INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 ianuarie 2018 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-433/15) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Lapte și produse lactate - Prelevare suplimentară asupra laptelui - Anii de comercializare 1995/1996-2008/2009 - Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 - Articolele 79, 80 și 83 - Regulamentul (CE) nr. 595/2004 - Articolele 15 și 17 - Încălcare - Neplata efectivă a prelevării în termenele stabilite - Nerecuperarea în caz de neplată a prelevării])

(2018/C 104/02)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi, D. Nardi și J. Guillem Carrau, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Gentili și S. Fiorentino, avocatti dello Stato)

Dispozitivul

Prin faptul că nu s-a asigurat că prelevarea suplimentară datorată pentru producția realizată în Italia peste cota națională, începând cu primul an de impunere efectivă a prelevării suplimentare în Italia (1995/1996) și până în ultimul an de comercializare în care a fost constatată o producție excedentară în Italia (2008/2009),

—	este imputată efectiv producătorilor care au contribuit la fiecare depășire a producției și

—	este plătită în timp util de către cumpărători sau de către producători, după notificarea cuantumului datorat, în cazul unor vânzări directe sau

—	în cazul neplății în termenele prevăzute, este înscrisă pe rol și eventual recuperată prin executare silită de la respectivii cumpărători sau producători,

Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 1 și 2 din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de stabilire a unei prelevări suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate, al articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate, al articolelor 79, 80 și 83 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”), precum și, în ceea ce privește dispozițiile de punere în aplicare ale Comisiei, al articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 536/93 din 9 martie 1993 de stabilire a modalităților de aplicare a prelevării suplimentare în sectorul laptelui și produselor lactate, al articolului 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1392/2001 din 9 iulie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 3950/92, precum și, în ultimul rând, al articolelor 15 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 595/2004 din 30 martie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1788/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1468/2006 al Comisiei din 4 octombrie 2006.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 354, 26.10.2015.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – F. Hoffmann-La Roche și alții/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

(Cauza C-179/16) (1)

([Trimitere preliminară - Concurență - Articolul 101 TFUE - Înțelegere - Medicamente - Directiva 2001/83/CE - Regulamentul (CE) nr. 726/2004 - Afirmații referitoare la riscurile legate de utilizarea unui medicament pentru un tratament neacoperit de autorizația sa de introducere pe piață (în afara AIP) - Definirea pieței relevante - Restricție accesorie - Restrângerea concurenței prin obiect - Exceptare])

(2018/C 104/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: F. Hoffmann-La Roche Ltd, Roche SpA, Novartis AG, Novartis Farma SpA

Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

cu participarea: Associazione Italiana delle Unità Dedicate Autonome Private di Day Surgery e dei Centri di Chirurgia Ambulatoriale (Aiudapds), Società Oftalmologica Italiana (SOI) – Associazione Medici Oculisti Italiani (AMOI), Regione Emilia-Romagna, Altroconsumo, Regione Lombardia, Coordinamento delle associazioni per la tutela dell’ambiente e dei diritti degli utenti e consumatori (Codacons), Agenzia Italiana del Farmaco (AIFA)

Dispozitivul

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că, în vederea aplicării acestuia, o autoritate națională de concurență poate să includă în piața relevantă, pe lângă medicamentele autorizate pentru tratamentul afecțiunilor vizate, un alt medicament a cărui autorizație de introducere pe piață nu acoperă acest tratament, dar care este utilizat în acest scop și care prezintă astfel un raport concret de substituibilitate cu cele dintâi. Pentru a stabili dacă există un asemenea raport de substituibilitate, această autoritate trebuie, în măsura în care autoritățile sau instanțele competente în acest sens au efectuat o examinare a conformității produsului în cauză cu dispozițiile aplicabile care reglementează fabricarea sau comercializarea sa, să țină seama de rezultatul acestei examinări, evaluând eventualele sale efecte asupra structurii cererii și a ofertei.

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că o înțelegere convenită între părțile la un acord de licență referitor la exploatarea unui medicament care, pentru a reduce presiunea concurențială asupra utilizării acestui medicament pentru tratamentul anumitor afecțiuni, urmărește să limiteze comportamentele unor terți care constau în încurajarea utilizării unui alt medicament pentru tratamentul acelorași afecțiuni nu este exclusă de la aplicarea acestei dispoziții pentru motivul că această înțelegere ar fi accesorie acordului menționat.

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că reprezintă o restrângere a concurenței „prin obiect”, în sensul acestei dispoziții, înțelegerea dintre două întreprinderi care comercializează două medicamente concurente, care privește, într-un context marcat de incertitudine științifică, difuzarea către Agenția Europeană pentru Medicamente, către profesioniștii din domeniul sănătății și către publicul larg a unor informații înșelătoare cu privire la reacțiile adverse ale utilizării unuia dintre aceste medicamente pentru tratamentul unor afecțiuni neacoperite de autorizația de introducere pe piață a acestuia, în scopul reducerii presiunii concurențiale care rezultă din această utilizare asupra utilizării celuilalt medicament.

4)	Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că o asemenea înțelegere nu poate să beneficieze de exceptarea prevăzută la alineatul (3) al acestui articol.

(1) JO C 222, 20.6.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of Gibraltar – Regatul Unit) – The Queen, la cererea Albert Buhagiar și alții/Minister for Justice

(Cauza C-267/16) (1)

([Trimitere preliminară - Domeniul de aplicare teritorial al dreptului Uniunii - Articolul 355 punctul (3) TFUE - Actul privind condițiile de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și adaptările tratatelor - Articolul 29 - Punctul 4 din partea I din anexa I - Excluderea Gibraltarului din teritoriul vamal al Uniunii Europene - Domeniu de aplicare - Directiva 91/477/CEE - Articolul 1 alineatul (4) - Articolul 12 alineatul (2) - Anexa II - Pașaport european pentru arme de foc - Activități de vânătoare și de tir sportiv - Aplicabilitate la teritoriul Gibraltarului - Obligația de transpunere - Inexistență - Validitate])

(2018/C 104/04)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of Gibraltar

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Queen, la cererea: Albert Buhagiar, Wayne Piri, Stephanie Piri, Arthur Taylor, Henry Bonifacio, Colin Tomlinson, Darren Sheriff

Pârât: Minister for Justice

Dispozitivul

Articolul 29 din Actul privind condițiile de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și adaptările tratatelor coroborat cu punctul 4 din partea I din anexa I la acesta trebuie interpretat în sensul că articolul 12 alineatul (2) din Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008, coroborat cu articolul 1 alineatul (4) și cu anexa II la aceasta nu se aplică pe teritoriul Gibraltarului.

2)	Examinarea întrebărilor preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Directivei 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51.

(1) JO C 260, 18.7.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/5

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 25 ianuarie 2018 – Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-314/16) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Transporturi - Directiva 2006/126/CE - Permis de conducere - Definițiile categoriilor C1 și C, precum și D1))

(2018/C 104/05)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux și Z. Malůšková, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, T. Muller și J. Vláčil, agenți)

Dispozitivul

Prin faptul că nu și-a îndeplinit obligația de a reuni în definiția categoriilor C1 și C doar alte autovehicule decât cele din categoriile D1 sau D, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) și alineatul (4) literele (d) și (f) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere.

2)	Prin faptul că a restrâns definiția categoriei D1 la autovehiculele proiectate și construite pentru transportul a peste opt pasageri, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) și alineatul (4) litera (h) din această directivă.

3)	Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 287, 8.8.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germaia) – Bundesrepublik Deutschland/Aziz Hasan

(Cauza C-360/16) (1)

((Trimitere preliminară - Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe - Procedurile și termenele prevăzute pentru formularea unei cereri de reprimire - Reîntoarcere ilegală a unui resortisant al unei țări terțe într-un stat membru care a efectuat un transfer - Articolul 24 - Procedură de reprimire - Articolul 27 - Cale de atac - Întinderea controlului jurisdicțional - Împrejurări ulterioare transferului))

(2018/C 104/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bundesrepublik Deutschland

Pârât: Aziz Hasan

Dispozitivul

Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, citit în lumina considerentului (19) al acestui regulament și a articolului 47 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că controlul judecătoresc al deciziei de transfer trebuie să se bazeze pe situația de fapt existentă la momentul la care a avut loc ultima ședință în fața instanței sesizate sau, în lipsa unei ședințe, la momentul la care această instanță statuează cu privire la calea de atac.

Articolul 24 din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, într o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un resortisant al unei țări terțe, după ce a prezentat o cerere de protecție internațională în primul stat membru, a fost transferat către acest stat membru ca urmare a respingerii unei noi cereri prezentate în al doilea stat membru, apoi a revenit, fără permis de ședere, pe teritoriul celui de al doilea stat membru, acest resortisant poate face obiectul unei proceduri de reprimire și că nu este posibil să se efectueze un nou transfer al acestei persoane către primul stat membru fără să se urmeze o asemenea procedură.

Articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, într o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un resortisant al unei țări terțe a revenit, fără permis de ședere, pe teritoriul unui stat membru care l a transferat anterior către un alt stat membru, cererea de reprimire trebuie retrimisă în termenele prevăzute de această dispoziție și că acestea nu pot începe să curgă înainte ca statul membru solicitant să fi avut cunoștință de întoarcerea persoanei în cauză pe teritoriul său.

Articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, atunci când cererea de reprimire nu este formulată în termenele prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din acest regulament, statul membru pe teritoriul căruia se află persoana în cauză fără permis de ședere este responsabil de examinarea noii cereri de protecție internațională pe care această persoană trebuie să fie autorizată să o prezinte.

Articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că faptul că procedura căii de atac introduse împotriva unei decizii prin care s a respins o primă cerere de protecție internațională prezentată într un stat membru este încă pendinte nu trebuie considerat echivalent cu prezentarea unei noi cereri de protecție internațională în acest stat membru, în sensul acestei dispoziții.

Articolul 24 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 trebuie interpretat în sensul că, atunci când cererea de reprimire nu este formulată în termenele prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din acest regulament, iar persoana în cauză nu a exercitat posibilitatea de care trebuie să dispună de a prezenta o nouă cerere de protecție internațională:

—	statul membru pe teritoriul căruia se află această persoană fără permis de ședere poate încă să formuleze o cerere de reprimire și în sensul că

—	această dispoziție nu permite transferul persoanei respective către un alt stat membru fără formularea unei astfel de cereri.

(1) JO C 343, 19.9.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Dawid Piotrowski

(Cauza C-367/16) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandat european de arestare - Proceduri de predare între statele membre - Motive de neexecutare obligatorie - Articolul 3 punctul 3 - Minori - Cerință privind verificarea vârstei minime pentru a răspunde penal sau apreciere de la caz la caz a condițiilor suplimentare prevăzute de dreptul statului membru de executare pentru a putea urmări penal sau condamna un minor în mod concret))

(2018/C 104/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Partea din procedura principală

Dawid Piotrowski

Dispozitivul

Articolul 3 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că autoritatea judiciară a statului membru de executare trebuie numai să refuze predarea persoanelor minore care fac obiectul unui mandat european de arestare care, potrivit dreptului statului membru de executare, nu au vârsta necesară pentru a răspunde penal pentru faptele aflate la originea unui mandat emis împotriva acestora.

Articolul 3 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că, pentru a decide cu privire la predarea unei persoane minore care face obiectul unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară din statul membru de executare trebuie numai să verifice dacă persoana vizată a împlinit vârsta minimă pentru a răspunde penal, în statul membru de executare, pentru faptele aflate la originea unui astfel de mandat, fără a trebui să țină seama de eventuale cerințe suplimentare referitoare la o evaluare personalizată de care dreptul acestui stat membru condiționează în mod concret urmărirea penală sau condamnarea unei persoane minore pentru astfel de fapte.

(1) JO C 335, 12.9.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – F/Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

(Cauza C-473/16) (1)

((Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 7 - Respectarea vieții private și de familie - Directiva 2011/95/UE - Standarde referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecția subsidiară - Temere de persecuție pe motive de orientare sexuală - Articolul 4 - Evaluarea faptelor și a circumstanțelor - Recurgere la o expertiză - Teste psihologice))

(2018/C 104/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: F

Pârât: Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

Dispozitivul

Articolul 4 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritatea care răspunde de examinarea cererilor de protecție internațională sau instanțele sesizate, dacă este cazul, cu o acțiune împotriva unei decizii a acestei autorități să dispună efectuarea unei expertize în cadrul evaluării faptelor și a circumstanțelor privind orientarea sexuală declarată a unui solicitant, cu condiția ca modalitățile unei astfel de expertize să fie conforme cu drepturile fundamentale garantate de cartă, ca respectiva autoritate și aceste instanțe să nu își întemeieze decizia numai pe concluziile raportului de expertiză și ca ele să nu fie ținute de acele concluzii la momentul aprecierii declarațiilor respectivului solicitant cu privire la orientarea sa sexuală.

Articolul 4 din Directiva 2011/95, citit în lumina articolului 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune realizării și utilizării, în scopul de a aprecia caracterul real al orientării sexuale declarate a unui solicitant de protecție internațională, a unei expertize psihologice, cum este cea în discuție în litigiul principal, care are ca obiect să ofere, pe baza unor teste de personalitate prospective, o imagine a orientării sexuale a acestui solicitant.

(1) JO C 419, 14.11.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 ianuarie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Maximilian Schrems/Facebook Ireland Limited

(Cauza C-498/16) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolele 15 și 16 - Competență judiciară în materia contractelor încheiate de consumatori - Noțiunea „consumator” - Cesionare între consumatori a unor drepturi care pot fi invocate împotriva aceluiași profesionist])

(2018/C 104/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Maximilian Schrems

Pârâtă: Facebook Ireland Limited

Dispozitivul

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie să fie interpretat în sensul că un utilizator al unui cont de Facebook privat nu își pierde calitatea de „consumator” în sensul acestui articol atunci când publică cărți, ține conferințe, exploatează site-uri internet, colectează donații și acceptă cesiuni de drepturi de la numeroși consumatori în vederea valorificării în justiție a acestor drepturi.

Articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie să fie interpretat în sensul că nu se aplică acțiunii unui consumator prin care se urmărește valorificarea, în fața instanței de la locul unde are domiciliul, nu numai a propriilor drepturi, ci și a drepturilor cesionate de alți consumatori care au domiciliul în același stat membru, în alte state membre sau în state terțe.

(1) JO C 441, 28.11.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/9

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 ianuarie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Corte suprema di cassazione – Italia) – Presidenza del Consiglio dei Ministri și alții/Gianni Pantuso și alții

(Cauzele conexate C-616/16 și C-617/16) (1)

((Trimitere preliminară - Coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind activitățile medicilor - Directivele 75/363/CEE și 82/76/CEE - Formare profesională de medic specialist - Remunerație corespunzătoare - Aplicarea Directivei 82/76/CEE formărilor profesionale începute anterior termenului stabilit pentru statele membre pentru transpunerea acesteia și terminate ulterior acestei date))

(2018/C 104/10)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamante: Presidenza del Consiglio dei Ministri, Università degli Studi di Palermo, Ministero della Salute, Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca Ministero del Tesoro

Pârâți: Gianni Pantuso, Angelo Tralongo, Maria Michela D’Alessandro, Nello Grassi, Carmela Amato (C-616/16), Giovanna Castellano, Maria Concetta Pandolfo, Antonio Marletta, Vito Mannino, Olga Gagliardo, Emilio Nardi, Maria Catania, Massimo Gallucci, Giovanna Pischedda, Giambattista Gagliardo (C-617/16)

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 75/363/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1982, precum și anexa la aceasta trebuie să fie interpretate în sensul că orice formare profesională de medic specialist pe bază de program integral sau cu frecvență parțială începută în cursul anului 1982 și continuată până în anul 1990 trebuie să facă obiectul unei remunerații corespunzătoare, în sensul anexei menționate, cu condiția ca această formare profesională să privească o specialitate medicală comună tuturor statelor membre sau la două sau mai multe dintre acestea și menționată la articolul 5 sau la articolul 7 din Directiva 75/362/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare în medicină, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii.

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 75/363, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76, precum și anexa la aceasta trebuie interpretate în sensul că existența obligației unui stat membru de a prevedea o remunerație corespunzătoare, în sensul acestei anexe, pentru orice formare profesională de medic specialist pe bază de program integral sau cu frecvență parțială începută în cursul anului 1982 și continuată până în anul 1990 nu depinde de adoptarea de către acest stat a unor măsuri de transpunere a Directivei 82/76. Instanța națională este obligată, atunci când aplică dispoziții de drept național anterioare sau ulterioare unei directive, să le interpreteze, în cea mai mare măsură posibilă, în lumina textului și a finalității acestei directive. În cazul în care, ca urmare a lipsei unor măsuri naționale de transpunere a Directivei 82/76, rezultatul prevăzut de această directivă nu ar putea fi atins pe calea interpretării, luând în considerare ansamblul dreptului intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, dreptul Uniunii impune ca statul membru în cauză să repare prejudiciile pe care le-a cauzat particularilor ca urmare a netranspunerii directivei menționate. Revine instanței de trimitere obligația să verifice dacă sunt întrunite toate condițiile stabilite în această privință de jurisprudența Curții pentru ca, în temeiul dreptului Uniunii, să fie angajată răspunderea acestui stat membru.

Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 75/363, astfel cum a fost modificată prin Directiva 82/76, precum și anexa la aceasta trebuie interpretate în sensul că, pentru formarea profesională de medic specialist pe bază de program integral sau cu frecvență parțială începută în cursul anului 1982 și continuată până în anul 1990, trebuie să fie plătită o remunerație corespunzătoare, în sensul anexei menționate, pentru perioada acestei formări profesionale de la 1 ianuarie 1983 și până la încheierea formării profesionale respective.

(1) JO C 63, 27.2.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 ianuarie 2018 – Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)/European Food SA, Société des produits Nestlé SA

(Cauza C-634/16 P) (1)

((Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca verbală FITNESS - Respingerea cererii de declarare a nulității))

(2018/C 104/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Celelalte părți din procedură: European Food SA (reprezentant: I. Speciac, avocat), Société des produits Nestlé SA (reprezentanți: A. Jaeger-Lenz, S. Cobet-Nüse și A. Lambrecht, Rechtsanwälte)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 86, 20.3.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 30 octombrie 2017 – Powszechny Zakład Ubezpieczeń na Życie S.A. / Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

(Cauza C-617/17)

(2018/C 104/14)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia)

Părțile din procedura principală

Reclamantă și recurentă: Powszechny Zakład Ubezpieczeń na Życie S.A. w Warszawie

Pârât și intimat în recurs: Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

Cu participarea persoanelor interesate: Edward Detka, Mirosław Krzyszczak, Zakład Projektowania i Programowania Systemów Sterowania Atempol sp. z o.o. w Piekarach Ślaskich, Tomasz Woźniak, Spółdzielnia Kółek Rolniczych w Bielinach, Lech Marchlewski, Ommer Polska sp. z o.o. w Krapkowicach, Zakład Przetwórstwa Drobiu Marica spółka jawna J.M.E.K. Wróbel sp. jawna w Bielsku Białej, Glimat Marcinek i S-ka sp. jawna w Gliwicach, HTS Polska sp. z o.o., Jastrzębskie Zakłady Remontowe Dźwigi sp. z o.o. w Jastrzębiu Zdroju, Petrofer – Polska sp. z o.o. w Nowinach, Paco Cases Andrzej Paczkowski, Piotr Paczkowski sp. jawna w Puszczykowie, Bożeny Kubalańcy, Zbigniew Arczykowski, Przedsiębiorstwo Produkcji Handlu i Usług Unipasz sp. z o.o. w Radzikowicach, Pietrzak B.B. Beata Pietrzak Bogdan Pietrzak sp. jawna w Katowicach, Ewelina Baranowska, Przemysław Nikiel, Marcin Nikiel, Janusz Walocha și Marek Grzegolec.

Întrebările preliminare

1)	Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene poate fi interpretat în sensul că aplicarea principiului ne bis in idem nu presupune doar identitate de făptuitor și de fapte, ci și identitate de interes juridic protejat?

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (1) coroborat cu articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că normele de concurență din dreptul Uniunii și cele din dreptul național, care sunt aplicate în paralel de autoritățile de concurență ale unui stat membru, protejează același interes juridic?

(1) JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 8 noiembrie 2017 – Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów/Orange Polska S.A. w Warszawie

(Cauza C-628/17)

(2018/C 104/15)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Recurent: Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

Intimată: Orange Polska S.A. w Warszawie

Întrebarea preliminară

Articolul 8 coroborat cu articolul 9 și cu articolul 2 litera (j) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) trebuie interpretat în sensul că folosirea de către un întreprinzător a unui model de încheiere a contractelor la distanță de furnizare a unor servicii de telecomunicații prin care un consumator este obligat să ia decizia comercială finală în prezența curierului care îi remite condițiile generale ale contractului trebuie să fie considerată practică comercială agresivă prin influență nejustificată:

a)	întotdeauna, în cazul în care, în cursul vizitei curierului, consumatorul nu poate să ia cunoștință de conținutul condițiilor generale ale contractului;

numai în cazul în care consumatorul nu a primit în prealabil și în mod individual (de exemplu, la adresa sa de e-mail, la adresa de domiciliu) un pachet complet care conține condițiile generale ale contractului, chiar dacă a avut posibilitatea, înainte de vizita curierului, să ia cunoștință de conținutul acestora pe pagina de internet a întreprinzătorului;

c)	numai în cazul în care unele constatări suplimentare indică faptul că acest întreprinzător sau o persoană care acționează în numele său a săvârșit acțiuni neloiale în scopul afectării libertății de alegere a consumatorului în ceea ce privește decizia sa comercială cu privire la un contract?

(1) JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260, rectificare în JO 2013, L 129, p. 40.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich (Polonia) la 9 noiembrie 2017 – Powszechna Kasa Oszczędności (PKO) Bank Polski S.A. w Warszawie/Jacek Michalski

(Cauza C-632/17)

(2018/C 104/16)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Siemianowicach Śląskich

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Powszechna Kasa Oszczędności (PKO) Bank Polski S.A. w Warszawie

Pârât: Jacek Michalski

Întrebarea preliminară

Dispozițiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1), în special articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1), precum și dispozițiile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (2), în special articolul 10 și articolul 22 alineatul (1), trebuie interpretate în sensul că se opun invocării de către o bancă (creditor) a unei creanțe împotriva unui consumator (debitor) pe baza unui extras din cartea bancară, semnat de persoanele împuternicite să dea declarații cu privire la drepturile și obligațiile patrimoniale ale băncii și care conține o ștampilă a băncii, precum și pe baza unei dovezi a comunicării către debitor a scrisorii de punere în întârziere, în cadrul unei proceduri privind ordonanța de plată în conformitate cu articolul 485 § 3 și următoarele din Codul de procedură civilă?

(1) JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

(2) JO 2008, L 133, p. 66.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 7 decembrie 2017 – Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main e.V./Prime Champ Deutschland Pilzkulturen GmbH

(Cauza C-686/17)

(2018/C 104/17)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs Frankfurt am Main e.V.

Pârât: Prime Champ Deutschland Pilzkulturen GmbH

Întrebările preliminare

Pentru stabilirea înțelesului noțiunii „țară de origine”, vizată la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (1) și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (2), trebuie avute în vedere definițiile de la articolul 23 și următoarele din Codul vamal (3) și de la articolul 60 din Codul vamal al Uniunii (4)?

Ciupercile de cultură, care au fost recoltate pe teritoriul național, sunt de origine națională în sensul articolului 23 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și al articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, în cazul în care anumite etape de producție esențiale s-au desfășurat în alte state membre ale Uniunii Europene și ciupercile de cultură au fost transportate pe teritoriul național abia cu 3 zile sau mai puțin înainte de prima recoltă?

Interdicția de inducere în eroare, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13/CE (5) și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 (6), trebuie aplicată în cazul indicației de origine prevăzute la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013?

La indicația de origine stabilită potrivit articolului 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi adăugate mențiuni explicative, în scopul de a preveni o inducere în eroare potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva nr. 2000/13/CE, precum și potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO 2007, L 299, p. 1)

(2) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671)

(3) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58)

(4) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1)

(5) Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European Și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO 2000, L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9)

(6) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO 2011, L 304, p. 18)

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 14 decembrie 2017 – Allianz Vorsorgekasse AG

(Cauza C-699/17)

(2018/C 104/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Allianz Vorsorgekasse AG

Alte părți din procedură: Bundestheater-Holding GmbH, Burgtheater GmbH, Wiener Staatsoper GmbH, Volksoper Wien GmbH, ART for ART Theaterservice GmbH, fair-finance Vorsorgekasse AG

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (1), respectiv articolele 49 și 56 TFUE și principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței care decurg din acestea pentru achizițiile publice se aplică în cazul contractelor încheiate între o autoritate contractantă și casele de asigurări ocupaționale care au ca obiect administrarea și plasamentul contribuțiilor, dacă pentru încheierea contractului și, așadar, pentru alegerea casei de asigurări este necesar acordul lucrătorilor sau al reprezentanților lor, ceea ce înseamnă că aceste contracte nu pot fi încheiate unilateral de autoritatea contractantă?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 14 decembrie 2017 – Finanzamt Kyritz/Wolf-Henning Peters

(Cauza C-700/17)

(2018/C 104/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Recurent: Finanzamt Kyritz

Intimat: Wolf-Henning Peters

Întrebările preliminare

Scutirea prestațiilor de îngrijire medicală efectuate de un medic specialist în chimie clinică și diagnostic de laborator în cadrul profesiunilor medicale trebuie analizată, în împrejurări precum cele din cauza principală, în lumina articolului 132 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) sau în lumina articolului 132 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată?

Aplicabilitatea articolului 132 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în cazul în care această dispoziție este aplicabilă, este condiționată de existența unei relații de încredere între medic și pacient?

(1) JO 2016, L 347, p. 1.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 28 decembrie 2017 – Mohammed Bilali

(Cauza C-720/17)

(2018/C 104/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mohammed Bilali

Autoritatea pârâtă: Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl

Întrebarea preliminară

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 (1) (Directiva privind statutul refugiaților), se opun unei reglementări dintr-un stat membru privind posibilitatea de a revoca statutul de persoană care beneficiază de protecție subsidiară, potrivit căreia se poate dispune revocarea statutului de persoană care beneficiază de protecție subsidiară chiar dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt relevante pentru acordarea acestui statut, ci numai informațiile pe care le deținea autoritatea cu privire la aceste împrejurări de fapt, fără ca alterarea sau omiterea anumitor fapte de către resortisantul țării terțe sau de către apatrid să fi jucat un rol hotărâtor în luarea deciziei de acordare a statutului conferit prin protecția subsidiară?

(1) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia) la 29 decembrie 2017 – Lies Craeynest și alții/Brussels Hoofdstedelijk Gewest și Brussels Instituut voor Milieubeheer; altă parte: Belgische Staat

(Cauza C-723/17)

(2018/C 104/21)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brussel

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Lies Craeynest, Cristina Lopez Devaux, Frédéric Mertens, Stefan Vandermeulen, Karin De Schepper, Clientearth vzw

Pârâți: Brussels Hoofdstedelijk Gewest și Brussels Instituut voor Milieubeheer

Altă parte: Belgische Staat

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 288 [al treilea paragraf] din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 6 și 7 din Directiva 2008/50/CE (1) din [21] mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa trebuie interpretate în sensul că, atunci când se pretinde că un stat membru nu a instalat într-o zonă punctele de prelevare în conformitate cu criteriile prevăzute în partea B punctul l litera (a) din anexa III la directiva menționată, instanței naționale îi revine, la cererea particularilor direct afectați de depășirea valorilor-limită prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din directiva menționată, sarcina să analizeze dacă punctele de prelevare au fost instalate în conformitate cu criteriile respective și, în caz contrar, să ia toate măsurile necesare împotriva autorității naționale, cum ar fi un ordin, astfel încât punctele de prelevare să fie instalate în conformitate cu criteriile respective?

Depășirea unei valori-limită în sensul articolului 13 alineatul (1) și al articolului 23 alineatul (1) din [Directiva 2008/50/CE] are loc atunci când depășirea unei valori-limită cu perioada de calculare a mediei de un an calendaristic, impusă de anexa XI la această directivă, este deja constatată pe baza rezultatelor măsurătorilor unui singur punct de prelevare, în sensul articolului 7 din această directivă, sau o asemenea depășire are loc doar atunci când aceasta reiese din media rezultatelor măsurătorilor efectuate de toate punctele de prelevare dintr-o anumită zonă, în sensul acestei directive?

(1) Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles (Belgia) la 28 decembrie 2017 – Edward Reich, Debora Lieber, Ella Reich, Ezra Bernard Reich, Zoe Reich/Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

(Cauza C-730/17)

(2018/C 104/22)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance francophone de Bruxelles

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Edward Reich, Debora Lieber, Ella Reich, Ezra Bernard Reich, Zoe Reich

Pârâtă: Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

Întrebarea preliminară

Articolele 3, 5, 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului european și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) (denumit în continuare „Regulamentul 261/2004), trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care un operator comunitar efectiv de transport aerian, în sensul Regulamentului menționat nr. 261/2004, încheie un contract de transport aerian de pasageri cu consumatorii care cuprinde un traseu cu trenul, cu plecare dintr-o gară feroviară situată pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul căruia își au domiciliul consumatorii menționați către un aeroport situat pe teritoriul unui alt stat membru, de unde consumatorii vor zbura către destinația finală, respectiv un aeroport situat pe teritoriul unui stat terț, consumatorii respectivi nu au niciun raport juridic cu societatea care operează traseul cu trenul, dar în mod evident operatorul de transport aerian are acorduri cu aceasta, iar traseul cu trenul, cuprins în contract, a înregistrat o întârziere prelungită, cu consecința că respectivii consumatori nu au putut să ia zborul cu plecare din aeroportul menționat situat pe teritoriul celuilalt stat membru, consumatorii menționați se pot prevala de drepturile consacrate prin Regulamentul nr. 261/2004 și pot solicita o compensație conform articolelor 5, 6 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004?

(1) JO L 46, p. 1.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 2 ianuarie 2018 – SIA „Oriola Rīga”/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-1/18)

(2018/C 104/23)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Recurentă: SIA „Oriola Rīga”

Intimată: Valsts ieņēmumu dienests

Întrebările preliminare

În cazurile în care mărfurile importate sunt medicamente, atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (1), și ale articolului 151 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 (2), trebuie să se considere că mărfurile similare sunt acele medicamente în care principiul activ și cantitatea acestuia sunt aceleași (sau similare), sau pentru identificarea mărfurilor similare trebuie luată în considerare poziția pe piață a medicamentului importat și a producătorului acestuia, mai precis popularitatea și cererea?

Atunci când se stabilește valoarea în vamă a mărfurilor importate, în conformitate cu prevederile articolului 30 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, termenul de 90 de zile prevăzut la articolul 152 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, este aplicabil cu suplețe?

Dacă termenul menționat este aplicabil cu suplețe, trebuie acordată preferință datelor referitoare la tranzacțiile cele mai apropiate de momentul importului mărfurilor care se evaluează, al căror obiect sunt mărfuri identice sau similare care se vând într-o cantitate suficientă pentru a se stabili prețul unitar sau, dimpotrivă, datelor referitoare la tranzacții mai puțin apropiate, dar al căror obiect îl constituie tocmai mărfurile importate?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Lituania) la 2 ianuarie 2018 – Un grup de membri ai Seimas

(Cauza C-2/18)

(2018/C 104/24)

Limba de procedură: lituaniană

Instanța de trimitere

Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamant: Un grup de membri ai Seimas

Pârât: Lietuvos Respublikos Seimas

Întrebările preliminare

Articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 (1) poate fi interpretat în sensul că, pentru a crește puterea de negociere a producătorilor de lapte crud și pentru a preveni practicile comerciale neloiale și pentru a lua în considerare anumite condiții importante, cum ar fi caracteristicile structurale particulare ale sectorului laptelui și produselor lactate din statul membru, precum și variațiile pieței laptelui, nu interzice stabilirea unui cadru legal intern care să limiteze libertatea părților contractuale de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud, în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să plătească prețuri diferite vânzătorilor de lapte crud aparținând aceluiași grup în raport de volumul de lapte vândut și care nu aparțin unei organizații de producători de lapte recunoscute, pentru lapte crud de aceeași calitate și compoziție precum cea a laptelui livrat cumpărătorului prin aceeași metodă și, astfel, părțile nu pot stabili prin acord un preț de cumpărare a laptelui crud prin luarea în considerare a altor factori?

Articolul 148 alineatul (4) din regulament poate fi interpretat în sensul că, pentru a crește puterea de negociere a producătorilor de lapte crud și pentru a preveni practicile comerciale neloiale și pentru a lua în considerare anumite condiții importante, cum ar fi caracteristicile structurale particulare ale sectorului laptelui și produselor lactate din statul membru, precum și variațiile pieței laptelui, nu interzice stabilirea unui cadru legal intern care să limiteze libertatea contractuală a părților de a negocia prețul de cumpărare a laptelui crud, respectiv cumpărătorului de lapte crud îi este interzis să reducă în mod nejustificat prețul laptelui crud, iar o reducere a prețului cu mai mult de 3 % este posibilă doar dacă o instituție împuternicită de stat în acest sens stabilește că o astfel de reducere este justificată?

(1) Regulamentul (UE) al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/19

Recurs introdus la 2 ianuarie 2018 de Confédération européenne des associations d’horlogers-réparateurs (CEAHR) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 23 octombrie 2017 în cauza T-712/14, Confédération européenne des associations d’horlogers-réparateurs (CEAHR)/Comisia Europeană

(Cauza C-3/18 P)

(2018/C 104/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Confédération européenne des associations d’horlogers-réparateurs (CEAHR) (reprezentant: P. A. Benczek, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, LVMH Moët Hennessy-Louis Vuitton SA, Rolex, SA, The Swatch Group SA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea dispozitivului hotărârii Tribunalului și

—	anularea Deciziei Comisiei din 29 iulie 2014 în cazul AT.39097 – Reparare de ceasuri;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea Comisiei și a intervenientelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de CEAHR, aferente procedurii în primă instanță și recursului;

—	cu titlu subsidiar, obligarea intervenientelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță și recursului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a realizat o analogie între aprecierea sistemelor de distribuție selectivă în jurisprudența Curții și aprecierea adecvată a sistemului de reparare selectivă în discuție în speță.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o serie de erori de drept și de apreciere atunci când a statuat că sistemele de reparare selectivă și refuzurile de furnizare în discuție în speță sunt justificate și proporționale. Recurenta afirmă că Tribunalul a săvârșit în mod vădit o eroare concluzionând că Comisia era îndreptățită să stabilească faptul că ceasurile de prestigiu sunt complexe și că aceasta justifică sistemul de reparare selectivă și refuzul de furnizare în discuție în speță. Recurenta pretinde în continuare că Tribunalul a săvârșit o eroare vădită considerând că Comisia era îndreptățită să stabilească existența unui risc de contrafacere a ceasurilor de prestigiu care justifică sistemul de reparare selectivă și refuzul de furnizare în discuție în speță. Tribunalul a săvârșit o eroare vădită în aprecierea potrivit căreia Comisia era îndreptățită să decidă că era probabil ca cerințele impuse fabricanții de ceasuri să nu depășească ceea ce este necesar.

Prin intermediul celui de al treilea și al celui de al patrulea motiv de recurs, recurenta reproșează Tribunalului aprecierea vădit eronată cu privire la consecințele refuzului de a furniza piese de schimb asupra existenței unei concurențe efective pe piețele de reparare și de întreținere a ceasurilor în discuție și concluzia aferentă în sensul probabilității reduse de stabilire a unui abuz de poziție dominantă în acest caz. Recurenta susține că aprecierea Tribunalului în sensul existenței unei concurențe între reparatorii autorizați și între acești reparatori și centrele de reparare interne ale fabricanților este greșită.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a încălcat drepturile sale procedurale prin faptul că nu i-a permis să prezinte răspunsuri la memoriile intervenientelor după ce a depășit un termen din cauza unor circumstanțe excepționale și prin faptul că a refuzat redeschiderea audierii ca urmare a cererii recurentei de furnizare a unor probe noi.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul nu și-a exercitat puterea de apreciere cu privire la stabilirea aspectului dacă intervenientele trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată efectuate în cursul procedurii în primă instanță.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 10 ianuarie 2018 – Eva Glawischnig-Piesczek/Facebook Ireland Limited

(Cauza C-18/18)

(2018/C 104/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eva Glawischnig-Piesczek

Pârâtă: Facebook Ireland Limited

Întrebările preliminare

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (1) se opune, la modul general, ca una dintre următoarele obligații să-i fie impusă unui furnizor de servicii de hosting care nu a îndepărtat imediat informațiile ilicite, mai precis obligația de a îndepărta nu numai această informație ilicită în sensul articolului 14 alineatul (1) litera (a) din directivă, ci și informațiile cu formulare identică:

a.a.	la nivel internațional?

a.b.	în statul membru respectiv?

a.c.	ale utilizatorului în cauză, la nivel internațional?

a.d.	ale utilizatorului în cauză, din statul membru respectiv?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, această obligație se aplică și în cazul informațiilor cu sens identic?

3)	Această concluzie este valabilă și în cazul informațiilor cu sens identic, îndată ce operatorul a aflat despre această împrejurare?

(1) JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29 , p. 257

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/21

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2018 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-20/18)

(2018/C 104/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux, J. Samnadda și G. von Rintelen, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea, pană la 10 aprilie 2016, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă [JO L 84, 20.3.2014, p. 72], sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 43 alineatul (1) din această directivă;

—

obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului, conform articolului 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 12 920,00 EUR pe zi începând de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a Directivei 2014/26/UE;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Statele membre aveau obligația, în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Directiva 2014/26/UE, să ia măsurile naționale necesare pentru transpunerea obligațiilor care decurg din această directivă până la 10 aprilie 2016. În lipsa unei comunicări a măsurilor de transpunere a directivei de către Luxemburg, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție.

În acțiunea formulată, Comisia propune obligarea Luxemburgului la plata unei penalități cu titlu cominatoriu de 12 920,00 de euro pe zi. Cuantumul penalității a fost calculat ținând seama de gravitatea, de durata încălcării, precum și de efectul disuasiv raportat la capacitatea de plată a acestui stat membru.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 17 ianuarie 2018 – Verein für Konsumenteninformation/Deutsche Bahn AG

(Cauza C-28/18)

(2018/C 104/28)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Verein für Konsumenteninformation

Pârâtă: Deutsche Bahn AG

Întrebarea preliminară

Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (1) trebuie interpretat în sensul că beneficiarului plății i se interzice să impună ca plata pe baza schemei de debitare directă SEPA să fie supusă condiției ca plătitorul să aibă domiciliul în statul membru în care are domiciliul sau sediul și beneficiarul plății, atunci când sunt acceptate și alte modalități de plată, ca de exemplu plata cu cardul de credit?

(1) JO 2012, L 94, p. 22.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/23

Recurs introdus la 22 ianuarie 2018 de Claire Staelen împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 28 noiembrie 2017 în cauza T-217/11 REV, Staelen/Ombudsmanul European

(Cauza C-45/18 P)

(2018/C 104/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Claire Staelen (reprezentant: V. Olona, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Ombudsmanul European

Concluziile

—	Anularea Ordonanţei T-217/11 REV;

—	declararea admisibilității cererii de revizuire a Hotărârii T-217/11;

—	obligarea intimatei la plata integralității cheltuielilor de judecată aferente tuturor gradelor de jurisdicție.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă mai multe motive întemeiate pe:

—	nelegalitatea parțială a articolului 169 din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—	încălcarea articolului 169 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului;

—	denaturarea faptelor și pe o eroare de drept în măsura în care Tribunalul a calificat decizia din 19 mai 2005 în același timp drept listă de aptitudini și drept decizie de prelungire a validității listei de aptitudini;

—	o eroare de drept în măsura în care Tribunalul pretinde că o decizie nenotificată tuturor destinatarilor săi este opozabilă și pe încălcarea principiului egalității de tratament;

—	denaturarea faptelor și pe concluziile vădit contradictorii ale Tribunalului cu privire la pretinsa lipsă de diligență a reclamantei și pe încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime;

—	lipsa motivării cu privire la caracterul decisiv al faptelor noi.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/24

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Larko/Comisia

(Cauza T-412/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Vânzarea anumitor active exploatate de o întreprindere sau aparținând acesteia în cadrul unui program de privatizare - Lipsa de continuitate economică - Acțiunea a beneficiarului ajutorului - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate”))

(2018/C 104/30)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: I. Dryllerakis, N. Korogiannakis I. Soufleros, E. Triantafyllou, G. Psaroudakis și E. Rantos, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar, É. Gippini Fournier și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei C(2014) 1805 a Comisiei din 27 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.37954 (2013/N) – Grecia – Vânzarea anumitor active ale Larco General Mining & Metallurgical Company SA (JO 2014, C 156, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 292, 1.9.2014.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/24

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Larko/Comisia

(Cauza T-423/14) (1)

((„Ajutoare de stat - Ajutoare acordate de Grecia - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate incompatibile cu piața internă - Noțiunea de ajutor de stat - Avantaj - Criteriul investitorului privat - Valoarea totală a ajutorului care trebuie recuperat - Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de stat sub formă de garanții”))

(2018/C 104/31)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: I. Dryllerakis, I. Soufleros, E. Triantafyllou, G. Psaroudakis, E. Rantos și N. Korogiannakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și É. Gippini Fournier, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei 2014/539/UE a Comisiei din 27 martie 2014 privind ajutorul de stat SA.34572 (13/C) (ex 13/NN) acordat de Grecia companiei Larco General Mining & Metallurgical Company S. A. (JO 2014, L 254, p. 24)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Larko Geniki Metalleftiki kai Metallourgiki AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 292, 1.9.2014.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/25

Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2018 – Dôvera zdravotná poist’ovňa/Comisia

(Cauza T-216/15) (1)

((„Ajutoare de stat - Organisme de asigurări de sănătate - Majorare de capital, rambursare a datoriilor, subvenții și sistem de egalizare a riscurilor - Decizie de constatare a inexistenței unui ajutor de stat - Noțiunea de ajutor de stat - Noțiunea de întreprindere și de activitate economică - Principiul solidarității - Controlul statului - Activitate cu caracter economic - Concurență privind calitatea - Prezența unor operatori care urmăresc un scop lucrativ - Urmărirea, utilizarea și distribuirea unor beneficii - Eroare de drept - Eroare de apreciere”))

(2018/C 104/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dôvera zdravotná poist’ovňa a.s. (Bratislava, Slovacia) (reprezentanți: O. Brouwer și A. Pliego Selie, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. J. Loewenthal și L. Armati, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Union zdravotná poist’ovňa, a.s. (Bratislava) (reprezentanți: inițial E. Pijnacker Hordijk și A. ter Haar, ulterior A. ter Haar, avocați)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Slovacia (reprezentant: B. Ricziová, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei (UE) 2015/248 a Comisiei din 15 octombrie 2014 privind măsurile SA.23008 (2013/C) (ex 2013/NN) puse în aplicare de Republica Slovacă în favoarea Spoločná zdravotná poisťovňa, a. s. (SZP) și Všeobecná zdravotná poisťovňa, a. s. (VZP) (notificată cu numărul C(2014) 7277) (JO 2015, L 41, p. 25) (JO 2015, L 41, p. 25)

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia (UE) 2015/248 a Comisiei din 15 octombrie 2014 privind măsurile SA.23008 (2013/C) (ex 2013/NN) puse în aplicare de Republica Slovacă în favoarea Spoločná zdravotná poisťovňa, a. s. (SZP) și Všeobecná zdravotná poisťovňa, a. s. (VZP).

2)	Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Dôvera zdravotná poist’ovňa, a.s și de Union zdravotná poist’ovňa a.s,.

3)	Republica Slovacă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 262, 10.8.2015.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/26

Hotărârea Tribunalului din 5 februaie 2018 – Pari Pharma/EMA

(Cauza T-235/15) (1)

((„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente deținute de EMA și transmise în cadrul cererii de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Vantobra - Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Lipsa unei prezumții generale de confidențialitate”))

(2018/C 104/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pari Pharma GmbH (Starnberg, Germania) (reprezentanți: M. Epping și W. Rehmann, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński, A. Rusanov, S. Marino, A. Spina și N. Rampal Olmedo, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtulei: Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas și J. Traband, agenți) și Novartis Europharm Ltd (Camberley, Regatul Unit) (reprezentant: C. Schoonderbeek, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei EMA/271043/2015 a EMA din 24 aprilie 2015 prin care se acordă unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), accesul la documente care conțin informații transmise în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Vantobra

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Pari Pharma GmbH suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii.

3)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Novartis Europharm Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 221, 6.7.2015..

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/27

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – European Dynamics Luxembourg și alții/ECHA

(Cauza T-477/15) (1)

((„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Prestări de servicii informatice pentru aplicaţiile ECHA - Respingerea ofertei depuse de un ofertant - Criterii de atribuire - Obligaţia de motivare - Erori vădite de apreciere - Răspundere extracontractuală”))

(2018/C 104/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: European Dynamics Luxembourg SA (Luxemburg, Luxemburg) European Dynamics Belgium SA (Bruxelles, Belgia), Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE, (Atena, Grecia) (reprezentanți: M. Sfyri, D. Papadopoulou și C. N. Dede, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: inițial E. Maurage, W. Broere și M. Heikkilä, ulterior W. Broere și M. Heikkilä, agenți, asistați de J. Stuyck și A. M. Vandromme, avocați)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea deciziilor comunicate reclamantelor prin scrisoarea din 25 iunie 2015, prin care ECHA a respins oferta grupului de firme European Dynamics pentru atribuirea contractului ECHA/2014/86 privind prestările de servicii informatice pentru aplicaţiile ECHA şi a atribuit acest contract unui alt ofertant, şi, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE şi având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantele l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA et Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi pe cele efectuate de Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).

(1) JO C 363, 3.11.2015.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/27

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Grecia/Comisia

(Cauza T-506/15) (1)

([„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Cheltuieli efectuate de Grecia - Corecții financiare forfetare - Schemă de ajutoare pe suprafață - Noțiunea de pășuni permanente - Condiții de impunere a unei corecții forfetare de 25 % - Comunicare prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 - Articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 - Condiționalitate - Controlul cerințelor de reglementare în materie de gestionare - Controlul bunelor practici agricole și de mediu - Obligația de motivare - Deducere a unei corecții anulată printr-o hotărâre a Tribunalului”])

(2018/C 104/35)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos, E. Leftheriotou, O. Tsirkinidou și A. Vasilopoulou, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Kranenborg și D. Triantafyllou, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantei: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Gavela Llopis, agent)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2015, L 182, p. 39)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Republica Elenă suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 371, 9.11.2015.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/28

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Franța/Comisia

(Cauza T-518/15) (1)

((„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Programul francez de dezvoltare rurală - Măsuri de sprijin al dezvoltării rurale - Zone cu handicap natural - Corecţie financiară forfetară - Cheltuieli efectuate de Franța - Controale la fața locului - Criteriul privind coeficientul de densitate - Numărarea animalelor - Majorarea ratei de corecție forfetară din cauza recurenței încălcării - Garanții procedurale”))

(2018/C 104/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: inițial G. de Bergues, D. Colas, R. Coesme și A. Daly, ulterior D. Colas, R. Coesme și A. Daly, în final D. Colas, R. Coesme, S. Horrenberger și E. de Moustier, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, A. Lewis și J. Aquilina, agenți)

Intervenient în susținerea reclamantei: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial M. Sampol Pucurull, ulterior V. Ester Casas, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEDER) (JO 2015, L 182, p. 39)

Dispozitivul

Anulează Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1119 a Comisiei din 22 iunie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) întrucât se aplică o corecție forfetară majorată cu 10 % pentru motivul că pretinsa încălcare de către autoritățile franceze în domeniul numărării animalelor era recurentă și nu a făcut obiectul unor ameliorări din partea acestora.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Republica Franceză și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 354, 26.10.2015.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/29

Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2018 – Edeka-Handelsgesellschaft Hessenring/Comisia

(Cauza T-611/15) (1)

((„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Cuprinsul dosarului Comisiei referitor la o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE - Refuzul accesului - Obligația de motivare - Obligația de a informa cu privire la căile de atac - Excepția referitoare la protecția obiectivelor activităților de anchetă - Prezumția generală de confidențialitate”))

(2018/C 104/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Edeka-Handelsgesellschaft Hessenring mbH (Melsungen, Germania) (reprezentanți: E. Wagner și H. Hoffmeyer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial F. Clotuche-Duvieusart, L. Wildpanner și A. Buchet, ulterior F. Clotuche-Duvieusart, A. Buchet și F. Erlbacher și în final F. Clotuche-Duvieusart și A. Buchet, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmărește anularea deciziei Comisiei din 3 septembrie 2015 prin care i se refuză reclamantei accesul la versiunea neconfidențială a deciziei Comisiei din 4 decembrie 2013 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE [cazul AT.39914 – Euro Interest Rate Derivatives (EIRD) – Procedură de tranzacție], precum și la cuprinsul dosarului administrativ al acestei proceduri și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE, prin care se urmărește constatarea faptului că Comisia s a abținut în mod nelegal de la întocmirea unei versiuni neconfidențiale a Deciziei C(2013) 8512 final și a cuprinsului referitor la această procedură

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Edeka Handelsgesellschaft Hessenring mbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 27, 25.1.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/30

Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2018 – PTC Therapeutics International/EMA

(Cauza T-718/15) (1)

((„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente deținute de EMA și transmise în cadrul cererii de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Translarna - Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Lipsa unei prezumții generale de confidențialitate”))

(2018/C 104/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: PTC Therapeutics International Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: inițial C. Thomas, barrister, G. Castle, B. Kelly, H. Billson, solicitors, și M. Demetriou, QC, ulterior, C. Thomas, M. Demetriou, G. Castle și B. Kelly)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński, A. Spina, S. Marino, A. Rusanov și N. Rampal Olmedo, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: European Confederation of Pharmaceutical Entrepreneurs (Eucope) (reprezentanți: D. Scannell, barrister și S. Cowlishaw, solicitor)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei EMA/722323/2015 a EMA din 25 noiembrie 2015 prin care se acordă unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), accesul la documente care conțin informații transmise în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului Translarna

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	PTC Therapeutics International Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii.

3)	European Confederation of Pharmaceutical Entrepreneurs (Eucope) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 59, 15.2.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/31

Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2018 – MSD Animal Health Innovation și Intervet international/EMA

(Cauza T-729/15) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente deținute de EMA și transmise în cadrul cererii de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului veterinar Bravecto - Decizie prin care se acordă unui terț accesul la documente - Excepție privind protecția intereselor comerciale - Lipsa unei prezumții generale de confidențialitate”])

(2018/C 104/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: MSD Animal Health Innovation GmbH (Schwabenheim, Germania) și Intervet international BV (Boxmeer, Țările de Jos) (reprezentanți: inițial P. Bogaert, avocat, B. Kelly și H. Billson, solicitors, J. Stratford, QC și C. Thomas, barrister, ulterior P. Bogaert, B. Kelly, J. Stratford și C. Thomas)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński, A. Spina, S. Marino, A. Rusanov și N. Rampal Olmedo, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei EMA/785809/2015 a EMA din 25 noiembrie 2015 prin care se acordă unui terț, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), accesul la documente care conțin informații transmise în cadrul unei cereri de autorizare a introducerii pe piață a medicamentului veterinar Bravecto

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	MSD Animal Health Innovation GmbH și Intervet international BV suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii.

(1) JO C 59, 15.2.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/31

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Philip Morris Brands/EUIPO – Explosal (Superior Quality Cigarettes FILTER CIGARETTES Raquel)

(Cauza T-105/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă Superior Quality Cigarettes FILTER CIGARETTES Raquel - Marca internațională figurativă anterioară Marlboro - Motiv relativ de refuz - Renume - Prezentarea probelor pentru prima dată în fața camerei de recurs - Puterea de apreciere a camerei de recurs - Articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Norma 50 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”])

(2018/C 104/40)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Philip Morris Brands Sàrl (Neuchâtel, Elveția) (reprezentant: L. Alonso Domingo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Folliard Monguiral și M. Simandlova, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Explosal Ltd (Larnaca, Cipru) (reprezentant: D. McFarland, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 4 ianuarie 2016 (cauza R 2775/2014-1), privind o procedură de declarare a nulității între Philip Morris și Explosal

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 ianuarie 2016 (cauza R 2775/2014-1).

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	EUIPO și Explosal Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Philip Morris Brands Sàrl.

(1) JO C 175, 17.5.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/32

Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2018 – Ranocchia/ERCEA

(Cauza T-208/16) (1)

([„Cercetare și dezvoltare tehnologică - Cereri de propuneri și activități conexe în temeiul Programului de lucru al CEC 2015 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 - Decizia ERCEA prin care se declară neeligibilă propunerea prezentată de reclamant - Proiect care privește identificarea algoritmilor matematici care facilitează lectura și analiza anumitor manuscrise vechi - Abuz de putere - Eroare de fapt - Eroare de drept - Eroare vădită de apreciere”])

(2018/C 104/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Graziano Ranocchia (Roma, Italia) (reprezentant: C. Intino, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA) (reprezentanți: inițial M. E. Chacon Mohedano, R. Maggio Panizza și L. Moreau, ulterior E. Chacon Mohedano, R. Maggio Panizza și F. Sgritta, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE de anulare, în primul rând, a Deciziei Ares(2016) 1020667 a ERCEA din 26 februarie 2016 prin care a fost respinsă cererea reclamantului de reexaminare a deciziei de refuz al grantului în ceea ce privește propunerea de cercetare nr. 682937, intitulată „PHercSchools2 – The Hellenistic Philosophical Schools in the Herculaneum Papyri”, în al doilea rând, a Deciziei Ares(2015) 5922529 a ERCEA din 17 decembrie 2015 prin care a fost refuzat grantul în ceea ce privește această propunere de cercetare și, în al treilea rând, a oricărui act prealabil, consecutiv și conex acestor acte, în special lista proiectelor aprobate pentru programul de subvenții „ERC-Consolidator Grant”, făcută publică prin comunicatul de presă al ERCEA din 12 februarie 2016

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Graziano Ranocchia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 243, 4.7.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/33

Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – El Corte Inglés/EUIPO – Elho Business & Sport (FRee STyLe)

(Cauza T-212/16) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă FRee STyLe - Motiv absolut de refuz - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 95 din Regulamentul 2017/1001) - Egalitate de tratament”])

(2018/C 104/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Elho Business & Sport Vertriebs GmbH (Obergriesbach, Germania) (reprezentant: E. Warnke, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 februarie 2016 (cauza R 377/2015-1) privind o procedură de declarare a nulității între Elho Business & Sport și El Corte Inglés

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă El Corte Inglés, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 243, 4.7.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/33

Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – El Corte Inglés/EUIPO – Elho Business & Sport (FREE STYLE)

(Cauza T-213/16) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene verbală FREE STYLE - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 95 din Regulamentul 2017/1001) - Egalitate de tratament”])

(2018/C 104/43)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: El Corte Inglés, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. L. Rivas Zurdo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Elho Business & Sport Vertriebs GmbH (Obergriesbach, Germania) (reprezentant: E. Warnke, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 februarie 2016 (cauza R 378/2015-1) privind o procedură de declarare a nulității între Elho Business & Sport și El Corte Inglés

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă El Corte Inglés, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 243, 4.7.2016.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/34

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Aldi Einkauf/EUIPO – Schwamm & Cie. (Le Coq de France)

(Cauza T-457/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cererea de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene Le Coq de France - Marca națională figurativă anterioară le coq - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea produselor și serviciilor - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) 2017/1001]”])

(2018/C 104/44)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG (Essen, Germania) (reprezentanţi: N. Lützenrath, U. Rademacher, C. Fürsen și N. Bertram, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Schifko și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Schwamm & Cie. mbH (Saarbrücken, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 iunie 2016 (cauza R 1786/2015-4) privind procedura de opoziție între Schwamm & Cie și Aldi Einkauf.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 364, 3.10.2016

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/35

Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 – Kondyterska korporatsiia „Roshen”/EUIPO – Krasnyiy oktyabr (Reprezentarea unui rac de apă dulce)

(Cauza T-775/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marcă figurativă care reprezintă un rac de apă dulce - Înregistrare internațională anterioară a mărcii figurative РАКОВЫЕ ШЕЙКИ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 104/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Dochirnie pidpryiemstvo Kondyterska korporatsiia „Roshen” (Kiev, Ucraina) (reprezentanţi: R. Žabolienė și I. Lukauskienė, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Lukošiūtė și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Moscow Confectionery Factory „Krasnyiy oktyabr” OAO (Moscova, Rusia) (reprezentanţi: O. Spuhler, M. Geitz și J. Stock, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 august 2016 (cauza R 2419/2015-1) privind o procedură de opoziție între Moscow Confectionery Factory „Krasnyiy oktyabr” și Dochirnie pidpryiemstvo Kondyterska korporatsiia „Roshen”

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Dochirnie pidpryiemstvo Kondyterska korporatsiia „Roshen” la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 475, 19.12.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/35

Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 – Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret/EUIPO – Zaharieva (Cutie de prezentare a cornetelor)

(Cauza T-793/16) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o cutie de prezentare a cornetelor - Înregistrare internațională anterioară care desemnează Bulgaria - Motive de nulitate - Utilizare în desenul sau în modelul industrial ulterior a unui semn distinctiv a cărui utilizare poate fi interzisă de titular - Articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Obligația de motivare - Articolul 62 din Regulamentul nr. 6/2002 - Obligația de diligență - Articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002”])

(2018/C 104/46)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret AŞ (Şehitkamil Gaziantep, Turcia) (reprezentant: T. Tsenova, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Elka Zaharieva (Plovdiv, Bulgaria) (reprezentant: A. Kostov, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 12 septembrie 2016 (cauza R 1143/2015-3) privind o procedură de nulitate între Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret și doamna Zaharieva

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a treia de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 12 septembrie 2016 (cauza R 1143/2015-3).

2)	Admite cererea de declarare a nulității desenului sau modelului industrial înregistrat sub numărul 002343244-0002.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret în fața Tribunalului și în fața Camerei de recurs.

4)	Doamna Elka Zaharieva suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/36

Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 – Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret/EUIPO – Zaharieva (Ambalaje pentru cornete de înghețată)

(Cauza T-794/16) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă un cornet de înghețată - Înregistrare internațională anterioară care desemnează Bulgaria - Motive de nulitate - Utilizare în desenul sau în modelul industrial ulterior a unui semn distinctiv a cărui utilizare poate fi interzisă de titular - Articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Obligația de motivare - Articolul 62 din Regulamentul nr. 6/2002 - Obligația de diligență - Articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002”])

(2018/C 104/47)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret AŞ (Şehitkamil Gaziantep, Turcia) (reprezentant: T. Tsenova, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Elka Zaharieva (Plovdiv, Bulgaria) (reprezentant: A. Kostov, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 12 septembrie 2016 (cauza R 1144/2015-3) privind o procedură de nulitate între Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret și doamna Zaharieva

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a treia de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 12 septembrie 2016 (cauza R 1144/2015-3).

2)	Admite cererea de declarare a nulității desenului sau modelului industrial înregistrat sub numărul 002343244-0001.

3)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Şölen Çikolata Gıda Sanayi ve Ticaret în fața Tribunalului și în fața Camerei de recurs a EUIPO.

4)	Doamna Elka Zaharieva suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 22, 23.1.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/37

Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 – Krasnyiy oktyabr/EUIPO – Kondyterska korporatsiia „Roshen” (CRABS)

(Cauza T-795/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă CRABS - Înregistrare internațională anterioară a mărcii figurative РАКОВЫЕ ШЕЙКИ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 104/48)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Moscow Confectionery Factory „Krasnyiy oktyabr” OAO (Moscova, Rusia) (reprezentanţi: O. Spuhler, M. Geitz și J. Stock, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Lukošiūtė și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Dochirnie pidpryiemstvo Kondyterska korporatsiia „Roshen” (Kiev, Ucraina) (reprezentanţi: R. Žabolienė și I. Lukauskienė, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 august 2016 (cauza R 2507/2015-1) privind o procedură de opoziție între Moscow Confectionery Factory „Krasnyiy oktyabr” și Dochirnie pidpryiemstvo Kondyterska korporatsiia „Roshen”

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Moscow Confectionery Factory „Krasnyiy oktyabr” OAO la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 6, 9.1.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/38

Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 – Access Info Europe/Comisia

(Cauza T-851/16) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Declarațiile UE- Turcia din 8 și 18 martie 2016 - Punere în aplicare de către Uniunea Europeană sau de către statele membre a măsurilor prevăzute - Documente întocmite sau primite de serviciul juridic al unei instituții - Avize juridice - Analize privind legalitatea măsurilor prevăzute în cadrul punerii în aplicare a Declarației UE-Turcia din 8 martie 2016 - Refuzul accesului - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție referitoare la protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale - Articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție referitoare la protecția procedurilor jurisdicționale - Excepție referitoare la protecția avizelor juridice”])

(2018/C 104/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Access Info Europe (Madrid, Spania) (reprezentanți: O. Brouwer, E. Raedts și J. Wolfhagen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Buchet și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Deciziei C(2016) 6030 final a Comisiei din 19 septembrie 2016 de confirmare a refuzului de acces opus de aceasta reclamantei în ceea ce privește documente întocmite de serviciul juridic al acestei instituții și privind, astfel cum se invocă, legalitatea măsurilor adoptate de Uniunea Europeană și de statele sale membre în vederea punerii în aplicare a acțiunilor descrise în declarația șefilor de state sau de guverne ale Uniunii, din 8 martie 2016, adoptată ca urmare a întâlnirii lor din aceeași zi cu prim-ministrul turc

Dispozitivul

Anulează Decizia C(2016) 6029 final a Comisiei Europene, din 19 septembrie 2016, în ceea ce privește refuzul de a conferi Access Info Europe un acces parțial la prima frază a părții intitulate „Cadru juridic” a documentului Comisiei privind referința Ares(2016) 2453347, precum și la prima frază a punctului 1 litera (a) intitulat „Cadrul juridic al Uniunii” al anexei 1 la documentul Comisiei care poartă referința Ares(2016) 2453181.

2)	Respinge acțiunea în rest.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/39

Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 – Access Info Europe/Comisia

(Cauza T-852/16) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Declarațiile UE- Turcia din 8 și 18 martie 2016 - Punere în aplicare de către Uniunea Europeană sau de către statele membre a măsurilor prevăzute - Documente întocmite sau primite de serviciul juridic al unei instituții - Avize juridice - Analize privind legalitatea măsurilor prevăzute în cadrul punerii în aplicare a Declarației UE-Turcia din 18 martie 2016 - Refuzul accesului - Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție referitoare la protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale - Articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 - Excepție referitoare la protecția procedurilor jurisdicționale - Excepție referitoare la protecția avizelor juridice”])

(2018/C 104/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Access Info Europe (Madrid, Spania) (reprezentanți: O. Brouwer, E. Raedts și J. Wolfhagen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Buchet și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea Deciziei C(2016) 6030 final a Comisiei din 19 septembrie 2016 de confirmare a refuzului de acces opus de aceasta reclamantei în ceea ce privește documente întocmite de serviciul juridic al acestei instituții și privind, astfel cum se invocă, legalitatea măsurilor adoptate de Uniunea Europeană și de statele sale membre în vederea punerii în aplicare a acțiunilor descrise în declarația șefilor de state sau de guverne ale Uniunii, din 18 martie 2016, adoptată ca urmare a întâlnirii lor din aceeași zi cu prim-ministrul turc

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Access Info Europe la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/39

Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2018 – Cantina e oleificio sociale di San Marzano/EUIPO – Miguel Torres (SANTORO)

(Cauza T-102/17) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Marca Uniunii Europene figurativă SANTORO - Marca Uniunii Europene verbală anterioară SANGRE DE TORO - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 104/51)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Cantina e oleificio sociale di San Marzano (San Marzano di San Giuseppe, Italia) (reprezentanţi: inițial F. Jacobacci și E. Truffo, ulterior I. Carli, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: P. Sipos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Miguel Torres, SA (Vilafranca del Penedés, Spania) (reprezentant: J. Güell Serra, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 decembrie 2016 (cauza R 2018/2015-2) privind o procedură de opoziție între Miguel Torres și Cantina e oleificio sociale di San Marzano

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Cantina e oleificio sociale di San Marzano la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 121, 18.4.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/40

Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2018 – Italia și alții/Comisia

(Cauzele conexate T-125/13, T-152/13 și T-167/13) (1)

((„Ajutoare de stat - Servicii de asistență la escală - Aporturi în capital efectuate de SEA în favoarea Sea Handling - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea - Radiere parțială - Desistare - Nepronunțare parțială asupra fondului - Radiere din registrul întreprinderilor”))

(2018/C 104/52)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă în cauza T-125/13: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Reclamantă în cauza T-152/13: Sea Handling SpA (Somma Lombardo, Italia) (reprezentanți: inițial B. Nascimbene, F. Rossi dal Pozzo, M. Merola și L. Cappelletti, ulterior B. Nascimbene, F. Rossi dal Pozzo și M. Merola, avocați)

Reclamantă în cauza T-167/13: Comune di Milano (Italia) (reprezentanți: inițial S. Grassani și A. Franchi, ulterior S. Grassani, avocați)

Intervenientă în susținerea reclamantei în cauza T-152/13: Società per azioni esercizi aeroportuali (SEA) (Segrate, Italia) (reprezentanți: M. Merola, B. Nascimbene, F. Rossi dal Pozzo și M. C. Toniolo, avocați) și Comune di Milano (Italia) (reprezentanți: inițial S. Grassani și A. Franchi, ulterior S. Grassani, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanţi: G. Conte și D. Grespan, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei (UE) 2015/1225 a Comisiei din 19 decembrie 2012 privind majorările de capital efectuate de SEA SpA în favoarea SEA [Handling] SpA [SA.21420 (C 14/10) (ex NN 25/10) (ex CP 175/06)] (JO 2015, L 201, p. 1).

Dispozitivul

1)	Dispune disjungerea cauzelor T-125/13, T-152/13 și T-167/13 pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii și pronunțarea deciziei prin care se finalizează judecata.

2)	Radiază cauza T-125/13 din registrul Tribunalului.

3)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii formulate de Sea Handling SpA în cauza T-152/13.

4)	În cauza T-125/13, Republica Italiană și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

În cauza T-152/13, Sea Handling și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii. Società per azioni esercizi aeroportuali (SEA) și Comune di Milano (Italia) suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cauzei T-152/13.

6)	În cauza T-167/13, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 114, 20.4.2013.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/41

Ordonanța Tribunalului din 23 ianuarie 2018 – QG/Comisia

(Cauza T-845/16) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Ajutor acordat de autoritățile spaniole în favoarea anumitor cluburi de fotbal profesionist - Cotă preferențială de impozitare aplicată în cadrul impozitării societăților - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă - Lipsa interesului de a exercita acțiunea - Inadmisibilitate vădită”))

(2018/C 104/53)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: QG (reprezentanți: L. Ruiz Ezquerra, R. Oncina Borrego, I. Sobrepera Millet și A. Hernández Pardo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2016) 4046 final a Comisiei din 4 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA.29769 (2013/C) (ex 2013/NN) acordat de Spania anumitor cluburi de fotbal

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de nepronunțare asupra fondului cauzei.

2)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

3)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Regatul Spaniei și de Fútbol Club Barcelona.

4)	Obligă QF la plata cheltuielilor de judecată.

5)	QF, Comisia Europeană, Regatul Spaniei și Fútbol Club Barcelona suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/42

Ordonanța Tribunalului din 23 ianuarie 2018 – QF/Comisia

(Cauza T-846/16) (1)

(2018/C 104/54)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: QF (reprezentanți: L. Ruiz Ezquerra, R. Oncina Borrego, I. Sobrepera Millet și A. Hernández Pardo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Luengo, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de nepronunțare asupra fondului cauzei.

2)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

3)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Regatul Spaniei și de Fútbol Club Barcelona.

4)	Obligă QF la plata cheltuielilor de judecată.

5)	QF, Comisia Europeană, Regatul Spaniei și Fútbol Club Barcelona suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/42

Ordonanța președintelui Tribunalului din 23 ianuarie 2018 – Seco Belgium și Vinçotte/Parlamentul European

(Cauza T-812/17 R)

((„Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice - Cerere de suspendare a executării - Retragerea actului atacat - Nepronunțare în parte asupra fondulului - Cerere de emitere a unei somații - Lipsa urgenței”))

(2018/C 104/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Seco Belgium (Bruxelles, Belgia), Vinçotte (Vilvoorde, Belgia) (reprezentanți: A. Delvaux și R. Simar, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: P. López-Carceller și Z. Nagy, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 et 279 TFUE și având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării deciziei Parlamentului din 1 decembrie 2017 de respingere a ofertei prezentate de reclamante în cadrul cererii de ofertă 06D 20/2017/M005, intitulată „Misiuni de control şi de expertiză tehnică în cadrul achiziţiilor, al proiectelor şi al lucrărilor de construcţii de la Parlamentul European din Bruxelles” și de atribuire a contractului altui ofertant și, pe de altă parte, obținerea unei somații împotriva Parlamentului

Dispozitivul

Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de suspendare a executării deciziei Parlamentului European din 1 decembrie 2017 de respingere a ofertei prezentate de Seco Belgium și de Vinçotte în cadrul cererii de ofertă 06D 20/2017/M005, intitulată „Misiuni de control şi de expertiză tehnică în cadrul achiziţiilor, al proiectelor şi al lucrărilor de construcţii de la Parlamentul European din Bruxelles” și de atribuire a contractului altui ofertant.

2)	Respinge în rest cererea de măsuri provizorii.

3)	Revocă Ordonanța din 21 decembrie 2017, Seco Belgium și Vinçotte/Parlamentul (T-812/17 R).

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/43

Acțiune introdusă la 12 ianuarie 2018 – Eesti Apteekide Ühendus/Comisia Europeană

(Cauza T-10/18)

(2018/C 104/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eesti Apteekide Ühendus MTÜ (Laagri, Estonia) (reprezentanți: K. Paas-Mohando și I. Kangur, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei SA.42028 (2017/NN) adoptată la 23 octombrie 2017 (1);

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Asociația Estoniană a Farmaciilor are calitatea procesuală pentru a introduce o acțiune în anularea Deciziei Comisiei SA.42028 (2017/NN).

—	Conform Hotărârii Curții de Justiție în cauza C-313/90 (2), deciziile Comisiei de a nu ridica obiecții adoptate la finalul procedurii preliminare trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional;

—	Asociația Estoniană a Farmaciilor are calitatea procesuală pentru a introduce o acțiune în anularea Deciziei Comisiei SA.42028 (2017/NN) în fața Tribunalului în calitate de parte interesată în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589 (3).

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia era obligată să inițieze o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE conform criteriului „dificultăților grave”. Dificultățile grave întâmpinate de Comisie în adoptarea deciziei atacate și încălcarea, așadar, a garanțiilor procedurale prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE rezultă din următoarele elemente:

—	Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că nu s-a acordat un avantaj prin intermediul resurselor de stat, dat fiind că aceasta nu a observat că Finlanda a abuzat de marja sa de apreciere în materie de reglementare, ceea ce a determinat o pierdere de resurse de stat;

—	Comisia a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a constatat niciun avantaj selectiv, întrucât nu a calificat în mod adecvat „misiunile speciale” ca fiind servicii de interes economic general (SIEG);

—	Comisia nu a colectat informații materiale în procedura preliminară;

—	Procedura preliminară a fost nerezonabil de lungă (aproape 30 de luni);

—	Comisia a recurs la o definiție juridică fără precedent a „misiunilor speciale”;

—

Finlanda a modificat legea sa privind universitățile în cursul procedurii preliminare, lege care permitea Finlandei să ramburseze impozitul pe profit și tarifele de farmacie plătite de Yliopiston Apteekki Oy către Universitatea din Helsinki, și care era elementul central al uneia dintre măsurile de ajutor de stat în discuție.

(1) JO 2017, C 422, p. 10.

(2) Hotărârea din 24 martie 1993, Comité International de la Rayonne et des Fibres Synthétiques și alții/Comisia, C-313/90, EU:C:1993:111.

(3) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2015, L 248, p. 9).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/44

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2018 – Delfant Hoylaerts/Comisia

(Cauza T-17/18)

(2018/C 104/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Isabelle Delfant Hoylaerts (Montredon-des-Corbières, Franța) (reprezentant: E. Conquet, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de respingere a Comisiei din 21 martie 2017;

—	anularea deciziei implicite de respingere a Comisiei din 20 octombrie 2017;

—	obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor referitoare la institutul medico-educativ începând de la 20 octombrie 2017;

—	obligarea Comisiei la plata către doamna Delfant Hoylaerts a sumei de 3 000 de euro cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului său moral și financiar;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată și la plata către doamna Delfant Hoylaerts a sumei de 3 000 de euro cu titlu de cheltuieli nerambursabile.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 72 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene ale cărui dispoziții sunt preluate de Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor Uniunii Europene, și, în special, articolul 20, precum și de Ghidul intervențiilor Comisiei pentru copiii cu handicap ai personalului statutar.

Potrivit reclamantei, Comisia ar fi încălcat dispozițiile citate anterior prin adoptarea deciziei de a refuza suportarea cheltuielilor referitoare la un institut medico-educativ (denumit în continuare „IME”) pentru copilul său cu handicap. În această privință, ea consideră că decizia menționată s-ar întemeia pe o neînțelegere pur administrativă și că lipsește temeiul juridic pe care s-ar fi întemeiat Comisia.

În sfârșit, reclamanta susține că comportamentul abuziv al Comisiei ar atrage consecințe grave în măsura în care aceasta ar fi în incapacitate de a asuma singură cheltuielile cu IME, în condițiile în care acesta din urmă este vital pentru copilul său. Astfel, situația sa morală și financiară ar fi agravată din culpa Comisiei.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/45

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2018 – Republica Polonă/Comisia

(Cauza T-21/18)

(2018/C 104/58)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/2014 a Comisiei din 8 noiembrie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2017) 7263] (JO 2017, L 292, p. 61), în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniune sumele nete de 48 317 806,79 euro și de 26 638 201,22 euro cheltuite de agenția de plăți acreditată de Republica Polonă;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive:

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 (1), întrucât corecția financiară a fost aplicată în temeiul unor constatări de fapt inexacte și al unei interpretări juridice eronate, deși cheltuielile au fost efectuate de Republica Polonă în conformitate cu dreptul Uniunii.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013, întrucât cuantumul corecției forfetare aplicate era vădit excesiv în raport cu eventualul risc de pierderi financiare pentru bugetul Uniunii.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât corecția aplicată nu a fost motivată suficient.

(1) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549, cu modificările ulterioare).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/46

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2018 – Bulgaria/Comisia

(Cauza T-22/18)

(2018/C 104/59)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Bulgaria (reprezentant: E. Petranova și L. Zaharieva, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/2014 a Comisiei din 8 noiembrie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2017) 7263] în privința acelor părți din postul bugetar 6711 în care anumite cheltuieli ale Republicii Bulgaria în cuantum de 11 685 774,48 euro, cu impact financiar în cuantum de 11 412 865,79 euro, după deduceri în cuantum de 272 908,69 euro sunt excluse de la finanțarea Uniunii Europene în cadrul FEADR;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive.

Motive referitoare numai la sumele excluse de la finanțare Uniunii din cauza deficiențelor privind controlul-cheie „Calitatea suficientă a controalelor la fața locului” și deficiențelor privind controlul-cheie „Verificarea adecvată a cererilor de plată”, pentru deficiențe privind controlul-cheie „Evaluarea adecvată a caracterului rezonabil al costurilor” – cheltuieli legate de achiziții directe sau din cauza deficiențelor privind controlul-cheie „Evaluarea adecvată a caracterului rezonabil al costurilor” – cheltuieli legate de comitetul de evaluare:

—	Încălcarea procedurii de verificare a conformității potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013, a articolului 34 din Regulamentul delegat nr. 908/2014, în măsura în care Comisia a adăugat noi motive în susținerea constatărilor făcute în privința calității controalelor la fața locului;

—	Încălcarea principiului securității juridice în măsura în care lipsesc criterii clare și orientări pentru calitatea suficientă a controalelor la fața locului;

—	Încălcarea principiului bunei gestionări financiare și a procedurii de verificare a conformității potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013, în măsura în care se preconizează corecții financiare nemotivate;

—	Încălcarea procedurii de verificare a conformității potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și a Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare în legătură cu corecțiile aplicate în privința măsurii 311 pentru anii exercițiile bugetare 2013, 2014 și 2015;

—	Încălcarea Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare în măsura în care corecțiile financiare se aplică într-un cuantum care nu este proporțional cu riscul efectiv al unui prejudiciu financiar adus Uniunii;

—	Încălcarea procedurii de verificare a conformității potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și a Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare la aplicarea corecțiilor financiare în legătură cu calitatea suficientă a controalelor la fața locului;

—

Încălcarea articolului 34 alineatul (6) din Regulamentul delegat nr. 908/2014 și a articolului 12 alineatul (8) din Regulamentul delegat nr. 907/2014, a Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare și a principiului proporționalității în legătură aplicarea de corecții la toate cheltuielile care au fost prezentate spre decontare;

—

Încălcarea procedurii de verificare a conformității potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013 și a Orientărilor privind calcularea corecțiilor financiare, precum și a principiului proporționalității în legătură cu prezentarea documentelor pentru aplicarea de corecții referitoare la proiecte în faza de monitorizare;

Motive referitoare numai la sumele excluse de la finanțarea Uniunii din cauza deficiențelor privind controlul-cheie „Evaluarea adecvată a caracterului rezonabil al costurilor” – cheltuieli legate de comitetul de evaluare:

—

Încălcarea procedurii de verificare a conformității potrivit articolului 52 din Regulamentul nr. 1306/2013, a articolului 12 din Regulamentul delegat nr. 907/2014 și a principiului securității juridice, coroborate cu Orientările privind calcularea corecțiilor financiare în cadrul procedurilor de verificare a conformității și de verificare financiară a conturilor;

—	Încălcarea principiului proporționalității în raport cu corecțiile financiare efectuate de Comisie.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/47

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2018 – PAN Europe/Comisia

(Cauza T-25/18)

(2018/C 104/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: B. Kloostra, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2017) 7604 final a Comisiei din 9 noiembrie 2017 prin care se refuză parțial accesul reclamantei la documente referitoare la elaborarea regulamentelor delegate privind criteriile ştiinţifice de evaluare a substanţelor care afectează sistemul endocrin;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că, prin adoptarea deciziei atacate, Comisia a încălcat şi a aplicat în mod eronat articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) n. 1049/2001 (1).

—	Comisia a încălcat şi a aplicat în mod eronat articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) n. 1049/2001 întrucât l-a aplicat la informaţii referitoare la un proces decizional închis.

—	Comisia a încălcat articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) n. 1049/2001 întrucât nu a interpretat şi nu a aplicat motivul de refuz în mod suficient de strict şi nu a dovedit că divulgarea ar afecta în mod grav procesul decizional.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin adoptarea deciziei atacate, Comisia a încălcat articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 (2) şi articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

—

Comisia a încălcat articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 şi articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 întrucât nu a examinat în mod specific şi individual documentele vizate de cererea de acces şi nu a justificat, pentru fiecare document individual, motivul pentru care acesta nu ar trebui divulgat, şi întrucât nu a interpretat în mod suficient de strict motivul de refuz prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001; în plus, Comisia a încălcat dispoziţiile menţionate anterior prin faptul că nu a pus în balanţă interesul specific privind protejarea procesului decizional cu interesul general privind divulgarea informațiilor referitoare la mediu şi prin faptul că nu a motivat suficient refuzul.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârşit o eroare întrucât nu a ţinut seama de existenţa unui interes public superior de divulgare a informaţiilor solicitate.

—	Ca urmare a schimbării majore de politică în cursul procesului decizional şi a modificării majore a proiectului privind criteriile ştiinţifice care a fost stabilită în cadrul acestui proces, există un interes public superior privind divulgarea informaţiilor solicitate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediţie specială, 07/vol. 16, p. 70).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediţie specială, 15/vol. 7, p. 126).

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/48

Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2018 – Asahi Intecc/EUIPO – Celesio (Celeson)

(Cauza T-36/18)

(2018/C 104/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Asahi Intecc Co. Ltd (Nagoya, Japonia) (reprezentant: T. Schmidpeter, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Celesio AG (Stuttgart, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii „Celeson” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 254 798

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 noiembrie 2017 în cauza R 1004/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției nr. B 2 644 816 formulate de McKesson Europe AG (fostă Celesion AG) împotriva înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale Celeson solicitate de reclamant;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și la suportarea propriile cheltuieli de judecată;

—	obligarea EUIPO și a McKesson Europe AG (fostă Celesion AG) să plătească fiecare jumătate de cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în procedura în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/49

Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2018 – Stirlinx Arkadiusz Kamusiński/EUIPO – Heinrich Bauer Verlag (Brave Paper)

(Cauza T-37/18)

(2018/C 104/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Stirlinx Arkadiusz Kamusiński (Varșovia, Polonia) (reprezentant: M. Pruszczyk, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Heinrich Bauer Verlag KG (Hamburg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Brave Paper” – cererea de înregistrare nr. 13 774 211

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 noiembrie 2017 în cauza R 391/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	admiterea înregistrării mărcii pentru toate produsele și serviciile solicitate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/50

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2018 – Ecolab USA/EUIPO (SOLIDPOWER)

(Cauza T-40/18)

(2018/C 104/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ecolab USA, Inc. (Wilmington, Delaware, Statele Unite) (reprezentanți: V. Töbelmann și K. Middelhoff, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărci verbale „SOLIDPOWER” – cererea de înregistrare nr. 1 310 671.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 9 noiembrie 2017 în cauza R 1182/2017-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și alineatul (2) Regulamentul nr. 2017/1001.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/50

Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2018 – Rietze/EUIPO – Volkswagen (Voitures)

(Cauza T-43/18)

(2018/C 104/64)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Rietze GmbH & Co. KG (Altdorf, Germania) (reprezentant M. Krogmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar nr. 5467-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 noiembrie 2017 în cauza R 1204/2016-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO şi declararea nulităţii desenului sau modelului comunitar nr. 5467-0001;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 4 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/51

Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2018 – Novenco Building & Industry/EUIPO – Novenco Ventilator (Beijing) (NOVENCO)

(Cauza T-45/18)

(2018/C 104/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Novenco Building & Industry A/S (Næstved, Danemarca) (reprezentant: A. Rasmussen, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Novenco Ventilator (Beijing) Co. Ltd (Beijing, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative „NOVENCO” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 187 938

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 7 noiembrie 2017 în cauza R 2354/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în parte a deciziei atacate, și anume pentru produsele din clasa 7, astfel cum sunt acoperite de înregistrarea internațională 1 187 938;

—	obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de cealaltă parte în procedură, inclusiv a celor efectuate în cadrul acțiunii și al procedurii de opoziție.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/52

Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2018 – NGV/EUIPO (LIEBLINGSWEIN)

(Cauza T-55/18)

(2018/C 104/66)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: NGV GmbH (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii care cuprinde elementul verbal „LIEBLINGSWEIN” – cererea de înregistrare nr. 15326515

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 în cauza R 291/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (g) din Regulamentul (UE) 2017/1001.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/52

Acțiune introdusă la 26 ianuarie 2018 – NGV/EUIPO (WEIN FÜR PROFIS)

(Cauza T-56/18)

(2018/C 104/67)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: NGV GmbH (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii care cuprinde elementele verbale „WEIN FÜR PROFIS” – cererea de înregistrare nr. 15326549

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 în cauza R 501/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (g) Regulamentul (UE) 2017/1001.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/53

Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2018 – NGV/EUIPO (WEIN FÜR PROFIS)

(Cauza T-57/18)

(2018/C 104/68)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: NGV GmbH (Wildeshausen, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch și M. Alber, Rechtsanwälte)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „WEIN FÜR PROFIS” – cererea de înregistrare nr. 15 326 531

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 noiembrie 2017 în cauza R 502/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) lit. (b), (c) și (g) din Regulamentul 2017/1001.

19.3.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 104/53

Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2018 – Hangzhou Lezoo traveling equipment/EUIPO – Promotional Traders (GREEN HERMIT)

(Cauza T-60/18)

(2018/C 104/69)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Hangzhou Lezoo traveling equipment Co. Ltd (Hangzhou, China) (reprezentant: D. Burghardt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Promotional Traders Pty Ltd (Subiaco, Australia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „GREEN HERMIT” – marca Uniunii Europene nr. 11 835 964

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 noiembrie 2017 în cauza R 857/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	retrimiterea cauzei spre soluționare Camerei a patra de recurs;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001;

—	încălcarea articolului 94 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2017/1001.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 104

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 19 martie 2018

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2018/C 104/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1