21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/1

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/2

—

având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolul 24,

—

având în vedere articolele 8 și 20 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care subliniază obligația guvernelor de a proteja identitatea copiilor, inclusiv relațiile lor familiale;

—

având în vedere Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare, în special, articolul 37 litera (b),

—

având în vedere Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (1) (Bruxelles IIa),

—

având în vedere Agenda UE pentru drepturile copilului (COM(2011)0060),

—

având în vedere orientările din Documentul de reflecție pentru cel de-al 9-lea Forum european privind drepturile copilului;

—

având în vedere cartografierea sistemelor de protecție a copilului realizată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;

—

având în vedere numeroasele petiții privind practicile autorităților responsabile cu protejarea interesului copiilor și privind protejarea drepturilor copiilor, încredințarea copiilor, răpirea copiilor și îngrijirea copiilor, primite de-a lungul anilor de Comisia pentru petiții din partea mai multor state membre ale UE; având în vedere recomandările din rapoartele privind vizitele de informare în Germania (23-24 noiembrie 2011) (Jugendamt), în Danemarca (20-21 iunie 2013) (serviciile sociale) și în Regatul Unit (5-6 noiembrie 2015) (adopții neconsensuale),

—

având în vedere rolul și activitățile mediatorului Parlamentului European pentru răpirile internaționale de copii de către unul dintre părinți,

—

având în vedere articolul 216 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât interesul superior al copilului trebuie să fie primordial în toate deciziile legate de copii de la toate nivelurile;

B.

întrucât UE poate adopta măsuri privind dreptul familiei care au implicații transfrontaliere [articolul 81 alineatul (3) din TFUE], inclusiv în domeniul adopțiilor;

C.

întrucât creșterea mobilității în UE a determinat tot mai multe probleme legate de protecția transfrontalieră a copiilor care implică retragerea custodiei;

D.

întrucât chestiunile legate de custodia copiilor au un mare impact asupra vieții tuturor persoanelor implicate și asupra societății în ansamblu și întrucât Regulamentul Bruxelles IIa nu este lipsit de lacune, iar viitoarea revizuire a acestuia este o bună oportunitate pentru consolidarea dispozițiilor sale;

E.

întrucât exercitarea unui drept fundamental precum libertatea de circulație și de ședere nu ar trebui să presupună o amenințare mai mare a dreptului copilului la viața de familie;

F.

întrucât copiii ai căror părinți își exercită dreptul la liberă circulație au dreptul de a menține cu regularitate relații personale și contacte directe cu părinții lor, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește contrar interesului superior al copilului, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a UE,

1.

reamintește că numărul mare de petiții primite cu privire la cazuri legate de copii indică o problemă majoră de aplicare a Regulamentului Bruxelles IIa;

2.

consideră că toate sistemele de protecție a copiilor ar trebui să aplice mecanisme transnaționale și transfrontaliere care să țină seama de caracteristicile specifice ale conflictelor transfrontaliere;

3.

invită statele membre să pună în aplicare sisteme de monitorizare și de evaluare (cu statistici socioeconomice și defalcate în funcție de naționalitate relevante) într-un cadru de coordonare națională privind cazurile transfrontaliere care implică copii; recomandă Comisiei să coordoneze transferul de informații între autoritățile competente ale statelor membre;

4.

invită Consiliul să prezinte un raport cu privire la acțiunile specifice puse în aplicare de statele membre pentru a crea sinergii între cele 28 de sisteme naționale de protecție a copiilor;

5.

solicită ca, în Regulamentul Bruxelles IIa revizuit, să se definească mai clar conceptul de „reședință obișnuită”;

6.

subliniază obligația autorităților naționale, prevăzută în Regulamentul Bruxelles IIa, de a recunoaște și aplica hotărârile pronunțate într-un alt stat membru în cazurile care implică copii; invită statele membre să îmbunătățească și să consolideze cooperarea dintre sistemele lor judiciare în cazurile care implică copii;

7.

invită Comisia și statele membre să cofinanțeze și să promoveze stabilirea unei platforme prin care cetățenilor UE care nu sunt resortisanți ai statului respectiv să li se asigure asistență în cauzele în materie de dreptul familiei, precum și înființarea unei linii europene unice de asistență telefonică pentru cazuri de răpire și maltratare a copiilor și pentru consiliere cu privire la procedurile de îngrijire și adopție;

8.

invită Comisia să furnizeze un ghid clar și accesibil cu informații practice pentru cetățenii UE cu privire la dispozițiile instituționale în domeniul protecției copilului, acordând o atenție deosebită adopției sau plasamentului fără consimțământul părinților și drepturilor părinților în diferite state membre;

9.

invită statele membre să adopte o abordare preventivă și să asigure politici adecvate care dispun de resurse suficiente pentru evitarea pe cât posibil a inițierii unor proceduri de plasament temporar, prin introducerea unor proceduri de alertă timpurie și a unor mecanisme de monitorizare și prin furnizarea unui sprijin adecvat familiilor, care reprezintă îngrijitorii primari, îndeosebi în comunitățile vulnerabile unde există riscul excluziunii sociale;

10.

subliniază că evaluarea adecvată a cazurilor individuale în materie de chestiuni legate de dreptul familiei nu ar trebui să fie periclitată de reducerile bugetare determinate de măsurile de austeritate, îndeosebi în cazul în care este afectată calitatea serviciilor sociale;

11.

invită Comisia și statele membre să prevadă programe de formare și educație specializate pentru asistenții sociali și toți ceilalți profesioniști care se ocupă de cazuri transfrontaliere care implică copii;

12.

invită autoritățile competente dintr-un stat membru care intenționează să trimită asistenți sociali să ancheteze un caz de adopție sau de plasament într-un alt stat membru să informeze autoritățile locale despre desfășurarea anchetei;

13.

invită statele membre ca, în cadrul instanțelor sau al organismelor transfrontaliere de mediere specializate în dreptul familiei, să desemneze camere specializate pentru cazurile transfrontaliere care implică copii; subliniază că este esențial să se monitorizeze în mod adecvat situația ulterioară hotărârii judecătorești, inclusiv atunci când aceasta presupune contactul cu părinții;

14.

invită statele membre să pună în aplicare în mod sistematic dispozițiile Convenției de la Viena din 1963 și să asigure că ambasadele sau reprezentanțele consulare sunt informate de la bun început de toate procedurile de îngrijire a copiilor în care sunt implicați resortisanți de-ai lor și că acestea au acces deplin la documentele relevante; sugerează că autorităților consulare ar trebui să li se permită să participe la toate etapele procedurilor;

15.

invită statele membre să garanteze drepturile de vizită în mod regulat ale părinților, cu excepția cazurilor în care acest lucru ar putea aduce atingere interesului superior al copilului, și să le permită părinților să folosească limba lor maternă în discuțiile cu copiii din timpul vizitelor;

16.

recomandă statelor membre să le ofere părinților, încă de la început și în fiecare etapă a procedurilor legate de copii, informații clare și complete cu privire la proceduri și la posibilele consecințe ale acestora; invită statele membre să informeze părinții cu privire la normele de asistență juridică, de exemplu, punându-le la dispoziție o listă de avocați specializați bilingvi și servicii de interpretare, astfel încât să se evite situațiile în care părinții își dau consimțământul fără înțelegerea pe deplin a implicațiilor angajamentelor lor; recomandă, de asemenea, să li se acorde sprijin adecvat părinților cu dificultăți în alfabetizare;

17.

recomandă stabilirea unor standarde minime pentru audierea unui copil în procedura civilă națională, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale;

18.

recomandă audieri separate ale părinților și copiilor în fața unui judecător, a unui expert sau a unui asistent social, pentru a evita influențarea copiilor și pentru ca aceștia să nu devină victime ale unor conflicte de loialitate;

19.

recomandă stabilirea unor praguri pentru durata fiecărei etape a procedurilor transfrontaliere de îngrijire a copiilor, astfel încât membrii familiei extinse a copilului să își manifeste interesul și să solicite adopția copilului sau ca părinții să își poată soluționa problemele și să propună alternative durabile înainte de adoptarea deciziei finale cu privire la adopție; consideră că, înaintea stabilirii unei soluții permanente, cum ar fi adopția, trebuie realizată o evaluare adecvată a situației familiei biologice;

20.

invită statele membre să le acorde părinților care se confruntă cu dependența de alcool sau de droguri o perioadă de timp rezonabilă pentru a avea o șansă reală de a-și reveni înainte de adoptarea de către instanță a deciziei finale privind adopția copilului lor;

21.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită recomandărilor privind medierea transfrontalieră primite din partea tuturor părților interesate relevante de la nivel național și european;

22.

susține că, în cadrul UE, nu există niciun mecanism care prevede recunoașterea automată a deciziilor naționale de adopție adoptate în alte state membre; invită statele membre și Comisia să reglementeze recunoașterea adopțiilor interne, ținând seama de interesul superior al copilului și cu respectarea corespunzătoare a principiului nediscriminării;

23.

invită statele membre să încurajeze statele necontractante să adere al Convenția de la Haga din 1993, ceea ce ar garanta că toți copiii beneficiază de aceleași standarde și ar contribui la evitarea unui sistem paralel cu mai puține garanții; solicită statelor membre să evite complicațiile birocratice în procedurile de recunoaștere a adopțiilor internaționale care au fost deja recunoscute în alt stat membru;

24.

subliniază că, indiferent de tipul acordului de plasament sau de adopție, este important ca minorilor să li se asigure opțiunea care le oferă cele mai bune oportunități de a păstra legătura cu contextul lor cultural și de a învăța și folosi limba lor maternă; solicită autorităților statelor membre implicate în procedurile de îngrijire a copiilor să depună toate eforturile posibile pentru a evita separarea fraților;

25.

invită statele membre să le acorde o atenție deosebită și sprijin părinților, în special, femeilor, care au fost victime ale violenței domestice, fie ca minori, fie ca adulți, pentru a evita victimizarea din nou a acestora prin retragerea automată a custodiei copiilor lor;

26.

invită Comisia să publice rezultatele obținute în ceea ce privește promovarea cooperării transfrontaliere în cazurile de răpire a copiilor, care a fost declarată o prioritate în agenda UE pentru drepturile copilului;

27.

solicită Consiliului să prezinte rapoarte cu privire la rezultatele obținute în ceea ce privește instituirea sistemelor de alertă în cazul răpirii de copii cu implicații transfrontaliere și să încheie acordurile de cooperare relevante în domeniul cazurilor de răpire transfrontalieră pe baza orientărilor Comisiei;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/6

—

având în vedere Raportul de activitate al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2014,

—

având în vedere Raportul financiar pe 2014 și Raportul statistic pe 2014 ale Băncii Europene de Investiții,

—

având în vedere Raportul pe 2014 privind sustenabilitatea, Raportul pe 2014 privind evaluarea bazată pe trei piloni a operațiunilor desfășurate de BEI pe teritoriul UE și Raportul pe 2014 privind rezultatele obținute de Banca Europeană de Investiții în afara UE,

—

având în vedere rapoartele anuale pe 2014 ale Comitetului de audit al BEI,

—

având în vedere Raportul anual pe 2014 al Grupului Băncii Europene de Investiții privind activitățile de combatere a fraudelor,

—

având în vedere planul operațional al Grupului BEI pentru 2014-2016 (17 decembrie 2013), planul operațional al FEI pentru 2014-2016 (decembrie 2013) și planul operațional al Grupului BEI pentru 2015-2017 (21 aprilie 2015),

—

având în vedere raportul privind punerea în practică în 2014 a politicii de transparență a BEI,

—

având în vedere raportul de activitatea a Biroului de conformitate al BEI pe 2014,

—

având în vedere articolele 3 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolele 15, 126, 174, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Protocolul nr. 5 la acesta privind Statutul BEI,

—

având în vedere Regulamentul interior al Băncii Europene de Investiții,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții (BEI) (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la Raportul anual pentru 2013 al Băncii Europene de Investiții (BEI) (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe termen lung a economiei europene (3) și Comunicarea Comisiei din 27 martie 2014 privind finanțarea pe termen lung a economiei europene (COM(2014)0168),

—

având în vedere Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind mandatul extern al BEI pentru perioada 2007-2013 și Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 670/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2012 de modificare a Deciziei nr. 1639/2006/CE de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) și Regulamentul (CE) nr. 680/2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice (care vizează faza pilot a inițiativei privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor Europa 2020),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din octombrie 2014, în care se menționează în mod explicit participarea BEI la un nou fond destinat investițiilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice și modernizarea sistemelor energetice din statele membre cu venituri reduse,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iulie 2015 intitulată „Lucrând împreună pentru locuri de muncă și creștere economică: Rolul băncilor naționale de promovare (BNP) în sprijinirea Planului de investiții pentru Europa” (COM(2015)0361),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0050/2016),

A.

întrucât sarcina principală a BEI, în calitatea sa de bancă a UE, este de a sprijini financiar proiecte în interesul Uniunii, care contribuie la dezvoltarea echilibrată a pieței interne și la coeziunea socială, economică și teritorială și, prin urmare, la consolidarea integrării europene, contribuind la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și la competitivitatea Uniunii;

B.

întrucât toate activitățile finanțate de BEI trebuie să fie în concordanță cu tratatele UE și cu obiectivele globale și domeniile prioritare ale UE, definite în Strategia Europa 2020 și în Facilitatea pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă;

C.

întrucât, în scopul îndeplinirii sarcinilor sale, Banca trebuie să acorde împrumuturi și garanții care să faciliteze finanțarea de proiecte în toate sectoarele economiei, fără a urmări, însă, realizarea unui profit;

D.

întrucât criza financiară, economică și socială din 2008 a dus la apariția unui deficit de investiții considerabil și a unor niveluri ale șomajului extrem de ridicate, în special în rândul tinerilor, preconizându-se și o stagnare prelungită a economiei europene;

E.

întrucât, în prezent, atât anumite state membre, cât și UE în ansamblu se confruntă cu o provocare extraordinară, care nu are precedent în întreaga istorie a UE, și anume cu necesitatea de a gestiona influxuri masive de migranți din diverse regiuni ale lumii;

F.

întrucât, în aceste împrejurări, rolul principal ce îi revine BEI în punerea efectivă în practică a Planului de investiții pentru Europa și în administrarea eficientă a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) capătă un nou grad de stringență, acesta reprezentând modalitatea principală de stimulare a creșterii și a creării de locuri de muncă decente și de depășire a discrepanțelor sociale și teritoriale din cadrul Uniunii;

G.

întrucât Fondului european de investiții (FEI) îi revine un rol determinant în acțiunile Grupului BEI în ceea ce privește tratarea consecințelor pe termen lung ale crizei, contribuind totodată la redresarea economiei europene prin sprijinirea IMM;

H.

întrucât BEI nu ar trebui să fie numai o instituție financiară, ci și o bancă a cunoștințelor și a bunelor practici care oferă consiliere statelor membre și părților interesate din sectorul economic și contribuie la potențarea valorii adăugate a fondurilor UE;

I.

întrucât finanțarea de către BEI a operațiunilor din afara UE are ca scop sprijinirea obiectivelor strategice externe ale UE, în conformitate cu valorile Uniunii și cu respectarea standardelor sociale și de mediu sustenabile;

J.

întrucât anvergura și complexitatea sarcinilor ce îi revin BEI în prezent impun relansarea angajamentului de a se evita cu strictețe finanțarea de proiecte care încalcă normele de bază ale bunei gestiuni financiare, afectând astfel credibilitatea BEI ca instituție financiară publică cu o reputație de neclintit, notată cu triplu A,

1.

salută Rapoartele anuale pe 2014 ale BEI și realizările prezentate și încurajează insistent BEI să-și continue eforturile de îmbunătățire a nivelului scăzut de investiții din UE;

2.

salută îndeosebi faptul că, în 2014, BEI a finanțat 285 000 întreprinderi mici și mijlocii, asigurând, în felul acesta, 3,6 milioane de locuri de muncă și a semnat contracte pentru 413 proiecte în UE în valoare de 69 de miliarde EUR și pentru 92 de proiecte noi în afara UE în valoare totală de 7,98 miliarde EUR; salută, de asemenea, faptul că, în același an, FEI a angajat 3,3 miliarde EUR prin intermediul activităților sale de garantare și de participare la capital social care au vizat întreprinderi mici, înregistrând astfel realizarea cu succes a unuia dintre cele mai ambițioase planuri de afaceri ale BEI, valoarea totală a finanțării acordate de Grupul BEI fiind de 80,3 miliarde EUR; salută faptul că proiectele semnate de BEI în 2014 au atins cel mai înalt nivel din 2009 până în prezent, dar subliniază potențialul suplimentar al acestora; sprijină majorarea capitalului BEI cu 10 miliarde de euro, convenită în 2012 de toate statele membre;

3.

constată, însă, că, în 2014, 59,4 % din toate proiectele semnate de BEI au fost alocate primelor cinci economii ale UE, iar cota ce a revenit celorlalte 23 de state membre a fost de doar 30,3 %; încurajează BEI să pună în aplicare o politică de creditare mai echilibrată față de statele membre, având în vedere intensitatea provocărilor actuale și pe termen lung cu care se confruntă Uniunea;

4.

solicită BEI să acorde mai multă asistență tehnică în etapa de pre-aprobare statelor membre care au o rată scăzută de aprobare a proiectelor și încurajează BEI să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre pentru dezvoltarea de proiecte performante;

5.

invită BEI să se concentreze pe investiții în economia reală, pentru a stimula crearea de locuri de muncă și creșterea economică în UE;

6.

reamintește că ratele șomajului sunt la niveluri dramatic de ridicate în multe state membre, în special în rândul tinerilor, și îndeamnă BEI să ia această situație în considerare la punerea în aplicare a politicilor sale.

7.

subliniază că, deși trebuie să se țină seama de disponibilitatea fondurilor, operațiunile trebuie să aibă ca scop generarea de investiții care să accelereze redresarea economică și angajarea productivă a forței de muncă și să fie însoțite de măsuri consecvente de sprijinire a statelor membre în vederea sporirii capacităților de absorbție, atunci când este cazul, precum și de un angajament constant de a evita riscul fragmentării teritoriale;

8.

constată că programul de împrumuturi al BEI se confruntă cu dificultăți semnificative din cauza capacității insuficiente de generare de proiecte în sectoarele public și privat și a capacității de împrumut scăzute în unele state membre, precum și din cauza condițiilor actuale de pe piață; îndeamnă, prin urmare, BEI să-și consolideze în mod substanțial asistența tehnică și consilierea financiară în toate domeniile de activitate principale, ușor accesibile și disponibile în toate statele membre, pentru a se atinge un nivel mult mai ridicat al capacității de generare a creșterii economice;

9.

salută utilizarea de către BEI a cadrului de evaluare bazat pe trei piloni (E3P) și a cadrului de măsurare a rezultatelor (MR) pentru evaluarea ex-ante a rezultatelor preconizate în urma proiectelor de investiții, atât în UE, cât și în afara UE;

10.

invită BEI ca, atunci când evaluează și clasifică proiectele, să acorde în mod univoc prioritate efectului pe termen lung al investițiilor, analizând nu numai indicatorii financiari, ci și, înainte de toate, contribuția proiectelor la dezvoltarea durabilă și la îmbunătățirea calității vieții prin îmbunătățirile aduse în domeniul ocupării forței de muncă, standardelor sociale și mediului;

11.

subliniază faptul că aprobarea finanțării proiectelor ar trebui întemeiată pe o analiză financiară și de risc corespunzătoare, pe viabilitatea financiară și buna gestiune bugetară; consideră că proiectele aprobate pentru finanțare din partea BEI ar trebui să ofere valoare adăugată clară pentru economia europeană;

12.

regretă faptul că în raportul privind E3P nu sunt incluse informații, fie bazate pe E3P, fie pe alte instrumente pertinente, cu privire la rezultatele efective obținute în urma operațiunilor executate în UE în 2014 (spre deosebire de rezultatele obținute în afara UE), în pofida faptului că E3P a fost conceput în mod specific pentru a spori capacitatea BEI de a monitoriza punerea în aplicare prin urmărirea impactului produs de-a lungul ciclului de desfășurare a proiectelor; se așteaptă ca, în urma procesului de armonizare a E3P și MR aflat în desfășurare, să fie instituit, până la începutul lui 2016, pentru a putea fi folosit de BEI în exercițiul de raportare pe 2015, un nou cadru armonizat, mai bine adaptat pentru evaluarea ex-post și raportarea cu privire la rezultatele proiectelor atât în UE, cât și în afara UE, și aliniat integral la tabelul centralizator al operațiunilor FEIS; cere să se publice în mod sistematic evaluările fiecărui proiect în parte;

13.

ia act de planul operațional al BEI pentru perioada 2015-2017; salută faptul că în acest plan se recunoaște că viteza de redresare economică este diferită între statele membre și că planul stabilește coeziunea economică și socială drept un obiectiv politic transversal;

14.

ia act de faptul că BEI a restructurat clasificarea principalelor sale obiective de politici publice (OPP) pentru Grupul BEI pe 2015-2017 (inovarea și capitalul uman, IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie, infrastructura eficientă, mediul), astfel încât acestea diferă de OPP formulate pentru 2014-2016 (sporirea potențialului de creștere și de ocupare a forței de muncă, sustenabilitatea ecologică, coeziunea și convergența economică și socială, măsurile de combatere a schimbărilor climatice); observă că OPP au fost adaptate la împrejurările economice schimbătoare și invită BEI, în acest context, să se asigure că sunt consolidate cele două obiective orizontale, și anume coeziunea economică și socială în UE și măsurile de combatere a schimbărilor climatice, și că este majorată cota preconizată a proiectelor semnate care contribuie la aceste obiective;

15.

consideră, totuși, că prezentarea în Raportul de activitate pe 2014 a activităților BEI nu corespunde în totalitate cu OPP pe 2014; regretă, de asemenea, lipsa de informații cu privire la rezultatele obținute de diferitele instrumente financiare și inițiative ale BEI existente în 2014; recomandă BEI, cu ocazia comunicării informațiilor privind activitățile sale, să se concentreze în primul rând nu pe volumul de investiții efectuate, ci mai degrabă pe efectul lor;

16.

se așteaptă ca BEI să contribuie la analiza intermediară a Strategiei Europa 2020, prezentând informații cu privire la activitățile sale și contribuția acestora la realizarea țintelor acestei strategii;

17.

invită BEI să aibă în vedere elaborarea în 2015 a unui raport mai cuprinzător și mai analitic cu privire la activitățile sale anuale, care să sintetizeze în mod corespunzător informațiile din rapoartele sale tematice și să corespundă într-o mai mare măsură cerințelor de la articolul 9 din Statutul BEI;

18.

salută noile informații prezentate în documentul de lucru privind instrumentele financiare care însoțește proiectul de buget; cu toate acestea, regretă lipsa unei imagini globale asupra angajamentelor și plăților anuale ale BEI și așteaptă detalii suplimentare;

19.

subliniază că investițiile, reformele structurale și politicile bugetare solide trebuie să facă parte dintr-o strategie generală;

20.

salută punerea în practică în 2014 a inițiativei BEI „Competențe și locuri de muncă – Investiții pentru tineret” și încurajează BEI să investească în continuare în educație, dezvoltarea competențelor și locuri de muncă pentru tineri; invită BEI să raporteze în mod cuprinzător cu privire la rezultatele obținute de inițiativa sa privind investițiile pentru tineri, inclusiv prin intermediul unui indicator precum ocuparea durabilă a forței de muncă ca rezultat al unor operațiuni specifice;

21.

salută lansarea în 2014 a unei noi game de produse în cadrul proiectului InnovFin (Finanțare UE pentru inovare), destinate întreprinderilor inovatoare, indiferent de dimensiunea acestora, precum și lansarea serviciului de consiliere InnovFin destinat proiectelor de cercetare și dezvoltare de anvergură; ia act, de asemenea, de lansarea în 2014 a unui nou mandat al Grupului BEI pentru consolidarea administrării riscului;

22.

constată că, în 2014, Banca a semnat în total 225 de operațiuni pe teritoriul UE pentru promovarea inovării și competențelor (62 de operațiuni pentru inovare și C-D, în valoare de 9,6 miliarde EUR, și 25 de operațiuni pentru educație și competențe, în valoare de 4,4 miliarde EUR), precum și a IMM și întreprinderilor cu capitalizare medie (138 de operațiuni în valoare de 22,2 miliarde EUR);

23.

ia act de majorarea capitalului FEI în 2014 cu 1,5 miliarde EUR, precum și de nivelul fără precedent al investițiilor acestuia, oferind IMM-urilor finanțare de risc în valoare de 3,3 miliarde EUR, ceea ce a generat capital în valoare de 14 miliarde EUR; cere ca în raportul anual al BEI să se includă o sinteză cuprinzătoare și transparentă a operațiunilor FEI;

24.

constată că Grupul BEI canalizează finanțarea destinată IMM și întreprinderilor cu capitalizare medie printr-o serie de intermediari financiari, scopul fiind îmbunătățirea condițiilor de finanțare și a accesului la finanțare; invită, așadar, BEI să colaboreze mult mai strâns cu intermediarii săi financiari din statele membre și să-i îndemne să difuzeze informații pertinente beneficiarilor potențiali, pentru a crea un climat favorabil antreprenorilor, care să le permită IMM să aibă un acces mai ușor la finanțare;

25.

constată că în multe zone ale Europei IMM întâmpină mari greutăți în privința accesării fondurilor necesare; în acest context, apreciază faptul că BEI acordă mai multă importanță sprijinirii IMM; subliniază și importanța rolului BEI în facilitarea parteneriatelor și în consolidarea instrumentelor de susținere pentru finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii și a întreprinderilor nou-înființate inovatoare; solicită, în plus, BEI să intensifice cooperarea cu instituțiile publice regionale, pentru a optimiza posibilitățile de finanțare pentru IMM;

26.

salută programele BEI de facilitare a comerțului, în special Facilitatea de finanțare a comerțului pentru IMM, care oferă garanții băncilor străine care oferă finanțare pentru comerțul desfășurat de IMM, contribuind, astfel, la revigorarea fluxurilor comerciale și la atenuarea constrângerilor legate de garanțiile în numerar; salută și alte proiecte noi din domeniul finanțării comerțului desfășurate în țările afectate puternic de criza economică sau soluțiile financiare personalizate precum Instrumentul european de microfinanțare Progress dedicat incluziunii financiare;

27.

invită BEI să elaboreze o politică eficace de comunicare care să vizeze potențiali beneficiari privați, ca parte integrantă a funcției sale consultative; încurajează BEI să-și consolideze și să-și extindă rețeaua de birouri de pe teritoriul UE;

28.

regretă că în Raportul de activitate pe 2014 nu sunt incluse informații cu privire la punerea în aplicare a acordului semnat în iulie 2014 între Comisie și FEI în cadrul Programului UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM (COSME);

29.

constată că dintre cele 84 de proiecte de mediu semnate în 2014 pe teritoriul UE, în valoare totală de 12,6 miliarde EUR, proiectele vizând transportul sustenabil au atins o valoare de 5,1 miliarde EUR, proiectele vizând sursele regenerabile de energie și eficiența energetică au atins o valoare de 3,7 miliarde EUR, iar proiectele de protecție a mediului 3,8 miliarde EUR; constată, de asemenea, că operațiunile semnate pentru obiectivul transversal „măsuri de combatere a schimbărilor climatice” au atins o valoare de 16,8 miliarde EUR, respectiv 24 % din finanțarea totală acordată de BEI pe teritoriul UE;

30.

ia act de faptul că sprijinul acordat de BEI în 2014 pentru dezvoltarea capacității de producție a energiei din surse regenerabile s-a concentrat în principal în cele cinci economii cele mai importante ale UE, în cele 13 noi state membre ale UE fiind investite numai 42 de milioane EUR din cele 4,5 miliarde EUR destinate proiectelor privind sursele regenerabile de energie din cele 28 de state membre; constată, de asemenea, o concentrație similară și în domeniul eficienței energetice, în care numai 148 de milioane EUR din 2 miliarde EUR au fost alocate celor 13 state membre noi; încurajează creșterea treptată a cotei obligatorii din viitoarele investiții în dezvoltarea capacității sectorului energiilor regenerabile și în eficiența energetică în noile state membre, până va ajunge la 30 % din totalul investițiilor în aceste domenii până în 2020; cere să se depună mai multe eforturi pentru a acorda asistență tehnică suplimentară autorităților naționale și regionale pentru a-și îmbunătăți capacitatea de a elabora proiecte viabile care vor stimula mai multe investiții în sectorul energetic;

31.

salută lansarea în 2014 a unor noi instrumente inovatoare destinate sprijinirii măsurilor climatice, cum ar fi Instrumentul de finanțare privată pentru eficiența energetică și Mecanismul de finanțare a capitalului natural, și invită BEI să relateze despre implementarea acestora în viitoarele sale rapoarte de activitate;

32.

încurajează angajamentul asumat de BEI să sprijine inițiative care permit UE să-și mențină poziția de lider și să-și îndeplinească ambițiile de durată ce vizează piața carbonului în contextul cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030, al strategiei care vizează reducerea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 și al negocierilor din cadrul ONU în vederea elaborării unui nou acord mondial; solicită revizuirea ponderii investițiilor BEI în acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice, întrucât cota de 25 % a fost deja atinsă;

33.

ia act de impulsul pentru dezvoltarea unei piețe a obligațiunilor ecologice și de rolul de frunte al BEI, care are propriile obligațiuni ecologice și obligațiuni de sensibilizare cu privire la problemele climatice, dat fiind interesul investitorilor în produse financiare destinate creșterii economice sustenabile, cu emisii reduse de carbon și rezistente în fața schimbărilor climatice; solicită BEI să își revizuiască standardul de performanță în domeniul emisiilor în 2016 pentru a reflecta Strategia UE privind reducerea emisiilor de CO2 până în 2050;

34.

salută publicarea în septembrie 2015 a Strategiei BEI de combatere a schimbărilor climatice – Mobilizarea de finanțare pentru tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice, precum și a Raportului de sinteză pe 2010-2014 privind evaluarea operațiunilor BEI de finanțare a măsurilor de combatere a schimbărilor climatice (atenuare) în UE; cere să se aplice abordarea SMART (specific, măsurabil, realizabil, realist și la timp) în cadrul planurilor de acțiune specifice întocmite pe baza Strategiei BEI în domeniul climei până în 2017;

35.

constată că pentru operațiunile de susținere a coeziunii s-au alocat 19,9 miliarde EUR, ceea ce reprezintă 29 % din finanțarea totală acordată de BEI în 2014 pe teritoriul UE; regretă, însă, că nu sunt incluse informații cu privire la numărul de proiecte sprijinite de Grupul BEI în cadrul sectoarelor, instrumentelor financiare sau inițiativelor aplicate relevante, legate de acest obiectiv transversal;

36.

subliniază rolul hotărâtor al politicii de coeziune în reducerea dezechilibrelor dintre regiunile europene și stimularea integrării europene; evidențiază în acest context importanța determinantă a abordării bazate pe rezultate; îndeamnă BEI să includă în viitoarele sale rapoarte anuale informații detaliate privind contribuția activităților BEI la realizarea obiectivelor politicii de coeziune și rezultatele obținute;

37.

salută rolul crescut pe care Grupul BEI îl va juca în implementarea politicii de coeziune în perioada de programare 2014-2020; consideră că acesta este un pas în direcția cea bună în ceea ce privește îmbunătățirea sinergiilor dintre BEI și fondurile ESI; solicită îmbunătățirea activității sale, în conformitate cu Protocolul nr. 28 din TFUE privind coeziunea economică, socială și teritorială; consideră că este necesară consolidarea cooperării dintre Comisie, BEI și organismele locale și regionale, pentru a se asigura utilizarea cu succes a instrumentelor financiare în favoarea dezvoltării teritoriale și a coeziunii; salută parteneriatul dintre Comisie și BEI în înființarea platformei de consultanță FI-COMPASS; are convingerea că este nevoie să se simplifice normele aplicabile sprijinului acordat prin fondurile ESI pentru instrumentele financiare ale BEI;

38.

salută, în special, activitatea de finanțare a BEI în proiecte din sectorul infrastructurilor și al transportului în regiunile europene; subliniază faptul că aceste forme de sprijin financiar măresc în mod substanțial posibilitățile de schimburi comerciale, stimulând creșterea economică și competitivitatea, mai ales în zonele care se caracterizează prin dezavantaje geografice naturale;

39.

constată că, în 2014, BEI a semnat pe teritoriul UE 104 proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii sociale și economice, în valoare totală de 20,2 miliarde EUR, proiectele strategice din domeniul transporturilor (inclusiv TEN-T) primind 8,2 miliarde EUR, proiectele pentru energie competitivă și sigură 7,5 miliarde EUR, iar proiectele de renovare urbană 4,5 miliarde EUR;

40.

subliniază că investițiile în proiecte sustenabile de infrastructură sunt esențiale pentru îmbunătățirea competitivității și pentru restabilirea creșterii economice și creării de locuri de muncă în Europa; prin urmare, solicită BEI să-și îndrepte finanțarea spre zonele cele mai afectate de niveluri ridicate de șomaj și să vizeze mai multe proiecte de infrastructură socială; subliniază că finanțarea BEI ar trebui să se axeze în primul rând pe țările cu o calitate și o dezvoltare reduse ale infrastructurii, ținând cont, totuși, de principiul bunei gestiuni financiare și de viabilitatea proiectelor;

41.

observă cu îngrijorare tendința de a finanța infrastructuri precum autostrăzile, care stimulează consumul de carburanți fosili, în contradicție cu obiectivele pe termen lung ale UE care vizează o economie fără emisii de CO2; solicită BEI să includă în mod obligatoriu o evaluare ex ante independentă privind valoarea adăugată ecologică, economică și socială în procesul de selectare a proiectelor ce urmează a fi finanțate în interiorul și în afara Uniunii, cerând, în plus, ca toate evaluările ex ante și ex post să fie realizate prin implicarea efectivă a părților interesate, a entităților locale, regionale și naționale și a reprezentanților societății civile; solicită, de asemenea, să fie făcute publice și complet accesibile rezultatele acestor evaluări, precum și indicatorii utilizați;

42.

subliniază că finanțarea unor mari proiecte facilitează adesea infiltrarea unor societăți care au legături cu criminalitatea organizată; regretă că BEI a finanțat tronsonul de autostradă „Passante di Mestre” în cazul căruia se desfășoară în prezent anchete privind fraude fiscale; observă cu îngrijorare că BEI nu a dat curs cererilor în această privință cuprinse în Raportul privind raportul anual pe 2013 referitor la apărarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei; cere din nou BEI să suspende orice formă de finanțare a proiectului;

43.

subliniază importanța dezvoltării regionale și invită BEI să consolideze dialogul și cooperarea cu autoritățile regionale și locale, băncile și agențiile; în acest cadru, consideră că cooperarea transfrontalieră ar trebui, de asemenea, sprijinită;

44.

solicită BEI să sporească sprijinul acordat proiectelor acoperite de strategiile macro-regionale ale UE; subliniază importanța continuării sprijinirii sectoarelor economice inovatoare durabile, dar și a sectoarelor economice tradiționale din UE; subliniază că este nevoie ca Europa să fie interconectată prin intermediul transportului intermodal, precum și prin investiții la nivel local; cere, de asemenea, crearea de platforme financiare și de investiții care să permită reunirea de fonduri din diverse surse și mobilizarea investițiilor necesare pentru astfel de proiecte macro-regionale;

45.

salută noul Fond european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază necesitatea ca FEIS să funcționeze într-un mod eficient, transparent și echitabil, potrivit criteriilor din mandatul și regulamentul său, recomandă o cooperare strânsă cu Parlamentul European și Curtea de Conturi Europeană și o supraveghere riguroasă din partea acestora a operațiunilor FEIS; subliniază că resursele FEIS trebuie să aibă o adiționalitate efectivă comparativ cu operațiunile obișnuite finanțate de BEI; reamintește că FEIS trebuie să contribuie, de asemenea, la coeziune și invită BEI să asigure existența unei complementarități cu investițiile din partea fondurilor structurale și de investiții europene și a altor fonduri publice; cere BEI să execute și să dezvolte în continuare FEIS, în strânsă cooperare cu colegislatorii, inclusiv prin încheierea în timp util și obligatorie a acordului încă nefinalizat dintre Parlament și BEI;

46.

se așteaptă ca obiectivele FEIS să fie coerente cu OPP ale BEI, iar nivelul investiților BEI pentru 2016 să fie adaptat astfel încât să reflecte și operațiunile FEIS;

47.

subliniază că FEIS ar trebui să aducă beneficii tuturor statelor membre, fără o alocare prealabilă pe sectoare și regiuni, și ar trebui să fie coerent, de asemenea, cu inițiativele de investiții regionale sau locale în curs de desfășurare; subliniază că finanțarea acordată de FEIS ar trebui să aducă beneficii și proiectelor la scară mică;

48.

este conștient de dificultățile aferente creării și aducerii rapide în stare operațională a unei rezerve de proiecte strategice pentru FEIS; salută înființarea de către BEI a Platformei europene de consiliere în materie de investiții, care are ca scop punerea la dispoziția promotorilor potențiali a asistenței tehnice și a competențelor de specialitate; se așteaptă ca mecanismul de asistență tehnică să funcționeze bine la nivel local și regional;

49.

recomandă statelor membre să desemneze bănci naționale de promovare și intensificarea cooperării dintre BEI și băncile de promovare, instituțiile financiare și platformele de investiții naționale, pentru a pune în comun și a partaja competențe de specialitate și tehnologii, precum și pentru a adapta mai precis acțiunile BEI la prioritățile strategice ale statelor membre; reamintește că este necesar să se asigure o transparență deplină și să se acorde prioritate unei abordări orientate spre rezultate în ceea ce privește implicarea băncilor și instituțiilor naționale de promovare în proiectele din cadrul FEIS;

50.

cere BEI să se asigure că FEIS nu este folosit ca o majorare de capital implicită a BEI; solicită BEI să verifice și să demonstreze întotdeauna că în cazul unei mobilizări a FEIS sunt îndeplinite condițiile privind adiționalitatea stipulate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 2015/1017 și, mai ales, că nu se produce o eliminare din joc a surselor de finanțare private;

51.

este îngrijorat de faptul că multe proiecte selectate în etapa de stocare ar fi avut acces la finanțare în condiții normale și nu îndeplinesc cerința privind adiționalitatea; reamintește faptul că garanția pentru FEIS este menită să permită BEI să își asume mai multe riscuri, menținându-și ratingul AAA; subliniază că va fi extrem de vigilent în ceea ce privește monitorizarea respectării acestui criteriu;

52.

se așteaptă din partea grupului BEI să acorde o atenție deosebită respectării articolului 140 alineatul (6) din Regulamentul financiar care prevede că instrumentele financiare „nu generează avantaje necuvenite, în special sub formă de dividende necuvenite sau profit pentru terțe părți”, date fiind temerile că FEIS ar putea, în vreun fel, să contribuie la „socializarea riscurilor și privatizarea profiturilor” și ținând seama de experiențele de finanțare în cazuri precum proiectul Castor din Spania și proiectul Passante di Mestre din Italia;

53.

consideră că inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte (PBI) ar trebui supusă unei evaluări riguroase în ceea ce privește impactul său financiar, social și ecologic; îndeamnă Comisia să inițieze un proces de consultare incluziv și deschis la nivelul UE, cu participarea reprezentanților Parlamentului European, cu privire la viitorul obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte pentru perioada 2016-2020, înainte de implementarea deplină a actualei faze pilot a PBI;

54.

salută mandatul reînnoit al BEI pentru acordarea de împrumuturi în afara UE în perioada 2014-2020, prin care UE pune la dispoziție o garanție pentru operațiunile externe ale BEI de până la 30 de miliarde EUR, precum și obiectivele principale aferente, și anume dezvoltarea sectorului privat la nivel local, dezvoltarea unei infrastructuri sociale și economice și adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

55.

invită BEI să acorde o atenție deosebită țărilor terțe și regiunilor din afara UE care sunt afectate de conflicte și sărăcie extremă, având ca obiectiv principal reducerea decalajului de dezvoltare dintre UE și aceste regiuni, dar și pentru a contribui la programele de sprijinire a IMM în țările cu care întreține relații comerciale, inclusiv prin finanțarea suficientă a zonei de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare pentru întreprinderile mici și mijlocii (DCFTA), cu un accent special pe țările din vecinătatea sud-mediteraneeană și din vecinătatea estică; invită BEI să colaboreze cu Banca Africană de Dezvoltare (BAD) în vederea finanțării unor investiții pe termen lung în serviciul dezvoltării economice; salută faptul că granturile UE sunt tot mai mult asociate cu împrumuturile BEI, pentru obținerea unor rezultate mai bune ale proiectelor în țările partenere ale UE;

56.

îndeamnă BEI să promoveze în continuare activ creșterea durabilă atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, pentru a sprijini dezvoltarea durabilă pretutindeni în lume; subliniază faptul că BEI, în calitatea sa de organism financiar al Uniunii, trebuie să își îndeplinească rolul în atingerea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă; solicită ca, în cadrul revizuirii intermediare din 2016 a mandatului BEI privind împrumuturile externe, să se acorde o atenție deosebită agendei de dezvoltare post-2015;

57.

reamintește că Banca Europeană de Investiții este cel mai mare finanțator străin din Turcia și că, în urma deschiderii negocierilor de aderare în 2004, BEI și-a intensificat operațiunile de creditare în această țară, circa 23 de miliarde EUR fiind puși la dispoziție în ultimii 10 ani; regretă faptul că, în ciuda crizei economice persistente din UE, Turcia este în prezent țara din afara UE care primește cea mai mare finanțare din partea BEI, cu circa 3,5 % din creditele totale acordate de BEI (2015); cere ca finanțarea să fie într-o mai mare măsură condiționată de respectarea drepturilor omului și a libertății de expresie;

58.

încurajează BEI să elaboreze și să aplice abordarea cuprinzătoare necesară ca răspuns la provocările majore generate de fluxul de migranți care vizează Europa, inclusiv operațiuni mai consistente în țările în care își au originea acești migranți, precum și în țările care au frontiere comune cu țările de origine;

59.

invită BEI, în acest sens, să își concentreze activitățile pe sprijinirea nevoilor de investiții în infrastructuri urbane, de sănătate, educaționale și sociale, pe stimularea activităților economice care creează noi oportunități de muncă și pe promovarea cooperării transfrontaliere dintre statele membre și țările terțe;

60.

atrage atenția asupra faptului că BEI este un actor important pentru promovarea priorităților și obiectivelor politicii externe a UE; recomandă să se intensifice cooperarea și coordonarea dintre BEI și serviciile și instrumentele de politică externă ale UE; se pronunță în favoarea continuării și îmbunătățirii evaluărilor sistematice ex ante și ex post ale impactului economic al proiectelor susținute de BEI în raport cu obiectivele SEAE și principiile generale care călăuzesc acțiunea externă a Uniunii menționate la articolul 21 din TUE și Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului; solicită, în ceea ce privește investițiile din afara Uniunii, să se realizeze un raport detaliat cu privire la orice posibile pierderi și la modul și situațiile în care a fost utilizat instrumentul de garantare; salută seria de seminarii ținute de BEI pe tema afacerilor și a drepturilor omului;

61.

cere BEI să pună la dispoziția Parlamentului și a publicului informații detaliate privind finanțarea oferită de BEI și performanțele Ombudsmanului pentru afaceri din Ucraina;

62.

salută soluția la care s-a ajuns cu Banca Mondială prin care BEI poate să contribuie la facilitarea achiziționării de gaze de către Ucraina;

63.

își exprimă intenția de a monitoriza îndeaproape implementarea mandatului extern al BEI înainte de revizuirea intermediară, având în vedere, de asemenea, activarea potențială a unei sume suplimentare de 3 miliarde EUR; își confirmă angajamentul de a examina îndeaproape primele „rapoarte de finalizare a proiectelor”, care urmează a fi publicate în contextul mandatului privind împrumuturile externe pentru perioada 2014-2020; solicită Curții de Conturi Europene să elaboreze un raport special privind performanțele activităților de creditare externă ale BEI și alinierea acestora la politicile UE;

64.

salută calitatea ridicată a activelor BEI, cu o rată a activelor neperformante aproape de 0 % (0,2 %) din totalul portofoliului de credite, și gestionarea prudentă a lichidităților; consideră esențial ca BEI să își mențină ratingul de credit AAA pentru a-și păstra accesul la piețele de capital internaționale în cele mai bune condiții de finanțare;

65.

sugerează ca BEI să își îmbunătățească capacitățile de analiză sectorială și să publice date statistice agregate, precum și informații privind sub-proiectele, facilitând o abordare axată pe anumite sectoare determinate sau pe tipuri de întreprinderi mici și mijlocii; insistă asupra necesității de a integra în raportul anual al BEI o analiză mai completă și mai detaliată a nevoilor de investiții pe sectoare de activitate în Uniune, pentru a identifica deficiențele de investiții comparativ cu prioritățile UE; consideră că BEI ar trebui să evalueze capacitatea instrumentelor sale de investiții de a acoperi carențele.

66.

evidențiază importanța acordată de BEI politicii sale de toleranță zero față de fraude, corupție și coluziune, precum și angajamentul său de a asigura un nivel ridicat al integrității și respectarea normelor etice; salută, în acest context, aprobarea de către Consiliul Guvernatorilor BEI, a unei versiuni actualizate a politicii de combatere a fraudei și Raportul anual pe 2014 al Grupului BEI privind activitățile de combatere a fraudelor; speră ca BEI să sisteze eliberarea de tranșe din împrumuturi pentru proiectele care fac obiectul unor investigații de corupție la nivel național sau european;

67.

salută adoptarea, în iulie 2014, a versiunii revizuite a Cadrului Grupului BEI pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (AML-CFT); încurajează BEI să continue dialogul cu societatea civilă cu privire la îmbunătățirea politicii sale privind jurisdicțiile necooperante; invită BEI să instituie o nouă politică de impozitare responsabilă, pornind de la revizuirea politicii sale privind jurisdicțiile necooperante (politica JNC) în 2016; îndeamnă BEI să condiționeze atât finanțarea directă, cât și finanțarea prin intermediari de publicarea datelor fiscale relevante din fiecare țară, în conformitate cu dispoziția din CRD IV referitoare la instituțiile de credit, precum și de publicarea de informații privind beneficiarul real;

68.

invită BEI ca, în cadrul evaluărilor ex ante ale întreprinderilor care fac obiectul unor anchete judiciare, să își actualizeze politicile privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și a crimei organizate;

69.

ia act de raportul privind punerea în practică în 2014 a politicii de transparență a BEI; insistă asupra necesității de a atinge cel mai înalt nivel al transparenței și răspunderii instituționale, asigurând publicarea proactivă și exhaustivă a informațiilor bugetare și accesul la datele financiare aferente proiectelor finanțate de BEI;

70.

solicită să se aplice nivelul maxim de transparență și publicitate cu privire la sistemul de contractare și subcontractare și să se asigure în orice caz accesul Parlamentului la informațiile și documentația aferente;

71.

încurajează BEI să respecte cu strictețe cerințele legate de registrul public al documentelor de mediu prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 privind Convenția de la Aarhus și să continue să raporteze periodic cu privire la activitățile sale de creditare în afara UE, în conformitate cu standardele Inițiativei internaționale privind transparența ajutoarelor (IATI);

72.

repetă că BEI ar trebui să-și consolideze activitățile legate de obligațiile de diligență, pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor privind beneficiarii finali și pentru a preveni într-un mod mai eficient realizarea de tranzacții cu intermediari financiari care au un istoric negativ în ceea ce privește transparența, fraudele, corupția, criminalitatea organizată, spălarea banilor proveniți din activități ilicite sau impactul negativ asupra mediului ori impactul social sau care sunt înregistrați în centre financiare off-shore ori în paradisuri fiscale și care se dedau la practici de eludare agresivă a impozitelor; solicită BEI să nu folosească inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte care să servească în activități infiltrate de criminalitatea organizată; subliniază din nou că este necesar să se întocmească, împreună cu Comisia, o listă publică riguroasă care să conțină criteriile de selecție de către BEI a intermediarilor financiari;

73.

invită BEI să elaboreze reguli mai stricte în materie de conflicte de interese și criterii clare, stricte și transparente pentru parteneriatele de tip public-privat care beneficiază de finanțare pentru a garanta că nu doar partea de investiții a proiectelor este suportată în mod echitabil de partenerii publici și cei privați, și ci și partea de riscuri aferente investițiilor, în vederea protejării interesului public; solicită BEI să consolideze baza de know-how (inclusiv prin elaborarea de orientări), pentru ca guvernele, regiunile și municipalitățile să participe în parteneriate public-private;

74.

cere BEI să se asigure că întreprinderile care participă la proiecte cofinanțate de BEI sunt obligate să respecte principiul egalității de remunerare și al transparenței remunerării, precum și principiul egalității de gen, prevăzute în Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă; în plus, subliniază faptul că, la stabilirea proiectelor care urmează să fie finanțate, BEI ar trebui să țină seama de măsurile adoptate de întreprinderile candidate în materie de responsabilitate socială a întreprinderii;

75.

consideră că ar fi utile actualizări regulate cu privire la costurile și onorariile administrative suportate de BEI și la impactul proiectelor finanțate asupra ocupării forței de muncă și valorii economice adăugate;

76.

recomandă ca pe site-ul de internet al BEI să fie publicate documente ce nu sunt confidențiale, cum ar fi planurile operaționale ale BEI pe anii trecuți, acordurile și memorandumurile interinstituționale și alte acorduri pertinente, recomandând, de asemenea, publicarea periodică a proceselor verbale complete ale organelor de conducere ale BEI începând cu ianuarie 2016; consideră că facilitarea accesului public la documente este un element cheie al transparenței, responsabilității și integrității instituției;

77.

salută procesul de revizuire a politicii BEI privind mecanismul de tratare a plângerilor, lansat în septembrie 2015, și consultarea publică conexă care se adresează părților interesate vizate; se așteaptă ca revizuirea în curs a mecanismului de tratare a plângerilor să îmbunătățească și să sporească independența și eficiența acestuia și să contribuie la sporirea eficacității și eficienței biroului său responsabil de mecanismul de tratare a plângerilor; invită Comitetul de direcție al BEI să ia în considerare recomandările biroului menționat și să dea curs avizelor Ombudsmanului European; solicită asigurarea unui flux continuu de informații între Oficiul mecanismului de tratare a reclamațiilor al BEI și Consiliul Guvernatorilor BEI; consideră că este necesară actualizarea memorandumului de înțelegere dintre BEI și Ombudsmanul European, pentru ca acesta să joace un rol mai activ atunci când își exercită controlul extern asupra BEI; consideră totodată că este necesară îmbunătățirea procedurilor de control al BEI și a răspunderii democratice a acesteia;

78.

salută rapoartele anuale pentru exercițiul financiar 2014 ale Comitetului de audit al BEI și îndeamnă organele responsabile ale BEI să asigure respectarea deplină a celor mai bune practici prudențiale din sectorul bancar în domeniile în care acestea nu au fost respectate pe deplin în 2014; ia act de intenția conducerii BEI de a reorganiza funcțiile de control ale Băncii; sprijină solicitarea Comitetului de audit de a se elabora un plan de implementare corespunzător, precum și intenția acestuia de a monitoriza cu atenție evoluțiile ulterioare; sprijină avertizarea adresată de Comitetul de audit conducerii și serviciilor BEI cu privire la faptul că BEI trebuie să-și mențină capacitățile, fără însă a reduce eficacitatea cadrului actual de control intern;

79.

consideră că rapoartele anuale ale BEI ar trebui să dedice mai mult spațiu rezultatelor proiectelor finalizate; în acest context, solicită BEI, în cooperare cu partenerii la proiecte, să prezinte un set de rezultate pentru fiecare proiect finalizat care să evalueze eficacitatea finanțării acordate de BEI;

80.

ia act de faptul că la 27 octombrie 2015 a expirat Acordul tripartit menționat la articolul 287 alineatul (3) din TFUE, care reglementează cooperarea dintre BEI, Comisie și Curtea de Conturi cu privire la modalitățile de control de către Curte al activităților BEI de administrare a fondurilor Uniunii și ale statelor membre; invită cele trei instituții să coopereze în procesul de reînnoire și actualizare a acestui acord și să asigure includerea în noul acord a tuturor instrumentelor sau inițiativelor existente și noi ale BEI care implică fonduri publice din partea UE sau din partea Fondului european pentru dezvoltare; solicită în acest context să se delege Conții de Conturi Europene atribuții extinse pentru a evalua și raporta mai detaliat cu privire la practicile BEI de acordare a împrumuturilor și a instrumentelor și inițiativelor legate direct de execuția creditelor bugetare UE;

81.

consideră că gradul tot mai mare de complexitate și volumul în creștere al activităților BEI, împreună cu incertitudinea de pe piețele financiare, fac și mai necesară găsirea unor soluții pentru înființarea unei supravegheri prudențiale eficace a activităților BEI; regretă, prin urmare, că propunerile Parlamentului formulate anterior privind introducerea unei supravegheri prudențiale externe nu au fost luate în considerare nici de Comisie, nici de BEI;

82.

încurajează eforturile depuse de părțile care participă la elaborarea unui acord interinstituțional între Parlamentul European și BEI, care va prevedea o cooperare mai intensă între cele două instituții; se pronunță în favoarea unui dialog structurat periodic între Președintele BEI și Parlamentul European pentru a asigura o supraveghere parlamentară mai strictă a activităților BEI; de asemenea, în cadrul acestui Acord interinstituțional, adresează un apel BEI să accepte semnarea unui acord cu Parlamentul care să permită deputaților în Parlamentul European să adreseze întrebări directe Președintelui BEI, fixând de comun acord un termen de răspuns, similar cu cazul Președintelui BCE;

83.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/17

—

având în vedere Convențiile de la Geneva și alte instrumente juridice privind dreptul internațional umanitar,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte instrumente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) din domeniul drepturilor omului,

—

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

—

având în vedere concluziile Consiliului din 10-11 decembrie 2015 referitoare la procesul de pregătire a summitului mondial umanitar,

—

având în vedere articolul 208 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,

—

având în vedere Orientările actualizate ale Uniunii Europene de promovare a respectării dreptului internațional umanitar (1),

—

având în vedere Principiile de parteneriat (astfel cum au fost aprobate de Platforma umanitară mondială) adoptate la 12 iulie 2007,

—

având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 2 februarie 2016 pentru summitul mondial umanitar, „O umanitate, o răspundere comună”,

—

având în vedere Rezoluția 1998, adoptată la 12 iulie 2011, și Rezoluția 2143, adoptată la 7 martie 2014, ale Consiliului de Securitate al ONU, care abordează protecția copiilor afectați de conflictele armate,

—

având în vedere Rezoluția 64/290 a Adunării Generale a ONU din 9 iulie 2010 referitoare la dreptul la educație în situații de urgență,

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen (2), Rezoluția sa din 4 februarie 2016 referitoare la uciderea sistematică în masă a minorităților religioase de către așa-numita grupare ISIS/Daesh (3), Rezoluția sa din 26 noiembrie 2015 referitoare la educația pentru copii în situații de urgență și de criză prelungită (4), Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate (5) și Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar (6),

—

având în vedere Rezoluția 1502 (2003) a Consiliului de Securitate al ONU, referitoare la violența împotriva lucrătorilor umanitari, și Rezoluția 2175 (2014) referitoare la protecția civililor în conflictele armate,

—

având în vedere Declarația privind școlile sigure din mai 2015, supusă aprobării în cadrul Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, la convocarea ministrului afacerilor externe norvegian în mai 2015, precum și Orientările aferente pentru protejarea școlilor și universităților împotriva utilizării în scopuri militare în cursul conflictelor armate,

—

având în vedere nota orientativă privind atacurile împotriva școlilor și spitalelor, destinată tuturor persoanelor implicate în monitorizare, raportare și reprezentare, publicată la 21 mai 2014 de către reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate,

—

având în vedere Rezoluția adoptată de cea de a 32-a Conferință internațională a Mișcării de Crucea Roșie și Semiluna Roșie din 10 decembrie 2015 referitoare la consolidarea respectării dreptului internațional umanitar,

—

având în vedere raportul Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) referitor la proiectul „Asistența medicală în pericol” și raportul său referitor la violența împotriva unităților de asistență medicală și a personalului medical,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât comunitatea internațională a fost martora, în ultimii ani, a unei creșteri copleșitoare a numărului de atacuri asupra școlilor și spitalelor în conflictele armate la nivel mondial, cum ar fi cele mai recente atacuri care au vizat centre de sănătate ale organizației Medici fără Frontiere (MFF) în Kunduz (Afganistan) la 3 octombrie 2015, în Razah (Yemen) la 10 ianuarie 2016 și într-o serie de orașe siriene în cursul actualului conflict; întrucât s-a înregistrat o creștere fără precedent a cazurilor de interzicere a ajutoarelor umanitare și a accesului lucrătorilor umanitari, de execuție a civililor și a personalului umanitar, de detenții în condiții dificile și de cazuri în care civilii sunt folosiți ca ostatici sau sclavi; întrucât, din cauza nevoilor și provocărilor tot mai numeroase, a lipsei continuității în realizarea angajamentelor, precum și a costurilor tot mai ridicate ale ajutorului umanitar, actualul sistem de ajutor umanitar a ajuns la limită și întrucât acest lucru a forțat o serie de organizații din domeniu să suspende temporar diferite forme de sprijin, precum asistența alimentară, furnizarea de adăposturi și alte operațiuni umanitare care pot salva vieți;

B.

întrucât primul summit mondial umanitar va avea loc la Istanbul, în perioada 23-24 mai 2016; întrucât, în raportul său întocmit pentru summitul mondial umanitar, intitulat „O umanitate, o răspundere comună”, Secretarul General al ONU atrage atenția asupra a ceea ce numește „erodarea nerușinată și brutală a respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar” în cadrul conflictelor armate, ceea ce amenință să provoace revenirea la o eră a războiului fără limite; întrucât raportul consemnează faptul că a nu cere și a nu promova respectarea normelor noastre comune și a nu sprijini mecanismele existente de punere în aplicare, monitorizare și responsabilizare contribuie la această erodare;

C.

întrucât dreptul internațional umanitar (DIU), cunoscut și ca dreptul conflictelor armate, urmărește să atenueze efectele conflictelor armate prin protejarea celor care nu iau parte la conflicte și prin reglementarea mijloacelor și metodelor de luptă;

D.

întrucât Consiliul de Securitate al ONU joacă un rol evident în asigurarea respectării dreptului internațional în ceea ce privește protecția tuturor lucrătorilor umanitari;

E.

întrucât trebuie consolidată protecția lucrătorilor umanitari, fără a face deosebiri în acordurile de securitate între personalul internațional și cel local;

F.

întrucât apariția a unui număr în creștere de actori nestatali, grupuri teroriste și alte entități în conflictele armate creează dificultăți în aplicarea dreptului internațional umanitar; întrucât toate părțile implicate în conflicte, inclusiv actorii armați statali și nestatali, trebuie să garanteze accesul organizațiilor umanitare la regiunile în cauză, pentru a permite acestora să acorde asistență populațiilor civile vulnerabile, afectate de conflicte;

G.

întrucât principiile umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței și normele fundamentale care stau la baza dreptului internațional umanitar și a drepturilor omului, consacrate de Convențiile de la Geneva și de protocoalele adiționale la acestea trebuie să reprezinte pilonul central al tuturor acțiunilor umanitare; întrucât protecția persoanelor strămutate trebuie să fie garantată, iar independența ajutorului umanitar trebuie să fie primordială;

H.

întrucât spitalele și personalul medical sunt protejate în mod explicit de dreptul internațional umanitar și întrucât atacurile deliberate care vizează populația și infrastructura civilă sunt interzise în mod clar de dreptul internațional umanitar, fiind considerate drept o încălcare gravă a acestuia;

I.

întrucât Statutul de la Roma a definit atacurile împotriva lucrătorilor umanitari drept crime de război; întrucât acesta subliniază, de asemenea, că atacurile deliberate care vizează clădiri consacrate religiei, educației, artei, științei sau scopurilor caritabile, sau monumentele istorice, constituie crimă de război;

J.

întrucât inviolabilitatea sediilor și activelor ONU, inclusiv a școlilor și a unităților medicale, este protejată de Convenția din 1946 privind drepturile și imunitățile Organizației Națiunilor Unite;

K.

întrucât CICR a declarat, de asemenea, că datoria de a ancheta presupusele crime de război este o normă a DIU cutumiar, care se aplică atât conflictelor armate internaționale, cât și conflictelor armate interne;

L.

întrucât unele grupuri armate se opun educației laice și educației fetelor sau tratării fetelor de către personal medical de sex masculin și, prin urmare, îngreunează accesul la aceste servicii; întrucât un climat general de nesiguranță, ca urmare a conflictelor, împiedică, de asemenea, copiii, profesorii și personalul medical să meargă la școală sau să solicite asistență medicală; întrucât femeile și copiii sunt expuși unor riscuri și mai mari ca urmare a strămutării populației și a colapsului structurilor normale de protecție și de sprijin; întrucât dreptul internațional umanitar prevede obligația de a acorda femeilor și fetelor care sunt victime ale violurilor pe durata conflictelor armate toate îngrijirile medicale necesare, fără nicio discriminare; întrucât Organizația Mondială a Sănătății include avortul în condiții neadecvate printre primele trei cauze ale mortalității materne; întrucât sănătatea maternă, asistența psihologică pentru femeile care sunt victime ale violurilor, precum și educația și școlarizarea copiilor strămutați reprezintă provocări majore în cadrul taberelor de refugiați;

M.

întrucât, cu începere din 14 martie 2016, 52 de state, printre care mai multe state membre ale UE, dar nu toate acestea, au adoptat Declarația privind școlile sigure, în urma Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, care a avut loc în luna mai 2015;

N.

întrucât Consiliul Afaceri Externe, atunci când a adoptat Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, a subliniat că este important să se abordeze în mod eficient consecințele încălcărilor grave, prin sprijinirea mecanismelor de responsabilitate corespunzătoare, și a subliniat rolul important al Curții Penale Internaționale în situațiile în care statul sau statele în cauză nu pot sau nu doresc să își exercite jurisdicția; întrucât Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în astfel de situații, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)];

O.

întrucât, în perioada 2012-2015, CICR a organizat o consultare de mare anvergură cu privire la modalitățile de consolidare a protecției juridice a victimelor conflictelor armate și cele de eficientizare a mecanismelor de respectare a DIU;

P.

întrucât Orientările actualizate ale UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar fac trimitere la diverse modalități de acțiune aflate la dispoziția UE în relațiile sale cu țări terțe în acest sens, inclusiv dialogul politic, declarațiile publice generale, măsurile restrictive, cooperarea cu alte organisme internaționale, operațiunile de gestionare a crizelor, responsabilitatea individuală, formarea și controlul exporturilor de arme;

Q.

întrucât statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă în cele din urmă la un acord privind un nou mecanism propus de CICR și guvernul elvețian pentru consolidarea respectării DIU; întrucât statele participante au convenit să lanseze un nou proces interguvernamental pentru a găsi modalități de a consolida punerea în aplicare a DIU, cu scopul de a prezenta rezultatele la următoarea conferință internațională din 2019;

R.

întrucât capitolul dedicat ajutorului umanitar din bugetul UE, care, în 2015, însuma credite în valoare de 909 milioane EUR, reprezintă mai puțin de 1 % din totalul bugetului UE; întrucât o mai bună corelare între ajutorul de urgență și asistența pe termen lung ar putea reduce actualele diferențe dintre nivelul enorm al nevoilor din sectorul umanitar și mijloacele disponibile,

1.

reafirmă contribuția fundamentală a dreptului umanitar internațional la istoria modernă a umanității și cheamă toate statele membre ale ONU să profite de oportunitatea oferită de summitul mondial umanitar pentru a confirma locul central ocupat de dreptul umanitar internațional și protecția pe care o oferă;

2.

regretă profund nerespectarea dreptului internațional umanitar și își exprimă șocul și profunda îngrijorare cu privire la atacurile mortale asupra spitalelor, școlilor și a altor ținte civile, lansate într-un ritm din ce în ce mai alarmant în conflicte armate în întreaga lume, ale căror ținte și victime devin pacienții, studenții, cadrele didactice și medicale, lucrătorii din domeniul ajutorului umanitar, copiii și membrii familiilor acestora; consideră că, după condamnările pronunțate la nivel internațional, ar trebui să urmeze anchetele independente și o autentică tragere la răspundere; invită UE și statele membre ale ONU, instituțiile UE și Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele (ÎR/VP) să recunoască amploarea reală a acestei situații de urgență și să utilizeze toate instrumentele de care dispun pentru a aborda această problemă;

3.

condamnă atacurile asupra spitalelor și a școlilor, care sunt interzise conform legislației internaționale, recunoscând că astfel de acte pot constitui încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva din 1949, precum și crime de război, în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); își exprimă convingerea că, în situații de conflict armat, menținerea unităților medicale și educaționale, ca spații neutre și protejate, trebuie asigurată prin anchete transparente, independente și imparțiale privind atacurile violente care au avut loc și printr-o reală tragere la răspundere pentru crimele comise de toate părțile implicate; subliniază importanța menținerii distincției dintre actorii umanitari și militari și necesitatea de a evita cooptarea acțiunii umanitare în scopuri militare sau politice, fapt ce subminează și pune în pericol operațiunile umanitare veritabile și personalul acestora;

4.

condamnă utilizarea spitalelor și a școlilor de către părțile implicate în conflicte armate, care le transformă în ținte efective ale atacurilor; reamintește că cei care utilizează persoanele sau proprietățile aflate sub protecție drept scuturi umane sau camuflaje se fac vinovați, de asemenea, de încălcări ale DIU;

5.

invită părțile în conflict să respecte principiile de bază ale dreptului internațional umanitar și să nu țintească deliberat infrastructurile civile; subliniază importanța de a îmbunătăți securitatea personalului umanitar pentru a reacționa mai eficace la atacuri; invită, prin urmare, UE și statele sale membre să solicite ONU și Consiliului de Securitate al ONU garantarea protecției atât a lucrătorilor umanitari locali, cât și a celor internaționali;

6.

omagiază curajul și devotamentul admirabil al personalului medical internațional și local, al personalului didactic și al lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar, care își desfășoară activitatea în zonele de conflict;

7.

subliniază că dreptul la sănătate este un drept al omului și solicită părților implicate într-un conflict armat să garanteze disponibilitatea, accesibilitatea, acceptabilitatea și calitatea serviciilor medicale în timpul conflictelor armate; solicită un angajament global care să garanteze faptul că femeile și fetele se află în siguranță încă de la începutul situațiilor de criză sau de urgență, luând măsuri în ceea ce privește riscul crescut de violență sexuală și pe motive de gen, sensibilizând publicul în acest sens, asigurând urmărirea penală a celor care comit astfel de acte violente și garantând întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă pentru femei și fete, inclusiv dreptul la avort în condiții de siguranță, în cazul unei crize umanitare, în loc de tolerarea în continuare a ceea ce constituie tratamente inumane, astfel cum prevede dreptul internațional umanitar și în conformitate cu Convențiile de la Geneva și protocoalele lor adiționale;

8.

subliniază că este necesară o mai mare complementaritate între ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare în vederea asigurării eficacității finanțării ajutorului umanitar și a eliminării lacunelor de finanțare a acestuia și că aceasta ar trebui însoțită de creșterea finanțării ajutorului pentru dezvoltare și a ajutorului umanitar; invită UE, statele sale membre și alți donatori internaționali să adere pe deplin, în cadrul summitului mondial umanitar, la toate angajamentele de bază incluse în Agenda pentru umanitate, care se concentrează pe scăderea impactului umanitar al ostilităților și pe facilitarea demersurilor umanitare;

9.

invită UE și statele sale membre să recomande Consiliului de Securitate al ONU să folosească toate instrumentele pe care le are la dispoziție, precum măsurile specifice, înființarea unor misiuni de informare sau a unor comisii de anchetă, sau mecanisme juridice precum sesizările adresate CPI; solicită ca dreptul de veto să nu fie utilizat pentru deciziile Consiliului de Securitate al ONU privind acțiunile umanitare, creșterea gradului de respectare a normelor de drept internațional care asigură protecția lucrătorilor umanitari, anchetarea sistematică a actelor care ar putea constitui încălcări ale acestor norme și aducerea în fața justiției a celor suspectați de a fi responsabili pentru comiterea acestor acte;

10.

deplânge faptul că un număr de parteneri ai UE și ai statelor sale membre sunt implicați în grave încălcări ale dreptului umanitar internațional; invită UE să facă uz de toate instrumentele bilaterale de care dispune pentru a promova respectarea dreptului umanitar internațional în rândul partenerilor săi, inclusiv prin dialog politic și, în cazul în care un astfel de dialog nu dă rezultate, să aibă în vedere alte măsuri, în conformitate cu Orientările UE privind respectarea dreptului internațional umanitar;

11.

invită ÎR/VP să lanseze o inițiativă urmărind să impună un embargo UE asupra armelor împotriva țărilor care sunt responsabile de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar, în special în ceea ce privește atacurile care țintesc în mod deliberat infrastructurile civile; subliniază că acordarea neîncetată de licențe pentru vânzările de arme către astfel de țări constituie o încălcare a poziției comune a Consiliului 2008/944/CFSP din 8 decembrie 2008 (7);

12.

invită Consiliul Afaceri Externe și ÎR/VP să solicite șefilor misiunilor UE și reprezentanților UE competenți (șefii operațiunilor civile ale UE, comandanții operațiunilor militare ale UE și reprezentanții speciali ai UE) să aducă la cunoștință cazurile de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar;

13.

încurajează UE și statele sale membre să sprijine pe deplin apelul Secretarului General al ONU, adresat tuturor statelor membre ale ONU, de a profita de ocazia oferită de summitul mondial umanitar, pentru a-și asuma din nou angajamentul de a proteja civilii și de a asigura respectarea drepturilor omului pentru toți, respectând, aplicând și promovând normele asupra cărora au convenit deja; subliniază importanța atribuită de către Secretarul General al ONU consolidării sistemelor judiciare și de anchetă internaționale, inclusiv a CPI, în completarea cadrelor naționale, cu scopul de a pune capăt impunității pentru încălcările DIU;

14.

recunoaște importanța Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, dat fiind că niciun alt stat și nicio altă organizație nu au mai adoptat vreun document echivalent; solicită UE și statelor sale membre să pună în aplicare în mod efectiv Orientările UE;

15.

invită Consiliul Afaceri Externe și ÎR/VP să se asigure că politicile și acțiunile UE privind DIU sunt elaborate în mod coerent și eficient și că punerea în aplicare a orientărilor privind DIU intră în principal în sfera de competență a Grupului de lucru al Consiliului pentru dreptul internațional public, prezidat de Președinția Consiliului; subliniază, în acest context, că Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DUI și, în aceste cazuri, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU; solicită UE și statelor membre să elaboreze rapoarte mai detaliate în legătură cu punerea în aplicare a orientărilor în situații conflictuale specifice, în special în raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația;

16.

reamintește că Orientările UE prevăd că ar trebui luată în considerare, după caz, posibilitatea de a se recurge la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor (IHFFC), instituită în temeiul articolului 90 din Protocolul adițional I la convențiile de la Geneva din 1949, care poate sprijini promovarea respectării dreptului internațional umanitar prin capacitatea sa de stabilire a faptelor și prin rolul său de bune oficii; ia act de faptul că serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor nu au fost utilizate și invită părțile implicate să analizeze posibilitatea activării sale; le solicită tuturor statelor membre să recunoască competența IHFFC;

17.

solicită creșterea spațiului instituțional de care dispune comunitatea internațională pentru soluționarea problemelor comune în domeniul aplicării DIU; salută angajamentul asumat de UE și statele sale membre în fața CICR de a sprijini ferm instituirea unui mecanism eficace de consolidare a respectării DIU, dar îi solicită ÎR/VP să-i raporteze Parlamentului în legătură cu obiectivele și strategia sa pentru îndeplinirea acestui angajament, în cadrul următorului proces interguvernamental, în vederea identificării modalităților de punere în aplicare a DIU, astfel cum s-a convenit în cadrul celei de a 32-a Conferințe internaționale a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii din luna decembrie 2015, care ar putea consolida sistemul de guvernanță a DIU;

18.

salută practica UE și a statelor membre de a-și asuma angajamente în perspectiva Conferinței CICR; îl invită pe ÎR/VP să raporteze periodic despre transpunerea în practică a acestor angajamente, în special prin includerea unei secțiuni detaliate în capitolul referitor la DIU din Raportul anual al Consiliului privind drepturile omului;

19.

invită ONU și UE să promoveze campanii care să asigure faptul că toți actorii, inclusiv grupările armate care nu aparțin statului, își cunosc obligațiile conform dreptului internațional, își îndeplinesc obligațiile privind facilitarea asistenței umanitare și protejarea celor aflați sub influența lor;

20.

invită statele membre să ofere un exemplu și să-și onoreze angajamentul de a ratifica principalele instrumente de drept internațional umanitar și alte instrumente juridice relevante care au un impact asupra dreptului umanitar internațional;

21.

își reafirmă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea dronelor dotate cu armament în afara cadrului juridic internațional și insistă asupra apelului său, adresat Consiliului, de a adopta o poziție comună a UE în problema utilizării dronelor dotate cu armament;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/23

—

având în vedere articolele 1, 10, 11 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale a UE,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (2),

—

având în vedere poziția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare) (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la accesul public la documente (articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul de procedură) pentru anii 2011-2013 (4),

—

având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 17 octombrie 2013, pronunțată în cauza C-280/11 P, Consiliul Uniunii Europene / Access Info Europe,

—

având în vedere pachetul legislativ „O mai bună legiferare”, adoptat de Comisie în mai 2015,

—

având în vedere orientările politice stabilite de Președintele Juncker pentru Comisie,

—

având în vedere rapoartele Comisiei, ale Consiliului și ale Parlamentului referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în 2013 și 2014,

—

având în vedere Carta verde a Comisiei Europene privind accesul public la documente deținute de instituții ale Comunității Europene din 2007,

—

având în vedere Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European din 2014,

—

având în vedere articolul 52 și articolul 116 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8–0141/2016),

A.

întrucât deplina transparență se află la baza încrederii cetățenilor în instituțiile Uniunii, contribuie la conștientizarea drepturilor care decurg din sistemul juridic al Uniunii și la cunoașterea procesului decizional al UE, inclusiv a transpunerii corecte în practică a procedurilor administrative și legislative;

B.

întrucât dreptul de acces la documente este un drept fundamental, consacrat de Carta drepturilor fundamentale și de tratate, transpus în practică prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 cu scopul, în principal, de a garanta exercitarea sa cu maximă ușurință și de a promova bunele practici administrative privind accesul la documente, asigurând un control democratic al activității instituțiilor și conformitatea sa cu preceptele consfințite prin tratate;

1.

relevă faptul că cele trei instituții nu au dat curs în mod corespunzător multora dintre recomandările din rezoluția sa referitoare la accesul public la documente pentru anii 2011-2013; regretă, în special, faptul că instituțiile și organismele UE nu au numit din cadrul structurilor lor de conducere existente un responsabil cu transparența, ale cărui atribuții să cuprindă respectarea normelor și îmbunătățirea practicilor; îndeamnă instituțiile să procedeze în acest fel cât mai curând posibil;

2.

reamintește că instituțiile UE, în acțiunile și politicile lor, trebuie să se bazeze pe democrația participativă, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din TUE, și trebuie să asigure respectarea principiilor deplinei transparențe, coparticipării, informării corecte și la timp a cetățenilor; subliniază că articolul 10 alineatul (3) din TUE recunoaște democrația participativă ca fiind unul din principalele principii democratice ale UE, insistând, așadar, că deciziile trebuie luate cât mai aproape de cetățeni; subliniază că, atunci când participarea cetățenilor la procesul decizional ia forma unor consultări publice, instituțiile trebuie să țină cont de rezultatele acestora;

3.

reamintește că transparența și accesul neîngrădit la documentele deținute de instituții trebuie să constituie regula, în acord cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, precum și faptul că, după cum s-a stabilit deja în jurisprudența constantă a Curții de Justiție, excepțiile la această regulă trebuie interpretate corect, ținând cont de preeminența interesului public în raport cu dezvăluirea, de exigențele în materie de democrație, inclusiv o participare sporită a cetățenilor la procesul decizional, de legitimitate a administrației, de eficacitate și responsabilitate față de cetățeni;

4.

consideră că, la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, instituțiile, agențiile și alte organe ale Uniunii Europene nu țin seama întru totul și nu respectă normele și modificările introduse prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale, mai ales în ceea ce privește democrația participativă; ia la cunoștință și salută hotărârile recente ale Marii Camere a Curții de Justiție în cauzele Digital Rights Ireland  (5) și Schrems  (6), Curtea bazându-se, în ambele cazuri, pe Cartă, pentru a invalida atât Directiva privind păstrarea datelor (7) cât și, respectiv, Decizia privind sfera de siguranță (8); subliniază că accesul public efectiv la documente și gestionarea registrelor de documente trebuie să se bazeze pe standarde care respectă în mod corespunzător articolele 41 și 42 ale Cartei;

5.

subliniază că, odată cu asigurarea transparenței, ar trebui respectate viața privată și protecția datelor;

6.

reamintește că la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul public la documente trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție;

7.

reamintește că, pentru a garanta responsabilitatea și legitimitatea unui sistem politic democratic cu respectarea statului de drept, cetățenii trebuie să aibă dreptul să cunoască și să controleze:

consideră, în consecință, că se impune publicarea unui registru electronic în care să fie înscrise toate elementele menționate mai sus;

8.

îndeamnă Comisia să desemneze un comisar responsabil cu transparența și cu accesul public la documente; invită vicepreședintele Comisiei ca, între timp și cât mai curând, să prezinte un plan de acțiune ambițios privind transparența și accesul public la documente, ca o recunoaștere a faptului că transparența constituie fundamentul unei mai bune reglementări;

9.

deplânge faptul că, pentru cetățeni, accesul la informațiile deținute de instituțiile UE continuă să fie dificil, din cauza lipsei unei abordări comune din partea instituțiilor, orientate înspre facilitarea accesului la documente al cetățenilor și marcată de transparență, comunicare și democrație directă; îndeamnă instituțiile, organele, oficiile și agențiile să dezvolte în continuare o abordare mai proactivă în privința transparenței, punând la dispoziția publicului în mod proactiv cât mai multe documente cu putință, într-un mod cât mai simplu și mai accesibil, asigurând traducerea acestora în toate limbile oficiale ale UE și prevăzând modalități adecvate, simple și necostisitoare de acces, inclusiv de tip digital și informatizat, la informații care să țină seama de nevoile persoanelor cu dizabilități; consideră, în special, că accesibilitatea informației ar trebui să fie ameliorată, prin intermediul unor interfețe și motoare de căutare ușor de utilizat; solicită instituirea unui punct comun de acces la portalurile celor trei instituții, pornind de la proiectul pilot pentru platforma online pentru publicarea proactivă a documentelor instituțiilor UE, precum și armonizarea portalurilor de căutare la nivelul departamentelor din cadrul instituțiilor (inclusiv direcțiile generale din cadrul Comisiei); le solicită, de asemenea, instituțiilor să-și continue eforturile și să-și intensifice activitatea de popularizare a legislației și politicilor europene; opinează că Uniunea ar trebui ca, în acest scop, să exploateze pe deplin posibilitățile oferite de noile tehnologii (rețelele sociale, aplicațiile pentru telefoane inteligente etc.), pentru a asigura un acces complet și fără dificultăți la informație;

10.

regretă că documentele oficiale sunt deseori secretizate excesiv; își reiterează poziția conform căreia ar trebui instituite norme clare și uniforme pentru secretizarea și desecretizarea documentelor; regretă că instituțiile solicită organizarea de reuniuni cu ușile închise fără a oferi justificări adecvate; își reiterează apelul ca instituțiile să evalueze și să-și justifice public cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001; consideră că cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise ale Parlamentului ar trebui să fie evaluate de Parlament de la caz la caz; este de părere că procesele de secretizare și desecretizare ar trebui monitorizate de către o autoritate de control independentă;

11.

le solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să adopte proceduri mai rapide, mai simple și mai accesibile de tratare a plângerilor împotriva refuzurilor de acordare a accesului; consideră că o abordare mai proactivă ar contribui la asigurarea unei transparențe efective, precum și la prevenirea litigiilor inutile, care ar putea genera costuri și poveri inutile atât pentru instituții, cât și pentru cetățeni;

12.

le solicită tuturor instituțiilor ca, în așteptarea revizuirii sale preconizate, să aplice integral Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și jurisprudența din domeniu, în spiritul și litera acestora, și să țină seama de modificările aduse prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale; invită, în special, Consiliul, inclusiv organele sale pregătitoare, să publice procesele-verbale ale ședințelor grupurilor de lucru ale Consiliului și alte documente, din perspectiva cauzei Access Info Europe, statele membre interveniente și propunerile acestora; invită Parlamentul să pună la dispoziția publicului ordinile de zi și notele de răspuns ale reuniunilor coordonatorilor de comisii, Biroului și Conferinței președinților, precum și, în principiu, toate documentele la care se face referire în acele ordini de zi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, prin publicarea lor pe pagina de internet a Parlamentului;

13.

îndeamnă toate instituțiile să aplice prevederile mai stricte în legătură cu transparența cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 atunci când informațiile solicitate privesc mediul și să-și îndeplinească obligația de a publica proactiv informațiile referitoare la mediul ambiant;

14.

le solicită tuturor instituțiilor să evalueze și, după caz, să își revizuiască dispozițiile interne referitoare la raportarea neregulilor și solicită ca demascatorii să fie protejați; îi solicită în special Comisiei să-i raporteze Parlamentului experiența acumulată cu privire la noile norme în materie de semnalizare a neregulilor pentru personalul UE adoptate în 2012 și privind măsurile de punere în aplicare a acestora;

15.

reamintește că, în urma intrării în vigoare a TUE și a TFUE, dreptul de acces la documente acoperă toate instituțiile, organele și agențiile UE; reține, în consecință, că se impune actualizarea urgentă și modificarea substanțială a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în lumina dispozițiilor tratatelor și a jurisprudenței pertinente a Curții de Justiție a UE și a Curții Europene a Drepturilor Omului; consideră, în special, că este esențial să se extindă sfera de aplicare a regulamentului, pentru a include toate instituțiile europene care nu sunt acoperite în prezent, cum sunt Consiliul European, Banca Centrală Europeană, Curtea de Justiție și toate organele și agențiile UE;

16.

deplânge faptul că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 este încă blocată la Consiliu și își exprimă speranța că se vor înregistra progrese cât de curând posibil; îndeamnă Consiliul să adopte o poziție constructivă, ținând seama de poziția Parlamentului European menționată mai sus, adoptată la 15 decembrie 2011, în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și de stabilire a principiilor și limitelor generale ale dreptului de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii;

17.

recomandă elaborarea unui set unic de principii care să reglementeze accesul la documente, ceea ce ar aduce un plus de claritate pentru cetățeni, inclusiv pe baza Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 și a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

18.

regretă că s-au înregistrat puține progrese în punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în privința obligației instituțiilor, a agențiilor și a altor organe de a ține registre complete de documente, așa cum se prevede în articolele 11 și 12 din acesta și, în definitiv, în Tratatul de la Lisabona și în Carta drepturilor fundamentale; solicită o abordare comună privind registrele ce urmează a fi înființate și invită instituțiile UE care nu au înființat registre de documente să ia măsuri în acest sens și să pună în aplicare măsuri de standardizare a clasificării și prezentării documentelor instituțiilor; își reiterează, în acest sens, apelul ca, după crearea unui punct de acces comun la documentele UE prin cele trei portaluri ale instituțiilor, să se stabilească proceduri și criterii comune pentru înregistrarea și alocarea unui cod interinstituțional fiecărui document, astfel încât, în final, să se poată crea un registru interinstituțional comun, inclusiv o bază de date comună privind situația dosarelor legislative;

19.

reamintește că, în conformitate cu articolul 1 litera (c) și articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, instituțiile au obligația să „promoveze bune practici administrative privind accesul la documente” și să „dezvolte bune practici administrative pentru a facilita exercitarea drepturilor garantate de regulament”; subliniază că transparența este strâns legată de dreptul la bună administrare, astfel cum este menționat la articolul 298 din TFUE și la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, și își reiterează solicitarea cu privire la adoptarea unui regulament privind procedura administrativă a propriei administrații a UE (9);

20.

reamintește că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, referirea la protejarea eficienței procesului decizional a fost eliminată în legătură cu actele legislative;

21.

reamintește faptul că transparența procesului legislativ este de maximă importanță pentru cetățeni; le solicită instituțiilor să disponibilizeze documentele care fac parte din procesul legislativ sau sunt legate de acesta; reține, îndeosebi, că instituțiile UE ar trebui să pună la dispoziția publicului, prin site-urile lor, un număr cât mai mare de documente și ar trebui să ia în considerare utilizarea Your Europe ca unic portal UE accesibil publicului, pentru facilitarea consultării;

22.

recunoaște ancheta Ombudsmanului în legătură cu „trilogurile”, care constituie practica consacrată prin care se adoptă cea mai mare parte a legislației UE; îndeamnă Ombudsmanul ca, în limitele competențelor care îi sunt conferite prin tratate și propriul statut, să facă pe deplin uz de propriile competențe în materie de cercetare;

23.

relevă faptul că utilizarea trilogurilor, deși nu este prevăzută în mod formal în tratate, a devenit modalitatea acceptată de a ajunge la un consens între colegiuitori și de a accelera procedura legislativă stabilită în tratat; remarcă, prin urmare, că comitetele de conciliere sunt utilizate numai în cea de a treia lectură și numai în ultimă instanță;

24.

deplânge faptul că cetățenii nu au nicio putere pentru a controla negocierile din cadrul trilogurilor; își exprimă preocuparea în legătură cu posibilele abuzuri la care ar putea duce o astfel de practică legislativă, în special în ceea ce privește introducerea unor elemente de legislație noi în cursul trilogurilor, fără vreo propunere a Comisiei sau vreun amendament al Parlamentului care să servească drept bază, prin care procedura legislativă ordinară și controlul public pot fi eludate;

25.

deplânge faptul că, din cauza scurgerii unor informații din documente ale trilogurilor formale și informale, grupurile de interese bine informate și cu relații se bucură de un acces inegal la documente și, prin urmare, la procesul legislativ; remarcă faptul că scurgerile de informații s-ar diminua dacă documentele legate de triloguri ar fi publicate proactiv și fără întârziere, pe o platformă ușor accesibilă;

26.

reamintește că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene recunoaște riscul presiunilor externe, precum și faptul că acesta poate constitui o rațiune legitimă pentru restricționarea accesului la documentele legate de procesul decizional, cu condiția ca existența presiunii externe să fie confirmată cu certitudine și să fie aduse probe că există un risc suficient de previzibil ca deciziile ce urmează a fi luate să fie grav afectate din cauza presiunii externe (10); este îngrijorat că practica actuală favorizează mai degrabă accesul lobbiștilor la etapele decisive ale procesului legislativ decât cel al publicului;

27.

subliniază, fără a nega importanța și eficiența trilogurilor, că procedurile aplicabile în prezent acestora ridică de semne de întrebare cu privire la caracterul deschis al procedurii legislative; invită instituțiile implicate să asigure o transparență mai mare a trilogurilor informale, pentru a consolida democrația prin accesul cetățenilor la informația care a stat la baza actului legislativ, astfel cum a indicat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexe Suedia și Turco/Consiliu, asigurându-se, în același timp, un spațiu adecvat de gândire pentru colegiuitori; invită instituțiile UE să sporească raportarea în comisia parlamentară competentă a situației negocierilor din cadrul trilogurilor; consideră că documentele create în cadrul trilogurilor, precum ordinile de zi, rezumatele rezultatelor întâlnirilor, procesele-verbale și abordările generale din Consiliu, în forma disponibilă, sunt documente legate de procedurile legislative, nu pot fi tratate, în principiu, altfel decât alte documente legislative; consideră că o listă a reuniunilor de trilog și a documentelor menționate mai sus ar trebui să fie direct accesibilă pe site-ul internet al Parlamentului; reamintește că viitorul acord interinstituțional privind o mai bună legiferare include o bază de date a dosarelor legislative și, dacă va fi adoptat, va aborda și gestionarea adecvată a trilogurilor;

28.

deplânge faptul că, atunci când se înregistrează amendamente de plenară depuse de cel puțin 40 de deputați, sunt date publicității doar numele câtorva cosemnatari; consideră că ar trebui publicate numele tuturor cosemnatarilor;

29.

îi solicită Comisiei să-și prezinte fără întârziere propunerea privind un acord interinstituțional pentru crearea unui registrul obligatoriu interinstituțional al reprezentanților grupurilor de interese, al autorităților locale și al organizațiilor regionale care operează la sediul instituțiilor și solicită să se acționeze în acest sens cu maximă prioritate; cere ca în acest registru să fie înscrise informații detaliate cu privire la cei care desfășoară activități de lobby, în contul cui, cu ce mijloace, obiective și dotări financiare;

30.

îi încurajează pe deputații în Parlamentul European și pe reprezentanții Consiliului să meargă pe drumul deschis deja de Comisie prin decizia sa din 25 noiembrie 2014, să publice informații referitoare la reuniunile dintre ei sau personalul lor, pe de o parte, și părțile interesate și societatea civilă, pe de altă parte;

31.

îi solicită Parlamentului, ca prim pas în această direcție, să pună la dispoziția acelor deputați care doresc să-și raporteze contactele cu reprezentanții grupurilor de interese un model pentru raportori care să poată fi anexat rapoartelor lor, precum și spațiu destinat acestui tip de informații pe site-urile Parlamentului referitoare la fiecare dintre deputați;

32.

reamintește că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și pentru a garanta un deplin control parlamentar, democratic și transparent, este necesar să se acorde acces și la documentele întocmite în cadrul procedurii de delegare a competențelor (actele delegate), care constituie o parte importantă a legislației europene pentru care ar trebui să fie asigurat pe deplin un control parlamentar și democratic adecvat și transparent; deplânge în special, în acest context, lipsa de transparență a autorităților europene de supraveghere (ABE, EIOPA, ESMA), din cauza lipsei de implicare din partea colegiuitorilor; ia act, cu regret, că nu a fost încă înființat un registru unic al întregii legislații secundare și îi solicită Comisiei să-l înființeze fără întârziere;

33.

reamintește efectele obligatorii și impactul acordurilor internaționale asupra legislației UE și insistă asupra necesității de a asigura transparența negocierilor în cursul întregului proces, inclusiv obligația instituțiilor de a da publicității mandatul de negociere încredințat negociatorului UE, fără subminarea poziției UE în negocieri; consideră că documentele legate de acordurile internaționale ar trebui să fie, în principiu, publice, fără a se aduce atingere excepțiilor legitime și fără a se submina încrederea necesară dintre părțile în cauză, pentru realizarea unor negocieri eficace; regretă faptul că Comisia și Consiliul secretizează de obicei toate documentele referitoare la negocieri, limitând astfel accesul cetățenilor la informații; insistă asupra accesului publicului la toate documentele pertinente legate de negocieri, inclusiv cele cu privire la care părțile au ajuns deja la un acord, cu excepția celor care sunt considerate confidențiale în baza unei motivări clare, în fiecare caz, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

34.

îi reamintește Comisiei obligația impusă de articolul 218 din TFUE de a ține Parlamentul pe deplin și imediat la curent, în toate fazele negocierilor; invită Comisia să evalueze, în fiecare fază, ce documente și ce informații pot fi date publicității în mod proactiv;

35.

reamintește că transparența consolidează și contribuie la implementarea principiului bunei administrări, în conformitate cu prevederile articolului 41 din Cartă și ale articolului 298 din TFUE; cere, în consecință, instituțiilor UE să se asigure că procedurile lor administrative interne îndeplinesc acest obiectiv;

36.

le solicită tuturor instituțiilor UE să stabilească norme comune privind desfășurarea procedurilor administrative și procedurile privind prezentarea, secretizarea, desecretizarea, înregistrarea și dezvăluirea documentelor administrative; speră ca o propunere legislativă în acest sens să poată fi prezentată fără întârziere;

37.

își exprimă regretul cu privire la lipsa de transparență a procedurilor de punere în întârziere și de constatare a neîndeplinirii obligațiilor declanșate împotriva statelor membre; cere, în special, ca documentele trimise de Comisie statelor membre în cadrul acestor proceduri și răspunsurile aferente să fie accesibile publicului; solicită, de asemenea, ca informațiile privind executarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene să fie date publicității în mod proactiv;

38.

le solicită statelor membre să garanteze deplina accesibilitate și transparența efectivă a informațiilor referitoare la negocierile legate de programele operative naționale și regionale;

39.

consideră că transparența totală a datelor și accesibilitatea acestora sunt esențiale pentru a preveni și a combate orice abuzuri și fraude; în acest sens, invită Comisia să impună obligația de a publica datele tuturor beneficiarilor fondurilor structurale, inclusiv a subcontractanților; afirmă încă o dată că deplina transparență în ceea ce privește cheltuielile publice din UE este esențială pentru a se asigura responsabilizarea și combaterea corupției;

40.

invită Comisia să monitorizeze respectarea de către statele membre a obligațiilor privind informarea și comunicarea stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 adoptând, dacă este necesar, sancțiunile prevăzute în cazul neîndeplinirii acestor obligații;

41.

subliniază că, deși s-au realizat progrese în privința informațiilor oferite pe site-ul Parlamentului cu privire la diferite indemnizații la care au dreptul deputații și la normele prin care acestea sunt reglementate, această politică ar trebui continuată ținând seama de cele mai bune practici din parlamentele naționale și de acțiunile întreprinse de deputați; încurajează, prin urmare, toți deputații să fie mai implicați în acest demers, dezvăluind în mod proactiv informații legate de activitățile lor specifice și de efectuarea cheltuielilor, astfel încât Parlamentul să rămână liderul acțiunilor de creștere a transparenței și deschiderii în UE, precum și în vederea unei responsabilități crescute față de cetățeni pentru fondurile publice;

42.

ia act de modificarea politicii în materia transparenței operată de BCE, care prevede în prezent publicarea proceselor verbale ale reuniunilor Consiliului director al BCE, dar deplânge faptul că aceasta a rămas în urmă față de alte bănci centrale la nivel mondial; este în așteptarea implementării unor măsuri suplimentare pentru ameliorarea transparenței canalelor sale de comunicare;

43.

speră, de asemenea, ca, în viitor, să fie date publicității toate documentele referitoare la deciziile luate în cadrul procesului de evaluare a calității activelor, pentru a se asigura condiții competitive egale la nivel european; speră ca cerințele în materie de transparență să fie aplicate și în cazul mecanismului unic de rezoluție (MUR), în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul privind MUR, aplicabile din 1 ianuarie 2016;

44.

invită Comitetul interinstituțional creat în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 să fie mai activ și să prezinte rapoarte comisiilor competente cu privire la problemele discutate; invită Comitetul interinstituțional să se reunească cu mai multă regularitate și să lanseze discuții și deliberări interne, solicitând și luând în considerare propuneri ale societății civile, ale Ombudsmanului European și ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor; îi cere acestuia să soluționeze, în regim de urgență, aspectele menționate în prezenta rezoluție;

45.

consideră că este esențial ca agențiile UE să aplice o politică comună în materia conflictelor de interese; observă că, în anumite cazuri, politica aplicată până în prezent include dispoziții privind publicarea CV-urilor și a declarațiilor de interese ale directorului și ale personalului de conducere de nivel superior; constată însă cu îngrijorare că obligația de a publica CV-urile și declarația de interese nu se aplică experților; invită agențiile să extindă această obligație și în cazul experților;

46.

le solicită Comisiei și Secretarului General al Parlamentului European să informeze Parlamentul cu privire la implementarea recomandărilor din această rezoluție;

47.

invită Comisia să armonizeze criteriile privind publicarea beneficiarilor fondurilor structurale ale UE;

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului, Autorității Europene pentru Protecția Datelor, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/30

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul la acesta și articolele 3 și 6,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 5, 27, 31, 32, 33 și 47,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 4 alineatul (1) prin care se interzice sclavia și ținerea persoanelor în condiții de aservire și articolul 14 prin care se interzice discriminarea,

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996, în special partea I și partea a II-a articolul 3,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2014 referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă (3),

—

având în vedere raportul din 2013 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) intitulat „Femeile, bărbații și condițiile de muncă în Europa”,

—

având în vedere raportul din 2008 al Eurofound intitulat „Măsuri de combatere a muncii nedeclarate în Uniunea Europeană” și cel din 2013 intitulat „Combaterea muncii nedeclarate în 27 de state membre ale Uniunii Europene și Norvegia: abordări și măsuri începând din 2008”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți (4),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți – contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume” (COM(2006)0249),

—

având în vedere raportul din 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA) intitulat „Exploatarea gravă a forței de muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii sau care intră în Uniunea Europeană. Obligațiile statelor și drepturile victimelor”,

—

având în vedere raportul din 2011 al FRA intitulat „Migranții aflați în situație de ședere ilegală care prestează servicii de menaj la domiciliu: provocările în materie de drepturi fundamentale pentru Uniunea Europeană și statele sale membre”,

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (5),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2014 referitor la dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă,

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013 (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei (8),

—

având în vedere raportul din 2007 al Eurofound intitulat „Condiții de muncă în Uniunea Europeană: perspectiva de gen”,

—

având în vedere raportul din 2014 al Eurofound intitulat „Sectorul îngrijirii la domiciliu: condiții de muncă și calitatea locurilor de muncă”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la femeile migrante fără acte de identitate în Uniunea Europeană (9),

—

având în vedere Convenția internațională din 18 decembrie 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora,

—

având în vedere Convenția europeană din 24 noiembrie 1977 referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant,

—

având în vedere Convenția de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relațiile diplomatice,

—

având în vedere Convenția ONU din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap,

—

având în vedere raportul din 2011 al Eurofound intitulat „Inițiative ale întreprinderilor pentru lucrătorii care au responsabilități de îngrijire a unor copii sau adulți cu handicap”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta pensionării (10),

—

având în vedere raportul comun din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei Europene intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

—

având în vedere raportul din 2015 al Eurofound intitulat „Activitatea profesională și cea de îngrijire: măsuri de reconciliere în perioade de schimbare demografică”,

—

având în vedere avizul din 26 mai 2010 al Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie a Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice (11),

—

având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic adoptată la 16 iunie 2011 la Conferința Internațională a Muncii organizată de OIM,

—

având în vedere Decizia 2014/51/UE a Consiliului care autorizează ratificarea de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189) (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la propunerea de convenție a OIM completată de o recomandare privind lucrătorii casnici (13),

—

având în vedere rapoartele IV(1) și IV(2) ale Biroului Internațional al Muncii, intitulate „Muncă decentă pentru personalul casnic”, elaborate în vederea celei de-a 99-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2010 și rapoartele IV(1) și IV(2) (publicate în două volume), intitulate „Muncă decentă pentru personalul casnic”, elaborate în vederea celei de-a 100-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2011,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0053/2016),

A.

întrucât, în conformitate cu Convenția OIM nr. 189, „lucrător casnic” este orice persoană implicată în munca la domiciliu în cadrul unui raport de muncă, fie pentru una, fie pentru mai multe gospodării, în timp ce o persoană care muncește la domiciliu doar ocazional sau sporadic, fără ca aceasta să constituie o ocupație, nu este un lucrător casnic;

B.

întrucât „îngrijire” înseamnă munca prestată în instituții publice sau private sau în gospodării private cu scopul de a oferi îngrijire personală copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau persoanelor cu handicap; întrucât serviciile de îngrijire pot fi prestate de îngrijitori calificați care pot fi angajați de către entități publice sau private sau de către familii sau pot fi independenți și/sau pot fi prestate și de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

C.

întrucât cuvintele „lucrători casnici și îngrijitori” includ grupuri diverse de personal, cum sunt lucrătorii găzduiți de angajatori, lucrătorii externi, lucrătorii angajați cu ora în mai multe gospodării, lucrătorii familiali, îngrijitorii de zi și de noapte, îngrijitorii de copii, persoanele în plasament au pair și grădinarii, dar nu numai aceștia, a căror situație și existență concretă pot să difere în mod semnificativ;

D.

întrucât, potrivit statisticilor OIM, în 2010, în sectorul muncii casnice erau angajate peste 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani, ceea ce reprezintă între 5 % și 9 % din totalitatea angajaților din țările industrializate; întrucât, potrivit OIM, majoritatea lucrătorilor angajați în acest sector sunt femei, reprezentând 83 % din forța de lucru la nivel mondial din sectorul muncii casnice în 2010, ceea ce înseamnă 2,5 milioane de lucrători în UE, 88 % dintre aceștia fiind femei; întrucât acest sector are un puternic caracter feminin; întrucât lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu contribuie în mod semnificativ la obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de egalitate de gen prin faptul că asigură efectiv o infrastructură care le permite multor familii din UE să obțină echilibrul dintre activitatea profesională și viața privată;

E.

întrucât profesionalizarea înseamnă a acorda lucrătorilor dintr-un anumit sector drepturi în materie de muncă și de protecție socială; întrucât profesionalizarea sectorului muncii casnice și muncii de îngrijire poate fi realizată printr-o combinație de finanțare publică (reduceri fiscale), finanțare socială (alocații familiale, ajutoare pentru întreprinderi, case de ajutor reciproc și asigurări de sănătate, comitete de întreprindere etc.) și finanțare privată (plata serviciilor de către persoane particulare);

F.

întrucât munca în condiții ilegale și exploatarea sunt foarte răspândite în ambele sectoare;

G.

întrucât activitățile casnice și de îngrijire sunt caracterizate în principal de următoarele trăsături: instabilitatea locului de muncă, mobilitate geografică, program flexibil, caracter sezonier, munca în schimburi, absența siguranței locului de muncă, caracterul temporar și prevalența nedeclarării activității;

H.

întrucât potrivit OIM 29,9 % din lucrătorii casnici sunt total excluși din legislația națională din domeniul muncii și până în prezent activitatea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu din UE este foarte rar și inegal reglementată în statele membre, deseori aceștia nefiind, prin urmare, considerați lucrători tipici sau obișnuiți și beneficiind astfel de drepturi și protecție socială drastic limitate (14);

I.

întrucât lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu care nu sunt incluși în legislația din domeniul muncii nu li se poate garanta un mediu de lucru sigur și sănătos și aceștia se confruntă cu o discriminare semnificativă în ceea ce privește nivelul drepturilor și al protecției care li se aplică comparativ cu standardele generale dintr-o țară; întrucât, în plus, acești lucrători nu au dreptul de a face parte din sindicate sau de a participa în alt fel la negocieri colective sau nu au cunoștință de modul în care pot face acest lucru sau întâmpină dificultăți în acest sens, fiind astfel deosebit de vulnerabili, în special pentru că beneficiază de asigurare socială limitată (mai ales în ceea ce privește indemnizația de șomaj, compensații în caz de boală și de accident, concediu de maternitate, concediu pentru creșterea copilului și alte forme de concediu de îngrijire) și sunt frecvent excluși din prevederile privind protecția în cazul concedierii;

J.

întrucât respectarea și aplicarea legilor naționale deja existente privind protecția drepturilor în materie de muncă ale lucrătorilor și îngrijitorilor la domiciliu încă este o sarcină de care unele state membre nu s-au achitat pe deplin;

K.

întrucât o reglementare adecvată a acestui sector ar contribui la combaterea muncii nedeclarate;

L.

întrucât unele măsuri de sprijin sectoriale, cum sunt deducerea fiscală pentru serviciile casnice în Suedia, cecurile pentru servicii din Franța sau din Belgia, și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea muncii nedeclarate, ameliorarea condițiilor de muncă și acordarea drepturilor obișnuite în materie de muncă lucrătorilor casnici și îngrijitorilor;

M.

întrucât se estimează că, în UE, cea mai mare parte a serviciilor de îngrijire sunt prestate de îngrijitori informali, neplătiți, care pot fi considerați ei înșiși un grup vulnerabil din cauza presiunilor crescânde la care sunt supuși pentru a acorda îngrijiri mai sofisticate și mai tehnice; întrucât 80 % din totalul îngrijitorilor sunt femei, fapt care afectează nivelurile de ocupare a forței de muncă în rândul acestora, echilibrul dintre muncă și viața privată, egalitatea de gen și îmbătrânirea în condiții bune de sănătate;

N.

întrucât sectorul muncii casnice – care angajează în cea mai mare parte femei – este propice exploatării lucrătorilor; întrucât acest fenomen constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, față de care trebuie protejați atât lucrătorii fără statut legal, cât și cetățenii UE;

O.

întrucât FRA consideră activitățile casnice și de îngrijire drept unul dintre sectoarele cu risc mai ridicat de exploatare gravă prin muncă din UE; întrucât această exploatare se manifestă frecvent prin lipsa unui contract formal de muncă sau prin contracte care nu corespund cu sarcinile prestate în mod real, prin salarii mici, plăți neregulate și, adesea, prin neplată, prin programe de lucru excesiv de lungi, prin lipsa concediilor și prin abuzuri sexuale, rasiale și/sau sexiste;

P.

întrucât lucrătorilor casnici li se solicită deseori să lucreze un număr excesiv de ore, iar 45 % dintre ei nu au dreptul la zile libere săptămânale sau la concediu de odihnă anual plătit (15); întrucât mai ales lucrătorii casnici și îngrijitorii care locuiesc la domiciliul angajatorului au responsabilități și sarcini care nu le permit să beneficieze de perioade adecvate de odihnă neîntrerupte;

Q.

întrucât peste o treime dintre lucrătoarele casnice nu au dreptul la concediu de maternitate sau la drepturi și indemnizații aferente (16), iar în unele state membre lucrătorii casnici și îngrijitorii nu au dreptul la indemnizația de șomaj;

R.

întrucât, în unele state membre, un număr mare de locuri de muncă din sectorul medical și al îngrijirii sunt în continuare slab remunerate, adeseori fără acces la contracte oficiale sau la alte drepturi fundamentale în materie de muncă și prezintă un grad scăzut de atractivitate din cauza riscului ridicat de stres fizic și emoțional, a pericolului de epuizare profesională și a lipsei oportunităților de dezvoltare a carierei; întrucât sectorul oferă puține posibilități de formare și, mai mult decât atât, angajații din cadrul său sunt predominant persoane în vârstă, femei sau lucrători migranți;

S.

întrucât lucrătorii casnici lucrează deseori în condiții deplorabile sau periculoase sau nu beneficiază de formarea corespunzătoare pentru a îndeplini sarcini specifice care ar putea avea ca efect rănirea la locul de muncă; întrucât aceleași dispoziții privind sănătatea și securitatea ar trebui garantate la locul de muncă pentru toți lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu, indiferent de tipul de angajare, adică atât pentru lucrătorii angajați în mod oficial, cât și pentru lucrătorii angajați direct în gospodării particulare;

T.

întrucât particularitățile locului de muncă în care își desfășoară activitatea aceste persoane nu exonerează angajatorul de obligația de a respecta unele condiții de sănătate și siguranță și de prevenire a riscurilor și de a respecta intimitatea celor care înnoptează la domiciliul său;

U.

întrucât persoanele în plasament au-pair sunt un grup de lucrători casnici care adesea nu sunt considerați ca lucrători obișnuiți; întrucât numeroase rapoarte indică faptul că acest lucru poate duce la abuzuri, de exemplu prin obligarea lucrătorilor au-pair să lucreze prea multe ore; întrucât persoanele în plasament au-pair trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca alți lucrători casnici;

V.

întrucât majoritatea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt femei migrante, în mare parte aflate în situație neregulamentară, multe fiind minore sau lucrătoare ocazionale sau lucrătoare ale căror drepturi și calificări nu sunt cunoscute și care deseori nu își cunosc drepturile, au acces limitat la serviciile publice sau au dificultăți în accesarea acestor servicii, au cunoștințe limitate de limbă locală și se confruntă cu lipsa incluziunii sociale;

W.

întrucât lucrătorii migranți, cum ar fi lucrătorii casnici, pot fi expuși unor discriminări multiple și sunt, în mod specific, vulnerabili la formele de discriminare și violență pe criterii de gen, aceștia lucrând deseori în condiții precare și ilegale; întrucât ar trebui depuse eforturi concrete pentru a se evita relele tratamente, plățile neregulate, concedierea abuzivă și actele de violență sau abuzurile sexuale la care sunt supuși acești lucrători;

X.

întrucât, mai ales migranții fără forme legale care recurg la prestarea de activități casnice sunt deosebit de expuși riscului de discriminare și exploatare; întrucât, având în vedere statutul lor neregulamentar, aceste persoane se simt descurajate când ar trebui să se apare și să apeleze la ajutor, de teama de a fi descoperite și deportate; întrucât această situație este exploatată de angajatori lipsiți de scrupule;

Y.

întrucât nivelul discriminării la care sunt supuse lucrătoarele migrante fără forme legale este îngrijorător, acestea nedenunțând situațiile de abuz, de concediere nelegală, de neplată a salariului și de violență, întrucât nu își cunosc drepturile, întâmpină obstacole precum cel lingvistic sau le este teamă să nu fie arestate ori să își piardă locul de muncă;

Z.

întrucât femeile migrante deseori decid sau sunt obligate să caute locuri de muncă în sectorul lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu, întrucât astfel de posturi sunt considerate temporare și necesită un nivel redus de calificare;

AA.

întrucât cererea din ce în ce mai mare de ajutor în gospodărie și de servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor a dus la feminizarea tot mai accentuată a migrației în Europa;

AB.

întrucât femeile migrante sunt adesea nevoite să recurgă la munca la negru;

AC.

întrucât agențiile de intermediere au câteodată legături cu rețelele de trafic de femei și de muncă forțată sau cu alte activități infracționale care implică recrutarea ilegală a femeilor și exploatarea acestora sub diferite forme; întrucât datele Eurostat indică faptul că 80 % dintre victimele înregistrate ale traficului sunt femei, 19 % dintre acestea fiind victime ale exploatării prin muncă, inclusiv prin munci casnice;

AD.

întrucât trebuie să se acorde atenție muncii, hărțuirii și vastelor încălcări ale drepturilor în materie de muncă în cazul copiilor care lucrează în sectorul muncii casnice;

AE.

întrucât integrarea migranților pe piața muncii constituie un pas important în direcția incluziunii sociale și culturale;

AF.

întrucât sarcina responsabilității pentru activitățile din gospodărie este mult mai mare pentru femei decât pentru bărbați și nu este evaluată în termeni financiari sau de recunoaștere a valorii; întrucât există o corelație între rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și responsabilitățile lor familiale; întrucât peste 20 de milioane de europeni (dintre care două treimi sunt femei) îngrijesc persoane dependente adulte, ceea ce îi împiedică să exercite o activitate profesională cu normă întreagă și mărește, în consecință, discrepanțele de salarizare pe criterii de gen și expune femeile care se apropie de vârsta de pensionare la un risc mai mare de sărăcie la bătrânețe;

AG.

întrucât, în pofida tendinței cunoscute conform căreia aproape 20 % din populația europeană este în vârstă de peste 65 de ani și a previziunilor că această proporție urmează să ajungă la 25 % în 2050, aproximativ 80 % din timpul necesar îngrijirii unei persoane în vârstă sau unei persoane cu dizabilități – adică mai multe zile pe săptămână sau zilnic – continuă să fie acoperit de îngrijitori informali și/sau din familie și în pofida numărului în creștere de îngrijitori în UE, îngrijirile informale sunt asigurate în principal de femei (de obicei, soții, fiice de vârstă mijlocie sau nurori) cu vârstă cuprinsă între 45 și 75 de ani;

AH.

întrucât criza a redus investițiile publice în sectorul îngrijirii, astfel încât numeroase persoane, în majoritate femei, s-au văzut obligate să își reducă programul de lucru sau să se întoarcă la căminul lor pentru a se ocupa de îngrijirea persoanelor dependente, a vârstnicilor, a bolnavilor sau a copiilor;

AI.

întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor de vârstă activă și constrângerile bugetare publice au un impact semnificativ asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea un impact și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile de îngrijire, de multe ori în circumstanțe dificile;

AJ.

întrucât criza financiară și socială a afectat grav cetățenii și rezidenții săi, accentuând condițiile precare de muncă, sărăcia, șomajul și excluziunea socială și având ca efect un acces limitat sau inexistent la servicii publice și sociale;

AK.

întrucât, în majoritatea statelor membre, modelele în materie de politică privind îngrijirea pe termen lung nu sunt adecvate pentru a satisface nevoile societăților noastre în curs de îmbătrânire și întrucât, până în prezent, majoritatea statelor membre nu au abordat schimbările demografice în cadrul inițiativelor lor politice;

AL.

întrucât obiceiurile, cutumele și forma familiei au evoluat semnificativ, fapt care duce la necesitatea de creștere a numărului lucrătorilor din sectorul muncii casnice și care a generat în mod inevitabil noi necesități de asistență și sprijin în gospodăriile moderne, în special în cazul femeilor care lucrează în afara domiciliului și al familiilor monoparentale;

AM.

întrucât, în plus, multe persoane dependente locuiesc în zone afectate de lipsa serviciilor publice, de izolare sau de alte circumstanțe care le îngreunează accesul la îngrijitori calificați sau la instituții de îngrijire publice sau private și întrucât aceste persoane dependente pot fi îngrijite doar de îngrijitori necalificați care, de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, sunt membri ai familiei;

AN.

întrucât, în mai multe state membre, lipsește un sistem de servicii de îngrijire de calitate, care să fie la dispoziția tuturor, indiferent de venituri; cu alte cuvinte, serviciile trebuie să fie accesibile și la îndemâna tuturor utilizatorilor și a familiilor lor;

AO.

întrucât lungirea listelor de așteptare pentru servicii de sprijin și îngrijire mărește dependența de personalul casnic și de îngrijire, condamnând adesea persoanele dependente de aceste servicii să trăiască în stare de sărăcie și excluziune socială;

AP.

întrucât protecția adecvată a persoanelor cu dizabilități, în vârstă, bolnave, dependente sau minore constituie un principiu esențial al UE, iar activitățile casnice și cele de îngrijire reprezintă un sector esențial pentru a asigura protecția acestui principiu;

AQ.

întrucât dreptul la o gamă de servicii la domiciliu, rezidențiale și la alte servicii comunitare de sprijin, inclusiv la asistență personală, este consacrat la articolele 19 și 26 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

AR.

întrucât serviciile accesibile ale lucrătoarelor casnice și îngrijitoarelor la domiciliu joacă un rol important, atât din punct de vedere economic, cât și social, deoarece eliberează în principal alte femei, permițându-le să își urmeze cariera și să se bucure de viața socială, le permit angajatorilor lor să concilieze mai bine viața profesională și cea privată și ajută numeroase persoane să fie disponibile pe piața muncii;

AS.

întrucât acest sector este important din punct de vedere economic și oferă posibilități de locuri de muncă unei părți semnificative din forța de muncă, în special celor care au calificări reduse;

AT.

întrucât activitatea casnică sau de îngrijire este un sector care creează locuri de muncă; întrucât aceste locuri de muncă trebuie să fie de înaltă calitate, dat fiind că grație activității desfășurate de lucrătorii din acest sector multe persoane reușesc să fie active din punct de vedere economic și social în afara propriului cămin;

AU.

întrucât o modalitate răspândită, în unele state membre, de angajare a lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu este prin intermediul unor contracte bilaterale între lucrător și proprietarul gospodăriei sau persoana dependentă, mai degrabă decât prin mijloace oficiale, cum ar fi structurile statului sau firme și întreprinderi;

AV.

întrucât lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu au dreptul la o viață decentă, care să țină seama de nevoia lor de a avea un loc de muncă bun, o familie și o viață echilibrată, îndeosebi lucrătorii care locuiesc la domiciliul angajatorului, și trebuie să se bucure de aceleași drepturi în materie de muncă și drepturi sociale ca și alți angajați;

AW.

întrucât Convenția OIM nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic reprezintă un set istoric de standarde internaționale menite să îmbunătățească condițiile de lucru a zeci de milioane de lucrători casnici din întreaga lume; întrucât majoritatea lucrătorilor casnici sunt femei, iar noile standarde stabilite în Convenția OIM nr. 189 constituie un pas important pentru promovarea egalității de gen în mediul profesional și pentru asigurarea unor drepturi egale pentru femei, precum și a protecției în temeiul legii; întrucât, cu toate acestea, dintre cele 22 de state care au ratificat până în prezent această convenție, numai șase sunt state membre ale UE (Belgia, Finlanda, Germania, Irlanda, Italia și Portugalia);

AX.

întrucât Convenția OIM nr. 189 vizează asigurarea recunoașterii juridice a muncii casnice, extinderea drepturilor la toți lucrătorii casnici și prevenirea abuzurilor și a încălcării drepturilor;

AY.

întrucât 48 de state au ratificat deja Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (1990), iar alte 18 au semnat această convenție, dar până în prezent niciun stat membru al UE nu a semnat-o sau ratificat-o,

AZ.

întrucât personalul casnic și îngrijitorii la domiciliu sunt contribuitori importanți la sistemele de protecție socială, însă rolul lor este adesea minimalizat, greșit înțeles sau absent sau ignorat în toate dezbaterile privind reformele din acest domeniu;

BA.

întrucât condițiile de angajare ale lucrătorilor casnici sau ale îngrijitorilor la domiciliu diferă semnificativ de la un stat membru la altul, de la lucrători migranți prost plătiți, nedeclarați, fără forme legale și fără contract, până la cazurile în care munca și îngrijirile la domiciliu sunt asigurate ca serviciu public social sau ca serviciu privat social furnizat de întreprinderi, agenții, asociații și cooperative sau sub formă de angajare directă de către entități private;

BB.

întrucât, în sectorul muncii casnice și, în special, în cel al îngrijirii, în UE lucrează și bărbați și, așadar, și aceștia au nevoie de același nivel de protecție și de sprijin, evitându-se orice fel de discriminare pe criterii de gen și asigurându-se egalitatea de șanse pe piața muncii, după cum se prevede la articolele 19 și respectiv 153 din TFUE;

BC.

întrucât majoritatea particularilor care angajează lucrători casnici nu cunosc obligațiile și drepturile acestora;

BD.

întrucât inspecția muncii nu acoperă, adesea, activitățile casnice, din cauză că, în majoritatea statelor membre, sectorul nu este monitorizat;

BE.

întrucât accesul la mecanisme de justiție este adesea dificil în cazul încălcărilor dreptului muncii și în cel al victimelor abuzurilor sau exploatării; întrucât teama de izolare la locul de muncă și dificultățile în ceea ce privește accesul la sprijin juridic pot constitui obstacole de netrecut pentru lucrătorii casnicii și îngrijitorii la domiciliu migranți aflați în situație neregulamentară;

BF.

întrucât actuala Directivă privind securitatea și sănătatea la locul de muncă (Directiva 89/391/CEE) reglementează situația lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu angajați în mod oficial, cu excepția lucrătorilor angajați direct de către gospodării private,

1.

consideră că este necesară o recunoaștere uniformă la nivelul UE a activităților casnice și de îngrijire ca muncă reală și de valoare deoarece recunoașterea acestui sector profesional poate să conducă la reducerea muncii nedeclarate și să promoveze integrarea socială și, prin urmare, invită UE și statele membre să stabilească norme comune privind activitățile casnice și de îngrijire la domiciliu;

2.

invită Comisia să prezinte un set de instrumente de politică privind activitățile casnice și de îngrijire la domiciliu, stabilind orientări de calitate pentru ambele sectoare; consideră că astfel de inițiative ar trebui să pună accentul pe:

3.

salută angajamentul Comisiei privind inițiativa „Un nou început pentru părinții care lucrează și pentru persoanele care acordă îngrijiri”;

4.

invită statele membre să prevadă calificări profesionale adecvate pentru anumite tipuri de activități casnice (asistența acordată celor vârstnici, copiilor, persoanelor cu dizabilități) care necesită competențe specifice;

5.

consideră că sectorul activităților casnice și al îngrijirii la domiciliu și profesionalizarea acestuia pot crea locuri de muncă și genera creștere economică și, prin urmare, că este nevoie de o remunerare echitabilă; consideră că soluțiile ar putea să facă parte dintr-un model de inovare socială;

6.

consideră că profesionalizarea lucrătorilor care prestează servicii casnice va crește atractivitatea sectorului și calitatea serviciilor oferite și va promova munca decentă și recunoscută;

7.

subliniază importanța promovării recunoașterii profesionale a competențelor și calificărilor lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor din acest sector, pentru a le oferi acestora mai multe posibilități de dezvoltare profesională, precum și formare specifică pentru persoanele care lucrează cu vârstnici și copii, pentru a încuraja crearea de locuri de muncă de calitate, care să ducă la creșterea calității muncii și la condiții de muncă mai bune, inclusiv prevederea unor contracte oficiale, acces la formare și o recunoaștere socială sporită; recunoaște importanța asigurării validării și certificării abilităților, calificărilor și experienței dobândite și a promovării dezvoltării carierei; în acest sens, consideră esențială organizarea de cursuri de formare și de reconversie profesională;

8.

invită Comisia să încurajeze statele membre să creeze sisteme pentru profesionalizarea, formarea, dezvoltare continuă a competențelor și recunoașterea calificărilor lucrătoarelor casnice și ale îngrijitoarelor, inclusiv, dacă este cazul, pentru alfabetizarea acestora, în vederea îmbunătățirii posibilităților de dezvoltare personală și profesională;

9.

solicită statelor membre ca, între timp, să reglementeze toate raporturile de muncă dintre proprietarii de gospodării, când au calitatea de angajator, și angajatul/lucrătorul care prestează servicii remunerate în gospodăria angajatorului;

10.

invită statele membre să elaboreze un cadru juridic specific care să permită angajarea legală și în mod organizat a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu și să stabilească drepturile și responsabilitățile persoanelor vizate, pentru a asigura securitatea juridică atât pentru lucrătorii din acest sector, cât și pentru potențialii lor angajatori; solicită să se țină seama în mod corespunzător de aspectele specifice ale contractului de muncă, precum și de faptul că numeroși angajatori sunt persoane fizice puțin familiarizate cu aspectele juridice;

11.

invită statele membre să ia măsuri decisive în sectorul serviciilor casnice și de îngrijire, care aduce o contribuție însemnată la economie, prin recunoașterea acestei activități ca o ocupație distinctă și prin asigurarea unor drepturi reale și a protecției sociale pentru lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu printr-o legislație a muncii sau prin contracte colective;

12.

susține Convenția OIM nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic, completată de Recomandarea nr. 201, întrucât abordează la nivel global necesitatea ca lucrătorii să fie acoperiți de dreptul muncii și solicită drepturi sociale, nediscriminare și egalitate de tratament;

13.

încurajează toate statele membre să ratifice urgent Convenția OIM nr. 189 și să se asigure că este aplicată cu strictețe pentru a îmbunătăți condițiile de muncă, precum și să asigure respectarea articolelor din această convenție OIM și a Recomandării OIM nr. 201 din 2011; reamintește că, în conformitate cu Constituția OIM, guvernele sunt obligate să transmită convenția și recomandarea legislativelor naționale pentru a promova măsurile de punere în aplicare a acestor instrumente și că, în cazul convenției, procedura de depunere are ca scop și promovarea ratificării;

14.

consideră că ratificarea de către toate statele membre ar fi un important pas în direcția promovării și a protecției drepturilor omului și un puternic semnal politic împotriva tuturor formelor de abuz, hărțuire și violență comise împotriva tuturor lucrătorilor, în special a lucrătoarelor casnice;

15.

invită statele membre să includă lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu în legislația națională din domeniul muncii, al sănătății, al asistenței sociale, al asigurărilor și al combaterii discriminării, recunoscând contribuția lor la economie și societate; îndeamnă, în consecință, Comisia să ia în considerare revizuirea tuturor directivelor UE care exclud lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu de la drepturile de care beneficiază alte categorii de lucrători;

16.

admite reticența unor state membre de a legifera pentru sfera privată; consideră însă că neluarea unor măsuri va avea un cost ridicat atât pentru societate, cât și pentru lucrătorii în cauză; subliniază că creșterea preconizată a cererii de îngrijitori, în special în gospodăriile particulare, face ca o astfel de legislație să devină o necesitate, în scopul unei protecții depline a acestor lucrători; invită, prin urmare, statele membre să ia măsuri, împreună cu partenerii sociali, pentru a oferi un sistem de inspecție adecvat și pertinent, care să respecte articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, precum și sancțiuni corespunzătoare pentru încălcarea legislației și reglementărilor în domeniul securității și sănătății ocupaționale;

17.

invită Comisia și statele membre să asigure și să impună un nivel adecvat de sănătate și securitate la locul de muncă, de exemplu protecția maternității, și să ia măsuri pentru a preveni accidentele de muncă și riscurile de leziuni și boli profesionale; subliniază necesitatea ca cei care lucrează deja în acest sector să îmbunătățească standardele prin sisteme de formare și de recalificare orientate către practică; consideră că o astfel de formare ar trebui să cuprindă gestionarea riscurilor legate de postură și de mișcare inerente unor activități și a riscurilor biologice și chimice, precum și utilizarea tehnologiei de asistență;

18.

consideră că este esențial să se combată munca în condiții precare și nedeclarată, având în vedere faptul că acest fenomen afectează grav lucrătorii casnici, în special lucrătoarele migrante, înrăutățindu-le astfel situația deja vulnerabilă; subliniază importanța eliminării și urmăririi penale a acestor practici, inclusiv a muncii copiilor; în acest sens, sprijină încercarea de soluționare a situației precare a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu în Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate; reamintește că munca nedeclarată nu oferă protecție socială și are un efect negativ asupra condițiilor de sănătate și securitate la locul de muncă; preconizează, prin urmare, că Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate va preveni și descuraja munca nedeclarată, întrucât economia nedeclarată amenință siguranța locurilor de muncă, afectează calitatea condițiilor de îngrijire și de muncă a multor îngrijitori nedeclarați, amenință sustenabilitatea sistemului de asistență socială și reduce veniturile din impozite la bugetul de stat;

19.

invită statele membre să investească mai mult și mai eficient în prevenirea, detectarea și combaterea volumului considerabil de muncă nedeclarată în sectorul muncii casnice și al îngrijirii la domiciliu, în special cu privire la cazurile de trafic de persoane și abuzuri în muncă și cele în care sunt implicate societăți care furnizează servicii la domiciliu și de îngrijire făcând uz de pretinși lucrători independenți și de lucrători nedeclarați, pentru a proteja lucrătorii și pentru a promova tranziția de la munca nedeclarată la cea declarată printr-o protecție mai bună și prin mecanisme mai bune și mai bine direcționate de control și inspecție a muncii;

20.

îndeamnă statele membre să asigure disponibilitatea unor căi legale de migrație în UE și să introducă programe de migrație legală cu obiective specifice; subliniază necesitatea ca statele membre să încheie acorduri bilaterale cu acele state care apar în statistici ca țară de origine a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu, pentru a regulariza fluxurile de trimitere și de primire, ajutând astfel, combaterea rețelelor de trafic și de muncă forțată și descurajând, totodată, fenomenul de dumping social; invită statele membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată la 18 decembrie 1999 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite;

21.

invită Comisia și statele membre să promoveze sistemele de regularizare pe baza lecțiilor învățate din experiențele anterioare, ca mijloc de reducere a expunerii lucrătorilor migranți aflați într-o situație neregulamentară la exploatare și abuzuri; îndeamnă statele membre să sprijine și să protejeze lucrătorii casnici sau îngrijitorii la domiciliu nedeclarați atunci când aceștia decid să iasă din cercul vicios al muncii clandestine;

22.

invită Comisia și statele membre să încurajeze anchetarea cazurilor de trafic în vederea exploatării, mai precis în munca casnică, să îmbunătățească mecanismul de identificare și protecție a acestor victime și să implice ONG-urile, sindicatele, autoritățile publice și toți cetățenii în procesul de detectare a traficului și a fenomenelor grave de exploatare;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să lărgească instrumentele și mecanismele stabilite pentru a rezolva problema traficului, cum ar fi mecanismele de sesizare sau permisele de ședere temporară, și să le analizeze în vederea extinderii domeniului de aplicare a acestora la cazurile grave de exploatare prin muncă care nu implică traficul;

24.

invită statele membre să creeze, în conformitate cu articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, mecanisme eficiente și accesibile pentru reclamații și instrumente pentru asigurarea respectării legislației și a reglementărilor naționale privind protecția lucrătorilor casnici; invită, de asemenea, statele membre să dezvolte și să implementeze măsuri referitoare la inspecția muncii, la punerea în aplicare și la sancțiuni, respectând caracteristicile speciale ale muncii casnice, în conformitate cu legile și reglementările naționale; solicită ca, în măsura în care sunt compatibile cu legile și reglementările naționale, aceste măsuri să specifice condițiile în care se poate acorda acces în interiorul locuinței, respectând în mod corespunzător viața privată; solicită statelor membre ca, în conformitate cu reglementările naționale, să ia în considerare mecanisme de abordare eficientă a abuzurilor precum inspecțiile la domiciliu, în cazurile în care există suspiciuni întemeiate de abuz;

25.

își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de inspecții pentru controlul, urmărirea și supervizarea angajărilor de lucrătoare casnice și îngrijitoare de către întreprinderi sau agenții de plasament, și subliniază necesitatea sporirii numărului de inspectori publici și de inspecții pentru a se asigura respectarea legii;

26.

îndeamnă statele membre să depună eforturile necesare pentru a intensifica inspecțiile și să găsească metode inovatoare de inspecție care să respecte viața privată, în special în ceea ce privește reședințele particulare în care inspectorii nu pot intra fără o autorizație a instanței, și să informeze și să pregătească în mod adecvat inspectorii pentru a elimina relele tratamente, exploatarea, inclusiv exploatarea financiară, și actele de violență sau abuzurile sexuale împotriva lucrătorilor casnici;

27.

invită statele membre să organizeze campanii pentru creșterea vizibilității și pentru o mai bună înțelegere a beneficiilor activităților casnice și de îngrijire reglementate de către publicul larg și organismele private, prin care să se aprecieze profesia și să se recunoască importanta activitate și contribuție a lucrătoarelor casnice și a îngrijitoarelor la funcționarea societății; totodată, invită statele membre să facă mai bine cunoscută existența exploatării grave în gospodării particulare, stabilind un obiectiv de toleranță zero față de exploatarea acestor lucrători;

28.

invită statele membre să lanseze campanii de sensibilizare cu privire la drepturile și îndatoririle lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor și a angajatorilor acestora și la riscurile și efectele exploatării în domeniul muncii casnice, precum și să promoveze recunoașterea muncii casnice și de îngrijire; le propune statelor membre să elaboreze programe de tip „foaie de parcurs”;

29.

solicită statelor membre să instituie și să îmbunătățească, în colaborare cu partenerii sociali, canale de informare privind drepturile lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu și să asigure cel mai larg acces la informații pentru toți lucrătorii; recomandă, în acest scop, înființarea de puncte de informare, utilizându-se cele mai bune practici din statele membre, la nivel regional și local, linii telefonice și site-uri de internet de asistență, informări sub forma unor campanii cu privire la drepturile lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor la domiciliu în fiecare stat membru, în limba națională și în alte limbi pertinente; subliniază că și organizațiile societății civile, cum ar fi organizațiile care acționează în numele femeilor și al migranților, ar trebui să poată oferi aceste informații; subliniază că aceste instrumente trebuie, de asemenea, să fie dezvoltate astfel încât să se poată oferi informații despre bunele practici, consiliere adecvată și îndrumare potențialilor angajatori, inclusiv familiilor și agențiilor, și că ar trebui să se ofere modele de contracte de angajare pentru a se asigura respectarea de către angajatori a responsabilităților care le revin;

30.

solicită luarea de măsuri ferme împotriva întreprinderilor din orice sector al căror model de afaceri se bazează pe exploatarea muncitorilor ilegali, urmărind să își reducă la minimum costurile de funcționare, să își maximizeze profiturile și să scoată de pe piață întreprinderile legale;

31.

subliniază rolul important pe care îl pot juca sindicatele în organizarea și informarea lucrătorilor cu privire la drepturile și obligațiile lor; remarcă faptul că aceasta este o modalitate prin care lucrătorii casnici pot fi reprezentați în mod unitar, pot purta negocieri colective cu privire la contractele lor și își pot apăra drepturile și interesele;

32.

susține o bună reprezentare a partenerilor sociali de la nivel european și național și, în special, a sindicatelor, pentru intensificarea negocierilor colective sectoriale în conformitate cu practicile naționale, pentru a promova în mod eficient și pentru a impune condiții decente de muncă în aceste sectoare; susține, de asemenea, o bună reprezentare a organizațiilor profesionale, a organizațiilor care lucrează cu lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu și în numele acestora, precum și a altor organizații relevante ale societății civile, precum și asigurarea faptului că aceste organizații sunt pe deplin conștiente cu privire la provocările în materie de protecție a drepturilor femeilor angajate ca lucrătoare casnice sau îngrijitoare;

33.

regretă faptul că lucrătoarele casnice și îngrijitoarele sunt în continuare slab reprezentate în organizațiile sindicale din diferitele state membre și subliniază necesitatea încurajării acestor lucrătoare să adere la sindicate;

34.

subliniază, de asemenea, importanța grupării angajatorilor în federații sau alte tipuri de organizații la nivel național, deoarece consideră că, în lipsa unor astfel de organizații patronale, eforturile de legitimare a muncilor casnice și a îngrijirii la domiciliu, precum și de îmbunătățire a condițiilor de muncă și a atractivității unor astfel de locuri de muncă, vor fi zadarnice;

35.

subliniază că angajatorii particulari joacă un rol primordial în respectarea unor standarde și drepturi echitabile în domeniul muncii; invită statele membre să se asigure că angajatorii și angajații au la dispoziție informațiile relevante;

36.

invită Comisia să ia măsurile necesare, pentru a asigura o mai bună monitorizare și documentare a profesiei vulnerabile și subestimate de lucrător casnic și îngrijitor la domiciliu și să propună măsuri pentru a răspunde acestui fenomen;

37.

solicită Comisiei și agențiilor europene competente să realizeze un studiu comparativ al diferitelor sisteme de munci casnice reglementate și să culeagă date cu privire la situația din statele membre; consideră că aceste date ar trebui să fie utilizate pentru schimbul de bune practici între statele membre, în special pentru a optimiza combaterea exploatării lucrătorilor casnici; de asemenea, invită Comisia să lanseze un studiu cu privire la contribuția îngrijitorilor și a lucrătorilor casnici la sistemele de protecție socială și economiile statelor membre;

38.

încurajează schimbul de bune practici între statele membre în scopul consolidării acțiunilor și a rezultatelor;

39.

consideră că adoptarea și adaptarea bunelor practici din anumite state membre ar putea avea ca efect forme legale de angajare pentru lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu;

40.

invită Comisia și statele membre să culeagă, să analizeze și să publice date statistice fiabile defalcate în funcție de vârstă, sex și naționalitate, pentru a permite discuții în cunoștință de cauză, căutând totodată cele mai bune soluții cu privire la modul în care poate fi profesionalizat sectorul muncii casnice și solicită ca Eurofound și OSHA să fie însărcinate cu elaborarea unor metode pentru asigurarea protecției, depunerea de plângeri și acțiuni de sensibilizare;

41.

invită Comisia să includă discuții cu privire la situația sectorului lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor la domiciliu pe ordinea de zi a Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO);

42.

invită Comisia și statele membre, atunci când revizuiesc și propun acte juridice pertinente sau acte legislative naționale, să se asigure că interesele lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt luate în considerare, respectând în același timp competențele naționale;

43.

recunoaște contribuția socială și economică imensă a membrilor de familie în calitate de îngrijitori și voluntari (în îngrijirea neoficială), precum și responsabilitățile din ce în ce mai mari suportate de aceștia în urma reducerilor în furnizarea de servicii sau a creșterii costurilor acestora;

44.

observă că s-a înregistrat o creștere a numărului de persoane care trăiesc în centre de îngrijire pe termen lung, precum și o mai mare excludere socială a persoanelor cu dizabilități în UE, ceea ce reprezintă o încălcare directă a angajamentelor asumate de UE în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și al Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap;

45.

consideră că ar trebui încurajată dezvoltarea formelor indirecte de ajutor la domiciliu, care le permite persoanelor cu dizabilități să aibă un stil de viață independent și să aleagă și să folosească serviciile unor persoane calificate, în propria lor casă, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități severe;

46.

subliniază necesitatea ca statele membre să asigure un acces mai larg la structuri de înaltă calitate, ușor disponibile, la prețuri accesibile și favorabile incluziunii de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă, printr-o finanțare adecvată, reducând astfel, motivele pentru a realiza aceste sarcini în mod neoficial sau în condiții precare și asigurând o mai bună recunoaștere a valorii muncii depuse de îngrijitorii profesioniști; subliniază necesitatea ca statele membre să dezvolte servicii care sprijină familia, îngrijitorii formali și informali;

47.

invită statele membre să promoveze recrutarea în cadrul serviciilor de asistență socială și să depună eforturi pentru a face sectorul mai atractiv ca opțiune viabilă pe planul carierei;

48.

îndeamnă statele membre să investească în crearea de locuri de muncă stabile, de calitate, în sectorul muncii casnice și de îngrijire, inclusiv prin intermediul fondurilor UE, cum ar fi Fondul social european (FSE) și Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI);

49.

invită Comisia și statele membre să încurajeze și să promoveze soluțiile inovatoare și investițiile în serviciile sociale și de sănătate ce au un mare potențial de a crea locuri de muncă, sunt esențiale pentru rezolvarea nevoilor societăților noastre în curs de îmbătrânire și pentru abordarea schimbărilor demografice în general și sunt necesare pentru a preveni consecințele sociale negative ale crizei;

50.

solicită Comisiei să facă schimb de informații și de bune practici furnizate de asociațiile și cooperativele de lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu, care au fost introduse în modelele economiei sociale în UE;

51.

invită statele membre să promoveze crearea de cooperative ale lucrătorilor în sectorul serviciilor de îngrijire și casnice, acordând o atenție deosebită zonelor rurale, având în vedere efectele pozitive pe care acest lucru le va avea asupra creării de locuri de muncă de calitate și sustenabile, în special pentru lucrătorii care au dificultăți de integrare pe piața muncii;

52.

invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici mai tineri nu renunță la școală pentru a munci;

53.

invită Comisia să revizuiască Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă; de asemenea, invită statele membre să aplice această directivă în mod consecvent;

54.

solicită statelor membre să aibă în vedere posibilitatea de a oferi stimulente pentru a încuraja recurgerea la lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu declarați; încurajează statele membre să instituie sisteme simple de declarare pentru a descuraja și a combate munca nedeclarată, astfel cum recomandă Comitetul Economic și Social European în avizul său privind dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă (SOC/508); recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre, urmând exemplul unor modele de succes care au avut un impact social și profesional pozitiv la nivelul sectorului, precum „sistemul cupoanelor pentru servicii” implementat în Belgia sau „cecul pentru angajarea de servicii universale” (CESU) în Franța;

55.

consideră că este util să se adapteze legislația în vederea creării unor acorduri contractuale flexibile între lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu și angajatorii particulari, pentru a ajuta ambele părți să ofere servicii casnice, respectiv să beneficieze de acestea, în forma pe care o preferă, garantând, în același timp, protecția lucrătorilor;

56.

recomandă statelor membre ca reglementarea clară a ocupării legale a unui loc de muncă de către lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu să fie susținută de stimulente pentru ca lucrătorii casnici și potențialii angajatori să aleagă modalității legale de angajare; de asemenea, invită statele membre să elimine barierele juridice care, în prezent, reduc semnificativ angajarea directă declarată a angajaților de către familii;

57.

reiterează apelul Parlamentului pentru un dialog sectorial structurat în sectorul muncii de îngrijire (17);

58.

invită statele membre să trateze egal lucrătorii au pair din UE sau din afara UE, acordându-le un permis combinat de ședere și de muncă, care specifică orele de lucru, tipul de contract și condițiile de plată; invită statele membre să ratifice Acordul Consiliului Europei privind plasarea lucrătorilor au pair; solicită statelor membre să îmbunătățească sistemul de acreditare și mecanismele de control privind agențiile de plasament au pair;

59.

reamintește nevoia recunoașterii formale a lucrătorilor au pair, în conformitate cu Acordul european pentru plasamentul „au pair” și cea a creșterii numărului inspecțiilor, pentru ca lucrătorii au pair să nu devină un substitut informal și ieftin pentru lucrătorii casnici și îngrijitori;

60.

invită Comisia și statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu din Europa sunt apreciați ca ființe umane și pot beneficia de un echilibru între viața profesională și cea de familie, inclusiv să fie incluși în Directiva privind timpul de lucru (2003/88/CE), pentru ca angajații să dispună de perioadele esențiale de odihnă și să nu fie supuși unor programe de lucru excesive;

61.

solicită statelor membre să adopte măsuri de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie, deoarece acest lucru va asigura un sprijin pentru ca femeile să rămână în câmpul muncii și să se reducă decalajul ulterior în ceea ce privește pensia;

62.

invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu beneficiază de contribuții la sistemul de pensii în conformitate cu legislația națională;

63.

invită statele membre care au un salariu minim național să se asigure că toți lucrătorii casnici și îngrijitorii sunt plătiți cel puțin la acest nivel;

64.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și OIM.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/44

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate la cea de a patra Conferință mondială privind femeile, desfășurată în 1995, mai ales secțiunea intitulată „Femeile și media”,

—

având în vedere documentul final al celei de a 23-a sesiuni speciale a Adunării Generale a ONU din 2000, în care tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) sunt recunoscute ca realizări ce oferă noi oportunități pentru capacitarea femeilor, dar și posibile riscuri,

—

având în vedere Declarația de principii de la Geneva și Planul de acțiune adoptat în prima etapă a Summitului mondial privind societatea informațională (WSIS), desfășurat la Geneva, în 2003,

—

având în vedere Angajamentul de la Tunis și Agenda de la Tunis pentru societatea informațională, care detaliază mecanismele financiare și internaționale pentru aplicarea agendelor WSIS, documente care au fost adoptate în cursul celei de a doua etape a WSIS, desfășurată la Tunis, în perioada 16-18 noiembrie 2005,

—

având în vedere referirile la drepturile femeilor și egalitatea de gen din Declarația privind aplicarea rezultatelor WSIS, precum și documentele ulterioare WSIS+10, Viziunea WSIS după 2015,

—

având în vedere rezultatele Forumului mondial privind societatea informațională (WSIS), desfășurat în perioada 25-29 mai 2015 la Geneva și având ca temă „Inovarea împreună: implicarea TIC în dezvoltare durabilă”, la care a luat parte o delegație a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

—

având în vedere Liniile de acțiune ale Summitului Mondial privind Societatea Informațională din 2014, care au fost combinate cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) pentru a consolida sinergiile dintre aceste strategii globale, inclusiv acțiunea de a stimula și promova incluziunea socială, economică și politică a tuturor, indiferent de vârstă, dizabilități, caracteristici genetice, gen, orientare sexuală, identitate de gen, rasă, origine socială sau etnică, religie sau convingeri, statut economic sau alte statute până în 2030,

—

având în vedere Strategia Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 (SEC(2010)1079), care cuprinde o serie de acțiuni legate de femei și internet, mai ales în domeniul TIC, precum și reexaminarea strategiei la jumătatea perioadei,

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la autonomizarea fetelor prin educație în UE (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Concluziile Consiliului pentru ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori (EPSCO) din iunie 2014, referitoare la „Femeile și economia: independența economică din perspectiva ocupării unui loc de muncă cu fracțiune de normă și a activității independente”, în care se afirmă că: „Strategia Europa 2020 identifică o serie de domenii prioritare de creștere economică, inclusiv în economia albă și în știință și tehnologie. În scopul de a valorifica pe deplin potențialul de creștere al Europei în aceste domenii, este important să se depășească de combatere a stereotipurilor de gen și a segregării educaționale și profesionale”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (4);

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă (6) și mai ales Marea coaliție pentru competențe și locuri de muncă în domeniul digital,

—

având în vedere acțiunea 60 din Agenda digitală ce vizează încurajarea femeilor de a îmbrățișa cariere legate de TIC și mărirea procentului de femei în sectorul TIC,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

—

având în vedere pilonul II din Strategia Comisiei privind piața unică digitală, care vizează crearea condițiilor adecvate, a unui mediu concurențial echitabil și a unui mediu pentru dezvoltarea rețelelor digitale și a serviciilor inovatoare, precum și pilonul III, care sprijină o societate digitală incluzivă, în care cetățenii au competențele potrivite pentru a valorifica oportunitățile create de internet și își măresc șansele de găsire a unui loc de muncă,

—

având în vedere studiul comandat de Departamentul tematic C din Parlamentul European, intitulat „Studiu privind capacitarea femeilor pe internet”, publicat în 2015,

—

având în vedere articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 (7) privind promovarea egalității între bărbați și femei și nediscriminarea,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune și, în special, obiectivele sale în ceea ce privește „Femeile și mass-media” de solicitare a creșterii participării și a accesului femeilor la exprimare și în luarea deciziilor în cadrul și prin intermediul mass-mediei și al noilor mijloace de comunicații, precum și de promovare a unei imagini echilibrate și fără stereotipuri a femeilor în mass-media,

—

având în vedere „Codul european al bunelor practici în favoarea femeilor în domeniul TIC”, din 2013, al Comisiei,

—

având în vedere analiza sa aprofundată din 2012, intitulată „Women in ICT” („Femeile în domeniul TIC”),

—

având în vedere raportul Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE – principalele rezultate”, publicat în martie 2014,

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (8),

—

având în vedere Strategia Comisiei pentru eradicarea traficului de persoane (2012-2016) și raportul intermediar privind implementarea sa,

—

având în vedere Ciclul politic al UE privind marea criminalitate și criminalitatea organizată, care a început în 2014, precum și prioritatea acordată traficului de ființe umane,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0048/2016),

A.

întrucât digitalizarea a revoluționat și a schimbat fundamental modul în care oamenii au acces la informații, comunică, socializează, studiază și lucrează, creând noi oportunități de a participa la dezbateri publice și politice, la formare și pe piața muncii; deschizând noi perspective pentru o viață autonomă și având un potențial economic enorm în Uniunea Europeană și în afara acesteia; întrucât digitalizarea nu a afectat numai piețele, ci și întreaga societate;

B.

întrucât societatea informațională, stimulată de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), oferă oportunități imense pentru generarea și distribuirea bogăției și a cunoștințelor, după cum o demonstrează de pildă industria de software liber și cu sursă deschisă care a schimbat modul în care se produce, se distribuie, se sprijină și se folosește software-ul, permițând o mai mare incluziune digitală; întrucât digitalizarea oferă de asemenea oportunități pentru o utilizare mai flexibilă și mai diversă a timpului și spațiului, evoluând spre modele mai echitabile pentru societate; întrucât, în același timp, digitalizarea pieței forței de muncă poate crea noi tipuri de excludere, de exemplu, riscul de segregare economică, socială, culturală și de gen;

C.

întrucât în Europa numai 9 % dintre dezvoltatori sunt femei, numai 19 % dintre managerii din sectorul tehnologiilor informatice și comunicațiilor sunt femei (față de 45 % în alte sectoare ale serviciilor) și întrucât femeile reprezintă numai 19 % dintre antreprenori (față de 54 % în alte sectoare ale serviciilor) (9);

D.

întrucât aceste evoluții au un mare potențial pentru capacitarea femeilor, permițându-le accesul la informații și cunoștințe dincolo de mijloace convenționale, deschizând noi platforme de exprimare care îi pot inspira pe alții să acționeze, deschizând noi oportunități de a interacționa și a organiza campanii pentru a apăra drepturile și libertățile femeilor și fetelor, persoanelor LGBTI, dar și ale persoanelor cu nevoi speciale, precum persoanele cu dizabilități; întrucât participarea activă a femeilor în societatea informațională nu este doar o chestiune ce țin de dreptate și egalitate, ea poate contribui la îmbunătățirea condițiilor economice în societate și la competitivitatea în UE;

E.

întrucât există o diferență semnificativă între femei și bărbați în accesul la oportunități profesionale și educaționale legate de tehnologiile informației și comunicațiilor și de competențe informatice; întrucât digitalizarea are un impact puternic asupra consumului și distribuției de mass-media, mai ales pentru utilizatorii tineri, deschizând noi canale pentru consumul de mass-media și permițând un peisaj mediatic mai puțin ierarhic; întrucât digitalizarea poate stimula, dar poate și prezenta noi provocări pentru capacitarea femeilor, prin distribuția de imagini negative, degradante și stereotipizate ale femeilor;

F.

întrucât canalele de comunicare digitale și rețelele sociale au o importanță deosebită pentru părinții aflați în concediu parental și pentru persoanele care lucrează de acasă;

G.

întrucât digitalizarea are un impact imens asupra pieței forței de muncă, schimbând lanțurile valorice și creând noi locuri de muncă și modele de muncă mai flexibile; întrucât oportunitățile privind aranjamentele de muncă flexibilă și la distanță pe care le aduce digitalizarea pot servi ca un instrument important pentru un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală atât pentru femei, cât și pentru bărbați; întrucât aceste aranjamente de muncă flexibilă pot contribui și incluziunea pe piața muncii a grupurilor de femei defavorizate; întrucât există totuși potențiale consecințe negative care pot afecta în special femeile, cum ar fi erodarea drepturilor lucrătorilor și limitări din cauza programului de lucru, dar și limitări datorate responsabilităților profesionale și sau de altă natură care măresc numărul de locuri de muncă cu remunerații mai mici și a celor mai puțin sigure;

H.

întrucât îmbunătățirea competențelor digitale și a și a stăpânirii TIC reprezintă o oportunitate unică pentru o mai mare incluziune a fetelor și femeilor, dar și a persoanelor cu nevoi speciale precum persoanele cu dizabilități; întrucât creșterea numărului de femei în sectorul TIC, care este unul dintre sectoarele cu remunerațiile cele mai mari, ar putea contribui la capacitarea lor financiară și la dobândirea unei independențe care ar avea ca rezultat reducerea diferenței totale de remunerare între femei și bărbați;

I.

întrucât, în piața de muncă digitalizată responsabilitatea este din ce în ce mai mult transferată de la firmă la persoană, ceea ce modifică condițiile de înscriere la securitatea socială pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și lucrătorii independenți; întrucât deciziile politice influențează în mod clar rezultatul acestor schimbări;

J.

întrucât în cazul contractelor individuale multiple din mai multe firme și instituții, este și mai dificilă monitorizarea principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă la același loc de muncă, principiu de o importanță crucială pentru o societate cu adevărat egală;

K.

întrucât intrarea unui număr mai mare de femei în sectorul TIC ar stimula o piață în care se preconizează o penurie de forță de muncă și în care participarea egală a femeilor ar conduce la un câștig de aproximativ 9 miliarde EUR pentru PIB-ul UE în fiecare an; întrucât femeile sunt în continuare profund subreprezentate în ceea ce privește studiile universitare în domeniul TIC, ele reprezentând doar aproximativ 20 % dintre absolvenții în domeniu, iar numai 3 % dintre toate absolventele având o diplomă în TIC; întrucât femeile se confruntă cu numeroase dificultăți la integrarea și la rămânerea în sectorul TIC; întrucât mediul de muncă actual dominat de bărbați (femeile reprezentând numai 30 % din forța de muncă) contribuie la tendința multor femei de a părăsi sectorul TIC după câțiva ani de la finalizarea studiilor universitare;

L.

întrucât studiul intitulat „Women active in the ICT sector” („Femeile, active în sectorul TIC”) estimează că până în 2020 vor exista 900 000 de posturi neocupate în sectorul TIC în Europa; întrucât sectorul TIC este în creștere rapidă, creând circa 120 000 de noi locuri de muncă în fiecare an;

M.

întrucât sectorul TIC se caracterizează printr-o segregare verticală și orizontală deosebit de ridicată, precum și printr-o diferență între calificările educaționale ale femeilor și poziția lor în sectorul TIC; întrucât sub 20 % din antreprenorii din domeniul TIC sunt femei; întrucât majoritatea femeilor (54 %) din sectorul TIC ocupă un loc de muncă mai slab plătit și poziții cu un nivel mai scăzut de calificare, iar numai o mică minoritate a acestora (8 %) ocupă poziții de ingineri de software cu calificări înalte; întrucât femeile sunt, de asemenea, subreprezentate în procesul decizional din acest sector, doar 19,2 % dintre lucrătorii din sectorul TIC având șefi femei, comparativ cu 45,2 % dintre lucrătorii din alte sectoare;

N.

întrucât femeile de peste 55 de ani sunt expuse în special riscului de șomaj și de inactivitate pe piața muncii, media ratei șomajului în UE în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani fiind de numai 42 %, comparativ cu 58 % pentru bărbați; întrucât nivelul scăzut de cunoștințe în domeniul TIC și de competențe digitale crește și mai mult acest risc; întrucât îmbunătățirea și investirea în dobândirea de competențe digitale pentru femeile de peste 55 de ani ar crește oportunitățile acestora de angajare și le-ar oferi o anumită protecție împotriva excluderii de pe piața muncii;

O.

întrucât impactul stereotipurilor de gen și al sexismului reprezintă un obstacol pentru egalitatea de gen și o povară pentru dezvoltarea economică și competitivitatea UE, mărind și mai mult decalajul de gen în sectorul digital, care este deja consistent, în domenii precum TIC, mass-media și industriile conexe; întrucât stereotipurile de gen existente îngreunează dezvoltarea deplină a capacităților lor ca utilizatoare, inovatoare și creatoare; întrucât este nevoie de o voință politică clară, de acțiuni concrete și de participarea societății civile pentru a schimba aceste lucruri;

P.

întrucât educația și formarea sunt esențiale pentru capacitarea femeilor în era digitală și, prin urmare, pentru o societate viabilă în viitor; întrucât 60 % dintre elevii din UE nu utilizează niciodată echipamente digitale în clasă; întrucât a scăzut proporția deja mică de femei care au absolvit studii universitare în domeniul TIC; întrucât femeile sunt subreprezentate în materiile de studiu STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică), iar aproximativ jumătate dintre femeile absolvente nu optează pentru locuri de muncă legate de aceste domenii; întrucât, în inițiative precum Săptămâna codurilor în UE, TIC pentru o educație mai bună, Startup Europe Leaders Club și Marea coaliție pentru locuri de muncă în sectorul digital, care vizează promovarea și mai mare a competențelor digitale și a educației digitale, femeile continuă să fie larg subreprezentate;

Q.

întrucât promovarea tehnologiilor digitale și a TIC joacă un rol important în politica de cooperare pentru dezvoltare a UE, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, în special pentru capacitarea socială și economică a femeilor și a fetelor și a scoaterii acestora din sărăcie;

R.

întrucât digitalizarea favorizează promovarea democrației directe prin intermediul internetului, permițând astfel o implicare mai mare a femeilor în politică și un acces mai facil la informații;

S.

întrucât datorită binomului digitalizare și democrație directă, femeile au mai multe posibilități de a se angaja în primul rând în afara sistemelor tradiționale ale politicii, cu o participare completă și amplă;

T.

întrucât TIC, ca orice tehnologie, poate fi utilizată și abuziv pentru a amenința femeile, drepturile și libertățile lor și, în cele din urmă, și capacitarea lor, inclusiv prin intimidarea pe internet, hărțuirea pe internet, traficul de ființe umane, discursuri care promovează ura, incitarea la ură, discriminarea și încălcarea drepturilor fundamentale; întrucât anonimitatea pe internet contribuie la proliferarea acestor forme de violență împotriva femeilor; întrucât aceste provocări și riscuri noi trebuie identificate și tratate în mod corespunzător de decidenții politici, precum și de întreprinderi, firme și organizațiile societății civile, oferind, totodată, un spațiu pentru schimbul de informații pe internet,

U.

întrucât noile tehnologii ale informației și ale comunicațiilor sunt folosite pentru a crea canale și platforme care facilitează anumite forme de exploatare a femeilor, inclusiv minori; întrucât platformele digitale sunt, de asemenea, folosite pentru comercializarea corpului femeilor; întrucât este necesar ca cei din serviciile de poliție competente să ia în calcul efectul transformator al digitalizării asupra acestor crime; întrucât trebuie, totodată, ca profesioniștii din domeniul educației să fie conștienți de aceste forme noi de amenințări digitale și să pună la dispoziție fondurile ale UE și ale statelor membre pentru a promova educația privind utilizarea sigură și cu respect a internetului și riscurile violenței de gen on-line, pentru băieți, dar și pentru fete și să implice bărbații și băieții în combaterea violenței față de femei și fete;

V.

întrucât modurile de comunicare digitală au contribuit la răspândirea discursurilor care propagă ura și a amenințărilor împotriva femeilor, 18 % dintre femeile din Europa fiind, începând din adolescență, hărțuite într-o formă sau alta de persoane cunoscute pe internet, iar nouă milioane de persoane fiind victime ale violenței online; întrucât a crescut numărul amenințărilor, inclusiv a amenințărilor cu moartea, asupra femeilor; întrucât sensibilizarea socială cu privire la formele digitale de violență atât în rândul publicului general și al specialiștilor, cât și la nivelul poliției și al cadrelor didactice este în continuare insuficientă pentru a asigura prevenirea, monitorizarea și asistența adecvată pentru victime; întrucât o serie de forme de violență online nu sunt reflectate încă pe deplin în dreptul penal, și nici în modalitățile și procedurile de urmărire penală din toate statele membre; întrucât există o lipsă de reacție din partea sistemului de justiție; întrucât agresorii și persoanele care incită la ură sunt foarte rar reclamate, anchetate, urmărite penal și acuzate; întrucât este necesară o recunoaștere la nivelul UE a caracterului posibil transfrontalier al abuzului și al violenței pe internet;

W.

întrucât bugetarea sensibilă la dimensiunea de gen și integrarea dimensiunii de gen pot fi utilizate ca instrumente pentru a urma egalitatea de gen; întrucât perspectivele de gen ar trebui luate în considerare în toate etapele de lucru ale Comisiei privind digitalizarea în Europa, pentru a se asigura că femeile nu sunt doar incluse, ci se află și în prima linie a evoluțiilor digitale;

X.

întrucât participarea scăzută a femeilor și a fetelor la formele de educație în domeniul TIC și, mai târziu, la ocuparea forței de muncă este rezultatul unei interacțiuni complexe între stereotipurilor de gen, care începe din primele etape ale vieții și educației și continuă pe parcursul carierei profesionale; întrucât printre factorii care limitează participarea femeilor și a fetelor la educația și angajarea în domeniul TIC se numără: aplicarea de stereotipuri pe tot parcursul vieții, segregarea între activitățile specifice femeilor și cele specifice bărbaților, hobby-uri și jucării, care încep de la primele niveluri de educație, o lipsă relativă de modele feminine în sectorul TIC, precum și vizibilitatea limitată a femeilor în acest sector, în special în funcțiile de conducere;

1.

îndeamnă Comisia și Consiliul să folosească din plin potențialul pe care îl au societatea informațională, TIC și internetul pentru a promova capacitarea femeilor, drepturile și libertățile femeilor, precum și egalitatea de gen, indiferent de vârstă, dizabilități, caracteristici genetice, gen, orientare sexuală, identitate de gen, rasă, origine socială sau etnică, religie sau convingeri și statut economic;;

2.

subliniază că accesul la internet reprezintă un serviciu de bază nou care este necesar tuturor persoanelor, bărbați, femei, băieți și fete, internetul fiind acum un instrument esențial pentru viața de zi cu zi a persoanelor în familie, la servici, la scoală sau în timpul învățării, pentru managementul firmelor, pentru autorități publice, instituții și organizații, precum și pentru funcționarea rețelelor sociale și promovarea egalității de șanse;

3.

invită Comisia să folosească și să direcționeze mai bine Agenda digitală și Strategia pieței unice digitale pentru a rezolva decalajul de gen sever din sectorul TIC, pentru a promova integrarea deplină a femeilor în sector, mai ales în profesiile tehnice și din telecomunicații, pentru a încuraja educația și pregătirea profesională a femeilor și a fetelor în domeniul TIC și în domeniile STIM, pentru a mări vizibilitatea femeilor în arena digitală, pentru a îmbunătăți egalitatea de gen și participarea femeilor printr-un acces mai bun la finanțare, pentru a implementa sistematic evaluările de impact din perspectiva de gen și bugetarea de gen în activitatea sa privind Agenda digitală și Strategia pieței unice digitale astfel încât principiul european fundamental al egalității între femei și bărbați să poată fi încorporate în mod corespunzător și pentru a sprijini societatea civilă și organizațiile de femei pentru a transforma internetul inclusiv în realitate;

4.

invită instituțiile UE și statele membre să includă perspectiva de gen în toate inițiativele digitale și să recunoască faptul că puterea digitală conduce la o nouă etapă, mai puternică, de conștientizare a problematicilor de gen și a egalității de gen; atrage atenția Comisiei asupra eficacității internetului pentru instrumente cum ar fi campaniile, forumurile și pentru a acorda vizibilitate modelelor feminine, toate acestea contribuind la accelerarea egalității de gen; solicită prin urmare, Comisiei să considere plasarea femeilor pe primul plan în agenda sa digitală, astfel încât noua eră digitală să poată fi o forță motrice pentru promovarea egalității de gen;

5.

îndeamnă Comisia să includă în viitoarea Strategie pentru egalitate între femei și bărbați (2016-2020) acțiuni specifice pentru a sprijini integrarea și participarea femeilor la societatea informațională, precum și pentru a sprijini substanțial rețelele de femei online, pentru că aceste rețele reflectă o abordare autonomă, de jos în sus a capacitării femeilor și ar trebui să primească tot sprijinul necesar pentru a le asigura viabilitatea pe termen lung;

6.

ia act de Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia privind piața unică digitală pentru Europa”, dar regretă viziunea sa limitată, reflectată în faptul că subestimează potențialul considerabil pe care digitalizarea îl poate avea pentru o societate incluzivă, egală și participativă și nu reușește să acorde suficientă recunoaștere oportunităților pe care le pot oferi sprijinul direcționat și finanțarea infrastructurii pentru capacitarea femeilor;

7.

solicită să se pună un accent mai mare pe software-ul liber și cu sursă deschisă în sectorul TIC și piața digitală; consideră că software-ul liber și cu sursă deschisă este un instrument vital în promovarea egalității de gen și a democratizării pe piața digitală și în sectorul TIC; subliniază că este, de asemenea, necesar să se conștientizeze componenta de gen și în sectorul software-lui cu sursă deschisă;

8.

invită UE și statele membre să elaboreze, să sprijine și să organizeze acțiunile promovate de Organizația Națiunilor Unite și agențiile sale, în special în cadrul Declarației și a Platformei pentru acțiune de la Beijing, precum și al summiturilor la nivel mondial dedicate societății informaționale (WSIS), pentru a urmări capacitarea femeilor în era digitală la nivel european și mondial; invită statele membre să comunice și să facă schimb de bune practici între ele, pentru a promova o implicare egală a femeilor în evoluțiile digitale de pe teritoriul Europei;

9.

invită statele membre să stabilească planuri de acțiune multianuale pentru a realiza egalitatea de gen în societatea informațională și în TIC, care să vizeze: creșterea accesului femeilor la societatea informațională, îmbunătățirea și creșterea utilizării TIC de către femei, conferirea unui rol mai important în sectoarele TIC pentru femei, promovarea cunoștințelor în domeniul TIC pentru femei prin educație și formare profesională, promovarea angajării și a spiritului antreprenorial în rândul femeilor, prin utilizarea regulată a serviciilor de internet și digitale, dezvoltarea de conținut online care promovează egalitatea de gen, promovarea schimburilor continuii, diseminarea și comunicarea valorilor egalității, promovarea accesului la TIC și folosirea lor ca instrumente de combatere a discriminării de gen în aspecte precum violența de gen, promovarea cooperării internaționale, stabilirea echilibrului între viața profesională și cea personală, precum și proiectarea, implementarea, diseminarea și evaluarea politicilor și a planurilor vizând egalitatea;

10.

invită Comisia și statele membre să folosească mai bine potențialul considerabil al digitalizării la toate nivelurile participării politice, precum și pentru incluziunea femeilor în procesele decizionale, de exemplu prin votul electronic; subliniază că digitalizarea și e-guvernarea oferă oportunități majore pentru accesul la informații, procesele decizionale, transparență și o mai mare răspundere guvernamentală; subliniază, totodată, sectoarele TIC pot mări foarte mult capacitatea femeilor de a participa la sondaje și foruri de discuții, precum și de depune plângeri și reclamații anonim;

11.

invită Comisia și statele membre să promoveze digitalizarea în politică pentru a promova democrația directă, facilitând o implicare mai mare a tuturor cetățenilor, depășind astfel vechile sisteme și obstacole ce creează dificultăți pentru femei și grupurile subreprezentate în încercarea lor de a se afirma în contexte electorale și instituționale; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să analizeze posibilitatea votului online și să o dezvolte mai mult, pentru consultările electorale, eliminând astfel o serie de obstacolele care afectează adesea mai ales femeile;

12.

invită Comisia să folosească pe deplin programul „Europa pentru cetățeni” pentru a viza specific societatea civilă și organizațiile de femei active în sectoare legate de digitalizare și TIC, pentru a îmbunătăți condițiile de participare civică și democratică a femeilor și pentru a acorda o atenție specială obiectivelor specifice de gen în viitoarele evaluări ale implementării programului;

13.

subliniază importanța pe care o pot avea noile medii în consolidarea participării femeilor la procesele democratice; invită Comisia și statele membre să promoveze participarea deplină a femeilor la mass-media, inclusiv la management, și în organismele de reglementare și monitorizare pentru a stimula un domeniu mass-media caracterizat printr-o mai mare egalitate de gen, combătând stereotipurile de gen și reprezentarea greșită a femeilor; îndeamnă, de asemenea, Comisia să încurajeze crearea de rețele în rândul organizațiilor societății civile și al organizațiilor profesionale din mass-media profesionale, pentru a capacita femeile să aibă un rol activ și să recunoască nevoile specifice ale femeilor în acest sector;

14.

subliniază rolul esențial al societății civile internaționale în cadrul guvernanței internetului, prin intermediul unor astfel de forumuri, cum ar fi Forumul mondial al internetului; invită Comisia și statele membre să se implice și să sprijine organizațiile digitale ale societății civile la nivel local și internațional și să promoveze participarea și reprezentarea femeilor și a fetelor la toate aceste forumuri și rețele;

15.

consideră că accesul gratuit la bandă largă pentru toate persoanele, cel puțin în spațiile publice, ar oferi femeilor mai multe posibilități să folosească mediul digital și le-ar mări șansele de a intra pe piața muncii, ceea ce ar contribui și la o mai mare incluziune socială și la o serie de evoluții pozitive legate de chestiuni ecologice și economice; invită Comisia să recunoască importanța extinderii Agendei sale digitale la toate zonele rurale, astfel încât niciun cetățean să nu fie exclus și izolat, mai ales femeile, și toată lumea să aibă acces la oportunități digitale;

16.

invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să promoveze egalitatea de gen în firmele, organismele reprezentative și instituțiile de pregătire din domeniul TIC și din alte industrii relevante, inclusiv la pozițiile de conducere, să monitorizeze cu atenție și să urmărească progresele înregistrate, precum și să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

17.

invită Comisia și statele membre să se ocupe de problema gravă a subreprezentării femeilor în sectorul TIC, în special în rândul persoanelor aflate în poziții de conducere și în consiliile de administrație; îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască că proiectul de directivă privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe oferă o oportunitate reală de a schimba cultura din cadrul firmelor, ceea ce ar conduce la un impact asupra tuturor nivelurilor ierarhice și, prin urmare, solicită deblocarea directivei în cadrul Consiliului; reamintește insistent Comisiei de responsabilitatea sa de a lua toate măsurile ce ar putea contribui la depășirea impasului din Consiliu pentru adoptarea unei legislații a UE privind transparența și un mai bun echilibru de gen în recrutările pentru pozițiile decizionale;

18.

invită statele membre să soluționeze disparitatea de gen din sectorul TIC prin consolidarea argumentelor pentru diversitate și prin crearea de stimulente mai multe și mai puternice atât pentru întreprinderi, cât și pentru femei, cum ar fi unele modele de referință și parcursuri profesionale, pentru a crește vizibilitatea femeilor;

19.

îndeamnă Comisia și statele membre să protejeze drepturile fundamentale ale lucrătorilor și protecția socială a angajaților și să combată condițiile precare de muncă; îndeamnă Comisia să propună noi mecanisme de protecție adaptate la modelele de muncă și carieră create de digitalizare, acordând o atenție deosebită situației femeilor, și invită statele membre să le perfecționeze; subliniază importanța negocierilor colective la toate nivelurile, în special în sectoarele care sunt puternic afectate de digitalizare, pentru a se asigura principiul egalității salariale pentru aceeași muncă, precum și pentru a proteja calitatea spațiului în care se muncește și securitatea acestuia în era digitalizării; subliniază că trebuie identificate condițiile-cadru generale necesare, pentru a se asigura protecția datelor cu caracter personal ale angajaților;

20.

încurajează Comisia și statele membre să recunoască întregul potențial al flexibilității oferite de digitalizare în ceea ce privește echilibrul între viața profesională și viața de familie, subliniind totodată că digitalizarea pieței forței de muncă impune adaptarea atât a politicilor privind piața forței de muncă, dar și a sistemelor de securitate socială; invită Comisia și statele membre, în contextul foii de parcurs a Comisiei intitulată „Un nou început pentru a rezolva problemele vizând echilibrul între viața profesională și viața de familie pentru familiile care muncesc”, să identifice oportunitățile și problemele digitalizării legate de condițiile de muncă și necesitatea de adaptare a locului de muncă, dezvoltarea competențelor și oportunităților de învățare de-a lungul vieții, mai ales pentru lucrătorii care au persoane în îngrijire; îndeamnă Comisia și statele membre să investească specific în practicile de muncă digitale pentru a îmbunătăți echilibrul între viața profesională și cea personală pentru toată lumea;

21.

invită Comisia și statele membre să sprijine învățarea pe tot parcursul vieții, precum și formarea și sistemele de pregătire care pregătesc persoanele pentru adaptare o mai bună sau o eventuală schimbare a carierei în funcție de cererea tot mai mare de competențe digitale în numeroase sectoare, acordând o atenție specială femeilor de peste 55 de ani, pentru a le proteja de excluziunea de pe piața muncii;

22.

solicită, în contextul tuturor măsurilor luate în acest domeniu, ca sarcina birocratică impusă întreprinderilor să fie menținută la cote minime; subliniază că birocrația excesivă poate pune în pericol acceptarea și poate conduce la pierderea locurilor de muncă și la relocarea acestora; salută compromisurile fezabile, convenite prin consens de către cele două părți ale sectorului în statele membre cu o tradiție puternică de cogestiune; consideră cogestiunea ca fiind un model de bună practică pentru economiile europene;

23.

remarcă că diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne una dintre problemele majore ale disparității de gen din sectorul TIC și invită, prin urmare, statele membre să înceapă, în sfârșit, implementarea activă a recomandării Comisiei referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență și acțiuni pozitive permanente, de preferință prin intermediul legislației, și să introducă măsuri de asigurare a transparenței salariale și evaluări profesionale neutre din perspectiva genului; invită Comisia să trateze problema egalității de remunerare în inițiativa „Un început nou pentru părinții care lucrează”, inclusă în programul său de lucru pentru 2016, deoarece diferențele de remunerare între bărbați și femei cresc și mai mult când aceștia devin părinți;

24.

subliniază că, diferența de remunerare între femei și bărbați are ca rezultat o diferență și mai mare între pensiile femeilor și ale bărbaților; subliniază că principiul egalității de remunerare pentru aceeași muncă la același loc de muncă trebuie garantat, după cum a remarcat Președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker;

25.

încurajează statele membre să creeze sisteme fiscale și de prestații sociale care să nu descurajeze a doua persoană care contribuie la venitul familiei să lucreze sau să lucreze mai mult, deoarece există tendința ca femeile să fie a doua persoană care contribuie la venitul familiei, iar locurile de muncă din TIC joacă un rol important în acest context;

26.

subliniază că diferențele de remunerare dintre femei și bărbați cele în evoluția carierei continuă să existe pentru femeile care lucrează în sectorul TIC; subliniază că este amenințat principiul remunerării egale pentru aceeași muncă prestată la același loc de muncă, principiu care garantează salarii juste și echitabile, deși acesta constituie unul dintre pilonii fundamentali ai dreptății sociale pe piața muncii și, prin urmare, ar trebui protejat cu prioritate; reafirmă că în economia digitală nu trebuie lăsate să se stabilizeze astfel de inegalități legate de remunerarea egală și evoluția carierei; evidențiază că o mai mare participare a femeilor la piața muncii și realizarea simultană de investiții în politici de incluziune socială vor contribui la reducerea diferenței de remunerare între femei și bărbați; subliniază importanța pe care o are negocierea colectivă și în economia de piață digitală pentru asigurarea calității și a siguranței locurilor de muncă în era digitalizării;

27.

salută numeroasele oportunități și flexibilitatea mai mare pe care era digitală le oferă angajaților și lucrătorilor independenți, inclusiv oportunitățile de a avea un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală, în special cu în ceea ce privește situația de pe piața muncii a părinților cu copii de vârstă mică și a persoanelor cu dizabilități; invită Comisia și statele membre să discute situația muncii flexibile și a siguranței locului de muncă, care este de o importanță majoră în sectorul TIC, dar evidențiază, totodată, noile provocări legate de această evoluție și invită statele membre să se asigure că sunt în vigoare dispoziții adecvate în materie de securitate socială; susține, prin urmare, ca lucrătorii să beneficieze de un „drept de a se deconecta de la sistem” în afara orelor de lucru convenite;

28.

atrage atenția asupra faptului că tendința de flexibilizare a practicilor de muncă prin digitalizare poate să ducă și la forme instabile de ocupare a forței de muncă; subliniază că problemele de sănătate mentală legate de locul de muncă, precum surmenajul, cauzate de accesibilitatea constantă, reprezintă riscuri serioase; pledează, prin urmare, în favoarea respectării depline a timpului de odihnă prevăzut pentru lucrători și subliniază necesitatea de a se respecta orarele stabilite în contractele de angajare cu program flexibil, pentru a se păstra limitele timpului de lucru, așa cum este definit în legislația muncii din fiecare stat membru;

29.

subliniază că este important să se asigure integrarea perspectivei de gen în sectorul educației, prin promovarea alfabetizării digitale și a participării femeilor și fetelor la educația și formarea în sectorul TIC, prin introducerea programării, a noilor medii și tehnologii în programele școlare de la toate nivelurile, precum și educația extracurriculară, informală și non-formală și din toate formele de învățământ și de formare, inclusiv pentru personalul didactic, pentru a reduce și elimina decalajele la nivelul competențelor digitale și a încuraja fetele și tinerele să urmeze cariere în sectoarele științei și ale TIC; subliniază, în acest context, importanța resurselor educaționale deschise (RED), care asigură un acces mai bun la educație pentru toți și a schimbului de practici între femei în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen în educație în domeniul TIC;

30.

încurajează statele membre să introducă cunoștințe adecvate vârstei din domeniul TIC încă din etapele timpurii ale educației, acordând o atenție deosebită inspirării fetelor în a dezvolta interes și talent în domeniul digital; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze educația STIM a fetelor de la vârste fragede, având în vedere că fetele se îndepărtează de materiile de studiu asociate cu știința, ingineria, matematica și tehnologia devreme în parcursul școlar din cauza stereotipurilor de gen care marchează aceste materii de studiu, a lipsei de modele și a segregării activităților și jucăriilor, ceea ce creează o subreprezentare a femeilor în aceste domenii la universitate, care se extinde și la nivelul locului de muncă; subliniază așadar că ar trebui discutate atât stereotipurile de gen, cât și pregătirea digitală începând cu învățământul primar și continuând la în toate nivelele de educație, până la educația pentru adulți și cursurile de pregătire pentru persoanele care nu au fost excluse de pe piața muncii;

31.

îndeamnă Comisia și statele membre să faciliteze educația și învățarea pe tot parcursul vieții care vizează în special femeile în vârstă pe durata vieții profesionale și mai târziu, în special cele care au responsabilități de îngrijire și femeile care și-au întrerupt temporar cariera sau sunt în curs de reintegrare la locul de muncă, astfel încât să se asigure că nu rămân în urmă în această tranziție rapidă către digitalizare;

32.

observă că educația în domeniul tehnologiilor digitale, TIC și programare de la o vârstă fragedă este cu precădere importantă în capacitarea fetelor, încurajându-le să se integreze în domeniu și să depășească stereotipurile de gen; subliniază că o reprezentare mai mare a femeilor în studierea domeniilor STIM în învățământul superior este esențială pentru creșterea reprezentării acestora în sectorul digital;

33.

invită statele membre să soluționeze disparitatea de gen din sectorul TIC prin crearea mai multor stimulente și structuri de sprijin pentru femei, precum modele de referință, programe de mentorat și parcursuri profesionale, pentru a crește vizibilitatea femeilor; invită, prin urmare, statele membre să adapteze sistemele de învățământ, dacă este nevoie, pentru a promova predarea și interesul pentru domeniile STEM în general și mai ales în rândul elevelor și studentelor;

34.

evidențiază valoarea sectoarelor TIC și mai ales a cursurilor de pregătire online pentru fete și femei, dar și pentru persoanele cu nevoi speciale, cum ar fi cei cu dizabilități, și pentru cei care locuiesc în zone rurale sau izolate, precum și posibilitățile oferite de munca la distanță pentru a îmbunătăți pregătirea acestor grupuri și pentru a le oferi mai multe șanse de independență financiară;

35.

remarcă rolul important și potențialul enorm pe care îl au educația în domeniul artelor și designului, la nivel formal, informal și non-formal, și sectoarele creative și sectorul cultural în capacitarea femeilor și a fetelor și propulsarea acestora în sectorul digital; subliniază, prin urmare, importanța conectării domeniilor STIM cu sectoarele economice ale educației și artelor, transformând STIM în STIAM;

36.

invită Comisia să promoveze tehnologiile digitale ca instrumente de reducere a barierelor la intrarea pe piața muncii în contextul învățării de-a lungul vieții și să fixeze criterii de referință pentru investițiile publice și private în competențe, ca procentaj din PIB;

37.

încurajează statele membre și Comisia să promoveze, îndeosebi prin intermediul campaniilor de informare și de sensibilizare, participarea femeilor în sectoare de activitate considerate în mod stereotip „masculine” cum este și digitalizarea; subliniază necesitatea de a organiza campanii de conștientizare și formare și de integrare a perspectivei de gen pentru toți actorii implicați în politicile din domeniul digitalizării;

38.

salută „Codul european de bune practici pentru femei și TIC” și solicită aplicarea sa extensivă și activă; salută stabilirea unei „Mari coaliții pentru locuri de muncă în sectorul digital” la nivel european și încurajează firmele implicate să acorde o atenție deosebită recrutării și egalității de șanse în carieră pentru femei;

39.

invită Comisia și statele membre să implementeze programe destinate părinților pentru a-i familiariza cu TIC utilizate de copii, astfel încât să îmbunătățind astfel cunoștințele părinților despre posibilele întâlniri și relații care pot avea loc online și reducând diferența actuală dintre generații în ceea ce privește noile tehnologii;

40.

subliniază că este important să se îmbunătățească competențele digitale și alfabetizarea digitală pentru a facilita accesul în firme din domeniul TIC pentru femeile care, din diferite motive, nu posedă aceste competențe specifice; subliniază că un eșec în această privință ar determina accentuarea dezavantajului legat de accesul femeilor la acest sector; amintește că Fondul social european ar putea participa la finanțarea unor astfel de cursuri de formare;

41.

subliniază importanța introducerii programării, a noilor media și a tehnologiilor în programele de învățământ de la toate nivelurile și subliniază potențialul competențelor digitale de a reduce barierele de acces la intrarea pe piața muncii; subliniază importanța unui dialog constant cu partenerii sociali pentru a se depăși disparitățile de gen din acest domeniu;

42.

îndeamnă Comisia, în domeniul de aplicare a Strategiei privind piața unică digitală și, mai precis, în ceea ce privește referința la construirea unei societăți digitale incluzive, să mărească vizibilitatea femeilor creând un proiect-pilot de universitate europeană online, axată specific pe TIC și inginerie tehnică, și lansând un program de burse de studiu pentru femei în domeniul TIC și al noilor medii;

43.

invită Comisia și statele membre, precum și întreprinderile să promoveze egalitatea de gen în domeniul TIC prin colectarea de date defalcate pe gen privind utilizarea TIC, a obiectivelor de dezvoltare, a indicatorilor și a criteriilor de referință, pentru a urmări progresele în accesul femeilor la TIC și pentru a promova exemple de bună practică pentru firmele în domeniul TIC;

44.

invită Comisia și statele membre să mărească sprijinul pentru capacitarea femeilor din sectoarele digital și TIC în cadrul cooperării pentru dezvoltare și al relațiilor externe ale UE, prin promovarea educației digitale și stimularea antreprenoriatului în rândul femeilor prin diverse instrumente, inclusiv programe de microfinanțare și rețele de sprijin;

45.

invită statele membre și Comisia să pună la dispoziție fonduri, să îmbunătățească accesul la fondurile existente și, dacă este necesar, să pună la dispoziție fonduri pentru antreprenoare pentru a înființa firme în sectorul TIC și start-up-uri digitale, precum și rețele de schimburi inter pares, promovând inovarea și investițiile în interiorul UE; încurajează statele membre să ofere sprijin financiar adecvat și o pregătire corespunzătoare pentru femeile care doresc să facă o carieră în domeniul digitalizării, pentru a încuraja antreprenoriatul feminin și în acest sector;

46.

consideră că accesul femeilor la finanțare și servicii financiare necesită o atenție specială, mai ales în contextul obiectivului Strategiei pentru piața unică digitală vizând crearea condițiilor adecvate pentru un mediu TIC inovator și competitiv și îmbunătățirea oportunităților de finanțare pentru IMM-uri și start-up-uri; remarcă importanța accesului femeilor la microfinanțare în antreprenoriatul feminin;

47.

invită Comisia, în legătură cu Agenda digitală, să monitorizeze atent și să evalueze aplicarea integrării egalității de gen și a bugetării de gen în fondurile UE, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile europene (Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 din 17 decembrie 2013), și invită Comisia și statele membre să asigure implicarea organizațiilor de femei în comitetele de monitorizare a programelor de finanțare, pentru a garanta implementarea acțiunilor care vizează întărirea rolului femeilor în domeniul TIC; reamintește angajamentul Comisiei de a aplica bugetarea de gen;

48.

invită Comisia să ia în considerare dimensiunea de gen în analiza și raportarea implicării în parteneriate legate de Agenda digitală;

49.

invită Comisia ca, în colaborare cu Banca Europeană de Investiții, să creeze programe de sprijin pentru investițiile în tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene, incluzând condiții de creditare favorabile și împrumuturi pentru întreprinderi, organizații ale societății civile și start-up-uri din sectorul TIC, în care femeile reprezintă cel puțin 40 % din forța de muncă;

50.

invită Comisia să sprijine și să promoveze o cultură antreprenorială digitală pentru femei, să promoveze și să susțină financiar o platformă europeană de rețele și mentorat pentru femei și să consolideze mai mult rolul femeilor în programele existente; încurajează statele membre, dar și firmele să creeze politici privind diversitatea care nu se concentrează doar pe recrutarea femeilor, ci merg și mai departe de aceasta, pentru a promova dezvoltarea economică durabilă și leadershipul;

51.

subliniază rolul întreprinderilor sociale și al modelelor de afaceri alternative, cum ar fi societățile mutuale și cooperativele, în capacitarea femeilor în domeniul antreprenoriatului digital și în creșterea reprezentării femeilor în sectoarele digitale; invită Comisia și statele membre să promoveze inițiativele de întreprinderi sociale care vizează capacitarea femeilor și a fetelor în domeniul TIC;

52.

îndeamnă Comisia, statele membre și toți agenții implicați să utilizeze mai bine Marea coaliție europeană pentru locuri de muncă în sectorul digital, pentru a sprijini măsurile destinate îmbunătățirii competențelor digitale pentru femei și fete, pentru a promova ocuparea forței de muncă de către femei în sectorul TIC și pentru a disemina mai bine diferitele opțiuni de educație și formare profesională disponibile;

53.

cere identificarea problemelor ridicate de utilizarea TIC și a internetului pentru comiterea de infracțiuni, proferarea de amenințări sau comiterea de hărțuiri sau de violențe împotriva femeilor, din motive de misoginie, homofobie și transfobie sau orice altă formă de discriminare; îndeamnă responsabilii politici să trateze aceste probleme în mod corespunzător, ținând seama îndeosebi de femeile cu vulnerabilități multiple, și să se asigure că există un cadru prin care agențiile de asigurare a respectării legii au capacitatea de a trateze în mod eficient infracțiunile digitale, luând în considerare provocările asociate cu anonimitatea online și cu caracterul transfrontalier al acestor infracțiuni și abuzuri; invită statele membre să aloce resursele necesare pentru asigurarea respectării legii, adică aplicarea legilor actuale împotriva violenței cibernetice, a intimidării cibernetice, a hărțuirii cibernetice, a urmăririi cibernetice și a discursurilor de incitare la ură;

54.

invită Comisia să solicite statelor membre să depună un efort mai mare în ceea ce privește urmărirea penală a infracțiunilor motivate de homofobie și transfobie care apar în rețea, precum și aplicarea corectă a legislației comunitare în vigoare în acest domeniu și a celei referitoare la drepturile victimelor;

55.

invită Comisia să abordeze sexismul și stereotipurile de gen din educație și mass-media, ca parte din directiva reformată privind egalitatea de tratament;

56.

invită Comisia să elaboreze un cod de conduită pentru propriile sale comunicări și comunicările agențiilor UE pentru a consolida capacitarea femeilor și a combate stereotipurile de gen și sexismul, precum și subreprezentarea sau reprezentarea deformată a femeilor;

57.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare noile realități ale femeilor și ale fetelor, ca urmare a digitalizării, în implementarea viitoarei legislații a UE în materie de protecția datelor; subliniază că controlorii de date pot utiliza datele sensibile numai în scopuri limitate și nu pot în nicio situație să comunice și altora aceste date;

58.

invită Comisia și statele membre să aloce resursele necesare pentru a asigura respectarea normelor referitoare la protecția datelor sensibile conținute în comunicările online;

59.

îndeamnă Comisia să mărească sprijinul financiar pentru Infrastructura pentru servicii digitale de internet mai sigure, finanțată prin Mecanismul pentru interconectarea Europei, iar statele membre să mărească finanțarea liniilor de asistență pentru tinerii care sunt victime ale intimidării pe internet; subliniază că fetele au o probabilitate dublă de a fi victime, față de băieți;

60.

solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsuri care să protejeze fetele în mediul digital de publicitatea care poate instiga la comportamente dăunătoare sănătății lor fizice și psihologice; solicită Comisiei să reînnoiască și să extindă programul „un internet mai sigur”, ținând în mod special seama de dimensiunea de gen, ca una dintre măsurile necesare pentru îmbunătățirea securității fetelor în lumea digitală;

61.

invită Comisia să lanseze și să sprijine alfabetizarea digitală și programele de pregătire, precum și campaniile de conștientizare, făcând mai bine cunoscute riscurile potențiale ale lumii digitale și modalitățile de contracarare a acestora printre părțile relevante vizate, cum ar fi studenții la toate nivelurile de învățământ, personalul didactic și profesioniștii în domeniul educației și al aplicării legii; invită Comisia să promoveze campanii împotriva sexismului și a stereotipurilor de gen în mediile sociale și digitale și să utilizeze potențialul mass-mediei digitale pentru a elimina stereotipurile;

62.

salută propunerea Comisiei de a include în strategia sa de după 2016 privind traficul de ființe umane dispoziții privind prevenirea, sprijinirea victimelor, întoarcerea în siguranță și reintegrarea, precum și rolul internetului; subliniază că ar trebui discutat și fenomenul hărțuirii și al urmăririi pe internet;

63.

invită UE și statele membre să pună la dispoziție suficiente resurse și fonduri pentru Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) pentru ca acesta să poată realiza studii și colecta date privind modul în care serviciile digitale pot fi utilizate mai bine și pot fi valorificate în serviciul femeilor și al egalității de gen;

64.

invită instituțiile, agențiile și organismele UE, precum și statele membre și agențiile lor de asigurare a aplicării legii să coopereze și să își coordoneze concret acțiunile de combaterea a folosirii TIC pentru comiterea de infracțiuni legate de traficul de ființe umane, hărțuire și urmărire pe internet, acestea având adesea un caracter transfrontalier pentru care este esențială o coordonare la nivel european pentru anchetarea acestor infracțiuni; invită statele membre să își analizeze și eventual să își revizuiască dreptul penal pentru a garanta că noile forme de violență digitală sunt definite și recunoscute clar, precum și că există mijloace adecvate de condamnare a acestora; invită statele membre să creeze portaluri de raportare astfel încât cetățenii să aibă propriul loc online sigur și confidențial unde să poată raporta hărțuirea pe internet; solicită ca Strategia UE de securitate cibernetică și Centrul Europol de combatere a criminalității cibernetice să se ocupe de aceste aspecte; invită Comisia să promoveze instruirea și consolidarea capacităților digitale pentru organizațiile de sprijinire a victimelor, pentru poliție și autoritățile judiciare, precum și sprijinul psihologic în cauzele legate de această chestiune;

65.

invită Comisia să pregătească cât mai rapid etapele necesare pentru ratificarea de către Uniunea Europeană a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, fără a aduce atingere responsabilității UE de a lua în considerare toate măsurile necesare pentru a pune capăt și a preveni orice violență împotriva femeilor în toate statele membre și invită statele membre să ratifice Convenția de la Istanbul, este esențială în eradicarea violenței împotriva femeilor, inclusiv a formelor digitale de violență, deoarece introduce definiții juridice armonizate și moduri de urmărire penală a infracțiunilor care sunt facilitate de noile tehnologii ale comunicațiilor, cum ar fi traficul de ființe umane și urmărirea persoanelor;

66.

invită Comisia să prezinte cât mai rapid o strategie europeană împotriva violenței de gen, care să conțină un instrument legislativ și să abordeze noile forme de violență împotriva femeilor și fetelor, cum ar fi hărțuirea prin internet, folosirea de imagini online degradante, distribuirea pe rețelele sociale de fotografii și videoclipuri personale fără acordul persoanelor implicate etc.

67.

invită Comisia și statele membre să monitorizeze cu mare atenție groomingul prin intermediul internetului de către grupurile teroriste care recrutează femei tinere și le obligă să se căsătorească sau să se prostitueze în țări terțe;

68.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/57

—

având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Bolesław G. Piecha, transmisă la 29 octombrie 2015 de către Procurorul General al Republicii Polone, în legătură cu procedura judiciară intentată de Inspectoratul General Polon de Poliție Rutieră (nr. de ref. CAN-PST-SCW.7421.653220.2014.13.A.0475) și anunțată în plen la 23 noiembrie 2015,

—

având în vedere că Bolesław G. Piecha a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

—

având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013 (1),

—

având în vedere articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone, precum și articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c alineatul (1) din legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea funcțiilor unui deputat în parlament sau ale unui senator în senatul polon,

—

având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0152/2016),

A.

întrucât Procurorul General al Republicii Polone a transmis o cerere din partea Inspectoratului General polon de Poliție Rutieră, prin care se solicită ridicarea imunității lui Boleslaw G. Piecha, deputat în Parlamentul European ales în Polonia, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prevăzută la articolul 92a din Codul administrativ din 20 mai 1971, coroborat cu articolul 20 alineatul (1) din Codul rutier din 20 iunie 1997 și că, în particular, infracțiunea presupusă constă din depășirea vitezei admise într-o zonă aglomerată;

B.

întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European trebuie să beneficieze, pe teritoriul statului membru din care provin, de imunitățile recunoscute deputaților în parlamentul statului membru respectiv;

C.

întrucât articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone stipulează că răspunderea penală a unui deputat sau a unui senator nu poate fi angajată fără acordul Seimului sau, respectiv, al Senatului;

D.

întrucât, prin urmare, îi incumbă Parlamentului European să decidă dacă imunitatea lui Bolesław G. Piecha trebuie să fie ridicată sau nu;

E.

întrucât infracțiunea prezumată a fost comisă înainte ca Boleslaw G. Piecha să devină deputat în Parlamentul European; întrucât infracțiunea prezumată menționată a fost comisă în perioada în care Boleslaw G. Piecha era senator polon și că, în consecință, aceasta nu are nicio legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către acesta a funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European;

F.

întrucât Boleslaw G. Piecha i-a transmis Inspectoratului General Polon de Poliție Rutieră o declarație ca răspuns la procesul-verbal întocmit de Inspectoratul menționat, prin care acceptă să achite amenda prevăzută pentru această infracțiune sancționată la articolul 92a din Codul administrativ; întrucât, prin urmare, ar fi dificil să se constate existența unui fumus persecutionis, adică o prezumție suficient de întemeiată și exactă că cererea a fost formulată pentru a aduce atingere activității politice a deputatului în cauză,

1.

hotărăște să ridice imunitatea lui Bolesław G. Piecha;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorității competente a Republicii Polone și lui Boleslaw G. Piecha.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/59

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12227/2014),

—

având în vedere proiectul de Protocol (12226/2014),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0035/2015),

—

având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A8-0128/2016),

1.

aprobă încheierea protocolului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Georgiei.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/60

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12265/2014),

—

având în vedere proiectul de Protocol (12264/2014),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0102/2015),

—

având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A8-0129/2016),

1.

aprobă încheierea protocolului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statului Israel.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/61

—

având în vedere recomandarea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0556),

—

având în vedere articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare a Republicii Croația, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0376/2015),

—

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0054/2016),

1.

aprobă recomandarea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

21.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 66/62

—

având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (10578/1/2015 – C8-0415/2015),

—

având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Lituaniei, Senatul României și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013 (1),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2013 (2),

—

având în vedere poziția sa în primă lectură (3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0027),

—

având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și transport (A8-0073/2016),

1.

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.

ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

4.

propune ca actul să fie numit „Regulamentul Zīle-Matīss privind Agenția Europeană a Căilor Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004” (4);

5.

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.

încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.