechi înainte de alegerile din 2016, în timp ce numeroase aspecte legate de cadrul electoral legal și procedural rămân nerezolvate;

întrucât cele două grupuri de monitorizare a alegerilor din Belarus, Apărătorii drepturilor omului pentru alegeri libere (HRD) și Dreptul de a alege – 2016 (R2C), au acuzat că ultimele alegeri nu au îndeplinit o serie de standarde internaționale esențiale și că nu au reprezentat o reflectare credibilă a voinței cetățenilor din Belarus;

întrucât grupurile de monitorizare din Belarus au colectat dovezi concrete ale eforturilor masive depuse la nivelul întregii țări pentru a crește artificial rata globală de participare pe parcursul celor cinci zile de vot anticipat (6-10 septembrie 2016) și în ziua alegerilor (11 septembrie 2016) și întrucât singurul institut independent de sondare a opiniei publice din Belarus (NISEPI) și-a suspendat activitatea în urma presiunilor exercitate de guvern, ceea ce îngreunează procesul de evaluare a preferințelor politice reale ale cetățenilor din Belarus;

J.	întrucât, la 18 noiembrie 2015, o parte a forțelor de opoziție din Belarus a prezentat pentru prima dată un acord comun de cooperare pentru a candida împreună la alegerile parlamentare din 2016;

K.	întrucât, la 18 și 19 iunie 2015, a avut loc la Minsk prima vizită din anul 2002 și până în prezent a Delegației Parlamentului pentru relațiile cu Belarus; întrucât, în prezent, Parlamentul European nu întreține relații oficiale cu Parlamentul din Belarus;

L.	întrucât Belarus a jucat un rol constructiv în facilitarea unui acord de încetare a focului în Ucraina;

întrucât agresiunea Rusiei în Ucraina și anexarea ilegală a Crimeii au adâncit temerile societății belaruse cu privire la destabilizarea situației interne ca urmare a unei reorganizări a puterii; întrucât, cu toate acestea, poporul belarus nu a renunțat la speranțele legate de reforme substanțiale și de transformarea pașnică a țării sale;

întrucât economia din Belarus stagnează de peste de 20 ani, sectoarele importante fiind în continuare în proprietatea statului și încadrate într-un sistem de comandă și control administrativ; întrucât dependența economică a Belarus de ajutorul economic din partea Rusiei este în continuă creștere și întrucât performanțele economice ale Belarus sunt printre cele mai scăzute în rândul țărilor din Uniunea Economică Eurasiatică – PIB-ul său, de exemplu, a scăzut cu peste 30 de miliarde USD în perioada 2015-2016;

întrucât Belarus rămâne singura țară din Europa în care se aplică în continuare pedeapsa capitală; întrucât, la 4 octombrie 2016, Curtea Supremă din Belarus a menținut condamnarea la moarte pronunțată împotriva lui Siarhei Vostrykau, aceasta fiind a patra confirmare a unei sentințe capitale de către Curtea Supremă din Belarus în 2016;

întrucât organizațiile din domeniul drepturilor omului au atras atenția asupra unor noi metode de hărțuire a opoziției; întrucât autoritățile din Belarus nu au renunțat la practicile represive împotriva adversarilor politici: protestatarii pașnici continuă să răspundă administrativ, alte drepturi civile și politice sunt limitate, iar în țară există noi prizonieri politici; întrucât autoritățile din Belarus nu au luat nicio măsură care să urmărească schimbări sistemice și calitative în domeniul drepturilor omului, în special la nivel legislativ;

întrucât îmbunătățirea semnificativă a libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, respectarea în egală măsură a drepturilor politice ale cetățenilor de rând și ale activiștilor din opoziție, precum și respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale reprezintă toate premise ale unor relații mai bune între UE și Belarus; întrucât Uniunea Europeană rămâne ferm hotărâtă să apere în continuare drepturile omului în Belarus, inclusiv libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei;

întrucât, la 25 octombrie 2016, Belarus a adoptat primul său plan de acțiune național privind drepturile omului, care a fost aprobat printr-o rezoluție a Consiliului de Miniștri; întrucât, potrivit autorităților din Belarus, acest plan definește principalele linii de acțiune pentru punerea în aplicare a angajamentelor țării în materie de drepturi ale omului;

S.	întrucât unul dintre obiectivele participării Belarusului la Parteneriatul estic și la componenta sa parlamentară, Euronest, îl reprezintă intensificarea cooperării cu UE; întrucât Parlamentul din Belarus nu deține un statut oficial în cadrul Adunării Parlamentare Euronest;

întrucât Belarus construiește în prezent prima sa centrală nucleară la Ostroveț, la frontiera cu UE; întrucât orice țară care dezvoltă capacități nucleare trebuie să respecte cu strictețe cerințele și standardele internaționale în materie de siguranță nucleară și de mediu; întrucât guvernul din Belarus, care poartă răspunderea exclusivă a siguranței și securității instalațiilor nucleare de pe teritoriul său, trebuie să își îndeplinească obligațiile față de propriii cetățeni, precum și față de țările vecine; întrucât principiile deschiderii și transparenței trebuie să alcătuiască cadrul esențial al construcției, exploatării și dezafectării oricărei instalații nucleare;

întrucât Belarus face parte din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și participă la manevrele militare „Zapad” alături de Rusia, acestea incluzând scenarii ce implică atacuri îndreptate împotriva vecinilor vestici, printre care se numără și utilizarea armelor nucleare împotriva Poloniei; întrucât Belarus urmează să participe anul viitor la „Zapad 2017”, fiind posibile alte scenarii agresive,

rămâne profund preocupat de deficiențele constatate de observatorii internaționali independenți în timpul alegerilor prezidențiale din 2015 și al alegerilor parlamentare din 2016; recunoaște eforturile depuse în vederea înregistrării unor progrese, care sunt în continuare insuficiente; constată că în parlamentul nou ales va exista un reprezentant al partidului de opoziție și un reprezentant al sectorului neguvernamental; consideră, cu toate acestea, că este vorba mai degrabă despre numiri politice decât despre un rezultat al alegerilor; observă că evaluarea viitoarelor propuneri legislative prezentate de acești doi parlamentari va servi drept test revelator în ceea ce privește intențiile politice ale autorităților aflate în spatele numirii lor;

solicită autorităților din Belarus să reînceapă de îndată să lucreze la elaborarea unei reforme electorale cuprinzătoare, în cadrul procesului mai amplu de democratizare și în cooperare cu partenerii internaționali; subliniază că este necesar ca recomandările OSCE/ODIHR să fie introduse în timp util înainte de alegerile locale din martie 2018 și să fie respectate atât de observatorii interni, cât și de cei internaționali; subliniază că aceste măsuri sunt esențiale pentru obținerea progresului dorit în relațiile UE-Belarus;

își repetă apelul către autoritățile belaruse de a asigura, în toate circumstanțele, respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu instrumentele internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului ratificate de Belarus;

invită Guvernul din Belarus să îi reabiliteze pe deținuții politici eliberați și să le restabilească pe deplin drepturile civile și politice;

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că din anul 2000 până în prezent nu a fost înregistrat niciun partid politic nou în Belarus; solicită abandonarea tuturor restricțiilor în acest sens; subliniază că toate partidele politice trebuie să aibă dreptul la activități politice fără restricții, în special în perioada de campanie electorală;

se așteaptă ca autoritățile să înceteze hărțuirea presei independente din motive politice; solicită insistent să se pună capăt practicii urmăririi administrative și a recurgerii arbitrare la articolul 22.9 alineatul (2) din Codul Administrativ împotriva jurnaliștilor independenți, pe motivul colaborării acestora cu organe de presă străine fără acreditare, care restricționează dreptul la liberă exprimare și difuzarea informației;

invită Guvernul din Belarus să abroge fără întârziere articolul 193 alineatul (1) din Codul penal, care penalizează organizarea și participarea la activități ale asociațiilor și organizațiilor publice neînregistrate, și să permită funcționarea legală deplină, liberă și neîngrădită a asociațiilor și organizațiilor publice; atrage atenția Comisiei îndeosebi asupra faptului că, în prezent, ca rezultat al aplicării articolului 193 alineatul (1) și al altor măsuri restrictive, există peste 150 de ONG-uri belaruse înregistrate în Lituania, Polonia, Republica Cehă și în altă parte;

îndeamnă autoritățile belaruse să reexamineze politica în temeiul căreia sprijinul financiar internațional oferit sectorului neguvernamental din Belarus este în continuare supus unei sarcini fiscale considerabile;

condamnă ferm politica guvernului din Belarus de a utiliza forțele speciale pentru a interveni în afacerile interne ale organizațiilor societății civile, inclusiv ale celor care reprezintă minorități naționale cum ar fi ONG-ul independent „Uniunea polonezilor din Belarus”;

10.

îndeamnă Belarus, singura țară din Europa care încă mai aplică pedeapsa cu moartea și în care s-au reluat recent execuțiile, să se alăture unui moratoriu global privind executarea pedepsei cu moartea, ca un prim pas în direcția abolirii definitive a acesteia; reamintește că pedeapsa cu moartea reprezintă un tratament inuman și degradant, nu are efecte preventive demonstrate și face ca erorile judiciare să fie ireversibile; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să acorde prioritate preocupărilor de mai sus formulate în cadrul dialogului privind drepturile omului UE-Belarus în curs; salută, în această privință, adoptarea de către Consiliul de Miniștri din Belarus a planului de acțiune pentru punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Grupul de lucru privind evaluarea periodică universală al Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și se așteaptă ca acesta să fie implementat integral;

11.

invită UE să susțină dinamica pentru normalizarea în continuare a relațiilor cu Belarus; își reiterează opinia conform căreia diferențele existente pot fi cel mai bine abordate prin îmbunătățirea canalelor de comunicare, iar implicarea în continuare a UE, și în special a Parlamentului European, într-un dialog cu Belarus și, în special, cu cetățenii săi și cu societatea civilă, precum și cu parlamentul și cu diferitele partide politice poate aduce rezultate reale și poate contribui la independența, suveranitatea și prosperitatea țării;

12.

invită SEAE și Comisia să continue și să își intensifice sprijinul acordat organizațiilor societății civile din Belarus și din străinătate; subliniază, în acest context, că este necesar să fie sprijinite toate sursele independente de informare a societății din Belarus, inclusiv difuzarea de emisiuni în limba belarusă și din străinătate;

13.

ia act de inițierea, în ianuarie 2014, a negocierilor privind facilitarea obținerii vizelor, cu scopul de a îmbunătăți contactele interpersonale și de a încuraja apariția societății civile; subliniază că Comisia și SEAE ar trebui să ia măsurile necesare pentru a accelera progresul în această privință;

14.

sprijină politica UE de „implicare cu menținerea unui punct de vedere critic” față de autoritățile din Belarus și își exprimă disponibilitatea de a contribui la aceasta prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Belarus; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape inițiativele legislative și să verifice punerea lor în aplicare; reamintește că UE trebuie să se asigure că resursele sale nu sunt folosite pentru suprimarea organizațiilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor independenți și a liderilor opoziției;

15.

este preocupat de problemele de siguranță create de construirea centralei nucleare belaruse de la Ostroveț, la mai puțin de 50 de kilometri de Vilnius, capitala Lituaniei, și în apropierea graniței cu Polonia; subliniază necesitatea unei supravegheri internaționale extinse a punerii în aplicare a acestui proiect, pentru a se garanta că respectă cerințele și standardele internaționale în domeniul nuclear și cele cu privire la siguranța mediului, inclusiv Convențiile ONU de la Espoo și Aarhus; invită Comisia să includă chestiunea siguranței și transparenței acestei centrale nucleare aflate în construcție în dialogul său cu Belarusul și Rusia, dat fiind faptul că proiectul este finanțat de Rusia și se bazează pe tehnologia Rosatom, și să prezinte Parlamentului și statelor membre, în special celor care se învecinează cu Belarusul, rapoarte regulate; invită Consiliul și Comisia să facă uz de pârghiile de care dispun, inclusiv condiționarea oricărei asistențe macrofinanciare din partea UE, pentru a asigura că Belarus respectă standardele internaționale de siguranță în legătură cu centrala nucleară de la Ostroveț, îndeosebi în ceea ce privește testul de rezistență convenit cu Comisia la 23 iunie 2011;

16.

acordă deosebită importanță și așteaptă cu interese aderarea Republicii Belarus la Adunarea Parlamentară Euronest, în conformitate cu Actul constitutiv al acesteia, de îndată ce vor fi îndeplinite condițiile politice, deoarece această aderare ar reprezenta lărgirea firească a participării Belarusului la cadrul de cooperare multilaterală al Parteneriatului estic;

17.

își reafirmă angajamentul de a acționa în beneficiul poporului belarus, de a sprijini aspirațiile și inițiativele pro-democratice ale acestuia și de a contribui la un viitor stabil, democratic și prosper al acestei țări;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei, statelor membre, OSCE/ODHIR, Consiliului Europei și autorităților din Belarus.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/140

P8_TA(2016)0464

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: evaluare

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: o evaluare (2016/2045(INI))

(2018/C 224/22)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 175 și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, implementare și aplicare (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 661/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (3),

—	având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind Regulamentul Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (COM(2013)0522) (4),

—	având în vedere raportul Comisiei privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – raport anual 2014 (COM(2015)0502),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2002 referitoare la inundațiile catastrofale din Europa centrală (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2005 referitoare la catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa din vara acelui an (6),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Viitorul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene” (COM(2011)0613),

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013 — Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (7),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (8),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare rurală și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar afaceri juridice (A8-0341/2016),

întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) este un instrument instituit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 pentru a răspunde la gravele inundații din Europa Centrală din vara anului 2002, ca un instrument important pentru a permite UE să reacționeze în cazul unor dezastre majore în interiorul Uniunii și în țările implicate în negocierile de aderare și pentru a manifesta solidaritatea cu regiunile și statele afectate; întrucât acesta sprijină doar acțiuni de urgență și salvare desfășurate de autorități în urma dezastrelor naturale care au un impact direct asupra vieții oamenilor, mediului natural sau economiei într-o anumită regiune afectată (deși ar trebui remarcat faptul că în 2005, Comisia a prezentat o propunere care vizează să extindă și mai mult domeniul de aplicare inițial);

întrucât, de la crearea sa, FSUE a asigurat o funcție de mare utilitate, mobilizând în total 3,8 miliarde EUR, în cazul a 70 de dezastre în 24 de state membre și țări candidate la aderare, și a fost folosit ca răspuns la o gamă largă de fenomene catastrofale, printre care cutremure, inundații, incendii forestiere, furtuni și, mai recent, secete; întrucât FSUE rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri ale solidarității UE în vremuri de criză;

întrucât instrumentul a suferit o reformă importantă în 2014 pentru: a îmbunătăți și simplifica procedurile și a asigura un răspuns mai rapid în cele șase săptămâni de după cerere; a-și redefini domeniul de aplicare; a stabili criterii precise privind noțiunea de dezastru regional; și a consolida strategiile de prevenire a catastrofelor și a gestionării riscurilor, îmbunătățind astfel eficiența ajutorului, în conformitate cu numeroasele cereri depuse în decursul anilor de către Parlamentul European și autoritățile locale și regionale; întrucât în Regulamentul Omnibus (COM(2016)0605 – 2016/0282(COD)), propus de Comisie la 14 septembrie 2016, se prevede o noua revizuire a fondului în vederea îmbunătățirii disponibilității și eficienței ajutorului de urgență;

D.	întrucât Parlamentul a sprijinit cu fermitate propunerile de reformă, majoritatea fiind cereri deja formulate în rezoluțiile sale precedente;

E.	întrucât cererile primite înainte de iunie 2014 (data intrării în vigoare a reformei) au fost evaluate în contextul regulamentului inițial, în timp ce cererile primite de la această dată au fost evaluate în conformitate cu regulamentul revizuit;

întrucât este extrem de important să se investească în prevenirea dezastrelor naturale pentru a combate schimbările climatice; întrucât au fost alocate importante fonduri din partea UE pentru investiții în prevenirea dezastrelor naturale și în strategiile de gestionare a riscurilor, în special din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI);

G.	întrucât, în mod excepțional, dacă într-un anumit an fondurile disponibile sunt insuficiente, se pot folosi fondurile din anul următor, luând în considerare plafonul bugetar anual al fondului, atât pentru exercițiul pe durata căruia a avut loc dezastrul, cât și pentru exercițiul următor;

reamintește că, de la crearea sa în 2002, FSUE a fost o sursă importantă de sprijin pentru autoritățile locale și regionale, atenuând consecințele dezastrelor naturale care au loc pe continentul european, de la inundații sau cutremure la incendii de pădure, exprimând astfel solidaritatea europeană față de regiunile afectate; subliniază că, din perspectiva interesului public, FSUE reprezintă una dintre manifestările cele mai concrete și mai tangibile ale sprijinului pe care UE îl poate acorda comunităților locale;

subliniază faptul că, de la crearea FSUE, dezastrele naturale în UE au crescut în mod semnificativ în ceea ce privește numărul, gravitatea și intensitatea, ca o consecință a schimbărilor climatice; subliniază, prin urmare, valoarea adăugată a unui instrument solid și flexibil, care să dea dovadă de solidaritate și să acorde un sprijin real și rapid cetățenilor afectați de dezastre naturale majore;

reamintește că FSUE este un instrument finanțat din afara bugetului UE, cu o sumă maximă de 500 de milioane EUR (la prețurile din 2011), și că, în ciuda flexibilității de care dispune (reportarea N+1), în fiecare an sume considerabile pot rămâne neutilizate; ia act, în acest context, de includerea parțială în buget a alocării financiare anuale prevăzute în propunerea de Regulament Omnibus, în vederea accelerării procedurii de mobilizare și asigurării unei reacții mai prompte și mai efective în favoarea cetățenilor afectați de dezastru;

subliniază că folosirea pragului anual dovedește că nivelul anual de credite, după noua perioadă de programare CFM, este adecvat;

subliniază importanța reformei din 2014, care a reușit să depășească blocajul din partea Consiliului și, în cele din urmă, a răspuns solicitărilor repetate ale Parlamentului de îmbunătățire a reactivității și eficacității ajutorului în vederea asigurării unui răspuns rapid pentru a ajuta oamenii afectați de dezastre naturale; apreciază, în plus, recenta propunere Omnibus, care introduce noi dispoziții în ceea ce privește simplificarea și facilitarea mobilizării finanțării;

pune în evidență principalele elemente ale reformei, cum ar fi: plățile în avans de până la 10 % din cuantumul contribuției preconizate, care pot fi puse la dispoziție la cerere la scurt timp după ce cererea pentru o contribuție financiară din partea fondului a fost înaintată Comisiei (contribuția fiind plafonată la 30 de milioane EUR); eligibilitatea costurilor legate de pregătirea și inițierea de acțiuni de urgență și de salvare (o cerință importantă din partea Parlamentului European); o prelungire a termenelor pentru depunerea cererii de către statele membre (12 săptămâni de la înregistrarea primelor daune) și pentru punerea în aplicare a proiectului (18 luni), precum și introducerea unui termen de 6 săptămâni pentru răspunsul Comisiei la cereri; noi dispoziții privind prevenirea dezastrelor naturale; și îmbunătățiri în cadrul procedurilor în ceea ce privește buna gestiune financiară;

subliniază, cu toate acestea, că, în pofida posibilității de primi plăți în avans mai rapid decât în cadrul procedurii normale, beneficiarii continuă să sufere din cauza duratei procesului, de la depunerea cererii până la plata finală a contribuției; subliniază, în acest context, necesitatea de a prezenta cererea cât mai rapid după dezastru, precum și de a aduce noi îmbunătățiri în etapa de evaluare și în etapele ulterioare în vederea facilitării plăților; consideră că dispozițiile Omnibus nou propuse în ceea ce privește FSUE pot contribui la o mobilizare mai rapidă pentru a satisface nevoile reale de pe teren; subliniază, de asemenea, că statele membre trebuie să examineze propriile proceduri administrative în vederea accelerării mobilizării ajutoarelor destinate regiunilor și statelor afectate; sugerează, de asemenea, pentru a se obține eventuale îmbunătățiri în cadrul viitoarei reforme, introducerea unei cereri de actualizare obligatorie a planurilor naționale de gestionare a dezastrelor, precum și a cerinței de a furniza informații cu privire la pregătirea acordurilor referitoare la contractele de urgență;

invită statele membre să-și îmbunătățească mijloacele de comunicare și cooperarea cu autoritățile locale și regionale în faza de evaluare a pagubelor eligibile pentru care se solicită sprijin financiar prin FSUE și în cea de pregătire a cererilor, precum și în faza de implementare a proiectelor pentru a contracara efectele dezastrelor naturale, asigurând în acest fel că asistența Uniunii este efectivă pe teren și că se promovează soluții durabile; consideră, de asemenea, că sprijinul acordat prin FSUE ar trebui comunicat publicului larg; invită autoritățile în cauză să îmbunătățească comunicarea și să furnizeze informații cu privire la sprijinul acordat prin FSUE, fără a crea sarcini administrative suplimentare;

subliniază că este important ca procedurile de achiziții publice să fie respectate de statele membre ca reacție la dezastrele naturale, în vederea identificării și răspândirii celor mai bune practici și a învățămintelor trase în ceea ce privește contractele încheiate în situații de urgență;

10.

salută clarificarea de către Comisie a normelor privind eligibilitatea pentru dezastre naturale regionale, dar, cu toate acestea, reamintește că acordul final dintre Parlament și Consiliu a menținut pragul de eligibilitate de 1,5 % din PIB-ul regional, astfel cum se prevede în propunerea Comisiei, în ciuda eforturilor Parlamentului de a-l reduce la 1 %; constată că gradul de vulnerabilitate al regiunilor ultraperiferice a fost luat în considerare, pragul fiind coborât la 1 % în cazul lor;

11.

admite faptul că fondul oferă sprijin pentru pagubele care nu fac obiectul asigurărilor și nu compensează pierderile suferite de persoanele fizice; subliniază faptul că măsurile pe termen lung, precum reconstrucția durabilă sau activitățile de dezvoltare economică și de prevenire pot fi finanțate în temeiul altor instrumente ale Uniunii, în special fondurile ESI;

12.

invită statele membre să optimizeze utilizarea finanțării UE existente, în special cele cinci fonduri ESI, pentru investiții în prevenirea dezastrelor naturale și subliniază importanța dezvoltării de sinergii între diferitele fonduri și politici ale Uniunii pentru a preveni efectele dezastrelor naturale și, în cazurile în care FSUE este activat, pentru a garanta consolidarea și dezvoltarea durabilă pe termen lung a proiectelor de reconstrucție; în acest sens, solicită ca, imediat după activarea FSUE, statul membru să se angajeze în mod oficial să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea dezastrelor și reconstrucția durabilă a zonelor afectate; solicită, atunci când se stabilesc sinergii, ca procesul de utilizare a diferitelor fonduri să fie simplificat la maximum din punct de vedere administrativ;

13.

subliniază, prin urmare, că este necesar să se depună eforturi mai susținute pentru a investi în măsurile de adaptare la schimbările climatice și de reducere a efectelor acestora, ținând seama de acțiunile preventive în contextul sprijinului acordat reconstrucției și reîmpăduririi adoptat în cadrul FSUE; consideră că prevenirea ar trebui să devină o sarcină orizontală și sugerează să se adopte măsuri de prevenire în conformitate cu abordarea ecosistemică în contextul atenuării consecințelor unui dezastru în cadrul FSUE; solicită, în plus, ca statele membre să dezvolte strategii de prevenire a riscurilor și de gestionare a riscurilor, având în vedere că astăzi multe dezastre naturale sunt consecința directă a activităților umane;

14.

subliniază că este important să se asigure o mai mare transparență în cadrul procesului de atribuire, gestionare și aplicare a FSUE; consideră că este important să se stabilească dacă subvențiile din FSUE au fost utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, în scopul de a identifica, a elabora și a împărtăși cele mai bune practici și învățămintele trase; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să consolideze transparența și să garanteze că informațiile sunt accesibile publicului pe parcursul întregului proces de mobilizare a asistenței, de la depunerea cererii până la finalizarea proiectului; solicită Curții de Conturi Europene să elaboreze un raport special privind funcționarea FSUE, având în vedere faptul că cel mai recent raport disponibil a fost elaborat înainte de revizuirea din 2014 a Regulamentului FSUE;

15.

constată că, în 2014, treisprezece noi cereri au fost primite și atrage atenția asupra situației speciale a anului în care șase dintre acestea au fost evaluate în temeiul vechiului regulament, în timp ce celelalte șapte au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile regulamentului revizuit;

16.

reamintește că două cereri au fost respinse în 2014 în temeiul vechiului regulament privind FSUE, deoarece dezastrele în cauză nu au fost considerate ca fiind „extraordinare”, chiar dacă au provocat daune grave, cu un impact direct asupra dezvoltării economice și sociale a regiunilor respective, și apreciază, în consecință, clarificările aduse în acest sens în revizuirea Regulamentului FSUE; sugerează, cu toate acestea, în contextul viitoarelor reforme și luând în considerare posibilitatea de a redefini dezastrele naturale regionale, să fie permisă introducerea în comun a cererilor unice de către mai multe state eligibile afectate de un dezastru natural la nivel transfrontalier, atunci când cauza dezastrului este aceeași iar efectele coincid în timp, și ca daunele indirecte să fie luate în considerare în evaluarea cererilor;

17.

invită Comisia, în lumina viitoarelor reforme, să ia în considerare posibilitatea măririi pragului plăților în avans de la 10 % la 15 %, precum și a reducerii termenelor pentru procesarea cererilor de la șase la patru săptămâni; invită, de asemenea, Comisia, să analizeze posibilitatea stabilirii pragului de eligibilitate pentru dezastrele naturale regionale la 1 % din PIB-ul regional și a luării în considerare, la evaluarea cererilor, a nivelului de dezvoltarea socio-economică a regiunilor afectate;

18.

reiterează necesitatea de a se analiza dacă pot fi utilizați noi indicatori care depășesc cadrul PIB-ului, cum ar fi indicele dezvoltării umane și indicele regional al progresului social;

19.

apreciază faptul că cele șapte cereri pentru asistență primite în cadrul normelor revizuite au fost acceptate de către Comisie, inclusiv cele patru care fuseseră aprobate la sfârșitul anului 2014, dar pentru care a fost necesară reportarea creditelor în 2015, așa cum se precizează în Raportul anual al FSUE pe 2015; reamintește, în acest context, că 2015 a fost primul an întreg de punere în aplicare a normelor revizuite și că analiza arată că clarificările juridice introduse odată cu reforma au asigurat succesul cererilor, spre deosebire de vechile dispoziții, în conformitate cu care aproximativ două treimi din cererile de asistență în cazuri de dezastru regional au fost considerate ineligibile;

20.

regretă durata procedurilor de evaluare a rapoartelor de punere în aplicare și de închidere, foarte întârziate, în temeiul vechiului regulament și prevede că, în conformitate cu regulamentul modificat, închiderile vor fi efectuate într-un mod mai eficient și mai transparent, asigurându-se, în același timp, că interesele financiare ale Uniunii sunt protejate;

21.

subliniază, de asemenea, că articolul 11 din regulamentul modificat acordă Comisiei și Curții de Conturi Europene competențe de audit și permite Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să ancheteze ori de câte ori este necesar;

22.

invită Comisia și Curtea de Conturi Europeană să evalueze funcționarea FSUE înainte de sfârșitul actualei perioade financiare multianuale;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și autorităților regiunilor.

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

(2) JO C 440, 30.12.2015, p. 13.

(3) JO L 189, 27.6.2014, p. 143.

(4) JO C 170, 5.6.2014, p. 45.

(5) JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471.

(6) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 322.

(7) JO C 114, 15.4.2014, p. 48.

(8) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/145

P8_TA(2016)0476

Situația din Italia după cutremure

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la situația din Italia după cutremure (2016/2988(RSP))

(2018/C 224/23)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolul 174, articolul 175 al treilea paragraf și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (1),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2016/369 al Consiliului din 15 martie 2016 privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (2),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (3) și Regulamentul (UE) nr. 661/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 (4) de modificare a regulamentului menționat,

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 375/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar (inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”) (5),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (6),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 11 aprilie 2011 privind dezvoltarea în continuare a evaluării riscurilor pentru gestionarea dezastrelor în Uniunea Europeană,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2008 care invită la îmbunătățirea capacităților de protecție civilă printr-un sistem de asistență reciprocă europeană bazat pe abordarea modulară a protecției civile (16474/08),

—	având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport anual privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, 2014” (COM(2015)0502),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2007 referitoare la impactul regional al cutremurelor (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la consolidarea capacității de reacție a Uniunii Europene în caz de catastrofe (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 (9) referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene: Italia, cutremurul din Abruzzo,

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, implementare și aplicare (10),

—	având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013 privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (11),

—	având în vedere întrebările adresate Comisiei cu privire la situația din Italia după cutremure (O-000139/2016 – B8-1812/2016, O-000140/2016 – B8-1813/2016 și O-000141/2016 – B8-1814/2016),

—	având în vedere Raportul special nr. 24/2012 al Curții de Conturi intitulat „Răspunsul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene la cutremurul produs în 2009 în regiunea Abruzzi: Pertinența și costul acțiunilor”,

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât, după cutremurul devastator care a lovit centrul Italiei la 24 august 2016, alte trei seisme puternice însoțite de numeroase replici au zguduit regiunile din centrul Italiei la 26 octombrie 2016, cu magnitudini de 5,5 și 6,1, respectiv la 30 octombrie 2016, cu o magnitudine de 6,5;

întrucât seismele și replicile au continuat să lovească centrul Italiei în ultimele luni; întrucât cel mai recent cutremur, care a avut loc la 30 octombrie 2016, a fost cel mai puternic seism care a lovit țara în peste 30 de ani, distrugând în totalitate sate întregi, aducând în pragul disperării un număr mare de locuitori din zonele afectate și cauzând pagube indirecte sub diverse forme în zonele învecinate;

C.	întrucât în urma cutremurelor recente s-au înregistrat peste 400 de răniți și 290 de morți;

D.	întrucât aceste cutremure devastatoare se cumulează într-un „efect de domino” și au dus la strămutarea a 100 000 de locuitori;

întrucât impactul seismelor recente a distrus orașe, a deteriorat grav infrastructura locală și regională, a distrus elemente ale patrimoniului istoric și cultural, a afectat activitățile economice, în special pe cele ale IMM-urilor, precum și activitățile din sectorul agricol, peisajul și potențialul turismului și al industriei hoteliere;

întrucât teritoriile în cauză suferă de o deformare care se întinde pe o suprafață de aproximativ 130 de kilometri pătrați, cu o deplasare maximă de cel puțin 70 de centimetri, iar efectele hidrogeologice imprevizibile ar putea conduce, în condiții meteorologice de iarnă severe, la alte catastrofe naturale, cum ar fi inundațiile și alunecările de teren, precum și la daune cumulate;

întrucât unele teritorii din Uniunea Europeană sunt mai vulnerabile și prezintă un risc seismic ridicat; întrucât acestea pot fi expuse chiar la catastrofe naturale repetate de diferite tipuri, unele dintre ele la mai puțin de un an diferență, cazuri recente fiind înregistrate în Italia, Portugalia, Grecia și Cipru;

întrucât eforturile de reconstrucție durabilă trebuie coordonate în mod corespunzător, pentru a remedia pierderile sociale și economice, și întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită și patrimoniului cultural italian inestimabil, promovând proiecte internaționale și europene care vizează protejarea clădirilor și a siturilor istorice;

I.	întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 ca răspuns la inundațiile devastatoare care au lovit centrul Europei în vara anului 2002;

J.	întrucât diverse instrumente ale Uniunii, precum fondurile structurale și de investiții europene sau mecanismul de protecție civilă și instrumentul financiar, pot fi utilizate pentru consolidarea măsurilor de prevenție în caz de cutremur, precum și a măsurilor de reabilitare;

întrucât reforma FSUE din 2014 a introdus posibilitatea ca statele membre să solicite plăți în avans, a căror acordare este decisă de către Comisie, dacă sunt disponibile suficiente resurse; întrucât, cu toate acestea, nivelul avansului nu poate depăși 10 % din totalul estimat al contribuției financiare din partea FSUE, în limita a 30 de milioane EUR;

întrucât statul membru afectat trebuie să înainteze Comisiei o cerere de asistență din partea FSUE în cel mult 12 săptămâni de la clarificarea primelor efecte ale dezastrului; întrucât statul beneficiar este responsabil pentru utilizarea grantului și pentru auditarea modului în care acesta este cheltuit, însă Comisia poate desfășura la fața locului verificări ale operațiunilor finanțate de FSUE;

întrucât procesul de reconstrucție trebuie să țină cont de experiențele anterioare și întrucât necesitatea realizării sale cât mai rapid posibil, cu resurse adecvate, în condiții de transparență și de simplificare birocratică ar trebui să constituie temelia unei reconstrucții durabile, alături de necesitatea asigurării securității și stabilității pentru locuitorii afectați, în scopul de a garanta faptul că vor putea locui în continuare în aceste regiuni;

N.	întrucât prevenția ar trebui să reprezinte o etapă tot mai importantă în cadrul gestionării dezastrelor și ar trebui să i se acorde o importanță socială mai mare și întrucât aceasta necesită și un program de acțiune atent întocmit privind diseminarea informațiilor, sensibilizarea și educarea;

O.	întrucât actualele măsuri de prevenire a dezastrelor trebuie consolidate în conformitate cu propunerile precedente ale Parlamentului, în scopul consolidării strategiei de prevenire a dezastrelor naturale și a dezastrelor provocate de om la nivelul UE,

își exprimă profunda solidaritate și empatie cu toate persoanele afectate de cutremure și cu familiile acestora, precum și cu autoritățile naționale, regionale și locale italiene implicate în eforturile de acordare de asistență în urma dezastrului;

își exprimă preocuparea cu privire la numărul mare de persoane strămutate expuse condițiilor meteorologice dificile ale iernii care urmează; solicită, așadar, Comisiei să identifice toate posibilitățile de a furniza ajutor autorităților italiene în vederea garantării unor condiții de viață decente persoanelor care și-au pierdut locuințele;

apreciază eforturile neobosite depuse de unitățile de salvare, de forțele de protecție civilă, de voluntari, de organizațiile societății civile, precum și de autoritățile locale, regionale și naționale în zonele devastate, pentru a salva vieți, a limita pagubele și a asigura activitățile comune de bază, în vederea menținerii unui nivel de trai decent;

subliniază efectele economice și sociale grave ale cutremurelor succesive și dezastrul provocat de acestea;

subliniază gravitatea situației de la fața locului, care exercită o presiune financiară considerabilă și intensă asupra autorităților publice italiene de la nivel național, regional și local;

salută nivelul crescut de flexibilitate în calcularea deficitului privind cheltuielile legate de cutremure acordat Italiei în conformitate cu tratatele, pentru gestionarea rapidă și eficientă a situației de urgență actuale și a intervențiilor viitoare necesare în vederea securizării zonelor afectate; face totodată apel la Guvernul italian să asigure că toate resursele suplimentare puse la dispoziție sunt într-adevăr folosite în acest scop specific;

dată fiind această situație excepțională și foarte gravă, solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea ca investițiile în domeniul reconstrucției durabile și orice alte investiții antiseismice, inclusiv cele cofinanțate prin fondurile ESI și alocate Obiectivului tematic 5 („Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor”), să fie excluse de la calcularea deficitelor naționale în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere;

salută solidaritatea exprimată de instituțiile UE, de alte state membre, de regiunile europene și de actorii internaționali, de exemplu, prin asistență reciprocă în situații de urgență;

solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a extinde calculul actual al Fondului de solidaritate, care se bazează, în prezent, pe efectele daunelor cauzate de un singur eveniment catastrofal, astfel încât să se realizeze un calcul cumulativ al daunelor provocate de mai multe catastrofe naturale în aceeași regiune în decursul unui an;

10.

subliniază problemele de predicție ale sistemelor de protecție împotriva seismelor și gradul ridicat de seismicitate din regiunea Mediteranei și din sud-estul Europei; face apel la statele membre să intensifice cercetarea în vederea prevenirii pagubelor, a gestionării crizelor și a reducerii la minimum a amplorii impactului dezastrelor, coroborat cu acțiunile din cadrul inițiativei Orizont 2020; constată cu îngrijorare faptul că mii de oameni au murit și sute de mii au rămas fără locuințe în ultimii 15 ani, în urma cutremurelor devastatoare care au afectat Europa;

11.

reamintește importanța respectării cerințelor privind construirea unor clădiri și a unei infrastructuri rezistente la cutremure; îndeamnă autoritățile naționale, regionale și locale să își intensifice eforturile pentru a asigura conformitatea structurilor cu standardele în caz de cutremur aflate în vigoare, precum și să acorde atenția cuvenită acestui aspect atunci când emit autorizații de construcție;

12.

subliniază importanța mecanismului de protecție civilă al Uniunii Europene pentru promovarea cooperării în rândul autorităților naționale de protecție civilă în Europa în situații nefavorabile și pentru reducerea la minimum a efectelor cauzate de evenimentele extraordinare; invită Comisia și statele membre să simplifice în continuare procedurile de activare a mecanismului, pentru a-l pune la dispoziție rapid și cu eficacitate în perioada imediat următoare unui dezastru;

13.

ia act de cererea înaintată de Guvernul italian pentru utilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene și solicită Comisiei să adopte toate măsurile necesare pentru a analiza cu promptitudine cererile de asistență formulate în temeiul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), în scopul de a garanta mobilizarea rapidă a acestuia; subliniază, în acest context, importanța de a pune la dispoziția autorităților naționale, în cel mai scurt timp, a plăților anticipate, pentru ca acestea să poată răspunde nevoilor stringente impuse de situație;

14.

consideră că „bugetizarea” parțială a alocării financiare anuale destinate FSUE prevăzute în Regulamentul Omnibus propus ar putea contribui, în viitor, la accelerarea procedurii de mobilizare, în scopul de a furniza un răspuns mai rapid și mai eficace persoanelor afectate de un dezastru; invită, de asemenea, Comisia ca, în contextul unor eventuale reforme viitoare, să analizeze fezabilitatea majorării plafonului plăților anticipate și a reducerii termenelor de prelucrare a cererilor;

15.

subliniază că este important să se creeze sinergii între toate instrumentele disponibile, inclusiv fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), și să se asigure o utilizare eficace a resurselor pentru activități de reconstrucție și pentru toate celelalte activități necesare, în deplină cooperare cu autoritățile italiene naționale și regionale; invită Comisia să fie pregătită să adopte, în această privință, modificări ale programelor și ale programelor operaționale, în cel mai scurt timp după ce un stat membru depune o cerere de modificare; subliniază, totodată, posibilitatea utilizării Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru sprijinirea zonelor rurale și a activităților agricole care au fost afectate de cutremure;

16.

evidențiază, în plus, importanța optimizării utilizării finanțării existente din partea UE pentru a investi în prevenirea dezastrelor naturale, precum și importanța garantării consolidării și dezvoltării durabile pe termen lung a proiectelor de reconstrucție și reiterează nevoia de a simplifica procedurile administrative de coordonare a fondurilor; subliniază că, după ce beneficiază de asistență din partea FSUE, statele membre vizate ar trebui să își intensifice eforturile pentru a elabora strategii adecvate de gestionare a riscurilor și pentru a-și consolida mecanismele de prevenire a dezastrelor;

17.

remarcă activarea, la solicitarea Guvernului italian, a serviciului Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență al UE, în vederea furnizării unei evaluări prin satelit a pagubelor din zonele afectate; încurajează cooperarea dintre centrele de cercetare internaționale și salută utilizarea radarului cu apertură sintetică și în scopuri de prevenire și de gestionare a riscurilor, acest radar fiind capabil să evalueze și să măsoare la nivel de centimetri mișcările solului, zi și noapte, și prin plafonul de nori;

18.

subliniază importanța cercetării și dezvoltării (R&D) publice în prevenirea și gestionarea dezastrelor și pledează pentru o coordonare și o cooperare sporite între instituțiile de cercetare și dezvoltare din diferite state membre, mai ales din statele membre care se confruntă cu riscuri de acest tip; solicită sisteme de alertă timpurie consolidate în statele membre, precum și crearea și consolidarea legăturilor între diferitele sisteme de alertă timpurie;

19.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernului Italiei și autorităților regionale și locale din zonele afectate.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2) JO L 70, 16.3.2016, p. 1.

(3) JO L 311, 14.11.2002, p. 3

(4) JO L 189, 27.6.2014, p. 143

(5) JO L 122, 24.4.2014, p. 1.

(6) JO L 163, 2.7.1996, p. 1.

(7) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 269

(8) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 15.

(9) JO C 230 E, 26.8.2010, p. 13.

(10) JO C 440, 30.12.2015, p. 13.

(11) JO C 114, 15.4.2014, p. 48.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/150

P8_TA(2016)0477

Declarațiile de interese ale comisarilor – Orientări

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor – orientări (2016/2080(INI))

(2018/C 224/24)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolul 17 alineatul (3) al acestuia,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 245,

—	având în vedere anexa XVI la Regulamentul de procedură (Orientări pentru aprobarea Comisiei), îndeosebi alineatul (1) litera (a) punctul 3,

—	având în vedere decizia sa din 28 aprilie 2015 privind examinarea declarațiilor privind interesele financiare ale comisarilor desemnați (interpretarea alineatului (1) litera (a) din Anexa XVI la Regulamentul de procedură) (1),

—	având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2), în special punctele corespunzătoare secțiunii a II –a -Responsabilitatea politică,

—	având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la procedurile și practicile legate de audierile comisarilor – concluziile care se impun în urma experienței din 2014 (3),

—	având în vedere Codul de conduită pentru comisarii europeni din 20 aprilie 2011 (4), în special punctele 1.3, 1.4, 1.5 și 1.6,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0315/2016),

întrucât, în conformitate cu anexa XVI, punctul 1 litera (a) din Regulamentul de procedură (Orientări pentru aprobarea Comisiei), Parlamentul se poate exprima în ceea ce privește alocarea portofoliilor de către Președintele ales al Comisiei și poate solicita toate informațiile relevante pentru luarea unei decizii cu privire la aptitudinile comisarilor desemnați; întrucât Parlamentul se așteaptă ca informațiile privind interesele financiare ale comisarilor desemnați să fie divulgate în întregime și ca declarațiile de interese să fie trimise spre examinare comisiei competente pentru chestiuni juridice;

întrucât, în conformitate cu punctul 3, secțiunea a II-a (Responsabilitatea politică) din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, membrii desemnați ai Comisiei garantează divulgarea, fără rezerve, a tuturor informațiilor pertinente, în conformitate cu obligația de independență pe care o au în temeiul tratatelor; întrucât divulgarea acestor informații se desfășoară în cadrul unor proceduri concepute astfel încât întreaga Comisie desemnată să fie evaluată în mod deschis, echitabil și coerent;

întrucât, potrivit Deciziei Parlamentului European din 28 aprilie 2015, menționată mai sus, examinarea de către comisia competentă pentru afaceri juridice a declarației de interese financiare a unui comisar desemnat constă nu numai în a verifica dacă declarația a fost completată corespunzător, dar și în a evalua dacă conținutul declarației este corect și dacă aceasta ar putea lăsa să se întrevadă un conflict de interese;

întrucât, în conformitate cu anexa XVI, punctul 1 litera (a) din Regulamentul său de procedură, Parlamentul evaluează comisarii desemnați pe baza, printre altele, a independenței personale a acestora, în special având în vedere rolul special de garant al interesului Uniunii conferit Comisiei Europene în tratate;

reamintește, în acest sens, că în rezoluția sa din 8 septembrie 2015 menționată anterior Parlamentul a afirmat că confirmarea de către Comisia pentru afaceri juridice a absenței conflictelor de interese constituie o condiție indispensabilă pentru audierea comisarilor, în special având în vedere faptul că mandatul politic al Comisiei a fost întărit prin Tratatul de la Lisabona;

întrucât, în rezoluția sa din 8 septembrie 2015, menționată anterior, Parlamentul a considerat că era important ca Comisia pentru afaceri juridice să emită, în lunile următoare, orientări sub formă de recomandări sau un raport din proprie inițiativă, pentru a facilita procesul de reformă a procedurilor legate de declarațiile de interese ale comisarilor invitând, totodată, Comisia Europeană să procedeze la revizuirea normelor referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor;

reamintește că, în conformitate cu punctul 1.3 din Codul de conduită al comisarilor în ce privește acțiunea dezinteresată, integritatea, transparența, cinstea, responsabilitatea și respectul pentru demnitatea Parlamentului, comisarii trebuie să declare orice active sau interese financiare care ar putea crea un conflict de interese în exercitarea îndatoririlor lor și întrucât această declarație se aplică, de asemenea, participărilor deținute de către soția/soțul sau partenerul/partenera comisarului – așa cum această titulatură este definită de reglementările în vigoare (5) – care ar putea duce la un conflict de interese;

H.	reamintește că interesele financiare care trebuie declarate cuprind orice formă de participare financiară individuală la capitalul unei întreprinderi;

reamintește că, în conformitate cu punctul 1.4 din Codul de conduită al comisarilor, pentru a evita orice risc de conflict de interese, comisarii sunt obligați să declare activitățile profesionale ale soților/partenerilor lor, iar această declarație trebuie să precizeze natura activității, titlul postului deținut și, după caz, numele angajatorului;

întrucât, în conformitate cu punctul 1.5 din Codul de conduită al comisarilor, declarația de interese financiare se face prin intermediul unui formular anexat la Codul de conduită menționat și întrucât acest formular trebuie completat și pus la dispoziție înainte de audierea de către Parlamentul European a comisarului desemnat și se revizuiește pe durata mandatului dacă informațiile se schimbă și cel puțin o dată pe an;

întrucât informațiile incluse în prezentul formular sunt insuficiente și inadecvate, nu includ o definiție detaliată a ceea ce constituie conflict de interese și nu permit, prin urmare, Parlamentului să evalueze în mod corespunzător, echitabil și consecvent existența unui conflict de interese existent sau potențial în ceea ce îl privește pe comisarul desemnat, și nici cu privire la capacitatea sa de a își exercita mandatul în conformitate cu Codul de conduită al comisarilor;

reamintește că, în conformitate cu punctul 1.6 din Codul de conduită al comisarilor, un membru al Comisiei nu trebuie să intervină în domeniile care țin de portofoliul său atunci când are un interes personal, mai ales interese familiale sau financiare care ar putea aduce atingere independenței acestuia;

reamintește că Comisia este principalul responsabil pentru alegerea naturii și amplorii informațiilor care trebuie incluse în declarațiile de interese ale membrilor săi; întrucât, prin urmare, este de competența Comisiei să asigure cu precizie gradul de transparență necesar pentru buna desfășurare a procedurii de numire a comisarilor desemnați;

întrucât, în conformitate cu punctul 5 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Parlamentul European îi poate solicita președintelui Comisiei să retragă încrederea acordată unui membru al Comisiei; întrucât, în conformitate cu punctul 7 din acordul menționat anterior, președintele Comisiei este obligat să informeze Parlamentul în cazul redistribuirii responsabilităților între membrii Comisiei pentru a permite consultarea parlamentară referitoare la respectivele schimbări;

întrucât, în general, se poate considera că actualele declarații privind interesele financiare ale membrilor Comisiei aduc o îmbunătățire în raport cu tratarea declarațiilor în perioada 2008-2009, dar nu au lipsit nici cazurile în care a fost nevoie de clarificări ulterioare ale unora dintre declarațiile privind interesele;

întrucât este regretabil faptul că Codul de conduită al comisarilor, adoptat în 2011, nu abordează suficient mai multe dintre recomandările Parlamentului menite să aducă îmbunătățiri, în special în legătură cu declarațiile privind interesele financiare ale membrilor Comisiei, restricțiile privind funcțiile ocupate după încetarea mandatului și întărirea autorității Comitetului ad-hoc pe probleme de etică răspunzător de evaluarea conflictelor de interese; întrucât, în acest context, nu ar trebui uitate nici pozițiile adoptate de Parlament cu privire la schimbările și îmbunătățirile aduse procedurii de audiere a comisarilor desemnați;

Q.	întrucât unul dintre pilonii guvernanței europene constă din accentuarea componentei etice și a transparenței în cadrul instituțiilor UE, pentru a mări încrederea cetățenilor în ele, cu deosebire în lumina mandatului politic mai cuprinzător conferit Comisiei în urma Tratatului de la Lisabona,

Observații generale

reamintește faptul că verificarea declarațiilor de interese financiare ale comisarilor are ca scop să garanteze că comisarii desemnați sunt în măsură să își îndeplinească mandatele în mod pe deplin independent și să asigure un nivel maxim de transparență și de responsabilitate din partea Comisiei, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din TUE, cu articolul 245 din TFUE și cu Codul de conduită al comisarilor; consideră, în acest sens, că acest exercițiu nu ar trebui limitat la numirea noii Comisii, ci ar trebui să se desfășoare și în cazul unui loc vacant, apărut în urma unei demisii, pensionări obligatorii sau a unui deces al unui comisar, în cazul aderării unui nou stat membru sau în cazul unei modificări substanțiale a portofoliului sau a intereselor financiare ale unui comisar;

este de părere că evaluarea unui posibil conflict de interese trebuie să se bazeze pe elemente concludente, obiective și relevante și să țină cont de portofoliul comisarului desemnat;

subliniază că un conflict de interese este definit ca „orice situație de amestec între un interes public și interese publice și private care ar putea afecta sau care pare că ar putea să afecteze îndeplinirea independentă, imparțială și obiectivă a unei sarcini”;

confirmă faptul că Comisia pentru afaceri juridice este competentă și responsabilă să efectueze o analiză substanțială a declarațiilor de interese financiare prin intermediul unei examinări aprofundate care să evalueze dacă conținutul declarației de interese financiare a unui comisar desemnat este exact, dacă respectă criteriile și principiile prevăzute de tratate și de Codul de conduită sau dacă acesta ar putea implica un conflict de interese și trebuie să fie în măsură să propună Președintelui Comisiei înlocuirea comisarului în cauză; invită, prin urmare, Comisia să furnizeze toate instrumentele și informațiile factuale pentru a permite Comisiei pentru afaceri juridice să efectueze o analiză completă și obiectivă;

consideră că este esențial ca Comisia pentru afaceri juridice să dispună de timp suficient pentru a asigura că această evaluare detaliată este eficace;

reamintește faptul că Comisia pentru afaceri juridice examinează chestiunile referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor desemnați cu respectarea celui mai înalt grad de confidențialitate, asigurând, în același timp, conformitatea cu principiul transparenței, prin publicarea concluziilor sale odată ce acestea au fost elaborate;

consideră că în afară de timpul alocat întrebărilor pe care Comisia pentru afaceri juridice dorește să le pună comisarului desemnat, în cazul în care observă un posibil conflict de interese, ar trebui să i se acorde dreptul de a continua audierea și a obține clarificările necesare;

Procedura de examinare a declarațiilor privind interesele financiare înainte de audierea comisarilor desemnați

reamintește că confirmarea de către Comisia pentru afaceri juridice a absenței conflictelor de interese, pe baza unei analize substanțiale a declarației de interese financiare, constituie o condiție prealabilă indispensabilă pentru organizarea audierii de către comisia competentă (6);

opinează, în acest sens, că, în lipsa unei astfel de confirmări sau în cazul în care Comisia pentru afaceri juridice constată existența unui conflict de interese, procedura de numire a comisarului desemnat se suspendă;

10.

consideră că este oportun să se aplice următoarele orientări pentru examinarea declarațiilor de interese financiare de către Comisia pentru afaceri juridice:

(a)

în cazul în care, în timpul examinării declarației de interese financiare, Comisia pentru afaceri juridice, în temeiul documentelor prezentate, consideră că declarația este exactă, completă și nu cuprinde nicio informație care să indice un conflict de interese real sau potențial legat de portofoliul comisarului desemnat, președintele acesteia trimite o scrisoare prin care confirmă că nu există niciun conflict de interese comisiilor competente pentru audiere sau comisiilor implicate în cazul în care este vorba de o procedură desfășurată în cursul mandatului comisarului;

(b)

în cazul în care Comisia pentru afaceri juridice consideră că declarația privind interesele financiare a unui comisar desemnat cuprinde informații incomplete sau contradictorii sau că examinarea acestora necesită informații suplimentare, solicită, în baza Regulamentului de procedură (7) și a Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (8), comisarului desemnat să furnizeze fără întârzieri nejustificate informațiile respective și ia o decizie după primirea și analizarea corespunzătoare a informațiilor în cauză; Comisia responsabilă pentru afaceri juridice poate decide, atunci când este cazul, să îl invite pe comisarul desemnat pentru o audiere;

(c)

în cazul în care Comisia pentru afaceri juridice constată existența unui conflict de interese pe baza declarației de interese financiare sau în urma primirii unor informații suplimentare furnizate de comisarul desemnat, pregătește recomandări vizând să pună capăt conflictului de interese; aceste recomandări pot cuprinde renunțarea la interesele financiare în cauză, fiind aduse modificări portofoliului comisarului desemnat de către Președintele Comisiei; în cazuri mai grave, dacă nicio altă recomandare nu este în măsură să ofere o soluție la conflictul de interese, în ultimă instanță, comisia competentă pentru afaceri juridice poate concluziona cu privire la incapacitatea comisarului desemnat să își exercite funcția în conformitate cu tratatul și cu Codul de conduită; Președintele Parlamentului îl întreabă pe Președintele Comisiei ce alte măsuri intenționează cel din urmă să adopte;

Procedura de examinare a declarațiilor privind interesele financiare în cursul mandatului

11.

subliniază obligația fiecărui comisar de a se asigura că declarația sa de interese este actualizată imediat ce apare o schimbare în ceea ce privește interesele sale financiare și îi solicită, în acest sens, Comisiei să informeze fără întârziere Parlamentul cu privire la orice modificare care determină existența unui conflict de interese sau a unui potențial conflict de interese;

12.

consideră, prin urmare, că declarația de interese financiare trebuie să includă interesele sau activitățile prezente sau trecute din ultimii doi ani care sunt de natură profesională, personală, familială, sau una legată de proprietate, în conformitate cu portofoliul oferit; de asemenea, aceasta trebuie să țină seama de faptul că interesul poate fi legat de un avantaj pentru persoana în cauză sau pentru un terț și că acesta poate fi, de asemenea, de natură morală, materială sau financiară;

13.

consideră că orice modificare a intereselor financiare ale unui comisar în cursul mandatului sau orice redistribuire a responsabilităților între membrii Comisiei constituie o situație nouă în ceea ce privește posibila existență a unui conflict de interese; este, așadar, de părere că această situație ar trebui să facă obiectul unei proceduri de examinare de către Parlament în condițiile prevăzute la punctul 10 din prezenta rezoluție și la punctul (2) din Anexa XVI (Orientări pentru aprobarea Comisiei) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European;

14.

reamintește că, în conformitate cu articolul 246 al doilea paragraf din TFUE, Parlamentul este consultat în cazul înlocuirii unui comisar în cursul exercitării mandatului; consideră că această consultare constă în mod necesar, printre altele, în verificarea absenței conflictelor de interese în conformitate cu punctul 10 din această rezoluție, precum și cu dispozițiile referitoare la competențele Parlamentului European în cazul unei modificări în componența colegiului comisarilor sau a unei modificări substanțiale de portofoliu în cursul mandatului său, prevăzute de Anexa XVI (Orientări pentru aprobarea Comisiei) din Regulamentul său de procedură (9);

15.

consideră că, în cazul în care se constată un conflict de interese în cursul unui mandat iar Președintele Comisiei nu urmează recomandările Parlamentului pentru a face să înceteze conflictul de interese, în conformitate cu procedura stabilită la punctul 10 din prezenta rezoluție, Comisia pentru afaceri juridice poate recomanda Parlamentului să solicite Președintelui Comisiei să retragă încrederea acordată comisarului respectiv, în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din TUE și, dacă este cazul, Parlamentul solicită Președintelui Comisiei să acționeze în conformitate cu articolul 245 al doilea paragraf din TFUE, în vederea decăderii din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente;

Codul de conduită al comisarilor

16.

ia act de faptul că Codul de conduită pentru comisari adoptat la 20 aprilie 2011 privind imparțialitatea, integritatea, transparența, diligențele, probitatea, responsabilitatea și discreția aduce îmbunătățiri în raport cu codul precedent, adoptat în 2004, sub aspectul declarațiilor privind interesele financiare, deoarece cerințele în materie de dezvăluire au fost extinse și la partenerii comisarilor și pentru că declarația de interese trebuie să fie revizuită atunci când datele se schimbă sau cel puțin în fiecare an;

17.

subliniază că credibilitatea declarației de interese financiare depinde de exactitatea formularului prezentat comisarului desemnat; consideră că sfera actuală de cuprindere a declarațiilor de interese ale comisarilor este prea restrânsă, iar dispozițiile explicative sunt echivoce; solicită, prin urmare, Comisiei să revizuiască codul de conduită cât mai curând posibil pentru a garanta că declarațiile de interese oferă Comisiei pentru afaceri juridice informații precise cu care aceasta își poate justifica în mod clar decizia;

18.

consideră că, pentru a se obține o imagine mai completă a situației financiare a comisarului care completează declarația, declarațiile de interese financiare menționate la punctele 1.3 – 1.5 din Codul de conduită al comisarilor ar trebui să includă toate interesele și activitățile financiare ale comisarului desemnat și ale soțului/soției sau partenerului/partenerei acestuia și nu ar trebui în niciun caz să se limiteze la cele „care ar putea constitui un conflict de interese”;

19.

consideră că interesele familiale menționate la punctul 1.6 din Codul de conduită al comisarilor ar trebui să fie incluse în declarațiile de interese financiare; în acest sens, invită Comisia să identifice instrumente echitabile, care să permită definirea intereselor familiale de natură a crea un conflict de interes;

20.

consideră că, pentru a extinde și îmbunătăți normele privind conflictele de interese, declarațiile de interese ar trebui să includă, de asemenea, detalii privind orice relație contractuală a comisarilor desemnați care ar putea crea un conflict de interese în exercitarea funcțiilor lor;

21.

deplânge faptul că Codul de conduită nu codifică în mod corespunzător cerința formulată la articolul 245 din TFUE, și anume aceea ca comisarii să respecte, „pe durata mandatului și după încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și prudență în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje”;

22.

deplânge faptul că Codul de conduită nu stabilește cerințe privind cesionarea, în pofida faptului că astfel de cerințe constituie un standard în orice sistem etic; consideră că reglementarea cu maximă urgență a acestui aspect constituie o prioritate;

23.

remarcă faptul că Codul de conduită nu stipulează un cadru de timp concret pentru depunerea declarațiilor înainte de audierea comisarilor desemnați în Parlament; consideră că această cerință constituie un aspect esențial al revizuirii procedurii de audiere a comisarilor desemnați;

24.

deplânge faptul că Comisia nu furnizează periodic date cu privire la implementarea Codului de conduită al comisarilor, în special în legătură cu declarațiile de interese ale acestora, și consideră că codul de conduită trebuie modificat, astfel încât să prevadă plângeri sau sancțiuni pentru încălcări, cu excepția abaterilor grave, conform celor menționate la articolele 245 și 247 din TFUE;

25.

deplânge, îndeosebi, răspunsul negativ dat de Președintele Comisiei la solicitarea Ombudsmanului European de a-și publica proactiv deciziile cu privire la autorizarea activităților de după încheierea mandatului a foștilor comisari, precum și avizele comitetului de etică ad-hoc; subliniază că simpla publicare a proceselor verbale ale reuniunilor Comisiei nu este suficientă pentru a le oferi Parlamentului și societății civile posibilitatea de a-și face o idee despre interpretarea practicată în legătură cu „conflictele de interese potențiale” și despre politicile în materie de integritate dezvoltate în această privință de Comitetul ad-hoc pe probleme de etică;

26.

evidențiază faptul că foștilor comisari li se interzice, pe o perioadă de 18 luni, să intervină pe lângă membrii Comisiei Europene și pe lângă personalul acestora în interesul întreprinderii, clientului sau angajatorului lor în legătură cu chestiuni de care au fost răspunzători, dar sunt îndrituiți, după ce părăsesc Comisia, la o indemnizație tranzitorie foarte generoasă, de 40 până la 65 % din salariul lor de bază final, pe o perioadă de trei ani;

27.

salută faptul că codul de conduită a introdus o prevedere legată de realocarea dosarelor între membrii Comisiei în cazul unor eventuale conflicte de interese, însă deplânge faptul că:

(a)	nu există o definiție detaliată a elementelor constitutive ale unui conflict de interese;

(b)	prevederea se limitează la aspecte ce fac parte din portofoliul comisarului relevant și, în felul acesta, ignoră îndatoririle acestuia ca membru al unui colegiu;

(c)

nu există criterii pe baza cărora Președintele să hotărască realocarea, și nici un cadru obligatoriu de informare a Parlamentului, sau vreo altă procedură care să fie instituită în cazul în care un comisar nu notifică un conflict de interese sau se angajează în vreo activitate incompatibilă cu natura îndatoririlor sale;

28.

îi solicită Comisiei să revizuiască în regim de urgență Codul de conduită al comisarilor din 2011, luând în considerare recomandările formulate de Parlament în rezoluțiile sale recente și evoluția standardelor generale în materie de etică și transparență care li se aplică tuturor instituțiilor UE; recomandă ca Comisia să-și modifice Codul de conduită al comisarilor, astfel încât să asigure:

(a)	că comisarii își declară toate interesele financiare, inclusiv activele și pasivele ce depășesc 10 000 EUR;

(b)

le solicită comisarilor să-și declare toate interesele (ca acționari, membri în consiliile de administrație ale unor întreprinderi, consilieri și consultanți, membri ai unor fundații asociate etc.) legate de toate întreprinderile în care s-au implicat, inclusiv interesele membrilor de familie apropiați, precum și modificările care au survenit la data la care a fost comunicată candidatura lor;

(c)	că membrii de familie ai comisarului care sunt, direct sau indirect, în întreținere comunică aceleași date ca soțiile sau partenerii;

(d)	că comisarii clarifică pe deplin obiectivele organizațiilor în care sunt implicați ei personal și/sau soția și/sau copiii lor aflați în întreținere, pentru a se stabili dacă există vreun conflict de interese;

(e)	că comisarii își dezvăluie calitatea de membru în orice organizații neguvernamentale, societăți secrete sau asociații care își ascund existența și care desfășoară activități menite să interfereze cu exercitarea funcțiilor organismelor publice;

(f)	că comisarii și membrii familiei lor aflați în întreținere își dezvăluie calitatea de membru în orice organizații neguvernamentale și comunică orice donații făcute ONG-urilor în valoare de peste 500 EUR;

(g)

ca Codul de conduită să fie modificat, în acord cu articolul 245 din TFUE, în sensul de a prelungi restricțiile privind angajarea comisarilor după încheierea mandatului cu o perioadă de minimum trei ani, și nu mai puțin decât perioada în care foștii comisari sunt eligibili pentru a beneficia de indemnizația tranzitorie definită în Regulamentul nr. 422/67/CEE;

(h)	ca Codul de conduită să includă cerințe specifice privind cesionarea;

(i)

că comisarii desemnați își depun declarațiile în limitele unui termen specific, astfel ca Comitetul ad-hoc pe probleme de etică să-și poată prezenta în fața Parlamentului opiniile cu privire la conflictele de interese potențiale la termen și cu suficient de mult timp înainte de a fi audiați în Parlament;

(j)	că comisarii nu se întâlnesc decât cu reprezentanți ai grupurilor de interese care figurează în registrul de transparență, care cuprinde informații cu privire la persoanele care încearcă să influențeze elaborarea politicilor în instituțiile UE;

(k)	că comisarii prezintă, atunci când sunt nominalizați, o declarație semnată prin care confirmă că se vor prezenta în fața oricăror comisii parlamentare în legătură cu activitățile în care se implică pe durata mandatului lor;

(l)	că declarația este publicată într-un format compatibil cu datele deschise, astfel încât să poată fi prelucrată cu ușurință prin intermediul bazelor de date;

(m)

că procedura de realocare a dosarelor în caz de conflict de interese este îmbunătățită sub aspectul luării în considerare a îndatoririlor comisarului ca membru al colegiului, introducând criterii privind integritatea și discreția pe baza cărora Președintele să hotărască realocarea dosarelor, implementând o procedură obligatorie și sancțiuni pentru cazurile în care un comisar nu furnizează informații cu privire la un eventual conflict de interese și introducând o procedură obligatorie pentru informarea Parlamentului în legătură cu cazurile menționate mai sus;

(n)	că Comisia raportează anual cu privire la implementarea Codului de conduită al comisarilor și prevede proceduri de formulare a plângerilor și sancțiuni nu doar în cazul unor abateri grave, ci și în caz de nerespectare a cerințelor, în special în legătură cu declararea intereselor financiare;

(o)	că sunt definite criterii de conformitate cu articolul 245 din TFUE, care le impune comisarilor îndatorirea de a se comporta cu onestitate și discreție în ceea ce privește acceptarea, după încetarea mandatului lor, a anumitor nominalizări sau beneficii;

(p)	că deciziile privind autorizarea activităților de după încetarea mandatului ale foștilor comisari, precum și avizele Comitetului ad-hoc pe probleme de etică sunt publicate proactiv;

(q)	că Comitetul ad-hoc pe probleme de etică este alcătuit din experți independenți, care nu au avut ei înșiși calitatea de comisar;

(r)	că Comitetul ad-hoc pe probleme de etică întocmește și publică un raport anual cu privire la activitățile sale, care poate include orice recomandări privind îmbunătățirea Codului de conduită sau a implementării acestuia, după cum va considera oportun;

29.

îi solicită Comisiei să inițieze negocieri cu Parlamentul European, pentru a introduce modificări care s-ar putea dovedi necesare în Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană;

30.

invită Comisia pentru afaceri constituționale să propună pentru Regulamentul de procedură al Parlamentului, în special la anexa XVI la acesta, modificările care s-ar putea dovedi necesare pentru punerea în aplicare a prezentei rezoluții;

o o

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 346, 21.9.2016, p. 110.

(2) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0287.

(4) C(2011)2904.

(5) Partener stabil în cadrul unei uniuni consensuale, astfel cum este definit în Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 2278/69 (JO L 289, 17.11.1969, p. 1) și la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din anexa VII la Statutul funcționarilor.

(6) A se vedea Rezoluția Parlamentului European din 8 septembrie 2015 referitoare la procedurile și practicile legate de audierile comisarilor – concluziile care se impun în urma experienței din 2014.

(7) A se vedea Anexa XVI din Regulamentul de Procedură, punctul 1 litera (a).

(8) A se vedea punctul 3 secțiunea a II-a din Acordul – cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană.

(9) A se vedea punctul (2) din Anexa XVI din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/157

P8_TA(2016)0478

Răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore (2015/2352(INI))

(2018/C 224/25)

Parlamentul European,

—	având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore în conformitate cu articolul 39 din Directiva 2013/30/UE (COM(2015)0422),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară în caz de accidente offshore în Spațiul Economic European” și care însoțește Raportul Comisiei privind această chestiune (SWD(2015)0167),

—	având în vedere Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE (1) (Directiva privind siguranța offshore – DSO),

—	având în vedere evaluarea impactului care însoțește documentul „Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore de prospectare, explorare și producție”, SEC(2011)1293),

—	având în vedere Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (2),

—	având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (3) (Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător – DRM),

—

având în vedere acquis-ul internațional și regional privind acțiunile în despăgubire în urma unui incident cauzat de activitățile petroliere și gaziere offshore și, în special, Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi (Convenția privind răspunderea civilă) din 27 noiembrie 1992, Convenția internațională privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi (Convenția privind fondul) din 27 noiembrie 1992, Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenția hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei) din 23 martie 2001, Convenția nordică privind protecția mediului dintre Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia, precum și Protocolul privind activitățile offshore la Convenția de la Barcelona privind protecția mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (Protocolul privind operațiunile offshore),

—	având în vedere hotărârea din 13 septembrie 2005 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (4),

—	având în vedere articolul 83 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (5) (reformarea Regulamentului Bruxelles I),

—	având în vedere Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Convenția de la Lugano din 2007) (6),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (7) (Regulamentul Roma II),

—	având în vedere raportul final pregătit pentru Comisie de firma de consultanță BIO by Deloitte privind „Răspunderea civilă, garanția financiară și despăgubirile pentru activitățile petroliere și gaziere offshore în Spațiul Economic European” (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore (9),

—	având în vedere catastrofa Deepwater Horizon din Golful Mexic din aprilie 2010,

—	având în vedere incidentele asociate platformei Castor, din largul coastelor provinciilor Castellón și Tarragona din Spania, printre care cele 500 de cutremure înregistrate, care au afectat în mod direct mii de cetățeni europeni,

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0308/2016),

A.	întrucât articolul 194 din TFUE sprijină în mod explicit dreptul statelor membre de a stabili condițiile de exploatare a resurselor lor energetice respectând, în același timp, principiul solidarității și al protecției mediului;

B.	întrucât sursele autohtone de petrol și de gaze pot contribui în mod semnificativ la satisfacerea nevoilor energetice existente ale Europei și sunt deosebit de importante pentru securitatea și diversitatea energetică;

C.	întrucât operațiunile petroliere și gaziere offshore se desfășoară în medii tot mai extreme și ar putea avea în viitor consecințe majore și devastatoare pentru mediul și economia zonelor marine și de coastă;

D.	întrucât, deși producția de petrol și de gaz din Marea Nordului a fost în scădere în ultimii ani, numărul instalațiilor offshore va crește probabil în viitor în Europa, în special în Marea Mediterană și în Marea Neagră;

E.	întrucât accidentele cauzate de platformele petroliere și de gaze offshore au consecințe transfrontaliere dăunătoare, iar acțiunea UE de a preveni și atenua și de a încerca să combată consecințele unor astfel de accidente este, prin urmare, necesară și proporțională;

F.	întrucât este important de reamintit moartea tragică a 167 de lucrători petrolieri, care și-au pierdut viața în catastrofa Piper Alpha, în largul coastei din Aberdeen, Scoția, la 6 iulie 1988;

întrucât o serie de studii, inclusiv un studiu al Serviciului de cercetare al Parlamentului European și un altul al Centrului Comun de Cercetare, au estimat la câteva mii (mai precis 9 700 între 1990 și 2007) numărul incidentelor din sectorul petrolului și gazelor din UE; întrucât, de asemenea, impactul cumulat al acestor incidente, inclusiv al celor de amploare redusă, are repercusiuni grave și durabile asupra mediului marin și ar trebui luate în considerare în directivă;

H.	întrucât, în conformitate cu articolul 191 din TFUE, toate măsurile UE în acest domeniu trebuie să fie însoțite de un nivel ridicat de protecție și să se bazeze, printre altele, pe principiile precauției, acțiunii preventive, „poluatorul plătește” și sustenabilității;

întrucât, din 1988, nu a existat niciun accident offshore major în UE și, întrucât 73 % din producția de petrol și gaze din UE provine de la statele membre din zona Mării Nordului, care sunt deja recunoscute ca deținând cele mai performate sisteme de siguranță a activităților offshore pe plan mondial; întrucât este importat de subliniat faptul că UE are aproximativ 68 000 km de coastă, iar numărul instalațiilor offshore va crește probabil semnificativ în viitor, în special în Marea Mediterană și în Marea Neagră, ceea ce implică necesitatea urgentă de a pune în aplicare Directiva 2013/30/UE și de a asigura respectarea acesteia, precum și de a asigura instituirea unui cadru juridic corespunzător pentru reglementarea tuturor activităților offshore înainte să aibă loc un accident grav; întrucât, conform articolului 191 din TFUE, politica Uniunii în domeniul mediului trebuie să se bazeze pe principiul precauției și pe principiul acțiunii preventive;

întrucât sistemele de răspundere constituie principalul mijloc prin care se aplică principiul „poluatorul plătește”, asigurând faptul că întreprinderile sunt răspunzătoare pentru orice daună cauzată în cursul desfășurării activității lor și determinându-le să adopte măsuri de prevenție, să dezvolte practici și să întreprindă acțiuni menite să reducă la minimum riscul unor astfel de daune;

întrucât, deși DSO îi face strict răspunzători pe titularii de autorizații offshore pentru prevenirea și repararea oricăror daune aduse mediului în urma operațiunilor lor (articolul 7 coroborat cu articolul 38, care extinde domeniul de aplicare al DRM pe platourile continentale ale statelor membre), totuși nu s-a reușit punerea în aplicare a unui cadru UE cuprinzător privind răspunderea;

întrucât este esențial să se dispună de mecanisme de compensare adecvate și eficiente și de mecanisme de tratare promptă și adecvată a cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate de operațiunile petroliere și gaziere offshore persoanelor, animalelor și mediului, precum și să se dispună de resurse suficiente pentru restabilirea ecosistemelor majore;

M.	întrucât DSO nu a prevăzut o armonizare în ceea ce privește daunele civile în urma accidentelor offshore, iar în cadrul juridic internațional existent este dificil să se realizeze cu succes acțiuni de despăgubire transfrontaliere, în materie civilă;

întrucât DSO prevede condiții prealabile pentru acordarea de licențe care vizează asigurarea faptului că titularii de autorizații nu se află în imposibilitate tehnică sau financiară de a face față consecințelor operațiunilor lor offshore și, de asemenea, solicită statelor membre să stabilească proceduri pentru tratarea promptă și adecvată a cererilor de despăgubiri, inclusiv pentru incidente transfrontaliere, și facilitarea utilizării unor instrumente financiare durabile (articolul 4);

salută adoptarea Directivei 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor offshore (DSO), care completează Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM) și Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor asupra mediului (EIM), precum și ratificarea Protocolului privind activitățile în larg la Convenția de la Barcelona de către Consiliu, ca primi pași în direcția protejării mediului, a activităților umane și a siguranței lucrătorilor; invită acele state membre care încă nu au transpus directivele menționate anterior în legislația națională să facă acest lucru cât mai curând posibil; invită, de asemenea, statele membre să garanteze independența autorităților competente, după cum se prevede la articolul 8 din DSO, și invită Comisia să evalueze oportunitatea introducerii unor norme armonizate suplimentare privind răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru prevenirea oricăror alte accidente cu implicații transfrontaliere;

regretă faptul că, în temeiul DSO și DRM incidentele sunt considerate „grave” numai în cazul în care provoacă decese sau vătămări grave, fără nicio referire la consecințele pentru mediu; subliniază că, chiar dacă nu provoacă decese sau vătămări grave, un incident poate avea un impact grav asupra mediului din cauza amplorii sale sau a faptului că afectează, de exemplu, zone protejate, specii protejate sau habitate deosebit de vulnerabile;

subliniază că aplicarea efectivă a principiului „poluatorul plătește” în operațiunile petroliere și gaziere offshore ar trebui să se extindă nu doar la costurile legate de prevenirea și repararea daunelor aduse mediului – care se realizează în prezent, într-o oarecare măsură, prin DSO și DRM – dar și la cele legate de remedierea daunelor tradiționale, în conformitate cu principiul precauției și principiul dezvoltării durabile; invită Comisia, prin urmare, să aibă în vedere posibilitatea instituirii unui mecanism legislativ de despăgubire pentru accidentele offshore, după modelul celui prevăzut în Legea privind activitățile petroliere din Norvegia, cel puțin pentru sectoarele care ar putea fi afectate grav, precum pescuitul și turismul litoral și alte sectoare ale „economiei albastre”; recomandă, în acest context, ca abuzurile sau incidentele apărute în urma desfășurării activității companiilor să fie evaluate extensiv și calitativ în așa fel încât să înglobeze toate efectele secundare generate pentru comunități; subliniază, de asemenea, în ceea ce privește răspunderea pentru mediul înconjurător, divergențele și deficiențele în transpunerea și aplicarea DRM, așa cum indică și Comisia în cel de al doilea raport al său de punere în aplicare; solicită Comisiei să se asigure că DRM este pusă în aplicare în mod eficient și că obligația de răspundere pentru daunele aduse mediului în urma accidentelor offshore este aplicată în mod adecvat pe întreg teritoriul Uniunii Europene;

regretă, în acest context, că DSO nu se referă la răspunderea pentru daune civile aduse persoanelor fizice sau persoanelor juridice, fie ele vătămări corporale, pagube materiale sau prejudicii economice, realizate atât în mod direct, cât și indirect;

regretă, de asemenea, faptul că modul în care este gestionată răspunderea civilă variază considerabil de la un stat membru la altul; subliniază faptul că multe dintre statele membre în care se desfășoară activități petroliere și gaziere offshore nu prevăd răspunderea pentru majoritatea cererilor de despăgubire ale părților terțe pentru daunele tradiționale provocate de un accident; menționează că în marea majoritate a statelor membre nu există un sistem de plăți compensatorii și că, în multe state membre, nu există nicio garanție că operatorii sau persoanele responsabile ar dispune de mijloacele financiare adecvate să onoreze creanțele; în plus, subliniază că, adesea, există incertitudini cu privire la modul în care sistemele juridice ale statelor membre ar trebui să abordeze diversitatea acțiunilor civile care pot rezulta din incidente petroliere și gaziere offshore; consideră, prin urmare, că este necesar un cadru european, care ar trebui să se bazeze pe legislația celor mai avansate state membre, ar trebui să acopere nu numai vătămarea corporală și pagubele materiale, ci și o simplă pierdere economică și ar trebui să asigure mecanisme de compensare eficiente pentru victime și pentru sectoarele care pot fi grav afectate (de exemplu, pescuitul și turismul litoral); invită Comisia, în această privință, să evalueze măsura în care un cadru european orizontal pentru acțiuni colective în despăgubire ar putea să fie o eventuală soluție și să acorde o atenție specială acestui aspect în momentul elaborării raportului privind punerea în aplicare a DSO;

subliniază, în acest sens, că cererile de despăgubire și de remediere pentru daunele tradiționale sunt, de asemenea, blocate de normele de procedură civilă privind termenele limită, costurile financiare, absența unor proceduri de interes public și de acțiuni civile colective, precum și de dispozițiile privind probele, care diferă considerabil de la un stat membru la altul;

subliniază că regimurile compensatorii trebuie să fie în măsură să răspundă cererilor transfrontaliere în mod eficient, cu celeritate, într-un timp rezonabil și fără discriminări între solicitanții din diferite țări ale SEE; recomandă ca acestea să acopere atât pagubele primare, cât și cele secundare cauzate în toate zonele afectate, având în vedere că astfel de incidente afectează zone mai extinse și ar putea avea un impact pe termen lung; subliniază că țările învecinate care nu sunt membre ale SEE trebuie să respecte dreptul internațional;

consideră că ar trebui stabilite norme stricte privind răspunderea civilă pentru accidentele offshore, pentru a facilita accesul la justiție al victimelor (persoane fizice sau juridice) accidentelor offshore, întrucât acest lucru poate stimula operatorii offshore să gestioneze în mod adecvat riscurile aferente operațiunilor; consideră că ar trebui evitate plafoanele financiare în ceea ce privește răspunderea;

invită statele membre și Comisia să ia în considerare situația specială a lucrătorilor și a angajaților din industria petrolieră și gazieră offshore, în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri); subliniază că incidentele din sectorul activităților petroliere și gaziere offshore ar putea avea implicații deosebit de grave pentru pescuit și industria turismului, precum și pentru alte sectoare care se bazează pe starea bună a mediului marin comun pentru a funcționa, dat fiind faptul că aceste sectoare, printre care se numără multe IMM-uri, ar putea suferi prejudicii economice importante în cazul unui accident offshore major;

10.

subliniază, prin urmare, că este extrem de important să se actualizeze sistemele de răspundere existente în statele membre pentru a se asigura că, în cazul în care se produce un accident în apele lor teritoriale, aceasta nu afectează viitorul operațiunilor petroliere și gaziere offshore ale statului în cauză și nici al întregii UE, în cazul în care incidentul a avut loc într-o zonă care depinde în mare măsură de veniturile provenite din turism; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască necesitatea de a introduce standarde comune ale UE pentru sisteme compensatorii și de remediere;

11.

subliniază că este necesar ca victimele daunelor conexe legate de prospecțiuni, cercetări și de funcționarea instalațiilor offshore să fie incluse în categoria potențialilor beneficiari ai compensațiilor prevăzute;

12.

observă că Comisia intenționează să colecteze sistematic date prin intermediul Grupului autorităților offshore din UE (EUOAG) pentru a realiza o analiză mai aprofundată a eficacității și anvergurii dispozițiilor de la nivel național privind răspunderea;

13.

subliniază necesitatea ca Comisia să efectueze verificări periodice ale conformității sistemelor juridice naționale și a întreprinderilor cu dispozițiile relevante în materie de răspundere și de despăgubire din DSO, inclusiv verificarea declarațiilor financiare ale exploatațiilor offshore în vederea prevenirii accidentelor grave și a limitării impactului acestora asupra persoanelor și mediului; recomandă crearea unui mecanism comun la nivel european pentru incidente și pentru situații de abuz;

14.

subliniază că este necesar să se găsească un echilibru între despăgubirea rapidă și adecvată a victimelor și prevenirea plății cererilor ilegale (problema abuzurilor), prin creșterea gradului de certitudine cu privire la nivelurile de responsabilitate financiară a numeroase societăți offshore și evitarea procedurilor lungi și costisitoare în fața instanțelor;

15.

regretă faptul că niciunul dintre statele membre nu prevede în mod explicit o gamă largă de instrumente de garanție financiară privind cererile de despăgubire pentru daunele tradiționale legate de incidente din sectorul activităților petroliere și gaziere offshore; subliniază, în acest context, că dependența excesivă de asigurare ar putea duce la o piață închisă pentru instrumentele de garantare financiară, având ca eventual corolar lipsa concurenței și creșterea costurilor;

16.

regretă faptul că în UE nu se recurge la instrumente de garantare financiară pentru acoperirea daunelor cauzate de cele mai costisitoare accidente offshore; observă că unul dintre motivele pentru aceasta poate fi faptul că sfera de răspundere pentru daune ar putea să nu justifice astfel de produse în anumite state membre;

17.

invită statele membre să prezinte date detaliate privind recurgerea la instrumentele financiare și acoperirea adecvată a accidentelor offshore, inclusiv a celor mai costisitoare;

18.

consideră că ar trebui făcute publice toate cazurile de răspundere demonstrată, precum și detaliile privind sancțiunile aplicate, pentru a prezenta în mod transparent tuturor adevăratul cost al daunelor ecologice;

19.

îndeamnă Comisia să încurajeze statele membre să elaboreze instrumente de garanție financiară referitoare la despăgubiri pentru daunele tradiționale rezultate din incidentele legate de activitățile generale sau de transport petroliere și gaziere offshore, inclusiv în caz de insolvabilitate; consideră că acest lucru ar putea limita externalizarea responsabilității operatorilor pentru poluarea accidentală către bugetele publice, care ar trebui în caz contrar să suporte costurile de compensare în cazul în care normele rămân neschimbate; consideră că, în acest context, ar trebui să fie luată în considerare instituirea unui fond bazat pe taxele plătite în industria offshore;

20.

consideră că este necesar să se analizeze în ce măsură introducerea răspunderii penale la nivelul UE ar reprezenta o măsură suplimentară de descurajare, dincolo de sancțiunile civile, care ar îmbunătăți protecția mediului și respectarea măsurilor de siguranță; salută, prin urmare, adoptarea de către UE a Directivei privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal 2008/99/CE (ECD), care a introdus sancțiuni penale armonizate pentru anumite încălcări ale legislației UE în domeniul mediului; regretă, cu toate acestea, că domeniul de aplicare al ECD nu include toate activitățile prevăzute în DSO; regretă, de asemenea, că definițiile infracțiunilor și nivelul minim al sancțiunilor legate de încălcarea normelor de siguranță pentru operațiunile offshore nu sunt armonizate la nivelul UE; invită Comisia să adauge accidentele petroliere majore în domeniul de aplicare al ECD și să prezinte Parlamentului în timp util primul său raport privind punerea în aplicare a DSO, dar nu mai târziu de 19 iulie 2019;

21.

solicită Comisiei să elaboreze studiile necesare pentru a se stabili în ce măsură statele membre individuale și zonele de coastă ale acestora sunt expuse unor riscuri economice, luând în considerare structura economică și sectorială a fiecărei regiuni, intensitatea activităților petroliere și gaziere offshore din fiecare regiune, condițiile în care decurg aceste activități, factorii climatici precum curenții maritimi și vântul, și standardele de mediu aplicate; recomandă, prin urmare, introducerea unor mecanisme de protecție și a unor perimetre de siguranță pentru cazul încetării operațiunilor și salută faptul că sectorul în cauză a creat patru dispozitive de obturare a puțurilor, care ar putea reduce scurgerile de petrol în caz de accident;

22.

solicită ca pentru toate operațiunile desfășurate în regiunea arctică să existe evaluări specifice ale impactului asupra mediului din această regiune, unde ecosistemele sunt deosebit de fragile și strâns legate de biosfera globală;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare posibilitatea de a introduce noi măsuri, care să protejeze eficient operațiunile petroliere și gaziere offshore înainte de producerea unui accident grav;

24.

invită Comisia și statele membre, în acest context, să examineze în continuare posibilitatea unei soluții la nivel internațional, având în vedere că multe companii petroliere și gaziere care își desfășoară activitatea în UE sunt active la nivel mondial și că o soluție globală ar asigura condiții de concurență echitabile la nivel global prin întărirea controlului asupra companiilor exploatatoare dincolo de frontierele UE; invită statele membre să ratifice cât mai curând Acordul de la Paris privind schimbările climatice din decembrie 2015.

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 178, 28.6.2013, p. 66.

(2) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.

(3) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.

(4) Cauza C-176/03, Comisia/Consiliul, ECLI:EU:C:2005:542.

(5) JO L 351, 20.12.2012, p. 1.

(6) JO L 339, 21.12.2007, p. 3.

(7) JO L 199, 31.7.2007, p. 40.

(8) Bio by Deloitte (2014), Civil liability, financial security and compensation claims for offshore oil and gas activities in the European Economic Area (Răspunderea civilă, garanția financiară și despăgubire pentru activitățile petroliere și gaziere offshore în Spațiul Economic European), raport final pregătit pentru Comisia Europeană — DG Energie.

(9) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 43.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/163

P8_TA(2016)0479

Situația din Republica Democratică Congo

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la situația din Republica Democratică Congo (2016/3001(RSP))

(2018/C 224/26)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Republica Democratică Congo (RDC), în special cea din 10 martie 2016 (1) și cea din 23 iunie 2016 (2),

—	având în vedere declarațiile Delegației UE în Republica Democratică Congo privind situația drepturilor omului în țară, în special cele din 23 noiembrie 2016 și din 24 august 2016,

—	având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 15 iunie 2016 privind situația preelectorală și de securitate din Republica Democratică Congo,

—	având în vedere declarațiile locale ale UE din 25 iunie 2016 privind situația drepturilor omului din RDC, și din 2 august 2016 și 24 august 2016 privind procesul electoral în RDC în urma lansării dialogului național în RDC,

—	având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, publicat la 27 iulie 2015, privind situația drepturilor omului și activitățile Biroului comun al ONU pentru drepturile omului din Republica Democratică Congo,

—

având în vedere comunicatul de presă publicat în comun la 16 februarie 2016 și la 5 iunie 2016 de Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și Organizația Internațională a Francofoniei cu privire la necesitatea unui dialog politic incluziv în RDC și angajamentul părților de a sprijini actorii congolezi în eforturile acestora de a consolida democrația în această țară,

—	având în vedere declarația din 15 august 2016 a purtătorului de cuvânt al Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintă a Comisiei (VP/ÎR) privind violențele din RDC,

—	având în vedere concluziile Consiliului UE referitoare la Republica Democratică Congo din 23 mai 2016 și 17 octombrie 2016,

—

având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU cu privire la RDC, în special Rezoluția nr. 2293 (2016) privind prelungirea regimului de sancțiuni aplicat RDC și prelungirea mandatului Grupului de experți și Rezoluția nr. 2277 (2016) prin care a fost prelungit mandatul Misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (MONUSCO),

—	având în vedere declarațiile de presă ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 15 iulie 2016 și din 21 septembrie 2016 privind situația din RDC,

—	având în vedere declarația din 20 septembrie 2016 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, în care se face apel la calm pentru soluționarea crizei pe calea dialogului și cu respectarea Constituției,

—	având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou, semnat la 23 iunie 2000 și revizuit la 25 iunie 2005 și 22 iunie 2010,

—	având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981,

—	având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

—	având în vedere Constituția Republicii Democratice Congo, adoptată la 18 februarie 2006,

—	având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

întrucât Joseph Kabila este președintele Republicii Democratice Congo (RDC) din 2001; întrucât mandatul președintelui Kabila se încheie la 20 decembrie 2016 și întrucât această funcție este limitată în RDC, prin Constituție, la două mandate, iar următoarele alegeri prezidențiale și legislative au fost inițial programate să aibă loc până la sfârșitul anului 2016;

B.	întrucât, în ultimii doi ani, președintele Kabila s-a folosit de mijloace administrative și tehnice pentru a încerca să amâne alegerile și să rămână la putere și după încheierea mandatului său constituțional;

întrucât o primă încercare de modificare a constituției RDC în scopul de a permite Președintelui Kabila să candideze pentru un al treilea mandat a fost abandonată în 2015, ca urmare a opoziției puternice manifestate de societatea civilă și a mobilizării acesteia; întrucât aceste încercări au provocat tensiuni politice tot mai puternice, tulburări și violențe în întreaga țară, care în prezent pare a fi ajuns într-un impas electoral;

întrucât, în noiembrie 2015, președintele Kabila a anunțat lansarea unui dialog național; întrucât, în consecință, Uniunea Africană l-a numit pe fostul prim-ministru din Togo, dl Edem Kodjo, în funcția de facilitator al dialogului politic național; întrucât două grupări majore de opoziție au refuzat să participe la ceea ce ele consideră a fi un dialog neincluziv și nedemocratic și o tactică de amânare;

întrucât Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și Organizația Internațională a Francofoniei au subliniat împreună importanța dialogului și a căutării unui acord care să respecte democrația și statul de drept între actorii politici și au îndemnat toți actorii politici congolezi să coopereze pe deplin cu Edem Kodjo;

întrucât, la 18 octombrie 2016, președintele Kabila și o parte a opoziției au semnat un acord privind amânarea alegerilor prezidențiale până în aprilie 2018; întrucât, în temeiul acestui acord, președintele Kabila, care poate rămâne astfel la putere după 2016, a încredințat noului prim-ministru interimar, Samy Badibanga, sarcina de a forma un nou guvern;

întrucât, din ianuarie 2015, funcționarii serviciului congolez de securitate și informații supune la represalii activiști pașnici și membri ai opoziției și ai societății civile care se opun încercărilor de a permite președintelui Kabila să modifice Constituția pentru a rămâne la putere peste limita de două mandate impusă constituțional;

întrucât grupurile care militează pentru respectarea drepturilor omului au semnalat în repetate rânduri înrăutățirea situației drepturilor omului și a libertății de exprimare, de întrunire și de participare la demonstrații în țară în perioada premergătoare alegerilor, inclusiv utilizarea forței excesive împotriva demonstranților pașnici, a jurnaliștilor, a liderilor politici și a altora;

I.	întrucât nivelurile tot mai ridicate de violență, abuzuri și încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional, în special acțiunile cu țintă precisă și arestările arbitrare, au un impact negativ asupra eforturilor de a reglementa și a stabiliza situația din RDC;

întrucât, în special, există informații că peste 50 de persoane au fost ucise în timpul demonstrațiilor la 19 și 20 septembrie 2016, la Kinshasa, și multe altele au dispărut; întrucât membri ai mișcărilor LUCHA și Filimbi sunt în continuare deținuți în mod ilegal; întrucât o serie de organisme de presă precum Radio France Internationale (RFI) și Radio Okapi au fost închise sau bruiate; întrucât, potrivit unui raport al Biroului comun al ONU pentru drepturile omului, au fost semnalate 422 de încălcări ale drepturilor omului de către agenții de poliție și forțele de securitate în cursul demonstrațiilor care au avut loc între 19 și 21 septembrie 2016;

K.	întrucât agențiile umanitare consideră că instabilitatea politică aruncă țara în haos și împinge populația, deja afectată de diversele crize trecute și actuale, într-o situație de sărăcie și insecuritate extremă, peste 5 milioane de persoane având în prezent nevoie de ajutor alimentar;

L.	întrucât Uniunea Europeană a subliniat că decizia de a amâna alegerile până în 2017 trebuie în orice caz luată în cadrul unui dialog politic incluziv, imparțial și transparent între actorii congolezi, înainte de încheierea mandatului președintelui Kabila, în decembrie 2016;

M.	întrucât Programul indicativ național 2014-2020 pentru RDC, finanțat cu 620 de milioane de euro din cel de Al 11-lea Fond european de dezvoltare, acordă prioritate consolidării guvernării și statului de drept, inclusiv realizării unor reforme în sistemul judiciar, poliție și armată;

regretă pierderea de vieți omenești în urma demonstrațiilor din ultimele săptămâni și își exprimă profunda compasiune față de familiile victimelor și populația RDC;

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la instabilitatea crescândă a situației din RDC, într-un climat preelectoral tensionat; reamintește autorităților din RDC, în special președintelui, că este responsabilitatea lor să protejeze cetățenii de pe întreg teritoriul național, în special împotriva abuzurilor și crimelor, și să-și exercite atribuțiile de guvernare cu respectarea strictă a statului de drept;

regretă eșecul guvernului și al Comisiei electorale naționale independente (CENI) de a organiza alegeri prezidențiale în termenul impus de Constituție; își reiterează apelul pentru o organizare reușită și la timp a alegerilor, în deplină conformitate cu Constituția congoleză și Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea, și insistă asupra responsabilității guvernului congolez de a garanta un mediu favorabil pentru organizarea cât mai curând a unor alegeri transparente, credibile și incluzive;

reamintește angajamentul asumat de RDC în temeiul Acordului de la Cotonou, de a respecta principiile democrației, statului de drept și drepturilor omului, care includ libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei, buna guvernanță și transparența în funcțiile politice; remarcă faptul că dialogul desfășurat cu autoritățile din RDC în conformitate cu articolul 8 din Acordul de la Cotonou, cu scopul de a obține clarificări definitive în ceea ce privește procesul electoral, nu a avut succes;

solicită insistent UE să ia măsuri mai concrete și să lanseze imediat procedura prevăzută la articolul 96 din Acordul de la Cotonou și să aplice sancțiuni specifice, inclusiv interdicția de acordare a vizelor și înghețarea activelor, împotriva înalților funcționari și a membrilor forțelor armate responsabili de reprimarea violentă a demonstrațiilor și de impasul politic care împiedică o tranziție pașnică și constituțională către un nou regim politic, în special împotriva lui Kalev Mutond, Major General John Numbi, General Ilunga Kampete, Major General Gabriel Amisi Kumba și a generalului Célestin Kanyama;

solicită insistent tuturor actorilor politici să se angajeze într-un dialog pașnic și constructiv, pentru a împiedica agravarea actualei crize politice și a evita continuarea violențelor și a provocărilor; salută eforturile depuse de Conferința Episcopală Naționale a Congo (CENCO) pentru a crea un consens mai larg cu privire la o tranziție politică; invită autoritățile și opoziția să se abțină de la orice acțiune sau declarație care ar putea conduce la propagarea tulburărilor; în același timp, recunoaște că este necesară o perioadă de tranziție, în care funcția prezidențială să fie exercitată exclusiv sub autoritatea unui Consiliu de tranziție în cadrul căruia opoziția să aibă un rol esențial;

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului și la restricționarea crescândă a spațiului politic în RDC, în special în legătură cu instrumentalizarea sistemului judiciar și violențele și intimidările la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului, oponenții politici și jurnaliștii; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici; solicită autorităților să elimine imediat toate restricțiile impuse mass-media;

este în continuare profund îngrijorat cu privire la rolul real al CENI, de care va depinde în mare măsură legitimitatea procesului electoral; reamintește că comisia electorală ar trebui să fie o instituție imparțială și incluzivă, care să dispună de resurse suficiente pentru a asigura un proces electoral suficient de amplu și transparent;

solicită o anchetă completă, aprofundată și transparentă cu privire la încălcările drepturilor omului semnalate în timpul protestelor, pentru a identifica vinovații și a-i trage la răspundere;

10.

solicită delegației UE să continue să urmărească îndeaproape evoluția situației din RDC și să folosească toate metodele și instrumentele potrivite pentru a susține apărătorii drepturilor omului și mișcările prodemocratice; invită VP/ÎR să aibă în vedere creșterea capacităților de mediere ale delegației UE, pentru a coopera cu Uniunea Africană în vederea susținerii unui dialog politic mai larg și a împiedica agravarea crizei politice și extinderea violenței;

11.

solicită o mai mare implicare a Uniunii Africane în asigurarea respectării depline a Constituției congoleze; solicită instituirea unui dialog permanent între țările din regiunea Marilor Lacuri, pentru a preveni destabilizările ulterioare; salută, în acest sens, organizarea Conferinței internaționale a regiunii Marilor Lacuri pentru a evalua situația din RDC, care a avut loc la Luanda, în octombrie 2016;

12.

reamintește că pacea și securitatea reprezintă condiții indispensabile pentru organizarea cu succes a alegerilor și pentru stabilitatea mediului politic; salută, în această privință, reînnoirea mandatului MONUSCO și consolidarea competențelor sale de a proteja civilii și a susține drepturile omului în contextul electoral;

13.

își reiterează profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară alarmantă din RDC; solicită UE și statele membre să continue să ofere asistență populației din RDC, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor cele mai vulnerabile și contracararea consecințelor strămutărilor, insecurității alimentare și catastrofelor naturale;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului RDC, Uniunii Africane, Consiliului ACP-UE, Secretarului General al ONU și Consiliului ONU pentru Drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0085.

(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0290.

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/167

P8_TA(2016)0480

Accesul la energie în țările în curs de dezvoltare

Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la accesul la energie în țările în curs de dezvoltare (2016/2885(RSP))

(2018/C 224/27)

Parlamentul European,

—	având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special ODD 7 privind accesul la energie și ODD 12 și 13 privind consumul și producția durabile și, respectiv, schimbările climatice,

—	având în vedere inițiativa ONU din 2011 privind Energia durabilă pentru toți (SE4ALL),

—	având în vedere inițiativa intitulată „Energizarea dezvoltării”, lansată de Comisie în 2012 pentru a asigura accesul la energia durabilă pentru încă 500 de milioane de oameni din țările în curs de dezvoltare până în 2030,

—	având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), potrivit căruia obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei,

—	având în vedere articolul 191 din TFUE și politica UE privind clima,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (1) și, în special, anexa I la regulamentul în cauză, care conține dispoziții privind energia durabilă în cadrul programelor geografice, și anexa II, care conține dispoziții privind aspectele legate de energia durabilă ale programului tematic al ICD „Bunuri publice globale și provocări globale”,

—	având în vedere documentele de programare relevante din cadrul ICD și al Fondului european de dezvoltare (FED), inclusiv al programelor indicative naționale (PIN) care includ un sector energetic prioritar, precum și al programelor de acțiune anuale de punere în aplicare a PIN-urilor în cauză,

—	având în vedere inițiativa din 2014 privind un Coridor de energie curată pentru Africa, care vizează promovarea dezvoltării accelerate a energiei din surse regenerabile în Africa și reducerea emisiilor de dioxid de carbon și a dependenței de combustibilii fosili importați,

—	având în vedere analiza detaliată a proiectelor de documente de programare relevante din cadrul ICD și FED înainte ca acestea să fie aprobate de comitetele ICD și FED,

—

având în vedere cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) de la Paris, din decembrie 2015, și adoptarea Acordului de la Paris, primul acord global universal obligatoriu din punct de vedere juridic privind schimbările climatice,

—	având în vedere cea de a 22-a Conferință a părților (COP 22) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) desfășurată la Marrakech, în perioada 7-18 noiembrie 2016,

—

având în vedere reuniunea la nivel înalt prezidată de Idriss Déby, președintele Uniunii Africane, Alpha Condé, președintele Republicii Guineea, Nkosazana Dlamini-Zuma, președinta Comisiei Uniunii Africane, Akinwumi Adesina, președintele Băncii Africane de Dezvoltare, în prezența reprezentanților Uniunii Europene, Stefano Manservisi, directorul general al Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare, și Felice Zaccheo, șef-adjunct al Unității C6, Energie și schimbări climatice, precum și a lui Ségolène Royal, ministrul ecologiei, dezvoltării durabile și energiei, pe tema inițiativei privind energiile din surse regenerabile și a parteneriatului UE-UA, care a avut loc la 21 septembrie 2016, în paralel cu Adunarea Generală a ONU la New York,

—	având în vedere raportul Comisiei Mondiale a Barajelor din 16 noiembrie 2000 referitor la „Un nou cadru pentru luarea de decizii”,

—

având în vedere rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la finanțarea consolidării infrastructurii în materie de baraje în țările în curs de dezvoltare (2), rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la cooperarea UE pentru dezvoltare în sprijinul obiectivului de acces universal la energie până în 2030 (3) și rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la relațiile de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie (4),

—	având în vedere Raportul special nr. 15/2015 din 6 octombrie 2015 al Curții de Conturi Europene privind sprijinul acordat în scopul dezvoltării energiei din surse regenerabile în Africa de Est în cadrul Facilității ACP-UE pentru energie,

—	având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind accesul la energie în țările în curs de dezvoltare (O-000134/2016 – B8-1809/2016),

—	având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

—	având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât accesul sustenabil la o energie accesibilă, fiabilă și sigură are un rol fundamental pentru satisfacerea nevoilor și drepturilor umane de bază, inclusiv accesul la apă curată, igienă, un mediu sigur și securizat, servicii medicale, încălzire și educație și este esențial pentru practic toate tipurile de activitate economică, fiind, astfel, unul dintre principalele motoare ale dezvoltării; întrucât accesul la energie cuprinde și aspecte geopolitice și de securitate și întrucât problemele legate de energie pot sta la baza conflictelor;

întrucât 1,2 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică și întrucât pentru un număr și mai mare de oameni accesul de care dispun nu este unul fiabil; întrucât jumătate dintre persoanele fără acces la energie electrică locuiesc în Africa; întrucât numărul lor este în creștere, deoarece populația de pe acest continent crește într-un ritm mai rapid decât ritmul în care este extins accesul la energie;

întrucât, situația accesului la energie electrică din Africa Subsahariană este cea mai gravă la nivel mondial, dar, având în vedere evoluția sectorului energetic al acestei regiuni, este posibil ca, până în 2040, Africa Subsahariană să consume la fel de multă energie electrică cât au consumat India și America Latină împreună în 2010;

D.	întrucât peste 70 % din consumul total de energie al Africii este asigurat din surse regenerabile, însă aproape tot provine din utilizările tradiționale ale biomasei; întrucât există încă oportunități uriașe pentru utilizarea altor surse, în special surse de energie solară și eoliană;

E.	întrucât tendințele demografice din Africa vor avea un impact major asupra cerințelor de utilizare a terenurilor pentru producția de culturi, precum și asupra nevoii de lemn de foc;

F.	întrucât defrișările la nivel mondial sunt responsabile pentru aproape 20 % din toate emisiile de CO2; întrucât dependența în mare măsură de biomasa tradițională și de mașini de gătit ineficiente reprezintă un pericol pentru pădurile și zonele cu arbuști din multe regiuni de pe continentul african;

întrucât 2,3 miliarde de persoane folosesc pentru gătit biomasa tradițională, cum ar fi cărbunii, iar acest lucru are în multe cazuri efecte negative grave asupra sănătății și mediului; întrucât folosirea materialelor de acest tip este o sarcină care le revine cu preponderență femeilor, ele fiind cele care strâng lemne de foc, activitate ce durează adesea mult timp și pune în pericol siguranța lor; întrucât utilizarea unor mașini de gătit mai bune reduce timpul și eforturile necesare pentru a prepara hrana;

H.	întrucât continentul african are cel mai mare potențial din lume în domeniul energiei din surse regenerabile și se confruntă cu cea mai mare întârziere în ceea ce privește electrificarea;

întrucât zonele rurale se confruntă cu precădere cu sărăcia energetică, însă aprovizionarea cu energie în zonele tot mai întinse ale orașelor care se extind rapid reprezintă, de asemenea, o provocare enormă, având în vedere problemele geografice, legate de conectivitate și de lipsa infrastructurii și întrucât cele mai sărace țări din Africa sunt cele care plătesc cele mai mari facturi la energie;

întrucât este vital să se continue dezvoltarea piețelor emergente de electrificare rurală până devin mature și autonome și sprijinirea în mai mare măsură a programelor care se axează pe soluții energetice din surse regenerabile, eficiente din punct de vedere energetic, la scară mică și descentralizate;

K.	întrucât sărăcia energetică are, de asemenea, o dimensiune de gen; întrucât consecințele sărăciei energetice sunt mai importante pentru femei;

întrucât obiectivul universal de dezvoltare durabilă 7 este asigurarea accesului la energie la prețuri accesibile, fiabilă, durabilă și modernă pentru toți până în 2030; întrucât îndeplinirea angajamentelor privind măsurile în materie de climă necesită eforturi susținute și raționale în sectorul energetic și întrucât Africa se confruntă, prin urmare, cu o provocare dublă, pentru că trebuie să crească în mod semnificativ accesul cetățenilor săi la servicii energetice de bază și, în același timp, să își îndeplinească angajamentele asumate în baza acordului privind schimbările climatice;

întrucât raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, intitulat „Tendințe globale în investițiile în energie din surse regenerabile în 2016”, arată că investițiile mondiale anuale în noi capacități energetice din surse regenerabile au fost mai mult decât duble față de investițiile în centrale electrice pe bază de cărbune și gaze în 2015; întrucât piața energiei din surse regenerabile a fost dominată în 2015 de energia solară fotovoltaică și energia eoliană; întrucât, pentru prima dată, în 2015, investițiile în surse regenerabile au fost mai mari în țările în curs de dezvoltare decât în statele dezvoltate;

întrucât raportul Comisiei Mondiale a Barajelor din 16 noiembrie 2000 concluzionează că barajele de mari dimensiuni nu au reușit să îndeplinească așteptările privind cantitatea de energie electrică produsă sau apă furnizată sau privind controlul daunelor provocate de inundații, însă au avut consecințe sociale și de mediu enorme, iar eforturile de a atenua aceste consecințe au fost, în mare măsură, sortite eșecului;

O.	întrucât obiectivul realizării accesului universal la energie se împletește cu obiectivul privind justiția climatică;

întrucât justiția climatică asociază drepturile omului și dezvoltarea pentru a asigura o abordare centrată pe dimensiunea umană, care să protejeze drepturile celor mai vulnerabile persoane, iar sarcinile și beneficiile asociate schimbărilor climatice și consecințele acestora să fie distribuite în mod echitabil și corect;

Q.	întrucât fluxul lipsit de consecvență al finanțării domeniului climei și transferul tehnologic în privința schimbărilor climatice pot pune în pericol voința liderilor africani de a dezvolta energia din surse regenerabile în vederea realizării agendei de industrializare a continentului;

R.	întrucât Acordul de la Paris subliniază nevoia promovării accesului universal la energie durabilă în țările în curs de dezvoltare, în special în Africa, prin consolidarea dezvoltării energiei din surse regenerabile;

întrucât există multe dovezi și un consens larg conform cărora producerea descentralizată și la scară mică de energie din surse regenerabile, precum și rețelele locale și soluțiile neconectate la rețea sunt adesea cele mai eficiente, iar aceste soluții tind să contribuie cel mai mult la progresul general în materie de dezvoltare și sunt cele mai potrivite pentru reducerea la minimum sau evitarea efectelor negative asupra mediului;

întrucât Regulamentul privind ICD pune accentul pe producția locală de energie din surse regenerabile, iar programele aferente ICD și FED și proiectele din sectorul energetic ar trebui concepute pentru a reflecta buna cunoaștere a avantajelor producției descentralizate de energie din surse regenerabile;

întrucât asistența pentru dezvoltare acordată de UE în sectorul energetic a crescut vertiginos, iar cheltuielile din acest domeniu sunt planificate să atingă 3,5 miliarde EUR în perioada 2014-2020; întrucât 30 de programe indicative naționale (PIN), dintre care jumătate sunt destinate țărilor africane, includ un sector energetic prioritar;

întrucât Facilitatea pentru energie ACP-UE, care a fost creată în iunie 2005, are drept obiectiv promovarea accesului la servicii energetice moderne pentru populația săracă din zonele rurale și periurbane, axându-se în mare măsură pe Africa Subsahariană și pe energia din surse regenerabile; întrucât Raportul special nr. 15/2015 al Curții de Conturi Europene conține o serie de recomandări pentru Comisie în vederea selectării mai riguroase a proiectelor, a consolidării monitorizării acestora și a sporirii perspectivelor lor de sustenabilitate;

întrucât UE a lansat recent o inițiativă de finanțare a electrificării (ElectriFI), iar alte acorduri de finanțare includ facilități pentru combinarea subvențiilor UE cu împrumuturi sau capitaluri de la finanțatori publici și privați (mecanisme de finanțare mixtă) pentru diferite părți ale lumii, cu activitățile Băncii Europene de Investiții în sectorul energetic în cadrul mandatului său de acordare a împrumuturilor externe și cu operațiunile Fondului fiduciar UE pentru infrastructura din Africa din sectorul energetic;

întrucât, pentru a realiza ODD 7, este necesară o contribuție mai mare a investițiilor sectorului privat; întrucât toate deciziile de promovare a utilizării parteneriatelor public-privat prin finanțare mixtă în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se bazeze pe o evaluare temeinică a acestor mecanisme și pe lecțiile învățate din experiența anterioară; întrucât trebuie să se evite în toate circumstanțele acordarea de subvenții pentru proiectele care sunt deja viabile din punct de vedere comercial;

Y.	întrucât formarea personalului local specializat și foarte specializat trebuie să constituie o prioritate, cu scopul de a asigura accesul la energie în țările în curs de dezvoltare, iar pentru aceasta este necesară alocarea unei părți substanțiale a finanțării;

întrucât subvențiile pentru combustibilii fosili la nivel mondial sunt de ordinul a 500 de miliarde USD pe an, cauzează creșteri și nu scăderi ale emisiilor de gaze cu efect de seră și sunt de obicei mai avantajoase pentru cetățenii înstăriți, nu pentru cei săraci; întrucât aceste subvenții ar trebui eliminate treptat și, astfel, guvernele ar putea elibera fonduri considerabile pe care le-ar putea aloca pentru politici sociale mult mai eficace și pentru extinderea accesului la o energie accesibilă, fiabilă, durabilă și modernă, reducând inegalitățile și îmbunătățind calitatea vieții,

reamintește că accesul la energie contribuie la dezvoltarea mai rapidă; atrage atenția asupra amplorii și implicațiilor sărăciei energetice din țările în curs de dezvoltare și asupra implicării ferme a UE în eforturile de reducere a acesteia; subliniază că este necesar ca guvernele, societatea civilă și părțile interesate din țările afectate și partenerii internaționali să depună eforturi considerabile și coordonate pentru a reduce sărăcia energetică și a îndeplini ODD 7; în zonele rurale izolate, în special cele aflate în afara rețelei de energie, sunt necesare eforturi și mai mari; reamintește că politicile privind schimbările climatice și politicile comerciale ar trebui să se susțină reciproc pentru realizarea dezvoltării durabile și pentru eradicarea sărăciei în conformitate cu Agenda 2030 și cu Acordul de la Paris;

subliniază relația puternică dintre energie și potențialele probleme de securitate și consideră că guvernanța energetică este dificil de pus în aplicare, însă este esențială pentru dezvoltarea economică și umană în țările în curs de dezvoltare;

reamintește că electrificarea se realizează cu sprijinul autorităților publice; subliniază că acest lucru depinde de buna administrare a serviciilor de distribuție a energiei și de capacitatea statului de a-și exercita funcțiile sale suverane;

invită UE să includă o dimensiune de gen în toate politicile sale privind energia, axându-se pe femeile cu nevoi speciale;

sprijină inițiativa Comisiei intitulată „Energizarea dezvoltării”, menită să asigure accesul la energia durabilă pentru încă 500 de milioane de persoane din țările în curs de dezvoltare până în 2030 prin componente de programe precum crearea unui instrument de asistență tehnică, cu participarea specialiștilor UE cu scopul de a dezvolta expertiza tehnică în țările în curs de dezvoltare, precum și de a promova consolidarea capacităților și transferul de tehnologie; evidențiază că energia contribuie la multe alte domenii, cum ar fi sănătatea, educația, apa curată, agricultura, precum și telecomunicațiile și conectivitatea la internet; subliniază că inițiativa „Energizarea dezvoltării” trebuie să fie în deplină concordanță cu obiectivele politicii de dezvoltare a UE, enumerate în Tratatul de la Lisabona;

consideră că, deși sunt succinte, dispozițiile aplicabile din Regulamentul privind ICD, care a făcut obiectul procedurii de codecizie a Parlamentului European și a Consiliului, constituie o bază solidă pentru asistența pentru dezvoltare acordată de UE în sectorul energetic; reamintește că aceste dispoziții se axează pe accesul la energie și pun accentul pe energia din surse regenerabile locale și regionale și pe asigurarea accesului pentru persoanele sărace din regiunile îndepărtate;

salută ElectriFI, care oferă o structură flexibilă și incluzivă, permițând participarea diferiților parteneri, cum ar fi sectorul privat, instituțiile publice și autoritățile locale, de care ar putea beneficia în egală măsură în aceleași condiții de piață, ținând seama în mod corespunzător de nevoile și oportunitățile din fiecare țară/regiune vizată; reamintește că implicarea partenerilor din sectorul privat local și a organizațiilor societății civile va fi esențială pentru îmbunătățirea eficacității acțiunilor întreprinse și asumarea responsabilității pentru ele;

invită Comisia să raporteze periodic pe site-ul instituției cu privire la progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivului inițiativei sale „Energizarea dezvoltării”, să precizeze procentul din finanțarea totală destinată sectorului energetic din țările în curs de dezvoltare care a fost alocat energiei din surse regenerabile, regiunilor îndepărtate, formării personalului și creării de know-how și de competențe la nivel local, precum și soluțiilor locale și soluțiilor neconectate la rețea și să descrie succint, dar cât mai precis cu putință, implicarea diverselor părți interesate în acțiunile finalizate și în cele în curs de desfășurare;

subliniază potențialul înalt al resurselor de energie regenerabile din Africa pentru producția de energie solară și eoliană în vederea asigurării accesului la energie pentru toți, în special în zonele rurale; indică faptul că prețul echipamentelor fotovoltaice are o influență fundamentală asupra exploatării efective a potențialului de energie solară în Africa; prin urmare, îndeamnă UE și statele sale membre să faciliteze transferul de tehnologii menite a fi folosite în țările în curs de dezvoltare;

10.

precizează că Africa deține aproximativ 10 % din potențialul teoretic de energie hidroelectrică al planetei; reamintește că încălzirea globală va afecta modelele de precipitații și, de aceea, reprezintă o provocare tot mai mare din punctul de vedere al accesului la apă și al securității alimentare; reamintește, de asemenea, că Comisia Mondială a Barajelor a precizat că este posibil ca grupurile sărace, alte grupuri vulnerabile și generațiile viitoare să suporte o parte disproporționată a costurilor sociale și de mediu ale proiectelor de baraje de mari dimensiuni, fără a avea parte de beneficii economice pe măsură; reiterează că barajele hidroelectrice de mici dimensiuni sunt mai sustenabile și mai viabile din punct de vedere economic decât barajele hidroelectrice de mari dimensiuni;

11.

recomandă ca organizațiile financiare (organizațiile donatoare bilaterale, băncile multilaterale de dezvoltare, agențiile de creditare a exportului și BEI) să se asigure că orice opțiune de construire de baraje pentru care este aprobată finanțarea respectă orientările Comisiei Mondiale a Barajelor; subliniază, în special, că orice plan de construire a unui baraj ar trebui evaluat în funcție de cinci valori: echitate, eficiență, proces decizional participativ, durabilitate și responsabilitate; în mod special, reamintește că, în cazul în care proiectele afectează popoarele indigene și tribale, aceste procese trebuie să fie ghidate de consimțământul lor exprimat liber, prealabil și în cunoștință de cauză;

12.

reamintește că bioenergia este o sursă de energie complexă interconectată cu agricultura, silvicultura și industria, care afectează ecosistemele și biodiversitatea; reamintește, în special, că dezvoltarea biomasei pentru energie presupune noi amenințări, legate, de exemplu, de securitatea alimentară, securitatea proprietății funciare, defrișări și degradarea terenurilor; reamintește că amprenta de apă a bioenergiei ar trebui, de asemenea, luată în considerare, deoarece multe zone din Africa se confruntă deja cu lipsa apei, aproximativ o treime din suprafața productivă a Africii fiind deja clasificată ca regiune aridă; subliniază, prin urmare, nevoia de a elabora, atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare, criterii de mediu și de sustenabilitate socială stricte și obligatorii din punct de vedere juridic pentru producția de biomasă, astfel încât energia să îndeplinească ODD 7;

13.

subliniază nevoia de a sprijini folosirea mașinilor de gătit extrem de eficiente și tranziția spre combustibili pentru gătit moderni, pentru a contracara epuizarea rapidă a resurselor forestiere;

14.

consideră încurajatoare existența diferitelor inițiative la nivel internațional care promovează accesul la energie durabilă în țările în curs de dezvoltare, în special în Africa, dar insistă asupra necesității de a le coordona mai bine pentru ca acestea să fie mai eficiente; invită UE și statele sale membre să ofere sprijin și asistență tehnică pentru punerea în aplicare a Planului de acțiune aferent inițiativei privind Coridorul de energie curată pentru Africa, al cărui obiectiv este ca jumătate din cererea totală de energie electrică să provină din surse curate, locale, eficiente din punctul de vedere al costurilor și regenerabile până în 2030, reducând astfel emisiile de dioxid de carbon; solicită o mai bună coordonare între organismele de finanțare, sectorul privat și guvernele din țările în curs de dezvoltare pentru a accelera realizarea obiectivelor; subliniază nevoia asistenței pentru întreținere, cu acces suficient la aprovizionarea cu piese de schimb și la experți tehnici instruiți la nivel local;

15.

sprijină folosirea finanțării mixte în cazul în care acest lucru reprezintă modul cel mai eficient de utilizare a fondurilor destinate asistenței pentru dezvoltare în vederea atingerii ODD 7, în cazul în care se pune accentul pe proiectele la scară mică și în cazul în care întreprinderile participante sunt obligate să pună în practică responsabilitatea socială a întreprinderilor; invită Comisia să aibă grijă să evite acordarea de subvenții proiectelor care ar fi viabile și în lipsa acestor fonduri, chiar dacă investitori privați fac cereri în acest sens; este de părere că principiile eficacității în materie de dezvoltare trebuie respectate și în cadrul operațiunilor de finanțare mixtă și observă că sunt importante alinierea cu planurile de dezvoltare ale țărilor beneficiare, implicarea extinsă a părților interesate, transparența și responsabilitatea, coordonarea și eficiența, precum și rezultatele măsurabile și tangibile;

16.

solicită eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili și încurajează alocarea fondurilor astfel eliberate pentru politici sociale eficiente și pentru acțiuni menite să elimine sărăcia energetică în țările în curs de dezvoltare;

17.

subliniază că singura cale de a evalua succesul acțiunilor UE o reprezintă volumul contribuției sale la asigurarea accesului universal la energie, cu emisii minime de gaze cu efect de seră, ținând seama de principiul responsabilității comune, dar diferențiate;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific.

(1) JO L 77, 15.3.2014, p. 44.

(2) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 67.

(3) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 83.

(4) JO C 332 E, 15.11.2013, p.28.

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/183

P8_TA(2016)0432

Accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor (COM(2016)0452 – C8-0333/2016 – 2016/0209(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

(2018/C 224/33)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2016)0452),

—	având în vedere articolele 113 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0333/2016),

—	având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0326/2016),

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Considerentul - 1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(-1)

Rolul vehiculelor, al conturilor și al societăților cu sediul în paradisuri fiscale și jurisdicții necooperante a devenit numitorul comun într-o gamă largă de operațiuni, în general detectate a posteriori, care ascund practici de fraudă fiscală, evaziune fiscală și spălare de bani. Acest fapt în sine ar trebui să impună acțiuni politice și diplomatice vizând eliminarea centrelor offshore la nivel mondial.

Amendamentul 2

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)

Directiva 2011/16/UE a Consiliului (11), astfel cum a fost modificată de Directiva 2014/107/UE (12) se aplică, de la 1 ianuarie 2016, în 27 de state membre, iar de la 1 ianuarie 2017 și în Austria. Directiva respectivă pune în aplicare Standardul global pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare în domeniul fiscal („standardul global”) în interiorul Uniunii. În acest fel, ea asigură faptul că informațiile privind titularii de cont ai conturilor financiare sunt raportate statului membru în care sunt rezidenți titularii de cont.

(1)

Amendamentul 3

Propunere de directivă

Considerentul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1a)	Combaterea fraudei fiscale și a eludării fiscale, inclusiv în ceea ce privește spălarea de bani, reprezintă o prioritate absolută pentru Uniune.

Amendamentul 4

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)

Pentru a asigura monitorizarea efectivă a aplicării de către instituțiile financiare a procedurilor de control de precauție stabilite în Directiva 2011/16/UE, autoritățile fiscale au nevoie să aibă acces la informațiile privind combaterea spălării banilor. În absența accesului, autoritățile respective nu vor putea să monitorizeze, să auditeze și să confirme faptul că instituțiile financiare aplică în mod corespunzător Directiva 2011/16/UE, identificând în mod corect și raportând beneficiarii reali ai structurilor intermediare.

(3)

Pentru a asigura monitorizarea efectivă a aplicării de către instituțiile financiare a procedurilor de control de precauție stabilite în Directiva 2011/16/UE, autoritățile fiscale au nevoie să aibă acces rapid și complet la informațiile privind combaterea spălării banilor și să aibă la dispoziție suficient personal calificat corespunzător pentru a realiza această sarcină, precum și capacitatea de a face schimb de astfel de informații. Acest acces ar trebui să fie rezultatul unui schimb automat obligatoriu de informații. În absența accesului și a personalului adecvat , autoritățile respective nu vor putea să monitorizeze, să auditeze și să confirme faptul că instituțiile financiare aplică în mod corespunzător Directiva 2011/16/UE, identificând în mod corect și raportând beneficiarii reali ai structurilor intermediare.

Amendamentul 5

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3a)

Legătura constatată între evaziunea fiscală, eludarea fiscală și spălarea de bani impune exploatarea la maximum a sinergiilor care rezultă din cooperarea la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional dintre diferitele autorități implicate în combaterea acestor infracțiuni și abuzuri. Aspecte precum transparența proprietății efective sau măsura în care o serie de entități, cum ar fi profesiile juridice, sunt supuse cadrului privind combaterea spălării banilor în țările terțe, sunt esențiale pentru sporirea capacității autorităților Uniunii de a aborda evaziunea fiscală și spălarea de bani.

Amendamentul 6

Propunere de directivă

Considerentul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3b)	Dezvăluirile din cazurile „Swissleaks”, „Luxleaks”, „Panama Papers” și „Bahamas Leaks”, care sunt manifestări individuale ale unui fenomen mondial, au confirmat nevoia fundamentală de creștere a transparenței fiscale și de intensificare a coordonării și cooperării dintre jurisdicții.

Amendamentul 7

Propunere de directivă

Considerentul 3 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3c)

Schimbul automat și obligatoriu de informații în domeniul fiscal este recunoscut la nivel internațional, la nivelul G20, al OCDE și al Uniunii drept instrumentul cel mai eficient în sprijinul obținerii transparenței fiscale internaționale. În Comunicarea sa din 5 iulie 2016 către Parlamentul European Comunicare privind măsuri suplimentare pentru creșterea transparenței și lupta împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale (1a) , Comisia considera că „există argumente solide în favoarea lărgirii domeniului cooperării administrative dintre autoritățile fiscale, pentru a include informațiile privind beneficiarii reali” și că „schimbul automat de informații privind beneficiarii reali ar putea fi integrat în cadrul de transparență fiscală obligatorie aflat deja în vigoare în UE”. Toate statele membre participă deja la un proiect-pilot privind schimbul de informații cu privire la beneficiarii finali reali ai întreprinderilor și ai trusturilor.

Amendamentul 8

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)	Prin urmare, este necesar să se asigure accesul autorităților fiscale la informațiile, procedurile, documentele și mecanismele privind combaterea spălării banilor pentru ca acestea să-și poată îndeplini sarcinile de monitorizare a aplicării corespunzătoare a Directivei 2011/16/UE.

(4)

Normele UE privind prevenirea și combaterea spălării banilor au integrat, de-a lungul timpului, modificări ale standardelor internaționale, în scopul consolidării coordonării între statele membre și pentru a răspunde provocărilor care apar la nivel mondial, mai ales din cauza legăturilor dintre spălarea de bani, finanțarea terorismului, crima organizată și evaziunea și eludarea fiscală. Prin urmare, este necesar să se asigure accesul direct și simplificat al autorităților fiscale la informațiile, procedurile, documentele și mecanismele privind combaterea spălării banilor pentru ca acestea să-și poată îndeplini sarcinile de monitorizare a aplicării corespunzătoare a Directivei 2011/16/UE și pentru ca toate formele de cooperare administrativă menționate în directivă să funcționeze și să se integreze aceste informații, dacă e cazul, în schimburile automate dintre statele membre și să se acorde acces Comisiei, pe o bază de confidențialitate .

Amendamentul 10

Propunere de directivă

Considerentul 4 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4b)

În plus, este important ca autoritățile fiscale să dispună de informații și sisteme adecvate de tehnologie a comunicațiilor (TIC) care pot identifica activitățile de spălare de bani într-un stadiu incipient. În această privință, autoritățile fiscale ar trebui să aibă resurse adecvate de TIC și de personal, care să poată face față volumului mare de informații privind combaterea spălării banilor ce urmează să fie schimbate între statele membre.

Amendamentul 11

Propunere de directivă

Considerentul 4 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4c)	Mai mult decât atât, având în vedere că schimbul de informații actualizate și scurgerile de informații au crescut schimbul voluntar de informații și disponibilitatea acestora, este foarte important ca statele membre să investigheze și să acționeze asupra tuturor delictelor potențiale.

Amendamentul 12

Propunere de directivă

Considerentul 4 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4d)

Întrucât informațiile privind combaterea spălării banilor sunt adesea de natură transfrontalieră, acestea ar trebui să fie incluse, dacă este cazul, în schimbul automat dintre statele membre și ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei, la cerere, în cadrul competenței sale de a pune în aplicare normele privind ajutoarele de stat. Mai mult decât atât, având în vedere complexitatea și necesitatea de a verifica fiabilitatea acestor informații, cum ar fi în cazul datelor privind proprietatea efectivă, autoritățile fiscale ar trebui să coopereze în anchetele transfrontaliere.

Amendamentul 13

Propunere de directivă

Considerentul 4 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4e)	Este esențial să existe un schimb automat, obligatoriu și continuu de informații în domeniul fiscal între diferitele autorități competente, cu scopul de a asigura o transparență maximă și de a avea un instrument de bază pentru prevenirea și combaterea tuturor tipurilor de comportament fraudulos.

Amendamentul 14

Propunere de directivă

Considerentul 4 f (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4f)	Având în vedere caracterul global al activităților de spălare a banilor, cooperarea internațională este esențială pentru o luptă eficace și eficientă împotriva unor astfel de activități.

Amendamentul 15

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre și monitorizarea sa efectivă în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, din motive de uniformitate și eficacitate, el poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv.

(6)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre și monitorizarea sa efectivă în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne în scopul combaterii fraudei fiscale , nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, din motive de uniformitate și eficacitate, el poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul respectiv.

Amendamentul 16

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)

Controalele de precauție vizând clientela efectuate de instituțiile financiare în temeiul Directivei 2011/16/UE au început deja și primele schimburi de informații urmează să fie finalizate până în septembrie 2017. Prin urmare, pentru a se asigura faptul că monitorizarea efectivă a aplicării nu suferă întârzieri, prezenta directivă de modificare ar trebui să intre în vigoare și să fie transpusă până la 1 ianuarie 2017 .

(7)

Amendamentul 17

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – punctul - 1 (nou)

Directiva 2011/16/UE

Articolul 2 – alineatul 1

Textul în vigoare

Amendamentul

(-1)	La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

1. Prezenta directivă se aplică tuturor tipurilor de taxe și impozite percepute de către sau în numele unui stat membru sau al subdiviziunilor teritoriale sau administrative ale acestuia, inclusiv autoritățile locale , precum și serviciilor virtuale de schimb valutar și furnizorilor de portofele digitale în custodie .

Amendamentul 18

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – punctul - 1 a (nou)

Directiva 2011/16/UE

Articolul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(-1a)

Se introduce următorul articol:

„Articolul 8a

Autoritățile fiscale ale unui stat membru procedează la un schimb automat de informații și documente prevăzute la articolul 22 din prezenta directivă în termen de trei luni de la colectarea acestora, cu orice alt stat membru, în cazul în care beneficiarul real al unei întreprinderi sau, în cazul unui trust, constituentul, unul dintre administratori, garantul (după caz), unul dintre beneficiari sau orice altă persoană care exercită un control efectiv asupra trustului, sau titularul unui cont menționat la articolul 32a din Directiva (UE) 2015/849 este contribuabil al respectivului stat membru. Comisia ar trebui să primească acces pentru a-și putea îndeplini sarcinile, pe o bază de confidențialitate.”

Amendamentul 19

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1

Directiva 2011/16/UE

Articolul 22 – alineatul 1 a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1a) În scopul punerii în aplicare și al asigurării respectării acelor legi ale statelor membre care conferă valabilitate prezentei directive, precum și pentru asigurarea funcționării cooperării administrative pe care o instituie, statele membre asigură prin lege accesul autorităților fiscale la registrele centrale, mecanismele, procedurile, documentele și informațiile menționate la articolele 7, 13, 18, 18a, 19, 27, 30, 31, 32a , 40, 44 și 48 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (*2). Acest acces ar trebui să fie rezultatul unui schimb automat obligatoriu de informații. Statele membre garantează suplimentar accesul la aceste informații prin includerea lor într-un registru public centralizat de societăți, trusturi și alte structuri cu o natură sau cu un scop similar sau echivalent.

Amendamentul 20

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 1 a (nou)

Directiva 2011/16/UE

Articolul 22 – alineatul 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1a)

La articolul 22 se inserează următorul alineat:

„(1b) În scopul utilizării eficiente a datelor schimbate, statele membre se asigură că toate informațiile schimbate și obținute sunt investigate în timp util, dacă aceste informații au fost obținute de către autorități la cerere, prin schimb spontan de informații de către un alt stat membru sau dintr-o scurgere de informații publice. În cazul în care un stat membru nu realizează acest lucru într-un interval de timp prevăzut de legislația națională, acesta ar trebui să comunice Comisiei în mod public motivele.”

Amendamentul 21

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 31 decembrie 2016 , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.	(1) Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 31 decembrie 2017 , actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Amendamentul 22

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 2

Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre aplică dispozițiile respective începând de la 1 ianuarie 2017 .	Statele membre aplică dispozițiile respective începând de la 1 ianuarie 2018 .

(11) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(12) Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 359, 16.12.2014, p. 1).

(11) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(1a) COM(2016)0451.

(*1) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(*2) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

27.6.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/227

P8_TA(2016)0475

Procedura bugetară 2017: proiectul comun de buget

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 aprobat de Comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare (14635/2016 – C8-0470/2016 – 2016/2047(BUD))

(2018/C 224/54)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere și declarațiile Parlamentului, Consiliului și Comisiei referitoare la acesta (14635/2016 – C8-0470/2016),

—	având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017, adoptat de Comisie la 18 iulie 2016 (COM(2016)0300),

—	având în vedere poziția privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 adoptată de Consiliu la 12 septembrie 2016 și transmisă Parlamentului European la 14 septembrie 2016 (11900/2016 – C8-0373/2016),

—	având în vedere scrisoarea rectificativă nr. 1/2017 la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017, prezentată de Comisie la 17 octombrie 2016,

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 (1) și amendamentele bugetare pe care le conține,

—	având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

—	având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (3),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (4),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (5),

—	având în vedere articolele 90 și 91 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A8-0353/2016),

aprobă textul comun convenit în cadrul Comitetului de conciliere, care constă din ansamblul următoarelor documente:

—	lista liniilor bugetare care nu sunt modificate în raport cu proiectul de buget sau cu poziția Consiliului;

—	sumele totale aferente rubricilor cadrului financiar;

—	sumele linie cu linie pentru toate posturile bugetare;

—	un document consolidat cuprinzând sumele și textul final pentru toate liniile bugetare care au fost modificate în cadrul procedurii de conciliere;

confirmă declarațiile comune ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

constată că nivelul efectivelor de personal ale Parlamentului a reprezentat una dintre problemele majore ale acestei concilieri; reamintește că, în baza acordului informal, fiecare componentă a autorității bugetare deține competența exclusivă asupra propriei secțiuni de buget, reamintește, de asemenea, decizia sa politică de a exonera grupurile politice de obiectivul privind reducerea personalului cu 5 %, astfel cum se subliniază în rezoluțiile sale referitoare la bugetele pentru 2014, 2015, 2016 și 2017; va evalua consecințele deciziilor bugetare asupra funcționării instituției;

încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului, Comisiei, celorlalte instituții și organelor interesate, precum și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate la acea dată, P8_TA(2016)0411.

(2) JO L 168, 7.6.2014, p. 105.

(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(5) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

ANEXĂ

17.11.2016

FINAL

Buget 2017 – Elemente aferente concluziilor comune

Prezentele concluzii comune cuprind următoarele secțiuni:

1.	Buget 2017

2.	Buget 2016 – Proiectele de buget rectificativ 4, 5 și 6/2016

3.	Declarații comune

Prezentare generală

A. Buget 2017

Potrivit elementelor aferente concluziilor comune:

—	Cuantumul total al creditelor de angajament din bugetul 2017 se stabilește la 157 857,8 milioane EUR. Per ansamblu, se lasă o marjă sub plafoanele din CFM pentru 2017 de 1 100,1 milioane EUR în credite de angajament.

—	Cuantumul total al creditelor de plată din bugetul pe 2017 se stabilește la 134 490,4 milioane EUR.

—	Instrumentul de flexibilitate pentru 2017 este mobilizat cu credite de angajament în cuantum de 530 milioane EUR pentru rubrica 3 Securitate și cetățenie.

—	Marja globală pentru angajamente este mobilizată cu suma de 1 439,1 milioane EUR pentru rubrica 1a Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă.

—

Marja pentru situații neprevăzute este mobilizată cu suma de 1 906,2 milioane EUR pentru rubricile 3 și 4. Compensarea se face cu suma de 575,0 milioane EUR din marja nealocată de la rubrica 2 Creștere durabilă: Resurse naturale în 2017 și cu suma de 507,3 milioane EUR în 2017, 570,0 milioane EUR în 2018 și 253,9 milioane EUR în 2019 din marjele nealocate de la rubrica 5 Administrație.

—	Creditele de plată din 2017 aferente mobilizării Instrumentului de flexibilitate în 2014, 2015 și 2016 sunt estimate de către Comisie la 981,1 milioane EUR.

B. Buget 2016

Potrivit elementelor aferente concluziilor comune:

—	Proiectul de buget rectificativ nr. 4/2016 și mobilizarea corespunzătoare a marjei pentru situații neprevăzute sunt acceptate conform propunerii Comisiei.

—	Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2016 este acceptat conform propunerii Comisiei.

—	Proiectul de buget rectificativ nr. 6/2016 și mobilizarea corespunzătoare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene sunt acceptate conform propunerii Comisiei.

1. Buget 2017

1.1. Linii „închise”

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentele concluzii, sunt confirmate toate liniile bugetare nemodificate nici de Consiliu, nici de Parlament și liniile bugetare la care Parlamentul a acceptat amendamentele Consiliului în lectura lor respectivă.

Pentru celelalte linii bugetare, Comitetul de conciliere a convenit asupra concluziilor incluse în secțiunile 1.2-1.8 de mai jos.

1.2. Aspecte orizontale

Agențiile descentralizate

Contribuția UE (în credite de angajament și credite de plată) și numărul de posturi pentru toate agențiile descentralizate este stabilit la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, cu următoarele excepții:

—	Oficiul European de Poliție (EUROPOL, articolul bugetar 18 02 04), pentru care sunt alocate 10 posturi suplimentare, cu credite suplimentare în valoare de 675 000 EUR în credite de angajament și credite de plată.

—	Unitatea de cooperare judiciară a Uniunii Europene (EUROJUST, articolul bugetar 33 03 04), pentru care sunt alocate 10 posturi suplimentare cu credite suplimentare în valoare de 675 000 EUR în credite de angajament și credite de plată.

—	Autoritatea Bancară Europeană (ABE, articolul bugetar 12 02 04), pentru care creditele de angajament și creditele de plată sunt reduse cu 500 000 EUR.

—	Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO, articolul bugetar 18 03 02), pentru care creditele de angajament și creditele de plată sunt majorate cu 3 000 000 EUR.

—	Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA, postul bugetar 17 03 12 01), pentru care creditele de angajament și creditele de plată sunt reduse cu 8 350 000 EUR.

Agențiile executive

Contribuția UE (în credite de angajament și credite de plată) și numărul de posturi pentru agențiile executive sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget pe 2017.

Proiectele pilot/acțiunile pregătitoare

Este convenit un pachet cuprinzător de 78 de proiecte-pilot/acțiuni pregătitoare (PP/AP), cu o sumă totală de 76,9 milioane EUR în credite de angajament, astfel cum s-a propus de către Parlament, pe lângă acțiunea pregătitoare propusă de Comisie în proiectul de buget pe 2017.

Atunci când un proiect-pilot sau o acțiune pregătitoare pare să fie acoperită de un temei juridic existent, Comisia poate propune transferul creditelor în contul temeiului juridic corespunzător pentru a facilita realizarea acțiunii.

Acest pachet respectă întru totul plafoanele pentru proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare stabilite în regulamentul financiar.

1.3. Rubricile de cheltuieli din cadrul financiar – credite de angajament

După ce a luat în considerare concluziile de mai sus privind liniile bugetare „închise”, agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, comitetul de conciliere a convenit următoarele:

Rubrica 1a – Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

Creditele de angajament de la următoarele linii bugetare sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget pe 2017, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017:

În EUR
Linia bugetară	Denumire	DB 2017	Buget 2017	Diferență
02 02 02	Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) sub formă de capitaluri proprii și datorii	167 030 000	217 030 000	50 000 000
06 02 01 03	Optimizarea integrării și a interconectării modurilor de transport și consolidarea interoperabilității	360 321 493	410 321 493	50 000 000
08 02 01 01	Consolidarea cercetării de frontieră în cadrul ERC — Consiliul European pentru Cercetare	1 736 471 644	1 753 136 644	16 665 000
08 02 04	Răspândirea excelenței și extinderea participării	123 492 850	140 157 850	16 665 000
09 04 02 01	Rolul de lider în materie de tehnologii ale informației și comunicațiilor	779 380 777	796 050 777	16 670 000
15 02 01 01	Promovarea excelenței și cooperării în domeniul educației și formării în Europa, precum și a relevanței acestora pentru piața forței de muncă	1 701 963 700	1 725 463 700	23 500 000
15 02 01 02	Promovarea excelenței și cooperării în domeniul tineretului în Europa, precum și a participării tinerilor la viața democratică din Europa	201 400 000	227 900 000	26 500 000
	Total			200 000 000 (1)

Consiliul și Parlamentul confirmă că majorările convenite la rubrica 1a, ca parte din bugetul pe 2017, respectă pe deplin acordurile anterioare și nu aduc atingere procedurilor legislative în curs.

Toate celelalte credite de angajament de la rubrica 1a sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, integrând ajustările convenite în Comitetul de conciliere și incluse în tabelul de mai jos. Se creează un articol bugetar specific pentru „Evenimente speciale”, astfel cum a fost prevăzut în lectura din Parlament.

În EUR
Linia bugetară	Denumire	PB 2017 (incl. SR 1)	Buget 2017	Diferență
32 02 01 01	O mai bună integrare a pieței interne a energiei și interoperabilitatea transfrontalieră a rețelelor de energie electrică și gaze	217 403 954	206 508 927	-10 895 027
32 02 01 02	Sporirea nivelului de securitate a aprovizionării cu energie în Uniune	217 403 954	207 441 809	-9 962 145
32 02 01 03	Contribuția la dezvoltarea durabilă și la protecția mediului	217 404 002	206 509 070	-10 894 932
32 02 01 04	Crearea unui mediu mai propice investițiilor private în proiecte din domeniul energiei	85 227 000	77 291 975	-7 935 025
15 02 10	Evenimente anuale speciale		6 000 000	6 000 000
04 03 02 01	PROGRESS — Sprijinirea elaborării, a punerii în aplicare, a monitorizării și a evaluării politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă ale Uniunii și a legislației în domeniul condițiilor de muncă	60 000 000	65 000 000	5 000 000
04 03 02 02	EURES – Promovarea mobilității geografice voluntare a lucrătorilor și stimularea oportunităților de încadrare în muncă	22 578 000	23 578 000	1 000 000
	Total			-27 687 129

Prin urmare, după ce s-au luat în calcul agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 21 312,2 milioane EUR, lăsându-se o marjă de 51,9 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 1a, și utilizarea marjei globale pentru angajamente cu suma de 1 439,1 milioane EUR.

Rubrica 1b — Coeziune economică, socială și teritorială

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget pe 2017.

După ce s-au luat în calcul proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 53 586,6 milioane EUR, lăsându-se o marjă de 0,4 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 1b.

Rubrica 2 — Creștere durabilă: Resurse naturale

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, incluzând reducerea suplimentară de 325,0 milioane EUR care provine din majorarea veniturilor alocate din cadrul FEGA, comunicată de Comisie la 7 noiembrie 2016. Prin urmare, Comitetul de conciliere a convenit asupra următoarelor:

În EUR
Linia bugetară	Denumire	PB 2017 (incl. SR 1)	Buget 2017	Diferență
05 03 01 10	Schema de plată de bază (BPS)	15 621 000 000	15 296 000 000	- 325 000 000

După ce s-au luat în calcul agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 58 584,4 milioane EUR, lăsându-se o marjă de 1 031,6 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 2, având în vedere că suma de 575,0 milioane EUR este folosită pentru a compensa mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute.

Rubrica 3 – Securitate și cetățenie

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, însă cu ajustările convenite de Comitetul de conciliere, detaliate în tabelul de mai jos:

În EUR
Linia bugetară	Denumire	PB 2017 (incl. SR 1)	Buget 2017	Diferență
09 05 05	Acțiuni multimedia	19 573 000	22 573 000	3 000 000
15 04 02	Subprogramul Cultura – Sprijinirea acțiunilor transfrontaliere și promovarea circulației transnaționale și a mobilității	54 350 000	55 350 000	1 000 000
	Total			4 000 000

Comentariul bugetar de la articolul 09 05 05 va fi modificat prin adăugarea următoarei propoziții: „După caz, procedurile de achiziții și de atribuire a granturilor pot include încheierea de parteneriate-cadru în vederea promovării unui cadru stabil de finanțare pentru rețelele paneuropene susținute prin acest credit.”

Comentariul bugetar de la articolul 15 04 02 va fi modificat prin adăugarea următoarei propoziții: „Acest credit poate finanța și pregătirea Anului European al Patrimoniului Cultural.”

Prin urmare, după ce s-au luat în calcul agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 4 284,0 milioane EUR, fără a se lăsa nicio marjă în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 3, mobilizarea sumei de 530 milioane EUR prin Instrumentul de flexibilitate și utilizarea marjei pentru situații neprevăzute cu suma de 1 176,0 milioane EUR.

Rubrica 4 — Europa în lume

În EUR
Linia bugetară	Denumire	PB 2017 (incl. SR 1)	Buget 2017	Diferență
01 03 02	Asistență macrofinanciară	30 828 000	45 828 000	15 000 000
01 03 08	Provizionarea Fondului de garantare FEDD	275 000 000	p.m.	- 275 000 000
13 07 01	Sprijin financiar pentru încurajarea dezvoltării economice a comunității turco-cipriote	31 836 240	34 836 240	3 000 000
19 03 01 05	Măsuri de urgență	69 480 000	62 850 000	-6 630 000
21 02 07 05	Migrație și azil	448 273 912	404 973 912	-43 300 000
22 04 01 04	Sprijin pentru procesul de pace și asistență financiară pentru Palestina și Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA)	282 219 939	310 100 000	27 880 061
22 04 01 03	Țările mediteraneene — Consolidarea încrederii, securitate, precum și prevenirea și soluționarea conflictelor	340 360 500	332 480 439	-7 880 061
22 04 02 02	Parteneriatul estic — Combaterea sărăciei și dezvoltarea durabilă	313 825 583	322 125 583	8 300 000
	Total			- 278 630 000

Cu toate acestea, pentru postul bugetar 19 03 01 07 Reprezentanții speciali ai Uniunii Europene (RSUE), creditele sunt stabilite la nivelul din proiectul de buget pe 2017.

Prin urmare, după ce s-au luat în calcul agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 10 162,1 milioane EUR, fără a se lăsa nicio marjă în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 4, și utilizarea marjei pentru situații neprevăzute cu suma de 730,1 milioane EUR.

Rubrica 5 — Administrație

Numărul de posturi din organigramele instituțiilor și creditele propuse de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, sunt convenite de Comitetul de conciliere, cu următoarele excepții:

—

Parlamentul, a cărui lectură este aprobată, cu excepția faptului că creșterea cu 76 de posturi pentru grupurile politice este integral compensată printr-o scădere a numărului echivalent de posturi în organigrama administrației Parlamentului, fiind neutră din punct de vedere bugetar. În plus, Comitetul de conciliere convine să integreze în bugetul pe 2017 impactul actualizării salariale automate aplicabile începând cu data de 1 iulie 2016 (8 717 000 EUR).

—	Consiliul, a cărui lectură este aprobată, cu integrarea în bugetul pe 2017 a impactului actualizării salariale automate aplicabile începând cu data de 1 iulie 2016 (3 301 000 EUR).

—	Curtea de Conturi, pentru care reducerile în raport cu proiectul de buget pe 2017 incluse în lectura Parlamentului sunt aprobate.

—

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), pentru care suma de 560 250 EUR (postul bugetar 1200) este alocată la linia aferentă agenților contractuali, aceeași sumă fiind scăzută de la postul bugetar 3003 Clădiri și cheltuieli conexe. Comentariul bugetar de la postul 1200 va fi modificat prin adăugarea următoarei propoziții: „Acest credit acoperă și cheltuielile cu agenții contractuali implicați în activități de comunicare strategică.” În plus, următoarele linii bugetare din secțiunea aferentă SEAE sunt ajustate pentru a elimina transferul RSUE cu mandat dublu propus în scrisoarea rectificativă nr. 1.

În EUR
Linia bugetară	Denumire	Diferență
3001	Personal extern și servicii externe	-3 645 000
3002	Alte cheltuieli cu personalul	-1 980 000
3003	Clădiri și cheltuieli conexe	-3 636 000
3004	Alte cheltuieli administrative	- 815 000
	Total	-10 076 000

Prin urmare, după ce s-au luat în calcul proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 9 394,5 milioane EUR, lăsându-se o marjă de 16,2 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 5, după utilizarea sumei de 507,3 milioane EUR din marjă pentru a compensa mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute.

Instrumente speciale

Creditele de angajament pentru instrumentele speciale sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget pe 2017, cu excepția rezervei pentru Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (articolul bugetar 40 02 44), care este suprimată.

Compensarea marjei pentru situații neprevăzute în 2018 și 2019

Valoarea totală utilizabilă a marjei pentru situații neprevăzute în 2017 este de 1 176,0 milioane EUR pentru rubrica 3 și de 730,1 milioane EUR pentru rubrica 4, suma totală fiind de 1 906,2 milioane EUR. Compensarea se realizează cu suma de 575,0 milioane EUR din marja nealocată de la rubrica 2 în 2017 și cu suma de 507,3 milioane EUR în 2017, 570,0 milioane EUR în 2018 și 253,9 milioane EUR în 2019 din marjele nealocate de la rubrica 5. Decizia de mobilizare a marjei pentru situații neprevăzute pentru 2017, adoptată împreună cu scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, va fi ajustată în consecință.

1.4. Creditele de plată

Nivelul global al creditelor de plată din bugetul pe 2017 este stabilit la nivelul din proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, cu următoarele ajustări convenite de Consiliul de conciliere:

În primul rând, se ține seama de nivelul convenit al creditelor de angajament pentru cheltuielile nediferențiate, pentru care nivelul creditelor este egal cu nivelul creditelor de plată. Aceasta include reducerea cheltuielilor agricole cu – 325 milioane EUR și ajustările de la cheltuielile administrative pentru secțiunile I, II, III, IV, V, VI, VII, IX și X (13,4 milioane EUR) și agențiile descentralizate (pentru care contribuția UE în credite de plată este stabilită la nivelul propus în secțiunea 1.2 de mai sus). Efectul combinat este o scădere cu 332,3 milioane EUR.

Creditele de plată pentru toate proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare noi propuse de Parlament sunt stabilite la 50 % din creditele de angajament corespunzătoare sau la nivelul propus de Parlament, în cazul în care acesta este mai mic. În cazul prelungirii proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare existente, nivelul creditelor de plată este cel definit în proiectul de buget plus 50 % din creditele de angajament corespunzătoare noi sau la nivelul propus de Parlament, în cazul în care acesta este mai mic. Efectul combinat este o majorare cu 35,2 milioane EUR.

3.	Creditele de plată pentru „evenimente speciale” (articolul bugetar 15 02 10) sunt în cuantumul menționat în lectura Parlamentului (6 milioane EUR);

4.	Creditele de plată (articolul bugetar 01 03 08 Provizionarea Fondului de garantare FEDD) sunt stabilite ca „p.m.”;

Ajustările la următoarele linii bugetare sunt convenite ca urmare a evoluției creditelor de angajament pentru creditele diferențiate:

În EUR
Linia bugetară	Denumire	PB 2017 (incl. SR 1)	Buget 2017	Diferență
01 03 02	Asistență macrofinanciară	30 828 000	45 828 000	15 000 000
04 03 02 01	PROGRESS — Sprijinirea elaborării, a punerii în aplicare, a monitorizării și a evaluării politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă ale Uniunii și a legislației în domeniul condițiilor de muncă	38 000 000	41 167 000	3 167 000
04 03 02 02	EURES – Promovarea mobilității geografice voluntare a lucrătorilor și stimularea oportunităților de încadrare în muncă	17 000 000	17 753 000	753 000
09 05 05	Acțiuni multimedia	23 997 455	26 997 455	3 000 000
13 07 01	Sprijin financiar pentru încurajarea dezvoltării economice a comunității turco-cipriote	36 031 865	39 031 865	3 000 000
15 04 02	Subprogramul Cultura – Sprijinirea acțiunilor transfrontaliere și promovarea circulației transnaționale și a mobilității	43 430 071	44 229 071	799 000
22 04 01 04	Sprijin pentru procesul de pace și asistență financiară pentru Palestina și Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA)	280 000 000	307 661 000	27 661 000
22 04 02 02	Parteneriatul estic — Combaterea sărăciei și dezvoltarea durabilă	167 700 000	172 135 000	4 435 000
19 03 01 05	Măsuri de urgență	33 212 812	30 043 812	-3 169 000
21 02 07 05	Migrație și azil	155 000 000	115 722 000	-39 278 000
22 04 01 03	Țările mediteraneene — Consolidarea încrederii, securitate, precum și prevenirea și soluționarea conflictelor	138 000 000	134 805 000	-3 195 000
32 02 01 01	O mai bună integrare a pieței interne a energiei și interoperabilitatea transfrontalieră a rețelelor de energie electrică și gaze	34 765 600	33 023 600	-1 742 000
32 02 01 02	Sporirea nivelului de securitate a aprovizionării cu energie în Uniune	26 032 000	24 839 000	-1 193 000
32 02 01 03	Contribuția la dezvoltarea durabilă și la protecția mediului	26 531 000	25 201 000	-1 330 000
32 02 01 04	Crearea unui mediu mai propice investițiilor private în proiecte din domeniul energiei	31 200 000	28 295 000	-2 905 000
	Total			5 003 000

6.	Nivelul creditelor de plată pentru Fondul european de ajustare la globalizare (articolul bugetar 40 02 43) este stabilit la zero (o reducere cu 30 milioane EUR), deoarece se estimează că creditele de plată disponibile din veniturile alocate sunt suficiente pentru a acoperi întreg exercițiul 2017.

7.	Rezerva pentru Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (articolul bugetar 40 02 44) este suprimată.

Se efectuează reduceri suplimentare ale plăților la următoarele linii:

În EUR
Linia bugetară	Denumire	PB 2017 (incl. SR 1)	Buget 2017	Diferență
04 02 62	Fondul social european (FSE) – Regiunile mai dezvoltate – Obiectivul Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă	2 508 475 000	2 490 475 000	-18 000 000
13 03 61	Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) – Regiuni în tranziție – Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă	2 214 431 000	2 204 431 000	-10 000 000
13 03 62	Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) – Regiuni mai dezvoltate – Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă	3 068 052 000	3 043 052 000	-25 000 000
13 03 64 01	Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) – Cooperare teritorială europeană	884 299 000	783 299 000	- 101 000 000
	Total			- 154 000 000

Aceste acțiuni vor furniza un nivel al creditelor de plată în valoare de 134 490,4 milioane EUR, o reducere de 931,4 milioane EUR față de proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017.

1.5. Rezerva

Nu există alte rezerve în afara celor din proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, exceptând:

—

Postul bugetar 13 01 04 04 Cheltuieli de sprijin aferente Programului de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) și articolul bugetar 13 08 01 Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) – Asistență tehnică operațională transferată de la rubrica 1b (FSE, FEDR și FC), pentru care sumele integrale ale creditelor de angajament și de plată sunt înscrise în rezervă până la adoptarea temeiului juridic pentru Programul de sprijin pentru reforme structurale.

—

Postul bugetar 13 08 02 Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) – Asistență tehnică operațională transferată de la rubrica 2 (FEADR), pentru care sumele integrale ale creditelor de angajament și de plată sunt înscrise în rezervă până la adoptarea temeiului juridic pentru Programul de sprijin pentru reforme structurale.

—

Postul bugetar 18 02 01 03 Crearea de noi sisteme informatice care să sprijine gestionarea fluxurilor de migrație la frontierele externe ale Uniunii, pentru care sumele de 40 milioane EUR în angajamente și 28 milioane EUR în credite de plată sunt înscrise în rezervă până la încheierea procedurii legislative de instituire a sistemului de intrare/ieșire.

1.6. Comentarii bugetare

Dacă nu se menționează altfel la punctele anterioare, sunt aprobate amendamentele introduse de către Parlamentul European sau de către Consiliu la textul comentariilor bugetare, cu excepția celor privind liniile bugetare enumerate în tabelul de mai jos, pentru care este aprobat textul comentariilor bugetare propuse în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, precum și actualizarea referitoare la FEAG.

Se înțelege că amendamentele introduse de Parlamentul European sau de Consiliu nu pot modifica sau extinde domeniul de aplicare al unui temei juridic existent și nu pot afecta autonomia administrativă a instituțiilor, precum și că acțiunea poate fi acoperită de resursele disponibile.

Linia bugetară	Denumire
04 03 02 03	Microfinanțare și antreprenoriat social – Creșterea accesului la finanțare și a disponibilității finanțării pentru persoanele fizice și juridice, în special pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii, și pentru întreprinderile sociale
S 03 01 06 01	Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (EASA)
05 02 11 99	Alte măsuri (alte produse vegetale/măsuri)
05 04 60	Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală — FEADR (2014-2020)
05 04 60 02	Asistență tehnică operațională
18 04 01 01	Europa pentru cetățeni – Consolidarea memoriei istorice și întărirea capacității de participare civică la nivelul Uniunii

1.7. Linii bugetare noi

Sunt aprobate nomenclatura bugetară propusă de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisoarea rectificativă nr. 1/2017, cu includerea proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare, și noul articol bugetar pentru evenimente speciale anuale (15 02 10).

1.8. Venituri

Este aprobată propunerea Comisiei din scrisoarea rectificativă nr. 1/2017 privind includerea în buget a veniturilor din amenzi în valoare totală de 1 miliard EUR.

2. Buget 2016

Proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 4/2016 și mobilizarea corespunzătoare a marjei pentru situații neprevăzute sunt aprobate conform propunerii Comisiei.

Proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 5/2016 este aprobat conform propunerii Comisiei.

Proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 6/2016 și mobilizarea corespunzătoare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene sunt aprobate conform propunerii Comisiei.

3. Declarații comune

3.1. Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei referitoare la Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

Parlamentul European, Consiliul și Comisia reamintesc că reducerea șomajului în rândul tinerilor rămâne o prioritate politică comună înaltă și, în acest sens, își reafirmă voința de a rezolva această problemă utilizând resursele bugetare disponibile, în special prin Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), în modul cel mai bun posibil.

Acestea reamintesc că, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (Regulamentul privind CFM), „marjele păstrate disponibile sub plafoanele CFM pentru credite de angajament pe perioada 2014-2017 constituie o marjă CFM globală pentru angajamente, care se disponibilizează peste plafoanele instituite în CFM pentru anii 2016-2020 pentru obiective de politică legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor”.

Consiliul și Parlamentul European invită Comisia să propună în 2017 un buget rectificativ în scopul de a oferi 500 de milioane EUR (2) pentru YEI în 2017, finanțate din marja globală pentru angajamente, de îndată ce ajustarea tehnică prevăzută la articolul 6 din Regulamentul privind CFM va fi adoptată.

Consiliul și Parlamentul European se angajează să analizeze rapid proiectul de buget rectificativ pentru 2017 prezentat de Comisie.

3.2. Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind creditele de plată

Parlamentul European și Consiliul reamintesc nevoia de a asigura, în contextul execuției, o evoluție ordonată a plăților în legătură cu creditele pentru angajamente, în vederea evitării unui eventual nivel anormal de facturi restante la sfârșit de an.

Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să continue monitorizarea îndeaproape și activă a punerii în aplicare a programelor pentru perioada 2014-2020. În acest scop, ele invită Comisia să prezinte în timp util cifre actualizate privind situația punerii în aplicare, precum și estimări referitoare la cerințele în materie de credite de plată în 2017.

Consiliul și Parlamentul European vor lua orice decizie necesară în timp util, pentru nevoi justificate în mod corespunzător, pentru a preveni acumularea unui volum excesiv de facturi neplătite și pentru a asigura că cererile de plată sunt rambursate corespunzător.

3.3. Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind reducerea cu 5 % a personalului

Parlamentul European, Consiliul și Comisia reamintesc acordul referitor la reducerea treptată a personalului cu 5 %, pe baza schemei de personal din 1 ianuarie 2013, reducere care urmează să fie aplicată tuturor instituțiilor, organelor și agențiilor, astfel cum este prevăzut la punctul 27 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 privind disciplina bugetară, cooperarea în materie bugetară și buna gestiune financiară.

Cele trei instituții reamintesc că ultimul an prevăzut pentru punerea deplină în aplicare a reducerii cu 5 % a personalului este 2017. Acestea convin că vor fi luate măsuri de monitorizare adecvate pentru a evalua situația, cu scopul de a se asigura că sunt depuse toate eforturile pentru a se evita orice întârziere suplimentară în punerea în aplicare a obiectivului de reducere cu 5 % a personalului în toate instituțiile, organele și agențiile.

Cele trei instituții salută prezentarea de către Comisie, în proiectul de buget, a unor date consolidate privind ansamblul personalului extern angajat de instituții, în conformitate cu articolul 38 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul financiar. Acestea invită Comisia să furnizeze în continuare aceste informații în momentul prezentării proiectelor sale de buget pentru exercițiile viitoare.

Consiliul și Parlamentul subliniază că îndeplinirea obiectivului de reducere cu 5 % a personalului ar trebui să contribuie la realizarea de economii în cheltuielile administrative ale instituțiilor. Având în vedere acest lucru, ele invită Comisia să demareze evaluarea rezultatului acestui exercițiu, în scopul de a desprinde învățăminte pentru viitor.

3.4. Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind Fondul european pentru dezvoltare durabilă

Pentru a aborda cauzele profunde ale migrației, Comisia a lansat Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), bazat pe instituirea unei garanții FEDD și a unui fond de garantare FEDD. Comisia propune ca Fondul de garantare FEDD să fie alimentat cu 750 de milioane EUR în perioada 2017-2020, din care 400 de milioane EUR din Fondul european de dezvoltare (FED) în cei patru ani, 100 de milioane EUR din IEV în perioada 2017-2020 (din care 25 de milioane EUR în 2017) și 250 de milioane EUR în credite de angajament (și de plată) în 2017.

Consiliul și Parlamentul European invită Comisia să solicite creditele necesare în cadrul unui buget rectificativ în 2017 pentru a furniza finanțarea FEDD din bugetul UE de îndată ce temeiul juridic va fi adoptat.

Consiliul și Parlamentul European se angajează să analizeze rapid proiectul de buget rectificativ pentru 2017 prezentat de Comisie.

3.5. Declarație comună privind fondurile fiduciare ale UE și Instrumentul pentru refugiații din Turcia

Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin că instituirea de fonduri fiduciare, precum și a Instrumentului pentru refugiații din Turcia ar trebui să fie transparentă și clară, în conformitate cu principiul unității bugetului Uniunii, cu prerogativele autorității bugetare și cu obiectivele temeiurilor juridice existente.

Acestea se angajează să abordeze, după caz, aspectele respective ca parte a revizuirii Regulamentului financiar în vederea obținerii unui echilibru adecvat între flexibilitate și responsabilitate.

Comisia se angajează:

—	să informeze periodic autoritatea bugetară cu privire la finanțarea în curs și planificată a fondurilor fiduciare (inclusiv contribuțiile statelor membre) și la operațiuni;

—	- să prezinte, începând cu 2017, un document de lucru care să însoțească proiectul de buget pentru exercițiul financiar următor;

—	- să propună măsuri pentru implicarea adecvată a Parlamentului European.

3.6. Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei referitoare la agricultură

Bugetul 2017 include o serie de măsuri de urgență pentru a ajuta fermierii să facă față dificultăților recente de pe piață Comisia confirmă faptul că marja disponibilă în cadrul rubricii 2 este suficientă pentru a aborda posibile nevoi neprevăzute. Aceasta se angajează să monitorizeze cu regularitate situația de pe piață și să prezinte, dacă va fi necesar, măsurile adecvate pentru a răspunde unor nevoi care nu pot fi acoperite de creditele autorizate în buget. În acest caz, Parlamentul European și Consiliul se angajează să analizeze propunerile bugetare relevante cât mai curând posibil.

(1) Aceste sume fac parte din majorarea generală de la rubrica 1a până în 2020 din cadrul evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei a CFM.

(2) Această sumă face parte din majorarea totală pentru YEI până în 2020 în cadrul evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei a CFM.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 224

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 27 iunie 2018

	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Parlamentul European
	Marți, 22 noiembrie 2016
2018/C 224/29	Decizia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Jean-François Jalkh (2016/2115(IMM))	176
2018/C 224/30	Decizia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Jean-François Jalkh (2016/2107(IMM))	178

	III Acte pregătitoare
	PARLAMENTUL EUROPEAN
	Marți, 22 noiembrie 2016
2018/C 224/31	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea operațională și strategică dintre Ucraina și Europol (10345/2016 – C8-0267/2016 – 2016/0811(CNS))	180
2018/C 224/32	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve (11309/1/2016 – C8-0403/2016 – 2012/0236(COD))	182
2018/C 224/33	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor (COM(2016)0452 – C8-0333/2016 – 2016/0209(CNS))	183
	Miercuri, 23 noiembrie 2016
2018/C 224/34	P8_TA(2016)0438 Emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei 2003/35/CE (COM(2013)0920 – C7-0004/2014 – 2013/0443(COD)) P8_TC1-COD(2013)0443 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE	193
	Joi, 24 noiembrie 2016
2018/C 224/35	P8_TA(2016)0447 Asistență macrofinanciară pentru Iordania ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei noi asistențe macrofinanciare pentru Regatul Hașemit al Iordaniei (COM(2016)0431 – C8-0242/2016 – 2016/0197(COD)) P8_TC1-COD(2016)0197 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2016 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei noi asistențe macrofinanciare pentru Regatul Hașemit al Iordaniei	194
2018/C 224/36	P8_TA(2016)0448 Activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (reformare) (COM(2014)0167 – C7-0112/2014 – 2014/0091(COD)) P8_TC1-COD(2014)0091 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 noiembrie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (reformare)	196
	Joi, 1 decembrie 2016
2018/C 224/37	P8_TA(2016)0457 Codul vamal al Uniunii, în ceea ce privește mărfurile care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană ***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, în ceea ce privește mărfurile care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană (COM(2016)0477 – C8-0328/2016 – 2016/0229(COD)) P8_TC1-COD(2016)0229 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 1 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii în ceea ce privește mărfurile care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană	198
2018/C 224/38	P8_TA(2016)0458 Data de aplicare: informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări***I Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări în ceea ce privește data de aplicare (COM(2016)0709 – C8-0457/2016 – 2016/0355(COD)) P8_TC1-COD(2016)0355 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 1 decembrie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări în ceea ce privește data de aplicare	199
2018/C 224/39	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului între Uniunea Europeană și Republica Kiribati privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (12092/2015 – C8-0253/2016 – 2015/0200(NLE))	201
2018/C 224/40	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Insulele Solomon privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (09785/2016 – C8-0422/2016 – 2016/0096(NLE))	202
2018/C 224/41	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului între Uniunea Europeană și Statele Federate ale Microneziei privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (09780/2016 – C8-0388/2016 – 2016/0098(NLE))	203
2018/C 224/42	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Tuvalu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (09764/2016– C8-0268/2016 – 2016/0100(NLE))	204
2018/C 224/43	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Insulelor Marshall privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (09775/2016 – C8-0252/2016 – 2016/0103(NLE))	205
2018/C 224/44	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a unui acord între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind protecția informațiilor cu caracter personal în legătură cu prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor (08523/2016 – C8-0329/2016 – 2016/0126(NLE))	206
2018/C 224/45	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat economic preliminar între Ghana, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (12396/2016 – C8-0406/2016 – 2008/0137(NLE))	207
2018/C 224/46	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute în 2016 (COM(2016)0624 – C8-0399/2016 – 2016/2256(BUD))	208
2018/C 224/47	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 4/2016 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016: actualizarea creditelor pentru a reflecta cele mai recente evoluții în ceea ce privește aspectele legate de migrație și securitate, reducerea creditelor de plată și a creditelor de angajament ca urmare a transferului global, prelungirea duratei Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), modificarea schemei de personal a agenției Frontex și actualizarea creditelor din venituri (resurse proprii) (13583/2016 – C8-0459/2016 – 2016/2257(BUD))	210
2018/C 224/48	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2016 la bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016: punerea în aplicare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom privind resursele proprii ca urmare a încheierii procesului de ratificare și a intrării sale în vigoare la 1 octombrie 2016 (13584/2016 – C8-0462/2016 – 2016/2258(BUD))	213
2018/C 224/49	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru acordarea de asistență Germaniei (COM(2016)0681 – C8-0423/2016 – 2016/2267(BUD))	215
2018/C 224/50	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 6/2016 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru acordarea de asistență Germaniei (13852/2016 – C8-0473/2016 – 2016/2268(BUD))	217
2018/C 224/51	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute în 2017 (COM(2016)0678 – C8-0420/2016 – 2016/2118(BUD))	219
2018/C 224/52	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru finanțarea măsurilor bugetare imediate destinate crizei actuale privind migrația, refugiații și securitatea (COM(2016)0313 – C8-0246/2016 – 2016/2120(BUD))	222
2018/C 224/53	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru efectuarea unor plăți în avans în cadrul bugetului general al Uniunii pentru exercițiul bugetar 2017 (COM(2016)0312 – C8-0245/2016 – 2016/2119(BUD))	225
2018/C 224/54	Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 aprobat de Comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare (14635/2016 – C8-0470/2016 – 2016/2047(BUD))	227

Cuprins		Pagina

	PARLAMENTUL EUROPEAN SESIUNEA 2016-2017 Ședințele dintre 21 și 24 noiembrie 2016 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 352, 19.10.2017 . TEXTE ADOPTATE Ședințele dintre 30 noiembrie și 1 decembrie 2016 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 363, 26.10.2017 . TEXTE ADOPTATE	1

	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUŢII
	Parlamentul European
	Marți, 22 noiembrie 2016
2018/C 224/01	Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2015 (2016/2063(INI))	2
2018/C 224/02	Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul (2016/2056(INI))	8
2018/C 224/03	Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la Uniunea Europeană a Apărării (2016/2052(INI))	18
2018/C 224/04	Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la valorificarea potențialului prezentat de transportul naval de pasageri (2015/2350(INI))	29
2018/C 224/05	Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare (2016/2139(INI))	36
	Miercuri, 23 noiembrie 2016
2018/C 224/06	Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la finalizarea Acordului Basel III (2016/2959(RSP))	45
2018/C 224/07	Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună) (2016/2067(INI))	50
2018/C 224/08	Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa (2016/2030(INI))	58
2018/C 224/09	Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la limbajul semnelor și la interpreții profesioniști în limbajul semnelor (2016/2952(RSP))	68
2018/C 224/10	Rezoluţia Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 referitoare la proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active bentazon, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (D047341/00 – 2016/2978(RSP))	75
	Joi, 24 noiembrie 2016
2018/C 224/11	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Gui Minhai, editor deținut în China (2016/2990(RSP))	78
2018/C 224/12	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația populației Guarani-Kaiowá din statul Mato Grosso do Sul din Brazilia (2016/2991(RSP))	82
2018/C 224/13	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la cazul lui Ildar Dadin, încarcerat pentru delict de opinie în Rusia (2016/2992(RSP))	85
2018/C 224/14	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Siria (2016/2933(RSP))	88
2018/C 224/15	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia (2016/2993(RSP))	93
2018/C 224/16	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (2016/2966(RSP))	96
2018/C 224/17	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2015 (2016/2150(INI))	101
2018/C 224/18	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la tema Către un sistem de TVA definitiv și combaterea fraudei în domeniul TVA (2016/2033(INI))	107
2018/C 224/19	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la Planul de acțiune al UE împotriva traficului cu specii sălbatice (2016/2076(INI))	117
2018/C 224/20	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la noile oportunități pentru întreprinderile mici din sectorul transporturilor, inclusiv modelele de economie colaborativă (2015/2349(INI))	127
2018/C 224/21	Rezoluţia Parlamentului European din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația din Belarus (2016/2934(RSP))	135
	Joi, 1 decembrie 2016
2018/C 224/22	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: o evaluare (2016/2045(INI))	140
2018/C 224/23	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la situația din Italia după cutremure (2016/2988(RSP))	145
2018/C 224/24	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la declarațiile de interese ale comisarilor – orientări (2016/2080(INI))	150
2018/C 224/25	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la răspunderea, despăgubirile și garantarea financiară pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore (2015/2352(INI))	157
2018/C 224/26	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la situația din Republica Democratică Congo (2016/3001(RSP))	163
2018/C 224/27	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la accesul la energie în țările în curs de dezvoltare (2016/2885(RSP))	167
2018/C 224/28	Rezoluţia Parlamentului European din 1 decembrie 2016 referitoare la aplicarea procedurii europene de somație de plată (2016/2011(INI))	173