ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 58

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
15 februarie 2018


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

 

PARLAMENTUL EUROPEAN
SESIUNEA 2016-2017
Ședințele dintre 11 și 14 aprilie 2016
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 181, 8.6.2017 .
TEXTE ADOPTATE

1


 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUŢII

 

Parlamentul European

 

Marți, 12 aprilie 2016

2018/C 58/01

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la aspecte legate de pescuit în cadrul Acordului internațional privind biodiversitatea marină în zonele din afara jurisdicțiilor naționale – Convenția ONU privind dreptul mării (2015/2109(INI))

2

2018/C 58/02

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (2015/2095(INI))

9

2018/C 58/03

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2014/2252(INI))

33

2018/C 58/04

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective (2014/2150(INI))

39

2018/C 58/05

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice (2015/2089(INI))

48

2018/C 58/06

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (2015/2138(INI))

57

2018/C 58/07

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții (2015/2257(INI))

65

2018/C 58/08

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale (2015/2060(INI))

76

2018/C 58/09

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la inovarea și diversificarea pescuitului costier artizanal în regiunile dependente de pescuit (2015/2090(INI))

82

2018/C 58/10

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la normele comune pentru punerea în aplicare a dimensiunii externe a PCP, inclusiv a acordurilor în domeniul pescuitului (2015/2091(INI))

93

 

Miercuri, 13 aprilie 2016

2018/C 58/11

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (D044281-01 – 2016/2624(RSP))

102

2018/C 58/12

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă (2015/2272(INI))

109

2018/C 58/13

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE-Asia Centrală (2015/2220(INI))

119

2018/C 58/14

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la epidemia cauzată de virusul Zika (2016/2584(RSP))

142

2018/C 58/15

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la situația din Polonia (2015/3031(RSP))

148

 

Joi, 14 aprilie 2016

2018/C 58/16

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Pakistan, în special atacul din Lahore (2016/2644(RSP))

151

2018/C 58/17

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Honduras: situația apărătorilor drepturilor omului (2016/2648(RSP))

155

2018/C 58/18

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 privind Nigeria (2016/2649(RSP))

159

2018/C 58/19

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Turcia (2015/2898(RSP))

164

2018/C 58/20

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Albania (2015/2896(RSP))

175

2018/C 58/21

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la raportul pe 2015 privind Bosnia și Herțegovina (2015/2897(RSP))

182

2018/C 58/22

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor (2015/2223(INI))

192

2018/C 58/23

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare (2014/2205(INI))

209


 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Parlamentul European

 

Marți, 12 aprilie 2016

2018/C 58/24

Decizia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Hermann Winkler (2016/2000(IMM))

223


 

III   Acte pregătitoare

 

PARLAMENTUL EUROPEAN

 

Marți, 12 aprilie 2016

2018/C 58/25

P8_TA(2016)0094
Produsele originare din anumite state ACP ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic (reformare) (COM(2015)0282 – C8-0154/2015 – 2015/0128(COD))
P8_TC1-COD(2015)0128
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 aprilie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea la produsele originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) a regimurilor prevăzute în acordurile privind stabilirea sau care conduc la stabilirea acordurilor de parteneriat economic (reformare)

225

2018/C 58/26

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte (11634/2015– C8-0377/2015 – 2015/0152(NLE))

227

2018/C 58/27

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și guvernul Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze referitor la anumite aspecte ale serviciilor aeriene (05255/2014 – C8-0040/2015 – 2012/0015(NLE))

228

2018/C 58/28

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește durata obligației de respectare a cotei standard minime (COM(2015)0646 – C8-0009/2016 – 2015/0296(CNS))

229

2018/C 58/29

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea strategică dintre Republica Federativă a Braziliei și Europol (13980/2015 – C8-0010/2016 – 2016/0801(CNS))

230

2018/C 58/30

P8_TA(2016)0101
Animale de reproducție și material germinativ provenit de la acestea ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile comerțului în cadrul Uniunii și importurilor în Uniune de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea (COM(2014)0005 – C7-0032/2014 – 2014/0032(COD))
P8_TC1-COD(2014)0032
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 aprilie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor (Regulamentul privind ameliorarea animalelor)

231

 

Miercuri, 13 aprilie 2016

2018/C 58/31

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks) (COM(2016)0061 – C8-0033/2016 – 2016/2022(BUD))

232

2018/C 58/32

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 — Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2016)0078 – C8-0095/2016 – 2016/2025(BUD))

237

2018/C 58/33

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 – Un nou instrument pentru furnizarea de ajutor de urgență pe teritoriul Uniunii (07068/2016 – C8-0122/2016 – 2016/2037(BUD))

242

2018/C 58/34

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Samo Jereb ca membru al Curții de Conturi (C8-0025/2016 – 2016/0804(NLE))

245

2018/C 58/35

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind numirea lui Mihails Kozlovs ca membru al Curții de Conturi (C8-0411/2015 – 2015/0814(NLE))

246

2018/C 58/36

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Jan Gregor ca membru al Curții de Conturi (C8-0412/2015 – 2015/0815(NLE))

247

2018/C 58/37

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind numirea lui Ladislav Balko ca membru al Curții de Conturi (C8-0413/2015 – 2015/0816(NLE))

248

2018/C 58/38

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Janusz Wojciechowski ca membru al Curții de Conturi (C8-0414/2015 – 2015/0817(NLE))

249

 

Joi, 14 aprilie 2016

2018/C 58/39

Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 5 aprilie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (C(2016)01934 – 2016/2639(DEA))

250

2018/C 58/40

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (05419/1/2016 – C8-0140/2016 – 2012/0011(COD))

252

2018/C 58/41

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, anchetării, detectării sau urmăririi penale a infracțiunilor penale sau al executării pedepselor penale, precum și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei cadru 2008/977/JAI a Consiliului (05418/1/2016 – C8-0139/2016 – 2012/0010(COD))

253

2018/C 58/42

P8_TA(2016)0127
Utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (UE PNR)***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor pentru prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave (COM(2011)0032 – C7-0039/2011 – 2011/0023(COD))
P8_TC1-COD(2011)0023
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 aprilie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave

254

2018/C 58/43

P8_TA(2016)0131
Protecția secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale ***I
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (COM(2013)0813 – C7-0431/2013 – 2013/0402(COD))
P8_TC1-COD(2013)0402
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 aprilie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale

256

2018/C 58/44

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2017 (2016/2019(BUD))

257


Legenda simbolurilor utilizate

*

Procedura de consultare

***

Procedura de aprobare

***I

Procedura legislativă ordinară (prima lectură)

***II

Procedura legislativă ordinară (a doua lectură)

***III

Procedura legislativă ordinară (a treia lectură)

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus în proiectul de act.)

Amendamentele Parlamentului:

părțile noi de text sunt evidențiate prin caractere cursive aldine. Părțile de text eliminate sunt indicate prin simbolul ▌ sau sunt tăiate. Înlocuirile sunt semnalate prin evidențierea cu caractere cursive aldine a textului nou și prin eliminarea sau tăierea textului înlocuit.

RO

 


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/1


PARLAMENTUL EUROPEAN

SESIUNEA 2016-2017

Ședințele dintre 11 și 14 aprilie 2016

Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 181, 8.6.2017.

TEXTE ADOPTATE

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUŢII

Parlamentul European

Marți, 12 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/2


P8_TA(2016)0100

Convenția ONU privind dreptul mării: aspecte legate de pescuit

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la aspecte legate de pescuit în cadrul Acordului internațional privind biodiversitatea marină în zonele din afara jurisdicțiilor naționale – Convenția ONU privind dreptul mării (2015/2109(INI))

(2018/C 058/01)

Parlamentul European,

având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) și cele două acorduri de punere în aplicare ale sale: Acordul de aplicare a părții XI și Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește (UNFSA),

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU referitoare la elaborarea unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției ONU privind dreptul mării (UNCLOS) pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine a zonelor din afara jurisdicțiilor naționale (ABNJ);

având în vedere documentul final al Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă care a avut loc la Rio de Janeiro în 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”,

având în vedere rapoartele Grupului de lucru ad-hoc, deschis și informal al ONU,

având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CBD) și obiectivele de la Aichi adoptate de părțile la CBD, în special obiectivele nr. 6, 10 și 11;

având în vedere criteriile și orientările științifice din Azore din 2009 pentru identificarea zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic (EBSA) și pentru desemnarea unor rețele reprezentative de zone marine protejate în apele oceanice și de habitate de adâncime din larg ale CBD;

având în vedere procesul CBD pentru descrierea EBSA, care deja a avut ca rezultat descrierea a 204 zone care îndeplinesc criteriile, multe dintre aceste aflându-se în ABNJ,

având în vedere că, deși s-au descris EBSA în sudul Oceanului Indian, Oceanul Pacific temperat și tropical de Est, Oceanul Pacific de Nord, Atlanticul de Sud-Est, Oceanul Arctic, Atlanticul de Nord-Vest, Marea Mediterană, Pacificul de Sud-Vest, zona extinsă a Caraibilor și a Oceanului Atlantic Vest și Central, alte regiuni încă nu au fost descrise;

având în vedere Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea, Agenda 21, Programul de continuare a aplicării Agendei 21, Planul de punere în aplicare al summitului mondial privind dezvoltarea durabilă (Declarația de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă și planul de punere în aplicare),

având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), adoptat în octombrie 1995 în cadrul Conferinței FAO și instrumentele sale asociate, în special Acordul din 1995 privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă,

având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă (UNGA A/RES/70/1 adoptată în 2015) și obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 – conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă,

având în vedere obiectivul nr. 14 din Agenda Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0042/2016),

A.

întrucât mările și oceanele acoperă 71 % din suprafața Pământului și cuprind aproximativ 97 % din apa planetei; întrucât mediul marin găzduiește o parte semnificativă a biodiversității mondiale și rămâne în mare parte neexplorat;

B.

întrucât o proporție estimată la 64 % din totalitatea mărilor, în special marea liberă și fundul mării în zonele de profunzime sunt zone care nu intră în jurisdicția națională a statelor și sunt reglementate de legislația internațională;

C.

întrucât oceanele au un rol fundamental în multe dintre sistemele Pământului, inclusiv clima și vremea, și sunt cadrul în care se desfășoară multe activități umane precum pescuitul, producerea de energie, transportul și comerțul;

D.

întrucât mai puțin de 1 % din zonele din afara jurisdicțiilor naționale sunt protejate ca urmare a stabilirii unor zone marine protejate; întrucât în marea majoritate a regiunilor oceanice nu există un cadru de gestionare mandatat legal să stabilească zone marine protejate;

E.

întrucât protejarea și conservarea diversității biologice marine sunt preocupări comune ale întregii omeniri și ar trebui tratate ca atare;

F.

întrucât conservarea habitatelor marine în stare bună și a stocurilor halieutice sustenabile este esențială pentru sustenabilitatea pescuitului pe termen lung;

G.

întrucât în 2014 ecosistemele protejate acopereau 15,2 % din zonele terestre și doar 8,4 % din zonele marine din întreaga lume;

H.

întrucât schimbările climatice și acidificarea agravează efectele negative provocate de exploatarea excesivă, poluare, deșeurile marine și distrugerea habitatelor și a ecosistemelor marine;

I.

întrucât documentul final al Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio de Janeiro, 2012), intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”, a subliniat că protejarea și gestionarea bazei de resurse naturale pentru dezvoltarea economică și socială sunt obiectivele majore și cerințe esențiale ale dezvoltării durabile;

J.

întrucât mările și oceanele dețin un potențial în general neexploatat de a genera creștere albastră, cum ar fi în domeniul energiilor regenerabile și în cel al produselor farmaceutice, lucru care poate fi considerat și o cale legitimă de dezvoltare pentru țările care în momentul de față sunt în curs de dezvoltare; întrucât dezvoltarea maritimă și potențialul său de creștere albastră au ca cerință prealabilă dezvoltarea cunoștințelor despre speciile marine și mediul marin, despre batimetria sa, precum și cartografierea ecosistemelor marine vulnerabile;

K.

întrucât conservarea biodiversității marine și utilizarea sa sustenabilă sunt direct legate de dezvoltarea durabilă pe termen lung și, prin urmare, sunt relevante atât din punct de vedere social și economic, cât și pentru mediu în toate țările și teritoriile;

L.

întrucât este necesară dezvoltarea în continuare a cadrului legislativ existent pentru zonele din afara jurisdicțiilor naționale, creat acum mai bine de 30 de ani, pe baza doctrinei libertății largului mării („marea liberă”), pentru a promova cu succes conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale;

M.

întrucât numărul activităților desfășurate în mediul marin a crescut în ultimele decenii; întrucât recunoaștem dinamica dintre diversele activități care au loc în largul mării și felul în care acestea afectează biodiversitatea marină;

N.

întrucât recunoaștem interacțiunile și efectele cumulative ale diverselor activități care au loc în largul mării și întrucât acestea au un impact asupra biodiversității marine;

O.

întrucât, în 2004, Adunarea Generală a ONU a creat Grupul de lucru ad-hoc, deschis și informal cu obiectivul de a studia și analiza conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale;

P.

întrucât în 2011 grupul de lucru a recomandat inițierea unui proces care să identifice lacunele și căile de urmat, inclusiv eventual dezvoltarea unui acord multilateral în cadrul UNCLOS, și întrucât procesul respectiv ar trebui să abordeze toate aspectele, și anume resursele genetice marine (inclusiv aspectele legate de împărțirea beneficiilor), măsurile precum instrumentele de gestionare specifice zonelor (inclusiv zonele marine protejate), procesele de evaluare a impactului asupra mediului, consolidarea capacității și transferul de tehnologii marine;

Q.

întrucât în sinteza redactată de copreședinții grupului de lucru din 2011 s-a recunoscut decalajul dintre procesul științific folosit pentru descrierea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic și biologic și identificarea/desemnarea efectivă a acestor zone, dat fiind faptul că niciun forum global nu dispunea de un mandat oficial în acel moment, iar forumurile regionale și sectoriale existente s-au confruntat cu probleme legate de legitimitate în acel context;

R.

întrucât în sinteza redactată de copreședinții grupului de lucru din 2011 s-a constatat că s-au recunoscut în general limitările și deficiențele status quo-ului;

S.

întrucât, în iunie 2012, în documentul final al Conferinței de la Rio+20, șefii de stat și de guvern s-au angajat să trateze de urgență, pe baza lucrărilor grupului de lucru și înainte de încheierea celei de-a 69-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, problematica conservării și a utilizării sustenabile a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale, inclusiv prin luarea unei decizii referitoare la dezvoltarea unui instrument internațional în cadrul Convenției privind dreptul mării;

T.

întrucât pescuitul, atât în calitate de activitate independentă, cât și în combinație cu schimbările climatice, poluarea marină sau alte activități marine, are un impact semnificativ asupra diversității biologice și a biomasei marine și, prin urmare, impactul activităților de pescuit asupra biodiversității marine în ABNJ ar trebui tratat în mod cuprinzător de toate măsurile din domeniul conservării și gestionării maritime, pentru a evita sau reduce la minimum acest impact; întrucât, de asemenea, pescuitul nu este singurul factor de mortalitate a resurselor oceanice introdus de oameni și nu ar trebui să fie singurul instrument al acțiunii internaționale;

U.

întrucât, printre altele, extragerea minereurilor, forajele în scopuri energetice, precum și utilizarea spațiului la sol de către platformele urbane sunt alți factori de mortalitate a resurselor piscicole în prezent; întrucât dezvoltarea maritimă în viitor ar putea introduce factori de mortalitate neprevăzuți, la care va trebui să fim vigilenți;

V.

întrucât biodiversitatea marină a scăzut deja în mod semnificativ; întrucât există o legătură strânsă între conservarea posibilităților de pescuit pentru generațiile viitoare și protejarea biodiversității marine, precum și conservarea ecosistemelor marine;

W.

întrucât tehnicile de pescuit selective și sustenabile reprezintă un instrument indispensabil pentru gestionarea sustenabilă a resurselor halieutice, precum și pentru reducerea la minimum a capturilor accidentale, contribuind, astfel, la conservarea biodiversității marine;

X.

întrucât coordonarea între toți actorii implicați în activitățile maritime și consultarea acestora sunt de importanță vitală pentru a asigura conservarea diversității biologice marine și utilizarea durabilă a resurselor.

Y.

întrucât regiunile ultraperiferice europene au, prin natura lor, situații geografice și uneori geopolitice deosebite și întrucât acestea sunt integrate în mecanisme de cooperare regională specifice;

Z.

întrucât activitățile de pescuit reprezintă o activitate foarte importantă care are loc atât în zone aflate sub jurisdicție națională, cât și în zone aflate în afara acestei jurisdicții;

AA.

întrucât UE joacă unul dintre rolurile principale în cadrul guvernanței la nivel mondial a mărilor și oceanelor și are o influență majoră pe scena internațională în domeniul pescuitului, inclusiv datorită participării sale la 17 organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP); întrucât una dintre implicațiile acestui rol de lider este că UE este responsabilă să adopte o politică proactivă în materie de protejare a biodiversității marine la nivel mondial;

AB.

întrucât Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește (UNFSA), care stabilește drepturile și obligațiile statelor participante în ceea ce privește conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori, este un document cuprinzător și prospectiv, care nu ar trebui schimbat, subminat sau diluat și a cărui punere în aplicare deplină trebuie asigurată prin procesele de cooperare extinsă care urmează să fie adoptate în noul instrument internațional;

AC.

întrucât ar trebui să se tragă învățăminte din recentele divergențe dintre UE și insulele Feroe sau Islanda, pentru a se permite gestionarea durabilă a stocurilor halieutice la nivel mondial;

AD.

întrucât fiecare țară are dreptul de a beneficia de pe urma conservării și utilizării durabile a propriilor resurse, așa cum garantează UNCLOS;

AE.

întrucât recunoaștem obligația statelor de a proteja și conserva mediul marin, inclusiv de a proteja ecosistemele rare și fragile și habitatul speciilor și formelor de viață marină vulnerabile, cu populație diminuată, amenințate sau pe cale de dispariție;

AF.

întrucât UNFSA constituie un cadru pentru aplicarea principiului precauției și a unor abordări ecosistemice în ceea ce privește gestionarea activităților de pescuit, pentru măsurile de conservare și de gestionare a stocurilor de pești anadromi și pești mari migratori, precum și pentru cooperarea internațională, prin activitatea organizațiilor regionale și subregionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și prin acorduri; întrucât aplicarea sa efectivă ar trebui îmbunătățită;

AG.

întrucât Rezoluțiile 61/105 și 64/72 ale Adunării Generale a ONU invită statele și ORGP să adopte o serie de măsuri pentru a asigura conservarea efectivă a resurselor din zonele de adâncime și pentru a preveni orice impact negativ semnificativ al pescuitului de adâncime asupra ecosistemelor marine vulnerabile în ABNJ;

AH.

întrucât recunoaștem și sprijinim drepturile și cerințele speciale ale țărilor în curs de dezvoltare în contextul construirii de capacități pentru ca ele să poată beneficia de pe urma conservării și utilizării durabile a resurselor și a stocurilor de pești anadromi și de pești mari migratori;

AI.

întrucât în planul de acțiune al așa-numitului „Proces de la Kobe” se recunosc eforturile depuse deja de ORGP-urile care gestionează resursele de ton și care au efectuat evaluări independente ale performanțelor și se solicită ORGP-urilor respective să facă periodic aceste evaluări, să facă publice rezultatele și să implementeze pe deplin recomandările acestora; întrucât și alte organisme precum Adunarea Generală a ONU și Comisia pentru pescuit a FAO (COFI) au solicitat celorlalte ORGP să procedeze la fel și întrucât aceste evaluări au fost efectuate;

AJ.

întrucât există deja ORGP, iar unele dintre ele au luat măsuri în vederea stabilirii de zone marine protejate în vederea conservării și refacerii stocurilor de pește la niveluri sustenabile;

AK.

întrucât CBD a facilitat o serie de ateliere pentru a descrie EBSA, inclusiv în ABNJ, iar rezultatul acestor ateliere este ușor de consultat pe un site al CBD pentru a furniza consiliere în materie de gestionare;

AL.

întrucât colectarea și schimbul de date științifice și cunoștințe sunt extrem de importante pentru a lua decizii cu bună credință, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile;

AM.

întrucât problema ecologică a deșeurilor de plastic din mare constituie o amenințare directă la adresa biodiversității marine; întrucât amploarea problemei și măsurile care trebuie luate pentru remedierea situației au fost insuficient examinate până în prezent și întrucât rezolvarea acestei chestiuni ar putea reprezenta o oportunitate economică;

AN.

întrucât Grupul de lucru, în documentul său din 23 ianuarie 2015, a subliniat necesitatea unui regim global cuprinzător care să reglementeze mai bine conservarea și gestionarea diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale;

AO.

întrucât UE dezvoltă și încurajează în mod activ cele mai bune practici pentru a asigura utilizarea sustenabilă a stocurilor de pești și, prin intermediul programelor sale, cum ar fi Orizont 2020, încurajează și finanțează colectarea de date, cercetarea și dezvoltarea durabilă;

AP.

întrucât, la 23 ianuarie 2015, Grupul de lucru și-a exprimat sprijinul pentru recomandarea de a se dezvolta un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul convenției;

AQ.

întrucât, la 19 iunie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție referitoare la elaborarea unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul UNCLOS privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine a zonelor din afara jurisdicțiilor naționale,

1.

salută decizia luată de Adunarea Generală a ONU de a dezvolta un nou instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul UNCLOS privind conservarea și utilizarea sustenabilă a diversității biologice marine în ABNJ, printre altele în vederea soluționării lacunelor actuale; subliniază că acest proces nu va submina instrumentele și cadrele relevante existente și nici organismele globale, regionale și sectoriale relevante (de exemplu ORGP-urile); evidențiază cât este de important să se realizeze progrese, cu rapiditate dar și cu grijă, în ceea ce privește elaborarea acestui nou instrument și să se respecte obiectivul de a se finaliza redactarea proiectului de text până la sfârșitul anului 2017;

2.

subliniază perspectivele, oportunitățile și consecințele pentru bunele relații dintre state și pentru exploatarea sustenabilă a resurselor în temeiul UNCLOS, recunoscând că noile presiuni și oportunități impun efectuarea unor ajustări;

3.

subliniază importanța conservării și folosirii sustenabile atât a oceanelor și a mărilor, cât și a resurselor acestora; invită UE și comunitatea internațională să promoveze conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor marine, punând în aplicare, printre alte măsuri, concepte moderne și sustenabile privind gestionarea ecosistemului marin, principii privind guvernanța oceanelor, gestionarea exploatării resurselor marine (cum ar fi exploatarea minereurilor, forajele în scopuri energetice etc.) și pescuitul, incluzând guvernanța maritimă bazată pe date științifice, asigurând refacerea și menținerea stocurilor la niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă, gestionarea bazată pe ecosisteme și conservarea biodiversității marine, asigurarea aplicării legislației existente, precum și principiul precauției;

4.

subliniază că, pentru a face față presiunilor asupra biodiversității până în 2020, statele membre vor trebui să ia măsuri pentru a pune în aplicare planurile de gestiune, a monitoriza aplicarea normelor, a aprofunda cunoștințele de bază și a consolida rețelele de cercetare și coordonarea informațiilor privind biodiversitatea marină;

5.

recunoaște și susține rolul pozitiv și important jucat de UE și Comisie, având în vedere faptul că industria și piața pescuitului din UE constituie unul dintre actorii principali din domeniu, iar politica europeană în domeniul pescuitului este orientată către sustenabilitate;

6.

recunoaște rolul important pe care UE l-a jucat până în prezent în asigurarea unei gestionări sustenabile a resurselor marine vii, în special în cadrul luptei împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat; subliniază că, prin natura sa, pescuitul INN reprezintă o amenințare la adresa biodiversității marine și compromite grav conservarea ecosistemelor marine; subliniază că UE consideră că lupta împotriva INN este o prioritate și că cooperarea internațională este esențială pentru a duce la bun sfârșit această luptă; încurajează FAO și ORGP să își intensifice eforturile pentru a îmbunătăți cooperarea multilaterală;

7.

subliniază rolul pozitiv al etichetării ecologice în sectorul produselor pescărești, care permite consumatorilor să contribuie la sustenabilitatea resurselor și la conservarea biodiversității marine, exercitându-și alegerea în cunoștință de cauză;

8.

încurajează Comisia să se asigure în continuare că impactul activităților umane, inclusiv al pescuitului și al tuturor formelor de exploatare a fundului mării și al oceanelor, asupra biodiversității în ABNJ este abordat în mod eficace în contextul acestui nou acord internațional; încurajează Comisia să promoveze și să coordoneze în continuare acest lucru; ia act, prin urmare, de necesitatea de a promova în continuare consolidarea legislației existente și de a dezvolta instrumentele de gestionare necesare pentru a asigura coerența și coeziunea;

9.

încurajează ORGP să asigure punerea în aplicare pe deplin a recomandărilor lor, să continue să efectueze evaluări independente periodice și să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a acestor evaluări;

10.

îndeamnă Comisia să sprijine și să promoveze o abordare holistică și cuprinzătoare cu privire la zonele marine protejate, deoarece nu este posibilă nicio coordonare sau cooperare reală în domeniul eforturilor de conservare fără participarea unei game cât mai largi de părți interesate, implicate într-o serie cuprinzătoare de activități marine umane în mări și oceane;

11.

încurajează și îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze desemnarea și aplicarea EBSA în ABNJ;

12.

îndeamnă Comisia să colaboreze cu toate părțile interesate relevante pentru a continua să sprijine și să promoveze, în contextul noului acord internațional în cadrul UNCLOS, dezvoltarea unui mecanism instituțional pentru desemnarea, gestionarea și instituirea dispozițiilor necesare pentru monitorizarea și executarea unor rețele de zone marine protejate conectate, coerente, funcționale și reprezentative, deoarece acestea reprezintă instrumente esențiale pentru asigurarea conexiunilor din domeniul ecologic și biologic;

13.

solicită Comisiei să analizeze o serie de date cuprinzătoare privind biodiversitatea marină în mările regionale europene; consideră că strângerea acestor date reprezintă o provocare necesară, având în vedere că 80 % dintre speciile și habitatele menționate în Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin sunt clasificate drept necunoscute;

14.

solicită ca UE să joace un rol primordial în eliminarea deșeurilor de plastic din mare și ca cercetarea din domeniu să fie finanțată în cadrul „economiei albastre”;

15.

subliniază că acest nou acord internațional ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile între toate părțile interesate; consideră că noul acord internațional ar trebui să țină cont, de asemenea, de nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare, în special ale statelor insulare mici, în domeniul consolidării capacităților necesare pentru atingerea obiectivelor comunității internaționale cu privire la, printre altele, zonele marine protejate;

16.

îndeamnă Comisia să promoveze consolidarea cooperării, a coordonării, a transparenței și a responsabilității între toți actorii implicați, inclusiv între noile instrumente negociate, instrumentele existente ale UNFSA și FAO, ORGP și alte organisme sectoriale cum ar fi, printre altele, Autoritatea internațională pentru fundul mărilor și oceanelor și Organizația Maritimă Internațională;

17.

invită ONU să colaboreze cu țările pentru a pune în aplicare mai eficient normele existente și, în cazul în care este necesar, să creeze norme suplimentare care ar putea contribui în mod indirect la protejarea biodiversității în marea liberă și ar putea îmbunătăți condițiile sociale și cele în materie de siguranță și monitorizare, cum ar fi crearea unor instrumente de gestionare globală, de exemplu a unui instrument centralizat pentru înmatricularea navelor, cum ar fi registrul mondial al navelor de pescuit care este în curs de elaborare sub autoritatea FAO, evitând, însă, creșterea sarcinilor birocratice pentru pescari;

18.

subliniază că impactul pescuitului asupra biodiversității marine în ABNJ va trebui să facă parte din mandatul ORGP;

19.

îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine și să promoveze, în cadrul mandatului unui nou acord internațional în cadrul UNCLOS, dezvoltarea unui mecanism instituțional pentru punerea în aplicare a unei evaluări prealabile de impact asupra mediului în cazul activităților cu un impact potențial semnificativ asupra mediului marin, în conformitate cu articolul 206 din UNCLOS, inclusiv în cazul exploatării resurselor maritime, în măsura posibilului pe baza unor argumente științifice solide, și ca aceste activități să fie însoțite de monitorizarea detaliată a mediului și a realității socio-economice;

20.

solicită Comisiei să facă presiuni, în contextul noului acord internațional, pentru a se recunoaște daunele aduse mediului marin și identificarea lanțului responsabilității pentru aceste daune;

21.

îndeamnă Comisia să invite statele care nu au ratificat UNCLOS sau nu au aderat la această convenție să o facă;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și comitetului de pregătire însărcinat cu redactarea textului viitorului acord internațional.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/9


P8_TA(2016)0102

Situația din Mediterana și necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (2015/2095(INI))

(2018/C 058/02)

Parlamentul European,

având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul adițional la aceasta și, în special, dreptul la nereturnare,

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (1),

având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1974 și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare din 1979, astfel cum a fost modificată,

având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora din 1990,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind minorii neînsoțiți (2010-2014)” (COM(2010)0213) și Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE (2),

având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil (3),

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la migrație și refugiați în Europa (4),

având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European în 2015: la 14 aprilie, în prezența comisarului Avramopoulos; la 6 mai, privind solidaritatea și distribuirea echitabilă a responsabilităților, inclusiv a obligaților de căutare și salvare; la 26 mai, privind strategia de cooperare cu țările terțe; la 4 iunie, privind crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE și privind implementarea sistemului european comun de azil; la 25 iunie, privind combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului de persoane și a exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară, crearea unor canalele de migrație legale adecvate, managementul frontierelor și politica vizelor; la 2 iulie, cu privire la modul în care fondurile pentru afaceri interne sunt cheltuite în contextul migrației și dezvoltării; la 6 iulie, privind primul pachet de propuneri ale Comisiei în urma Agendei privind migrația, precum și solidaritatea și distribuția echitabilă a responsabilităților, inclusiv a obligațiilor de căutare și salvare și crearea unor rute sigure și legale către UE pentru solicitanții de azil și refugiați; la 16 iulie, în prezența experților în domeniul fondurilor UE pentru politicile în materie de migrație, cu privire la politicile, practicile și datele privind minorii neînsoțiți din statele membre ale UE și din Norvegia, la cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației, precum și la explorarea unor noi posibilități legislative pentru migrația economică; la 22 septembrie, privind al doilea pachet de propuneri ale Comisiei legate de Agenda privind migrația; la 23 septembrie, cu parlamentele naționale, privind abordarea de tip „puncte de acces (hotspots)” și abordarea problemei migrației la nivel național și local; la 19 octombrie, privind combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară; la 10 noiembrie, privind Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510); la 19 noiembrie, privind finanțarea UE internă și externă legată de politica sa în materie de migrație și azil; la 10 decembrie, privind cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației; la 21 decembrie, privind managementul frontierelor și politica vizelor, implementarea eficientă a SECA și crearea unor canalele legale adecvate pentru migrația economică,

având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru dezvoltare, la 1 aprilie 2015, privind legătura dintre dezvoltare și migrație, precum și cele din cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri externe și Subcomisiei pentru drepturile omului, la 15 septembrie 2015, cu privire la respectarea drepturilor omului în contextul fluxurilor migratorii din Mediterana;

având în vedere rapoartele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la vizitele efectuate de delegațiile sale în Lampedusa, în septembrie 2015, în legătură cu operațiunile de căutare și salvare, precum și în Tunisia, în octombrie 2015, referitor la cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației, azilului și controlului frontierelor; având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, din iulie 2015, privind vizita delegației lor comune în Sicilia, referitoare la modul de abordare a presiunilor migratorii din regiune, inclusiv, în special, dintr-o perspectivă bugetară,

având în vedere Planul de acțiune în zece puncte al Comisiei privind migrația, prezentat la Consiliul Comun Afaceri Externe și Afaceri Interne, care a avut loc la Luxemburg, la 20 aprilie 2015,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

având în vedere Decizia Consiliului (PESC) 2015/778 din 18 mai 2015 privind o operațiune militară a Uniunii Europene în zona central-sudică a Mediteranei,

având în vedere decizia de a iniția a doua etapă de funcționare a EUNAVFOR MED, redenumit operațiunea Sophia, adoptată de ambasadorii UE în cadrul Comitetului Politic și de Securitate (5) și având în vedere operațiunile conduse de NATO în Marea Egee,

având în vedere Rezoluția 2240 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU din 9 octombrie 2015,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului Eurodac în ceea ce privește obligația de a preleva amprente digitale (SWD(2015)0150),

având în vedere recomandarea Comisiei privind un sistem european de relocare (C(2015)3560), precum și Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind relocarea prin sisteme multilaterale și naționale a 20 000 de persoane care au în mod clar nevoie de protecție internațională, prezentate în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 20 iulie 2015,

având în vedere nota explicativă a Comisiei cu privire la abordarea de tip „hotspot”, rapoartele referitoare la situația din Grecia și Italia din 10 februarie 2016, precum și raportul intermediar privind Grecia din 4 martie 2016,

având în vedere Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei;

având în vedere Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei;

având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în caz de criză și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (COM(2015)0450);

având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE (COM(2015)0452);

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Planul de acțiune al UE privind returnarea” (COM(2015)0453),

având în vedere recomandarea Comisiei privind instituirea unui „manual privind returnarea” care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (C(2015)6250), precum și anexa la acesta,

având în vedere comunicarea Comisiei privind normele referitoare la achizițiile publice în legătură cu actuala criză în materie de azil (COM(2015)0454),

având în vedere Comunicarea comună din partea Comisiei şi a Înaltului Reprezentant, intitulată „Identificarea unor soluții la criza refugiaților din Europa: rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)0040),

având în vedere Decizia Comisiei de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa (C(2015)7293),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: măsuri operaționale, bugetare și juridice imediate în cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2015)0490), precum și anexele la aceasta,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510), precum și anexele la aceasta,

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Paza europeană de frontieră și de coastă și gestionarea eficace a frontierelor externe ale Europei” (COM(2015)0673) și propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Paza europeană de frontieră și de coastă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (COM(2015)0671), propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un document european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (COM(2015)0668), propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe (COM(2015)0670), și propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Suediei în conformitate cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0677) și Recomandarea Comisiei privind un sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat gestionat împreună cu Turcia (C(2015)9490),

având în vedere Comunicarea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului privind stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2016)0085),

având în vedere Recomandarea Comisiei adresată Republicii Elene privind măsurile urgente pe care trebuie să le ia Grecia în vederea reluării transferurilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013 (C(2016)0871),

având în vedere propunere decizie de punere în aplicare a Consiliului privind suspendarea temporară a transferului a 30 % din numărul de solicitanți care i-a fost alocat Austriei în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2016)0080),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu European și Consiliu, intitulată „Înapoi la Schengen – o foaie de parcurs” (COM(2016)0120),

având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat Al doilea raport privind progresele realizate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia sa de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2016)0140) şi documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0097),

având în vedere propunerea de regulament al Consiliului privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (COM(2016)0115), și bugetul rectificativ nr. 1 pe 2016 în vederea creării liniei bugetare privind acest instrument,

având în vedere concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa specială din 23 aprilie 2015, la reuniunea sa din 25 și 26 iunie 2015, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE din 23 septembrie 2015 privind migrația, la reuniunea sa din 15 octombrie 2015, la reuniunea sa din 17 și 18 decembrie 2015 și la reuniunea sa din 18 și 19 februarie 2016,

având în vedere concluziile adoptate de Consiliu cu privire la țările de origine sigure, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la viitorul politicii de returnare, la reuniunea sa din 8 octombrie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 12 octombrie 2015, cu privire la măsurile de gestionare a crizei refugiaților și migranților, la reuniunea sa din 9 noiembrie 2015, cu privire la statutul de apatrid, la reuniunea sa din 4 decembrie 2015 și cu privire la introducerea ilegală de migranți, la reuniunea sa din 10 martie 2016,

având în vedere concluziile Președinției adoptate la 14 septembrie 2015,

având în vedere concluziile adoptate la 20 iulie 2015 de reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind relocarea prin sisteme multilaterale și naționale a 20 000 de persoane strămutate care au în mod clar nevoie de protecție internațională,

având în vedere planul comun de acțiune UE-Turcia din 15 octombrie 2015 și rapoartele privind punerea acestuia în aplicare din 10 februarie și 4 martie 2016,

având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din 7 martie 2016,

având în vedere Declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta Mediterana de Est – Balcanii de Vest, adoptată la 8 octombrie 2015, precum și declarația liderilor privind sosirile masive de refugiați pe ruta Balcanilor de Vest, adoptată reuniunea din 25 octombrie 2015 și raportul intermediar privind această declarație din 10 februarie 2016,

având în vedere Planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul Summitului Uniunea Europeană – Africa privind migrația, desfășurat la Valetta la 11-12 noiembrie 2015,

având în vedere activitatea și rapoartele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), în special raportul anual privind Situația azilului în Uniunea Europeană – 2014 și evoluțiile lunare în materie de azil,

având în vedere activitatea și rapoartele Frontex, în special Analiza anuală a riscurilor 2015 și rapoartele trimestriale ale Rețelei de analiză a riscurilor,

având în vedere activitatea și rapoartele Europol, în special ale echipei operaționale mixte „Mare”, precum și înființarea Centrului european privind introducerea ilegală de migranți (EMSC) în cadrul Europol,

având în vedere activitatea și rapoartele Eurojust, în special rapoartele sale privind traficul de ființe umane,

având în vedere activitatea, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturile Fundamentale (FRA), în special studiile referitoare la formele grave de exploatare prin muncă și la criminalizarea migranților în situație neregulamentară și a persoanelor care îi ajută,

având în vedere studiile Departamentului tematic C privind punerea în aplicare a articolul 80 din TFUE, privind noile abordări, modalitățile alternative și mijloacele de acces la procedurile de azil pentru persoanele care solicită protecție internațională, privind explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către UE, privind consolidarea Sistemului european comun de azil și alternativele la Regulamentul Dublin, privind cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației, privind primirea femeilor refugiate și solicitante de azil în UE; având în vedere studiul Departamentului tematic D privind fondurile UE pentru politicile în domeniul migrației: Analiza eficienței și a bunelor practici în viitor, precum și studiul Departamentului EXPO privind migranții în Mediterana: protecția drepturilor omului,

având în vedere studiile Rețelei Europene a Migrației (REM), în special la studiul referitor la politicile, practicile și datele privind minorii neînsoțiți,

având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați,

având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

având în vedere activitatea, rapoartele și rezoluțiile Consiliului Europei,

având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru migrație,

având în vedere activitatea și rapoartele Biroului ONU pentru droguri și criminalitate,

având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor – Agenda europeană privind migrația, adoptat la cea de-a 115-a sesiune plenară din 3-4 decembrie 2015,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la Agenda europeană privind migrația și Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți,

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (6),

având în vedere documentul de lucru privind articolul 80 – solidaritatea și distribuția echitabilă a răspunderii, inclusiv a obligaților de căutare și salvare,

având în vedere documentul de lucru referitor la combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului și a exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară,

având în vedere documentul de lucru referitor la gestionarea frontierelor și politica vizelor, inclusiv rolul Frontex și al altor agenții din domeniu,

având în vedere documentul de lucru privind crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE, inclusiv politica Uniunii privind relocarea și politicile de integrare conexe;

având în vedere documentul de lucru privind crearea unor canale legale adecvate de migrație economică,

având în vedere documentul de lucru privind finanțarea UE internă și externă legată de politica sa în materie de migrație și azil,

având în vedere documentul de lucru privind implementarea eficace a Sistemului european comun de azil (SECA), inclusiv rolul EASO,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0066/2016),

A.

întrucât, în rezoluția sa din 17 decembrie 2014, a solicitat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să evalueze diferitele politici în joc, să elaboreze un set de recomandări și să prezinte în plen un raport strategic din proprie inițiativă în acest sens;

B.

întrucât, conform datelor Frontex (7), în 2015, 1,83 de milioane de persoane au fost descoperite în timp ce încercau să treacă ilegal frontierele externe ale UE, un nivel fără precedent în comparație cu cei 282 500 de migranți care au intrat în Uniune în cursul întregului an 2014; întrucât, conform datelor OIM/UNICEF, aproximativ 20 % din totalul migranților care sosesc pe mare sunt copii (8);

C.

întrucât, potrivit datelor EASO (9), în 2015, au fost depuse în UE+ (10) peste 1,4 milioane de cereri de protecție internațională, numărul acestora fiind în creștere constantă din aprilie, în timp ce ponderea cererilor repetate a fost în scădere; întrucât aproximativ 6 % dintre solicitanții au pretins că sunt minori neînsoțiți; întrucât, în februarie 2016, 22 % dintre migranții ajunși pe mare în Grecia erau femei, iar 40 %, copii (11);

D.

întrucât, în sensul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, copil înseamnă orice ființă umană sub optsprezece ani;

E.

întrucât, în 2015, peste 3 771 de persoane și-au pierdut viața sau au dispărut în Mediterana, în conformitate cu datele Organizației Internaționale pentru Migrație (12); întrucât, până la 8 martie 2016, potrivit informațiilor disponibile, 444 de persoane s-au înecat în Marea Mediterană; întrucât, în primele nouă săptămâni din 2016, 77 de copii au murit, o medie care depășește un copil pe zi; întrucât, potrivit datelor recente ale Europol, cel puțin 10 000 de copii neînsoțiți au dispărut după sosirea în Europa;

F.

întrucât ziua de 3 octombrie ar trebui recunoscută ca „Ziua comemorării” pentru toți bărbații, toate femeile și toți copiii care și-au pierdut viața încercând să fugă din țările lor din cauza persecuțiilor, conflictelor și războaielor, precum și toți bărbații și toate femeile care își riscă viața în fiecare zi pentru a-i salva;

G.

întrucât unele părți ale lumii sunt afectate de război și violență și suferă de pe urma efectelor combinate ale sărăciei extreme, degradării mediului și lipsei oportunităților pentru tineri, ceea ce ar putea alimenta violențele și insecuritatea și ar putea conduce la noi deplasări de populații;

Articolul 80 din TFUE – solidaritatea și distribuirea echitabilă a răspunderii, inclusiv a obligaților de căutare și salvare

H.

întrucât articolul 80 din TFUE plasează principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii în centrul întregului sistem al Uniunii, oferind un temei juridic pentru aplicarea acestor principii în politicile Uniunii din domeniul azilului, migrației și controlului frontierelor;

I.

întrucât solidaritatea poate lua forma solidarității interne sau a celei externe; întrucât transferul, recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil, măsurile de sprijin operațional, o interpretare proactivă a actualului Regulament Dublin și Directiva privind protecția temporară reprezintă instrumente de solidaritate internă, în timp ce relocarea, admisia umanitară și căutarea și salvarea pe mare promovează solidaritatea externă, iar mecanismul de protecție civilă poate fi declanșat în baza ambelor tipuri de solidaritate;

J.

întrucât, la 3 martie 2016, dintre cei 39 600 de solicitanți de azil găzduiți în structurile de primire din Italia și care urmau a fi repartizați în celelalte state membre, numai 338 au fost transferați, în timp ce în Grecia s-au efectuat 322 de transferuri din cele 66 400 prevăzute;

Combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară

K.

întrucât introducerea ilegală de migranți, traficul și exploatarea prin muncă a acestora reprezintă fenomene juridice distincte, abordate prin cadre juridice distincte la nivelul Uniunii și la nivel internațional, care necesită reacții direcționate corespunzător, deși în practică se suprapun adesea; întrucât rețelele infracționale de introducere ilegală de migranți și rețelele de trafic își pot schimba foarte rapid modul de operare, fapt care impune reacții rapid adaptate, bazate pe date cât mai recente și mai exacte; întrucât eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți nu ar trebui să îi afecteze pe cei care furnizează asistență umanitară migranților în situație neregulamentară;

L.

întrucât pentru combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților sunt necesare deopotrivă soluții pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri pentru destrămarea rețelelor infracționale și aducerea vinovaților în fața justiției, pentru culegerea și analiza datelor, pentru protecția victimelor și returnarea migranților în situație neregulamentară, precum și cooperarea cu țările terțe și strategii pe termen mai lung care să combată cererea de persoane introduse ilegal și victime ale traficului și să abordeze cauzele profunde ale migrației, care aruncă aceste persoane în mâinile persoanelor care introduc ilegal migranți;

Gestionarea frontierelor și politica vizelor, inclusiv rolul Agenției pentru Frontierele Externe și al altor agenții relevante

M.

întrucât procedura legislativă ordinară este în curs de desfășurare pentru numeroase propuneri ale Comisiei în domeniul frontierelor externe și al politicii vizelor, în special în ceea ce privește propunerea de regulament privind Codul de vize al Uniunii (reformare) (2014/0094(COD)), propunerea de regulament de instituire a vizei de circuit (2014/0095(COD)) și propunerea de regulament de instituire a unui model uniform de viză: elementele de securitate (2015/0134(COD)); întrucât Comisia a lansat recent noi propuneri în acest domeniu, care vor fi tratate în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

N.

întrucât desființarea controalelor la frontierele interne trebuie efectuată în paralel cu un management eficace al frontierelor externe, cu standarde comune înalte, un schimb eficient de informații între statele membre, precum și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor;

O.

întrucât Parlamentul European a solicitat consolidarea capacității Agenției pentru Frontierele Externe ale Uniunii pentru a gestiona eventualele încălcări ale drepturilor fundamentale, inclusiv în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu autoritățile competente din țările terțe; întrucât propunerea Comisiei privind o nouă agenție pentru frontierele externe ale Uniunii conține un mecanism de depunere a plângerilor;

P.

întrucât actualul Cod al vizelor permite statelor membre să deroge de la criteriile de admisibilitate normală a unei cereri de viză „din motive umanitare” (articolele 19 și 25);

Crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE, inclusiv politica Uniunii privind relocarea și politicile de integrare conexe

Q.

întrucât 86 % din populația mondială de refugiați se află în țări neindustrializate; întrucât rețelele infracționale și traficanții exploatează disperarea persoanelor care încearcă să intre pe teritoriul Uniunii, fugind de persecuții sau război;

R.

întrucât rutele legale sigure pentru accesul în Uniune al refugiaților sunt limitate, mulți dintre aceștia continuând să își asume riscul de a se angaja pe rute periculoase; întrucât crearea unor noi rute legale și sigure pentru solicitanții de azil și pentru refugiații care intră în Uniunii, pe baza legislației și a practicilor existente, ar permite Uniunii și statelor membre să aibă o imagine de ansamblu mai clară asupra nevoii de protecție și a intrărilor în Uniune, precum și să submineze modelul de afaceri al traficanților;

Strategia de cooperare cu țările terțe, în special în ceea ce privește programele regionale de protecție, relocarea, returnările și abordarea cauzelor profunde ale migrației

S.

întrucât cooperarea UE cu țările terțe este dezvoltată prin instrumente politice, cum ar fi dialogurile regionale și bilaterale, agendele comune privind migrația și mobilitatea și parteneriatele pentru mobilitate, prin intermediul unor instrumente juridice cum ar fi clauzele privind migrația din „acordurile globale”, acordurile de readmisie, acordurile privind facilitarea eliberării vizelor și acordurile de exonerare de obligația de a deține viză, precum și prin instrumente operaționale cum ar fi programele de protecție regionale (PPR), programe regionale de dezvoltare și protecție (PRDP), acordurile operaționale Frontex și cooperarea EASO cu țările terțe;

T.

întrucât, la nivel individual, unele state membre continuă să dezvolte acțiuni externe intensive în materie de migrație la nivel bilateral;

U.

întrucât Uniunea și-a intensificat cooperarea externă cu țările terțe în materie de migrație și azil, pentru a reacționa în mod adecvat la actuala criză a refugiaților și a lansat noi inițiative de cooperare, cum ar fi Planul de acțiune comun UE-Turcia, angajamentele privind rutele din Balcanii de Vest, precum și Planul de acțiune adoptat la reuniunea la nivel înalt de la Valetta;

Crearea unor canale adecvate de migrație economică legală

V.

întrucât se preconizează că populația cu vârstă activă din Uniune va scădea cu 7,5 milioane de persoane până în 2020; întrucât previziunile privind evoluția necesităților pieței forței de muncă în Uniune evidențiază deficiențe emergente și viitoare în anumite domenii; întrucât resortisanții din țările terțe se confruntă cu numeroase dificultăți în obținerea recunoașterii calificărilor obținute în afara UE și, prin urmare, tind să fie supracalificați pentru locurile de muncă ocupate;

W.

întrucât actuala abordare a Uniunii în ceea ce privește migrația forței de muncă este fragmentată, cu numeroase directive care se concentrează pe categorii specifice de lucrători și de resortisanți ai țărilor terțe, care au, în anumite condiții, drept de muncă; întrucât această abordare poate servi doar pentru a răspunde pe termen scurt unor necesități specifice;

Evaluarea modului în care sunt cheltuite fondurile pentru afaceri interne în contextul migrației și al dezvoltării, inclusiv fondurile de urgență

X.

întrucât există mai multe instrumente financiare ale Uniunii pentru finanțarea acțiunilor statelor membre și ale țărilor terțe în domeniul migrației, azilului și gestionării frontierelor; întrucât, în special, sunt alocate fonduri pentru statele membre în principal prin intermediul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și Fondului pentru securitate internă (FSI), însă pot fi utilizate și numeroase alte programe și fonduri pentru activități legate de migrație; întrucât finanțarea acordată țărilor terțe, deși în principal alocată prin intermediul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, este administrată de numeroase direcții generale ale Comisiei și de Serviciul European de Acțiune Externă;

Y.

întrucât fragmentarea actuală a liniilor bugetare și a responsabilităților poate îngreuna oferirea unei imagini de ansamblu a modului în care sunt utilizate fondurile și chiar cuantificarea exactă a sumelor cheltuite de UE pentru migrație;

Punerea eficientă în aplicare a sistemului european comun de azil, inclusiv a rolului Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO)

Z.

întrucât sistemul european comun de azil (SECA) include un set de norme comune pentru o politică comună în materie de azil, un statut unitar al azilului și o procedură comună în materie de azil, valabilă în întreaga Uniune; întrucât, cu toate acestea, numeroase elemente, inclusiv deciziile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor adoptate de Comisie, arată că SECA nu a fost pus în aplicare în întregime în multe state membre; întrucât aplicarea acestuia este esențială pentru armonizarea legislațiilor naționale și promovarea solidarității între statele membre și întrucât statele membre pot solicita asistență din partea EASO pentru a îndeplini standardele impuse de SECA; întrucât armonizarea condițiilor de primire și a procedurilor de azil pot evita presiunea asupra țărilor care oferă condiții mai bune și sunt esențiale pentru distribuția responsabilităților;

AA.

întrucât mecanismele actuale ale sistemului Dublin nu au reușit să fie obiective, să stabilească criterii echitabile de alocare a responsabilităților pentru cererile de protecție internațională și să asigure un acces rapid la protecție; întrucât acest sistem nu este aplicat în practică și au fost adoptate derogări explicite de la două decizii ale Consiliului privind transferul temporar; întrucât Comisia anunțase o propunere de revizuire corespunzătoare a Regulamentului Dublin III până în martie 2016;

AB.

întrucât, în conformitate cu articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1951, statele membre nu discriminează refugiații pe motive de rasă, religie sau țară de origine,

Solidaritatea

1.

subliniază că solidaritatea trebuie să fie principiul pe care să se întemeieze acțiunea Uniunii în domeniul migrației; ia act de faptul că principiul solidarității, stabilit la articolul 80 din TFUE, se referă la politicile de azil, imigrație și control la frontiere; consideră că articolul 80 oferă un temei juridic, „în comun” cu articolele 77-79 TFUE, pentru a pune în practică principiul solidarității în aceste domenii;

Căutarea și salvarea

2.

pornește de la premisa că salvarea vieților omenești trebuie să fie prima prioritate și că o finanțare adecvată, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, a operațiunilor de căutare și salvare este esențială; observă că numărul sosirilor clandestine pe mare a crescut și că s-a înregistrat o multiplicare alarmantă a deceselor pe mare, iar reacția adecvată a Europei se lasă în continuare așteptată;

3.

reamintește că salvarea de vieți este un act de solidaritate cu cei expuși riscurilor, dar este și o obligație juridică în temeiul dreptului internațional, dat fiind că articolul 98 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării – ratificată de toate statele membre și de Uniunea Europeană – impune acordarea de asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare;

4.

consideră că o reacție permanentă, fermă și eficientă a UE în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a împiedica creșterea numărului de migranți care plătesc cu viața încercarea de a traversa Mediterana;

5.

sugerează, în această privință, că trebuie consolidate capacitățile de căutare și salvare și că guvernele statelor membre trebuie să aloce mai multe resurse – în materie de asistență financiară și active – în contextul unei operațiuni umanitare la nivelul întregii Uniuni dedicate căutării, salvării și ajutorării migranților aflați în pericol, aducându-i în cel mai apropiat loc sigur;

6.

subliniază că comandanții navelor private sau organizațiile neguvernamentale (ONG) care acordă efectiv asistență persoanelor aflate în dificultate pe mare nu ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi pedepsite pentru aceasta; consideră că marina comercială nu ar trebui să constituie o opțiune care să scutească statele membre și Uniunea de îndeplinirea obligațiilor care le revin în materie de căutare și salvare;

Combaterea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți

7.

solicită o distincție clară între persoanele care sunt introduse ilegal pe teritoriul Uniunii și cele care sunt victime ale traficului de ființe umane, întrucât, deși trebuie adecvat integrată, reacția în materie de politică trebuie și să identifice corespunzător destinatarii; consideră că, în termeni generali, introducerea ilegală de migranți implică facilitarea intrării ilegale a persoanelor într-un stat membru, în timp ce traficul de persoane implică recrutarea, transportul sau recepționarea unei persoane utilizând mijloace violente, frauduloase sau abuzive, în vederea exploatării;

8.

consideră că o abordare holistică a migrației trebuie în mod necesar să cuprindă măsuri de stopare a activităților rețelelor infracționale implicate în traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți;

9.

salută rolul pozitiv, până în prezent, al navelor militare în salvarea de vieți omenești pe mare și contracararea rețelelor infracționale; se declară în favoarea obiectivelor operațiunilor navale precum Sophia și subliniază necesitatea protejării vieții umane, insistând asupra faptului că, în toate aspectele operațiunii, ar trebui să se garanteze protecția vieții migranților;

10.

subliniază că operațiunile militare nu ar trebui să reprezinte aspectul predominant al unei abordări holistice a migrației și subliniază încă o dată că operațiunea Sophia nu trebuie să împiedice utilizarea activelor deja desfășurate în Mediterana pentru a salva vieți pe mare;

Rolul agențiilor UE în lupta împotriva introducerii ilegale de migranți

11.

subliniază că, deoarece infractorii își pot schimba și își schimbă foarte rapid modul de operare, reacțiile de politică trebuie să se adapteze în funcție de datele cele mai recente și mai exacte; consideră că este un aspect pozitiv că, la 27 mai 2015, Comisia a adoptat un plan de acțiune al Uniunii împotriva introducerii ilegale de migranți („Planul de acțiune privind introducerea ilegală de migranți”), în care prevede înființarea unui grup de contact al agențiilor Uniunii pentru introducerea ilegală de migranți, pentru a-și consolida cooperarea operațională și schimbul de informații;

12.

subliniază că ar trebui utilizate la maximum instrumentele existente, cum ar fi analizele riscurilor realizate de agenții; constată că agențiile UE ar trebui să coopereze pe deplin, dar și să-și intensifice cooperarea cu statele membre; constată că o mai bună coordonare a acțiunilor ar trebui să permită colectarea datelor la nivel național și comunicarea continuă cu agențiile;

Transferul

13.

reamintește că transferul – înțeles ca transferul unui solicitant sau al unui beneficiar de protecție internațională dintr-un stat membru într-un alt stat membru – este un exemplu practic de solidaritate în interiorul Uniunii; reamintește, de asemenea, că, din 2009, Parlamentul European solicită stabilirea unui mecanism obligatoriu pentru repartizarea solicitanților de azil între toate statele membre;

14.

ia act de faptul că, în cursul anului trecut, Consiliul a adoptat două decizii privind măsurile de transfer temporar în Uniune („Deciziile de transfer”) (13) și că acestea implică transferul solicitanților de protecție internațională din Grecia și Italia în alte state membre; observă că, deși nu înlătură actualele dispoziții ale Regulamentului Dublin privind atribuirea responsabilităților, Deciziile de transfer constituie o „derogare temporară” de la regulamentul respectiv;

15.

consideră că instituirea unor măsuri urgente de transfer reprezintă un pas în direcția cea bună și invită statele membre să își îndeplinească obligațiile cu privire la aceste măsuri cât mai curând;

16.

reamintește că transferul, în conformitate cu Deciziile de transfer, se va aplica doar naționalităților pentru care ponderea deciziilor pozitive de acordare a protecției internaționale în Uniune a fost de cel puțin 75 % în ultimele trei luni, pe baza datelor Eurostat; ia act de faptul că Deciziile de transfer vor afecta un număr relativ redus de persoane și vor lăsa deoparte numeroși solicitanți provenind din alte țări terțe, care nu pot fi transferați în temeiul deciziilor respective;

17.

este preocupat că, în temeiul actualelor Decizii de transfer, statele membre în care migranții ajung inițial tot trebuie să trateze solicitările mai complicate pentru protecție internațională (și căile de atac), să facă față unor perioade mai lungi de primire și să coordoneze returnarea celor care, în cele din urmă, nu au dreptul la protecție internațională; reiterează că orice nou sistem de gestionare a SECA trebuie să se bazeze pe solidaritate și pe o partajare echitabilă a responsabilității;

18.

consideră că, pe lângă criteriile Deciziilor de transfer, și anume PIB-ul, populația, rata șomajului și numărul anterior al solicitanților de azil din statul membru respectiv, ar trebui să se ia în considerare încă două criterii, și anume mărimea teritoriului și densitatea populației statului membru;

19.

consideră că preferințele solicitantului ar trebui, în măsura posibilului, să fie luate în considerare atunci când se efectuează transferul; recunoaște că aceasta reprezintă o modalitate de descurajare a deplasărilor secundare și de încurajare a solicitanților să accepte deciziile de transfer, însă nu ar trebui să oprească procesul de transfer;

Relocarea

20.

consideră că relocarea este una dintre opțiunile preferabile pentru acordarea accesului în Uniune în condiții de siguranță și de legalitate pentru refugiații și persoanele care au nevoie de protecție internațională, în cazul în care refugiații nu se pot întoarce în țara de origine, nu pot beneficia de o protecție efectivă sau nu pot fi integrați în țara gazdă;

21.

observă, în plus, că relocarea prin intermediul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați este un program umanitar bine definit și constituie un instrument util pentru a administra în mod ordonat sosirea persoanelor care au nevoie de protecție internațională pe teritoriul statelor membre;

22.

subliniază că, având în vedere fluxurile fără precedent de migranți care au ajuns și continuă să ajungă la frontierele externe ale Uniunii, precum și creșterea constantă a numărului de persoane care solicită protecție internațională, Uniunea are nevoie de un dispozitiv legislativ cu caracter obligatoriu cu privire la relocare, conform celor stabilite în Agenda privind migrația a Comisiei; recomandă ca, pentru a avea un impact, prin această abordare să se asigure relocarea unui număr semnificativ de refugiați în raport cu numărul total de refugiați care solicită protecție internațională în Uniune și ținând seama de nevoile globale de relocare publicate anual de UNHCR;

23.

subliniază că este necesar un program de relocare permanent la nivelul UE, cu participarea obligatorie a tuturor statelor membre, oferind această posibilitate unui număr semnificativ de refugiați, în raport cu numărul total al refugiaților care caută protecție în Uniune;

Admisia umanitară

24.

subliniază că admisia umanitară a refugiaților poate fi utilizată în completarea relocării pentru a oferi de urgență, atunci când este necesar, protecție, adesea în mod temporar, persoanelor cele mai vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți sau refugiații cu dizabilități sau care trebuie să fie urgent evacuați medical;

25.

subliniază că, în măsura în care nu este posibilă relocarea unor resortisanți ai țărilor terțe, toate statele membre ar trebui încurajate să instituie și să pună în aplicare programe de admisie umanitară;

Vizele umanitare

26.

subliniază că vizele umanitare oferă persoanelor care au nevoie de protecție internațională o modalitate de a ajunge în țări terțe pentru a solicita azil; invită statele membre să valorifice toate posibilitățile existente pentru a acorda vize umanitare, îndeosebi persoanelor vulnerabile, la ambasadele și birourile consulare ale UE din țările de origine sau de tranzit;

27.

consideră că persoanele care solicită protecție internațională ar trebui să poată solicita o viză umanitară europeană direct la orice consulat sau ambasadă a statelor membre și că, în urma acordării sale pe baza unei evaluări, viza umanitară i-ar permite titularului său să intre pe teritoriul statului membru care eliberează viza pentru unicul scop de a depune acolo o cerere de protecție internațională; prin urmare, consideră că este necesară modificarea Codului de vize al Uniunii pentru a include dispoziții mai specifice privind vizele umanitare;

Sistemul european comun de azil (SECA)

28.

subliniază faptul că sunt necesare măsuri suplimentare pentru ca SECA să devină cu adevărat uniform;

29.

reamintește că o evaluare cuprinzătoare (sub forma unor rapoarte de evaluare elaborate de Comisie) a aplicării acestui pachet, urmată de măsuri rapide în cazul în care implementarea este nesatisfăcătoare în anumite state membre, este absolut necesară în vederea creșterii gradului de armonizare;

30.

constată, de exemplu, că cererile inadmisibile, cererile ulterioare, procedurile accelerate și procedurile la frontieră sunt toate cazuri speciale, în care, prin reformarea Directivei privind procedurile de azil, s-a încercat să se găsească un echilibru delicat între eficiența sistemului și drepturile solicitanților, îndeosebi ale persoanelor vulnerabile, și subliniază că un astfel de echilibru nu se poate atinge decât dacă legislația este pusă în aplicare pe deplin și în mod adecvat;

31.

subliniază importanța controlului judiciar asupra tuturor formelor de detenție în temeiul legislației în materie de imigrație și azil; reamintește că atât dreptul internațional, cât și Carta drepturilor fundamentale a UE impun statelor membre să analizeze alternative la detenție; invită statele membre să aplice corect Directiva privind procedurile de azil și Directiva privind condițiile de primire în ceea ce privește accesul în centrele de detenție;

32.

reamintește importanța reducerii numărului de apatrizi și încurajează statele membre să introducă proceduri pentru stabilirea apatridiei și să împărtășească între ele bune practici privind colectarea unor date fiabile despre apatrizi și despre procedurile de stabilire a apatridiei;

Revizuirea Regulamentului Dublin III

33.

constată că funcționarea Regulamentului Dublin III (14) a suscitat numeroase întrebări legate de echitatea și solidaritatea cu care se stabilește statul membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională; remarcă faptul că actualul sistem nu ia suficient în considerare presiunea migratorie deosebită cu care se confruntă statele membre situate la frontierele externe ale Uniunii; consideră că statele membre trebuie să țină seama de dificultățile actuale generate de logica sistemului Dublin și că Uniunea ar trebui să dezvolte o serie de opțiuni în favoarea solidarității atât între statele membre, cât și față de migranții implicați;

34.

subliniază faptul că presiunea exercitată asupra sistemului instituit prin Regulamentul Dublin, prin numărul tot mai mare de migranți care sosesc în Uniune, a evidențiat faptul că, în modul în care este implementat, sistemul nu a reușit să-și atingă principalele două obiective: stabilirea unor criterii obiective și juste pentru distribuția responsabilităților și oferirea unui acces rapid la protecție internațională; își reiterează rezervele cu privire la criteriul prin care, în prezent, statul membru în care migranții ajung inițial trebuie să fie responsabil de examinarea cererilor de protecție internațională și consideră că acest criteriu ar trebui revizuit;

35.

subliniază, în același timp, că incidența deplasărilor secundare pe teritoriul Uniunii rămâne ridicată; consideră că este de la sine înțeles că, de la crearea sa, sistemul Dublin nu a fost conceput pentru distribuirea responsabilităților între statele membre, ci principalul său scop era stabilirea rapidă a răspunderii pentru tratarea unei cereri de azil de către un singur stat membru;

36.

recomandă ca criteriile pe care se bazează Deciziile de transfer să fie integrate direct în normele fundamentale ale Uniunii pentru atribuirea responsabilității pentru gestionarea cererilor de protecție internațională; subliniază că, în cadrul revizuirii Regulamentului de la Dublin, trebuie revizuit conceptul de „solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională”, deoarece cazurile migranților și refugiaților care nu se încadrează în această categorie vor trebui totuși să fie gestionate de statul membru în aceștia care ajung inițial;

37.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine statele membre care primesc numărul cel mai mare de cereri de azil atât financiar, cât și tehnic, în mod proporțional și adecvat; consideră că motivul pentru recurgerea la măsurile de solidaritate și de asumare în comun a responsabilității este de a îmbunătăți calitatea și funcționarea SECA;

38.

evidențiază faptul că o opțiune pentru revizuirea fundamentală a sistemului de la Dublin ar fi colectarea centralizată a cererilor la nivelul Uniunii – considerând fiecare solicitant de azil ca o persoană care solicită azil în Uniune, în ansamblul său, și nu într-un anumit stat membru – și crearea unui sistem centralizat pentru atribuirea responsabilității pentru toate persoanele care solicită azil în Uniune; sugerează că un astfel de sistem ar putea prevedea anumite praguri pentru fiecare stat membru, în raport cu numărul de sosiri, ceea ce ar putea contribui eventual la descurajarea deplasărilor secundare, deoarece toate statele membre ar fi implicate pe deplin în sistemul centralizat și nu ar trebui să își mai asume în mod individual responsabilitatea pentru repartizarea solicitanților în alte state membre; consideră că un astfel de sistem ar putea funcționa pe baza unei serii de „puncte de acces” europene („hotspots”), de unde să se facă distribuția în Uniune; subliniază că orice nou sistem de atribuire a responsabilității trebuie să țină seama de conceptele-cheie de unitate a familiei și de interes superior al copilului;

Recunoașterea reciprocă

39.

ia act de faptul că, în prezent, statele membre recunosc deciziile în materie de azil ale altor state membre numai când acestea sunt negative; reamintește că recunoașterea reciprocă de către statele membre a deciziilor pozitive în materie de azil este un pas logic în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a articolului 78 alineatul (2) litera (a) din TFUE, care prevede „un regim unitar de azil […] valabil în toată Uniunea”.

Directiva privind protecția temporară

40.

evidențiază faptul că, în cazul unui aflux masiv, Comisia, acționând din proprie inițiativă sau după examinarea unei cereri din partea unui stat membru, poate propune activarea punerii în aplicare a Directivei 2001/55/CE a Consiliului privind protecția temporară („Directiva privind protecția temporară”) (15); observă că activarea propriu-zisă necesită o decizie a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată; ia act de faptul că punerea în aplicare a directivei ar trebui activată atunci când există riscul ca sistemul de azil al Uniunii să nu poată face față unui aflux masiv sau iminenței unui aflux masiv de persoane strămutate; evidențiază totuși faptul că, de la adoptarea Directivei privind protecția temporară în 2001, punerea în aplicare a acesteia nu a fost activată niciodată;

41.

ia act de faptul că Directiva privind protecția temporară prevede și posibilitatea evacuării persoanelor strămutate din țările terțe și că această evacuare ar permite utilizarea coridoarelor umanitare, în cooperare cu UNHCR, statele membre fiind obligate, dacă este cazul, să ofere toate facilitățile pentru obținerea vizelor;

42.

consideră că sistemele de azil din unele state membre aflate în prima linie sunt deja în mod clar saturate și că punerea în aplicare a Directivei privind protecția temporară ar fi trebuit, conform logicii sale, să fi fost activată; solicită, în orice caz, definirea clară a conceptului de „aflux masiv” în cadrul revizuirii acestei directive; înțelege că această revizuire a Directivei privind protecția temporară poate fi inclusă în revizuirea sistemului de la Dublin;

Integrarea

43.

constată că participarea tuturor actorilor din societate este esențială și, prin urmare, sugerează să se consolideze schimbul de bune practici în ceea ce privește măsurile de integrare, respectându-se totodată competențele statelor membre în acest domeniu; subliniază că măsurile de integrare pentru toți resortisanții din țări terțe aflați în situație de ședere legală ar trebui să promoveze incluziunea, mai degrabă decât izolarea; constată că autoritățile locale și regionale, printre care orașele, au un rol esențial în procesele de integrare;

44.

subliniază că statele membre gazdă trebuie să le ofere refugiaților sprijin și oportunități pentru a se integra și a-și construi o viață în noua lor societate; constată că, în acest sens, refugiaților ar trebui să li se asigure neapărat accesul la cazare, alfabetizare, cursuri de limbă, dialog intercultural, educație și formare profesională, precum și acces efectiv la structurile democratice ale societății, conform dispozițiilor Directivei privind condițiile pentru protecția internațională (16); constată că, la fel ca și cetățenii Uniunii, refugiații au atât drepturi, cât și obligații în statele membre gazdă; subliniază, prin urmare, că integrarea este un proces bidirecțional și că respectarea valorilor pe care Uniunea este întemeiată trebuie să facă parte din procesul de integrare, în egală măsură cu respectarea drepturilor fundamentale ale refugiaților;

45.

reamintește că, în conformitate cu articolul 15 din Directiva privind condițiile de primire, statele membre decid în ce condiții se acordă solicitanților de protecție internațională accesul la piața muncii, cu condiția ca acest acces să fie efectiv și să corespundă calendarului prevăzut la alineatul (1) de la articolul respectiv; înțelege că, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), din motive legate de politicile privind piața forței de muncă, statele membre pot acorda prioritate cetățenilor Uniunii și resortisanților statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și resortisanților din țările terțe care au reședință legală;

46.

consideră că, în cazul în care persoanele care beneficiază de protecție internațională în cadrul Uniunii, primesc o ofertă de muncă într-un stat membru, altul decât cel în care li s-a acordat protecție internațională, aceștia ar trebui să poată accepta această ofertă;

47.

reafirmă faptul că o mai bună recunoaștere a calificărilor obținute în străinătate reprezintă o modalitate practică de a se asigura că resortisanții țărilor terțe care se află deja în Uniune se integrează mai bine și invită Comisia să prezinte propuneri adecvate în acest sens;

48.

încurajează programele de integrare private și comunitare destinate persoanelor care au fost acceptate pentru relocare, în cooperare cu statele membre și comunitățile locale și valorificând bunele practici puse în aplicare de acestea;

Unitatea familiei

49.

încurajează statele membre să încerce să mențină familiile împreună, ceea ce va sprijini perspectivele de integrare pe termen lung, având în vedere că persoanele se pot orienta spre construirea unei noi vieți, în loc să își facă griji pentru membrii familiei rămași în situații nesigure;

50.

subliniază că statele membre ar trebui să depășească toate obstacolele juridice și practice pentru a adopta mai rapid decizii privind reîntregirea familiei;

51.

consideră că, până la revizuirea fundamentală a Regulamentului de la Dublin, este important ca statele membre să utilizeze mai bine clauzele discreționare pentru a respecta principiul unității familiei;

Copiii

52.

subliniază poziția vulnerabilă a copiilor care ajung în Uniune și reiterează dreptul fiecărui copil de a fi tratat ca un copil înainte de toate; solicită statelor membre să aplice în totalitate dispozițiile specifice ale SECA privind minorii neînsoțiți, inclusiv în ceea ce privește accesul la asistență juridică, tutelă, accesul la asistență medicală, cazare și educație, dreptul de a li se vorbi într-o limbă pe care o înțeleg și de a fi intervievați de ofițeri instruiți în mod adecvat; reiterează că statele membre nu ar trebui să țină în detenție copii pe motiv că sunt migranți;

53.

reamintește că minorii neînsoțiți și cei despărțiți de familie ar trebui să primească sprijin și protecție și să fie informați, în conformitate cu interesul superior al copilului, și că solicitările de reîntregire a familiei depuse de minorii neînsoțiți și cei despărțiți de familie ar trebui urgentate;

54.

ia act de faptul că un sistem eficient de tutelă și protecție a copiilor este fundamental pentru a preveni abuzul, neglijarea și exploatarea copiilor lipsiți de îngrijire părintească; subliniază importanța definirii unor orientări ale Uniunii pentru un sistem de tutelă, care să vizeze furnizarea de sprijin și protecție corespunzătoare și să asigure tratamentul egal al copiilor resortisanți ai UE și al copiilor străini;

55.

consideră că procedura de determinare a vârstei ar trebui aplicată într-un mod mai puțin invaziv, ar trebui să fie multidisciplinară și sigură, ar trebui să respecte integritatea fizică a copiilor și demnitatea umană, acordând o atenție specială fetelor, și ar trebui realizată de profesioniști și de experți independenți și calificați;

56.

solicită statelor membre să colecteze date defalcate privind situația minorilor refugiați și a celor migranți, în vederea îmbunătățirii capacității sistemelor de a-i integra;

Returnarea

57.

înțelege că returnarea în condiții de siguranță a persoanelor care, în urma unei evaluări individuale a cererii lor de azil, sunt considerate ca fiind neeligibile pentru acordarea protecției în Uniune, este o acțiune care trebuie realizată ca parte a implementării corespunzătoare a SECA;

58.

recunoaște că, ținând seama de faptul că, în 2014, 36 % dintre resortisanții țărilor terțe cărora li s-a ordonat să părăsească Uniunea au fost returnați efectiv, este necesară îmbunătățirea eficacității sistemului de returnare al Uniunii;

59.

consideră că, pentru creșterea eficienței readmisiilor și pentru garantarea coerenței returnărilor la nivel european, va trebui să se adopte noi acorduri de readmisie ale UE, care ar trebui să aibă prioritate în fața acordurilor bilaterale dintre statele membre și țări terțe;

60.

consideră că returnarea migranților ar trebui să fie realizată numai în condiții de siguranță, respectând pe deplin drepturile procedurale și drepturile fundamentale ale migranților în cauză și numai în cazul în care țara în care sunt returnați este sigură pentru aceștia; reiterează, în acest sens, faptul că ar trebui privilegiate returnările voluntare în locul celor forțate;

61.

sugerează că orice încercare din partea statelor membre de a-i „împinge înapoi” pe migranții care nu au avut posibilitatea să depună o cerere de azil contravine dreptului Uniunii și dreptului internațional și sugerează Comisiei să ia măsurile corespunzătoare împotriva tuturor statelor membre care încearcă să facă acest lucru;

O listă a țărilor de origine sigure

62.

ia act de propunerea recentă a Comisiei de a întocmi, la nivelul Uniunii, o listă a țărilor de origine sigure, modificând astfel Directiva privind procedurile de azil (17); observă că, în cazul în care o astfel de listă adoptată la nivelul Uniunii devine obligatorie pentru statele membre, ea ar putea fi, în principiu, un instrument important pentru facilitarea procesului de azil, inclusiv a returnării;

63.

regretă situația actuală în care statele membre aplică liste diferite, care conțin țări sigure diferite, împiedicând astfel aplicarea uniformă și încurajând deplasările secundare;

64.

subliniază, în orice caz, că o listă cu țări de origine sigure nu ar trebui să implice ignorarea principiului conform căruia orice persoană trebuie să beneficieze de o examinare individuală corespunzătoare a cererii sale de protecție internațională;

Procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

65.

ia act de faptul că, în septembrie 2015, Comisia a fost obligată să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de punerea în aplicare a SECA împotriva a 19 state membre, care se adaugă celor 34 de cazuri pendinte; reiterează faptul că Parlamentul ar trebui informat pe deplin cu privire la procedurile lansate de Comisie împotriva statelor membre care nu au pus în aplicare sau nu au pus în aplicare în mod corespunzător legislația Uniunii în acest domeniu;

66.

subliniază din nou cât de esențial este ca, după ce legislația Uniunii a fost aprobată și adoptată, statele membre să își respecte angajamentele și să pună în aplicare această legislație;

67.

ia act, de asemenea, de faptul că este imposibil să se evalueze în mod corespunzător avantajele și dezavantajele anumitor elemente din SECA, din cauza faptului că numeroase state membre încă nu au pus în aplicare pe deplin legislația;

Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)

68.

recomandă ca EASO să fie dezvoltat, pe termen lung, pentru a deveni principalul coordonator al SECA, în vederea garantării aplicării comune a normelor acestui sistem; reiterează faptul că, având în vedere că SECA devine un organism cu adevărat european, EASO trebuie să devină, dintr-un grup de experți din statele membre, o veritabilă agenție a Uniunii care să ofere sprijin operațional statelor membre și la frontierele externe; evidențiază, în acest sens, că acestuia trebuie să i se pună la dispoziție finanțarea și resursele umane necesare pe termen scurt, mediu și lung;

69.

observă că, în 2015, bugetul EASO pentru transfer, relocare și dimensiunea externă a fost doar de 30 000 EUR; reiterează faptul că acest buget foarte limitat nu poate fi luat în serios în contextul evenimentelor actuale din Mediterana și în contextul multiplelor referiri făcute la EASO în deciziile de transfer; reamintește că vor fi necesare majorări semnificative ale bugetului EASO, ale resurselor sale umane și ale sumelor pe care acesta le alocă pentru transfer și relocare pe termen scurt, mediu și lung;

Frontex și propunerea de creare a unui nou sistem de pază europeană de frontieră și de coastă

70.

ia act de rolul recent al Frontex în acordarea de asistență tuturor navelor sau persoanelor aflate în pericol pe mare și recunoaște contribuția sa, prin intermediul operațiunilor comune Triton și Poseidon, la salvarea a numeroase vieți în Mediterana;

71.

înțelege că sistemul de pază europeană de frontieră și de coastă nou propus este menit să înlocuiască Frontex și să asigure o gestionare europeană integrată a frontierelor externe în vederea gestionării eficace a migrației și a garantării unui nivel înalt de securitate în Uniune, protejând în același timp libera circulație a persoanelor în cadrul acesteia; în conformitate cu tratatele și protocoalele la acestea, ia act de faptul că statele membre parte la acordurile Schengen, dar care nu fac încă parte din zona Schengen fără controale la frontierele interne pot participa la toate acțiunile în temeiul noii propuneri și/sau beneficia de pe urma acestora;

72.

așteaptă cu interes negocierile privind propunerea din cadrul Parlamentului și al Consiliului și între cei doi colegislatori în contextul procedurii legislative ordinare, în conformitate cu articolul 294 din TFUE;

Schengen și gestionarea și securitatea frontierelor externe

73.

reamintește că, de la crearea spațiului Schengen, Uniunea este un spațiu fără frontiere interne, că statele membre ale spațiului Schengen au dezvoltat o politică comună în etape privind frontierele externe ale spațiului Schengen și că logica inerentă a unui astfel de sistem a fost întotdeauna aceea că abolirea controalelor la frontierele interne trebuie să fie însoțită de măsuri compensatorii de consolidare a frontierelor externe ale spațiului Schengen și de schimbul de informații prin intermediul Sistemului de Informații Schengen („SIS”);

74.

recunoaște că integritatea spațiului Schengen și abolirea controalelor la frontierele interne depind de gestionarea eficace frontierelor externe, toate statele membre aplicând standarde comune înalte la frontierele externe și realizând un schimb eficace de informații între ele;

75.

admite că Uniunea trebuie să își protejeze în mai mare măsură frontierele externe și să dezvolte în continuare SECA și că sunt necesare măsuri pentru a spori capacitatea spațiului Schengen de a aborda noile provocări cu care se confruntă Europa și a proteja principiile fundamentale ale securității și liberei circulații a persoanelor;

76.

evidențiază faptul că accesul pe teritoriul spațiului Schengen este în general controlat la frontierele externe în temeiul Codului frontierelor Schengen și că, în plus, cetățenii din numeroase țări terțe au nevoie de viză pentru a intra în spațiul Schengen;

77.

reiterează declarația făcută de UNHCR, potrivit căreia respectarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor internaționale nu poate fi garantată decât dacă procedurile și planurile de operare reflectă aceste obligații prin orientări practice și clare pentru personalul care își desfășoară activitatea la frontiere, fie acestea terestre, maritime sau aeriene; subliniază necesitatea consolidării în continuare a mecanismului de protecție civilă al Uniunii, pentru a răspunde evenimentelor cu efecte ample care afectează un număr semnificativ de state membre;

78.

subliniază din nou că, la fel ca în cazul legislației din domeniul azilului și migrației, pentru ca legislația privind frontierele interne și externe să fie eficace, este esențial ca măsurile convenite la nivelul Uniunii să fie puse în aplicare în mod corespunzător de statele membre; subliniază că o mai bună punere în aplicare a măsurilor de către statele membre la frontierele externe, în urma presiunilor crescute, este esențială și că acest lucru va contribui în parte la calmarea temerilor legate de securitate are cetățenilor;

79.

ia act de faptul că, la 15 decembrie 2015, Comisia a prezentat o propunere de revizuire specifică a Codului frontierelor Schengen, propunând introducerea controalelor sistematice ale tuturor resortisanților Uniunii (nu doar ale resortisanților țărilor terțe) prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe ale spațiului Schengen;

80.

consideră că spațiul Schengen reprezintă una dintre cele mai importante realizări pentru integrarea europeană; ia act de faptul că conflictul din Siria și alte conflicte din regiune au dus la sosirea în Uniune a unui număr record de refugiați și migranți, fapt care, la rândul său, a arătat că există deficiențe în unele zone ale frontierelor externe ale Uniunii; este îngrijorat de faptul că, pentru a răspunde acestei situații, unele state membre au simțit nevoia de a-și închide frontierele interne sau de a introduce temporar controale la frontieră, punând astfel sub semnul întrebării buna funcționare a spațiului Schengen;

Punctele de acces (hotspots)

81.

reamintește că, potrivit abordării de tip „puncte de acces (hotspots)” prevăzute de Comisie în Agenda sa europeană privind migrația, Agenția pentru frontiere, EASO, Europol și Eurojust trebuie să ofere asistență operațională statelor membre în conformitate cu mandatele lor respective;

82.

evidențiază, în acest sens, că agențiile Uniunii au nevoie de resursele necesare pentru a-și putea îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite; insistă ca agențiile Uniunii și statele membre să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la activitatea desfășurată la punctele de acces;

83.

ia act de faptul că ambele decizii de transfer prevăd oferirea de sprijin operațional Italiei și Greciei în punctele de acces, pentru a tria migranții încă de la sosirea lor, pentru a înregistra cererile lor de protecție internațională, a oferi informații solicitanților privind transferul, a organiza operațiunile de returnare pentru cei care nu au solicitat protecție internațională și care altfel nu au dreptul de a rămâne sau pentru cei cărora li s-a refuzat cererea, precum și pentru a facilita toate demersurile legate de procedura de transfer;

84.

solicită ca punctele de acces să fie înființate cât mai curând, pentru a oferi o asistență operațională concretă acestor state membre; solicită acordarea de sprijin și resurse tehnice și financiare statelor membre în care migranții ajung inițial, cum ar fi Italia ți Grecia, pentru a asigura înregistrarea și trimiterea către autoritățile competente în mod rapid și eficient a tuturor migranților care ajung în Uniune, respectându-li-se pe deplin drepturile fundamentale; consideră că un sprijin rapid și eficient din partea Uniunii pentru statele membre și acceptarea acestui sprijin sunt importante pentru încrederea reciprocă;

85.

recunoaște că unul dintre principalele obiective ale acestor puncte de acces este acela de a permite Uniunii să acorde rapid protecție și asistență umanitară celor care au nevoie; evidențiază că trebuie acordată o atenție deosebită pentru a se asigura că procesul de împărțire a migranților în diferite categorii în aceste puncte de acces se desfășoară cu respectarea deplină a drepturilor tuturor migranților; recunoaște totuși că identificarea corespunzătoare a solicitanților de protecție internațională în punctul de intrare în Uniune ar trebui să faciliteze funcționarea globală a unui SECA reformat;

Dreptul penal în materie de migrație

86.

ia act de faptul că, în Planul său de acțiune împotriva introducerii ilegale de migranți, Comisia declară că are în vedere o revizuire a Directivei 2004/81/CE a Consiliului privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au fost obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente;

87.

consideră că o astfel de revizuire este necesară și ar trebui să se ia în considerare introducerea unui sistem care să permită victimelor traficului de persoane și introducerii ilegale de migranți să se exprime și să ajute în urmărirea penală efectivă a traficanților și a celor care introduc în mod ilegal migranți, fără teama de a fi urmăriți penal ei înșiși;

88.

ia act de faptul că Comisia are în vedere o revizuire a Directivei 2002/90/CE a Consiliului de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate; consideră că nicio persoană care oferă diferite forme de asistență umanitară celor care au nevoie de aceasta nu ar trebui incriminată și că dreptul UE ar trebui să reflecte acest principiu;

89.

subliniază că un alt pas crucial în vederea dezmembrării rețelelor infracționale de introducere ilegală a migranților și de trafic este acordarea de prioritate investigațiilor financiare, deoarece identificarea și confiscarea profiturilor acestor rețele infracționale sunt esențiale dacă se dorește slăbirea și, în cele din urmă, dezmembrarea lor; solicită, în aceste sens, statelor membre să transpună imediat și în mod eficace cea de-a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor;

90.

reamintește că, pentru a garanta că anchetele penale se desfășoară în mod eficace, formarea personalului este esențială, astfel încât cei implicați să înțeleagă pe deplin fenomenul pe care încearcă să îl contracareze și să fie capabili să îl recunoască dintr-un stadiu incipient;

Cooperarea cu țările terțe

91.

evidențiază că pilonul privind azilul și protecția internațională din cadrul abordării globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM) ar trebui dezvoltat în continuare, implicând în mai mare măsură țările terțe; ia act de faptul că acțiunile actuale din acest domeniu, desfășurate în cadrul programelor de protecție regionale (PPR) sau al programelor regionale de dezvoltare și protecție (PRDP), se axează pe consolidarea capacității în vederea combaterii rețelelor infracționale de introducere ilegală a migranților și de trafic de persoane din țările terțe de origine și de tranzit; ia act, în același timp, de faptul că componenta de relocare a acestor programe este în continuare slabă; consideră că eforturile de consolidare a capacității și activitățile de relocare ar trebui intensificate și desfășurate împreună cu țările terțe care adăpostesc populații de refugiați importante;

92.

recunoaște că instrumentul de bază care stabilește obiectivele politicilor externe ale Uniunii în materie de migrație, azil și frontiere este AGMM; ia act de diferitele instrumente pe care acest dispozitiv le include, printre care dialogurile regionale și bilaterale, parteneriatele pentru mobilitate, agendele comune pentru migrație și mobilitate, acordurile de readmisie, acordurile de facilitare a eliberării vizelor, acordurile de exonerare de obligația de a deține viză, PPR și PRDP;

93.

înțelege că dimensiunea externă ar trebui să se axeze pe cooperarea cu țările terțe în vederea combaterii cauzelor profunde ale fluxurilor neregulamentare către Europa și a abordării lor; înțelege că parteneriatele și cooperarea cu țările-cheie de origine, de tranzit și de destinație ar trebui fie în continuare un element esențial, de exemplu prin procesele de la Khartoum și Rabat, dialogul Africa-UE în materie de migrație și mobilitate, procesul de la Budapesta și procesul de la Praga;

94.

evidențiază faptul că Uniunea și statele sale membre trebuie să fie selective în sprijinul acordat agențiilor de aplicare a legii din țările terțe, ținând seama de faptul că s-au înregistrat cazuri în care aceste agenții au încălcat drepturile omului în cazul migranților;

95.

recomandă ca cooperarea cu țările terțe să implice evaluarea sistemelor de azil ale acestor țări, sprijinul acordat refugiaților și capacitatea și voința lor de a combate traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți în și prin aceste țări;

96.

invită Uniunea să ajute țările terțe să își dezvolte sistemele de azil și strategiile de integrare pentru a le permite resortisanților țărilor terțe care au nevoie de protecție internațională să solicite această protecție în țările respective; consideră că Uniunea trebuie să adopte o abordare avantajoasă pentru toate părțile implicate în ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, și anume o abordare care să aducă rezultate pozitive pentru Uniune, pentru țara terță implicată și pentru refugiații și migranții din țara terță respectivă;

97.

reamintește că Uniunea și-a intensificat cooperarea externă cu țările terțe în materie de migrație și azil, pentru a răspunde în mod adecvat la actuala criză a refugiaților și a lansat noi inițiative de cooperare, cum ar fi Planul comun de acțiune UE-Turcia; subliniază, în acest sens, necesitatea ca toate părțile să își îndeplinească angajamentele care decurg din planul comun de acțiune, inclusiv să abordeze cauzele profunde care au determinat afluxul masiv de resortisanți sirieni și să intensifice cooperarea pentru sprijinirea sirienilor aflați sub protecție temporară și a comunităților-gazdă din Turcia, precum și necesitatea ca Turcia să își îndeplinească angajamentele de a împiedica fluxurile de migrație neregulamentară de pe teritoriul său către Uniune;

Campaniile de sensibilizare

98.

evidențiază faptul că numeroase persoane introduse ilegal sunt conștiente într-o anumită măsură de riscurile cu care se vor confrunta dacă întreprind o călătorie potențial periculoasă către Europa, dar decid totuși să facă acest lucru, întrucât consideră că aceste riscuri sunt mai scăzute decât cele cu care s-ar confrunta dacă nu ar migra;

99.

salută faptul că Planul de acțiune împotriva introducerii ilegale de migranți leagă lansarea unor noi campanii de sensibilizare de evaluarea celor existente; recomandă ca orice astfel de campanii să includă informații cu privire la criteriile utilizate pentru stabilirea statutului de protecție în Uniune, deoarece aceste informații i-ar putea convinge pe unii migranți, care riscă să pornească într-o călătorie periculoasă doar pentru a fi returnați dacă nu li se acordă protecție, să nu întreprindă călătoria;

Abordarea cauzelor profunde

100.

reafirmă că Uniunea trebuie să adopte o strategie pe termen lung pentru a contribui la contracararea factorilor care incită la migrație în țările terțe (conflictele, persecuția, purificarea etnică, violența generalizată sau alți factori, cum ar fi sărăcia extremă, schimbările climatice sau catastrofele naturale), care îi determină pe oameni să apeleze la rețelele infracționale de introducere ilegală a migranților, întrucât ei văd în acestea singura lor șansă de a ajunge în Uniune;

101.

reamintește că Raportorul special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților a solicitat, de asemenea, Uniunii să deschidă canale legale de migrație, care să le permită migranților să utilizeze canale oficiale de intrare și de ieșire, în loc să fie nevoiți să recurgă la rețele infracționale de introducere ilegală a migranților;

102.

evidențiază faptul că creșterea recentă a afluxului de refugiați în Uniune a demonstrat că recurgerea doar la măsuri preventive nu este suficientă pentru a gestiona fenomenul migratoriu actual;

103.

înțelege că, pe termen lung, este necesar un impuls mai puternic pentru a soluționa aspectele geopolitice care afectează cauzele profunde ale migrației, deoarece războaiele, sărăcia, corupția, foametea și lipsa oportunităților îi vor sili în continuare pe oameni să fugă în Europa, dacă Uniunea nu va analiza modul în care poate contribui la reconstrucția acestor țări; evidențiază că acest lucru înseamnă că Comisia și statele membre trebuie să ofere banii necesari pentru a contribui la consolidarea capacității în țările terțe, de exemplu prin facilitarea investițiilor și a educației, consolidarea și punerea în practică a sistemelor de azil, ajutorul pentru o mai bună gestionare a frontierelor și consolidarea sistemelor juridice și judiciare din aceste țări;

Finanțarea destinată țărilor terțe

104.

ia act de faptul că principalul instrument de finanțare destinat finanțării țărilor terțe este Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), care include singura finanțare tematică globală a Uniunii pentru migrație din cadrul Programului privind bunurile publice și provocările globale, care este administrat de Direcția Generală (DG) Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO); ia act, de asemenea, de faptul că, așa cum se întâmplă cu fondurile alocate direct statelor membre, în administrarea ICD sunt implicate și alte DG-uri ale Comisiei și organe ale Uniunii, astfel încât asistența Uniunii pentru țările învecinate este acordată de DG Vecinătate și Negocieri privind Extinderea prin intermediul Instrumentului de asistență pentru preaderare, ajutorul umanitar este acordat de DG Ajutor Umanitar și Protecție Civilă („ECHO”), iar Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”) administrează instrumentul care contribuie la stabilitate și pace; reamintește că, întrucât cele două fonduri gestionate de DG Migrație și Afaceri Interne (HOME) – FAMI și FSI – au și o dimensiune externă, acest lucru înseamnă că pe scena finanțării externe intervine o nouă parte interesată;

105.

salută înființarea recentă a Fondului fiduciar de urgență pentru Africa și acordarea unui buget de 1,8 miliarde EUR acestuia, fiind adăugat astfel un element suplimentar la finanțarea țărilor terțe; invită statele membre să contribuie în continuare la acest fond;

106.

recomandă ca, în conformitate cu AGMM, cei patru piloni tematici care abordează (i) migrația și mobilitatea legale, (ii) migrația neregulamentară și traficul de ființe umane, (iii) protecția internațională și (iv) impactul migrației asupra dezvoltării ar trebui să aibă aceeași importanță în cadrul politicii externe și al finanțării Uniunii;

Transparența finanțării

107.

ia act de faptul că politica UE în materie de migrație este implementată prin diferite instrumente de politică, fiecare dintre acestea având obiective proprii, care nu sunt în mod necesar corelate, iar coordonarea finanțării la nivelul numeroșilor actori implicați este insuficientă; evidențiază faptul că fragmentarea liniilor bugetare și a responsabilităților creează o structură managerială care ar putea îngreuna oferirea unei priviri de ansamblu cuprinzătoare asupra modului în care sunt alocate și, în final, utilizate diferitele fonduri disponibile; evidențiază, de asemenea, faptul că o astfel de fragmentare îngreunează cuantificarea sumei totale cheltuite de Uniune pentru politica în domeniul migrației;

108.

consideră că trebuie oferită o astfel de privire de ansamblu cuprinzătoare asupra finanțării Uniunii în materie de migrație, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, deoarece lipsa unei astfel de priviri de ansamblu reprezintă un obstacol clar în calea transparenței și a unui proces solid de elaborare a politicilor; ia act, în acest sens, de faptul că o opțiune posibilă ar putea fi crearea unui site de internet care să includă o bază de date cu toate proiectele finanțate de Uniune în domeniul politicii migratorii; subliniază că nevoia de transparență se aplică și în cazul liniilor bugetare, pentru a asigura finanțarea corespunzătoare a tuturor obiectivelor politicii migratorii a Uniunii;

109.

reamintește că impactul pozitiv al fondurilor UE în materie de migrație se bazează pe procese la nivel național și la nivelul Uniunii pentru a asigura transparența, monitorizarea eficientă și asumarea răspunderii și consideră că ar trebui să se acorde atenție modului în care monitorizarea și evaluarea pot deveni procese permanente și nu doar procese ex-post și că rolul Curții de Conturi ar trebui consolidat în acest sens; ia act de faptul că ar trebui stabiliți indicatori calitativi și cantitativi comparabili pentru a măsura impactul fondurilor UE și a contribui la evaluarea gradului în care aceste fonduri și-au atins obiectivele;

Finanțarea suplimentară pentru migrație

110.

salută punerea la dispoziție a unei finanțări suplimentare în cadrul bugetului Uniunii pentru 2016, pentru a începe abordarea fenomenului migratoriu actual; evidențiază faptul că cea mai mare parte a acestei noi finanțări reprezintă finanțare care face parte din cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 și care a fost devansată, ceea ce înseamnă că Uniunea cheltuie astăzi ceea ce ar fi trebuit să cheltuie mâine;

111.

este de acord că, deși propunerile bugetare făcute recent și finanțarea suplimentară prevăzută în bugetul Uniunii pentru 2016, inclusiv utilizarea instrumentului de flexibilitate, ar trebui salutate, finanțarea pe termen mediu și lung rămâne un motiv de preocupare; este preocupat de faptul că majorarea sumelor propuse pentru liniile bugetare în cadrul FAMI pe 2016 nu a fost însoțită de o propunere de revizuire a resurselor globale disponibile pentru acest fond pentru perioada de finanțare 2014-2020; înțelege că, dacă nu se schimbă nimic, rezultatul va fi acela că finanțarea în cadrul FAMI se va epuiza cu mult înainte de 2020;

112.

încurajează statele membre să fructifice pe deplin posibilitățile oferite de fonduri care nu sunt legate direct de politica în materie de migrație, dar care pot fi utilizate pentru finanțarea unor acțiuni în acest domeniu (de exemplu, acțiuni de integrare), cum ar fi cele disponibile în cadrul Fondului social european, al Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, al programului Orizont 2020, al Fondului european de dezvoltare regională și al programului „Drepturi și cetățenie”;

113.

recomandă ca, în cadrul revizuirii CFM programate pentru sfârșitul anului 2016, să fie puse la dispoziție resurse suplimentare substanțiale în cadrul bugetului Uniunii, la rubrica 3, Cetățenie, libertate, securitate și justiție, astfel încât să fie disponibilă o finanțare adecvată în raport cu tendințele migratorii și cu necesitățile financiare aferente pentru politicile UE și ale statelor membre în materie de azil, migrație și integrare;

Implicarea societății civile

114.

evidențiază că asigurarea finanțării operaționale constituie o provocare esențială pentru ONG-uri, deoarece, în cea mai mare parte, finanțarea este legată de proiecte; afirmă că inițiativele voluntarilor și cele ale societății civile care vizează acordarea de asistență migranților ar trebui să fie promovate și, atunci când este cazul, finanțate de Comisie și statele membre; invită statele membre și Comisia să încerce, atunci când este cazul și este posibil, să finanțeze proiecte gestionate de organizațiile societății civile care activează în domeniile migrației, integrării și azilului;

115.

reiterează faptul că trebuie asigurată implicarea societății civile în elaborarea acțiunilor Uniunii și a programelor naționale, în conformitate cu principiul parteneriatului, așa cum este prevăzut în FAMI; propune să fie luată în considerare, la nivelul Uniunii, consultarea regulată între Comisie și organizațiile relevante ale societății civile care își desfășoară activitatea în domeniul migrației, azilului și integrării;

Tendințele demografice

116.

ia act de faptul că, înainte de afluxul crescut de migranți în Uniune din 2015, potrivit unui studiu al OCDE și al Comisiei din 2014, populația de vârstă activă (15-64 de ani) din Uniune va scădea cu 7,5 milioane între 2013 și 2020 și, dacă migrația netă ar fi exclusă din proiecții, scăderea ar fi chiar și mai accentuată, deoarece ar însemna o reducere a populației de vârstă activă cu 11,7 milioane;

117.

evidențiază totuși că, în noiembrie 2015, rata șomajului în rândul tinerilor în toate statele membre era de 20 %;

118.

ia act, de asemenea, de faptul că, conform proiecțiilor recente ale Eurostat, ponderea persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau mai mare, în comparație cu cea a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, va crește de la 27,5 % la începutul lui 2013, la aproape 50 % până în 2050; ia act de faptul că acest lucru ar însemna o modificare a raportului actual de la patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mult la doar două persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mult;

Migrația legală a forței de muncă

119.

menționează că temeiul juridic pentru gestionarea migrației legale la nivelul Uniunii este stabilit la articolul 79 din TFUE;

120.

înțelege că articolul 79 alineatul (5) rezervă în mod specific statelor membre dreptul de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă;

121.

evidențiază faptul că Strategia Europa 2020 a identificat necesitatea unei politici cuprinzătoare în materie de migrație a forței de muncă și a unei mai bune integrări a migranților, pentru a se îndeplini obiectivele Uniunii în materie de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;

122.

ia act de faptul că actualul cadru legislativ al Uniunii care reglementează accesul resortisanților din țările terțe pe piața muncii din Uniune este destul de fragmentat, deoarece se axează pe categorii specifice de lucrători mai degrabă decât pe reglementarea, în general, a tuturor lucrătorilor migranți;

123.

consideră că, pe termen lung, Uniunea va trebui să stabilească norme mai generale pentru a reglementa intrarea și șederea resortisanților din țările terțe care caută un loc de muncă în UE, pentru a umple lacunele identificate pe piața muncii din Uniune;

Necesitatea de a îmbunătăți datele

124.

solicită o viziune cuprinzătoare asupra pieței muncii din Uniune, ca o condiție preliminară esențială pentru dezvoltarea politicilor în domeniul pieței muncii; evidențiază că este necesar să se dezvolte instrumente pentru o mai bună identificarea și anticipare a nevoilor prezente și viitoare ale pieței muncii din Uniune; sugerează, în acest sens, că instrumentele existente, cum ar fi cele dezvoltate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) sau OCDE, ar putea fi îmbunătățite și chiar fuzionate cu statisticile internaționale privind oferta potențială de forță de muncă din țările terțe, pentru a oferi o imagine mai exactă asupra situației;

125.

consideră că îmbunătățirea datelor și a instrumentelor de analiză a acestor date nu poate decât să îi ajute pe factorii de decizie politică să stabilească viitoarele politici în materie de migrație și că Uniunea și statele membre ar trebui să identifice lacunele de pe propriile piețe ale muncii, ceea ce ar contribui la ocuparea unor locuri de muncă care, altfel, ar rămâne vacante;

Exploatarea prin muncă

126.

ia act de faptul că exploatarea prin muncă poate avea loc ca o consecință a traficului de persoane sau a introducerii ilegale de migranți, sau chiar în absența acestora, astfel încât, în unele state membre în care exploatarea nu este încadrată penal, cei care exploatează migranții în situație neregulamentară nu sunt trași la răspundere;

127.

regretă faptul că riscul scăzut de identificare și/sau urmărire penală a angajatorilor care exploatează munca migranților în situație neregulamentară constituie un factor important al exploatării prin muncă, în special în sectoarele cele mai expuse acestui risc (agricultura, construcțiile, hotelurile și restaurantele, muncile casnice și serviciile de îngrijire); recomandă, pentru a rezolva această situație de impunitate, în primul rând, să se asigure incriminarea și pedepsirea corespunzătoare în temeiul dreptului național a tuturor cazurilor grave de exploatare prin muncă și, în al doilea rând, să se intensifice inspecțiile la locul de muncă în sectoarele vulnerabile;

128.

ia act de faptul că, în prezent, multe state membre incriminează exploatarea prin muncă doar atunci când aceasta are loc ca o formă de trafic, ceea ce lasă o lacună importantă în toate cazurile în care exploatatorii nu au fost implicați în traficul de persoane sau implicarea lor nu poate fi dovedită;

129.

reiterează faptul că procedurile speciale care facilitează depunerea plângerilor, prevăzute de Directiva 2009/52/CE de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală („Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor”), ar trebui puse în aplicare pe deplin și aplicate corect; consideră că este necesară o protecție sporită a victimelor traficului și a migranților introduși ilegal în Uniune care cooperează și facilitează urmărirea penală a traficanților și/sau a persoanelor care introduc ilegal migranți; sugerează că, în plus, ar trebui sprijinită înființarea unei coaliții europene a întreprinderilor împotriva traficului de persoane, așa cum s-a propus în Strategia împotriva traficului de persoane din 2014, cu scopul de a dezvolta lanțuri de aprovizionare care nu implică traficul de persoane;

130.

consideră că, în cele din urmă, toate eforturile de eradicare a exploatării prin muncă trebuie depuse dintr-o dublă perspectivă: o urmărire penală eficace a angajatorilor abuzivi, alături de protecția victimelor acestui tip de exploatare;

Revizuirea cărții albastre

131.

reamintește că, în Agenda privind migrația, Comisia și-a anunțat intenția de a revizui Directiva privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate („Directiva privind cartea albastră”), concentrându-se în special pe domeniul de aplicare (posibila includere a întreprinzătorilor care doresc să investească în Europa) și îmbunătățind normele privind mobilitatea în cadrul UE;

132.

reiterează faptul că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei actuale privind cartea albastră subliniază lacunele acesteia, inclusiv nivelul foarte limitat de armonizare determinat de competențele discreționare ample pe care aceasta le acordă statelor membre, în special dreptul statelor membre de a menține sisteme naționale paralele;

133.

consideră, de asemenea, că este clar că directiva ar trebui să vizeze nu doar persoanele înalt calificate, ci și anumite ocupații care necesită calificări înalte, pentru care s-a dovedit că există un deficit al forței de muncă; consideră, în plus, că revizuirea cărții albastre ar trebui să fie ambițioasă și cu obiective specifice și că ar trebui să încerce să elimine inconsecvențele din actuala directivă, în special în ceea ce privește sistemele naționale paralele; recomandă să se aibă în vedere revizuirea domeniului de aplicare pentru a-i include pe resortisanții din țările terțe care ar putea contribui la acoperirea lacunelor identificate pe piețele muncii din Uniune;

o

o o

134.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre și EASO, Frontex, Europol, Eurojust, FRA, eu-LISA, Consiliului Europei, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.


(1)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(2)  JO C 93, 9.3.2016, p. 165.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.

(5)  http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/09/28-eunavfor/.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.

(7)  Actualitățile Frontex: http://frontex.europa.eu/news/number-of-migrants-arriving-in-greece-dropped-by-half-in-november-cITv3V.

(8)  OIM și UNICEF, Sinteză a datelor: migrația copiilor în Europa, http://www.iom.int/sites/default/files/press_release/file/IOM-UNICEF-Data-Brief-Refugee-and-Migrant-Crisis-in-Europe-30.11.15.pdf.

(9)  Buletinul informativ al EASO, noiembrie-decembrie 2015, https://easo.europa.eu/wp-content/uploads/EASO-Newsletter-NOV-DEC_-20151.pdf.

(10)  UE+ este formată din UE-28 plus Norvegia și Elveția.

(11)  UNHCR – Greece data snapshot – 7 martie 2016.

(12)  OIM, Missing Migrants Project, http://missingmigrants.iom.int/.

(13)  Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului.

(14)  Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

(15)  Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 prevede standarde minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsuri de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).

(16)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(17)  Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/33


P8_TA(2016)0103

Rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2014/2252(INI))

(2018/C 058/03)

Parlamentul European,

având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (1),

având în vedere aranjamentele de ordin practic convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și Consiliu pentru aplicarea articolului 294 alineatul (4) din TFUE în cazul acordurilor în primă lectură,

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011 (2),

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010) (3),

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă (4),

având în vedere Raportul anual pe 2012 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2013)0566) și Raportul anual pe 2013 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2014)0506),

având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2014 referitoare la reglementarea inteligentă,

având în vedere concluziile Conferinței președinților parlamentelor Uniunii Europene din 21 aprilie 2015,

având în vedere rapoartele bianuale ale COSAC privind Evoluțiile în procedurile Uniunii Europene și practici relevante pentru examinarea parlamentară din 27 septembrie 2012, 17 mai 2013, 4 octombrie 2013, 19 iunie 2014, 14 noiembrie 2014,

având în vedere raportul final din 14 octombrie 2014 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă intitulat „Reducerea birocrației în Europa – moștenire și perspective” (5),

având în vedere articolul 52 și articolul 132 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0301/2015),

A.

întrucât, în 2012, Comisia a primit avize motivate referitoare la 83 de propuneri legislative; întrucât numărul total de documente primite în 2012 a fost de 292, inclusiv acele documente care nu s-au calificat ca avize motivate;

B.

întrucât, în 2013, Comisia a primit avize motivate referitoare la 99 de propuneri legislative; întrucât numărul total de documente primite în 2013 a fost de 313, inclusiv acele documente care nu s-au calificat ca avize motivate;

C.

întrucât, în 2012, parlamentele naționale au emis 12 avize motivate cu privire la propunerea Monti II (6), reprezentând 19 voturi (pragul fiind de 18) și astfel, pentru prima dată, a fost declanșată o așa-numită procedură a „cartonașului galben”, care impune ca instituția care a prezentat propunerea să o revizuiască și să-și motiveze decizia luată în sensul de a o retrage, de a o modifica sau de a o menține ca atare;

D.

întrucât Comisia a retras propunerea Monti II, dar a declarat că consideră că propunerea respectă principiul subsidiarității și că ea a fost retrasă din cauza sprijinului insuficient manifestat la Parlamentul European și la Consiliul de Miniștrii (7);

E.

întrucât, în 2013, parlamentele naționale au emis 13 avize motivate cu privire la propunerea de înființare a unui Parchet European (8), reprezentând 18 voturi, declanșând astfel cea de a doua procedură a cartonașului galben;

F.

întrucât Comisia a conchis că propunerea sa respectă principiul subsidiarității și că nu este necesară retragerea sau modificarea acesteia; întrucât Comisia a declarat că, în cadrul procesului legislativ, ea va acorda atenția cuvenită avizelor motivate (9);

G.

întrucât mai multe parlamente naționale s-au declarat preocupate de abordarea Comisiei, considerând că motivarea și argumentele prezentate de aceasta sunt insuficiente; întrucât în Comisia pentru afaceri juridice și în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din cadrul Parlamentului European au loc dezbateri pe această temă;

H.

întrucât, în cadrul negocierilor ulterioare cu Consiliul referitoare la Parchetul European, sfera și metodologia de lucru au fost restrânse în comparație cu propunerea inițială cu privire la care au fost emise avizele;

I.

întrucât, dat fiind dreptul său de inițiativă, Comisiei îi incumbă răspunderea de a asigura că opțiunile corecte cu privire la oportunitatea și modalitatea de a propune o acțiune la nivelul UE sunt adoptate într-o fază timpurie a procesului politic;

J.

întrucât Comisia este în curs de a revizui orientările care se aplică procesului de evaluare a impactului, care include luarea în considerare a subsidiarității și proporționalității;

K.

întrucât Parlamentul și-a înființat propria Unitate de evaluare a impactului care, în 2013, a întocmit 50 de analize inițiale și două analize detaliate ale evaluărilor de impact ale Comisiei;

L.

întrucât parlamentele naționale au remarcat că includerea unor competențe delegate semnificative și numeroase îngreunează evaluarea cu eficacitate a conformității normelor finale cu principiul subsidiarității;

M.

întrucât controlul subsidiarității și proporționalității, precum și evaluarea impactului se realizează doar la începutul procesului legislativ;

1.

constată că principiile subsidiarității și proporționalității sunt principii directoare fundamentale pentru Uniunea Europeană;

2.

subliniază că exercitarea competențelor UE ar trebui să se bazeze pe principiile subsidiarității și proporționalității, astfel cum se afirmă la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană; salută faptul că în 2012 și 2013 respectarea acestor principii a fost controlată atent de instituțiile Uniunii Europene, precum și de parlamentele naționale;

3.

salută participarea mai activă și implicarea mai profundă a parlamentelor naționale în procesul legislativ european în ultimii ani, care a condus la creșterea sensibilizării cu privire la principiile pe care se întemeiază UE, inclusiv principiile subsidiarității și proporționalității în context interinstituțional; observă însă că se impune continuarea eforturilor în acest context; recomandă, ca prim pas, Comisiei să inițieze dezbateri anuale cu fiecare parlament național, astfel încât să consolideze dialogul dintre Comisie și parlamentele naționale;

4.

consideră, în plus, că principiile subsidiarității și proporționalității constituie punctul de plecare pentru formularea politicilor; subliniază, prin urmare, importanța de a se evalua la începutul procesului legislativ dacă obiectivele politice pot fi realizate mai bine la nivel european decât prin intermediul inițiativelor naționale sau regionale;

5.

remarcă importanța parlamentelor, a impactului lor teritorial și a apropierii lor de cetățeni și solicită sporirea implicării lor, după caz, în sistemul de avertizare timpurie;

6.

observă, cu toate acestea, că majoritatea avizelor emise de parlamentele naționale sunt prezentate doar de câteva camere naționale; încurajează celelalte camere să se implice mai mult în dezbaterea europeană;

7.

subliniază necesitatea ca instituțiile europene să respecte principiile subsidiarității și proporționalității incluse la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Protocolul nr. 2 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care au un caracter general și sunt obligatorii pentru instituțiile care exercită competențele Uniunii, cu excepția domeniilor care sunt de competența exclusivă a Uniunii, unde principiul subsidiarității nu se aplică;

8.

consideră că mecanismul de verificare al principiului subsidiarității este de o importanță majoră pentru colaborarea dintre instituțiile europene și instituțiile naționale;

9.

observă faptul că rapoartele anuale întocmite de Comisie sunt întrucâtva superficiale și invită Comisia să aibă în vedere pregătirea unor rapoarte mai amănunțite despre modul în care subsidiaritatea și proporționalitatea sunt respectate la elaborarea politicilor UE;

10.

ia act de metodologia utilizată de către Comisie pentru rapoartele anuale pe 2012 și 2013, care, în statisticile sale, clasifică avizele motivate prezentate de parlamentele naționale cu privire la un pachet de propuneri ca un aviz motivat unic și nu ca un aviz motivat referitor la fiecare propunere în parte;

11.

constată că, luate în ansamblu, ponderea avizelor motivate a crescut în mod semnificativ ca procent din numărul total de documente prezentate în comparație cu 2010 și 2011 și că, în 2012, avizele motivate au reprezentat 25 % din totalul documentelor prezentate, în timp ce în 2013 ele au reprezentat 30 % din totalul documentelor prezentate de parlamentele naționale în cadrul procesului stipulat în Protocolul nr. 2; observă, în acest sens, consultarea parlamentelor naționale în procesul legislativ;

12.

subliniază că 2012 a fost primul an în care parlamentele naționale au făcut uz de așa-numita procedură a „cartonașului galben” cu privire la principiul subsidiarității, ca răspuns la propunerea Comisiei de regulament privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii (Monti II); observă că, deși Comisia a ajuns la concluzia că principiul subsidiarității nu a fost încălcat, a trebuit să retragă propunerea din cauza lipsei de sprijin politic; remarcă faptul că un al doilea așa-zis „cartonaș galben” a fost invocat în anul 2013 cu privire la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului privind înființarea Parchetului European (EPPO); observă că Comisia a concluzionat că propunerea respectă principiul subsidiarității și a decis să o păstreze;

13.

observă că avizele motivate emise de parlamentele naționale scot în evidență existența unor interpretări diferite date principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește, în acest context, că principiul subsidiarității, astfel cum este formulat în tratate, îi permite Uniunii Europene să intervină în domenii care nu sunt de competența sa exclusivă „numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”; reamintește, de asemenea, că „în temeiul principiului proporționalității, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor”; încurajează parlamentele naționale să respecte litera TUE atunci când evaluează respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității; recomandă în mod ferm parlamentelor naționale și instituțiilor europene să se angajeze în schimburi de opinii și practici de control al subsidiarității și proporționalității;

14.

observă că avizele motivate prezentate de parlamentele naționale variază în mod considerabil cu privire la formă și la tipurile de argumente aduse; regretă absența unor „modele” comune, ceea ce face mai dificilă evaluarea bazei de intervenție a parlamentelor naționale;

15.

reamintește preocuparea exprimată în unele rapoarte anterioare ale Parlamentului cu privire la cazurile în care subsidiaritatea nu a fost abordată în mod corespunzător în evaluările de impact întocmite de către Comisie; reamintește, de asemenea, că această chestiune a fost ridicată în rapoartele anuale întocmite de Comitetul de evaluare a impactului (IAB); constată că IAB a considerat că peste 30 % dintre evaluările de impact revizuite în 2012 și 2013 cuprindeau analize nesatisfăcătoare ale principiului subsidiarității; își exprimă preocuparea cauzată de faptul că acest procent a crescut la 50 % în 2014 și îndeamnă Comisia ca, la revizuirea orientărilor sale pentru evaluările de impact, să soluționeze această problemă și să inverseze respectiva tendință;

16.

observă importanța analizelor impactului ca instrumente pentru sprijinirea activității decizionale în cadrul procesului legislativ și subliniază, în acest sens, necesitatea luării în considerare în mod corespunzător a aspectelor referitoare la subsidiaritate și la proporționalitate;

17.

subliniază că evaluările de impact exhaustive care analizează în amănunt în ce măsură este respectată subsidiaritatea sunt esențiale pentru ameliorarea încrederii cetățenilor, care consideră, adesea, că principiul subsidiarității este un aspect esențial al procesului democratic; evidențiază, prin urmare, faptul că verificarea subsidiarității ar putea fi considerată un instrument important de reducere a așa-numitului „deficit democratic”;

18.

reiterează solicitarea făcută în rezoluția sa menționată mai sus, din 14 septembrie 2011, de utilizare a evaluărilor de impact naționale ca o completare a celor realizate de către Comisie – a căror reformă este în curs de dezbatere – în sprijinul legislației propuse; consideră că unitățile de evaluare a impactului recent create în Parlament vor aduce o completare pozitivă la activitatea Comisiei;

19.

își exprimă dezamăgirea cu privire la răspunsul Comisiei dat parlamentelor naționale în cazurile în care au fost emise cartonașe galbene; este încredințat că Comisia trebuie să răspundă pe larg tuturor preocupărilor exprimate de parlamentele naționale, inclusiv și în mod individual, în cadrul unui dialog purtat în plus față de avizele publicate; consideră că este, de asemenea, necesar ca Comisia să se prezinte în fața comisiei sau comisiilor pertinente ale Parlamentului pentru a-și explica poziția în mod amănunțit;

20.

subliniază faptul că procedura „cartonașului galben”, care este un instrument de influențare a procesului de luare a deciziilor la nivelul UE, ar putea fi consolidată în mod eficient printr-un schimb de informații timpuriu cu privire la poziția parlamentelor naționale și, prin urmare, încurajează parlamentele naționale să facă schimb de opinii privind sfera și metodele de evaluare utilizate pentru evaluarea respectării principiilor subsidiarității și proporționalității;

21.

este încredințat că dialogul politic devine din ce în ce mai important în ceea ce privește respectarea subsidiarității; consideră că dialogul politic ar trebui să fie îmbunătățit nu numai în cazurile în care se declanșează o procedură cu cartonaș galben sau cu cartonaș portocaliu, ci ca regulă generală; salută, în această privință, inițiativa Comisiei Juncker de a se prezenta în fața mai multor parlamente naționale și îi solicită Parlamentului să ia în considerare inițiative similare; este încredințat că raportorii ar putea fi încurajați să aibă contacte mai susținute cu parlamentele naționale, în special deoarece video-conferințele sau alte metode de contact online devin mai facile și mai eficace;

22.

subliniază că instituțiile europene și parlamentele naționale ar trebui să promoveze în continuare o „cultură a subsidiarității” în întreaga UE; recomandă două inițiative specifice care ar contribui în prezent la o mai bună analiză a subsidiarității în cadrul procesului legislativ și anume facilitatea unei mai mari integrări a pozițiilor, perspectivelor sau a altor sugestii formulate de parlamentele naționale în cadrul dialogului politic, în special în cursul activităților pregătitoare, cum ar fi Cărțile verzi sau Cărțile albe ale Comisiei, și luând în considerare prelungirea perioadei de consultare a parlamentelor naționale în condițiile verificării subsidiarității dacă parlamentele naționale solicită acest lucru din motive de constrângeri de timp pe baza unor motive obiective justificate, cum ar fi dezastrele naturale și perioadele de vacanță, care urmează să fie convenită între parlamentele naționale și Comisie; consideră că acest lucru ar putea fi realizat printr-o acțiune politică convenită în primul rând între instituții și parlamentele naționale, fără a se provoca vreo întârziere în ce privește adoptarea legislației pertinente;

23.

dacă statele membre convin să extindă termenul acordat parlamentelor naționale pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, această modificare ar trebui inclusă în următoarea revizuire a tratatului; o astfel de prelungire a termenului ar putea fi prevăzută ulterior și în legislația secundară;

24.

consideră că este important ca procedura „cartonașului galben” să fie ușor de implementat pentru parlamente, reafirmând, în același timp, principiul subsidiarității în conformitate cu tratatele;

25.

ia act de faptul că o serie de parlamente naționale în cadrul COSAC și-au exprimat interesul în propunerea privind introducerea unui „card verde” ca instrument de îmbunătățire a dialogului politic, fapt care ar oferi parlamentelor naționale, care în prealabil au obținut sprijinul Parlamentului, posibilitatea să formuleze propuneri constructive în atenția Comisiei și ținând cont în mod corespunzător de dreptul de inițiativă al acesteia;

26.

remarcă faptul că propunerile legislative pot suferi modificări dramatice în cursul procesului de adoptare de către instituții; reamintește că respectarea principiului subsidiarității este verificată numai la începutul procesului legislativ, și nu la finalul acestuia; reamintește, de asemenea, că evaluările de impact sunt întocmite, cel mai adesea, numai pentru stadiile inițiale ale procesului legislativ, și nu pentru cele finale ale acestuia; subliniază necesitatea unei evaluări la jumătatea perioadei, după demararea procedurii de adoptare, precum și la sfârșitul procesului legislativ, creând, în anumite cazuri, posibilitatea emiterii unui avertisment către statele membre care nu respectă principiul subsidiarității;

27.

solicită, de aceea, efectuarea a încă unei verificări a subsidiarității și a unei evaluări complete a impactului la încheierea negocierilor legislative și înainte de adoptarea textului final, pentru ca respectarea subsidiarității să poată fi garantată și să se poată efectua evaluări care să includă și proporționalitatea; este încredințat că o astfel de perioadă de „calmare” i-ar ajuta pe cei care elaborează politici să aprecieze dacă legislația respectă principiile Uniunii și ar mări transparența în ceea ce privește rezultatele unor perioade de negocieri adesea intense;

28.

ia act de noile obiective ale politicii Comisiei privind inițiativele și propunerile de legislație a UE, și anume: cost minim; beneficii pentru cetățeni, mediul de afaceri și lucrători; evitarea sarcinilor de reglementare inutile;

29.

consideră că programele aferente cadrului financiar multianual ar trebui să evalueze și să demonstreze respectarea principiului subsidiarității în ceea ce privește valoarea adăugată demonstrabilă în cadrul statelor membre beneficiare;

30.

solicită Comisiei, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, să simplifice procedura de solicitare de fonduri UE, pentru ca această procedură să devină mai eficientă și orientată spre rezultate;

31.

își subliniază angajamentul de a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității prin evaluări ale rapoartelor sale legislative din proprie inițiativă, analize ex ante ale evaluărilor de impact ale Comisie și prin evaluarea constantă a valorii adăugate potențiale a UE și a costului „non-Europei”;

32.

ia act, de discuțiile recente cu privire la soluționarea litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) și de propunerile Comisiei de înlocuire a modelului actual; reamintește că articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene desemnează politica comercială comună drept un domeniu ce este în întregime de competența exclusivă a Uniunii, care ar trebui să se bazeze pe principii uniforme; remarcă faptul că, în consecință, principiul subsidiarității nu se aplică politicii comerciale comune;

33.

invită statele membre să deblocheze Convenția Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul litigiilor dintre state și investitori (UNCITRAL), pentru ca Comisia s-o semneze în numele întregii Uniuni; deplânge situația actuală, în care unele state membre sunt parte la convenție, în timp ce altele nu; consideră că acest exemplu subliniază nevoia de claritate sporită în toate aspectele ce privesc sfera de aplicare a competenței exclusive a Uniunii în materie de investiții directe; reamintește că politicile diferite practicate de statele membre în ceea ce privește protejarea investițiilor au dus la situația actuală, în care statele membre sunt parte la aproximativ 1 400 de tratate bilaterale privind investițiile, uneori cu prevederi diferite, care ar putea conduce la un tratament variabil al investitorilor din UE în afara Uniunii, în funcție de originea investiției respective;

34.

în ceea ce privește asistența financiară furnizată de UE țărilor terțe, respectiv asistența macrofinanciară, solicită studii de impact ex-ante și ex-post amănunțite privind proporționalitatea măsurilor propuse pentru asigurarea caracterului eficient și util al asistenței oferite partenerilor noștri în dificultate; insistă asupra necesității instituirii unei condiționalități pentru acordarea asistenței și a bunului control al utilizării fondurilor, inclusiv măsuri în legătură cu prevenirea și lupta împotriva fraudei și a corupției și un control amănunțit efectuat de Parlament; solicită o integrare strictă a instrumentelor externe ale UE, combinând politica comercială, de dezvoltare și politica externă; subliniază că statele membre trebuie să demonstreze un angajament mai mare în acest sens;

35.

subliniază deosebita importanță a bunei consultări, a dialogului și implicării cetățenilor, a întreprinderilor (și anume a IMM-urilor) și a societății civile în procesul decizional de la nivelul UE privind politica comercială.

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(2)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0061.

(3)  JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117.

(4)  JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.

(5)  http://ec.europa.eu/smart-regulation/refit/admin_burden/docs/08-10web_ce-brocuttingredtape_en.pdf

(6)  Propunere de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii (COM(2012)0130).

(7)  Scrisoarea din 12 septembrie 2012 adresată parlamentelor naționale de către vicepreședintele Šefčovič.

(8)  Propunerea Comisiei de instituire a Parchetului European (EPPO) (COM(2013)0534).

(9)  Comunicarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 către Parlamentul European, Consiliu și parlamentele naționale privind revizuirea Propunerii de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European în ceea ce privește principiul subsidiarității, în conformitate cu Protocolul nr. 2 (COM(2013)0851).


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/39


P8_TA(2016)0104

Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT)

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective (2014/2150(INI))

(2018/C 058/04)

Parlamentul European,

având în vedere Acordurile interinstituționale privind o mai bună legiferare (1),

având în vedere modalitățile practice convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru punerea în aplicare a articolului 294 alineatul (4) din TFUE în cazul acordurilor în prima lectură,

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011 (2),

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (3),

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (4),

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010) (5),

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă (6),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente (7),

având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2014 referitoare la reglementarea inteligentă,

având în vedere Raportul Comisiei referitor la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective(COM(2014)0368),

având în vedere comunicările anterioare ale Comisiei privind reglementarea adecvată și funcțională a UE (COM(2012)0746 și COM(2013)0685),

având în vedere Raportul Comisiei referitor la subsidiaritate și proporționalitate (al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011) (COM(2012)0373),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii” (COM(2013)0122),

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind monitorizarea și consultarea cu privire la reglementarea inteligentă pentru IMM-uri (SWD(2013)0060),

având în vedere Comunicarea Comisiei privind reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană (COM(2010)0543),

având în vedere Orientările Comisiei privind consultarea părților interesate pe anul 2014,

având în vedere Raportul final din 24 iulie 2014 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă, intitulat „Reducerea birocrației în Europa – moștenire și perspective” și, în special, opinia contrară exprimată în anexa 12 de patru membrii ai Grupului la nivel înalt pe fondul unei pledoarii în favoarea lucrătorilor, a sănătății publice, a mediului și a consumatorilor,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014 (8),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – o agendă a UE” (COM(2015)0215),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Propunere de acord interinstituțional privind o mai bună legiferare” (COM(2015)0216),

având în vedere Decizia Comisiei privind crearea platformei REFIT C(2015)3261 și Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma REFIT – structură și mod de lucru” (C(2015)3260),

având în vedere hotărârea Președintelui Comisiei Europene privind instituirea unui Comitet independent de control normativ, C(2015)3263, Comunicarea Comisiei intitulată „Comitetul de control normativ – misiune, sarcini și personal” (C(2015)3262) și Comunicarea Comisiei privind expunerea de motive standard (C(2015)3264/2),

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Orientări pentru o mai bună legiferare” (SWD(2015)0111),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0208/2015),

A.

întrucât programul REFIT reprezintă o componentă centrală a noii strategii a Comisiei pentru o mai bună legiferare;

B.

întrucât programul REFIT vizează consolidarea procedurilor pentru o mai bună legiferare, simplificarea dreptului UE și reducerea poverilor administrative și normative, precum și angajarea pe calea către buna guvernanță având la bază politici elaborate pornind de la date concrete, în care evaluările de impact și evaluările ex post joacă un rol esențial, fără să înlocuiască deciziile politice;

C.

întrucât Comisia a instituit o nouă platformă REFIT, menită să sprijine activitatea Comisiei în cadrul programului REFIT, care este alcătuită din două grupuri: „grupul reprezentanților guvernelor”, format din experți la nivel înalt din administrația publică a fiecărui stat membru, și „grupul părților interesate”, compus din maximum 20 de experți, doi dintre aceștia reprezentând Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, ceilalți fiind reprezentanți ai sectorului economic, inclusiv ai IMM-urilor, ai partenerilor sociali și ai organizațiilor societății civile;

D.

întrucât tabloul de bord anual REFIT permite evaluarea progreselor înregistrate în toate domeniile de politică și a fiecărei inițiative identificate de Comisie, inclusiv acțiunile întreprinse de Parlamentul European și de Consiliu;

E.

întrucât Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003 a devenit caduc din perspectiva mediului legislativ actual, creat prin Tratatul de la Lisabona;

F.

întrucât, în ultimii ani, agenda privind o mai bună legiferare a contribuit totuși la îmbunătățirea practicilor legislative; întrucât numărul mare de denumiri și programe diferite introduse de Comisie în acest domeniu, cum ar fi „mai buna reglementare”, „mai buna legiferare”, „reglementarea inteligentă”, „reglementarea adecvată”, „a gândi mai întâi la scară mică”, „verificarea adecvării”, „ABR+” nu asigură claritatea și transparența necesare cu privire la obiectivele măsurilor, în special pentru cetățeni și, prin urmare, ar trebui combinate mai bine;

G.

întrucât prin Comunicarea sa din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – o agendă a UE”, Comisia a propus o abordare coerentă și holistică pentru o mai bună legiferare, care ia în considerare întregul ciclu politic al procesului de legiferare și implică interacțiunea orientată a tuturor instituțiilor și întrucât, din acest motiv, comunicarea va fi atent analizată de Parlament cu scopul de a obține cele mai bune rezultate cu putință în interesul cetățenilor Uniunii;

H.

întrucât scopurile și obiectivele Uniunii, stipulate la articolul 3 din TUE, prezintă, toate, aceeași importanță; întrucât Comisia subliniază faptul că Programul REFIT nu pune sub semnul îndoielii obiectivele politicilor existente și nici nu ar trebui să afecteze negativ sănătatea și siguranța cetățenilor, consumatorii, lucrătorii sau mediul;

I.

întrucât, în cea de a doua jumătate a anului 2014, Comisia a desfășurat consultări publice referitoare la revizuirea orientărilor sale privind evaluările de impact și consultarea părților interesate;

J.

întrucât Comisia a aplicat, pentru prima dată, atunci când și-a stabilit programul de lucru pe 2015, așa-numitul principiu al discontinuității politice ca justificare pentru retragerea unui număr uriaș de propuneri legislative pendinte;

K.

întrucât, în programul său de lucru pe 2015, Comisia a preconizat să își concentreze activitatea asupra provocărilor economice și sociale majore, iar noua sa structură urmărește să garanteze o abordare politică mai coerentă, mărind prin aceasta transparența în UE și, astfel gradul de acceptare în rândul cetățenilor;

Mai buna reglementare

1.

ia act de decizia Președintelui Comisiei, Juncker, de a încredința portofoliul mai bunei reglementări primului vicepreședinte al Comisiei, ceea ce constituie un răspuns la solicitările în acest sens ale Parlamentului și scoate în evidență marea importanță politică a acestei chestiuni; se așteaptă ca această numire să aibă ca rezultat o legislație europeană de cea mai bună calitate cu putință, care să satisfacă așteptările cetățenilor și ale părților interesate și să garanteze că obiectivele politicilor publice, inclusiv cele legate de consumatori, de mediul ambiant și cele legate de standardele sociale și de siguranță nu sunt periclitate;

2.

relevă faptul că o mai bună reglementare acoperă „cultura” administrației publice la toate nivelurile Uniunii Europene, ținând seama de birocratizarea excesivă la nivelul Uniunii, precum și de nevoia unei simplificări a acestei legislații, și include implementarea și aplicarea actelor Uniunii la nivel european, precum și național, regional și local, în scopul asigurării bunei administrări și a „conduitei favorabile Europei” la toate nivelurile;

3.

subliniază că Comisia ar trebui să acorde prioritate elaborării anumitor măsuri și să se concentreze asupra calității legislației și a mai bunei puneri în executare a legislației existente și nu asupra numărului de acte legislative; subliniază, în acest sens, că nu costurile, ci calitatea legislației singurul reper adecvat și că programul REFIT nu trebuie utilizat pentru a submina sustenabilitatea niciunor standarde sociale, de muncă, de mediu sau legate de consumatori;

4.

sugerează ca Comisia să analizeze introducerea unor „clauze de caducitate” în cuprinsul inițiativelor legislative limitate în timp, cu condiția ca aceasta să nu conducă la nesiguranță juridică, și să includă, dacă este cazul, în măsurile legislative „clauze de revizuire” pentru evaluarea regulată a relevanței permanente a acestora la nivel european;

5.

relevă faptul că, de obicei, un standard european înlocuiește 28 de standarde naționale, ceea ce consolidează piața internă și conduce la mai puțină birocrație;

6.

salută pachetul de măsuri din 19 mai 2015 urmărind mai buna reglementare; sprijină angajamentul permanent manifestat de Comisie față de agenda pentru o mai bună legiferare; subliniază faptul că activitatea prevăzută în comunicarea REFIT ar trebui să fie privită ca un proces continuu, care să asigure că legislația în vigoare la nivel european este adecvată scopului, să contribuie la atingerea obiectivului comun al legiuitorilor și să răspundă așteptărilor cetățenilor, în particular ale angajaților, ale întreprinderilor și ale altor părți interesate;

7.

ia act de angajamentul Comisiei referitor la un nou acord interinstituțional privind mai buna legiferare care să țină seama de modificările introduse de Tratatul de la Lisabona și de Acordul-cadru dintre Parlament și Comisie, să consolideze cele mai bune practici din domenii ca planificarea legislativă, evaluările impactului, controalele sistematice ex-post ale legislației UE și implementarea și utilizarea actelor delegate și a celor de punere în aplicare, și ia act de încheierea negocierilor;

8.

salută asigurările date de Comisie că strategia sa privind o mai bună legiferare nu vizează dereglementarea anumitor domenii de politică sau punerea sub semnul întrebării a valorilor esențiale, precum protecția socială, protecția mediului și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la sănătate;

9.

recunoaște activitatea intensă, pe termen lung, a Grupului la nivel înalt al părților interesate independente, care a prezentat propuneri vizând reducerea poverilor administrative ale Comisiei Europene și a identificat bune practici transpunere în practică a legislației UE în statele membre într-un mod cât mai puțin birocratic cu putință; ia act de faptul că patru membri ai Grupului la nivel înalt al părților interesate independente s-au pronunțat împotriva mai multora dintre concluziile prezentate în raportul final al grupului cu privire la poverile administrative și au formulat o opinie contrară; se așteaptă ca Comisia să țină seama de preocupările tuturor părților interesate implicate în proces;

10.

subliniază importanța dialogului social și a respectării autonomiei partenerilor sociali; subliniază, în particular cu referire la articolul 9 din TFUE, că, în conformitate cu articolul 155 din TFUE, partenerii sociali pot încheia acorduri care pot fi constitui baza pentru o legislație europeană la cererea comună a părților semnatare; se așteaptă ca Comisia să respecte autonomia părților și acordurile negociate ale acestora și să ia în serios preocupările lor, și subliniază că agenda privind o mai bună reglementare nu ar trebui să servească drept pretext pentru a trece cu vederea sau a ocoli acordurile încheiate între partenerii sociali și, în consecință, ar respinge orice evaluări de impact având ca obiect acordurile partenerilor sociali;

11.

relevă că, în cursul legislaturii parlamentare anterioare, alegerea între actele de punere în aplicare și actele delegate a generat numeroase dispute interinstituționale; consideră că, din această cauză, este important să se elaboreze orientări specifice, așa cum a solicitat Parlamentul European în rezoluţia sa adoptată la 25 februarie 2014;

12.

salută anunțul Comisiei privind simplificarea gestionării fondurilor disponibile în cadrul politicii agricole comune (PAC), al fondurilor structurale și de investiții europene și al programului Orizont 2020;

Transparența și consultarea părților interesate

13.

salută recunoașterea de către Comisie a rolului important jucat de procesul de consultare în cadrul Programului REFIT; relevă faptul că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din TUE, tuturor instituțiilor UE li se cere să mențină un dialog deschis, transparent și regulat cu reprezentanții asociațiilor societății civile; le solicită instituțiilor să acorde o atenție specială dialogului obligatoriu și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă;

14.

observă că, prin creșterea transparenței, UE poate funcționa mai eficient, iar încrederea societății civile în UE poate fi consolidată;

15.

salută, în acest sens, afirmația Comisiei potrivit căreia dialogul cu cetățenii, partenerii sociali și alte părți interesate din mediul economic sau societatea civilă să contribuie la elaborarea unei legislații a UE transparente, eficace și coerente și sprijină intenția Comisiei de a indica cu mai multă exactitate în ce fel ajunge la propunerile pe care le prezintă, de exemplu sub forma unor texte legislative sau comunicări ale Comisiei;

16.

constată că, în cadrul strategiei sale privind mai buna legiferare, Comisia acordă un rol semnificativ mai mare consultărilor publice; ia act de faptul că în viitor Comisia va desfășura perioade de consultări publice de 12 săptămâni a) înainte de elaborarea de noi propuneri legislative și b) atunci când legislația existentă este evaluată și face obiectul verificării adecvării și c) cu privire la foile de parcurs și evaluările de impact ex-ante; observă, de asemenea, că și ulterior adoptării unei propuneri, Comisia va da posibilitatea cetățenilor și părților interesate de a-și exprima punctul de vedere cu privire la o propunere în interval de opt săptămâni și va comunica pozițiile exprimate Consiliului și Parlamentului;

17.

în acest context, îi solicită Comisiei să asigure o evaluare echilibrată și transparentă a pozițiilor și reacțiilor formulate de toți participanții la procesul de consultări și în special să garanteze că consultările publice nu pot fi utilizate abuziv în interesul unor organizații ale părților interesate bine finanțate și organizate; invită Comisia să publice concluziile consultărilor;

18.

observă că evaluările de impact ar trebui publicate doar din momentul în care Comisia a adoptat inițiativa politică în cauză; din perspectiva transparenței deciziilor Comisiei, consideră că este necesar ca evaluările de impact să fie publicate și în cazul în care Comisia decide să nu inițieze o propunere legislativă;

19.

remarcă faptul că, cu statutul consultativ de care beneficiază, Comitetul Economic și Social European joacă un rol-cheie în ceea ce privește reprezentarea societății civile; constată că și Comitetul Regiunilor, care se bucură, de asemenea, de un statut consultativ, joacă un rol-cheie în ceea ce privește reprezentarea autorităților regionale și locale din UE și evaluarea modului în care este implementată legislația UE; observă că ambele organisme consultative, conform legislației actuale, pot fi consultate în prealabil de Parlament, Consiliu și Comisie, de fiecare dată când Parlamentul și Consiliul consideră că ar fi nimerit; opinează că, dacă sunt consultate cu privire la chestiuni specifice și cu suficient de mult timp înainte, valorificându-li-se cunoștințele specifice, ele pot contribui la atingerea obiectivelor legate de mai buna legiferare;

20.

consideră că ar trebui să existe o implicare mai mare din partea autorităților regionale și locale în elaborarea politicilor UE, în special prin luarea în considerare a cunoștințelor de specialitate și a experienței acumulate de statele membre la nivelurile regional și local într-un stadiu timpuriu al pregătirii legislației; remarcă faptul că toate instituțiile trebuie să respecte principiile subsidiarității și al proporționalității în activitățile lor legislative;

21.

salută intenția Comisiei să sporească transparența procesului legislativ și să implice mai mult cetățenii și părțile interesate în întregul proces;

22.

salută decizia Comisiei ca în viitor să desfășoare consultări publice de patru săptămâni și în cazul propunerilor de acte delegate sau acte importante de punere în aplicare înainte ca statele membre să voteze cu privire la poziția lor în comisia competentă;

23.

invită Comisia să revizuiască orientările privind evaluarea, prin intensificarea participării și consultării părților interesate și prin folosirea celei mai directe metode cu scopul de a permite cetățenilor UE să participe la luarea deciziilor;

24.

ia act de noua rubrică de pe site-urile Comisiei „Reducerea poverilor – Spune-ți părerea” (Lighten the Load – Have your Say) vizând mai buna legiferare și solicită o analiză echilibrată și transparentă a comentariilor introduse, efectuată de Comisie și noua platformă REFIT; consideră că procesele și deliberările din cadrul grupului REFIT nu ar trebui să fie greoaie și că grupul ar trebui să fie un organism capabil să formuleze răspunsuri rapide și să lucreze cu mai multă minuțiozitate în cadrul procesului dedicat legislației europene; consideră că consultările găzduite de site-ul Comisiei nu pot înlocui consultările publice cu părțile interesate;

Evaluările de impact și valoarea adăugată europeană

25.

observă că evaluările de impact constituie un instrument important de sprijinire a procesului decizional din toate instituțiile UE și joacă un rol semnificativ în ceea ce privește mai buna reglementare; în această privință, le solicită Comisiei și statelor membre să-și onoreze cu mai multă rigurozitate angajamentele și să evalueze cu aceeași rigurozitate impactul legislației viitoare și a celei existente; subliniază, însă, că aceste evaluări nu sunt un înlocuitor al evaluărilor și deciziilor politice și că libertatea membrilor Parlamentului European de a-și desfășura activitatea politică nu trebuie să fie limitată în niciun fel;

26.

consideră că o evaluare a competitivității ar trebui să constituie o parte importantă a procesului de evaluare a impactului; consideră că orientările revizuite propuse în proiect ar trebui să includă îndrumări cu privire la modul în care ar trebui evaluat impactul asupra competitivității și ponderea care ar trebui să i se dea în analiza finală; sprijină prezumția actuală că propunerile care au un impact negativ asupra competitivității nu ar trebui să fie adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care sunt prezentate dovezi privind beneficii necuantificabile semnificative;

27.

consideră că principiile unei mai bune reglementări ar trebui să se aplice în egală măsură deciziilor privind legislația secundară și celor privind legislația primară; îi solicită Comisiei ca, acolo unde este cazul, actele delegate și actele de punere în aplicare să fie însoțite de o evaluare a impactului, inclusiv de consultarea părților interesate;

28.

consideră că evaluările de impact trebuie să fie cuprinzătoare, că se impune în special o evaluare echilibrată a consecințelor economice, sociale și ambientale și că trebuie să se evalueze impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și a egalității dintre femei și bărbați; subliniază că analiza costuri/beneficii nu constituie decât unul dintr-un număr mai mare de criterii;

29.

menționează că în numeroase state membre, ca Suedia, Republica Cehă, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Unit și Germania există organisme independente care sprijină în mod constructiv guvernele în legătură cu procesele legislative, cu scopul de a reduce birocrația pentru întreprinderi și cetățeni și de a diminua, în mod cuantificabil și verificabil, costurile legate de obligațiile de informare; remarcă faptul că ar putea fi luate în considerare cele mai bune practici și cunoștințele de specialitate ale organismelor de resort existente; ia act de transformarea Comitetului de evaluare a impactului din cadrul Comisiei (IAB) într-un „Comitet de control normativ” independent (RSB) și se așteaptă ca includerea unor experți independenți să aibă efecte benefice asupra procesului de evaluare a impactului în cadrul Comisiei; insistă asupra faptului că acest Comitet de control normativ are exclusiv un rol consultativ și nu trebuie să emită avize cu caracter obligatoriu; insistă asupra faptului că evaluările de impact trebuie să fie consecvente și să țină cont, printre altele, de orice modificare introdusă în faza de consultare între servicii și să se bazeze, inter alia, pe o estimare a costurilor suplimentare pe care le-ar suporta statele membre în cazul în care nu ar exista o soluție la nivel european; consideră că avizul RSB ar trebui să însoțească propunerea legislativă finală; propune ca, în cadrul viitoarelor negocieri privind acordul interinstituțional, să se analizeze dacă un Comitet de control normativ ar putea servi interesului comun al instituțiilor ca organism pur consultativ;

30.

salută faptul că, actualmente, grupurile de lucru ale Consiliului analizează evaluările de impact ale Comisiei pe baza unei liste de verificare orientative într-un stadiu timpuriu al dezbaterii pe marginea propunerilor legislative; regretă, însă, faptul că Secretariatul Consiliului nu are încă o unitate proprie de evaluare a impactului și consideră că soluția menționată mai sus ar putea ajuta Consiliul să se achite de obligația care îi revine de a evalua modificările de fond ale propunerilor Comisiei;

31.

subliniază că Parlamentul European a instituit o Direcție proprie de evaluare a impactului și valoare adăugată europeană, care oferă o gamă largă de servicii în materie de evaluări de impact ex-ante și ex-post pentru comisiile parlamentare și evaluează valoarea adăugată a politicii actuale sau viitoare a UE, precum și opțiunile politice în domeniul științei și tehnologiei; constată că, potrivit informațiilor furnizate de Comisie, în legătură cu modificările aduse propunerilor Comisiei au fost realizate aproximativ 20 de evaluări de impact interne ale Parlamentului; le reamintește comisiilor de specialitate ale Parlamentului să utilizeze în mai mare măsură propriile instrumente de evaluare a impactului, îndeosebi atunci când se preconizează modificarea substanțială a propunerii inițiale a Comisiei; relevă, însă, faptul că, în felul acesta, nu trebuie să fie limitată marja de manevră de care dispun membrii Parlamentului European;

32.

reamintește că trebuie să se țină seama de fiecare dintre principiile pe care se întemeiază Uniunea, inclusiv de principiile subsidiarității și al proporționalității; invită toate instituțiile UE să analizeze întotdeauna efectele pe termen scurt și lung ale legislației;

33.

remarcă faptul că, pentru finalizarea evaluărilor de impact și a analizei subsidiarității, s-ar putea recurge în continuare la o perioadă de reflecție, după încheierea negocierilor dar înainte de votul final, cum este aceea utilizată în prezent pentru reviziile juriștilor lingviști;

34.

consideră că toate instituțiile UE ar trebui să elaboreze o abordare metodologică comună în ceea ce privește evaluările de impact; subliniază faptul că prerogativele Parlamentului și ale Consiliului în legătură cu modificarea propunerilor Comisiei nu trebuie să fie diminuate;

35.

îndeamnă Comisia să intensifice procedura de consultare publică și privată cu toate părțile interesate, inclusiv cu consumatorii, atunci când elaborează acte delegate și de punere în aplicare, cu scopul de a examina în ce fel ar putea fi conștientizate mai bine propunerile aflate în stadiu de provizorat;

IMM-urile și principiul „gândește mai întâi la scară mică”

36.

ia act de angajamentul Comisiei de a ameliora în continuare testul IMM, în special în contextul în care cele peste 20 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din UE, IMM-urile constituind astfel piatra unghiulară a activității economice, a creșterii și a ocupării forței de muncă; susține recurgerea de probă la acorduri personalizate și la reglementări mai puțin stricte pentru IMM-uri în cadrul evaluărilor de impact, în cazurile în care se poate demonstra că, în acest fel, nu se periclitează eficacitatea legislației și că derogările și reglementările mai puțin stricte nu îngreunează accesul acestora pe piața internă și nu favorizează fragmentarea ei; salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a lua în calcul relaxarea normelor pentru IMM-uri, inclusiv o exonerare completă pentru microîntreprinderi, cu condiția aceasta să fie oportună și fezabilă și să nu afecteze realizarea obiectivelor sociale, ecologice și economice ale actului legislativ propus;

37.

îi solicită Comisiei să persevereze în eforturile sale de a constitui, prin reducerea poverilor administrative impuse IMM-urilor, bazele creării unor locuri de muncă de calitate și insistă ca interesele de ordin public, printre care standardele favorabile consumatorilor, standardele ambientale, sociale, cele legate de sănătate și de siguranță, precum și standardele ținând de egalitatea dintre bărbați și femei să nu fie periclitate; subliniază că reducerea poverii administrative nu trebuie să conducă la o coborâre a standardelor ocupaționale sau la o creștere a contractelor de muncă precare și că lucrătorii din IMM-uri și microîntreprinderi trebuie să se bucure de același tratament și standard ridicat de protecție ca și lucrătorii societățile mai mari;

38.

subliniază că evaluarea impactului reglementărilor noi asupra IMM-urilor nu trebuie să afecteze negativ drepturile lucrătorilor;

39.

subliniază că este nevoie de reglementări formulate mai clar, care să poată fi implementate mai ușor și să ajute toți actorii să să-și desfășoare activitatea în limitele legii; subliniază că o reglementare mai simplă și mai inteligentă poate facilita o transpunere consecventă și o punere în executare mai eficace și mai uniformă de către statele membre;

Evaluările ex-post

40.

salută faptul că Comisia procedează la analize ex-post ca parte integrantă a mai bunei reglementări; subliniază că, în interesul siguranței juridice de care beneficiază cetățenii și întreprinderile, astfel de analize ar trebui efectuate conform unui calendar adecvat, de preferat după mai mulți de la termenul stipulat pentru transpunerea în legislația națională; reamintește însă că evaluările ex-post nu ar trebui să înlocuiască niciodată datoria Comisiei, în calitatea de gardian al tratatelor, de a monitoriza efectiv și în timp util aplicarea legislației Uniunii de către statele membre și de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura o bună aplicare a acesteia;

41.

subliniază că evaluarea ex-post și cea a rezultatelor politicilor este importantă pentru analiza punerii în aplicare și a eficienței legislației UE și politicilor UE din perspectiva rezultatelor preconizate de legiuitor;

42.

consideră că parlamentele naționale ar trebui implicate în evaluarea ex-post a legislației noi, deoarece în felul acesta ar avea de câștigat și rapoartele Comisiei și s-ar permite o analiză a diferitelor provocări naționale generate de legislațiile și reglementările individuale;

Punerea în aplicare a legislației UE de către statele membre

43.

ia act de faptul că, potrivit Comisiei, o treime din povara normativă și administrativă a legislației UE decurge din măsurile de transpunere luate de statele membre;

44.

recunoaște că, în cazul directivelor, statele membre dispun de prerogativa de a hotărî dacă să adopte, sau nu, la nivel național, standarde sociale și ambientale mai stricte decât standardele de protecție minimale convenite la nivelul UE și salută orice decizie de a proceda în acest fel; reafirmă că astfel de standarde nu pot fi privite ca o suprareglementare; invită însă autoritățile naționale competente să aibă în vedere consecințele posibile ale practicării așa-numitei suprareglementări, prin care legislației UE îi sunt adăugate poveri birocratice inutile, deoarece acestea ar putea conduce la concepții greșite cu privire la activitatea legislativă a UE ceea ce, la rândul său, ar putea favoriza euroscepticismul; le solicită statelor membre ca, pentru a veni în întâmpinarea utilizatorilor, să elimine normele administrative locale inutile din procesul de implementare a directivelor și regulamentelor;

45.

încurajează Comisia și statele membre să intensifice schimbul de bune practici în contextul implementării și aplicării directivelor UE; consideră că, în felul acesta, părțile interesate și autoritățile locale și regionale ar putea fi încurajate să participe la stabilirea dificultăților întâmpinate în ceea ce privește implementarea politicii UE la nivel local, regional și național;

46.

subliniază interesul pe care îl are Parlamentul European, în calitate de colegiuitor, în a înțelege impactul efectiv al legislației UE după punerea în aplicare; invită, prin urmare, Comisia să-i acorde Parlamentului acces total la orice evaluare în acest domeniu, inclusiv la datele sursă culese și la documentele pregătitoare;

47.

invită Comisia, în contextul problemelor serioase și persistente care se ridică în domeniul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, inclusiv probleme de denaturare a concurenței, să revizuiască baza științifică a acestui regulament și cât de folositor și de realist este, și, dacă este cazul, să elimine conceptul profilurilor nutriționale; consideră că obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, cum ar fi asigurarea veridicității informațiilor privind alimentele și indicarea specifică a conținutului de grăsime, zahăr și sare, au fost atinse de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare;

48.

amintește Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, precum și Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind documentele explicative și invită Comisia să asigure accesul Parlamentului la aceste documente;

Retragerea propunerilor legislative pendinte de către Comisie

49.

ia act de faptul că, pentru prima oară, în programul ei de lucru pe 2015, Comisia nou aleasă procedează la o verificare a tuturor inițiativelor legislative pendinte, invocând principiul discontinuității politice;

50.

scoate în evidență faptul că, în hotărârea sau din 14 aprilie 2015 (9), Curtea de Justiție a afirmat că Comisia poate, în orice moment, pe durata adoptării unui act al Uniunii prin procedura legislativă ordinară, să retragă o propunere, atâta timp cât Consiliul nu a intrat în acțiune; îi solicită, în consecință, Comisiei ca, în cazul unei retrageri, pentru a păstra echilibrul interinstituțional, să consulte mai întâi Parlamentul, în special după prima lectură, și să țină seama după cum se cuvine de pozițiile acestuia; face trimitere, în acest context, în special la rezoluțiile Parlamentului din 15 ianuarie 2015;

51.

relevă, de asemenea că, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a preluat argumentele Consiliului, cu scopul ca Comisia, în cazul retragerii unei propuneri legislative, să fie obligată să respecte principiul atribuirii competențelor, principiul echilibrului instituțional și principiul cooperării loiale, stipulate la articolul 13 alineatul (2) din TUE, precum și principiul democrației consacrat la articolul 10 alineatele (1) și (2) din TUE;

52.

subliniază importanța evitării suprapunerii legislative;

o

o o

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.


(1)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1, Texte adoptate la 9 martie 2016, P8_TA(2016)0081.

(2)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0061.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0069.

(4)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0127.

(5)  JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117.

(6)  JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.

(7)  JO C 380 E, 11.12.2012, p. 31.

(8)  documentul CESE INT/750.

(9)  Hotărârea Curții de Justiție din 14 aprilie 2015, pronunțată în cauza C-409/13, Consiliu / Comisie [ECLI:EU:C:2015:217].


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/48


P8_TA(2016)0105

Îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice (2015/2089(INI))

(2018/C 058/05)

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2015” (COM(2014)0902),

având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice (1) și răspunsul ulterior al Comisiei, adoptat la 8 mai 2013,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012, intitulată „O guvernanță mai bună pentru piața unică” (COM(2012)0259),

având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iunie 2014, intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) – Situația actuală și perspective” (COM(2014)0368),

având în vedere comunicarea Comisiei din 7 martie 2013, intitulată „Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii” (COM(2013)0122),

având în vedere concluziile Consiliului European din 26-27 iunie 2014,

având în vedere concluziile Consiliului Competitivitate privind reglementarea inteligentă din 4 decembrie 2014,

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2015 (2),

având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la SOLVIT (3) și documentul ulterior al Comisiei, adoptat la 28 mai 2014,

având în vedere studiul de cercetare comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor privind „o mai bună legiferare în domeniul pieței unice”,

având în vedere ediția din aprilie 2015 a Tabloului de bord online al pieței unice,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0278/2015),

A.

întrucât piața unică este un instrument-cheie pentru relansarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în Uniune;

B.

întrucât, deși au trecut mai mult de 20 de ani de la instituirea sa oficială, cadrul referitor la piața unică este încă fragmentat, în primul rând din cauza faptului că statele membre nu au transpus integral sau nu au pus corect în aplicare legislația UE;

C.

întrucât este necesar să se consolideze guvernanța pieței unice prin abordarea întregului ciclu de elaborare a politicilor;

D.

întrucât viitoarea strategie privind piața internă ar trebui să urmărească o mai bună reglementare a pieței unice, trăgând învățăminte din experiențele trecutului în domeniile liberei circulații a bunurilor și serviciilor, pieței unice digitale, calificărilor profesionale și achizițiilor publice;

E.

întrucât strategia utilizată de Uniune pentru a îmbunătăți legiferarea în domeniul pieței interne ar trebui să aibă la bază noțiunea de responsabilitate comună;

F.

întrucât nu doar Comisia, Consiliul și Parlamentul au responsabilitatea de a asigura respectarea principiului subsidiarității, ci și parlamentele naționale și, după caz, regionale au un rol în acest sens; întrucât principiul subsidiarității presupune că politicile ar trebui hotărâte la cel mai potrivit nivel instituțional, fie acesta local, regional, național sau european;

G.

întrucât avem o piață unică pentru bunuri, dar nu și o piață unică pentru servicii;

H.

întrucât instrumentele specifice ar trebui consolidate, revizuite sau mai bine promovate pentru a aduce o contribuție pozitivă la crearea unui mediu de reglementare competitiv pentru întreprinderile noastre, sprijinind creșterea economică și crearea de locuri de muncă și crescând încrederea consumatorilor în legislația europeană;

I.

întrucât există un grad scăzut de informare și de sensibilizare atât în rândul cetățenilor, cât și în cel al întreprinderilor cu privire la diferitele servicii de asistență, precum Your Europe și SOLVIT;

J.

întrucât nu există indicatori și date suficiente pentru a măsura punerea eficientă în aplicare a legislației în diversele sectoare ale pieței unice;

K.

întrucât asemenea indicatori și date ar putea clarifica scopul și obiectivele legislației respective;

L.

întrucât ritmul inovațiilor digitale este mai rapid decât cel al măsurilor politice, agenda digitală fiind dictată de către antreprenori; întrucât este de o importanță vitală să se adopte norme care să reziste testului trecerii timpului și care să fie adaptate mediului digital de la bun început;

M.

întrucât transpunerea, implementarea și asigurarea respectării corespunzătoare a drepturilor consumatorilor și a legislației în acest domeniu sunt esențiale pentru a obține un nivel înalt de protecție a consumatorilor în Uniune;

N.

întrucât una dintre principalele priorități ale Summitului european din 2015 dedicat consumatorilor, un forum anual care reunește factori de decizie și părți interesate de prin rang la nivel european și internațional, a fost îmbunătățirea aplicării și a asigurării respectării legii,

I.    Introducere și principii generale

1.

solicită Comisiei să țină cont de recomandările cuprinse în prezenta rezoluție la implementarea strategiei sale recente pentru piața internă;

2.

consideră că îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice ar trebui să fie o prioritate pentru instituțiile UE și, în același timp, o responsabilitate comună a acestora; consideră că buna legiferare este în interesul cetățenilor și ar trebui să contribuie la stimularea competitivității, la crearea de locuri de muncă, la creșterea economică și la dezvoltarea IMM-urilor, asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, și trebuie să realizeze toate acestea într-un mod care să stimuleze economia europeană, și nu să împiedice dezvoltarea acesteia;

3.

consideră că pentru „o mai bună legiferare” trebuie avut în vedere întregul ciclu de elaborare a politicilor, acest lucru însemnând că toate elementele ciclului respectiv contribuie la asigurarea eficienței și a eficacității legislației; consideră, prin urmare, că ar trebui introduși indicatori specifici pentru a măsura succesul legislației încă din faza evaluării de impact inițiale, aceștia urmând a fi folosiți pe tot parcursul ciclului de elaborare a politicilor, inclusiv în faza de punere în aplicare a legislației, după ce intră în vigoare;

4.

reamintește, în acest context, importanța transparenței și accesibilității informațiilor; consideră regretabil faptul că, spre deosebire de documentele Parlamentului, care sunt accesibile publicului larg, documentele Consiliului sunt în continuare restricționate;

5.

consideră că elaborarea politicilor trebuie să plece de la principiul subsidiarității, pentru a sublinia „valoarea adăugată europeană” în guvernanța pieței unice;

6.

remarcă faptul că parlamentele nu reușesc întotdeauna să analizeze în detaliu aspectele legate de punerea în aplicare, coerența cu legislația actuală sau alte aspecte practice în termenele aferente mecanismului de subsidiaritate; consideră, prin urmare, că parlamentele ar trebui să joace un rol mai activ, în special în procesele de consultare;

7.

consideră că instituțiile ar trebui să coopereze pentru a asigura faptul că principiul proporționalității se reflectă în procesul de elaborare a legislației relevante; consideră, de asemenea, că acest proces ar trebui să urmărească simplitatea, transparența, coerența și respectarea drepturilor fundamentale;

8.

invită Comisia și Consiliul să reflecteze, împreună cu Parlamentul, asupra modalităților optime de a asigura continuitatea eforturilor de simplificare, întrucât eforturile în aceste domenii sunt benefice pentru consumatori și IMM-uri;

9.

consideră că legiferarea pieței unice ar trebui să țină cont de noile oportunități oferite de revoluția digitală și să fie compatibilă întru totul cu e-guvernarea;

10.

invită Comisia să consolideze rolul pieței unice ca pilon separat al procesului semestrului european, care ar trebui susținut printr-un raport anual privind integrarea pieței unice care să fie inclus în Analiza anuală a creșterii;

II.    Instrumente pentru îmbunătățirea legiferării în domeniul pieței unice

Evaluarea de impact

11.

consideră că legislația privind piața unică ar trebui să aibă ca obiectiv mai buna funcționare a pieței unice, să fie dezvoltată în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și să contribuie la promovarea competitivității, a inovării, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă; consideră că evaluările de impact sunt un instrument important de informare a factorilor de decizie cu privire la modalitățile optime de concepere a legislației, astfel încât aceste obiective și obiectivele lor legate de piața unică să fie îndeplinite și cu privire la efectele posibile ale interacțiunii acesteia cu legislația actuală;

12.

consideră regretabil faptul că circa 40 % dintre proiectele de evaluări de impact examinate de Comitetul de evaluare a impactului în perioada 2010-2014 au fost considerate ca fiind de o calitate insuficientă și au fost trimise înapoi pentru corecturi;

13.

consideră că, pentru a putea fi utilizate în mod eficace, evaluările de impact ar trebui să fie realizate pe baza unor informații și a unor dovezi cuprinzătoare, obiective și complete și să includă toate opțiunile care au efecte semnificative sau sunt importante din punct de vedere politic; consideră că evaluările de impact trebuie să fie efectuate luând în calcul și evaluările ex post ale legislației actuale din același sector și să analizeze concordanța unei noi inițiative legislative cu celelalte politici și obiective generale ale Uniunii Europene;

14.

consideră regretabil faptul că evaluările de impact transmise Parlamentului cu rolul de a însoți proiecte de propuneri sunt în continuare considerate a fi deficitare, astfel cum subliniază, de exemplu, Unitatea de evaluare a impactului ex ante din cadrul Parlamentului în analiza sa privind evaluarea de impact ce însoțește propunerea referitoare la introducerea pe piață a echipamentelor radio;

15.

consideră că o analiză riguroasă a recomandărilor științifice ar trebui să facă parte din procesul de evaluare a impactului și, în special, această analiză ar trebui să fie integrată în raționamentul pe baza căruia sunt alese anumite opțiuni politice în etapele pregătitoare, sprijinind astfel procesul politic; consideră, de asemenea, că evaluările de impact trebuie să țină seama de ritmul inovațiilor și evoluțiilor digitale și de faptul că legislația trebuie să aibă un caracter neutru din punct de vedere tehnologic și să fie cât se poate de rezistentă la evoluțiile viitoare;

16.

subliniază faptul că nu se oferă nicio indicație clară în legătură cu necesitatea cuantificării potențialelor efecte ale propunerilor REFIT; subliniază necesitatea ca propunerile REFIT să aibă un caracter mai specific, prin cuantificarea potențialelor beneficii și reduceri de costuri ale fiecărei propuneri;

17.

subliniază că evaluarea de impact care însoțește o propunere ar trebui să fie completată de evaluări ale impactului modificărilor substanțiale adoptate de colegislatori; subliniază faptul că ar trebui stabilite norme clare și transparente, care să precizeze condițiile în care ar trebui efectuate astfel de evaluări de impact suplimentare; reamintește că Parlamentul a evaluat temeinic impactul potențial asupra IMM-urilor al unora dintre amendamentele la cele două directive privind achizițiile publice; îndeamnă, prin urmare, Consiliul – care nu a mai făcut nicio evaluare a impactului propriilor amendamente din 2007 – să se implice mai mult;

18.

consideră că responsabilitatea de a asigura respectarea principiului subsidiarității nu revine doar Comisiei, Consiliului și Parlamentului, parlamentele naționale având și ele un rol de jucat în acest sens;

19.

constată că studiul intitulat „Reglementarea inteligentă a pieței unice” comandat de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor sugerează că Parlamentul și Consiliul pot avea observații valoroase cu care să contribuie la evaluările de impact ale Comisiei; solicită Comisiei să examineze modalități prin care să coopteze Parlamentul și Consiliul în procesul de elaborare a evaluărilor de impact;

Procesul de consultare

20.

reamintește că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din TUE, tuturor instituțiilor UE li se cere să mențină un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative, societatea civilă și partenerii sociali;

21.

consideră că etapa de consultare ar trebui să cuprindă întotdeauna o secțiune „Digital prin concepție”, prin care Comisia să încerce să înțeleagă în profunzime necesitățile utilizatorilor și ce înseamnă „digital prin concepție” pentru conceperea serviciului respectiv;

22.

își reiterează poziția, potrivit căreia procesele de consultare ar trebui să fie deschise, transparente și favorabile incluziunii și ar trebui extinse pentru a include propunerile referitoare la proiectele de evaluări ale impactului prezentate de toate părțile interesate; consideră că un astfel de demers prezintă aceeași importanță și pentru legislația secundară, care are o influență semnificativă asupra punerii în aplicare a reglementărilor referitoare la piața unică și care, prin urmare, necesită o transparență sporită și un control mai atent; consideră că unul dintre domeniile în care consultarea regulată a părților interesate ar putea îmbunătăți punerea în aplicare a legislației secundare este Codul vamal al Uniunii;

23.

ia act de propunerile vizând consolidarea etapei de programare strategică din cadrul „Pachetului referitor la o mai bună legiferare”, de exemplu prin includerea evaluărilor de impact inițiale; consideră totuși că încă nu există o imagine de ansamblu cu privire la procesul de lucru al Comisiei; invită Comisia să elaboreze foi de parcurs care să evidențieze inițiativele politice din diverse sectoare și să faciliteze utilizarea acestora;

24.

consideră că aspectele semnalate de cetățeni și întreprinderi cu privire la diferitele servicii de asistență, precum Your Europe și SOLVIT, sunt extrem de importante pentru procesul legislativ, motiv pentru care solicită Comisiei să evalueze datele provenite de la serviciile respective și să le ia în considerare cu ocazia revizuirii legislației vizate;

25.

consideră că o consultare largă, temeinică și echilibrată este o componentă esențială a procesului legislativ; consideră că publicarea documentelor și a dovezilor utilizate și încurajarea participării efective a tuturor părților interesate la dezvoltarea politicii din acest domeniu reprezintă modalități importante de promovare a inovării și de consolidare a pieței unice, în special în ceea ce privește agenda privind piața unică digitală;

26.

subliniază faptul că întreprinderile mici de multe ori nu au timpul sau resursele necesare pentru a participa la consultări periodice; consideră că Comisia ar trebui să găsească modalități accesibile și inovatoare de a se adresa IMM-urilor și noilor întreprinderi;

27.

consideră că ar trebui să se adopte o abordare holistică în ceea ce privește consultarea părților implicate, care ar trebui să constituie mai degrabă un proces continuu în cadrul întregului ciclu legislativ, și nu un exercițiu ocazional; își reiterează, în acest sens, solicitarea adresată Comisiei de a analiza posibilitatea instituirii unui Forum european al părților interesate pentru îmbunătățirea reglementării și reducerea birocrației;

28.

subliniază faptul că aceste consultări ale părților interesate ar trebui să fie cât se poate de favorabile incluziunii, implicând, îndeosebi, IMM-urile, micro-întreprinderile și organizațiile societății civile;

29.

consideră că, prin asigurarea posibilității de a realiza consultări publice în toate limbile oficiale, precum și prin îmbunătățirea accesibilității și a inteligibilității acestora, se poate asigura cea mai mare participare corespunzătoare și un acces mai transparent la procesul de consultare;

Punerea în aplicare

30.

consideră că punerea în aplicare integrală și corectă a legislației privind piața unică este esențială și că indicatorii clari, cuprinzători și multidimensionali au o contribuție importantă pentru ca avantajele oferite de piața unică să fie valorificate pe deplin; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că obiectivele stabilite în ceea ce privește punerea în aplicare a reglementărilor nu sunt întotdeauna îndeplinite; solicită în special ca directiva privind serviciile să fie pusă în aplicare pe deplin și în mod corect; reamintește gradul mare de eterogenitate existent în continuare între diferite state membre și sectoare;

31.

consideră că, dat fiind că Comisia urmărește să își reducă producția legislativă, acest lucru va permite să se pună un accent mai mare pe inițiativele de politică, timpul suplimentar putând fi dedicat unei analize mai aprofundate, ceea ce poate fi util pentru creșterea implicării părților interesate;

32.

subliniază că tabelele de corespondență sunt importante pentru a monitoriza punerea în aplicare corectă; invită statele membre să elaboreze și să publice propriile lor tabele de corespondență;

33.

regretă că, în ciuda obiectivului de 0,5 % propus de Comisie în Actul privind piața unică, unele state membre se află în continuare în urmă; subliniază că nu numai obiectivele oficiale privind transpunerea și punerea în aplicare au un rol important, ci și calitatea transpunerii, modul concret de punere în aplicare a legislației pe plan local și problemele sau provocările pe care acestea le pot reprezenta în plan real pentru părțile interesate implicate;

34.

consideră că, pentru a putea profita de avantajele oferite de o piață unică pe deplin funcțională, Comisia și parlamentele ar trebui să colaboreze pentru a valorifica cele mai bune practici și experiențele câștigate în urma punerii în aplicare a legislației UE, pentru a asigura faptul că scopurile și obiectivele unei legislații specifice nu sunt pierdute ca urmare a unei puneri în aplicare deficitare sau inconsecvente la nivelul statelor membre;

35.

subliniază că ar trebui să existe mai multă claritate cu privire la suprareglementare și că este nevoie de măsuri mai puternice pentru a identifica situațiile în care aceasta apare și care implică provocări și costuri suplimentare pentru cetățenii și întreprinderile care doresc să înțeleagă și să aplice legile care sunt adoptate la nivelul UE; invită statele membre să clarifice și să identifice în documentele de punere în aplicare părțile care reprezintă rezultatul legislației UE și cele care reprezintă rezultatul cerințelor naționale; amintește că statele membre au posibilitatea de a aplica standarde mai stricte în cazurile în care legislația UE prevede numai o armonizare minimă;

Monitorizarea și soluționarea problemelor

36.

invită Comisia să își continue eforturile și să actualizeze periodic orientările privind reglementările; solicită, îndeosebi, actualizarea rapidă, în strânsă colaborare cu Parlamentul, a Normelor din 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale pentru a se asigura faptul că aceasta este adaptată erei digitale; regretă faptul că calitatea serviciilor diferă foarte mult în rândul statelor membre atât din cauză că nu i se acordă prioritate, cât și din cauza lipsei de resurse; solicită, prin urmare, crearea unui cadru de guvernanță consolidat la nivelul UE pentru a îmbunătăți funcționarea acestor instrumente și servicii;

37.

consideră că soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) și soluționarea online a litigiilor (SOL) sunt instrumente esențiale pentru îmbunătățirea pieței unice pentru bunuri și servicii; subliniază faptul că acestea vor permite consumatorilor și comercianților să-și soluționeze litigiile în mod simplu și rentabil, fără a apela la instanță; încurajează Comisia și statele membre să sensibilizeze părțile cu privire la aceste instrumente importante;

38.

subliniază că ghișeele unice de asistență în rezolvarea conflictelor, de tipul SOLVIT, ECC-Net sau FIN-Net, sunt servicii care permit o mai bună funcționare a pieței interne; solicită Comisiei să aloce resurse pentru a promova aceste instrumente și a obține o complementaritate între ele;

39.

salută proiectele SOLVIT și EU Pilot, care sunt concepute astfel încât Comisia să nu trebuiască să inițieze împotriva statelor membre o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; consideră, cu toate acestea, că serviciile oferite de EU Pilot ar trebui îmbunătățite în ceea ce privește timpul de reacție după primirea alertelor;

40.

consideră că sistemul de informare al pieței interne (IMI) ar trebui extins în continuare prin adăugarea altor instrumente aferente pieței unice pentru ca acesta să poată deveni un nod informațional central; subliniază faptul că acest lucru ar fi conform cu principiul „doar o singură dată”, în concordanță cu inițiativele recente ale Comisiei;

41.

consideră că platformele digitale, cum ar fi ghișeele unice, IMI și ISA 2, sunt importante pentru a îmbunătăți funcționarea pieței unice prin facilitarea schimbului transfrontalier de informații între autoritățile din statele membre;

42.

este preocupat de nivelul scăzut de informare a cetățenilor europeni în legătură cu serviciile disponibile, precum Your Europe, Your Europe Advice, European Employment Service, rețeaua CPC, ghișeele unice, SOLVIT, SAL și SOL;

43.

consideră că servicii precum Your Europe, Europa ta – Consiliere, serviciile europene pentru ocuparea forței de muncă, rețeaua CPC, ghișeele unice, SOLVIT, SOLVIT plus, SAL și SOL reprezintă o alternativă utilă și accesibilă din punctul de vedere al costurilor; remarcă faptul că numai 4 % dintre consumatori și societăți știu că există aceste instrumente și că, în prezent, gradul de utilizare a acestor servicii este foarte redus; invită Comisia și statele membre, pentru a soluționa această problemă, să susțină o mai bună sensibilizare a publicului în legătură cu aceste instrumente, analizând, totodată, în ce măsură rezultatele și soluțiile furnizate de aceste instrumente sunt adecvate pentru utilizatori; invită, de asemenea, Comisia să ia măsuri pentru a îmbunătăți cooperarea dintre diferitele servicii de asistență, precum Your Europe și SOLVIT, pentru a crește gradul de satisfacție a utilizatorilor;

44.

solicită Comisiei să efectueze o analiză aprofundată a interacțiunii acestor servicii și să examineze posibilitate de a le înlocui cu un punct unic de contact pentru consumatori care ar urma să-i ghideze, după caz, către alte instrumente;

45.

consideră că această analiză ar trebui să asigure o mai bună definiție a acestor servicii pentru a obține o mai bună separare a activităților și a evita astfel suprapunerile;

46.

invită Comisia să elaboreze o strategie de comunicare și formare pentru a asigura o mai bună cunoaștere a serviciilor de asistență de către cetățeni și întreprinderile de toate dimensiunile; recomandă, în acest context, crearea unui portal unic pentru accesarea tuturor serviciilor de asistență;

47.

consideră că viitoarea revizuire a Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorilor (CPC) ar trebui să ia în calcul pe deplin necesitatea de a îmbunătăți fluxul de informații dintre diferitele instrumente aferente pieței unice;

48.

subliniază rolul important al instrumentului de monitorizare „EU sweeps” al Comisiei, în special în contextul intenției de a beneficia de o piață unică digitală funcțională;

49.

recunoaște rolul pozitiv al acțiunilor „EU sweeps”, lansate de Comisie pentru a consolida aplicarea normelor în cadrul tuturor acțiunilor de control coordonate în mediul online; consideră că „EU sweeps” s-ar putea extinde, de asemenea, la sectorul offline;

50.

ia act cu preocupare de faptul că, potrivit rapoartelor Your Europe, există domenii în legătură cu care se primesc constant solicitări de la cetățenii care încearcă să își exercite drepturile, cum ar fi comerțul electronic și recunoașterea calificărilor; consideră că Comisia ar trebui să adopte o poziție adecvată în această privință, în cooperare cu autoritățile regionale și locale, pentru a promova o mai bună înțelegere a acestor drepturi;

51.

consideră că, pe lângă datele seci referitoare la transpunerea sau netranspunerea formală a directivelor, ar fi util și să se efectueze o evaluare atât calitativă, cât și cantitativă a punerii în aplicare, pentru a putea înțelege pe deplin modalitatea în care legislația din domeniul pieței unice funcționează în plan real pentru consumatori și întreprinderi;

52.

invită Comisia să analizeze dacă s-ar putea institui un „sistem de avertizare rapidă”, care să semnaleze situațiile în care există probleme în ceea ce privește punerea în aplicare sau implementarea legislației UE;

53.

consideră că o analiză sistematică a piețelor de consum la nivelul UE ar identifica cu mai multă promptitudine tendințele și amenințările emergente la adresa consumatorilor și a întreprinderilor; subliniază, în acest context, rolul pozitiv al tuturor părților implicate, inclusiv al asociațiilor de consumatori;

54.

invită Comisia să evalueze performanțele Punctelor de contact privind produsele prevăzute în Regulamentul din 2009 privind recunoașterea reciprocă și în Regulamentul din 2010 privind produsele pentru construcții;

Asigurarea respectării legislației și supravegherea pieței

55.

subliniază necesitatea unei colaborări mai strânse între instrumentele de guvernare a pieței unice care primesc reclamații privind încălcarea legislației UE de către un comerciant și organismele naționale responsabile cu aplicarea legii prin intermediul unor proceduri formale și al îmbunătățirii schimbului de date;

56.

invită Comisia să evalueze cu seriozitate consecvența și eficacitatea punerii în aplicare și, în cele din urmă, a acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în special a celor care vizează legislația privind piața unică;

57.

regretă faptul că accesul Parlamentului la informațiile relevante referitoare la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și la procedurile ce le preced este limitat și solicită mai multă transparență în acest domeniu, cu respectarea deplină a normelor în materie de confidențialitate;

58.

îndeamnă Comisia să declanșeze mai rapid și în timp util proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile în care există dovezi că legislația nu a fost pusă în aplicare și atunci când eforturile rezonabile de a rezolva problemele cu ajutorul unor instrumente precum medierea, sub forma SAL, SOL, EU Pilot, SOLVIT sau a altor mecanisme care preced procedurile respective au eșuat; subliniază faptul că statele membre au o responsabilitate egală de a asigura punerea în aplicare a legislației UE și că ar trebui să asigure aplicarea efectivă și eficientă a legislației pentru a proteja interesele consumatorilor și a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din întreaga Europă;

59.

se angajează să-și exercite rolul în privința asigurării punerii în aplicare a legislației UE, printre altele examinând punerea în aplicare a legislației și monitorizând acțiunile Comisiei, mai ales prin participarea la întocmirea de către Comisie a unor rapoarte anuale, sau cel puțin mai detaliate, cu privire la programele sale de lucru vizând în mod special asigurarea punerii în aplicare a legislației;

60.

subliniază faptul că, în rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale (4), Parlamentul a solicitat Comisiei să compileze și să analizeze datele privind sancțiunile aplicate de către statele membre, precum și privind eficiența sistemelor de asigurare a aplicării legislației, în special în ceea ce privește complexitatea și durata procedurilor de aplicare; a solicitat în repetate rânduri Comisiei să prezinte Parlamentului rezultatele acestor analize;

61.

consideră că instrumentele de supraveghere a pieței ar trebui utilizate împreună cu instrumentele aferente pieței unice pentru o mai bună asigurare a aplicării legislației UE;

62.

subliniază, în acest context, faptul că autoritățile naționale nu folosesc întotdeauna corect Sistemul de informare și comunicare privind supravegherea pieței (ICSMS) sau nu adoptă la timp măsurile care se impun; subliniază mai ales necesitatea de a îmbunătăți transmiterea dosarelor de la o autoritate publică la alta;

63.

este preocupat de faptul că, potrivit unei analize prin sondaj efectuate de Comisie în 2014, 60 % din investigațiile finalizate privind produsele nu au raportat țara de origine, 32 % dintre investigațiile privind produsele de tip mașini-unelte nu au fost însoțite de o clasificare a riscului și în 5 % din cazuri nu s-a făcut referire la regulamentul/directiva UE încălcat(ă); solicită Consiliului și statelor membre să se ocupe serios de această problemă și să informeze Parlamentul în legătură cu acțiunile corective întreprinse;

Evaluarea ex post și revizuirea

64.

salută ideea revizuirii periodice și introducerea analizei sectoriale în cadrul programului REFIT, al cărui obiectiv suprem ar trebui să fie creșterea calității și simplificarea legislației UE, făcând-o mai receptivă la nevoile cetățenilor și întreprinderilor și acordând o atenție specială micro-întreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii;

65.

consideră însă că ar trebui să se analizeze mai bine măsura în care acțiunile legislative întreprinse până în prezent au contribuit efectiv la îndeplinirea acestui obiectiv și în care acestea sunt în continuare necesare; subliniază, de asemenea, importanța transparenței în cadrul procesului REFIT; este de părere, în acest context, că un obiectiv permanent vizând reducerea sarcinii administrative și normative poate contribui în mod pozitiv la asigurarea îndeplinirii obiectivelor în cel mai eficient mod cu putință și cu cele mai reduse costuri posibile pentru cetățeni și întreprinderi;

66.

observă că costul cumulativ al reglementării se constituie adeseori într-o barieră în calea participanților pe piața unică, în special pentru IMM-uri; salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a examina această chestiune; subliniază că orice astfel de analiză ar trebui să vizeze îndepărtarea barierelor din calea accesului pe piață și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate părțile;

67.

invită Comisia să îmbunătățească modul în care înțelege factorii care influențează atingerea obiectivelor de politică, cum ar fi impactul politicilor complementare sau contradictorii adoptate la nivelul UE sau la nivel național, dar și impactul și costul determinate de neluarea de măsuri, pentru a îmbunătăți procesul de elaborare a politicilor și a contribui, în cele din urmă, la o reglementare îmbunătățită a pieței unice;

68.

consideră că la clauzele de caducitate sau de revizuire aprofundată se poate apela în mod excepțional, în special pentru fenomene cu caracter temporar, instituțiile asumându-și angajamentul de a actualiza și menține legislația doar dacă este necesar; consideră că sunt necesare garanții pentru a asigura faptul că legislația esențială nu expiră;

III.    Concluzie

69.

subliniază că îmbunătățirea reglementării pieței unice nu înseamnă eliminarea tuturor normelor sau scăderea nivelului de ambiție al reglementării, de exemplu în domeniul protecției mediului, al siguranței, al securității, al protecției consumatorilor și al standardelor sociale, ci, mai degrabă, eliminarea reglementărilor inutile, a birocrației și a efectelor negative, îndeplinind, totodată, obiectivele de politică și asigurând un mediu normativ competitiv care să sprijine ocuparea forței de muncă și întreprinderile din Europa;

70.

subliniază că o piață unică care nu încarcă excesiv și nu împiedică producția, inovația și comerțul este o un instrument care va aduce locurile de muncă și creșterea înapoi în Europa, în condițiile în care acestea au fost anterior localizate în afara ei;

71.

subliniază, prin urmare, că o responsabilitate comună pentru îmbunătățirea legislației din domeniul pieței unice va duce la obținerea unor beneficii comune: o piață unică puternică și dinamică, care va contribui la creșterea economică pe termen lung a Europei și, prin urmare, la prosperitatea cetățenilor acesteia;

o

o o

72.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Consiliului European și parlamentelor și guvernelor statelor membre.


(1)  JO C 24, 22.1.2016, p. 75.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0069.

(3)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0164.

(4)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0063.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/57


P8_TA(2016)0106

Cunoașterea UE în școală

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (2015/2138(INI))

(2018/C 058/06)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (1),

având în vedere Decizia nr. 1093/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind Anul European al Cetățenilor (2013) (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020 (3),

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (4),

având în vedere Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (Declarația de la Paris), în urma reuniunii informale a miniștrilor educației din Uniunea Europeană, din 17 martie 2015,

având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (5),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2015, intitulată „Proiect de raport comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020)” (COM(2015)0408),

având în vedere Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 14 septembrie 2015 privind adoptarea programului de lucru anual pe 2016 pentru punerea în aplicare a acțiunii Erasmus+: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (C(2015)6151),

având în vedere Concluziile Consiliului din 28 și 29 noiembrie 2011 privind un criteriu de referință pentru mobilitatea în scop educațional (6),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015, intitulată „Proiect de raport comun 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018)” (COM(2015)0429),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2009 intitulată „O strategie a UE pentru tineret: investiție și mobilizare – O metodă deschisă de coordonare reînnoită pentru abordarea provocărilor și oportunităților tineretului” (COM(2009)0200),

având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (7),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (8),

având în vedere rezoluția sa din 15 mai 1992 referitoare la politica în domeniul educației și formării în perspectiva anului 1993 (9),

având în vedere rezoluția sa din 26 septembrie 2006 referitoare la inițiativele de completare a programelor școlare prin intermediul unor măsuri de sprijin adecvate în vederea includerii dimensiunii europene (10),

având în vedere rezoluția sa din 23 septembrie 2008 referitoare la îmbunătățirea calității formării profesorilor (11),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0021/2016),

A.

întrucât educația este un drept fundamental al omului și un bun public care ar trebui să fie accesibil tuturor în egală măsură;

B.

întrucât rolul principal al educației este de a forma cetățeni perfect conștienți de rolul lor și, de aceea, aceasta depășește sfera obiectivelor economice ale strategiilor UE și a celor naționale;

C.

întrucât printre obiectivele educației se numără pregătirea persoanelor pentru viață și o cetățenie activă în societăți din ce în ce mai complexe, exigente, multiculturale și integrate;

D.

întrucât, potrivit unui sondaj de opinie Eurobarometru din 2014, 44 % dintre cetățenii Uniunii Europene consideră că au cunoștințe limitate cu privire la modul de funcționare al UE și 52 % dintre europeni consideră că părerea lor nu este luată în considerare în UE (12);

E.

întrucât numai 42,61 % dintre cetățenii UE și doar 27,8 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au votat la ultimele alegeri pentru Parlamentul European, acesta fiind cel mai scăzut nivel de participare la vot din 1979 (13);

F.

întrucât o cunoaștere insuficientă a UE și o înțelegere deficitară a plus-valorii sale concrete pot contribui la percepția unui deficit democratic și la un euroscepticism larg răspândit în statele membre și în țările candidate; întrucât trebuie rezolvată problema deficitului democratic pentru a reduce distanța tot mai mare dintre vocea cetățenilor europeni și instituțiile UE;

G.

întrucât, potrivit Eurobarometrului special 437 din 2015, o mare majoritate a europenilor este de acord cu ideea că în lecțiile și materialele școlare ar trebui introduse informații despre diversitatea religiilor și convingerilor, originilor etnice, orientărilor sexuale și identităților de gen (14);

H.

întrucât creșterea gradului de conștientizare cu privire la avantajele politicilor europene, precum libera circulație a persoanelor și a serviciilor în cadrul Uniunii și programele de mobilitate ale UE, pot contribui la crearea unui sentiment de apartenență la UE și a unui spirit comunitar, precum și la acceptarea societăților multiculturale și multinaționale;

I.

întrucât reușita sistemelor educative și a programelor de învățământ, alături de creșterea influenței și gradului de participare a europenilor la procesele de decizie politică ale UE ar putea trezi un interes mai mare pentru afacerile Uniunii și un sentiment de înțelegere și apartenență, contribuind totodată la aplanarea segregării sociale și culturale și a sentimentului de privațiune;

J.

întrucât majoritatea statelor membre au integrat cunoașterea UE în programele lor de învățământ și în programele de formare a profesorilor; întrucât există încă disparități între statele membre, dar și în interiorul acestora;

K.

întrucât, deși în unele state membre subiectele legate de UE sunt predate la mai multe niveluri de educație și în diverse materii ale învățământului obligatoriu, de regulă ele reprezintă o parte redusă a programei pe care profesorii trebuie să o respecte;

L.

întrucât cunoștințele și competențele cadrelor didactice și ale personalului din învățământ legate de temele UE trebuie ameliorate și actualizate printr-o formare inițială și continuă și întrucât, în această privință, instituțiile de învățământ și profesorii au nevoie de o asistență eficace, adaptată la nevoile lor specifice și relevantă pentru acestea;

M.

întrucât potrivit studiului „Learning Europe at school” („Cunoașterea Europei în școală”), efectuat de firma privată de consultanță ICF GHK pentru DG Educație și cultură (15), formarea profesorilor în chestiunile legate de UE este asigurată în primul rând de instituții și asociații care nu fac parte din sistemul de învățământ superior;

N.

întrucât studiul de impact al programului Erasmus prezentat de Comisie în 2014 demonstrează efectele pozitive ale mobilității educaționale și ale internaționalizării studiilor nu numai asupra CV-ului și șanselor de angajare, ci și în privința cunoașterii Europei, a creării unui sentiment de cetățenie europeană, a unei atitudini favorabile față de Europa și a participării la vot la alegerile europene;

O dimensiune europeană în educație

1.

subliniază importanța din ce în ce mai mare a unei dimensiuni europene în educație, în diferitele sale materii, niveluri și forme, accentuând totodată necesitatea unei înțelegeri mai ample și mai profunde a conceptului, care să țină seama de caracterul său complex, dinamic și pluristratificat, a cărei componentă esențială este dobândirea cunoștințelor despre UE în școală;

2.

subliniază faptul că introducerea unei dimensiuni UE în învățământ este esențială pentru a ajuta cetățenii să înțeleagă mai bine Uniunea și să restabilească conexiunea cu aceasta, precum și pentru a accentua rolul valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și a maximiza poziția Uniunii într-o lume interdependentă;

3.

subliniază necesitatea înțelegerii și a promovării atașamentului față de valorile fundamentale ale Uniunii Europene; atrage atenția asupra faptului că cunoașterea și înțelegerea istoriei și valorilor comune ale UE și statelor sale membre reprezintă un element esențial pentru înțelegerea reciprocă, conviețuirea pașnică, toleranță și solidaritate, precum și pentru înțelegerea principiilor fundamentale ale Uniunii Europene;

4.

subliniază faptul că UE ar trebui să fie mai vizibilă și mai bine integrată în materialele didactice și în activitățile extrașcolare, având în vedere impactul său asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor; consideră că un conținut legat explicit de UE poate aduce o contribuție valoroasă în programele școlare, precum și la dezvoltarea și evoluția cursanților;

5.

subliniază necesitatea utilizării unor metode de predare active și participative adaptate la vârsta, nivelul, nevoile și interesele cursanților, precum și necesitatea valorificării depline a posibilităților oferite de tehnologiile informației și comunicațiilor și de media, inclusiv de media sociale;

6.

subliniază faptul că o dimensiune UE în educație ar permite elevilor nu numai să dobândească cunoștințe și un sentiment al apartenenței și cetățeniei europene, ci și să se implice într-o reflecție critică asupra UE, printre altele prin învățarea despre valorile fundamentale ale UE, bazate pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, despre guvernanța UE și procesele sale decizionale, precum și despre modul în care acestea influențează statele membre unde trăiesc și propria lor participare democratică; încurajează utilizarea jocurilor de rol din cadrul Parlamentului European al Tinerilor, care îi ajută pe copii și pe studenți să înțeleagă procesele europene și care contribuie la creșterea nivelului lor de conștientizare cu privire la aspectele europene;

7.

atrage atenția asupra faptului că UE a fost modelată de statele sale membre, cu istoriile și culturile lor unice, și că dezvoltarea Uniunii rămâne strâns legată de acestea; subliniază totodată contribuția diferitelor culturi la patrimoniul și la societățile europene;

8.

ia act de faptul că impactul UE asupra statelor membre este semnificativ și că studierea UE la școală ar trebui să reflecte atât rolul statelor membre în dezvoltarea UE, cât și influența UE asupra evoluțiilor de la nivel național;

9.

subliniază faptul că statele membre și UE trebuie să fie primele care dau un exemplu tuturor actorilor implicați în predarea și cunoașterea UE în școală, practicând valorile europene fundamentale ale incluziunii sociale și solidarității europene și internaționale;

10.

reamintește necesitatea de a asigura, consolida și extinde oportunitățile de dezvoltare profesională inițială și continuă a profesorilor și educatorilor și de a le oferi susținerea și resursele adecvate pentru a le permite să integreze o dimensiune a UE în învățământ, în special în ceea ce privește educația istorică și civică, precum și să aplice strategii axate pe elevi și să-și adapteze metodele de predare la nevoile elevilor;

11.

subliniază necesitatea de a promova și încuraja competențele multilingve și interculturale ale cadrelor didactice, oportunitățile de mobilitate, învățarea inter pares și schimbul de bune practici, de exemplu prin organizarea unor seminarii la nivel european;

12.

subliniază rolul universităților în pregătirea și formarea unor profesori și educatori înalt calificați și cu o motivație puternică; solicită încurajarea și susținerea măsurilor luate de statele membre în efortul lor de a oferi posibilități de cursuri de calificare specializate în cadrul universităților, care să fie deschise și accesibile studenților înscriși, dar și profesorilor și educatorilor implicați;

13.

subliniază importanța și potențialul unei abordări europene în predarea istoriei, ținând totodată seama de competențele statelor membre în acest domeniu, întrucât anumite evenimente istorice au avut un rol decisiv în nașterea idealurilor și valorilor europene; solicită Comisiei și statelor membre să susțină societățile de istorie și centrele de cercetare istorică, pentru a pune în valoare contribuția lor științifică în domeniul istoriei europene și rolul lor în actualizarea cunoștințelor profesorilor din școli;

14.

recomandă Casei Istoriei Europene să creeze programe, instrumente și activități specifice pentru cursanții și cadrele didactice de la toate nivelurile de învățământ, care să prezinte o narațiune convingătoare a integrării europene și a valorilor sale fundamentale

15.

solicită reînnoirea și consolidarea de urgență a cetățeniei UE și a educației civice în toate statele membre, actuale și viitoare, pentru a oferi elevilor, în funcție de vârstă, cunoștințele, valorile, abilitățile și competențele relevante, făcându-i capabili să gândească critic și să-și formeze o opinie echilibrată și în cunoștință de cauză, să-și exercite drepturile și responsabilitățile democratice, printre care dreptul la vot și diversitatea valorilor, să încurajeze dialogul intercultural și interreligios și să fie cetățeni activi și responsabili;

16.

subliniază că o mai mare participare a elevilor și părinților la conducerea școlilor poate contribui la combaterea discriminării și la consolidarea unei democrații și cetățenii participative și sustenabile, promovând un climat de încredere și de cooperare între diferiții actori; invită instituțiile de învățământ să introducă guvernarea democratică și să extindă sfera acesteia, inclusiv prin acordarea unei importanțe mai mari opiniei reprezentanților elevilor, deoarece democrația trebuie învățată și trăită;

17.

subliniază necesitatea de a crește motivația și oportunitățile cadrelor didactice și a cursanților de a învăța mai multe despre UE prin intermediul unor experiențe directe, cum ar fi vizitele școlare în alte țări, vizitarea instituțiilor europene, contactele cu funcționarii UE, oportunități de stagii pentru studenți în cadrul instituțiilor UE, precum și prin intermediul educației media, cum ar fi al Portalului european pentru tineret, valorificând pe deplin noile tehnologii ale informației și comunicațiilor și resursele educaționale deschise;

18.

solicită valorificarea maximă a posibilităților oferite de tehnologiile digitale pentru dezvoltarea predării transfrontaliere, prin intermediul cursurilor digitale și al videoconferințelor, pentru a facilita descoperirea de către cursanți a altor puncte de vedere și a altor abordări asupra materiilor predate;

19.

subliniază că învățarea limbilor străine poate juca un rol esențial în creșterea nivelului de conștientizare a inteculturalității și poate oferi cetățenilor aptitudinile necesare pentru a trăi și a munci într-o lume din ce în ce mai complexă și mai globalizată;

20.

subliniază rolul învățării neformale și informale, inclusiv al activităților pentru tineret, al voluntariatului, al învățării intergeneraționale, în familie și la vârsta adultă, în dezvoltarea abilităților, competențelor și comportamentelor sociale și civice, precum și în formarea unor cetățeni europeni activi și responsabili; subliniază necesitatea de a recunoaște și a valida aceste competențe în cadrul învățământului formal și de a crea legături mai strânse între învățarea formală, neformală și informală;

21.

recomandă adoptarea unei abordări interculturale asupra politicilor educative, care să permită integrarea școlară efectivă a cursanților imigranți, pe baza cunoașterii reciproce a diverselor culturi și a edificării unor valori comune împărtășite;

Rolul Uniunii

22.

încurajează Comisia să-și continue sprijinul pentru eforturile de dezvoltare și promovare a unei dimensiuni UE în educație și a mobilității actorilor din domeniul educației, precum și să difuzeze în mod activ informații principalelor părți interesate, inclusiv informații privind oportunitățile de finanțare relevante și studiile și rapoartele disponibile; încurajează, în acest sens, o utilizare mai eficientă a noilor tehnologii de comunicații și media, inclusiv a platformelor online de socializare;

23.

solicită Comisiei să ofere un cadru comun și să pregătească un set de orientări, cu exemple concrete, pentru asimilarea cunoștințelor despre UE, pentru a stimula o gândire obiectivă și critică cu privire la beneficiile aduse de Uniunea Europeană cetățenilor, respectând însă compentețele statelor membre în domeniul educației și formării;

24.

solicită Comisiei să încurajeze realizarea mai multor studii care să arate modul în care se predau cunoștințele despre UE în școlile din Europa, modul în care se regăsește în programe și la examene, precum și: (a) dacă profesorii și educatorii au un acces satisfăcător la programele și acțiunile UE din domeniul dezvoltării profesionale, la educația continuă și la platformele de schimb de bune practici; și (b) dacă acțiunile finanțate pentru a integra o studiere adecvată a UE în școli au în cele din urmă efecte reale;

25.

invită Comisia să încurajeze, să sprijine și să faciliteze crearea unor rețele care promovează dobândirea de cunoștințe despre UE la nivel național, regional și local și care sunt implicate în acest proces, precum și schimbul de bune practici între aceste rețele la nivelul Uniunii, și să identifice domenii care necesită îmbunătățiri;

26.

invită Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre sau candidate în privința dimensiunii UE în educație, precum și în combaterea discriminării și a prejudecăților în instituțiile de învățământ, inclusiv prin intermediul evaluării materialelor didactice, a politicilor împotriva comportamentelor agresive și a celor împotriva discriminării;

27.

subliniază rolul important al programelor Erasmus +, Europa pentru cetățeni și Europa Creativă în promovarea educației și formării, a competențelor lingvistice, a cetățeniei active, a sensibilizării culturale, a înțelegerii interculturale și a altor competențe esențiale sau transversale valoroase; subliniază importanța acestor programe în consolidarea cetățeniei europene și necesitatea acordării unui sprijin adecvat mai puternic, a unei concentrări mai mari asupra rezultatelor lor calitative și a unui acces mai extins la mobilitate, acordând o atenție specială profesorilor și altor categorii de educatori, tinerilor provenind din diferite medii socio-economice, grupurilor vulnerabile și defavorizate și persoanelor cu nevoi speciale;

28.

reamintește gama largă de acțiuni posibile prin intermediul programului Erasmus+, precum și popularitatea și recunoașterea acestuia de către publicul larg, în special în ceea ce privește mobilitatea studenților ca parte integrantă a studiilor lor; invită Comisia și statele membre să aducă în mai mare măsură la cunoștința publicului elementele mai puțin cunoscute ale programului Erasmus+, cum ar fi Serviciul european de voluntariat;

29.

salută programul de lucru al Comisiei pentru 2016 pentru implementarea programului Erasmus+ și angajamentul său în favoarea unor acțiuni concrete în urma Declarației de la Paris, în special a celor care vizează creșterea impactului programului Erasmus+ asupra promovării cetățeniei active și democratice, a dialogului intercultural, a incluziunii și solidarității sociale, incluzând un sprijin mai substanțial pentru organizațiile societății civile în contextul rolului lor esențial pentru educația civică;

30.

invită Comisia să consolideze aspectele pedagogice și capacitatea de a răspunde nevoilor școlilor a proiectelor finanțate prin intermediul acțiunii Jean Monnet, dând școlilor posibilitatea de a se înscrie direct și acordând finanțări pe perioade mai lungi, de exemplu de trei ani, în concordanță cu modul de finanțare al modulelor Jean Monnet; solicită Comisiei să ia măsuri pentru ca modulul Jean Monnet să fie accesibil instituțiilor de pregătire a profesorilor și pentru a încuraja aceste instituții să-l integreze în programele lor;

31.

ia act de faptul că Uniunea trece în prezent printr-o criză a legitimității democratice, nu numai din cauza cunoștințelor insuficiente ale europenilor despre mecanismele UE, ci și din cauza faptului că opiniile lor nu sunt luate în considerare în procesele decizionale; subliniază că, pentru a-și recâștiga legitimitatea, Uniunea trebuie să oprească distrugerea structurilor sale democratice și să restabilească legătura cu cetățenii;

32.

solicită Comisiei să implementeze eficient programul „Europa pentru cetățeni”, pentru a îndeplini obiectivele unei societăți democratice mai incluzive, crescând astfel participarea cetățenilor la procesele decizionale;

33.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape impactul tuturor programelor UE asupra dezvoltării sentimentului de cetățenie și a participării civice a celor implicați;

34.

solicită Comisiei să dezvolte și să promoveze pe scară cât mai largă platformele virtuale eTwinning, EPALE și School Education Gateway (portalul educației școlare) și să continue să sprijine și să dezvolte și alte platforme digitale, precum Teachers’ Corner (Spațiul profesorilor), pentru a facilita accesul la materiale didactice de înaltă calitate, ușor de utilizat și actualizate, relevante pentru cunoașterea UE și disponibile în toate limbile Uniunii;

35.

solicită Comisiei să faciliteze o revizuire critică a materialelor existente disponibile în prezent pe platforma Teachers’ Corner (Spațiul profesorilor), realizată de cadre didactice implicate în prezent în predare și de cadre universitare specializate în studii europene, pentru a le asigura calitatea și caracterul adecvat;

36.

subliniază rolul pe care îl au birourile de informare ale instituțiilor europene și salută angajamentul acestora în ceea ce privește încurajarea relațiilor cu statele membre, cu instituțiile de învățământ, cu organizațiile de tineret și cu media la nivel național, regional și local, pentru a le apropia unele de altele și a se asigura că tinerii înțeleg rolul pe care îl joacă instituțiile în viața lor de zi cu zi;

37.

solicită o dezbatere deschisă și participativă între Comisie, orașele mari și autoritățile locale și regionale privind legătura dintre sistemul de învățământ și modelele urbane, ca modalitate de înțelegere a efectelor diferitelor abordări ale relațiilor interculturale din Europa contemporană;

38.

încurajează Comisia să promoveze cunoașterea UE în școală, prezentând cât mai curând o recomandare în acest sens în cadrul proceselor de negociere cu țările candidate la aderarea la UE;

Rolul statelor membre

39.

încurajează statele membre să sprijine, să reanalizeze și să modernizeze sistemele lor de învățământ – precum și toate formele de conținut referitor la UE din programele școlare, la toate nivelurile de învățământ, inclusiv în cadrul pregătirii și formării profesionale – în vederea consolidării dimensiunii UE, în strânsă colaborare cu toți actorii relevanți la nivelul UE și la nivel național, încurajând totodată regiunile și autoritățile locale să facă același lucru, în special atunci când au competențe directe în ceea ce privește sistemele de învățământ;

40.

încurajează statele membre să susțină toate posibilitățile de a oferi mai multe informații despre UE cursanților, profesorilor și altor cadre didactice, prin învățarea formală, neformală și informală, precum și să exploateze și să completeze instrumentele financiare, programele și inițiativele UE în această privință;

41.

solicită statelor membre să ia măsuri suplimentare pentru a promova valorile educației și cetățeniei caracterizate de interculturalitate, nediscriminare și incluziune, în cadrul programelor școlare și universitare;

42.

invită statele membre să crească investițiile în calitatea educației, inclusiv prin intermediul consolidării parteneriatelor cu sectorul privat, să promoveze egalitatea universală de șanse și să ofere sprijinul necesar tuturor instituțiilor de învățământ și formare, profesorilor și celorlalți educatori, astfel încât să fie capabili să introducă și să dezvolte în permanență o dimensiune UE în educație, de la o vârstă fragedă și depășind cadrul sălilor de clasă;

43.

invită statele membre să asigure accesul egal și integrator la o educație formală și neformală inovatoare și de înaltă calitate pentru toți cursanții, precum și posibilități de educație permanentă; invită, în acest sens, statele membre să adopte de urgență propunerea de directivă din 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, care ar oferi protecție împotriva discriminării pe aceste criterii în sectorul educației;

44.

invită statele membre să implice migranții, refugiații și comunitățile religioase în procesele de consolidare a cetățeniei bazate pe respect și responsabilizare, asigurând participarea lor la viața civică și culturală;

45.

invită statele membre să încurajeze și să faciliteze o pregătire de înaltă calitate a profesorilor, a altor cadre didactice, a liderilor și formatorilor tinerilor cu privire la subiectele legate de UE, inclusiv oferindu-le posibilitatea de a-și desfășura o parte din cursurile de formare în alt stat membru și asigurând recunoașterea competenței lor de a preda cunoștințe despre UE, de exemplu prin crearea și promovarea unei diplome de „euro-profesor”;

46.

consideră că statele membre, în dialog și consultare cu actorii din domeniul educației, ar trebui să caute oportunități pentru schimburile de idei și de exemple de bune practici în ceea ce privește integrarea unei dimensiuni UE în programele lor educaționale, printre altele pentru a îmbunătăți cunoașterea și înțelegerea tinerilor cu privire la procesul creării cetățeniei UE și a instituțiilor UE, permițându-le astfel să perceapă Uniunea ca pe o parte integrantă a mediului în care trăiesc, pe care pot și trebuie să o modeleze;

47.

îndeamnă statele membre să recunoască și să sprijine partenerii sociali și organizațiile societății civile, în special cele de tineret, în reducerea distanței dintre UE și cetățenii săi într-un mod structural și viabil, promovând și consolidând instrumentele democrației participative directe;

o

o o

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 50.

(2)  JO L 325, 23.11.2012, p. 1.

(3)  JO L 115, 17.4.2014, p. 3.

(4)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(5)  JO C 119, 28.5.2009, p. 2.

(6)  JO C 372, 20.12.2011, p. 31.

(7)  JO C 311, 19.12.2009, p. 1.

(8)  JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(9)  JO C 150, 15.6.1992, p. 366.

(10)  JO C 306 E, 15.12.2006, p. 100.

(11)  JO C 8 E, 14.1.2010, p. 12.

(12)  Eurobarometru standard 81, primăvara 2014: „Public Opinion in the European Union” (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb81/eb81_publ_en.pdf), p. 117 și 131.

(13)  http://www.eprs.sso.ep.parl.union.eu/lis/lisrep/13-EPRS-publications/2015/COMM_STUD_558351_UpdateReview-EN.pdf, p. 43-45.

(14)  Eurobarometrul special 437/2015: „Discrimination in the EU in 2015” (http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/ResultDoc/download/DocumentKy/68004), p. 100.

(15)  http://www.eupika.mfdps.si/Files/Learning%20Europe%20at%20School%20final%20report.pdf.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/65


P8_TA(2016)0107

Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții (2015/2257(INI))

(2018/C 058/07)

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 165 și 166,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

având în vedere Declarația de la Copenhaga din 30 noiembrie 2002 privind cooperarea europeană consolidată în domeniul educației și formării profesionale,

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind instituirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională (1),

având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (2),

având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (3),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (4),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (5),

având în vedere Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) (6),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011, intitulată „Tineretul în mișcare – promovarea mobilității tinerilor în scop educațional” (7),

având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele fundamentale pentru învățarea continuă (8),

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor (9),

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (EQF-LLL) (10),

având în vedere diversele instrumente de recunoaștere a competențelor, cum ar fi cadrul european al certificărilor (CEC), Sistemul european de credite transferabile (ECTS), Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET) și proiectul de clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2012, intitulată „Regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune (COM(2012)0669),

având în vedere Raportul din 28 ianuarie 2014 al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională (COM(2014)0030),

având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale,

având în vedere declarația miniștrilor responsabili cu educația și formarea profesională din 22 iunie 2015 privind stabilirea unui nou set de obiective pe termen mediu în domeniul VET pentru perioada 2015-2020,

având în vedere Declarația de la Paris privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din UE din 17 martie 2015 (8496/15),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0049/2016),

A.

întrucât mobilitatea în scop educațional și mobilitatea în scop formativ sunt importante pentru dezvoltarea personală, integrarea socială a tinerilor, dialogul multicultural, toleranța, capacitatea de a lucra într-un mediu internațional și implicarea cetățenilor și și-au demonstrat potențialul de a contribui la educația și angajabilitatea de înaltă calitate;

B.

întrucât mobilitatea în scop educațional și mobilitatea în scop formativ trebuie consolidate și mai mult, atât în contextul programelor actuale, cât și al programelor viitoare ale UE din domeniul educației și formării, al ocupării forței de muncă și al politicii de coeziune;

C.

întrucât miniștrii europeni responsabili cu învățământul profesional și tehnic (VET) au lansat, în 2002, „procesul de la Copenhaga” în vederea consolidării cooperării europene în acest domeniu, cu scopul de a îmbunătăți performanța, calitatea și atractivitatea educației și formării profesionale în Europa;

D.

întrucât procesul de la Copenhaga are la bază priorități stabilite de comun acord care sunt revizuite în mod regulat și vizează, între alte obiective, să faciliteze mobilitatea și să promoveze valorificarea diferitelor forme de formare profesională din cadrul învățării pe tot parcursul vieții;

E.

întrucât, potrivit Eurostat, rata șomajului din UE s-a menținut la nivelul de 10,2 % în 2014, în pofida unei redresării lente; întrucât, pe teritoriul UE, șomajul în rândul tinerilor este în prezent de 22,1 %, în timp ce procentul persoanelor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani care sunt încadrate în muncă este de doar 51 %, iar disparitatea de gen în cadrul ratei ocupării forței de muncă în rândul lucrătorilor în vârstă este de 13,6 puncte procentuale;

F.

întrucât educația non-formală, informală și profesională au de adus o contribuție importantă la abordarea provocărilor curente din cadrul învățării pe toată durata vieții, cum ar fi abandonul școlar, numărul inacceptabil de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), precum și lipsa de personal calificat și neconcordanța competențelor;

G.

întrucât persistența necorelării competențelor pe piața forței de muncă este scoasă în evidență de rata ridicată a posturilor vacante înregistrată în previziunile economice de toamna din 2015 ale Comisiei,

H.

întrucât cunoștințele lingvistice sunt mai reduse în cazul VET și trebuie stimulate într-un anumit mod;

I.

întrucât este necesar să se exprime din nou angajamentul politic privind susținerea măsurilor UE în domeniul învățării pe toată durata vieții și al VET, în special prin activități vizând mobilitatea concentrată pe dezvoltarea unor competențe transversale precum capacitatea de adaptare, curiozitatea, metodele de învățare, competențele interpersonale și civice;

J.

întrucât evoluțiile recente din domeniul socio-economic au accentuat nevoia de a crește nu doar eficiența, și ci accesibilitatea și caracterul integrator al sistemelor de învățare pe toată durata vieții și de învățământ profesional și tehnic (VET) în cazul grupurilor dezavantajate și al persoanelor cu nevoi speciale; întrucât accesul mai larg la educație nu trebuie implementat în defavoarea calității educației;

K.

întrucât sprijinul financiar constant pentru măsurile și activitățile privind mobilitatea legate de învățarea pe toată durata vieții și de cunoștințele obținute în cadrul VET, în special în actuala perioadă de criză economică, este esențial;

L.

întrucât nivelurile regional și local sunt esențiale pentru sprijinirea inițiativelor urmărind explorarea unor noi modalități de mobilitate, cu scopul de a asigura eficacitatea, transparența și calitatea fondurilor și programelor dedicate VET; întrucât mobilitatea în cadrul VET a tinerilor și ucenicilor promovată la nivel regional și local trebuie să fie coordonată în cadrul unui proces la scară largă de guvernanță democratică și participativă urmărind abordarea celor mai importante chestiuni socio-economice și ambientale, cu implicarea microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii, a întreprinderilor nou-înființate, a comunităților locale și a partenerilor sociali;

M.

întrucât antreprenorii, camerele de comerț și industrie și organismele profesionale echivalente pentru meserii și agricultori, ca și sindicatele și alți parteneri sociali relevanți, trebuie să fie implicate în mod activ în activitățile de concepere, organizare, furnizare și finanțare a VET, inclusiv mobilitatea; întrucât, cu privire la activitatea de concepere a VET, trebuie să fie abordată o dimensiune socială, pentru a include domenii ca turismul echitabil, antreprenoriatul social și modelele de afaceri alternative, cum sunt cooperativele, și trebuie să fie organizată cu partenerii relevanți din aceste domenii;

N.

întrucât, deși mobilitatea tinerilor trebuie încurajată, astfel încât să se pentru a mări angajabilitatea, ea nu trebuie să devină singură soluție avută în vedere pentru eliminarea șomajului în rândul tinerilor;

Bilanțul rezultatelor și identificarea provocărilor majore

1.

consideră că educația este un drept fundamental și un bun public care ar trebui să fie la fel de accesibil tuturor; invită UE și statele membre să găsească soluții pentru toate constrângerile de natură socio-economică care împiedică accesul în condiții de egalitate al tuturor la oportunitățile în materie de VET, inclusiv la mobilitate; confirmă faptul că rolul și rezultatele programelor și inițiativelor existente privind mobilitatea în cadrul VET trebuie, cel dintâi extins, iar cele din urmă ameliorate în termeni de accesibilitate, deschidere și capacitate de integrare, cu scopul de a promova o abordare personalizată a educației, de a reduce ratele de abandon școlar și de a garanta accesul în condiții de egalitate la acțiunile de mobilitate în cadrul Erasmus+ destinate grupurilor dezavantajate și celor cu nevoi speciale; subliniază, în consecință, necesitatea unei game flexibile, diversificate și personalizate de opțiuni în materie de mobilitate în scop formativ, inclusiv cu menținerea unei perspective de gen, pentru persoanele provenind din rândul imigranților sau din familii dezavantajate din punct de vedere economic, cursanții din regiunile îndepărtate, persoanele cu dizabilități și cele cu alte nevoi specifice;

2.

afirmă că, atunci când sunt abordate aspecte privind mobilitatea și educația, este necesar să se păstreze o perspectivă de gen și să se țină seama de nevoile persoanelor care suferă de pe urma unor forme multiple de discriminare, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități, persoanelor care se declară LGBTI și persoanelor care provin din comunități marginalizate; încurajează, în acest sens, luarea de măsuri suplimentare pentru a facilita accesul persoanelor ce fac parte din grupuri dezavantajate și al celor cu nevoi speciale la acțiunile Erasmus+ din domeniul mobilității;

3.

invită Comisia, statele membre și principalele părți interesate să mărească vizibilității programelor din domeniul VET, pentru a înlătura barierele de ordin cultural și a combate fenomenele de lipsă a motivației, de lipsă a predispoziției proactive și de lipsă a competențelor lingvistice, mai ales în regiunile cele mai afectate de șomaj în rândul tinerilor; consideră că trebuie să se asigure faptul că aceste programe sunt accesibile tuturor cetățenilor fără discriminare; solicită orientarea către grupuri expuse riscului de șomaj, cum ar fi persoanele cu dizabilități; solicită facilitarea accesului la VET și la calificări prin promovarea capacității de adaptare în cadrul filierelor de ucenicie și a posibilității de ajustare a sistemelor, precum și a oportunităților de formare pentru grupurile care nu dispun de competențe de bază suficiente și pentru salariații cu calificare medie sau scăzută; reamintește faptul că trebuie să se țină seama de echilibrul de gen în ceea ce privește accesul la astfel de experiențe, în contextul unei promovări eficiente a programelor de mobilitate în domeniul VET în rândul femeilor; consideră, în acest sens, că trebuie stabilite obiective ambițioase, iar progresele trebuie monitorizate;

4.

subliniază disparitatea de gen în ceea ce privește învățământul, competențele și ocuparea forței de muncă în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) pe teritoriul UE și invită Comisia și statele membre să se angajeze pe deplin față de Erasmus+ și să utilizeze acest mecanism ca pe o oportunitate-cheie pentru dezvoltarea domeniului STIM, astfel încât femeile să beneficieze de mai multe posibilități de a începe o carieră în acest domeniu și să fie reduse astfel lacunele în materie de competențe existente în acest domeniu;

5.

subliniază importanța unui spațiu european comun al educației bazat pe o componentă puternică a mobilității, incluzând nu doar învățământul superior, ci și VET, care va contribui la crearea și dezvoltarea unei identități europene mai puternice și a unei cetățenii consolidate;

6.

invită Comisia și statele membre să depună toate eforturile în vederea realizării obiectivelor strategiei europene pentru educație și formare 2020; consideră că mobilitatea trebuie să țină seama de aspectele legate de învățământul profesional și tehnic continuu (CVET), deoarece acesta este esențial pentru îmbunătățirea și actualizarea competențelor și cunoștințelor de specialitate; subliniază că învățarea pe toată durata vieții și VET sunt esențiale pentru asigurarea unor perspective mai bune de inserție profesională pentru șomerii de lungă durată;

7.

consideră că cooperarea de mai sus trebuie să aibă ca rezultat revizuirea cerințelor cu scopul de a asigura relevanța lor în termeni de durată, conținut, competențe și rezultate ale învățării, combinând totodată mobilitatea în ceea ce privește atât centrele de formare, cât și locul de muncă și acordând prioritate perioadelor de experiență cu durată mai lungă (de exemplu de șase luni) în raport cu cele echivalente, dar mai scurte;

8.

ia act de faptul că resursele europene alocate programelor Erasmus+ și VET nu sunt proporționale cu numărul sau necesitățile potențialilor beneficiari ai mobilității oferite de aceste sisteme și, prin urmare, invită statele membre să promoveze acorduri bilaterale pentru suplimentarea activităților programelor Erasmus+ și VET european, sporind astfel mobilitatea tinerilor europeni;

9.

recunoaște rolul important și rezultatele programelor și inițiativelor existente în domeniul mobilității, precum măsura-cheie nr. 1 din programul Erasmus+, Europass, Sistemul european de credite pentru VET (ECVET) și Cadrul european al calificărilor (EQF); invită Comisia să creeze un card electronic european pentru studenți, care ar conferi statutul de student UE în contextul mobilității și ar oferi acces la servicii;

10.

invită Comisia, statele membre și agențiile UE, cum ar fi CEDEFOP, să acționeze în vederea îmbunătățirii programelor de mobilitate din cadrul VET, astfel încât acestea să ofere valoare adăugată tuturor participanților în ceea ce privește calificarea, recunoașterea și conținutul și să asigure introducerea unor standarde de calitate privind uceniciile;

11.

subliniază că inițiativele din domeniul mobilității contribuie la îmbunătățirea nu numai a valorilor civice ale cursanților și a sentimentului de apartenență la Europa, ci și a competențelor lor academice și a perspectivelor lor legate de locurile de muncă, mai exact a competențelor legate de capacitatea de soluționare a problemelor, planificare și structurare, de capacitatea de a acționa și a se adapta la situații noi, antreprenoriat, spirit de lider și de capacitatea de a lua decizii, de cunoașterea limbilor străine și de abilitățile de comunicare și de lucru în echipă, precum și a abilităților personale care au impact asupra inserției profesionale, cum ar fi încrederea de sine, motivația, curiozitatea, gândirea critică și creativă, inițiativa și asertivitatea;

12.

insistă asupra necesității de a se facilita implementarea mobilității în cadrul Erasmus+, acționând în vederea majorării ratei de succes a cererilor, simplificând conceperea și utilizarea instrumentelor electronice de gestionare a mobilității, mărind gradul de conștientizare a valorii programelor de mobilitate în toate instituțiile de învățământ general și tehnic din Uniune și oferind informații și formare mai bine orientate beneficiarilor și intermediarilor programelor și acțiunilor, inclusiv personalului din școli și colegii; subliniază importanța, în acest sens, a contribuției aduse de EuropeanSchoolNet; îi solicită Comisiei să reducă poverile administrative actuale, excesive și extrem de complexe, aflate atât în sarcina solicitanților, cât și în aceea a companiilor și instituțiilor care trimit și găzduiesc cursanți implicate în proiecte Erasmus+, facilitând și simplificând formalitățile de solicitare, înregistrare și raportare, precum și proiectele ca atare; subliniază, în plus, că birocrația excesivă din aceste școli și colegii reprezintă un obstacol în calea implementării cu ușurință a programului;

13.

îi solicită Comisiei să transpună în practică sisteme care să reducă barierele lingvistice și culturale din calea organizării programelor de mobilitate; consideră că astfel de sisteme trebuie să permită evaluarea evoluției procesului de implementare; subliniază că programele de acțiune trebuie, în particular, să sprijine învățarea elementelor de bază ale limbii țării gazdă; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să examineze nevoile specifice de studiu ale profesorilor și formatorilor VET, încurajând și sprijinind schimbul de bune practici și oferindu-le mai multe oportunități de dezvoltare profesională; evidențiază importanța conceperii unui model formativ de bază care să poată oferi informații referitoare la caracteristicile principale ale culturii în materie de afaceri și muncă a țării de destinație, precum și să promoveze și să ofere programe specifice pentru formarea personalului didactic în contextul managementului mobilității de către centrele de formare;

14.

subliniază faptul că meseriile legate de (VET) se caracterizează prin flexibilitatea necesară pentru a fi exercitate oriunde și că, prin urmare, mobilitatea în contextul VET reprezintă unul dintre instrumentele importante de combatere a șomajului, deoarece consolidează capacitatea de inserție profesională, concură la reducerea lacunelor în materie de competențe și facilitează corelarea cererii cu oferta pe piața locurilor de muncă, în special în ceea ce privește tinerii, oferind competențe și o experiență unică de felul celei necesare pentru a fi competitiv pe piața actuală a muncii din UE; consideră că Erasmus+ concură la dezvoltarea unor aptitudini profesionale specifice și a unor competențe transversale și transferabile, cum ar fi spiritul antreprenorial, și extinde oportunitățile de implicare a sectorului de producție, reprezentând astfel un instrument eficient pentru piața forței de muncă;

15.

subliniază semnificația și importanța caracterului recognoscibil al numelor de marcă și al logourilor asociate cu Erasmus+ și subprogramele sale; consideră că aceste mărci trebuie folosite în special în publicațiile și broșurile privind Erasmus+;

16.

își exprimă îngrijorarea că Erasmus+ este considerat de către tineri în principal un program pentru studenții din învățământul superior; prin urmare, recomandă să se acorde o importanță sporită măririi vizibilității la nivel european, național și regional, a diferitelor domenii și subprograme asociate cu fiecare dintre acestea, incluzând învățământul preuniversitar (Comenius), învățământul superior (Erasmus), învățământul superior internațional (Erasmus Mundus), învățământul profesional și tehnic (Leonardo da Vinci) și educația pentru adulți (Grundtvig), precum și tineretul (Tineret în acțiune) și sporturile;

17.

le solicită Comisiei, statelor membre și organismelor publice de ocupare a forței de muncă să facă cunoscute programul Erasmus+ și alte instrumente menite să promoveze mobilitatea în domeniul VET, în special în rândul IMM-urilor, precum și să sensibilizeze opinia publică cu privire la acestea; consideră că eficientizarea la maximum a acestor instrumente va permite unui număr mai mare de persoane să profite de aceste oportunități, astfel încât să poată fi atins obiectivul privind mobilitatea;

18.

subliniază nevoia urgentă ca sectoarele industriei și serviciilor, atât cele private, cât și cele publice, inclusiv sectorul producției (în special IMM-urile și microîntreprinderile), să fie consultate și/sau implicate în conceperea, elaborarea, punerea în aplicare și sprijinirea unor programe de mobilitate de calitate în domeniul VET; consideră că la selecția programelor ar trebui să se țină seama de oportunitățile de angajare în întreprinderile și organizațiile gazdă; consideră că un parteneriat flexibil și constructiv bazat pe dialog, cooperare și bune practici implicând toate părțile interesate va asigura succesul și valoarea adăugată a VET; consideră că schimbul de cunoștințe și de bune practici între centrele de formare profesională și întreprinderi este, de asemenea, necesar; invită Comisia să urmărească evoluția cererii și ofertei de pe piața forței de muncă din UE, precum și mobilitatea geografică și profesională, pentru a se adapta nevoilor de pe piața forței de muncă; consideră că acest lucru ar reduce decalajele dintre, pe de o parte, oferta de cursuri de formare și ce îi așteaptă de fapt pe tineri în mediul de afaceri, și, pe de altă parte, nevoile de pe piață în sectoarele cu valoare adăugată (de exemplu, economia digitală și economia ecologică, energia, apărarea, sectorul serviciilor de îngrijire și reabilitarea locuințelor);

19.

subliniază aspectele-cheie de care trebuie să se țină seama la planificarea acțiunilor legate de mobilitate și la evaluarea implementării lor, și anume: capacitatea economică a cursanților de a participa la acestea; recunoașterea studiilor, a competențelor și a calificărilor, precum și a conținutului formativ de către diverse țări, fie prin credite, fie prin certificate; nivelul de cunoaștere a limbilor; organizarea programelor de învățământ sau a studiilor; valoarea practică a creditelor și examenelor studenților după întoarcerea lor la universitățile de origine; aspecte juridice; informarea sau motivația pentru finalizarea studiilor; activități de orientare și consiliere pe toată durata mobilității și situația personală a studenților; invită, în consecință, Comisia să îmbunătățească indicatorii și criteriile de evaluare, astfel încât să permită monitorizarea cu o mai mare regularitate a eficacității programelor UE și introducerea oricăror îmbunătățiri necesare;

20.

subliniază faptul că, în prezent, numai 1 % din tinerii care participă la programe de formare profesională la locul de muncă, inclusiv cele de ucenicie, sunt implicați în programe de mobilitate pe durata formării; subliniază nevoia esențială de a crea condițiile necesare pentru o mai mare mobilitate a ucenicilor în UE, astfel încât aceștia să beneficieze de aceleași oportunități ca studenții din învățământul superior; încurajează, prin urmare, Uniunea Europeană să definească un statut al „ucenicului european”; le solicită UE și statelor membre să garanteze că stagiile de ucenicie și cele de practică rămân oportunități formative care nu sunt utilizate ca sursă de muncă în condiții de precaritate, nu se substituie posturilor cu caracter profesional cu normă întreagă și să garanteze condiții de muncă demne și drepturi ale cursanților, inclusiv drepturi financiare și legate de remunerație; încurajează, de asemenea, Comisia să analizeze implicațiile statutului menționat mai sus, să monitorizeze implementarea măsurilor asociate, să îndemne toate părțile interesate, inclusiv pe cele din Alianța europeană pentru ucenicii, să-i urmeze recomandările, în vederea ameliorării condițiilor, a calității și a disponibilității stagiilor de ucenicie din UE și să considere că această chestiune este o prioritate strategică;

21.

invită Comisia să prezinte o propunere privind un sistem de ucenicie al UE care să garanteze o serie de drepturi pentru ucenici și cursanții din domeniul VET și invită statele membre să aprobe o astfel de propunere; subliniază rolul pozitiv pe care îl pot juca persoanele în vârstă în educația și formarea profesională a tinerilor, cu scopul de a optimiza schimbul între generații prin stagii și mentorat, precum și de a facilita învățarea bazată pe experiență în echipe formate din persoane din generații diferite; încurajează Comisia și statele membre să adopte măsuri concrete pentru a se asigura că uceniciile și stagiile din cadrul programului Erasmus+ nu sunt utilizate în mod abuziv, fiind transformate într-un instrument de reducere a costului forței de muncă;

22.

apreciază în mod pozitiv lansarea de proiecte-pilot, precum și proiectul aprobat recent, intitulat „Un cadru european pentru mobilitatea ucenicilor”, ca punct de plecare pentru îmbunătățirea programului Erasmus+ care vizează facilitarea unei mai mari și mai bune mobilități de lungă durată în domeniul VET; solicită crearea unui cadru pentru inițiative pe termen lung în opoziție cu acțiunile care se axează doar pe proiecte, pentru a institui un sistem permanent și sustenabil care să fie pe deplin operațional și predictibil și care să încurajeze libera circulație a competențelor pe teritoriul Europei;

23.

ia act de faptul că abandonul școlar timpuriu reprezintă una dintre cele mai clare probleme cu care se confruntă grupurile vizate de mobilitate, iar existența unor opțiuni mai bune de formare profesională ar conduce la reducerea numărului de persoane care abandonează studiile sau formarea profesională; subliniază, prin urmare, cât de importante pot fi rezultatele sistemelor educaționale pentru reducerea abandonului școlar și pentru dotarea mai bună a elevilor cu competențe transversale care îi vor ajuta, în cele din urmă, să-și coreleze calificările cu cerințele pieței muncii;

24.

subliniază necesitatea ca tinerii care urmează cursuri de formare profesională să fie ajutați să-și depășească greutățile prin anumite măsuri complementare și de însoțire, cum ar fi întărirea caracterului de grup al mecanismelor de mobilitate, o mai bună activitate de mentorat și de acompaniament a instituțiilor de proveniență și de găzduire înainte și în cursul perioadei de mobilitate, îmbunătățirea accesului la informații de bună calitate referitoare la oportunitățile oferite în materie de VET, oferirea unei orientări specializate, a unor activități și instrumente de consiliere și prin finanțarea sprijinului lingvistic pentru toți participanții, fără restricții legate de limbă;

25.

subliniază că se pot identifica un număr de factori care au un impact asupra așteptărilor tinerilor care sunt formați în sistemele VET, în special factori socio-economici, diversele tipuri de familii și lipsa de instrumente de orientare (și de ajutor pedagogic) după terminarea învățământului secundar obligatoriu sau în timpul cursurilor de formare profesională;

26.

evidențiază rolul esențial al mobilității în cadrul procesului de învățare și formare pentru abordarea provocărilor sociale și culturale, în perspectiva maximizării oportunităților oferite tinerilor pentru a-și dezvolta propriul model de a acționa în societate; reamintește faptul că UE și-a concentrat eforturile, în special prin strategia Europa 2020, asupra măririi competitivității economiei sale, a creării locurilor de muncă și, mai nou, asupra întăririi capacității sale de a concura la scară mondială în cea de a treia decadă a secolului; subliniază, în acest context, rolul important al cercetării, inovării, societății digitale și sustenabilității energetice, ca instrumente de asigurare a unei valori adăugate mai ridicate;

27.

subliniază rolul UE și al statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea și încurajarea unui sistem VET de înaltă calitate și bine organizat prin implementarea unei abordări holistice, care echilibrează educația teoretică axată pe profesia în cauză, pregătirea practică și educația generală formală, informală și non-formală; le solicită statelor membre să introducă o abordare de tipul „învățământului dual” în cadrul liceelor lor sau să consolideze sistemele existente prin stagii de ucenicie și plasament, facilitând astfel integrarea sustenabilă a cursanților VET pe piața muncii și participarea lor în mai mare măsură la programele de mobilitate transnațională; reamintește faptul că, în general, îmbunătățirea calității VET în cooperare cu partenerii sociali și serviciile publice de plasament constituie un mijloc de abordare a integrării sociale, de lărgire a participării la niveluri educaționale mai înalte, de promovare a reușitei cursanților și de facilitare a integrării pe piața muncii, care trebuie să faciliteze mobilitatea în cadrul procesului de învățare pe toată durata vieții;

28.

solicită ca problemele legate de Serviciul european de voluntariat (SEV) în ceea ce privește asigurarea pentru participanți, aprobarea, gestionarea bazei de date și sprijinirea voluntarilor să fie abordate într-o manieră specifică, astfel încât să se prevină o scădere a participării;

29.

deplânge faptul că învățarea non-formală a pierdut din vizibilitate și din bugetul alocat în cadrul actualului program Erasmus+; subliniază importanța învățării non-formale la nivel european, în special prin intermediul activităților pentru tineret și al voluntariatului persoanelor în vârstă; solicită ca învățării non-formale și informale să i se acorde un loc clar și vizibil în programul Erasmus+; consideră, în plus, că ar trebui să existe posibilitatea de depunere a candidaturii pentru proiecte la scară largă de educație pentru adulți, care să fie guvernate de aceleași principii ca alianțele de competențe sectoriale sau alianțele de cunoștințe;

30.

sprijină dezvoltarea tehnologiilor și a infrastructurilor moderne pentru a consolida și moderniza sistemele naționale de formare profesională, astfel încât să fie îmbunătățit accesul la mobilitate și calitatea acesteia; consideră că, pentru a soluționa necorelarea competențelor, trebuie pus un accent mai mare asupra inovării și dezvoltării de noi competențe academice și profesionale, asupra platformelor de învățare și predare digitale, a tehnologiilor vieții, tehnologiilor inovatoare pentru consolidarea patrimoniului cultural și a tehnologiilor din domeniul informațiilor și al comunicării; își exprimă convingerea fermă că UE și statele membre trebuie să elaboreze o strategie eficace urmărind corelarea oportunităților actuale și viitoare de angajare din economia circulară cu sistemele VET;

31.

constată că, în contextul unei tranziții către o economie mai digitalizată, are loc o redefinire a locurilor de muncă și a competențelor; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să acționeze împreună cu sectorul privat în vederea elaborării unor strategii privind competențele și a unor programe VET pentru recalificarea lucrătorilor;

Acces: îmbunătățirea opțiunilor de mobilitate pentru tineri în cadrul formării profesionale

32.

încurajează crearea unui cadru similar programului anterior Leonardo da Vinci, la care să se facă referire în ofertele specifice de mobilități Erasmus+, care să identifice cât se poate de clar și de exact opțiunile în materie de mobilitate de care dispun tinerii în VET, în special prin campanii care să se desfășoare simultan pe mai multe platforme, lansate de autoritățile publice, la care să participe în mod coordonat toate părțile interesate care joacă un rol activ în VET și-l pot influența;

33.

încurajează Comisia și statele membre să asigure suficiente resurse financiare pentru a sprijini programele de mobilitate, ținând seama de eventualele obstacole de ordin financiar; pledează pentru analizarea chestiunii unei mai mari vizibilități cu privire la modul în care întreprinderile suplimentează bursa alocată sau posibilitatea de a acorda alte tipuri de ajutor; consideră că ar trebui asigurată și monitorizată complementaritatea dintre Fondul social european (FSE) și programul Erasmus+, în vederea obținerii unor rezultate de succes;

34.

solicită crearea unor mai bune sinergii între politicile și instrumentele UE care au un impact asupra mobilității și educației, în special introducerea unor măsuri complementare între FSE și Erasmus+, precum și asigurarea unei mai mari coordonări a tuturor acțiunilor la toate nivelurile – planificare la nivel național, regional și local;

35.

reiterează necesitatea unor măsuri menite să asigure coordonarea, complementaritatea și consecvența fondurilor structurale, printre care FSE în raport cu programele, ca Erasmus+, la nivel național, regional și local;

36.

subliniază nevoia de a compensa obstacolele determinate de statutul socio-economic mai puțin dezvoltat al cursanților din cadrul VET prin măsuri cum ar fi posibila creștere a sumelor la care se ridică granturile individuale din partea Comisiei sau creșterea contribuțiilor statelor membre și ale administrațiilor regionale și locale, ale instituțiilor intermediare sau ale ONG-urilor, finanțate fie din bugetele proprii, fie din parteneriate ce implică întreprinderi, fundații și organizații care colaborează în sistemul de calificare și formare profesională în regiunea sau teritoriul în cauză;

De la mobilitate la capacitatea de inserție profesională: validarea și recunoașterea rezultatelor învățării, precum și a abilităților și competențelor de învățare

37.

subliniază că ideile noi diverse și creatoare dobândite în străinătate ar putea motiva și impulsiona spiritul antreprenorial și creativitatea; subliniază că oportunitățile pe care le oferă mobilitatea pentru studii și formare, cum ar fi crearea unor rețele internaționale, pot avea efecte pozitive și asupra capacității de inserție profesională, cooperării transnaționale și competitivității Europei;

38.

consideră că măsurile actuale și viitoare pentru combaterea neconcordanței competențelor cu realitatea de pe teren ar trebui să faciliteze implicarea lucrătorilor, a întreprinderilor și a comunităților locale și ar trebui să fie mai bine conectate cu previziunile privind evoluția pieței muncii și viitoarele nevoi în materie de abilități;

39.

subliniază că există o legătură pozitivă între mobilitatea în scop educațional și mobilitatea și câștigurile viitoare, deoarece programele de mobilitate ale UE și internaționale măresc capacitatea de inserție profesională a participanților în străinătate, după cum a constatat Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene în 2013; subliniază că, potrivit Eurobarometrului 2013 (11), uceniciile și stagiile în străinătate îmbunătățesc competențele lingvistice ale participanților cu 79 %;

40.

subliniază importanța programelor de mobilitate pentru recalificarea șomerilor de toate vârstele sau a persoanelor amenințate de măsuri de restructurare;

41.

atrage atenția asupra diversității și a dezvoltării inegale a sistemelor de validare și recunoaștere ale statelor membre, în ciuda tendinței mai pronunțate spre convergență din ultimii zece ani; subliniază că este necesar să se mărească compatibilitatea dintre sisteme de învățământ și de formare profesională diferite și de a facilita validarea și recunoașterea abilităților și competențelor dobândite în întreprinderi sau centre de formare din state membre diferite,; invită statele membre să îmbunătățească transpunerea în practică a CEC (12) și să elimine barierele; încurajează definirea unui standard european care să fie acceptabil și să poată fi aplicat la toate nivelurile (național, regional și local);

42.

încurajează luarea de măsuri suplimentare pentru a promova recunoașterea și validarea rezultatelor învățării, inclusiv a celor dezvoltate prin educația informală și non-formală, în special prin folosirea mai bună a instrumentelor existente, cum ar fi Europass și ECVET;

43.

reamintește faptul că s-au adus îmbunătățiri importante datorită CEC, în ceea ce privește recunoașterea diplomelor, creditelor, certificatelor profesionale, acreditării competențelor și experienței dobândite în contextul VET; solicită stabilirea unor obiective specifice, printre care se numără punerea în aplicare a unui sistem pe deplin operațional de transfer și recunoaștere a creditelor, care să se bazeze pe sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP); încurajează dezvoltarea unor calificări comune în domeniul VET, care să se poată asigura recunoașterea internațională a calificărilor;

44.

susține elaborarea unei Cărți verzi privind învățământul profesional, formarea profesională, mobilitatea și recunoașterea aptitudinilor și competențelor în Europa, care să fie întocmită în strânsă cooperare cu toate părțile interesate principale; reamintește faptul că recomandările actuale privind VET trebuie să fie pe deplin puse în aplicare; atrage atenția asupra faptului că nerecunoașterea competențelor are un impact negativ asupra obiectivelor privind ratele de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020 și împiedică libera circulație astfel cum este consacrată în tratate;

45.

se declară favorabil unei mai mari mobilități legate de ocuparea locurilor de muncă, educație, ucenicie și stagii de pregătire în contextul programelor naționale „Garanția europeană pentru tineret”, în vederea îmbunătățirii abilităților tinerilor, precum și a reducerii diferențelor geografice între competențele dobândite și oferta de lucru în UE;

46.

subliniază importanța Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru sprijinirea uceniciilor, a stagiilor, a VET, a plasamentelor și a continuării educației pentru obținerea unei calificări; invită Comisia și statele membre să se asigure că sunt alocate fonduri adecvate acestor programe pentru întreaga perioadă de programare 2014-2020;

47.

solicită traducerea în toate limbile oficiale ale Uniunii a paginii web Panorama competențelor în UE, pentru ca aceasta să devină o sursă de informații accesibilă tuturor despre competențele cerute în Europa;

48.

ia act de progresele care au fost realizate în sensul asigurării unui VET de mai bună calitate în numeroase state membre, cu ajutorul Cadrului european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET) și încurajează acele state membre care se află actualmente în curs de a elabora o abordare națională privind asigurarea calității în acord cu EQAVET; subliniază că statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru a se asigura că acordurile de garantare a calității iau în considerare într-o măsură mai mare rezultatele învățării și să aprecieze și să sprijine învățarea non-formală și învățarea la locul de muncă, în contexte formale sau non-formale, în funcție de contextul național;

49.

subliniază faptul că programele de ucenicie ar trebui să se desfășoare sub îndrumarea unei autorități de supraveghere competente;

Spre programe de mobilitate mai eficiente, mai accesibile și mai favorabile incluziunii

50.

le solicită Comisiei și statelor membre ca, tot în colaborare cu Cedefop, să definească și să consolideze rolul instituțiilor intermediare – atât teritoriale, cât și sectoriale – implicate în pregătirea, gestionarea și monitorizarea post factum a mobilității, precum și să își aducă contribuția la crearea unor asemenea instituții la nivel național, regional și local;

51.

subliniază că este necesar ca aceste instituții intermediare să dispună de resurse bugetare și umane adecvate pentru a le permite organizațiilor și structurilor de management din domeniul mobilității să garanteze implicarea rețelei instituțiilor de învățământ profesional și, de asemenea, să aibă puterea și capacitatea de a crea alianțe și acorduri operaționale cu parteneri potențiali atât la nivel național, cât și din rândul statelor care participă la programele de mobilitate;

52.

subliniază necesitatea unei protecții juridice a minorilor în străinătate;

53.

evidențiază faptul că acțiunile legate de mobilitate și/sau serviciile adaptate nevoilor formatorilor, tutorilor și antreprenorilor trebuie încurajate și evidențiate în cadrul ERASMUS+;

54.

relevă faptul că sunt necesare programe de cofinanțare coerente, complementare și bine coordonate la nivel european, național, regional și local, pentru ca centrele de formare să-și poată acoperi toate cheltuielile și să planifice și să pună în aplicare măsuri permanente;

55.

salută faptul că Erasmus+ a majorat în mod semnificativ numărul de beneficiari ai programelor VET în rândul tinerilor care nu frecventează cursurile universităților sau ale colegiilor;

56.

sprijină toate măsurile de acompaniament necesare, în primul rând pentru a-i susține și încuraja pe ucenicii care doresc să participe la programe de mobilitate și, mai apoi, pentru a-i ajuta să-și transmită mai bine aptitudinile dobândite prin intermediul mobilității și să-și dezvolte încrederea de sine pentru a-și pune în evidență și a-și valorifica know-how-ul și bogăția experienței dobândite;

57.

consideră că rezultatele formative ale uceniciei trebuie concepute și discutate cu ucenicul în conformitate cu principiile ECVET înainte ca ucenicul să înceapă formarea și acestea trebuie enumerate în suplimentul la certificatul profesional emis la sfârșitul formării;

58.

subliniază importanța unei formări de bună calitate a profesorilor și a monitorizării, evaluării și asigurării calității în acest domeniu, precum și nevoia de a încuraja integrarea și toleranța în cadrul programelor de mobilitate;

59.

subliniază necesitatea unor plasamente de calitate, care să le permită cursanților să dobândească competențele profesionale dorite, și evidențiază, totodată, că este nevoie, la toate nivelurile, de o bună comunicare cu antreprenorii, pentru a-i implica în recunoașterea ulterioară a experienței dobândite de tinerii care beneficiază de programe de mobilitate;

60.

sprijină toate măsurile luate de antreprenori, ONG-uri sau societatea civilă în concordanță cu obiectivele Erasmus+ pentru a dezvolta programe de mobilitate pentru angajați sau ucenici tineri, fie pe domenii de activitate, fie în interacțiune cu organisme care reprezintă industriile, cum ar fi camerele de comerț și industrie, pe lângă rețelele europene, cum este Eurochambers, și sindicatele relevante; solicită recunoașterea rolului camerelor pentru meserii și al centrelor lor de formare în susținerea mobilității și a întreprinderilor foarte mici; este încredințat că toate măsurile luate pentru îmbunătățirea programelor VET trebuie să se axeze și asupra unor domenii care promovează energia fără emisii de carbon și mobilitatea sustenabilă;

61.

recomandă ca toate părțile interesate principale să încerce să găsească strategii comune urmărind fie mărirea numărului de stagiari și ucenici care se întorc acasă, fie mobilitatea lor în alte părți ale Europei, respectându-li-se totodată preferințele, obiectivul fiind acela de a canaliza cunoștințele și experiența dobândite „în străinătate” către reducerea dezechilibrelor și creșterea coeziunii în regiunile lor de origine unde există un deficit de competențe sau în altă parte în Europa;

62.

invită Comisia și statele membre să stabilească și să implementeze efectiv o rețea europeană de ateliere și incubatoare, acestea fiind esențiale pentru încurajarea crearea de alianțe ale cunoașterii la nivel de școli, universități și întreprinderi și pentru promovarea accesului la formare, la experiență, la cursurile de perfecționare pentru profesori și lectori, la ucenicii și la întreprinderi nou înființate;

63.

invită Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze rețeaua europeană de centre științifice (ECSITE), care reunește centrele științifice ca spații de acces la cultura științifică;

64.

solicită instituirea unui mecanism de tip „ghișeu unic” pentru a comasa datele și instrumentele de comunicare, cu scopul de a oferi servicii convenabile și eficiente persoanelor care caută informații și sprijin cu privire la diversele programe din domeniul mobilității existente la nivel național, regional și local, precum și la nivelul UE;

65.

invită Comisia să furnizeze statistici actualizate și să realizeze evaluări și/sau studii privind programul Erasmus + și alte programe de mobilitate în domeniul VET, acolo unde acest lucru este fezabil, pentru a măsura impactul acestora referitor la corelarea experienței profesionale cu locurile de muncă în ceea ce privește rata de angajare și, de asemenea, să analizeze motivele pentru care din unele state membre provin mai multe candidaturi pentru experiențe de muncă și învățare în cadrul VET în străinătate, precum și să elaboreze un plan în vederea unei implicări sporite a acestora; consideră că statisticile și evaluările rezultate trebuie incluse și luate în considerare revizuirea la jumătatea perioadei a programului Erasmus +;

66.

întâmpină favorabil concluziile convenite de miniștrii răspunzători de învățământ profesional și tehnic la Riga, la 22 iunie 2015, care propun un nou set de obiective pe termen mediu în domeniul VET pentru perioada 2015-2020 și solicită implementarea lor la timp și integrală;

67.

subliniază importanța promovării avantajelor obținute prin mobilitate, mai ales în ceea ce privește inserția profesională și competențele dobândite, pentru a demonstra utilitatea sa reală și pentru a reduce impresia de „timp pierdut” pentru formările care țin, a priori, de competențe pur naționale;

68.

încurajează îmbunătățirea promovării și vizibilității față de tineri și întreprinderi ale unor platforme ca Drop'pin@EURES, care urmăresc facilitarea mobilității tinerilor în termeni de ucenicii, stagii practice, programe de formare și cursuri online de limbi străine;

69.

încurajează statele membre să promoveze întreaga gamă de oportunități oferite de noul program Erasmus+, care asigură tinerilor nu doar posibilități de studiu în străinătate, ci și de ucenicie și stagii;

70.

încurajează introducerea unui nivel minim al burselor, ajustat în conformitate cu diferențele în ceea ce privește condițiile de viață, prețurile și costurile între statele membre; sprijină ideea că statele membre ar trebui să introducă măsuri pentru a permite sprijinul necesar și benefic, acolo unde este relevant, de exemplu, pentru cazare și transport, acordând o atenție specială nevoilor minorilor și pregătind studenții înaintea experienței lor internaționale, de exemplu prin intermediul orientării profesionale, al predării limbilor străine și al comunicării interculturale;

71.

solicită o reexaminare/revizuire a cadrului financiar multianual (CFM), bazată pe criterii care să includă evaluarea prealabilă a eficacității măsurilor de combatere a șomajului, fiind reduse fondurile pentru măsurile mai puțin eficiente; consideră că o astfel de abordare este deosebit de importantă în perioade de criză, cum ar fi cea din prezent, care sunt marcate de dezechilibre inacceptabile;

o

o o

72.

îi încredințează Președintelui sarcina de a le transmite prezenta rezoluție Comisiei și statelor membre.


(1)  JO C 155, 8.7.2009, p. 1.

(2)  JO C 119, 28.5.2009, p. 2.

(3)  JO C 311, 19.12.2009, p. 1.

(4)  JO L 347, 20.12.2013, p. 50.

(5)  JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(6)  JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(7)  JO C 199, 7.7.2011, p. 1.

(8)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(9)  JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.

(10)  JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(11)  http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_378_en.pdf

(12)  A se vedea: Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/76


P8_TA(2016)0108

Rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale (2015/2060(INI))

(2018/C 058/08)

Parlamentul European,

având în vedere principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere articolele 121 și 138 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Protocolul nr. 14 la TFUE privind Eurogrupul,

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro (1),

având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale (2),

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la guvernanța economică globală (3),

având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări (4),

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la crearea unei uniuni a piețelor de capital (5),

având în vedere raportul Grupului la nivel înalt privind supravegherea financiară în Uniunea Europeană (raportul de Larosière) din 25 februarie 2009,

având în vedere Raportul celor cinci președinți din iunie 2015 de solicitare a consolidării reprezentării externe a monedei euro,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0027/2016),

A.

întrucât stabilitatea sistemului financiar, de care depinde o bună alocare a resurselor în sprijinul creșterii și al ocupării forței de muncă, a devenit un bun colectiv global;

B.

întrucât interdependența din ce în ce mai mare a economiilor din întreaga lume face necesară trecerea la forme de guvernare la nivel mondial;

C.

întrucât, dacă UE nu este în măsură să vorbească cu o singură voce în cadrul instituțiilor/organismelor, toate vocile Europei ar trebui să se coordoneze pentru a modela o guvernanță mondială care să respecte obiectivele și valorile din tratatele UE;

D.

întrucât UE ar trebui să contribuie la crearea unui cadru democratic pentru a face față provocărilor globale;

E.

întrucât cooperarea la nivel mondial poate să conducă la diluarea responsabilităților și absența răspunderii în detrimentul democrației; întrucât rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European nu ar trebui redus la un simplu rol de birou de înregistrare, ci trebuie inclus, în mod activ și cuprinzător, în întregul proces decizional;

F.

întrucât instituțiile/organismele internaționale existente, cu diferitele lor structuri de guvernare și propriile lor domenii de acțiune, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca răspuns la situații specifice; întrucât acest lucru a condus la complexitatea și, în unele cazuri, la dublarea sarcinilor, precum și la un sistem care poate fi opac și lipsit de coordonare generală;

G.

întrucât articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (6), în temeiul cărora cetățenii Uniunii au dreptul de acces la documente, ar trebui să se aplice instituțiilor și agențiilor Uniunii care participă la organizații/organisme internaționale;

H.

întrucât tratatele prevăd că orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care își are reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente (articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale); întrucât același grad de transparență ar trebui să se aplice instituțiilor și agențiilor Uniunii care participă la organizații și forumuri internaționale, în special la stabilirea normelor care afectează cetățenii UE;

I.

întrucât, din cauza diversității structurilor juridice și a modalităților de finanțare și de funcționare a organizațiilor/organismelor economice internaționale (7), este dificil să se efectueze o monitorizare globală, deși coerența procedurilor financiare și de operare este fundamentală pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional; întrucât Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sunt organizații internaționale autentice, stabilite prin tratate, cu scop larg și componență extinsă, în timp ce, de exemplu G20, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) și Comitetul de la Basel sunt organisme neoficiale publice care reunesc un număr limitat de state și dintre care unele s-au extins datorită crizei, iar Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor (IAIS), Organizația internațională a inspectorilor de pensii ocupaționale (IOPS) și Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) sunt asociații private specializate, de natură sectorială, care implică într-o măsură mai mică sau mai mare sectoarele în cauză;

J.

întrucât între Parlamentul European și unele dintre aceste organizații/organisme se realizează deja schimburi informale, care însă nu sunt sistematice;

K.

întrucât transparența este importantă pentru democrație și, în același timp, trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător protecția informațiilor sensibile legate de piață;

L.

întrucât criza a determinat G20 să stabilească o agendă globală axată pe un set eficient de reforme specifice, în timp ce pe termen lung, este indispensabil, pentru legitimitatea sa, să existe un cadru veritabil multilateral și democratic;

M.

întrucât rolul băncilor și al piețelor în finanțarea economiei variază de la stat la stat;

N.

întrucât criza economică și financiară care a început în 2008 a scos în evidență o absență flagrantă de guvernanță economică și financiară la nivel mondial; întrucât numeroase chestiuni macroeconomice necesită o coordonare sporită, în special în ceea ce privește chestiunile fiscale; întrucât, prin urmare, scopul comun al tuturor părților interesate ar trebui să fie construirea unui cadru cuprinzător care să asigure stabilitatea financiară și să garanteze concordanța dintre nivelul local și mondial;

O.

întrucât crearea unor noi organisme de supraveghere ale UE nu ar trebui să implice în mod automat o creștere a numărului de reprezentanți ai UE, ceea ce ar putea avea efecte nedemocratice, cum ar fi o probabilitate mai mare de formare a minorităților de blocare și nemulțumire în rândul partenerilor UE;

P.

întrucât FMI a decis să includă moneda renminbi în coșul valutar care constituie dreptul special de tragere al FMI; întrucât aceasta a dus la o reducere a valorii euro și lirei, însă nu a modificat valoarea dolarului american; întrucât acest lucru subliniază necesitatea unei voci europene mai puternice,

1.

subliniază necesitatea unei cooperări aprofundate în materie de reglementare la nivel mondial, cu o participare puternică a Parlamentului European;

2.

este preocupat de lipsa de coerență, din cauza fragmentării și a diversității diferitelor organizații/organisme, și de întârzierile în punerea în aplicare privind normele și orientările convenite la nivel internațional;

3.

solicită să se clarifice domeniile de competență ale fiecărei organizații/organism și modalitățile în care operează și sunt finanțate, inclusiv contribuțiile voluntare, cadourile și donațiile, în scopul de a se asigura absența intereselor directe și legalitatea deciziilor;

4.

solicită o mai bună coerență și coordonare politică între instituțiile internaționale prin introducerea unor standarde cuprinzătoare de legitimitate democratică, transparență, responsabilitate și integritate; consideră că acest lucru ar trebui, printre altele, să privească:

relațiile cu publicul (de exemplu, accesul public la documente, dialogul deschis cu diverse părți interesate, crearea unor registre obligatorii de transparență și norme privind transparența întâlnirilor de lobby);

normele interne (de exemplu, resurse umane recrutate pe baza competențelor, buna gestiune financiară, prevenirea conflictelor de interese);

5.

consideră că subreprezentarea țărilor cel mai puțin dezvoltate în majoritatea instituțiilor și organismelor internaționale financiare, monetare și de reglementare creează un dezechilibru și, în consecință, problematicile legate de inegalități sau de finanțarea celor mai sărace țări riscă să nu fie tratate în mod corespunzător;

6.

consideră că, la fel ca disparitatea geografică în materie de reprezentare, există, de asemenea, anumite sectoare – în special societatea civilă, IMM-urile, reprezentanții consumatorilor și reprezentanții angajaților – a căror grad de participare în procesul de consultare poate fi îmbunătățit în discuțiile la nivel internațional referitoare la organismele financiare, monetare și de reglementare; consideră că este obligația acestor organisme și sectoare să depună eforturi pentru îmbunătățirea situației;

7.

consideră că reprezentarea Uniunii Europene în cadrul organizațiilor/organismelor multilaterale s-ar putea raționaliza și codifica pentru a spori transparența, integritatea și responsabilitatea implicării Uniunii în aceste organisme, precum și influența acesteia și promovarea actelor sale legislative adoptate printr-un proces democratic; în plus, consideră că UE ar trebui să devină un actor global mai proactiv în asigurarea viitoarelor angajamente ale G20, cum ar fi transformarea sistemului bancar paralel, punerea în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere, soluționarea riscurilor sistemice și garantarea faptului că riscurile emergente pentru economia mondială sunt incluse pe ordinea de zi a instituției internaționale competente;

8.

solicită actorilor europeni să se axeze mai mult pe competitivitatea globală a sectoarelor financiare ale UE atunci când elaborează politici la nivel european și la nivel internațional;

9.

reamintește că UE ar trebui să încerce să devină membră cu drepturi depline a instituțiilor economice și financiare internaționale, în cazul în care această poziție nu i-a fost încă acordată și acest lucru este oportun [de exemplu, în cazul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și al Fondului Monetar Internațional (FMI)]; solicită instituțiilor economice și financiare internaționale relevante să efectueze toate modificările statutare necesare pentru a permite participarea deplină a UE;

10.

consideră prejudiciabile pentru Uniune situațiile în care un reprezentant al unui stat membru sau al unei autorități naționale ar adopta, în cadrul unor organizații/organisme internaționale, poziții contrare deciziilor legislative sau de reglementare europene adoptate democratic în mod majoritar; solicită, în consecință, consolidarea coordonării dintre acești reprezentanți și eficientizarea sa, de exemplu, prin intermediul mai multor mecanisme obligatorii;

11.

subliniază că este necesar ca, atunci când reprezintă Uniunea în cadrul unul organism sau organizații internaționale sau monitorizează un organism privat specializat, Comisia să fie responsabilă într-un mod mai direct față de cetățeni; subliniază importanța rolului Parlamentului European în acest proces;

12.

consideră că definirea priorităților organizațiilor și grupurilor de lucru aferente ar trebui clarificată și oficializată; este de părere că recurgerea sistematică la consens riscă nu numai să încetinească deliberările, ci și să dilueze conținutul recomandărilor și că diversitatea pe plan financiar, economic și în materie de supraveghere trebuie reflectată de componența organizațiilor;

13.

subliniază necesitatea de a efectua evaluări ex ante pentru elaborarea politicilor de reglementare, de supraveghere și a altor politici în sectorul financiar la nivel mondial; consideră că aceste evaluări nu aduc atingere prerogativelor politice ale colegiuitorilor;

14.

consideră că punerea în aplicare a recomandărilor de către diferitele state participante este insuficientă pentru a contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

15.

observă că CSF se implică în prezent în elaborarea standardelor din sectorul asigurărilor; recunoaște că IAIS joacă un rol important în politica mondială privind asigurările, însă subliniază că implicarea EIOPA ar avea beneficiul de a îmbunătăți contribuția cunoștințelor de specialitate europene în sectorul asigurărilor și ar asigura că standardele elaborate la nivel mondial nu contravin logicii elaborate inițial de UE;

16.

salută activitatea realizată de OCDE în materie de chestiuni fiscale, în special proiectul OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS); consideră că monitorizarea punerii în aplicare este noua provocare viitoare; subliniază că coordonarea între Comisie și statele membre care sunt membre ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) ar trebui îmbunătățită pentru ca UE să își facă auzită vocea;

17.

salută disponibilitatea Președintelui BCE de a coopera în continuare cu Parlamentul European în ceea ce privește rolul BCE în domeniul bancar, îndeosebi în cadrul organismelor de standardizare globală, precum CSF;

18.

salută modalitățile de organizare convenite de țările din zona euro membre ale Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură, sub forma unui singur loc pentru a le reprezenta în cadrul Consiliului de administrație;

19.

prin urmare, formulează următoarele propuneri:

invită Comisia să se bazeze pe cele mai bune practici existente la nivel național și european pentru a elabora un cod de conduită european în materie de transparență, integritate și asumare a răspunderii, cu scopul de a ghida acțiunile reprezentanților UE în cadrul organizațiilor internaționale; solicită ca Parlamentul European să fie asociat îndeaproape în procesul de elaborare;

subliniază, în special, preocupările sale referitoare la statutul, finanțarea și funcționarea acestor organizații/organisme, interacțiunea lor cu autoritățile, părțile interesate și publicul, politica lor de comunicare și de acces la documente; subliniază că este necesar să se asigure un echilibru echitabil al intereselor, incluzând ONG-urile care dețin cunoștințe tehnice de specialitate și mijloace financiare adecvate, pentru a consolida vocea societății civile;

solicită instituțiilor și agențiilor europene, precum și statelor membre să promoveze responsabilitatea fiecărui reprezentant european față de organismele alese în mod democratic;

solicită adoptarea unui acord interinstituțional cu scopul de a formaliza un „dialog financiar” care urmează să fie organizat împreună cu Parlamentul European în scopul de a stabili orientări privind adoptarea și coerența pozițiilor europene înainte de negocierile mondiale majore, asigurându-se că aceste poziții sunt dezbătute și cunoscute înainte și că sunt urmate de acțiuni corespunzătoare, Comisia fiind invitată să informeze în mod periodic cu privire la aplicarea acestor orientări și a acestei supravegheri; propune ca, la acest dialog, să fie invitate instituțiile europene, statele membre și, după caz, liderii organizațiilor internaționale vizate; consideră că frecvența și formatul acestui dialog (public sau cu ușile închise) ar urma să fie stabilite într-un mod pragmatic; consideră că este, de asemenea, necesar ca parlamentele naționale să participe în mod activ la nivelul lor respectiv, controlând pozițiile adoptate de reprezentanții statelor membre în cauză;

consideră că aceste orientări mai detaliate ar putea fi completate prin rezoluții proactive „de orientare” , care să fie adoptate la intervale regulate de Parlament, pentru a preciza poziția acestuia privind orientarea de politică generală;

observă că, în domeniile în care Parlamentul European este colegiuitor alături de Consiliu, acest dialog ar avea rolul de a defini mandatul de negociere, unificând pozițiile europene în raport cu actele legislative adoptate cu o majoritate de voturi sau evitând neconcordanțele cu legislația în curs de adoptare;

invită reprezentanții UE ca în cadrul negocierilor internaționale să acorde o atenție specială coerenței și consecvenței între cerințele/standardele internaționale și legislația obligatorie adoptată la nivelul UE, precum și respectării obligațiilor pentru a crea condiții de concurență echitabile la nivel internațional;

solicită consolidarea responsabilității Comisiei față de Parlamentul European prin raționalizarea procesului de definire a pozițiilor UE în cadrul reuniunilor G20 în domeniile de politică asociate cu ocuparea forței de muncă, energia, comerțul, dezvoltarea economică și combaterea corupției;

îndeamnă statele membre să respecte fără întârziere dispozițiile privind cooperarea loială;

solicită statelor membre să accepte reprezentarea uniunii bancare în cadrul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară prin intermediul mecanismului unic de supraveghere;

solicită Comisiei să includă în programul său de lucru dimensiunea externă a reglementării economice și financiare, și anume, activitatea prevăzută a fi desfășurată în cadrul instituțiilor financiare internaționale și, pentru a spori coerența politicilor interne, să înființeze un grup de lucru privind guvernanța economică mondială și instituțiile financiare internaționale;

ia act de inițiativa Comisiei de a realiza progrese în direcția unei reprezentări unice a zonei euro în cadrul FMI; consideră că acest lucru trebuie realizat fără a exclude posibilitatea instituirii, pe termen lung, a unei circumscripții unice pentru Uniunea Europeană;

reamintește faptul că, în temeiul Protocolului nr. 14 la tratat, o coordonare mai strânsă între statele membre ale zonei euro constituie responsabilitatea Eurogrupului, care este un organism temporar și informal, așteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii; consideră că transparența și responsabilitatea în cadrul Eurogrupului ar putea fi îmbunătățită; este de părere că, în conformitate cu orientările din rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 (8), care formulează recomandări suplimentare pentru uniunea bancară, economică, fiscală și politică, ar trebui să se găsească o soluție mai formală și mai durabilă; reamintește că independența rolului comisarului pentru afaceri economice și monetare trebuie să fie consolidată și însoțită de instituirea unor mecanisme solide de răspundere în fața Parlamentului și a Consiliului;

consideră că, dincolo de cazul unic al FMI, pe parcursul următorilor ani ar trebui să se pună în aplicare o simplificare progresivă a reprezentării UE, într-o primă fază, printr-o mai bună coordonare și pe urmă, după efectuarea unei evaluări, prin unificarea reprezentărilor; consideră că statutul de membru al acestor organizații și organisme ar trebui să fie atribuit în conformitate cu competențele respective ale instituțiilor UE și autorităților europene de supraveghere (ESA), ale Consiliului/Eurogrupului și autorităților naționale; este de părere că, simultan, UE ar trebui să depună eforturi să îmbunătățească funcționarea acestor organizații și organisme cu scopul de a trece de la un sistem de luare a deciziilor prin consens la un sistem de vot cu majoritate ponderată;

subliniază că este de datoria Comisiei, Consiliului sau, după caz, a Eurogrupului, de a consolida coordonarea prin intermediul reuniunilor pregătitoare; consideră că, dacă este necesar, ar trebui stabilite noi grupuri de lucru ad hoc ale Consiliului după modelul Comitetului economic și financiar (CEF), Grupului de lucru privind aspectele FMI (SCIMF), Grupului de lucru pentru Eurogrup (GLE) și Comitetului pentru politică economică (CPE);

solicită o evaluare mai temeinică a celor două locuri separate alocate în prezent președinției Consiliului European și președinției Comisiei la reuniunile G20, pentru a se stabili în ce măsură această mod de acțiune diminuează credibilitatea UE pe plan extern, având în vedre că există o piață unică în domeniul serviciilor financiare; consideră că, pentru a încuraja convergența statelor membre reprezentate în mod individual, sunt posibile diferite îmbunătățiri, care ar trebui să contribuie la realizarea unei coordonări eficiente înainte de reuniuni și să promoveze o voce europeană puternică în cadrul reuniunilor;

invită instituțiile UE și statele membre să promoveze stabilirea unei foi de parcurs în direcția creării unei organizații financiare globale fondată în baza unui tratat, în conformitate cu orientările propuse de raportul Larosière, cu competențe extinse în materie de recomandare, de negociere a standardelor minime obligatorii, de mecanisme multilaterale de soluționare a litigiilor și, dacă este cazul, de sancțiuni; consideră că experiența acumulată, în special în sectorul comercial prin intermediul OMC, ar putea fi utilizată pentru a crea mecanismele multilaterale de soluționare a litigiilor menționate anterior; subliniază că organizația propusă ar trebui să respecte cele mai înalte standarde de transparență și responsabilitate;

este de părere că Comisiei ar trebui să i se acorde un mandat explicit în scopul de a încuraja un nou impuls pentru promovarea multilateralismului în ceea ce privește cooperarea financiară, monetară și de reglementare la nivel internațional;

solicită Comisiei să se asigure că propunerile legislative ale UE în domeniul financiar sunt complementare cu măsurile adoptate la nivel mondial;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 70 E, 8.3.2012, p. 41.

(2)  JO C 377 E, 7.12.2012, p. 66.

(3)  JO C 131 E, 8.5.2013, p. 51.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0238.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0268.

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(7)  Banca Reglementelor Internaționale, Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC) au, de asemenea, o funcție de elaborare a normelor; Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) joacă un rol semnificativ în materie de guvernanță economică la nivel mondial; Banca Africană de Dezvoltare (BAD), Banca Asiatică de Dezvoltare (BAD), Banca Caraibiană de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Africii de Vest (BOAD), Banca Interamericană de Dezvoltare (BID), Corporația Interamericană de Investiții (CII), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB), Grupul Băncii Mondiale, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), Asociația Internațională pentru Dezvoltare (IDA), Societatea Financiară Internațională (SFI) și Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (MIGA) sprijină finanțarea cooperării pentru dezvoltare;

(8)  Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări destinate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară” (JO C 419, 16.12.2015, p. 48).


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/82


P8_TA(2016)0109

Inovarea și diversificarea pescuitului costier artizanal în regiunile dependente de pescuit

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la inovarea și diversificarea pescuitului costier artizanal în regiunile dependente de pescuit (2015/2090(INI))

(2018/C 058/09)

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului,

având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) privind măsurile pentru adoptarea cărora este necesar să se țină seama de caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor ultraperiferice,

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la pescuitul costier la scară mică, pescuitul artizanal și reforma politicii comune în domeniul pescuitului (1),

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la cunoașterea mediului marin 2020: „Cartografierea fundului mării în vederea promovării pescuitului sustenabil” (2),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2014 intitulată „Inovarea în economia albastră: exploatarea potențialului mărilor și oceanelor noastre de a genera creștere economică și locuri de muncă (COM(2014)0254),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2020-2014) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 octombrie 2014 privind comunicarea intitulată „Inovarea în economia albastră: exploatarea potențialului mărilor și oceanelor noastre de a genera creștere economică și locuri de muncă” (2015/C 012/15),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 21 ianuarie 2015 privind comunicarea intitulată „Inovarea în economia albastră: exploatarea potențialului mărilor și oceanelor noastre de a genera creștere economică și locuri de muncă (2015/C 019/05),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2012 intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim” (COM(2012)0494),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la exploatarea potențialului cercetării și inovării în economia albastră de a genera locuri de muncă și creștere economică (3),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2013 intitulată „Plan de acțiune pentru o strategie maritimă în zona Oceanului Atlantic: Realizarea unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii” (COM(2013)0279),

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 29 august 2012 intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică” (COM(2012)0473),

având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la Creșterea albastră: consolidarea creșterii durabile în sectoarele de transport marin, maritim și de turism ale UE (4),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2014 intitulată „O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier” (COM(2014)0086),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0044/2016),

A.

întrucât pescuitul costier reprezintă 80 % din activitatea flotei europene și, împreună cu pescuitul de crustacee și moluște, garantează un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă în zonele de coastă, insule și regiunile ultraperiferice și în general reprezintă o formă de pescuit sustenabilă din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere social care are un potențial considerabil; întrucât influența sa asupra patrimoniului social și caracteristicilor culturale ale zonelor de coastă și insulare este excepțională și diversificată;

B.

întrucât cea mai mare parte a activităților de pescuit care au loc în zona insulelor sau în zonele de coastă constituie o activitate tradițională de pescuit comercial, adică un mod de viață și principala sursă de mijloace de trai și de locuri de muncă create direct sau indirect, în special în zonele care depind de pescuitul costier și care necesită măsuri speciale și un sprijin aparte pentru a facilita creșterea și dezvoltarea;

C.

întrucât pescuitul costier prezintă mari diferențe de la un stat membru la altul și, de asemenea, în cadrul unui stat membru în funcție de diferitele sale regiuni costiere, în ceea ce privește definiția și caracteristicile sale de bază – o situație care va trebui modificată și armonizată în viitor în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului pescuitul; întrucât între statele membre există diferențe semnificative de ordin geografic, climatic, ecosistemic și socio-economic;

D.

întrucât există diferențe în ceea ce privește caracteristicile pescuitului costier în mările Uniunii Europene, cum ar fi Marea Adriatică și Marea Mediterană ca întreg, care diferă de pescuitul în apele deschise ale Oceanului Atlantic, inclusiv de-a lungul coastei Guyanei Franceze, și în bazinul Oceanului Indian;

E.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime definește pescuitul costier la scară mică drept activitatea de pescuit desfășurată de nave de pescuit cu o lungime totală mai mică de 12 metri care nu utilizează unelte de pescuit tractate și întrucât aceasta este singura definiție a pescuitului costier prevăzută de legislația UE;

F.

întrucât una dintre pietrele de temelie ale PCP reformate este regionalizarea, PCP recunoscând că, dată fiind marea diversitate a pescuitului european, gestionarea centralizată nu este adecvată; întrucât, având în vedere natura însăși a pescuitului costier și insular, regionalizarea și o abordare descentralizată este deosebit de importantă în acest sector și în cadrul comunităților pe care le servește;

G.

întrucât operațiunile finanțate din FEPAM pot beneficia de o creștere cu 30 de puncte a intensității ajutoarelor în cazul în care vizează activități de pescuit costier la scară mică;

H.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind FEPAM prevede că în statele membre în care peste 1 000 de nave pot fi considerate nave de pescuit costiere la scară mică, trebuie elaborat un plan de acțiune pentru dezvoltarea, competitivitatea și sustenabilitatea pescuitului costier la scară mică;

I.

întrucât pescuitul costier ar trebui să fie gestionat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1380/2013, având în vedere diversitatea echipamentelor flotelor, a constrângerilor geografice și climatice, a tehnicilor și a stocurilor de pește din fiecare stat membru și din fiecare zonă de pescuit, aducându-se astfel o contribuție la conservarea tradițiilor locale și a activităților legate de pescuit;

J.

întrucât, având în vedere faptul că fiecare zonă de pescuit are propriile caracteristici specifice, schimbul de informații și de bune practici între diferitele zone poate contribui la îmbunătățirea considerabilă a impactului activităților de pescuit asupra mediului și a ecosistemelor marine și permite, de asemenea, o mai bună interacțiune între toate activitățile umane și economice care se desfășoară în interiorul și în jurul zonelor de coastă;

K.

întrucât veniturile din pescuitul artizanal s-au redus substanțial, ca urmare a creșterii semnificative a cheltuielilor de funcționare, în special a costului combustibililor, precum și din cauza reducerii valorii peștelui la prima vânzare, motiv pentru care adeseori este necesară creșterea efortului de pescuit;

L.

întrucât gestionarea diverselor stocuri de diferite specii care constituie ținte principale a impus în multe regiuni restricții grave asupra pescuitului și asupra micilor comunități de pescuit;

M.

întrucât în cadrul pescuitului costier se folosesc cu precădere echipamente și tehnici tradiționale, precum sistemul de capturare almadraba, care, în virtutea caracteristicilor lor specifice, definesc identitatea și modul de viață al regiunilor de coastă și întrucât este vital să se conserve utilizarea lor și ca ele să fie protejate în calitate de element de moștenire culturală, istorică și tradițională;

N.

întrucât pescuitul artizanal contribuie la viabilitatea comunităților insulare și de coastă în ceea ce privește controlarea fenomenului de creștere a depopulării, combaterea îmbătrânirii în sectorul pescuitului și a șomajului; întrucât dezvoltarea și inovarea pot juca un rol fundamental în crearea de locuri de muncă în aceste comunități; întrucât, în plus, pescuitul artizanal utilizează, în anumite zone, unelte și tehnici vechi care sunt mai ecologice și au un impact mai redus asupra situației stocurilor pe cale de dispariție;

O.

întrucât pescuitul artizanal costier și tradițional este ecologic și constituie principala piatră de temelie economică pentru întreținerea și dezvoltarea comunităților costiere și insulare și pentru ocuparea forței de muncă în cadrul acestora;

P.

întrucât, potrivit Regulamentului privind Marea Mediterană, conceptul de „echipamente remorcate” include, de asemenea, traulele și seinele, deși în alte clasificări, cum ar fi clasificarea Organizației pentru Alimentație și Agricultură, seinele sunt considerate un grup separat de echipamente de pescuit; întrucât dispozițiile ce privesc traulele remorcate nu ar trebui să se aplice seinelor tradiționale utilizate în zonele de coastă, care sunt folosite pentru capturarea de specii care nu sunt pe cale de dispariție;

Q.

întrucât, în ciuda discuțiilor privind inovarea și diversificarea sectorului pescuitului, trebuie să se țină seama de faptul că o foarte mare comunitate de pescari este extrem de dependentă de forme tradiționale și vechi de pescuit;

R.

întrucât noua PCP recunoaște importanța regiunilor insulare și de coastă care depind de pescuit; întrucât statele membre au un rol în asigurarea unui nivel de trai adecvat pentru cei care depind de activitățile de pescuit, contribuind la atingerea unui asemenea nivel de trai în contextul pescuitului costier și promovând pescuitul costier sustenabil și diversificarea activităților din domeniul pescuitului și a veniturilor populației din aceste zone costiere, ținând seama, în același timp, de realitatea socio-economică și factorii ecologici; întrucât aceasta ar trebui să pună accent, de asemenea, pe importanța formării și a sănătății și siguranței pe mare a pescarilor, în conformitate cu protecția specială conferită de articolul 174 din TFUE;

S.

întrucât noul regulament privind politica comună în domeniul pescuitului acordă un acces preferențial pescarilor care practică activități de pescuit artizanal, de coastă și tradițional, într-o zonă care se întinde până la 12 mile nautice, adică în cea mai delicată parte a apelor UE și întrucât, în urma evaluării de către Comisie a vechiului Regulament privind politica comună în domeniul pescuitului, aceasta a constatat că zonele de 12 mile au fost unul dintre cele câteva elemente de succes ale vechiului sistem de gestionare, care a generat numeroase conflicte legate de utilizarea spațiului și a resurselor din cauza suprapunerii cu alte activități umane desfășurate în regiunea de coastă;

T.

întrucât articolul 349 din TFUE dispune că, atunci când se adoptă măsuri, în special în domeniul pescuitului, se ține seama în mod obligatoriu de caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor ultraperiferice, acordându-se o atenție deosebită izolării lor geografice, locației îndepărtate sau condițiilor oceanice, într-un context regional adeseori foarte specific unde este nevoie de o autonomie alimentară;

U.

întrucât ar trebui să se ia act de faptul că, date fiind caracteristicile geografice specifice ale regiunilor ultraperiferice și distanța lor deosebit de mare de Europa, pescuitul costier face parte integrantă din dezvoltarea economică a acestor regiuni;

V.

întrucât, pe lângă concurența din partea importurilor din afara UE, care sunt supuse unor cheltuieli de funcționare și unor constrângeri normative, sanitare și ecologice complet diferite, pescuitul costier din regiunile ultraperiferice se confruntă, de asemenea, cu concurență din partea navelor care navighează sub pavilioane din afara UE care pescuiesc în aceleași zone și vizează aceleași specii pentru a vinde pe aceleași piețe; întrucât, în acest context, orice eforturi în vederea dezvoltării endogene și a autonomiei alimentare ar fi compromise dacă nu ar beneficia de sprijin din partea politicilor specifice ale UE în aceste regiuni;

W.

întrucât, în regiunile ultraperiferice, acvacultura marină contribuie, de asemenea, alături de pescuitul costier, la dezvoltarea economică a zonei locale și la aprovizionarea acesteia cu produse proaspete;

X.

întrucât majoritatea regiunilor de coastă, în special cele din țările și regiunile insulare sud-europene, se confruntă cu un declin economic semnificativ, care conduce la depopulare și la exodul locuitorilor din zonă, în căutare de oportunități în zonele care oferă șanse mai bune pentru angajare și educație;

Y.

întrucât criza europeană a demonstrat că este nevoie ca Europa să își diversifice activitățile economice și că este important să se analizeze noi modele de inovare și cunoaștere care pot crea noi locuri de muncă la nivel local;

Z.

întrucât anumite regiuni unde se practică pescuitul costier sunt situate în apropierea unor regiuni dezvoltate din punct de vedere economic și a unor destinații turistice dar nu reușesc, în ciuda acestui fapt, să obțină o dezvoltare economică adecvată; întrucât presiunea de a folosi resursele mării este deja în creștere în aceste regiuni, iar sectorul pescuitului este din ce în ce mai marginalizat în favoarea turismului, chiar dacă cele două sectoare sunt compatibile și complementare;

AA.

întrucât jurnalele de bord reprezintă deseori o sarcină administrativă pentru micile întreprinderi din domeniul pescuitului costier și ar fi de dorit o mai mare flexibilitate;

AB.

întrucât această presiune exercitată de sectorul turismului asupra zonelor costiere are la bază în principal anumite activități specifice, precum pescuitul recreativ necontrolat, care, în anumite zone, afectează resursele mării și oportunitățile de afaceri ale populației din zonele de pescuit tradiționale;

AC.

întrucât finanțarea grupurilor locale de acțiune în domeniul pescuitului în zonele care depind de pescuit este vitală, dat fiind că sunt recunoscute drept un instrument folositor care oferă oportunități și posibilități de diversificare a activităților în domeniul pescuitului, lucru care conduce, în cele din urmă, la dezvoltarea generală a regiunilor de coastă și a celor insulare și la o coeziune socială în aceste regiuni; prin urmare, este necesar să se sporească într-o mai mare măsură resursele economice pentru a facilita formarea unor astfel de grupuri care să acționeze în zonele relevante;

AD.

întrucât activitatea culegătoarelor de crustacee și moluște este în continuare invizibilă, iar femeile sunt, în general, subreprezentate în sectorul pescuitului;

AE.

întrucât femeile care lucrează în sectorul maritim în confecționarea de plase de pescuit, furnizare, descărcare și ambalare nu sunt vizibile ca și grup;

AF.

întrucât criza economică se resimte și în sectorul pescuitului, în special pentru grupurile de populație care au fost cele mai afectate de situația șomajului, precum tinerii și femeile, și, prin urmare, este nevoie de diversificare și de inovare pentru a îmbunătăți ocuparea forței de muncă, pentru a profita de noile posibilități cum ar fi dezvoltarea albastră și cea ecologică, precum și pentru a preveni și a combate marginalizarea pescuitului în regiunile în curs de dezvoltare și în regiunile periferice; întrucât ar trebui să se acorde o atenție specială formării profesionale;

AG.

întrucât diversificarea în cadrul regiunilor de coastă și al celor insulare se poate realiza prin activități legate de comercializarea și promovarea produselor piscicole, a gastronomiei, a turismului, a patrimoniului cultural, istoric și tradițional, a mediului și a creșterii ecologice;

AH.

întrucât conceptul de economie albastră este în dezvoltare și ar putea da un impuls puternic creșterii și dezvoltării economice, precum și creării de locuri de muncă, în special în țările și regiunile de coastă și insulare și în regiunile ultraperiferice;

AI.

întrucât pentru comunitățile de coastă și cele insulare este fundamental să se materializeze conceptul de economie albastră;

AJ.

întrucât inițiativa UE „O Uniune a inovării” a recunoscut și identificat lacune care limitează și împiedică dezvoltarea cercetării și inovării, cum ar fi caracterul inadecvat al investițiilor în domeniul științei, lipsa de date adecvate cu privire la mări și oceane, insuficiența fondurilor și lipsa cooperării dintre sectorul public și cel privat;

AK.

întrucât dezvoltarea economiei albastre ar contribui la creșterea economică în general – în special în regiunile de coastă, cele insulare și cele ultraperiferice – și înseși regiunile care depind de pescuit sunt cele care au de jucat un rol-cheie în domeniul dezvoltării inovațiilor și care ar trebui să fie implicate în fiecare etapă a dezvoltării economiei albastre;

AL.

întrucât în sectorul piscicol, la fel ca în alte sectoare, mediul și economia sunt indisolubil legate; întrucât dezvoltarea economiei albastre ar trebui să se focalizeze pe economia socială și proiecte și activități sustenabile și favorabile mediului, care să urmărească introducerea activităților de dezvoltare în zonele costiere și conservarea mediului marin și a biodiversității ca întreg, acordând un sprijin specific activităților de pescuit artizanal favorabile mediului care încurajează biodiversitatea; întrucât aceste proiecte și activități trebuie să fie și sustenabile din punct de vedere social și economic pentru a garanta că pescuitul artizanal rămâne viabil;

AM.

întrucât economia albastră poate contribui și la îmbunătățirea siguranței la bordul navelor de pescuit și a condițiilor de muncă ale pescarilor, precum și a bunăstării lor de zi cu zi;

AN.

întrucât obiectivele privind mediul și selectivitatea se aplică în mod egal în toate cazurile, dar în cazul navelor mici va fi greu să respecte obligația de debarcare a capturilor care se aruncă înapoi în mare;

AO.

întrucât influențele antropogene – adică activitățile umane – din regiunile de coastă au fost subestimate în contextul chestiunilor legate de protecția mediului; întrucât efectele cumulate ale diverselor activități asupra regiunilor de coastă nu au fost recunoscute sau evaluate cum se cuvine; întrucât activitățile care au loc în unele regiuni, cum ar fi transportul maritim, turismul, pescuitul de agrement necontrolat până la epuizarea resurselor de pește în unele zone, vânzarea de specii capturate în urma acestor activități, braconajul, apele reziduale din industrie și așezări umane etc. afectează în mod deosebit sectorul pescuitului;

AP.

întrucât cunoașterea mediului maritim, în mod specific a stării ecosistemului maritim, este de importanță vitală pentru a evalua impactul diverselor activități asupra mediului, asemenea stabilirii unor măsuri de protecție și a unor programe de monitorizare potrivite care să urmărească promovarea refacerii stocurilor de pește, folosirea sustenabilă a resurselor și dezvoltarea inovației; întrucât datele referitoare la mediul marin sunt inadecvate și insuficient de bine sistematizate,

AQ.

întrucât în anumite regiuni pescuitul ilegal reprezintă o amenințare reală la adresa supraviețuirii pescuitului de coastă artizanal și pune în pericol conservarea resurselor piscicole și a biodiversității;

AR.

întrucât politica maritimă integrată urmărește să ofere răspunsuri pentru noile provocări cu care se confruntă mările, industria și pescarii în întreaga Europă, de la protecția mediului la dezvoltarea zonelor costiere, prin acvacultură, turism nautic sau alte activități economice legate de creșterea albastră;

1.

solicită Comisiei să adapteze definiția pescuitului costier artizanal și tradițional la caracteristicile socio-economice și specifice ale diverselor regiuni, în loc de a ține cont doar de dimensiunile și puterea motoarelor vaselor de pescuit, având în vedere că actualele reglementări ale UE nu sunt satisfăcătoare; propune să se folosească regionalizarea pentru a adapta definiția pescuitului costier, de la caz la caz, în conformitate cu caracteristicile specifice fiecărei activități de pescuit; propune să se țină seama de un număr de criterii indicative cum ar fi dimensiunea navelor, echipamentele de pescuit folosite, lungimea ieșirilor la pescuit și dacă pescarul proprietar se află la bord, formulele tradiționale de antreprenoriat și structurile comerciale și antreprenoriale care operează în mod tradițional în aceste domenii, implicarea sectorului de capturare a resurselor piscicole în activitățile de procesare și în vânzări, adevărata natură și amploare a activităților de capturare a resurselor piscicole și alți factori legați de activitățile tradiționale; sprijinul acordat de întreprinderi sau influența asupra comunităților locale;

2.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea pescuitului costier la scară mică în comunitățile insulare care depind în mod tradițional de pescuitul de subzistență și care desfășoară activități de pescuit de-a lungul întregului an;

3.

solicită Comisiei și statelor membre să crească treptat cotele alocate pescuitului artizanal pentru a da un impuls acestei forme de pescuit sustenabile din punct de vedere social și ecologic;

4.

solicită Comisiei să sprijine proiectele inovatoare și dispozițiile legislative care facilitează dezvoltarea regiunilor de coastă, a celor insulare și a celor ultraperiferice, având în vedere diversitatea activităților socio-economice ca mijloc de a da un impuls externalităților pozitive ale pescuitului artizanal în ceea ce privește atât coeziunea economică și socială, cât și protecția mediului, prin noi forme de sprijin în contextul finanțării europene existente; subliniază faptul că ar trebui să se acorde prioritate proiectelor care pun accentul pe crearea și menținerea sustenabilă de locuri de muncă, implicarea din ce în ce mai mare a sectorului de capturare a resurselor piscicole în activitățile de procesare și în vânzări, promovarea formulelor de antreprenoriat legate de economia socială, promovarea lanțurilor de distribuție scurte, introducerea de noi tehnologii în promovarea și vânzarea de bunuri și servicii piscicole, inovația în contextul dezvoltării de noi bunuri și servicii, precum și menținerea și protejarea rolurilor tradiționale;

5.

consideră că revizuirea cadrului de măsuri tehnice trebuie să țină seama de caracteristicile specifice ale pescuitului costier și să permită anumite derogări, cu condiția ca acestea să fie justificate, în contextul regionalizării;

6.

solicită Comisiei să coordoneze o anchetă la nivel european pentru a evalua impactul pescuitului costier de agrement asupra activităților de pescuit tradiționale și, de asemenea, pentru a defini parametrii necesari pentru a reduce pescuitul costier de agrement în unele zone; solicită monitorizarea crescută a acestei activități pentru a preveni interferențele între sectorul de capturare a resurselor piscicole și aceste practici, care reprezintă deja un motiv de preocupare în regiunile ultraperiferice cu sectoare turistice importante;

7.

solicită statelor membre să acorde prioritate pescuitului costier artizanal atunci când acordă finanțare din FEPAM și să simplifice procedurile pentru operatorii acestui tip de activități de pescuit;

8.

îndeamnă autoritățile implicate în promovarea acestor activități să se asigure că toate părțile interesate locale, asociațiile de antreprenori, institutele de cercetare în domeniul pisciculturii și oceanografiei, universitățile, centrele pentru tehnologie și instituțiile locale și regionale participă la procesul de inovare pentru a ajuta proiectele să introducă măsuri cuprinzătoare, pentru a le îmbunătăți perspectivele de finanțare și pentru a le acorda un sprijin suficient pentru ca ele să întrunească condițiile stabilite de Fondul european pentru pescuit;

9.

solicită Comisiei să răspundă în fața Parlamentului cu privire la planurile de acțiune pentru dezvoltarea și asigurarea competitivității și a sustenabilității pescuitului costier artizanal elaborate de statele membre pentru FEPAM;

10.

solicită Comisiei să pună în aplicare măsurile necesare pentru a sprijini diversele grupuri de femei din sectorul maritim pentru a le încuraja participarea și pentru a garanta reprezentarea lor în toate domeniile, atât în rândul factorilor de decizie, cât și în cadrul activităților de pescuit;

11.

solicită Comisiei să introducă măsuri specifice pentru a recunoaște și a îmbunătăți condițiile de muncă ale femeilor care confecționează plase de pescuit sau asigură aprovizionarea, descărcarea sau împachetarea produselor;

12.

solicită Comisiei să consolideze, în strânsă coordonare cu statele membre, rolul rețelei europene a zonelor de pescuit (FARNET), care sprijină în mod semnificativ grupurile locale de acțiune în domeniul pescuitului;

13.

solicită Comisiei să promoveze și să impulsioneze finanțarea și activitatea grupurilor locale de acțiune în domeniul pescuitului prin creșterea resurselor economice, dat fiind că aceste grupuri asigură consilierea și sprijinirea directă permanentă a sectorului piscuitului, promovând, astfel, un model de dezvoltare sustenabilă favorabil incluziunii sociale în zonele de pescuit, inspirând tinerii și femeile să se implice în noi proiecte comerciale și să contribuie la inovare, refacerea infrastructurilor, investițiile economice și diversificare, precum și la planuri locale de gestionare create de înseși întreprinderile din domeniul pescuitului; solicită Comisiei să consolideze rolul și competențele autorităților în ceea ce privește dezvoltarea de noi activități inovatoare și să colaboreze îndeaproape cu diverșii operatori din sector;

14.

solicită Comisiei să ajute la consolidarea rolului comunităților din sectorul pescuitului în ceea ce privește dezvoltarea locală și guvernanța resurselor locale de pescuit și a activităților maritime.

15.

solicită Comisiei să analizeze rolul specific al femeii în economia zonelor costiere și să acționeze de o manieră coerentă cu această analiză, așa cum a făcut deja în sectorul agricol; solicită recunoașterea măsurii în care femeile ce dețin roluri auxiliare contribuie la PIB și a importanței deosebite a contribuției lor în gospodăriile în care, în mod tradițional, diviziunea muncii în funcție de sexe a determinat ca activitatea de capturare a resurselor piscicole să fie efectuată exclusiv de bărbați; solicită recunoașterea profesională la toate nivelurile a rolurilor feminine tradiționale din sector și instituirea unor programe dedicate sprijinirii antreprenoriatului femeilor în aceste domenii;

16.

solicită Comisiei să promoveze și să sprijine investițiile în diversificarea sectorului pescuitului prin dezvoltarea unor activități complementare și în asigurarea caracterului polivalent al carierelor în sectorul pescuitului, inclusiv prin investiții în nave, echipamente de siguranță, formare, servicii de mediu în sectorul pescuitului și activități culturale și educaționale, cu un accent deosebit pe protejarea mediului și promovarea creșterii sustenabile; subliniază că obiectivul-cheie trebuie să fie finanțarea activităților viabile din punct de vedere social, economic și de mediu și care pot crea locuri de muncă, în special pentru tineri și femei; subliniază că acvacultura marină este complementară și compatibilă cu pescuitul costier în zonele ultraperiferice și solicită Comisiei să sprijine dezvoltarea unor tehnici de exploatare și de selecție varietală în apele calde ale zonelor tropicale sau subtropicale; solicită Comisiei să evidențieze rolul jucat de femei în cadrul pescuitului costier artizanal și al tuturor activităților conexe;

17.

solicită Comisiei să impulsioneze crearea și dezvoltarea turismului din domeniul pescuitului, cu scopul de a aplica o strategie comercială diferențiată care să fie adaptată potențialului acestui segment și care să poată răspunde de o manieră mai eficace nevoilor sale, depunând eforturi în vederea creării unei noi forme de turism în care chestiunile esențiale să fie, printre alte aspecte, calitatea, flexibilitatea, inovarea și conservarea patrimoniului istoric și cultural al zonelor de pescuit, precum și mediul și sănătatea; de asemenea, solicită Comisiei să promoveze și să sprijine investițiile legate de pescuit în sectorul turistic pentru a crea capacități diferențiate în sectorul turismului prin promovarea unei gastronomii legate de produsele piscicole artizanale, a activităților turistice din domeniul pescuitului cu undița, a turismului centrat pe activități de scufundare etc., profitând, astfel, în mod sustenabil de patrimoniul din domeniul pescuitului și de caracteristicile recognoscibile ale unei regiuni de pescuit specifice;

18.

subliniază importanța crescândă a activităților sportive nautice pentru consolidarea comunităților locale, în special în afara sezonului turistic, prin noi activități subacvatice sau de scufundare sau prin alte sporturi nautice, cum ar fi surfingul sau bodyboarding-ul;

19.

solicită Comisiei ca, pentru a impulsiona crearea și dezvoltarea turismului din domeniul pescuitului, să promoveze și să sprijine activ investițiile orientate spre diversificarea activităților din sectorul pescuitului ce aparțin domeniului culturii și al artei ca parte a patrimoniului tradițional (artizanat, muzică și dans) și să sprijine investițiile în promovarea tradiției, a istoriei și a patrimoniului din domeniul pescuitului în general (echipamente de pescuit, tehnici, documente istorice etc.) prin deschiderea de muzee și organizarea unor expoziții strâns legate de pescuitul costier;

20.

invită Comisia să analizeze posibilitatea de a permite utilizări multiple ale navelor destinate activităților de pescuit, astfel încât, menținându-și această utilizare, să poată realiza și alte tipuri de activități, legate de sectorul turismului și al activităților de agrement, cum ar fi organizarea unor zile de informare în domeniul nautic sau a unor activități legate de procesare, activități educaționale sau gastronomice etc., după modelul sistemului care se aplică în sectorul rural și care implică ferme pedagogice sau agroturism;

21.

invită Comisia și statele membre ca, prin intermediul agențiilor lor guvernamentale, să se asigure că activitățile de pescuit costier artizanal beneficiază în mod echitabil de finanțare din FEPAM, în special având în vedere constrângerile de ordin administrativ care le sunt impuse;

22.

invită Comisia să elaboreze măsuri care să încurajeze și să promoveze mobilitatea între profesiile legate de mediul marin;

23.

solicită să se pună la dispoziția publicului, în anumite condiții, rezultatele cercetărilor și ale proiectelor finanțate din bugetul public, să se asigure o divulgare și un acces mai eficace la datele existente privind mările și oceanele și solicită îndepărtarea obstacolelor administrative existente care pun piedici creșterii economice și dezvoltării de inovații;

24.

îndeamnă Comisia să îmbunătățească reglementările prin intermediul introducerii unor mecanisme pentru supravegherea alocării echitabile a cotelor în cazul pescuitului artizanal în ceea ce privește speciile comune;

25.

subliniază faptul că principalul produs al sectorului pescuitului este peștele în sine și că este esențial să fie consolidate diferitele modalități de utilizare a peștelui, inclusiv în ceea ce privește conservele și utilizarea produselor derivate din pește; solicită Comisiei să promoveze și să sprijine activ investițiile în diversificarea activităților din sectorul pescuitului în contextul comercializării și procesării produselor pescărești locale și să stimuleze dezvoltarea canalelor de distribuție locale, promovarea acestor produse prin intermediul creării unor semne distinctive și/sau mărci locale pentru produsele proaspete și sprijinul pentru elaborarea de proiecte de afaceri locale care să vizeze realizarea acestor activități; subliniază faptul că promovarea inovărilor în acest fel trebuie să implice în special dezvoltarea unor etichete și marcaje care să garanteze calitatea produselor din pește locale;

26.

solicită o mai mare flexibilitate în ceea ce privește jurnalele de bord ale navelor cu lungime mai mică de 12 metri, în special referitor la cerința ca documentele să fie trimise în termen de 48 de ore, întrucât aceasta reprezintă o sarcină administrativă considerabilă; propune, în acest context, să li se permită navelor care vând integral capturile de pește pe piața de licitație să beneficieze de o derogare de la această obligație, fapt care ar permite obținerea informațiilor solicitate fără a impune o sarcină administrativă inutilă;

27.

încurajează instituirea de zone marine protejate, fapt care ar promova resursele de pescuit sustenabile și ar facilita controlul și combaterea pescuitului INN (ilegal, nedeclarat și nereglementat); subliniază faptul că este necesar ca UE să ofere statelor membre îndrumare, coordonare și sprijin adecvat în această privință;

28.

solicită sprijin ferm pentru munca realizată de femei, întrucât acestea joacă un rol esențial în cadrul activității de pescuit artizanal; subliniază, în special sarcinile esențiale realizate de femei în cadrul lanțului de prelucrare și rolul lor fundamental în activitatea de pescuit de crustacee;

29.

ia act de faptul că pescuitul costier din regiunile ultraperiferice este eligibil pentru a beneficia de o schemă de compensare recunoscută în cadrul FEPAM datorită costurilor suplimentare semnificative pe care le implică; invită Comisia să extindă această schemă adăugând un mecanism specific pentru regiunile ultraperiferice, similar sistemului POSEI din sectorul agricol;

30.

invită Comisia să sprijine introducerea produselor proaspete obținute prin intermediul pescuitului artizanal, al pescuitului de crustacee și al acvaculturii la scară mică, sustenabile și extensive în unitățile de alimentație publică (instituții de învățământ, spitale, restaurante, etc.);

31.

subliniază faptul că regiunile ultraperiferice au caracteristici specifice ca urmare a îndepărtării geografice și a caracterului insular al acestora; subliniază faptul că aceste caracteristici specifice implică costuri suplimentare pentru pescuitul costier din aceste regiuni și că aceste costuri suplimentare ar trebui compensate integral prin intermediul FEPAM;

32.

subliniază faptul că flotele de pescuit costier din regiunile ultraperiferice sunt formate adesea din nave învechite, fapt care pune probleme din punctul de vedere al siguranței la bord; invită Comisia să propună o revizuire a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind FEPAM, în vederea autorizării ajutoarelor pentru reînnoirea navelor de pescuit la scară mică din regiunile ultraperiferice, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la creșterea capacității;

33.

solicită Comisiei și statelor membre să ofere acces la datele marine și ecologice în vederea promovării transparenței, inovației și a dezvoltării, precum și să asigure accesul tuturor părților interesate la informațiile științifice elaborate cu ajutorul cofinanțării publice;

34.

subliniază faptul că oceanele și zonele aflate de-a lungul țărmurilor și lângă acestea au un potențial care este în continuare în mare parte neexploatat, în ceea ce privește dezvoltarea, crearea de locuri de muncă, autonomia energetică, inovarea și dezvoltarea sustenabilă; consideră că recunoașterea de către UE a acestui potențial și a rolului pe care îl au aceste zone ar face ca aceste regiuni costiere, insulare și ultraperiferice să devină mai atractive și le-ar stimula dezvoltarea;

35.

își exprimă preocuparea cu privire la aplicarea programului Orizont 2020 în domeniul economiei albastre, întrucât acesta este principalul program din domeniul cercetării și dezvoltării de inovații la nivel european; sprijină crearea unei comunități de cunoaștere și inovare (CCI) în domeniul economiei albastre în cadrul programului Orizont 2020, care să contribuie la consolidarea activităților din regiunile costiere prin intermediul unor parteneriate transnaționale de tip public-privat;

36.

sprijină utilizarea fondurilor destinate inovării și creșterii albastre pentru finanțarea cercetării de bază, a C&D, a organizării de cursuri de formare, a înființării de societăți, a protecției mediului și a lansării de produse și procese inovatoare pe piață;

37.

solicită Comisiei să furnizeze sprijin inițiativelor pentru gestionarea directă a finanțării proiectelor, în care să se pună accentul pe activitățile de pescuit costier și pe dezvoltarea regiunilor de coastă;

38.

subliniază importanța instrumentelor de protecție a mediului, cum ar fi evaluările impactului asupra mediului al proiectelor individuale și evaluările strategice de mediu din contextul strategiilor, planurilor și programelor, care contribuie la asigurarea unui pescuit sustenabil;

39.

subliniază importanța politicii maritime integrate pentru viitorul regiunilor care depind de pescuit și consideră că trebuie să existe un angajament din ce în ce mai ferm în ceea ce privește strategia pentru creșterea albastră; obiectivul este acela de a oferi sprijin pe termen lung pentru dezvoltarea sustenabilă în toate sectoarele marine și maritime, recunoscând importanța mărilor și oceanelor ca motoare ale generării de locuri de muncă și ale creării de locuri de muncă în regiunile costiere;

40.

subliniază că regiunile de coastă și insulare, precum și regiunile ultraperiferice sunt actorii principali din domeniul dezvoltării inovației și că acestea trebuie implicate în fiecare etapă de dezvoltare a economiei albastre;

41.

subliniază importanța FEPAM, care pune un accent special pe diversificarea și pe inovarea din sectorul pescuitului, în vederea sprijinirii unor activități de pescuit sustenabile din punct de vedere ecologic și socio-economic, inovatoare, competitive, eficace și bazate pe cunoaștere; susține nevoia de a consolida finanțarea celei de-a patra axe a Fondului european pentru pescuit în vederea sprijinirii membrilor comunităților de pescuit și îmbunătățirii condițiilor de viață ale acestora prin intermediul dezvoltării de noi activități; invită Comisia să valideze în cel mai scurt timp variantele regionale ale FEPAM;

42.

subliniază importanța consolidării relației dintre comunitățile locale și universități/centre tehnologice, care va contribui în mod decisiv la crearea de noi incubatoare de afaceri, care permit generarea de noi idei de afaceri în sectorul maritim;

43.

solicită Comisiei să promoveze activ proiecte care oferă sprijin pentru consolidarea inovației și a dezvoltării tehnologice, al căror obiectiv este dezvoltarea sau introducerea unor produse, echipamente sau tehnici noi, precum și a unor sisteme noi sau îmbunătățite de management și de organizare; invită Comisia să promoveze și să încurajeze schimbul de informații și de bune practici între diferite zone de pescuit, pentru a stimula dezvoltarea de metode de pescuit inovatoare și sustenabile; consideră că este esențial, în această privință, să fie incluse module de formare a antreprenorilor și module care vizează diversificarea în cadrul școlilor de navigație și de pescuit;

44.

invită Comisia să încurajeze crearea de întreprinderi noi inovatoare în regiunile care depind de pescuit, oferind stimulente pentru inițiative antreprenoriale și crearea de noi întreprinderi cu șanse mari de a avea succes în sectorul maritim, care vor contribui la diversificarea activităților de pescuit costier tradițional, vor crea locuri de muncă și vor atrage sau vor stabiliza populația;

45.

invită Comisia să recurgă la o abordare selectivă atunci când elaborează propuneri legislative privind utilizarea echipamentelor și tehnicilor, astfel încât să țină seama de impactul real pe care aceste echipamente și tehnici îl au asupra resurselor de pescuit artizanal în fiecare din zonele relevante; invită Comisia Europeană să se asigure că orice inițiativă legislativă face obiectul unei evaluări prealabile riguroase a impactului, care ține seama de factorii specifici care se aplică în fiecare zonă de pescuit; consideră că folosirea unei abordări neselective în privința folosirii echipamentelor și tehnicilor de pescuit are un impact semnificativ asupra viabilității comunităților de coastă și insulare, care sunt deja marginalizate, conduce la o depopulare și mai accentuată și împiedică dezvoltarea și inovarea; consideră că ar trebui aplicată o discriminare pozitivă în cazul pescuitului costier artizanal; consideră că această abordare, la fel ca și propunerea de interzicere a setcilor în derivă, sugerează faptul că Comisia continuă procesul de adaptare la PCP reformată și descentralizată pe care colegiuitorii au ales să o adopte; îi reamintește Comisiei datoria pe care o are de a acționa în cadrul regionalizării, astfel cum a fost stabilit în noul Regulament privind PCP;

46.

ia act de faptul că ecosistemele litorale marine sunt sensibile și îndeamnă statele membre și Comisia să evalueze impactul asupra mediului al oricăror activități care ar putea afecta sustenabilitatea resurselor halieutice, precum transportul maritim, deșeurile, transporturile, poluarea straturilor acvifere, activitățile de forare sau construirea de noi infrastructuri turistice de-a lungul țărmului, în conformitate cu principiul precauției;

47.

recomandă Comisiei să acorde cea mai mare importanță relevanței socio-economice a pescuitului costier artizanal și a pescuitului la scară mică în UE, adoptării unor metode alternative de definire a segmentelor flotei și importanței diversificării activităților în regiunile costiere puternic dependente de pescuit; ia act de importanța culegerii unui corpus de informații științifice care să contribuie la o mai bună gestionare a activităților de pescuit artizanal, pentru ca acestea să devină sustenabile din punct de vedere biologic, social, economic și ecologic;

48.

invită Comisia să accelereze procesul transpunerii acordului partenerilor sociali privind punerea în aplicare a Convenției din 2007 privind munca în domeniul pescuitului a Organizației Internaționale a Muncii într-un instrument legislativ adecvat al UE;

49.

solicită Comisiei ca, în conformitate cu clasificarea specializată a echipamentelor de pescuit din Regulamentul privind Marea Mediterană, să țină seama de diferențele dintre traule și seine, pentru a stabili cele mai potrivite prevederi în vederea unei utilizări mai sustenabile a fiecăruia din aceste echipamente de pescuit, luând în considerare cele mai recente avize științifice;

50.

solicită Comisiei să garanteze că se va revizui evaluarea situației stocurilor de pește relevante în contextul activităților de pescuit costier și subliniază că este necesar să se analizeze impactul pescuitului artizanal asupra stocurilor de pește, fără a neglija tehnicile mai sustenabile, cum ar fi pescuitul de ton, dat fiind că speciile pescuite în cadrul activităților de pescuit costier au o valoare socio-economică foarte mare, chiar dacă reprezintă doar o proporție redusă din capturile totale, dar sunt, cu toate acestea, foarte importante pentru supraviețuirea pescarilor care se bazează pe ele pentru a-și asigura venitul zilnic;

51.

își exprimă preocuparea cu privire la pierderea tehnicilor și abilităților tradiționale de pescuit din cauza reglementărilor nefavorabile care afectează comunitățile de coastă;

52.

invită Comisia să modifice prevederea privind specificațiile tehnice referitoare la plasele de pescuit, cum ar fi dimensiunea minimă a ochiurilor plasei, înălțimea plasei, distanța față de țărm și adâncimea la care pot fi folosite plasele pentru a asigura o recoltare mai echilibrată a stocurilor de pește și a conserva biodiversitatea;

53.

invită Comisia să modifice prevederile regulamentului în vigoare care stabilesc distanța necesară față de țărm și adâncimea la care pot fi folosite echipamentele de pescuit pentru se a ține seama de caracteristicile specifice de ordin geografic ale zonelor de frontieră ale statelor membre;

54.

subliniază necesitatea modificării Regulamentului privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, cunoscut și sub numele de „Regulamentul privind Marea Mediterană”, care a fost adoptat în 2006 și care instituie norme privind caracteristicile tehnice ale echipamentelor de pescuit și modalitățile de folosire a acestora; consideră că acest regulament trebuie aliniat la noua PCP, ținând seama totodată de faptul că bazinul este gestionat în comun cu țări din afara UE, în special în ceea ce privește obiectivul legat de producția maximă durabilă;

55.

subliniază nevoia de coordonare eficientă între statele membre, pentru a asigura faptul că pescarilor le sunt furnizate la timp informații cuprinzătoare privind punerea în aplicare a reglementărilor existente și a oricăror modificări ale acestora;

56.

solicită Comisiei să promoveze, în contextul politicii de coeziune, proiecte care să contribuie la protejarea regiunilor de coastă și a celor insulare în calitate de zone de patrimoniu maritim și pescăresc tradițional, cultural și istoric;

57.

solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze fondurile europene pentru subvenționarea certificării în materie de sustenabilitate a sistemului de capturare almadraba, pentru a promova recunoașterea și contribuția acestei metode de pescuit;

58.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 419, 16.12.2015, p. 167.

(2)  Texte adoptate, P7_TA(2013)0438.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0291.

(4)  JO C 75, 26.2.2016, p. 24.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/93


P8_TA(2016)0110

Normele comune pentru punerea în aplicare a dimensiunii externe a PCP, inclusiv a acordurilor în domeniul pescuitului

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la normele comune pentru punerea în aplicare a dimensiunii externe a PCP, inclusiv a acordurilor în domeniul pescuitului (2015/2091(INI))

(2018/C 058/10)

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982,

având în vedere Acordul din 1995 pentru aplicarea prevederilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori,

având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, adoptat în octombrie 1995, și instrumentele și orientările asociate,

având în vedere conceptul de ecosistem marin vulnerabil (VME) rezultat în urma discuțiilor din cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) și care a luat amploare în urma adoptării Rezoluției AGONU 61/105 din 2006 și că VME constituie zone care pot fi vulnerabile la impactul pe care îl au activitățile de pescuit,

având în vedere criteriile și orientările științifice pentru Azore din 2009 de identificare a „zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic” (ESBA) și de proiectare a unor rețele reprezentative de zone marine protejate din apele oceanice deschise și de habitate din largul mării în temeiul Convenției privind diversitatea biologică (CBD),

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului (3),

având în vedere concluziile conferinței Consiliului consultativ pentru flota de lungă distanță din 16 și 17 septembrie 2015,

având în vedere Raportul special nr. 11/2015 al Curții de Conturi din 20 octombrie 2015 intitulat „Gestionează Comisia în mod corespunzător acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului?”,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0052/2016),

A.

întrucât, potrivit raportului Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) intitulat „Situația pescuitului și a acvaculturii la nivel mondial”, numărul stocurilor supraexploatate a crescut în mod constant până în 2008, dar a scăzut ușor în 2011;

B.

întrucât UE este una dintre principalele puteri mondiale în domeniul pescuitului, cu o prezență istorică puternică și cu o activitate importantă în toate oceanele lumii, prin activități ale flotei sale, prin investiții private ale unor resortisanți din UE, prin rețeaua sa de acorduri bilaterale în domeniul pescuitului, prin regiunile sale ultraperiferice și prin participarea sa la toate organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) și întrucât UE încurajează totodată utilizarea de bune practici și respectarea drepturilor omului;

C.

întrucât o gestionare durabilă a resurselor halieutice la nivel mondial nu se poate concretiza decât prin multilateralism și cooperare internațională, inclusiv la nivel bilateral; întrucât Uniunea joacă un rol-cheie în guvernanța globală a mărilor și oceanelor și întrucât dimensiunea externă a PCP trebuie să se bazeze pe o viziune ambițioasă și coerentă cu dimensiunea internă a PCP, astfel cum este ea prevăzută în temeiul regulamentului de bază privind acest subiect;

D.

întrucât FAO a publicat recent orientări voluntare pentru asigurarea sustenabilității pescuitului la scară redusă (Voluntary Guidelines for Securing Sustainable Small-Scale Fisheries), care stabilesc obiective ce vizează pescăriile de mici dimensiuni, în special cele din țările în curs de dezvoltare;

E.

întrucât UE este o piață importantă pentru produsele pescărești (care includ atât peștele capturat de flotele UE, cât și importurile) și cel mai mare importator de astfel de produse, consumând 11 % din producția mondială de pește în termeni de volum și importând 24 % din produsele pescărești în termeni de valoare, chiar dacă realizează doar 8 % din capturile de la nivel mondial; întrucât UE dispune de o industrie a prelucrării extinsă, cu o dimensiune socială importantă care ar trebui menținută;

F.

întrucât dimensiunea externă a noii PCP cuprinde acorduri internaționale în domeniul pescuitului în zone care nu se află sub jurisdicția națională, întrucât Convenția privind diversitatea biologică și FAO sprijină identificarea zonelor marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic (ESBA) și a ecosistemelor marine vulnerabile (VME) și întrucât zonele marine protejate sunt instrumente importante pentru o gestionare bazată pe ecosisteme, astfel cum recunosc organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);

G.

întrucât contingentele ORGP se bazează în principal pe capturile istorice, ceea ce a condus la un acces preferențial al țărilor dezvoltate la stocurile globale de pește; întrucât, în prezent, trebuie aplicate criteriile de alocare stabilite de unele ORGP pentru a ține seama de activitățile de pescuit ale țărilor costiere în curs de dezvoltare, care depind de generații de resursele piscicole adiacente, fapt pe care UE trebuie să îl respecte în continuare;

H.

întrucât este esențial să se facă o distincție între acordurile nordice cu Norvegia, Islanda și Insulele Feroe și acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS) încheiate cu alte țări;

I.

întrucât UE trebuie să încerce să obțină o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 201 alineatul (1) din TFUE, care prevede că „Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

J.

întrucât, în unele cazuri, datele privind stocurile de pește din care pescuiește UE în apele țărilor terțe sau destinate pentru piața UE – în ceea ce privește situația resurselor și capturile totale efectuate de flotele locale și flote ale țărilor terțe – sunt insuficiente, făcând astfel dificilă evaluarea nivelurilor stocurilor excedentare în temeiul multor acorduri mixte, astfel cum este prevăzut în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării; întrucât, ar fi de dorit extinderea datelor disponibile și a transparenței acestora;

K.

întrucât Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că acordurile în domeniul pescuitului sustenabil încheiate cu țări terțe vor fi reciproc avantajoase atât pentru UE, cât și pentru țările terțe vizate, inclusiv pentru populația locală și sectoarele pescuitului;

L.

întrucât problema pirateriei are, de asemenea, efecte negative asupra regiunilor unde operațiunile de pescuit sunt reglementate de o serie de acorduri de pescuit bilaterale și multilaterale;

1.

salută includerea în Regulamentul de bază privind PCP, pentru prima dată, a unui capitol referitor la dimensiunea externă, care să includă condițiile minime pentru acordurile bilaterale, a unei sarcini de a încuraja cooperarea la nivelul ORGP și consecvența măsurilor pe care le iau acestea, a unei trimiteri explicite la standarde comune aplicabile atât în interiorul, cât și în exteriorul apelor UE și a unei declarații conform căreia măsurile trebuie să se bazeze pe cea mai bună consiliere științifică disponibilă;

2.

subliniază importanța asigurării coerenței între politica în domeniul pescuitului, politica de mediu, politica comercială și cooperarea pentru dezvoltare;

3.

recunoaște importanța menținerii și extinderii coerenței și a compatibilității cadrului juridic actual;

4.

solicită intensificarea cooperării între organismele Comisiei relevante în domeniul pescuitului, și anume, DG MARE, DG DEVCO și DG TRADE;

5.

insistă asupra faptului că promovarea, de către UE și partenerii săi cu care deține acorduri bilaterale și de altă natură, a unui pescuit sustenabil din punct de vedere ecologic, economic și social bazat pe transparență și pe participarea părților interesate neguvernamentale, cu precădere specialiști a căror existență depinde de pescuit, este esențială pentru a asigura un viitor comunităților de coastă, precum și protejarea mediului marin, dezvoltarea industriei locale, ocuparea forței de muncă generată de pescuit, prelucrare și comerț și contribuția pescuitului la securitatea alimentară;

6.

insistă asupra importanței de a promova protecția ecosistemelor și menținerea stocurilor de pește peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă, având în vedere că stocurile mai mari de pește sunt importante pentru a permite dezvoltarea comunităților de pescuit costiere din țările terțe, în conformitate cu Orientările voluntare ale FAO privind asigurarea unui pescuit artizanal sustenabil;

7.

subliniază că este necesar să se sprijine dezvoltarea unor comunități locale ale căror mijloace de subzistență depind în cea mai mare parte de pescuit și de activități conexe din sectorul pescuitului; subliniază necesitatea de a sprijini măsuri menite să promoveze transferul tehnologiilor și al know-how-ului, administrarea capacităților, parteneriatele multipartite și alte investiții în favoarea sectorului pescuitului;

8.

reamintește că standardele de mediu care trebuie să se aplice, de asemenea, pescuitului din afara UE includ punerea în aplicare a unei abordări bazate pe ecosistem a gestionării pescuitului, alături de o abordare prudentă, astfel încât să refacă și să întrețină stocurile exploatate peste nivelul la care pot susține producția maximă până în 2015, acolo unde este posibil, și, până cel târziu în 2020, pentru toate stocurile;

9.

subliniază faptul că toate aspectele legate de dimensiunea externă a PCP trebuie să se bazeze pe relații echitabile și reciproc avantajoase între UE, statele sale membre și partenerii lor la nivel mondial, fie ele bilaterale (acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil) sau multilaterale (ORGP), în vederea promovării dezvoltării sustenabile a industriei locale a pescuitului; subliniază că o astfel de echitate trebuie să se reflecte în aceeași măsură în acordurile comerciale ale UE cu țări terțe, în conformitate cu cerința privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

10.

invită Comisia ca, în dimensiunea externă a PCP, să țină seama de regiunile ultraperiferice, inclusiv de acordurile bilaterale semnate cu țări terțe, pentru a asigura beneficii pentru pescuitul local din regiunile ultraperiferice;

11.

recunoaște activitatea desfășurată de Consiliul consultativ pentru flota de lungă distanță în vederea elaborării poziției sale cu privire la dimensiunea externă a PCP revizuite și la punerea în aplicare a acesteia, în colaborare cu părțile interesate din țări terțe;

12.

insistă asupra faptului că, în ceea ce privește activitățile sale externe legate de pescuit (capturare, prelucrare și comercializare), UE trebuie să își promoveze cele mai înalte standarde sociale și de mediu și să pună în aplicare măsuri de control și de inspecție riguroase și eficace, asigurând, în același timp, transparența în toate activitățile sale, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii Europene;

13.

recunoaște rolul dimensiunii externe a PCP în crearea de locuri de muncă (atât în UE, cât și în alte părți ale lumii) și în aprovizionarea cu pește a piețelor UE (și a piețelor locale în unele cazuri), precum și rolul acesteia de motor prin care UE poate oferi asistență tehnică, financiară și științifică pentru țările terțe, în special prin sprijinirea îmbunătățirilor în domeniul cercetării științifice, al sistemelor de control și supraveghere, precum și al dezvoltării infrastructurii portuare;

14.

salută îmbunătățirile semnificative în ceea ce privește modul în care UE a gestionat dimensiunea externă a PCP în ultimii ani, în ceea ce privește atât acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, cât și punerea lor în aplicare, ceea ce are drept rezultat faptul că flotele UE se numără, în general, printre cele mai moderne flote care practică pescuitul pelagic, îndeplinind standarde sociale și de mediu ridicate; consideră că UE ar trebui să promoveze aceste standarde ecologice și sociale în contextul internațional, prin intermediul ORGP și al rețelei sale de acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil;

15.

recunoaște că, atunci când flota UE nu mai activează într-o zonă de pescuit, drepturile sale de pescuit pot fi redistribuite altor flote care au standarde de conservare, gestionare și sustenabilitate cu mult inferioare celor preconizate și susținute de UE;

16.

consideră că acordarea de sprijin sectorial pentru sectorul pescuitului din țările cu care s-a încheiat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil este esențială pentru soluționarea nevoilor tot mai mari ale acestora referitoare la gestionarea pescuitului, capacitatea de cercetare științifică, construirea și întreținerea infrastructurilor și formarea inspectorilor din domeniul pescuitului și a membrilor echipajului, precum și pentru o mai bună disponibilitate și aprovizionare cu pește pentru securitatea alimentară a populațiilor din țările cu care s-a încheiat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, prin sprijinirea eforturilor depuse de femei în sectorul pescuitului;

17.

insistă, prin urmare, asupra unei mai bune corelări între sprijinul sectorial oferit în contextul acordurilor de pescuit și instrumentele disponibile în cadrul cooperării pentru dezvoltare, și anume Fondul european de dezvoltare (FED), precum și asupra unei transparențe depline în ceea ce privește finanțarea proiectelor din domeniul pescuitului și utilizarea sprijinului sectorial, pentru a se asigura folosirea adecvată a fondurilor UE;

18.

reiterează că este nevoie de informații și date științifice mai bune privind situația resurselor și capturile/efortul de pescuit din afara apelor UE, în special din apele din anumite state de coastă în curs de dezvoltare, prin utilizarea în acest scop a fondurilor disponibile în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime și al Fondului european de dezvoltare;

19.

ia act de faptul că, potrivit recentului raport al Curții de Conturi privind acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului (APP), deși unul dintre principalele obiective ale APP este ca flotele să pescuiască numai stocurile excedentare, acesta s-a dovedit a fi foarte dificil de pus în practică, „din cauza lipsei de informații fiabile privind stocurile de pește și efortul de pescuit al flotelor de pescuit naționale sau al altor flote de pescuit străine cărora țările partenere le-au acordat, de asemenea, acces”; subliniază, în această privință, importanța unor date științifice fiabile și a unor evaluări ex-ante independente privind eficacitatea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului;

20.

insistă asupra faptului că UE ar trebui să promoveze, prin intermediul APPS și al activității sale în cadrul ORGP, armonizarea condițiilor de acces la apele africane pentru pescuitul de ton, specii pelagice și demersale de mici dimensiuni, pentru toate flotele străine, în vederea stabilirii unor condiții favorabile prin care pescarii să își desfășoare activitatea într-un mod sustenabil și responsabil;

21.

solicită dezvoltarea unor programe de observare independente care să contribuie la monitorizarea pescuitului și la colectarea de date științifice;

22.

își exprimă convingerea că numai printr-o gestionare regională a pescuitului, inclusiv programe de observare și sisteme de control și inspecție (în porturi și pe mare) la nivel regional, este posibilă o exploatare sustenabilă și echitabilă a stocurilor de pești mari migratori și a stocurilor de pești anadromi partajate, potrivit cerințelor prevăzute în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și în Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește;

23.

ia act de faptul că, prin intermediul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului de ton și al altor ORGP, există un cadru juridic pentru gestionarea regională a speciilor de pești mari migratori și a multor altor stocuri, deși unele activități de pescuit rămân în afara rețelei de ORGP, și îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru a se asigura că toate activitățile de pescuit relevante sunt gestionate de o ORGP cât mai curând posibil;

24.

solicită Comisiei să aloce mai multe resurse bugetare organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, deoarece acestea joacă un rol-cheie în combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

25.

este preocupat de faptul că anumite alte activități de pescuit, în special în ceea ce privește stocurile partajate care nu se găsesc în marea liberă, nu au încă un forum eficient pentru cooperarea și gestionarea regională; consideră că aceasta este o problemă gravă, în special în ceea ce privește stocurile de specii pelagice mici din Africa de Vest, având în vedere importanța lor strategică pentru securitatea alimentară, astfel cum s-a menționat într-un aviz consultativ recent al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării (4);

26.

îndeamnă UE să își folosească influența pentru a asigura că toate activitățile de pescuit cu o dimensiune regională sunt gestionate de o ORGP; în special, îndeamnă UE să stimuleze Comitetul pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CACAF) să devină o ORGP de sine stătătoare cu autoritate în luarea deciziilor, mai degrabă decât un organism consultativ regional al FAO în domeniul pescuitului;

27.

este convins că, în măsura în care flotele UE au acces la alte tipuri de pescuit (de exemplu, pescuitul de specii demersale), este necesar ca UE să promoveze măsuri aplicabile pentru toți pentru a garanta armonia între flotele de pescuit artizanal și industrial, care poate ar putea necesita un sistem de repartizare pe zone care să permită protecția sectorului pescuitului artizanal local;

28.

solicită realizarea mai multor studii privind speciile și habitatele de adâncime, în special cele deosebit de sensibile sau fundamentale pentru sustenabilitatea pe termen lung a ecosistemului, precum și o mai bună protecție a acestora;

29.

încurajează Comisia să promoveze o distribuție echilibrată a alocării accesului în cadrul ORGP, ținând seama de impactul social și de mediu, de nevoile de securitate alimentară și de aspirațiile țărilor în curs de dezvoltare de a-și dezvolta propriile activități de pescuit; constată că orice realocare trebuie să implice toate flotele, atât cele care practică pescuitul pelagic, cât și cele naționale, și să se bazeze pe criterii de alocare adecvate dezvoltate de ORGP relevantă;

30.

salută cerința din Regulamentul de bază ca toate flotele străine care își desfășoară activitatea într-o țară cu care UE a încheiat un acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil să respecte condiții similare de acces care promovează pescuitul sustenabil, ca o măsură importantă pentru a garanta că alte flote care practică pescuitul pelagic nu subminează standardele UE, ci își desfășoară activitatea conform acestora; încurajează Comisia să urmărească cu determinare respectarea acestei cerințe;

31.

solicită UE să utilizeze rețeaua sa de APPS și negocierile din cadru ORGP pentru a garanta că țările noastre partenere limitează accesul la resurse al flotelor care practică pescuitul pelagic la stocurile excedentare, așa cum prevăd Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și PCP și așa cum procedează UE, și să acorde acces preferențial flotelor care utilizează cele mai sustenabile practici din punct de vedere ecologic și social pentru zona și stocurile în cauză;

32.

este preocupat de posibila întrerupere a activităților de pescuit între cele două protocoale, în condițiile în care negocierile pentru un nou protocol se prelungesc; solicită Comisiei să asigure securitatea juridică și economică a operatorilor, asigurând continuitatea operațiunilor de pescuit între cele două protocoale;

33.

recunoaște importanța stabilirii unui cadru mai larg cu țările în curs de dezvoltare, care să cuprindă nu doar pescuitul, ci și domeniile premergătoare și ulterioare ale lanțului de aprovizionare;

34.

încurajează UE să evite negocierea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil cu țări în care corupția este acceptată;

35.

recunoaște importanța stabilirii unui cadru mai larg cu țările în curs de dezvoltare care să cuprindă pescuitul alături de alte teme asociate cu dezvoltarea;

36.

consideră importantă recunoașterea licențelor de pescuit prin canale diplomatice;

37.

recunoaște importanța pescuitului pentru țările în curs de dezvoltare, îndeosebi a pescuitului artizanal, dat fiind că acesta contribuie la securitatea alimentară, la economia locală și la ocuparea forței de muncă în rândul bărbaților și al femeilor, fără a aduce prejudicii rolului pe care îl au activitățile de pescuit industriale care se desfășoară într-un cadru responsabil și transparent în asigurarea dezvoltării socioeconomice a zonelor de coastă și a aprovizionării cu produse pescărești;

38.

subliniază necesitatea ca UE să își respecte obligația de a promova pescuitul sustenabil din punct de vedere ecologic și social în țările în curs de dezvoltare prin intermediul tuturor politicilor UE care afectează pescuitul în țările în curs de dezvoltare (politicile în domeniul ajutorului, comerțului și pescuitului);

39.

subliniază importanța includerii femeilor în cadrul întregului lanț valoric, de la finanțare până la prelucrarea și/sau comercializarea produselor din pește; consideră că promovarea accesului femeilor la aceste activități ar consolida capacitatea acestora din punct de vedere economic și social, aspect care ar juca un rol important în reducerea disparităților de gen; insistă ca acestor priorități în materie de egalitate să li se acorde o atenție mai mare în relațiile UE cu țările în curs de dezvoltare;

40.

subliniază necesitatea de a promova dezvoltarea locală prin intermediul sprijinului sectorial, prin creșterea gradului de autonomie a sectorului pescăresc al țărilor partenere, îndeosebi prin consolidarea acvaculturii sustenabile, a dezvoltării și conservării pescuitului recreativ, prin îmbunătățirea cunoștințelor științifice cu privire la starea stocurilor și prin consolidarea inițiativelor private venite din partea actorilor locali; invită UE ca, prin intermediul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, să încurajeze buna guvernanță, în special buna gestionare a veniturilor publice obținute din sectorul pescuitului și compensațiile financiare;

41.

consideră că UE ar trebui să încurajeze țările terțe, începând cu cele cu care negociază un APPS, să stabilească un cadru de reglementare pentru întreprinderile comune din UE și alte părți interesate din sectoarele de capturare, prelucrare și comercializare; este de părere că un astfel de cadru este cea mai bună modalitate de a se asigura că întreprinderile comune sunt instituite și funcționează în conformitate cu standarde ridicate în ceea ce privește sustenabilitatea și transparența, astfel cum sunt promovate de PCP reformată, asigurând astfel și o mai bună stabilitate juridică pentru interesele UE în ceea ce privește sprijinirea dezvoltării sustenabile a pescuitului în țările terțe;

42.

insistă asupra faptului că transparența, responsabilitatea și implicarea părților interesate trebuie să fie considerate elemente-cheie ale relațiilor UE cu țările terțe în domeniul pescuitului;

43.

subliniază faptul că investițiile europene în sectorul pescuitului din țările terțe, efectuate sub forma unor întreprinderi comune, trebuie incluse în sfera PCP; insistă asupra faptului că, prin intermediul acordurilor sale de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, UE ar trebui să promoveze dialogul cu țările partenere în ceea ce privește stabilirea unui cadru de reglementare pentru a se asigura că întreprinderile comune cu activități de capturare, prelucrare și comercializare, înființate cu parteneri din UE sau din alte țări, funcționează în mod transparent, nu concurează cu sectorul artizanal local și contribuie la obiectivele de dezvoltare ale țării respective;

44.

ia în considerare raportul Curții de Conturi, care subliniază că utilizarea insuficientă a tonajelor de referință adoptate în unele protocoale recente determină costuri mari; prin urmare, invită Comisia să evite pe cât posibil costurile inutile pentru bugetul UE aferente acestui domeniu;

45.

consideră că Parlamentul ar trebui să aibă un rol mai activ decât cel actual care se rezumă la procedura de aprobare și insistă să fie informat imediat și pe deplin în toate etapele procedurilor cu privire la încheierea sau prelungirea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, în vederea creșterii transparenței și a responsabilității democratice a protocoalelor;

46.

recunoaște importanța dimensiunii externe a PCP în crearea de locuri de muncă atât în UE, cât și în țările partenere, inclusiv prin angajarea unor echipaje locale în contextul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil; încurajează, după caz, ca vasele UE să-și debarce capturile în țările partenere pentru prelucrarea lor primară; solicită introducerea unor instrumente de protecție a lucrătorilor și de garantare a condițiilor de muncă decente în regulamentele europene în domeniul pescuitului (în special în ceea ce privește Convenția 188 a Organizației Internaționale a Muncii), precum și în acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, pentru a le garanta atât resortisanților UE, cât și celor din alte state aceleași condiții de muncă și de remunerare, aceeași protecție a drepturilor lucrătorilor și niveluri de formare egale;

47.

salută cu căldură dispozițiile privind transparența prevăzute de cel mai recent protocol încheiat cu Mauritania, prin care aceasta din urmă se angajează să publice toate acordurile cu state sau entități private prin care navelor străine li se acordă accesul în zona sa economică exclusivă, și îndeamnă includerea acestor dispoziții privind transparența în toate APPS;

48.

salută, de asemenea, cu entuziasm protocolul încheiat cu Mauritania, prin care se acordă prioritate accesului flotei UE la surplusul de pește din această țară și încurajează Comisia să promoveze acest exemplu în negocierea protocoalelor cu alte țări, având în vedere nivelul ridicat al cerințelor de sustenabilitate pe care trebuie să le respecte flota UE;

49.

încurajează cu fermitate Comisia să se asigure că dispoziții similare privind transparența sunt incluse în alte protocoale viitoare, conducând astfel la o transparență mult îmbunătățită în ceea ce privește efortul total de pescuit și condițiile de acces; solicită ca informații detaliate cu privire la capturile cumulate ale navelor tuturor flotelor autorizate să pescuiască în apele Mauritaniei, precum și condițiile aferente de acces să fie puse la dispoziția publicului;

50.

solicită Comisiei ca, în cadrul organismelor internaționale din care face parte, să încurajeze alte țări terțe să publice, de asemenea, termenii altor acorduri pe care le semnează cu alte state sau entități private, inclusiv identitatea navelor autorizate să pescuiască și informații privind activitățile și capturile acestora; încurajează în acest sens țările terțe să respecte rezoluțiile ORGP care promovează transparența acordurilor în domeniul pescuitului;

51.

încurajează alte țări terțe să ia în considerare recomandările, rezoluțiile și deciziile ORGP de promovare a transparenței acordurilor în domeniul pescuitului în cadrul zonei economice exclusive în cauză;

52.

consideră că Comisia ar trebui să îmbunătățească cât mai curând posibil transparența prin înființarea unei baze de date care să cuprindă toate acordurile private încheiate între sau în numele proprietarilor de nave din UE și organismele sau autoritățile locale sau regionale sau țările terțe care implică accesul la zonele de pescuit ale țărilor terțe, inclusiv condițiile de acces, capacitatea admisibilă a flotei și identitatea navelor și a activităților de pescuit aferente, precum și că această bază de date ar trebui să aparțină domeniului public, cu excepția părților care conțin informații sensibile din punct de vedere comercial;

53.

a act de faptul că armatorii semnează acorduri private cu guvernele țărilor terțe, care sunt în afara domeniului de aplicare al PCP; își exprimă preocuparea în legătură cu neinformarea Comisiei în mod sistematic cu privire la astfel de acorduri; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că acest lucru ar putea duce, în anumite împrejurări, la concurență neloială față de comunitățile de pescuit locale din țările în curs de dezvoltare, precum și față de armatorii din UE care acționează în temeiul acordurilor bilaterale;

54.

consideră că navelor care pescuiesc în temeiul dispozițiilor unui acord APPS, dar care nu își respectă obligațiile, precum furnizarea către statele lor membre a datelor solicitate în temeiul autorizației lor de pescuit, ar trebui să li se impună penalizările prevăzute în Regulamentul privind controlul și în Regulamentul INN și, după caz, să nu li se mai elibereze autorizații de pescuit;

55.

consideră regretabil faptul că estimările anterioare privind dimensiunea „flotei externe” au utilizat definiții diferite pentru tipurile de nave incluse, motiv pentru care estimările actuale nu sunt comparabile, ceea ce face imposibilă efectuarea unei analize a dimensiunii flotei și a evoluției acesteia în timp, limitând astfel în mod grav transparența; încurajează Comisia să elaboreze o definiție a flotei externe care să includă toate navele care își desfășoară activitatea în afara apelor Uniunii Europene, acordând atenția corespunzătoare caracteristicilor relevante ale acordurilor nordice, astfel încât să fie posibilă o comparație de ordin istoric;

56.

constată că, în ciuda rolului pe care îl are Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), diferențele existente între normele aplicate flotelor UE și cele aplicate flotelor țărilor terțe care își desfășoară activitatea în aceleași zone de pescuit cauzează probleme considerabile pentru pescarii din UE; consideră că este necesar ca UE să își intensifice eforturile în bazinul Mării Mediterane printr-o cooperare mai strânsă cu autoritățile locale, organizațiile regionale, instituțiile științifice, observatorii și clusterele naționale în domeniul pescuitului; consideră că UE trebuie să joace un rol în soluționarea conflictelor dintre navele care își desfășoară activitatea în Marea Mediterană și invită Comisia să sprijine și să ajute pescarii care se confruntă deseori cu nave din țări terțe și să stabilească o cooperare mai strânsă cu țările de pe malul sudic al Mediteranei;

57.

salută publicarea recentă a denumirii navelor aflate sub pavilionul UE autorizate să pescuiască în exteriorul apelor UE și insistă ca Comisia să publice sistematic astfel de informații, inclusiv date privind capturile și activitățile acestor nave;

58.

constată că transparența este o cerință preliminară pentru consultarea și participarea în cunoștință de cauza a părților interesate din domeniul pescuitului, în special a specialiștilor ale căror mijloace de trai depind de pescuit; consideră că această consultare și această participare ar trebui promovate în cadrul acordurilor APPS, inclusiv negocierea acordurilor și a protocoalelor, punerea lor în aplicare, alocarea și utilizarea sprijinului sectorial, activitatea realizată în afara ORGP și aplicarea proiectelor de cooperare pentru dezvoltare;

59.

ia act de faptul că Regulamentul de bază cuprinde o dispoziție potrivit căreia navele care se retrag din registrul UE și se reînscriu ulterior în cadrul acestuia trebuie să furnizeze informații referitoare la activitățile întreprinse înainte de reînregistrarea lor; consideră că această cerință ar trebui să fie consolidată astfel încât un istoric complet al pavilioanelor arborate de nave să fie prezentat Comisiei și inclus în baza de date a registrului flotei de pescuit a UE înainte de acceptarea înscrierii navei în registru;

60.

recunoaște eforturile UE în combaterea pescuitului INN, care constituie o amenințare la adresa stocurilor de pește și o concurență neloială pentru pescarii care pescuiesc legal; recunoaște contribuția Regulamentului INN la promovarea pescuitului sustenabil la nivel mondial; consideră că, datorită rolului central pe care UE îl are în calitate de cea mai importantă piață de produse pescărești din lume, UE are capacitatea de a obține sprijin din partea altor state, inclusiv cele cu care a încheiat un AAPS, și din partea actorilor internaționali pentru a asigura o abordare comună și un sistem mondial eficace de combatere a pescuitului INN;

61.

promovează dezvoltarea unui sistem internațional unic de înregistrare a tuturor navelor care navighează în apele internaționale;

62.

insistă asupra faptului că Regulamentul INN trebuie să fie aplicat în mod riguros, obiectiv, transparent și nediscriminatoriu, pentru a promova condiții echitabile de concurență la nivelul flotelor și al statelor, și încurajează Comisia și statele membre să facă acest lucru; consideră, de asemenea, că, pentru a asigura succesul regulamentului, acesta nu trebuie să răspundă nevoilor pe termen scurt ale politicii comerciale a UE și nu trebuie utilizat de către interesele Uniunii Europene în materie de pescuit ca instrument pentru îmbunătățirea pe nedrept a concurenței;

63.

solicită Comisiei să analizeze includerea în Regulamentul INN a dispozițiilor privind condițiile de muncă;

64.

subliniază că, de asemenea, în cadrul APPS, ar trebui asigurată trasabilitatea completă a produselor de pescuit maritim;

65.

consideră că acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui să promoveze condiții echitabile din punct de vedere social și sustenabile din punct de vedere ecologic pentru producția de produse pescărești în țările terțe în cauză, prin utilizarea unor restricții cantitative și calitative adecvate privind accesul la piața UE, astfel încât să nu submineze progresul obținut în ceea ce privește combaterea pescuitului INN prin acest regulament; în plus, consideră că aceste condiții ar trebui impuse oricărui produs pescăresc sau derivat din pește care este comercializat pe piața europeană și că ar trebui să se împiedice intrarea pe această piață a tuturor produselor pescărești sau derivate din pește care nu garantează îndeplinirea acestor condiții sau a cerințelor privind protecția consumatorilor;

66.

consideră că condițiile economice, sociale și de mediu care prevalează în colectarea și prelucrarea peștelui ar trebui să fie clare pentru consumatori;

67.

sugerează că dispozițiile acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ar trebui să includă o referire explicită la Regulamentul INN, inclusiv la standardele prevăzute de acesta; îndeamnă Comisia să propună întreruperea relațiilor comerciale cu țări terțe care au fost identificate în temeiul articolului 31 din Regulamentul INN;

68.

îndeamnă Comisia să introducă în Regulamentul INN un sistem similar Sistemului de control al comerțului și de expertiză (Traces) pentru a putea verifica și bifa datele privind certificatele pentru capturi și navele sau pentru a stabili un procent minim de verificare a importurilor de produse prelucrate;

69.

consideră importantă emiterea unor orientări detaliate și monitorizarea eforturilor depuse de țările care au făcut obiectul cardurilor galbene sau roșii;

70.

salută includerea navelor de pescuit ca elemente vulnerabile în cadrul operațiunii Atalanta și solicită sprijinirea și protejarea în continuare a flotei UE;

71.

consideră că negocierile ONU pentru un nou sistem de guvernanță internațională a oceanelor în zone care nu se află sub jurisdicția națională trebuie să aibă drept obiectiv un regim care să permită analizarea și utilizarea echitabilă, durabilă și cu precauție a resurselor din apele oceanice internaționale, inclusiv continuarea eforturilor de a identifica zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic în vederea punerii în aplicare a unei rețele coerente de zone marine protejate;

72.

reamintește datoria Comisiei în calitate de gardian al tratatelor de a se asigura că statele membre își respectă obligațiile de diligență în ceea ce privește activitățile externe ale cetățenilor și navelor lor și solicită UE să țină seama de avizul consultativ recent al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării care identifică UE drept stat de pavilion în contextul acordurilor bilaterale;

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

(2)  JO L 149, 20.5.2014, p. 1.

(3)  JO C 419, 16.12.2015, p. 175.

(4)  Avizul consultativ al Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării din 2 aprilie 2015, ca răspuns la solicitarea Comisiei subregionale pentru pescuit (CSRP): https://www.itlos.org/fileadmin/itlos/documents/cases/case_no.21/advisory_opinion/C21_AdvOp_02.04.pdf


Miercuri, 13 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/102


P8_TA(2016)0119

Reînnoirea aprobării substanței active glifosat

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (D044281-01 – 2016/2624(RSP))

(2018/C 058/11)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (D044281-01),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 20 alineatul (1),

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

având în vedere articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3),

având în vedere concluziile evaluării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active glifosat ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (4),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în prezent, dintre toate erbicidele, erbicidul sistemic glifosat înregistrează cel mai mare volum de producție global; întrucât utilizarea sa la nivel mondial a crescut dramatic, multiplicându-se cu un factor de 260 în ultimii 40 ani (de la 3 200 de tone în 1974 la 825 000 de tone în 2014) (5);

B.

întrucât glifosatul este un erbicid neselectiv care distruge toată vegetația; întrucât acțiunea glifosatului constă în intervenția în așa-numita cale shikimate, care este prezentă și la alge, bacterii și ciuperci; întrucât s-a dovedit că expunerile subletale ale Escherichia coli și Salmonella enterica serotipul Typhimurium la preparatele comerciale de glifosat determină o reacție modificată la antibiotice;

C.

întrucât, în lume, glifosatul este utilizat în proporție de 76 % în agricultură; întrucât această substanță este folosită, de asemenea, pe scară largă, în silvicultură, în zonele urbane și în grădinărit;

D.

întrucât prezența glifosatului și/sau a reziduurilor sale a fost detectată în apă, sol, alimente și băuturi, în bunurile necomestibile, precum și în corpul uman (de exemplu, în urină și în laptele matern);

E.

întrucât populația, în ansamblul său, este expusă glifosatului în special prin faptul că locuințele se află în apropierea zonelor tratate, prin utilizarea casnică și prin alimentație; întrucât expunerea la glifosat este în creștere în paralel cu mărirea volumului total de glifosat utilizat; întrucât impactul glifosatului și al coformulanților săi cei mai frecvenți asupra sănătății umane trebuie monitorizate periodic;

F.

întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă poate fi aprobată numai dacă aceasta nu este sau nu urmează a fi clasificată drept agent cancerigen din categoria 1A sau 1B, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, cu excepția cazului în care expunerea persoanelor la substanță este neglijabilă sau în cazul în care sănătatea plantelor este amenințată de un pericol grav, care nu poate fi combătut prin intermediul altor mijloace disponibile;

G.

întrucât, în martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a clasificat glifosatul drept „substanță probabil cancerigenă pentru oameni” (grupa 2A), pe baza unor „dovezi limitate” de cancer la oameni (reieșind din cazuri reale de expunere survenită), „probe suficiente” de cancer la animalele de laborator (reieșind din studii cu glifosat „pur”) și „dovezi solide” în urma analizei unor informații referitoare la carcinogenicitate (genotoxicitate și stres oxidativ), atât pentru glifosatul „pur”, cât și pentru preparatele de glifosat;

H.

întrucât criteriile utilizate de IARC pentru grupa 2A sunt similare celor pentru categoria 1B din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

I.

întrucât, cu toate acestea, în noiembrie 2015, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a finalizat o evaluare inter pares și a concluzionat că „este puțin probabil ca glifosatul să prezinte un pericol carcinogen pentru oameni și dovezile nu justifică clasificarea sa printre substanțele cu potențial cancerigen în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008”;

J.

întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE)…/… al Comisiei din XXX de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 (denumit în continuare „proiectul de Regulament de punere în aplicare”), bazat pe o evaluare științifică efectuată de BfR și de EFSA, propune autorizarea glifosatului până la 30 iunie 2031, adică pentru o perioadă maximă, pentru orice utilizare, cu o singură restricție pentru unul din coformulanți și în urma întocmirii de către statele membre a unei liste cu coformulanții neautorizați în produsele fitosanitare, fără nicio condiție obligatorie din punct de vedere juridic privind utilizarea sa și numai cu condiția de informare de confirmare cu privire la proprietățile de perturbator endocrin;

K.

întrucât scopul declarat al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 este „de a asigura un nivel ridicat de protecție atât a sănătății oamenilor și a animalelor, cât și a mediului și de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin armonizarea normelor de introducere pe piață a produselor fitosanitare, îmbunătățind, în același timp, producția agricolă”;

L.

întrucât se specifică în textul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 că dispozițiile sale „se bazează pe principiului precauției pentru a asigura că substanțele active și produsele introduse pe piață nu au un efect negativ asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului”; întrucât, de asemenea, în text se declară că „în special, statele membre nu sunt împiedicate să aplice principiul precauției în cazurile în care există o incertitudine științifică cu privire la riscurile pentru sănătatea umană și animală sau pentru mediu prezentate de produse fitosanitare care urmează a fi autorizate pe teritoriile acestora”;

M.

întrucât, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, orice decizie cu privire la aprobarea/neaprobarea/aprobarea condiționată a unei substanțe active trebuie să se facă pe baza raportului de revizuire al Comisiei și a „altor factori legitimi pentru subiectul în cauză și a principiului precauției atunci când se aplică condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002”;

N.

întrucât articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede că „în împrejurări specifice în care, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în Comunitate, până la apariția unor noi informații științifice pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscului”;

O.

întrucât condițiile pentru a recurge la principiul precauției, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, sunt îndeplinite în mod clar având în vedere controversa actuală cu privire la efectele cancerigene ale glifosatului;

P.

întrucât, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, perioada maximă de reînnoire a aprobării substanțelor active este de 15 ani; întrucât, din motive de siguranță, perioada de aprobare ar trebui să fie proporțională cu eventualele riscuri inerente utilizării unor astfel de substanțe, deși toate deciziile privind reînnoirea unei aprobări ar trebui luate ținându-se cont de experiența acumulată prin utilizarea efectivă a produselor fitosanitare conținând substanțele în cauză, precum și de toate progresele științifice și tehnologice;

Q.

întrucât Ombudsmanul European, în decizia sa în cauza 12/2013/MDC din 18 februarie 2016 privind practicile Comisiei Europene cu privire la autorizarea și introducerea pe piață a produselor fitosanitare (pesticide), a invitat Comisia să revizuiască abordarea cu privire la definirea și implementarea măsurilor de atenuare (condiții și restricții), astfel încât să includă și alte cerințe menite să garanteze că nu se va sustrage Comisia de la responsabilitatea de a asigura protecția eficientă a sănătății umane, a sănătății animale și a mediului, permițând statelor membre aproape o putere suverană de apreciere în ceea ce privește definirea unor măsuri de atenuare pentru substanțe potențial periculoase, având în vedere faptul că formulările standard sunt foarte deschise și ar putea exista îndoieli dacă, din punct de vedere juridic, acestea obligă să se ia măsuri de atenuare;

R.

întrucât proiectul de regulament de punere în aplicare nu conține, cu toate acestea, nicio măsură de atenuare a riscului obligatorie din punct de vedere juridic, în ciuda faptului că aproape toate utilizările glifosatului prezintă un risc ridicat pe termen lung pentru vertebratele terestre nevizate, inclusiv pentru mamifere și păsări; întrucât utilizarea erbicidului neselectiv glifosat distruge nu numai vegetația nedorită, ci și toate varietățile de plante, precum algele, bacteriile și ciupercile, având, prin urmare, un impact inacceptabil asupra biodiversității și ecosistemului; întrucât, prin urmare, glifosatul nu respectă dispozițiile de la litera (e) punctul (iii) de la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

S.

întrucât mai multe state membre au adoptat deja măsuri de precauție pentru a proteja sănătatea publică și mediul; întrucât, în cazul autorizării unei substanțe active, pentru a obține același nivel de protecție în toate statele membre, ar trebui stabilite condiții clare și obligatorii din punct de vedere juridic pentru utilizarea acesteia la nivelul Uniunii;

T.

întrucât EFSA, la cererea Comisiei, a luat în considerare în cadrul evaluării sale raportul publicat de Agenția Internațională de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC), care clasifică glifosatul ca fiind probabil cancerigen pentru oameni; întrucât evaluarea EFSA a avut la bază un volum mare de dovezi, inclusiv o serie de studii care nu au fost evaluate de IARC, acesta fiind, potrivit EFSA, unul dintre motivele pentru care s-au obținut concluzii diferite;

U.

întrucât șeful Unității Pesticide a EFSA, responsabil cu evaluarea, a afirmat că anumite studii care nu au fost evaluate de IARC sunt de o importanță „fundamentală” și „crucială”; întrucât EFSA a refuzat până în prezent să facă publice aceste studii, deoarece solicitanții susțin că divulgarea lor ar afecta interesele lor comerciale; întrucât nepublicarea studiilor împiedică efectuarea unui control științific independent; întrucât EFSA nu a furnizat dovezi verificabile care să justifice că dezvăluirea lor ar aduce prejudicii industriei, în conformitate cu obligația sa legală în temeiul articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

V.

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (6), instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției intereselor comerciale, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză; întrucât, având în vedere controversa actuală dintre IARC și EFSA cu privire la un aspect de interes public precum cancerul și relevanța globală a deciziei privind reaprobarea/reaprobarea condiționată sau neaprobarea glifosatului, reiese în mod evident că există un interes superior care justifică divulgarea acestor studii;

W.

întrucât există nu numai îngrijorări serioase cu privire la efectul cancerigen al glifosatului, ci și îndoieli în ceea ce privește un posibil mecanism de acțiune relaționat cu proprietățile de perturbator endocrin; întrucât preparatele pe bază de glifosat s-au dovedit a fi perturbatori endocrini în liniile celulare umane, iar în absența unor criterii orizontale științifice corespunzătoare, nu se poate exclude un mecanism de acțiune endocrină; întrucât Comisia va prezenta o serie de norme pentru definirea perturbatorilor endocrini până în august 2016;

X.

întrucât EFSA a declarat ca fiind un „risc”, „un mod de acțiune endocrină care nu ar putea fi exclus”, deoarece evaluarea nu a putut fi finalizată din cauza lipsei de date; întrucât, cu toate acestea, punctul 2.2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că o substanță activă se aprobă numai dacă se depune un dosar complet; întrucât acest lucru este cu atât mai important având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că o substanță activă se aprobă numai dacă nu este considerată ca având proprietăți de perturbator endocrin ce pot provoca efecte adverse la om, cu excepția cazului în care expunerea oamenilor la acea substanță activă este neglijabilă sau există un pericol grav pentru sănătatea plantelor care nu poate fi combătut cu alte mijloace disponibile;

Y.

întrucât nu este adecvat ca Comisia să se ocupe de această deficiență semnificativă utilizând date de confirmare care trebuie prezentate după adoptarea deciziei privind reautorizarea, deoarece procedura privind datele de confirmare ar trebui să se aplice numai în anumite cazuri excepționale, astfel cum este prevăzută la punctul 2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și nu ar trebui să se refere la solicitarea de date care existau în momentul în care a fost depusă cererea;

Z.

întrucât în ultimele două decenii s-au acumulat dovezi suplimentare ale efectelor nocive, în special faptul că este probabil ca mai multe căi vertebrate să fie ținte ale acțiunii glifosatului, inclusiv afecțiuni hepatorenale și efecte asupra echilibrului nutrienților prin acțiunea de chelare a glifosatului (7);

AA.

întrucât, în iulie 2015, statul membru raportor a comunicat intenția sa de a prezenta un dosar privind clasificarea armonizată a glifosatului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 Agenției Europene pentru Produse Chimice, care este autoritatea științifică relevantă în ceea ce privește clasificarea armonizată a substanțelor chimice; întrucât cererea urma a fi prezentată la sfârșitul lunii martie 2016; întrucât se preconizează că procesul de luare a deciziilor va dura 18 luni;

AB.

întrucât glifosatul se utilizează în mare măsură pentru „uscare” sau ucidere a plantei cultivate înainte de recoltare pentru a accelera maturarea și facilita recoltarea (cunoscută, de asemenea, sub denumirea de „green burndown”); întrucât această practică, pe lângă efectele negative semnificative asupra biodiversității, conduce, de regulă, la creșterea considerabilă de reziduuri în produsele finale recoltate, mărind astfel expunerea oamenilor, prin alimentație (8); întrucât această practică contaminează, de asemenea, paiele din cultura tratată, făcându-le inutilizabile pentru hrana animalelor; întrucât este inacceptabil, atât pentru protecția sănătății umane, cât și a mediului, să se recurgă la erbicide neselective în aceste scopuri;

AC.

întrucât marea majoritate a culturilor modificate genetic sunt rezistente la glifosat (9); întrucât 56 % din utilizarea globală de glifosat în 2012 a fost destinată culturilor modificate genetic (10);

AD.

întrucât, în 2015 și 2016, Parlamentul European a ridicat obiecții la patru proiecte de acte de punere în aplicare ale Comisiei cu privire la introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din culturi modificate genetic (11)  (12)  (13)  (14); întrucât toate aceste culturi au fost modificate genetic pentru a fi rezistente la glifosat; întrucât trei dintre aceste culturi au fost, de asemenea, modificate genetic pentru a fi rezistente la erbicide, combinând astfel rezistențe multiple;

AE.

întrucât se știe că utilizarea pe scară largă a glifosatului pe culturi rezistente la glifosat din ultimii 20 ani a condus la dezvoltarea de buruieni rezistente, așa cum s-a constatat că utilizarea repetată de glifosat fără o alternanță a erbicidelor și a plivitului este extrem de favorabilă evoluției de buruieni rezistente; întrucât, ca reacție, companiile de biotehnologie agricolă adaugă culturilor caracteristici suplimentare de rezistență la erbicide, așa cum au demonstrat-o trei din cele patru culturi modificate genetic la care Parlamentul European s-a opus, o spirală care ar putea conduce la creșterea rezistenței multiple a buruienilor (15); întrucât o astfel de spirală toxică nu este sustenabilă;

AF.

întrucât studiile au demonstrat că gestionarea integrată a dăunătorilor bazată pe diversificarea culturilor, sisteme de cultivare a solului, date de semănat și plivitul mecanic poate reduce utilizarea de erbicide, menținând, în același timp, productivitatea culturilor și făcându-le mai durabile și mai ecologice, cu avantaje importante pentru biodiversitate (16);

AG.

întrucât EFSA a constatat în 2015 că, pentru anumite pesticide, inclusiv pentru glifosat, numărul raportat de identificări ale limitelor maxime de reziduuri (LMR) a fost mult mai mic decât numărul necesar pentru a obține concluzii statistice valide; întrucât, potrivit EFSA, țările care transmit rapoarte ar trebui să extindă domeniul de aplicare al metodelor de analiză utilizate pentru aplicarea limitelor maxime de reziduuri (LMR) pentru a garanta că rata de detectare și rata de depășire a LMR nu sunt influențate de numărul mic de identificări sau de lipsa datelor din anumite țări (17);

AH.

întrucât, în martie 2016, a fost amânat votul în cadrul Comitetului permanent pentru produse fitofarmaceutice referitor la proiectul de Regulament de punere în aplicare de reînnoire a aprobării substanței active glifosat;

AI.

întrucât Organismul de audit al Congresului Statelor Unite (GAO) a prezentat recent Agenției pentru Alimentație și Medicamente din Statele Unite recomandarea de a evalua riscurile și de a prezenta informații cu privire la reziduurile de glifosat în raport cu sănătatea publică;

1.

consideră că proiectul de Regulament de punere în aplicare al Comisiei nu reușește să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, nu aplică principiul precauției și depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

2.

solicită Comisiei să prezinte un nou proiect de regulament de punere în aplicare pentru a aborda mai bine utilizarea durabilă a erbicidelor care conțin glifosat; invită Comisia să recomande ca statele membre, în special, să limiteze sau să interzică vânzarea de glifosat utilizatorilor neprofesioniști și solicită Comisiei ca, împreună cu alți experți din statele membre, să efectueze o evaluare a utilizării produselor fitosanitare de către utilizatorii neprofesioniști și să formuleze propuneri, să creeze programe de formare și autorizații de utilizare pentru profesioniști, să ofere informații mai bune privind utilizarea glifosatului și să impună limite stricte privind utilizarea înainte de recoltare a produselor care conțin substanța activă glifosat;

3.

solicită Comisiei să reînnoiască aprobarea glifosatului pentru o perioadă de 7 ani; reamintește că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia poate retrage aprobarea acordată pentru o substanță activă în perioada sa de autorizare, cu condiția ca noi dovezi științifice să demonstreze că aceasta nu mai îndeplinește criteriile de aprobare; invită Comisia și statele membre să își intensifice activitatea de întocmire a unei liste a coformulanților care nu au fost incluși ca produse fitosanitare; salută excluderea taloaminei etoxilate din componența produselor fitosanitare care conțin glifosat;

4.

solicită Comisiei, în special, să nu aprobe nicio utilizare neprofesională a glifosatului;

5.

solicită Comisiei, în special, să nu aprobe nicio utilizare a glifosatului în parcurile publice, pe terenurile de joacă și în grădinile publice, sau în apropierea lor;

6.

solicită Comisiei, în special, să nu aprobe nicio utilizare a glifosatului în agricultură dacă sistemele de gestionare integrată a dăunătorilor sunt suficiente pentru combaterea adecvată a buruienilor;

7.

invită Comisia să reevalueze aprobarea acestei substanțe având în vedere că Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) urmează să primească un dosar privind clasificarea armonizată a glifosatului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

8.

invită Comisia să asigure în cel mai scurt timp posibil o revizuire independentă a toxicității generale și a clasificării glifosatului pe baza tuturor dovezilor științifice disponibile, inclusiv în ceea ce privește carcinogenicitatea glifosatului, precum și eventualele proprietăți de perturbator endocrin în conformitate cu criteriile orizontale științifice pentru perturbatorii endocrini;

9.

solicită Comisiei și EFSA să prezinte imediat toate dovezile științifice care au stat la baza clasificării pozitive a glifosatului și a reautorizării propuse, având în vedere interesul public superior care justifică divulgarea; invită, de asemenea, Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a facilita divulgarea integrală a probelor științifice utilizate în contextul procesului de evaluare al UE;

10.

invită Comisia să încredințeze Oficiului Alimentar și Veterinar sarcina de a testa și de a monitoriza reziduurile de glifosat din alimentele și băuturile produse în Uniune, precum și din produsele importate;

11.

invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea și inovarea pentru a găsi soluții alternative durabile și rentabile în ceea ce privește produsele de combatere a dăunătorilor cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului;

12.

consideră că, pentru a garanta încrederea în și între instituțiile Uniunii Europene, este important din partea Comisiei să dea curs în mod adecvat acestei rezoluții;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(3)  JO L 031, 1.2.2002, p. 1.

(4)  http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4302

(5)  http://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/s12302-016-0070-0

(6)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(7)  http://ehjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12940-016-0117-0

(8)  http://ehjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12940-016-0117-0

(9)  http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738

(10)  http://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/s12302-016-0070-0

(11)  Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2015)0456).

(12)  Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (MON-877Ø5-6 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2016)0040).

(13)  Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2016)0038).

(14)  Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (MON-877Ø8-9 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2016)0039).

(15)  http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738

(16)  http://ec.europa.eu/environment/integration/research/newsalert/pdf/ herbicide_reduction_can_preserve_crop_yields_as_well_as_biodiversity_benefits_of_weeds_445na2_en.pdf

(17)  http://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/scientific_output/files/main_documents/4038.pdf


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/109


P8_TA(2016)0120

UE într-un mediu global în schimbare – O lume mai conectată, mai contestată și mai complexă

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă (2015/2272(INI))

(2018/C 058/12)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 3 alineatele (1), (2) și (5), articolul 21, în special alineatul (1), alineatul (2) litera (h) și alineatul (3) al doilea paragraf, articolele 8, 22, 24, 25, 26,42, articolul 42, în special alineatul (7) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Strategia europeană de securitate (SES) din 2003 și Raportul din 2008 referitor la punerea în aplicare a SES,

având în vedere raportul Vicepreședintei/Înalta Reprezentantă (VP/ÎR) referitor la „Uniunea Europeană într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă”,

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030),

având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Revizuirea politicii europene de vecinătate” (JOIN(2015)0050),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună) (1),

având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la clauza de apărare reciprocă (articolul 42 alineatul (7) din TUE) (2),

având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 decembrie 2013 (EUCO 217/13) și din 25 și 26 iunie 2015 (EUCO 22/15), precum și concluziile Consiliului privind PSAC, din 18 mai 2015 (8971/15),

având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare (3),

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” (JOIN(2013)0001),

având în vedere Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă, adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 24 iunie 2014,

având în vedere Conceptul strategic al NATO din 2010 și Declarația adoptată cu ocazia summitului NATO desfășurat în Țara Galilor în 2014,

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (4),

având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 privind exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC (5),

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a ONU în septembrie 2015, și Acordul de la Paris privind schimbările climatice,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru comerț internațional,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0069/2016),

A.

întrucât multe provocări și amenințări, prezente și viitoare, la adresa UE sunt complexe și interconectate și provin de la actori statali și nestatali atât din interiorul, cât și din afara granițelor comune; întrucât trebuie conectate contextele locale, regionale și globale; întrucât UE și statele sale membre trebuie să dea dovadă de o voință politică fermă și de leadership pentru a răspunde activ, colectiv și eficient la aceste provocări, pentru a garanta valorile și modelul de societate al UE, pentru a transforma UE într-un actor eficient și mai strategic și pentru a contribui la securitate pe scena internațională; întrucât Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate trebuie să pregătească terenul pentru această evoluție prin definirea unui nivel politic ambițios pentru UE ca actor internațional;

B.

întrucât Uniunea Europeană trebuie să adopte imediat măsuri pentru a combate degradarea mediului strategic și consecințele acesteia pe termen lung; întrucât datorită multiplicării și simultaneității crizelor cu consecințe imediate chiar asupra teritoriului UE, niciun stat membru nu mai poate acționa singur, iar europenii trebuie să își exercite responsabilitățile în mod colectiv pentru a-și asigura securitatea;

C.

întrucât amenințările identificate în Strategia europeană de securitate din 2003 – terorismul, armele de distrugere în masă, conflictele regionale, statele eșuate și criminalitatea organizată – rămân, în cea mai mare parte, de actualitate; întrucât, în prezent, UE se confruntă cu o serie de provocări suplimentare și nerevăzute, cum ar fi încercări ale unor puteri revizioniste de a retrasa granițele prin forță, încălcând dreptul internațional și de a pune sub semnul întrebării ordinea mondială bazată pe reguli, schimbările climatice, creștere economică încetinită, fluxuri majore de migrație și de refugiați și cea mai mare criză a refugiaților de după cel de al Doilea Război Mondial, la care se adaugă evoluțiile tehnologice în domeniul spațial și al ciberneticii, proliferarea armelor nucleare și cursele înarmării, războaie și amenințări hibride și asimetrice;

D.

întrucât arhitectura de securitate a Europei are la bază Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); întrucât UE este un actor principal în OSCE;

E.

întrucât, în contextul deteriorării securității regionale, UE trebuie să acorde prioritate stabilizării vecinătății sale imediate, fără a renunța însă la angajamentele sale globale; întrucât crizele de securitate din vecinătatea UE sunt agravate și modelate de tendințele mondiale și, invers, gestionarea eficientă a securității regionale reprezintă o condiție prealabilă pentru capacitatea UE de a acționa la nivel mondial;

F.

întrucât, la 26 iunie 2015, Consiliul European a încredințat Înaltei Reprezentante sarcina de a continua procesul de reflecție strategică pentru pregătirea unei strategii globale a UE în domeniul politicii externe și de securitate, în strânsă cooperare cu statele membre, care să fie prezentată Consiliului European până în iunie 2016;

G.

întrucât o reacție rapidă și eficientă a UE la amenințări necesită o puternică solidaritate între statele membre, depășirea obstacolelor interinstituționale și eliminarea culturii organizaționale compartimentate din instituții și din reprezentanțele în străinătate ale SEAE și ale statelor membre, da totodată și resurse bugetare suficiente și flexibile care să fie alocate în sprijinul intereselor UE; întrucât o strategie eficientă de securitate necesită, în primul rând, o voință politică fermă și un sentiment al binelui comun împărtășit de statele membre pentru a crea și folosi instrumente cu adevărat europene;

H.

întrucât diferitele tipuri de amenințări la adresa state membre individuale trebuie considerate drept amenințări la adresa întregii Uniunii, cerând o unitate și o solidaritate puternică între statele membre și o politică externă și de securitate comună coerentă;

I.

întrucât abordarea cuprinzătoare și utilizarea coerentă și coordonată a instrumentelor de politică internă și externă ale UE ar trebui să se afle în centrul noii strategii; întrucât nu se poate considera că exporturile de arme ale UE sunt în interesul de securitate direct al UE, iar Poziția comună 2008/944/PESC ar trebui luată în considerare în contextul elaborării Strategii globale a UE; întrucât obiectivul principal al UE este să își promoveze valorile, contribuind astfel la menținerea păcii și a securității și la dezvoltarea durabilă a planetei, precum și la solidaritate și respect reciproc între popoare; întrucât aceste obiective fundamentale nu ar trebui neglijate atunci când UE ia măsuri de implementare a politicilor interne și externe; întrucât, chiar și atunci când UE își promovează interesele comerciale, trebuie să facă tot posibilul să garanteze că acțiunile sale sunt în conformitate cu urmărirea obiectivelor de menținere a păcii și de protejare a drepturilor omului;

J.

întrucât într-un mediu internațional atât de volatil și nesigur UE trebuie să aibă independența strategică, care să îi permită să își asigure securitatea și să își promoveze interesele și valorile;

K.

întrucât securitatea umană trebuie să se afle în centrul Strategiei globale a UE și trebuie să se țină pe deplin cont de perspectiva de gen și de Rezoluția 1325 a ONU în chestiunile de securitate;

L.

întrucât, în urma adoptării Strategiei europene de securitate din 2003, UE și-a stabilit obiectivul de a promova o ordine internațională bazată pe un multilateralism eficient și norme de drept internațional;

M.

întrucât noua strategie trebuie să fie corespundă cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;

N.

întrucât viitoarea strategie ar trebui să fie urmată de rapoarte anuale de implementare și să cuprindă următoarele obiective, care să fie detaliate în „substrategii” care prevăd dispoziții specifice pentru diferitele domenii de acțiune;

Apărarea Uniunii Europene

1.

subliniază că Uniunii Europene are ca obiectiv promovarea păcii, a valorilor sale și a binelui cetățenilor săi, asigurând în același timp securitatea cetățenilor săi și a teritoriului său; subliniază că acțiunea externă a Uniunii este ghidată de principiile prevăzute la articolul 21 din TUE; atrage atenția că UE trebuie, prin urmare, să-și asigure reziliența pe plan intern, dar și extern, capacitatea de a anticipa, de a preveni și de a elimina amenințările și provocările previzibile, precum și de a fi pregătită să ia măsuri rapide în situația unor crize și amenințări imprevizibile, capacitatea de a se reface după diverse tipuri de atacuri, precum și de a garanta securitatea furnizării de energie și materii prime; în același timp, ținând seama de efectele schimbărilor climatice, care trebuie să fie abordată de urgență, UE trebuind să-și asume un rol de lider în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice la nivel mondial și în promovarea dezvoltării durabile;

2.

crede că, pentru a face față unui context mondial în schimbare, strategia UE trebuie să se bazeze pe:

(a)

identificarea și ierarhizarea amenințărilor și provocărilor;

(b)

formularea unor răspunsuri adecvate;

(c)

stabilirea resurselor necesare;

3.

subliniază că granițele fiecărui stat membru sunt granițele Uniunii și trebuie apărate ca atare;

4.

consideră că UE, ca actor global, are un rol esențial în a susține principiile consacrate în dreptul internațional al drepturilor omului, în special principiile universalității și indivizibilității drepturilor omului; consideră, prin urmare, că drepturile omului trebuie să fie integrate rațional în noua strategie globală pentru punerea deplină în aplicare a cadrului strategic al UE, a orientărilor privind drepturile omului și a planului de acțiune privind drepturile omului și democrația; subliniază în acest sens necesitatea de a consulta întotdeauna UE, statele membre și societatea civilă din țările terțe pentru a permite profesioniștilor cu experiență, care au cunoștințele de specialitate, precum și apărătorilor drepturilor omului să furnizeze informațiile necesare și să consolideze politica externă și de securitate a UE; invită UE și statele membre să se asigure că, în cadrul politicii sale externe, UE adoptă o abordare strategică privind drepturile omului, punând accentul pe acțiuni și pe rezultate concrete și demonstrând coerență în cadrul angajamentului UE în domeniul drepturilor omului în diferite țări și regiuni, indiferent de preocupările privind securitatea, politica externă, comerțul, energia, ajutorul sau de orice altă natură;

5.

consideră că este esențial să se identifice adevăratele interese comune de politică externă ale tuturor celor 28 de state membre ale UE, în fiecare regiune a lumii și în toate domeniile de politică relevante; subliniază, în plus, că numai aducerea acestor interese comune în atenția întregii lumi ar consolida deja semnificativ poziția UE în afacerile externe; invită VP/ÎR să încredințeze SEAE sarcina de a cartografia aceste interese specifice și de contribui la definirea obiectivelor strategice și operaționale care ar putea pot conduce direct la rezultate concrete;

6.

consideră că Statele Unite sunt principalul partener strategic al UE; observă că UE și statele sale membre trebuie să fie mai unite și mai pregătite să-și asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea lor colectivă și apărarea teritorială, contând mai puțin pe SUA, mai ales în vecinătatea Europei; subliniază că alianța transatlantică trebuie să rămână un pilon esențial al sistemului mondial bazat pe reguli; invită, așadar, UE și statele membre, să-și îmbunătățească capabilitățile de apărare, pentru a fi pregătite să reacționeze la gama vastă de amenințări și riscuri hibride, civile și militare, în complementaritate cu NATO și să folosească pe deplin dispozițiile Tratatului de la Lisabona privind securitatea comună și politica de apărare (PSAC);

7.

îndeamnă așadar, UE, să-și intensifice cooperarea coerentă și structurată pentru cercetarea în domeniul apărării, să-și întărească baza tehnologică și industrială și apărarea cibernetică, prin gruparea și utilizarea în comun a resurselor și alte proiecte de cooperare, pentru a folosi mai eficient bugetele naționale de apărare, pentru a atinge obiectivul colectiv de alocare a 2 % din cheltuielile de apărare pentru cercetare și pentru a lansa un program de cercetare și tehnologie în domeniul apărării finanțat de UE în următorul cadru financiar multianual (CFM); consideră că trebuie consolidat rolul Agenției Europene de Apărare, resursele sale trebuie mărite pentru a-i permite să acționeze mai eficient; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să își asume mai multe responsabilități în construirea capabilităților europene, extrem de necesare, și să contribuie la autonomia strategică a UE, să își mărească cheltuielile pentru cercetarea militară prin intermediul AEA și să consolideze baza industrială și tehnologică de apărare europeană și piața europeană de apărare; cere o folosire mai transparentă și mai responsabilă a bugetelor de securitate și apărare de către statele membre; invită statele membre ale UE să asigure disponibilitatea capabilităților necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 43 din TUE, inclusiv pentru misiunile relevante de menținere a păcii ale ONU; consideră, de asemenea, că trebuie îmbunătățite schimburile de informații la nivel european și trebuie creată o veritabilă capacitate europeană de informații și previziuni, precum și mecanisme de control adecvate;

8.

solicită ÎR/VP să se ocupe de neclaritatea formulării clauzei de apărare reciprocă prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din TUE și să definească orientări și modalitățile de implementare a clauzei, pentru a le permite statelor membre să reacționeze atunci când este invocată;

9.

critică ferm Comisia pentru că nu și-a îndeplinit la timp sarcinile încredințate de Consiliul European din 2013 privind foaia de parcurs anunțată pentru un regim global de securitate a aprovizionării aplicabil în UE, cartea verde anunțată privind controlul capabilităților industriale care au legătură cu apărarea și cu chestiuni de securitate sensibile, monitorizarea achizițiilor în domeniul securității și apărării, precum și „vânzările directe între guverne” din sectorul apărării;

10.

ia act de Decizia Consiliului (PESC) 2015/1835 din 12 octombrie 2015; invită șeful AEA și VP/ÎR să informeze Parlamentul European cu privire la modul în care această decizie a Consiliului reflectă solicitarea repetată a Parlamentului de a consolida AEA finanțând din bugetul Uniunii dotarea sa cu personal și cheltuielile de funcționare;

11.

consideră că unul dintre obiectivele principale ar trebui să fie orientarea către crearea unor unități militare multinaționale regrupate într-o formă permanentă și definirea unei politici comune de apărare să conducă în cele din urmă la o apărare comună; solicită, în acest sens, înființarea unui cartier general militar permanent al UE pentru a îmbunătăți capabilitatea de gestionare a crizelor militare și pentru a asigura planificarea de urgență și interoperabilitatea forțelor și a echipamentelor; invită statele membre să consolideze cooperarea apărării colective, la nivel bilateral și în grupări regionale; sprijină adoptarea unei cărți albe dedicate apărării UE, care să aibă la bază Strategia globală a UE;

12.

consideră că actuala activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE ar trebui să servească drept catalizator, pentru a fructifica potențialul tuturor prevederilor din tratat referitoare la securitate și apărare;

13.

subliniază importanța vitală a consolidării cooperării UE-NATO, care ar trebui să garanteze coordonarea operațiilor, și sprijină crearea unor capabilități europene care să consolideze NATO în apărarea teritorială și care să fie capabile să desfășoare intervenții în mod autonom, dincolo de granițele UE; subliniază că PSAC ar trebui să consolideze pilonul european al NATO și să asigure că statele europene membre ale NATO își respectă angajamentele asumate în cadrul NATO; propune combinarea conceptelor de grupuri tactice de luptă ale UE și forțe de răspuns ale NATO; reamintește că contribuțiile militare ar trebui să aibă la bază principiul solidarității între statele membre ale UE;

14.

subliniază că controlul exporturilor de arme face parte integrantă din politica externă și de securitate a UE și trebuie să fie ghidat de principiile consacrate la articolul 21 din TUE, în special promovarea democrației și a statului de drept și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale; reamintește că este esențial să se asigure coerența între exporturile de arme și credibilitatea UE ca promotor al drepturilor omului la nivel mondial; își exprimă convingerea fermă că o punere în aplicare mai eficientă a celor opt criterii ale poziției comune ar reprezenta o contribuție importantă la dezvoltarea strategiei globale a UE;

15.

invită statele membre să respecte poziția comună privind exporturile de arme și să pună capăt comerțului de arme cu țările terțe care nu îndeplinesc criteriile enumerate;

16.

sprijină o și mai mare aprofundare a guvernării eficiente a domeniilor globale comune, cum ar fi marea, aerul, spațiul și spațiul cibernetic;

17.

observă că tehnologia joacă un rol din ce în ce mai mare în societate și că politica UE trebuie să răspundă evoluțiilor rapide din dezvoltarea tehnologică; subliniază, în acest sens, rolul fundamental de capacitare pe care îl pot juca internetul și tehnologiile în dezvoltarea, democratizarea și emanciparea cetățenilor din întreaga lume și, prin urmare, subliniază că UE trebuie să acționeze pentru a promova și garanta internetul liber și deschis și pentru a proteja drepturile digitale;

18.

subliniază că impactul tehnologiilor ar trebui să se reflecte în strategia globală, dar și în inițiativele privind securitatea cibernetică, în timp ce îmbunătățirea drepturilor omului ar trebui să fie o parte integrală și ar trebui integrată în toate politicile și programele UE, dacă este cazul, pentru a asigura progrese în protecția drepturilor omului, democrație, statul de drept și buna guvernare, precum și în soluționarea pașnică a conflictelor;

Stabilizarea vecinătății mai largi a Europei

19.

consideră că, pentru a fi un actor global mai eficient și mai credibil, UE trebuie să își asume mai multe responsabilități și să se concentreze pe acoperirea deficitului de securitate din vecinătatea sa și din vecinătatea mai largă, pe crearea unor condiții de stabilitate și prosperitate bazate pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, care includ obligatoriu și analizarea cauzelor profunde ale războaielor și conflictelor actuale, a fluxurilor migratorii și a crizei refugiaților;

20.

este convins că UE ar trebui să fie mai implicată într-o diplomație care duce la dezescaladare, mai ales în vecinătatea sudică; consideră că noua strategie ar trebui să conțină și instrumente care să-i permită UE să se inspire din acordul nuclear recent cu Iran și să promoveze mai mult încrederea și alte acordurile regionale de securitate care ar putea, de asemenea, avea la bază experiența proprie a Europei în organizațiile regionale de securitate, cum ar fi Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și acorduri precum Actul final de la Helsinki;

21.

consideră că, pentru a consolida stabilitatea și pacea și pentru a promova securitatea umană, statul de drept, respectul pentru drepturile omului și democratizarea, UE ar trebui să-și respecte angajamentele privind extinderea și integrarea, bazate pe măsuri care promovează creșterea economică și societăți incluzive și să continue cooperarea cu țările asociate foarte strâns, în contextul Politicii europene de vecinătate (PEV) recent revizuite; reamintește că, în conformitate cu articolul 49 din TUE, orice stat european poate solicita să devină membru al Uniunii Europene, cu condiția să adere la criteriile de la Copenhaga, care sunt fixate și nenegociabile, și la principiile democrației și respectării libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a drepturilor minorităților, precum și să garanteze statul de drept; consideră că UE ar trebui să mențină în permanență un angajament coerent și sistematic, atât în vecinătatea estică, cât și în vecinătatea sudică;

22.

crede că actuala criză a refugiaților impune o abordare europeană globală și acțiuni urgente concertate, care să folosească instrumentele din politicile interne, dar și din cele externe; solicită o strategie pe termen lung și gestionarea sustenabilă a politicilor privind azilul, migrația și politicile de readmisie, pe baza principiilor comune și a solidarității și cu respectarea drepturilor omului și a securității umane; cere reconsolidarea sistemului Schengen, a forței europene de pază a frontierelor și a coastelor, precum și a FRONTEX; în acest context, solicită Comisiei să propună soluții eficiente și durabile; consideră în acest sens că UE ar trebui să promoveze o abordare mai practică și mai cuprinzătoare pentru a acorda asistență Africii și Orientului Mijlociu și țărilor și regiunilor fragile și expuse războaielor;

23.

consideră că diplomația multilaterală incluzivă, sub coordonarea și conducerea VP/ÎR, este esențială pentru soluționarea conflictelor și gestionarea crizelor din vecinătate și a celor globale; subliniază că trebuie dezvoltate o orientare mai strategică, coerența și sinergiile pozitive politicile din ce în ce mai conectate din acțiunea externă și politicile interne la nivelul UE, în statele membre ți între SEAE și Comisie;

Consolidarea guvernării globale multilaterale

24.

consideră că UE ar trebui să fie un actor global constructiv și rezilient, cu o orientare regională, dotat cu mijloacele civile și militare necesare și să aspire la poziția de „decident” și să contribuie la consolidarea unei guvernări globale multilaterale eficiente, pentru a întări democrația, statul de drept și drepturile omului; subliniază că PSAC reprezintă un instrument esențial pentru prevenirea și rezolvarea crizelor;

25.

invită instituțiile UE și statele membre să urmărească o abordare cuprinzătoare, comună și integrală în acțiunea lor externă și să țină cont de legătura inextricabilă dintre securitatea internă și cea externă; în acest sens, invită UE să dezvolte sinergii între securitate, dezvoltare, comerț, drepturile omului, activitățile de promovare a democrației și acțiunea externă a UE și să includă aceste politici în strategia sa globală; subliniază că trebuie garantat că acțiunile UE în domeniul comerțului ajută și la atingerea obiectivelor de neproliferare, promovare a păcii și respectarea drepturilor omului;

26.

reamintește rolul important și din ce în ce mai mare pe care securitatea energetică îl va juca în dezvoltarea internă a UE și în relațiile sale cu partenerii locali, regionali și internaționali; solicită implementarea rapidă și completă a celor cinci piloni ai uniunii energetice; consideră că este în interesul strategic al UE să confere Comisiei prerogativa de a participa la negocierea și la semnarea tuturor contractelor privind aprovizionarea cu energie din țările terțe și producția de energie în țările terțe;

27.

subliniază că este necesară voința politică a statelor membre pentru a dovedi o mai mare flexibilitate privind aspectele legate de PSAC, pentru a crea o dinamică veritabilă în acest domeniu; sprijină crearea formatului Consiliului miniștrilor apărării, precum și reuniunile periodice ale Consiliului European pe teme de apărare; îndeamnă statele membre care dori să stabilească o cooperare structurată permanentă în materie de apărare (PESCO); în această privință, subliniază necesitatea de a depăși limitările structurale legate în special de evaluarea nevoilor, a capacităților (civile și militare) și a finanțării comune; consideră că folosirea cooperării structurate permanente în materie de apărare și a articolului 44 din TUE reprezintă cele mai potrivite metode instituționale pentru ca această politică comună să progreseze concret;

28.

susține principiul prin care statele membre să-și asume angajamentul de a folosi, până în 2024, cel puțin 2 % din PIB, pentru cheltuielile de apărare, pentru a atinge nivelul necesar și adecvat de capabilități civile și militare pentru a implementa obiectivele PESC/PSAC, consolidând, în același timp, economiile de scară prin codezvoltare și cooperare și reducând diferențele dintre statele membre;

29.

subliniază că este necesară consolidarea cooperării cu actorii globali și regionali pentru amenințările și provocările mondiale, pentru a crea o ordine mondială bazate pe reguli; consideră că, pentru probleme sectoriale specifice, asocierea actorilor regionali interesați permite asumarea comună a valorilor europene și contribuie la creștere și dezvoltare; reamintește că amenințările globale locale au adesea cauze locale și, prin urmare, soluționarea acestora impune implicarea actorilor locali; constată că stabilirea unor relații mai strânse cu actorii nestatali, cu autoritățile locale și regionale și cu societatea civilă este crucială pentru a asigura o abordare cuprinzătoare în fața provocărilor globale precum schimbările climatice și terorismul, și că trebuie revizuit modul în care UE își construiește și definește parteneriatele, pentru a ajunge o mai mare asumare a responsabilității de către parteneri și pentru a consolida integrarea unei abordări multilaterale;

30.

consideră că colaborarea cu actorii globali și regionali (state, organizații și instituții) trebuie să se bazeze pe principiile fundamentale și pe interesele strategice ale Uniunii, pe respectarea dreptului internațional și pe obiective și interese identificate în comun, luând în considerare importanța lor strategică și contribuția lor posibilă al rezolvarea amenințărilor și provocărilor globale; consideră că proiectele strategice dedicate conectivității pot avea un rol fundamental în construirea unor relații puternice și stabile cu principalii parteneri ai Europei;

31.

cere o consolidare a dialogului cu autoritățile și structurile regionale în urmărirea unor sinergii viabile privind pacea, securitatea, prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor; cere, totodată, acordarea unui sprijin mai mare pentru țările supuse unor presiuni severă din cauza crizelor regionale, inclusiv implicarea în construirea unor instituții rezistente și stabile și a unei societăți incluzive pentru a încheia acorduri comerciale și sectoriale care promovează securitatea, stabilitatea și prosperitatea, urmărind totodată strategii regionale cuprinzătoare;

32.

deplânge faptul că regimurile represive și autocrate au un succes din ce în ce mai mare în ceea ce privește capacitatea de a submina sau pune în pericol drepturile omului, dezvoltarea, democrația și dezvoltarea unei societăți civile active; îndeamnă VP/ÎR să analizeze această tendință globală negativă în contextul Strategiei globale;

33.

constată că prosperitatea Uniunii este determinată de capacitatea sa de a rămâne inovatoare și competitivă și de a profita de o economie globală dinamică; consideră că UE trebuie să-și utilizeze toate instrumentele de politici într-un mod coerent pentru a crea condiții externe favorabile pentru creșterea sustenabilă a economiei europene; consideră că UE trebuie să fie un actor implicat și activ, să promoveze comerțul liber și echitabil și investițiile, să securizeze canalele comerciale și accesul crescut pe piață la nivel mondial, precum și să garanteze stabilitatea sistemului financiar global prim promovarea unor standarde ridicate de reglementare și guvernare;

34.

constată că, pentru atingerii obiectivelor de mai sus, UE trebuie să își consolideze cooperarea cu o ONU reformată și să se poziționeze astfel încât să influențeze dezbaterea și să orienteze acțiunea în forurile mondiale în guvernarea acelor domenii în care se situează interesele strategice și de securitate ale UE; de asemenea, UE trebuie să-și aprofundeze parteneriatele cu alți actori globali și regionali, să-și revitalizeze parteneriatele strategice, inclusiv parteneriatele cu actorii nestatali, și să le transforme în instrumente eficiente de politici; consideră că UE trebuie să consolideze, de asemenea, diplomația europeană, să-și mărească capacitățile operaționale de prevenire a conflictelor, să sprijine democrația și pacea, să gestioneze crizelor și să-și construiască alianțe prin mediere și dialog, precum și să promoveze autonomizarea societății civile; încurajează o mai largă cooperare între UE și ONU și între UE și UA în operațiunile de menținere a păcii; subliniază că abordările pentru soluționarea conflictelor ar trebui integrate cât mai mult în soluțiile multilaterale convenite, respectând multiplele dimensiuni de care au nevoie astfel de intervenții în menținerea păcii și consolidarea dezvoltării durabile, în combaterea cauzelor profunde ale migrației și respectarea drepturilor omului;

35.

atrage atenția asupra rolului fundamental al Uniunii în domeniul asistenței pentru dezvoltare și solicită statelor membre să își onoreze angajamentele și să aloce 0,7 % din PIB-ul lor asistenței publice pentru dezvoltare; invită UE să promoveze o abordare mai pragmatică a ajutorului, încurajând folosirea sprijinului bugetar; solicită statelor membre să facă tot ce le stă în putere pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă;

36.

subliniază că dezvoltarea nu poate exista fără securitate, iar securitatea nu poate exista fără dezvoltare; subliniază că politica UE în domeniul dezvoltării trebuie, așadar, să fie o componentă esențială a Strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate;

37.

salută faptul că noua Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate este exhaustivă, mărește coerența între politicile interne și externe și îmbunătățește coordonarea între instituții și statele membre; reamintește obligația prevăzută de tratat de a respecta principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și de a evita toate contradicțiile dintre politicile de dezvoltare și cele care vizează alte domenii, politici care au un impact asupra țărilor în curs de dezvoltare; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să creeze și să consolideze sisteme de coordonare între ministerele respective și între membrii întregului Colegiu de comisari, precum și să implice mai mult parlamentele naționale în agenda CPD; solicită, totodată, UE să consolideze mecanismul de coordonare pentru identificarea posibilelor implicații ale politicilor asupra obiectivelor de dezvoltare, integrând aspectele de dezvoltare în inițiativele de politici chiar de la început și introducând o măsurare mai sistematică a consecințelor și evoluțiilor legate de CPD; solicită, în această privință, stabilirea unor căi de atac eficiente pentru victime în cazurile în care jurisdicțiile naționale nu sunt în mod evident în măsură să gereze politicile implementate de o entitate străină;

38.

salută faptul că legătura dintre pace și dezvoltare a fost tratată corespunzător în noua Agendă 2030 și, prin urmare, a fost introdus obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 16 referitor la pace și justiție; solicită UE și statelor membre să acorde prioritate și activităților care vizează realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16 (drepturile omului, buna guvernare, consolidarea păcii și a democrației) și să se asigure că acestea sunt printre sectoarele centrale ale programelor indicative naționale (PIN) din cadrul programării privind cooperarea pentru dezvoltare;

39.

solicită o revizuire a consensului european privind dezvoltarea ca o contribuție importantă la o strategie a UE coerentă, globală și actualizată; subliniază că o astfel de revizuire ar trebui să ia în considerare noile provocări globale, să analizeze implementarea de către UE a Obiectivelor de dezvoltare durabilă și să reafirme valorile de bază, precum respectarea drepturilor omului, acordând o atenție specială drepturilor persoanelor vulnerabile, cum ar fi fetele, femeile și persoanele cu dizabilități, democrației și statului de drept, dar și principiilor fundamentale ale eficacității dezvoltării, cum ar fi asumarea strategiilor de dezvoltare de către țările partenere, o mai mare răspundere a sistemelor naționale ale țărilor partenere, precum și o diferențiere în funcție de nevoi și criterii de performanță care au la bază obiective de dezvoltare; insistă ca Uniunea Europeană să depună toate eforturile pentru a consolida complementaritatea dintre toți actorii de dezvoltare, astfel încât să fructifice la maximum potențialul politicii europene de dezvoltare, accelerând astfel, realizarea Agendei de dezvoltare pentru 2030;

40.

constată cu îngrijorare nesustenabilitatea din ce în ce mai mare a datoriilor în țările dezvoltate, dar și în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia să consolideze principiul responsabilității comune a creditorilor și a celor care se împrumută, precum și să respecte și să promoveze efectiv principiile Conferinței ONU privind comerțul și dezvoltarea (UNCTAD) cu privire la practicile responsabile de împrumut și de creditare în toate domeniile de politică; solicită, în acest sens, UE și statelor membre să se implice constructiv în activitatea ONU dedicată unui mecanism internațional de reeșalonare a datoriilor suverane;

41.

consideră regretabil că nici acum nu există un cadru normativ care să reglementeze modul în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu, ceea ce le permite unor state și întreprinderi să ignore aceste standarde în condiții de impunitate; invită UE și statele membre să colaboreze strâns cu Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și cu programul de mediu al ONU pentru a elabora un tratat internațional care să tragă la răspundere corporațiile transnaționale pentru încălcările drepturilor omului și ale standardelor de mediu;

42.

sprijină demersul de redefinire a relațiilor UE cu țările ACP printr-o politică a parteneriatelor egale, respectând spațiul politic democratic al guvernele țărilor suverane de a lua decizii de măsuri în beneficiul propriilor cetățeni, actualizând principiul bunei guvernări și a drepturilor omului ca elemente esențiale ale acordului post-Cotonou, precum și consolidând efectiv legăturile dintre obiectivele de dezvoltare ale UE referitoare la politicile ce vizează comerțul, securitatea, schimbările climatice și migrația, pentru a ajunge la o consolidare reciprocă; solicită introducerea unor competențe de control oficiale în legătură cu Fondul european de dezvoltare, eventual prin intermediul unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 295 din Tratatul de la Lisabona; cere crearea unui parteneriat echitabil și ambițios între UE și ACP pentru perioada de după 2020, bazat pe principiile asumării responsabilității și ale respectului reciproc între parteneri cu drepturi și obligații egale, care să se concentreze mai mult asupra provocărilor și intereselor comune și care să fie mai bine adaptat pentru a determina schimbări reale în voința ambelor părți și adecvate provocărilor cu care se confruntă; solicită Uniunii Europene să promoveze instrumentele comerciale cu țările ACP, în special acordurile de parteneriat economic (APE), pentru a determina schimbări reale în securitatea și prosperitatea ambelor părți.

43.

subliniază că UE trebuie să-și continue și să-și consolideze eforturile de promovare a dezvoltării economice și a rezilienței în vecinătatea sa și în regiunile care sunt foarte importante pentru interesele UE; reamintește că întreprinderile mici și mijlocii sunt principalii furnizori de locuri de muncă și că încurajarea activității lor este, prin urmare, esențială pentru promovarea dezvoltării economice;

44.

invită VP / ÎR, Comisia și statele membre să stabilească o legătură clară între strategia globală a UE și structura și prioritățile bugetului UE, inclusiv mai multe resurse proprii, să aloce resursele necesare pentru implementarea strategiei și să folosească optim bugetele existente printr-o mai bună cooperare și o acțiune coordonată în domeniile diplomației, dezvoltării, comerțului, energiei și apărării;

Implicarea UE, a parlamentelor naționale și a cetățenilor europeni

45.

subliniază că Strategia globală ar trebui revizuită din cinci în cinci ani, concomitent cu formarea noului Parlament European și a noii Comisii, ceea ce ar permite să se verifice dacă obiectivele și prioritățile sale mai corespund cu amenințările și mediul de securitate și ar permite VP/ÎR să se implice în revizuire;

46.

subliniază că acțiunile UE sunt supuse controlului Parlamentului European și parlamentelor naționale și că Parlamentul European are un rol-cheie în monitorizarea periodică și detaliată a acțiunilor externe ale instituțiilor UE; consideră că parlamentele naționale ar putea fi implicate mai mult în acest proces de monitorizare; reamintește că Parlamentul European este un partener esențial al ÎR/VP în configurarea relațiilor externe ale UE și în rezolvarea provocărilor actuale, inclusiv prin monitorizarea acțiunilor de politică externă ale UE; solicită să fie prezentate Parlamentului European rapoarte anuale de implementare a strategiei;

47.

consideră că Parlamentul trebuie să își îndeplinească integral rolul său în eforturile UE de prevenire a conflictelor,

48.

subliniază că parlamentele naționale trebuie să se implice activ în acest proces, printr-o supraveghere comună mai temeinică împreună cu Parlamentul European, pe durata sesiunilor Conferinței interparlamentare privind PESC/PSAC;

49.

îndeamnă cu fermitate factorii de decizie europeni să implice cetățenii, societatea civilă și autoritățile locale și regionale în dezbaterea despre necesitatea și avantajele creării unui cadru mai solid pentru securitatea Europei.

o

o o

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.


(1)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0213.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0019.

(3)  JO L 266, 13.10.2015, p. 55.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0472.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/119


P8_TA(2016)0121

Implementarea și revizuirea Strategiei UE privind Asia Centrală

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE-Asia Centrală (2015/2220(INI))

(2018/C 058/13)

Parlamentul European,

având în vedere cel de-al patrulea raport intermediar din 13 ianuarie 2015 privind implementarea Strategiei UE pentru Asia Centrală, adoptat în 2007,

având în vedere Concluziile Consiliului privind Strategia UE pentru Asia Centrală, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 22 iunie 2015,

având în vedere angajamentele anunțate la reuniunea ministerială UE – Asia Centrală, desfășurată la Bruxelles, la 20 noiembrie 2013,

având în vedere comunicatul comun al celei de a cincea Conferințe la nivel înalt UE-Asia Centrală pentru cooperarea în domeniul apei și energiei, desfășurată la Milano la 12 și 13 octombrie 2015,

având în vedere rezultatele reuniunii OSCE privind aplicarea dimensiunii umane, desfășurate la Varșovia în perioada 21 septembrie – 2 octombrie 2015,

având în vedere procesul de la Istanbul privind securitatea și cooperarea regională pentru un Afganistan sigur și stabil, lansat în Turcia în 2011, și reuniunea ministerială „Inima Asiei” desfășurată la Kabul, la 14 iunie 2012, care a urmărit aplicarea acestuia,

având în vedere sprijinul Comisiei pentru afaceri externe și evaluarea pozitivă a Reprezentantului special al UE pentru Asia Centrală, numit recent în funcție, dl Peter Burian, cu ocazia audierii din 1 iunie 2015,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind această regiune, în special Rezoluția din 20 februarie 2008 referitoare la strategia UE pentru Asia Centrală (1) și cea din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală (2),

având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în contextul descărcării de gestiune a Comisiei pentru 2013 (3), în special partea a II-a referitoare la Raportul special nr. 13/2013 al Curții de Conturi intitulat „Asistența pentru dezvoltare acordată de UE Asiei Centrale”,

având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2015 conținând observațiile ce fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2013, secțiunea III – Comisia și agențiile executive (4) și în special punctul 240 din această decizie,

având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie (5),

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la rolul politicii de securitate și apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă (6),

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (7),

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului (8),

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume în 2011 și politica Uniunii Europene în această privință (9),

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (10),

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe (11),

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE (12),

având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 privind „Consolidarea OSCE – Un rol pentru UE” (13),

având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 cuprinzând recomandările sale adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile pentru un acord extins de parteneriat și cooperare UE-Kazahstan (14),

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la Kazahstan (15),

având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2013 referitoare la situația drepturilor omului din Kazahstan (16),

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la Kârgâzstan – legea privind propaganda homosexuală (17),

având în vedere poziția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei decizii a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Republicii Kârgâzstan (18),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la situația din Kârgâzstan (19),

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la situația din Kârgâzstan (20),

având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la încheierea unui acord de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tadjikistan, pe de altă parte (21),

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2014 referitoare la situația drepturilor omului în Uzbekistan (22),

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile (23),

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 privind relațiile dintre UE și China (24),

având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015,

având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014,

având în vedere Rezoluția A/RES/53/144 a Adunării Generale a ONU intitulată „Declarația privind dreptul și responsabilitatea indivizilor, grupurilor și organismelor societății de a promova și proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute” (cunoscută și sub numele de „Declarația apărătorilor drepturilor omului”),

având în vedere evaluările în curs de desfășurare ale Strategiei globale a UE pentru afacerile externe și politica de securitate și ale Politicii europene de vecinătate,

având în vedere articolul 21 din TUE,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0051/2016),

A.

întrucât Strategia UE pentru Asia Centrală a fost adoptată în contextul importanței din ce în ce mai mari a regiunii și al unui angajament mai mare al UE în țara vecină, Afganistan, al extinderii Politicii europene de vecinătate în regiunea Mării Caspice, al sprijinului pe care UE continuă să îl acorde pentru reformarea și modernizarea societăților post-sovietice, precum și în contextul intereselor de securitate energetică ale UE; întrucât se recunoaște, de asemenea, că amenințările și provocările de securitate impun o cooperare între Asia Centrală și UE, dar și statele sale membre; întrucât această strategie a fost aplicată de aproape opt ani;

B.

întrucât, în pofida unui trecut comun, Asia Centrală este o regiune eterogenă, cu un caracter multietnic și multiconfesional; întrucât lipsa de încredere reciprocă și tensiunile persistente legate de utilizarea și schimbul de resurse naturale au subminat până acum dezvoltarea unei veritabile cooperări regionale;

C.

întrucât respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului reprezintă o condiție esențială pentru o cooperare mai strânsă între UE și cele cinci țări din Asia Centrală în domenii de interes reciproc, în sensul propriu al termenului „parteneriat” folosit în acordurile de parteneriat și cooperare; întrucât situația generală a drepturilor omului și a democrației în regiune rămâne, în proporții diferite, precară și îngrijorătoare;

D.

întrucât deficiențele grave ale statului de drept și ale respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale din statele din Asia Centrală afectează negativ șansele unei dezvoltării durabile și a bunei guvernări, în detrimentul societăților lor;

E.

întrucât comerțul și legăturile energetice întăresc relațiile dintre UE și Asia Centrală și promovează valorile comune, cum ar fi statul de drept, buna guvernare și respectarea drepturilor omului; întrucât sistemul SGP (sistemul generalizat de preferințe) urmărește diversificarea economiilor din Asia Centrală;

F.

întrucât unele state membre au dezvoltat și aprofundat relații bilaterale cu o serie de țări din Asia Centrală; întrucât UE are nevoie de o abordare coerentă și omogenă în regiune pentru a evita orice suprapunere și trimiterea de semnale confuze și amestecate;

G.

întrucât ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE, mai ales în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), a fost majorat la 1 miliard de euro în 2014-2020, ceea ce înseamnă cu 56 % față de perioada de programare 2007-2013;

H.

întrucât Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) reprezintă un instrument de finanțare important care urmărește susținerea organizațiilor societății civile și a democratizării;

I.

întrucât regiunea este din ce în ce mai afectată de fanatismul religios, fapt reflectat de sprijinul acordat pentru SI/Da’esh, Al-Qaida în Afganistan și Hizb-ut-Tahrir și de numărul mare de persoane care au plecat pentru a se alătura SI/Da’esh, în Siria și Irak;

J.

întrucât această regiune reprezintă o importantă rută de tranzit pentru droguri între Afganistan și Rusia, iar o serie de clanuri locale sunt implicate în acest comerț profitabil, care le permite să exercite o influență politică semnificativă din cauza corupției și amestecului de interese;

K.

întrucât educația joacă un rol crucial în promovarea unei dezvoltării stabile, sigure și durabile în regiune;

L.

întrucât, în iunie 2015, Consiliul Afaceri Externe și-a reafirmat angajamentul de a promova drepturile femeilor și a tras concluzia că capacitarea femeilor din regiune a fost un element esențial al stabilității pe termen lung și al bunei guvernări;

M.

întrucât țările din Asia Centrală trebuie să-și îmbunătățească prevederile juridice și administrative din politicile privind azilul și întrucât procesele consultative regionale, cum ar fi procesul de la Almaty coordonat de ICNUR și OIM, pot contribui la acest proces;

N.

întrucât efectele încălzirii globale asupra Asiei Centrale continuă să fie în mare parte necunoscute, dar este deja clar că problemele legate de aprovizionarea cu apă în țările situate la altitudini mai mici se vor înrăutăți și mai mult;

O.

întrucât Rusia și China au legături strânse și o mare influență în regiune, dar există încă posibilități considerabile pentru UE de a-și consolida acțiunile și cooperarea cu țările din Asia Centrală;

P.

reamintind că o serie de parteneriate regionale, cum ar fi Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) și Uniunea Economică Eurasiatică (SEE) cuprind în rândurile lor mai multe țări din Asia Centrală, fiind totodată dominate de Rusia și/sau China;

Q.

întrucât regiunea a fost inclusă în inițiativa „O centură, un drum”, în special în „centura economică a noului drum al mătăsii”, mărindu-i importanța strategică;

R.

întrucât Asia Centrală cuprinde republicile din fosta Uniune Sovietică, dar este, de asemenea, influențată semnificativ de Rusia, China, Mongolia, Iran și Afganistan,

Dispoziții generale privind angajamentele UE

1.

subliniază că UE este foarte interesată din punct de vedere strategic, politic și economic de consolidarea relațiilor sale bilaterale și multilaterale cu țările din Asia Centrală, pe baza unor valori împărtășite comune, după cum se afirmă în actualele acorduri de parteneriat și cooperare între UE și Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan, precum și în acordul cu Turkmenistanul, care nu a intrat încă în vigoare;

2.

reafirmă că UE este foarte interesată ca Asia Centrală să fie o regiune prosperă, pașnică, democratică, stabilă, sustenabilă atât economic, cât și ecologic, după cum se afirmă în strategia din 2007;

3.

subliniază că abordarea strategică adoptată până acum pentru a defini relațiile cu țările din Asia Centrală a demonstrat o viabilitate și un succes limitate; recunoaște că relațiile economice dintre UE și țările vizate în Strategia pentru Asia Centrală nu au înregistrat vreo extindere semnificativă, că obiectivul de a promova cooperarea regională și integrarea regională dintre țările din Asia Centrală prin intermediul schimbului de experiență și al transferului de standarde din partea UE a stagnat;

4.

crede că nu s-au realizat încă progrese considerabile în domeniile menționate în prezenta rezoluție, dar își exprimă speranța că părțile implicate, Uniunea și statele sale membre alături de cele cinci țări din Asia Centrală, își vor intensifica eforturile pentru atingerea scopurilor și a obiectivelor stabilite în documente oficiale și tratate, care reprezintă temeiul juridic al relațiilor bilaterale și multilaterale ale Uniunii cu Kazahstanul, Kârgâzstanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul și, respectiv, Uzbekistanul;

5.

salută revizuirea Strategiei UE privind Asia Centrală realizată de SEAE, Comisie și Consiliu în 2015; consideră, însă, că prioritățile, obiectivele și țintele ar trebui să fie adaptate mai mult la interesele, cerințele și condițiile cadru ale statelor partenere din Asia Centrală, ținând cont de diferențele dintre țările regiunii, dar și de unicitatea fiecăreia și deci, ar trebui mai precis definite prin planuri de acțiune individuale, adaptate fiecărei țări și acompaniate de criterii de referință și de indicatori, cu un termen rezonabil de realizare, pentru a le adapta mai flexibil la condițiile generale din regiune, în cel mai scurt timp posibil;

6.

este de acord că strategia adoptată în 2007 și domeniile prioritare pe termen lung definite în cadrul acesteia (respectarea drepturilor omului, statul de drept, buna guvernare și democratizarea;; tineretul și educația; dezvoltarea economică, comerțul și investițiile; energia și transporturile; sustenabilitatea mediului și apa; amenințările și provocările comune de securitate, precum și dialogul intercultural) sunt în continuare de actualitate și necesare pentru un angajament al UE concret în regiune, în conformitate cu obiectivele stabilite în strategia UE; salută, cu toate acestea, abordarea mai concentrată reflectată în revizuirea strategiei;

7.

apreciază pozitiv revizuirea destul de ambițioasă a strategiei; recunoaște, împreună cu Consiliu, importanța strategică a regiunii și, în consecință, este de acord să consolideze cooperarea efectivă a relațiilor comerciale, politice, diplomatice și să sprijine o veritabilă tranziție democratică; în acest context, salută majorarea cu 56 % a asistenței UE pentru dezvoltare acordate regiunii pentru perioada 2014-2020, comparativ cu perioada precedentă, precum și concentrarea mai specifică a acestui ajutor;

8.

salută discutarea strategiei la reuniunea ministerială UE – Asia Centrală, desfășurată la Astana, la 21 decembrie 2015; sprijină organizarea unei reuniuni la nivel înalt UE-Asia Centrală care să promoveze obiectivele UE în regiune și să abordeze chestiuni de interes comun și cooperarea;

9.

este de acord că ar trebui aplicată o abordare diferențiată pentru a obține rezultate mai bune, atât la nivel bilateral, cât și regional; consideră că programele regionale, cum ar fi cele pentru managementul frontierelor, combaterea traficului de droguri și de ființe umane, cele pentru transport și energie, ar trebui adaptate astfel încât să vizeze părțile interesate, inclusiv țările din regiunea extinsă ca Afganistanul, Iranul, Mongolia și Azerbaidjanul;

10.

invită UE să coopereze mai intens pe o bază ad hoc cu țările din Asia Centrală care doresc să dezvolte colaborarea mai mult decât este prevăzut în Strategia UE pentru Asia Centrală;

11.

subliniază că o cooperarea regională consolidată ar îmbunătăți situația economică, dar și securitatea în regiune; având în vedere că Asia Centrală are legături interregionale slabe, invită SEAE și Comisia Europeană să dezvolte proiecte care să încurajeze o astfel de cooperare pentru țările interesate de consolidarea acestor legături;

12.

subliniază că alocarea fondurilor UE ar trebui să se facă clar în funcție de stimulente și realizări, ținând cont de îndeplinirea unor criterii de referință ce vor fi stabilite pentru fiecare țară și în funcție de progrese măsurabile, în special în ceea ce privește democratizarea, prevenirea și combaterea corupției, organizarea de alegeri libere și corecte, drepturile omului, stoparea traficului de droguri, respectarea normelor muncii, buna guvernare, statul de drept, dezvoltarea, securitatea umană și relațiile de bună vecinătate;

13.

este de acord că angajamentele constructive și concrete și adoptarea de reforme democratice și de programe guvernamentale pot fi considerate ca indicatori ce contribuie la realizări în numeroase domenii; cu toate acestea, îndeamnă Comisia și SEAE să își bazeze evaluările pe realitățile de pe teren;

14.

reiterează necesitatea unei mai mari vizibilități politice a UE în regiunea Asiei Centrale; îndeamnă UE și statele sale membre să se exprime cu o singură voce, fără negocieri bilaterale care adesea interferează cu cerințele în materie de drepturile omului și să promoveze coerența și coordonarea politicii externe în această regiune și să introducă împreună o programare comună a ajutorului și proiectelor cu statele membre, pentru a le dezvolta la întregul lor potențial și pentru a crea sinergii; îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să adopte un plan de acțiune concret, cu obiective specifice măsurabile, care să permită evaluarea corectă a progreselor viitoare; salută implicarea mai strânsă și asumarea mai amplă a răspunderii din partea statelor membre în ceea ce privește implementarea strategiei;

15.

salută reînființarea postului de Reprezentant Special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Asia Centrală după o pauză de un an și se așteaptă ca RSUE nou numit să aducă o contribuție importantă la implementarea strategiei pentru țările din Asia Centrală și la modelarea relațiilor cu aceste țări, asigurând coerența acțiunilor externe ale Uniunii în regiune și comunicând pozițiile UE liderilor politici și societăților din Asia Centrală;

16.

solicită RSUE să se concentreze pe consolidarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări și a respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe promovarea cooperării regionale și încurajarea dialogului și a soluționării pașnice a diferendelor nerezolvate încă, pe dezvoltarea de contacte nu doar cu guvernele, parlamentele, ci și cu societatea civilă și mass-media, contribuind la prevenirea conflictelor și la promovarea securității regionale și a unei bune gestionării a mediului și a schimbărilor climatice, în special a apei și a resurselor de hidrocarburi; cere RSUE să prezinte Parlamentului un raport oral și în scris cu privire la problemele principale, după cum prevede articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană și mandatul său;

17.

solicită SEAE, Comisiei și RSUE să facă mai proeminentă prezența UE în Asia Centrală, asigurând o mai mare vizibilitate a UE în rândul populației, al societății civile, al mediei locale, al mediului de afaceri și al comunității academice; îndeamnă SEAE să realizeze un echilibru între diplomația tăcută și o diplomație publică mai susținută;

18.

cere SEAE să ofere analize periodice referitoare la Asia Centrală, ținând seama de diversitatea vecinătăților din regiune și incluzând aspecte care vizează integrarea Afganistanului și a Iranului și oferind o abordare cuprinzătoare pentru Marea Caspică;

19.

invită Comisia să asigure sinergii, precum și coerența și omogenitatea între măsurile adoptate de organizațiile internaționale cum ar fi OSCE, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), ICNUR și Organizați internațională pentru migrație(OIM) și între diferitele instrumente de finanțare externă ale UE folosite în regiune, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul care contribuie la stabilitate și la pace (ISP), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), precum și Instrumentul de parteneriat (IP), precum și să intensifice coordonarea cu BERD și BEI;

20.

invită UE să coopereze cu proiectele de asistență și dezvoltare ale SUA în domeniul mediului, educației și a politicilor vizând clima, pentru a îmbunătăți eficiența și pentru a ajunge împreună la un public mai larg;

21.

cere o cooperare mai strânsă între UE și OSCE privind Asia Centrală, în special în domenii cum ar fi drepturile omului, democratizarea și securitatea, cu scopul de a se alătura și completa, după caz, eforturile depuse în regiune;

22.

încurajează delegațiile UE din Asia Centrală să își folosească la maxim potențialul pentru a contribui la implementarea strategiei UE, în special în ceea ce privește sprijinul acordat societății civile și implicarea acesteia;

23.

sprijină continuarea cooperării interparlamentare și subliniază rolul delegației sale permanente pentru relațiile cu regiunea în monitorizarea implementării acordurilor de parteneriat și de cooperare cu țările din regiune;

Democratizare, drepturile omului și statul de drept

24.

îndeamnă Consiliul, SEAE și Comisia să acorde o deosebită atenție și să se implice în promovarea și consolidarea democrației, în respectarea efectivă a drepturilor civile, politice și a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor prevăzute în Pactul Social al ONU, în instituirea statului de drept și în buna guvernare și acțiunile administrative în țările din Asia Centrală, punând, astfel, bazele pentru securitate și stabilitate, pentru crearea unor societăți deschise în țările respective și, prin urmare, pentru bunele practici necesare pentru soluționarea problemelor interne și externe și a problemelor politice, economice și de securitate;

25.

subliniază că respectul pentru democrație și drepturile omului trebuie să se afle în centrul strategiei UE vizând domeniile de cooperare preconizate pentru acordurile de parteneriat și cooperare, care să implice aplicarea clauzei privind drepturile omului și democrația, regretă că obligațiile juridice vizând respectarea democrației și a statului de drept nu au fost aplicate în mod corespunzător, cu excepția unor progrese limitate și fragile în Kârgâzstan;

26.

regretă că, în ansamblu, respectarea standardelor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu a atins încă un nivel acceptabil; regretă că situația drepturilor omului în ansamblu rămâne îngrijorătoare, dar subliniază că au existat, totuși, câteva evoluții pozitive în unele țări din regiune, inclusiv reforme legislative, eforturi mai mari de prevenire a torturii, precum și măsuri punctuale vizând eradicarea muncii copiilor și a muncii forțate;

27.

subliniază valoarea adăugată și potențialul crescut al Platformei pentru statul de drept, coordonată de Germania și Franța, cu susținerea activă a Finlandei, al organizării mai multor evenimente legate de dreptul constituțional și administrativ și e pregătirea judecătorilor; încurajează alte state membre să adopte un rol mai angajat în acest sens; insistă, totuși, ca platforma să fie consolidată pentru a include aspecte concrete legate de drepturile omului și de democratizare; solicită implicarea deplină a societății civile și o cooperare mai strânsă cu aceasta în ceea ce privește această platformă; invită UE și ambasadele statelor membre să sprijine partenerii neguvernamentali cu adevărat independenți;

28.

atrage atenția asupra discrepanțelor existente între adoptarea legilor și aplicarea lor practică, ceea ce a condus la o evaluare eronată a progreselor; îndeamnă SEAE/Comisia să evalueze progresele pe baza rezultatelor concrete reale, mai degrabă decât pe baza unor evaluări legislative sau a unor evaluări bazate pe declarații;

29.

recomandă ca UE să-și adapteze mai bine politica privind drepturile omului și instrumentele de finanțare externă, urmărind ca principiu director realizarea unei reforme democratice consistente pe termen lung;

30.

condamnă cu fermitate persecutarea continuă a apărătorilor drepturilor omului, a politicienilor din opoziție și a jurnaliștilor din Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan și din Kârgâzstan și invită SEAE să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a acționa rapid în apărarea lor;

31.

condamnă urmărirea reprezentanților opoziției din exil de către unele regimuri din Asia Centrală, inclusiv asasinatele și abuzul de proceduri de extrădare prin Interpol; îndeamnă statele membre să acorde o mai bună protecție și să evite deportarea acestora în conformitate cu principiul nereturnării, care interzice ca o victimă reală a persecuțiilor să fie predată celui care o persecută;

32.

îndeamnă, în acest sens, SEAE să facă declarații clare prin care să condamne măsurile represive luate de regimurile din Asia Centrală sub pretextul apărării securității publice, recunoscând, în același timp, preocupările legitime de securitate;

33.

invită Consiliul, SEAE și Comisia, în cursul dezvoltării ulterioare a relațiilor, să îndemne partenerii din Asia Centrală să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale cât mai curând posibil, precum și să aprobe și să implementeze standardele de bază și alte norme ale OIM, care nu au fost încă adoptate;

34.

înțelege riscul de securitate reprezentat de luptătorii străini care se întorc și care au luptat alături de Da’esh, dar își exprimă profunda îngrijorare cu privire la tendința din ce în ce mai mare de represiune a societății civile și a partidelor de opoziție sub pretextul securității și stabilității, pe care nu o consideră, în niciun caz, ceea ce nu este un răspuns adecvat la această amenințare, inclusiv prin acuzații îndoielnice de activități teroriste sau acuzații vagi de incitare la ură social, adoptarea așa-numitelor „legi privind agenții străini” care stigmatizează și limitează activitățile ONG-urilor legitime ce primesc finanțare externă, precum și recursul din ce în ce mai frecvent la monitorizare, supraveghere, cenzură și la tehnologiile de filtrare; reamintește țărilor partenere că o democrație parlamentară pe deplin funcțională trebuie să respecte libertatea de exprimare și pluralismul mijloacelor de informare în masă; subliniază, în acest context, că suprimarea libertății de exprimare a opiniilor nu contribuie în niciun fel la păstrarea stabilității interne; subliniază că instrumentele relevante ale UE, cum ar fi desfășurarea periodică de seminarii cu publicul larg și intensificarea schimburilor cu acesta ar trebui să contribuie la întărirea poziției publicului, iar multe dintre aceste comunități au tendința în prezent de a se baza pe relațiile dintre grupuri și clanuri sau rețele controlate de elita conducătoare;

35.

invită țările din regiune să nu considere prezența ONG-urilor internaționale ca o amenințare, ci ca un beneficiu pentru societate și să le acorde acces deplin la închisori pentru o mai bună transparență a executării pedepselor, în special cu privire la cooperarea cu toate agențiile Organizației Națiunilor Unite și cu Crucea Roșie Internațională;

36.

este îngrijorat de numărul crescând de legi în țările din regiune care limitează libertatea mass-mediei, libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și care sunt îndreptate împotriva finanțării societății civile („legile privind agenții străini”) și împotriva comunității LGBTI („legile privind propaganda LGBTI”); consideră că în acest context, pe lângă promovarea libertăților menționate, UE trebuie, de asemenea, să acorde prioritate promovării libertății religioase și de credință și drepturilor femeilor, minorilor și minorităților;

37.

invită autoritățile să facă mai multe eforturi pentru a proteja minoritățile etnice și religioase și persoanele LGBTI în societățile din Asia Centrală, să înceteze discriminarea acestora și să asigure respectarea drepturilor persoanelor vulnerabile, în special a persoanelor cu dizabilități;

38.

reamintește că protecția și promovarea drepturilor copilului se numără printre obiectivele principale ale UE și invită autoritățile să sprijine aplicarea acestora, în conformitate cu legislația și standardele internaționale, în special Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

39.

salută deschiderea de dialoguri privind drepturile omului cu toate cele cinci țări din Asia Centrală; subliniază, însă, lipsa de transparență a procesului și invită VP/ÎR să reexamineze rolul, mandatul, obiectivele și acțiunile întreprinse în urma dialogurilor privind drepturile omului cu țările din regiune și, în special, să implice toate părțile interesate, inclusiv mișcările politice islamice reformiste care se opun extremismului și să introducă mecanisme de monitorizare sistematică a drepturilor omului și planuri de urgență pentru a îmbunătăți eficacitatea acestor mecanisme dacă apar probleme; constată că dialogurile pe tema drepturilor omului reprezintă importante instrumente ale implicării UE în relațiile cu țările din Asia Centrală, care le permit să aplice strategii inteligente și, prin urmare, ar trebui să fie utilizate în mod corespunzător; cere ca aceste dialoguri să facă parte dintr-un angajament global privind drepturile omului în regiune; solicită, în acest sens, să se discute și să se transmită la toate nivelurile preocupările legate de drepturile omului, inclusiv la nivelul șefilor de stat sau de guvern; îndeamnă UE să aducă în discuție coerent și public cazuri individuale concrete;

40.

subliniază importanța mecanismului de evaluare periodică universală al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite pentru aplicarea efectivă a protecției drepturilor omului, a procesului de democratizare și a statului de drept în Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan și Kârgâzstan;

41.

reamintește guvernelor din Asia Centrală de angajamentele asumate în cadrul dimensiunii umane a OSCE;

42.

salută declarațiile Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, în care avertizează cu privire la restrângerea spațiului democratic, susținute în timpul vizitei sale în regiune, în iunie 2015;

43.

observă că, practic, nu există nicio coordonare între acțiunile UE și cele ale SUA în Asia Centrală; încurajează stabilirea unor legături de cooperare mai practice; consideră că o acțiune comună poate fi benefică în special în domenii precum securitatea umană și promovarea drepturilor omului;

Drepturile femeilor și egalitatea de gen

44.

recunoaște că, deși Uzbekistanul, Kazahstanul, Kârgâzstanul, Tadjikistanul și Turkmenistanul se confruntă cu probleme distincte legate de promovarea drepturilor omului, regiunea se confruntă cu probleme comune legate de discutarea și promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen;

45.

constată că, în pofida celor cinci țări din Asia Centrală care au ratificat Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), cultura din aceste țări rămâne patriarhală și dominată de bărbați, că există în continuare inegalități însemnate între bărbați și femei în multe domenii, inclusiv în accesul la studiile superioare și la anumite segmente ale pieței muncii, precum și la protecție juridică și la drepturi; constată, de asemenea, că violența împotriva femeilor este în continuare larg răspândită în multe părți din Asia Centrală și îmbracă multe forme, inclusiv violența domestică, răpirea mireselor, trafic, căsătorii timpurii și abuzuri fizice; invită cele cinci țări să aplice integral CEDAW; reiterează că sprijinul acordat de UE trebuie să includă măsuri concrete de eradicare a discriminării femeilor;

46.

constată că femeile joacă un rol plenar și esențial în producția agricolă și în cultivarea pământului în toate țările din Asia Centrală, ponderea medie a femeilor angajate în sectorul agricol fiind de 58 % (25); invită toate țările din Asia Centrală să încurajeze ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul femeilor, în special în zonele rurale; solicită ca promovarea și monitorizarea drepturilor economice și sociale și capacitarea femeilor și a fetelor să fie obiective principale ale relațiilor externe ale UE cu această regiune;

47.

recunoaște măsurile luate de o serie de țări din Asia Centrală pentru a îmbunătăți egalitatea de gen, cum ar fi modificarea articolelor 154 și 155 din Codul penal din Kârgâzstan, intrat în vigoare în februarie 2014, care au înăsprit pedepsele pentru răpirea mireselor, obicei foarte practicat în această țară; remarcă, totuși, că apărarea drepturilor femeilor și promovarea egalității de gen în această regiune rămân, în continuare, problematice; cere Comisiei să sprijine mai mult țările din Asia Centrală în dezvoltarea programelor și acțiunilor vizând egalitatea de gen, pentru a realiza egalitatea de gen și pentru a garanta tuturor persoanelor, inclusiv membrilor cei mai vulnerabili ai societății, că își pot exercita pe deplin drepturile omului;

48.

salută Strategia pentru egalitate de gen a Kazahstanului și cele 45 de măsuri politice, sociale și economice cuprinse în ea; cere Comisiei să sprijine în continuare țările din Asia Centrală în dezvoltarea programelor și acțiunilor vizând egalitatea de gen și solicită o implementare mai concretă a acestei strategii; regretă absența femeilor la nivelul structurilor decizionale publice din Kazahstan, în pofida prevederilor legale care impun o cotă de 30 % pentru femei în instituțiile politice;

49.

cere SEAE ca, în procesul de revizuire a Strategiei sale pentru Asia Centrală și în conformitate cu prioritățile pentru 2016-2020 și cu realizările obținute deja în regiune, să stabilească un plan de acțiune cuprinzător privind egalitatea de gen, cu acțiuni concrete de îmbunătățire a drepturilor și a condițiilor de viață a femeilor; consideră că fiecare țară din Asia Centrală trebuie încurajată să adopte o legislație care interzice explicit toate formele de violență și discriminare împotriva femeilor, inclusiv abuzurile sexuale, fizice, fiziologice și economice, care le împiedică să muncească sau să aibă acces la conturi bancare, cărți de credit sau transport, printre alte tactici de izolare; subliniază că securitatea financiară este primul factor care determină capacitatea unei victime a violenței domestice de a se elibera și de a nu mai fi supusă abuzurilor în viitor; invită țările din Asia Centrală să trateze violența împotriva femeilor ca infracțiune penală, să investigheze în mod corespunzător toate cazurile semnalate și să introducă măsuri care să garanteze victimelor protecția, asistența și accesul la justiție, precum și mecanisme care să asigure aplicarea legii; remarcă că sectorul agențiilor matrimoniale este destul de important în Asia Centrală și cere ca țările din regiune să examineze posibilitatea de a reglementa aceste agenții, pentru a proteja cât mai bine femeile vulnerabile la exploatare; invită țările din Asia Centrală să desfășoare campanii educative despre dreptul de a trăi o viață lipsită de violență, precum și campanii de conștientizare adresate întregii societăți, mai ales liderilor religioși, despre necesitatea absolută a acordului ambelor părți pentru ceremonia de căsătorie;

50.

constată că există o fractură între lege și realitate și că, deși unele țări au un cod juridic care garantează drepturi egale la împărțirea proprietății, în continuare sunt privilegiați moștenitorii de sex masculin; este îngrijorat că, în Tadjikistan, neînregistrarea legală a căsătoriilor plasează femeile într-o poziție deosebit de vulnerabilă după un divorț, cercetările efectuate de OSCE arătând că, din această cauză, 80 % dintre femeile divorțate nu își pot exercita drepturile de proprietate și pensie alimentară pentru copii;

51.

îndeamnă UE să sprijine organizațiile societății civile care militează pentru apărarea drepturilor omului și promovarea egalității de gen în țările din Asia Centrală și să coopereze activ cu organizațiile internaționale implicate în egalitatea de gen, cum ar fi, de exemplu, OIM, OCDE și ONU, pentru a crea sinergii care să contribuie la capacitarea femeilor;

52.

remarcă slaba reprezentare a femeilor în posturile ministeriale, ele ocupând 15 % , respectiv 5,7 % din aceste posturi în Kârgâzstan și în Turkmenistan în 2015 (26); încurajează țările din Asia Centrală și Comisia să se concentreze și pe implicarea femeilor în procesul decizional, în special la nivel politic, și recomandă introducerea unui sistem de cote, pentru a promova participarea femeilor, în primul rând în poziția de candidate pentru o funcție publică;

53.

invită țările din Asia Centrală să promoveze accesul egal la tehnologiile informației și comunicațiilor pentru a realiza potențialul femeilor în creșterea economiilor locale și globale;

54.

recomandă desfășurarea unor acțiuni de conștientizare și pregătire a personalului judiciar cu privire la problematica egalității de gen și subliniază că este necesar să fie pedepsite persoanele care comit acte de violență de gen;

55.

subliniază că trebuie organizate cursuri de pregătire pe teme de violență împotriva femeilor și de trafic de ființe umane, pentru personalul autorităților de aplicare a legii, procurori și personalul judiciar și trebuie înființate centre și adăposturi accesibile, care să ofere victimelor sprijin psihologic și juridic;

56.

subliniază importanța unei finanțări adecvate a instituțiilor și organismelor responsabile de implementarea politicilor în domeniul egalității de gen, precum și a autonomiei și finanțării organizațiilor societății civile care susțin drepturile femeilor;

Educație și tineret – schimburi interpersonale

57.

subliniază că educația este unul dintre domeniile principale în care UE trebuie să desfășoare acțiuni pe termen lung în Asia Centrală; consideră că educația este un pilon esențial al integrării și un catalizator în dezvoltarea democratică, economică și socială pentru toate țările din Asia Centrală; sprijină activitatea desfășurată de platforma de educație din Asia Centrală prin intermediul unor programe educaționale și instituționale ce acordă asistență tehnică și dialog prin organizarea de seminare (cum ar fi cel de la Bișkek, din 2014); salută în acest sens inițiativa Letoniei de a organiza prima reuniune ministerială UE-Asia Centrală pe teme de educație și angajamentul asumat de Letonia și Polonia de a conduce programul regional pentru educație, ca urmare a faptului că unele state membre nu s-au arătat dispuse de o lungă perioadă să facă acest lucru; invită UE și statele sale membre să contribuie în mod activ la aplicarea obiectivelor prezentate în timpul Președinției letone din prima jumătate a anului 2015; consideră că investițiile în educația incluzivă și de calitate reprezintă cea mai bună modalitate de a îmbunătăți situația socioeconomică din regiune;

58.

încurajează Comisia să analizezi deficiențele identificate ale Inițiativei pentru educație UE-Asia Centrală, cum ar fi un accesul echitabil la educație, problemele legate de „exodul creierelor”, instruirea grupurilor defavorizate și vulnerabile, precum fetele, copiii cu dizabilități și copiii care provin din minorități;

59.

îndeamnă UE să consacre mai multă atenție promovării unei educații de calitate în rândul tinerilor din Asia centrală, având în vedere efectele pozitive care se vor înregistra în ceea ce privește incluziunea socială, coeziunea socială și stabilitate, dar și construirea unor societăți democratice sustenabile, educația constituind totodată și cea mai bună modalitate de prevenire a extremismului violent și a radicalizării tineretului din regiune; consideră că acest aspect este o prioritate, având în vedere problemele demografice puse de creșterea rapidă a populației tinere, cei cu vârste de până la 14 ani constituind între 25 și 35 % din populație; cere să se acorde o mai mare atenție proiectelor transfrontaliere de reconciliere și dezvoltare interculturală în Valea Ferghana;

60.

salută creșterea numărului de înscrieri la școală, la nivel primar și secundar, remarcând că este important să se continue în această direcție; salută faptul că există aproape egalitate între numărul de femei și bărbați care termină învățământul primar și secundar; subliniază că este important ca femeile să aibă acces la învățământul profesional și la educația universitară, în special în Uzbekistan și Tadjikistan, unde persistă încă o diferență semnificativă între numărul de femei și bărbați înscriși în educația terțiară;

61.

atrage atenția asupra importanței pe care o are accesul femeilor la învățământul profesional și la educația universitară, inclusiv proporția mai mare de femei în domeniile științifice și tehnologice, și îndeamnă RSUE să încurajeze măsuri de stimulare în acest sens; consideră că UE trebuie să-și intensifice acțiunile în acest domeniu prin organizarea unor cursuri pedagogice și prin oferirea de materiale didactice; solicită adoptarea unor măsuri vizând modernizarea învățământului public, promovarea schimburilor academice internaționale și oferirea de posibilități pentru femei de a participa în condiții de egalitate; consideră că ar trebui concepute cursuri de pregătire în problematica egalității de gen pentru personalul din învățământ;

62.

consideră că rolul pozitiv al UE în regiune ar trebui promovat prin educație și prin contacte interpersonale directe; reamintește importanța programelor de schimburi internaționale ale UE, precum Erasmus +, Erasmus Mundus și Erasmus Tempus, pentru promovarea mobilității pozitive și a dialogului intercultural dintre UE și Asia Centrală, precum și pentru oferirea de posibilități de capacitare a studenților care beneficiază de programe, apropiind astfel cele două culturi; apreciază faptul că UE a prevăzut în buget suma de 115 milioane EUR pentru Programul de cooperare educațională Erasmus+ în regiune; invită toți actorii relevanți din UE, dar și din statele sale membre să evalueze și să dezvolte mecanismele existente pentru programele de studii/burse și pentru schimburile de tineri profesioniști între UE și regiunea Asiei Centrale, mai ales în domeniul tehnologiei și al științelor aplicate;

63.

salută faptul că toate cele cinci țări din Asia Centrală au urmat îndeaproape procesul de la Bologna, aplicând mai multe reforme naționale în ultimii ani;

64.

invită Comisia să promoveze participarea oamenilor de știință, a institutelor și firmelor din Asia Centrală la proiecte de cercetare și inovare în colaborare, finanțate prin programul Orizont 2020;

Integrarea economică și dezvoltarea durabilă

65.

remarcă caracteristicile comune ce-și au rădăcinile în istoria mai veche, inclusiv cea a Drumului mătăsii, a colonizării de către triburile turcice și a receptării islamului; în plus, cele cinci țări din regiune au atins diferite stadii de dezvoltare, respectiv: Kazahstanul se afirmă ca un actor de primă importanță în regiune, iar relațiile sale cu UE progresează constant; Kârgâzstanul și Tadjikistanul sunt mult mai sărace, dar relativ deschise, iar societatea civilă este relativ activă; relația UE cu Uzbekistanul este șie în curs de dezvoltare, iar Turkmenistanul rămâne țara cea mai închisă din regiune, fără o societate civilă independentă activă;

66.

atrage atenția că există, de asemenea, o diversitate considerabilă în regiune, nu în ultimul rând în ceea ce privește resursele naturale disponibile, cum ar fi combustibilii fosili și terenurile arabile și, parțial ca o consecință a acestui lucru, în nivelurile actuale de dezvoltare umană și economică ale țărilor; subliniază că trebuie luată în considerare pe de o parte, diferențele culturale din regiune și, pe de altă parte, interdependența dintre țări;

67.

recunoaște impact pozitiv posibil al unui nou impuls în cooperarea economică dintre UE și Asia Centrală asupra modernizării și democratizării în regiune;

68.

consideră că diversificarea economică în regiune creează valoare adăugată din perspectiva dezvoltării regionale, a stabilității și a securității, ținând seama de echilibrul social, economic și ecologic; consideră că este esențială modernizarea și dezvoltarea unei infrastructuri interne sustenabile de transport și energie, mai ales în zonele rurale, îmbunătățirea accesului la internetul de mare viteză și facilitarea dezvoltării conectivității inter-regionale; crede că reabilitarea ecologică și dezvoltarea sustenabilă ar trebui să fie la fel de prioritare în contextul dezvoltării regiunii și subliniază importanța comerțului în promovarea ambelor; încurajează creșterea sprijinului acordat de UE pentru gestionarea resurselor în țările din Asia Centrală și încurajează cooperarea transfrontalieră dintre ele;

69.

este îngrijorat de lipsa de dezvoltare socioeconomică, care stagnează și este inegală, de lipsa de transparență a statului și de corupția astfel practicată, de guvernarea deficitară, de slăbiciunea cadrului instituțional, de nerespectarea statului de drept, precum și de participarea redusă a societății civile, încurajarea clientelismului, agravarea problemelor legate de corupție și lipsa eficienței statului;

70.

subliniază importanța tot mai mare a relațiilor comerciale dintre UE și Asia Centrală, UE reprezentând acum cel mai important partener comercial pentru regiune; subliniază necesitatea ca UE să își intensifice relațiile comerciale și de investiții cu țările din Asia Centrală; subliniază, în acest sens, necesitatea ca țările din Asia Centrală să își consolideze eforturile de combatere a corupției și de promovare a unui mediu stabil pentru a atrage investiții străine;

71.

consideră că relațiile economice și comerciale cu țările din Asia Centrală nu trebuie să se dezvolte în paralel cu statul de drept, democrați, drepturile omului și cu libertățile fundamentale și niciodată în detrimentul acestora; reamintește, în acest sens, importanța activării dispozițiilor stabilite în clauzele relevante ale acordurilor comerciale semnate de către UE, în cazul în care cealaltă parte contractantă încalcă drepturile omului;

72.

subliniază că dezvoltarea economică sustenabilă și incluzivă este una dintre prioritățile principale ale strategiei; subliniază necesitatea ca țările din Asia Centrală să promoveze politici active de reducere a sărăciei și combatere a excluziunii sociale; subliniază că încetinirea creșterii economice din Rusia și China are un impact profund negativ asupra regiunii, la fel ca și tensiunile geopolitice și conflictul actual din Ucraina; subliniază, în acest sens, că deteriorarea tendințelor economice ca urmare a scăderii prețurilor la materiile prime, devalorizării rublei și a scăderii transferurilor de bani ale migranților în Rusia, mulți dintre aceștia fiind acum șomeri și se întorc acasă, constituie provocări socioeconomice grave pentru regiune; observă că, în acest context, se preconizează că rata de creștere a regiunii în perioada de după 2014 va fi aproximativ jumătate din rata medie de creștere din deceniul precedent;

73.

îndeamnă Comisia să elaboreze programe care sprijină reintegrarea socială și ocuparea unui loc de muncă pentru persoanele care se întorc din străinătate și un dialog mai intens privind migrația și mobilitatea;

74.

subliniază că este necesară o strategie UE-Asia Centrală care să nu se bazeze pe interese geostrategice, ci să fie concepută pentru a crea o societate participativă și democratică, caracterizată prin libertate de asociere pentru sindicate, o societate civilă activă, precum și care să adopte măsuri de creștere a egalității de gen și a capacitării femeilor, în special în zonele rurale;

75.

subliniază că, în pofida creșterii economice rapide din ultimii ani, regiunea se confruntă cu rate ridicate de sărăcie, cu inegalități mari de venituri și cu scăderea speranței de viață mai ales în zonele rurale, unde trăiește 80-90 % din populație; subliniază că procesul de privatizare în timpul tranziției economice a ocolit într-o mare măsură regiunile muntoase; subliniază că femeile din acele regiuni sunt deosebit de afectate, deoarece mulți bărbați migrează la orașe în căutare de locuri de muncă, lăsând activitățile agricole și responsabilitățile familiale în întregime în sarcina femeilor;

76.

evidențiază că trebuie asigurată coerența strategiei cu angajamentele globale, în special cu Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă, adoptată la 25 septembrie 2015 la reuniunea la nivel înalt a ONU privind dezvoltarea durabilă;

77.

încurajează integrarea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă (ODD) în agenda de dezvoltare a UE pentru regiune; reiterează că includerea ODD va conduce la o abordare mai cuprinzătoare a dezvoltării sustenabile în regiunea Asiei Centrale;

78.

subliniază că UE trebuie să profite de ocazia oferită de cooperarea pentru dezvoltare pentru a promova respectarea drepturilor omului și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), pentru a crește nivelul schimburilor comerciale și al investițiilor în fiecare țară, precum și pentru a dezvolta rolul și activitatea partenerilor sociali ca actori esențiali ai societății civile;

79.

consideră că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui acordat numai țărilor care sunt cu adevărat implicate în reducerea sărăciei, în progrese socioeconomice echitabile și sustenabile și în respectarea drepturilor omului; consideră că aceste țări trebuie să demonstreze că aplică politici anticorupție eficiente și permită UE să monitorizeze implementarea lor; pune sub semnul întrebării, în acest sens, logica și raportul costuri/eficacitate pentru ajutorul acordat Turkmenistanului și Uzbekistanului; cere revizuirea acestei politici dacă se înregistrează progrese; încurajează VP/ÎR să contribuie la încurajarea progreselor în acest domeniu; regretă că, datorită nivelului ridicat al corupției și al administrației ineficiente, capacitatea de absorbție a ajutorului este foarte scăzută, iar implicațiile sale pozitive foarte limitate;

80.

constată că prezenta reexaminare a fost deconectată în mod intenționat de exercițiul de programare 2014-2020 al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare pentru Asia Centrală, încheiat în 2014, pentru a se evita orice confuzie sau suprapunere, menținând în același timp coerența acțiunii UE în regiune;

81.

îndeamnă ca asistența pentru dezvoltare să se concentreze pe dezvoltarea rurală și pe agricultura sustenabilă, în special pentru a înceta cultivarea monoculturilor precum bumbacul;

82.

invită UE să monitorizeze eficacitatea asistenței sale tehnice și financiare acordate reformelor sectorului public din țările din Asia Centrală;

83.

solicită coordonarea politicilor de dezvoltare ale UE cu activitățile statelor membre în regiune; solicită o cooperare strânsă a politicii de dezvoltare cu Statele Unite în cadrul parteneriatului nostru de dezvoltare sustenabilă; cere, de asemenea, să se dezvolte cooperarea cu China și Rusia pentru dezvoltarea regiunii Asiei Centrale;

84.

ține seama de siguranța de sine afișată de China în regiune și de schimbarea rolului său de la partener comercial extern la mediator regional în guvernarea economică regională, inclusiv în aprovizionarea locală cu bunuri colective;

85.

crede că sinergiile dintre Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și inițiativa Chinei „O centură, un drum” va reprezenta un instrument important pentru relansarea dezvoltării economice și sociale în regiune;

86.

observă, de asemenea, că două țări, respectiv Kazahstan și Kârgâzstan, au aderat la noua Uniune Economică Eurasiatică creată la inițiativa Rusiei;

87.

solicită o cooperare strânsă a UE cu fondurile și agențiile ONU, precum și cu Banca Mondială;

88.

remarcă sprijinul bugetar sectorial continuu în Kârgâzstan și Tadjikistan și invită Comisia și SEAE să definească și să aplice condiții robuste și verificabile în mod obiectiv mai ales pentru toate programele de sprijin bugetar care vor urma; subliniază, însă, că trebuie completat de criterii mai stricte, inclusiv de o agendă solidă de reformă, precum și de măsuri eficace de combatere a corupției; subliniază că sprijinul bugetar al UE nu ar trebui utilizat pentru finanțarea directă a serviciilor publice de bază (cum ar fi învățământul primar și secundar, îngrijirile medicale de bază, infrastructura de bază), care constituie o responsabilitate principală a autorităților; crede, mai degrabă, că sprijinul acordat de UE ar trebui să fie condiționat de performanțele autorităților în această privință și că sprijinul bugetar al UE ar trebui să încurajeze dezvoltarea unor servicii publice avansate, cum ar fi cercetarea, inovațiile, educația universitară, infrastructurile inovatoare etc.

89.

salută majorarea asistenței macrofinanciare și solicită ca instrumentul în cauză să fie utilizat pe baza unor criterii riguroase de costuri/beneficii și pe baza unor analize de impact detaliate care să se axeze pe efectele secundare; luând în considerare principalele puncte ale rapoartelor intermediare privind implementarea strategiei, evidențiază importanța implicării statelor membre în acordarea asistenței UE pentru a obține un impact mai mare și rezultate mai bune;

90.

salută solicitarea Kârgâzstanului de aplicare a regimului SPG + și speră că Tadjikistanul și Uzbekistanul îi vor urma exemplul;

91.

consideră că este important ca toate țările din Asia Centrală să respecte normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și să devină membre ale OMC;

92.

recunoaște, în conformitate cu concluziile OCDE, importanța deosebită a programelor privind legăturile de afaceri (BLP) dintre investițiile directe străine (FDI) și IMM-uri ca instrument pentru diversificarea și maximizarea efectului de propagare a investițiilor, care permite țărilor din Asia Centrală să coreleze mai strâns FDI cu economiile lor naționale, sporindu-și competitivitatea, permițând acestora, în același timp, să aibă acces la piețele internaționale, la finanțe, tehnologii și la competențe de management; în acest sens, invită guvernele statelor din Asia Centrală să inițieze astfel de programe și să crească implicarea părților interesate în BLP deja existente; subliniază că, pentru a asigura că producția locală îndeplinește standardele internaționale de calitate, trebuie instituite măsuri complementare cum ar fi oferirea de programe de formare care să ajute IMM-urile să amelioreze competențele angajaților lor sau sprijinirea IMM-urilor să adopte standarde de calitate recunoscute la nivel internațional;

93.

subliniază că este esențial pentru dezvoltarea economică sustenabilă a regiunii să se aprofundeze integrarea regională, să crească volumul comerțului intra-regional, să se pună accentul pe rețelele de transport și pe serviciile logistice și să se îmbunătățească climatul de afaceri, precum și cadrul legislativ și de reglementare, îndeosebi IMM-uri;

94.

reamintește numeroasele cazuri de tuberculoză infecțioasă din regiunea Asiei Centrale; subliniază că trebuie continuată lansarea tratamentului împotriva tuberculozei în țările emergente care nu mai beneficiază de ajutor bilateral din partea UE, având în vedere creșterea rezistenței la medicamente a anumitor tulpini de tuberculoză;

Energia, mediul, apa și transporturile

95.

subliniază necesitatea unui dialog mai intens privind dezvoltarea infrastructurii, inclusiv a rețelelor energetice și de transport, precum și a conexiunilor internet de mare capacitate;

96.

recunoaște că cooperarea energetică reprezintă un element esențial în relațiile dintre UE și Asia Centrală; consideră că regiunea este o sursă potențială suplimentară de securitate energetică pentru UE, în special în ceea ce privește potențialul unei cooperări mai mari cu Kazahstanul și Turkmenistanul; reamintește că este important ca Uniunea Europeană să dispună de o aprovizionare cu energie sigură, stabilă și la prețuri accesibile, în conformitate cu Uniunea energetică și având în vedere, de asemenea, relevanța acestui lucru pentru securitatea generală a Uniunii; subliniază, în consecință, că aprovizionarea cu energie și diversificarea acesteia trebuie să fie un element esențial al strategiei UE-Asia și invită UE să își intensifice eforturile de integrare a pieței energiei, fapt care este în interesul tuturor părților, întrucât va contribui la diversificarea surselor de energie; solicită, în acest sens, multiplicarea eforturilor de îndeplinire a obiectivului extinderii coridorului sudic în Asia Centrală și al gazoductului transcaspic; subliniază, totuși, că acordurile și dialogurile din domeniul energiei trebuie să includă elemente solide legate de drepturile omului;

97.

ia act de sprijinul UE pentru proiectele energetice care ar putea extinde coridorul sudic al gazelor, inclusiv pe ruta transcaspică și eventual prin Iran; invită, însă, UE să facă studii de fezabilitate complete pentru aceste proiecte, inclusiv evaluări ale impactului de mediu și social;

98.

sprijină promovarea de către UE a energiilor regenerabile, a eficienței energetice, precum și integrarea piețelor energetice din Asia Centrală cu cele din țările învecinate, precum și cu UE;

99.

își reiterează opinia că reinvestirea veniturilor provenite din resursele naturale este esențială pentru o dezvoltare socioeconomică sustenabilă;

100.

încurajează o mai bună coordonare și eforturi mai susținute în cadrul platformei regionale pentru apă și mediu, de o importanță crucială, condusă de Italia și România;

101.

pledează pentru un rol mai activ al UE în dezvoltarea sustenabilă a mediului; în acest context, subliniază importanța principiilor sustenabilității mediului în cursul extracției și prelucrării resurselor naturale în regiune, promovate de Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI); constată că numai Kazahstanul și Kârgâzstanul respectă EITI în regiune, în timp ce statutul de țară candidată al Tadjikistanului a fost suspendat temporar în 2015;

102.

remarcă cu îngrijorare că, pe lângă impactul crescând al schimbărilor climatice, persistă multiple provocări alarmante de mediu, moștenite din perioada sovietică, cum ar fi cele legate de contaminarea nucleară necontrolată și continuă din ultimele decenii, precum și acțiunile urgente de curățare a locurilor în care s-au făcut teste nucleare, activitățile industriale și extractive, exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale, degradarea terenurilor, deșertificarea, poluarea aerului și, mai presus de toate, continuarea unei politici catastrofale de gestionare a resurselor de apă; îndeamnă, în acest sens, Comisia să intensifice asistența tehnică, să ajute la mobilizarea resurselor și să ofere expertiză și bune practici europene vizând rezolvarea acestei probleme;

103.

îndeamnă UE să continue să ofere asistență tehnică și financiară care să vizeze aspectele legate de sănătate, aspectele umanitare, economice și de mediu, precum și cele legate de cunoașterea consecințelor testelor nucleare efectuate în trecut de către URSS la poligonul de încercări nucleare de la Semipalatinsk (SNTS), în partea de nord-est a Kazahstanului, în apropierea orașului Semey (cunoscut anterior sub denumirea de Semipalatinsk);

104.

salută și încurajează continuarea eforturilor de adaptare și rezistență la schimbările climatice și îndeamnă țările din Asia Centrală să contribuie constructiv la succesul Conferinței privind schimbările climatice de la Paris din 2015;

105.

invită UE să își extindă programele de reducere a riscului de dezastre și de consolidare a rezilienței în Asia Centrală, regiune foarte predispusă la catastrofe naturale, cu amenințări serioase de dezastre de mediu și schimbări climatice;

106.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dispariția masivă a turmelor de antilope saiga în Kazahstan în mai 2015; îndeamnă UE să contribuie cu măsuri de cercetare și de mediu la prevenirea unor posibile cazuri viitoare;

107.

invită UE să-și continue eforturile de promovare a cooperării dintre țările din Asia Centrală privind managementul apei;

108.

încurajează UE să acorde prioritate „diplomației apei” și să o folosească mai susținut pentru a contribui la ameliorarea managementului transfrontalier al resurselor de apă, precum și să joace rolul de mediator în rezolvarea diferendelor, inclusiv prin promovarea unui cadru deschis și eficient, mai ales în cazul barajului de la Rogun; în acest context, îndeamnă UE să încurajeze și să accelereze mai mult adeziunea la convențiile internaționale și la principiile juridice legate de resursele comune de apă;

109.

invită țările din regiune să semneze și să ratifice convențiile ONU de la Espoo și Aarhus referitoare la conflictele legate de apă, dacă nu au făcut deja acest lucru, și să implice societatea civilă în aplicarea lor;

110.

cere intensificarea eforturilor pentru a face față și combate consecințele dramatice ale dezastrului ecologic ca urmare a secării Mării Aral; îndeamnă Comisia să își intensifice sprijinul pentru Fondul internațional pentru Marea Aral și invită SEAE să includă această chestiune ca prioritate în discuțiile sale periodice cu Uzbekistanul;

111.

reamintește că construirea unei infrastructuri rutiere și feroviare strategice, moderne și interoperabile de-a lungul „Drumului Mătăsii” constituie un interes major pentru China, UE și Rusia, iar integrarea reușită a acestei regiuni printr-o infrastructură modernă și fiabilă ar reprezenta o oportunitate importantă nu numai pentru o mai mare integrare economică regională, ci și pentru promovarea mobilității persoanelor și a schimburilor multiculturale, creând, la rândul său, un mediu mai bun pentru dezvoltarea statului de drept și a democrației;

112.

reiterează faptul că UE este pregătită să își pună la dispoziție experiența și know-how-ul pentru a promova adoptarea și aplicarea unor standarde ridicate în materie de siguranță, securitate și mediu în toate modalitățile de transport, precum și pentru a încuraja legăturile în coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia Centrală; sprijină în special eforturile continue ale UE în direcția dezvoltării unui transport aerian și maritim sigur în Asia Centrală;

113.

încurajează o mai mare coordonare a UE cu politica Chinei în domeniul transporturilor în regiune;

Cooperarea regională, provocările de securitate și managementul frontierelor

114.

încurajează UE să își intensifice dialogul privind Asia Centrală cu organizațiile regionale și internaționale relevante, dar și cu vecinii țărilor din Asia Centrală și cu alte state active în regiune;

115.

încurajează UE să mărească conectivitatea identificând împreună cu țările din Asia Centrală domeniile de cooperare intensificată, în special cu privire la transport și energie; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate integrării țărilor din Asia Centrală între ele, dar și în piețele și coridoarele internaționale;

116.

consideră că UE, în colaborare cu statele membre, ar trebui să promoveze în continuare o integrare regională specifică și politici de consolidare a încrederii și, în același timp, să recompenseze măsurile pozitive adoptate de diferite țări sau grupuri de țări din Asia Centrală prin intermediul unei cooperări mai intense; consideră că măsurile UE trebuie să fie orientate către nevoile și caracteristicile specifice ale fiecărei țări; insistă că trebuie aprofundate inițiativele de dialog politic și promovate acțiuni de consolidare a încrederii între țările din regiune;

117.

consideră că aprofundarea integrării economice regionale este un element important pentru stabilitatea regională și consolidarea păcii;

118.

subliniază importanța cooperării cu OSCE și ONU în toate domeniile de politică;

119.

invită UE să implice și Mongolia pe o bază ad hoc într-o serie de aspecte ale Strategiei europene pentru Asia Centrală;

120.

recunoaște că principalele amenințări și provocări identificate în Strategia pentru Asia Centrală rămân de actualitate;

121.

consideră că UE ar trebui să încurajeze cooperarea regională, în special cu privire la problemele și provocările comune, iar interesul comun ar trebui să aibă prioritate asupra eterogenității țărilor respective;

122.

constată că aspectele etnice nerezolvate, lipsa de perspective pentru un transfer de putere pașnic și guvernarea neincluzivă în țările din Asia Centrală ar putea genera instabilitate și extremism și, ca urmare, este pus grav sub semnul întrebării succesul realizării intereselor principale ale UE ca urmare a Strategiei pentru Asia Centrală;

123.

sprijină obiectivul pe termen lung al UE de a transforma dialogul la nivel înalt UE-Asia Centrală privind securitatea (aflat în stadiu incipient) într-un veritabil forum de cooperare care să discute provocările de securitate comune, precum efectele secundare a le războiului din Afganistan, inclusiv amenințarea Statului Islamic, traficul de droguri, traficul de ființe umane, extremismul violent și terorismul și riscurile chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN); subliniază importanța și impactul pozitiv al programelor regionale de cooperare, inclusiv cele care sprijină cooperarea transfrontalieră și securitatea frontierelor, precum Programul de gestionare a frontierelor în Asia Centrală (BOMCA) și Programul de acțiune privind drogurile în Asia Centrală (CADAP); consideră că în dialog trebuie integrată mai mult orientarea spre securitatea umană decât exclusiv securitatea statului; reafirmă că UE este hotărâtă să dezvolte mai mult dialogurile pe teme de securitate, atât regionale, cât și bilaterale, cu țările din Asia Centrală, asigurând o implicare mai puternică a Afganistanului în cooperarea cu partenerii regionali implicați, în special cu Centrul regional al ONU pentru diplomație preventivă pentru Asia Centrală (UNRCCA);

124.

ia act de adoptarea Programului de acțiune privind drogurile în Asia Centrală (CADAP) pentru 2014-2020; este însă foarte îngrijorat de cultura record și traficul de opium organizat din Afganistan prin Asia Centrală; solicită SEAE/Comisiei să discute problema implicării rețelelor de criminalitate organizată și a elitelor în traficul de droguri și efectele negative asupra sănătății populației din regiune;

125.

recomandă din nou ca BOMCA și CADAP să fie reunite sub auspiciile Instrumentului pentru stabilitate și pace (ISP), nu sub cele ale Instrumentului pentru cooperare și dezvoltare (ICD);

126.

îndeamnă UE să continue programele de sprijin regional pentru prevenirea conflictelor și construirea păcii, inclusiv promovarea reconcilierii între comunități și etnii, precum și pentru demarcarea frontierelor în Asia Centrală, finanțată prin ISP;

127.

salută proiectul „Cooperare transfrontalieră pentru pace și dezvoltare durabilă”, finanțat de Elveția și PNUD, care urmărește să creeze un mediu mai propice pentru pacea și dezvoltarea durabilă în zonele transfrontaliere dintre Kârgâzstan și Tadjikistan;

128.

subliniază rolul Centrului regional al ONU pentru diplomație preventivă pentru Asia Centrală (UNRCCA) cu sediul în Așgabat din 2007, precum și cel al OSCE, în prevenirea conflictelor în regiune;

129.

cere UE să sprijine inițiativele UNRCCA și, sub supravegherea centrului, să se concentreze pe problema apei și să inițieze un dialog între cele cinci țări pentru a rezolva problema poluării transfrontaliere;

130.

solicită Comisiei să analizeze consecințele nefavorabile pe care le-ar putea avea accesul la resursele de apă asupra stabilității și securității în Asia Centrală și să monitorizeze atent toate evoluțiile;

131.

remarcă cu îngrijorare că Raportul anual al SUA pe 2015 privind traficul de ființe umane (27) a plasat Turkmenistanul și Uzbekistanul pe lista țărilor aflate sub observație („Watch List”), ceea ce înseamnă că numărul de victime ale traficului de ființe umane este în creștere; invită coordonatorul antitrafic al UE să sprijine Turkmenistanul și Uzbekistanul în combaterea traficului de ființe umane, care este un afront la adresa demnității umane ce implică adesea teroare psihologică și violență fizică și care trebuie, așadar, eradicat; cere statelor membre să sublinieze acest aspect important în discuțiile pe care le au cu aceste țări;

132.

subliniază importanța cooperării dintre UE și țările din Asia Centrală în prevenirea și combaterea terorismului; este profund preocupat de activitățile organizației extremiste Stat Islamic (SI) care recrutează un număr din ce în ce mai mare de cetățeni din Asia Centrală care, constrânși în parte de marginalizarea politică și de perspectivele economice sumbre, se îndreaptă spre Orientul Mijlociu să lupte sau să sprijine prin diverse mijloace SI, Al-Nusra și alte organizații teroriste și extremiste; recunoaște că, dacă o parte însemnată din cetățenii radicalizați din Asia Centrală se întorc în țările de origine, ei vor constitui un risc la adresa securității și a stabilității în întreaga Asie Centrală, Afganistan, Iran, Rusia, China și India;

133.

încurajează UE să discute cu guvernele din Asia Centrală provocările comune ale recrutării de luptători și suporteri ai Statului Islamic, concentrându-se pe eșecurile politice și administrative, precum promovarea libertății religioase în paralel cu menținerea constituțiilor laice și revizuirea legilor și a politicilor discriminatorii, implementarea de programe de sensibilizare atât pentru bărbați, cât și pentru femei și orientându-se pe asigurarea de locuri de muncă pentru tinerii dezavantajați, acordând prioritate reformelor politice și asigurând o mai bună coordonare între serviciile de securitate, precum și învățând din experiențele europene sau asiatice în domeniul reabilitării și reintegrării radicaliștilor islamiști;

134.

consideră că cooperarea internațională, inclusiv cu Rusia și cu China, este esențială pentru a face față amenințării tot mai mari a radicalizării islamiste în Asia Centrală; invită toți actorii internaționali cu influență în regiune să încurajeze statele din Asia Centrală să depună eforturi comune pentru o mai bună coordonare a cooperării dintre serviciile lor de securitate, inclusiv cu privire la schimbul de informații; subliniază că o astfel de cooperare ar trebui să fie în concordanță cu angajamentele lor internaționale în domeniul drepturilor omului;

135.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației de securitate din nordul Afganistanului și la riscurile unor repercusiuni pentru stabilitatea militară și politică în regiune; salută coerența mai bună existentă între strategiile UE pentru Afganistan și, respectiv, Asia Centrală; subliniază, însă, că este necesară o conexiune mai mare între abordarea UE față de Asia Centrală și cea față de Afganistan, precum și o adaptare a politicilor existente la strategia post-2014 pentru Afganistan; încurajează implicarea Afganistanului în programe care urmăresc stabilitatea și securitatea în regiune; încurajează guvernele statelor din Asia Centrală să își asume un rol mai activ și să se implice într-o cooperare mai largă în direcția stabilității în Afganistan; subliniază că este necesar să se coordoneze la nivel regional strategiile privind securitatea umană, antiterorismul, imigrația și combaterea traficului de droguri;

136.

invită Consiliul, Comisia și SEAE să acorde prioritate în relațiile cu statele din Asia Centrală reformei sectorului de securitate, inclusiv finanțare și pregătire mai bune, promovarea libertății religioase în cadrul constituțiilor laice, aspecte preventive ale combaterii terorismului și eforturi de reabilitare a foștilor jihadiști ca părți ale unei strategii generale față de provocarea islamismului radical; regretă că, deși este nevoie urgent de o reformă a sectorului de securitate (RSS) în țările din Asia Centrală, UE nu a fost capabilă să o integreze în strategia sa; în acest context, salută progresul realizat în Kazahstan ca punct de pornire pentru o reformă la scară regională; invită UE să dezvolte programe SSR pentru Kârgâzstan și, eventual, Tadjikistan, orientându-se spre statul de drept și standardele privind drepturile omului în justiția penală și în poliția civilă;

137.

recunoaște că cele cinci republici din Asia Centrală continuă să realizeze zona liberă de arme nucleare în Asia Centrală;

138.

invită statele membre să ofere o interpretare mai uniformă, să aplice și să respecte cu strictețe cele opt criterii prevăzute în poziția comună a UE din 2008 privind controlul exporturilor de arme; în acest sens, este îngrijorat de nerespectarea acestei poziții comune de către unele firme europene, ca urmare a unor acorduri bilaterale semn\te de o serie de state membre;

139.

solicită statelor membre să înceteze exportul de sisteme de supraveghere intruzive pregătite pentru utilizare către țările din regiune, dacă există suficiente motive să se creadă că aceste sisteme ar fi utilizate împotriva jurnaliștilor, politicienilor și apărătorilor drepturilor omului; invită Comisia să revizuiască sistemul european de control al exporturilor, astfel încât aceste sisteme intruzive să nu ajungă pe mâini greșite;

Aspecte specifice fiecărei țări

140.

subliniază că următoarele puncte dedicate individual fiecărei țări se referă doar la aspectele prioritare și nu sunt, deci, exhaustive;

Kazahstan

141.

subliniază că aprofundarea relațiilor politice și economice ar trebui să aibă la bază valori comune; observă că Kazahstanul este primul partener din Asia Centrală cu care UE a negociat și semnat un acord consolidat de parteneriat și cooperare (EPCA); se așteaptă ca după finalizarea acordului, Kazahstanul să demonstreze un angajament activ și pentru reforme politice și democratice, ca urmare a obligațiilor și angajamentelor sale internaționale; recunoaște „programul în 100 de pași” ca fiind o încercare de realizare a unor reforme urgente în această țară;

142.

subliniază, în acest sens, recomandările Parlamentului din 22 noiembrie 2012 referitoare la negocierile pentru un acord extins de parteneriat și cooperare UE – Kazahstan, care sunt esențiale pentru ca Parlamentul să aprobe încheierea noului acord extins și pentru viitoarea cooperare UE-Kazahstan;

143.

își exprimă îngrijorarea față de deteriorarea crescândă a libertății mijloacelor de informare în masă, a libertății de expresie și a libertății de asociere și de întrunire; reafirmă și subliniază că progresele practice și concrete ale reformelor politice au fost legate de progresele din negocierile pentru noul EPCA; invită Kazahstanul să depună toate eforturile pentru a se asigura că propria legislație respectă standardele Consiliului Europei și că garantează aplicare deplină a libertăților fundamentale, fără a-și impune singură restricții; invită autoritățile din Kazahstan să ia măsuri concrete și efective pentru aplicare a recomandărilor făcute de Raportorul special al ONU pentru libertatea de întrunire pașnică și de asociere, în raportul privind rezultatele misiunii sale în Kazahstan din ianuarie 2015; încurajează Kazahstanul, în acest sens, să își revizuiască și să modifice noile coduri penale în ceea ce privește incriminarea defăimării, deoarece aceasta subminează libertățile fundamentale; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la Legea organizațiilor non-profit, care subminează independența și chiar pune în pericol însăși existența ONG-urilor în Kazahstan și solicită revizuirea acesteia;

144.

reamintește Kazahstanului angajamentele luate față de OSCE cu privire la reformele democratice și îl îndeamnă ca, în virtutea ambițiilor sale de politică externă (ca membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în perioada 2013-2015, ca gazdă a Expoziției Internaționale în 2017 și candidat pentru un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2017-2018), să adopte reforme politice interne consistente;

145.

subliniază că, în conformitate cu concluziile preliminare ale misiunii internaționale de observare a alegerilor OSCE/ODIHR din 20 martie 2016, Kazahstanul este departe de a fi îndeplinit angajamentele luate față de OSCE pentru alegeri democratice, dar s-au remarcat unele progrese; încurajează autoritățile din Kazahstan să adopte măsurile necesare pentru a aplica integral toate recomandările OSCE/ODIHR;

146.

solicită eliberarea tuturor deținuților politici, inclusiv a liderului partidului de opoziție Alga!, Vladimir Kozlov;

147.

recunoaște rolul pozitiv jucat de Kazahstan în găzduirea și facilitarea negocierilor E3+3 cu Iranul din 2013 cu privire la programul nuclear al Iranului, contribuția țării la securitatea nucleară globală și inițiativele privind siguranța și securitatea, inclusiv găzduirea noii bănci internaționale de combustibil nuclear, administrată de AIEA, care va fi operațională în 2017, încercarea sa de mediere în criza dintre Rusia și Ucraina și bunele oficii oferite consultărilor cu opoziția din Siria;

148.

salută faptul că, din 2015, Kazahstanul se află în etapa finală a procesului de aderare la OMC;

Kârgâzstan

149.

regretă regresele înregistrate de Kârgâzstan, țara din regiune de la care UE a avut cele mai mari așteptări legate de concretizarea ambițiilor democratice;

150.

apreciază progresele demonstrate de Kârgâzstan la recentele alegeri parlamentare; recunoaște desfășurarea pașnică a alegerilor și gradul semnificativ mai bun de transparență; salută constatările făcute de misiunea OSCE de monitorizare a alegerilor parlamentare din Kârgâzstan de la 4 octombrie 2015, care a evidențiat gama largă de opțiuni pentru alegători și o campanie electorală competitivă; își exprimă, însă, îngrijorarea cu privire la obligativitatea înregistrării datelor biometrice, ca o condiție prealabilă pentru participarea la vot, care a generat probleme însemnate legate de caracterul incluziv al listei de alegători; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a instaura o democrație parlamentară pe deplin funcțională, în pofida unor prime semne încurajatoare demonstrate de aplicarea de reforme democratice și trecerea la un pluripartitism veritabil în Kârgâzstan, ca una dintre țările pilot pentru sprijinirea democrației de către UE;

151.

salută faptul că Kârgâzstanul a retras proiectul de act legislativ restrictiv privind „agenții străini” și persoanele LGBTI și îi cere să respingă întreaga legislație care discriminează persoanele LGBTI și urmărește societatea civilă;

152.

salută alegerea cu succes a Kârgâzstanului în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului pentru 2016-2018 și îl invită să își folosească constructiv calitatea de viitor membru pentru a soluționa problemele legate de drepturile omului;

153.

îndeamnă Comisia/SEAE să ajute Kârgâzstanul să facă dreptate victimelor ciocnirilor etnice din 2010;

Tadjikistan

154.

îndeamnă Tadjikistanul să își respecte angajamentele internaționale în domeniul drepturilor omului și să protejeze libertatea de întrunire și independența profesiei juridice; atrage atenția asupra situației problematice a mass-mediei după semnarea de către președinte a noului act legislativ în temeiul căruia toate informațiile despre evenimentele oficiale vor fi transmise prin agenția de informații de stat, restricționându-se astfel accesul la alte mijloace media; invită Tadjikistanul să se abțină să intervină nejustificat în activitățile ONG-urilor și să nu pună aplice noua reglementare referitoare la finanțarea ONG-urilor;

155.

își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia de a interzice Partidul Islamic al Renașterii din Tadjikistan, ca urmare tendinței îngrijorătoare de a elimina forțele politice legitime și de a reduce la tăcere vocile critice, sub pretextul unor preocupări privind securitatea; invită autoritățile tadjice să respecte angajamentele luate prin Acordul de pace din 1997 și să adopte măsurile necesare pentru a garanta libertatea de exprimare, pluralismul și un mediu politic liber și deschis;

156.

ia act de concluziile misiunii OSCE/ODHIR de observare a alegerilor parlamentare din 1 martie 2015 din Tadjikistan, care afirmă că alegerile „au avut loc într-un spațiu politic restricționat și nu au reușit să asigure condiții de concurență echitabile pentru candidați”;

157.

continuă să își exprime îngrijorarea cu privire la ineficiența ajutorului pentru dezvoltare al UE în această țară; îndeamnă SEAE/Comisia să acorde prioritate programelor care urmăresc prevenirea torturii în centrele de detenție și libertatea presei în Tadjikistan;

158.

salută aderarea Tadjikistanului la OMC în martie 2013;

Turkmenistan

159.

subliniază că Turkmenistanul este parte la majoritatea acordurilor internaționale importante și, în consecință, are obligația de a respecta și proteja drepturile omului în orice circumstanțe; își exprimă disponibilitatea de a mări sprijinul UE în domeniul principiilor democratice și al statului de drept, în special utilizând la maximum Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, precum și alte mijloace de sprijinire a procesului de reformă în țară;

160.

regretă că, în perioada de raportare, situația pe teren a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu s-a schimbat practic deloc, în pofida unor eforturi legislative în domeniul politic, juridic, economic, social și educativ; consideră că noile reglementări ar trebui analizate de experți internaționali din perspectiva obligațiilor internaționale în domeniul drepturilor omului;

161.

cere VP/ÎR și Comisiei să dialogheze cu autoritățile turkmene și să solicite măsuri concrete pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului și a statului de drept, așa cum prevede articolul 21 din TUE; solicită, de asemenea, să se continue discutarea problemelor legate de drepturile omului la toate nivelurile, în paralel cu dialogul aflat în derulare pe această temă; își reînnoiește apelul către SEAE de a transforma Biroul de legătură din Așgabat într-o delegație de sine stătătoare a UE în Turkmenistan cât de curând posibil, pentru a permite, printre altele, interacțiunea cu societatea civilă și monitorizarea situației drepturilor omului;

162.

subliniază importanța unui dialog continuu pe tema drepturilor omului, în special în ceea ce privește presiunea constantă pentru eliberarea persoanelor deținute din motive politice și dezvăluirea situației celor care au dispărut în închisoare;

163.

recunoaște că intrarea în vigoare a Acordului de parteneriat și cooperare cu Turkmenistanul ar contribui la dezvoltarea întregului potențial al acestei relații;

164.

invită VP/ÎR să onoreze acordul încheiat cu predecesorul său cu privire la mecanismul de monitorizare, care îi permite Parlamentului să fie informat corespunzător de SEAE în privința implementării APC, după intrarea în vigoare a acestuia;

165.

salută angajamentul consolidat recent al Turkmenistanului cu UE în domenii de preocupare reciprocă; a remarcat prezența acestei țări la reuniunea din 2015 a OSCE privind implementarea dimensiunii umane, precum și prezența la nivel înalt a părții turkmene la reuniunea Comitetului mixt în temeiul Acordului comercial interimar din octombrie 2015;

166.

invită Turkmenistanul să înceteze campania actuală de înlăturare a echipamentelor de satelit și de blocare a accesului la anumite site-uri internet și să pună capăt intimidării și hărțuirii jurnaliștilor independenți și a activiștilor societății civile;

Uzbekistan

167.

regretă că UE nu e urmărește efectiv democratizarea Uzbekistanului și își reafirmă speranța că UE va urmări efectiv acest obiectiv în această țară; constată refuzul guvernului uzbec de a adopta reforme semnificative; încurajează VP/ÎR să conceapă o politică prin care UE se angajează critic, condiționat și coerentă față de Uzbekistan;

168.

regretă încălcarea sistematică și curentă a drepturilor și libertăților fundamentale, în pofida adoptării unor acte legislative îmbunătățite în acest domeniu și a ratificării unor instrumente internaționale referitoare la drepturile omului; îndeamnă autoritățile uzbece să ia măsuri consistente pentru a răspunde îngrijorărilor exprimate de raportorul special al ONU pentru probleme de tortură, Comitetul contra torturii și Comitetul pentru Drepturile Omului și să aplice efectiv toate recomandările acestora;

169.

insistă ca autoritățile din Uzbekistan să-i elibereze pe toți cei care au fost închiși ca represalii pentru exercitarea pașnică a libertății de exprimare, asociere și întrunire și subliniază necesitatea prevenirii și a investigării cazurilor de tortură în închisoare; își exprimă îngrijorarea cu privire la prelungirile arbitrare a sentințelor cu închisoarea; invită autoritățile uzbece să permită ONG-urilor independente din domeniul drepturilor omului să își desfășoare activitatea fără restricții;

170.

salută progresele făcute în eliminarea muncii copiilor și, în special, interdicția guvernului în acest sens; reamintește importanța unei monitorizări independente a aplicării acestei interdicții; reafirmă necesitatea de a elimina munca forțată în timpul recoltării anuale a bumbacului și în același timp, încurajează guvernul să își mențină angajamentul de a continua eforturile concrete, cum ar fi planurile de acțiune, pentru eliminarea muncii forțate, în conformitate cu recomandările OIM și ale Băncii Mondiale;

171.

reamintește că Parlamentul European a hotărât să nu aprobe încheierea protocolului la APC UE-Uzbekistan care extinde prevederile acordului la comerțul bilateral cu textile până când nu se confirmă că au fost implementate reforme concrete cu rezultate substanțiale, asigurându-se totodată că practica muncii forțate, în plus față de munca copiilor este efectiv pe cale de a fi eradicată în Uzbekistan;

172.

consideră, în această privință, că o parte din ajutorul anterior pentru dezvoltare acordat de UE pentru Uzbekistan, inclusiv pentru consolidarea capacităților parlamentului, a fost greșit direcționat și ar trebui, în schimb, redirecționat spre domenii mai importante, precum dezvoltarea rurală și managementul mediului și al apei;

173.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la activitățile Mișcării Islamice din Uzbekistan, care și-a declarat devotamentul față de Statul Islamic în august 2015 și a recrutat mii de jihadiști în Asia Centrală;

o

o o

174.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Reprezentantului special al UE pentru Asia Centrală, precum și guvernelor și parlamentelor din Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.


(1)  JO C 184 E, 6.8.2009, p. 49.

(2)  JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91.

(3)  JO L 255, 30.9.2015, p. 68.

(4)  JO L 255, 30.9.2015, p. 27.

(5)  JO C 332 E, 15.11.2013, p. 28.

(6)  JO C 419, 16.12.2015, p. 153.

(7)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.

(8)  JO C 434, 23.12.2015, p. 111.

(9)  JO C 434, 23.12.2015, p. 87.

(10)  JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.

(11)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.

(12)  JO C 434, 23.12.2015, p. 24.

(13)  JO C 74 E, 13.3.2012, p. 12.

(14)  JO C 419, 16.12.2015, p. 159

(15)  JO C 251 E, 31.8.2013, p. 93.

(16)  JO C 45, 5.2.2016, p. 85.

(17)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0008.

(18)  Texte adoptate, P7_TA(2013)0426.

(19)  JO C 351 E, 2.12.2011, p. 92.

(20)  JO C 81 E, 15.3.2011, p. 80.

(21)  JO C 224 E, 19.8.2010, p. 12.

(22)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0040.

(23)  JO C 168 E, 14.6.2013, p. 195.

(24)  JO C 36, 29.1.2016, p. 126.

(25)  Statistica Băncii Mondiale 2012.

(26)  Statistica Băncii Mondiale pe o perioadă de cinci ani (2011-2015).

(27)  Redactat de Departamentul de Stat al SUA.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/142


P8_TA(2016)0122

Epidemia cauzată de virusul Zika

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la epidemia cauzată de virusul Zika (2016/2584(RSP))

(2018/C 058/14)

Parlamentul European,

având în vedere Declarația din 1 februarie 2016 a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind declararea epidemiei cauzate de virusul Zika drept urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice,

având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (1),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2020-2014) – Orizont 2020 (2),

având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind epidemia cauzată de virusul Zika (O-000030/2016 – B8-0119/2016),

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 1 februarie 2016, OMS a declarat epidemia cauzată de virusul Zika drept urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice;

B.

întrucât virusul Zika este un virus emergent transmis de țânțari, care a fost identificat pentru prima dată în 1947 la maimuțele rhesus din pădurea Zika din Uganda, cu ajutorul unei rețele de monitorizare a febrei galbene silvatice;

C.

întrucât sporadic s-au înregistrate epidemii cauzate de virusul Zika în două regiuni europene, Martinica și Guyana Franceză, precum și în Africa, cele două Americi, Asia și Pacific și întrucât au fost detectate cazuri de contaminare în Europa, în special în teritoriile de peste mări Guadelupa și Saint-Martin;

D.

întrucât, în 2007, virusul Zika a părăsit pentru prima dată zona sa endemică tradițională și a provocat o epidemie pe insula Yap din Statele Federate ale Microneziei, urmată de o epidemie generalizată în Polinezia Franceză în perioada 2013-2014, care s-a extins ulterior în mai multe țări din Oceania, inclusiv Noua Caledonie și Insulele Cook; întrucât, deși s-a considerat în general că virusul Zika provoacă doar simptome ușoare la oameni, epidemia din Polinezia Franceză a dezvăluit potențialul virusului de a provoca complicații neurologice (de exemplu sindromul Guillain-Barré și meningoencefalită);

E.

întrucât, potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), cea mai mare parte a infecțiilor rămân asimptomatice (aproximativ 80 %);

F.

întrucât cea mai mare epidemie cauzată de virusul Zika s-a înregistrat în Brazilia, în special în nord-estul Braziliei;

G.

întrucât, în noiembrie 2015, Ministerul Sănătății din Brazilia a declarat drept urgență de sănătate publică neobișnuita creștere a numărului de copii născuți cu microcefalie în statul Pernambuco în cursul anului 2015; întrucât această creștere frapantă este evidentă în principal în cazul celor mai grave forme de microcefalie, însă, potrivit anumitor relatări, prevalența formelor mai ușoare ale bolii era extrem de ridicată chiar cu câțiva ani înainte de epidemia din 2015;

H.

întrucât ciclul de viață al țânțarilor depinde de climă, habitat și biodiversitate și întrucât răspândirea țânțarilor este facilitată de factori umani, cum ar fi schimbările climatice, habitatele acvatice create de om, despăduririle, urbanizarea și lipsa canalizării, deșeurile urbane, conflictele și călătoriile;

I.

întrucât răspândirea virusului Zika a scos în evidență inegalitățile existente în țările afectate, inclusiv în ceea ce privește sistemele de sănătate publică și condițiile de trai, afectând în mod disproporționat membrii cei mai săraci ai societății, care trăiesc adesea lângă surse deschise de apă și nu dispun de mijloace adecvate pentru a preveni și a combate boala; întrucât femeile reprezintă în continuare cea mai mare parte a populației sărace a lumii, fiind deosebit de expuse ca principala parte responsabilă în gospodărie pentru alimente, apă potabilă, igienă și creșterea copiilor cu simptome asociate microcefaliei, situație care poate necesita resurse financiare suplimentare, în special atunci când nu există structuri de asistență adecvate sau la prețuri accesibile;

J.

întrucât au fost raportate cazuri importate de infecție cu virusul Zika în mai multe țări europene; întrucât, la 11 februarie 2016, ECDC a semnalat un caz de microcefalie detectat la o femeie gravidă din Slovenia, care a contractat o infecție similară celei provocate de virusul Zika în timpul sarcinii, într-un moment când se afla în Brazilia;

K.

întrucât, începând cu 9 februarie 2016, nu s-a mai semnalat niciun caz de transmitere autohtonă a virusului Zika pe continentul european, însă câteva cazuri au fost semnalate în regiunile europene ultraperiferice;

L.

întrucât apariția virusului a fost asociată cu clustere de cazuri de microcefalie și cu alte afecțiuni neurologice, inclusiv cazuri de sindrom Guillain-Barré; întrucât, la 1 februarie 2016, OMS a declarat că există o suspiciune puternică privind o relație cauzală între infecția cu virusul Zika în timpul sarcinii și microcefalie, dar care nu a fost încă dovedită științific;

M.

întrucât, pe baza unui număr tot mai mare de cercetări preliminare, există consensul științific că virusul Zika este una dintre cauzele microcefaliei (3), o condiție care afectează celulele fetale ce formează creierul (4), duce la nașterea unor bebeluși cu cranii neobișnuit de mici și în majoritatea cazurilor la întârzierea dezvoltării creierului și pare să poată afecta fetusul pe întreaga durată a sarcinii (5), și reprezintă, de asemenea, o cauză a sindromului Guillain-Barré; întrucât incertitudinea privind sănătatea fetușilor, precum și incertitudinea privind mecanismele de transmisie, plasează femeile și adolescentele, îndeosebi femeile însărcinate și familiile lor, într-o poziție extrem de dificilă, în special în ceea ce privește starea lor de sănătate și implicațiile pe termen lung pentru gospodărie, și întrucât aceste incertitudini nu ar trebui în niciun caz să fie folosite pentru a amâna deciziile și acțiunile urgente necesare pentru a soluționa această criză;

N.

întrucât există mai multe cauze posibile ale microcefaliei, însă adesea cauza rămâne necunoscută și întrucât, în lipsa unui tratament specific pentru microcefalie, existența unei echipe multidisciplinare pentru a evalua și a îngriji bebelușii și copiii cu microcefalie este importantă, intervenția timpurie prin programe de stimulare și de joacă poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării, iar consilierea familială și sprijinul pentru părinți sunt, de asemenea, foarte importante;

O.

întrucât clusterul de cazuri de microcefalie din Brazilia a fost asociat de cercetătorii argentinieni și brazilieni cu larvicidul piriproxifen, care în 2014 a fost introdus în sursele de apă potabilă din zonele afectate din Brazilia; întrucât, ca reacție la această posibilă asociere, contrar avizului Ministerului Sănătății și în conformitate cu principiul precauției, administrația locală din Rio Grande do Sul, un stat din sudul Braziliei, a suspendat utilizarea larvicidului începând cu 13 februarie 2016;

P.

întrucât dintre cele 4 783 de cazuri de microcefalie raportate începând din octombrie 2015, peste 700 nu s-au confirmat;

Q.

întrucât dintre cei 404 sugari cu microcefalie confirmată, numai 17 au fost testați pozitiv pentru virusul Zika;

R.

întrucât virusul Zika s-a răspândit în teritoriile europene de peste mări începând din 2013;

S.

întrucât există riscul ca transmiterea prin vectori locali să se împământenească în Europa în timpul verii anului 2016;

T.

întrucât în prezent nu este disponibil niciun tratament sau vaccin specific, însă întrucât societatea indiană Bharat Biotech a anunțat la 3 februarie 2016 că dispune de două vaccinuri experimentale în curs de dezvoltare, un vaccin recombinant și un vaccin inactivat care a ajuns în etapa de testare preclinică pe animale;

U.

întrucât virusul Zika poate fi transmis pe cale sexuală (6), (7), iar OMS a declarat că transmiterea pe cale sexuală este destul de comună (8);

V.

întrucât au fost raportate și cazuri de transmitere a virusului Zika legate de transfuzii de sânge;

W.

întrucât transmiterea transfrontalieră a infecției cu virusul Zika prin intermediul călătorilor infectați și al comerțului mondial reprezintă o amenințare reală,

1.

observă că virusul Zika se transmite în principal la om prin înțepătura unui țânțar infectat din genul Aedes, în principal Aedes aegypti în regiunile tropicale, și că este vorba despre același țânțar care transmite denga, virusul Chikungunya și febra galbenă;

2.

constată că, potrivit evaluării ECDC, întrucât nu există nici tratamente, nici vaccinuri, iar țânțarii care transmit virusul Zika înțeapă atât în interior, cât și în exterior, mai ales în timpul zilei, prevenirea se bazează în prezent pe măsuri personale de protecție precum portul cămășilor cu mâneci lungi și al pantalonilor lungi tratați cu permetrin (în special în orele când tipul de țânțar care transmite virusul Zika este cel mai activ) și dormitul sau odihna în încăperi climatizate sau ecranate, ori utilizarea de plase de țânțari;

3.

subliniază importanța stabilirii unor planuri de comunicare la scara cea mai potrivită pentru a sensibiliza populația și a promova un comportament adecvat cu scopul de a se evita înțepăturile țânțarilor;

4.

salută monitorizarea continuă a situației de către ECDC; invită ECDC să își actualizeze periodic evaluările riscurilor și rapoartele epidemiologice; consideră că ECDC ar trebui să instituie un comitet de experți în boli transmisibile tropicale pentru a coordona și a monitoriza eficient toate măsurile care trebuie luate în UE;

5.

salută decizia Comisiei de a mobiliza 10 milioane EUR pentru cercetarea legată de virusul Zika și recomandă axarea pe cazurile de malformații congenitale grave ale creierului din întreaga Americă Latină și pe legătura suspectată dintre acestea și infecțiile cu virusul Zika; se întreabă totuși dacă această sumă este proporțională cu provocarea de natură științifică majoră pe care o reprezintă contribuția la înțelegerea bolii provocate de acest virus și a complicațiilor sale la nivel neurologic, precum și dezvoltarea unor teste de diagnosticare și a unui tratament pentru această boală;

6.

observă că virusul Zika a fost semnalat în 28 de țări și are consecințe care pot schimba viețile oamenilor, în special ale femeilor tinere și sărace, mare parte dintre acestea trăind în regiunile cel mai puțin dezvoltate ale țărilor respective; subliniază, având în vedere probabila răspândire în continuare a bolii, că lecțiile învățate în urma crizei provocate de epidemia de Ebola de anul trecut trebuie să fie puse în practică rapid de către comunitatea internațională;

7.

subliniază că cercetarea ar trebui să se concentreze în principal pe măsuri de prevenire pentru a se evita răspândirea virusului, precum și pe tratamente; solicită orientarea cercetării legate de virusul Zika pe trei direcții: investigarea suspiciunilor puternice cu privire la legătura dintre virusul Zika și malformațiile congenitale ale creierului, dezvoltarea de tratamente și de vaccinuri, precum și dezvoltarea de teste pentru diagnosticarea rapidă și eficientă;

8.

subliniază necesitatea continuării cercetărilor asupra posibilei legături dintre microcefalie și larvicidul piriproxifen, având în vedere faptul că nu există nicio dovadă științifică care să nege această legătură;

9.

subliniază că cercetarea nu ar trebui să neglijeze alte cauze ale microcefaliei, posibile și complementare;

10.

subliniază posibilitățile suplimentare de finanțare disponibile în cadrul programului Orizont 2020 și al celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetarea legată de dezvoltarea de vaccinuri pentru malarie și bolile infecțioase neglijate, printre care se numără și Zika;

11.

solicită Comisiei să se asigure că, dacă se vor cheltui fonduri publice UE pentru cercetare, nu se vor aplica drepturi de proprietate intelectuală rezultatelor cercetării, iar în cazul produselor astfel elaborate se va garanta accesibilitatea prețurilor pentru pacienți;

12.

invită Comisia să propună măsuri specifice pentru regiunile europene în care virusul Zika s-a răspândit deja, pentru a eradica toți posibilii vectori de transmitere în aceste regiuni, pentru a sprijini persoanele deja infectate, în special femeile însărcinate și pentru a evita o propagare mai largă în regiunile respective și în restul continentului european;

13.

invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune pentru a preveni răspândirea virusului în Europa și pentru a ajuta statele membre și țările terțe să combată această epidemie în regiunile cele mai afectate (în special în Caraibe, America Centrală și America de Sud); consideră că un astfel de plan ar trebui să includă distribuirea țintită și suficientă de bariere mecanice gratuite, cum ar fi plasele (pentru a evita înțepăturile țânțarilor) și prezervativele (pentru a evita transmiterea pe cale sexuală); invită Comisia să elaboreze un protocol de gestiune care să îi vizeze pe cetățenii care ar putea fi expuși riscului de a transmite mai departe infecția cu virusul Zika din cauza contextului lor epidemiologic, cu scopul de a întrerupe efectiv lanțul transmiterii sexuale și prin sânge cu ajutorul depistării precoce;

14.

subliniază necesitatea unei abordări atente la dimensiunea de gen atunci când se discută finanțarea și estimarea nevoilor laboratoarelor, având în vedere complexitatea testării și dezvoltării unor vaccinuri sigure, eficace, abordabile și furnizabile pentru femeile însărcinate, care sunt adesea excluse la începutul studiilor clinice; îndeamnă donatorii de fonduri să fie realiști în ceea ce privește costurile prevăzute pentru dezvoltarea acestor vaccinuri, inclusiv la alocarea fondurilor UE pentru cercetare, și să acorde prioritate siguranței femeilor și fetelor;

15.

subliniază că virusul Zika a scos în evidență reacțiile deficitare ale sistemelor de sănătate publică, în special la nivel de asistență medicală primară, precum și problemele asociate furnizării serviciilor și a drepturilor în materie de sănătate a reproducerii către femeile și fetele din țările afectate, în special cu privire la acordarea de informații și de asistență medicală pe perioada sarcinii și ulterior, precum și la prevenirea și întreruperea sarcinilor, deși oficialii guvernamentali din aceste țări le-au recomandat femeilor să își amâne sarcinile până când se vor cunoaște mai multe lucruri despre virusul Zika;

16.

recunoaște necesitatea de a consolida capacitatea laboratoarelor de a confirma cazurile suspectate de infecție cu virusul Zika în UE/SEE pentru a diferenția infecțiile cu virusul Zika de alte infecții arbovirale (de exemplu denga și virusul Chikungunya); invită statele membre și Comisia să coordoneze cercetarea între laboratoarele care efectuează cercetări cu privire la virusul Zika și să promoveze crearea de astfel de laboratoare în statele membre în care nu există încă;

17.

solicită UE și statelor membre să propună strategii care să sprijine conectarea producătorilor de vaccinuri, a centrelor de prevenire și control al bolilor, precum și a altor agenții naționale și de stat din domeniul sănătății publice și a furnizorilor de servicii de sănătate pentru a promova schimbul de date și analize statistice;

18.

subliniază importanța de a-i sensibiliza pe medicii obstetricieni, pediatri și neurologi cu privire la necesitatea testării infecțiilor cu virusul Zika la pacienții care au călătorit în Brazilia și alte țări afectate începând cu 2014 și la cei care prezintă malformații congenitale ale sistemului nervos central, microcefalie și sindromul Guillain-Barré;

19.

constată cu îngrijorare că în multe dintre țările afectate, sarcina nu reprezintă pur și simplu o alegere, în special în țările unde ratele violenței sexuale se mențin constant la un nivel ridicat; invită UE să sprijine țările afectate în vederea asigurării accesului universal la asistență medicală primară, inclusiv la îngrijiri prenatale și postnatale, precum și la testele de diagnosticare a virusului Zika, și invită UE să sprijine guvernele țărilor afectate în vederea furnizării de informații și a unui pachet de asistență cuprinzătoare în domeniul sănătății sexuale și reproductive, inclusiv servicii de planificare familială, cu accent pe accesul tuturor femeilor și adolescentelor la o serie de metode contraceptive de înaltă calitate, precum și pe accesul la avorturi în condiții de siguranță pentru a combate creșterea numărului de avorturi în condiții improprii de la începutul epidemiei, și, în acest context, să lanseze dialogul necesar cu țările partenere cu privire la contracepție și la drepturile femeilor și fetelor;

20.

subliniază că, până în momentul de față (10 februarie 2016), 25 de țări din UE/SEE, SUA și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor au informat femeile gravide și femeile care încearcă să rămână însărcinate să își amâne deplasările în regiunile afectate de virusul Zika;

21.

întrucât în prezent nu există niciun tratament, vaccin sau profilaxie care să ofere protecție împotriva infecției cu virusul Zika și dat fiind riscul ca transmiterea prin vectori locali să se împământenească în Europa în timpul verii anului 2016, invită Comisia să efectueze fără întârziere o analiză a insecticidelor din perspectiva sănătății umane și a eficacității împotriva țânțarilor, care reprezintă un vector al infecției; invită, de asemenea, Comisia să coordoneze un set de orientări de prevenire care să fie puse în aplicare de autoritățile naționale în vara aceasta;

22.

constată că a fost publicat un algoritm de testare pentru femeile însărcinate care se întorc dintr-o zonă unde virusul Zika continuă să se răspândească; subliniază, cu toate acestea, că un aspect care nu a fost încă abordat de către autoritățile de sănătate îl constituie prezența îndelungată a virusului Zika în spermă și transmiterea documentată a virusului Zika pe cale sexuală, fapt care poate avea consecințe pentru bărbații care se întorc din regiunile unde se înregistrează cazuri de transmitere; consideră că, întrucât infecțiile asimptomatice sunt frecvente, bărbații ar trebui să fie sfătuiți să utilizeze prezervative după întoarcerea din regiunile unde se înregistrează cazuri de transmitere până la prezentarea unor date concludente privind importanța acestui mod de transmitere;

23.

ca urmare a recomandărilor OMS privind prevenirea în țările europene, invită Comisia și statele membre să îmbunătățească semnificativ monitorizarea speciilor invazive de țânțari și să amelioreze controlul țânțarilor prin eliminarea ariilor de reproducere (cum ar fi bălțile) și prin planificarea de pulverizări cu insecticide în caz de epidemie, precum și să îmbunătățească ratele de dezinfectare a mărfurilor, a vehiculelor de transport de marfă, precum și a cabinelor și a compartimentelor pentru pasageri ale aeronavelor care vin din țările afectate;

24.

invită UE și ambasadele statelor membre să furnizeze informații și sprijin cetățenilor UE care trăiesc și călătoresc în zonele afectate;

25.

invită UE și companiile aeriene din țările terțe să efectueze dezinsecții corespunzătoare și temeinice ale aeronavelor provenind din zonele afectate;

26.

solicită UE să se consulte cu statele membre și cu țările terțe (administrațiile naționale, regionale și locale) cu experiență în monitorizarea, sensibilizarea, prevenirea și/sau combaterea genului de țânțari Aedes – cum ar fi administrația regională din Madeira și primăria orașului Funchal, care au o experiență de peste 10 ani în acest sens, precum și regiunile ultraperiferice și teritoriile de peste mări franceze, care au o experiență îndelungată în legătură cu bolile emergente cu transmitere prin vectori și, în special, virusul Zika – pentru a elabora o strategie de combatere a virusului Zika;

27.

subliniază necesitatea unei abordări coordonate la nivelul UE și la nivel internațional pentru a combate această epidemie; salută, în acest context, lansarea Corpului Medical European și consideră că acesta este relevant pentru contribuția sa la mobilizarea echipelor și a echipamentelor medicale și de sănătate publică pentru a combate virusul Zika, dacă va fi necesar; invită, de asemenea, Comisia să prezinte de urgență o strategie orizontală a UE privind sănătatea globală care să vizeze realizarea noului cadru de dezvoltare durabilă și a obiectivelor acestuia;

28.

invită Comisia, în cooperare cu alți parteneri, să contribuie la monitorizarea răspândirii virusului Zika și în țările în curs de dezvoltare și ca, în cooperare cu țările afectate, să integreze în programele naționale de dezvoltare existente măsuri adecvate de consolidare a capacităților în materie de sănătate, de formare a personalului sanitar, de supraveghere epidemiologică, de educare și mobilizare a comunităților, precum și de controlare a populațiilor de țânțari;

29.

subliniază necesitatea ca orice propunere să se bazeze pe o gamă largă de studii epidemiologice care să acopere nu numai efectele virusului Zika, ci și alte cauze ale acestor efecte;

30.

solicită statelor membre să crească gradul de informare al personalului medical și al centrelor de medicina călătoriei cu privire la evoluția epidemiei cauzate de virusul Zika și la controlul vectorilor avut în vedere de autorități în zonele afectate, astfel încât să țină cont de infecțiile cu virusul Zika la stabilirea diagnosticului lor diferențial pentru rezidenți și călătorii care vin din aceste zone și să se pregătească pentru eventuala punere în carantină a călătorilor suspectați de virusul Zika pentru a preveni transmiterea autohtonă; invită autoritățile naționale din domeniul sănătății să organizeze o campanie de informare coordonată de ECDC, cu scopul de a-i informa și a-i liniști pe cetățenii europeni și de a evita alarmele inutile;

31.

invită Comisia și statele membre să își sporească vigilența în ceea ce privește detectarea timpurie a cazurilor de infecție cu virusul Zika importate în UE, inclusiv în țările și teritoriile de peste mări ale UE și în regiunile ultraperiferice ale UE, în special în cazul prezenței vectorilor sau a vectorilor potențiali, pentru a reduce riscul de transmitere autohtonă; recunoaște, în plus, că există riscul răspândirii virusului Zika în regiunile cu climă temperată infestate cu țânțari Aedes (inclusiv regiuni din America de Nord și Europa) care ar duce la transmiterea autohtonă, deși riscul respectiv este probabil redus, depinzând de variațiile sezoniere;

32.

subliniază importanța accesului la servicii de sănătate cuprinzătoare pentru a combate boala cauzată de virusul Zika;

33.

sprijină apelurile Organizației Națiunilor Unite (9) de a se abroga legile și politicile care restricționează accesul la sănătatea și drepturile sexuale și reproductive încălcând standardele internaționale și se alătură intenției ONU de a garanta că răspunsurile în materie de sănătate publică respectă drepturile omului, în special în domeniul sănătății și al drepturilor conexe;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Organizației Mondiale a Sănătății.


(1)  JO L 293, 5.11.2013, p. 1.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 104.

(3)  http://www.who.int/features/qa/zika/en/

(4)  http://www.nature.com/news/zika-highlights-role-of-controversial-fetal-tissue-research-1.19655

(5)  Brasil, P. et al. N. Eng. J. Med. http://dx.doi.org/10.1056/NEJMoa1602412 (2016).

(6)  http://www.dallascounty.org/department/hhs/press/documents/PR2-2-16DCHHSReportsFirstCaseofZikaVirusThroughSexualTransmission.pdf

(7)  https://www.rt.com/news/333855-zika-sex-case-france/

(8)  http://www.reuters.com/article/us-health-zika-qanda-factbox-idUSKCN0X22TY

(9)  http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=53173#.VswcHE32aUk


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/148


P8_TA(2016)0123

Situația din Polonia

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la situația din Polonia (2015/3031(RSP))

(2018/C 058/15)

Parlamentul European,

având în vedere tratatele Uniunii Europene, în special articolele 2, 3, 4 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (ECHR),

având în vedere dezbaterea Parlamentului din 19 ianuarie 2016 privind situația din Polonia,

având în vedere avizul Comisiei de la Veneția din 12 martie 2016 cu privire la modificările din 22 decembrie 2015 aduse legii din 25 iunie 2015 privind Curtea Constituțională din Polonia,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât respectarea statului de drept, a democrației, a drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a valorilor și principiilor prevăzute în tratatele UE și în instrumentele internaționale privind drepturile omului sunt obligații care revin Uniunii și statelor sale membre și care trebuie respectate;

B.

întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE, UE se întemeiază pe respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, valori care sunt comune statelor membre și care trebuie respectate atât de UE, cât și de fiecare stat membru în toate acțiunile lor;

C.

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din TUE, Uniunea trebuie să respecte egalitatea statelor membre în fața tratatelor, precum și identitatea lor națională;

D.

întrucât, conform articolului 4 alineatul (3) din TUE, în virtutea principiului cooperării reale, Uniunea și statele membre trebuie să se respecte și să se ajute reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate;

E.

întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

F.

întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației, este unul dintre principiile fondatoare ale UE și funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă că statele membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, după cum prevede Carta drepturilor fundamentale și CEDO;

G.

întrucât un sistem judiciar eficient, independent și imparțial este esențial pentru statul de drept și pentru a garanta protecția drepturilor fundamentale și a libertăților civile pentru cetățenii Europei;

H.

întrucât Curtea Constituțională a fost creată ca unul dintre elementele centrale care asigură echilibrul între puteri în democrația constituțională și statul de drept din Polonia;

I.

întrucât evenimentele recente din Polonia, în special disputele juridice și politice privind componența Curții Constituționale și noile norme de funcționare (vizând printre altele examinarea cauzelor și ordinea acestora, ridicarea pragului pentru cvorumul de prezență și majoritățile necesare pentru a adopta deciziile Curții) au dat naștere la îngrijorări legate de capacitatea Curții Constituționale de a sprijini respectarea Constituției și de a garanta respectarea statului de drept;

J.

întrucât Comisia de la Veneția a afirmat clar că Curtea Constituțională nu își poate îndeplini rolul de garant al supremației Constituției Poloniei deoarece nu este publicată hotărârea Curții din 9 martie 2016 și, prin urmare, hotărârea nu poate intra în vigoare, iar acest lucru subminează statul de drept; întrucât Comisia de la Veneția a avertizat că paralizarea Curții ar afecta democrația, drepturile omului și statul de drept;

K.

întrucât măsurile luate de guvernul polonez și de președintele Republicii Polonia în ceea ce privește Curtea Constituțională reprezintă un risc pentru democrația constituțională;

L.

întrucât, ca urmare a dezbaterii orientative din 13 ianuarie 2016, Comisia a decis să deschidă un dialog structurat în Cadrul pentru consolidarea statului de drept, trimițând guvernului polonez o scrisoare în care se cereau clarificări privind situația din Polonia;

M.

întrucât Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, va colecta și analiza acum toate informațiile relevante și va vedea dacă există dovezi clare pentru o amenințare sistemică a statului de drept;

N.

întrucât Cadrul pentru consolidarea statului de drept a fost conceput pentru a face față amenințărilor sistemice ale statului de drept, mai ales în situațiile care nu pot fi rezolvate eficient prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și atunci când „mecanismele de protecție ale statului de drept” existente la nivel național nu par a fi în măsură să facă față cu succes acestor amenințări;

O.

întrucât actuala constituție a Poloniei, adoptată în 1997, garantează separarea puterilor în stat, pluralismul politic, libertatea presei și libertatea de exprimare și dreptul la informare;

P.

întrucât, pe lângă criza constituțională, mai există și alte aspecte care constituie motive serioase de îngrijorare pentru Parlamentul European, în măsura în care acestea ar putea constitui încălcări ale dreptului european și ale drepturilor fundamentale, inclusiv ale drepturilor femeilor; întrucât aceste acțiuni ale guvernului polonez trebuie atent monitorizate de instituțiile europene,

1.

consideră că este crucial să se garanteze respectarea în totalitate a valorilor europene comune enunțate la articolul 2 din TUE;

2.

consideră că toate statele membre trebuie să respecte în totalitate dreptul UE în practicile lor legislative și administrative și că întreaga legislație, inclusiv dreptul primar al oricărui stat membru sau țară candidată, trebuie să reflecte și să adere la valorile europene fundamentale, și anume principiile democratice, statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale;

3.

este profund îngrijorat că paralizarea efectivă a Curții Constituționale din Polonia reprezintă un pericol pentru democrație, drepturile omului și statul de drept;

4.

îndeamnă guvernul polonez să respecte, să publice și să aplice integral și fără întârziere hotărârea Curții Constituționale din 9 martie 2016 și să pună în aplicare hotărârile din 3 și 9 decembrie 2015;

5.

invită guvernul polonez să aplice în totalitate recomandările Comisiei de la Veneția; împărtășește opinia Comisiei de la Veneția care a afirmat că Constituția poloneză și standardele europene și internaționale impun respectarea hotărârilor pronunțate de o curte constituțională;

6.

salută vizita recentă a dlui Timmermans, vicepreședintele Comisiei, în Polonia și intervenția sa la reuniunea Comisiei din 6 aprilie 2016 dedicată lansării unui dialog pentru a găsi o soluție la situația actuală, care să aibă la bază respectarea deplină a cadrului constituțional, ceea ce înseamnă publicarea și aplicarea a hotărârilor Curții Constituționale; se declară îngrijorat de posibilitatea de a avea două sisteme juridice, ceea ce ar conduce la incertitudine juridică;

7.

sprijină decizia Comisiei de a lansa un dialog structurat în baza Cadrului pentru consolidarea statului de drept, care ar trebui să clarifice dacă există o amenințare sistemică la valorile democratice și statul de drept în Polonia; salută asigurările oferite de Comisie că dialogul cu autoritățile poloneze se va desfășura imparțial, pe baza unor date concrete și într-o manieră cooperantă; invită Comisia ca, în cazul în care guvernul polonez nu respectă recomandările Comisiei de la Veneția pe parcursul dialogului structurat, să activeze cea de a doua etapă a procedurii legate de statul de drept, să activeze „recomandarea privind statul de drept” și să sprijine Polonia să găsească soluții pentru a întări statul de drept;

8.

subliniază, însă, că toate măsurile care urmează să fie luate trebuie să respecte competențele UE și ale statelor sale membre, conform tratatelor și principiului subsidiarității;

9.

invită Comisia să informeze regulat și temeinic Parlamentul, cu privire la analizele sale, progresele realizate și acțiunile întreprinse;

10.

își exprimă speranța că dialogul structurat dintre guvernul polonez și Comisie va conduce, de asemenea, la revizuirea altor decizii ale guvernului polonez care au provocat îngrijorări privind legalitatea și impactul posibil asupra drepturilor fundamentale;

11.

așteaptă din partea Comisiei să monitorizeze toate statele membre în același mod în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, evitându-se astfel, standardele duble și să informeze Parlamentul cu privire la aceste aspecte;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și președintelui Republicii Poloniei.


Joi, 14 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/151


P8_TA(2016)0128

Pakistan, în special atacul de la Lahore

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Pakistan, în special atacul din Lahore (2016/2644(RSP))

(2018/C 058/16)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Pakistan,

având în vedere declarația Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, din 27 martie 2016, privind atacul din Lahore, Pakistan,

având în vedere declarația făcută de Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis, la 29 octombrie 2014,

având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, din 27 martie 2016 referitoare la atacurile cu bombe din Pakistan și la atacul asupra Universității Bacha Khan, din 21 ianuarie 2016,

având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 28 martie 2016 privind atacurile teroriste din Lahore, Pakistan,

având în vedere rapoartele Raportorului Special al ONU pentru libertatea de religie sau convingeri,

având în vedere raportul Raportorului special al ONU pentru chestiuni privind minoritățile, Rita Izsák-Ndiaye referitoare la „discursurile de incitare la ură și ura împotriva minorităților în mass-media”, din 5 ianuarie 2015,

având în vedere declarația câștigătoarei Premiului Nobel pentru pace și a premiului Saharov, Malala Yousafzai, făcută la 27 martie 2016,

având în vedere raportul Raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și avocaților, Gabriela Knaul, din 4 aprilie 2013, precum și raportul Grupului de lucru al ONU pentru disparițiile forțate sau involuntare din 26 februarie 2013 privind misiunea sa în Pakistan,

având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

având în vedere semnarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și a Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale;

având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, revizuite la 12 aprilie 2013,

având în vedere concluziile Consiliului privind Pakistanul din 20 iulie 2015,

având în vedere Planul de angajament pe cinci ani UE-Pakistan din martie 2012, care conține o serie de priorități cum sunt buna guvernare și dialogul privind drepturile omului, precum și cel de al doilea Dialog strategic UE-Pakistan din 25 martie 2014, strâns legat de acesta,

având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau a convingerilor,

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (1),

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 27 martie 2016, la un parc de joacă din Gulshan-e-Iqbal din Lahore, un atentat sinucigaș cu bombă a omorât peste 73 de persoane, rânind alte 300, inclusiv un număr mare de femei și copii; întrucât grupul terorist islamist Jamaat-ul-Ahrar a revendicat atacul, declarând că a fost intenționat direcționat împotriva creștinilor; întrucât, cu toate acestea, cele mai multe dintre persoanele rănite și ucise au fost musulmani și toți erau pakistanezi;

B.

întrucât, în momentul atacului terorist, aveau loc demonstrații violente la Islamabad, unde susținătorii lui Mumtaz Qadri, ucigașul condamnat al guvernatorului Salman Taseer, cereau executarea lui Asia Bibi, o femeie acuzată de blasfemie și condamnată la moarte, care fusese apărată în instanță de guvernatorului Taseer; întrucât zeci de mii de persoane au participat la funeraliile lui Qadri după ce acesta a fost spânzurat, comemorându-l ca erou, iar fotografiile sale circulând pe platformele de socializare întrucât judecătorul care l-a condamnat prima dată pe Qadri a trebuit să fugă din țară după ce a primit amenințări cu moartea;

C.

întrucât unele grupuri extremiste își pot dezvolta libere ideologia și activitățile, cum ar fi anumite sindicate ale studenților din universități și Forumul avocaților Khatm-e-Nubuwwat, care se pare că este forța din spatele creșterii numărului de urmăriri penale pentru acuzații de blasfemie în instanțele din Pakistan și care se opune oricărei încercări a legiuitorilor de a reforma legislația respectivă;

D.

întrucât creștinii și alte minorități se confruntă nu numai cu persecuția extremiștilor, ci și cu discriminarea juridică, mai ales datorită legilor pakistaneze privind blasfemia, care sunt adesea discriminatorii și folosite abuziv de către cei care au motive personale sau de natură politică; întrucât chiar și musulmanii sunt în continuare condamnați în temeiul acestor legi;

E.

întrucât, de mai mulți ani, terorismul și extremismul islamist a afectat poporul pakistanez, în special minoritățile religioase, femeile și copiii; întrucât, de la adoptarea ultimei rezoluții a Parlamentului referitoare la Pakistan, la 15 ianuarie 2015 (2), au avut loc mai multe zeci de atacuri teroriste și atacuri violente împotriva minorităților religioase, în condițiile unor legi discriminatorii și ale unei aplicări insuficiente;

F.

întrucât o serie de grupuri teroriste din Pakistan vizează minoritățile religioase, cum ar fi ahmadizi, creștini, șiiți și hinduși, dar și suniți cu opinii diferite; întrucât, în raportul său anual pentru 2015, Comisia pentru drepturile omului din Pakistan a remarcat că, în majoritatea cazurilor, autorii au beneficiat de impunitate;

G.

întrucât grupurile extremiste încă mai folosesc copii pentru atacuri sinucigașe cu bombe; întrucât guvernul nu a reușit să adopte o legislație prin care să se înființeze Comisia națională pentru drepturile copiilor, un organism independent care să protejeze și să asigure respectarea drepturilor copiilor;

H.

întrucât, după masacrul comis la o școală de insurgenți talibani în decembrie 2014, guvernul pakistanez a reintrodus pedeapsa cu moartea, după un moratoriu de șase ani, mai întâi numai pentru activități teroriste, dar ulterior pentru toate crimele extrem de grave; întrucât, până la sfârșitul lui 2015, Pakistanul a executat 326 de persoane – cel mai mare număr înregistrat vreodată și pe locul al treilea în lume;

I.

întrucât luptele dintre armata pakistaneză și grupările armate nonstatale au provocat strămutarea a peste un milion de persoane în interiorul țării;

J.

întrucât femeile provenite din rândul minorităților religioase din Pakistan sunt răpite, căsătorite cu forța și convertite forțat la islamism, fenomen care este în mare parte ignorat de poliție și de autoritățile civile;

K.

întrucât Pakistanul joacă un rol important în promovarea stabilității în Asia de Sud și ar trebui, deci, să dea un exemplu în întărirea statului de drept și a drepturilor omului;

L.

întrucât UE își menține pe deplin angajamentul pentru continuarea dialogului și a cooperării cu Pakistanul în cadrul Planului de angajament pe 5 ani,

1.

se declară profund șocat de atacul care a avut loc la 27 martie 2016, în Lahore și condamnă ferm aceste acte de violență total gratuită împotriva atâtor persoane nevinovate;

2.

își exprimă profunda compasiune și transmite condoleanțe familiilor victimelor și își afirmă solidaritatea cu poporul și guvernul Pakistanului;

3.

subliniază necesitatea absolută de a aduce în fața justiției autorii atacului din Lahore; solicită autorităților pakistaneze, în special autorităților locale și provinciale, să ia măsuri pentru ca aceste acte să fie efectiv anchetate și urmărite penal;

4.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările grave și sistematice ale libertății de religie și convingeri în Pakistan; subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale ale tuturor minorităților religioase și etnice care trăiesc în Pakistan, astfel încât să poată continua să trăiască în demnitate, egalitate și siguranță și să-și practice religia în mod liber, fără niciun fel de constrângere, discriminare, intimidare sau hărțuire, în conformitate cu principiile fondatoare ale Pakistanului;

5.

salută inițiativele de reformă ale guvernului precum legea care incriminează căsătoriile copiilor, actul de protecție a femeilor împotriva violenței și a hărțuirii, deblocarea YouTube, decizia de declarare a Holi, Diwali și a Paștelui ca zile libere pentru minoritățile religioase, precum și acțiunea personală a prim-ministrului Nawaz Sharif de a vizita un eveniment religios hindi; invită insistent guvernul să își intensifice eforturile de a crea un climat social favorabil minorităților și diversității de gândire; reamintește, în acest context, Planul național de acțiune, reforma promisă și imperios necesară a școlilor islamice „madrassa” și, în special, acțiunile guvernului împotriva discursurilor de instigare la ură, precum și reforma poliției și a sistemului judiciar, care se lasă încă așteptată; consideră că, pe viitor, ar trebui luate măsuri mai ambițioase, în special în domeniul educației (excluzând tendințele părtinitoare și prejudecățile negative din programele școlare și manuale), precum și în urmărirea penală a celor care instigă la violență;

6.

salută angajamentul guvernului pakistanez de a lupta împotriva amenințării reprezentate de extremismul religios; încurajează un dialog continuu între UE și statele membre, pe de o parte și Pakistan, pe de altă parte, în vederea asigurării protecției și promovării drepturilor omului, în special în ceea ce privește eforturile de combatere a terorismului, precum și prin aplicarea legilor privind securitatea;

7.

consideră că, deși operațiunea militară anunțată în Punjab este esențială în lupta împotriva terorismului, la fel de importantă este și victoria în războiul ideologic împotriva extremismului, care va asigura Pakistanului un viitor tolerant și progresist;

8.

solicită autorităților pakistaneze să combată excluziunea socială și economică, inclusiv cea a marii majorități a creștinilor și a altor minorități religioase care duc o existență precară;

9.

este preocupat de utilizarea în continuare a legilor privind blasfemia în Pakistan și consideră că acest lucru agravează climatul de intoleranță religioasă; invită, prin urmare, guvernul pakistanez să reformeze aceste legi și aplicarea lor; invită autoritățile să asigure un exercițiu rapid și corect al justiției în toate procesele de blasfemie; atrage atenția, în special, asupra cazului Asiei Bibi și încurajează puternic Curtea Supremă să ia o hotărâre cu privire la această chestiune;

10.

solicită autorităților pakistaneze să garanteze independența tribunalelor, statul de drept și procese echitabile, conform standardelor internaționale în materie de proceduri judiciare; solicită, de asemenea, autorităților pakistaneze să asigure o protecție suficientă tuturor celor implicați în procesele de blasfemie, în special profesiei juridice din această țară și să protejeze acuzații, martorii și familiile și comunitățile acestora de violența mulțimii, inclusiv persoanele achitate care nu se pot întoarce acasă; invită guvernul pakistanez să se asigure că victimele violențelor și persecuțiilor precis direcționate au acces la căile adecvate de atac, juridice sau de altă natură, aplicabile în temeiul dreptului internațional din domeniul drepturilor omului;

11.

reamintește că s-a opus în mod constant pedepsei capitale în toate circumstanțele; ia act cu profundă îngrijorare de creșterea dramatică a utilizării pedepsei capitale în Pakistan, inclusiv, în mod extrem de regretabil, în cazul infractorilor minori, și solicită restabilirea unui moratoriu asupra pedepsei capitale, în vederea abolirii acesteia în Pakistan;

12.

subliniază că, în lupta împotriva terorismului și a extremismului religios, este esențial să se atace cauzele profunde ale acestora, prin combaterea sărăciei și garantarea toleranței religioase, a libertății de credință și a dreptului și accesului în siguranță la educație pentru copii, în special pentru fete;

13.

invită guvernul pakistanez să lanseze o invitație deschisă raportorilor speciali ai ONU (în special Raportorului special pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului, Raportorului special pentru execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare și Raportorului special pentru libertatea religioasă sau a convingerilor), precum și să sprijine prin orice mijloace activitatea Comisiei Naționale pentru drepturile omului;

14.

invită guvernul Pakistanului să ia măsurile necesare pentru ca instituțiile de învățământ, locurile de recreere și locurile de întrunire ale comunităților minoritare din zonele afectate de insecuritate și conflicte sunt protejate în mod corespunzător, precum și pentru a reduce la minimum riscul de recurență a unor încălcări ale drepturilor omului și abuzuri similare;

15.

încurajează toți actorii regionali să-și îmbunătățească cooperarea în materie de combatere a terorismului; reafirmă importanța unui angajament internațional necondiționat de a lupta împotriva terorismului internațional, incluzând combaterea tuturor formelor de sprijin financiar acordat rețelelor teroriste, precum și a îndoctrinării ideologice care alimentează extremismul și terorismul;

16.

salută ratificarea de către Pakistan a Convenției cu privire la drepturile copilului și felicită autoritățile pakistaneze pentru măsurile luate în privința drepturilor copiilor; solicită Pakistanului să ratifice Protocolul opțional la Convenția privind Drepturile Copilului referitor la implicarea copiilor în conflictele armate, precum și să creeze o Comisie națională pentru drepturile copilului;

17.

solicită Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă, Federica Mogherini, Serviciului European de Acțiune Externă și Consiliului să se angajeze pe deplin alături de Guvernul Pakistanului în vederea combaterii amenințării teroriste, precum și să asiste guvernul și poporul pakistanez pentru a-și continua eforturile de eradicare a terorismului; invită Vicepreședinta Comisiei/Înaltă Reprezentantă, Federica Mogherini, să informeze regulat Parlamentul cu privire la progresele realizate în aceste acțiuni bilaterale;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile omului, Președinției Consiliului de Securitate al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați și Guvernului și Parlamentului Pakistanului.


(1)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0007.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/155


P8_TA(2016)0129

Honduras: situația apărătorilor drepturilor omului

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Honduras: situația apărătorilor drepturilor omului (2016/2648(RSP))

(2018/C 058/17)

Parlamentul European,

având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, precum și Orientările UE privind promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI),

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (1),

având în vedere raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor privind alegerile generale din Honduras din 2013 și misiunea de monitorizare din 2015 privind impunitatea,

având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019,

având în vedere recomandările făcute Hondurasului la 8 mai 2015 în cadrul evaluării periodice universale a Organizației Națiunilor Unite,

având în vedere raportul Raportorului special al ONU referitor la amenințările globale cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului și la situația apărătorilor drepturilor omului de sex feminin,

având în vedere declarația Raportorului special al ONU referitoare la situația apărătorilor drepturilor omului din Honduras, din 18 martie 2016, de la Geneva,

având în vedere articolul 25 din regulamentul de procedură al Comisiei interamericane pentru drepturile omului privind mecanismul de aplicare a măsurilor de protecție,

având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii din 1989 privind populațiile indigene și tribale din țările independente (Convenția OIM nr. 169),

având în vedere declarația șefilor misiunilor UE din 17 februarie 2016 referitoare la situația dificilă în care se află comunitatea LGBTI din Honduras,

având în vedere declarația autorităților UE, inclusiv declarația Delegației UE în Honduras din 3 martie 2016 și declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, din 16 martie 2016,

având în vedere clauzele privind drepturile omului din acordul de asociere UE-America Centrală și acordul de parteneriat și cooperare (APC) UE-America Centrală, în vigoare din 2013,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, conform mai multor rapoarte ale ONU referitoare la apărătorii drepturilor omului, activiștii din domeniul protecției mediului, apărătorii drepturilor popoarelor indigene, jurnaliștii, practicienii din domeniul dreptului, sindicaliștii, țăranii, apărătorii drepturilor femeii și ai persoanelor LGBTI, între alți activiști, sunt în continuare victimele abuzurilor, actelor de violență, detențiilor arbitrare, amenințărilor și crimelor în Honduras;

B.

întrucât guvernul din Honduras și-a asumat o serie de angajamente pozitive și a introdus acte legislative care să protejeze apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și practicienii din domeniul dreptului și care includ înființarea unui oficiu al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, deschiderea autorităților naționale de a permite desfășurarea unor misiuni internaționale de monitorizare a drepturilor omului și adoptarea legii din 2015 privind protejarea apărătorilor drepturilor omului;

C.

întrucât, în ciuda celor de mai sus, Hondurasul a devenit în prezent una dintre cele mai periculoase țări din această regiune în ceea ce privește situația apărătorilor drepturilor omului; întrucât Hondurasul este, la nivel mondial, una dintre cele mai violente țări pentru activiștii din domeniul protecției mediului, în perioada 2010-2015 fiind uciși cel puțin 109 dintre aceștia;

D.

întrucât, conform informațiilor disponibile, la 3 martie 2016, Berta Cáceres, o apărătoare cunoscută a mediului și a drepturilor popoarelor indigene și fondatoarea Consiliului Civic al Organizațiilor Populare și Indigene din Honduras (COPINH), a fost asasinată în casa sa de un bărbat neidentificat; întrucât moartea acesteia a provocat indignare la nivel internațional și îngrijorare în rândul populației în legătură cu situația apărătorilor drepturilor popoarelor indigene, ai mediului și ai drepturilor de utilizare a terenurilor din Honduras;

E.

întrucât, la numai două săptămâni mai târziu, la 16 martie 2016, a fost ucis și Nelson Garcia, un alt membru al COPINH; întrucât intervenția rapidă a autorităților din Honduras a dus la detenția presupusului asasin al acestuia;

F.

întrucât cetățeanul mexican Gustavo Castro Soto, singurul martor ocular al uciderii dnei Cáceres, împușcat și el, nu a avut voie să părăsească țara timp de aproape o lună din cauza anchetei aflate în desfășurare; întrucât acesta a primit permisiunea de a părăsi țara la 6 aprilie 2016;

G.

întrucât guvernul din Honduras a condamnat cu promptitudine această crimă abominabilă, a declarat anchetarea uciderii dnei Cáceres o prioritate națională și a informat opinia publică cu privire la progresele înregistrate în acest sens; întrucât guvernul a solicitat în mod oficial cooperarea Organizației Statelor Americane (OAS|) în legătură cu anchetarea acestei crime;

H.

întrucât dna Cáceres, aflată permanent în pericol, beneficia de măsuri de protecție din partea Curții Interamericane a Drepturilor Omului (IACHR), care se pare că nu au fost puse în aplicare în mod eficient de autoritățile de stat din Honduras; întrucât dna Cáceres este unul din cei 15 apărători ai drepturilor omului uciși în perioada 2010-2016 în Honduras, în ciuda faptului că beneficiau de aceste măsuri de protecție;

I.

întrucât aceste crime recente ar trebui analizate în contextul rezistenței pașnice opuse timp de un deceniu de COPINH și de alți activiști împotriva barajului hidroelectric Agua Zarca de pe râul Gualcarque, un proiect foarte important care depinde mult de investitori și tehnologie din Europa, care este construit, se pare, fără o consultare liberă și avizată prealabilă organizată cu scopul de a obține aprobarea comunităților indigene afectate, astfel cum se prevede în Convenția OIM nr. 169; întrucât banca olandeză de dezvoltare FMO și Finnfund au suspendat plățile pentru proiectul privind barajul Agua Zarca, dna Cáceres fiind unul dintre principalii opozanți ai acestuia;

J.

întrucât uciderea Paolei Barraza, la 24 ianuarie 2016, apărătoare a drepturilor LGBTI, femeie trans-sexuală și membră a asociației Arcoíris, atrage atenția asupra pericolului din ce în ce mai mare cu care se confruntă comunitatea LGBTI din Honduras; întrucât asasinarea acesteia este cel mai recent deces din șirul de decese violente ale unor membri activi ai organizațiilor de apărare a drepturilor LGBTI din ultimele 11 luni, între care se numără uciderea lui Angy Ferreira, Violeta Rivas, Gloria Carolina Hernández Vásquez (cunoscută și ca Génesis Hernández), Jorge Alberto Castillo, Estefanía Zúniga, Henry Matamoros și Josselin Janet Aceituno Suazo; întrucât, din 1994, se pare că au fost uciși 235 de membri ai comunității LGBTI din Honduras, numai 48 de cazuri ajungând în fața instanței; întrucât comisarul național pentru drepturile omului a afirmat că 92 % din cazurile de crimă nu au fost anchetate în mod corespunzător și sunt astfel în continuare neelucidate;

K.

întrucât Raportorul special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului, Michel Frost, a declarat la 18 martie 2016 că acest ciclu de acte de violență se va sfârși numai atunci când se abordează problema impunității, iar cei care se fac vinovați de astfel de atacuri sunt aduși în fața justiției și a subliniat că autoritățile din Honduras trebuie să ia imediat măsuri concrete pentru a asigura siguranța tuturor apărătorilor drepturilor omului din această țară și a familiilor acestora;

L.

întrucât Honduras se află în prezent în procesul de reformare a codului său penal, care ar trebui să se bazeze pe convenții internaționale și să fie un instrument important pentru garantarea drepturilor grupurilor vulnerabile;

M.

întrucât UE și statele membre sprijină consolidarea sectorului judiciar și a drepturilor omului prin diferite programe și proiecte de cooperare, în special Programul de sprijinire a drepturilor omului și Eurojusticia;

N.

întrucât mai multe state membre nu au ratificat încă acordul de asociere UE-America Centrală, ceea ce însemnă că pilonul „dialog politic” nu a intrat încă în vigoare; întrucât respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, a drepturilor civile și politice ale persoanelor care trăiesc în ambele regiuni constituie elemente fundamentale ale acordului de asociere UE-America;

1.

condamnă în modul cel mai ferm asasinatele recente ale căror victime au fost Berta Cáceres, Nelson García și Paola Barraza și asasinatele anterioare care au vizat alți apărători ai drepturilor omului din Honduras; transmite sincere condoleanțe familiilor și prietenilor tuturor acestor apărători ai drepturilor omului;

2.

aduce omagiul său dnei Cáceres, activistă ecologistă din Honduras și lider indigen al populației Lenca, co-fondatoare și coordonatoare a COPINH, care și-a dedicat viața construirii unei societăți mai democratice în țara sa; subliniază că asasinarea sa constituie un caz emblematic într-o țară cu un număr extrem de ridicat de omucideri și impunitate generalizată;

3.

își exprimă grava preocupare că, în ciuda măsurilor de precauție emise de IACHR, autoritățile din Honduras nu au reușit să asigure dnei Cáceres protecția necesară; invită guvernul din Honduras să mobilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a implementa efectiv cele 92 măsuri de precauție ale IACHR, active în prezent în țară, și să prevină perpetrarea unor acte similare la adresa altor activiști ecologiști și indigeni aflați sub amenințare;

4.

solicită realizarea de urgență a unor anchete imediate, independente, obiective și amănunțite ale acestor asasinate și a celor comise anterior pentru a aduce în fața justiției pe cei care le-au conceput și cei care le-au executat și pentru a pune capăt impunității; salută faptul că, la cerere guvernului din Honduras, ancheta privind asasinarea dnei Cáceres include reprezentanți ai Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și ai OAS; consideră că instrumentele disponibile în cadrul ONU și IACHR, cum ar fi o anchetă internațională independentă, cerută de victime, ar putea contribui la a asigura o anchetă imparțială și echitabilă a acestor asasinate;

5.

își exprimă profunda preocupare cu privire la climatul de violență extremă, în special împotriva persoanelor LGBTI și a celor care le apără drepturile; subliniază nevoia de a realiza anchete imediate, amănunțite și imparțiale ale asasinatelor comise asupra membrilor activi ale diferitelor organizații ale drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI;

6.

subliniază că este necesar să se consolideze protecția împotriva discriminării și a infracțiunilor bazate pe ură pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen și să se elaboreze orientări de bune practici, în cooperare strânsă cu societatea civilă; solicită includerea de noi măsuri adecvate pentru prevenirea actelor de discriminare și a infracțiunilor bazate pe ură și pentru protejarea comunității LGBTI, ca parte a oricărei revizuiri a codului penal;

7.

salută, cu toate că este profund preocupat de situația generală a drepturilor omului din Honduras, ultimele reforme juridice și eforturile guvernului din Honduras de a îmbunătăți situația actuală a apărătorilor drepturilor omului din țară; invită autoritățile din Honduras să pună în vigoare și să elaboreze pe deplin legea existentă în 2015 privind protejarea apărătorilor drepturilor omului și să se asigure că, în cooperare adecvată cu societatea civilă, sistemul național de protejare a apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor și practicienilor dreptului este pe deplin operațional și finanțat corespunzător; invită guvernul din Honduras să implementeze în totalitate recomandările primite, ca parte a evaluării periodice universale;

8.

apreciază activitatea șefului delegației UE în Honduras, Ketil Karlsen, și a echipei sale în sprijinul apărătorilor drepturilor omului din Honduras; invită delegația UE și ambasadele și consulatele statelor membre din țară să însoțească activ și să monitorizeze procesele legate de anchetarea asasinatelor apărătorilor drepturilor omului și să-și intensifice eforturile de a intra în dialog cu apărătorii drepturilor omului aflați în prezent în pericol;

9.

consideră că activitățile investitorilor europeni trebuie să fie încadrate într-un set puternic de măsuri de siguranță sociale și de mediu; sprijină ferm punerea în aplicare eficace și completă a Principiilor directoare ale ONU, cu cerințe clare de obligație de diligență, garanții în ceea ce privește gestionarea riscurilor și oferirea de soluții reparatorii eficace, atunci când este cazul; salută faptul că FMO și Finnfund au condamnat public asasinarea Bertei Cáceres și au cerut o anchetă amănunțită, precum și faptul că la 16 martie 2016, în urma rapoartelor privind asasinarea lui Nelson García, ambele și-au suspendat toate activitățile;

10.

invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să se asigure că asistența europeană nu promovează și nu permite proiecte de dezvoltare care nu respectă cerința de consultare prealabilă, liberă și informată cu comunitățile indigene, nu asigură consultarea reală a tuturor comunităților afectate și nu oferă garanții puternice privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor și protecția mediului;

11.

invită statele membre care nu au ratificat acordul de asociere UE-America Centrală să facă acest lucru; îndeamnă Consiliul să elaboreze o politică unitară față de Honduras, care angajează cele 28 de state membre și instituțiile UE să trimită un puternic mesaj comun privind rolul drepturilor omului în relația UE-Honduras și în întreaga regiune;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale ale celor 28 de state membre, președintelui, guvernului și parlamentului din Honduras, Secretariatului pentru integrare economică central-americană, Parlacen, Adunarea Parlamentară EuroLat și Comunitatea Statelor Latinoamericane și Caraibiene.


(1)  JO C 434, 23.12.2015, p. 181.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/159


P8_TA(2016)0130

Nigeria

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 privind Nigeria (2016/2649(RSP))

(2018/C 058/18)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nigeria,

având în vedere cuvântarea Președintelui Muhammadu Buhari în fața Parlamentului European din 3 februarie 2016,

având în vedere declarațiile anterioare ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la situația din Nigeria,

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la situația din Nigeria, inclusiv cele din 9 februarie 2015,

având în vedere declarațiile anterioare ale Secretarului General al ONU referitoare la situația din Nigeria,

având în vedere declarațiile anterioare ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Nigeria,

având în vedere declarațiile VP/ÎR și ale Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Federale Nigeria făcute cu ocazia celui de al șaselea dialog ministerial Nigeria-UE, care a avut loc la Bruxelles la 15 martie 2016,

având în vedere decizia Consiliului de a adăuga Boko Haram pe lista UE a organizațiilor teroriste, ce a intrat în vigoare la 29 mai 2014,

având în vedere cea de a doua revizuire a Acordului de la Cotonou 2007 – 2013, ratificată de Nigeria la 27 septembrie 2010,

având în vedere Declarația Drepturilor Omului din 1948,

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 1979,

având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință,

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, ratificată de Nigeria la 22 iunie 1983,

având în vedere Constituția Republicii Federale Nigeria, în special prevederile acesteia privind protecția libertății religioase din capitolul IV – „Dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie”,

având în vedere rezultatul alegerilor prezidențiale nigeriene din martie 2015,

având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind încălcările și abuzurile comise de Boko Haram și impactul asupra drepturilor omului în țările afectate din 29 septembrie 2015,

având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabila ale ONU, adoptate în septembrie 2015,

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată de Nigeria la 16 aprilie 1991,

având în vedere Raportul Amnesty International intitulat „Nigeria: Still waiting for justice, still waiting for change. Government must prioritise accountability in the north-east”,

având în vedere Raportul Human Rights Watch privind Nigeria din ianuarie 2016,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, cu vastele sale resurse, Nigeria este cea mai mare economie din Africa și cea mai numeroasă și mai diversă din punct de vedere cultural națiune a acesteia; întrucât ea joacă un rol-cheie în politica regională și africană și este unul dintre motoarele integrării regionale prin Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS); întrucât, cu toate acestea, ea se numără printre țările cu cele mai mari inegalități din lume, cu o corupție larg răspândită care contribuie semnificativ la disparitățile economice și sociale și cu securitatea care îi este amenințată de violenta grupare extremistă Boko Haram;

B.

întrucât anii de dictatură militară, corupție, instabilitate politică și slabă guvernanță au condus la investiții insuficiente în infrastructura țării, educație și servicii sociale și întrucât toate acestea continuă să submineze drepturile sociale și economice din Nigeria;

C.

întrucât mai mult de șase din 10 nigerieni trăiesc cu mai puțin de 2 USD pe zi; întrucât această sărăcie extremă este încă și mai acută în statele din nord, care sunt cel mai puțin dezvoltate din țară; întrucât această pauperitate contribuie direct la dezbinarea socială, ostilitatea religioasă și divizarea regională; întrucât indicele Gini al Nigeriei a crescut dramatic și a ajuns la 48,8 în 2010;

D.

întrucât organizația Transparency International a plasat Nigeria pe locul 136 în clasamentul alcătuit pe baza indicelui de percepție a corupției care include 175 de țări; întrucât, conform unor estimări, în fiecare an sunt sustrase între 3 și 8 miliarde USD din veniturile provenite din exploatarea petrolului în Nigeria;

E.

întrucât, în pofida tranziției pașnice la putere a Președintelui Buhari din martie 2015, pacea și stabilitatea din Nigeria sunt amenințate de un val de atacuri, omoruri și răpiri săvârșite de violenta grupare extremistă Boko Haram, de o economie aflată în lâncezire din cauza prețurilor mondiale scăzute ale petrolului, de instituții politice slabe, de nesoluționarea problemei corupției și de conflictele nerezolvate din delta Nigerului și din Centura de Mijloc (Middle Belt);

F.

întrucât Boko Haram a ucis, în 2014 și 2015, cel puțin 8 200 de civili; întrucât se estimează că au fost strămutate mai mult de 2,6 milioane de persoane și peste 14,8 milioane sunt afectate de insurgența grupării Boko Haram;

G.

întrucât terorismul este o amenințare mondială, dar posibilitățile de cooperare a comunității mondiale cu autoritățile nigeriene în ceea ce privește combaterea grupării Boko Haram depind de credibilitatea, responsabilizarea și transparența noii administrații, în întregul lor; întrucât eșecul guvernului de a eradica impunitatea pentru crimele de război la nivelul cel mai înalt rămâne una dintre problemele majore din această țară; întrucât Președintele Buhari a promis să inițieze cercetări în acest sens;

H.

întrucât Boko Haram urmărește să instaureze în Nigeria un regim bazat în totalitate pe legea islamică, inclusiv pe înființarea de instanțe penale sharia pe întreg teritoriul țării, interzicând educația de tip occidental; întrucât Boko Haram a răpit femei și fete pentru a le implica în atacuri suicidare; întrucât unele atacuri suicidare cu bombă, inclusiv cele din 16 martie, 11 februarie și 31 ianuarie 2016 din nord-estul Nigeriei, s-au soldat cu zeci de morți;

I.

întrucât violența sexuală și de gen și violența îndreptată împotriva lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transgenilor și intersexualilor (LGBTI) este încă răspândită în regiunile în care se manifestă tulburări din nord-estul Nigeriei, iar drepturi fundamentale ca educația pentru tinerele fete și femei, dreptatea socială și distribuție echitabilă a veniturilor statului în societate se înrăutățesc dramatic, cum este cazul luptei împotriva corupției;

J.

întrucât aproximativ 270 de eleve au fost răpite de Boko Haram la 14-15 aprilie 2014 dintr-o școală din Chibok, în nord-estul Nigeriei, și majoritatea sunt, în continuare, dispărute; întrucât soarta lor exactă rămâne un mister, deși există temeri că majoritatea au fost forțate fie să se căsătorească cu unii insurgenți sau să devină ele însele insurgente, supuse violențelor sexuale sau vândute ca sclave, iar fetele de altă religie silite să se convertească la islam; întrucât Boko Haram a răpit peste 2 000 de femei și fete începând din 2009, printre care 400 din Damasak, statul Borno, la 24 noiembrie 2014;

K.

întrucât armata nigeriană a anunțat, la 6 aprilie 2016, că cel puțin 800 de luptători s-au predat în cele trei săptămâni care au precedat anunțul; întrucât, în cursul raidurilor efectuate pe teritoriul Boko Haram din regiunile muntoase dintre Nigeria, Ciad și Camerun cu începere din 26 februarie 2016, trupele nigeriene au salvat 11 595 de ostatici;

L.

întrucât situația dramatică a elevelor răpite a scos la iveală racile mai întinse, printre care atacuri regulate îndreptate asupra școlilor, lipsa de personal didactic și nevoia urgentă de finanțare internațională pentru repararea și reconstrucția clădirilor avariate; întrucât lipsa oportunităților educaționale presupune că unii copii nu au fost școlarizați timp de mulți ani;

M.

întrucât extremismul violent al grupării Boko Haram este nediferențiat și a provocat suferințe imense oamenilor de toate credințele și etniile, cu valurile sale de violență; întrucât, în ultimul an, s-a raportat o creștere a numărului de creștini uciși în nordul Nigeriei;

N.

întrucât regiunea Centurii de Mijloc (Middle Belt) a suferit timp de ani de pe urma tensiunilor economice și politice dintre comunitățile etnice și religioase, violențele recente fiind alimentate de lupta pentru putere și accesul la pământuri dintre comunitățile nomade și cele agricole;

O.

întrucât sectoarele petrolier și al gazelor rămân principale sursă de venituri din Nigeria, chiar dacă împărțirea beneficiilor generate de economia țării este foarte inegală; întrucât nordul Nigeriei este mult mai puternic afectat de sărăcie și de șomaj decât partea de sud a țării, care beneficiază de resurse de petrol importante; întrucât, potrivit Băncii Mondiale, din 1960, Nigeria a pierdut venituri provenind din petrol estimate la 400 de miliarde de USD din cauza corupției și încă 20 de miliarde de USD, bani încasați din petrol, au dispărut din visteria Nigeriei în ultimii doi ani;

P.

întrucât Cabinetul Președintelui a creat un comitet special de anchetă pentru a investiga acuzațiile privind încălcarea drepturilor omului de către forțele de securitate, inclusiv ucideri, tortură și dispariții forțate;

Q.

întrucât senatul nigerian analizează în prezent propuneri legislative care urmăresc pedepsirea diseminării de „declarații abuzive” prin platformele de comunicare socială sau critici la adresa guvernului sau a altora prin mass-media tipărită sau electronică,

1.

salută transferul pașnic al puterii în Nigeria după alegerile prezidențiale și este consideră încurajatoare înaltele așteptări legate de ambițiosul program de reformă al președintelui Buhari și al guvernului său;

2.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la importantele provocări sociale, economice și politice cu care se confruntă Nigeria și regretă lipsa unui progres real în abordarea corupției, care a afectat societatea nigeriană timp de decenii;

3.

recunoaște că Nigeria deține potențialul de a deveni o putere economică și politică în Africa, dar că dezvoltarea sa a fost împiedicată de guvernanța economică deficitară, de instituțiile democratice slabe și de inegalitatea masivă; prin urmare, invită Uniunea Europeană și statele sale membre să își îndeplinească angajamentul de a oferi o întreagă gamă de asistență politică, umanitară și pentru dezvoltare, de a sprijini, la toate nivelurile de guvernare, programele care abordează sărăcia, șomajul în rândul tinerilor și lipsa de emancipare a femeilor;

4.

consideră că lupta împotriva corupției trebuie să fie condusă de autoritățile nigeriene și consideră că nerealizarea acestui lucru ar însemna mai mulți ani de sărăcie, inegalitate, efecte negative asupra reputației, investiții externe reduse și o subminare a oportunităților în viața tinerilor; prin urmare, își oferă sprijinul în atingerea acestui obiectiv și în încercarea de rupere a legăturii dintre practicile de corupție și terorism;

5.

salută eforturile făcute de guvernul lui Buhari în consolidarea prerogativelor acestuia împotriva corupției și în impunerea cerinței ca toate tranzacțiile financiare guvernamentale să treacă printr-un singur cont bancar, pentru monitorizarea cheltuielilor; solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să ia măsuri concrete pentru a stopa în mod eficient fluxurile financiare ilegale și evaziunea fiscală și pentru a spori cooperarea internațională în probleme fiscale;

6.

își exprimă solidaritatea cu poporul nigerian, care suferă de pe urma actelor de terorism săvârșite de Boko Haram, care au dus la mii de morți și la strămutarea a mai mult de două milioane de persoane; îndeamnă guvernul nigerian să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția civililor în conformitate cu obligațiile regionale și internaționale privind drepturile omului, inclusiv prin lansarea de anchete complexe, independente și eficiente pentru investigarea acestor crime;

7.

condamnă cu fermitate violența și atacurile recente ale Boko Haram și invită guvernul federal să își protejeze poporul și să abordeze cauzele profunde ale violenței prin asigurarea de drepturi egale pentru toți cetățenii, inclusiv prin abordarea problemelor generate de inegalitate, controlul asupra terenului arabil, șomaj și sărăcie; respinge orice represalii violente care încalcă legislația umanitară din partea armatei nigeriene; salută, totuși, programul „Safe Corridor” al armatei nigeriene, care urmărește reabilitarea luptătorilor Boko Haram;

8.

deplânge masacrarea unor femei, bărbați și copii nevinovați, violurile, tortura și recrutarea de soldați din rândul copiilor și este alături de poporul nigerian în efortul acestuia de a combate toate formele de violență din țară;

9.

invită guvernul nigerian să dezvolte o strategie globală care să abordeze cauzele profunde ale terorismului și să investigheze, după cum a promis, dovezile conform cărora soldați nigerieni ar fi comis acte de încălcare a drepturilor omului; salută Summitul pentru securitate de la Abuja, care urmează să aibă loc în mai 2016, și invită toate părțile interesate să identifice soluții concrete și viabile de combatere a terorismului fără a sacrifica respectul pentru drepturile omului și democrație; subliniază importanța cooperării regionale în combaterea amenințării reprezentate de Boko Haram;

10.

cere o investigație internațională, efectuată sub auspiciile ONU, pentru a stabili răspunderea țărilor terțe în ceea ce privește organizarea și finanțarea grupărilor teroriste din regiune, cum este Boko Haram;

11.

consideră că comemorarea a doi ani de la răpirea elevelor din Chibok la 14 aprilie ar trebui să ofere un nou impuls guvernului nigerian și comunității internaționale pentru a asigura eliberarea lor imediată și necondiționată, precum și eliberarea celor 400 de femei și copii răpiți din Damasc în noiembrie 2014 și a tuturor celorlalte femei și copii răpiți;

12.

face apel la autorități să faciliteze accesul femeilor și fetelor la întreaga gamă de servicii medicale pentru sănătatea sexuală și a reproducerii;

13.

ia act cu îngrijorare de atacurile asupra școlilor din nordul Nigeriei, care împiedică accesul copiilor la educație și riscă să alimenteze radicalizarea de care depind grupurile extremiste precum Boko Haram;

14.

observă că Boko Haram a atacat musulmani, creștini, adepți ai altor religii și persoane fără convingeri religioase fără discriminare și condamnă intensificarea violențelor, inclusiv atacurile împotriva lăcașurilor de cult și a credincioșilor;

15.

condamnă în continuare atacurile asupra fermierilor și conflictele interetnice dintre crescătorii de animale și agricultori din zona Middle Belt, în special în statele Plateau și Taraba, care au fost marcate de încălcări grave ale drepturilor omului și în care au fost ucise mii de persoane după anul 2014;

16.

invită guvernul nigerian și partenerii internaționali să sporească investițiile în prevenirea și soluționarea conflictelor intercomunitare dintre crescătorii de animale și agricultori, prin sprijinirea cooperării prin inițiative comune de gestionare economică și a resurselor naturale;

17.

îl invită pe președintele Buhari să se asigure că guvernul său apără dreptul nigerienilor de a-și practica în mod liber credința și, în general, drepturile tuturor cetățenilor săi, în conformitate cu legile țării și cu Constituția și solicită liderilor religioși nigerieni să contribuie la combaterea extremismului și a radicalizării;

18.

îndeamnă VP/ÎR și statele membre să își păstreze angajamentul față de eforturile diplomatice din Nigeria în direcția păcii, a securității, a bunei guvernanțe și a respectării drepturilor omului; îi îndeamnă, în special, să continue dialogul politic cu Nigeria, în temeiul articolului 8 din Acordul de la Cotonou revizuit, și, în acest context, să abordeze chestiunile legate de drepturile universale ale omului, printre care libertatea de gândire, de conștiință, religioasă sau de credință și principiul nediscriminării pe orice criterii, astfel cum sunt înscrise în instrumentele universale, regionale și naționale din domeniul drepturilor omului;

19.

solicită autorităților nigeriene să respingă legea prin care se interzic petițiile nefondate și alte aspecte legate de acestea, care se află în prezent în lucru la senatul nigerian, întrucât aceasta subminează libertatea presei și libertatea de exprimare din Nigeria;

20.

invită guvernul nigerian și autoritățile regionale să înceteze incriminarea comunității LGBTI nigeriene și să garanteze dreptul acesteia la libertatea de exprimare;

21.

invită guvernul nigerian să ia măsuri de urgență în delta Nigerului, inclusiv acțiuni de stopare a activităților ilegale legate de petrol;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Președintelui Republicii Federale Nigeria, Președintelui Uniunii Africane, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Parlamentului Panafrican, precum și reprezentanților ECOWAS.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/164


P8_TA(2016)0133

Raportul pe 2015 privind Turcia

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Turcia (2015/2898(RSP))

(2018/C 058/19)

Parlamentul European,

având în vedere Raportul Comisiei privind Turcia pe 2015 (SWD(2015)0216),

având în vedere concluziile Consiliului din 15 decembrie 2015 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere și alte concluzii anterioare relevante ale Consiliului și ale Consiliului European,

având în vedere Comunicarea Comisei din 10 noiembrie 2015 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Strategia de extindere a UE” (COM(2015)0611),

având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia („Parteneriatul pentru aderare”), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

având în vedere declarația comună formulată în urma summit-ului UE-Turcia la 29 noiembrie 2015 și planul de acțiune UE-Turcia,

având în vedere Rezoluția din 15 aprilie 2015 referitoare la centenarul Genocidului armean (1),

având în vedere conferința interguvernamentală din 14 decembrie 2015, în cursul căreia a fost deschis oficial capitolul 17 despre politica economică și monetară,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, inclusiv Rezoluția din 10 februarie 2010 referitoare la raportul din 2009 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (2), Rezoluția din 9 martie 2011 referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (3), Rezoluția din 29 martie 2012 referitoare la raportul din 2011 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (4), Rezoluția din 18 aprilie 2013 referitoare la raportul din 2012 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (5), Rezoluția din 13 iunie 2013 referitoare la situația din Turcia (6), Rezoluția din 12 martie 2014 referitoare la raportul privind evoluția Turciei în 2013 (7), Rezoluția din 13 noiembrie 2014 referitoare la acțiunile Turciei care creează tensiuni în zona economică exclusivă a Ciprului (8), Rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Turcia (9) și Rezoluția din 10 iunie 2015 referitoare la raportul din 2014 cu privire la progresele înregistrate de Turcia (10),

având în vedere solicitarea adresată de Parlamentul European Comisiei Europene în raportul PE privind progresele înregistrate de Turcia în 2014 de a reevalua modul în care negocierile s-au desfășurat până în prezent și modul în care relațiile UE-Turcia și cooperarea dintre acestea ar putea fi îmbunătățite și intensificate,

având în vedere cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

având în vedere Declarația Comunității Europene și a statelor sale membre din 21 septembrie 2005, inclusiv dispoziția potrivit căreia recunoașterea tuturor statelor membre este o componentă necesară a procesului de aderare, și necesitatea ca Turcia să pună pe deplin în aplicare Protocolul adițional la Acordul de la Ankara prin eliminarea tuturor obstacolelor din calea circulației libere a bunurilor, fără prejudecăți și discriminare,

având în vedere faptul că aderarea Turciei la UE impune respectarea deplină a criteriilor de la Copenhaga și capacitatea de integrare a UE, în conformitate cu concluziile reuniunii Consiliului European din decembrie 2006,

având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care prevede că părțile contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în toate cauzele în care sunt părți,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere criza din Siria, eforturile în direcția unui armistițiu și a unei soluționări pașnice și obligațiile Turciei de a consolida stabilitatea și de a promova bunele relații de vecinătate prin eforturi intense în sensul rezolvării problemelor bilaterale, disputelor și conflictelor pe care le are cu țările învecinate din cauza teritoriului, a frontierelor maritime și a spațiului aerian, în conformitate cu Carta UE și cu valorile și principiile ce stau la baza UE,

având în vedere faptul că respectarea statului de drept, incluzând, în special, separarea puterilor, democrația, libertatea de exprimare, drepturile omului, drepturile minorităților și libertatea religioasă, constituie nucleul central al procesului de negociere,

având în vedere aprobarea unui fond de trei miliarde de euro pentru gestionarea crizei refugiaților în Turcia, din care un miliard provin din bugetul comunitar și de la restul statelor membre,

având în vedere activitatea lui Kati Piri, ca raportoare permanentă pentru Turcia în cadrul Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, iar inițierea acestor negocieri a constituit punctul de plecare al unui proces de durată și deschis, bazat pe o condiționalitate echitabilă și riguroasă și pe angajamentul pe calea reformelor;

B.

întrucât UE ar trebui să sprijine în continuare reformele din Turcia, având în vedere puterea de transformare a negocierilor în vederea aderării și a procesului de extindere;

C.

întrucât, în conformitate cu concluziile reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, criteriile de la Copenhaga și capacitatea de integrare a UE ar trebui să fie pe deplin respectate; întrucât Turcia s-a angajat să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, să realizeze reforme adecvate și eficiente și să se alinieze treptat la acquis-ul UE; întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca fiind o oportunitate pentru Turcia de a-și consolida instituțiile și de a-și continua procesul de democratizare și de modernizare;

D.

întrucât respectarea statului de drept este de o importanță esențială în procesul de negociere, îndeosebi în ceea ce privește separarea puterilor în stat, libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, drepturile omului și democrația, combaterea corupției și a criminalității organizate, bunele relații de vecinătate, libertatea religioasă, libertatea de asociere și de protest pașnic, drepturile minorităților, drepturile femeilor, precum și combaterea discriminării împotriva grupurilor vulnerabile precum romii, persoanele cu dizabilități și persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexual (LGBTI);

E.

întrucât, în ceea ce privește criteriile politice, ritmul reformelor s-a încetinit și s-au înregistrat regrese semnificative în domeniul libertății de exprimare și al libertății de întrunire,

F.

întrucât Turcia se află încă printre țările cu cel mai mare număr de jurnaliști aflați în închisoare din lume,

G.

întrucât, potrivit clasamentului realizat de organizația Freedom House cu privire la libertatea presei și a celorlalte mijloace de comunicare în masă, se consideră că Turcia încă nu are o presă liberă și că internetul în această țară se bucură doar de o libertate parțială;

H.

întrucât situația securității din Turcia se deteriorează rapid, atât în interiorul, cât și în exteriorul frontierelor sale;

I.

întrucât Turcia s-a confruntat cu multiple atacuri teroriste, atribuite grupării Statului Islamic în Irak și Levant (ISIL)/Daesh, la Diyarbakir, Suruc, Ankara și Istanbul, în cursul cărora și-au pierdut viața în total 150 de persoane nevinovate;

J.

întrucât bombardamentele efectuate de Rusia în Alep și în alte zone din Siria conduc la creșterea numărului de refugiați suplimentari care caută protecție în Turcia;

K.

întrucât UE și Turcia au convenit să revigoreze procesul de negociere și să coopereze intens în privința migrării;

L.

întrucât populația turcă a manifestat o ospitalitate admirabilă față de numărul mare de refugiați care trăiesc alături de ea; întrucât, potrivit UNHCR, Turcia găzduiește cea mai mare populație de refugiați din lume, cu aproximativ 2,7 milioane de refugiați înregistrați din Siria, Irak și Afganistan;

M.

întrucât autoritățile turce nu au fost de acord cu redeschiderea Seminarului ortodox de pe insula Heybeliada,

I.    Stadiul relațiilor UE-Turcia

1.

își manifestă, în lumina regreselor privind respectarea democrației și a statului de drept din Turcia, profunda preocupare legată de ritmul general al reformelor din Turcia, care a încetinit considerabil în ultimii ani, și de faptul că, în unele domenii-cheie, cum sunt independența magistraților, libertatea de întrunire, libertatea de exprimare și respectarea drepturilor omului și a statului de drept, s-au înregistrat regrese semnificative, însemnând îndepărtarea de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, la care trebuie să adere țările candidate;

2.

subliniază faptul că Turcia este un partener strategic-cheie pentru Uniunea Europeană și că negocierile active și credibile reprezintă cadrul cel mai adecvat pentru exploatarea întregului potențial al relațiilor dintre UE și Turcia; ia act de revigorarea procesului de negocieri de către UE și speră că deschiderea de capitole se va traduce prin progrese concrete; solicită, în acest sens, progrese concrete și un angajament real din partea Turciei; reiterează solicitarea adresată Comisiei de a reevalua modul în care negocierile s-au desfășurat până în prezent și modul în care relațiile UE-Turcia și cooperarea dintre acestea ar putea fi îmbunătățite și intensificate; sprijină cu fermitate un dialog politic la nivel înalt structurat, mai frecvent și mai deschis, axat pe aspecte tematice esențiale, precum migrația, combaterea terorismului, energia, economia și comerțul;

3.

consideră că amânarea raportului privind progresele înregistrate pe 2015 al Comisiei până la o dată ulterioară alegerilor din Turcia din noiembrie 2015 a fost o decizie greșită, deoarece a lăsat impresia că UE dorește să păstreze tăcerea în ceea ce privește drepturile omului în schimbul cooperării guvernului turc în problema refugiaților; solicită Comisiei să se angajeze să publice rapoartele anuale privind progresele înregistrate conform unui calendar specific și stabilit; invită atât Comisia, cât și Consiliul să nu ignore evoluțiile interne din Turcia și să se pronunțe clar în favoarea respectării statului de drept și a drepturilor fundamentale în Turcia, conform criteriilor de la Copenhaga și indiferent de alte interese;

4.

ia act de rezultatele alegerilor parlamentare, desfășurate la 1 noiembrie 2015, și de formarea unui nou guvern; își reiterează apelul pentru micșorarea pragului electoral de 10 % și solicită transparență în ceea ce privește finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale; salută participarea activă a voluntarilor societății civile în cursul alegerilor și procentul ridicat de participare la vot; condamnă, însă, intimidarea și hărțuirea presei și discriminarea partidelor de opoziție în ceea ce privește mediatizarea înaintea alegerilor, atmosfera de violență și intimidare, marcată în special de atacurile asupra anumitor candidați și sedii de partid din opoziție, în special asupra Partidului Popular Democratic (HDP), precum și intensa polarizare politică; salută faptul că Marea Adunare Națională din Turcia a devenit mai incluzivă față de grupurile minoritare din Turcia, în urma ultimelor două alegeri și în ciuda pragului de 10 %;

5.

solicită o actualizare a uniunii vamale și extinderea domeniului său de aplicare la noi sectoare, printre care produsele agricole, serviciile și achizițiile publice; ia act de faptul că negocierile în acest sens sunt prevăzute să înceapă în a doua jumătate a anului 2016; reamintește faptul că uniunea vamală își poate atinge pe deplin potențialul doar dacă Turcia pune complet în aplicare Protocolul adițional față de toate statele membre; consideră că interesele Turciei ar trebui luate în considerare în viitoarele acorduri de liber schimb semnate de UE cu țări terțe, în special în cazul negocierilor privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) dintre UE și SUA; solicită ameliorarea liberei circulații a persoanelor și solicită o intensificare a schimburilor interculturale;

6.

ia act cu satisfacție de faptul că dialogul politic dintre UE și Turcia în domeniul politicii externe și de securitate s-a intensificat și că alinierea Turciei la declarațiile UE și la deciziile Consiliului s-a îmbunătățit în 2015; regretă faptul că Turcia nu s-a aliniat deciziei Consiliului în urma anexării ilegale a Crimeii de către Federația Rusă și a evenimentelor din estul Ucrainei, inclusiv în ceea ce privește măsurile restrictive;

7.

reiterează faptul că Turcia ar trebui să își alinieze mai mult politica externă la cea a UE, conform dispozițiilor cadrului de negociere; consideră că îmbunătățirea schimburilor de informații privind aspectele de politică externă este esențială și îl invită pe ministrul de externe turc să participe la reuniunile Consiliului Afaceri Externe atunci când este cazul; reamintește importanța strategică a Turciei pentru securitatea energetică din UE, ca țară-cheie de tranzit; consideră că dezvoltarea rapidă a cooperării în domeniul energiei și extinderea coridorului de tranzit energetic prin Turcia către Uniunea Europeană sunt esențiale;

8.

reiterează necesitatea consolidării bunelor relații de vecinătate, care constituie o componentă fundamentală a cadrului de negociere și un element esențial al procesului de extindere; invită, în acest context, Turcia să își intensifice eforturile pentru a soluționa chestiunile bilaterale nerezolvate, inclusiv obligațiile juridice neîndeplinite și litigiile cu vecinii săi imediați privind frontierele terestre și marine și spațiul aerian, în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu dreptul internațional; invită guvernul turc să semneze și să ratifice Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS); solicită insistent guvernului turc să stopeze încălcările repetate ale spațiului aerian și apelor teritoriale elene și să pună capăt zborurilor aeronavelor militare turcești deasupra insulelor elene; regretă faptul că amenințarea de casus belli declarată de Marea Adunare Națională a Turciei la adresa Greciei nu a fost încă retrasă; îndeamnă Turcia și Armenia să normalizeze relațiile dintre ele prin stabilirea relațiilor diplomatice fără condiții prealabile și solicită deschiderea frontierei dintre Turcia și Armenia, ceea ce ar putea conduce la îmbunătățirea relațiilor dintre cele două țări, având în vedere mai ales cooperarea transfrontalieră și integrarea economică;

II.    Respectarea statului de drept, democrației, drepturilor omului și a libertăților fundamentale

9.

consideră că, în conformitate cu angajamentul UE față de respectarea statului de drept și a valorilor fundamentale, în Turcia sunt necesare de urgență reforme în domeniul sistemului judiciar și al drepturilor fundamentale, respectiv în ceea ce privește justiția, libertatea și securitatea; solicită Consiliului, fără a aduce atingere pozițiilor statelor membre și de îndată ce criteriile oficiale pentru deschidere sunt îndeplinite, să propună deschiderea capitolelor 23 (Sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (Justiție, libertate și securitate) și să se asigure că procesul de reformă în Turcia este bazat pe valorile și standardele UE; solicită Turciei să colaboreze pe deplin cu Consiliul Europei și cu Comisia de la Veneția în domeniul reformei judiciare;

10.

deplânge regresul grav, în ultimii doi ani, al libertății de exprimare și de opinie, online și offline, din Turcia, această țară ocupând locul 149 din 180 de țări în cel mai recent clasament al libertății presei mondiale publicat de organizația Reporteri fără frontiere; reamintește că, potrivit chiar cifrelor autorităților turcești, Turcia este țara care deține cel mai mare număr de jurnaliști care se află în spatele gratiilor; reiterează că libertatea de opinie și de exprimare, inclusiv o presă independentă, reprezintă un element central în cadrul valorilor UE; salută hotărârea Curții Constituționale conform căreia drepturilor lui Can Dündar și ale lui Erdem Gül au fost încălcate; reamintește că aceste două persoane așteaptă în continuare procesul și că procurorii solicită multiple sentințe cu închisoare pe viață, este îngrijorat de decizia de a exclude publicul pe întreaga durată a procesului și solicită o anchetă detaliată și obiectivă privind acuzațiile ziariștilor referitoare la transportul de arme către Siria; condamnă declarațiile recente ale președintelui Turciei împotriva Curții Constituționale; solicită eliberarea imediată a tuturor ziariștilor aflați în închisoare și încurajează diplomații europeni să monitorizeze în continuare îndeaproape toate cazurile penale împotriva ziariștilor; deplânge atacurile personale ale funcționarilor guvernamentali de rang înalt împotriva jurnaliștilor și a opozanților, precum și tendințele tot mai autoritare de guvernare a liderilor turci; îndeamnă Turcia să ia măsuri împotriva tuturor formelor de intimidare a jurnaliștilor și în special să ancheteze toate atacurile fizice și amenințările la adresa jurnaliștilor și să prevină în mod activ atacurile asupra agențiilor de presă, dar și să detensioneze actualul climatic politic încordat, care creează un mediu ce restricționează libertatea de exprimare în presă și pe internet

11.

remarcă indicele de percepție a corupției pentru 2015, publicat de organizația Transparency International la 27 ianuarie 2016, ce reflectă o creștere a corupției în Turcia pe parcursul ultimului an și unde Turcia ocupă în prezent locul 66; subliniază necesitatea ca guvernul Turciei să transmită semnale clare și consecvente privind intenția sa de a combate cu adevărat corupția la toate nivelurile puterii;

12.

reamintește că lupta împotriva corupției ar trebui să fie una dintre prioritățile Turciei; solicită, prin urmare, Turciei să își actualizeze strategia anticorupție și planul de acțiune, să înființeze un organism anticorupție independent și să obțină rezultate credibile în domeniul anchetelor, urmăririlor și condamnărilor, inclusiv în ceea ce privește cazurile la nivel înalt;

13.

solicită restabilirea independenței presei din Koza İpek Holding și a grupului de presă Feza și îndepărtarea tuturor reprezentanților guvernului din comitetele directoare, reangajarea zecilor de angajați concediați care și-au exprimat nemulțumirea față de preluarea de către guvern, precum și retragerea acuzațiilor de terorism;

14.

condamnă preluarea violentă și ilegală a mai multor ziare turce, printre care cel mai recent a ziarului Zaman, și își exprimă preocuparea cu privire la decizia Digiturk de a înceta transmiterea anumitor posturi de televiziune, sub pretextul unor motive politice; invită guvernul turc să înceteze presiunile politice și economice exercitate asupra presei independente; condamnă ferm atacurile verbale și fizice, ca și recurgerea în mai mare măsură la calomnie și la legislația anti-terorism împotriva jurnaliștilor; ia act de interzicerea unor conținuturi ale reportajelor online și offline, precum și blocarea site-urilor, în special a rețelelor sociale, care au condus la autocenzură în rândul jurnaliștilor, aceștia temându-se de intensificarea represaliilor în cazul criticării autorităților; se arată foarte îngrijorat de blocarea a zeci de mii de site-uri web, de amendamentele la Legea privind reglementarea activității mass-mediei pe internet aprobate în martie 2015 și de autoritatea Direcției de Telecomunicații (TIB), care permite blocarea site-urilor web în decurs de patru ore pentru un număr mare de motive vagi; este preocupat de faptul că furnizorul turc de servicii prin satelit Turksat a întrerupt transmisiile IMC TV vineri, 26 februarie 2016, la cererea unui procuror din Ankara care anchetează dacă acest canal sprijină un grup „terorist”; își exprimă preocuparea privind amenzile extrem de ridicate impuse organizațiilor de presă; solicită revizuirea legislației privind internetul, în vederea sprijinirii unui mediu care să conducă la libertatea de exprimare pe internet și la protecția confidențialității și a drepturilor personale; condamnă încercările unor funcționari guvernamentali turci de a intimida și, în anumite cazuri, de a expulza mai mulți jurnaliști internaționali; solicită anchetarea independentă a asasinatelor jurnaliștilor Naji Jerf, Ibrahim Abdel Qadar și a lui Fares Hammadi, proprietarul blogului despre Siria „Raqqa is Being Slaughtered Silently”, care au avut loc pe teritoriul Turciei; deplânge, de asemenea, cercetările, arestarea, condamnările la închisoare și amenzile punitive aplicate pentru presupuse insulte la adresa șefului statului în temeiul articolului 299 din Codul penal; solicită guvernului turc să abordeze de urgență și în mod prioritar aceste probleme, în vederea protejării pluralismului conform standardelor internaționale; consideră că o dezbatere publică deschisă este un element central al oricărei democrații sănătoase;

15.

solicită guvernului Turciei să adopte o lege viabilă privind protecția datelor și să înființeze o autoritate independentă de protecție a datelor, în conformitate cu standardele europene, creând condițiile necesare pentru o cooperare polițienească și judiciară și o partajare a informațiilor la nivel internațional într-o manieră eficientă și eficace, contribuind totodată la îndeplinirea criteriilor de liberalizare a vizelor; solicită autorităților din Turcia să definească în mod clar excepțiile de la dispozițiile legii, în special în ceea ce privește prelucrarea datelor referitoare la starea de sănătate, și să adopte o procedură de selecție care să garanteze independența membrilor autorității de protecție a datelor;

16.

își reiterează preocuparea în legătură cu legislația anti-terorism, în special în ceea ce privește definiția extinsă și mult prea vagă a terorismului, a criminalității organizate și a propagandei, făcând în mod evident imposibil să se determine natura exactă a acestor infracțiuni; insistă asupra faptului că legislația penală și anti-terorism trebuie să fie aliniată la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care trebuie să fie respectată și pusă în aplicare pe deplin de către Turcia; solicită Turciei să instituie un mediu politic și juridic care să permită sistemului judiciar să își desfășoare activitatea într-o manieră independentă și imparțială, pentru a garanta că aceasta nu va deveni un instrument de represiune a disidenței interne; solicită Turciei să pună în aplicare toate hotărârile instanțelor europene; își exprimă preocuparea în legătură cu numeroasele numiri în alte funcții, transferuri nedorite și destituiri ale judecătorilor și procurorilor care subminează independența, imparțialitatea și eficacitatea sistemului judiciar, precum și respectarea principiilor respectării garanțiilor procedurale și a separației puterilor; solicită restabilirea de urgență a separării puterilor și măsuri semnificative pentru asigurarea independenței depline a sistemului judiciar; deplânge deturnarea cursului justiției în beneficiul anumitor politicieni, situație ce a devenit frecventă în Turcia după scandalul de corupție din anul 2013; subliniază că rolul și influența puterii executive la nivelul Înaltului consiliu al judecătorilor și procurorilor trebuie să fie limitate și că sunt necesare suficiente garanții împotriva transferului judecătorilor împotriva voinței acestora;

17.

reamintește că creșterea economică extraordinară din ultimul deceniu a Turciei a generat o expansiune fără precedent în materie de locuințe și infrastructură, deseori în dauna preocupărilor ecologice și de conservare; își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la mai multe megaproiecte din țară și solicită de urgență guvernului să efectueze evaluări ale impactului ecologic și social și să implice în mod corespunzător populația locală în conceperea proiectelor, astfel încât să fie evitate pe cât posibil efectele negative pe termen lung ale urbanizării, consumului de spațiu și degradării mediului înconjurător;

18.

consideră că procesul de reformă constituțională ar trebui să aibă ca rezultat o societate seculară, pluralistă, incluzivă și tolerantă; subliniază faptul că o constituție nouă ar trebui să se bazeze pe un consens larg la nivelul spectrului politic și al societății în ansamblul ei cu respectarea deplină a drepturilor minorităților, indiferent de cultura și religia lor, și să prevadă o bază solidă pentru libertățile fundamentale și statul de drept; îndeamnă Turcia să respecte pe deplin statul de drept, drepturile și libertățile fundamentale, în special libertatea de exprimare și minoritățile etnice; subliniază necesitatea punerii în aplicare a unei legislații cuprinzătoare de combatere a discriminării, vizând inclusiv interzicerea discriminării și a discursului de incitare la ură pe motive de origine etnică, orientare sexuală, gen și identitate de gen, precum și să includă interdicția acestor discriminări în noua constituție; subliniază că aceasta nu ar trebui să împiedice Turcia să garanteze cetățenilor drepturi specifice pe baza originii etnice, a identității lingvistice și religioase, astfel încât aceștia să își poată păstra identitatea; observă, în acest context, că sunt necesare și alte acțiuni pentru a soluționa problemele cu care se confruntă membrii minorității elene, în special în privința educației și a drepturilor de proprietate; îndeamnă autoritățile turce să ia măsuri judiciare împotriva persoanelor și a organismelor responsabile pentru comiterea oricărui fel de infracțiuni bazate pe ură, precum antisemitismul, astfel cum s-a declarat în pachetul legislativ privind democratizarea propus de guvern în anul 2013; condamnă atitudinea pasivă a guvernului turc față de amenințările grave împotriva creștinilor și a liderilor religioși ai acestora pe rețelele sociale; își exprimă speranța că guvernul turc va trata toți cetățenii turci în mod egal, fără a aduce atingere convingerilor religioase; invită autoritățile turce, dat fiind faptul că Turcia găzduiește cea mai mare populație minoritară romă din lume, să ia măsuri concrete și eficace pentru obținerea unor drepturi egale de facto pentru romi în societatea turcă și pentru îmbunătățirea situației romilor, acordând o atenție specială copiilor romi și incluziunii femeilor rome;

19.

solicită Turciei să colaboreze în continuare îndeaproape cu Comisia privind noua legislație în curs de elaborare și aplicarea legislației existente, cu scopul de a asigura compatibilitatea cu acquis-ul UE;

20.

subliniază necesitatea respectării depline, în concordanță cu valorile europene, a dreptului la stiluri de viață diferite, fie că sunt seculare sau bazate pe credință, și nevoia menținerii separării statului de religie;

21.

subliniază importanța continuării procesului de reformă în ceea ce privește libertatea de gândire, de conștiință și religioasă, permițând comunităților religioase să obțină personalitate juridică, eliminând toate restricțiile privind formarea, numirea și succesiunea clericilor, respectând hotărârile relevante ale CEDO și recomandările Comisiei de la Veneția și eliminând toate formele de discriminare sau barierele pe motive religioase; solicită Turciei să respecte caracterul distinct și importanța patriarhatului ecumenic și să îi recunoască personalitatea juridică; reiterează necesitatea de a permite redeschiderea Seminarului din Halki și de a elimina toate obstacolele din calea funcționării sale corecte, precum și de a permite utilizarea publică a titlului ecleziastic de Patriarh ecumenic;

22.

solicită guvernului turc să stopeze planurile de construcție a centralei nucleare Akkuyu; subliniază că amplasamentul avut în vedere este situat într-o regiune predispusă la cutremure grave, prezentând astfel o amenințare majoră nu numai pentru Turcia, ci și pentru întreaga regiune mediteraneană; solicită, în consecință, ca guvernul Turciei să adere la Convenția de la Espoo, care angajează părțile să se notifice și să se consulte reciproc cu privire la proiecte majore aflate în examinare care sunt susceptibile să aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului dincolo de frontiere; solicită guvernului turc să implice sau cel puțin să consulte guvernele țărilor vecine, cum ar fi Grecia și Cipru, în timpul evoluțiilor legate de proiectul de la Akkuyu;

23.

își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelurile ridicate de violență împotriva femeilor și la neaplicarea legislației interne pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și protejarea acestora; insistă, totodată, ca autoritățile să pună în mod eficace în aplicare legislația existentă privind violența împotriva femeilor și abuzurile domestice, o problemă larg răspândită atât în mediul rural, cât și în cel urban, să abordeze chestiunea subraportării violenței bazate pe gen, să ofere servicii de asistență și adăpost victimelor unei astfel de violențe și să impună sancțiuni făptașilor, să îmbunătățească sensibilizarea socială și să abordeze problema acceptării violenței bazate pe gen în societate; recomandă guvernului să promoveze egalitatea de gen în domeniile politic, economic, social, cultural, civic sau în orice alt domeniu;

24.

solicită Turciei să depună eforturi semnificative pentru protejarea drepturilor comunității LGBTI; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la lipsa de protecție a persoanelor LGBTI împotriva actelor de violență; își evidențiază, în acest sens, dezamăgirea cu privire la neincluderea în legea privind infracțiunile bazate pe ură a infracțiunilor pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen; regretă faptul că infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI rămân adesea nepedepsite sau că sentințele autorilor sunt reduse pe motivul „provocării nejustificate” din partea victimei;

III.    Procesul de pace cu kurzii și situația din sud-estul Turciei

25.

își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu deteriorarea situației din sud-estul Turciei; reamintește că guvernul turc are responsabilitatea de a proteja toate persoanele care trăiesc pe teritoriul său, indiferent de originea lor culturală sau religioasă; recunoaște dreptul legitim al Turciei de a lupta împotriva terorismului, cu respectarea dreptului internațional; subliniază însă că măsurile de securitate trebuie să fie aplicate cu respectarea statului de drept și a drepturilor omului; subliniază că toate operațiunile forțelor de securitate trebuie să aibă o amploare adecvată și să nu îmbrace forma unei pedepse colective; condamnă comportamentul necorespunzător al forțelor speciale de securitate și solicită traducerea făptuitorilor în justiție; solicită aplicarea dreptului umanitar, astfel încât toți răniții să poată beneficia de îngrijirile la care au dreptul;

26.

condamnă și nu consideră justificată revenirea la violență a PKK, care se află pe lista UE de organizații teroriste; subliniază că nu există o soluție violentă pentru problema kurdă și îndeamnă Guvernul Turciei să își asume responsabilitatea de a relua negocierile în vederea identificării unei soluții exhaustive și sustenabile pentru aceasta; solicită PKK să depună armele, să abandoneze tacticile teroriste și să își exprime așteptările recurgând la mijloace pașnice și legale; condamnă ferm atacurile asupra forțelor de securitate și a cetățenilor; își exprimă, în acest sens, profunda îngrijorare cu privire la ridicarea de baricade și la săparea unor tranșee de către militanții YDG-H; insistă însă asupra faptului că protestele pașnice trebuie să fie permise;

27.

solicită autorităților turce să ridice fără întârziere starea de asediu, ale cărei condiții de punere în aplicare încalcă Constituția Turciei; trage un grav semnal de alarmă cu privire la situația din Cizre și Sur/Diyarbakır și condamnă faptul că civilii sunt uciși, răniți și lăsați fără apă, alimente și îngrijiri medicale; solicită Turciei să îi permită organizației Semiluna Roșie Internațională să atenueze criza umanitară din Cizre și Diyarbakır; îndeamnă guvernul să permită ducerea răniților la spitale, respectând măsurile provizorii ale CEDO, și să asigure părăsirea în siguranță de către civili a orașelor în care a fost decretată interdicția de a circula; este profund îngrijorat de creșterea numărului de vătămări și decese în rândul civililor, fenomen care trebuie să fie investigat sub toate aspectele, precum și de faptul că au fost strămutate intern 400 000 persoane; subliniază că, în spiritul demnității umane, familiile trebuie să fie lăsate să ia corpurile neînsuflețite de pe străzi și să le înmormânteze; subliniază că Guvernul Turciei este răspunzător de garantarea drepturilor omului și de asigurarea securității și a accesului la bunuri și servicii a întregii populații civile din regiunile preponderent kurde ale Turciei afectate de lupte; solicită Guvernului Turciei să instituie un mecanism formal de ajutorare urgentă și de compensații pentru cei care au fost nevoiți să-și părăsească casele, au devenit șomeri și și-au pierdut mijloacele de subzistență; regretă distrugerea patrimoniului istoric;

28.

ia act cu îngrijorare de proiectele de transformare și relocare urbană din zonele afectate de conflicte, dezvăluite recent de guvernul turc și regretă decizia privind exproprierea pe scară largă din cartierul Sur din Diyarbakir, care include proprietăți care aparțin municipalității și bisericii, ceea ce ar însemna o încălcare a drepturilor minorităților religioase; solicită guvernului turc să respecte specificul cultural al regiunii și să se abțină de la acordarea unor puteri suplimentare structurii guvernamentale centralizate locale; solicită revizuirea deciziei privind exproprierea și planurile de reconstrucție prin inițierea unei faze de dialog și cooperare cu administrația cartierului și cea metropolitană, respectând drepturile rezidenților și a proprietarilor;

29.

este siderat de acțiunile forțelor speciale de poliție cunoscute sub denumirea de „echipele Esedullah”, care par să fie răspunzătoare pentru încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv de uciderea deliberată a civililor în sud-estul Turciei; solicită efectuarea unei anchete complete de către autoritățile turce cu privire la acțiunile „echipelor Esedullah” și tragerea la răspundere și pedepsirea celor vinovați de încălcarea drepturilor omului;

30.

solicită încetarea imediată a focului și reluarea procesului de pace, pentru a ajunge prin negocieri la o soluție pentru problema kurdă; subliniază că realizarea unor progrese în direcția democratizării și reconcilierii constituie o prioritate; solicită, în acest sens, înființarea unei comisii speciale în cadrul Marii Adunări Naționale din Turcia pentru soluționarea problemei kurde și pentru a contribui la asigurarea unei păci durabile prin reinstaurarea unui sentiment de dreptate și prin vindecarea traumelor vulnerabile la abuzul politic; îndeamnă UE să-și asume fără întârziere un rol activ în procesul de pace; subliniază importanța prioritizării procesului de consolidare a drepturilor sociale, culturale și politice și a tratamentului în condiții de egalitate a persoanelor de origine kurdă; își reiterează apelul adresat Turciei, ca membru al Consiliului Europei, de a-și ridica rezervele la Carta Europeană a Autonomiei Locale, pentru a asigura aplicarea deplină a acesteia în toate aspectele sale;

31.

deplânge profund intimidarea și urmărirea în justiție a peste 1 000 de cadre didactice din mediul academic care au semnat o petiție pentru pace; condamnă concedierea sau suspendarea a aproximativ 50 de semnatari ai petiției, precum și detenția altor patru; subliniază că cei răspunzători de uciderea avocatului Tahir Elçi, care și-a dedicat viața păcii și drepturilor omului, trebuie să fie aduși în fața justiției; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la cercetările judiciare îndreptate în principal împotriva membrilor HDP, precum și la trimiterea în închisoare și demiterea aleșilor locali, care se petrec în prezent, dintre care 25 de co-primari, și la amenințările la adresa a numeroși politicieni kurzi;

32.

condamnă ferm atacurile teroriste de la Diyarbakir, Suruc, Ankara și Istanbul, atribuite grupării ISIL/Daesh; își exprimă solidaritatea cu victimele și familiile acestora, precum și cu cetățenii turci de pe linia frontului de luptă împotriva extremismului; condamnă cu aceeași fermitate exploziile provocate de bombe de la Ankara din 17 februarie 2016, revendicate de grupul militant TAK (Șoimii Libertății din Kurdistan), precum și atacul de la Ankara din 13 martie 2016 și exprimă condoleanțe familiilor victimelor și celor aflați în doliu; subliniază importanța desfășurării unor cercetări complete în legătură cu aceste atacuri, pentru a-i aduce pe făptuitori în fața justiției; consideră că o cooperare mai strânsă între Europol și autoritățile turce de impunere a ordinii de drept este esențială pentru a combate cu eficacitate terorismul;

33.

salută participarea Turciei la coaliția globală împotriva ISIL/Daesh și deschiderea bazelor sale pentru forțele Statelor Unite și ale coaliției; îndeamnă Turcia să acționeze cu reținerea necesară și în condițiile unei depline colaborări cu aliații occidentali;

34.

îndeamnă Turcia să își intensifice în continuare eforturile menite să împiedice tranzitarea teritoriului său de către fondurile și echipamentele destinate grupării ISIL/Daesh și altor grupări teroriste, precum și de către luptătorii străini care au drept scop să se alăture unor astfel de grupări; își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca autoritățile turce să nu fi pus în aplicare toate măsurile posibile pentru a bloca și a împiedica activitățile ISIL/Daesh și, în special, pentru a combate traficul transfrontalier ilegal de petrol; solicită UE să-și mărească capacitatea de schimb de informații și să colaboreze îndeaproape cu autoritățile turce în această privință, pentru a oferi un sprijin suplimentar în vederea combaterii rețelelor de traficanți; ia act de lacunele în arestarea combatanților străini și în controlul frontierelor cu Irakul și cu Siria;

35.

salută sprijinul și contribuția Turciei la acordul încheiat între marile puteri în vederea încetării ostilităților din Siria și a furnizării ajutoarelor umanitare persoanelor în nevoie; consideră acordul drept un pas important în direcția soluționării crizei siriene; ia act de faptul că încetarea ostilităților ar trebui să se aplice tuturor părților angajate în conflict, cu excepția grupărilor desemnate ca organizații teroriste de către Consiliul de Securitate al ONU; solicită tuturor părților să pună în aplicare rapid și integral aceste angajamente; își reiterează convingerea că nu există o soluție militară pentru conflictul sirian și insistă asupra necesității de a se ajunge la o soluție politică; condamnă intervenția militară a Turciei împotriva forțelor kurde din nordul Siriei, care subminează lupta împotriva ISIL/Daesh și periclitează eforturile de pace și de securitate;

IV.    Cooperarea UE-Turcia privind criza refugiaților / migrației

36.

sprijină reînnoirea angajamentului politic dintre UE și Turcia în ceea ce privește provocările geopolitice, în special, criza refugiaților și a migrației; recunoaște marea contribuție umanitară a Turciei, care găzduiește cea mai mare populație de refugiați din lume; îndeamnă UE și Turcia să-și unească forțele în vederea ameliorării și a asigurării unor condiții de trai decente și a unor capacități de bază în taberele de refugiați, precum și pentru a facilita activitatea Agenției Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), cu scopul de a se evita exodul în masă al migranților; îndeamnă UE să continue să conlucreze cu reprezentanții guvernului turc pentru a asigura documentarea corectă a migranților; reamintește că Turcia este una dintre principalele țări de tranzit pentru migranții și refugiații care se deplasează spre UE, nu numai din Siria, ci și din numeroase alte țări; subliniază importanța cooperării cu Turcia în ceea ce privește gestionarea crizei refugiaților și prevenirea pierderii de vieți omenești pe mare; salută misiunea de monitorizare a NATO în Marea Egee;

37.

salută activarea, la 29 noiembrie 2015, a Planului comun de acțiune UE-Turcia privind refugiații și gestionarea migrației, ca parte a unei agende exhaustive privind cooperarea, pe baza răspunderii comune, a angajamentelor reciproce și a îndeplinirii reciproce a acestora, și insistă asupra nevoii de a-l pune imediat în aplicare; subliniază că cooperarea UE-Turcia pe probleme de migrație nu ar trebui asociată cu calendarul, conținutul și condițiile procesului de negociere; consideră că externalizarea crizei refugiaților în Turcia nu constituie o soluție credibilă pe termen lung a problemei; face apel la solidaritatea statelor membre ale UE, pentru a crește numărul de țări care vor accepta refugiați în vederea relocării, într-un spirit de asumare în comun a poverilor și responsabilității;

38.

subliniază faptul că cele 3 miliarde de euro și finanțările suplimentare din cadrul Instrumentului pentru refugiații din Turcia vor trebui utilizate în mod adecvat în beneficiul direct și rapid al refugiaților și al comunităților-gazdă, prin implementarea de proiecte care să răspundă nevoilor imediate de hrană, îngrijiri medicale, salubritate și educație; solicită implicarea deplină a Parlamentului în procesul decizional în calitatea sa de colegiuitor și de autoritate bugetară; îndeamnă ca fondurile promise să se aloce mai rapid; solicită Comisiei și statelor membre să garanteze, în colaborare cu Turcia, instituirea unui mecanism cu ajutorul căruia să se verifice dacă fondurile sunt utilizate în mod corespunzător în acest scop, să asigure că acesta este monitorizat cu strictețe și că Parlamentul European este informat cu regularitate de către Comisie în privința utilizării fondurilor; subliniază că este necesar să se acorde o atenție specială grupurilor vulnerabile, cum sunt femeile și copiii, îndeosebi orfanii, precum și minorităților religioase, cum sunt creștinii și yazidiții; evidențiază că este necesară abordarea urgentă a violenței de gen și a abuzurilor comise împotriva femeilor și fetelor pe rutele migranților ce străbat Turcia;

39.

felicită recenta decizie a guvernului turc de a deschide piața muncii pentru refugiații sirieni; încurajează desfășurarea cu mai multă urgență a unor acțiuni care să asigure încadrarea în sistemul de învățământ a unui număr de 700 000 de copii sirieni; își exprimă aprecierea față de guvernul turc pentru că le-a oferit refugiaților sirieni servicii gratuite de sănătate și în materie de educație; deplânge că apelul UNHCR de mărire a finanțării nu și-a atins obiectivul și că Programul Alimentar Mondial a trebuit să reducă rata de nutriție cu 80 % din cauza fondurilor reduse; își exprimă aprecierea față de Turcia pentru completarea unilaterală a acestei carențe financiare și le solicită statelor membre și UE să majoreze fondurile destinate agențiilor UE și ONG-urilor partenere ale acestora din Turcia;

40.

salută faptul că Turcia și-a menținut, până de curând, frontierele deschise pentru refugiații sirieni; felicită intrarea în vigoare a noilor reglementări din cadrul regimului de vize din Turcia, care au înlesnit deja reducerea semnificativă a numărului de treceri neregulamentare; subliniază totuși că trebuie aplicată o politică mult mai strictă în materie de vize, în conformitate cu politica UE în materie de vize, în raport cu țările care constituie o sursă majoră de migrație ilegală, pentru a reduce influxul de migranți care nu au nevoie de protecție internațională și care intră prin Turcia către Europa; subliniază că Turcia are nevoie de asistență sub toate aspectele în ceea ce privește consolidarea securității la frontiere și intensificarea luptei împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți; solicită Turciei să manifeste o toleranță zero și să ia măsuri eficace pentru stoparea activității traficanților de ființe omenești și a fluxului de refugiați care se îndreaptă spre insulele grecești, care generează dificultăți grave de ordin umanitar, politic, social și în materie de securitate în interiorul UE; încurajează o mai mare cooperare între Turcia, Bulgaria și Grecia în domeniul operațiunilor de căutare și salvare din Marea Egee și îi solicită Frontex să-și ofere sprijinul gărzii de coastă turce și să consolideze schimbul bilateral de informații; recunoaște că măsurile îndreptate împotriva introducerii ilicite a migranților nu pot fi eficace decât dacă sunt însoțite de crearea unor rute sigure și legale pentru refugiați și solicitanții de azil care intră în Uniunea Europeană;

41.

subliniază faptul că limitarea migrației în UE nu ar trebui să ducă la respingerea refugiaților sau la detenția ilegală a acestora; invită Comisia ca, având în vedere prevederile Planului comun de acțiune UE-Turcia, să realizeze o anchetă în care să examineze afirmațiile organizației Amnesty International, incluse în raportul său din 1 aprilie 2016, cu privire la faptul că Turcia desfășoară operațiuni de returnare forțată a refugiaților sirieni; insistă asupra faptului că toate procedurile de returnare forțată a refugiaților aflați pe teritoriul Greciei în Turcia trebuie să fie în deplină conformitate cu legislația internațională și a UE privind accesul la azil și la regimul de protecție internațională și să respecte drepturile fundamentale și garanțiile procedurale; invită, în acest context, Comisia să monitorizeze îndeaproape modul în care autoritățile turce pun în aplicare acordul și să verifice dacă principiul nereturnării este respectat în cazul persoanelor care au fost returnate în Turcia; își reiterează apelul adresat guvernului Turciei de a ridica rezerva geografică la Convenția de la Geneva din 1951; insistă asupra faptului că este esențial să se instituie rute legale și sigure pentru refugiați și îndeamnă statele membre să-și mărească substanțial eforturile în materie de relocare; consideră că este absolut necesar să se găsească o soluție politică la criza siriană; îndeamnă Turcia să-și intensifice substanțial eforturile pentru găsirea unei soluții politice, mai exact să treacă peste rezervele sale cu privire la o participare a kurzilor la procesul de pace de la Geneva;

42.

salută faptul că autoritățile turce și UNHCR din Turcia își armonizează bazele de date pentru înregistrarea refugiaților într-un sistem de înregistrare unic; consideră că trebuie căutate urgent modalități tehnice pentru ca această bază de date și baza de date europeană pentru înregistrarea solicitanților de azil, Eurodac, să fie interoperabile și compatibile; subliniază faptul că este, de asemenea, important ca, atunci când refugiații părăsesc Turcia pentru a ajunge în Europa, aceștia să fie șterși din baza de date din Turcia;

43.

subliniază că punerea în aplicare a acordului de readmisie în raport cu toate statele membre este esențială pentru UE, deoarece aceasta ar permite îmbunătățirea eficacității politicii în materie de returnare a migranților care nu au nevoie de protecție internațională; salută acordul politic la care au ajuns cele două părți în cadrul summit-ului UE-Turcia care a avut loc la 29 noiembrie 2015, urmând ca acordul de readmisie UE-Turcia să devină pe deplin aplicabil din iunie 2016; solicită tuturor părților să pună în aplicare complet și efectiv actualele acorduri bilaterale de readmisie și să garanteze respectarea deplină a drepturilor fundamentale a migranților returnați;

44.

încurajează guvernul în sensul îndeplinirii pe deplin și în mod nediscriminatoriu a criteriilor identificate în foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor, în raport cu toate statele membre; reamintește că liberalizarea vizelor este un proces bazat pe merit și că cetățenii turci vor avea posibilitatea de a călători fără viză numai atunci când standardele vor fi fost îndeplinite; îi solicită Comisiei să ofere o asistență tehnică mai amplă pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor;

V.    Progrese în cadrul tratativelor privind reunificarea Ciprului

45.

salută progresele considerabile înregistrate în cadrul tratativelor privind reunificarea Ciprului, desfășurate sub auspiciile ONU; salută declarația comună făcută de cei doi lideri la 11 februarie 2014 pentru a contura bazele unei înțelegeri; sprijină transformarea Republicii Cipru într-o federație bicomunală și bizonală cu suveranitate unică, o singură personalitate internațională și o singură cetățenie, cele două comunități fiind în situație de egalitate politică, toți cetățenii lor beneficiind de oportunități egale, fără a aduce atingere unui acord final și în acord cu rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU și cu legislația internațională; își exprimă aprecierea pentru abordarea constructivă a liderilor ambelor comunități cipriote de pe insulă, cea greacă și cea turcă, și pentru eforturile lor hotărâte și neobosite pentru a se ajunge la o soluție echitabilă, deplină și viabilă cât mai curând posibil; subliniază importanța pentru întreaga regiune și pentru Europa/Uniunea Europeană a unei soluții pentru problema Ciprului, care durează de decenii; salută, prin urmare, eventualitatea unui nou referendum privind reunificarea și cheamă toate părțile să contribuie la obținerea unui deznodământ pozitiv;

46.

subliniază că nesoluționarea problemei Ciprului afectează dezvoltarea relațiilor UE-Turcia și, prin urmare, le solicită tuturor părților interesate să depună eforturi în vederea rezolvării sale;

47.

solicită Turciei să-și îndeplinească obligația de a pune în aplicare pe deplin și în mod nediscriminatoriu, față de toate statele membre, inclusiv Republica Cipru, Protocolul adițional la Acordul de asociere CE-Turcia care, dacă ar fi respectat, ar putea impulsiona în mod semnificativ procesul de negociere;

48.

regretă politica Turciei de colonizare ilegală și îi solicită acesteia să se abțină de la noi acțiuni de colonizare cu cetățeni turci în zonele ocupate ale Ciprului, fapte care contravin Convenției de la Geneva și principiilor de drept internațional; îndeamnă Turcia să înceteze toate acțiunile care modifică echilibrul demografic al insulei și care împiedică astfel o soluție viitoare;

49.

îi solicită Turciei să se abțină de la orice acțiuni în zona economică exclusivă (ZEE) a Ciprului care ar putea conduce la fricțiuni și criză într-o regiune foarte sensibilă și ar putea avea efecte negative asupra negocierilor pentru o soluție democratică care ar pune capăt status quo-ului dihotomic inacceptabil existent; recunoaște dreptul statelor sale membre de a semna acorduri bilaterale și alte acorduri în contextul drepturilor lor suverane, în vederea exploatării resurselor lor naționale în interiorul zonei lor de exclusivitate economică;

50.

salută acordul la care au ajuns cei doi lideri cu privire la o serie de măsuri de edificare a încrederii, printre care deschiderea a două noi puncte de trecere și interconectarea rețelelor electrice; constată, totuși, că aproape că nu s-au înregistrat progrese cu privire la interoperabilitatea rețelelor de telefonie mobilă; prin urmare, îndeamnă ambele părți să pună în aplicare toate măsurile convenite fără întârzieri suplimentare; în solicită UE să sprijine integral înțelegerea, atât politic, cât și financiar; îi solicită Turciei să sprijine activ procesul de negociere și obținerea unei soluții pozitive; îi solicită Turciei să înceapă să-și retragă trupele din Cipru și să transfere către ONU zona blocată a orașului Famagusta, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU; salută faptul că s-a acordat acces Comisiei pentru persoane dispărute (care se ocupă de persoanele dispărute aparținând atât comunității cipriote turce, cât și celei cipriote grecești) la toate siturile relevante, inclusiv în zonele militare; îndeamnă, însă, Turcia, să acorde acces la arhivele relevante, lucru care ar maximiza eficacitatea comisiei;

51.

salută inițiativa dlui Nicos Anastasiades, președintele Republicii Cipru, de a se conferi limbii turce statutul de limbă oficială a UE și îndeamnă părțile să accelereze acest proces; ia act de faptul că punerea în aplicare a acquis-ului UE în cadrul viitorului stat constitutiv cipriot turc la intrarea în vigoare a acordului de soluționare trebuie să fie deja bine pregătită anterior; salută, în această privință, înființarea unui comitet bicomunal ad hoc de pregătire pentru UE; încurajează atât Parlamentul European, cât și Comisia să își intensifice eforturile depuse pentru a colabora cu ciprioții turci în vederea pregătirii unei integrări depline în UE; îl încurajează pe Președintele Parlamentului European să ia măsurile necesare în cazul în care se ajunge la o înțelegere;

o

o o

52.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.


(1)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0094.

(2)  JO C 341 E, 16.12.2010, p. 59.

(3)  JO C 199 E, 7.7.2012, p. 98.

(4)  JO C 257 E, 6.9.2013, p. 38.

(5)  JO C 45, 5.2.2016, p. 48.

(6)  JO C 65, 19.2.2016, p. 117.

(7)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0235.

(8)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0052.

(9)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0014.

(10)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0228.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/175


P8_TA(2016)0134

Raportul pe 2015 privind Albania

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Albania (2015/2896(RSP))

(2018/C 058/20)

Parlamentul European,

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Albania, pe de altă parte,

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

având în vedere decizia Consiliului European din 26-27 iunie 2014 de a acorda Albaniei statutul de țară candidată la aderarea la UE, precum și concluziile Consiliului din 15 decembrie 2015;

având în vedere cea de-a șaptea reuniune a Consiliului de stabilizare și de asociere dintre Albania și UE, care a avut loc la Bruxelles, la 18 mai 2015,

având în vedere aderarea Albaniei la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), la 1 aprilie 2009,

având în vedere declarația finală a președintelui summitului UE-Balcanii de Vest, organizat la Viena la 27 august 2015, precum și recomandările organizațiilor societății civile pentru summitul de la Viena din 2015,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2015 intitulată „Strategia de extindere a UE” (COM(2015)0611), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2015 privind Albania” (SWD(2015)0213),

având în vedere concluziile comune ale celui de al cincilea Dialog la nivel înalt privind prioritățile-cheie adoptate la Tirana la 24 martie 2015,

având în vedere raportul final al misiunii de observare a alegerilor a OSCE/ODIHR cu privire la alegerile locale din 21 iunie 2015, întocmit la 8 septembrie 2015,

având în vedere cea de-a noua reuniune a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Albania (SAPC), care a avut loc în perioada 9-10 noiembrie 2015 la Bruxelles,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Albania,

având în vedere activitatea deputatului Knut Fleckenstein în calitate de raportor permanent pentru Albania în cadrul Comisiei pentru afaceri externe,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Albania a înregistrat progrese constante pe drumul aderării la UE;

B.

întrucât țările (potențial) candidate sunt evaluate pe baza propriilor merite și întrucât calendarul aderării este determinat de calitatea reformelor necesare;

C.

întrucât persistă provocări și ele trebuie soluționate rapid și cu eficiență pentru a se continua să se progreseze pe calea aderării la UE;

D.

întrucât adoptarea consecventă și punerea pe deplin în practică a reformelor privind cele cinci priorități-cheie, precum și un angajament politic susținut sunt esențiale pentru a înregistra în continuare progrese în procesul de aderare la UE;

E.

întrucât protejarea libertății religioase, a patrimoniului cultural, precum și gestionarea bunurilor în conformitate cu statul de drept constituie valori fundamentale ale Uniunii Europene;

F.

întrucât dialogul politic constructiv și durabil purtat între forțele politice cu privire la reformele legate de aderarea la UE este esențial pentru a se continua să se progreseze în procesul de aderare la UE; întrucât echitatea, dialogul constructiv, cooperarea și dorința de a găsi un compromis între guvern și opoziție sunt esențiale pentru un proces de reformă durabil și încununat de succes;

G.

întrucât există un consens politic și un sprijin larg din partea publicului pentru procesul de aderare a Albaniei la UE; întrucât succesul agendei de reformă depinde foarte mult de existența unui mediu politic democratic în această țară;

H.

întrucât progresele susținute, în special în domeniile statului de drept, reformei sistemului judiciar, combaterii corupției și a criminalității organizate, reformei administrației publice și drepturilor fundamentale, sunt de o importanță crucială în procesul de reformă; întrucât este necesar ca Albania să își intensifice eforturile de reformă în aceste domenii și în ceea ce privește alte priorități-cheie, în vederea deschiderii negocierilor de aderare și consolidării tranziției sale democratice; întrucât UE a plasat statul de drept în centrul procesului său de extindere și, în plus, a subliniat necesitatea de a consolida guvernarea economică și administrația publică în toate țările din Balcanii de Vest;

1.

salută progresul constant înregistrat de Albania referitor la reformele privind prioritățile-cheie necesare pentru deschiderea negocierilor de aderare; încurajează guvernul, parlamentul și partidele politice să mențină impulsul de a realiza reforme și să accelereze punerea în practică a reformelor; le invită să invită să inițieze rapid o reformă substanțială a sistemului judiciar; insistă asupra importanței de a pune în aplicare corespunzător și în timp util aceste reforme;

2.

invită toate partidele politice să întreprindă și mai multe eforturi pentru a se implica într-un dialog politic mai constructiv și real care va permite adoptarea și punerea în aplicare a reformelor esențiale; este ferm convins că cooperarea durabilă dintre guvern și opoziție în cadrul parlamentului este esențială pentru procesul de aderare la UE a Albaniei și pentru îndeplinirea de către aceasta a criteriilor de aderare; insistă ferm asupra importanței ca ele să își mențină angajamentul de a edifica o cultură politică democratică care să includă deschiderea către dialog, negociere și compromis și excluderea completă a boicoturilor și a radicalismului; salută înființarea și activitatea Consiliului național pentru integrare europeană (NCEI), despre care se speră că va adopta măsuri pentru ca procesul de reforme legate de UE să fie deschis tuturor; îndeamnă la consolidarea în continuare a capacității parlamentului de a monitoriza punerea în aplicare a acquis-ului și respectarea acestuia;

3.

felicită guvernul și partidele de opoziție deopotrivă pentru cooperarea constructivă la elaborarea și adoptarea în unanimitate în parlament a legislației privind excluderea infractorilor de la numirea și alegerea într-o funcție publică („legea privind înlăturarea infractorilor”); salută adoptarea unor reglementări conexe în parlament și solicită punerea în aplicare rapidă și cuprinzătoare, în spirit și în literă, a acestor acte legislative; încurajează cu fermitate parlamentul să conducă prin puterea exemplului în punerea în aplicare a legilor, pentru a mări încrederea cetățenilor în reprezentanții lor politici și în instituțiile publice;

4.

salută angajamentul Albaniei de a realiza o reformă cuprinzătoare și aprofundată a sistemului de justiție și încurajează ferm autoritățile albaneze să continue cu celeritate pregătirile pentru această reformă fundamentală, pentru a mări încrederea cetățenilor în sistemul judiciar; salută activitatea Comisiei parlamentare ad-hoc privind reforma sistemului judiciar desfășurată în pregătirea reformei; apreciază cooperarea strânsă cu Comisia de la Veneția (Consiliul Europei); încurajează o atitudine de cooperare și pe mai departe pe drumul adoptării acestei reforme; invită toate părțile să depună eforturi pentru ajungerea la un compromis cu privire la schimbări esențiale în sistemul judiciar, legate, printre altele, de independența deplină și de răspunderea judecătorilor și procurorilor și de imparțialitatea instanțelor, în special de independența Curții Supreme, a Curții Constituționale și a Înaltului Consiliu de Justiție, prin luarea în considerarea recomandărilor Comisiei de la Veneția;

5.

subliniază necesitatea soluționării deficiențelor actuale din funcționarea sistemului judiciar, printre care se numără independența acestuia de celelalte ramuri ale puterii, ingerințele politice, justiția selectivă și răspunderea limitată, nivelul ridicat de corupție, mecanismele de control ineficiente, resursele insuficiente, durata totală a procedurilor judiciare și lipsa unor criterii profesionale clare pentru numirea și promovarea judecătorilor; subliniază necesitatea de a crește transparența și de a pune în aplicare recomandările relevante formulate de Grupul de state împotriva corupției (GRECO) în cel de-al patrulea raport de evaluare privind prevenirea corupției în cazul judecătorilor și al procurorilor;

6.

recomandă Comisiei să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate în reforma sistemului judiciar și o încurajează să informeze Parlamentul și Consiliul de îndată ce Albania a înregistrat suficiente progrese în reforma sistemului judiciar și să ia în considerare aceste concluzii, precum și progresele realizate de Albania în punerea în practică a celor cinci priorități-cheie, atunci când va examina posibilitatea de a recomanda deschiderea negocierilor de aderare;

7.

salută adoptarea strategiei de reformă a administrației publice pentru perioada 2015-2020 și a planului de acțiune al acesteia, precum și adoptarea strategiei de reformă a gestiunii finanțelor publice pentru perioada 2014-2020; subliniază necesitatea unei administrații publice profesioniste și transparente pentru a servi intereselor cetățenilor, a le oferi servicii mai bune și a pregăti desfășurarea eficientă a viitoarelor negocieri de aderare; ia act de eforturile depuse în direcția unei administrații publice mai orientate către cetățeni; îndeamnă guvernul să își continue eforturile de a consolida capacitățile administrative, a depolitiza administrația publică și a combate corupția în administrația publică și de a îmbunătăți procedurile de recrutare bazate pe merit și performanță; solicită să se pună în aplicare complet și efectiv legea privind administrația publică și noua lege privind procedurile administrative; solicită să se consolideze autoritatea, autonomia, eficiența și resursele structurilor în domeniul drepturilor omului, cum ar fi instituția Avocatului Poporului; solicită să se pună la dispoziția celor doi noi comisari pentru copii și pentru prevenirea torturii alocări bugetare adecvate; salută adoptarea strategiei de descentralizare 2015-2020 și a legii privind autonomia locală, care mărește capacitățile administrative și financiare ale unităților administrației locale și prevede o consultare între administrația centrală și administrația locală; constată nevoia de a clarifica și mai mult funcțiile și responsabilitățile administrației locale și de a continua dialogul strâns cu părțile interesate, inclusiv cu reprezentanți ai societății civile;

8.

continuă să fie preocupat de corupția larg răspândită, îndeosebi în domeniile educației, sănătății, sistemului judiciar, achizițiilor publice, concesiunilor legate de parteneriatele public-private, construcțiilor și amenajării teritoriului, administrației locale și serviciilor publice; solicită să se consolideze administrația locală; salută adoptarea strategiei naționale anticorupție 2015-2020 și a planului de acțiune 2015-2017; invită autoritățile competente să monitorizeze și reexamineze în amănunt planul de acțiune, să îmbunătățească bilanțul anchetelor, urmăririlor penale și condamnărilor în cazurile de corupție de la toate nivelurile, să asigure respectarea strictă a legislației privind combaterea corupției și să mărească independența instituțiilor anticorupție și cooperarea dintre acestea; salută propunerea de lege privind protecția avertizorilor de integritate și îmbunătățirea transparenței și controlului situației financiare a partidelor politice; subliniază necesitatea de a consolida capacitatea agențiilor de asigurare a respectării legii și a efectua investigații active și eficiente; este ferm convins că progresele înregistrate în ceea ce privește reforma judiciară vor întări substanțial și combaterea corupției și a criminalității organizate;

9.

ia act de angajamentul guvernului de a combate criminalitatea organizată, care a dus la o serie de operațiuni de mare amploare de asigurare a respectării legii, încununate de succes, inclusiv în cooperare și cu autoritățile din țările vecine și din statele membre ale UE; rămâne totuși îngrijorat de numărul redus de condamnări definitive; subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare cooperarea dintre parchet și poliție și de a asigura o monitorizare judiciară eficace; solicită alocarea unor resurse adecvate pentru poliție și parchet cu scopul de a combate criminalitatea organizată; salută recentele operațiuni împotriva traficanților de droguri, dar observă că traficul rămâne o problemă serioasă în Albania; invită autoritățile competente să își consolideze eforturile de combatere a producerii și traficului de droguri și de narcotice, inclusiv prin intensificarea cooperării internaționale și regionale; solicită o cooperare mai strânsă între instituțiile de asigurare a respectării legii în ceea ce privește traficul de persoane, o mai bună protecție și acordarea de compensații victimelor și un bilanț mai bun al anchetelor, urmăririlor penale și condamnărilor; invită autoritățile competente să își intensifice eforturile de combatere a traficului de arme;

10.

ia act de evaluarea și recomandările OSCE/ODIHR privind procesul electoral în urma alegerilor locale din iunie 2015, când observatorii internaționali au constatat o serie de nereguli; subliniază că alegerile parlamentare din 2017 vor reprezenta o încercare importantă pentru procesul de integrare a Albaniei în UE; invită autoritățile competente să depună toate eforturile necesare pregătirii unor alegeri libere și corecte; salută înființarea unei comisii parlamentare ad-hoc privind reforma electorală în ianuarie 2016 și încurajează punerea efectivă în aplicare a recomandărilor acesteia, în special în vederea pregătirii și desfășurării alegerilor viitoare; este preocupat de politizarea generalizată a procesului electoral și invită autoritățile competente să încerce să soluționeze, printre altele, deficiențele de ordin procedural, inclusiv disputele electorale, independența comisiilor electorale, transparența și eficacitatea finanțării partidelor politice, cazurile presupuse de cumpărare a voturilor și de intimidare a alegătorilor și abuzarea de resursele statului, pentru a spori încrederea opiniei publice în procesul electoral; constată că Comisia electorală centrală (CEC) trebuie să stabilească responsabilități interne clare pentru supravegherea situației financiare a partidelor și să meargă mai departe de verificarea pur formală a declarațiilor partidelor politice;

11.

salută adoptarea unei rezoluții parlamentare privind rolul societății civile în dezvoltarea democratică a țării și observă îmbunătățirea cooperării între instituțiile statului și organizațiile societății civile (CSO), inclusiv participarea acestora la reuniunile NCEI; apreciază adoptarea unei foi de parcurs privind societatea civilă și încurajează punerea în aplicare în bune condiții a acesteia; recomandă să se întreprindă demersuri pentru instituționalizarea cooperării cu CSO cu scopul de a consolida democrația și apărarea drepturilor omului și a libertăților civile prin participarea publicului și de a crește transparența procesului decizional; invită autoritățile competente să reducă sarcina administrativă a organizațiilor societății civile și să reexamineze normele fiscale și alte reglementări relevante în vederea înlesnirii donațiilor private; invită autoritățile competente să încurajeze OSC să participe activ la supravegherea procesului electoral și să se implice în furnizarea de informații complete și în timp util către public privind procesul de aderare la UE;

12.

îndeamnă guvernul albanez să acorde o atenție deosebită îmbunătățirii perspectivelor tineretului și să investească în modernizarea și reformarea sistemului de învățământ în vederea creșterii capacității de inserție profesională și a îmbunătățirii perspectivelor profesionale, mai ales pentru tineri; subliniază necesitatea de a transforma actualul „exod al creierelor” într-o „circulație a creierelor” care sprijină mobilitatea, creând în același timp un potențial ridicat pentru perspective adecvate de carieră în Albania; salută sprijinul oferit prin IPA destinat educației, ocupării forței de muncă și politicilor sociale;

13.

solicită din nou autorităților competente să facă dreptate victimelor evenimentelor din 21 ianuarie 2011;

14.

condamnă relele tratamente aplicate în secțiile de poliție persoanelor suspectate, suprapopularea închisorilor, precum și îngrijirea medicală neadecvată și condițiile precare din centrele de detenție;

15.

reamintește faptul că mecanismele instituționale pentru protecția drepturilor copilului rămân insuficiente; îndeamnă autoritățile să reformeze sistemul de justiție juvenilă în așa fel încât aceasta să respecte standardele internaționale; solicită o creștere semnificativă a alocărilor financiare pentru sistemul de protecție a copilului, în special pentru unitățile de protecție a copilului (CPU) de la nivel local și regional; regretă că unele CPU au fost nevoite să își înceteze activitatea din cauza lipsei resurselor financiare; îndeamnă autoritățile să asigure accesul copiilor la CPU și în zonele rurale;

16.

salută climatul de toleranță religioasă din țară, buna cooperare dintre comunitățile religioase și relațiile pozitive ale acestora cu statul; solicită tuturor autorităților competente și comunităților religioase să acționeze împreună în vederea menținerii și încurajării armoniei religioase;

17.

reamintește, printre prioritățile principale, nevoia de măsuri legislative și politice efective de consolidare a apărării drepturilor omului, a drepturilor minorităților și a politicilor împotriva discriminării; constată că romii și egiptenii trăiesc în condiții dificile și se confruntă adeseori cu excluziunea socială și cu discriminarea; salută adoptarea planului de acțiune național 2015-2020 pentru integrarea romilor și a egiptenilor și pentru o punere în aplicare mai eficace a politicilor de incluziune a romilor; ia act de faptul că ratele de înscriere la școală și de abandon școlar în rândul copiilor romi, situația copiilor străzii romi și egipteni, precum și cazurile de evacuări forțate ale acestora fără un proces echitabil și fără acordarea unor locuințe alternative adecvate rămân un motiv de îngrijorare; solicită îmbunătățirea sistemului de protecție a drepturilor copilului și de justiție juvenilă; salută rezoluția parlamentară privind apărarea drepturilor și libertăților persoanelor care aparțin comunității LGBTI; ia act de faptul că a doua paradă „Pride” de la Tirana s-a desfășurat fără incidente majore în iunie 2015; recomandă să se elimine din legislația în vigoare dispozițiile care discriminează persoanele transgen și intersexuale; invită autoritățile competente să îmbunătățească în continuare climatul de integrare și toleranță pentru toate minoritățile din țară, inclusiv prin întărirea rolului Comisiei pentru minorități a statului;

18.

recomandă să se încerce să se soluționeze, cu ajutorul unor mecanisme adecvate, inegalitatea de gen, discriminarea de gen și violența domestică; salută modificările aduse Codului electoral și adoptate în aprilie 2015, care prevăd o cotă de gen de 50 % în listele de candidați pentru consiliile municipale;

19.

observă că respectarea drepturilor de proprietate încă nu este asigurată; îndeamnă la finalizarea procesului de înregistrare și restituire a proprietăților și de acordare de compensații pentru acestea, precum și la punerea în aplicare efectivă a strategiei 2012-2020 privind drepturile de proprietate; subliniază că o mai bună asigurare a respectării drepturilor de proprietate va influența în mod pozitiv investițiile locale și străine;

20.

accentuează din nou importanța deosebită a unui serviciu public de radiodifuziune și a unei mass-medii private profesioniste, independente și pluraliste; își exprimă îngrijorarea cu privire la autocenzura răspândită pe scară largă în rândul jurnaliștilor, care uneori sunt împiedicați în mod fizic să relateze anumite evenimente, sunt atacați sau amenințați din cauza activității lor profesionale, și cu privire la cazuri de ingerințe directe în autonomia editorială; regretă, în acest context, că, la alegerile locale din 2015, Rețeaua regională de investigare din Balcani a fost amenințată cu darea în judecată pentru calomnie în urma anchetelor sale privind trecutul infracțional al unui candidat la funcția de primar; solicită să se ia măsuri pentru a se consolida standardele profesionale și etice ale jurnaliștilor; solicită o mai bună punere în aplicare a legii privind mass-media audiovizuală; subliniază că este necesar să se mărească transparența publicității guvernamentale în mass-media și să se întreprindă eforturi suplimentare pentru a garanta pe deplin independența Autorității pentru mass-media audiovizuală (AMA) și a radiodifuziunii publice; este îngrijorat de schimbarea procedurilor de alegere a directorului general al radiodifuziunii și televiziunii publice din Albania; invită atât guvernul, cât și opoziția să asigure buna funcționare a radiodifuziunii naționale prin identificarea unui candidat pentru funcția de director cu care toate părțile să fie de acord; subliniază necesitatea finalizării procesului de digitalizare, care este în întârziere;

21.

ia act de faptul că Albania este pregătită într-o anumită măsură să dezvolte o economie de piață funcțională; salută îmbunătățirea colectării impozitelor și campania guvernului de combatere a economiei subterane; cu toate că a observat creșterea ratei ocupării forței de muncă, est îngrijorat de nivelul ridicat al șomajului, în special al șomajului în rândul tinerilor și al șomajului pe termen lung, care reprezintă peste 50 % din șomajul total; solicită să se acorde mai multă atenție egalității de șanse și să se ia măsuri suplimentare în vederea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor pe piața muncii; este în continuare preocupat de deficiențele persistente și semnificative în ceea ce privește respectarea statului de drept, cadrul de reglementare, asigurarea respectării drepturilor de proprietate și combaterea corupției care împiedică îmbunătățirea mediului de afaceri; îndeamnă Albania să abordeze exhaustiv problema încă acută a economiei sale subterane de mari dimensiuni, legată de fenomenul răspândit al corupției, prin desfășurarea unor reforme economice eficace; îndeamnă să se întreprindă demersuri pentru soluționare deficiențelor care țin de respectarea contractelor și de statul de drept, la găsirea de soluții pentru economia informală, încă amplă, precum și la acordarea de prioritate programului de consolidare bugetară și de reducere a datoriei publice al acestei țări; solicită mai mult sprijin pentru mecanismele de protecție a consumatorilor;

22.

solicită Albaniei să depună eforturi suplimentare pentru a se alinia la legislația de mediu a UE și la cerințele din capitolul 27; salută, în acest sens, înființarea unei agenții naționale pentru zonele protejate și a unei agenții pentru coasta albaneză;

23.

invită guvernul albanez să țină sub control dezvoltarea centralelor hidroelectrice în zone sensibile din punct de vedere ecologic, cum ar fi în jurul râului Vjosa și în zonele protejate și să mențină integritatea parcurilor naționale existente; recomandă să se îmbunătățească calitatea evaluărilor impactului asupra mediului, ceea ar permite să se țină seama de standardele UE, astfel cum sunt stabilite în directivele privind păsările și habitatele și în Directiva-cadru privind apa; încurajează guvernul albanez să crească transparența prin participarea și consultarea publicului cu privire la proiectele planificate;

24.

invită Albania să desfășoare măsurătorile relevante legate de protecția mediului și gestionarea deșeurilor, precum și să ia măsuri suplimentare împotriva eliminării și evacuării necorespunzătoare a deșeurilor, în special a deșeurilor marine;

25.

invită guvernul să adopte și să pună în aplicare o strategie națională în domeniul energiei; este îngrijorat că Albania nu a reușit să prezinte Comunității Energiei un plan de acțiune în domeniul energiei regenerabile, fapt care a declanșat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; este, de asemenea, îngrijorat de faptul că Albania nu a respectat termenul-limită stabilit de Comunitatea Energiei pentru a-și alinia legislația cu Directiva din 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice; îndeamnă guvernul să depună mai multe eforturi în ceea ce privește eficiența energetică prin adoptarea unei noi legi privind eficiența energetică a clădirilor;

26.

felicită Albania pentru că rămâne un partener constructiv în regiune și pentru că a adoptat o atitudine activă în cooperarea regională; subliniază importanța asigurării unor relații de bună vecinătate, care rămân esențiale; ia act cu satisfacție de angajamentele asumate de Albania față de inițiativele de cooperare regională la summitul privind Balcanii de Vest care a avut loc la Berlin în 2014 și la cel care a avut loc la Viena în 2015; salută rolul constructiv al Albaniei în legătură cu agenda privind conectivitatea; invită autoritățile competente să asigure punerea în aplicare integrală și rapidă a standardelor tehnice și a măsurilor fără caracter normativ în domeniul transporturilor convenite la summitul privind Balcanii de Vest de la Viena din 2015 înainte de următorul summit de la Paris din 2016;

27.

salută voința politică continuă de a îmbunătăți relațiile cu Serbia și încurajează Albania și Serbia să întreprindă acțiuni suplimentare în promovarea stabilității și a cooperării regionale și a bunelor relații de vecinătate; încurajează Albania, având în vedere aceste eforturi, să continue dezvoltarea Biroului de cooperare regională a tinerilor, cu sediul la Tirana, care are o importanță majoră pentru continuarea procesului de reconciliere din regiune, în special în rândul tinerilor; recomandă autorităților să accelereze construcția proiectelor majore de infrastructură, precum legătura feroviară și autostrada modernă dintre Tirana și Skopje, ca parte a coridorului VIII; felicită Albania pentru alinierea deplină la toate declarațiile în sectorul PESC și la toate concluziile Consiliului European, precum și pentru disponibilitatea sa de a contribui la mecanismele europene de asistență și de relocare pentru refugiații sirieni; îndeamnă guvernul să-și continue eforturile de tratare a numărului mare de cereri de azil vădit neîntemeiate depuse în statele membre și să adopte măsuri ferme prin intermediul mecanismului de monitorizare ulterior liberalizării vizelor pentru a se implica într-o cooperare operațională și într-un schimb de informații mai strânse cu statele membre și cu țările învecinate; invită, de asemenea, guvernul să ia în considerare adoptarea unor măsuri suplimentare în vederea îmbunătățirii condițiilor socioeconomice de viață; salută propunerea Comisiei de a stabili o listă comună, la nivelul UE, a țărilor de origine sigure și sprijină introducerea Albaniei pe acea listă;

28.

sprijină, în contextul Procesului de la Berlin, înființarea Forumului societății civile din Balcanii de Vest, care le oferă reprezentanților societății civile din regiune oportunitatea de a face schimb de idei, de a-și exprima preocupările și de a formula recomandări concrete în atenția factorilor de decizie, și solicită continuarea acestui proces la următoarea reuniune la nivel înalt, care va avea loc la Paris în 2016, precum și organizarea unor ateliere pregătitoare la care să participe organizațiile societății civile din regiune;

29.

salută angajamentul Albaniei de a combate radicalizarea și a terorismul și adoptarea unor strategii și a unui plan de acțiune relevante în materie de securitate; salută faptul că acest cadru strategic actualizat include, de asemenea, o strategie specifică privind combaterea extremismului violent; este preocupat de faptul că Albania, ca și alte țări din regiune, este afectată de fenomenul luptătorilor străini care se întorc în țară, de radicalizarea islamică și de extremismul violent; salută, în acest context, măsurile luate de guvernul albanez pentru a împiedica fluxul de luptători străini care doresc să se alăture ISIS în Irak și Siria; consideră că este esențial să se pună în aplicare și în continuare o politică eficace de prevenire a radicalizării islamice, de contracarare a extremismului violent, cu implicarea CSO și a comunităților religioase, de prevenire și de stopare a fluxului de luptători străini teroriști, de contracarare a finanțării terorismului și să se elaboreze o abordare bazată pe statul de drept destinată agențiilor de informații și de asigurare a respectării legii și o politică judiciară coerentă privind infractorii; în plus, recomandă să se intensifice cooperarea regională eficace și cooperarea cu serviciile relevante ale statelor membre cu privire la această chestiune, inclusiv cu privire la schimbul de informații; este de părere că toate măsurile adoptate în acest sens ar trebui să asigure respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu standardele și instrumentele internaționale;

30.

regretă că, din cauza lipsei de spirit de cooperare și de compromis din cadrul delegației albaneze, în prezent nu poate avea loc o dezbatere semnificativă în Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere și că nicio recomandare nu a putut fi adoptată la cea de-a noua reuniune a acesteia; face apel să se ia măsuri pentru consolidarea Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere, astfel încât aceasta să aibă o contribuție pozitivă la procesul de aderare a Albaniei la UE;

31.

solicită ca Comisia să includă în rapoartele sale viitoare informații detaliate cu privire la sprijinul IPA acordat Albaniei și punerea în practică a măsurilor, în special în ceea ce privește sprijinul IPA alocat punerii în aplicare a priorităților-cheie și a proiectelor relevante, având în vedere declarația Comisiei privind dialogul strategic cu Parlamentul European;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și Guvernului și Parlamentului Albaniei.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/182


P8_TA(2016)0135

Raportul pe 2015 privind Bosnia și Herțegovina

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la raportul pe 2015 privind Bosnia și Herțegovina (2015/2897(RSP))

(2018/C 058/21)

Parlamentul European,

având în vedere Acordul de stabilizare și asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte (1),

având în vedere cererea de aderare la Uniunea Europeană depusă de Bosnia și Herțegovina la 15 februarie 2016,

având în vedere decizia Consiliului din 21 aprilie 2015 de încheiere a ASA cu Bosnia și Herțegovina,

având în vedere concluziile Consiliului European din 19-20 iunie 2003 referitoare la Balcanii de Vest, precum și anexa intitulată „Agenda de la Salonic pentru Balcanii de Vest: către integrarea europeană”,

având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie, 12 octombrie și 15 decembrie 2015 referitoare la Bosnia și Herțegovina,

având în vedere prima reuniune a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere (CPSA) UE-Bosnia și Herțegovina, care a avut loc la Sarajevo la 5 și 6 noiembrie 2015, precum și primele reuniuni ale Consiliului de stabilizare și de asociere (CSA) și ale Comitetului de stabilizare și de asociere între UE și Bosnia și Herțegovina, care au avut loc la 11 și, respectiv, 17 decembrie 2015,

având în vedere declarația finală a președinției reuniunii la nivel înalt UE-Balcanii de Vest, organizată la Viena, la 27 august 2015, precum și recomandările organizațiilor societății civile pentru reuniunea la nivel înalt de la Viena din 2015,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2015 intitulată „Strategia de extindere a UE” (COM(2015)0611), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2015 privind Bosnia și Herțegovina”(SWD(2015)0214),

având în vedere angajamentul scris privind integrarea în UE, adoptat de președinția Bosniei și Herțegovinei la 29 ianuarie 2015 și aprobat de Adunarea Parlamentară a Bosniei și Herțegovinei la 23 februarie 2015, precum și agenda de reforme pentru Bosnia și Herțegovina în perioada 2015-2018, adoptată de cele trei niveluri ale guvernării în iulie 2015,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la această țară, inclusiv cea din 9 iulie 2015 referitoare la comemorarea masacrului de la Srebrenica (2) și cea din 17 decembrie 2015 referitoare la aniversarea a 20 de ani de la încheierea Acordului de pace de la Dayton (3),

având în vedere conferința pe tema „Viitorul european al Bosniei și Herțegovinei – 20 de ani după încheierea Acordului de pace de la Dayton”, care a avut loc în clădirile Parlamentului European la 9 decembrie 2015,

având în vedere activitatea deputatului Cristian Dan Preda în calitate de raportor permanent pentru Bosnia și Herțegovina în cadrul Comisiei pentru afaceri externe,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât UE își menține angajamentul față de perspectiva europeană a Bosniei și Herțegovinei și față de integritatea sa teritorială, suveranitatea și unitatea acesteia;

B.

întrucât aderarea la UE este un proces favorabil incluziunii, care necesită un consens cu privire la agenda de reforme; întrucât cetățenii Bosniei și Herțegovinei trebuie să fie plasați în centrul reformelor instituționale, economice și sociale;

C.

întrucât UE a inițiat o abordare reînnoită față de Bosnia și Herțegovina, pentru ca această țară să realizeze progrese pe calea aderării la UE și pentru a soluționa problemele pendinte din domeniul socioeconomic și din domeniul statului de drept, astfel încât țara să se pregătească pentru viitoarea aderare; întrucât, ca urmare a acestei abordări, ASA a intrat în vigoare la 1 iunie 2015;

D.

întrucât un mecanism de coordonare eficace între diferitele niveluri ale guvernării privind aspectele legate de UE este indispensabil pentru a asigura o mai bună interacțiune cu UE, pentru a facilita alinierea la legislația UE, punerea în aplicare și asigurarea respectării acesteia, precum și pentru ca cererea de aderare a Bosniei și Herțegovinei să aibă succes; întrucât Consiliul de Miniștri din Bosnia și Herțegovina a adoptat la 26 ianuarie 2016„Decizia privind un sistem de coordonare în procesul de integrare europeană în Bosnia și Herțegovina”; întrucât îmbunătățirea coordonării în ceea ce privește aspectele legate de UE va permite Bosniei și Herțegovinei să beneficieze pe deplin de finanțarea UE;

E.

întrucât încă există 84 500 de persoane strămutate la nivel intern, precum și un număr foarte mare de refugiați din Bosnia și Herțegovina în țările învecinate, în întreaga Europă și la nivel mondial;

F.

întrucât sprijinul politic ferm este un factor esențial pentru eficientizarea sistemului instituțional al acestei țări,

1.

salută primul raport mai pozitiv al Comisiei privind Bosnia și Herțegovina și își reafirmă angajamentul fără echivoc în favoarea perspectivei europene a Bosniei și Herțegovinei; solicită autorităților să dea dovadă de hotărâre în continuarea reformelor instituționale și socioeconomice, inclusiv a transpunerii lor efective în practică, și să avanseze în mod constant pe calea aderării la UE; solicită transparență în procesul de planificare și punere în aplicare a reformelor; salută Planul de acțiune comun al statului și al entităților pentru punerea în aplicare a Agendei de reforme 2015-2018 și solicită ca aceasta să fie pusă în aplicare în mod armonizat, pentru realizarea unei schimbări reale și vizibile în întreaga țară și pentru îmbunătățirea nivelului de trai al tuturor cetățenilor Bosniei și Herțegovinei;

2.

salută prezentarea de către Bosnia și Herțegovina a cererii de aderare la UE la 15 februarie 2016; invită Consiliul să examineze această cerere cu prima ocazie și să o transmită fără întârziere Comisiei, pentru a începe pregătirea avizului;

3.

salută adoptarea de către Consiliul de Miniștri din Bosnia și Herțegovina, la 26 ianuarie 2016, a unei decizii de instituire a unui mecanism de coordonare în ceea ce privește chestiunile legate de UE, precum și adoptarea, la 9 februarie 2016, a poziției de negociere privind adaptarea ASA ca urmare a aderării Croației la UE; reamintește că, pe lângă progresul semnificativ în punerea în aplicare a agendei de reforme, aceste elemente sunt necesare pentru ca UE să considerare cererea de aderare drept credibilă; solicită armonizarea fără întârziere a poziției entităților privind mecanismul de coordonare adoptat și încurajează cooperarea între toate părțile interesate pentru îmbunătățirea pe viitor a acestuia; solicită punerea sa rapidă în aplicare și îndeamnă la o cooperare constructivă în chestiunile legate de UE; subliniază că acest mecanism este indispensabil pentru luarea unor decizii eficiente în cadrul procesului de aderare la UE; salută consultările concrete inițiale – la nivel parlamentar – vizând transpunerea integrală în practică a mecanismului de coordonare și încurajează cu fermitate intensificarea în viitor a acestor reuniuni la care participă părțile interesate instituționale; insistă din nou asupra adaptării concesiilor comerciale acordate în temeiul ASA; consideră că punerea în aplicare integrală a ASA, inclusiv adaptarea acestuia, reprezintă un element important al angajamentului Bosniei și Herțegovinei față de aderarea la UE și una dintre condițiile prealabile necesare pentru aprobarea candidaturii sale la aderare; recomandă Bosniei și Herțegovinei să coopereze și cu statele membre ale UE în cadrul procesului său de aderare la UE;

4.

reafirmă necesitatea de a continua, de asemenea, reformele constituționale și politice care ar transforma Bosnia și Herțegovina într-un stat eficace, favorabil incluziunii și pe deplin funcțional, care să garanteze egalitatea și reprezentarea democratică a tuturor popoarelor sale constitutive și a tuturor cetățenilor săi și care să garanteze că toți cetățenii se pot prezenta în calitate de candidați și sunt eligibili pentru a fi aleși și a ocupa funcții la toate nivelurile politice, pe picior de egalitate și indiferent de originea lor etnică sau religioasă, în conformitate cu principiile enunțate în rezoluția sa anterioară, inclusiv criteriile de la Copenhaga, acquis-ul UE, recomandările Comisiei de la Veneția și Convenția europeană a drepturilor omului, precum și deciziile aplicabile ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO); solicită autorităților să promoveze în mod activ principiile reprezentării legitime, federalismului, descentralizării și subsidiarității, precum și valorile europene și importanța perspectivei europene; face apel la instituțiile UE să se implice în mod activ în eforturile de găsire a unei soluții durabile la dispozițiile constituționale din Bosnia și Herțegovina;

5.

îndeamnă liderii politici și religioși să se abțină de la retorici naționaliste și separatiste dezbinătoare care polarizează societatea și să continue dialogul politic și activitățile care vizează respectul reciproc, consensul și cooperarea între reprezentanții politici legitimi și protecția diversității societății; invită toți cetățenii să îmbrățișeze reconcilierea și cooperarea, care sunt condiții esențiale pentru atingerea perspectivei europene;

6.

subliniază rolul important pe care îl are societatea civilă de la nivel local în procesul de consolidare a păcii și de reconciliere și, în special, rolul participării tinerilor la dialogul intercultural și la schimburi, precum și în sfera politică; remarcă rolul important pe care îl au activiștii culturali, artiștii, scriitorii și cadrele universitare în promovarea dialogului și înțelegerii între diferitele grupuri din societate; recomandă promovarea educației în spiritul democrației, al drepturilor fundamentale și al cetățeniei în Bosnia și Herțegovina;

7.

ia act de anunțul președintelui Republicii Srpska (RS) privind amânarea referendumului planificat din RS cu privire la sistemul judiciar de la nivel statal din Bosnia și Herțegovina; regretă însă că această decizie nu a fost ratificată de Adunarea Națională din Republica Srpska; solicită să se renunțe complet la ideea acestui referendum, întrucât reprezintă o provocare pentru coeziunea, suveranitatea și integritatea țării și riscă să submineze eforturile de îmbunătățire a situației socioeconomice a tuturor cetățenilor din Bosnia și Herțegovina și de realizare a unor progrese suplimentare în sensul integrării în UE; subliniază că orice deficiențe ale sistemului judiciar din Bosnia și Herțegovina ar trebui abordate în spiritul cooperării și nu prin inițiative unilaterale, în cadrul dialogului structurat extins pe teme de justiție; reamintește că, în temeiul Acordului de pace de la Dayton, Republica Srpska nu are dreptul la secesiune;

8.

își exprimă preocuparea profundă față de afirmațiile ministrului de Interne al Republicii Srpska referitoare la viitoarea pregătire a forțelor speciale de poliție ale RS în Federația Rusă, la dezvoltarea cooperării, în special în ceea ce privește schimbul de informații, și la intenția de a achiziționa echipamente militare din Rusia; face apel la autoritățile din RS să nu urmeze o politică externă și de securitate independentă, care ar putea submina politica de la nivel statal;

9.

salută intrarea în vigoare a ASA și faptul că Comisia parlamentară de stabilizare și de asociere (CPSA) a fost primul organism comun înființat în temeiul acestuia; regretă însă profund faptul că aceasta nu și-a adoptat regulamentul de procedură, din cauza încercărilor de a introduce blocarea pe baze etnice în cadrul modalităților de vot ale CPSA; reamintește faptul că ASA necesită adoptarea regulamentului de procedură, iar nerespectarea acestei dispoziții contravine în mod direct punerii în aplicare a ASA; îndeamnă delegația bosniacă să depună eforturi constructive în acest sens în vederea adoptării fără întârziere a regulamentului de procedură în cadrul următoarei reuniuni a CPSA; salută prima reuniune a ASA dintre Bosnia și Herțegovina și UE, organizată la 11 decembrie 2015;

10.

regretă faptul că corupția, inclusiv corupția politică la cel mai înalt nivel, este în continuare foarte răspândită și că angajamentele politice nu au dus la rezultate concrete; rămâne preocupat de cadrul juridic și instituțional de combatere a corupției, care este lipsit de forță și care permite implicarea în practici de corupție în condiții de impunitate, precum și de numărul redus de condamnări definitive în cazurile de corupție; solicită îmbunătățirea rezultatelor în ceea ce privește anchetarea și urmărirea eficace a cazurilor de corupție la nivel înalt, în care sunt implicați politicieni, înalți funcționari și instituții de reglementare, dar și în cadrul achizițiilor publice și al privatizării; elogiază adoptarea strategiei și a planului de acțiune anticorupție pentru perioada 2015-2019 și solicită să se aloce un buget suficient pentru transpunerea lor în practică; solicită consolidarea semnificativă a cooperării dintre agenții la nivelul întregii țări; solicită înființarea unor structuri dedicate pentru prevenirea și monitorizarea corupției și adoptarea unor documente politice privind prevenirea corupției la toate nivelurile de guvernare; solicită implementarea deplină și fără întârziere a recomandărilor Grupului de state împotriva corupției (GRECO);

11.

subliniază că un sistem judiciar funcțional și stabil este esențial pentru a garanta statul de drept în țară și pentru a asigura în continuarea progresului Bosniei și Herțegovinei în direcția aderării la UE; este preocupat de presiunea crescută exercitată de actorii politici asupra sistemului judiciar; afirmă că este necesar ca independența sistemului judiciar din Bosnia și Herțegovina să fie consolidată de urgență; este preocupat în special de cazurile de imixtiune politică în procedurile judiciare, de politizarea procedurilor de numire în magistratură, de fărâmițarea constantă în patru sisteme judiciare diferite și de absența unui sistem eficace și obiectiv de evaluare a calităților profesionale ale judecătorilor; salută Strategia actualizată de reformă a sectorului justiției pentru perioada 2014-2018 și solicită un plan de acțiune în vederea transpunerii sale în practică, care să se axeze în mod deosebit pe eforturi de armonizare în întreaga țară; consideră esențială garantarea unui sistem judiciar mai profesionist, independent și responsabil, inclusiv aplicarea sistematică a unor criterii obiective pentru numiri; salută protocolul semnat de miniștrii Justiției de la nivelul entităților și de la nivel statal, care urmărește reforme ale sistemului de justiție de la nivel statal și reforme ale Consiliului Superior al Judecătorilor și Procurorilor; salută numirea unor avocați ai poporului, dar este preocupat de dificultățile financiare și de personal cu care se confruntă în prezent Biroul Avocatului Poporului; solicită adoptarea rapidă a legii privind reforma Avocatului Poporului;

12.

rămâne preocupat de faptul că accesul la asistența juridică gratuită este foarte limitat; îndeamnă autoritățile competente să adopte o lege privind asistența judiciară gratuită la nivelul statului, ca o condiție prealabilă pentru garantarea accesului egal, efectiv și nediscriminatoriu la justiție; consideră că implementarea unei astfel de legi este esențială pentru consolidarea încrederii cetățenilor în statul de drept;

13.

condamnă cu fermitate legea privind ordinea publică din Republica Srpska, care este încă în vigoare și care subminează drepturile democratice fundamentale, cum ar fi libertatea de adunare, de asociere și a mass-mediei; solicită punerea în aplicare completă a legii privind libertatea de acces la informații, care este încă inechitabilă și frecvent limitată prin invocarea dreptului la confidențialitate și la protecția intereselor comerciale ale companiilor care colaborează cu guvernele, lipsindu-i astfel pe cetățeni de accesul la căi de atac eficiente atunci când li se refuză informații; salută adoptarea amendamentelor la Codul Penal al Bosniei și Herțegovinei, care aliniază dispozițiile privind tortura, disparițiile forțate și violul la standardele internaționale; îndeamnă autoritățile să integreze în Codul Penal infracțiunile enumerate în Protocolul adițional la Convenția internațională privind criminalitatea informatică;

14.

consideră că este important să se îmbunătățească cooperarea dintre parlamentul la nivel statal, parlamentele la nivelul entităților și parlamentul districtului Brčko și să se organizeze reuniuni comune ale acestora; ia act de angajamentele asumate în cadrul parteneriatului parlamentar și solicită punerea în aplicare urgentă a recomandărilor rezultate din acestea, precum și operaționalizarea cadrului de cooperare convenit; salută, în acest context, semnarea „Conceptului de mecanism de cooperare parlamentară în Bosnia și Herțegovina în activități legate de procesul de integrare în UE”; solicită îmbunătățirea coordonării generale cu adunările cantonale;

15.

ia act de rolul jucat de Comisia parlamentară mixtă pentru securitate și apărare în asigurarea controlului democratic asupra forțelor armate din Bosnia și Herțegovina; se arată preocupat de fenomenul generalizat al deținerii ilegale de arme de către populație și de volumul încă mare de muniție și de arme aflat sub responsabilitatea forțelor armate; salută progresul realizat de forțele armate în eliminarea munițiilor cu gradul cel mai mare de instabilitate și în construirea unei capacități durabile de gestionare a stocurilor rămase; solicită adoptarea unei abordări cuprinzătoare pentru a face față provocărilor care subzistă în ceea ce privește curățarea de mine a țării până în 2019; invită Comisia și ÎR/VP să își intensifice ajutorul acordat pentru aceste activități;

16.

îndeamnă membrii Grupului de lucru pentru pregătirea amendamentelor la legea electorală din Bosnia și Herțegovina să se asigure că amendamentele la această lege creează baza unor alegeri democratice autentice, ca expresie a suveranității; subliniază că nu se pot realiza alegeri democratice dacă nu se poate exercita în mod permanent o gamă amplă de alte drepturi ale omului și libertăți fundamentale, fără discriminări pe motiv de etnie, religie, sex, opinie politică sau de altă natură, proprietate, naștere sau alt statut și fără restricții arbitrare și nerezonabile;

17.

este de părere că fragmentarea administrației publice, politizarea acesteia și slaba coordonare politică îngreunează realizarea unor reforme instituționale și legislative și afectează furnizarea de servicii publice către cetățeni; invită autoritățile competente de la toate nivelurile să îmbunătățească planificarea politicilor pe termen mediu și să dezvolte un cadru strategic cuprinzător de reformă a administrației publice din întreaga țară, precum și un program de gestiune a finanțelor publice, în conformitate cu principiile europene pentru administrația publică identificate de OCDE/SIGMA pentru țările candidate la aderarea la UE;

18.

recunoaște că agricultura este un sector economic esențial pentru Bosnia și Herțegovina, aproximativ 20 % din populația țării depinzând direct sau indirect de acest sector; salută, așadar, progresele înregistrate în domeniul siguranței alimentare și al politicii veterinare și decizia Comisiei de a aproba exportul de lapte și produse lactate din Bosnia și Herțegovina în UE; încurajează intensificarea eforturilor de aliniere a sistemului oficial de control veterinar și fitosanitar la standardele europene și de stabilire a structurilor instituționale necesare, care ar permite utilizarea Instrumentului pentru asistență de preaderare pentru dezvoltare rurală; invită guvernul să sprijine înființarea unui minister al Agriculturii la nivel statal și elaborarea unei strategii de dezvoltare aferente;

19.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nu există suficiente mecanisme de cooperare între organizațiile guvernamentale și organizațiile societății civile, inclusiv faptul că capacitatea de a participa la un dialog politic privind agenda de reforme este limitată; consideră esențiale consolidarea rolului societății civile și implicarea cetățenilor în procesul de aderare la UE; își reiterează apelurile pentru crearea și transpunerea în practică a unor mecanisme de consultare publică transparente și integratoare; invită autoritățile competente de la toate nivelurile să îmbunătățească cadrul juridic și cel financiar aplicabil, să adopte o strategie națională privind organizațiile societății civile și să pună la dispoziția acestora o finanțare publică transparentă, pentru a promova o democrație care să fie într-o mai mare măsură participativă și favorabilă incluziunii în întreaga țară; invită organizațiile societății civile și activiștii să își consolideze în mod semnificativ capacitățile și structurile și să coopereze cu autoritățile din Bosnia și Herțegovina și din UE, precum și cu comunitatea internațională; face apel la aceste organisme să le ofere asistență în eforturile lor;

20.

observă că strategia privind combaterea crimei organizate pentru perioada 2014-2016 nu a fost pusă în aplicare în mod coordonat; recomandă să se adopte și să se pună în aplicare o nouă strategie și un plan de acțiune privind spălarea banilor, în conformitate cu recomandările Comitetului de Experți pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor și Finanțării Terorismului (MONEYVAL); subliniază necesitatea unei abordări centrate pe victime și a unei strategii multidisciplinare și cuprinzătoare de combatere a traficului de droguri și de ființe umane; invită autoritățile din UE și din Bosnia și Herțegovina să colaboreze pentru combaterea eficace a traficului de ființe umane și pentru asigurarea de protecție pentru victime; salută adoptarea Planului de acțiune pentru combaterea traficului de ființe umane în Bosnia și Herțegovina 2016-2019, inclusiv modul în care acesta pune accentul pe probleme legate de lucrătorii migranți și cerșetoria forțată în rândul copiilor și solicită punerea sa efectivă în aplicare; este în continuare preocupat de volumul mare de arme ilegale din Bosnia, care sunt transferate cu ușurință în UE; face apel la autoritățile competente să își intensifice eforturile pentru urmărirea în justiție a brokerilor și traficanților de arme, precum și să depună mai multe eforturi pentru a combate proliferarea necontrolată și traficul ilegal de arme, îndeosebi de arme de calibru mic și armament ușor, și printr-o cooperare regională mai strânsă și cooperarea dintre Bosnia și Herțegovina și UE;

21.

invită autoritățile să elaboreze un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a strategiei de prevenire și combatere a terorismului pentru perioada 2015-2020; invită autoritățile să își intensifice eforturile pentru a asigura o cooperare mai eficace la nivel național între poliție, agențiile de informații și agențiile de securitate în lupta împotriva terorismului și a extremismului violent; solicită consolidarea capacității Bosniei și Herțegovinei de combatere a terorismului; îndeamnă autoritățile competente să depună eforturi mai mari în lupta împotriva finanțării terorismului, inclusiv prin crearea unui cadru legal care să permită înghețarea activelor grupărilor teroriste; consideră că este esențial ca operațiunile de securitate din Bosnia și Herțegovina să fie coordonate și ca datele să fie partajate în interiorul țării; subliniază că o cooperare mai strânsă între serviciile regionale de securitate este vitală și încurajează intensificarea cooperării în acest sens;

22.

subliniază faptul că Bosnia și Herțegovina a fost afectată semnificativ de fenomenul combatanților străini și al radicalizării; este preocupat de radicalizarea din rândul tinerilor, un număr mare al acestora – în comparație cu celelalte țări din regiune – alăturându-se Daesh; solicită continuarea și consolidarea măsurilor de combatere a radicalizării și terorismului; salută eforturile de consolidare a dialogului interreligios, inclusiv declarația comună a liderilor politici și religioși care condamnă terorismul și extremismul violent; salută primele sentințe pronunțate cu privire la combatanții străini pentru comiterea unor infracțiuni de finanțare a activităților teroriste, instigare publică la comiterea unor acte de terorism, precum și înrolarea în gruparea Daesh și organizarea de activități pentru aceasta; solicită elaborarea urgentă a unor programe eficace de deradicalizare, precum și eforturi urgente pentru a oferi tinerilor din Bosnia și Herțegovina o perspectivă economică mai bună, în conformitate cu Agenda pozitivă pentru tineretul din Balcanii de Vest, descurajându-i astfel să se asocieze unor ideologii radicale și extreme; încurajează eforturile de implicare a presei, a comunității academice și a societății civile pentru o mai bună conștientizare a factorilor de risc care fac posibilă transformarea radicalizării în extremism violent; încurajează dezvoltarea unor rețele naționale și regionale pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare, pe baza celor mai bune practici și a instrumentelor disponibile din rețeaua UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; încurajează cooperarea mai strânsă cu serviciile de securitate din UE și din țările învecinate, inclusiv pentru schimbul de informații; încurajează operațiunile polițienești desfășurate în întreaga țară, care conduc la arestarea unor persoane suspectate de organizarea, sprijinirea și finanțarea activităților teroriste;

23.

constată că cadrul legal și instituțional pentru respectarea drepturilor omului necesită îmbunătățiri substanțiale; solicită elaborarea unei strategii antidiscriminare la nivelul întregii țări, în cooperare cu organizațiile societății civile; îndeamnă din nou ca în legea împotriva discriminării să se includă definiții clare ale identității de gen și orientării sexuale, precum și ale vârstei și handicapului ca motive de discriminare; solicită implementarea efectivă a acestei legi, precum și consolidarea rolului Ombudsmanului pentru Drepturile Omului; se arată preocupat de discriminarea împotriva persoanelor cu handicap în domenii precum ocuparea forței de muncă, educația, accesul la asistența medicală și furnizarea altor servicii; este preocupat de actele de violență motivate de ură, de discursurile de incitare la ură și de intensificarea amenințărilor la adresa persoanelor LGBTI; încurajează guvernul să soluționeze aceste probleme, printre altele prin acțiuni de sensibilizare privind drepturile persoanelor LGBTI în rândul personalului din sistemul judiciar și din agențiile de punere în aplicare a legii, precum și al publicului larg; remarcă progresele semnificative înregistrate în finalizarea procesului de înregistrare a romilor în evidența populației, însă este în continuare îngrijorat de măsurile limitate adoptate în sensul îmbunătățirii stării de sănătate, a educației și a perspectivelor de angajare ale acestora; îndeamnă autoritățile, în special, să combată discriminarea pe criterii de gen; solicită abrogarea prevederii privind pedeapsa cu moartea care apare în constituția entității Republica Srpska;

24.

regretă absența oricărui progres în ceea ce privește executarea mandatelor din cazurile Sejdić-Finci și Zornić și reamintește faptul că Bosnia și Herțegovina încalcă în continuare hotărârile CEDO din acest context; subliniază încă o dată că neexecutarea acestor mandate generează în continuare discriminarea cetățenilor din Bosnia și Herțegovina și, prin urmare, ar putea pune piedici în calea aderării țării la UE;

25.

îndeamnă la anchetarea și urmărirea fermă și corectă în justiție a persoanelor care comit infracțiuni motivate de ură și care țin discursuri de incitare la ură, inclusiv din motive etnice, precum și a celor care diseminează ideologiile extremiste prin intermediul platformelor de comunicare socială; regretă faptul că Federația rămâne singurul teritoriu din Balcanii de Vest unde sancționarea infracțiunilor motivate de ură nu este reglementată prin dreptul penal și recomandă includerea unei dispoziții în acest sens; în mod similar, solicită includerea unei dispoziții privind discursurile de incitare la ură în dreptul penal al tuturor entităților;

26.

reiterează faptul că legislația electorală și sistemul electoral trebuie să ofere tuturor celor trei popoare constitutive și tuturor celorlalți cetățeni șansa de a-și alege în mod liber și autonom propriii reprezentanți politici legitimi în cadrul instituțiilor și al autorităților;

27.

subliniază rolul important al societății civile în protejarea și promovarea drepturilor minorităților din țară, precum și în promovarea armoniei sociale și a toleranței și în îmbunătățirea înțelegerii de către cetățeni a avantajelor diversității; solicită o implicare mai mare a societății civile în căutarea unor soluții la problemele ridicate de divizarea etnică, pentru a ajuta țara să înainteze pe drumul către UE; solicită, de asemenea, o mai bună coordonare între autoritățile competente și organizațiile societății civile, în scopul de a asigura o mai bună aplicare a legii privind minoritățile;

28.

salută adoptarea Strategiei de punere în aplicare a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice pentru perioada 2015-2018; solicită adoptarea și aplicarea urgentă a Strategie-cadru pentru implementarea Convenției de la Istanbul; este preocupat de absența unui cadru juridic cuprinzător, la nivelul statului, privind violența sexuală, precum și de absența unui mecanism corespunzător de despăgubiri pentru victime; invită autoritățile competente să asigure finanțarea corespunzătoare și îmbunătățirea legislației privind „casele sigure” și să creeze un mecanism armonizat de monitorizare și colectare a datelor privind cazurile de violență împotriva femeilor; solicită, de asemenea, să se depună toate eforturile pentru îmbunătățirea participării femeilor la politică și la viața profesională, să se îmbunătățească situația socială și economică a acestora, în special în ceea ce privește accesul la concediul și la beneficiile de maternitate, precum și să se promoveze, să se protejeze și să se consolideze drepturile femeilor; îndeamnă guvernele de la toate nivelurile să ia măsuri de sensibilizare cu privire la aceste chestiuni, cu ajutorul societății civile, astfel încât femeile să beneficieze de protecția prevăzută de lege;

29.

subliniază rolul esențial al educației în crearea și promovarea unei societăți tolerante și integratoare, precum și în sprijinirea cooperării și coeziunii dincolo de frontierele culturale, religioase și etnice; constată cu regret progresele lente înregistrate în ceea ce privește soluționarea fenomenului „două școli sub același acoperiș”, precum și alte forme de segregare și de discriminare practicate în școli și regretă faptul că nu se lucrează încă la elaborarea unei programe comune de bază; solicită adoptarea unor măsuri concrete pentru începerea desegregării sistemului de învățământ; subliniază că sunt necesare eforturi semnificative pentru îmbunătățirea eficienței sistemului de învățământ fragmentat, garantându-se în același timp dreptul la oportunități de învățământ egale în toate limbile oficiale din Bosnia și Herțegovina și dreptul fiecărei comunități de a beneficia de educație în limba sa; îndeamnă autoritățile să asigure transpunerea efectivă în practică a unor principii de educație favorabile incluziunii în ceea ce privește copiii cu handicap;

30.

salută participarea activă a țării la Platforma pentru educație și formare din Balcanii de Vest, precum și participarea continuă a acesteia la programul Erasmus+ și la Fereastra pentru tineret din Balcanii de Vest, care joacă un rol foarte important în combaterea ratei extrem de ridicate a șomajului în rândul tinerilor; salută, de asemenea, angajamentul Bosniei și Herțegovinei de a participa la studiul PISA al OCDE pentru 2018; consideră că acest studiu este un instrument util pentru dezbaterea calității educației și a reformelor necesare; salută dorințele exprimate de toți cei 13 miniștri ai educației și de toate agențiile aferente, în sensul participării la acest efort comun; solicită Comisiei să ia în considerare finanțarea participării Bosniei și Herțegovinei la acest studiu din fondurile pentru preaderare;

31.

subliniază faptul că instituțiile de presă independente și profesioniste sunt una dintre componentele-cheie ale unei societăți democratice prospere; este preocupat de regresele înregistrate în domeniul libertății de exprimare, de cazurile de exercitare a unor presiuni politice asupra jurnaliștilor și de intimidare a acestora, inclusiv de cazurile în care unele instituții de presă sunt supuse de către autoritățile politice locale și naționale unor inspecții false, financiare sau de altă natură, precum și de continua polarizare politică și etnică a mass-mediei; solicită autorităților competente să desfășoare o anchetă riguroasă în ceea ce privește atacurile asupra jurnaliștilor și să creeze cadrul juridic pentru protecția jurnaliștilor; solicită, de asemenea, adoptarea unor măsuri urgente pentru a asigura independența din punct de vedere politic, instituțional și financiar a Autorității de supraveghere în domeniul comunicațiilor și a garanta transparența asupra proprietarilor trusturilor mass-media, prin eliminarea tuturor lacunelor legislative care afectează în mod sistematic transparența completă; constată că punerea în aplicare a acestor măsuri este esențială pentru a asigura absența oricăror influențe politice neavenite; solicită luarea unor măsuri pentru a asigura pluralismul mass-media și difuzarea de programe în toate limbile oficiale; solicită, de asemenea, consolidarea independenței editoriale și a stabilității financiare a serviciului public de radiodifuziune, ținând cont de importanța existenței unui astfel de serviciu pentru unitatea Bosniei și Herțegovinei; este preocupat de faptul că atacurile cibernetice care vizează site-urile de informații nu fac obiectul unor anchete;

32.

salută progresele înregistrate în reducerea cazurilor nesoluționate restante în cauzele legate de crime de război; ia act de preocupările exprimate de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie cu privire la acțiunile insuficiente întreprinse de Parchetul General ca urmare a solicitărilor repetate de finalizare a cauzelor de crime de război; solicită o revizuire a strategiei naționale privind crimele de război, urmărirea penală mai eficace a actelor de violență sexuală comise în timpul războiului și îmbunătățirea protecției acordate victimelor; solicită măsuri pentru a asigura dreptul acestora la despăgubiri efective;

33.

ia act de unele acțiuni întreprinse și solicită progrese suplimentare în ceea ce privește întoarcerea durabilă a refugiaților și a persoanelor strămutate în interiorul țării, inclusiv din perspectiva încadrării în muncă, a educației, protecției socială și sănătății la nivel local; reiterează importanța încurajării întoarcerii durabile a acestora în Bosnia și Herțegovina, în special în Republica Srpska; solicită guvernului de la toate nivelurile să îi protejeze să faciliteze și să le accelereze întoarcerea prin introducerea și punerea în aplicare a tuturor măsurilor legislative și administrative necesare; solicită punerea în aplicare efectivă a strategiei revizuite privind anexa VII la Acordul de pace de la Dayton; invită Comisia să asigure asistență financiară și în materie de proiecte adecvată, care ar facilita acest proces; remarcă numărul în continuare ridicat de persoane dispărute și face apel la autoritățile competente să se angajeze într-o cooperare intensă și să își întețească eforturile pentru a găsi cele 7 019 persoane care sunt în continuare dispărute în urma războiului; subliniază că este necesar să se dezvolte în continuare abordări alternative ale justiției, bazându-se, printre altele, pe strategia PNUD privind justiția de tranziție; solicită autorităților din Bosnia și Herțegovina să investească resurse semnificative în programe relevante;

34.

constată că, deși reabilitarea și reconstrucția din Bosnia și Herțegovina din perioada postbelică s-au realizat în mare parte cu succes și au adus țara mai aproape de UE, încă există provocări în ceea ce privește caracterul durabil al procesului de reconciliere; subliniază, prin urmare, importanța educației pentru reconcilierea și înțelegerea reciprocă în societate;

35.

salută creșterea muncii declarate, precum și primele demersuri întreprinse pentru a consolida coordonarea politicilor și pentru a îmbunătăți climatul de afaceri; rămâne preocupat de influența statului asupra economiei, de calitatea finanțelor publice, de gradul ridicat de dependență de finanțarea din împrumuturile internaționale pentru investiții, de originea neclară a investițiilor internaționale și de condițiile dificile de pe piața muncii; subliniază necesitatea găsirii unor soluții la problema reprezentată de șomajul de lungă durată, aflat la un nivel în permanență ridicat (27,6 %), inclusiv șomajul foarte ridicat în rândul tinerilor (62,7 %) și economia informală de amploare, precum și de a îmbunătăți funcționarea pieței forței de muncă;

36.

salută adoptarea unei noi legislații a muncii de către cele două entități; regretă absența unui spațiu economic unic, ceea ce creează probleme mediului de afaceri; recomandă să se îmbunătățească în continuare mediul de afaceri prin consolidarea statului de drept, simplificarea executării contractelor și combaterea corupției; regretă faptul că Bosnia și Herțegovina nu a conceput o strategie pentru IMM-uri la nivel statal;

37.

subliniază necesitatea reformării și armonizării sistemelor fragmentate de protecție socială pe baza nevoilor cetățenilor, pentru a asigura egalitatea de tratament pentru toți; observă că drepturilor sindicale și drepturile lucrătorilor, inclusiv legile în materie de sănătate și securitate, sunt în continuare limitate și subliniază importanța consolidării și armonizării suplimentare a acestor legi în întreaga țară;

38.

recomandă adoptarea unor strategii sectoriale la nivel național în domeniul transporturilor, al energiei și al mediului înconjurător; subliniază că aceste strategii sunt necesare, printre altele, pentru a valorifica pe deplin asistența pentru preaderarea la UE;

39.

salută participarea Bosniei și Herțegovinei la inițiativa grupului celor șase din Balcanii de Vest; subliniază importanța a două mari proiecte de investiții, „Stara Gradiška” și „Svilaj”, care vor facilita comerțul, integrarea regională și creșterea durabilă; îndeamnă autoritățile să asigure aplicarea completă și rapidă a standardelor tehnice și a măsurilor fără caracter normativ în domeniul transporturilor, convenite în cadrul reuniunii la nivel înalt a Băncii Mondiale de la Viena din 2015 (precum alinierea/simplificarea procedurilor de trecere a frontierelor, sistemele informaționale, schemele de întreținere, separarea și accesul la rețea al terțelor părți), înainte de următoarea reuniune la nivel înalt de la Paris din 2016;

40.

solicită ca rezultatele recensământului populației și al locuințelor să fie publicate fără întârziere, deoarece sunt esențiale pentru planificarea economică și socială; arată, totodată, că datele de la recensământul din 2013 vor fi necesare pentru completarea chestionarului pe care Bosnia și Herțegovina îl va primi de la Comisie;

41.

îndeamnă agențiile statistice din Bosnia și Herțegovina să își alinieze statisticile la standardele Eurostat;

42.

este preocupat de regresele înregistrate în domeniul societății informaționale; solicită realizarea de urgență a tranziției către tehnologia digitală; recomandă înființarea organismului de supraveghere pentru acreditarea legilor privind comerțul electronic și semnătura electronică la nivel statal, acestea nefiind încă puse în aplicare din cauza absenței acestui organism; solicită autorităților responsabile să accelereze introducerea cu succes a numărului european pentru apeluri de urgență 112, creat în 2009;

43.

constată că au fost întreprinse măsuri și acțiuni limitate pentru adaptarea la schimbările climatice și că s-au luat măsuri inițiale pentru dezvoltarea rețelei Natura 2000 privind protecția naturii; solicită autorităților competente să creeze un cadru juridic armonizat pentru protecția mediului și pentru acțiuni climatice și să consolideze planificarea strategică și punerea în aplicare a acquis-ului în aceste domenii; face apel la autoritățile competente să prevină poluarea excesivă a aerului conform standardelor de mediu ale UE, inclusiv poluarea cauzată de rafinăria de petrol de la Bosanski Brod; reafirmă necesitatea ca Bosnia și Herțegovina să implementeze pe deplin obligațiile care îi revin cu privire la Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Espoo, 1991) și Protocolul privind evaluarea strategică de mediu (Kiev, 2003);

44.

face apel la guvernul Bosniei și Herțegovinei să reglementeze și să monitorizeze construcția de hidrocentrale în zone sensibile din punct de vedere ecologic, precum și în zone protejate și care ar putea fi protejate și să mențină integritatea parcurilor naționale existente, cum sunt Parcul Național Sutjeska și Parcul Național Una; recomandă îmbunătățirea calității evaluărilor impactului asupra mediului pentru a ține cont de standardele UE stabilite în directivele privind păsările și habitatele și în directiva-cadru privind apa; încurajează guvernul Bosniei și Herțegovinei să îmbunătățească transparența prin participarea și consultarea publică privind proiectele planificate, la care să participe comunitățile locale, experți științifici și societatea civilă;

45.

felicită Bosnia și Herțegovina pentru că a preluat președinția Comunității Energiei în 2016; este însă preocupat de sancțiunile impuse de Comunitatea Energiei împotriva Bosniei și Herțegovinei; face din nou apel la Bosnia și Herțegovina să adopte măsuri pentru a se conecta la infrastructurile energetice ale țărilor învecinate și să își onoreze obligațiile contractuale în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Energiei;

46.

denunță legea privind liniștea și ordinea publică adoptată în RS în februarie 2015, care incriminează publicarea pe rețelele de socializare online a unor mesaje care perturbă ordinea publică sau care includ conținuturi indecente, jignitoare sau insultătoare, deoarece deschide drumul către limitarea juridică a libertății de exprimare în mediul online și a libertății presei și poate conduce la autocenzură în rândul utilizatorilor rețelelor de socializare;

47.

elogiază rolul constructiv și activ jucat de Bosnia și Herțegovina în promovarea cooperării regionale; consideră că o cooperare concretă în domenii de interes reciproc poate contribui la stabilizarea Balcanilor de Vest; salută acordul privind frontierele încheiat cu Muntenegru; solicită eforturi suplimentare pentru rezolvarea chestiunilor bilaterale pendinte, inclusiv în ceea ce privește demarcarea frontierelor cu Serbia și Croația, precum și căutarea unor soluții pentru poluarea transfrontalieră; salută prima sesiune comună a Consiliului de Miniștri din Bosnia și Herțegovina și a Guvernului sârb, care a avut loc la 4 noiembrie 2015 la Sarajevo;

48.

salută creșterea ratei de aliniere cu deciziile din domeniul PESC, de la 52 % la 62 %; consideră că este necesar, având în vedere cererea de aderare a Bosniei și Herțegovinei la UE, ca politica externă să fie coordonată în mare măsură cu politica externă și de securitate comună a UE;

49.

solicită autorităților din Bosnia și Herțegovina ca, în contextul viitoarelor alegeri locale, să pună în aplicare recomandările aplicabile formulate de observatorii internaționali și locali și de OSCE/ODIHR, pentru a asigura credibilitatea și integritatea procesului electoral; îndeamnă autoritățile să reglementeze de urgență alegerile locale din Mostar;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție ÎR/VP, Consiliului, Comisiei, Președinției Bosniei și Herțegovinei, Consiliului de Miniștri al Bosniei și Herțegovinei, Adunării Parlamentare a Bosniei și Herțegovinei, precum și guvernelor și parlamentelor Federației Bosniei și Herțegovinei și ale Republicii Srpska, precum și guvernelor din cele 10 cantoane.


(1)  JO L 164, 30.6.2015, p. 2.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0276.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0471.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/192


P8_TA(2016)0136

Îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor (2015/2223(INI))

(2018/C 058/22)

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 3, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 9,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 1 și articolul 34 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 (1),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (3),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (4),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul Cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (5),

având în vedere adoptarea Directivei 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (6),

având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (7) și Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la revizuirea Planului de acțiune privind eficiența energetică (8),

având în vedere Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (9),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2015 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2016 – Circumstanțe excepționale, acțiuni pe măsură” (COM(2015)0610),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2014 intitulată „Bilanțul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2014)0130),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758) și avizele Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, precum și rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 (10) pe aceeași temă,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), precum și rezoluția PE din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020 (11),

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 64/292 din 28 iulie 2010 intitulată „Dreptul omului la apă și salubrizare” (12),

având în vedere proiectul pilot al Comisiei pentru dezvoltarea unei metodologii comune pentru bugetele de referință în Europa,

având în vedere raportul Centrului de cercetare Innocenti al UNICEF (2012) „Măsurarea sărăciei infantile: noi tabele de clasificare a sărăciei infantile în țările bogate ale lumii” (13),

având în vedere raportul Centrului de cercetare Innocenti al UNICEF (2014) „Copiii și recesiunea: impactul crizei economice asupra bunăstării copiilor în țările bogate ale lumii” (14),

având în vedere Buletinul trimestrial al Comisiei privind ocuparea forței de muncă și situația socială din UE – septembrie 2015 (15),

având în vedere pachetul de măsuri pentru investițiile sociale adoptat de Comisie la 20 februarie 2013,

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2011 privind „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (16),

având în vedere raportul OCDE intitulat „Împreună: De ce mai puțină inegalitate aduce beneficii tuturor”, din 21 mai 2015,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2013 pe tema „Pentru o acțiune europeană coordonată în vederea prevenirii și combaterii sărăciei energetice” (17),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2013 intitulat „Venitul european minim și indicatorii sărăciei” (18),

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 martie 2011 privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (19),

având în vedere avizul comun al Comitetului pentru protecție socială (SPC) și Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) din 3 octombrie 2014, intitulat „Revizuirea la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020” (20),

Având în vedere Raportul anual al SPC din 10 martie 2015 intitulat „Situația socială în Uniunea Europeană (2014)” (21),

având în vedere studiile intitulate „The State of Lending: The Cumulative Costs of Predatory Practices” (22), iunie 2015 și „Le panier de la ménagère … pauvre” (23), august 2008,

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 15 februarie 2011 intitulat „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (24),

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water) (25),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la Inițiativa privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de creare de locuri de muncă (26),

având în vedere Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015 (27), precum și poziția din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (28),

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (29),

având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană (30),

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind accesul la serviciile bancare de bază (31),

având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa (32),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0040/2016),

A.

întrucât, între 2008 și 2013, numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în UE a crescut de la 117 milioane la 122,6 milioane; întrucât în 2013, 16,7 % din populația UE era expusă riscului de sărăcie în urma transferurilor sociale, 9,6 % era într-o situație de lipsuri materiale grave, iar 10,7 % din gospodării erau considerate ca având o intensitate foarte scăzută a muncii; întrucât această evoluție este opusă obiectivului strategic al UE definit în Strategia Europa 2020, care vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane, până în 2020, a numărului de persoane aflate în situație de sărăcie și excluziune socială sau care riscă să ajungă într-o astfel de situație;

B.

întrucât, potrivit metodologiei Eurostat, pragul riscului de sărăcie este stabilit la 60 % din venitul disponibil echivalent mediu național;

C.

întrucât economiile de energie și creșterea eficienței energetice, în special în privința fondului locativ, ar permite multor familii să evite sărăcia energetică; întrucât 10 % din cetățenii UE au avut întârzieri în plata facturilor de întreținere în 2015 (37 % în statele membre cele mai afectate); întrucât 12 % din cetățenii UE nu au putut să-și încălzească în mod adecvat locuințele în 2014 (60 % în statele membre cele mai afectate); 16 % din populația UE trăia în locuințe cu acoperișuri stricate și pereți cu umiditate în 2014 (33 % în statele membre cele mai afectate), conform statisticilor SILC;

D.

întrucât numărul șomerilor de lungă durată depășește 12 milioane de persoane, dintre care 62 % au peste doi ani consecutivi de inactivitate; întrucât șomerii de lungă durată au mai multe șanse să fie afectați de sărăcie și de excluziune socială;

E.

întrucât Fondul european de ajutor destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) și continuarea existenței sale într-un moment în care criza socială afectează tot mai mulți europeni sunt importante;

F.

întrucât articolul 34 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că, pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente;

G.

întrucât prețurile bunurilor și serviciilor de bază au crescut, în unele perioade și în unele țări, relativ repede, ceea ce a determinat și o creștere a cheltuielilor familiilor;

H.

întrucât persoanele afectate de „sărăcie cronică”, adesea șomeri de lungă durată, dar uneori și angajați cu salarii scăzute sau persoane celibatare care trăiesc singure cu copii și care nu au un loc de muncă sau care lucrează în medie mai puține ore decât un furnizor principal de venituri pentru familie, sunt identificate în mod constant ca numărându-se printre grupurile cele mai vulnerabile;

I.

întrucât încă nu există indicatori consacrați privind sărăcia absolută;

J.

întrucât locuințele precare sau inadecvate reduc în mare măsură șansele de a duce o viață normală; întrucât calitatea locuințelor (inclusiv izolarea adecvată etc.) persoanelor aflate în situații vulnerabile a scăzut pe durata crizei, din cauza faptului că nu și-au putut plăti cheltuielile de întreținere; întrucât sănătatea fizică a persoanelor care locuiesc o perioadă îndelungată în locuințe de calitate scăzută poate fi afectată;

K.

întrucât creșterea cheltuielilor familiilor pentru locuință, alimente, utilități (electricitate, gaz și apă), transport, cheltuieli medicale sau cheltuieli legate de educație face dificilă realizarea obiectivului de combatere a sărăciei stabilit în Strategia Europa 2020;

L.

întrucât costurile bunurilor și serviciilor de bază și esențiale, în numeroase state membre ale UE, au crescut rapid în ultimii ani, conducând la o creștere a cheltuielilor generale ale familiilor;

M.

întrucât îmbinarea crizei financiare și economice cu scăderea veniturilor familiilor a condus la creșterea ratei șomajului și agravarea excluziunii sociale în interiorul UE, în special pentru cele mai vulnerabile grupuri de persoane, crescând astfel povara asupra serviciilor sociale;

N.

întrucât șomajul în rândul tinerilor, deja mai ridicat decât la alte grupe de vârstă, a crescut vertiginos în UE după izbucnirea crizei, depășind 20 %, ceea ce expune tinerii riscului de a fi afectați de sărăcie încă de foarte timpuriu; având în vedere observațiile finale ale Comitetului pentru drepturile copilului al Organizației Națiunilor Unite cu privire la cele mai recente rapoarte periodice ale unor țări europene referitoare la creșterea nivelului de sărăcie și/sau a riscului de sărăcie în rândul copiilor din cauza crizei economice; întrucât această creștere afectează drepturile la sănătate, la educație și la protecție socială;

O.

întrucât sărăcia, care a atins în statele membre ale UE un nivel ridicat de mulți ani, are un impact tot mai mare asupra economiei, dăunează creșterii economice, sporește deficitul bugetelor publice și reduce competitivitatea europeană;

P.

întrucât faptul de a nu dispune de o locuință adecvată sau de un nivel adecvat de încălzire are un impact negativ asupra sănătății, educației, integrării sociale și participării pe piața muncii, în special a persoanelor celor mai vulnerabile; întrucât oamenii suferă din cauza faptului că nu își pot încălzi locuințele, atât în statele membre nordice, cât și în cele sudice; întrucât cifrele EU-SILC arată că, în unele state membre, caracterul excesiv al costurilor pentru locuință (în funcție de statutul de ocupare) este mai pregnant pentru chiriașii din sectorul închirierilor de locuințe private, fapt care poate fi explicat prin calitatea scăzută a locuințelor și prin prețurile ridicate; întrucât multe familii au dificultăți în a face față cheltuielilor pentru bunurile și serviciile esențiale, inclusiv ca urmare a creșterii prețurilor la energie;

Q.

întrucât sărăcia energetică este legată de sărăcia generală și este rezultatul unei serii de condiții subiacente, inclusiv probleme legate de sănătate și de handicap, lipsa accesului la oferte adaptate sau servicii online, venituri mici, tipul de sistem de încălzire utilizat în locuințe și calitatea și performanța energetică a fondului locativ;

R.

întrucât șomerii, familiile monoparentale, familiile cu venituri reduse, persoanele văduve, persoanele cu maladii permanente, persoanele vârstnice, tinerii, persoanele cu dizabilități și minoritățile sunt printre cele mai vulnerabile în fața riscului de sărăcie și suferă în special din cauza costului ridicat al vieții;

S.

întrucât decalajul mare dintre statele membre în ceea ce privește asigurarea bunăstării și a unui venit minim înseamnă că în unele state membre bunăstarea reduce riscul de sărăcie cu 60 % și în altele cu doar 15 %; întrucât impactul mediu al protecției sociale asupra reducerii riscului de sărăcie în UE este de 35 %;

T.

întrucât următorul raport al Eurofound intitulat „Locuințele din Europa” va include un model estimativ care arată că, din cauza nivelului actual de inadecvare a locuințelor (potrivit datelor din 2011), costul total al cheltuielilor medicale se ridică la peste 170 miliarde EUR pe an pentru economiile țărilor UE 28; întrucât, în cazul în care s-ar realiza toate lucrările de reparații, s-ar economisi aproximativ 8 miliarde EUR de cheltuieli medicale în primul an, beneficiile continuând să se acumuleze ulterior;

U.

întrucât ONU a afirmat că dreptul omului la apă și la salubrizare presupune că fiecare persoană are dreptul la apă pentru uz personal și casnic de bună calitate, în condiții sigure, accesibile, la prețuri abordabile, în cantitate suficientă și de o calitate acceptabilă; întrucât ONU a afirmat, de asemenea, că procentul de 3 % din veniturile gospodăriilor ar trebui să fie considerat drept suma maximă plătită pentru serviciile de alimentare cu apă, acolo unde aceste servicii se plătesc; întrucât privatizarea serviciilor de alimentare cu apă are un impact negativ asupra gospodăriilor care trăiesc în sărăcie sau sunt expuse riscului de sărăcie;

V.

întrucât sărăcia energetică este o problemă tot mai frecventă în Europa, iar situația se va agrava probabil în următorii câțiva ani, ca urmare a creșterilor preconizate ale prețurilor energiei, a creșterii concomitente a inegalității veniturilor și a sărăciei în general, a lipsei unor sisteme de încălzire corespunzătoare, precum și a calității generale scăzute a izolării locuințelor, în special în țările mediteraneene;

W.

întrucât există cu 12 milioane mai multe femei decât bărbați care trăiesc în sărăcie în UE; întrucât printre factorii care contribuie la această inegalitate se numără diferențele de remunerare și de pensii între femei și bărbați, procentul mare al femeilor care au un loc de muncă nesigur și faptul că femeile sunt adesea forțate să fie inactive din punct de vedere economic ca urmare a costului prohibitiv al îngrijirii copiilor;

X.

întrucât discrepanțele de gen în privința remunerării, a programului de lucru și a duratei vieții profesionale cu care femeile se confruntă pe parcursul carierei au un efect direct asupra situației lor la pensie; întrucât femeile cu vârstă de peste 65 de ani se confruntă cu un risc substanțial mai mare de sărăcie sau excluziune socială decât bărbații de aceeași vârstă, întrucât venitul mediu din pensie al unei femei este în prezent mai mic decât al unui bărbat, adesea în mod substanțial mai mic;

Y.

întrucât Uniunea energetică trebuie să ofere soluții eficiente la problema sărăciei energetice, care afectează peste 100 de milioane de europeni, prin îmbunătățirea situației celor mai vulnerabili consumatori, prin creșterea eficienței energetice pentru aceștia și prin elaborarea unor măsuri corective care să ofere persoanelor în situație de precaritate accesul la energie la prețuri accesibile;

Z.

întrucât Directiva 2012/27/UE solicită statelor membre să elaboreze programe de creștere a nivelului de conștientizare, precum și de informare și consiliere a persoanelor și gospodăriilor cu privire la eficiența energetică;

AA.

întrucât situația de sărăcie a unei familii reprezintă un aspect indivizibil, trebuie evidențiat efectul pe care îl are aspectul energetic asupra sărăciei;

AB.

întrucât reabilitarea fondului locativ național în vederea creșterii eficienței utilizării energiei va avea un impact direct asupra cheltuielilor pentru energie, în special pentru familiile cu mai puține resurse și va stimula crearea de locuri de muncă;

AC.

întrucât 22 348 834 de gospodării (aproximativ 11 % din populația UE) cheltuiesc pentru locuință peste 40 % din venitul de care dispun; întrucât Semestrul european a identificat cheltuielile excesive pentru locuință ca o „tendință socială care trebuie urmărită”; întrucât 21 942 491 de gospodării (aproximativ 10,8 % din populația UE) se confruntă cu dificultăți în a-și menține locuința la o temperatură adecvată; întrucât UE și statele membre ar trebui să identifice, să aplice și să mențină de urgență măsuri de politică care să ajute familiile să-și poată plăti cheltuielile de întreținere a locuinței, printre care și acordarea unor alocații pentru locuință;

AD.

întrucât prețurile de pe piața energiei tind să se egalizeze în Europa, însă puterea de cumpărare nu se egalizează în același ritm;

AE.

întrucât accesul la o locuință este un drept fundamental, care poate fi considerat o condiție necesară pentru exercitarea și accesul la alte drepturi fundamentale și la o viață demnă; întrucât garantarea accesului la asistență pentru o locuință decentă și adecvată este o obligație internațională a statelor membre, pe care Uniunea trebuie să o ia în considerare, dreptul de acces la o locuință și la asistență pentru locuință fiind recunoscut la articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a UE, la articolele 30 și 31 din Carta socială revizuită a Consiliului Europei, la articolul 25 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și în constituțiile a numeroase state membre;

AF.

întrucât cea mai mare parte a cheltuielilor gospodăriilor europene o reprezintă cheltuielile cu locuința; întrucât creșterea prețurilor legate de locuință (teren, proprietate, chirie, consum de energie) este o sursă de instabilitate și de neliniște și ar trebui considerată o preocupare majoră;

AG.

întrucât condițiile locative precare și sărăcia energetică sunt mai pregnante în țările cu o pondere mai mică a locuințelor sociale de închiriat (și anume în țările estice și mediteraneene);

AH.

întrucât procentul fondului locativ de locuințe sociale de închiriat din fondul locativ total indică faptul că țările vestice și nordice au o pondere mai mare de locuințe sociale publice comparativ cu media din UE, în timp ce țările estice și mediteraneene mențin un fond locativ de locuințe sociale minim (aproximativ 5 %) sau nu dispun deloc de un sector al locuințelor sociale;

AI.

întrucât cercetările Eurofound arată că, pentru multe persoane cu venituri scăzute, restanțele la utilități reprezintă principalul tip de datorie, fapt care este uneori trecut cu vederea;

AJ.

întrucât locuințele sociale au un rol esențial în atingerea obiectivului Strategiei Europa 2020 de reducere a sărăciei, deoarece contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de incluziune și coeziune socială, promovează mobilitatea profesională și contribuie la combaterea sărăciei;

AK.

întrucât raportul Eurofound intitulat „Reducerea frecvenței neaccesării prestațiilor sociale” evidențiază în mod clar problema pe care o reprezintă faptul că persoanele îndreptățite nu beneficiază întotdeauna de sistemele de prestații sociale și de asigurare a unui venit minim; întrucât nu este suficientă crearea acestor sisteme, ci trebuie asigurat și accesul persoanelor care au dreptul la ele; întrucât economiile realizate pe termen lung ca urmare a prestațiilor care sunt accesate în mod prompt, eficace și eficient de populația-țintă, trebuie luate, de asemenea, în considerare;

AL.

întrucât criza a avut un impact asupra condițiilor de acces la locuințe pentru gospodării, precum și asupra investițiilor în locuințele sociale în UE, deoarece cheltuielile publice destinate investițiilor în locuințe sociale au fost afectate în mare măsură, iar aceasta impune statelor membre și Uniunii obligația de a acționa urgent pentru a garanta dreptul de acces la locuințe decente, la prețuri abordabile;

AM.

întrucât sărăcia și excluziunea socială rămân determinanți sociali esențiali ai sănătății și condițiilor de viață, inclusiv ai speranței de viață, având în vedere în special impactul sărăciei infantile asupra sănătății și calității vieții copiilor;

AN.

întrucât Comitetul pentru protecție socială al Consiliului Uniunii Europene și-a exprimat, în cadrul avizului său din 20 mai 2010, preocuparea cu privire la faptul că actuala criză economică și financiară va avea consecințe negative asupra accesului cetățenilor la serviciile medicale și asupra bugetelor sectoarelor sanitare din cadrul statelor membre;

AO.

întrucât actuala criză economică și financiară poate afecta grav sectorul serviciilor medicale din mai multe state membre, atât în ceea ce privește oferta, cât și cererea;

AP.

întrucât restricțiile cauzate de actuala criză economică și financiară ar putea submina grav viabilitatea financiară și organizațională pe termen lung a sistemelor de sănătate din statele membre, împiedicând astfel accesul egal la servicii medicale pe teritoriile lor;

AQ.

întrucât combinarea sărăciei cu alte forme de vulnerabilitate, precum vârsta fragedă sau vârsta înaintată, dizabilitățile sau apartenența la o minoritate, crește riscul apariției inegalităților în materie de sănătate și întrucât o stare de sănătate precară poate duce, la rândul ei, la sărăcie și/sau la excluziune socială;

AR.

întrucât, potrivit celor mai recente cifre ale Eurostat, 21 % dintre gospodăriile din UE 28 nu au acces la internet și 20 % dintre persoanele cu vârste între 16 și 74 de ani declară că nu au utilizat niciodată internetul; întrucât în Țările de Jos proporția gospodăriilor cu acces la internet este cea mai mare (95 %), în timp ce Bulgaria închide acest clasament cu doar 54 %;

AS.

întrucât piața unică digitală este una dintre cele 10 priorități ale noii Comisii, iar în viitor 90 % dintre locurile de muncă vor necesita competențe informatice; întrucât, deși 59 % dintre cetățenii europeni au acces la rețeaua 4G, în zonele rurale acest procent nu depășește 15 %;

AT.

întrucât locurile de muncă decente reprezintă cel mai bun mod de a evita riscul de sărăcie și de excluziune socială, iar competențele și accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor sunt atuuri incontestabile în căutarea unui loc de muncă;

AU.

întrucât rezoluția 64/292 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 28 iulie 2010, intitulată „Dreptul omului la apă și salubritate”, recunoaște că dreptul la apă potabilă sigură și curată este un drept fundamental, esențial pentru exercitarea dreptului la viață și a tuturor drepturilor omului;

AV.

întrucât caracterul intersectorial al aspectelor legate de gen ale sărăciei necesită o strategie globală de combatere a discriminării multiple și abordarea unor probleme precum locuințele, costurile energetice, serviciile publice, siguranța locului de muncă, locurile de muncă precare și politicile de impozitare;

AW.

întrucât obiectivele de combatere a sărăciei nu pot fi îndeplinite fără a combate sărăcia femeilor, pentru că egalitatea de gen, autonomizarea economică și emanciparea femeilor sunt necesare pentru o convergență ascendentă în reducerea sărăciei;

AX.

întrucât colectarea de date și elaborarea de politici privind sărăcia, cheltuielile de subzistență și veniturile pe baza gospodăriilor ca unitate constitutivă presupune uniformitate și distribuirea egală a resurselor între membrii gospodăriei; întrucât în practică gospodăriile diferă, iar distribuția poate să fie inegală și să varieze în funcție de gen, necesitând o abordare a elaborării de politici bazată pe costuri și venituri individuale;

AY.

întrucât 17 % dintre gospodăriile monoparentale, în mod covârșitor conduse din femei, se află în imposibilitate de a-și încălzi casele, comparativ cu numai 10 % din populația generală; întrucât prețurile cu ridicata la energie au scăzut, în timp ce prețurile cu amănuntul au crescut, determinând creșterea costurilor; întrucât, din păcate, lipsește o definiție la nivelul UE a sărăciei energetice, în timp ce fenomenul afectează în mod disproporționat femeile;

AZ.

întrucât ratele șomajului în rândul femeilor tinere sunt mai ridicate decât în rândul altor grupe de vârstă, ceea ce expune tinerele la riscul de sărăcie de la o vârstă fragedă;

BA.

întrucât, deși costurile în creștere ale gospodăriilor și sarcina exagerată reprezentată de costurile pentru locuințe constituie unul dintre motivele pentru lipsa de adăpost a femeilor, se impune o cercetare mai amănunțită a ratelor și cauzelor pentru care femeile își pierd sau își părăsesc casele; întrucât îndatorarea gospodăriilor și îndatorarea individuală au o legătură directă cu costurile gospodăriilor și reprezintă un factor-cheie de sărăcie și excluziune socială,

Recomandări de bază

Pe baza recomandărilor elaborate în această rezoluţie:

1.

solicită Comisiei și statelor membre să investească la maximum în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și să adopte o strategie integrată de combatere a diferitelor sale forme printr-o abordare holistică, care să lege politicile economice, de educație, de ocupare a forței de muncă, de transport, de energie și politicile sociale pe baza practicilor optime;

2.

invită statele membre să semneze un moratoriu european privind deconectarea de la rețeaua de încălzire pe timp de iarnă, prin care să se garanteze că, pe o perioadă definită de iarnă, nicio gospodărie nu poate fi deconectată de la rețeaua de energie, iar cele care au fost deconectate sunt reconectate, subliniind că cheltuielile respective aparțin, prin natura lor, responsabilității publice, pentru că politicile sociale se încadrează în responsabilitățile guvernelor; invită statele membre să evalueze măsurile necesare pentru respectarea standardelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind temperatura adecvată în locuințe;

3.

invită Comisia să efectueze o evaluare de impact cu privire la sistemele de venit minim în UE și să preconizeze măsuri suplimentare, ținând seama de condițiile economice și sociale din fiecare stat membru, precum și să evalueze dacă sistemele respective permit gospodăriilor să-și acopere nevoile personale de bază; invită Comisia ca, pe această bază, să evalueze modalitățile și mijloacele pentru a acorda, la nivelul statelor membre, un venit minim adecvat, în conformitate cu practicile și tradițiile naționale și respectând caracteristicile fiecăruia, pentru a susține convergența socială pe întreg teritoriul UE;

4.

solicită statelor membre să asigure o utilizare mai eficientă, mai precis direcționată și mai atent monitorizată a Fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile SIE) de către autoritățile naționale, regionale și locale, pentru a contracara sărăcia energetică, creșterea costurilor vieții, excluziunea socială, precaritatea locativă și calitatea nesatisfăcătoare a fondului locativ; consideră că Comisia ar trebui să permită o mai mare flexibilitatea în acest domeniu;

5.

invită Comisia și statele membre să organizeze un summit consacrat reducerii sărăciei, sărăciei extreme și excluziunii sociale, precum și accesului la o viață decentă;

Politicile UE pentru realizarea obiectivului de combatere a sărăciei

6.

consideră regretabilă creșterea numărului de persoane afectate de sărăcie și excluziune socială sau expuse riscului de a fi afectate, în pofida faptului că obiectivul Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane din această categorie; regretă, de asemenea, că indicele sărăciei a înregistrat ameliorări doar în unele state membre; solicită Comisiei și statelor membre să își reînnoiască angajamentul pentru obiectivul de reducere a sărăciei, a cărui îndeplinire se îndepărtează din ce în ce mai mult;

7.

solicită statelor membre să ofere tuturor o susținere adecvată, inclusiv un venit minim, atât timp cât e necesar, și să ofere diferite tipuri de compensații esențiale pentru a contracara situația de sărăcie în cazul în care costurile nu pot fi diminuate pe termen lung; subliniază importanța definirii criteriilor de selecție pentru a beneficia de un regim adecvat de venit minim;

8.

solicită statelor membre să-și reanalizeze și să-și adapteze toate politicile care pot conduce la creșterea sărăciei;

9.

invită Comisia să analizeze posibilitatea extinderii Fondului european de ajutor pentru cele mai defavorizate persoane după perioada de programare 2014-2020, precum și a unei mai bune coordonări cu alte fonduri europene, în special cu Fondul social european (FSE), și cu politicile active privind ocuparea forței de muncă, în vederea facilitării intrării pe piața muncii a celor mai defavorizate persoane și a evaluării măsurii în care au beneficiat de program grupurile aflate în situațiile cele mai grave de precaritate și vulnerabilitate, cum ar fi femeile tinere, familiile monoparentale, persoanele cu dizabilități și femeile în vârstă;

10.

solicită statelor membre să faciliteze accesul structurilor asociative de luptă împotriva sărăciei la fondurile europene ale FEAD fără a adăuga sarcini administrative pentru aceste structuri, care adeseori au personal insuficient;

11.

invită Comisia și statele membre să stabilească mecanisme de recunoaștere a competențelor dobândite mai degrabă în mod informal decât formal;

12.

subliniază că inițiativele precum Garanția pentru tineret trebuie transpuse în practică din perspectiva unei viziuni globale asupra situației forței de muncă în regiunile în care sunt implementate; acest lucru impune recalificarea centrelor de ocupare a forței de muncă pentru a asista utilizatorii, a lua în considerare toate circumstanțele specifice ale acestora, a îmbunătăți competențele și a acorda atenție sectoarelor în dezvoltare, prin intermediul unui contact direct cu întreprinderile, în vederea determinării competențelor pe care le vor aștepta de la potențialii angajați;

13.

salută intenția Comisiei de a propune crearea unui pilon european al drepturilor sociale; reamintește că acesta trebuie să respecte articolul 9 din TFUE;

14.

este de acord cu intenția Comisiei de a asigura un rating de triplu A pentru Uniune prin prezentarea unor noi măsuri, în vederea creșterii eficienței politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă, care să includă o strategie clară de combatere a aspectelor de gen ale excluziunii sociale;

15.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze, să adopte și să implementeze un cadru UE pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială, în conformitate cu Strategia Europa 2020, constând în măsuri și acțiuni concrete și ocupându-se inclusiv de sărăcia energetică;

16.

reamintește avizul Comitetului Economic și Social European, intitulat „Pentru o acțiune europeană coordonată în vederea prevenirii și combaterii sărăciei energetice” și ia act de recomandarea acestuia privind „crearea unui observator european privind sărăcia, care să se concentreze în principal asupra sărăciei energetice, care să integreze toate părțile interesate și să contribuie la definirea indicatorilor europeni ai sărăciei energetice (în colaborare cu Eurostat), la evaluarea situației actuale, la identificarea celor mai bune practici și la formularea unor recomandări pentru a preveni mai bine și a trata problema și pentru a crea o solidaritate europeană în domeniu”. subliniază importanța creării unor indicatori de dezvoltare și a colectării datelor privind consumul gospodăriilor și costurile legate de sărăcia energetică, pentru a oferi informații fiabile și a permite o elaborare a politicilor bazată de realități concrete și o monitorizare eficientă;

17.

consideră că sărăcia și excluziunea socială au o componentă intergenerațională și, de aceea, subliniază necesitatea de a facilita accesul la educație copiilor care trăiesc în locuințe aflate sub pragul sărăciei și susține politicile destinate evitării abandonului școlar prematur;

18.

invită Consiliul și statele membre, în contextul sărăciei în creștere, să își intensifice eforturile pentru a veni în sprijinul persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, ceea ce presupune o puternică perspectivă de gen, de exemplu sub forma unei recomandări a Consiliului, pentru a atinge obiectivul de reducere a sărăciei stabilit în Strategia Europa 2020;

19.

reiterează importanța autonomizării femeilor și fetelor prin educație, inclusiv prin educație formală și informală, precum și rolul educației în combaterea stereotipurilor de gen, în combaterea stigmatizării din cauza sărăciei și în majorarea veniturilor prin incluziunea femeilor în sectoare în care au fost subreprezentate, precum știința, tehnologia, ingineria și antreprenoriatul și invită Comisia să integreze obiective în materie de formare profesională a femeilor în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări;

20.

solicită ca fiecare stat membru să prezinte o traiectorie detaliată a planului său de reducere a sărăciei și modul în care strategia sa abordează aspectele specifice genului ale sărăciei și ale excluziunii sociale;

Resursele și veniturile gospodăriilor sărace

21.

subliniază că un venit decent este un element fundamental pentru a putea trăi în demnitate; subliniază că, deși a avea un loc de muncă poate fi esențial pentru ieșirea din sărăcie, este important să existe un venit minim suficient pentru a satisface nevoile umane de bază; reamintește că 16,7 % din populația UE 28 în 2013 era expusă riscului de sărăcie în urma transferurilor sociale, însemnând că venitul lor disponibil se afla sub pragul național al riscului de sărăcie, iar sărăcia persoanelor încadrate în muncă și sărăcia absolută rămân la un nivel inacceptabil de ridicat;

22.

invită Comisia, în cadrul Semestrului european, să facă recomandări statelor membre cu privire la politicile de implementat și reformele de realizat pentru a combate eficient sărăcia și excluziunea socială, în vederea promovării convergenței sociale, ținând seama de particularitățile fiecărui stat membru;

23.

reamintește avizul Comitetului Economic și Social European privind „Venitul european minim și indicatorii sărăciei”; ia act de faptul că acest aviz susține un cadru european pentru un venit minim adecvat, care ar trebui să stabilească standarde și indicatori comuni, să ofere metode pentru monitorizarea implementării sale și să îmbunătățească dialogul între actori, statele membre și instituțiile UE; consideră că un astfel de cadru ar trebui să fie bazat pe realități dovedite și pe drepturi, să ia în considerare contextul social și economic din fiecare stat membru și să respecte principiul subsidiarității;

24.

subliniază că sistemele de venit minim ar trebui să prevină căderea gospodăriilor într-o precaritate materială gravă și să le asigure ieșirea din aceasta și ar trebui să prevadă un venit superior pragului de sărăcie; reamintește că regimurile de venit minim reprezintă un instrument esențial pentru conformitatea cu articolul 9 din TFUE, garantând o protecție socială adecvată, reducerea excluziunii sociale, participarea în societate, protecția sănătății umane și o mai mare egalitate de șanse; este de acord cu opinia Comitetului Economic și Social European că regimurile de venit minim trebuie să fie însoțite de învățare pe tot parcursul vieții, implicarea actorilor și politici active ale pieței de muncă, care să urmărească asistarea șomerilor pentru a se reintegra pe piața muncii și a găsi locuri de muncă decente;

25.

invită Comisia și statele membre să ofere informații, consiliere și susținere persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială pentru a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la consumul lor de energie, să sprijine actorii neguvernamentali și autoritățile locale oferind recomandări bine direcționate privind energia și formare pentru consilierii din sectorul energiei, precum și să oblige furnizorii de energie să ofere informații pe facturile de energie pentru gospodării cu privire la modalitățile de a reduce consumul de energie și de a crește eficiența energetică;

26.

încurajează statele membre și Comisia să aibă, atunci când este cazul, o atitudine proactivă în elaborarea politicilor legate de adecvarea locuințelor, pentru a asigura accesul la locuințe de calitate; solicită statelor membre să aplice o politică rezonabilă privind închirierile atunci când sunt necesare măsuri sociale urgente și subliniază că aceasta ar trebui însoțită de programe locative și comunitare pe termen lung, care să mărească fondul locativ pentru diferitele categorii vizate de persoane social defavorizate; subliniază că sunt în continuare necesare măsuri eficace în întreaga Europă pentru a împiedica apariția bulelor imobiliare, cum ar fi reglementările privind protecția consumatorului pe piața creditelor ipotecare; încurajează politicile de sector care ajută familiile cu dificultăți financiare să rămână în reședința lor principală;

27.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure dreptul fundamental al cetățenilor europeni la ajutor pentru locuință ca precondiție a demnității umane; solicită recunoașterea importanței închirierii de locuințe la prețuri abordabile pentru a facilita accesul persoanelor cu venituri mici la o locuință și invită statele membre să asigure un număr suficient de locuințe cu prețuri abordabile;

28.

subliniază că sărăcia în rândul persoanelor în vârstă constituie o problemă majoră în multe state membre; solicită, prin urmare, statelor membre să reformeze sistemele de pensii, pentru a garanta un nivel adecvat al veniturilor provenite din pensii, precum și viabilitatea și securitatea sistemelor de pensii;

29.

invită Comisia să se ocupe de problema persoanelor fără locuință ca formă extremă de sărăcie, în special de decesele pe timp de iarnă ale persoanelor fără adăpost sau care trăiesc în locuințe neîncălzite; solicită statelor membre să-și reevalueze progresele în privința eradicării formelor extreme de sărăcie de acest tip;

30.

întrucât UE și statele membre ar trebui să identifice, să aplice și să mențină de urgență măsuri de politică care să ajute familiile să-și poată plăti cheltuielile de întreținere a locuinței, printre care și acordarea unor alocații pentru locuință, având în vedere că 22 348 834 de locuințe (aproximativ 11 % din populația UE) cheltuiesc pentru locuință peste 40 % din venitul lor disponibil și că 21 942 491 de gospodării (aproximativ 10,8 % din populația UE) întâmpină dificultăți în menținerea unei temperaturi adecvate în locuință;

31.

reamintește că familiile cu venituri mici și cele care trăiesc în sărăcie sau sunt expuse riscului de sărăcie sunt mai dependente de asigurarea unor servicii publice abordabile și de înaltă calitate; solicită statelor membre să aloce suma necesară din cheltuielile publice pentru a oferi servicii publice de înaltă calitate și abordabile familiilor cu venituri reduse;

Cheltuielile curente ale gospodăriilor sărace

32.

salută demersurile Comisiei pentru un buget de referință, care constituie un pas în direcția bună, având în vedere faptul că a aborda într-un mod mai echilibrat problema veniturilor și cheltuielilor gospodăriilor sărace constituie încă o provocare de surmontat; subliniază că bugetele de referință care reflectă cheltuielile gospodăriilor ar putea fi utilizate pentru a determina sprijinul de acordat și a testa adecvarea acestuia; consideră că un astfel de instrument are o valoare esențială pentru revigorarea coeziunii sociale a Uniunii, pentru reducerea inegalităților și pentru realizarea obiectivului privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale al Strategiei Europa 2020; subliniază faptul că reducerea cheltuielilor curente ale gospodăriilor sărace va avea un impact pozitiv asupra acestora, precum și asupra economiei, în special la nivel local, și a coeziunii sociale;

33.

reamintește că gospodăriile sărace își cheltuiesc cea mai mare parte a venitului pe alimente, locuință și utilități; invită, prin urmare, Comisia să asigure o conexiune mai bună între politicile sale în vederea combaterii sărăciei, să îmbunătățească schimburile de bune practici și să faciliteze un dialog regulat cu persoanele sărace, pentru a se asigura că acestea pot contribui la evaluarea politicilor care îi afectează;

34.

subliniază faptul că nu există până în prezent o definiție a sărăciei energetice la nivelul Uniunii și, prin urmare, sunt foarte dificil de evaluat în mod adecvat gravitatea, cauzele și consecințele acestui aspect al sărăciei în Uniune; solicită Comisiei să elaboreze, împreună cu părțile interesate, o definiție comună a sărăciei energetice și să identifice factorii care contribuie la vulnerabilitatea gospodăriilor;

35.

solicită Comisiei să realizeze evaluări de impact și să ofere informații cu privire la practicile optime de combatere a sărăciei energetice în statele membre în acest context; subliniază faptul că prețurile la energie trebuie fie abordabile pentru toți cetățenii Uniunii;

36.

subliniază că este extrem de importantă prevenirea situației în care și mai mulți tineri cad victime sărăciei energetice în viitor;

37.

constată că s-a dovedit că educația economică și financiară la vârste fragede îmbunătățește procesul decizional în domeniul economic mai târziu în viață, inclusiv costurile de gestionare și veniturile; recomandă schimbul de bune practici și promovarea unor programe educaționale care să vizeze femeile și fetele din grupurile vulnerabile și din comunitățile marginalizate care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială;

38.

subliniază că o proporție semnificativă de persoane care se confruntă cu sărăcia energetică sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială și, prin urmare, nu-și pot permite investițiile inițiale necesare pentru achiziționarea unor echipamente de eficientizare energetică, cum ar fi cele pentru izolare sau surse regenerabile de energie; subliniază că aceasta creează un cerc vicios al cheltuirii continue pe factura la utilități a unei părți mai mari din venitul gospodăriei decât este necesar, în timp ce problema ineficienței energetice sau a lipsei energiei, printre altele, nu sunt abordate;

39.

solicită Comisiei, Institutului European pentru Egalitatea de Gen (IEEG) și statelor membre să efectueze cercetări asupra problemei femeilor lipsite de adăpost, a cauzelor și factorilor determinanți, întrucât fenomenul este reflectat în mod inadecvat de datele actuale; constată că printre elementele specifice genului care ar trebui să fie luate în considerare se numără dependența economică a femeilor, locuințele temporare sau evitarea serviciilor sociale;

40.

sprijină inițiativa de a formula un buget de referință orientativ și solicită Comisiei să includă considerente specifice genului atunci când îl concepe, inclusiv inegalitățile de gen cu care se confruntă gospodăriile;

41.

consideră că speranța de viață mai lungă a femeilor trebuie să fie, de asemenea, luată în considerare ca un eventual factor de vulnerabilitate și excluziune;

Orientarea finanțărilor și a politicilor către combaterea sărăciei și a sărăciei energetice

42.

invită statele membre și UE să acorde microcredite sau împrumuturi fără dobândă ori cu rate mici ale dobânzii, de exemplu prin intermediul BEI, familiilor cu venituri mici, pentru a le sprijini investițiile în avans în energii regenerabile și în eficiența energetică, cum ar fi în izolare, energie solară și echipamente eficiente energetic;

43.

îndeamnă statele membre ca investițiile pe care le realizează, atât în locuințele noi, cât și în renovarea locuințelor existente deja, să se bazeze pe eficiență energetică;

44.

reamintește că direcționarea anumitor politici și a fondurilor Uniunii în vederea reducerii cheltuielilor la energie ale gospodăriilor sărace, prin investiții în energiile regenerabile și eficiența energetică, au efecte pozitive multiple pe termen mediu: îmbunătățirea condițiilor de viață și a sănătății persoanelor în cauză, reducerea costurilor gospodăriilor, ajutând astfel familiile sărace, o creștere a investițiilor locale, crearea de locuri de muncă și avansarea în direcția obiectivelor Strategiei UE 2020;

45.

subliniază, de asemenea, necesitatea monitorizării utilizării fondurilor și a simplificării informațiilor și a accesului la aceste resurse;

46.

insistă asupra importanței combaterii sărăciei nu doar din punct de vedere social sau politic, ci și din punct de vedere economic, cu efecte pe termen mediu; insistă ca, printre prioritățile Comisiei, să fie inclusă și necesitatea combaterii actualei dinamici a inegalității, care limitează considerabil creșterea economică și influențează în mod extrem de negativ coeziunea și nivelul de sărăcie;

47.

subliniază rolul UE și al statelor membre în reducerea costurilor energiei pentru gospodării, în ceea ce privește statele membre prin asigurarea securității furnizării, pentru a împiedica fluctuații majore ale prețurilor și speculațiile pe piața energiei, prin crearea unor interconexiuni mai strânse, a unei integrări mai accentuate a pieței și a investițiilor în energiile sustenabile, prin creșterea investițiilor în cercetarea din domeniul energiilor regenerabile, precum și prin consolidarea politicilor de sprijin pentru eficiența energetică a gospodăriilor, acordând o atenție specială gospodăriilor neconectate la rețea, care trăiesc în condiții de precaritate și excluziune socială; consideră că protecția consumatorilor ar trebui să constituie o prioritate a Uniunii;

48.

consideră regretabile speculațiile financiare legate de resursele naturale și sursele de energie, în special cele care nu pot fi relocate, precum energia hidroelectrică, de exemplu și solicită, în consecință, Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare, pentru a reduce costurile energetice ale gospodăriilor sărace, de exemplu prin utilizarea venitului obținut în urma unei impozitări adecvate;

49.

salută faptul că investițiile în eficiența energetică și în sursele regenerabile sunt eligibile în cadrul fondurilor ESI 2014-2020, având în vedere importanța acestora în reducerea cheltuielilor energetice ale gospodăriilor; încurajează Comisia și statele membre să exploateze întregul potențial al fondurilor europene în vederea combaterii sărăciei energetice; subliniază că trebuie îndepărtate obstacolele pentru o utilizare eficientă a acestora, cum ar fi accesibilitatea fondului de coeziune pentru organizațiile mai mici sau lipsa informațiilor privind condițiile de solicitare a acordării finanțării;

50.

reamintește că, pentru direcționarea către beneficiarii care lucrează cu familiile sărace sau care fac parte din acestea sunt necesare anumite condiții prealabile, care sunt îndeplinite mai bine de fondurile ESI decât de fondurile mai mari, cum ar fi FEDR;

51.

invită statele membre și Comisia să faciliteze utilizarea mecanismelor de finanțare încrucișată între FEDER și FSE, în special în ceea ce privește proiectele legate de sursele regenerabile și de eficiența energetică care vizează gospodăriile în situație de sărăcie energetică; subliniază avantajele multiple oferite de programele care cooptează mai multe fonduri în soluționarea unor aspecte transversale, precum cele legate de sărăcia energetică;

52.

subliniază că locuințele familiilor cu venituri mici din regiunile rurale tind să aibă o calitate foarte precară, indiferent că aparțin chiriașilor sau proprietarilor; reamintește că aceasta se adaugă la așa-numitul efect al costului ridicat al utilităților, nemaifiind loc de investiții care vizează reducerea costului energiei; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească modul în care LEADER și FEADR contribuie la combaterea sărăciei energetice în zonele rurale, prin direcționarea programelor operaționale și a fondurilor spre producția de energie regenerabilă diversificată, în special în rețelele locale, care să includă măsuri de eficiență energetică pentru clădirile destinate gospodăriilor în situație de sărăcie energetică;

53.

reamintește că chiriașii au un acces limitat la fonduri destinate eficienței energetice, întrucât ei nu sunt proprietarii locuinței; reamintește că chiriașii sunt mai puțin stimulați să investească întrucât se mută mai ușor și mai des decât proprietarii locuinței; salută proiectul-pilot al Comisiei intitulat „Sărăcia energetică – evaluarea impactului crizei și revizuirea măsurilor actuale și a eventualelor măsuri noi din statele membre”, care urmărește abordarea acestei probleme; invită Comisia să elaboreze, pe baza rezultatelor acestui proiect-pilot, dispoziții referitoare la deschiderea fondurilor UE pentru măsurile de eficiență energetică luate de chiriași;

54.

reamintește statelor membre că cel puțin 20 % din resursele totale ale FSE din fiecare stat membru sunt alocate obiectivului de „promovare a incluziunii sociale, de combatere a sărăciei și a oricărui tip de discriminare”, precum și că Fondul european de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate poate fi, de asemenea, utilizat pentru măsuri de incluziune socială;

55.

subliniază eliberarea imediată de povară și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru gospodăriile cele mai sărace în momentul în care gospodăriilor respective li se asigură resurse de energie regenerabilă la scară mică la cost redus, cum ar fi panouri solare pentru casele care nu sunt conectate la rețeaua de energie;

O conexiune între obiectivele sociale și politica energetică

56.

salută faptul că legislația privind politica energetică europeană recunoaște o serie de obiective sociale în cadrul politicilor în materie de eficiență energetică, în special Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică și Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor; consideră regretabil faptul că dispozițiile relevante ale Directivei 2012/27/UE, care prevăd orientarea către gospodăriile afectate de sărăcia energetică și către locuințele sociale [articolul 7 alineatul (7)] nu sunt utilizate la potențialul lor maxim de către statele membre; invită Comisia ca, în revizuirea și evaluarea de impact a pachetului privind eficiența energetică, să evalueze implementarea și utilizarea articolului 7 alineatul (7) și a articolului 5 alineatul (7); invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare, pe baza acestei evaluări, consolidarea articolul 7, în special a alineatului (7), astfel încât să încurajeze statele membre să includă o serie de obiective sociale în sistemele lor de obligații legate de eficientizarea energetică;

57.

reamintește că autoritățile locale au, de asemenea, un rol în promovarea unor instrumente alternative de finanțare, inclusiv modele de tip cooperativ, și în promovarea unor acorduri colective de cumpărare, pentru a le permite consumatorilor să își combine cererile de energie și, astfel, să conducă la prețuri mai mici la energie; invită Comisia și statele membre să promoveze rolul autorităților locale în reducerea sărăciei energetice;

58.

invită statele membre să respecte standardele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind temperatura adecvată în locuințe, sprijinind grupurile cele mai vulnerabile, în special copiii mici, persoanele în vârstă, persoanele cu maladii cronice și persoanele cu handicap, astfel încât să se le protejeze sănătatea și calitatea vieții;

59.

îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri imediate pentru a combate munca precară, care împiedică o persoană să aibă un venit regulat și sigur, creând astfel o barieră în calea unui buget de succes și în achitarea facturilor casnice;

60.

solicită Comisie și statelor membre să ofere tuturor acces la o energie abordabilă, fiabilă, sustenabilă și modernă, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare sustenabilă ale ONU;

Locuințele și sărăcia

61.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri ferme privind locuințele sociale și să crească investițiile în eficiența energetică a locuințelor sociale destinate închirierii, prin fondurile europene; recomandă statelor membre să extindă acordarea de locuințe sociale de calitate, pentru a garanta accesul tuturor, și în special al celor mai defavorizate persoane, la o locuință adecvată; încurajează statele membre să utilizeze în mai mare măsură oportunitățile de a oferi locuințe sociale, prin structuri legale alternative; recomandă statelor membre să susțină alianțele consumatorilor;

62.

subliniază importanța unor servicii de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile, care să permită părinților să-și reia activitatea profesională și să-și mărească veniturile; subliniază importanța acestui aspect, în special, pentru familiile monoparentale și invită Comisia și statele membre să introducă imediat măsuri de îmbunătățire a dispozițiilor privind îngrijirea copiilor;

63.

constată că creșterea eficienței energetice, renovarea și energia din surse regenerabile sunt elemente-cheie pentru rezolvarea problemei sărăciei energetice; își exprimă îngrijorarea că politicile de renovare a locuințelor adesea nu reușesc să vizeze persoanele cele mai vulnerabile; insistă că politicile de renovare a locuințelor trebuie să vizeze în primul rând gospodăriile sărace, excluse din punct de vedere economic și vulnerabile, acordându-se o atenție deosebită celor care se confruntă cu inegalități de gen și discriminare multiplă;

64.

subliniază rolul important al întreprinderilor sociale și al modelelor de afaceri alternative precum cooperativele și societățile mutuale în ceea ce privește facilitarea incluziunii sociale și a autonomizării economice a femeilor, în special din comunitățile marginalizate, precum și creșterea independenței lor economice;

65.

invită Comisia și statele membre să implice actorii și să organizeze procese deliberative care să promoveze și să faciliteze angajarea directă a persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, în special a femeilor și a fetelor, în elaborarea politicilor de incluziune socială la toate nivelurile;

66.

invită Comisia și statele membre să introducă măsuri de încetare a diferenței excesive de remunerare între bărbați și femei în UE, care în prezent se ridică la 16 %, iar în ceea ce privește pensiile, la 39 %, și subliniază importanța capitală a acestei măsuri pentru mamele singure, ale căror costuri de întreținere a locuinței se pot dovedi cu adevărat împovărătoare;

67.

constată că părinții singuri, dintre care majoritatea sunt femei, sunt expuși unui risc mai mare decât riscul mediu de sărăcie (34 %); constată că un factor major care contribuie la acest risc sporit este faptul că, din cauza costurilor de îngrijire a copiilor, părinții singuri fie se confruntă cu excluderea de la locul de muncă, fie sunt încadrați la un loc de muncă nesigur, slab remunerat; invită insistent statele membre să acționeze pentru a legifera un venit de subzistență care să garanteze satisfacerea nevoilor de bază ale lucrătorilor;

68.

constată că discrepanțele de gen în privința remunerării și a pensiilor sunt factori majori care contribuie la sărăcia femeilor; constată impactul pe termen lung asupra sărăciei femeilor pe care îl au excluziunea femeilor din sectoare ale economiei dominate în mod tradițional de bărbați, precum tehnologia, știința, conducerea de nivel superior și procesul decizional, precum și supra-reprezentarea femeilor în sectoare cu salarii comparativ mai mici, precum serviciile de îngrijire, serviciile publice, locurile de muncă cu fracțiune de normă și locurile de muncă precare cu salarii mici; își exprimă îngrijorarea referitoare la faptul că feminizarea sărăciei este parțial cauzată de existența de mult timp a unor norme care impun inegalitatea de gen, ceea ce conduce la prioritatea acordată în cadrul politicii industriale și a acordurilor salariale sectoarelor dominate de bărbați, cum ar fi sectorul financiar;

69.

solicită statelor membre și Comisiei să abordeze problema sărăciei și excluziunii sociale a femeilor prin inițiative care să garanteze locuri de muncă de înaltă calitate cu un venit de subzistență în sectoarele dominate de femei; subliniază rolul pe care sindicatele îl pot avea în reprezentarea și autonomizarea femeilor la locul de muncă și în combaterea excluziunii; solicită statelor membre să propună și să efectueze anchete privind salariile, pe categorii de angajatori și pe sectoare, pentru a demonstra schemele salariale inegale care afectează femeile și bărbații de la același loc de muncă, ca mijloc de accelerare a progresului către o salarizare egală;

70.

subliniază că, în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, trebuie să fie implementate politici specifice care să abordeze circumstanțele speciale ale grupurilor vulnerabile și ale comunităților marginalizate, care se confruntă cu forme specifice de inegalitate de gen și cu discriminare multiplă; solicită Comisiei și statelor membre să continue să elaboreze politici care abordează sărăcia și excluziunea socială cu care se confruntă femeile cu handicap, femeile în vârstă, refugiatele și migrantele, femeile de etnie romă și femeile din minoritățile etnice, femeile din zonele rurale și din cartierele defavorizate, mamele singure, precum și elevele de liceu și studentele;

Sărăcia și accesul la îngrijiri de sănătate

71.

reamintește faptul că accesul în condiții de egalitate la asistență medicală universală de calitate este un drept fundamental recunoscut la nivel internațional, în special în UE;

72.

reamintește că accesul la asistență medicală este deseori limitat din cauza constrângerilor financiare sau regionale (de exemplu, în zonele slab populate), în special, pentru îngrijirile de rutină (cum ar fi serviciile medicale stomatologice sau oftalmologice) și pentru prevenirea afecțiunilor conexe;

73.

subliniază că combinarea sărăciei cu alte forme de vulnerabilitate, precum vârsta fragedă sau vârsta înaintată, handicapul sau apartenența la o minoritate, crește și mai mult riscurile apariției inegalităților în materie de sănătate și că o stare de sănătate precară poate duce, la rândul ei, la sărăcie;

74.

subliniază importanța serviciilor de sănătate și de îngrijire pentru eliminarea lacunelor în materie de capacități, prin promovarea integrării sociale a persoanelor și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;

75.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune privind e-Sănătatea 2012-2020: asistență medicală inovatoare pentru secolul XXI”, care stabilește inițiative suplimentare, în special pentru îmbunătățirea accesului la serviciile medicale, reducerea costurilor pentru sănătate și asigurarea unui plus de egalitate între cetățenii europeni;

76.

invită Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi în vederea combaterii inegalităților socioeconomice, fapt ce va permite, în cele din urmă, reducerea unor inegalități în materie de sănătate; invită, de asemenea, Comisia și statele membre, pe baza valorilor universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității, să își concentreze atenția asupra nevoilor grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele care trăiesc în sărăcie;

77.

invită statele membre să soluționeze problemele de inegalitate legate de accesul la servicii medicale care afectează viața de zi cu zi, de exemplu în domeniul stomatologiei și în cel al oftalmologiei;

78.

invită insistent Comisia să depună toate eforturile pentru a încuraja statele membre să ofere rambursări pacienților și să facă urgent tot ce este necesar pentru a reduce inegalitățile în materie de acces la medicamente pentru tratarea acelor probleme de sănătate sau boli precum osteoporoza postmenopauză și boala Alzheimer, costuri care nu sunt rambursabile în anumite state membre;

Tehnologiile informației și comunicațiilor și sărăcia

79.

regretă faptul că strategia privind piața unică digitală pentru Europa publicată de Comisie nu ține seama de necesitatea garantării unui acces universal, egal și neîngrădit la noile tehnologii, la noile piețe și la noile rețele de telecomunicații digitale, în special pentru persoanele expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială;

80.

încurajează statele membre și Comisia să implementeze strategii de reducere a decalajului digital și de promovare a accesului egal la noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, în special pentru persoanele expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială;

Apa și sărăcia

81.

reamintește faptul că Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite recunoaște dreptul la apă potabilă curată și de calitate, precum și la facilități de salubritate ca un drept al omului; constată însă că în anumite regiuni, în special în cele rurale și cele izolate, accesul la apă nu este garantat și că un număr din ce în ca mai mare de persoane se confruntă cu dificultăți în a-și plăti facturile la apă; solicită Comisiei și statelor membre să facă de urgență tot posibilul pentru a se asigura că toată lumea are acces la apă potabilă; încurajează statele membre să asigure un minim de furnizare a apei și să protejeze drepturile omului în cazul familiilor vulnerabile;

82.

încurajează astfel statele membre să depună toate eforturile pentru a se asigura că întreaga lor populație are acces la apă potabilă, cât mai curând;

o

o o

83.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 169, 1.7.2015, p.1.

(2)  JO L 72, 12.3.2014, p. 1.

(3)  JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(4)  JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(5)  JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(6)  JO L 257, 28.8.2014, p. 214.

(7)  JO L 315, 14.11.2012, p. 1.

(8)  JO C 169 E, 15.6.2012, p. 66.

(9)  JO L 153, 18.6.2010, p. 13.

(10)  JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.

(11)  JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.

(12)  http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/64/292&Lang=F

(13)  http://www.unicef-irc.org/publications/pdf/rc10_fre.pdf

(14)  https://www.unicef.fr/sites/default/files/userfiles/2014_Bilan12_Innocenti.pdf

(15)  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=89&newsId=2345 &furtherNews=yes

(16)  JO C 248, 25.8.2011, p. 130

(17)  JO C 341, 21.11.2013, p. 21.

(18)  JO C 170, 5.6.2014, p. 23

(19)  JO C 166, 7.6.2011, p. 18.

(20)  Aviz comun al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă și Comitetului pentru protecție socială adresat Consiliului, Consiliul UE, 13809/14 SOC 662 EMPL 120 EDUC 297 ECOFIN 876, 3 octombrie 2014.

(21)  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=ro&pubId=7744&visible=0

(22)  Center for responsible lending, Durham, http://www.responsiblelending.org/state-of-lending/cumulative/, http://www.uvcw.be/no_index/cpas/panier-etude-qualitative.pdf

(23)  Ricardo Cherenti, Federația belgiană a centrelor publice locale de acțiune socială, http://www.uvcw.be/no_index/cpas/panier-etude-quantitative.pdf

(24)  Avizul Comitetului pentru protecție socială (CPS) destinat Consiliului, Consiliul Uniunii Europene, 6491/11, SOC 124, 15 februarie 2011.

(25)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0294.

(26)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0264.

(27)  JO L 268, 15.10.2015, p. 28.

(28)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.

(29)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(30)  JO C 65, 19.2.2016, p. 40.

(31)  JO C 349 E, 29.11.2013, p. 74.

(32)  JO C 70 E, 8.3.2012, p. 8.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/209


P8_TA(2016)0137

Sectorul privat și dezvoltarea

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare (2014/2205(INI))

(2018/C 058/23)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare” (COM(2014)0263) și concluziile Consiliului pe această temă din 23 iunie 2014 și 12 decembrie 2014,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O viață decentă pentru toți” (COM(2013)0092) și concluziile Consiliului pe această temă din 25 iunie 2013,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637) și concluziile Consiliului pe această temă din 14 mai 2012,

având în vedere Planul de acțiune pentru investiții private în obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), prezentate în Raportul UNCTAD privind investițiile mondiale în 2014 (1),

având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la promovarea dezvoltării prin practici responsabile în afaceri, în special în ceea ce privește rolul industriilor extractive în țările în curs de dezvoltare (2),

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 (3),

având în vedere Raportul său din 19 mai 2015 privind finanțarea pentru dezvoltare (4) și mai ales apelul său la alinierea sectorului privat la obiectivele de dezvoltare durabilă,

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la rolul drepturilor de proprietate, al regimului proprietății și al creării de bogăție în eradicarea sărăciei și în promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare (5),

având în vedere Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind activitățile Platformei UE de finanțare mixtă a cooperării externe de la instituirea acesteia până la sfârșitul lui iulie 2014 (COM(2014)0733),

având în vedere Declarația de la Paris din 2 martie 2005 privind eficacitatea ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra din 4 septembrie 2008,

având în vedere Raportul special nr. 16/2014 al Curții de Conturi Europene privind „Eficacitatea demersurilor de combinare a finanțărilor acordate prin intermediul facilităților regionale de investiții cu creditele acordate de instituțiile financiare în scopul sprijinirii politicilor externe ale UE”,

având în vedere Parteneriatul de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare din 1 decembrie 2011 (6), în special punctul 32, care se referă la necesitatea de a „recunoaște rolul central al sectorului privat în promovarea inovării, crearea de bunăstare, venituri și locuri de muncă, mobilizarea resurselor naționale și contribuția adusă în acest fel la reducerea sărăciei”,

având în vedere Declarația comună privind cooperarea public-privat (7) și Parteneriatul pentru prosperitate (8) care au rezultat din discuțiile pe tema sectorului privat purtate la Busan,

având în vedere documentul final, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”, al Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă Rio+20 din 20-22 iunie 2012 (9),

având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (10),

având în vedere Pactul mondial al ONU și Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale: complementarități și contribuții distincte (11),

având în vedere Cadrul de politici de investiții pentru dezvoltarea durabilă al UNCTAD (12),

având în vedere Strategia de dezvoltare a sectorului privat 2013-2017 a Grupului Băncii Africane pentru Dezvoltare intitulată „Sprijinirea transformării sectorului privat în Africa” (13),

având în vedere Declarația tripartită a OIM de stabilire a unor principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială (14),

având în vedere declarația de la Lima a ONUDI intitulată „Către o dezvoltare industrială durabilă și favorabilă incluziunii” (15),

având în vedere Agenda OIM privind munca decentă,

având în vedere articolul 9 alineatul (2) litera (b) din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care prevede obligația de a asigura că organizațiile private care oferă utilități și servicii libere sau destinate publicului iau în considerare toate aspectele accesibilității persoanelor cu handicap (16),

având în vedere Strategia UE 2011-2014 pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor (COM(2011)0681),

având în vedere cadrul de dezvoltare post-2015, care consideră sectorul privat ca fiind principalul partener de implementare, și rolul său în tranziția către economia verde,

având în vedere Orientările voluntare pentru guvernanța responsabilă a proprietății funciare din 2010 (17),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru comerț internațional (A8-0043/2016),

A.

întrucât rolul sectorului public este esențial pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); întrucât sectorul privat constituie motorul creșterii economice și al creării de bogăție în toate economiile de piață, generând 90 % dintre locurile de muncă și venituri în țările în curs de dezvoltare; întrucât sectorul privat reprezintă, potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU), 84 % din PIB în țările în curs de dezvoltare și are capacitatea de a oferi o bază sustenabilă pentru mobilizarea resurselor interne, ducând la o reducere a dependenței de ajutoarele externe, cu condiția de a fi reglementat în mod corespunzător, de a respecta drepturile omului și standardele de mediul și de a fi legat de realizarea unor îmbunătățiri concrete pe termen lung în materie de economie internă, de dezvoltarea durabilă și reducerea inegalităților;

B.

întrucât, conform indicelui de sărăcie umană al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, 1,2 miliarde de persoane câștigă mai puțin de 1,25 USD pe zi; întrucât inegalitățile sunt în creștere și reprezintă, alături de sărăcie, una dintre amenințările majore la adresa stabilității mondiale;

C.

întrucât există o corelație clară între dezvoltarea unei industrii prelucrătoare puternice și reducerea sărăciei legate de piață: o creștere cu 1 % a valorii adăugate a industriei prelucrătoare pe cap de locuitor scade rata sărăciei cu aproape 2 % (18);

D.

întrucât sunt necesare investiții importante, fondurile necesare în țările în curs de dezvoltare fiind estimate la 2 400 miliarde USD pe an peste ceea ce se cheltuiește în prezent; întrucât finanțarea privată poate veni în completarea finanțării publice, dar nu o poate înlocui;

E.

întrucât 2012 a fost declarat de către ONU Anul internațional al cooperativelor, pentru a evidenția rolul jucat de acestea în asigurarea dezvoltării, emanciparea persoanelor, consolidarea demnității umane și contribuția la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM); întrucât sectorul cooperativelor numără, la nivel mondial, circa 800 de milioane de membri provenind din peste 100 de țări și se estimează că este sursa a peste 100 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume;

F.

întrucât întreprinderile mici, mijlocii și microîntreprinderile, care reprezintă baza tuturor economiilor de piață, se confruntă cu sarcini de reglementare mult mai mari în țările în curs de dezvoltare decât în Uniunea Europeană și întrucât cele mai multe dintre acestea își desfășoară activitatea în economia informală, caracterizată de volatilitate și lipsită de protecție juridică, drepturi ale lucrătorilor sau acces la finanțare; întrucât, potrivit raportului Băncii Mondiale intitulat „Doing Business 2014” („Desfășurarea de activități economice în 2014”), țările cele mai sărace sunt de fapt cele care sunt supuse numărului cel mai mare de sarcini de reglementare (19);

G.

întrucât industrializarea (în special prin dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și a industriilor mici și mijlocii locale) este un motor al bunăstării și dezvoltării;

H.

întrucât în Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare din 1986 se afirmă că dezvoltarea este un drept fundamental al omului; întrucât declarația se angajează să adopte o strategie bazată pe drepturile omului, caracterizată de respectarea tuturor drepturilor omului (economice, sociale, culturale, civile și politice); întrucât declarația se angajează, în egală măsură, să consolideze cooperarea internațională;

I.

întrucât investițiile străine directe (ISD) au potențialul de a contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), așa cum se reflectă în propunerea UNCTAD privind investițiile în favoarea ODD (un plan de acțiune pentru promovarea contribuțiilor sectorului privat (20)), cu condiția ca ISD să fie corect reglementate și corelate cu îmbunătățiri concrete în economia internă, inclusiv în ceea ce privește transferul de tehnologie și crearea de oportunități de formare pentru forța de muncă locală, inclusiv femei și tineri;

J.

întrucât tarifele de import joacă un rol esențial în ceea ce privește asigurarea de venituri publice și posibilitatea industriilor în formare de a se dezvolta în cadrul piețelor interne ale țărilor în curs de dezvoltare; întrucât tarifele de import pentru produsele agricole prelucrate pot crea premisele generării de valoare adăugată și creării de locuri de muncă în economiile rurale, promovând, totodată, și securitatea alimentară;

K.

întrucât 60 % dintre locurile de muncă din țările în curs de dezvoltare sunt locuri de muncă în sectorul informal în întreprinderi mici, mijlocii și microîntreprinderi și întrucât 70 % dintre acestea nu primesc finanțare de la instituțiile financiare, chiar dacă au nevoie de aceasta pentru a se dezvolta și a crea locuri de muncă;

L.

întrucât 51 din primele 100 de entități economice din lume sunt corporații și întrucât primele 500 de corporații multinaționale reprezintă aproape 70 % din comerțul mondial;

M.

întrucât valoarea adăugată a industriei prelucrătoare pe cap de locuitor din țările industrializate este de 10 ori mai mare decât cea din țările în curs de dezvoltare și de 90 de ori mai mare decât cea din țările cel mai puțin dezvoltate (21);

N.

întrucât cerințele impuse de investitorii și de piețele financiare de la nivel mondial limitează, de facto, marja de manevră fiscală a țărilor dezvoltate și a țărilor în curs de dezvoltare; întrucât, potrivit FMI, țările în curs de dezvoltare sunt în mod deosebit afectate de evaziunea fiscală practicată de întreprinderi, deoarece se bazează într-o măsură mai mare decât țările membre ale OCDE pe impozitul pe profit pentru a obține venituri; întrucât statele membre ale UE recurg pe scară largă la practici care facilitează evaziunea fiscală a corporațiilor transnaționale și a persoanelor fizice;

O.

întrucât Grupul la nivel înalt care îl consiliază pe Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, cu privire la agenda de dezvoltare post-2015 a concluzionat, în urma consultării a 250 de directori generali de întreprinderi (cu venituri anuale în valoare de 8 000 de miliarde USD) din 30 de țări, că sustenabilitatea trebuie integrată în strategiile întreprinderilor pentru ca acestea să poată să profite de oportunitățile comerciale de creștere durabilă; întrucât disponibilitatea sectorului privat de a contribui la dezvoltarea durabilă este adeseori împiedicată de lipsa de modele clare de angajare a întreprinderilor în parteneriate cu sectorul public; întrucât sectorul privat este un potențial furnizor de bunuri și servicii pentru comunitățile și persoanele sărace, reducând costurile, extinzând gama de opțiuni și personalizând produsele și serviciile în funcție de nevoile specifice ale acestora și contribuind în același timp la răspândirea garanțiilor și standardelor sociale și de mediu;

P.

întrucât, în lipsa unei definiții acceptate pe scară largă, parteneriatele public-privat (PPP) pot fi definite ca acorduri multilaterale între actori privați, organisme publice și organizații ale societății civile (OSC) care încearcă să atingă un obiectiv public reciproc avantajos prin punerea în comun a resurselor și/sau a expertizei;

Q.

întrucât Instituțiile Europene de Finanțare a Dezvoltării (EDFI), un grup format din 15 instituții bilaterale care joacă un rol important în asigurarea finanțării pe termen lung pentru sectorul privat al economiilor în curs de dezvoltare și de reformare, încearcă să investească în întreprinderi cu o gamă largă de efecte în materie de dezvoltare, mergând de la electricitate fiabilă și apă curată la finanțarea IMM-urilor și asigurarea accesului pe piață pentru fermele mici;

R.

întrucât PPP au constituit timp de decenii o formă comună de capital în țările dezvoltate, în special în țările europene și în SUA, și sunt în prezent utilizate pe scară largă în țările în curs de dezvoltare de majoritatea donatorilor, reprezentând aproximativ 15-20 % din totalul investițiilor în infrastructură;

S.

întrucât 2,5 miliarde de persoane, majoritatea femei și tineri provenind din țări în curs de dezvoltare, sunt în continuare excluse din comunitățile de afaceri și din sectorul financiar oficial și nu beneficiază de oportunități de a deveni proprietari ai afacerilor sau ai terenurilor; întrucât există o disparitate constantă de gen de circa 6-9 puncte procentuale în cadrul grupelor de venit din țările în curs de dezvoltare; întrucât dialogul social reprezintă un mijloc important de susținere a egalității de gen la locul de muncă și de inversare a modelului de subreprezentare a comunităților de afaceri din țările în curs de dezvoltare;

T.

întrucât PPP bine concepute și eficient implementate au capacitatea de a mobiliza finanțare privată și publică pe termen lung, de a genera inovare în tehnologii și modele de afaceri și de a include mecanisme integrate care să garanteze că aceste parteneriate sunt responsabile pentru rezultatele în materie de dezvoltare;

U.

întrucât PPP din țările în curs de dezvoltare sunt, până în prezent, concentrate mai ales în domeniile energiei, infrastructurilor și telecomunicațiilor, iar potențialul lor în sectoare precum agricultura, educația, tehnologiile ecologice, cercetarea și inovarea, serviciile medicale și drepturile de proprietate rămâne în mare măsură neexploatat;

V.

întrucât aproape două treimi din împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) statelor din Africa, Caraibe și Pacific (statele ACP) în ultimii zece ani au fost direcționate către operațiunile din sectorul privat; întrucât Facilitatea pentru investiții de la Cotonou a BEI a fost recunoscută drept un fond reînnoibil speculativ unic pentru finanțarea investițiilor cu risc ridicat care să vină în sprijinul dezvoltării sectorului privat;

W.

întrucât, în pofida faptului că 45 de milioane de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sunt angajate anual în țările în curs de dezvoltare (22), 34 % dintre întreprinderile din 41 de țări recunosc că nu găsesc lucrătorii de care au nevoie;

X.

întrucât, în contextul agendei schimbării, finanțarea mixtă este recunoscută ca un instrument important pentru mobilizarea de resurse suplimentare prin combinarea subvențiilor UE cu împrumuturi sau capitaluri proprii provenite de la finanțatori din sectorul public și privat; întrucât, cu toate acestea, Raportul special nr. 16/2014 al Curții de Conturi Europene privind utilizarea finanțării mixte a concluzionat că pentru aproape jumătate dintre proiectele examinate nu există dovezi suficiente pentru a considera că granturile au fost justificate, în vreme ce, pentru unele dintre aceste cazuri, au existat indicii potrivit cărora investițiile ar fi fost făcute fără contribuția UE;

Y.

întrucât industria prelucrătoare, care număra circa 470 de milioane de locuri de muncă la nivel mondial în 2009 și circa o jumătate de miliard de locuri de muncă la nivel mondial în 2013 (23), are un potențial ridicat de creare de locuri de muncă și de generare a bogăției, precum și pentru muncă decentă și de înaltă calificare;

Z.

întrucât bogăția mondială este tot mai concentrată în mâinile unei mici elite înstărite și se preconizează că, până în 2016, persoanele cele mai bogate, reprezentând un procentaj de 1 % din populația totală, vor deține mai mult de jumătate din bogăția mondială;

AA.

întrucât impozitarea echitabilă și progresivă având la bază criteriile bunăstării și justiției sociale joacă un rol important în reducerea inegalităților, modelând redistribuirea bogăției de la cetățenii cu venituri ridicate la cei mai nevoiași dintr-o țară,

Strategia pe termen lung pentru colaborarea cu sectorul privat

1.

recunoaște faptul că, dacă sunt reglementate în mod corespunzător, investițiile sectorului privat realizate în țările în curs de dezvoltare pot contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU; salută și este de acord cu Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2014 privind un rol mai pregnant al sectorului privat în cooperarea pentru dezvoltare; salută inițiativa Comisiei de a susține sectorul privat pentru ca acesta să devină, alături de alte organizații de dezvoltare guvernamentale și neguvernamentale și de modele de afaceri favorabile incluziunii cum sunt cooperativele și întreprinderile sociale, un partener important în atingerea dezvoltării durabile și favorabile incluziunii în cadrul ODD-urilor ONU, ceea ce implică un angajament din partea sectorului privat față de buna guvernare, reducerea sărăciei și crearea de bogăție prin investiții sustenabile, precum și față de reducerea inegalităților, promovarea drepturilor omului și a standardelor de mediu și capacitarea economiilor locale; subliniază că rolurile diferite ale sectorului privat și ale sectorului public trebuie să fie înțelese pe deplin și recunoscute de toate părțile implicate;

2.

invită Comisia să se implice în continuare de manieră activă în discuțiile privind Agenda 2030, recunoscând totodată diversitatea sectorului privat și provocările întâmpinate în ceea ce privește reducerea sărăciei persoanelor celor mai marginalizate și la care se ajunge cel mai greu; consideră că orice politică a UE care urmărește să implice sectorul privat în dezvoltare trebuie să precizeze care parte a sectorului privat este vizată;

3.

subliniază că viitoarele parteneriate din cadrul agendei de dezvoltare 2030 trebuie să se concentreze mai mult asupra combaterii sărăciei și a inegalității; reamintește că ajutorul oficial pentru dezvoltare (ODA) trebuie să rămână un mijloc esențial de eradicare a tuturor formelor de sărăcie și de satisfacere a nevoilor sociale de bază în țările în curs de dezvoltare și nu poate fi înlocuit cu finanțări private; recunoaște posibilitățile de mobilizare a finanțării private cu ODA în condiții de transparență, responsabilitate, asumare și aliniere la prioritățile țărilor vizate și la riscurile legate de sustenabilitatea datoriei;

4.

solicită să se realizeze mai multe investiții publice în servicii publice care să fie accesibile tuturor, în special în ceea ce privește sectorul transporturilor, accesul la apă potabilă, sănătatea și educația;

5.

consideră că sectorul privat și cel public ating nivelul maxim de eficacitate atunci când cooperează pentru a crea un mediu sănătos pentru investiții, activitatea economică și bazele creșterii economice; subliniază că toate parteneriatele și alianțele cu sectorul privat trebuie să se axeze pe priorități aferente unor valori comune care să alinieze obiectivele de afaceri cu obiectivele în materie de dezvoltare ale UE și să respecte standardele internaționale privind eficacitatea dezvoltării; consideră că acestea trebuie să fie concepute și gestionate în comun cu țările partenere în cauză pentru a asigura că riscurile, responsabilitățile și profiturile sunt împărțite, pentru a garanta eficiența din punctul de vedere al costurilor și pentru a avea obiective de dezvoltare precise, verificări periodice, răspunderi clare și transparență;

6.

salută rolul jucat de investițiile sectorului privat străin în țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește accelerarea dezvoltării interne; subliniază, de asemenea, importanța încurajării investițiilor responsabile care sprijină piețele locale și contribuie la reducerea sărăciei;

7.

sprijină activitatea Asociației instituțiilor europene de finanțare a dezvoltării (EDFI), deoarece membrii acesteia asigură capital întreprinderilor din țările în curs de dezvoltare prin investiții directe în companii, precum și indirect, furnizând capital băncilor comerciale locale și fondurilor de investiții de pe piețele emergente, concentrându-se pe microîntreprinderi și pe întreprinderile mici și mijlocii (MIMM); îndeamnă Comisia să favorizeze acest tip de programe în cadrul finanțării și cooperării sale, deoarece sectorul privat din țările în curs de dezvoltare este de o importanță crucială;

8.

solicită elaborarea unor standarde mai eficace în materie de transparență și răspundere pentru întreprinderile UE din domeniul tehnologiei în ceea ce privește exportul de tehnologii care pot fi utilizate pentru a încălca drepturile omului, a ajuta corupția sau a acționa împotriva interesele de securitate ale UE;

9.

subliniază că politicile UE în domeniile comerțului, investițiilor și dezvoltării sunt interconectate și au un impact direct asupra țărilor în curs de dezvoltare; reamintește că articolul 208 din Tratatul de la Lisabona stabilește principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și solicită ca obiectivele cooperării pentru dezvoltare să fie luate în considerare în politicile care sunt susceptibile să influențeze țările în curs de dezvoltare; solicită evaluarea tuturor politicilor comerciale și de investiții în ceea ce privește impactul asupra dezvoltării, în special din perspectiva accesului universal la bunuri și servicii de interes general; subliniază importanța îmbunătățirii capitolelor referitoare la dezvoltarea durabilă în toate acordurile comerciale bilaterale viitoare, cu scopul de a include sisteme obligatorii de informare pentru sectorul privat;

10.

subliniază necesitatea de a analiza modul în care sectorul privat poate fi implicat într-o mai mare măsură în cadrul politicii europene de vecinătate, pentru a contribui la generarea creșterii economice și la crearea de locuri de muncă în vecinătatea Europei, de exemplu prin împărtășirea cunoștințelor privind asigurarea accesului la capital;

11.

invită Comisia să promoveze, să sprijine și să finanțeze cu prioritate parteneriatele de tip public-public și să prevadă, pentru programele în domeniul dezvoltării care sunt puse în aplicare în cooperare cu sectorul privat, realizarea unor evaluări ex-ante obligatorii ale impactului social și ale impactului asupra sărăciei, care să fie accesibile publicului;

12.

invită UE să prevadă obligativitatea unor consultări oficiale cu organizațiile societății civile și cu comunitățile afectate în mod direct și indirect de proiectele din domeniul dezvoltării;

13.

subliniază potențialul enorm al valorii adăugate a UE în crearea de parteneriate cu sectorul privat, în strânsă coordonare cu statele sale membre și cu organizațiile internaționale competente, multe dintre acestea având un palmares verificat în ceea ce privește cooperarea cu sectorul privat; subliniază că o economie de piață pe deplin funcțională, bazată pe statul de drept, rămâne un motor important al dezvoltării economice și sociale și că politica de dezvoltare a UE ar trebui să reflecte acest lucru;

14.

salută „Cadrul pentru colaborarea întreprinderilor cu Organizația Națiunilor Unite”, care subliniază faptul că un sector privat solid ce susține creșterea economică este esențial pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și că sectorul privat „aduce contribuții importante la progresul economic, social și ecologic comun”;

15.

salută implicarea sectorului privat în Forumul OCDE la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului; salută, în special, inițiativele luate în acest context cu privire la modalități inovatoare de mobilizare a fondurilor sectorului privat în favoarea dezvoltării și Declarația comună de la Buzan din 2011 privind „Extinderea și consolidarea cooperării dintre sectorul public și cel privat pentru o creștere amplă, favorabilă incluziunii și durabilă”;

16.

salută faptul că proporția ajutorului bilateral necondiționat a crescut în mod continuu, dar își exprimă preocuparea cu privire la persistența formelor de ajutor condiționat formale și informale (24); invită UE și statele sale membre să pună în aplicare angajamentul pe care și l-au asumat în cadrul Consensului european privind dezvoltarea de a „promova furnizarea în mai mare măsură a unui ajutor necondiționat dincolo de recomandările OCDE existente”; subliniază potențialul de stimulare a creșterii al ajutorului necondiționat suplimentar, care ar fi în beneficiul industriilor locale din țările în curs de dezvoltare; solicită o creștere a ajutorului efectiv („real aid”) și dezvoltarea sustenabilă a lanțurilor valorice locale/regionale; solicită capacitarea suplimentară a actorilor locali și punerea accentului pe dezvoltarea unor lanțuri valorice locale/regionale sustenabile; subliniază importanța asumării responsabilității la nivel local și regional, a propriilor strategii naționale și programe de reformă ale țărilor partenere, a implicării proiectelor de dezvoltare și a valorii adăugate oferite de garantarea lanțurilor de aprovizionare locale; consideră că politica de dezvoltare joacă un rol important în eliminarea cauzelor profunde ale actualelor fluxuri migratorii care se îndreaptă spre Uniunea Europeană;

17.

recunoaște, totodată, dreptul tuturor țărilor, în special al țărilor în curs de dezvoltare, de a impune restricții de capital temporare pentru a împiedica declanșarea unor crize financiare provocate de fluxurile financiare private pe termen scurt și volatile; solicită eliminarea constrângerilor aduse acestui drept din cuprinsul tuturor acordurilor comerciale și de investiții, inclusiv la nivelul OMC;

18.

subliniază că, în contextul sprijinului pe care îl acordă sectorului privat, UE trebuie să țină seama de aspectele legate de accesibilitate, deoarece excluderea unor segmente importante ale populației, cum ar fi cel al persoanelor cu dizabilități, blochează accesul întreprinderilor la o piață deloc neglijabilă;

Susținerea sectorului prival local în țările în curs de dezvoltare

19.

subliniază faptul că MIMM-urile din țările în curs de dezvoltare se pot confrunta cu sarcini de reglementare mult mai dificile decât cele din interiorul UE și că nu dispun de protecție juridică și de drepturi de proprietate, funcționând în cadrul economiei informale volatile; evidențiază, în acest context, importanța sistemelor de înregistrare funciară; subliniază că este necesar să se promoveze sectorul privat local în țările în curs de dezvoltare, prin metode precum facilitarea accesului la finanțare, promovarea antreprenoriatului etc.; invită Comisia, alți donatori și agențiile de dezvoltare să își crească sprijinul pentru consolidarea capacităților IMM-urilor locale;

20.

invită UE să promoveze strategiile de dezvoltare aflate în responsabilitatea autorităților naționale, valorificând contribuțiile sectorului privat la dezvoltare prin definirea unui cadru de cooperare cu sectorul privat în domeniul dezvoltării care să pună accentul pe cooperativele, IMM-urile și microîntreprinderile de la nivel național, în special pe micile exploatații agricole, întrucât acestea au cel mai mare potențial de încurajare a dezvoltării echitabile în țările beneficiare;

21.

subliniază că este necesar să se intensifice sprijinul acordat parteneriatelor cu țările în curs de dezvoltare, pentru modernizarea cadrului normativ al acestora prin crearea unui mediu favorabil inițiativelor private, asigurând mecanisme de sprijin pentru întreprinderi și găsind în același timp echilibrul just între crearea unui climat care să stimuleze investițiile și protejarea intereselor publice și a mediului prin reglementare; constată că este necesar să se faciliteze instituirea, în țările în curs de dezvoltare, a unor sisteme bancare și a unor administrații fiscale fiabile, care să poată asigura o guvernanță financiară și o gestiune eficientă a fondurilor publice și private; invită guvernele partenere să introducă o clauză de caducitate prin care măsurile redundante să poată fi anulate; observă că legislația ar trebui să facă obiectul unor evaluări de impact care să măsoare dispariția locurilor de muncă și amenințările la adresa standardelor de mediu;

22.

invită UE să consolideze capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a mobiliza veniturile interne pentru a combate evaziunea fiscală, corupția și fluxurile financiare ilegale și, în special, să ajute țările cel mai puțin dezvoltate și statele fragile să își construiască instituții administrative mai eficace și mai stabile, inclusiv prin dezvoltarea unor regimuri fiscale echitabile și eficace; în acest scop, solicită UE să își intensifice asistența financiară și tehnică acordată țărilor în curs de dezvoltare, pentru a asigura un nivel mai ridicat de transparență și răspundere; solicită UE și statelor sale membre, precum și tuturor organizațiilor, țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare semnatare ale Parteneriatului din 2011 de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare să își respecte angajamentele de intensificare a eforturilor în vederea combaterii corupției și a fluxurilor financiare ilegale;

23.

solicită DG DEVCO să colaboreze cu DG Growth în procesul de reproducere a structurilor de sprijin regional pentru MIMM-uri în țările în curs de dezvoltare, după modelul Rețelei întreprinderilor europene, pentru a le ajuta să intre în legalitate, să primească acces la finanțare și la capital, să obțină acces pe piață și să depășească obstacolele juridice, sprijinind, în special, consolidarea organizațiilor intermediare care le reprezintă; subliniază faptul că aceste structuri ar putea, de asemenea, să devină cu timpul piste de lansare pentru parteneriate public-private la nivel local și regional, în domenii variind de la întreprinderile agricole la formarea profesională și programele de servicii medicale, facilitând astfel consolidarea capacităților, schimbul de cunoștințe și de experiență și punerea în comun a resurselor locale și internaționale;

24.

reiterează că UE îi revine răspunderea de a sprijini un regim fiscal mondial echitabil, care implică instituirea unor cerințe realmente obligatorii privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte a corporațiilor transnaționale, introducerea unor registre publice ale beneficiarilor efectivi ai întreprinderilor, fondurilor și ai altor entități juridice similare, asigurarea schimbului automat de informații fiscale și a unei distribuiri echitabile a drepturilor de impozitare la negocierea cu țările în curs de dezvoltare a tratatelor privind fiscalitatea și investițiile; consideră, de asemenea, că instituțiile de finanțare a dezvoltării (IFD) ar trebui să investească numai în întreprinderile și fondurile care sunt dispuse să divulge public proprietatea efectivă și să prezinte rapoarte privind conturile lor financiare pentru fiecare țară în parte;

25.

reamintește că regimurile tarifare reprezintă o componentă esențială a unui cadru de reglementare care să susțină dezvoltarea unui sector privat favorabil săracilor și crearea de locuri de muncă; constată însă cu preocupare că acordurile de parteneriat economic (APE) impun reducerea taxelor la import pentru o gamă largă de sectoare economice din țările ACP, în condițiile în care eliminarea tuturor taxelor percepute pentru importurile din UE ar determina o scădere considerabilă a veniturilor tarifare, care, în unele cazuri, ar putea însemna o pierdere de 15-20 % din veniturile guvernamentale; îndeamnă UE să asigure faptul că politica sa comercială este compatibilă cu principiul coerenței politicii pentru dezvoltare;

26.

salută Pachetul de finanțare a impactului (PFI) în valoare de 500 milioane EUR acordat de BEI în cadrul Facilității pentru investiții Cotonou, care permite BEI să își majoreze angajamentul alături de sectorul privat în domenii mai riscante și în medii care prezintă mai multe provocări; regretă reducerea pachetului de împrumuturi acordate de BEI țărilor din Asia; subliniază că toate investițiile realizate de BEI în cadrul Facilității pentru investiții Cotonou ar trebui să se alinieze la strategiile de dezvoltare aflate în responsabilitatea țărilor beneficiare, în conformitate cu principiul asumării democratice a responsabilității;

27.

subliniază că în țările fragile și în țările aflate în perioade postconflict obstacolele care îngrădesc dezvoltarea sectorului privat sunt mai importante decât în alte regiuni și necesită o abordare mai bine direcționată, pentru a putea crea un cadru mai favorabil investițiilor și a elimina normele excesiv de restrictive și depășite care reglementează sectorul afacerilor, a combate practicile abuzive și nivelul ridicat de corupție; în acest context, recomandă Comisiei să se angajeze, alături de țările partenere și de sectorul privat, într-un proces de dialog vizând reformarea politicilor, astfel încât să poată fi depășită neîncrederea profundă dintre guverne și sectorul privat, alimentată în mod cronic de comportamentele care urmăresc obținerea unor foloase necuvenite, de favoritism și de lipsa legitimității;

28.

invită Comisia, statele membre și țările în curs de dezvoltare să își intensifice eforturile pentru promovarea emancipării economice a femeilor și instituirea unor mecanisme de sprijin pentru femeile antreprenor; observă că o abordare orientată spre economii față de includerea financiară a femeilor are un palmares certificat; recomandă o abordare care integrează dimensiunea de gen în toate programele de parteneriat, combinată cu formarea antreprenorială pentru femei, tineri și persoane cu dizabilități și rețelele specifice de investitori providențiali care se adresează femeilor; solicită să se acorde mai mult sprijin femeilor antreprenor de la nivel local, pentru a le permite să beneficieze de pe urma creșterii generate de sectorul privat; recomandă adoptarea unor măsuri de monitorizare a procesului de emancipare economică a femeilor și observă că, potrivit FMI, venitul pe cap de locuitor ar crește semnificativ dacă femeile ar contribui la forța de muncă la un nivel egal cu bărbații;

Implicarea sectorului întreprinderilor europene și internaționale în realizarea dezvoltării sustenabile

29.

subliniază că potențialul contribuției sectorului privat la dezvoltarea durabilă pe termen lung merge dincolo de resursele financiare, experiența și cunoștințele de specialitate ale acestuia și include instituirea la fața locului a unor lanțuri valorice și lanțuri de distribuție, care duce la crearea de locuri de muncă, reducerea sărăciei și a inegalităților, promovarea drepturilor și oportunităților pentru femei și a durabilității mediului, o acoperire și eficacitate mai bune și accesul sporit la produse, servicii și tehnologii disponibile la prețuri accesibile; solicită ca eforturile UE pentru dezvoltare să joace un rol semnificativ în punerea în aplicare a standardelor convenite la nivel internațional, cum sunt Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și standardele Organizației Internaționale a Muncii, și să includă colaborarea cu întreprinderile și investitorii pentru a asigura respectarea principiilor directoare și a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale în cadrul activităților desfășurate de aceștia și al lanțurilor lor de aprovizionare din țările în curs de dezvoltare;

30.

subliniază faptul că dialogul social este esențial pentru a garanta că sectorul privat se implică într-adevăr în dezvoltare; insistă asupra responsabilității care le revine țărilor în curs de dezvoltare de a sprijini dialogul social dintre angajatorii din sectorul privat, lucrători și guvernele naționale, în vederea consolidării bunei guvernanțe și a stabilității statului; solicită, în special, țărilor în curs de dezvoltare să asigure extinderea dialogului social, care ar trebui să includă zonele industriale de export (ZIE) și clusterele industriale;

31.

subliniază că sectorul privat, și în special IMM-urile locale, trebuie să fie parte a dialogului pe teme de politici, alături de toți ceilalți parteneri în materie de dezvoltare, pentru a facilita înțelegerea reciprocă și a răspunde în mod adecvat așteptărilor, asigurând o eficiență și o transparență corespunzătoare; în acest context, subliniază rolul important al delegațiilor UE din țările în curs de dezvoltare în calitate de facilitatori ai unor astfel de dialoguri; subliniază rolul pozitiv jucat de cooperative, care catalizează dezvoltarea integratoare din punct de vedere social, precum și capacitatea acestora de a facilita autonomizarea comunităților prin crearea de locuri de muncă și generarea de venituri; subliniază, în special, că lucrătorii au creat cooperative și asociații de partajare a serviciilor, care să le permită să se angajeze în activități independente în cadrul economiei informale, în timp ce, în zonele rurale, cooperativele de economii și de credit asigură accesul la servicii bancare, care sunt indisponibile pentru numeroase comunități, și finanțează crearea de microîntreprinderi și de întreprinderi mici; recunoaște faptul că sectorul privat include actori precum întreprinderile sociale și organizațiile de promovare a comerțului echitabil, care și-au integrat în activitatea pe care o desfășoară principii sociale și de mediu; invită Comisia să recunoască aceste eforturi în activitatea sa de definire a rolului sectorului privat în cadrul politicii de dezvoltare;

32.

invită Comisia să susțină propunerea investitorilor și a altor părți interesate de a sprijini norme obligatorii pentru raportarea de către întreprinderi a aspectelor legate de drepturile omului, de drepturile sociale și de mediu, incluse printre noile obiective de dezvoltare durabilă propuse de ONU, în conformitate cu Directiva UE privind raportarea nefinanciară;

33.

invită UE să contribuie la edificarea și la consolidarea unor structuri, rețele și instituții reprezentative pentru actorii din sectorul privat de la nivel național, în special pentru MIMM-uri, consolidând rolul acestora în cadrul procesului de elaborare a politicilor de la nivel național și regional;

34.

subliniază că una dintre principalele constrângeri în ceea ce privește creșterea participării private în țările în curs de dezvoltare este generată de lipsa de proiecte admisibile pentru finanțare din cauza slabei calități a cadrelor juridice, instituționale și fiscale, a capacităților nesatisfăcătoare de punere în aplicare și a resurselor insuficiente pentru planificarea și pregătirea proiectelor de investiții; solicită să se majoreze asistența tehnică acordată sectorului întreprinderilor publice din țările partenere, pentru a le permite acestora să își dezvolte capacitatea de asumare a responsabilității pentru gestionarea PPP-urilor și să își asume responsabilitatea la finalul proiectului; subliniază că este necesar ca sectorul privat să planifice investiții pe termen lung pentru a obține profiturile scontate, deoarece, în caz contrar, o strategie bazată exclusiv pe interesele acționarilor ar putea să fie lipsită de viziunea pe termen lung, necesară pentru a realiza progrese în sectoarele sociale, care au o importanță cheie pentru dezvoltarea umană;

35.

ia act de faptul că participarea sectorului privat în infrastructură în țările în curs de dezvoltare a crescut în mod considerabil, de la 18 miliarde USD în 1990 la 150 de miliarde USD în 2013; solicită continuarea angajamentelor în acest sector și observă că lipsa accesului la infrastructură constituie un obstacol major în calea dezvoltării sectorului privat, subminând productivitatea și crearea de locuri de muncă;

36.

subliniază potențialul enorm pentru PPP în agricultură, în baza unui cadru legislativ clar definit privind drepturile de proprietate și securitatea proprietății funciare, pentru a preveni acapararea terenurilor și a asigura o producție agricolă efectivă mai mare; salută lansarea, în 2014, a unui program UE de consolidare a administrării funciare în țările africane; recomandă ca UE și delegațiile sale să aibă un rol din ce în ce mai important în colaborarea cu guvernele partenere, precum și cu BEI, Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (FIDA) și alte organisme similare, în ceea ce privește cooperarea cu sectorul privat pentru a dezvolta soluții bazate pe piață pentru provocările agricole; subliniază necesitatea de a crea stimulente financiare pentru a evita excluderea populațiilor sărace din regiuni îndepărtate și a agricultorilor care cultivă recolte care nu sunt de interes comercial major sau care sunt susceptibile de a nu fi atractive pentru partenerii agroalimentari; subliniază faptul că printre garanții ar trebui să se numere evaluarea riscurilor sociale și de mediu, consultarea cu reprezentanți legitimi ai comunităților afectate, cu consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al acestora, pe tema proiectului în cauză și sprijinul juridic pentru aceste comunități, atunci când este necesar; invită Comisia să sprijine proiectele cu proceduri de monitorizare și să negocieze revizuirea contractelor în cazurile care s-au dovedit a fi dăunătoare pentru populația locală;

37.

subliniază riscurile asociate PPP-urilor în agricultură, printre care acapararea terenurilor, care trebuie prevenită; subliniază că este important ca sprijinul să se acorde cu prioritate micilor fermieri, îndeosebi femeilor; invită Comisia să asocieze toate PPP din sectorul agricol care implică fonduri UE cu măsuri cuprinzătoare pentru protejarea micilor fermieri, a păstorilor și a altor utilizatori de terenuri vulnerabili împotriva potențialelor pierderi ale accesului la terenuri agricole sau la apă; subliniază faptul că printre garanții ar trebui să se numere evaluarea riscurilor sociale și de mediu drept condiție pentru lansarea proiectului în cauză, și sprijinul juridic pentru aceste comunități, atunci când este necesar; recomandă înlocuirea proiectelor Noii alianțe G8 cu inițiativele din cadrul Programului general pentru dezvoltarea agriculturii în Africa (PGDAA); subliniază că compensațiile financiare și sociale trebuie să constituie angajamente obligatorii și că întotdeauna ar trebui luate în considerare planuri de dezvoltare alternative;

38.

recomandă ca UE să continue să sprijine proiecte din domeniul energiei regenerabile și al energiei ecologice în țările în curs de dezvoltare, îndeosebi în zonele rurale îndepărtate, în mod sustenabil; salută faptul că una dintre prioritățile pachetului de finanțare a impactului (IFE) al BEI este investiția în energie, recunoscută pe larg ca un element esențial în impulsionarea creșterii economice în Africa; se așteaptă ca instrumente inovatoare de finanțare să aibă rol de catalizator pentru investițiile din sectorul privat în energia din surse regenerabile, eficiența energetică și accesul la energie; încurajează, de asemenea, BEI și instituțiile financiare europene de dezvoltare să finanțeze în continuare proiecte de investiții în sprijinul atenuării efectelor schimbărilor climatice în Africa și al adaptării la acestea, în conformitate cu angajamentul și obligațiile asumate de UE în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC); reamintește că ar trebui acordată prioritate proiectelor descentralizate, la scară mică și în afara rețelelor privind energia din surse regenerabile, pentru a asigura accesul la energie în zonele rurale, evitând în același timp eventualele consecințe negative sociale și asupra mediului ale infrastructurii energetice la scară mare;

39.

îndeamnă UE să elaboreze un cadru normativ robust, bazat pe criterii de eficacitate a dezvoltării, în cadrul căruia sectorul privat trebuie să își desfășoare activitatea, inclusiv pentru promovarea unor PPP-uri contractuale pe termen lung; îndeamnă UE să promoveze PPP-urile numai în cazul în care, în baza unei analize privind eficiența din punctul de vedere al costurilor, nu sunt disponibile alte opțiuni financiare mai puțin riscante și costisitoare; invită UE să pună în aplicare politici eficace de protecție pentru proiectele PPP în vederea garantării drepturilor omului, inclusiv ale femeilor;

40.

salută progresele realizate în ceea ce privește punerea în comun a resurselor publice și private în domeniul asistenței medicale și în ceea ce privește îmbunătățirea accesului la medicamente, cât și în vederea exploatării din ce în ce mai intense a potențialului pentru transferul de tehnologii în țările în curs de dezvoltare; recomandă ca UE să devină un mediator în deschiderea de căi de cooperare dincolo de accesul la medicamente, în vederea reformării sistemelor de sănătate disfuncționale din țările în curs de dezvoltare; subliniază că sprijinul pentru IMM-urile și industriile mici și mijlocii locale poate fi consolidat nu numai prin instrumente de finanțare, ci și prin transfer de tehnologie, consolidarea capacităților, dezvoltarea durabilă a furnizorilor și legături comerciale;

41.

subliniază importanța eliminării decalajului dintre sistemul de învățământ și piața forței de muncă din țările în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să faciliteze programele și să sprijine PPP-urile care implică toate părțile interesate vizate, de la școli, universități, centre de formare și până la actori din sectorul privat, pentru a oferi oportunități pentru educație și formare profesională relevante pentru piață; încurajează înființarea unor instituții de formare profesională bazate pe un sistem dual, care să permită tinerilor să urmeze un program de ucenicie axat pe aspectele practice ale profesiei și, în același timp, să beneficieze de o formare teoretică în cadrul unor școli profesionale specializate;

42.

atrage atenția că trebuie consolidate capacitățile guvernelor din țările în curs de dezvoltare în calitate de autorități de reglementare pentru a atinge cu succes dezvoltarea durabilă;

Principiile cooperării cu sectorul privat

43.

subliniază că cooperarea cu sectorul întreprinderilor necesită o abordare flexibilă, adaptată nu doar în funcție de rezultatele preconizate, ci, de asemenea, ținând seama de măsura în care condițiile locale sunt favorabile întreprinderilor și investițiilor private; recomandă o abordare diferențiată în ceea ce privește țările cel mai puțin dezvoltate și statele fragile; observă că investițiile și implicarea sectorului privat în domeniile aferente obiectivelor de dezvoltare durabilă variază considerabil de la o țară în curs de dezvoltare la alta; solicită donatorilor să acorde marea parte a ajutorului lor țărilor cel mai puțin dezvoltate sub formă de granturi;

44.

salută criteriile enunțate în comunicarea Comisiei privind sectorul privat și dezvoltarea pentru furnizarea de sprijin direct pentru sectorul privat; solicită instituirea unui cadru clar definit care să reglementeze toate parteneriatele cu sectorul privat, prin aplicarea unor criterii de referință cum sunt acțiunile care vizează microîntreprinderile, strategiile de acces la credite și integrarea profesională a grupurilor defavorizate, a femeilor și tinerilor, care trebuie să asigure respectarea principiului coerenței politicilor pentru dezvoltare, a principiilor eficacității dezvoltării și a obiectivelor politicilor de dezvoltare, în special reducerea sărăciei și inegalităților; consideră că orice decizie privind promovarea utilizării PPP-urilor prin finanțare mixtă în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se bazeze pe o evaluare amănunțită a acestor mecanisme în ceea ce privește impactul asupra dezvoltării, răspunderea și transparența, și pe lecțiile desprinse din experiența trecută;

45.

este preocupat de faptul că nu există întotdeauna mecanisme de protecție pentru a garanta utilizarea adecvată a finanțelor publice; subliniază că în cursul etapei pregătitoare a proiectului trebuie să se convină asupra unor indicatori cuantificabili ai producției și asupra unor mecanisme de monitorizare și evaluare, asigurându-se în același timp că investițiile respectă drepturile internaționale ale omului, standardele sociale și de mediu și transparență, precum și că sectorul privat achită impozitele care îi revin; subliniază importanța evaluării riscurilor, a sustenabilității datoriei, a transparenței și a protecției investițiilor; subliniază importanța rolului oficial consultativ și de control al parlamentelor naționale și al societății civile pentru a asigura o transparență și o răspundere depline; recomandă ca, în țările în curs de dezvoltare în care se desfășoară un proiect de dezvoltare, să se asigure un acces efectiv la justiție și despăgubiri pentru victimele abuzurilor corporative;

46.

invită Comisia și statele membre să se asigure că întreprinderile implicate în parteneriate de dezvoltare sunt aliniate la ODD-uri și se ghidează după și respectă principiile responsabilități sociale a întreprinderilor (RSI); sprijină ferm diseminarea și punerea în aplicare eficace și complete ale Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului în interiorul și în afara UE și subliniază necesitatea de a se lua toate măsurile politice și legislative necesare pentru remedierea lacunelor legate de punerea în aplicare efectivă a acestor principii, inclusiv în ceea ce privește accesul la justiție; recomandă ca toate întreprinderile care desfășoară activități în țările în curs de dezvoltare să asigure un nivel de transparență în conformitate cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, contribuind în mod pozitiv la bunăstarea socială și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare și cooperând cu organizațiile societății civile; subliniază că este necesar ca statele membre să elaboreze planuri naționale pentru punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și, în special, a Orientărilor OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat;

47.

subliniază necesitatea ca politica comercială și de dezvoltare a UE să respecte marja de manevră în ceea ce privește politica și politicile economice a țărilor în curs de dezvoltare, îndeosebi a țărilor cel mai puțin dezvoltate, să mențină tarife de import esențiale acolo unde este necesar și să promoveze crearea de locuri de muncă calificate și decente în sectoarele locale de producție și prelucrare alimentară ca posibili factori de stimulare a unei valori adăugate mai ridicate pe piața internă, a creșterii industriale, a creșterii și diversificării exporturilor, componente-cheie ale unei modernizări economice și sociale integratoare; invită UE și statele sale membre să promoveze măsuri concrete pentru a garanta că întreprinderile multinaționale plătesc impozite în țările în care sunt generate profiturile acestora și să promoveze acțiuni eficace de informare defalcate pe țări de către sectorul privat, consolidând astfel capacitățile de mobilizare a resurselor interne și a concurenței loiale;

48.

încurajează UE să sprijine procesul în curs de desfășurare de elaborare a unui instrument internațional al ONU obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi comerciale, în legătură cu drepturile omului, întrucât acesta va clarifica obligațiile societăților transnaționale în domeniul drepturilor omului, precum și pe cele ale societăților în legătură cu statul și vor asigura crearea unor căi de atac eficace pentru victime în cauzele în care este evident că jurisdicția națională nu poate realiza în mod eficace o urmărire penală a societățile respective;

49.

salută opinia Comisiei conform căreia trebuie sprijiniți pilonii strategici ai Agendei OIM privind munca decentă, ca o modalitate de abordare a inegalității și a excluziunii sociale, în special în rândul celor mai marginalizate persoane, printre care femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap; subliniază că este necesar ca întreprinderile să sprijine tratamentul echitabil al lucrătorilor și să asigure condiții de muncă sigure și sănătoase, protecția socială și dialogul social, permițând totodată o relație constructivă între lucrători, conducere și contractanți;

Calea de urmat: măsuri care trebuie adoptate pentru a face din sectorul privat un partener durabil în cadrul politicii de dezvoltare

50.

invită instituțiile și organele europene să instituie un cadru clar, structurat, transparent și responsabil de reglementare a parteneriatelor și alianțelor cu sectorul privat în țările în curs de dezvoltare și subliniază că, în paralel cu acordarea unui rol mai important sectorului privat, este important să se elaboreze garanții corespunzătoare și să se consolideze capacitățile instituționale;

51.

invită UE și statele sale membre să elaboreze o strategie clară și concretă pentru a asigura faptul că sectorul privat respectă prioritățile în domeniul dezvoltării stabilite de guvernele naționale și de societatea civilă în țările în curs de dezvoltare;

52.

solicită înființarea, la nivelul UE, a unor platforme sectoriale multilaterale care să reunească sectorul privat, organizații ale societății civile, ONG-uri, grupuri de reflecție, guvernele partenere, donatori, cooperative, întreprinderi sociale și alte părți interesate, în vederea depășirii rezervelor și lipsei de încredere între parteneri și a soluționării provocărilor care apar în mod involuntar în urma intervențiilor comune în vederea dezvoltării; subliniază, în acest sens, rolul important al delegațiilor UE din țările în cauză ca mediatori ai unor astfel de dialoguri; observă că propunerea Comisiei de a consolida mecanismele existente, cum ar fi Forumul privind politica de dezvoltare, constituie un pas în direcția bună;

53.

recunoaște recomandarea Curții de Conturi, potrivit căreia Comisia demonstrează în mod clar adiționalitatea financiară și legată de dezvoltare a granturilor UE pentru proiectele cu finanțare mixtă; sprijină intenția Comisiei de a extinde sfera de aplicare a finanțării mixte pentru a include și alte domenii în afara infrastructurii, cum ar fi agricultura durabilă, sectoarele sociale și dezvoltarea sectorului privat local, dacă Comisia prezintă argumente convingătoare în acest sens; insistă, cu toate acestea, ca toate operațiunile cu finanțare mixtă să fie pe deplin coerente cu principiile eficacității dezvoltării, cum sunt asumarea, răspunderea și transparența, asigurându-se că acestea urmăresc ODD; invită Comisia să evalueze mecanismele de combinare a împrumuturilor și granturilor și să își consolideze capacitățile de gestionare în ceea ce privește proiectele cu finanțare mixtă, astfel cum a recomandat Curtea de Conturi; invită Comisia să democratizeze structura de guvernanță a Platformei UE de finanțare mixtă și mecanismele regionale de finanțare mixtă, prin colaborarea adecvată cu toate părțile interesate de la nivel local, printre care guvernele partenere, parlamentele naționale, actorii din sectorul privat, sindicatele și comunitățile locale; îndeamnă Comisia să consolideze criteriile pentru instituirea de granturi și stabilirea sumelor acestora și să specifice în detaliu valoarea adăugată a finanțării mixte în cadrul fiecăruia dintre proiectele sale;

54.

solicită o extindere a actualului mandat al BEI în ceea ce privește împrumuturile externe, pentru a spori rolul acesteia în realizarea dezvoltării durabile și, în special, pentru ca aceasta să joace un rol mai activ în noua strategie pentru sectorul privat, prin finanțarea mixtă, cofinanțarea proiectelor și prin dezvoltarea sectorului privat local; solicită, de asemenea, o mai mare transparență și răspundere în cadrul parteneriatelor și proiectelor care au legătură cu BEI; reamintește că operațiunile de finanțare ale BEI garantate de Uniune și derulate în țările în curs de dezvoltare ar trebui să aibă drept obiectiv principal reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei; invită BEI și celelalte instituții financiare de dezvoltare din statele membre să asigure că întreprinderile care beneficiază de sprijin din partea lor nu comit fraude fiscale;

55.

invită Comisia să garanteze că parteneriatele și împrumuturile acordate sectorului privat din țările cu venituri reduse și din statele fragile sunt asociate cu granturi directe pentru organizații ale societății civile și sunt în concordanță cu prioritățile de dezvoltare ale țării, pentru a asigura implicarea cetățenilor și procese multilaterale între organizațiile societății civile, autoritățile locale și sindicate;

56.

invită Comisia să se asigure că toate delegațiile UE dispun de personal calificat, care a fost pregătit în mod activ pentru a facilita și a implementa parteneriate cu actori din sectorul privat; observă că angajamentul privind accelerarea procesului de stabilire a unor sedii comune ale BEI și ale delegațiilor UE reprezintă un pas în direcția corectă; invită Comisia să aplice pe teren cele mai bune practici ale statelor membre, ambasadele acestora constituind de obicei un „prim punct de contact” pentru actorii din sectorul privat;

57.

solicită un angajament mai ferm din partea Comisiei, atunci când este vorba de a da mai multă greutate importanței sale politice și de a identifica posibilități de dialog cu guvernele și autoritățile locale partenere, pentru a facilita o interacțiune mai bună și mai pozitivă cu sectorul privat; subliniază faptul că documentele de strategie de țară, programele indicative naționale și sprijinul bugetar pot constitui cele mai valoroase instrumente pentru realizarea reformelor mediului de afaceri în țările partenere și pentru promovarea industrializării naționale; recomandă UE să aprobe planul de acțiune al UNCTAD privind investițiile în ODD; atrage atenția asupra faptului că conceperea, structurarea și punerea în aplicare a PPP-urilor reprezintă în continuare un proiect dificil și complex și că succesul lor depinde și de crearea unui mediu propice în care acestea să funcționeze;

58.

subliniază că responsabilitatea pentru o acțiune comună eficace incumbă nu numai donatorilor și întreprinderilor implicate, ci și guvernelor partenere; invită UE să depună eforturi pentru a consolida capacitățile țărilor partenere, în scopul de a evalua momentul oportun pentru implicarea în proiecte de tip PPP; subliniază că buna guvernare, statul de drept, un cadru pentru reforma întreprinderilor, măsurile anticorupție, gestiunea finanțelor publice și instituții publice eficace sunt de o importanță capitală pentru investiții, inovare și dezvoltarea sectorului privat;

59.

solicită să se pună în mai mare măsură accentul pe îmbunătățirea coordonării donatorilor și pe programarea în comun, precum și să se acorde o atenție specială atingerii unor rezultate cuantificabile în materie de dezvoltare, pentru a maximiza impactul politicii de dezvoltare a UE și a asigura responsabilitatea deplină pentru cheltuielile pentru dezvoltare;

o

o o

60.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, UNCTAD, UNIDO și Grupului la nivel înalt pentru agenda post-2015.


(1)  http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/wir2014_en.pdf

(2)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0163.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0196.

(5)  Texte adoptate, P7_TA(2014)0250.

(6)  http://www.oecd.org/development/effectiveness/49650173.pdf

(7)  http://www.mofa.go.jp/mofaj/annai/honsho/seimu/nakano/pdfs/hlf4_5.pdf

(8)  http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/topics_ext_content/ ifc_external_corporate_site/idg_home/p4p_home

(9)  http://www.uncsd2012.org/content/documents/ 727The%20Future%20We%20Want%2019%20June%201230pm.pdf

(10)  http://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN.pdf

(11)  http://www.oecd.org/corporate/mne/34873731.pdf

(12)  http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/diaepcb2012d5_en.pdf

(13)  http://www.afdb.org/fileadmin/uploads/afdb/Documents/Policy-Documents/2013-2017_-_Private_Sector_Development_Strategy.pdf

(14)  http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---emp_ent/---multi/documents/publication/wcms_094386.pdf

(15)  http://www.unido.org/fileadmin/Lima_Declaration.pdf

(16)  http://www.un.org/disabilities/documents/convention/convention_accessible_pdf.pdf

(17)  http://www.fao.org/nr/tenure/voluntary-guidelines/en/

(18)  http://www.unido.org/fileadmin/user_media/Services/ PSD/WP4_2014_Industrialisation_and_social_well-being.pdf

(19)  Grupul Băncii Mondiale, „Doing Business 2014: Understanding Regulations for Small and Medium-Size Enterprises” („Desfășurarea de activități economice în 2014: înțelegerea reglementărilor destinate întreprinderilor mici și mijlocii”), 29 octombrie 2013.

(20)  http://unctad.org/en/PublicationChapters/wir2014ch4_en.pdf

(21)  http://www.unido.org/fileadmin/user_media/Services/PSD/ WP4_2014_Industrialisation_and_social_well-being.pdf

(22)  Crearea unui cadru orientat către ocuparea forței de muncă pentru o creștere puternică, durabilă și echilibrată, în documentul de discuție pentru Conferința comună OIM-FMI intitulat „Challenges of Growth, Employment and Social Cohesion” („Provocările creșterii, ocupării forței de muncă și coeziunii sociale”), OIM, 2010.

(23)  https://www.unido.org/fileadmin/user_media/Research_and_Statistics/ UNIDO_IDR_2013_main_report.pdf

(24)  ActionAid (2005): Real Aid, An Agenda for Making Aid Work (Ajutorul efectiv: o agendă pentru a face ajutoarele să dea rezultate), p. 4.


II Comunicări

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Parlamentul European

Marți, 12 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/223


P8_TA(2016)0099

Cerere de ridicare a imunității lui Hermann Winkler

Decizia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Hermann Winkler (2016/2000(IMM))

(2018/C 058/24)

Parlamentul European,

având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Hermann Winkler, transmisă la 25 septembrie 2015 de Parchetul din Leipzig, în legătură cu o anchetă preliminară privind un accident rutier (cu numărul de referință 600 AR 3037/15), și comunicată în ședința plenară din 14 decembrie 2015,

având în vedere că Hermann Winkler a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013 (1),

având în vedere articolul 46 din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz),

având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0062/2016),

A.

întrucât Parchetul din Leipzig (Germania) a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Hermann Winkler, deputat în Parlamentul European, spre a fi cercetat pentru o presupusă infracțiune;

B.

întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații beneficiază, pe teritoriul statului propriu, de imunitățile acordate deputaților parlamentului național respectiv;

C.

întrucât, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) din Legea fundamentală a Germaniei (Grundgesetz), un deputat nu poate fi tras la răspundere pentru o infracțiune sancționabilă fără autorizația parlamentului, cu excepția cazului în care este surprins în flagrant sau în cursul zilei următoare comiterii infracțiunii;

D.

întrucât cererea se referă la cercetări preliminare legate de un accident rutier grav care s-a produs la 23 septembrie 2015 și în care a fost implicat Hermann Winkler;

E.

întrucât procedura penală în cauză nu privește o opinie sau un vot exprimate în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

F.

întrucât, ținând seama de informațiile de care dispune comisia, nu există niciun motiv pentru a presupune că procedura penală a fost deschisă cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului (fumus persecutionis);

G.

întrucât este astfel evident că presupusa infracțiune nu are nicio legătură cu poziția lui Hermann Winkler de deputat în Parlamentul European;

H.

întrucât, prin urmare, este recomandabil ca, în cazul de față, imunitatea să fie ridicată;

1.

hotărăște să ridice imunitatea lui Hermann Winkler,

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților germane și lui Hermann Winkler.


(1)  Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.)


III Acte pregătitoare

PARLAMENTUL EUROPEAN

Marți, 12 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/225


P8_TA(2016)0094

Produsele originare din anumite state ACP ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic (reformare) (COM(2015)0282 – C8-0154/2015 – 2015/0128(COD))

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

(2018/C 058/25)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0282),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0154/2015),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 8 octombrie 2015 (1),

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (2),

având în vedere scrisoarea din 16 septembrie 2015 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru comerț internațional, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0010/2016),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

adoptă poziția sa în primă lectură, preluând propunerea Comisiei și ținând seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


(1)  JO C 32, 28.1.2016, p. 23

(2)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


P8_TC1-COD(2015)0128

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 aprilie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea la produsele originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) a regimurilor prevăzute în acordurile privind stabilirea sau care conduc la stabilirea acordurilor de parteneriat economic (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1076.)


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/227


P8_TA(2016)0095

Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, Danemarca și Groenlanda: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară ***

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte (11634/2015– C8-0377/2015 – 2015/0152(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2018/C 058/26)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11634/2015),

având în vedere proiectul de Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte (11633/2015),

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0377/2015),

având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0067/2016),

1.

aprobă încheierea protocolului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Groenlandei.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/228


P8_TA(2016)0096

Acordul UE-Macao privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene ***

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și guvernul Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze referitor la anumite aspecte ale serviciilor aeriene (05255/2014 – C8-0040/2015 – 2012/0015(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2018/C 058/27)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05255/2014),

având în vedere proiectul de Acord dintre Uniunea Europeană și guvernul Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze referitor la anumite aspecte ale serviciilor aeriene (08179/2012),

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0040/2015),

având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A8-0072/2016),

1.

aprobă încheierea acordului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului Regiunii Administrative Speciale Macao a Republicii Populare Chineze.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/229


P8_TA(2016)0097

Cota standard minimă a TVA *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește durata obligației de respectare a cotei standard minime (COM(2015)0646 – C8-0009/2016 – 2015/0296(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

(2018/C 058/28)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0646),

având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0009/2016),

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0063/2016),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

regretă că Comisia a publicat atât de târziu propunerea sa, ceea ce presupune aplicarea retroactivă a cotei standard minime de TVA;

3.

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1

Directiva 2006/112/CE

Articolul 97

Textul propus de Comisie

Amendamentul

De la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2017 , cota standard nu poate fi mai mică de 15 %.

De la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2018 , cota standard nu poate fi mai mică de 15 %.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/230


P8_TA(2016)0098

Acordul privind cooperarea strategică dintre Brazilia și Europol *

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea strategică dintre Republica Federativă a Braziliei și Europol (13980/2015 – C8-0010/2016 – 2016/0801(CNS))

(Consultare)

(2018/C 058/29)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul Consiliului (13980/2015),

având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0010/2016),

având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol) (1), în special articolul 23 alineatul (2),

având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate (2), în special articolele 5 și 6,

având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri (3),

având în vedere articolul 59 și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0070/2016),

1.

aprobă proiectul Consiliului;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.

invită Comisia să evalueze, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Europol (2013/0091(COD)), dispozițiile cuprinse în Acordul de cooperare; invită Comisia să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.


(1)  JO L 121, 15.5.2009, p. 37.

(2)  JO L 325, 11.12.2009, p. 6.

(3)  JO L 325, 11.12.2009, p. 12.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/231


P8_TA(2016)0101

Animale de reproducție și material germinativ provenit de la acestea ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile comerțului în cadrul Uniunii și importurilor în Uniune de animale de reproducție și de material germinativ provenit de la acestea (COM(2014)0005 – C7-0032/2014 – 2014/0032(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 058/30)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0005 – 2014/0032(COD)),

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2014)0004 – 2014/0033(COD)),

având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0032/2014),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 martie 2014 (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0288/2015),

1.

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.

consideră că, în urma includerii conținutului propunerii Comisiei COM(2014)0004 în prezenta poziție, procedura legislativă 2014/0033(COD) s-a încheiat;

3.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


(1)  JO C 226, 16.7.2014, p. 70.


P8_TC1-COD(2014)0032

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 aprilie 2016 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/1012.)


Miercuri, 13 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/232


P8_TA(2016)0111

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks) (COM(2016)0061 – C8-0033/2016 – 2016/2022(BUD))

(2018/C 058/31)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0061 – C8-0033/2016),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (Regulamentul privind FEG),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0077/2016),

A.

întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, pentru a facilita redistribuirea și reangajarea lucrătorilor disponibilizați, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.

întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG în cadrul Comisiei și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.

întrucât Suedia a depus cererea EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks pentru o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizărilor care au avut loc în sectorul economic încadrat la NACE Revizia 2 diviziunea 29 (Fabricarea autovehiculelor, remorcilor și producători din aval), în principal în regiunea de nivel NUTS2 Upper Norrland (SE33), și întrucât se preconizează că 500 din cei 647 de lucrători disponibilizați, care sunt eligibili pentru contribuții din FEG, vor participa la aceste măsuri; întrucât 470 dintre lucrători au fost disponibilizați de Volvo Group Truck Operation EMEA ca urmare a reducerilor de personal de la fabrica din Umeå, iar ceilalți 177 au fost disponibilizați de 4 furnizori și producători din aval (IL Logistics AB, Lemia, Caverion și Isringhausen);

E.

întrucât cererea a fost introdusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, conform cărora se prevede disponibilizarea a cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați de furnizori și producători din aval și/sau persoane care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea;

F.

întrucât responsabilitatea controlului financiar al măsurilor sprijinite de FEG revine statului membru în cauză, conform dispozițiilor de la articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG;

1.

este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Suedia are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 1 793 710 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 2 989 518 EUR;

2.

remarcă faptul că autoritățile suedeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 16 septembrie 2015 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 16 februarie 2016, iar Parlamentul a fost notificat în aceeași zi;

3.

își exprimă regretul cu privire la faptul că serviciile Comisiei nu au fost în măsură să se încadreze în termenul prevăzut pentru evaluarea acestei cereri din cauza unei insuficiențe excepționale de personal; reamintește că, în interesul beneficiarilor, asistența ar trebui să fie pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil; invită statele membre și instituțiile Uniunii implicate în procesul de decizie aferent FEG să facă tot posibilul pentru a reduce timpul de prelucrare și pentru a simplifica procedurile, astfel încât să asigure adoptarea fără probleme și rapidă a deciziilor privind mobilizarea FEG;

4.

constată că fabricarea de vehicule comerciale nu mai este dominată de producătorii europeni și nord-americani, ca urmare a ascensiunii producătorilor de camioane din Asia; subliniază că producția de camioane grele din Uniune a scăzut în 2014, precum și exporturile de vehicule comerciale de tonaj, de autobuze și autocare (scădere de 6,3 miliarde EUR, respectiv de 11 %), iar importurile globale de vehicule comerciale în Uniune au crescut (cu 10 %); constată că industria constructoare de camioane s-a adaptat cu greu la noile transformări și cerințe crescute de globalizare; constată că autoritățile suedeze susțin că relocalizarea parțială a fabricii Volvo din Umeå este determinată de necesitatea de a crește eficiența și de a reduce costurile pentru a face față concurenței actuale și preconizate la nivel mondial, în cadrul programului de optimizare al grupului Volvo;

5.

subliniază că șomajul este o problemă în regiunea Västerbotten (Umeå fiind reședința districtului), cele mai multe locuri de muncă disponibile fiind în domenii care necesită un nivel înalt de calificare, în timp ce majoritatea lucrătorilor disponibilizați au doar un nivel de învățământ mediu; constată că cererea face trimitere la un raport publicat recent, potrivit căruia în regiunea Västerbotten va fi nevoie de 40 000 de lucrători noi; salută măsurile îndreptate înspre lucrătorii care au nevoie de formare specializată;

6.

invită statele membre să elaboreze împreună cu partenerii sociali strategii prin care să se poată anticipa schimbările așteptate pe piața muncii și să se protejeze locurile de muncă și calificările din Uniune pe baza unor evaluări cuprinzătoare ale impactului comercial realizate de Comisie pentru fiecare acord comercial;

7.

observă că tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) nu sunt vizați de cerere, deoarece această regiune nu este eligibilă pentru astfel de intervenții în cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

8.

salută faptul că autoritățile suedeze au început furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 30 ianuarie 2015, cu mult înainte de decizia de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

9.

constată că Suedia are în vedere nouă tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) evaluare aprofundată și planificare individuală, (ii) diverse activități de căutare a unui loc de muncă și de coaching, (iii) motivare și măsuri de sănătate, (iv) subvenții pentru antreprenoriat și înființarea de întreprinderi, (v) educație și formare, (vi) validarea competențelor, (vii) asistență pentru căutarea unui loc de muncă cu furnizorii de servicii private, (viii) cheltuieli de deplasare și cheltuieli conexe, (ix) indemnizații pentru căutarea unui loc de muncă.

10.

salută măsurile care vizează motivarea și sănătatea lucrătorilor; consideră că astfel de măsuri sunt necesare pentru sporirea gradului de motivație și pentru acordarea de asistență persoanelor a căror stare de sănătate a avut de suferit în urma disponibilizării; salută, de asemenea, măsurile pentru validarea competențelor participanților;

11.

ia act de suma importantă destinată indemnizațiilor și măsurilor de stimulare; observă, de asemenea, că finanțarea acestor măsuri este limitată la o cotă maximă de 35 % din cheltuielile totale prevăzute pentru pachetul coordonat de măsuri personalizate, astfel cum se prevede în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activitățile de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

12.

așteaptă răspunsul Comisiei prin care aceasta să confirme că indemnizația propusă pentru căutarea unui loc de muncă nu înlocuiește obligațiile statului membru legate de aplicarea unor măsuri active pe piața forței de muncă sau de protecție socială; de asemenea, se află în așteptarea unei analize privind caracterul complementar al măsurilor sprijinite de FEG;

13.

constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu beneficiarii vizați și cu reprezentanții lor, precum și cu actorii publici la nivel local;

14.

reamintește că, potrivit articolului 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele viitoare de pe piața muncii și competențele necesare, iar pachetul în cauză ar trebui să fie compatibil cu trecerea la o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

15.

reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile reale ale mediului de afaceri și la caracterul așteptat al sectoarelor profesionale;

16.

solicită Comisiei să prezinte, în propunerile viitoare, detalii suplimentare privind sectoarele în care lucrătorii ar putea să își găsească un loc de muncă și să precizeze dacă oferta în materie de formare corespunde perspectivelor economice viitoare și nevoilor de pe piața muncii din regiunile afectate de disponibilizări;

17.

observă că autoritățile suedeze confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

18.

constată că, până în prezent, sectorul industriei autovehiculelor, remorcilor și semiremorcilor a făcut obiectul a 22 de cereri de asistență din partea FEG, inclusiv prezenta cerere, 12 dintre acestea bazându-se pe aspecte comerciale legate de globalizare și 10 pe criza economică și financiară mondială;

19.

invită Comisia să analizeze cu atenție cazurile în care este solicitată finanțare din partea FEG pentru disponibilizări ce reprezintă rezultatul unor strategii de relocalizare ale întreprinderilor și să se asigure că aceste întreprinderi și-au îndeplinit întru totul responsabilitățile obligatorii ce le revin față de lucrătorii disponibilizați în temeiul legislației interne sau al contractelor colective de muncă, iar FEG este utilizat ca măsură complementară;

20.

reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

21.

salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității prelucrării dosarelor;

22.

reamintește Comisiei responsabilitatea și obligația sa de a prezenta în timp util informații detaliate prin care aceasta să confirme că indemnizația propusă pentru căutarea unui loc de muncă nu înlocuiește obligațiile statului membru legate de aplicarea unor măsuri active pe piața forței de muncă sau de protecție socială, precum și o analiză detaliată care să demonstreze caracterul complementar al măsurilor prevăzute din partea FEG;

23.

solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

24.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

25.

încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cerere din partea Suediei – EGF/2015/009 SE/Volvo Trucks)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/618.)


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/237


P8_TA(2016)0112

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: EGF/2016/000 TA 2016 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 — Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2016)0078 – C8-0095/2016 – 2016/2025(BUD))

(2018/C 058/32)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0078 – C8-0095/2016),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (Regulamentul privind FEG),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/000 TA 2015 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (4),

având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0078/2016),

A.

întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.

întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.

întrucât bugetul anual maxim disponibil pentru FEG este de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și întrucât articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG prevede că se poate aloca 0,5 % din această sumă (și anume 828 060 EUR în 2016) pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei cu scopul de a finanța activități de pregătire, monitorizare, colectare a datelor și creare a unei baze de cunoștințe, asistență tehnică și administrativă, activități de informare și comunicare, precum și activități de audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind FEG;

E.

întrucât Parlamentul European a subliniat în repetate rânduri faptul că este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată și eficiența utilizării FEG, precum și capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor FEG, având în vedere faptul că acesta este un instrument al Uniunii menit să acorde sprijin lucrătorilor disponibilizați;

F.

întrucât suma propusă de 380 000 EUR corespunde unui procent de aproximativ 0,23 % din bugetul anual maxim disponibil pentru FEG în 2016,

1.

ia act de măsurile de asistență tehnică propuse de Comisie care urmează să finanțeze cheltuielile menționate la articolul 11 alineatele (1) și (4) și la articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind FEG;

2.

reamintește importanța relaționării și a schimburilor de informații în ceea ce privește utilizarea FEG; prin urmare, sprijină finanțarea acordată pentru Grupul de experți al persoanelor de contact din cadrul FEG și pentru alte activități menite să asigure relaționarea privind punerea în aplicare a FEG; se așteaptă ca acest schimb de informații să contribuie, de asemenea, la o raportare mai bună și mai detaliată privind rata de succes a măsurilor sprijinite de FEG în statele membre, în special în ceea ce privește numărul de persoane care au beneficiat de acestea și rata de reintegrare în muncă a beneficiarilor; sprijină, de asemenea, toate inițiativele care vizează participarea și consultarea într-o mai mare măsură a autorităților locale care gestionează măsurile sprijinite de FEG;

3.

salută continuarea activității de instituire a unor proceduri standardizate pentru cererile FEG și gestionarea lor, utilizând funcționalitățile sistemului electronic de schimb de date (SFC2014), care fac posibilă procesarea simplificată și mai rapidă a cererilor, precum și o raportare îmbunătățită; remarcă faptul că, printre măsurile prioritare pe care Comisia intenționează să le aplice în 2016, se numără pregătirea și perfecționarea modulului pentru rapoartele finale de închidere a punerii în aplicare a fiecărui caz FEG; observă totuși că funcționarea sistemului electronic de schimb de date SFC2014 presupune costuri relativ ridicate care trebuie acoperite din bugetul FEG;

4.

salută integrarea raportării în sistemul electronic de schimb de date (SFC2014); consideră că acest lucru va reduce sarcina administrativă a statelor membre și va facilita utilizarea rapoartelor pentru evaluări;

5.

constată că procedura de integrare a FEG în SFC2014 a durat ani de zile și că cheltuielile aferente FEG au fost relativ mari; ia act de faptul că acest nivel al cheltuielilor va trebui să fie menținut încă un an și, ulterior, costurile de întreținere vor fi mai reduse;

6.

își exprimă regretul cu privire la faptul că Comisia nu a prezentat progresele realizate în ceea ce privește integrarea în SFC2014 de la începutul anului 2011 până în 2014, astfel cum a solicitat Parlamentul European în Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la propunerea de asistență tehnică în 2015; reamintește Comisiei să prezinte, astfel cum i s-a solicitat, informații privind progresele înregistrate, inclusiv privind cele mai recente evoluții;

7.

consideră că SFC2014 ar putea fi folosit, de asemenea, pentru ca Comisia să poată obține informații detaliate privind impactul finanțării oferite de FEG, în special în ceea ce privește ratele de reintegrare profesională a lucrătorilor disponibilizați care au beneficiat de finanțare din partea FEG; insistă că este necesară o mai bună evaluare a tipului și calității locurilor de muncă găsite și a tendințelor pe termen mediu și lung legate de rata de reintegrare realizată prin intervențiile din FEG;

8.

salută intenția Comisiei de a investi o sumă de 70 000 EUR din fondurile puse la dispoziție pentru asistența tehnică pentru măsuri menite să asigure, în special, îmbunătățirea monitorizării și a evaluării impactului pe care l-a avut sprijinul oferit de FEG asupra participanților individuali; recomandă ca:

bugetul destinat măsurilor de monitorizare și evaluare să fie utilizat pentru a evalua impactul pe termen mai lung asupra beneficiarilor FEG și eficacitatea și eficiența sprijinului acordat pe teren, precum și pentru a realiza o analiză mai aprofundată a schimbărilor economice care atrag după sine concedierea beneficiarilor FEG.

coordonatorul FEG și statele membre să ofere informații fiabile și complete cu privire la rezultatele procesului de reintegrare profesională a beneficiarilor într-un interval de 12 luni de la punerea în aplicare a măsurilor; Comisia ar trebui să procedeze la o agregare a acestor date, inclusiv a datelor referitoare la ratele de reintegrare profesională a beneficiarilor, și ar trebui să le transmită Parlamentului European și Consiliului;

informații mai detaliate privind măsurile de care au beneficiat participanții individuali să fie înregistrate și comunicate în mod clar, pentru a permite, spre exemplu, realizarea unei evaluări costuri-beneficii mai precise în ceea ce privește diferitele măsuri, în special având în vedere costurile administrative mai ridicate [acțiuni realizate în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul privind FEG];

etapa de aprobare a rapoartelor finale aferente fiecărui caz și procedura de închidere a cazurilor ar trebui să presupună și obligația de a furniza informații detaliate privind rezultatele măsurilor de reintegrare profesională a beneficiarilor (la nivel agregat);

9.

subliniază nevoia de a consolida și mai mult relaționarea dintre toți actorii implicați în procesul de soluționare a cererilor de asistență din partea FEG, inclusiv, în special, dintre partenerii sociali și părțile interesate de la nivel regional și local, pentru a crea cât mai multe sinergii; subliniază că este necesar să se consolideze interacțiunea dintre persoana națională de contact și partenerii de la nivel regional sau local responsabili pentru soluționarea cazurilor și reamintește că procesul de comunicare, mecanismele de sprijin și fluxurile de informații (diviziuni interne, sarcini și responsabilități) ar trebui să fie clarificate și supuse aprobării tuturor partenerilor implicați;

10.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a invita Parlamentul, într-un termen rezonabil, la reuniunile și seminariile grupului de experți, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (5);

11.

invită Comisia să prezinte o justificare pentru decizia sa de a delega unui contractant extern sarcina de efectuare a evaluării intermediare, prevăzută la articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG; solicită Comisiei să decidă cu privire la strategia viitoare pe baza unei analize costuri-beneficii care fie în mod clar axată pe gradul de obiectivitate, rezultate, valoarea adăugată, capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor și eficiență;

12.

invită Comisia să includă în evaluarea intermediară a FEG toate aspectele care vizează rentabilitatea tuturor proiectelor FEG, precum și date privind sprijinul direct acordat sub forma indemnizațiilor și sugestii referitoare la îmbunătățirea participării statelor membre la măsurile FEG și la posibilitatea obținerii unor sinergii între măsurile FEG și măsurile din cadrul FSE sau programele naționale; constată că măsurile adoptate în acest sens ar trebui să se combine cu eforturile depuse pentru a institui o bază de date completă în care să fie înregistrate rezultatele tuturor intervențiilor FEG; solicită organizarea unei dezbateri privind rezultatele evaluării intermediare, pentru a analiza dacă FEG este instrumentul cel mai eficient pentru soluționarea problemelor legate de disponibilizări;

13.

invită Comisia să includă o analiză calitativă și cantitativă a măsurilor de sprijin puse la dispoziție de FEG pentru tinerii cu vârste de până la 25 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, pentru a stabili dacă este necesar ca aceste măsuri să fie prelungite după luna decembrie 2017, ținând seama în special de punerea în aplicare a Garanției pentru tineret și de actuala criză a șomajului în rândul tinerilor;

14.

subliniază importanța creșterii nivelului de sensibilizare a publicului cu privire la FEG și a vizibilității acestuia; le reamintește statelor membre solicitante că au rolul de se asigura că beneficiarii vizați, autoritățile, partenerii sociali, mass-media și publicul larg sunt bine informați în legătură cu acțiunile finanțate de FEG, conform prevederilor de la articolul 12 din Regulamentul privind FEG;

15.

solicită statelor membre și tuturor instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a îmbunătăți normele procedurale și bugetare aplicabile, astfel încât impactul măsurilor FEG să fie mai puternic; ia act, în acest sens, de faptul că Parlamentul elaborează în prezent un raport din proprie inițiativă pe baza evaluării Comisiei, cu scopul de a face un bilanț al funcționării Regulamentului privind FEG și al cazurilor examinate;

16.

salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității prelucrării dosarelor; invită statele membre să utilizeze în mai mare măsură asistența oferită de Comisie, înainte de a depune cererile oficiale;

17.

solicită statelor membre și tuturor instituțiilor implicate să susțină utilizarea pe scară mai largă a derogării privind pragurile de eligibilitate și de a favoriza IMM-urile, prelungirea perioadelor de referință, precum și posibilitatea de a include lucrătorii disponibilizați care oferă servicii legate de lucrători disponibilizați din cadrul întreprinderii de referință, contribuind astfel la o valorificare mai eficientă a FEG;

18.

invită statele membre să pună în evidență cu mai multă precizie adiționalitatea finanțării oferite de FEG, precum și legătura dintre aceasta și alte surse de finanțare și să aibă în vedere modalitățile cele mai adecvate prin care FEG poate oferi o valoare adăugată, prin care se poate asigura sinergia cu alte surse de finanțare și se pot evita redistribuirile și suprapunerile;

19.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0237.

(5)  JO L 304, 20.11.2010, p. 47.


ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2016/000 TA 2016 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/619.)


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/242


P8_TA(2016)0113

Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016: un nou instrument pentru furnizarea de sprijin de urgență pe teritoriul Uniunii

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 – Un nou instrument pentru furnizarea de ajutor de urgență pe teritoriul Uniunii (07068/2016 – C8-0122/2016 – 2016/2037(BUD))

(2018/C 058/33)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (1), în special articolul 41,

având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, adoptat definitiv la 25 noiembrie 2015 (2),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (3),

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (4),

având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (5),

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/369 al Consiliului din 15 martie 2016 privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (6),

având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 adoptat de Comisie la 9 martie 2016 (COM(2016)0152),

având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016 adoptată de Consiliu la 16 martie 2016 și transmisă Parlamentului European la 17 martie 2016 (07068/2016 – C8-0122/2016),

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0130/2016),

A.

întrucât afluxul masiv de refugiați și de migranți în Europa a creat o situație excepțională în care un număr mare de persoane au nevoie de asistență umanitară de urgență în cadrul Uniunii; întrucât această situație de urgență a forțat limitele capacității de reacție a statelor membre care au fost afectate în cel mai înalt grad de acest fenomen; întrucât la nivelul Uniunii nu exista niciun instrument adecvat pentru a face față nevoilor umanitare ale populației afectate de dezastre de pe teritoriul Uniunii;

B.

întrucât, la 2 martie 2016, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Consiliului care urmărea să completeze lacunele existente la nivelul instrumentelor disponibile, pentru a răspunde nevoilor umanitare apărute pe teritoriul Uniunii; întrucât temeiul juridic al acestui regulament este articolul 122 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care nu prevede implicarea Parlamentului European; întrucât Regulamentul (UE) 2016/369 a fost adoptat de Consiliu la 15 martie 2016;

C.

întrucât Comisia a prezentat ulterior un proiect de buget rectificativ, cu scopul de a crea structura bugetară corespunzătoare pentru instrumentul propus și de a pune la dispoziție, prin redistribuiri ale creditelor disponibile la rubrica 3 din cadrul financiar multianual (CFM), suma de 100 de milioane EUR sub formă de credite de angajament și suma de 80,2 milioane EUR sub formă de credite de plată, necesară pentru a acoperi nevoile imediate de finanțare;

D.

întrucât Comisia estimează că pentru acest nou instrument este necesară suma de 300 de milioane EUR în 2016 (urmând să se pună la dispoziție 200 de milioane EUR în 2017 și 200 de milioane EUR în 2018), însă că ar putea apărea nevoi suplimentare în cazul în care fluxurile de migranți și de refugiați își vor menține nivelul înregistrat în prezent;

E.

întrucât Comisia propune, de asemenea, suplimentarea efectivului de personal al Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol, precum și punerea la dispoziție a unui nivel corespunzător de credite de angajament și de plată, în valoare de 2,0 milioane EUR, sumă care urmează să fie redistribuită din cadrul Fondului pentru securitate internă,

1.

salută propunerea prezentată de Comisie, menită să asigure că bugetul Uniunii poate fi folosit pentru a furniza ajutor de urgență pe teritoriul Uniunii, astfel încât să se poată face față consecințelor umanitare ale crizei actuale a refugiaților; atrage atenția asupra deteriorării situației migranților și a solicitanților de azil, în special ca urmare a reacțiilor necoordonate ale țărilor europene, situație care face tot mai necesară punerea la dispoziție cât mai promptă a acestui ajutor de urgență; subliniază faptul că este necesar să se adopte măsuri pentru a demonstra solidaritatea cu statele membre care se confruntă cu astfel de situații de urgență pe teritoriul lor;

2.

ia act de soluția propusă de Comisie, cu titlu de urgență; ia act de faptul că, după instituirea celor două fonduri fiduciare și a Instrumentului pentru refugiații din Turcia, a fost creat un nou mecanism ad-hoc, fără să se definească o strategie globală pentru a aborda criza refugiaților și fără să se asigure respectarea deplină a prerogativelor de colegiuitor ale Parlamentului; relevă că la baza noului instrument nu se află o propunere de regulament prezentată de Comisie în cadrul procedurii legislative ordinare, ceea ce reprezintă un aspect problematic; subliniază că Parlamentul a acționat întotdeauna în mod constructiv și cu promptitudine, sprijinind toate inițiativele care au fost propuse în contextul crizei refugiaților, și își menține în continuare aceeași poziție, adoptând rapid acest buget rectificativ;

3.

consideră că, în viitor, ar trebui să se prevadă un cadru juridic și bugetar mai sustenabil, pentru a permite mobilizarea ajutorului umanitar pe teritoriul Uniunii, atunci când circumstanțele o impun; evidențiază că, având în vedere caracterul său specific, această finanțare de urgență, menită să constituie o reacție la crize și situații neprevăzute, ar trebui să fie pusă la dispoziție prin instrumente speciale și să nu intre sub incidența plafoanelor stabilite în cadrul CFM;

4.

salută angajamentul Comisiei de a nu recurge la redistribuirea creditelor din bugetul destinat ajutorului umanitar extern; ia act de faptul că Comisia propune să se pună la dispoziție fondurile necesare pentru prima tranșă de finanțare din cadrul acestui nou instrument prin redistribuirea creditelor înscrise în bugetul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), care erau deja prevăzute să asigure repartizarea sarcinilor între statele membre în contextul gestionării afluxului de refugiați; consideră că această sumă nu poate fi acoperită în totalitate prin redistribuiri fără a pune în pericol îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru FAMI, instrument care va fi inevitabil pus sub presiune în acest an și care ar putea necesita consolidări suplimentare pentru ca mecanismul de transfer să poată funcționa la capacitate maximă; consideră, prin urmare, că suma de 100 de milioane EUR a fost pusă la dispoziție printr-o operațiune de alocare anticipată a creditelor, astfel încât într-o etapă ulterioară va fi necesară compensarea acestora; ia act de faptul că marja de finanțare disponibilă la rubrica 3 a fost epuizată, iar fondurile puse la dispoziție de instrumentul de flexibilitate pentru 2016 au fost deja utilizate în totalitate; consideră, prin urmare, că ar trebui să fie mobilizate în timp util fondurile încă neutilizate din bugetul pentru exercițiul în curs al marjei pentru situații neprevăzute și invită Comisia să prezinte o propunere în acest sens; anticipează că o revizuire în sens ascendent a plafonului stabilit în CFM pentru rubrica 3 se va dovedi inevitabilă pentru a putea răspunde tuturor nevoilor apărute ca urmare a crizei refugiaților și a migrației;

5.

aprobă propunerea de majorare a efectivului de personal al Centrului european de combatere a terorismului din cadrul Europol, având în vedere situația actuală a securității din Uniunea Europeană; remarcă faptul că aceste majorări vin în completarea celor deja convenite în cadrul recentei revizuiri a cadrului juridic al Europol;

6.

îndeamnă Comisia să excludă toate agențiile care au responsabilități generale legate de migrație și de securitate de la îndeplinirea obiectivului de a reduce cu 5 % personalul, deoarece toate aceste agenții se confruntă cu un deficit de personal ca urmare a creșterii semnificative a volumului de muncă și a amplorii atribuțiilor lor în ultimii doi ani; invită Comisia să asigure un echilibru între agențiile din domeniul JAI, respectând volumul de muncă și atribuțiile acestora;

7.

afirmă dorința sa de a adopta proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016, astfel cum a fost prezentat de Comisie, dată fiind urgența situației;

8.

aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2016;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 1/2016 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.


(1)  JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(2)  JO L 48, 24.2.2016.

(3)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(4)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(5)  JO L 163, 23.6.2007, p. 17.

(6)  JO L 70, 16.3.2016, p. 1.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/245


P8_TA(2016)0114

Numirea unui membru al Curții de Conturi – Samo Jereb

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Samo Jereb ca membru al Curții de Conturi (C8-0025/2016 – 2016/0804(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 058/34)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0025/2016),

având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0060/2016),

A.

întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.

întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi;

1.

emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui Samo Jereb ca membru al Curții de Conturi;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/246


P8_TA(2016)0115

Numirea unui membru al Curții de Conturi – Mihails Kozlovs

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind numirea lui Mihails Kozlovs ca membru al Curții de Conturi (C8-0411/2015 – 2015/0814(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 058/35)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0411/2015),

având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0059/2016),

A.

întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.

întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.

emite un aviz favorabil privind numirea de către Consiliu a lui Mihails Kozlovs ca membru al Curții de Conturi;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/247


P8_TA(2016)0116

Numirea unui membru al Curții de Conturi – Jan Gregor

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Jan Gregor ca membru al Curții de Conturi (C8-0412/2015 – 2015/0815(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 058/36)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0412/2015),

având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8–0057/2016),

A.

întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.

întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.

emite un aviz favorabil privind numirea de către Consiliu a lui Jan Gregor ca membru al Curții de Conturi;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/248


P8_TA(2016)0117

Numirea unui membru al Curții de Conturi – Ladislav Balko

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind numirea lui Ladislav Balko ca membru al Curții de Conturi (C8-0413/2015 – 2015/0816(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 058/37)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0413/2015),

având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8–0055/2016),

A.

întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.

întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.

emite un aviz favorabil privind numirea lui Ladislav Balko ca membru al Curții de Conturi;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/249


P8_TA(2016)0118

Numirea unui membru al Curții de Conturi – Janusz Wojciechowski

Decizia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 privind propunerea de numire a lui Janusz Wojciechowski ca membru al Curții de Conturi (C8-0414/2015 – 2015/0817(NLE))

(Procedura de consultare)

(2018/C 058/38)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0414/2015),

având în vedere articolul 121 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8–0061/2016),

A.

întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.

întrucât, în cursul reuniunii sale din 15 martie 2016, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

1.

emite un aviz nefavorabil privind numirea lui Janusz Wojciechowski ca membru al Curții de Conturi;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Joi, 14 aprilie 2016

15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/250


P8_TA(2016)0124

Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: Normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii

Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 5 aprilie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (C(2016)01934 – 2016/2639(DEA))

(2018/C 058/39)

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2016)01934),

având în vedere scrisoarea Comisiei din 11 martie 2016 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va ridica obiecțiuni la Regulamentul delegat,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 7 aprilie 2016,

având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (1), în special articolul 160 și articolul 284 alineatul (5),

având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 13 aprilie 2016,

A.

întrucât, în urma publicării Regulamentului delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 (2), au fost detectate două erori;

B.

întrucât prima eroare se referă la prezumția unei declarații vamale prevăzute la articolul 139 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 pentru unele dintre tipurile de mărfuri menționate la articolul 136 alineatul (1) din regulamentul delegat respectiv; întrucât ordinea mărfurilor enumerate la articolul 136 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 a fost modificată în cursul revizuirii finale a regulamentului delegat, înainte de adoptarea sa, însă, din greșeală, trimiterile la aceste mărfuri de la articolul 139 din regulamentul delegat respectiv nu au fost actualizate; întrucât trimiterile respective ar trebui, prin urmare, corectate;

C.

întrucât a doua eroare privește articolul 141 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; întrucât articolul 233 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (3), aplicabil în prezent, care prevede posibilitatea, într-un număr limitat de cazuri foarte specifice, de a considera trecerea frontierei ca o declarație de import, export sau reexport temporar nu a fost inclus, din greșeală, în Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și întrucât, prin urmare, nu este posibilă declararea anumitor mărfuri prin simpla acțiune de trecere a frontierei teritoriului vamal al Uniunii; întrucât articolul 141 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 ar trebui, prin urmare, corectat;

D.

întrucât aceste două greșeli afectează fluxurile comerciale și au un impact foarte negativ asupra autorităților vamale și agenților comerciali dacă nu sunt corectate înainte de 1 mai 2016, când dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 vor intra în vigoare;

E.

întrucât regulamentul delegat poate intra în vigoare la sfârșitul perioadei de examinare rezervate Parlamentului și Consiliului numai în cazul în care nu a fost formulată nicio obiecțiune de către Parlament sau de către Consiliu sau dacă, înainte de expirarea respectivei perioade, Parlamentul și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni; întrucât perioada de examinare a fost stabilită, conform articolului 284 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, la două luni de la data notificării, adică până la 5 iunie 2016, putând fi prelungită pentru o perioadă cu încă două luni;

F.

întrucât, totuși, din motive de urgență, Comisia a solicitat la 11 martie 2016 o confirmare rapidă a regulamentului delegat, înainte de 1 mai 2016, din partea Parlamentului European,

1.

declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 269, 10.10.2013, p. 1.

(2)  Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).

(3)  Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a dispozițiilor de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de stabilire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/252


P8_TA(2016)0125

Protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (05419/1/2016 – C8-0140/2016 – 2012/0011(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2018/C 058/40)

Parlamentul European,

având în vedere poziția Consiliului în primă lectură (05419/1/2016 – C8-0140/2016),

având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Reprezentanților din Belgia, Bundesrat-ul Germaniei, Senatul Franței, Camera deputaților din Italia și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2012 (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2012 (2),

având în vedere avizele Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 7 martie 2012 (3) și 19 noiembrie 2015 (4),

având în vedere avizul Comisiei (COM(2016)0214),

având în vedere poziția sa în primă lectură (5) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0011),

având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0139/2016),

1.

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.

încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.


(1)  JO C 229, 31.7.2012, p. 90.

(2)  JO C 391, 18.12.2012, p. 127.

(3)  JO C 192, 30.6.2012, p. 7.

(4)  JO C 67, 20.2.2016, p. 13.

(5)  Texte adoptate la 12.3.2014, P8_TA(2014)0212.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/253


P8_TA(2016)0126

Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii infracțiunilor ***II

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la Poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, anchetării, detectării sau urmăririi penale a infracțiunilor penale sau al executării pedepselor penale, precum și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei cadru 2008/977/JAI a Consiliului (05418/1/2016 – C8-0139/2016 – 2012/0010(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2018/C 058/41)

Parlamentul European,

având în vedere poziția Consiliului în primă lectură (05418/1/2016 – C8-0139/2016),

având în vedere avizele motivate prezentate de către Bundesrat-ul german și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2012 (1),

având în vedere avizele Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 7 martie 2012 (2) și 19 noiembrie 2015 (3),

având în vedere avizul Comisiei (COM(2016)0213),

având în vedere poziția sa în primă lectură (4) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0010),

având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0138/2016),

1.

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.

încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.

îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.


(1)  JO C 391, 18.12.2012, p. 127.

(2)  JO C 192, 30.6.2012, p. 7.

(3)  JO C 67, 20.2.2016, p. 13.

(4)  Texte adoptate la 12.3.2014, P8_TA(2014)0219.


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/254


P8_TA(2016)0127

Utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (UE PNR)***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor pentru prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave (COM(2011)0032 – C7-0039/2011 – 2011/0023(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 058/42)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0032),

având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0039/2011),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere contribuțiile prezentate de Parlamentul Bulgariei, Senatul Cehiei, Bundesratul Germaniei, Senatul Italiei, Camera Superioară a Țărilor de Jos, Consiliul Național al Austriei, Parlamentul Portugaliei și Senatul României privind proiectul legislativ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 mai 2011 (1),

având în vedere avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 25 martie 2011 (2),

având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 8 aprilie 2014 în cauzele conexate C-293/12 și C-594/12, Digital Rights Ireland și Seitlinger și alții  (3),

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (4),

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolele 59 și 188 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru transport și turism (A7-0150/2013),

având în vedere Decizia Conferinței președinților din 18 septembrie 2014 privind chestiunile pendinte din cea de-a șaptea legislatură a Parlamentului,

având în vedere cel de-al doilea raport al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru transport și turism (A8-0248/2015),

1.

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


(1)  JO C 218, 23.7.2011, p. 107.

(2)  JO C 181, 22.6.2011, p. 24.

(3)  Hotărârea Curții de Justiție din 8 aprilie 2014, Digital Rights Ireland și Seitlinger și alții, cauzele conexate C-293/12 și C-594/12, ECLI:EU:C:2014:238.

(4)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.


P8_TC1-COD(2011)0023

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 aprilie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor grave

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2016/681.)


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/256


P8_TA(2016)0131

Protecția secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (COM(2013)0813 – C7-0431/2013 – 2013/0402(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2018/C 058/43)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0813),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0431/2013),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul din 25 martie 2014 al Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0199/2015),

1.

adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


(1)  JO C 226, 16.7.2014, p. 48.


P8_TC1-COD(2013)0402

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 aprilie 2016 în vederea adoptării Directivei (UE) 2016/… a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2016/943.)


15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/257


P8_TA(2016)0132

Estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2017

Rezoluţia Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2017 (2016/2019(BUD))

(2018/C 058/44)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (1), în special articolul 36,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2),

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (4),

având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (5),

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 aprobat de comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare (6),

având în vedere raportul prezentat Biroului de către Secretarul General privind proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului pentru exercițiul financiar 2017,

având în vedere proiectul preliminar de estimare a bugetului întocmit de Birou la 11 aprilie 2016 în conformitate cu articolul 25 alineatul (7) și cu articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

având în vedere proiectul de estimare a bugetului întocmit de Comisia pentru bugete în conformitate cu articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

având în vedere articolele 96 și 97 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0131/2016),

A.

întrucât această procedură reprezintă a doua procedură bugetară completă desfășurată în noua legislatură și cel de-al patrulea an al cadrului financiar multianual 2014-2020;

B.

întrucât bugetul 2017, în forma propusă în raportul Secretarului General, va fi marcat de continuarea și intensificarea politicii instituției de a crește eficiența în toate domeniile în care acest lucru este posibil fără a afecta calitatea mediului de lucru al deputaților și al personalului;

C.

întrucât Secretarul General a propus patru obiective prioritare pentru bugetul 2017, și anume: securitatea și securitatea cibernetică, eliminarea treptată a derogării privind limba irlandeză, actualele măsuri de sprijinire a deputaților în exercitarea mandatului, precum și asigurarea atractivității Parlamentului pentru public și vizitatori;

D.

întrucât, în actualul context politic și de securitate generat de atacurile teroriste din Europa, procedura bugetară 2017 ar trebui să conducă la creșterea securității și securității cibernetice a Parlamentului;

E.

întrucât Secretarul General a propus un buget de 1 910 073 000 EUR pentru proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului pentru exercițiul financiar 2017, ceea ce reprezintă o majorare cu 3,9 % față de bugetul pentru 2016, din care un procentaj de 1,7 % este considerat drept cheltuieli curente, și ar constitui 19,26 % din rubrica V din CFM 2014-2020;

F.

întrucât, între 2017 și 2022, derogarea privind netraducerea tuturor documentelor oficiale în limba irlandeză va fi eliminată treptat, fapt care va implica traducerea tuturor documentelor oficiale și în limba irlandeză, și se propun cheltuieli extraordinare suplimentare în valoare de 3,7 milioane EUR pentru conformarea la această nouă cerință lingvistică, ceea ce reprezintă 0,2 % din majorarea totală;

G.

întrucât sunt necesare investiții extraordinare suplimentare de 47,6 milioane EUR pentru a consolida securitatea și securitatea cibernetică, ceea ce reprezintă 2,6 % din majorarea totală,

H.

întrucât ratele inflației au scăzut constant din 2011; întrucât rata inflației reale în locurile de desfășurare a activității Parlamentului din 2015 și 2016 a fost mai mică decât rata reală de creștere a bugetului său;

I.

întrucât aproape 60 % din buget este alcătuit din cheltuieli indexate care se referă, în cea mai mare parte, la remunerațiile deputaților și personalului, ajustate în conformitate cu Statutul funcționarilor, precum și la obligații contractuale, care corespund indexării sectoriale, de obicei mai mare decât rata standard a inflației;

J.

întrucât Parlamentul European a subliniat în Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2016 (7) că bugetul pe 2016 ar trebui să aibă o bază realistă și să fie în conformitate cu principiile disciplinei bugetare și bunei gestiuni financiare;

K.

întrucât credibilitatea Parlamentului în calitatea sa de componentă a autorității bugetare depinde în mare măsură de capacitatea sa de a-și ține sub control cheltuielile proprii;

L.

întrucât Biroul a adoptat la 26 octombrie 2015 un nou set de norme privind administrarea indemnizațiilor de asistență parlamentară, înăsprind condițiile aferente rambursării contractelor cu asistenți locali, și anume prin alocarea a cel puțin 25 % din indemnizația de asistență parlamentară în scopul acoperirii cheltuielilor cu asistenții acreditați,

Cadrul general

1.

subliniază că proporția bugetului Parlamentului în 2017 ar trebui menținută sub 20 % din rubrica V; constată că nivelul proiectului preliminar de estimare a bugetului pentru 2017, astfel cum este prevăzut în poziția Biroului din 9 martie 2016, corespundea unui procentaj de 19,26 %, mai mic decât cel din 2016 (19,39 %) și al doilea cel mai mic procentaj din cadrul rubricii V din ultimii opt ani; își reduce și mai mult partea din rubrica V până la 19,17 % pentru 2017;

2.

consideră totuși că, având în vedere încetinirea creșterii economice cu care se confruntă statele membre, nivelul inflației prognozat pentru 2017 nu ar trebui să fie considerat principalul criteriu de referință pentru majorarea cheltuielilor curente;

3.

confirmă faptul că au fost solicitate cheltuieli extraordinare cu 0,2 % mai mari față de bugetul 2016 pentru eliminarea treptată a măsurilor derogatorii temporare privind utilizarea limbii irlandeze care au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului din 13 iunie 2005 (8);

4.

ia act de cererea de majorare cu 2,6 % a fondurilor alocate securității și securității cibernetice, până la un nivel mai mult decât dublu față de nivelul resurselor alocate în 2016; solicită Secretarului General să prezinte Comisiei pentru bugete informații detaliate în mod transparent cu privire la actualele și viitoarele măsuri de securitate și de securitate cibernetică și la defalcarea costurilor acestora;

5.

aprobă bugetul de cheltuieli extraordinare pentru realizarea de investiții de securitate în 2017 în urma analizei prezentate Biroului în februarie 2016 și completate de evaluarea efectuată în urma evenimentelor din 22 martie 2016 (47,6 milioane EUR), precum și bugetul de cheltuieli excepționale legate de eliminarea treptată a derogării temporare privind utilizarea limbii irlandeze (3,7 milioane EUR);

6.

limitează creșterea cheltuielilor sale curente pentru 2017, cu excepția celor două pachete extraordinare, la un nivel de 1,4 % în comparație cu cheltuielile curente din bugetul 2016 și de 0,6 % în comparație cu bugetul 2016;

7.

stabilește nivelul global al bugetului estimat pentru 2017 la 1 900 873 000 EUR, ceea ce reprezintă o creștere totală cu 3,4 % comparativ cu bugetul 2016;

8.

subliniază că Parlamentul ar trebui să dispună de suficiente resurse necesare pentru a-și exercita funcția principală de organ legiuitor și autoritate bugetară; evidențiază că în actualul context economic resursele respective ar trebui gestionate cu rigoare, pragmatism și eficiență; subliniază faptul că, deși asigurarea unui nivel corespunzător de finanțare a Parlamentului este un lucru adecvat pentru exercițiul democratic european, sunt încurajate ferm eforturile de a realiza economii și a îmbunătăți în continuare eficiența utilizării fondurilor publice;

9.

subliniază că cea mai mare parte a bugetului Parlamentului și a indexării sale anuale face obiectul obligațiilor statutare sau contractuale, care nu pot fi modificate de Parlament în cadrul procedurii bugetare;

Transparența, accesibilitatea și lizibilitatea

10.

îl invită pe Secretarul General să facă o propunere privind prezentarea bugetului pe site-ul Parlamentului către publicul larg într-un mod suficient de detaliat, precum și inteligibil și ușor de utilizat, pentru a permite tuturor cetățenilor să înțeleagă mai bine activitățile și prioritățile Parlamentului, precum și dinamica cheltuielilor aferente; consideră că un prim pas ar putea consta în a publica pe site-ul Parlamentului informațiile grafice disponibile în prezent pe intranet;

11.

consideră că, în ceea ce privește procesul bugetar, toate informațiile relevante ar trebui să fie prezentate membrilor Biroului și ai Comisiei pentru bugete în fiecare etapă a procedurii, în timp util și în mod inteligibil, precum și cu detaliile și defalcările necesare, pentru a permite Biroului, Comisiei pentru bugete și grupurilor politice să desfășoare deliberări adecvate și să își bazeze deciziile pe o imagine cuprinzătoare a situației și necesităților bugetului Parlamentului;

12.

subliniază nevoia de precizie și transparență în ceea ce privește evoluția bugetului de la un exercițiu la altul; consideră că, deși se justifică înscrierea anumitor cheltuieli extraordinare, cum ar fi cele de securitate, în bugetul pe 2017, utilizarea într-o măsură crescândă în fiecare an a cheltuielilor extraordinare este problematică din punctul de vedere al controlului și stabilității bugetare; solicită o definiție mai precisă a cheltuielilor extraordinare; consideră că, pentru a asigura responsabilitatea, precum și comparabilitatea datelor din bugetul general, ar trebui să se evalueze dacă cheltuielile extraordinare ar trebui incluse în baza de calcul al diferenței procentuale dintre bugete de la un an la altul;

13.

își reiterează apelul în favoarea unei planificări bugetare pe termen mediu și lung, care să includă o distincție clară între investiții și cheltuielile operaționale legate de funcționarea Parlamentului, precum și de obligațiile statutare ale acestuia (inclusiv chirii și achiziții), în conformitate cu Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2016 (9); solicită, prin urmare, modificarea modului de prezentare pentru a face o distincție clară între cheltuielile de investiții și cheltuielile operaționale;

14.

felicită Biroul și DG ITEC pentru noul format al paginilor personale ale deputaților de pe site-ul oficial al Parlamentului, care oferă mai multă transparență privind componența și statutul echipelor de lucru ale acestora [crearea unui nou tabulator „asistent”, cu subtitlurile: asistenți, asistenți acreditați, asistenți acreditați (grupare), asistenți locali, prestatori de servicii, agenți de plată, stagiari]; solicită Secretarului General să asigure controalele necesare pentru punerea în aplicare a noului set de norme privind indemnizațiile de asistență parlamentară, adoptat de Birou la 26 octombrie 2015;

15.

solicită ca bugetul să fie întocmit, cel puțin o dată la cinci ani, pe baza nevoilor reale ale posturilor bugetare individuale și nu pe baza unui sistem de coeficienți;

Securitatea și securitatea cibernetică

16.

solicită o planificare bugetară pe termen mediu și lung, care să includă informații clare cu privire la cheltuielile legate de securitate și securitatea cibernetică; în plus, având în vedere evenimentele recente, invită Biroul să își actualizeze conceptul de securitate globală și să îl prezinte cât mai curând posibil, cel târziu până în iunie 2016;

17.

consideră că orice măsură în acest domeniu ar trebui să se bazeze pe o evaluare clară a nevoilor Parlamentului și să fie proporțională cu riscurile existente; solicită Secretarului General și Biroului să prezinte Comisiei pentru bugete în timp util înainte de lectura Parlamentului referitoare la bugetul 2017 un concept de securitate globală, inclusiv o evaluare globală privind riscurile percepute și măsurile de securitate prevăzute, precum și opțiunile alternative, care să fie însoțită de o evaluare detaliată a impactului lor bugetar asupra bugetului 2017 și a bugetelor ulterioare, distingându-se în mod clar între investiții și cheltuieli curente, și să descrie măsurile avute în vedere pentru consolidarea securității Parlamentului în interiorul și în exteriorul clădirilor sale, precum și impactul acestor măsuri asupra bugetului 2017; cere informații cu privire la consecințele financiare ale acordurilor interinstituționale de cooperare administrativă din domeniul securității;

18.

solicită Secretarului General să evalueze dacă este necesară revizuirea contractelor de asigurare existente (pentru deputați și personal), având în vedere amenințările teroriste, și să prezinte, dacă este cazul, propuneri pentru a remedia eventualele deficiențe;

19.

consideră că sistemul de securitate din exteriorul clădirilor Parlamentului ar trebui asigurat în continuare de autoritățile belgiene;

Sprijinirea deputaților în exercitarea mandatului

20.

ia act de actualele măsuri de sprijinire a deputaților în exercitarea mandatului lor;

21.

salută extinderea portalului digital pentru deputați (e-Portal), dar îl invită pe Secretarul General să îmbunătățească, în lumina inițiativei „fără hârtie”, sistemul actual de transmitere pe suport de hârtie a borderourilor de plată către deputați, cu scopul de a-l elimina până la sfârșitul anului 2017; consideră că e-Portal ar trebui să ofere în mod implicit tuturor deputaților posibilitatea transmiterii în format electronic, care ar putea conduce la economii considerabile atât de timp, cât și de fonduri;

22.

salută creșterea calității serviciilor de consiliere și cercetare oferite deputaților și comisiilor; reamintește că o evaluare la jumătatea perioadei a eficacității cooperării dintre Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) și departamentele tematice a fost prevăzută în momentul înființării EPRS în 2013; solicită, prin urmare, Secretarului General să procedeze la realizarea unei astfel de evaluări și să prezinte Comisiei pentru bugete rezultatele evaluării respective până la sfârșitul anului 2016; consideră că această evaluare ar trebui să conțină propuneri cu privire la modalitățile de corelare optimă a sprijinului acordat de EPRS cu evoluțiile din cadrul comisiilor tematice respective, răspunzând totodată nevoilor deputaților individuali, precum și la modalitățile de evitare a suprapunerilor cu activitățile departamentelor tematice și a încurajării concurenței între servicii;

23.

este de părere că necesitățile deputaților din circumscripțiile lor ar trebui evaluate, ținând cont și de diferențele dintre circumscripții, cu scopul de a permite deputaților să își desfășoare mai bine activitatea în circumscripțiile proprii; consideră că spațiile de lucru mobile pentru deputați și acordarea de sprijin în circumscripțiile electorale ar trebui să se bazeze pe evaluarea necesităților reale și a utilizării și nu ar trebui să genereze costuri suplimentare semnificative sau recurente pentru Parlament; insistă asupra faptului că nu ar trebui furnizate echipamente informatice întrucât ICG pune la dispoziție suficiente resurse pentru achiziționarea de dispozitive de ultimă generație; pune sub semnul întrebării necesitatea dezvoltării unui spațiu de lucru mobil cu caracter privat pentru deputați, deoarece un astfel de spațiu nu pare să corespundă modului în care deputații și birourile acestora se organizează;

24.

este de acord că instrumentele informatice reprezintă un instrument important pentru ca deputații să își exercite mandatul; reamintește, cu toate acestea, necesitatea de a permite instalarea de software cu sursă deschisă, care ar permite realizarea unor economii semnificative în ceea ce privește costurile comunicațiilor și ar îmbunătăți fluxul de lucru al birourilor deputaților, ținând cont totodată de securitatea cibernetică și asigurând protecția datelor;

25.

solicită ca posibilitatea de a semna documente interne în mod digital să devină o practică obișnuită, în toate cazurile, cum ar fi semnarea formularelor, a declarațiilor scrise etc., asigurându-se totodată fiabilitatea și securitatea; solicită să se examineze posibilitatea de a introduce un sistem de verificare TAN pe telefoanele mobile ale deputaților; consideră, de asemenea, că utilizarea faxurilor ar trebui descurajată și eliminată treptat, pe baza deciziei fiecărui deputat în parte;

26.

salută noua reformă privind întrebările suplimentare cu solicitare de răspuns scris adoptată la 3 septembrie 2015 de către Comisia pentru afaceri constituționale la cererea Comisiei pentru bugete, formulată cu ocazia adoptării bugetului Parlamentului pentru exercițiul 2016; solicită Secretarului General să instituie controalele necesare pentru punerea în aplicare a noii interpretări; invită Conferința președinților să efectueze o evaluare a acestui nou regim al întrebărilor cu solicitare de răspuns scris în cazul întrebărilor suplimentare pentru a analiza economiile generate și să informeze Comisia pentru bugete cu privire la rezultatele acestei evaluări până în august 2016, înaintea examinării bugetului în Parlament în toamna anului 2016;

27.

consideră că este oportun să se mențină creditele aferente pachetului financiar destinat cheltuielilor pentru asistența parlamentară pentru 2017 la același nivel ca în 2016, sub rezerva indexării obligatorii din punct de vedere juridic care este aplicabilă în temeiul Statutului funcționarilor;

28.

consideră că actuala descriere de pe site-ul Parlamentului a activităților parlamentare ale deputaților nu este clară și nu reflectă implicarea și activitățile efective ale deputaților; sugerează ca utilizarea actuală a clasamentelor de site-uri să fie abandonată, îmbunătățind totodată informațiile privind activitățile fiecărui deputat de pe site-ul oficial al Parlamentului; solicită o evaluare a modului de prezentare în special în cazul explicațiilor privind voturile și intervențiilor cu durata de un minut, inclusiv a opțiunii ca acestea să fie indicate separat de discursurile în plen, precum și o evaluare a valorii adăugate a explicațiilor privind voturile și a alternativelor posibile; se așteaptă ca grupul de lucru relevant al Biroului care se ocupă de această chestiune să își prezinte agenda și concluziile Comisiei pentru bugete de îndată ce vor fi disponibile;

Cheltuielile deputaților

29.

își reiterează apelul adresat Biroului să definească norme mai precise privind responsabilitatea pentru cheltuielile autorizate în legătură cu indemnizația pentru cheltuieli generale, care ar putea include măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, cum ar fi publicarea de către deputați a situației cheltuielilor proprii, așa cum procedează deja un număr tot mai mare de deputați, și care ar putea fi însoțită de un sistem simplificat de rambursare a fondurilor neutilizate; reiterează că astfel de măsuri nu ar trebui să ducă la angajarea de personal suplimentar în administrația Parlamentului;

Politica imobiliară

30.

reamintește că strategia imobiliară pe termen mediu, adoptată de Birou în 2010, se află în curs de revizuire; regretă că Biroul nu și-a încheiat încă deliberările referitoare la strategia imobiliară pe termen mediu; invită Secretarul General să prezinte Comisiei pentru bugete noua strategie imobiliară pe termen mediu cât mai curând posibil și cel mai târziu până în august 2016, înaintea examinării bugetului în Parlament în toamna anului 2016;

31.

invită Biroul să prezinte o strategie pe termen lung pentru clădirile Parlamentului; reiterează faptul că investițiile pe termen lung, cum ar fi proiectele imobiliare ale Parlamentului, trebuie să fie tratate cu prudență și în mod transparent; insistă asupra unei gestiuni a costurilor, unei planificări a proiectelor și unei supravegheri stricte; își reiterează solicitarea de a se asigura un proces decizional transparent în domeniul politicii imobiliare, bazat pe o informare timpurie, ținând seama în mod corespunzător de articolul 203 din Regulamentul financiar; consideră că strategia imobiliară pe termen lung ar trebui să conțină un raport privind motivele întârzierii și costurilor mai mari înregistrate în privința Casei Istoriei Europene;

32.

solicită ca bugetul să reflecte fidel situația parcului imobiliar al Parlamentului; solicită, în acest sens, să se prezinte clar costurile clădirii KAD în bugetul final al Parlamentului și ca, pe viitor, investițiile imobiliare să fie înscrise în buget astfel încât să se evite nevoia de transferuri colectoare;

33.

consideră că, în actualul context economic, nu ar trebui lansate și alte proiecte Parlamentarium fără consultarea în prealabil a Comisiei pentru bugete și fără ca aceasta să le aprobe;

34.

propune, prin urmare, ca, începând din 2018, să se introducă o linie specifică pentru investițiile în construirea de clădiri, care ar utiliza ca bază de finanțare în 2018 fondurile propuse în 2017 pentru cheltuieli extraordinare;

35.

date fiind circumstanțele extraordinare în 2017, care impun investiții ridicate în infrastructura de securitate, propune să se utilizeze eventualele fonduri neutilizate până la sfârșitul lui 2017 pentru a acoperi cheltuielile de construire a clădirii KAD, cu scopul de a evita plata către bănci a unei sume maxime corespunzătoare ratelor dobânzilor pentru creditele ce trebuie contractate pentru a finanța construcția;

36.

solicită mai multe informații cu privire la situația actuală a proiectului de renovare a clădirii PHS; solicită ca studiul privind renovarea să fie lansat și examinat de către Birou; invită Biroul să ia în considerare necesitatea unor condiții de muncă sigure și sănătoase la stabilirea calendarului de renovare; solicită Biroului să informeze Comisia pentru bugete cât mai curând posibil cu privire la toate etapele; invită, în acest context, Biroul să pregătească terenul pentru transformarea clădirii PHS într-o clădire de ultimă generație care să reprezinte un exemplu de eficiență energetică și să purceadă fără întârziere la modernizarea clădirii;

37.

invită vicepreședinții responsabili să prezinte Comisiei pentru bugete un raport privind progresele înregistrate în legătură cu clădirea KAD;

38.

consideră că reformele structurale și organizaționale menite să îmbunătățească eficiența, durabilitatea mediului și eficacitatea ar trebui să continue prin examinarea detaliată a posibilelor sinergii și economii; reamintește economiile substanțiale care ar putea fi realizate prin stabilirea unui singur loc de desfășurare a activității în loc de trei (Bruxelles, Strasbourg, Luxemburg); subliniază că acest proces ar trebui să se desfășoare fără a pune în pericol excelența legislativă a Parlamentului, competențele bugetare și competențele de control ale acestuia și nici calitatea condițiilor de muncă pentru deputați, asistenți și personal;

Aspecte legate de personal

39.

salută propunerea de reducere a schemei sale de personal cu 60 de posturi în 2017, în conformitate cu acordul încheiat cu Consiliul referitor la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, aprobat de comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare la 14 noiembrie 2015;

40.

reamintește că nivelul total al personalului grupurilor politice este exceptat de la obiectivul de reducere cu 5 % a personalului în conformitate cu deciziile luate în ceea ce privește exercițiile financiare 2014, 2015 și 2016;

41.

sprijină crearea posturilor suplimentare necesare pentru traducerea și interpretarea în limba irlandeză; scutește aceste posturi suplimentare de la obiectivul de reducere cu 5 %, în conformitate cu recomandarea Comisiei; solicită Secretarului General să se consulte cu deputații irlandezi în legătură cu o posibilă raționalizare a utilizării limbii irlandeze fără a compromite drepturile garantate ale deputaților;

42.

sprijină introducerea interpretării în limbajul internațional al semnelor pentru toate dezbaterile în plen astfel încât cel puțin acestea să fie cu adevărat accesibile tuturor cetățenilor europeni;

43.

salută progresele înregistrate în ceea ce privește eficiența traducerii și interpretării; recunoaște valoarea adăugată și calitatea serviciilor oferite de interpreți; solicită un acord timpuriu și sustenabil între Secretarul General și reprezentanții interpreților care să combine condiții de muncă de calitate și o gestiune eficientă pentru a se evita dezechilibrele în ceea ce privește timpul de lucru și nesiguranța generalizată în rândul interpreților, ținând cont de drepturile sociale; solicită Secretarului General să facă propuneri suplimentare de raționalizare, de exemplu recurgerea sporită la traducerea și interpretarea la cerere, în special cu privire la activitățile intergrupurilor din Parlamentul European; consideră că sistemul de profiluri lingvistice în vigoare din octombrie 2014 pentru amendamentele depuse spre examinare în comisii reprezintă un exemplu de creșteri ale eficienței care pot fi realizate și consolidate; consideră că interpretarea și traducerea sunt componente esențiale ale unei democrații europene deschise tuturor și, în consecință, solicită să nu se îngăduie nicio reformă care să afecteze accesibilitatea pe o scară cât mai largă și de o manieră cât mai cuprinzătoare la activitățile și documentele Parlamentului;

44.

solicită Biroului să evalueze și, după caz, să revizuiască normele care reglementează statutul stagiarilor, printre altele introducând o remunerație minimă și armonizând ofertele de preț din domeniul serviciilor de catering pentru toți stagiarii atât din cadrul administrației Parlamentului, cât și din birourile deputaților, pentru a asigura egalitatea de tratament și a proteja drepturile sociale ale stagiarilor;

45.

solicită Biroului să revizuiască normele care reglementează rambursarea cheltuielilor de misiune legate de deplasările între locurile de desfășurare a activității Parlamentului și suportate de către asistenții parlamentari acreditați, pentru a le alinia cu normele aplicabile restului personalului;

46.

consideră că ar trebui să se introducă o treia procedură pentru a permite rezilierea de comun acord a unui contract între un deputat și un asistent;

Serviciile de șoferi/mobilitatea

47.

își exprimă rezervele față de propunerea de internalizare a serviciului de șoferi pentru a înlocui prestatorul extern de servicii cu agenți contractuali ai Parlamentului, ceea ce va reprezenta cheltuieli suplimentare imediate în valoare de aproximativ 3,7 milioane EUR; consideră că un contract extern bine organizat, încheiat în conformitate cu reglementările în vigoare privind achizițiile publice, prin care prestatorul extern de servicii este obligat în mod explicit să își asume responsabilitatea pentru securitate și verificarea antecedentelor, precum și pentru asigurarea unor condiții de muncă și salarii decente, ar trebui privită ca o opțiune alternativă; ar examina opțiunea internalizării doar în cazul în care costurile sale nu depășesc costurile sistemului actual și în care aceasta permite o remunerare și condiții de lucru decente pentru șoferi, un echilibru de gen mai bun și utilizarea unor autovehicule mai ecologice; solicită furnizarea de informații detaliate către Comisia pentru bugete înainte de luarea oricărei decizii;

48.

solicită Secretarului General să se consulte cu autoritățile belgiene pentru a asigura un acces facil și o utilizare generală optimă a noii legături feroviare directe dintre gara Bruxelles-Luxembourg și aeroportul Zaventem, care ar putea include acceptarea ecusoanelor deputaților în locul actualului sistem de liberă trecere;

49.

consideră că parcul auto ar trebui să constea în autoturisme mai sigure și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și al consumului de combustibil; subliniază că ar fi preferabil să se utilizeze furgonete și autobuze, spre și dinspre aeroport, pe baza unui orar; solicită Secretarului General să prezinte un raport privind posibilitatea trecerii complete la transportul electric la sfârșitul acestui deceniu;

50.

solicită Secretarului General să poarte discuții cu agenția de voiaj a Parlamentului; încurajează agenția de turism să practice o comparare mai intensă a prețurilor; solicită agenției de turism să caute activ bilete mai ieftine atunci când face rezervări și, în general, să propună prețuri mai competitive pentru deputați și toate categoriile de personal, asigurând în același timp condiții corespunzătoare pentru schimbarea biletelor;

Comunicarea

51.

solicită rezultatele evaluării ex-post a strategiei și metodologiei globale aferente campaniei de informare și comunicare din 2014 (raportul de evaluare era așteptat pentru cel de-al 2-lea semestru al anului 2015);

52.

reamintește Secretarului General să prezinte Comisiei pentru bugete un raport privind evaluarea campaniei pentru alegerile parlamentare din 2014, precum și cu privire la eficacitatea măsurilor de comunicare ale Parlamentului care vizează publicul larg;

53.

recunoaște rolul birourilor de informare ale Parlamentului în ceea ce privește sensibilizarea cu privire la activitățile Parlamentului și ale Uniunii în general; consideră că ar trebui avute în vedere măsuri de eficiență în ceea ce privește birourile de informare ale Parlamentului; consideră că birourile de informare ale Parlamentului European ar trebui să fie amplasate, pe cât posibil, în aceleași clădiri ca și reprezentanțele Comisiei și să partajeze serviciile administrative cu acestea; solicită evaluarea obiectivelor, sarcinilor și performanțelor birourilor de informare ale Parlamentului European, în vederea definirii priorităților;

54.

solicită să se evalueze posibilitatea unei cooperări mai strânse cu ARTE la Strasbourg pentru a se crea un centru mediatic european pentru formarea tinerilor jurnaliști;

55.

solicită Secretarului General să prezinte un raport privind întreprinderile și organizațiile care au primit acces la sediile Parlamentului astfel încât acestea să poată organiza forumuri cu privire la activitățile lor; solicită Secretarului General să mențină un echilibru între diferitele sectoare și diferitele tipuri de organizații care au acces la sediile Parlamentului;

Alte aspecte

56.

îndeamnă Secretarul General să prezinte un raport detaliat privind punerea în aplicare a părților administrative ale acordurilor de cooperare dintre Parlament, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European și, pe această bază, să stabilească eventuale modalități de continuare a cooperării administrative în domenii cum ar fi logistica, infrastructura sau securitatea;

57.

solicită Secretarului General să prezinte clarificări cu privire la gestionarea actuală a sălii de sport a Parlamentului și la utilizarea actuală a personalului Parlamentului în acest context; solicită, în plus, clarificări cu privire la litigiul în curs și la opțiunile existente pentru a se asigura gestionarea eficientă și rentabilă a sălii de sport în viitor;

58.

consideră că s-ar putea realiza economii suplimentare cu mobilierul, întrucât consideră că o majorare cu 3 589 832 EUR în 2016 și o majorare similară în 2017, față de 2 415 168 EUR în 2015, nu sunt deloc rezonabile;

59.

salută o utilizare mai limitată și mai eficientă a cuferelor; încurajează partajarea cuferelor pentru deplasările la Strasbourg;

60.

solicită Secretarului General să pună pe deplin în aplicare spiritul și litera noului regulament financiar în ceea ce privește achizițiile publice ecologice și eficiente din punct de vedere economic, prin consolidarea strategiei de achiziții a Parlamentului în acest sens;

61.

îndeamnă la realizarea de economii de energie în continuare, în special în ceea ce privește sistemele de iluminat și de încălzire ale clădirilor, dezbaterile privind bugetul 2016 demonstrând că mai pot fi aduse îmbunătățiri;

62.

încurajează o mai bună promovare a alimentelor ecologice și sănătoase; în plus, invită, prin urmare, Biroul să evalueze posibilitățile de a oferi alimente sănătoase nu numai prin diversificarea serviciilor, ci și, mai ales, prin furnizarea de fructe și legume proaspete la prețuri mai accesibile;

o

o o

63.

adoptă estimarea bugetului pentru exercițiul financiar 2017;

64.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție și estimarea bugetului.


(1)  JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  JO L 287, 29.10.2013, p. 15.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0376.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0407.

(7)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0172.

(8)  JO L 156, 18.6.2005, p. 3.

(9)  Texte adoptate, P8_TA(2015)0172.