19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/1

---

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 063/01)

Ultima publicație

JO C 52, 12.2.2018.

Publicații anterioare

JO C 42, 5.2.2018.

JO C 32, 29.1.2018.

JO C 22, 22.1.2018.

JO C 13, 15.1.2018.

JO C 5, 8.1.2018.

JO C 437, 18.12.2017.

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/2

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 7 decembrie 2017 – Eurallumina SpA/Republica Italiană, Comisia Europeană

(Cauza C-323/16 P) (1)

([Recurs - Ajutoare de stat - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Intervenție - Recurs incident - Admisibilitate - Scutire de accize pentru uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producția de alumină - Principiul prezumției legalității și al efectului util al actelor instituțiilor - Principiul lex specialis derogat legi generali - Caracterul selectiv al măsurii - Ajutor existent sau nou - Regulamentul (CE) nr.o659/1999 - Articolul 1 litera (b) punctul (ii) - Principiul securității juridice - Principiul protecției încrederii legitime - Obligația de motivare])

(2018/C 063/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Eurallumina SpA (reprezentanți: L. Martin Alegi, L. Philippou și A. Stratakis, Solicitors)

Intervenientă în susținerea recurentei: Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas și R. Coesme, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Grasso, avvocato dello Stato), Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și N. Khan, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul principal și recursul incident.

2)	Obligă Eurallumina SpA la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului principal.

3)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului incident.

4)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 270, 25.7.2016.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/3

---

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 7 decembrie 2017 – Irlanda/Aughinish Alumina Ltd, Comisia Europeană

(Cauza C-369/16 P) (1)

([Recurs - Ajutoare de stat - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Scutire de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină - Ajutor existent sau nou - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 1 litera (b) punctele (i) şi (iv) şi litera (d) - Prescripţie - Articolul 15 - Principiul securităţii juridice - Principiul protecţiei încrederii legitime])

(2018/C 063/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Irlanda (reprezentanți: E. Creedon, L. Williams și A. Joyce, agenți, P. McGarry, SC)

Intervenientă în susținerea recurentei: Republica Franceză (reprezentanți: R. Coesme şi D. Colas, agenți)

Celelalte părți din procedură: Aughinish Alumina Ltd (reprezentanți: C. Little și C. Waterson, Solicitors), Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și N. Khan, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 371, 10.10.2016.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/3

---

Ordonanța Curții (Camera a şaptea) din 7 decembrie 2017 – Aughinish Alumina Ltd/Irlanda, Comisia Europeană

(Cauza C-373/16 P) (1)

([Recurs - Ajutoare de stat - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Scutire de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină - Ajutor existent sau nou - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 1 litera (b) punctul (i) - Principiul protecţiei încrederii legitime - Obligaţia de motivare])

(2018/C 063/04)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Aughinish Alumina Ltd (reprezentanți: C. Little și C. Waterson, Solicitors)

Intervenientă în susținerea recurentei: Republica Franceză (reprezentanți: R. Coesme și D. Colas, agenți)

Celelalte părți din procedură: Irlanda, Comisia Europeană (V. Bottka şi N. Khan, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Aughinish Alumina Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 305, 22.08.2016.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/4

---

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 7 decembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Vredegerecht te Antwerpen – Belgia) – Woonhaven Antwerpen/Khalid Berkani, Asmae Hajji

(Cauza C-446/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Clauze abuzive - Contract de locaţiune încheiat între o societate de gestionare a locuințelor sociale recunoscută şi un locatar - Contract de locațiune-tip care a devenit obligatoriu printr-un act legislativ de drept intern - Directiva 93/13/CEE - Articolul 1 alineatul (2) - Neaplicabilitatea acestei directive])

(2018/C 063/05)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Vredegerecht te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Woonhaven Antwerpen

Pârâți: Khalid Berkani, Asmae Hajji

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că această directivă nu se aplică condiţiilor prevăzute în contractul de locaţiune a unei locuinţe sociale, încheiat între o societate de gestionare a locuinţelor sociale recunoscută şi un locatar, care sunt stabilite printr-o reglementare naţională precum articolul 11 din contractul de locaţiune-tip anexat la Besluit van de Vlaamse Regering tot reglementering van het sociale huurstelsel ter uitvoering van titel VII van de Vlaamse Wooncode (Decizia guvernului flamand de reglementare a regimului locuințelor sociale și de punere în aplicare a titlului VII din Codul flamand al locuințelor) din 12 octombrie 2007.

---

(1)  JO C 318, 25.9.2017.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/4

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Düsseldorf (Germania) la 26 octombrie 2017 – Eurowings GmbH/Klaus Rövekamp, Christiane Rupp

(Cauza C-615/17)

(2018/C 063/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Eurowings GmbH

Intimați: Klaus Rövekamp, Christiane Rupp

Întrebarea preliminară

Dreptul la compensație prevăzut la articolul 7 din regulament (1) poate exista și atunci când, din cauza unei întârzieri relativ minore, un pasager nu se poate îmbarca pe un zbor cu legătură directă și, prin urmare, acesta ajunge la destinația finală cu o întârziere de peste trei ore, în condițiile în care cele două zboruri au fost executate de doi operatori de transport aerian diferiți, iar rezervarea a fost efectuată de un operator de turism care a combinat zborurile pentru clienții săi?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17).

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/5

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 9 noiembrie 2018 – SF/Inspecteur van de Belastingdienst

(Cauza C-631/17)

(2018/C 063/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamant: SF

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst

Întrebarea preliminară

Care este legislația unui stat membru pe care Regulamentul nr. 883/2004 (1) o desemnează ca fiind aplicabilă în cazul unei persoane impozabile care (a) locuiește în Letonia, (b) are cetățenia letonă, (c) este angajată la o întreprindere cu sediul în Țările de Jos, (d) lucrează ca marinar, (e) își desfășoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul insulelor Bahamas și (f) exercită această activitate în afara teritoriului Uniunii Europene?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol.7, p. 82)

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/5

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, locul ședinței: Haarlem (Țările de Jos) la 14 noiembrie 2017 – E./Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-635/17)

(2018/C 063/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, locul ședinței: Haarlem

Părțile din procedura principală

Reclamant: E.

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebările preliminare

1)

Ținând seama de dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2003/86 (1), precum și de Hotărârea din 18 octombrie 2012, Nolan (C-583/10, EU:C:2012:638), este Curtea competentă să răspundă la întrebările preliminare adresate de o instanță neerlandeză, care privesc interpretarea unor dispoziții din această directivă, în cadrul unui litigiu care are ca obiect dreptul de ședere al unui membru de familie al unui beneficiar al protecției subsidiare în cazul în care, potrivit dispozițiilor dreptului neerlandez, această directivă a fost declarată aplicabilă în mod direct și necondiționat beneficiarilor de protecție subsidiară? [a se vedea decizia de trimitere a Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State (secția de contencios administrativ a Consiliului de Stat, Țările de Jos, din 21 iunie 2017, NL:RVS:2017:1609; înregistrată la Curtea de Justiție sub numărul de cauză C-380/17];

2)

Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE trebuie interpretat în sensul că se opune respingerii unei cereri de reîntregire a familiei a unui refugiat numai din cauza faptului că acesta nu furnizează, în cadrul cererii sale, documentele justificative oficiale care să ateste legăturile de familie sau articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE trebuie interpretat în sensul că se opune respingerii unei cereri de reîntregire a familiei a unui refugiat numai din cauza absenței documentelor justificative oficiale care să ateste legăturile de familie, doar dacă acesta a oferit o explicație plauzibilă pentru faptul că nu a furnizat aceste documente justificative și pentru afirmația sa că în continuare nu poate furniza aceste documente justificative?

---

(1)  Directiva Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO 2003, L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164).

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/6

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesgericht Korneuburg (Austria) la 14 noiembrie 2017 – Germanwings GmbH/Emina Pedić

(Cauza C-636/17)

(2018/C 063/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Korneuburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Germanwings GmbH

Pârâtă: Emina Pedić

Întrebările preliminare

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) trebuie interpretat în sensul că, în cazul unor împrejurări excepționale, „toat[e] măsuril[e] rezonabile”, pe care operatorul efectiv de transport aerian trebuie să le fi adoptat pentru a fi exonerat de obligația de a plăti o compensație în conformitate cu articolul 7 din regulament, trebuie să vizeze numai evitarea „împrejurărilor excepționale” (în speță, alocarea unui Air-Traffic-Control-Slot nou [ulterior] de către organismul european de supraveghere a spațiului aerian EUROCONTROL), sau operatorul efectiv de transport aerian este obligat totodată să adopte și măsurile rezonabile pentru evitarea anulării sau a întârzierii prelungite, ca atare?

2)

În cazul în care operatorul de transport aerian trebuie să adopte măsurile rezonabile pentru evitarea unei întârzieri prelungite, articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, pentru a fi exonerat de obligația de a plăti o compensație în conformitate cu articolul 7 din regulament, în cazul transportului de pasageri pe o rută compusă din două (sau mai multe) zboruri, operatorul de transport aerian trebuie să adopte numai măsurile rezonabile pentru evitarea unei eventuale întârzieri a zborului pe care trebuie să îl efectueze și care riscă să sufere o întârziere, sau, în plus, trebuie să adopte și măsurile rezonabile pentru a evita întârzierea prelungită la sosirea unui anumit pasager la destinația finală (de pildă prin examinarea posibilității de a schimba rezervarea pasagerului prin transferul acestuia la un alt zbor de legătură)?

3)

Articolele 5, 6, 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că în cazul unei întârzieri prelungite la destinația finală, operatorul efectiv de transport aerian – dacă dorește să fie exonerat de obligația de a plăti compensații în conformitate cu articolul 7 din regulament – trebuie să arate și să dovedească că a luat măsurile rezonabile pentru a schimba rezervarea pasagerului prin transferul său la un alt zbor de legătură, care, se estimează că îi va permite să ajungă la destinația finală fără o întârziere prelungită?

---

(1)  JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/7

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 1 decembrie 2017 – Luonnonsuojeluyhdistys Tapiola Pohjois-Savo – Kainuu ry/ Suomen riistakeskus, Risto Mustonen, Kai Ruhanen

(Cauza C-674/17)

(2018/C 063/10)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Luonnonsuojeluyhdistys Tapiola Pohjois-Savo – Kainuu ry

Pârâți: Suomen riistakeskus, Risto Mustonen, Kai Ruhanen

Întrebările preliminare

1)

Modul de redactare a articolului 16 alineatul (1) litera (e) din Directiva habitate (1) permite acordarea pe baza cererilor vânătorilor a derogărilor limitate la o anumită regiune pentru așa-numita vânătoare în scopul gestionării efectivelor? — Pentru aprecierea acestei probleme este relevant că la exercitarea puterii de apreciere în cadrul deciziei privind derogările se are în vedere limita superioară a numărului de animale ucise, stabilită potrivit planului național de gestionare și potrivit unui decret, în cadrul căreia pentru teritoriul unui stat membru pot fi acordate anual derogări? — În cadrul acestei aprecieri pot fi avute în vedere și alte elemente, precum scopul, prevenirea pagubelor referitoare la câini și sporirea sentimentului general de siguranță?

2)

Faptul că pentru prevenirea braconajului nu există nicio altă alternativă satisfăcătoare în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva habitate poate constitui temei pentru acordarea derogărilor pentru vânătoarea în scopul gestionării efectivului în sensul primei întrebări preliminare? — Dificultățile practice de supraveghere a braconajului pot fi avute în vedere în acest caz? — Scopul de a preveni pagubele referitoare la câini și sporirea sentimentului de siguranță pot fi relevante pentru aprecierea problemei dacă există o alternativă satisfăcătoare?

3)

Cum trebuie evaluată condiția de la articolul 16 alineatul (1) din Directiva habitate, referitoare la stadiul de conservare a populațiilor de animale dintr-o anumită specie, în cadrul acordării derogărilor limitate la o anumită regiune? — stadiul de conservare a unei specii trebuie evaluat atât în raport cu un anumit teritoriu, cât și cu întregul teritoriu al statului membru sau în raport cu o arie de extindere mai mare a speciei respective? — este posibil să fie îndeplinite condițiile pentru acordarea unui derogări, prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Directiva habitate, cu toate că dintr-o evaluare obiectivă rezultă că stadiul de conservare al unei specii nu este corespunzător în sensul directivei? — în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus: care este situația în care acest lucru este posibil?

---

(1)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/8

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Ploieşti (România) la data de 1 decembrie 2017 – Oana Mădălina Călin / Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Statul Român – Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Fondului pentru Mediu

(Cauza C-676/17)

(2018/C 063/11)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Ploieşti

Părţile din acţiunea principală

Revizuentă: Oana Mădălina Călin

Intimați: Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Statul Român – Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Fondului pentru Mediu

Întrebarea preliminară

Art. 4 alin. 3 TUE care se referă la principiul cooperării loiale, art. 17, 20, 21 şi 47 din Carta Drepturilor Fundamentale, art. 110 TFUE[,] principiul securităţii juridice, principiul echivalenţei[,] efectivităţii decurgând din principiul autonomiei procedurale pot fi interpretate ca opunându-se unei reglementări naţionale, respectiv art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel cum a fost interpretată prin decizia nr. 45/2016 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supuse revizuirii?

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/9

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, locul ședinței: Utrecht (Țările de Jos) la 5 decembrie 2017 – Sumanan Vethanayagam, Sobitha Sumanan, Kamalaranee Vethanayagam/Minister van Buitenlandse Zaken

(Cauza C-680/17)

(2018/C 063/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, locul ședinței: Utrecht

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Sumanan Vethanayagam, Sobitha Sumanan, Kamalaranee Vethanayagam

Pârât: Minister van Buitenlandse Zaken

Întrebările preliminare

1)	Articolul 32 alineatul (3) din Codul de vize (1) se opune ca o persoană de referință, în calitate de persoană interesată în cazul cererii de viză a reclamanților, să aibă posibilitatea de a introduce în nume propriu o contestație și o acțiune împotriva refuzului de eliberare a vizei?

2)

Reprezentarea, astfel cum este reglementată la articolul 8 alineatul (4) din Codul de vize, trebuie înțeleasă în sensul că responsabilitatea incumbă în continuare (și) statului reprezentat sau în sensul că responsabilitatea este transferată complet statului reprezentant, cu consecința pierderii competenței de către statul reprezentat?

3)	În cazul în care articolul 8 alineatul (4) teza introductivă și litera (d) din Codul de vize admite ambele forme de reprezentare menționate la întrebarea II, care stat membru trebuie considerat statul membru care a luat decizia finală în sensul articolului 32 alineatul (3) din Codul de vize?

4)

Interpretarea articolului 8 alineatul (4) și a articolului 32 alineatul (3) din Codul de vize, potrivit căreia solicitanții de vize pot introduce calea de atac împotriva respingerii cererilor lor numai la o autoritate administrativă sau la o instanță a statului membru reprezentant, iar nu în statul membru reprezentat, pentru care se solicită viza, este compatibilă cu dreptul la protecție jurisdicțională efectivă în sensul articolului 47 din cartă? Pentru răspunsul la această întrebare este relevant ca respectiva cale de atac oferită să garanteze dreptul solicitantului de a fi ascultat, ca acesta să aibă dreptul de a formula acțiunea într-o limbă a unuia dintre statele membre, ca taxele administrative și judiciare aferente procedurii de contestație și procedurii căii de atac să nu fie disproporționat de mari pentru solicitant, precum și să existe posibilitatea de a beneficia de ajutor judiciar? Având în vedere marja de apreciere de care beneficiază statul în materie de vize, este relevant pentru răspunsul la această întrebare faptul că o instanță elvețiană cunoaște suficient de bine situația din Țările de Jos pentru a putea oferi o protecție jurisdicțională efectivă?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO 2009, L 243, p. 1).

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/9

---

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg (Luxemburg) la 11 decembrie 2017 – Pillar Securitisation Sàrl/Hildur Arnadottir

(Cauza C-694/17)

(2018/C 063/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pillar Securitisation Sàrl

Pârât: Hildur Arnadottir

Întrebare preliminară

În cadrul unui contract de credit care, având în vedere valoarea totală a creditului, nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1), o persoană poate fi considerată „consumator”, în sensul articolului 15 din Convenția de la Lugano din 30 octombrie 2007 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, în lipsa unei dispoziții naționale de punere în aplicare a dispozițiilor directivei menționate în domenii care nu intră sub incidența sa, pentru motivul că contractul a fost încheiat într-un scop care poate fi considerat străin activității sale profesionale?

---

(1)  JO L 133, p. 66.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/10

---

Recurs introdus la 3 ianuarie 2018 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 25 octombrie 2017 în cauza T-26/16, Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza C-6/18 P)

(2018/C 063/14)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: M. Kanellopoulos, Georgios, Mme Pachi, Ioanna, Mme Vasilopoulou, Antonia, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită admiterea recursului, anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 25 octombrie 2017 în cauza Τ-26/16 în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea formulată de aceasta, admiterea acțiunii introduse de Republica Elenă la 22 ianuarie 2016, anularea Deciziei Comisiei Europene 2015/2098 din 13 noiembrie 2015 (1) în măsura în care prin această decizie au fost impuse Republicii Elene, ca urmare a investigațiilor IR/2009/004/GR și IR/2009/0017/GR, corecții financiare unice și forfetare pentru întârzierile în procedurile de recuperare, pentru omisiunea raportării și pentru deficiențe ale procedurilor de gestionare a datoriei, în valoare totală de 11 534 827,97 de euro și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive de recurs.

Primul motiv de recurs, referitor la partea deciziei prin care Comisia a impus Republicii Elene o corecție financiară forfetară, se întemeiază pe susținerea că Tribunalul, prin interpretarea eronată și prin aplicarea incorectă a articolelor 31 și 32-33 din Regulamentul nr. 1290/2005 (2) a săvârșit o eroare de drept, având în vedere liniile directoare din documentul Comisiei 5330/1997 pentru aplicarea corecțiilor forfetare în cazul articolului 32 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1290/2005, a încălcat principiul securității juridice și nu a motivat suficient hotărârea atacată.

Al doilea motiv de recurs, referitor la partea deciziei prin care Comisia a impus o corecție financiară unică se întemeiază pe susținerea că Tribunalul a interpretat în mod eronat și a aplicat în mod incorect articolul 32 alineatul (4) și articolul 49 din Regulamentul nr. 1290/2005, a încălcat principiul neretroactivității și al securității juridice și a furnizat o motivare contradictorie și insuficientă în respectiva hotărâre.

---

(1)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2098 a Comisiei din 13 noiembrie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2015) 7716] (OJ 2015 L 303, p. 35).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO 2005 L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193).

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/12

---

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2017 – Kaane American International Tobacco/ EUIPO – Global Tobacco (GOLD MONT ORIGINAL Super Slims)

(Cauza T-292/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Decădere din drepturile asupra mărcii Uniunii Europene figurative anterioare GOLD MOUNT - Nepronunțare asupra fondului”))

(2018/C 063/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kaane American International Tobacco Co. FZE, fostă Kaane American International Tobacco Co. Ltd. (Jebel Ali, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: G. Hinarejos Mulliez și I. Valdelomar Serrano, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Global Tobacco FZCO (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: G. Hussey, solicitor și B. Brandreth, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 aprilie 2016 (cauza R 2492/2014-4), privind o procedură de declarare a nulității între Kaane American International Tobacco și Global Tobacco

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acțiune.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 279, 1.8.2016.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/12

---

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2017 – Kaane American International Tobacco/ EUIPO – Global Tobacco (GOLD MONT)

(Cauza T-293/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Decădere din drepturile asupra mărcii Uniunii Europene figurative anterioare GOLD MOUNT - Nepronunțare asupra fondului”))

(2018/C 063/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Kaane American International Tobacco Co. FZE, fostă Kaane American International Tobacco Co. Ltd. (Jebel Ali, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: G. Hinarejos Mulliez și I. Valdelomar Serrano, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Global Tobacco FZCO (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: G. Hussey, solicitor și B. Brandreth, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 aprilie 2016 (cauza R 2699/2014-4), privind o procedură de opoziție între Kaane American International Tobacco și Global Tobacco

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acțiune.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 279, 1.8.2016.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/13

---

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2017 – Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik/EUIPO (Национальный Продукт)

(Cauza T-246/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Национальный Продукт - Nerespectarea cerințelor de formă - Articolul 177 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul de procedură - Inadmisibilitate vădită”])

(2018/C 063/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik GmbH (Bühl, Germania) (reprezentant: A. Lingenfelser, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 16 februarie 2017 (cauza R 1017/2016–1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ Национальный Продукт ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Obligă Lackmann Fleisch- und Feinkostfabrik GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 195, 19.6.2017.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/13

---

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Medora Therapeutics/EUIPO – Biohealth Italia (LITHOREN)

(Cauza T-776/17)

(2018/C 063/18)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Medora Therapeutics LTD (Halandri, Grecia) (reprezentant: S. Santos Rodríguez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Biohealth Italia Srl (Rivoli, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „LITHOREN” – marca Uniunii Europene nr. 12 744 901

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 14 septembrie 2017 în cauza R 178/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura desfășurată în fața EUIPO.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/14

---

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Morera/EUIPO – Da Silva Santos Júnior (NEYMAR)

(Cauza T-795/17)

(2018/C 063/19)

Limba în care a fost formulată acțiunea: portugheza

Părțile

Reclamant: Carlos Morera (Guimarães, Portugalia) (reprezentant: T. Soares Faria, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Neymar Da Silva Santos Júnior (Barcelona)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca verbală „NEYMAR” – marca Uniunii Europene nr. 11432044

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 septembrie 2017 în cauza R 80/2017-2

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate și declararea validității, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) și 53 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, a mărcii „NEYMAR” nr. 00000, deținută de Carlos Morera, pentru toate produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/15

---

Acțiune introdusă la 11 decembrie 2017 – Správa železniční dopravní cesty/Comisia și Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA)

(Cauza T-815/17)

(2018/C 063/20)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Správa železniční dopravní cesty, státní organizace (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: F. Korbel, avocat)

Pârâte: Comisia Europeană și Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 11 octombrie 2017, C(2014) 8572, INEA/ASI/MZ apr Ares(2017)

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere a raportului dintre contractele de achiziții publice intitulate „Analiză din punct de vedere al ingineriei și al mediului a noii linii feroviare Lovosice-Dresda pe teritoriul Republicii Cehe”, „Evaluarea proiectului noii linii feroviare Praga-Dresda pe teritoriul Republicii Cehe” și „Noua linie Litoměřice-Ústí nad Labem-frontierele de la RFG”. — Potrivit deciziei atacate, aceste contracte prezintă o legătură strânsă și trebuie să facă obiectul unei cereri de ofertă unice ca și contract de achiziții care depășește pragul. Această concluzie se întemeiază pe o apreciere eronată în drept a cauzei. Obiectul contractelor de achiziții publice menționate poate fi distins unul de altul și realizarea acestor contracte a necesitat o calificare profesională diferită.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o motivare concretă insuficientă a raportului dintre contractele de achiziții publice, în special prin faptul că — nu furnizează motive detaliate pentru raportul tehnic dintre contractele de achiziții publice, raport pe care îl deduce în mod eronat; — nu indică ce reglementări concrete naționale și ale Uniunii sau ce dispoziții concrete ale acestor reglementări au fost încălcate; — nu prezintă nicio considerație verificabilă cu privire la elementele care au ghidat-o pe reclamantă și cu privire la elementele pe care aceasta le-a luat sau nu le-a luat în considerare în cadrul determinării cuantumului concret pe care îl califică drept ineligibil.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe împrejurarea că decizia de ajutor financiar care este aplicabilă reclamantei indică clar, la pagina 13, că „în cazul destinatarului ceh, sunt avute în vedere trei contracte: pentru activitatea nr. 4 (prima parte – studiu tehnic), pentru activitățile nr. 2, 3, 5 și 6, precum și pentru activitățile 1, 4 (partea a doua – studiu economic) și 7”. — Cu ocazia definirii obiectului contractelor de achiziții publice, reclamanta a luat în considerare dispozițiile citate anterior și se aștepta în mod legitim că procedura prevăzută de decizia de ajutor financiar nu va fi, ulterior, considerată drept o eroare. — Or, în pofida acestui fapt, decizia atacată indică în prezent că „ansamblul obiectului (tehnic) al contractului de achiziții publice putea fi acoperit printr-un singur contract”, fapt care încalcă așteptările legitime pe care reclamanta le putea avea și pe care le-a avut, ca urmare a deciziei de ajutor financiar.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/16

---

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Schokker/AESA

(Cauza T-817/17)

(2018/C 063/21)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Boudewijn Schokker (Hoofddorp, Țările de Jos) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană de Siguranță a Aviației

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	obligarea AESA la plata către reclamant a sumei de 80 000 de euro drept reparare a prejudiciului moral suferit;

—	obligarea AESA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive, prin care urmărește să se stabilească faptul că autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă din cadrul AESA (denumită în continuare „AAIC”) ar fi săvârșit mai multe greșeli de serviciu care ar fi dat naștere unui prejudiciu moral semnificativ.

1.	Primul motiv întemeiat pe împrejurarea că AAIC ar fi adresat reclamantului o ofertă de angajare nelegală, pe care acesta, ca urmare, nu a putut-o accepta în mod necondiționat.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că AAIC ar fi refuzat să corecteze această ofertă de angajare, deși era vădit nelegală.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe argumentul potrivit căruia retragerea bruscă a ofertei de angajare de către AAIC ar fi avut drept consecință încheierea definitivă a procedurii de recrutare a reclamantului.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe nerespectarea de către AAIC a scopului procedurii precontencioase prin respingerea tuturor propunerilor de soluționare extrajudiciară a litigiului.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/17

---

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2017 – Weber-Stephen Products/EUIPO (iGrill)

(Cauza T-822/17)

(2018/C 063/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Weber-Stephen Products LLC (Palatine, Illinois, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel și A. Jauch, avocaţi)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca UE verbală „iGrill” – cererea de înregistrare nr. 15 456 726

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 septembrie 2017 în cauza R 579/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	interpretarea eronată a cerinţelor legale impuse de articolul 7 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi alineatul (2) din Regulamentul nr. 2017/1001.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/17

---

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – H2O Plus/EUIPO (H 2 O+)

(Cauza T-824/17)

(2018/C 063/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: H2O Plus LLC (San Francisco, California, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel și F. Kerl, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementele verbale „H 2 O+” – cererea de înregistrare internaţională nr. W 1 313 244

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 6 octombrie 2017 în cauza R 499/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/18

---

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2017 – Aeris Invest/BCE

(Cauza T-827/17)

(2018/C 063/24)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Aeris Invest Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: R. Vallina Hoset, A. Sellés Marco, C. Iglesias Megías și A. Lois Perreau de Pinninck, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor LS/MD/17/405, LS/PT/17/406 și LS/MD/17/419 ale Băncii Centrale Europene din 7 noiembrie 2017 și

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În conformitate cu articolul 263 TFUE și cu articolul 8 alineatul (3) din Decizia BCE/2004/3 a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene, prezenta acțiune are ca obiect anularea deciziilor LS/MD/17/405, LS/PT/17/406 și LS/MD/17/419 ale Băncii Centrale Europene din 7 noiembrie 2017 referitoare la cererile de confirmare a accesului la documentele Băncii Centrale Europene.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv: deciziile LS/MD/17/405, LS/PT/17/406 și LS/MD/17/419 încalcă articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Decizia privind accesul public la documente în măsura în care nu permit reclamantei să aibă acces la anumite informații întrucât documentele în cauză ar fi protejate, în tot sau în parte, de o prezumție generală privind lipsa accesibilității pentru motivul că ar fi vorba despre documente confidențiale protejate de secretul profesional aplicabil instituțiilor.

2.

Al doilea motiv: decizia LS/PT/17/406 încalcă articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua și a șasea liniuță din Decizia privind accesul public la documente în măsura în care menționează că divulgarea utilizării ELA de către Banco Popular în zilele anterioare rezoluției acestei instituții, precum și a informațiilor privind starea lichidităților și a ratelor de capital ar putea afecta în mod specific și efectiv eficacitatea politicii monetare și stabilitatea financiară a Uniunii sau a unui stat membru.

3.

Al treilea motiv: decizia LS/PT/17/406 și decizia LS/MD/17/419 încalcă articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Decizia privind accesul public la documente prin faptul că menționează că documentele și informațiile solicitate ar fi informații sensibile din punct de vedere comercial care ar putea afecta interesele comerciale ale Banco Popular și ale Banco Santander.

4.	Al patrulea motiv: Banca Centrală Europeană a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin faptul că a refuzat să acorde reclamantei accesul la documentele pe care s-a întemeiat această instituție pentru a adopta rezoluția privind Banco Popular.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/19

---

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – Quadri di Cardano/Comisia

(Cauza T-828/17)

(2018/C 063/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alessandro Quadri di Cardano (Alicante, Spania) (reprezentanți: N. de Montigny și J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

declararea

—

nulității deciziei din 28 februarie 2017 a PMO prin care îi este notificată recuperarea indemnizației de expatriere de 16 % care îi fusese acordată, precum și a cheltuielilor de transport de care beneficiase în temeiul articolului 4 din anexa VII la statut, în perioada de angajare la EASME, și anume începând cu data de 16 mai 2014;

—	în măsura necesară, [a nulității] fișelor de salariu regularizate ca urmare a notificării deciziei menționate mai sus; l

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 85 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime, precum și a principiului securității juridice, pe o eroare vădită de apreciere, precum și pe încălcarea principiului bunei administrări.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/19

---

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2017 – Coesia/EUIPO (Reprezentarea unei forme rotunde, alcătuită din două linii oblice de culoare roșie)

(Cauza T-829/17)

(2018/C 063/26)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Coesia SpA (Bologna, Italia) (reprezentant: S. Rizzo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene (Reprezentarea unei forme rotunde, alcătuită din două linii oblice de culoare roșie) – Cererea de înregistrare nr. 13 681 151

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 29 septembrie 2017 în cauza R 1272/2017-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/20

---

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – Szentes/Comisia

(Cauza T-830/17)

(2018/C 063/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gyula Szentes (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: F. Moyse, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 24 februarie 2017 și, în măsura în care este necesar, a actului din 29 septembrie 2017 de respingere a reclamației formulate de reclamant;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea anunțului de concurs. Reclamantul susține că articolul 6.4 din anexa III, care exclude posibilitatea ca cererile de reexaminare formulate ca urmare a punerii în discuție a evaluării efectuate de comisia de evaluare din cadrul unui concurs să aibă un rezultat pozitiv, este nelegal, fiind contrar dreptului la o cale de atac eficientă prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale. Decizia atacată, întemeindu-se pe dispoziția menționată, ar fi, prin urmare, de asemenea nelegală.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare. Decizia atacată s-ar limita la citarea unor extrase din jurisprudență și nu ar comunica lista criteriilor de selecție stabilită de comisia de evaluare înaintea activității de evaluare a actelor de candidatură.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe denaturarea faptelor și pe o eroare vădită de apreciere. Reclamantul critică în acest sens modul în care comisia de evaluare a apreciat datele înscrise în actul de candidatură.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs. Reclamantul susține că comisia de evaluare a omis corelarea diferitelor ferestre din cadrul actului de candidatură pentru a decide dacă reclamantul îndeplinea una dintre condițiile de admitere la concurs.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/21

---

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2017 – achtung!/EUIPO (achtung!)

(Cauza T-832/17)

(2018/C 063/28)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: achtung! GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: G. J. Seelig și D. Bischof, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „achtung!” – înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 297 443

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 octombrie 2017 în cauza R 490/2017-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 octombrie 2017 (cauza R 490/2017-4);

—	modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 octombrie 2017 (cauza R 490/2017-4) în sensul de a se garanta protecție din partea Uniunii Europene înregistrării internaționale nr. 1 297 443, „achtung!” (verbală/figurativă);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor necesare efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001. Pârâtul a săvârșit o eroare la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 și a încălcat principiile egalității de tratament și bunei administrări.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/21

---

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2017 – Ryanair și Airport Marketing Services/Comisia

(Cauza T-833/17)

(2018/C 063/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Ryanair DAC (Swords, Irlanda) și Airport Marketing Services Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida și I.-G. Metaxas-Maranghidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea articolului 1 alineatele (2) –(4) și a articolelor 2, 3, 4 din Decizia (UE) 2017/1861 (1) în măsura în care aceste dispoziții le privesc pe reclamante;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea, prin decizia atacată, a principiului bunei administrări consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a dreptului la apărare al reclamantelor.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a obligației de motivare prin faptul că nu a aplicat criteriul operatorului în economia de piață (OEP), aplicând în schimb criteriul Altmark, în privința relațiilor comerciale dintre aeroportul Cagliari și reclamante, inclusiv în privința plății pretinselor ajutoare, deși acestea au fost efectuate pe baza contractelor încheiate anterior adoptării Legii 10/2010.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului nediscriminării prin neaplicarea criteriului OEP în cazul acordurilor dintre aeroportul Cagliari și reclamante, pe motivul că Regiunea Sardinia era un acționar minoritar în cadrul aeroportului Cagliari.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE, deoarece nu a recunoscut aeroportului Cagliari calitatea de beneficiar al ajutorului.

5.

Al cincilea motiv, potrivit căruia, chiar și în ipoteza în care s-ar reține că aeroportul Cagliari nu era un beneficiar al Legii 10/2010, Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE, deoarece ar fi trebuit să aplice criteriul OEP în privința comportamentului Regiunii Sardinia, chiar și în ipoteza în care ar fi reținut că aeroportul Cagliari era un „intermediar” pasiv pentru transferul fondurilor regiunii.

6.

Al șaselea motiv potrivit căruia, chiar dacă s-ar presupune că Legea 10/2010 privește serviciile de interes economic general și că criteriul OEP este inaplicabil, decizia atacată încalcă, însă, articolul 107 alineatul (1) TFUE, întrucât consideră, în mod eronat, că plățile pentru serviciile de marketing sunt o subvenție mascată pentru exploatarea legăturilor aeronautice.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE, deoarece nu a făcut dovadă de selectivitate.

8.

Al optulea motiv, potrivit căruia, chiar și în ipoteza în care Tribunalul ar constata că există un ajutor, Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) și articolul 108 alineatul (2) TFUE prin săvârșirea unei erori vădite în instrucțiunile date statelor membre privind stabilirea cuantumului ajutorului recuperabil.

---

(1)  Decizia (UE) 2017/1861 a Comisiei din 29 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA33983 (2013/C) (ex 2012/NN) (ex 2011/N) – Italia – Compensație pentru aeroporturile din Sardinia privind obligațiile de serviciu public (SIEG) (JO 2017, L 268, p. 1)

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/22

---

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2017 – Sports Group Denmark/EUIPO – K&L (WHISTLER)

(Cauza T-836/17)

(2018/C 063/30)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sports Group Denmark A/S (Ikast, Danemarca) (reprezentant: E. Skovbo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: K&L GmbH & Co. Handels-KG (Weilheim, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „WHISTLER” – cererea de înregistrare nr. 12 870 648

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 octombrie 2017 în cauza R 311/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	respingerea în întregime a opoziției;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/23

---

Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2018 – Deutsche Lufthansa/Comisia

(Cauza T-1/18)

(2018/C 063/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Lufthansa AG (Köln, Germania) (reprezentanți: S. Völcker și J. Ruiz Calzado, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 27 octombrie 2017 în cazul nr. M.8633 – Lufthansa/Certain Air Berlin Assets, adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și al articolului 57 din Acordul privind Spațiul Economic European;

—	în subsidiar, anularea punctului 44 litera (c) din decizia atacată, și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, potrivit căruia Comisia nu avea competența de a permite Lufthansa să achiziționeze aeronave de la terți locatori pe care acești locatori le închiriaseră NIKI sau societății-mamă Air Berlin, cu condiția ca Lufthansa să pună acele aeronave la dispoziția NIKI sau a unui cumpărător alternativ al NIKI, în condițiile pieței, dacă tranzacția NIKI ar eșua indiferent din ce motiv (denumită în continuare „Condiția”), în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice (1), întrucât achiziționarea de aeronave nu constituie o punere în aplicare parțială. Reclamanta susține că Comisia nu avea nicio competență în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice să impună Condiția, întrucât achiziționarea unor aeronave de la terți de către Lufthansa nu avea legătură cu tranzacția NIKI (2) și nu constituia o „punere în aplicare” parțială a proiectului de achiziționare a NIKI pentru care s-ar fi impus o derogare de la dispozițiile referitoare la suspendarea concentrărilor, prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul privind concentrările economice.

2.

Al doilea motiv, potrivit căruia, prin obligarea Lufthansa să faciliteze vânzarea NIKI către un alt cumpărător, Condiția depășește domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice și încalcă, astfel, principiul proporționalității. Potrivit reclamantei, condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice sunt adecvate doar în măsura în care sunt necesare, într-un anumit caz, pentru a asigura că un impact necorespunzător asupra comportamentului entității vizate pe piață și etapele de punere în aplicare a unei tranzacții notificate pot fi anulate pentru a putea restabili status quo ante.

3.

Al treilea motiv, potrivit căruia criteriul vag pe care îl constituie „condițiile de piață” și absența oricărei garanții procedurale sau a unor principii restrictive în mod deliberat acționează în detrimentul Lufthansa și, prin urmare, încalcă principiile proporționalității și securității juridice, precum și dreptul de proprietate al Lufthansa și libertatea sa de a desfășura o activitate comercială.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări adecvate a deciziei atacate în ceea ce privește numărul de aeronave în cauză. Lufthansa susține că Comisia nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare întrucât interpretarea dată de aceasta propriei decizii creează o incertitudine absolută în ceea ce privește domeniul de aplicare al Condiției, ceea ce aduce o gravă atingere capacității Lufthansa de a solicita protecție jurisdicțională și capacității Tribunalului de a își îndeplini misiunea de control jurisdicțional.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat al reclamantei. Lufthansa susține că Comisia nu a respectat dreptul Lufthansa de a fi ascultată și nu a ținut cont de procedura provizorie prevăzută la articolul 18 din Regulamentul (CE) privind concentrările economice și la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei (3) prin adoptarea deciziei atacate ca „finală”, fără să fi oferit Lufthansa posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile cu privire la Condiție și la orice pretinse prejudicii concurențiale pe care Condiția ar fi trebuit să le remedieze, nici înainte [articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul privind concentrările economice], nici după [articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice] adoptarea deciziei.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

(2)  În contextul propunerii Lufthansa de achiziționare a părților sociale ale NIKI Luftfahrt GmbH (denumită în continuare „NIKI”) și Luftfahrtgesellschaft Walter mbH (denumită în continuare „LGW”) de la Air Berlin PLC & Co. Luftverkehrs KG (denumită în continuare „Air Berlin”) (denumită în continuare „Tranzacția”) (denumită în continuare „Tranzacția NIKI”, în ceea ce o privește doar pe NIKI).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 133, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 3).

---

19.2.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/24

---

Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2018 – Wirecard/EUIPO – AXA Banque (boon.)

(Cauza T-2/18)

(2018/C 063/32)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Wirecard AG (Aschheim, Germania) (reprezentant: A. Bayer, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: AXA Banque SA (Fontenay sous Bois, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „boon.” – cererea de înregistrare nr. 14 672 562

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 25 septembrie 2017 în cauza R 706/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea opoziției formulate de AXA Banque, société anonyme, și admiterea cererii de înregistrare a mărcii solicitate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată și extinderea acestei obligații în sarcina AXA Banque, société anonyme, dacă aceasta din urmă decide să intervină în procedură.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

---