Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Bergamo – Italia) – Procedură penală privind pe Luca Menci

(Cauza C-524/15) (1)

([Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Neplata TVA-ului datorat - Sancțiuni - Legislație națională care prevede o sancțiune administrativă și o sancțiune penală pentru aceleași fapte - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Principiul ne bis in idem - Natura penală a sancțiunii administrative - Existența aceleiași infracțiuni - Articolul 52 alineatul (1) - Restrângeri impuse principiului ne bis in idem - Condiții])

(2018/C 166/02)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Bergamo

Partea din procedura penală principală

Luca Menci

cu participarea: Procura della Repubblica

Dispozitivul

Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia procesul penal poate fi inițiat împotriva unei persoane pentru neplata în termenele prevăzute de lege a taxei pe valoarea adăugată datorate, deși acestei persoane i s-a aplicat deja, pentru aceleași fapte, o sancțiune administrativă definitivă de natură penală în sensul acestui articol 50, cu condiția ca această reglementare:

—	să vizeze un obiectiv de interes general care este de natură să justifice un astfel de cumul de proceduri și de sancțiuni, respectiv combaterea infracțiunilor în materie de taxă pe valoarea adăugată, aceste proceduri și aceste sancțiuni trebuind să aibă scopuri complementare;

—	să conțină norme de asigurare a unei coordonări care să limiteze la strictul necesar sarcina suplimentară care rezultă, pentru persoanele vizate, dintr-un cumul de proceduri și

—	să prevadă norme care permit să se asigure limitarea severității ansamblului sancțiunilor aplicate la ceea ce este strict necesar în raport cu gravitatea infracțiunii vizate.

Revine instanței naționale sarcina de a se asigura, ținând seama de ansamblul împrejurărilor litigiului principal, că sarcina care rezultă concret pentru persoana vizată din aplicarea reglementării naționale în discuție în litigiul principal și din cumulul procedurilor și al sancțiunilor pe care aceasta îl autorizează nu este excesivă în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite.

(1) JO C 414, 14.12.2015.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 martie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas – Lituania) – proceduri inițiate de Agnieška Anisimovienė și alții (C-688/15)/„Indėlių ir investicijų draudimas” VĮ (C-109/16)

(Cauzele conexate C-688/15 și C-109/16) (1)

([Trimitere preliminară - Sisteme de garantare a depozitelor și de compensare a investitorilor - Directiva 94/19/CE - Articolul 1 punctul 1 - Depozite - Situații temporare care derivă din operațiuni bancare normale - Directiva 97/9/CE - Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf - Fonduri datorate unui investitor sau care îi aparțin acestuia și care sunt deținute în numele său de o instituție de investiții în legătură cu activitatea de investiții - Instituție de credit emitentă de valori mobiliare - Fonduri transferate de particulari acestei instituții în vederea subscrierii de valori mobiliare viitoare - Aplicarea Directivei 2004/39/CE - Falimentul instituției menționate înainte de emiterea valorilor mobiliare în discuție - Întreprindere publică responsabilă de sistemele de garantare a depozitelor și de compensare a investitorilor - Posibilitatea invocării Directivelor 94/19/CE și 97/9/CE împotriva acestei întreprinderi])

(2018/C 166/03)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Agnieška Anisimovienė și alții

cu participarea: bankas „Snoras” AB, în lichidare, „Indėlių ir investicijų draudimas” VĮ, bankas „Finasta” AB (C-688/15)

„Indėlių ir investicijų draudimas” VĮ

cu participarea: Alvydas Raišelis, bankas „Snoras” AB, în lichidare (C-109/16)

Dispozitivul

Pe de o parte, dispozițiile Directivei 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori și, pe de altă parte, cele ale Directivei 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009, trebuie să fie interpretate în sensul că creanțele care se raportează la fonduri debitate din conturi deținute de particulari la o instituție de credit și creditate în conturi deschise în numele instituției respective, în cadrul subscrierii de valori mobiliare viitoare al căror emitent urma să fie aceasta, în cazul în care emisiunea acestor valori nu a fost în cele din urmă efectuată din cauza falimentului instituției menționate, intră atât sub incidența sistemelor de compensare a investitorilor prevăzute de Directiva 97/9, cât și sub incidența sistemelor de garantare a depozitelor prevăzute de Directiva 94/19 .

Articolul 2 alineatul (3) din Directiva 97/9 trebuie să fie interpretat în sensul că, într-o situație în care creanțele intră atât sub incidența sistemelor de garantare a depozitelor prevăzute de Directiva 94/19, cât și sub incidența sistemelor de compensare a investitorilor prevăzute de Directiva 97/9 și în care legiuitorul național nu a direcționat astfel de creanțe către un sistem prevăzut de una sau de cealaltă dintre aceste directive, instanța sesizată nu poate să decidă ea însăși, în temeiul acestei dispoziții, sistemul de care pot beneficia titularii creanțelor menționate. În schimb, într-o asemenea situație, aceștia din urmă trebuie să aleagă să fie compensați de unul sau de celălalt dintre sistemele prevăzute de dreptul național pentru punerea în aplicare a celor două directive.

Pe de o parte, articolul 1 punctul 1 din Directiva 94/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/14, și, pe de altă parte, articolul 1 punctul 4, precum și articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 97/9 trebuie să fie interpretate în sensul că pot fi invocate de particulari în fața instanței naționale în susținerea cererilor de compensare formulate împotriva unei întreprinderi publice responsabile, într-un stat membru, de sistemele de garantare a depozitelor și de compensare a investitorilor.

(1) JO C 106, 21.3.2016.

JO C 156, 2.5.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 martie 2018 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-187/16) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directivele 92/50/CEE și 2004/18/CE - Contracte de achiziții publice de servicii - Imprimerie de stat - Producerea unor documente de identitate și a altor documente oficiale - Atribuirea contractelor unei întreprinderi de drept privat fără recurgerea prealabilă la o procedură de atribuire a unui contract - Măsuri speciale de siguranță - Protecția intereselor esențiale ale statelor membre))

(2018/C 166/04)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Tokár și B.-R. Killmann, agenți)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentant: M. Fruhmann, agent)

Dispozitivul

Prin atribuirea directă în favoarea Österreichische Staatsdruckerei GmbH, fără a fi organizat o cerere de ofertă la nivelul Uniunii Europene, a unor contracte de servicii pentru producerea pașapoartelor electronice, a pașapoartelor temporare, a permiselor de ședere, a cărților de identitate, a permiselor de conducere în format card bancar, precum și a certificatelor de înmatriculare în format card bancar și prin faptul că a menținut în vigoare dispoziții naționale care impun autorităților contractante obligația de a atribui direct acestei societăți aceste contracte de servicii, fără a fi organizat o cerere de ofertă la nivelul Uniunii, Republica Austria nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (2) și al articolului 8 din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii coroborat cu articolele 11-37 din această directivă, precum și al articolului 14 și al articolului 20 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii coroborat cu articolele 23-55 din această directivă.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Republica Austria suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Comisia suportă o cincime din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 191, 30.5.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 martie 2018 – Industrias Químicas del Vallés, SA/Comisia Europeană

(Cauza C-244/16 P) (1)

((Recurs - Produse fitosanitare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 - Introducerea pe piață a produselor fitosanitare și stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire - Includerea substanței active metalaxil în această listă - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Persoană vizată în mod individual))

(2018/C 166/05)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Industrias Químicas del Vallés, SA (reprezentanți: C. Fernández Vicién, C. Vila Gisbert și I. Moreno-Tapia Rivas, abogadas)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Galindo Martín și P. Ondrůšek, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Industrias Químicas del Vallés SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 260, 18.7.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 15 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Deichmann SE/Hauptzollamt Duisburg

(Cauza C-256/16) (1)

((Trimitere preliminară - Admisibilitate - Antidumping - Validitatea unui regulament prin care se urmărește executarea unei hotărâri a Curții prin care regulamente anterioare au fost declarate lipsite de validitate - Obligație de executare - Temei juridic - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 14 - Stabilirea elementelor privind perceperea taxelor antidumping de către statele membre - Somație de suspendare a rambursării taxelor antidumping de către autoritățile vamale naționale - Reluarea procedurii care a precedat regulamentele declarate lipsite de validitate - Articolul 10 - Neretroactivitate - Codul vamal comunitar - Articolul 221 - Prescripție - Articolul 236 - Rambursarea taxelor nedatorate))

(2018/C 166/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Deichmann SE

Pârât: Hauptzollamt Duisburg

Dispozitivul

Examinarea întrebării adresate nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223 al Comisiei din 17 februarie 2016 de stabilire a unei proceduri pentru evaluarea anumitor cereri de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual depuse de către producători exportatori din China și din Vietnam și de punere în aplicare a Hotărârii Curții de Justiție pronunțate în cauzele conexate C 659/13 și C 34/14.

(1) JO C 260, 18.7.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 martie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Conseil d'État – Franța) – Marc Jacob/Ministre des Finances et des Comptes publics (C-327/16), Ministre des Finances et des Comptes publics/Marc Lassus (C-421/16)

(Cauzele conexate C-327/16 și C-421/16) (1)

((Trimitere preliminară - Impozitare directă - Libertatea de stabilire - Fuziuni, scindări, cesionări de active și schimburi de acțiuni între societăți din state diferite - Directiva 90/434/CEE - Articolul 8 - Operațiune de schimb de titluri - Plusvalori aferente acestei operațiuni - Amânarea impozitării - Pierderi la momentul cesiunii ulterioare a titlurilor primite - Competență de impozitare a statului de reședință - Diferență de tratament - Justificare - Menținerea repartizării competenței fiscale între statele membre))

(2018/C 166/07)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Recurenți: Marc Jacob (C-327/16), Ministre des Finances et des Comptes publics (C-421/16)

Intimați: Ministre des Finances et des Comptes publics (C-327/16), Marc Lassus (C-421/16)

Dispozitivul

Articolul 8 din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condițiile de aderare a Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei, adaptat prin Decizia 95/1/CE, Euratom, CECO a Consiliului Uniunii Europene din 1 ianuarie 1995, trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislației unui stat membru în temeiul căreia plusvaloarea rezultată dintr-o operațiune de schimb de titluri care intră sub incidența acestei directive este constatată cu ocazia acestei operațiuni, însă impozitarea sa este amânată până în anul în cursul căruia intervine evenimentul care pune capăt acestei amânări a impozitării, în speță cesiunea titlurilor primite în schimb.

Articolul 8 din Directiva 90/434, astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei, adaptat prin Decizia 95/1, trebuie interpretat în sensul că nu se opune legislației unui stat membru care prevede impozitarea plusvalorii aferente unei operațiuni de schimb de titluri, aflată în regim de amânare a impozitării, la momentul cesiunii ulterioare a titlurilor primite în schimb, deși această cesiune nu intră în competența fiscală a acestui stat membru.

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru care, într-o situație în care cesiunea ulterioară a unor titluri primite în schimb nu intră în competența fiscală a acestui stat membru, prevede impozitarea plusvalorii aflate în regim de amânare cu ocazia acestei cesiuni fără a ține seama de o eventuală pierdere realizată cu această ocazie, deși se ține seama de o asemenea pierdere atunci când contribuabilul deținător de titluri are reședința fiscală în statul membru respectiv la data cesiunii menționate. Revine statelor membre, cu respectarea dreptului Uniunii și, în speță, îndeosebi a libertății de stabilire, sarcina să prevadă modalități referitoare la deducerea și la calculul acestei pierderi.

(1) JO C 305, 22.8.2016.

JO C 392, 24.10.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de franceza – Franța) – Christian Picart/Ministre des Finances et des Comptes publics

(Cauza C-355/16) (1)

((Trimitere preliminară - Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Fiscalitate directă - Transferul locului de reședință dintr un stat membru în Elveția - Impozitarea, cu ocazia unui astfel de transfer, a plusvalorilor latente aferente participațiilor semnificative deținute în capitalul social al unor societăți stabilite în statul membru de origine - Domeniul de aplicare al acordului))

(2018/C 166/08)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Recurent: Christian Picart

Intimat: Ministre des Finances et des Comptes publics

Dispozitivul

Din moment ce o situație precum cea în discuție în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare ratione personae al noțiunii „lucrători care desfășoară o activitate independentă”, în sensul Acordului între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, dispozițiile acestuia trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații a unui stat parte la acest acord, precum cea în discuție în litigiul principal, care, atunci când o persoană fizică își transferă reședința din acest stat în alt stat parte la acordul menționat, păstrându-și totodată activitatea economică în primul dintre aceste două state, fără a efectua în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână o deplasare de la locul activității sale economice la cel al reședinței sale, prevede impozitarea imediată a plusvalorilor latente aferente unor participații semnificative pe care această persoană le deține în capitalul unor societăți care intră sub incidența dreptului primului dintre statele menționate cu ocazia acestui transfer al reședinței și care nu admite amânarea recuperării impozitului datorat decât cu condiția constituirii unor garanții apte să asigure recuperarea impozitului menționat, în timp ce o persoană care deține de asemenea astfel de participații, dar care continuă să locuiască pe teritoriul primului dintre aceste state nu este impozitată decât la momentul cesiunii acestor participații.

(1) JO C 335, 12.9.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/8

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 martie 2018 – European Union Copper Task Force/Comisia Europeană

(Cauza C-384/16 P) (1)

((Recurs - Produse fitosanitare - Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 - Introducerea pe piață a produselor fitosanitare și stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire - Includerea substanței active compuși de cupru în această listă - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Persoană vizată în mod individual))

(2018/C 166/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: European Union Copper Task Force (reprezentanți: C. Fernández Vicién, C. Vila Gisbert, I. Moreno-Tapia Rivas, abogadas, M. Miserendino, abogado)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis și P. Ondrůšek, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă European Union Copper Task Force la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 314, 29.8.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/8

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 15 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Castilla y León – Spania) – Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS)/José Blanco Marqués

(Cauza C-431/16) (1)

((Trimitere preliminară - Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolele 12 și 46a-46c - Prestații de aceeași natură - Noțiune - Regulă pentru prevenirea cumulului - Noțiune - Condiții - Normă națională care prevede un supliment la o pensie pentru incapacitate permanentă totală pentru lucrătorii cu vârsta de cel puțin 55 de ani - Suspendarea suplimentului în cazul angajării sau al încasării unei pensii pentru limită de vârstă))

(2018/C 166/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Castilla y León

Părțile din procedura principală

Apelante: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS), Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS)

Intimat: José Blanco Marqués

Dispozitivul

O dispoziție națională, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia suplimentul la pensia pentru incapacitate permanentă totală se suspendă pe perioada în care beneficiarul acestei pensii încasează o pensie pentru limită de vârstă în alt stat membru sau în Elveția constituie o dispoziție privind reducerea, în sensul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008.

Articolul 46a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 592/2008, trebuie interpretat în sensul că noțiunea „legislația primului stat membru” trebuie înțeleasă ca incluzând interpretarea dată unei dispoziții legislative naționale de o instanță națională supremă.

Un supliment la pensia pentru incapacitate permanentă totală acordat unui lucrător în temeiul legislației unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, și o pensie pentru limită de vârstă dobândită de același lucrător în Elveția trebuie considerate ca fiind de aceeași natură în sensul Regulamentului nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 592/2008.

Articolul 46b alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 592/2008, trebuie interpretat în sensul că o regulă națională pentru prevenirea cumulului, cum este cea care rezultă din articolul 6 din Decreto 1646/1972 para la aplicación de la ley 24/1972, de 21 de junio, en materia de prestaciones del Régimen General de la Seguridad Social (Decretul 1646/1972 pentru punerea în aplicare a Legii 24/1972 din 21 iunie 1972 privind prestațiile regimului general de securitate socială) din 23 iunie 1972, nu este aplicabilă unei prestații calculate în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul respectiv, în cazul în care această prestație nu este menționată în partea D din anexa IV la același regulament.

(1) JO C 402, 31.10.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlande) – Irlanda) – North East Pylon Pressure Campaign Limited, Maura Sheehy/An Bord Pleanála, Minister for Communications, Energy and Natural Resources, Irlande, Attorney General

(Cauza C-470/16) (1)

((Trimitere preliminară - Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului - Directiva 2011/92/UE - Dreptul la o cale de atac al membrilor publicului interesat - Cale de atac prematură - Noțiunile de cost care să nu fie prohibitiv și de decizii, acțiuni sau omisiuni care intră sub incidența dispozițiilor directivei privind participarea publicului - Aplicabilitatea Convenției de la Aarhus))

(2018/C 166/11)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlande)

Părțile din procedura principală

Reclamante: North East Pylon Pressure Campaign Limited, Maura Sheehy

Pârâți: An Bord Pleanála, Minister for Communications, Energy and Natural Resources, Irlande, Attorney General

Cu participarea: EirGrid plc

Dispozitivul

Articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului trebuie interpretat în sensul că cerința ca anumite proceduri judiciare să nu aibă un cost prohibitiv se aplică unei proceduri în fața unei instanțe dintr-un stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, în cadrul căreia se stabilește dacă o cale de atac poate fi autorizată în cursul unei proceduri de autorizare a unei amenajări, a fortiori în cazul în care acest stat membru nu a stabilit etapa în care poate fi introdusă o cale de atac.

Atunci când un reclamant invocă atât motive întemeiate pe nerespectarea normelor de participare a publicului la luarea deciziilor în materie de mediu, cât și motive întemeiate pe nerespectarea altor norme, cerința ca anumite proceduri judiciare să nu aibă un cost prohibitiv, prevăzută la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2011/92, se aplică doar cheltuielilor aferente părții din calea de atac care se întemeiază pe nerespectarea normelor privind participarea publicului.

Articolul 9 alineatele (3) și (4) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, trebuie interpretat în sensul că, pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii în materie de mediu, cerința ca anumite proceduri judiciare să nu aibă un cost prohibitiv se aplică părții unei căi de atac care nu ar fi acoperită de aceeași cerință așa cum decurge aceasta, în temeiul Directivei 2011/92, din răspunsul care figurează la punctul 2 din prezentul dispozitiv, în măsura în care reclamantul ar solicita în cadrul acestei părți să se asigure respectarea dreptului național al mediului. Prevederile menționate nu au un efect direct, însă revine instanței naționale sarcina de a da dreptului procesual intern o interpretare care să fie, în cea mai mare măsură posibilă, conformă cu acestea.

Un stat membru nu poate deroga de la cerința conform căreia costul anumitor proceduri nu trebuie să fie prohibitiv, impusă de articolul 9 alineatul (4) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu și de articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2011/92, atunci când o cale de atac este considerată neserioasă ori vexatorie sau în lipsa unei legături între presupusa încălcare a dreptului național al mediului și o daună cauzată acestuia din urmă.

(1) JO C 428, 21.11.2016

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Innsbruck – Austria) – Georg Stollwitzer/ÖBB Personenverkehr AG

(Cauza C-482/16) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Articolul 45 TFUE - Principiul nediscriminării în funcție de vârstă - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 21 alineatul (1) - Directiva 2000/78/CE - Articolele 2, 6 și 16 - Data de referință pentru promovare - Reglementare discriminatorie a unui stat membru care exclude luarea în calcul a perioadelor de activitate realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani în scopul stabilirii remunerației - Eliminarea dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament))

(2018/C 166/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Innsbruck

Părțile din procedura principală

Reclamant: Georg Stollwitzer

Pârâtă: ÖBB Personenverkehr AG

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE, precum și articolele 2, 6 și 16 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, cum este cea în discuție în litigiul principal, care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, apărută ca urmare a aplicării unei reglementări naționale care lua în calcul, în vederea încadrării lucrătorilor unei întreprinderi în baremul de salarizare, numai perioadele de activitate realizate după împlinirea vârstei de 18 ani, elimină, în mod retroactiv și în privința tuturor acestor lucrători, respectiva limită de vârstă, dar permite numai luarea în calcul a experienței dobândite în cadrul unor întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic.

(1) JO C 428, 21.11.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Najvyšší súd Slovenskej republiky – Slovacia) – Volkswagen AG/Finančné riaditeľstvo Slovenskej republiky

(Cauza C-533/16) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolele 167-171 - Dreptul de deducere a TVA-ului - Dreptul de rambursare a TVA-ului către persoanele impozabile care nu sunt stabilite în statul membru de rambursare - Articolul 178 litera (a) - Modalități de exercitare a dreptului de deducere a TVA-ului - Directiva 2008/9/CE - Modalități de rambursare a TVA-ului - Termen de decădere - Principiul neutralității fiscale - TVA plătit și facturat după mai mulți ani de la livrarea bunurilor în cauză - Refuzul de a acorda beneficiul dreptului de rambursare ca urmare a expirării termenului de decădere care ar fi început să curgă de la data livrării bunurilor])

(2018/C 166/13)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Najvyšší súd Slovenskej republiky

Părțile din procedura principală

Recurentă: Volkswagen AG

Intimată: Finančné riaditeľstvo Slovenskej republiky

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării unui stat membru în temeiul căreia, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, în care taxa pe valoarea adăugată (TVA) a fost facturată persoanei impozabile și a fost plătită de aceasta după mai mulți ani de la livrarea bunurilor în cauză, beneficiul dreptului de rambursare a TVA-ului este refuzat pentru motivul că termenul de decădere prevăzut de reglementarea menționată pentru exercitarea acestui drept ar fi început să curgă la data livrării bunurilor și ar fi expirat înainte de introducerea cererii de rambursare.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/12

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Garlsson Real Estate SA, în curs de lichidare, Stefano Ricucci, Magiste International SA/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

(Cauza C-537/16) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2003/6/CE - Manipulări ale pieței - Sancțiuni - Legislație națională care prevede o sancțiune administrativă și o sancțiune penală pentru aceleași fapte - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Principiul ne bis in idem - Natura penală a sancțiunii administrative - Existența aceleiași infracțiuni - Articolul 52 alineatul (1) - Restrângeri impuse principiului ne bis in idem - Condiții])

(2018/C 166/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Garlsson Real Estate SA, în curs de lichidare, Stefano Ricucci, Magiste International SA

Pârâtă: Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)

Dispozitivul

Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care permite continuarea unei proceduri privind o sancțiune administrativă pecuniară de natură penală contra unei persoane ca urmare a unor conduite ilicite care întrunesc elementele constitutive ale unor manipulări ale pieței pentru care a fost deja pronunțată o condamnare penală definitivă împotriva sa, în măsura în care această condamnare este, ținând seama de prejudiciul cauzat societății prin infracțiunea săvârșită, de natură să reprime această infracțiune în mod efectiv, proporțional și disuasiv.

2)	Principiul ne bis in idem garantat la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene conferă particularilor un drept direct aplicabil în cadrul unui litigiu precum cel principal.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/12

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep – Țările de Jos) – J. Klein Schiphorst/Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

(Cauza C-551/16) (1)

([Trimitere preliminară - Securitate socială - Acord între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană - Coordonarea sistemelor de securitate socială - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolele 7, 63 și 64 - Ajutoare de șomaj - Șomer care se deplasează în alt stat membru - Menținerea dreptului la prestații - Durată])

(2018/C 166/15)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Apelant: J. Klein Schiphorst

Intimat: Raad van bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen

Dispozitivul

Articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei măsuri naționale precum cea în discuție în litigiul principal, prin care se impune instituției competente să respingă de principiu orice cerere de prelungire a perioadei de export al ajutorului de șomaj după expirarea termenului de trei luni, cu excepția cazului în care instituția respectivă consideră că respingerea acestei cereri ar conduce la un rezultat nerezonabil.

(1) JO C 30, 30.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – Procedură inițiată de Astellas Pharma GmbH

(Cauza C-557/16) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2001/83/CE - Medicamente de uz uman - Articolele 28 și 29 - Procedură descentralizată de autorizare de introducere pe piață a unui medicament - Articolul 10 - Medicament generic - Perioadă de protecție a datelor medicamentului de referință - Prerogativa autorităților competente ale statelor membre în cauză de a determina punctul de plecare al perioadei de protecție - Competența instanțelor statelor membre în cauză de a controla determinarea punctului de plecare al perioadei de protecție - Protecție jurisdicțională efectivă - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47))

(2018/C 166/16)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Astellas Pharma GmbH

Cu participarea: Helm AG, Lääkealan turvallisuus- ja kehittämiskeskus (Fimea)

Dispozitivul

Articolul 28 și articolul 29 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012, trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unei proceduri descentralizate de autorizare de introducere pe piață a unui medicament generic, autoritatea competentă a unui stat membru în cauză în această procedură nu poate determina ea însăși punctul de plecare al perioadei de protecție a datelor medicamentului de referință la adoptarea, în temeiul articolului 28 alineatul (5) din această directivă, a deciziei sale privind introducerea pe piață a respectivului medicament generic în acest stat membru.

Articolul 10 din Directiva 2001/83, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2012/26, coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru în cauză într-o procedură descentralizată de autorizare de introducere pe piață, sesizată cu o acțiune formulată de titularul autorizației de introducere pe piață a medicamentului de referință împotriva deciziei de autorizare de introducere pe piață a unui medicament generic în acest stat membru luată de autoritatea competentă a acestuia, este competentă să controleze determinarea punctului de plecare al perioadei de protecție a datelor medicamentului de referință. În schimb, această instanță nu este competentă să verifice dacă autorizația de introducere pe piață inițială a medicamentului de referință acordată în alt stat membru a fost acordată în conformitate cu această directivă.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/14

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Nürtingen – Germania) – Procedură penală privind pe Faiz Rasool

(Cauza C-568/16) (1)

([Trimitere preliminară - Servicii de plată - Directiva 2007/64/CE - Articolul 3 literele (e) și (o) - Articolul 4 punctul 3 - Anexă - Punctul 2 - Domeniu de aplicare - Exploatarea unor terminale multifuncționale care permit retragerea de numerar în săli de jocuri de noroc - Coerența practicii represive a autorităților naționale - Confiscarea sumelor obținute prin intermediul unei activități ilegale - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 17])

(2018/C 166/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Nürtingen

Partea din procedura penală principală

Faiz Rasool

cu participarea: Rasool Entertainment GmbH

Dispozitivul

Articolul 4 punctul 3 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE coroborat cu punctul 2 din anexa la aceasta trebuie interpretat în sensul că un serviciu de retragere de numerar oferit clienților de un operator de săli de jocuri prin intermediul unor terminale multifuncționale instalate în sălile respective nu constituie un „serviciu de plată” în sensul acestei directive atunci când operatorul nu efectuează nicio operațiune asupra conturilor de plăți ale clienților respectivi și când activitățile pe care le desfășoară cu această ocazie se limitează la punerea la dispoziție a acestor terminale, precum și la aprovizionarea lor cu numerar.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/15

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 15 martie 2018 – Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-575/16) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Notari - Condiție privind cetățenia sau naționalitatea - Articolul 51 TFUE - Asociere la exercitarea autorității publice))

(2018/C 166/18)

Limba de procedură: ceha.

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Støvlbæk și K. Walkerová, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, T. Müller, J. Vláčil și A. Kasalická, agenți)

Dispozitivul

1.	Prin impunerea unei condiții privind cetățenia sau naționalitatea pentru accesul la profesia de notar, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE.

2.	Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 23.01.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/15

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 martie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Corte suprema di cassazione – Italia) – Enzo Di Puma/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob) (C-596/16), Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)/Antonio Zecca (C-597/16)

(Cauzele conexate C-596/16 și C-597/16) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 2003/6/CE - Utilizări abuzive ale informațiilor confidențiale - Sancțiuni - Reglementare națională care prevede o sancțiune administrativă și o sancțiune penală pentru aceleași fapte - Autoritate de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive asupra procedurii administrative - Hotărâre penală definitivă prin care se pronunță achitarea pentru utilizări abuzive ale informațiilor confidențiale - Efectivitatea sancțiunilor - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 50 - Principiul ne bis in idem - Natura penală a sancțiunii administrative - Existența aceleiași infracțiuni - Articolul 52 alineatul (1) - Restrângeri impuse principiului ne bis in idem - Condiții])

(2018/C 166/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurenți: Enzo Di Puma (C-596/16), Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob) (C-597/16)

Intimați: Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob) (C-596/16), Antonio Zecca (C-597/16)

Dispozitivul

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață), citit în lumina articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale potrivit căreia o procedură privind o sancțiune administrativă pecuniară de natură penală nu poate fi continuată ulterior pronunțării unei hotărâri penale definitive de achitare prin care s-a constatat că faptele susceptibile să constituie o încălcare a legislației privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale, pe baza cărora s-a deschis și această procedură, nu au fost dovedite.

(1) JO C 63, 27.2.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/16

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 15 martie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Piteşti – România) – SC Cali Esprou SRL/Administraţia Fondului pentru Mediu

(Cauza C-104/17) (1)

((„Trimitere preliminară - Directiva 94/62/CE - Ambalaje și deșeuri din ambalaje - Recuperarea și reciclarea deșeurilor - Contribuție la un fond național pentru mediu - Introducere pe piața națională a unor produse ambalate și a unor ambalaje, fără intervenție asupra acestora - Principiul denumit „poluatorul plătește” - Calitatea de poluator))

(2018/C 166/20)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Piteşti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SC Cali Esprou SRL

Pârâtă: Administraţia Fondului pentru Mediu

Dispozitivul

Articolul 15 din Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și principiul denumit „poluatorul plătește” pe care îl pune în aplicare nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care impune o contribuție unui agent economic care nu intervine asupra ambalajelor pe care le introduce pe piață, calculată în funcție de diferența de greutate dintre, pe de o parte, cantitatea de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare energetică și de valorificare prin reciclare și, pe de altă parte, cantitatea de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau reciclate.

(1) JO C 168, 29.5.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/17

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 21 martie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel Cluj – România) – Dănuţ Podilă și alții/Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA Bucureşti (C-133/17), Costel Nicuşor Mucea/SMDA Mureş Insolvency SPRL, acționând în calitate de administrator judiciar al SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii (C-134/17)

(Cauzele conexate C-133/17 și C-134/17) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 89/391/CEE - Securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă - Încadrare ca loc de muncă care expune lucrătorii unor condiții speciale sau deosebite - Evaluare a riscurilor privind securitatea și sănătatea la locul de muncă - Obligații ale angajatorului))

(2018/C 166/21)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părțile din procedura principală

Apelanți: Dănuţ Podilă, Vasile Oniţă, Dumitru Cornel Bara, Gheorghe Podilă, Alexandru Daniel Coneru, Mihai Călin Junc, Dănuţ Bungău, Francisc Chudi, Ioan Iancu, Ionel Negruţ, Dan Florin Roxin (C-133/17), Costel Nicuşor Mucea (C-134/17)

Intimate: Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA Bucureşti (C-133/17), SMDA Mureş Insolvency SPRL, acționând în calitate de administrator judiciar al SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii (C-134/17)

Dispozitivul

Articolul 114 alineatul (3) și articolele 151 și 153 TFUE, precum și Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se aplică unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care stabilește termene stricte și proceduri care nu permit instanțelor naționale să reexamineze sau să stabilească încadrarea activităților desfășurate de lucrători în diferite grupe de risc, pe baza căreia se calculează pensiile pentru limită de vârstă ale acestor lucrători.

(1) JO C 202, 26.6.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/17

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 22 februarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione tributaria provinciale di Roma – Italia) – Luigi Bisignani/Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale 1 di Roma

(Cauza C-125/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Libera circulație a capitalurilor - Articolele 64 și 65 TFUE - Directiva 2011/16/UE - Cooperare administrativă în domeniul fiscal - Transfer de capitaluri către Statul Cetății Vaticanului - Obligația de declarare a transferului de fonduri în sau din străinătate - Abrogare))

(2018/C 166/22)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Roma

Părțile din procedura principală

Reclamant: Luigi Bisignani

Pârâtă: Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale 1 di Roma

Dispozitivul

Articolul 64 alineatul (1) și articolul 65 alineatul (1) litera (a) TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care abrogă în mod definitiv infracțiunea care constă în nedeclararea transferurilor de fonduri în străinătate.

(1) JO C 213, 03.07.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Justice de Paix du canton de Visé (Belgia) la 30 ianuarie 2018 – Michel Schyns/Belfius Banque SA

(Cauza C-58/18)

(2018/C 166/23)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Justice de Paix du canton de Visé

Părțile din procedura principală

Reclamant: Michel Schyns

Pârâtă: Belfius Banque SA

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (1), care urmărește să asigure că consumatorului i se permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară, se opune textului articolului 15 primul paragraf din Legea privind creditul de consum (în prezent abrogat și înlocuit cu articolul VII.75 din Codul de drept economic), care prevede că creditorul și intermediarul de credit trebuie să identifice, în cadrul contractelor de credit pe care le oferă în mod uzual sau pe care le intermediază în mod uzual, tipul creditului și cuantumul creditului cele mai adaptate, ținând cont de situația financiară a consumatorului la momentul încheierii contractului și de scopul creditului, în măsura în care acesta din urmă stabilește o obligație generală a creditorului sau a intermediarului de credit de a identifica creditul cel mai adaptat pentru consumator, care nu se regăsește în textul directivei menționate?

Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, care urmărește să asigure că consumatorului i se permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară, se opune textului articolului 15 din Legea privind creditul de consum (abrogat și în prezent înlocuit de articolul VII.77 alineatul 2 primul paragraf din Codul de drept economic prin aceea că creditorul nu poate încheia un contract de credit decât dacă, ținând cont de informațiile de care dispune sau de care ar trebui să dispună, în special pe baza consultării prevăzute la articolul 9 din Legea din 10 august 2001 privind Centrala creditelor acordate particularilor și pe baza informațiilor menționate la articolul 10, trebuie să considere în mod rezonabil că consumatorul va putea respecta obligațiile care decurg din contract, în măsura în care acesta are drept consecință faptul că creditorul trebuie să se pronunțe el însuși asupra oportunității eventualei încheieri a contractului de credit în locul consumatorului?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori trebuie interpretată în sensul că obligă în orice situație creditorul și intermediarul de credit să evalueze în locul consumatorului oportunitatea încheierii unui contract de credit?

(1) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, p. 66).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Italia) la 1 februarie 2018 – Vitali SpA/Autostrade per l’Italia SpA

(Cauza C-63/18)

(2018/C 166/24)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vitali SpA

Pârâtă: Autostrade per l’Italia SpA

Întrebarea preliminară

Principiile libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, prevăzute la articolele 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articolul 71 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 (1), care nu prevede limitări cantitative pentru subcontractare, și principiul proporționalității, propriu dreptului Uniunii Europene, se opun aplicării unei reglementări naționale privind achizițiile publice precum reglementarea italiană conținută la articolul 105 alineatul 2 a treia teză din Decretul legislativ nr. 50 din 18 aprilie 2016, potrivit căruia subcontractarea nu poate depăși cota de 30 % din valoarea totală a contractului de achiziții publice de lucrări, de servicii sau de bunuri?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE: articolul 71 (JO L 94, p. 65).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 12 februarie 2018 – Idi Srl/Arcadis – Agenzia Regionale Campana Difesa Suolo

(Cauza C-101/18)

(2018/C 166/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Recurentă:: Idi Srl

Intimată: Arcadis – Agenzia Regionale Campana Difesa Suolo

Întrebările preliminare

Este compatibil cu articolul 45 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2004/18/CE din 31 martie 2004 (1) ca simpla solicitare de concordat preventiv prezentată instanței competente de către debitor să fie considerată „procedură în curs”?

Este compatibil cu reglementarea menţionată ca declarația prin care debitorul recunoaște că se află în stare de insolvență şi că intenţionează să formuleze o cerere de concordat preventiv „în alb” (ale cărui caracteristici au fost precizate anterior) să fie considerată o cauză de excludere din procedura de achiziţie publică, interpretându-se astfel în mod extins conceptul „procedură în curs” prevăzut de reglementarea comunitară (articolul 45 din directivă) și naţională (articolul 38 din Decretul legislativ nr. 163-2006) menţionată?

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal administratif de Montreuil (Franța) la 20 februarie 2018 0 – Sea Chefs Cruise Services GmbH/Ministre de l'Action et des Comptes publics

(Cauza C-133/18)

(2018/C 166/26)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Montreuil

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sea Chefs Cruise Services GmbH

Pârât: Ministre de l'Action et des Comptes publics

Întrebarea preliminară

Dispozițiile alineatului II al articolului 20 din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 (1) trebuie interpretate în sensul că acestea creează o regulă de decădere care implică faptul că o persoană impozabilă într-un stat membru care solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată într-un stat membru în care aceasta nu este stabilită nu își poate regulariza cererea de rambursare în fața instanței fiscale dacă nu a respectat termenul de răspuns la o solicitare de informații formulată de administrație în conformitate cu dispozițiile alineatului I al aceluiași articol sau, dimpotrivă, în sensul că această persoană impozabilă poate, în cadrul dreptului la o cale de atac prevăzut la articolul 23 din directivă și în lumina principiilor neutralității și proporționalității taxei pe valoarea adăugată, să își regularizeze cererea în fața instanței fiscale?

(1) Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, p. 23).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 22 februarie 2018 – Skatteministeriet/Estron A/S

(Cauza C-138/18)

(2018/C 166/27)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: Estron A/S

Întrebările preliminare

Nota 2 litera (a) din Capitolul 90 din Nomenclatura Combinată (1), coroborată cu regulile generale nr. 1 și 6 pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate, trebuie interpretată în sensul că „părțile și accesoriile care constau din articolele menționate la una dintre pozițiile acestui capitol sau de la capitolele 84, 85 sau 91” se referă la produse de la pozițiile din capitolele respective definite cu patru cifre, sau nota trebuie interpretată ca referindu-se, de asemenea, la subpozițiile aferente (definite cu șase cifre) de la Capitolele 84, 85, 90 și 91?

2)	Conectori precum cei în discuție în prezenta cauză ar trebui clasificați în subpoziția NC 8544 42 90, în subpoziția NC 9021 40 00 sau în subpoziția NC 9021 90 10?

3)	Nota 1 litera (m) din Secțiunea XVI ar trebui interpretată în sensul că în situația în care un produs este inclus în Capitolul 90, nu poate fi inclus și în Capitolele 84 și 85?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediţie specială, 02/vol. 4, p. 3).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Almería (Spania) la 23 februarie 2018 – Banco Mare Nostrum S.A./Ignacio Jesús Berenguel Nieto și Carmen Sonia Salinas López

(Cauza C-147/18)

(2018/C 166/28)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Almería

Părțile din procedura principală

Apelantă: Banco Mare Nostrum, S.A.

Intimați: Ignacio Jesús Berenguel Nieto și Carmen Sonia Salinas López

Întrebările preliminare

Constatarea, prin intermediul unei hotărâri, a neobligativității unei clauze abuzive, în sensul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1), împiedică aplicarea tuturor efectelor recunoscute prin Hotărârea [Curții din 21 decembrie 2016, Gutiérrez Naranjo și alții, C-154/15, C-307/15 și C-308/15]?

Aplicarea efectului restitutoriu al unei clauze declarate abuzive în sensul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii este afectată, limitată sau împiedicată de principiile disponibilității, administrării probelor de către părți, autorității materiale de lucru judecat și non reformatio in peius?

Atribuțiile unei instanțe de gradul al doilea sunt limitate de faptul că prin hotărârea primei instanțe s-a statuat că o constatare a caracterului abuziv produce efecte limitate, iar hotărârea respectivă nu a fost atacată de consumator, ci numai de profesionistul care a inclus clauza în contract cu scopul de a nega caracterul său abuziv sau existența vreunui efect în cazul constatării caracterului abuziv?

Printre atribuțiile unei instanțe de al doilea grad figurează și posibilitatea de a aplica toate consecințele prevăzute de Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 și de jurisprudența referitoare la aceasta, inclusiv în cazul în care consumatorul, prin intermediul primului capăt de cerere formulat, nu solicită aplicarea tuturor consecințelor care decurg din constatarea caracterului abuziv al clauzei respective?

(1) JO 1993, L 95, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 237.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de The Labour Court, (Irlanda) la 27 februarie 2018 – Tomás Horgan, Claire Keegan/Minister for Education & Skills, Minister for Finance, Minister for Public Expenditure & Reform, Ireland and the Attorney General

(Cauza C-154/18)

(2018/C 166/29)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

The Labour Court, Ireland

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Tomás Horgan, Claire Keegan

Pârâți: Minister for Education & Skills, Minister for Finance, Minister for Public Expenditure & Reform, Ireland and the Attorney General

Întrebările preliminare

Constituie discriminare indirectă pe criterii de vârstă, în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 2000/78/CE (1) a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, acțiunea unui stat, în calitatea sa de angajator, de a încadra profesorii din sistemul public nou-recrutați într-o grilă de salarizare mai puțin favorabilă, în timp ce remunerația profesorilor deja încadrați rămâne neschimbată, în situația în care:

a)	grila de salarizare modificată și grila de salarizare inițială se aplică tuturor profesorilor încadrați în categoriile respective, indiferent de vârsta acestora;

b)	la momentul la care au fost recrutați și încadrați într-una dintre respectivele grile, nu existau diferențe între piramida de vârstă a grupului cu salarii mai mari și piramida de vârstă a grupului cu salarii mai mici;

c)	introducerea grilei de salarizare modificate generează o diferență substanțială între remunerația celor două grupuri de profesori care desfășoară o muncă de aceeași valoare;

d)	vârsta medie a profesorilor încadrați în grila de salarizare mai puțin favorabilă este mai mică decât vârsta medie a celor încadrați în grila de salarizare inițială;

la momentul introducerii grilei de salarizare mai puțin favorabile, statisticile relevante la nivelul statului au indicat că 70 % dintre profesorii nou-recrutați aveau cel mult 25 de ani și s-a stabilit că aceasta era piramida de vârstă obișnuită pentru cei care intrau în sistemul public de învățământ indiferent de an; și

f)	profesorii din sistemul public care au intrat în funcție în 2011 sau ulterior suportă un dezavantaj financiar clar în comparație cu colegii lor încadrați înainte de 2011.

Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, introducerea unei grile de salarizare mai puțin favorabile poate fi justificată obiectiv de necesitatea obținerii unei reduceri structurale pe termen mediu și lung a costurilor serviciului public, având în vedere constrângerile bugetare cu care se confruntă statul și/sau importanța menținerii unor bune raporturi de muncă cu funcționarii publici deja încadrați?

3)	Răspunsul la a doua întrebare ar fi diferit în cazul în care statul ar fi putut realiza economii echivalente prin reducerea salariilor tuturor profesorilor cu o sumă semnificativ mai mică decât reducerea aplicată profesorilor nou-recrutați?

Răspunsul la a doua și la a treia întrebare ar fi diferit dacă decizia de a nu modifica defavorabil grila de salarizare aplicabilă profesorilor deja încadrați a fost luată în conformitate cu un contract colectiv de muncă încheiat între guvern, în calitate de angajator, și sindicatele care reprezintă personalul aflat în serviciul public, în temeiul căruia guvernul s-a angajat să nu mai reducă salariile funcționarilor publici deja în activitate, cărora li s-au aplicat deja reduceri salariale și având în vedere consecințele asupra raporturilor de muncă ce ar putea rezulta din încălcarea acestui contract, ținând seama de faptul că noua grilă de salarizare implementată în 2011 nu intra sub incidența contractului colectiv respectiv?

(1) JO 2000, L 303, p. 16.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Justice de paix du troisième canton de Charleroi (Belgia) la 27 februarie 2018 – André Moens/Ryanair Ltd

(Cauza C-159/18)

(2018/C 166/30)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Justice de paix du troisième canton de Charleroi

Părțile din procedura principală

Reclamant: André Moens

Pârât: Ryanair Ltd

Întrebările preliminare

Cererea de decizie preliminară privind interpretarea articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1), are următorul cuprins:

în cazul în care împrejurarea în discuție în prezentul litigiu, respectiv scurgerea de combustibil pe o pistă de decolare care a condus la închiderea acestei piste, intră în domeniul de aplicare al noțiunii „eveniment” în sensul punctului 22 din Hotărârea din 22 decembrie 2008, Wallentin-Hermann (C-549/07, EU:C:2008:771) sau în cel al noțiunii „împrejurare excepțională” în sensul considerentului (14) al regulamentului menționat, astfel cum a fost interpretată prin Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh (C-12/11, EU:C:2013:43) sau aceste două noțiuni se suprapun;

articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că un eveniment precum cel în discuție în prezentul litigiu, și anume scurgerea de combustibil pe o pistă de decolare care a condus la închiderea acestei piste, trebuie considerat ca fiind un eveniment inerent exercitării normale a activității operatorului de transport aerian și, prin urmare, nu poate fi calificat drept „împrejurare excepțională” care poate exonera operatorul de transport aerian de obligația de a plăti o compensație pasagerilor în cazul unei întârzieri prelungite a unui zbor efectuat de acest avion;

dacă un eveniment precum cel în discuție în prezentul litigiu, și anume scurgerea de combustibil pe o pistă de decolare care a condus la închiderea pistei respective, trebuie considerat ca fiind o „împrejurare excepțională”, trebuie să se deducă de aici că este vorba, în cazul operatorului de transport aerian, despre o „împrejurare excepțională” care nu ar fi putut fi evitată chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile rezonabile?

(1) JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (Irlanda) la 2 martie 2018 – Atif Mahmood, Shabina Atif, Mohammed Ahsan, Noor Habib, Mohammed Haroon, Nik Bibi Haroon/Minister for Justice and Equality

(Cauza C-169/18)

(2018/C 166/31)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (Ireland)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Atif Mahmood, Shabina Atif, Mohammed Ahsan, Noor Habib, Mohammed Haroon, Nik Bibi Haroon

Pârât: Minister for Justice and Equality

Întrebările preliminare

Fără a se aduce atingere potențialelor justificări descrise în cadrul celei de a doua, al celei de a treia și al celei de a patra întrebări, un stat membru încalcă cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE (1), conform cărora acesta are obligația de a elibera o viză cât mai rapid posibil pentru soțul și membrii de familie ai unui resortisant al Uniunii care își exercită drepturile la liberă circulație în statul membru în discuție sau care intenționează să își exercite aceste drepturi, în cazul în care statul membru respectiv înregistrează întârzieri de peste 12 luni în soluționarea unor astfel de cereri?

Fără a se aduce atingere primei întrebări, sunt justificate în temeiul articolului 35 din Directiva 2004/38 sau în alt mod și nu reprezintă, astfel, o încălcare a dispozițiilor articolului 5 alineatul (2) din aceeași directivă, întârzierile în procesarea sau în luarea unei decizii cu privire la o cerere de viză în sensul articolului 5 alineatul (2) din directivă, determinate de necesitatea de a garanta, în special prin intermediul verificării antecedentelor, că cererea nu are caracter fraudulos, că nu reprezintă un abuz de drept sau că respectiva căsătorie nu este una de conveniență?

Fără a se aduce atingere primei întrebări, sunt justificate în temeiul articolului 27 sau al articolului 35 din Directiva 2004/38 sau în alt mod și nu reprezintă, astfel, o încălcare a dispozițiilor articolului 5 alineatul (2) din aceeași directivă, întârzierile în procesarea sau în luarea unei decizii cu privire la o cerere de viză în sensul articolului 5 alineatul (2) din directivă, determinate de necesitatea de a efectua verificări ale antecedentelor și controale de securitate ample în ceea ce privește persoanele care provin din anumite țări terțe, având în vedere problemele de securitate specifice călătorilor din aceste țări terțe?

Fără a se aduce atingere primei întrebări, sunt justificate și nu reprezintă, astfel, o încălcare a dispozițiilor articolului 5 alineatul (2) din aceeași directivă, întârzierile în procesarea sau în luarea unei decizii cu privire la o cerere de viză în sensul articolului 5 alineatul (2) din directivă, determinate de o creștere bruscă și neprevăzută a numărului cererilor provenite din anumite țări terțe, care se consideră că prezintă probleme de securitate reale?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol, 7 p. 56).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance de Liège (Belgia) la 5 martie 2018 – Jean Jacob, Dominique Lennertz/État belge

(Cauza C-174/18)

(2018/C 166/32)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Jean Jacob, Dominique Lennertz

Pârât: État belge

Întrebările preliminare

Articolul 39 din Tratatul privind Uniunea Europeană se opune posibilității ca, în regimul fiscal belgian, în temeiul articolului 155 din CIR/92, indiferent dacă se face abstracție sau se aplică Circulara din 12 martie 2008 cu nr. Ci.RH.331/575 420, pensiile provenite din Luxemburg ale reclamantului, exonerate în temeiul articolului 18 din Convenția pentru evitarea dublei impuneri dintre Belgia și Luxemburg, să fie incluse la calculul impozitului belgian, să servească drept bază pentru acordarea avantajelor fiscale prevăzute de CIR/92, deși ele ar trebui să nu facă parte din aceasta datorită scutirii lor totale stabilite prin Convenția pentru evitarea dublei impuneri, iar rezultatul acestor avantaje, precum cel obținut din cotitatea scutită de impozit, economiile pe termen lung, cheltuielile plătite cu bonuri de servicii, în vederea economisirii energiei într-o locuință, de asigurare a locuințelor împotriva furtului sau incendiilor, pentru liberalități ale reclamantului, să fie în parte pierdut, redus sau să fie acordat într-o mai mică măsură decât dacă ambii reclamanți ar obține venituri în Belgia care, la rândul lor, sunt impozabile în Belgia, nefiind scutite și pot astfel să absoarbă totalitatea avantajelor fiscale?

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de justice de paix de Schaerbeek (Belgia) la 13 martie 2018 – Société nationale de chemins de fer belges (SNCB)/Gherasim Sorin Rusu

(Cauza C-190/18)

(2018/C 166/33)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Justice de paix de Schaerbeek

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Société nationale de chemins de fer belges (SNCB)

Pârât: Gherasim Sorin Rusu

Întrebarea preliminară

Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și Regulamentul nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (2) sunt aplicabile relațiilor dintre SNCB și călătorii găsiți fără titlu de transport valabil?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, p. 14).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/27

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018 – Shire Pharmaceuticals Ireland/EMA

(Cauza T-80/16) (1)

([„Medicamente de uz uman - Validarea unei cereri de desemnare ca produs medicamentos orfan - Folos semnificativ - Decizie a EMA prin care se refuză validarea cererii de desemnare ca produs medicamentos orfan - Articolul 3 alineatul (1) litera (b) și articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000”])

(2018/C 166/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Shire Pharmaceuticals Ireland Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: D. Anderson, QC, M. Birdling, barrister, G. Castle și S. Cowlishaw, solicitors)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński, N. Rampal Olmedo și M. Tovar Gomis, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanţi: K. Petersen și A. Sipos, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei din 15 decembrie 2015 a EMA prin care se refuză validarea cererii depuse de Shire Pharmaceuticals Ireland în vederea obținerii desemnării Idursulfase–IT ca produs medicamentos orfan

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 15 decembrie 2015 a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) prin care se refuză validarea cererii depuse de Shire Pharmaceuticals Ireland în vederea obținerii desemnării Idursulfase–IT ca produs medicamentos orfan.

2)	Obligă EMA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Shire Pharmaceuticals Ireland.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 136, 18.4.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/27

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018 – Popotas/Ombudsmanul European

(Cauza T-581/16) (1)

([„Funcție publică - Funcționari - Cerere de exprimare a interesului - Secretar general al Biroului Ombudsmanului European - Avizul Comitetului consultativ - Neluare în considerare a acestui aviz - Nerespectarea procedurii de selecție - Erori vădite de apreciere - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări - Răspundere”])

(2018/C 166/35)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Costas Popotas (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: V. Christianos și S. Paliou, avocați)

Pârât: Ombudsmanul European (reprezentanți: L. Papadias, P. Dyrberg și A. Antoniadis, agenți, asistați de A. Duron, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei de numire a doamnei G. în postul de secretar general al Biroului Ombudsmanului European, a Deciziei Biroului Ombudsmanului European din 9 noiembrie 2015 de respingere a plângerilor formulate de reclamant împotriva deciziei menționate, precum și a deciziei Ombudsmanului de a nu-l invita la o întrevedere și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a acestor decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Costas Popotas și Ombudsmanul European suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 191, 30.5.2016 (cauză înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene cu numărul F-10/16) și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/28

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018 – Agricola J.M./EUIPO – Miguel Torres (CLOS DE LA TORRE)

(Cauza T-806/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale CLOS DE LA TORRE - Marca Uniunii Europene verbală anterioară TORRES - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Risc de confuzie”])

(2018/C 166/36)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Agricola J.M., SL (Girona, Spania) (reprezentant: J. Clos Creus, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Miguel Torres, SA (Vilafranca del Penedès, Spania) (reprezentant: J. Güell Serra, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 28 iulie 2016 (cauza R 2099/2015-5) privind o procedură de opoziție între Miguel Torres și Agricola J.M.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Agricola J.M., SL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 14, 16.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/29

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018 – Dometic Sweden/EUIPO (MOBILE LIVING MADE EASY)

(Cauza T-235/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MOBILE LIVING MADE EASY - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 94 din Regulamentul 2017/1001)”])

(2018/C 166/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dometic Sweden AB (Solna, Suedia) (reprezentanți: R. Furneaux și E. Humphreys, solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: G. Sakalaite-Orlovskiene și J. Ivanauskas, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 13 februarie 2017 (cauza R 1832/2016-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal MOBILE LIVING MADE EASY ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dometic Sweden AB la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 195, 19.6.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/29

Ordonanța Tribunalului din 19 martie 2018 – Pio De Bragança/EUIPO – Ordem de São Miguel da Ala (QUIS UT DEUS)

(Cauza T-229/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă QUIS UT DEUS - Lipsa cererii de reînnoire a înregistrării mărcii - Radierea mărcii la expirarea înregistrării - Nepronunțare asupra fondului”))

(2018/C 166/38)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Duarte Pio De Bragança (Sintra, Portugalia) (reprezentant: J. Sardinha, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Zaera Cuadrado, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Ordem de São Miguel da Ala (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: J. Motta Veiga, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 februarie 2016 (cauza R 621/2015-2), privind o procedură de decădere între Duarte Pio De Bragança și Ordem de São Miguel da Ala

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 270, 25.7.2016.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/30

Ordonanța Tribunalului din 16 martie 2018 – Kik Textilien und Non-Food/EUIPO – FF Group Romania (_kix)

(Cauza T-822/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative _kix - Revocare a deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului - Articolul 173 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură - Intervenția celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs - Memoriu în răspuns depus în afara termenului”])

(2018/C 166/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KiK Textilien und Non-Food GmbH (Bönen, Germania) (reprezentanți: S. Körber și L. Pechan, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: K. Zajfert și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: FF Group Romania SRL (București, România) (reprezentant: A. Cavescu, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 6 septembrie 2016 (cauza R 2323/2015-4) privind o procedură de opoziție între KiK Textilien und Non-Food și FF Group Romania.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de KiK Textilien und Non-Food GmbH.

3)	FF Group Romania suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/31

Ordonanța Tribunalului din 15 martie 2018 – Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo/Comisia

(Cauza T-130/17) (1)

([„Acțiune în anulare - Piața internă a gazului natural - Directiva 2009/73/CE - Decizia Comisiei privind modificarea condițiilor de derogare a modalităților de exploatare a gazoductului OPAL de la normele Uniunii referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate”])

(2018/C 166/40)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: M. Jeżewski, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: O. Beynet și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei C(2016) 6950 final a Comisiei din 28 octombrie 2016 privind reexaminarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL, acordate în temeiul Directivei 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE (JO 2003, L 176, p.57, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 80), de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererile de intervenție.

3)	Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

4)	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii.

5)	Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo, Comisia, Republica Federală Germania, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, OPAL Gastransport GmbH & Co. KG și Gazprom Eksport LLC suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 121, 18.4.2017.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/32

Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 martie 2018 – Hércules Club de Fútbol/Comisia

(Cauza T-134/17 R)

((„Măsuri provizorii - Accesul la documente - Documente privind procedura administrativă prealabilă adoptării unei decizii a Comisiei referitoare la ajutorul de stat pus în aplicare de Spania în favoarea a trei cluburi de fotbal profesionist - Dreptul la apărare - Refuzul accesului - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”))

(2018/C 166/41)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Hércules Club de Fútbol, SAD (Alicante, Spania) (reprezentanți: S. Rating și Y. Martínez Mata, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Stromsky, G. Luengo și P. Němečková, ulterior J. Baquero Cruz, G. Luengo și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită obligarea Comisiei să permită accesul la documentele cuprinse în dosarul referitor la ajutorul de stat SA.36387 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2013/CP) acordat de Spania în favoarea Valencia Club de Fútbol SAD, Hércules Club de Fútbol și Elche Club de Fútbol SAD, în măsura în care acestea îl privesc pe reclamant și sunt esențiale pentru apărarea adecvată a intereselor sale

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/32

Acțiune introdusă la 22 februarie 2018 – Universität Koblenz-Landau/Comisia și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură

(Cauza T-108/18)

(2018/C 166/42)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Universität Koblenz-Landau (Mainz, Germania) (reprezentanți: C. von der Lühe și I. Michel, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea nulității deciziei pârâtelor având numărul de referință OF/2016/0720-EACEA UKOLD din 21 decembrie 2017;

—	declararea nulității deciziei pârâtelor având numărul de referință OF/2016/0720 din 7 februarie 2018;

—

suspendarea executării silite a deciziilor pârâtelor având numărul de referință OF/2016/0720 din 21 decembrie 2017 și din 7 februarie 2018 și a notei de debit nr. 3241802552 a pârâtelor din 13 februarie 2018 până la soluționarea definitivă a procedurii de declarare a nulității deciziilor atacate prin prezenta acțiune, precum și

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv: încălcarea principiului respectării dreptului de a fi ascultat

Reclamanta susține că a fost adoptată o decizie finală prematură, deși se cunoștea faptul că reclamanta nu putea în mod obiectiv, fără a fi în culpă, să prezinte la momentul deciziei documentele doveditoare privind utilizarea corectă a fondurilor. În plus, imposibilitatea obiectivă, neimputabilă reclamantei, de prezentare a informațiilor și a documentelor justificative suplimentare a fost doar temporară.

2.	Al doilea motiv: aplicarea eronată a dreptului european În plus, deciziile de recuperare ar încălca articolul 5 alineatul (4) TFUE, precum și articolul 135 alineatul (4) din Regulamentul Financiar și acordul părților, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond pentru recuperare.

3.	Al treilea motiv: motivarea insuficientă a măsurilor de recuperare Deciziile de recuperare ar conține numai informații superficiale, generale, fără o apreciere individualizată și, prin urmare, nu ar fi inteligibile în ceea ce privește conținutul lor.

4.	Al patrulea motiv: încălcarea principiului proporționalității Recuperarea întregii sume poate avea loc numai ultima ratio, în anumite împrejurări excepționale, care nu s-ar regăsi în speță.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/33

Acțiune introdusă la 22 februarie 2018 – Grange Backup Power/Comisia

(Cauza T-110/18)

(2018/C 166/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Grange Backup Power Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: M. Segura Catalán și M. Clayton, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2017) 7789 final a Comisiei din 24 noiembrie 2017 privind mecanismul de asigurare a capacității din Irlanda [SA.44464 (2017/N)], pusă în aplicare de Irlanda;

—	anularea Deciziei C(2017) 7794 final a Comisiei din 24 noiembrie 2017 privind mecanismul de asigurare a capacității din Irlanda de Nord [SA.44465 (2017/N)], pusă în aplicare de Regatul Unit; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv, întemeiat pe neinițierea de către Comisie a procedurii oficiale de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE și cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul de procedură (1), în pofida îndoielilor privind compatibilitatea mecanismului de remunerare a capacității la nivelul întregii insule (CRM) cu ajutorul de stat și cu normele pieței interne, privând astfel reclamanta de drepturile sale procedurale. Acest motiv cuprinde patru aspecte:

—	primul aspect se referă la existența unor dificultăți serioase în ceea ce privește durata și împrejurările procedurii;

—	al doilea aspect este întemeiat pe faptul că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli privind conformitatea cu TFUE a mecanismului de finanțare din cadrul mecanismului de remunerare a capacității;

—	al treilea aspect este întemeiat pe faptul că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la compatibilitatea CRM cu piața internă, în special cu Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (2);

—	prin al patrulea aspect al cererii sale, reclamanta susține că Comisia ar fi trebuit să aibă îndoieli în aprecierea sa privind mecanismul de remunerare a capacității care rezultă din efectele notificării Regatului Unit de retragere din Uniunea Europeană.

(1) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

(2) Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (JO 2014, C 200, p. 1).

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/34

Acțiune introdusă la 1 martie 2018 – Kuota International/EUIPO – Sintema Sport (K)

(Cauza T-136/18)

(2018/C 166/44)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Kuota International Corp. Ltd (Insulele Virgine Britanice) (reprezentant: C. Herissay Ducamp, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sintema Sport Srl (Albiate, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală figurativă K – marca Uniunii Europene nr. 11 380 771

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 15 decembrie 2017 în cauza R 3111/2014-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei atacate în măsura în care considerat că reaua-credință nu a fost dovedită de către reclamant și că acțiunnea în nulitate întemeiată pe articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene;

—	anularea mărcii Uniunii Europene nr. 11 380 771 în temeiul articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/35

Acțiune introdusă la 2 martie 2018 – Chrome Hearts/EUIPO – Shenzhen Van St. Lonh Jewelry (Reprezentarea unei cruci)

(Cauza T-137/18)

(2018/C 166/45)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Chrome Hearts LLC (Hollywood, California, Statele Unite) (reprezentant: M. de Justo Bailey, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Shenzhen Van St. Lonh Jewelry Co. Ltd (Shenzhen, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (Reprezentarea unei cruci) – cererea de înregistrare nr. 13 845 871

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei cincea de recurs a EUIPO din 19/12/2017 în cauza R 766/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO (și a intervenientei, în cazul în care intervine în procedură) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001 în privința produselor contestate „preparate pentru parfumarea aerului” și „paste de dinți”

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/36

Acțiune introdusă la 1 martie 2018 – APG Intercon și alții/Consiliul și alții

(Cauza T-147/18)

(2018/C 166/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: APG Intercon Ltd (Nicosia, Cipru) și alți 147 [reprezentanți: A. Markides, K. Scordis, A. Gavrielides, C. Velaris, C. Velaris, avocați, A. Robertson QC (Queen’s Counsel) și G. Rothschild, Barrister]

Pârâți: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Eurogroup (reprezentat de Consiliul Uniunii Europene) și Uniunea Europeană (reprezentată de Comisia Europeană)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor menționate în tabelul anexat la cererea introductivă plus dobânzi începând cu 26 martie 2013 până la data pronunțării hotărârii Tribunalului, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziilor Eurogroup privind rezoluția Cyprus Popular Bank Public Co Ltd (denumită în continuare „Laiki Bank”), a recapitalizării Bank of Cyprus Public Company Limited (denumită în continuare „Bank of Cyprus”) și a vânzării activelor și a activității băncilor menționate în Grecia, și/sau ca rezultat al furnizării de asistență privind lichiditatea în situații de urgență către Laiki Bank cu consimțământul Băncii Centrale Europene și al transferului ulterior la ordinul Băncii Centrale Europene al pasivului relevant către Bank of Cyprus;

sau, în subsidiar,

—	declararea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a pârâților și determinarea procedurii de urmat în vederea stabilirii prejudiciului recuperabil actual suferit de reclamanți;

și, în orice caz,

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al egalității de tratament și al nediscriminării:

—	a existat o discriminare ilegală între creditorii Laiki Bank și/sau între creditorii Bank of Cyprus ca rezultat al măsurilor adoptate de instituțiile Uniunii Europene;

—	încălcările menționate au fost suficient de serioase în sensul că instituțiile nu au respectat în mod intenționat și grav limitele puterii lor de apreciere; și

—	există o legătură de cauzalitate directă între încălcări și prejudiciul suferit de reclamanți.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al protecției dreptului de proprietate:

—	deponenții reclamanți au fost privați de dreptul lor de proprietate din cauza măsurilor adoptate de instituțiile Uniunii Europene;

—	deponenții reclamanți nu au primit o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul suferit, fapt ce duce la încălcarea principiului fundamental al protecției dreptului de proprietate;

—	încălcările menționate au fost suficient de serioase întrucât instituțiile au încălcat intenționat și grav limitele puterii lor de apreciere; și

—	există o legătură de cauzalitate directă între încălcări și prejudiciul suferit de reclamanți.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/37

Acțiune introdusă la 2 martie 2018 – UE/Comisia

(Cauza T-148/18)

(2018/C 166/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: UE (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Champetier, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei adoptate de Comisie la 20 noiembrie 2017 prin care se respinge plângerea acesteia privind o cerere de despăgubire a prejudiciului suferit de reclamantă;

—	acordarea despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit din culpa pârâtei, evaluate la suma de 10 000 de euro și

—	dispunerea plății cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a principiului bunei administrări și a articolului 41 din Cartă, potrivit principiului termenului rezonabil.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe respectarea de către reclamantă a principiului termenului rezonabil la prezentarea cererii de asistență.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/37

Acțiune introdusă la 7 martie 2018 – Scordis, Papapetrou & Co și alții/Consiliul și alții

(Cauza T-179/18)

(2018/C 166/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Scordis, Papapetrou & Co LLC (Nicosia, Cipru) și cinci alții (reprezentanți: A. Markides, avocat, A. Robertson, QC, și G. Rothschild, barrister)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Eurogroup (reprezentat de Consiliul Uniunii Europene) și Uniunea Europeană (reprezentată de Comisia Europeană)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a sumelor menționate în tabelul anexat la cererea introductivă plus dobânzi începând de la 26 martie 2013 până la data pronunțării hotărârii Tribunalului, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziilor Eurogroup privind rezoluția Cyprus Popular Bank Public Co Ltd (denumită în continuare „Laiki Bank”), recapitalizarea internă a Bank of Cyprus Public Company Limited (denumită în continuare „Bank of Cyprus”) și vânzarea activelor și a activității băncilor menționate în Grecia, și/sau ca urmare a furnizării de asistență privind lichiditatea în situații de urgență către Laiki Bank cu consimțământul Băncii Centrale Europene și a transferării ulterioare a pasivului relevant către Bank of Cyprus conform instrucțiunilor Băncii Centrale Europene

sau, cu titlu subsidiar,

—	constatarea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a pârâtelor și determinarea procedurii de urmat pentru stabilirea prejudiciului recuperabil suferit efectiv de reclamanți

și, în orice caz,

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive care sunt în esență identice sau similare celor invocate în cauza T-147/18, APG Intercon și alții/Consiliul și alții.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/38

Acțiune introdusă la 12 martie 2018 – VL și alții/Parlamentul

(Cauza T-183/18)

(2018/C 166/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: VL, VM, VN și VO (reprezentanți: P. de Bandt, M. Gherghinaru și J. Probst, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanţii solicită Tribunalului:

—	obligarea pârâtului să depună, în conformitate cu articolul 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, înregistrarea sesiunii plenare în cauză;

—

declararea prezentei cereri în pretenții ca fiind admisibilă și întemeiată și, pe cale de consecință,

i.	obligarea pârâtului la plata de despăgubiri către VL pentru prejudiciul material și moral rezultat din comportamentul ilicit și neglijent al acestuia;

ii.	obligarea pârâtului la plata de despăgubiri către VM, VN și VO pentru prejudiciul material și moral rezultat din comportamentul ilicit și neglijent al acestuia.

—	soluționarea cauzei în şedinţă secretă în conformitate cu articolul 31 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu articolul 109 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care Tribunalul consideră că este necesară o şedinţă de audiere a pledoariilor în această cauză și

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții susțin că:

—

pârâtul a încălcat articolele 31 și 35 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și, în sens mai larg, obligația de prudență și de diligență în măsura în care acesta nu a reușit să asigure ca VL să beneficieze de condiții de muncă echitabile și corecte și de asistență și îngrijire medicale adecvate;

—

din cauza comportamentului ilicit al pârâtului, VL a suferit daune materiale consistând în reducerea semnificativă a venitului profesional (actual sau viitor), precum și daune morale rezultate din deteriorarea gravă și ireversibilă a condiției sale fizice și mentale, pierderea carierei sale politice și academice și deteriorarea semnificativă a vieții sale publice și private;

—	din cauza comportamentului ilicit al pârâtului, VM a suferit daune materiale constând în pierderea venitului și că

—	din cauza comportamentului ilicit al pârâtului, VM, VN și VO au suferit daune materiale constând în plata a numeroase taxe administrative și legale și a cheltuielilor lunare de asistență medicală, precum și daune morale.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/39

Acțiune introdusă la 9 martie 2018 – VP/Cedefop

(Cauza T-187/18)

(2018/C 166/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: VP (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și fondată;

—	anularea deciziei din 12 mai 2017 a pârâtului de respingere a cererii reclamantului de reînnoire a contractului de muncă pe o perioadă nedeterminată;

—	anularea deciziei din 1 decembrie 2017 a pârâtului de respingere a reclamației reclamantului din 9 august 2017 împotriva deciziei din 12 mai 2017;

—	obligarea la repararea prejudiciului moral suferit de reclamant, evaluat ex aequo et bono la 100 000 (o sută de mii) de euro;

—	obligarea la repararea prejudiciului material suferit de reclamant și

—	obligarea la rambursarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în legătură cu prezenta acțiune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele motive: decizia pârâtului de a nu reînnoi contractul de muncă al reclamantului a fost adoptată cu încălcarea dreptului de a fi ascultat, a obligației de diligență, a obligației de motivare și a obligației de ascultare a superiorului ierarhic direct; aceasta este caracterizată de o eroare vădită de apreciere și este afectată de un abuz de putere.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/40

Acțiune introdusă la 12 martie 2018 – Papaconstantinou și alții/Consiliul și alții

(Cauza T-188/18)

(2018/C 166/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Adonis Papaconstantinou (Nicosia, Cipru) și alți 722 (reprezentant: A. Markides, M. Ioannides, C. Velaris și C. Velaris, avocați, A. Robertson, QC, și G. Rothschild, Barrister)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

sau, în subsidiar,

—	declararea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a pârâților și determinarea procedurii de urmat în vederea stabilirii prejudiciului recuperabil actual suferit de reclamanți;

și, în orice caz,

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă două motive care sunt, în esență, identice sau similare celor pe care se întemeiază cauza T-147/18, APG Intercon și alții/Consiliul și alții.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/40

Acțiune introdusă la 15 martie 2018 – Lipitalia 2000 și Assograssi/Comisia

(Cauza T-189/18)

(2018/C 166/52)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Lipitalia 2000 SpA (Torino, Italia), Assograssi – Associazione Nazionale Produttori Grassi e Proteine Animali (Buccinasco, Italia) (reprezentant: M. Moretto, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea faptului că Comisia Europeană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului nr. 999/2001, al Regulamentului nr. 178/2002 și al Regulamentului nr. 1069/2009, precum și al principiilor generale ale nediscriminării și proporționalității, prin faptul că nu a supus votului comitetului de reglementare, în aplicarea procedurii prevăzute la articolul 5a din Decizia 1999/648/CE, un proiect de măsuri menit să reexamineze interzicerea exporturilor de îngrășăminte organice și de amelioratori de sol care conțin proteine animale prelucrate derivate din rumegătoare, după cum se prevede în continuare la punctul 2 secțiunea E capitolul V din anexa IV la Regulamentul nr. 999/2001;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele susțin că deși de la 1 iulie 2017, Comisia a autorizat din nou exportul de proteine animale prelucrate (PAP) derivate din rumegătoare pentru a ține seama de îmbunătățirea radicală a situației epidemiologice a BSE (Bovine Spongiform Encephalophaty) în Uniune, exportul de îngrășăminte organice și de amelioratori de sol (FOA) care conțin aceleași PAP din rumegătoare este în continuare în mod inexplicabil interzis la punctul 2 secțiunea E capitolul V din anexa IV la Regulamentul nr. 999/2001. Această interdicție este în continuare aplicabilă deși aproape toate statele membre au obținut până în prezent calificarea drept țări cu risc de BSE neglijabil și deși standardele internaționale stabilite OIE (Office international des épizooties) nu prevede o interdicție similară pentru FOA provenite din țări care beneficiază de această calificare.

Pe de altă parte, tot potrivit reclamantelor, în timp ce interzice exportul de FOA (care conțin PAP din rumegătoare) deși provin din state membre cu risc de BSE neglijabil în contradicție cu standardele internaționale stabilite OIE, Uniunea permite comercializarea acelorași produse pe teritoriul său. De asemenea, aceasta ar permite chiar importul din țări terțe, inclusiv țări cu risc de BSE controlat sau nedeterminat, de PAP, inclusiv din rumegătoare, și de produse care îl conțin, adică FOA.

Pagubele produse operatorilor din Uniune din cauza interzicerii exportului de FOA care conțin PAP din rumegătoare sunt considerabile.

În susținerea acțiunii, reclamantele susțin că dreptul Uniunii impune Comisiei o obligație de a acționa pentru a pune capăt acestei situații.

Concret, reclamantele susțin:

Încălcarea obligației care revine Comisiei în temeiul articolului 7 și al articolului 5 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO 2001, L 147, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 37, p. 213), a articolului 5 alineatul (3) și al articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68) și al articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO 2009, L 300, p. 1).

2.	Încălcarea obligației de a acționa care revine Comisiei în temeiul principiilor nediscriminării și proporționalității, al articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, precum și al articolelor 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/42

Acțiune introdusă la 19 martie 2018 – Andreas Stihl/EUIPO – Giro Travel (Combinația de culori gri și portocaliu)

(Cauza T-193/18)

(2018/C 166/53)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Andreas Stihl AG & Co. KG (Waiblingen, Germania) (reprezentanți: S. Völker, M. Pemsel și C. Eulenpesch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Giro Travel Company (Roman, România)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene de culoare constând reprezentând combinația de culori gri și portocaliu – marca Uniunii Europene nr. 7 472 723.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 februarie 2018 în cauza R 200/2017-2.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii din fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 4 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2017/1001.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/42

Acțiune introdusă la 16 martie 2018 – Rewe-Beteiligungs-Holding International/EUIPO – Wessanen Benelux (BonNatura)

(Cauza T-194/18)

(2018/C 166/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Rewe-Beteiligungs-Holding International GmbH (Köln, Germania) (reprezentanți: S. Brandstätter, M. Kinkeldey și J. Rosenhäger, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Wessanen Benelux BV (Amsterdam, Țările de Jos).

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă BonNatura – cererea de înregistrare nr. 14 038 491

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 8 ianuarie 2018 în cauza R 949/2017-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 46 din Regulamentul 2017/1001.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/43

Acțiune introdusă la 20 martie 2018 – Vital Capital Investments și alții/Consiliul și alții

(Cauza T-196/18)

(2018/C 166/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vital Capital Investments LP (Tortola, Insulele Virgine Britanice) (reprezentanți: A. Markides, M. Ioannides, C. Velaris și C. Velaris, avocați, A. Robertson, QC, și G. Rothschild, Barrister)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumelor menționate în tabelul anexat la cererea introductivă plus dobânzi începând cu 26 martie 2013 până la data pronunțării hotărârii Tribunalului, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziilor Eurogroup privind rezoluția Cyprus Popular Bank Public Co Ltd (denumită în continuare „Laiki Bank”), a recapitalizării Bank of Cyprus Public Company Limited (denumită în continuare „Bank of Cyprus”) și a vânzării activelor și a activității băncilor menționate în Grecia, și/sau ca rezultat al furnizării de asistență privind lichiditatea în situații de urgență către Laiki Bank cu consimțământul Băncii Centrale Europene și al transferului ulterior la ordinul Băncii Centrale Europene al pasivului relevant către Bank of Cyprus;

sau, în subsidiar,

—	declararea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a pârâților și determinarea procedurii de urmat în vederea stabilirii prejudiciului recuperabil actual suferit de reclamantă;

și, în orice caz,

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive care sunt, în esență, identice sau similare celor pe care se întemeiază cauza T-147/18, APG Intercon și alții/Consiliul și alții.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/44

Acțiune introdusă la 23 martie 2018 – Diusa Rendering și Assograssi/Comisia

(Cauza T-201/18)

(2018/C 166/56)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Diusa Rendering Srl (Piacenza, Italia), Assograssi – Associazione Nazionale Produttori Grassi e Proteine Animali (Buccinasco, Italia) (reprezentant: M. Moretto, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea faptului că Comisia Europeană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului nr. 1069/2009, al Regulamentului nr. 178/2002 și al Regulamentului nr. 999/2001, precum și al principiilor generale ale nediscriminării și proporționalității, prin faptul că nu a supus votului comitetului de reglementare, în aplicarea procedurii prevăzute la articolul 5a din Decizia 1999/648/CE, un proiect de măsuri menit să reexamineze interzicerea exporturilor de îngrășăminte organice și de amelioratori de sol care conțin proteine animale prelucrate derivate din materiale din categoria 2, astfel cum prevede articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1069/2009;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele susțin că în timp ce până în anul 2011 exportul către țări terțe de îngrășăminte organice și de amelioratori de sol (FOA) care conțin subproduse de origine animală din categoria 2 (și/sau 3) era permisă, cu excepția numai a interzicerii exportului de FOA care conțin proteine animale prelucrate (PAP) derivate din rumegătoare, în urma intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO 2009, L 300, p. 1) și a neadoptării de către Comisie a dispozițiilor necesare de punere în aplicare, exportul către țări terțe de FOA derivate din materiale din categoria 2 este în prezent interzisă. Această interdicție ar continua să se aplice chiar dacă aproape toate statele membre ale Uniunii au obținut până în prezent calificarea drept țări cu risc de BSE neglijabil și deși standardele internaționale stabilite OIE (Office international des épizooties) nu prevede o interdicție similară pentru FOA provenite din țări care beneficiază de această calificare.

Pe de altă parte, potrivit reclamantelor, în timp ce interzice exportul de FOA derivate din materiale din categoria 2 deși provin din state membre cu risc de BSE neglijabil, Uniunea permite comercializarea și utilizarea acelorași produse pe teritoriul său. Aceasta ar recunoaște astfel că, în realitate, FOA derivate din materiale din categoria 2 produse potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. 1069/2009 și ale Regulamentului (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2011, L 54, p. 1), nu reprezintă un risc pentru sănătatea oamenilor și a animalelor.

Potrivit reclamantelor, în timp ce impune o interdicție absolută în ceea ce privește exportul de FOA în discuție, Uniunea permite importul din țări terțe, inclusiv țări cu risc de BSE controlat sau nedeterminat, nu numai de produse alimentare și hrană care ar putea fi obținute prin utilizarea de FOA provenite din țări terțe care nu prezintă în mod necesar același nivel de siguranță garantat de FOA produse de Uniune, ci și importul de animali vii și de carne proaspătă de animale (porci și pui) care ar putea fi hrănite direct cu făină derivată și din materiale de la rumegătoare.

Pagubele produse operatorilor din Uniune din cauza interzicerii exportului de FOA derivate din subproduse din categoria 2 ar fi considerabile.

Motivele și principalele argumente sunt asemănătoare cu cele invocate în cauza T-189/18, Lipitalia 2000 e Assograssi/Comisia.

Se susține în special încălcarea articolului 43 alineatul (3) și a articolului 52 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1069/2009.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/45

Acțiune introdusă la 23 martie 2018 – Bruel/Comisia

(Cauza T-202/18)

(2018/C 166/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Damien Bruel (Paris, Franța) (reprezentant: H. Hansen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității și temeiniciei prezentei acțiuni;

în consecință,

—

anularea Deciziei din 18 ianuarie 2018 intitulată „Decizia Secretarului General în aplicarea articolului 4 privind modalitățile de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001” pentru încălcarea articolelor 4, 6 și 9 din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și a articolului 47 din cartă, a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și pentru încălcarea principiului general al egalității armelor și a obligației de motivare;

în orice caz,

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—	rezervarea în favoarea reclamantului a oricăror altor drepturi, sume datorate, mijloace și acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 03, p. 76).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 1049/2001.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al egalității armelor, precum și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, a principiului proporționalității și a obligației de motivare.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/46

Acțiune introdusă la 22 martie 2018 – Porsche/EUIPO – Autec (autoturisme)

(Cauza T-209/18)

(2018/C 166/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: C. Klawitter, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Autec AG (Nürnberg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1230593-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 ianuarie 2018 în cauza R 945/2016-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și respingerea cererii de anulare a desenului sau modelului industrial comunitar atacat nr. 1230593-0001.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002;

—	încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/46

Acțiune introdusă la 22 martie 2018 – Porsche/EUIPO – Autec (autoturisme)

(Cauza T-210/18)

(2018/C 166/59)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Dr. Ing. h.c. F. Porsche AG (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: C. Klawitter, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Autec AG (Nürnberg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 198387-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 19 ianuarie 2018 în cauza R 941/2016-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și respingerea cererii de anulare a desenului sau modelului industrial comunitar atacat nr. 198387-0001.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 5 din Regulamentul nr. 6/2002;

—	încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/47

Acțiune introdusă la 27 martie 2018 – Brita/EUIPO (Formă de robinet pentru pregătirea şi distribuirea de băuturi)

(Cauza T-213/18)

(2018/C 166/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Brita GmbH (Taunusstein, Germania) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: Marcă tridimensională a Uniunii Europene în negru şi alb (formă de robinet pentru pregătirea şi distribuirea de băuturi) – cererea de înregistrare nr. 16 053 068

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 ianuarie 2018 în cauza R 1864/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	dispunerea admiterii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 16 053 068 pentru ansamblul bunurilor şi serviciilor care fac parte din clasele 7, 11, 21, 37 şi 40;

—	obligarea EUIPO la plata tuturor cheltuielilor de judecată (cele proprii şi cele efectuate de Brita GmbH).

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.

14.5.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/48

Acțiune introdusă la 23 martie 2018 – Aliança – Vinhos de Portugal/EUIPO – Lidl Stiftung (ALIANÇA VINHOS DE PORTUGAL)

(Cauza T-222/18)

(2018/C 166/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Aliança – Vinhos de Portugal SA (Anadia, Portugal) (reprezentant: J. Mioludo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Lidl Stiftung & Co. KG (Neckarsulm, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă ALIANÇA VINHOS DE PORTUGAL – marca Uniunii Europene nr. 13 907 027

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 15 ianuarie 2018 în cauza R 1206/2017-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea Deciziei Diviziei de anulare din 4 aprilie 2017 în cauza privind anularea nr. 13433 C;

—	respingerea cererii de declarare a nulității înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 13 907 027 „ALIANÇA VINHOS DE PORTUGAL (fig.)”;

—	confirmarea validității înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 13 907 027 „ALIANÇA VINHOS DE PORTUGAL (fig.)” pentru toate produsele acoperite;

—	obligarea EUIPO și a Lidl Stiftung & Co. KG să suporte propriile cheltuieli de judecată și să le plătească pe cele ale reclamantei.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 60 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 166

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 14 mai 2018

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2018/C 166/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1