COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

21.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/7

DECIZIA COMISIEI

din 31 ianuarie 2018

privind un cod de conduită al membrilor Comisiei Europene

(2018/C 65/06)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

întrucât:

(1)	Tratatele, în special articolul 17 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, au stabilit principiile esențiale care reglementează conduita membrilor Comisiei.

(2)

În conformitate cu aceste dispoziții, membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și a angajamentului lor față de ideea europeană, dintre personalitățile care prezintă toate garanțiile de independență. Ei își exercită responsabilitățile în deplină independență și nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție, se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor și nu pot exercita nicio altă activitate profesională, remunerată sau nu.

(3)

Membrii Comisiei își asumă răspunderea politică, iar Comisia răspunde în fața Parlamentului European. Conform articolului 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană, partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii. Partidele politice europene și naționale fac cunoscut numele candidaților la funcția de președinte al Comisiei pe care îi susțin, precum și programul candidaților respectivi, în contextul alegerilor pentru Parlamentul European. Președintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European pe baza unei propuneri a Consiliului European, ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European și după ce a procedat la consultările necesare, iar Comisia în ansamblul său este supusă unui vot de aprobare al Parlamentului European. În acest mod, este întărită legitimitatea democratică a procesului decizional al Uniunii, din care fac parte membrii Comisiei.

(4)	La instalarea în funcție, membrii Comisiei se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului și după încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și prudență în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje.

(5)

Codul de conduită a comisarilor din 20 aprilie 2011 (1), care definește și clarifică obligațiile aplicabile membrilor actuali și foștilor membri ai Comisiei, ar trebui să fie revizuit pentru a se ține seama de experiența dobândită în urma aplicării sale și pentru a-l alinia la standardele etice înalte așteptate din partea membrilor Comisiei.

(6)	Ar trebui ca prezentul cod de conduită să se aplice persoanei propuse drept candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, precum și comisarilor desemnați, în ceea ce privește divulgarea intereselor lor în timp util înainte de a fi audiați de către Parlamentul European.

(7)	Prezentul cod de conduită ar trebui să fie aplicat în conformitate cu Regulamentul de procedură al Comisiei (2).

(8)	În ceea ce privește reuniunile cu organizații sau cu persoane care desfășoară activități independente, membrii Comisiei sunt supuși unor cerințe de transparență, stabilite în decizia Comisiei (3) referitoare la acest subiect.

(9)

Articolul 339 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că membrii instituțiilor Uniunii sunt obligați, chiar și după încetarea funcțiilor lor, să nu divulge informațiile care, prin natura lor, constituie secret profesional și, îndeosebi, informațiile referitoare la întreprinderi și la relațiile lor comerciale sau la elementele de preț de cost.

(10)	De asemenea, în cursul perioadei în care au dreptul la indemnizația tranzitorie lunară, foștii membri ai Comisiei sunt obligați să dea declarațiile prevăzute în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/300 al Consiliului (4).

(11)	Un comitet independent pe probleme de etică ar trebui să furnizeze asistență Comisiei la aplicarea prezentului cod de conduită, acordând consultanță independentă.

(12)	Un membru al Comisiei își prezintă demisia în cazul în care președintele îi solicită acest lucru, în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din Tratatul UE.

(13)	Membrii Comisiei care nu mai îndeplinesc condițiile necesare exercitării atribuțiilor lor sau care au comis o abatere gravă pot fi destituiți sau pot decădea din dreptul la pensie sau la alte avantaje în conformitate cu articolele 245 și 247 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(14)	Prezentul cod de conduită ar trebui aplicat cu bună credință și cu respectarea principiului proporționalității și a drepturilor individuale.

(15)	Prezentul cod de conduită ar trebui să înlocuiască Codul de conduită a comisarilor din 20 aprilie 2011 (5).

(16)	Parlamentul European a fost consultat (6) cu privire la revizuirea Codului de conduită în conformitate cu Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (7), avizul acestuia fiind publicat la data de 23 ianuarie 2018 (8),

ADOPTĂ PREZENTUL COD DE CONDUITĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul cod de conduită se aplică membrilor Comisiei și, în cazul în care sunt menționați în mod expres, foștilor membri ai Comisiei, persoanei propuse drept candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene și comisarilor desemnați.

Articolul 2

Principii

(1) Membrii se dedică pe deplin îndeplinirii atribuțiilor care le revin, în interesul general al Uniunii.

(2) Membrii acționează și își îndeplinesc atribuțiile dând dovadă de independență deplină, integritate, demnitate, loialitate și discreție, respectând regulile stabilite în tratate, astfel cum sunt detaliate în prezentul Cod de conduită. Ei respectă cele mai înalte standarde de conduită etică.

(3) Membrilor le revine responsabilitatea de a întreține contacte politice, având în vedere obligația Comisiei de a răspunde în fața Parlamentului European și a electoratului european și rolul exercitat de partidele politice europene în viața democratică a Uniunii.

(4) Membrii acționează în mod colegial și își asumă răspunderea colectivă pentru oricare dintre deciziile luate de Comisie.

(5) Membrii respectă demnitatea funcției lor, iar atunci când acționează sau se exprimă, indiferent de mijlocul folosit, procedează într-un mod care să nu aibă consecințe negative asupra felului în care publicul percepe independența, integritatea sau demnitatea funcției lor.

(6) Membrii evită orice situație care ar putea crea un conflict de interese sau care ar putea fi percepută în mod rezonabil ca ducând la un conflict de interese. Conflictul de interese apare atunci când un interes personal ar putea influența exercitarea independentă a atribuțiilor lor. Fără a se limita la acestea, interesele personale includ orice beneficiu sau avantaj potențial pentru membrii înșiși, pentru soțul/soția, partenerii/partenerele (9) sau membrii direcți ai familiei lor. Nu există conflict de interese în cazul în care un membru este vizat exclusiv în calitatea sa de persoană care face parte din publicul larg sau dintr-o categorie largă a populației.

(7) Foștii membri respectă obligațiile care decurg din atribuțiile lor și care continuă să aibă un efect după încetarea mandatului lor, în special obligația de onestitate și prudență în a accepta anumite funcții sau avantaje, în conformitate cu articolul 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu obligațiile prevăzute în prezentul cod de conduită.

Articolul 3

Declarația de interese

(1) Membrii declară toate interesele sau activele deținute, atât pe cele financiare, cât și pe cele de alt tip, care ar putea crea un conflict de interese în exercitarea atribuțiilor lor sau care prezintă, sub o altă formă, relevanță pentru exercitarea atribuțiilor lor. În sensul prezentului articol, interesele membrilor le pot include pe cele ale soților/soțiilor, partenerilor/partenerelor (10) și copiilor minori. Fiecare membru efectuează acest demers prin depunerea formularului de declarație prevăzut în anexa 1, completat, care prezintă toate informațiile pe care membrii sunt obligați să le declare în conformitate cu prezentul cod, și își asumă responsabilitatea pentru conținutul respectivei declarații.

(2) Cerințele indicate la alineatul (1) se aplică, de asemenea, persoanei propuse în calitate de candidat la funcția de președinte al Comisiei și comisarilor desemnați, care înaintează declarațiile în timp util Parlamentului European, pentru a-i permite să le examineze.

(3) Declarațiile se reînnoiesc anual la data de 1 ianuarie, iar în cazul modificării informațiilor care trebuie să fie declarate în cursul mandatului unui membru, se depune o nouă declarație în cel mai scurt termen posibil și cel târziu în termen de două luni de la modificarea în cauză.

(4) Declarația indică:

(a)

interesele financiare, inclusiv activele și pasivele, care ar putea fi considerate susceptibile de a crea un conflict de interese și, în orice caz, investițiile a căror valoare depășește 10 000 EUR. Aceste interese financiare se pot prezenta sub forma unei participări financiare specifice la capitalul unei entități, în special sub formă de acțiuni, dar și sub orice altă formă de interese financiare, cum ar fi obligațiunile sau certificatele de investiții. Această obligație se aplică intereselor financiare ale soților/soțiilor, partenerilor/partenerelor (11) și copiilor minori în cazul în care se consideră că interesele respective ar putea da naștere unui conflict de interese;

(b)

toate activitățile, profesionale sau de altă natură, făcând distincție între activitățile exercitate în cursul ultimilor zece ani care s-au încheiat înainte de preluarea funcției de membru al Comisiei, cum ar fi cele de membru al consiliului de administrație al unei societăți, de consilier sau consultant, de membru al unei fundații sau al unui organism similar ori al unei instituții de învățământ, și funcțiile cu caracter onorific și/sau conferite pe viață sau funcțiile suspendate oficial prin efect direct al legii pe toată durata mandatului de membru al Comisiei, care sunt păstrate cu condiția respectării articolului 8 alineatul (2);

(c)

fiecare entitate în care membrul deține un interes sau în cadrul căreia ori pentru care a exercitat una dintre activitățile specificate la literele (a) și (b) de mai sus, cu excepția entităților în care membrul deține participații gestionate în mod independent de către un terț, mai puțin în cazul în care acestea sunt legate de sectoare specifice, cum ar fi fondurile sectoriale sau tematice. În cazul unei fundații sau al unui organism similar, se precizează obiectul de activitate al entității;

(d)	apartenența la asociații, partide politice, sindicate, organizații neguvernamentale sau alte organisme, dacă activitățile acestora, indiferent dacă au caracter public sau privat, urmăresc să influențeze exercitarea funcțiilor publice;

(e)	orice bun imobil deținut fie direct, fie prin intermediul unei societăți imobiliare, cu excepția reședințelor rezervate utilizării exclusive de către membrul Comisiei sau familia sa;

(f)	activitățile profesionale în curs ale soților/soțiilor sau partenerilor/partenerelor, indicându-se natura activității, titulatura postului deținut și, după caz, numele angajatorului.

(5) Declarațiile sunt publicate într-un format electronic care poate fi citit automat.

Articolul 4

Procedura în caz de conflicte de interese

(1) Membrii se abțin de la orice decizie sau de la tratarea unui dosar care are legătură cu o chestiune ce intră sub incidența articolului 2 alineatul (6) și de la orice participare la o discuție, la o dezbatere sau la un vot privind chestiunea respectivă.

(2) Declarațiile depuse în conformitate cu articolul 3 fac obiectul unei examinări, sub autoritatea președintelui.

(3) Membrii îl informează pe președinte cu privire la orice situație care intră sub incidența articolului 2 alineatul (6) de îndată ce iau cunoștință de aceasta.

(4) Președintele ia orice măsură pe care o consideră adecvată, ținând seama de informațiile menționate la alineatele (2) și (3) sau de alte informații disponibile, după ce consultă, dacă este necesar, Comitetul independent pe probleme de etică. Astfel de măsuri pot fi, de exemplu:

(a)	reatribuirea unui dosar unui alt membru sau vicepreședintelui responsabil. Președintele informează președintele Parlamentului European în timp util cu privire la orice astfel de reatribuire;

(b)

solicitarea vânzării sau a încredințării unei structuri de tip „blind trust” (o fiducie care se ocupă de administrarea intereselor de afaceri ale unui demnitar și asupra căreia acesta nu are niciun control) a intereselor financiare menționate la articolul 3 alineatul (4) litera (a), în cazul în care acestea dau naștere unui conflict de interese în domeniul legat de atribuțiile portofoliului care este încredințat membrului în cauză al Comisiei.

Articolul 5

Colegialitate și discreție

(1) Membrii respectă obligațiile de loialitate față de Comisie și de discreție în îndeplinirea atribuțiilor lor. Ei acționează și se exprimă cu rezerva impusă de mandatul lor.

(2) Membrii se abțin de la divulgarea conținutului reuniunilor Comisiei.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor disciplinare aplicabile funcționarilor și altor agenți, membrii sunt responsabili de gestionarea corectă a documentelor clasificate, a informațiilor sensibile și a documentelor confidențiale înaintate colegiului spre adoptare sau informare și de orice transmitere către exterior, de către membrii cabinetelor lor, a acestora.

(4) Membrii se abțin de la orice comentariu care ar putea pune sub semnul întrebării o decizie adoptată de Comisie sau care ar putea dăuna reputației Comisiei.

Articolul 6

Dispoziții specifice privind principiul integrității

(1) Membrii gestionează resursele materiale ale Comisiei în mod responsabil. Ei recurg la serviciile cabinetelor aflate în subordinea lor și utilizează infrastructurile și resursele Comisiei respectând pe deplin normele aplicabile.

(2) Membrii efectuează misiuni respectând normele prevăzute în Regulamentul financiar, normele interne privind execuția bugetului general al Uniunii Europene, Ghidul pentru misiuni și normele prevăzute în anexa 2. Conform definiției, „misiune” înseamnă orice deplasare a unui membru al Comisiei în cadrul exercitării atribuțiilor sale în afara locului de desfășurare a activității Comisiei. Deplasările gratuite oferite de terți nu trebuie să fie acceptate, cu excepția cazului în care sunt conforme uzanțelor diplomatice sau regulilor de curtoazie sau cu excepția cazului în care președintele le-a autorizat în prealabil. Din motive de transparență, Comisia publică, odată la două luni, o sinteză a cheltuielilor de misiune ale fiecărui membru, care să acopere toate misiunile efectuate, mai puțin în cazul în care publicarea acestor informații ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește siguranța publică, apărarea și chestiunile militare, relațiile internaționale sau politica financiară, monetară sau economică a Uniunii sau a unui stat membru.

(3) Membrii respectă normele care reglementează protocolul și reprezentarea profesională, prevăzute în decizia relevantă a Comisiei (12) (13). Cheltuielile care nu sunt acoperite de decizia respectivă vor fi suportate de membrii Comisiei din indemnizația de protocol prevăzută la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2016/300.

(4) Membrii nu acceptă cadouri cu o valoare mai mare de 150 EUR. În cazul în care primesc, potrivit uzanței diplomatice și a regulilor de curtoazie, cadouri a căror valoare depășește această cifră, membrii le predau Serviciului de protocol al Comisiei. Dacă există îndoieli privind valoarea cadoului, se realizează o evaluare sub autoritatea directorului Oficiului pentru Infrastructură și Logistică din Bruxelles, care are sarcina de a lua o decizie definitivă cu privire la această chestiune. În conformitate cu prezentul alineat, Serviciul de protocol al Comisiei ține un registru public al cadourilor oferite, în care se indică numele donatorului.

(5) Membrii nu acceptă ospitalitate, cu excepția situațiilor în care astfel de oferte sunt conforme uzanței diplomatice și regulilor de curtoazie. Participarea la manifestări la care membrii au fost invitați ca reprezentanți ai Comisiei nu este considerată ospitalitate.

(6) Membrii îl informează pe președinte cu privire la orice decorații, premii sau distincții onorifice primite. Dacă un premiu include o sumă de bani sau obiecte de valoare, acesta ar trebui să fie donat unei organizații de caritate la alegere; obiectele de valoare pot să fie predate, de asemenea, Serviciului de protocol.

(7) Membrii Comisiei își aleg membrii propriilor cabinete respectând regulile stabilite de președinte (14) și pe baza unor criterii obiective, ținând seama de exigențele funcției, de profilul profesional cerut și de necesitatea existenței unui climat de încredere reciprocă între membrii Comisiei și membrii cabinetelor lor. Soții/soțiile, partenerii/partenerele și membrii direcți de familie ai membrilor Comisiei nu pot fi aleși de către aceștia pentru a face parte din cabinetul lor.

Articolul 7

Transparență

(1) Membrii Comisiei și membrii cabinetelor acestora participă la reuniuni numai cu organizațiile sau persoanele care desfășoară activități independente care s-au înregistrat în Registrul de transparență instituit în temeiul acordului interinstituțional (15) încheiat în acest sens între Parlamentul European și Comisia Europeană, în măsura în care organizațiile sau persoanele în cauză se încadrează în domeniul de aplicare al acordului.

(2) Ei fac publice informații privind aceste reuniuni în conformitate cu Decizia 2014/839/UE a Comisiei (16).

Articolul 8

Activități externe pe durata mandatului

(1) Membrii nu exercită nicio activitate profesională, remunerată sau nu, și nu ocupă nicio funcție publică de orice natură, cu excepția celor care decurg din îndeplinirea atribuțiilor lor. Prezentul alineat nu aduce atingere păstrării funcțiilor onorifice și/sau conferite pe viață sau funcțiilor care sunt suspendate oficial prin efect direct al legii pe toată durata mandatului de membru al Comisiei, cu condiția garantării independenței membrului respectiv al Comisiei.

(2) Membrii pot desfășura următoarele activități externe, respectând totodată dispozițiile articolelor 2 și 5:

(a)	predarea, ocazional, a unor cursuri neremunerate, în interesul integrării europene, cu condiția ca președintele să fie informat în mod corespunzător, și desfășurarea altor activități de comunicare în domenii de interes european;

(b)	publicarea unei cărți, cu condiția ca toate redevențele din drepturi de autor pentru o lucrare publicată în legătură cu funcțiile membrului să fie achitate în favoarea unei organizații de caritate la alegerea lor și cu condiția ca președintele să fie informat în mod corespunzător;

(c)	redactarea unor articole, ținerea unor discursuri sau participarea la conferințe, cu condiția ca fie să nu primească nicio plată, fie, în cazul în care se face o plată, ca aceasta să fie achitată în favoarea unei organizații de caritate la alegerea lor;

(d)

deținerea unor funcții onorifice neremunerate în cadrul unor fundații sau organisme similare în domeniul politic, juridic, cultural, artistic, social, sportiv sau caritativ sau în cadrul unor instituții de învățământ sau de cercetare, cu condiția ca președintele să fie informat în mod corespunzător. „Funcții onorifice” înseamnă posturile în care titularul nu are nicio funcție de conducere, nicio putere decizională și nicio responsabilitate sau niciun control asupra operațiunilor organismului în cauză. „Fundații sau organisme similare” înseamnă organizații sau asociații non-profit care desfășoară activități de interes general în domeniile menționate în prima teză. Postul nu trebuie să implice niciun risc de conflict de interese. Acest risc există în special atunci când organismul primește finanțare din bugetul UE.

Articolul 9

Participarea la politica națională pe durata mandatului

(1) Membrii Comisiei pot participa la politica națională în calitate de membri ai partidelor politice naționale sau ai unei organizații a partenerilor sociali (cum ar fi sindicatele) sau pot participa la o campanie electorală națională, inclusiv la alegeri regionale sau locale, cu condiția ca această participare să nu afecteze disponibilitatea lor în serviciul Comisiei și ca obligațiile inerente funcției de membru al Comisiei să prevaleze asupra angajamentelor la nivelul partidului. Participarea în calitate de membri ai partidelor politice naționale sau ai unei organizații a partenerilor sociali include deținerea unor funcții onorifice sau care nu sunt de natură executivă în organele din structura partidului, dar exclude responsabilitățile de gestiune. Contactele politice în calitate de membru al Comisiei nu sunt afectate.

(2) Membrii Comisiei îl informează pe președinte dacă intenționează să participe la o campanie electorală națională, regională sau locală și cu privire la rolul pe care își propun să îl aibă în cadrul campaniei respective. Dacă intenționează să candideze la un mandat electoral sau să aibă un alt rol activ în cadrul campaniei electorale, membrii se abțin de la participarea la activitățile Comisiei pe întreaga perioadă în care participă în mod activ la campanie și cel puțin pe durata campaniei. În celelalte cazuri, președintele decide, ținând seama de circumstanțele speciale ale situației, dacă participarea avută în vedere la campania electorală este compatibilă cu exercitarea funcțiilor membrului respectiv. Membrii care, din motivele expuse mai sus, se abțin de la participarea la activitățile Comisiei primesc un „concediu electoral neremunerat”, acordat de președinte, și nu pot utiliza resursele umane sau materiale ale Comisiei în perioada respectivă. Președintele îl informează în timp util pe președintele Parlamentului European cu privire la acordarea acestui concediu, precizând, de asemenea, și care dintre membrii Comisiei va prelua responsabilitățile în cauză pe durata concediului.

(3) Membrii se abțin de la declarații sau intervenții publice în numele unui partid politic sau al unei organizații a partenerilor sociali din care fac parte, cu excepția cazului în care sunt candidați la alegeri sau participă la o campanie electorală în conformitate cu alineatul (2). Această dispoziție nu aduce atingere dreptului membrilor de a-și exprima opiniile personale. Membrii care participă la o campanie electorală se angajează să se abțină de la a adopta, în cursul campaniei, o poziție care nu ar fi conformă cu obligația de confidențialitate sau care ar încălca principiul colegialității.

Articolul 10

Participarea la politica europeană pe durata mandatului

(1) Membrii Comisiei pot participa la politica europeană în calitate de membri ai partidelor politice europene sau ai organizațiilor partenerilor sociali de la nivel european, cu condiția ca această participare să nu afecteze disponibilitatea lor în serviciul Comisiei și ca obligațiile inerente funcției de membru al Comisiei să prevaleze asupra angajamentelor la nivelul partidului. Participarea în calitate de membri ai partidelor politice europene sau ai organizațiilor partenerilor sociali de la nivel european include deținerea de funcții politice, onorifice sau care nu sunt de natură executivă în organele din structura partidului, dar exclude responsabilitățile de gestiune. Contactele politice în calitate de membru al Comisiei nu sunt afectate.

(2) Membrii pot participa la campanii electorale premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European, inclusiv în calitate de candidați. De asemenea, ei pot fi aleși de partidele politice europene drept candidat principal („Spitzenkandidat”) la postul de președinte al Comisiei.

(3) Membrii Comisiei îl informează pe președinte dacă intenționează să participe la o campanie electorală în sensul alineatului (2) și cu privire la rolul pe care își propun să îl exercite în cadrul campaniei.

(4) Președintele informează Parlamentul European în timp util dacă unul sau mai mulți membri ai Comisiei se vor prezenta în calitate de candidați în campaniile electorale premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European, precum și cu privire la măsurile luate pentru a asigura respectarea principiilor de independență, integritate și discreție prevăzute de articolul 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de prezentul cod de conduită.

(5) Membrii care se prezintă în calitate de candidați sau participă la o campanie electorală în sensul alineatului (2) nu pot utiliza resursele umane sau materiale ale Comisiei pentru activități legate de campania electorală.

(6) Membrii se abțin de la declarații sau intervenții publice în numele partidului politic european din care fac parte, cu excepția cazului în care sunt candidați la alegeri sau participă la o campanie electorală în conformitate cu alineatele (3) și (4). Această dispoziție nu aduce atingere dreptului membrilor de a-și exprima opiniile personale. Membrii care participă la o campanie electorală se angajează să se abțină de la a adopta, în cursul campaniei, o poziție care nu ar fi conformă cu obligația de confidențialitate sau care ar încălca principiul colegialității.

Articolul 11

Activități exercitate după încheierea mandatului

(1) După încheierea mandatului, foștii membri au în continuare obligația de a avea un comportament integru și discret, astfel cum se prevede la articolul 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Ei trebuie să respecte, în continuare, obligațiile de colegialitate și de discreție, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5, în ceea ce privește deciziile și activitățile Comisiei în cursul mandatului lor.

(2) Foștii membri informează Comisia, cu un preaviz de cel puțin două luni, în legătură cu intenția de a începe o activitate profesională în cursul unei perioade de doi ani de la expirarea mandatului. În sensul prezentului cod, „activitate profesională” înseamnă orice activitate profesională, indiferent dacă este remunerată sau nu, alta decât orice activitate neremunerată care nu are nicio legătură cu activitățile Uniunii Europene și care nu conduce la activități de lobby sau de reprezentare față de Comisie și de serviciile acesteia, cum ar fi:

(a)	activitățile caritative sau umanitare;

(b)	activitățile care decurg din convingerile politice, sindicaliste și/sau filozofice ori religioase;

(c)	activitățile culturale;

(d)	simpla gestionare de active sau de participații sau a averii personale sau familiale, cu titlu privat

(e)	sau activități comparabile.

(3) Comisia examinează informațiile care îi sunt furnizate pentru a stabili dacă natura activității avute în vedere este compatibilă cu articolul 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în cazul în care activitatea avută în vedere are legătură cu portofoliul fostului membru, ia o decizie numai după consultarea Comitetului independent pe probleme de etică.

Fără a aduce atingere posibilității ca președintele să îi solicite avizul în cazul în care are îndoieli, consultarea Comitetului independent pe probleme de etică nu este necesară în cazul în care foștii membri intenționează:

(a)	să continue să servească interesele europene în cadrul unei instituții sau al unui organ al Uniunii Europene;

(b)	să preia funcții în administrația publică națională a unui stat membru (la nivel național, regional sau local);

(c)	să coopereze cu organizații internaționale sau cu alte organisme internaționale care servesc unor interese publice și în care UE sau unul sau mai multe dintre statele sale membre sunt reprezentate;

(d)	să participe la activități universitare;

(e)	să participe la activități punctuale de scurtă durată (una sau două zile lucrătoare);

(f)	să accepte numiri onorifice.

(4) Pe o perioadă de doi ani de la încheierea mandatului lor, foștii membri nu desfășoară, în numele propriei întreprinderi, al angajatorului sau al clientului lor, activități de lobby (17) pe lângă membrii Comisiei sau personalul aflat în subordinea acestora, cu privire la chestiuni de care au fost responsabili în cadrul propriului portofoliu.

(5) În cazul unui fost președinte, perioada prevăzută la alineatele (2) și (4) este de trei ani.

(6) Obligațiile stabilite la alineatele (2) și (4) nu se aplică în cazul în care fostul membru exercită o funcție publică.

(7) Deciziile luate în temeiul alineatului (3) prin care se stabilește compatibilitatea cu dispozițiile articolului 245 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și avizele corespunzătoare ale Comitetului independent pe probleme de etică sunt făcute publice, acordându-se atenția cuvenită protecției datelor cu caracter personal.

Articolul 12

Comitetul independent pe probleme de etică

(1) Prin prezenta decizie, Comisia instituie un comitet independent pe probleme de etică. La cererea Președintelui, comitetul oferă Comisiei consiliere cu privire la orice chestiune de etică legată de prezentul cod, precum și recomandări generale privind aspectele etice relevante conform codului.

(2) Președintele stabilește termenul până la care trebuie prezentat un aviz.

(3) Membrii sau foștii membri în cauză cooperează pe deplin cu comitetul, în special furnizând toate informațiile suplimentare relevante solicitate. Ei au posibilitatea de a fi audiați în cazul în care comitetul are în vedere emiterea unui aviz negativ.

(4) Comitetul este compus din trei membri selectați în funcție de competența, experiența, independența și calitățile lor profesionale. Aceștia au un parcurs în care au dat dovadă de o conduită profesională ireproșabilă și dețin experiență în funcții de rang înalt în instituții europene, naționale sau internaționale. Componența comitetului ar trebui să reflecte experiența dobândită în diferite instituții sau funcții. Membrii sunt numiți de Comisie, la propunerea președintelui. Ei semnează o declarație privind absența conflictelor de interese. Mandatul acestora este de trei ani, reînnoibil o singură dată. În cazul în care funcțiile unui membru încetează înainte de încheierea mandatului, Comisia numește, la propunerea președintelui, un nou membru pentru durata rămasă a mandatului.

(5) Comitetul alege un președinte permanent din rândul membrilor săi. Președintele convoacă reuniuni după ce primește o cerere în acest sens din partea președintelui Comisiei.

(6) Deliberările comitetului sunt confidențiale.

(7) Atunci când un aviz nu este adoptat în unanimitate, acesta include toate punctele de vedere divergente.

(8) Comisia, în conformitate cu normele administrative relevante, rambursează cheltuielile de călătorie și de ședere ocazionate de ședințele comitetului și oferă servicii de secretariat comitetului (18).

Articolul 13

Aplicarea codului

(1) Președintele, asistat de Comitetul independent pe probleme de etică, se asigură de aplicarea corectă a prezentului cod de conduită.

(2) Membrii actuali sau foștii membri îl informează pe președinte în timp util în cazul în care au îndoieli cu privire la aplicarea prezentului cod înainte de a acționa în legătură cu chestiunea cu privire la care există îndoieli.

(3) În cazul unei încălcări a prezentului cod de conduită care nu justifică o sesizare a Curții de Justiție în conformitate cu articolul 245 sau 247 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia poate decide, ținând seama de avizul Comitetului independent pe probleme de etică, la propunerea președintelui, să facă o mustrare și, după caz, să o publice.

(4) Comisia publică în fiecare an un raport privind aplicarea prezentului cod de conduită, inclusiv activitatea Comitetului independent pe probleme de etică. Rapoartele se publică pe o pagină de internet consacrată aplicării prezentului cod de conduită.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

(1) Prezentul cod de conduită abrogă și înlocuiește Codul de conduită din 20 aprilie 2011 și Decizia de instituire a Comitetului ad hoc pe probleme de etică din 21 octombrie 2003 (19). Actualul comitet și membrii săi își îndeplinesc restul mandatului în conformitate cu prezentul cod de conduită.

(2) În ceea ce îi privește pe foștii membri al căror mandat s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, articolul 11 alineatele (2)–(6) nu se aplică. Secțiunea 1.2 din Codul de conduită din 20 aprilie 2011 rămâne aplicabilă în cazul acestora.

(3) Acesta intră în vigoare la 1 februarie 2018.

(4) Articolul 10 alineatele (2)–(5) se aplică de la data intrării în vigoare a Acordului-cadru modificat privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană. Până la data menționată mai sus, punctele 8, 9 și 10 din secțiunea 1.1 din Codul de conduită al comisarilor din 20 aprilie 2011 (20) se aplică în continuare în ceea ce privește participarea membrilor Comisiei la campaniile electorale premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European.

Adoptat la Bruxelles, 31 ianuarie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) C(2011) 2904 final.

(2) C(2000) 3614 din 29 noiembrie 2000.

(3) C(2014) 9051 din 25 noiembrie 2014.

(4) Regulamentul (UE) 2016/300 al Consiliului din 29 februarie 2016 de stabilire a regimului financiar al persoanelor care ocupă o funcție publică de rang înalt în cadrul UE (JO L 58, 4.3.2016, p. 1).

(5) C(2011) 2904.

(6) Scrisoarea din 13 septembrie 2017 a președintelui Comisiei către președintele Parlamentului.

(7) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(8) Scrisoarea din 23 ianuarie 2018 a președintelui Comisiei către președintele Parlamentului.

(9) Partener stabil în cadrul unei uniuni consensuale, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din anexa VII la Statutul funcționarilor.

(10) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(11) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(12) C(2007) 3494 din 18 iulie 2007.

(13) În ceea ce privește utilizarea pachetului financiar global rezervat colegiului, a se vedea anexa 2.

(14) C(2014) 9002 din 1 noiembrie 2014.

(15) Acord între Parlamentul European și Comisia Europeană din 16 aprilie 2014 privind registrul de transparență pentru organizațiile și persoanele care desfășoară activități independente implicate în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor Uniunii (JO L 277, 19.9.2014, p. 11).

(16) Decizia 2014/839/UE a Comisiei din 25 noiembrie 2014 privind publicarea informațiilor referitoare la reuniunile dintre membrii Comisiei și organizații sau persoane care desfășoară activități independente (JO L 343, 28.11.2014, p. 22).

(17) Toate activitățile care se încadrează în domeniul de aplicare al registrului de transparență, a se vedea articolul 7.

(18) Acest lucru nu aduce atingere altor dispoziții administrative privind statutul membrilor și drepturile lor.

(19) C(2003) 3750 din 21 octombrie 2003.

(20) C(2011) 2904.

ANEXA 1

DECLARAȚIE DE INTERESE

Numele complet:

I. Activități anterioare [articolul 3 alineatul (4) literele (b) și (c) din cod]

I.1.

Posturi deținute în ultimii 10 ani, în cadrul unor fundații sau al unor organisme similare

Indicați natura postului, denumirea organismului și obiectivul/activitatea acestuia

I.2.

Posturi deținute în ultimii 10 ani în cadrul unor instituții de învățământ

(Indicați natura postului și denumirea instituției

I.3.

Posturi deținute în ultimii 10 ani în cadrul organismelor de conducere, de supraveghere și consultative ale unor societăți sau ale altor entități care desfășoară activități comerciale sau economice

Indicați natura funcției, denumirea și activitatea întreprinderii sau a entității

I.4.

Alte activități profesionale exercitate în ultimii 10 ani, în special activități în sectorul serviciilor, profesiuni liberale și activități de consultanță

Indicați natura activității

II. Activități externe în curs în conformitate cu articolul 8 din cod [articolul 3 alineatul (4) literele (b) și (c) din cod]

[Nu este necesar să se declare cursurile, publicațiile și discursurile neremunerate – articolul 8 alineatul (2) literele (a)-(c) din cod]

II.1.

Funcții onorifice exercitate în prezent în cadrul unor fundații, al unor organisme similare sau al unor instituții de învățământ sau de cercetare [articolul 8 alineatul (2) litera (d) din cod]

Indicați natura funcției, denumirea organismului și obiectivul/activitatea acestuia

II.2.

Informații suplimentare relevante privind alte funcții (de exemplu, alte funcții cu caracter onorific și/sau conferite pe viață)

III. Interese financiare [articolul 3 alineatul (4) literele (b) și (c) din cod]

Vă rugăm să indicați toate interesele financiare, inclusiv activele și pasivele, care ar putea fi considerate susceptibile de a crea un conflict de interese. În mod normal, nu trebuie declarate conturile bancare, anumite bunuri sau împrumuturi destinate achiziționării de bunuri imobile în scopuri private.

În toate cazurile, trebuie declarate investițiile cu o valoare mai mare de 10 000 EUR.

În ambele cazuri, vă rugăm să indicați:

—	tipul de interes (de exemplu: acțiuni, obligațiuni, împrumuturi);

—

entitatea în cauză (de exemplu: societate, bancă, fond) – dacă investiția este gestionată în mod independent de către un terț, denumirea entității nu trebuie să fie declarată, cu excepția cazului în care investiția este legată de sectoare industriale specifice, cum ar fi fondurile sectoriale sau tematice);

—	amploarea interesului (de exemplu: numărul de acțiuni și valoarea lor actuală, procentajul de participare).

IV. Interese financiare ale soților/soțiilor, partenerilor/partenerelor (1) și ale copiilor minori în cazul în care interesele respective ar putea fi considerate susceptibile să dea naștere unui conflict de interese [articolul 3 alineatul (4) litera (a) din cod]

În acest caz, vă rugăm să furnizați, în principiu, aceleași informații ca cele de la punctul III

V. Apartenența la asociații, partide politice, sindicate, organizații neguvernamentale sau alte organisme, dacă activitățile acestora, indiferent dacă au caracter public sau privat, urmăresc să influențeze exercitarea funcțiilor publice [articolul 3 alineatul (4) litera (d) din cod)]

Vă rugăm să precizați denumirea organizației și domeniul său de activitate; nu este obligatoriu să se declare apartenența la cluburi din domeniile cultural, artistic, social, sportiv sau caritativ

VI. Bunuri imobile [articolul 3 alineatul (4) litera (e) din cod]

Nu este necesar să se declare reședințele rezervate utilizării exclusive de către proprietar sau familia sa

VII. Activitatea profesională a soțului/soției sau a partenerului/partenerei (2) [articolul 3 alineatul (4) litera (f) din cod]

Vă rugăm să indicați natura activității, titulatura postului ocupat și, după caz, numele angajatorului

Declar pe propria răspundere că informațiile de mai sus sunt corecte.

Data:

Semnătură:

Prezenta declarație va fi făcută publică în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din cod.

(1) Partener stabil în cadrul unei uniuni consensuale, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din anexa VII la Statutul funcționarilor.

(2) Toate activitățile care se încadrează în domeniul de aplicare al registrului de transparență, a se vedea articolul 7.

ANEXA 2

UTILIZAREA PACHETULUI FINANCIAR GLOBAL REZERVAT COLEGIULUI ȘI DEPLASĂRILE MEMBRILOR COMISIEI DIN MOTIVE DE SERVICIU (MISIUNI) (1)

1. Buget

Pachetul financiar global rezervat Comisiei, care acoperă cheltuielile de misiune și cheltuielile de protocol și de reprezentare, este stabilit anual de autoritatea bugetară. Pachetul este distribuit între toți membrii Comisiei, în funcție de portofoliu și de nevoile reale, sub răspunderea președintelui. Cheltuielile efectuate din pachetul financiar global sunt autorizate de șeful de cabinet (ordonatorul de credite) al membrului respectiv al Comisiei (2). Ordonatorul de credite certifică totodată valabilitatea facturilor. Sumele cheltuite sunt plătite pe baza facturii și a unei dovezi de plată, sub răspunderea directorului Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO – ordonator pentru angajamentele și plățile din buget).

Cheltuielile de misiune ale membrilor Comisiei sunt acoperite din alocările înscrise la linia bugetară 25 01 02 13. Cheltuielile de misiune ale membrilor cabinetelor sunt acoperite de la linia 25 01 02 11 01 01 10 (conform Ghidului pentru misiuni al Comisiei).

2. Comunicarea misiunii – anularea misiunii

Pentru orice misiune este necesar un ordin de misiune semnat de membrul respectiv al Comisiei, folosindu-se formularul întocmit în acest scop (MIPS). Ordinul trebuie să indice:

—	obiectivul misiunii;

—	locul misiunii;

—	mijlocul (mijloacele) de transport prevăzut(e);

—	data și ora de plecare și de întoarcere;

—	data de începere și de încheiere a activității.

În cazul anulării misiunii, membrul respectiv al Comisiei trebuie, fără întârziere:

—	să anuleze în scris biletele de transport și rezervările emise de agenția de voiaj;

—	să anuleze în scris rezervările pentru camerele de hotel.

3. Mijloc (mijloace) de transport

Membrii Comisiei pot utiliza orice mijloc de transport considerat adecvat scopului misiunii, în funcție de cel mai bun raport cost/eficacitate, având în vedere nevoile instituției, și în conformitate cu articolul 6 din cod.

4. Bilete și cheltuieli de călătorie

Conform Ghidului pentru misiuni, cheltuielile de călătorie rambursate în cadrul unei misiuni acoperă, în principiu, deplasările între Bruxelles și locul misiunii.

Biletele de transport sunt emise la cerere de agenția de voiaj aprobată de Comisie. Cheltuielile sunt acoperite integral din bugetul pentru misiuni alocat membrului respectiv al Comisiei. Biletele de transport și rezervările utilizate parțial sau neutilizate trebuie returnate fără întârziere agenției de voiaj. Orice traseu efectuat în scop personal este plătit de membrul respectiv al Comisiei, care achită suma direct la agenția de voiaj prin carte de credit.

5. Aeronave de tip taxi

Utilizarea unei aeronave de tip taxi trebuie autorizată de președinte. Ca regulă generală, aeronavele de tip taxi pot fi rezervate exclusiv pentru situații excepționale, în care nu se poate ajunge la o destinație cu ajutorul zborurilor comerciale sau când programul membrului Comisiei nu corespunde orarului zborurilor sau din motive de securitate. Toate celelalte posibilități trebuie analizate cu atenție, în special planificarea programului, iar utilizarea aeronavelor de tip taxi nu trebuie avută în vedere decât ca ultimă soluție.

Cererile, care cuprind toate detaliile de ordin practic (locul, data, programul, participanții, justificarea etc.), și oferta contractantului trebuie să primească aprobarea PMO înainte de a fi prezentate spre autorizare președintelui. Pentru ceilalți călători, alții decât membrii Comisiei, se percepe o contribuție financiară echivalentă cu costul unui bilet normal de avion (3). PMO aplică repartizarea necesară între diferitele linii bugetare.

6. Durata misiunii

Durata misiunii este timpul scurs între ora plecării de la locul de muncă și ora întoarcerii la acesta cu mijlocul (mijloacele) de transport utilizat(e).

7. Misiuni combinate cu un concediu

Misiunile combinate cu un concediu încep la deschiderea activităților oficiale, în cazul în care concediul precedă misiunea, și iau sfârșit la încheierea activităților oficiale, în cazul în care concediul se succede misiunii. Această dispoziție este valabilă și pentru zilele de sărbătoare sau de weekend, cu excepția cazului în care programul activităților prevede altfel. În acest ultim caz, pentru zilele de sărbătoare sau de weekend nu se acordă nicio indemnizație dacă activitățile au loc în țara de origine a membrului respectiv al Comisiei.

8. Diurna

Diurna acordată membrilor Comisiei corespunde baremului în vigoare aplicat funcționarilor, majorat cu 5 %. Diurna se calculează prin analogie, conform dispozițiilor ghidului privind misiunile.

9. Cheltuieli de cazare la hotel

Cheltuielile de cazare la hotel (care nu includ cheltuielile pentru micul dejun și alte mese) se rambursează prin prezentarea facturii. Dacă aceste cheltuieli depășesc suma de 300 EUR pe zi, la declararea cheltuielilor de misiune va trebui atașată o justificare.

10. Alte cheltuieli

Alte cheltuieli justificate de natura misiunii se rambursează la cerere și cu prezentarea documentelor justificative. Rambursarea cheltuielilor de protocol și de reprezentare se solicită în cadrul unor cereri separate, conform deciziei Comisiei privind acest tip de cheltuieli.

11. Decontarea cheltuielilor de misiune

Membrii Comisiei sunt rambursați pe baza unei declarații de cheltuieli de misiune. Aceasta trebuie trimisă fără întârziere Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO) spre rambursare, cu ajutorul formularului întocmit în acest scop (MIPS).

Cererile trebuie să includă elementele următoare:

—	obiectivul misiunii;

—	locul misiunii;

—	data și ora plecării de la locul de muncă și ale întoarcerii la acesta, precum și mijlocul (mijloacele) de transport utilizat(e);

—	ora de începere și de încheiere a activității;

—	numărul zilelor de concediu eventual combinate cu misiunea;

—	cheltuielile de transport plătite direct de membrul Comisiei;

—	cheltuielile de cazare la hotel (care nu includ cheltuielile pentru micul dejun și alte mese);

—	orice mese oferite de terți membrului Comisiei;

—	celelalte cheltuieli pentru care se solicită rambursarea.

Cererea trebuie însoțită de toate documentele justificative.

12. Plata anumitor cheltuieli de către birourile reprezentanțelor și de către delegațiile UE în alte țări

În anumite cazuri, poate fi autorizată plata pe loc de către birourile reprezentanțelor și de către delegații a cheltuielilor efectuate în cursul unei misiuni. Aceasta este o procedură excepțională, care nu este autorizată decât atunci când aceste cheltuieli nu pot fi plătite cu cartea de credit profesională sau direct facturate PMO (4). Având în vedere volumul ridicat de muncă administrativă pe care îl implică această procedură, cererile de acest tip trebuie limitate la strictul minim.

13. Dispoziții speciale privind misiunile șoferilor membrilor comisiei și utilizarea parcului auto al reprezentanțelor comisiei și al delegațiilor UE în alte țări

În conformitate cu articolul 14 din Decizia Comisiei din 14 septembrie 1979, fiecare membru al Comisiei are la dispoziție în permanență un automobil de serviciu cu șofer. Nu se poate solicita un șofer pentru traseele private în cazul în care acestea presupun ore suplimentare sau cheltuieli de misiune decât dacă acest lucru este justificat de motive de securitate.

Traseul cotidian între reședința din Belgia a membrului Comisiei și biroul său (sau către gară ori aeroport) este considerat drept deplasare profesională.

Atunci când revin dintr-un loc de deplasare oficială sau aduc înapoi automobilul de la locul respectiv, șoferii beneficiază de un ordin de misiune pentru a conduce automobilul de serviciu al unui comisar, chiar dacă acesta sau un funcționar din cadrul cabinetului său nu se află în automobil. Cererea de decontare a cheltuielilor de misiune, care trebuie completată de șofer cu ajutorul formularului întocmit în acest scop (MIPS) și semnată de șeful de cabinet, trebuie să includă elementele următoare:

—	obiectivul misiunii;

—	locul misiunii;

—	traseul urmat;

—	data și ora de plecare de la locul de muncă și de întoarcere la acesta;

—	cheltuielile de cazare la hotel (care nu includ cheltuielile pentru micul dejun și alte mese);

—	orice altă mențiune care apare în formularul de declarare a cheltuielilor de misiune.

Cheltuielile de misiune ale șoferului sunt acoperite din bugetul „misiuni” al cabinetului.

Atunci când efectuează vizite la reprezentanțele Comisiei sau la delegațiile UE, membrii Comisiei au dreptul la o mașină de serviciu, în limitele resurselor de care dispun reprezentanțele sau delegațiile în cauză. În cazul în care vizita unui membru al Comisiei impune contractarea unor servicii de transport care depășesc cadrul funcționării normale a reprezentanței, costurile respective sunt imputate bugetului „misiuni” al membrului respectiv al Comisiei. Pentru vizitele efectuate la delegații, se aplică normele sau modalitățile convenite între Comisie și SEAE care sunt în vigoare la momentul respectiv.

(1) În lipsa unor norme specifice, se aplică prin analogie normele generale prevăzute de Ghidul pentru misiuni.

(2) Șeful de cabinet al președintelui poate subdelega această competență directorului pentru coordonare și administrație din cadrul cabinetului președintelui.

(3) În scopul publicării prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din cod, costurile de călătorie individuale ale membrului Comisiei vor fi calculate pe baza costului mediu ale zborului pe persoană (membrul Comisiei și personalul). Acest lucru nu aduce atingere responsabilității generale a membrului Comisiei privind misiunea.

(4) Articolul 66 din normele de aplicare a Regulamentului financiar limitează utilizarea conturilor de avans pentru cazurile în care operațiunile de plată prin proceduri bugetare sunt practic imposibile sau ineficiente, în special din cauza sumelor limitate care trebuie plătite.

21.2.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 65/21

Cerere de propuneri

Institutul Băncii Europene de Investiții propune o nouă sponsorizare EIBURS în cadrul Programului pentru cunoaștere al acestuia

(2018/C 65/07)

Programul pentru cunoaștere al Institutului Băncii Europene de Investiții își direcționează subvențiile pentru cercetare prin două scheme de finanțare diferite, una dintre acestea fiind:

—	EIBURS, programul BEI de sponsorizare a cercetării universitare (the EIB University Research Sponsorship Programme).

EIBURS acordă subvenții facultăților sau centrelor de cercetare asociate universităților din UE, din țările candidate sau din țările potențial candidate, care efectuează cercetări în domenii de interes major pentru bancă. Sponsorizările EIBURS, de până la 100 000 EUR pe an pe o perioadă de trei ani, sunt acordate, printr-o procedură de selecție, facultăților sau centrelor de cercetare interesate care au o competență recunoscută în domeniul selectat. Propunerile câștigătoare vor atrage după sine desfășurarea unor activități variate care vor face obiectul unui acord contractual cu Banca Europeană de Investiții.

Pentru anul universitar 2018-2019, în cadrul programului EIBURS sunt așteptate propuneri pe o temă nouă de cercetare:

„Îmbunătățirea măsurării efectelor indirecte ale proiectelor de investiții: specificarea și calibrarea metodelor de evaluare a impactului economic pentru a maximiza compatibilitatea cu ACB”.

1. Contextul temei de cercetare

BEI („banca”) evaluează viabilitatea socioeconomică a proiectelor în care investește în principal prin analiza cost-beneficiu (ACB) (1). Această tehnică ar putea fi descrisă drept o extindere a planului de afaceri al unei operațiuni de investiție. Planul de afaceri pune accentul pe fluxurile financiare ale unui proiect. Acesta analizează valoarea financiară sau monetară a cheltuielilor (costuri) și a veniturilor (beneficii). Dacă acestea din urmă sunt suficient de mari în comparație cu primele, investiția adaugă valoare financiară, fiind astfel considerată o operațiune dezirabilă din punct de vedere financiar.

ACB oferă mai multe detalii, lărgind definiția costurilor și beneficiilor proiectului în două privințe. În primul rând, aceasta include toate costurile și beneficiile, indiferent că acestea sunt sub formă de fluxuri financiare sau altfel. În al doilea rând, aceasta ia în calcul costuri care revin tuturor membrilor societății, nu doar cele suportate de investitorul privat.

Aceasta presupune analizarea mai multor elemente, nu numai a celor incluse într-un plan de afaceri. Poate cel mai cunoscut element nou dintre acestea îl reprezintă „externalitățile”. Acestea sunt costuri sau beneficii care nu sunt suportate de autorii sau utilizatorii unui proiect, ci mai degrabă de o parte terță. Externalitățile sunt calificate drept pozitive sau negative în funcție de ceea ce reprezintă ele pentru o parte terță, respectiv beneficiu sau cost. Un exemplu obișnuit de externalitate pozitivă constă în rezultatul diseminării cunoștințelor, prin care un proiect care investește în cercetare într-un anumit sector al economiei generează cunoștințe care îmbunătățesc productivitatea și în alte sectoare ale economiei. Un exemplu tipic de externalitate negativă este poluarea mediului. Externalitățile sunt, prin urmare, beneficii sau costuri care se răsfrâng asupra unor părți din afara planului de afaceri și care, în general, nu iau forma unor fluxuri financiare, deși pot avea implicații financiare pentru partea terță. Astfel, de exemplu, o externalitate pozitivă a cunoștințelor poate reduce cheltuielile de exploatare din alte industrii.

Alte elemente luate în calcul de ACB, dar nu și de planul de afaceri, sunt modificările raportului „calitate-preț” (măsurat formal prin surplusul consumatorului) oferit consumatorului. Planul de afaceri măsoară elementul preț, ignorând elementul calitate. Dacă un proiect crește calitatea unui produs care, în pofida acestui fapt, este vândut la același preț ca și înainte de proiect, planul de afaceri ar ignora beneficiul care ia forma calității superioare, deci valoarea suplimentară de care beneficiază consumatorul. ACB încearcă să capteze această modificare a valorii. De data aceasta este un beneficiu pentru una din părțile din planul de afaceri (clientul), dar care este ignorat la măsurarea beneficiului utilizată într-un plan de afaceri. Un exemplu des utilizat este valoarea adusă călătorilor prin reducerea duratei călătoriilor ca rezultat al proiectelor din domeniul transporturilor.

O implicație a privirii unui proiect din perspectiva tuturor membrilor unei societăți este aceea că ACB trebuie să analizeze anumite fluxuri financiare în mod diferit față de un plan de afaceri. Astfel, un plan de afaceri va trata o subvenție la fel ca pe un beneficiu - respectiv, ca pe o intrare de numerar într-un proiect. ACB admite că acest tip de beneficiu pentru producător constituie o cheltuială pentru contribuabil și, prin urmare, va trata subvenția ca pe un transfer de la contribuabil către promotorul privat, adică nici beneficiu, nici cost. Totodată, planurile de afaceri tratează impozitele plătite ca fiind echivalentele unui cost – ieșire de numerar din proiect – în timp ce ACB le consideră un transfer de la sectorul privat către stat.

Criticii ACB susțin adesea că această tehnică nu reușește să cuprindă toate beneficiile și costurile unui proiect. În special, aceasta este adesea criticată pentru că nu are în vedere ceea ce în literatura referitoare la ACB sunt numite „efecte indirecte”. Acestea sunt beneficii și costuri monetare pe care proiectele le determină în alte piețe legate de proiect – așa-numitele „piețe secundare”. Astfel de efecte pot fi etichetate diferit în literatura privind impactul economic. Într-adevăr, abordarea diferențelor de terminologie face parte din tema proiectului de cercetare propus aici.

Metodele ACB clasifică piețele secundare în complementare și substituibile. Un proiect care constă în creșterea productivității culturilor de portocali, conducând astfel la scăderea prețului portocalelor, poate aduce beneficii unei industrii complementare, precum cea a sucului de portocale ambalat. ACB nu ia în calcul vânzările și profiturile crescute ale pieței de suc de portocale ambalat, ignorând astfel o parte din beneficiile proiectului. Totodată, prețul mai mic al portocalelor ar putea afecta vânzările de mere, un sector substituibil. Se susține că ACB nu ar avea în vedere scăderea profiturilor cultivatorilor de mere.

De fapt, ACB surprinde toate aceste efecte atunci când piețele pentru elemente complementare sau substituibile nu sunt denaturate (2). E drept că piețele sunt adesea denaturate, astfel că ACB riscă să ignore o parte din aceste efecte. Abordarea pragmatică prezentă în practica ACB implică două aspecte. În primul rând, beneficiile și costurile pe diversele piețe substituibile și complementare în ansamblu tind să se anuleze reciproc. În al doilea rând, un proiect care depinde de beneficiile din piețele secundare pentru viabilitatea sa socioeconomică este în general un proiect slab: proiecte și politici alternative ar putea genera respectivele beneficii mai eficient. Și totuși, în timp ce o astfel de abordare pragmatică este în general considerată rezonabilă, ACB prezintă un potențial neajuns în ceea ce privește efectele indirecte.

Criticii ACB mai subliniază faptul că cheltuielile asociate unui proiect vor determina efecte multiplicatoare la nivelul economiei, generând profituri, venituri din impozite și locuri de muncă în alte sectoare. Acest efect este prezent dincolo de efectele unui proiect asupra piețelor substituibile și complementare descrise mai înainte, având legătură cu cheltuielile monetare propriu-zise asociate proiectului. Criticii ACB propun evaluarea impactului economic (EIE) ca un element complementar ACB sau chiar ca o alternativă. Critica se bazează însă pe înțelegerea greșită a naturii și a obiectivelor diferite ale ACB și EIE. ACB reprezintă aplicarea economiei bunăstării la procesul decizional practic. Aceasta ia în calcul toate beneficiile și costurile și măsoară dacă o linie de acțiune adaugă valoare comparativ cu o linie de acțiune alternativă, ducând astfel la creșterea bunăstării sociale. Este adaptată procesului decizional, astfel că întotdeauna compară două linii de acțiune alternative pentru a încorpora în exercițiu costurile de oportunitate. EIE măsoară numai variabilele care pot fi evaluate în bani și nu se referă neapărat la costurile de oportunitate. Aceasta este în primul rând un instrument de măsurare. Poate fi utilizată pentru procesul decizional, dar are o arie mai îngustă de acoperire decât ar fi necesar pentru economia bunăstării.

EIE se bazează pe tabele de intrări-ieșiri, modelând întreaga economie prin măsurarea modului în care cheltuielile din oricare sector al economiei afectează cheltuielile din alte sectoare. Prin urmare, s-ar părea că EIE tratează simultan aspectele legate de efectele indirecte și de multiplicatori. EIE prezintă însă trei caracteristici care o fac nepotrivită pentru a substitui sau chiar a completa ACB. Cele trei neajunsuri sunt tratate pe rând.

Prima dintre cele trei caracteristici constă în faptul că EIE presupune că investițiile sunt fluxuri exogene în economie. Această presupunere poate fi acceptabilă dacă se are în vedere impactul pe care îl are proiectul asupra economiei sau modul în care cheltuielile legate de proiect se propagă în economie. Dar nu este o modalitate adecvată pentru a măsura eventuala valoare adăugată produsă de proiect, respectiv dacă resursele sunt utilizate mai eficient decât în absența proiectului. Proiectele de investiții nu sunt exogene: acestea trebuie finanțate prin devierea resurselor din altă parte din economie.

Tratarea proiectelor drept endogene ar conduce la rezultate radical diferite. În termeni simpli, efectele multiplicatoare ale proiectului privind portocalele vin în detrimentul efectelor multiplicatoare care s-ar produce în celelalte sectoare în care cheltuielile trebuie reduse pentru a se transfera resurse către proiectul legat de portocale.

A doua dintre cele trei caracteristici care distanțează EIE de ACB constă în faptul că EIE presupune că prețurile nu se schimbă în economie și că resursele sunt practic disponibile la infinit. EIE este astfel concepută încât, indiferent cât de mare este un proiect raportat la mărimea economiei, întotdeauna vor exista suficiente resurse pentru a-l pune în aplicare fără a altera prețurile din economie. În realitate, însă proiectele mari afectează prețurile, iar prețurile mai mari, de exemplu, cele ale intrărilor, presupun reducerea producției din alte sectoare.

Pentru a rezolva aceste două neajunsuri ale EIE, comunitatea academică a elaborat modele de echilibru general calculabil (EGC), ca metodă mai avansată de EIE. Această tehnică este destul de complexă și constă practic în modelarea întregii economii, incluzând și constrângerile legate de resurse. În acest fel, modelele EGC înlătură cele două dezavantaje ale EIE tradiționale despre care s-a discutat până acum. În primul rând, EGC admite faptul că resursele dedicate unui proiect de investiții nu sunt exogene, ci vin în detrimentul unei utilizări alternative a resurselor. În al doilea rând, modelele EGC rezolvă și problema schimbărilor de preț (3). În mod previzibil, o constatare comună a studiilor empirice efectuate cu aceste modele este faptul că efectele multiplicatoare sunt substanțial mai mici decât cele rezultate în urma EIE. Mai mult, studiile EGC arată că, în funcție de productivitatea din diverse sectoare și de constrângerile legate de resurse cu care se confruntă acestea, efectul net al unui proiect poate fi negativ asupra economiei în ansamblu.

Prin urmare, EGC poate fi văzut ca o perfecționare a EIE. De asemenea, evaluarea impactului prin EGC este mai apropiată de ACB. EGC prezintă însă în continuare cel de-al treilea neajuns al EIE comparativ cu ACB, și anume faptul că se concentrează pe fluxurile legate de tranzacții monetare – profituri, impozite, salarii etc. – ignorând multe dintre variabilele incluse în ACB, respectiv externalitățile, raportul „calitate-preț” etc. Aceasta se datorează faptului că studiile EGC, la fel ca și EIE, au fost concepute ca o legătură între analiza de proiect sau de politici și macroeconomia, indicatorul de bază al performanței macroeconomice fiind venitul național sau produsul intern brut (PIB).

Neajunsurile menționate nu trebuie să mascheze, în primul rând, faptul că EGC oferă o descriere mai detaliată a economiei în care funcționează proiectul și, în al doilea rând, faptul că tehnicile EGC au devenit mai sofisticate. Modelele de echilibru general dinamic stocastic (DSGE) iau în considerare caracterul dinamic al economiilor. Proiectele evaluate prin ACB se pot întinde pe o durată de 20 de ani sau mai mult, evidențiind relevanța datelor oferite de modelele dinamice. Astfel, de exemplu, rezultatele proiectelor care determină un șoc tehnologic într-o economie pot fi în general mai bine înțelese prin DSGE decât prin modelarea statică.

Scopul acestei propuneri EIBURS este de a soluționa acest neajuns astfel încât să conducă la rezultate ale modelelor de impact compatibile cu cele ale ACB. Cercetătorii trebuie să ofere metoda de evaluare a impactului, printre cele utilizate în prezent în studii empirice, cu cel mai mare potențial de compatibilitate cu ACB și să avanseze în direcția stabilirii acestei compatibilități. Aceasta ar ajuta utilizatorilor de ACB în general și BEI în mod special să determine cât de precise sunt ACB-urile ca indicator de evaluare a tuturor argumentelor socioeconomice pentru proiectele de investiții.

2. Conținutul proiectului de cercetare

Programul de cercetare cuprinde patru sarcini.

Sarcina 1:

Cercetătorii vor analiza gama metodelor de evaluare a impactului care au cele mai mari șanse de compatibilitate funcțională cu ACB. Alegerea metodei se va face pe baza următoarelor criterii:

1.	cel mai important, aceasta trebuie să aibă un istoric solid, bine definit în ceea ce privește aplicarea empirică;

2.	trebuie să fie de actualitate pentru literatura academică de specialitate; și

3.	cercetătorii trebuie să fie convinși de șansele de reușită în materie de compatibilitate cu ACB având în vedere constrângerile de timp și resurse impuse de proiectul de cercetare.

Sarcina 2:

Partea a doua constă în elaborarea a două modele de impact care încorporează toate condițiile necesare pentru a le face compatibile cu indicatorii de valoare adăugată ai ACB. Unul dintre modele trebuie să fie pentru o economie regională din UE cu venituri relativ ridicate, competitivă și eficientă. Celălalt model trebuie să fie pentru o economie din UE cu venituri relativ reduse, necompetitivă și cu o rată ridicată a șomajului. Motivul pentru care se cer modele pentru două economii complet diferite este acela ca analiza să arate dacă ne putem aștepta la rezultate semnificativ diferite în funcție de tipul condițiilor economice. Regiunile mai sărace tind să fie mai eligibile pentru investiții de la sectorul public. Ar fi important de aflat dacă există indicii că evaluările din regiuni mai sărace ar merita cheltuielile suplimentare pentru realizarea unui studiu de impact.

Cercetătorii pot concepe modele de impact noi sau pot adapta modele existente. Aceștia sunt liberi să urmărească oricare din cele două alternative, atâta timp cât alternativa aleasă nu compromite scopul central al programului de cercetare, respectiv compatibilitatea cu ACB.

Adaptarea modelelor de impact la măsurătorile ACB implică urmărirea simultană a două aspecte: aspectul „real” și cel „financiar” al economiei. Multe modele de impact nu dispun de un sector financiar. Având în vedere, în general, prezumțiile formulate de ACB în legătură cu proveniența resurselor investite în proiect și, în particular, faptul că BEI acționează prin intermediul sectorului financiar, modelele de impact elaborate trebuie să acorde atenție deosebită aspectului financiar.

În ceea ce privește latura „reală”, modelele de impact măsoară deja variabile precum PIB, ocuparea forței de muncă și balanța comercială. Principalele modificări avute în vedere implică adăugarea elementelor necesare pentru a calcula beneficiile sociale, incluzând:

—	captarea modificărilor privind surplusul consumatorului în economie; și

—	încorporarea măsurătorilor externalităților pozitive și negative, incluzând și externalitățile asupra mediului.

În plan financiar, modelele trebuie să permită opțiuni alternative de obținere de finanțare pentru un proiect, incluzând:

—	impozitarea directă;

—	impozitarea indirectă;

—	creșterea economiilor private; și

—	creditele obținute de pe piețele de capital internaționale [a se vedea, de exemplu (4)].

O componentă necesară pentru sarcina 2 va fi clarificarea diferențelor terminologice dintre cele două tehnici. De exemplu, EGC face trimitere la „efectele induse”, probabil sub influența terminologiei specifice EIE. Astfel de efecte nu au neapărat un echivalent direct în ACB, care poate surprinde unele elemente de efecte induse din EGC drept efecte indirecte, în timp ce alte elemente sunt tratate ca efecte multiplicatoare, fiind prin urmare ignorate.

Sarcina 3:

Cercetătorii vor simula apoi efectul a diverse tipuri de proiecte de investiții de capital în fiecare din cele două economii. Numărul proiectelor care vor fi simulate se va decide pe parcursul proiectului de cercetare. Cercetătorii vor sugera sectoarele pentru simulare, care urmează a fi convenite cu supraveghetorul BEI. Potențialii candidați vor include un proiect de infrastructură, un proiect industrial mare și un proiect din sectorul serviciilor într-un domeniu precum educație, agrement etc. Fiecare proiect va fi simulat prin surse alternative de finanțare.

Sarcina 4:

Cercetătorii vor evalua la final în ce măsură rezultatele evaluării impactului diferă de rezultatele obținute printr-o „ACB tipică”. O „ACB tipică” se va concentra pe piața primară, iar dintre piețele secundare, doar pe cele mai importante. Cercetătorii vor trage concluzii și vor face recomandări cu privire la:

(i)	circumstanțele în care evaluările proiectului efectuate prin metodele de evaluare a impactului pot conduce la rezultate care diferă semnificativ de cele obținute prin ACB; și

(ii)	circumstanțele în care cheltuielile și timpul necesar pentru începerea unei evaluări a impactului ar oferi beneficii când se evaluează un proiect.

3. Interesul prezentat de proiectul de cercetare pentru BEI

Tema de cercetare este esențială pentru activitățile de finanțare ale BEI. Statutul BEI specifică faptul că BEI trebuie să finanțeze proiecte de investiții care cresc productivitatea economică (articolul 18, 1.b) (5). Banca utilizează ACB ca instrument de bază pentru a vedea în ce măsură o investiție contribuie la creșterea productivității economice. Proiectul de cercetare va fi util pentru a testa integritatea ACB și pentru a estima dacă există circumstanțe în care ar fi indicată completarea ACB cu EGC.

4. Contribuția proiectului de cercetare la cercetarea universitară

Modelele de evaluare a impactului produse în prezent de cercetătorii universitari sau lansate de institute de cercetare reprezintă îmbunătățiri ale unor metode de impact anterioare. Dar scopul acestor modele rămâne același, respectiv de a măsura efectul net al unui proiect sau al unei politici asupra venitului național sau a PIB-ului. Venitul național este un indicator incomplet al produsului unei țări și, prin urmare, un instrument imperfect pentru măsurarea productivității economice totale, care să includă perspectiva bunăstării sociale, astfel încât modelele nu sunt total compatibile cu ACB. Măsurătorile PIB-ului omit elemente precum îmbunătățiri ale raportului „calitate-preț” (surplusul consumatorului) și externalitățile la nivelul mediului. Prin adaptarea metodelor de impact pentru a le face compatibile cu ACB, rezultatul metodelor de impact va deveni un indicator mai bun al efectului total al unui proiect de investiții asupra productivității și bunăstării unei economii. Astfel de metode de impact ar putea fi utilizate și la evaluarea politicilor, nu numai a proiectelor de investiții.

Din informațiile inițiatorului, o astfel de adaptare a metodelor de impact la ACB nu este încă disponibilă. Prin urmare, proiectul de cercetare trebuie să contribuie la elaborarea de noi versiuni de modele economice pentru evaluarea socioeconomică a proiectelor și a politicilor.

Propunerile se depun în limba engleză până la data de 15 aprilie 2018, ora 24:00 (CET). Propunerile depuse după această dată nu vor fi luate în considerare. Propunerile se vor trimite prin e-mail la:

Events.EIBInstitute@eib.org

Pentru informații mai detaliate privind procesul de selecție al EIBURS și Institutul BEI, vizitați: http://institute.eib.org/

(1) Banca Europeană de Investiții (2013), The Economic Appraisal of Transport Projects at the EIB. Luxemburg: Banca Europeană de Investiții: (Disponibil online: http://www.eib.org/infocentre/publications/all/economic-appraisal-of-investment-projects.htm)

(2) Just, R.E., Hueth, D.L. și Schmitz, A. (2004), The Welfare Economics of Public Policy: A Practical Approach to Project and Policy Evaluation. Cheltenham: Edward Edgard.

(3) Hosoe, N., Gasawa, K. și Hashimoto, H. (2010), Textbook of Computable General Equilibrium Modelling: Programming and Simulations. Basingstoke: Palgrave Macmillan.

(4) Godley, W., și Marc L. (2007), Monetary Economics: An Integrated Approach to Credit, Money, Income, Production and Wealth. New York: Palgrave Macmillan.

(5) Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Protocolul (nr. 5) privind Statutul Băncii Europene de Investiții (JO C 202, 7.6.2016, p. 251). (Disponibilă online: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:12016E/PRO/05)

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 65

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 21 februarie 2018

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	AVIZE
	Comisia Europeană
2018/C 65/01	Avizul Comisiei din 16 februarie 2018 privind planul modificat de eliminare a deșeurilor radioactive provenite de la instalația de decontaminare și recuperare a uraniului SOCATRI, situată în amplasamentul Tricastin din Franța	1

	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2018/C 65/02	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8751 – Bell/Hügli) ( 1 )	3
2018/C 65/03	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.8753 – HASCO/Magna/JV) ( 1 )	3

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Consiliu
2018/C 65/04	Decizia Consiliului din 19 februarie 2018 de numire a președintelui camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante	4
	Comisia Europeană
2018/C 65/05	Rata de schimb a monedei euro	6
2018/C 65/06	Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2018 privind un cod de conduită al membrilor Comisiei Europene	7

	V Anunțuri
	PROCEDURI ADMINISTRATIVE
	Banca Europeană de Investiții
2018/C 65/07	Cerere de propuneri – Institutul Băncii Europene de Investiții propune o nouă sponsorizare EIBURS în cadrul Programului pentru cunoaștere al acestuia	21
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2018/C 65/08	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.8816 – Goldman Sachs/Centerbridge/Robyg) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	26
2018/C 65/09	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.8793 – Axión/Enagás/Axent) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	28

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,2340
JPY	yen japonez	132,25
DKK	coroana daneză	7,4473
GBP	lira sterlină	0,88168
SEK	coroana suedeză	9,9688
CHF	franc elvețian	1,1537
ISK	coroana islandeză	124,30
NOK	coroana norvegiană	9,6683
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,318
HUF	forint maghiar	311,78
PLN	zlot polonez	4,1467
RON	leu românesc nou	4,6636
TRY	lira turcească	4,6566
AUD	dolar australian	1,5648
CAD	dolar canadian	1,5553
HKD	dolar Hong Kong	9,6549
NZD	dolar neozeelandez	1,6782
SGD	dolar Singapore	1,6272
KRW	won sud-coreean	1 323,70
ZAR	rand sud-african	14,4916
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,8290
HRK	kuna croată	7,4385
IDR	rupia indoneziană	16 819,73
MYR	ringgit Malaiezia	4,8101
PHP	peso Filipine	64,560
RUB	rubla rusească	69,9071
THB	baht thailandez	38,883
BRL	real brazilian	4,0114
MXN	peso mexican	23,0002
INR	rupie indiană	80,0030