31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/1

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/2

—

având în vedere Raportul Comisiei din 2 octombrie 2015 intitulat „Evaluare intermediară a strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2015)0478),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 20 mai 2015 intitulat „Starea naturii în Uniunea Europeană: Raport privind stadiul și tendințele privind tipurile de habitat și speciile vizate de Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările pentru perioada 2007-2012 în conformitate cu articolul 17 din Directiva privind habitatele și cu articolul 12 din Directiva privind păsările” (COM(2015)0219),

—

având în vedere „Raportul privind consultarea publică realizată în cadrul procesului de verificare a adecvării Directivei privind păsările și a Directivei privind habitatele” („Report on the open public consultation of the «fitness check» on the Birds and Habitats Directives”) (1),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru publicat în octombrie 2015 cu privire la atitudinea cetățenilor europenilor față de biodiversitate (Eurobarometrul special 436),

—

având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu intitulat „Starea mediului în Europa – situația actuală și perspective 2015” („The European Environment – state and outlook 2015”) („SOER 2015”),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 februarie 2014 privind abordarea UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră (COM(2014)0064),

—

având în vedere raportul final al grupului de experți Orizont 2020 privind soluțiile bazate pe natură și renaturalizarea urbană intitulat „Către o agendă politică europeană în materie de cercetare și inovare pentru soluțiile bazate pe natură și renaturalizarea urbană („Nature-Based Solutions and Re-Naturing Cities” intitulat „Towards an EU Research and Innovation policy agenda for Nature-Based Solutions and Re-Naturing Cities”), publicat în 2015,

—

având în vedere Mecanismul de finanțare a capitalului natural, care face parte din instrumentul de finanțare LIFE pentru măsuri în domeniul mediului și al climei,

—

având în vedere consultarea Comisiei privind viitoarea inițiativă UE care are drept motto „niciun declin net al biodiversității și al serviciilor ecosistemice”,

—

având în vedere rezultatele celei de a 12-a Conferințe a părților (COP 12) la Convenția ONU privind diversitatea biologică, în special: evaluarea la jumătatea perioadei a progreselor realizate în punerea în aplicare a planului de acțiune strategic privind biodiversitatea pentru perioada 2011-2020 pentru a realiza obiectivele stabilite la Aichi în materie de biodiversitate, inclusiv cea de a patra ediție a Perspectivelor mondiale privind biodiversitatea și acțiunile care vizează îmbunătățirea punerii în aplicare,

—

având în vedere Decizia X/34 a celei de a 10-a Conferințe a părților privind biodiversitatea, care subliniază importanța biodiversității agricole pentru securitatea alimentară și alimentație, în special în contextul schimbărilor climatice și al resurselor naturale limitate, după cum este recunoscut în Declarația de la Roma adoptată în cadrul reuniunii mondiale la nivel înalt din 2009 privind securitatea alimentară,

—

având în vedere concluziile din cadrul reuniunii Consiliului Mediu din 12 iunie 2014, în special inițiativa UE și a statelor membre de a crește resursele pentru a respecta angajamentele asumate la Hyderabad prin dublarea, până în 2015, a fluxului total de resurse financiare consacrate biodiversității;

—

având în vedere raportul secretariatului CBD și al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) intitulat „Conectarea priorităților mondiale: biodiversitatea și sănătatea umană – o analiză a stadiului cunoștințelor” („Connecting Global Priorities: Biodiversity and Human Health, a State of Knowledge Review”), publicat în 2015,

—

având în vedere propunerea de rezoluție prezentată la cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a ONU în vederea aprobării agendei de dezvoltare de după 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” („Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development”),

—

având în vedere rapoartele privind aspectele economice ale ecosistemelor și ale biodiversității, o inițiativă mondială care urmărește „să facă vizibile valorile naturii”,

—

având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) și Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS),

—

având în vedere lista roșie a speciilor de animale pe cale de dispariție întocmită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (2),

—

având în vedere Convenția internațională a Organizației Maritime Internaționale pentru controlul și gestionarea apelor uzate și a sedimentelor navelor,

—

având în vedere politica agricolă comună de după 2013 și, în special, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune (3) și Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (5),

—

având în vedere cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la infrastructurile ecologice – valorificarea capitalului natural al Europei (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2015 intitulată „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier” (8),

—

având în vedere studiul Serviciului de cercetare al Parlamentului European din aprilie 2015 intitulat „Protejarea diversității biologice – politica europeană și acordurile internaționale” („Safeguarding biological diversity – EU policy and international agreements”),

—

având în vedere Raportul Forest Europe intitulat „Starea pădurilor din Europa în 2015” („State of Europe's Forests 2015”) (9),

—

având în vedere studiul din 2009 al Departamentului său tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale privind legislația națională și practicile legate de punerea în aplicare a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, în special a articolului 6,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor adoptat la cea de a 115-a ședință plenară din 3 și 4 decembrie 2015, intitulat „Contribuția la verificarea adecvării Directivei privind păsările și a Directivei privind habitatele”,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0003/2016),

A.

reamintind că biodiversitatea include varietatea unică de ecosisteme, habitate, specii și gene de pe Pământ, de care omul depinde într-o foarte mare măsură;

B.

întrucât biodiversitatea are o valoare intrinsecă copleșitoare, care trebuie să fie protejată în beneficiul generațiilor viitoare; întrucât biodiversitatea prezintă beneficii și pentru sănătatea umană și are o valoare socială și economică enormă și întrucât costul oportunității socioeconomice pe care îl implică nerealizarea obiectivului principal în materie de biodiversitate este estimat la 50 miliarde EUR pe an;

C.

întrucât economia joacă un rol major în atingerea obiectivelor în materie de biodiversitate; întrucât necesitatea unei producții eficiente de alimente pentru a hrăni populația mondială aflată în creștere rapidă, precum și obiectivele politicii energetice care prevăd utilizarea în mai mare măsură a biomasei, ca sursă de energie, reprezintă o presiune importantă pentru industria agricolă;

D.

întrucât sectorul agricol și cel forestier contribuie la conservarea biodiversității în contextul punerii în aplicare a actelor legislative existente;

E.

întrucât diversitatea soiurilor de plante și a varietăților cultivate în mod tradițional de exploatațiile agricole mici și mijlocii și de cele familiale este de o importanță majoră atât în ceea ce privește oferirea unui răspuns diferitelor nevoi și utilizări din comunitățile rurale, cât și în ceea ce privește reducerea vulnerabilității culturilor în fața intemperiilor, a dăunătorilor și a bolilor;

F.

întrucât cultivarea sustenabilă și responsabilă a terenurilor și creșterea sustenabilă și responsabilă a animalelor reprezintă o contribuție esențială la menținerea biodiversității;

G.

întrucât biodiversitatea este supusă unor presiuni enorme la nivel mondial, ceea ce determină schimbări ireversibile care sunt foarte dăunătoare pentru natură, societate și economie;

H.

întrucât, în conformitate cu cel de al 11-lea obiectiv stabilit la Aichi, cel puțin 17 % dintre zonele terestre și cu ape interioare trebuie să fie protejate prin intermediul unor sisteme de gestionare eficace a zonelor protejate; întrucât proporția de ecoregiuni europene ale căror regiuni protejate reprezintă 17 % din suprafața lor este redusă semnificativ în cazul în care sunt excluse siturile Natura 2000;

I.

întrucât refacerea ecosistemelor poate avea un efect pozitiv atât asupra atenuării schimbărilor climatice, cât și a adaptării la acestea;

J.

întrucât cel puțin opt cetățeni europeni din 10 consideră că efectele declinului biodiversității sunt grave și întrucât 552 470 de cetățeni au participat la consultarea publică privind verificarea adecvării directivelor privind natura, cel mai amplu răspuns de până acum la o consultare a Comisiei, întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru, cetățenii doresc să primească mai multe informații despre declinul biodiversității și cele mai multe persoane nu cunosc rețeaua Natura 2000.

K.

întrucât un număr considerabil de cetățeni angajați, din proprie inițiativă sau reuniți în cadrul unor grupuri de acțiune locale sau regionale, dezvoltă pe plan local și regional inițiative pentru promovarea biodiversității și obțin astfel rezultate pozitive în intervale relativ scurte de timp,

L.

întrucât 65 % din cetățenii Uniunii locuiesc la o distanță de 5 km de un sit Natura 2000 și întrucât 98 % dintre aceștia locuiesc la o distanță de 20 km, sugerând că aceste situri au un potențial de sensibilizare cu privire la biodiversitate și de furnizare a unor servicii ecosistemice care să contribuie la bunăstarea unui procent ridicat al populației UE;

M.

întrucât politicile în materie de biodiversitate trebuie să respecte pe deplin principiul subsidiarității, astfel încât diferențele regionale legate de peisaje și locuitori să fie respectate pe deplin;

N.

având în vedere importanța biodiversității în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări, care reprezintă rezerve unice de specii de animale și vegetale endemice; întrucât Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele nu sunt aplicate totuși în unele dintre aceste regiuni,

1.

salută evaluarea la jumătatea perioadei a strategiei în domeniul biodiversității, și rapoartele privind „starea naturii” și „SOER 2015”; subliniază importanța strategică a acestor rapoarte pentru îndeplinirea obiectivelor UE în materie de biodiversitate;

2.

își exprimă îngrijorarea cu privire la declinul continuu al biodiversității; ia act de faptul că obiectivele stabilite pentru 2020 nu vor fi atinse fără eforturi suplimentare substanțiale și constante; observă, în același timp, că dovezile științifice au demonstrat că condițiile climatice din Europa s-ar afla într-o situație mult mai gravă dacă nu ar exista efectul pozitiv al Directivei privind păsările și al Directivei privind habitatele și că eforturile bine orientate și finanțate în mod corespunzător produc cu adevărat rezultate pozitive; subliniază totuși că există un potențial important de îmbunătățire;

3.

subliniază faptul că distrugerea habitatelor reprezintă cel mai important factor care duce la declinul biodiversității și că aceasta este o prioritate deosebită atunci când este abordat acest declin, și anume prin reducerea degradării și a fragmentării;

4.

subliniază faptul că declinul biodiversității se referă nu numai la specii și habitate, ci și la diversitatea genetică; invită Comisia să dezvolte o strategie pentru conservarea diversității genetice;

5.

subliniază rolul esențial al biodiversității în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), în special al obiectivului 14, („Conservarea și utilizarea sustenabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine”), și al obiectivului 15, („Protejarea, refacerea și promovarea utilizării sustenabile a ecosistemelor terestre, gestionarea sustenabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și combaterea declinului biodiversității”); reamintește că în UE există o biodiversitate remarcabilă, în special datorită regiunilor sale ultraperiferice, dar și țărilor și teritoriilor de peste mări asociate ei; invită, prin urmare, UE să își mențină angajamentul ferm privind consolidarea în continuare a Convenției privind diversitatea biologică și să se asigure că aceasta este pusă în aplicare în mod eficace;

6.

ia act de faptul că fragmentarea, degradarea și distrugerea habitatelor ca urmare a schimbării destinației terenurilor, a schimbărilor climatice, a modelelor de consum nesustenabile și a utilizării mărilor sunt unele dintre principalele presiuni și unii dintre principalii factori care cauzează declinul biodiversității în UE și în afara granițelor sale; subliniază, prin urmare, necesitatea de a identifica și stabili indicatori care măsoară fără echivoc și în mod științific situația biodiversității într-o anumită zonă sau regiune și de a susține utilizarea rațională și sustenabilă a resurselor atât în UE, cât și la nivel mondial, inclusiv în țările în curs de dezvoltare, și, în special, îndeamnă UE să integreze mai bine angajamentele sale internaționale privind biodiversitatea în strategia sa privind schimbările climatice și în strategia Europa 2020; subliniază că o economie mai eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și o reducere a consumului excesiv ar putea permite UE să își reducă dependența de resursele naturale, în special de cele din afara Europei; reamintește, de asemenea, că abordările ecosistemice ale atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea ar putea reprezenta alternative rentabile la soluțiile tehnologice, având în vedere că, în multe științe aplicate, progresul depinde de disponibilitatea pe termen lung a resurselor naturale și de diversitatea acestora;

7.

subliniază importanța crucială a unei voințe politice mai puternice la cel mai înalt nivel pentru a proteja biodiversitatea și a pune capăt declinului biodiversității; consideră că punerea în aplicare a legislației existente, punerea în aplicare și integrarea în continuare a protecției biodiversității în alte domenii de politică sunt esențiale; solicită, în special, autorităților regionale și locale din statele membre să furnizeze informații privind biodiversitatea și să sensibilizeze cu privire la aceasta;

8.

regretă faptul că, în Europa, aproape un sfert dintre speciile sălbatice sunt amenințate cu dispariția și multe ecosisteme sunt degradate, ceea ce duce la pierderi economice și sociale enorme pentru UE;

9.

subliniază faptul că natura și dezvoltarea economică nu se exclud reciproc; este convins de necesitatea integrării în mai mare măsură a naturii în societate, inclusiv în economie și în sfera întreprinderilor private, pentru a genera o creștere economică sustenabilă și pentru a adopta măsuri proactive în vederea protejării, refacerii și mai bunei gestionări a mediului; consideră, în special, că angajamentul de a reduce exploatarea resurselor trebuie să reprezinte un element central în cadrul fuzionării obiectivelor de mediu și a celor economice;

10.

subliniază faptul că declinul biodiversității generează costuri economice devastatoare pentru societate, care, până acum, nu au fost integrate suficient în politicile economice și de altă natură; consideră că este vital să se recunoască faptul că investițiile în biodiversitate sunt esențiale din punct de vedere socioeconomic; ia act de faptul că un loc de muncă din șase din UE depinde într-o anumită măsură de natură și de biodiversitate; subliniază că biodiversitatea are un potențial semnificativ de a crea noi competențe, locuri de muncă și oportunități de afaceri; salută metodele de măsurare a valorii economice a biodiversității; consideră că aceste instrumente pot contribui la o mai mare sensibilizare, la o mai bună utilizare a resurselor disponibile și la optimizarea procesului decizional;

11.

invită Comisia să consolideze rolul pe care biodiversitatea și ecosistemele îl joacă în afacerile economice, în vederea orientării către o economie verde, și îndeamnă Comisia să accelereze punerea în aplicare a măsurilor adoptate pentru a sprijini înverzirea semestrului european; subliniază faptul că biodiversitatea reprezintă o răspundere socială generală, care nu se poate baza numai pe cheltuielile publice;

12.

consideră că valoarea economică a biodiversității ar trebui să se reflecte în indicatori care să orienteze procesul decizional, fără a duce la mercantilizarea biodiversității, și care să meargă dincolo de PIB; este convins că acest lucru va contribui la îndeplinirea ODD; solicită, în acest sens, integrarea sistematică a valorilor biodiversității în sistemele naționale de contabilitate ca parte a procesului de monitorizare a ODD;

13.

subliniază faptul că UE și statele sale membre nu au îndeplinit obiectivele strategiei în domeniul biodiversității pentru 2010; invită Comisia, ținând seama de faptul că nu s-au făcut progrese în atingerea obiectivelor în materie de biodiversitate pentru 2020, să prezinte Parlamentului rapoarte bianuale în care Consiliul și Comisia să prezinte detalii referitoare la situația actuală, motivele neîndeplinirii obiectivelor și strategia pentru garantarea îndeplinirii lor ulterioare;

14.

invită Comisia și statele membre să acorde de urgență o mai mare prioritate îndeplinirii obiectivelor pentru 2020; solicită o abordare care să implice mai multe părți interesate și subliniază rolul esențial al actorilor naționali, regionali și locali, precum și al participării lor depline la acest proces; subliniază că finanțarea și sprijinirea protecției biodiversității, precum și sensibilizarea în mai mare măsură a cetățenilor cu privire la protecția biodiversității și mai buna sa înțelegere de către aceștia, sunt, de asemenea, esențiale; consideră că o bună politică de informare și implicarea timpurie a tuturor actorilor vizați, inclusiv a actorilor socioeconomici, este, prin urmare, esențială pentru îndeplinirea acestor obiective;

15.

solicită UE să își reducă amprenta asupra biodiversității în întreaga lume, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, astfel încât aceasta să se încadreze în limitele ecologice ale ecosistemelor, prin realizarea de progrese în vederea atingerii obiectivelor principale în materie de biodiversitate și prin respectarea angajamentelor privind protejarea biodiversității; solicită, de asemenea, ca UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a conserva biodiversitatea și de a asigura utilizarea sustenabilă a acesteia;

16.

regretă progresele lente înregistrate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu; evidențiază necesitatea unor informații suplimentare cu privire la situația punerii în aplicare în statele membre;

17.

subliniază că punerea în aplicare și asigurarea respectării depline, precum și finanțarea corespunzătoare a directivelor privind natura, reprezintă o condiție esențială pentru garantarea succesului strategiei, în ansamblul său, și îndeplinirea obiectivului său principal; invită toate părțile implicate, având în vedere timpul scurt disponibil, să depună toate eforturile pentru a realiza acest lucru și să creeze un sprijin larg;

18.

îndeamnă liderii UE să îi asculte cei 500 000 de cetățeni care au solicitat ca legislația noastră strictă în materie de protecție a naturii să fie respectată, iar punerea sa în aplicare să fie îmbunătățită;

19.

invită Comisia să îmbunătățească orientările, ceea ce ar trebui să faciliteze punerea în aplicare și asigurarea respectării depline ale directivelor, ținând seama de jurisprudența existentă; invită Comisia să acorde mai multă prioritate dialogului cu statele membre și cu toate părțile interesante relevante, inclusiv cu actorii socioeconomici, pentru a încuraja schimbul de bune practici;

20.

ia act de faptul că principalele beneficii ale directivelor privind natura sunt măsura în care acestea pot asigura condiții de concurență echitabile la nivelul întregii Uniuni prin garantarea unui standard de bază în materie de protecție a mediului, pe care toate statele membre să îl respecte, în conformitate cu cerințele unor standarde comune și cu principiul recunoașterii reciproce în cadrul pieței unice;

21.

ia act de faptul că, în 2012, numai 58 % dintre siturile Natura 2000 făceau obiectul unor planuri de gestionare; își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelurile diferite de punere în aplicare; îndeamnă statele membre să finalizeze desemnarea siturilor terestre și marine Natura 2000 și să întocmească planuri de gestionare, în consultare cu toate părțile interesate;

22.

subliniază că, deși gestionarea siturilor Natura 2000 la nivelul întregii Uniuni presupune o finanțare de cel puțin 5,8 miliarde EUR, acestea înregistrează anual beneficii de mediu și socioeconomice în valoare de 200-300 miliarde EUR; solicită statelor membre să se asigure că siturile Natura 2000 sunt gestionate în mod transparent;

23.

recunoaște contribuția esențială pe care o vor avea zonele marine protejate instituite în cadrul rețelei Natura 2000 în ajungerea la o stare ecologică bună, în conformitate cu Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, și în atingerea obiectivului general de a proteja 10 % din zonele costiere și marine până în 2020, în conformitate cu obiectivul nr. 11 în materie de biodiversitate stabilit la Aichi; regretă că acest obiectiv este încă departe de a fi atins;

24.

invită Comisia și statele membre să intensifice colectarea de date și monitorizarea habitatelor și a speciilor, în special în cazul în care există lacune majore, pentru a evalua progresele înregistrate în atingerea acestor obiective;

25.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în continuare, nu există nicio perspectivă mai detaliată asupra finanțării propriu-zise și a finanțării conservării naturii de către fiecare stat membru; consideră că acest lucru reprezintă un deficit semnificativ în baza noastră de cunoștințe; invită Comisia și statele membre să identifice și să stabilească, fără întârziere, liniile bugetare naționale relevante;

26.

reiterează solicitările sale anterioare de cofinanțare din partea UE a gestionării siturilor Natura 2000, care ar trebui să fie complementare dezvoltării rurale, fondurilor structurale și fondurilor pentru pescuit, precum și fondurilor puse la dispoziție de statele membre;

27.

îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare în continuare cu corectitudine directivele privind natura; subliniază că respectarea legislației UE și punerea în aplicare a acesteia trebuie îmbunătățite, de exemplu, prin recurgerea la sancțiuni proporționale, eficace și disuasive;

28.

solicită, în acest context, depunerea de eforturi suplimentare pentru a pune capăt uciderii, prinderii și comercializării ilegale a păsărilor și pentru a soluționa conflictele la nivel local care rezultă; invită Comisia și statele membre să elaboreze noi instrumente pentru a detecta activitățile ilegale desfășurate pe teritoriul siturilor Natura 2000;

29.

invită Comisia să prezinte o propunere concretă pentru dezvoltarea unei rețele transeuropene a infrastructurilor verzi (TEN-G) până în 2017; încurajează dezvoltarea, în cooperare cu statele membre, a unei strategii pentru crearea unor coridoare europene de protecție a anumitor specii sălbatice;

30.

invită statele membre care încă nu făcut acest lucru să elaboreze imediat și să pună în aplicare cadre de acțiuni prioritare pentru refacerea ecosistemelor;

31.

solicită statelor membre să acorde prioritate obiectivului de refacere, până în 2020, a unui procentaj de 15 % din ecosistemele degradate și să folosească în acest scop resursele disponibile în CFM; solicită Comisiei să prezinte orientări privind folosirea acestor resurse pentru refacerea ecosistemelor degradate și protejarea biodiversității, în general;

32.

atrage atenția asupra importanței agriculturii și a silviculturii pentru atingerea acestui obiectiv și asupra necesității de a dezvolta soluții sustenabile pentru agricultură și silvicultură;

33.

recunoaște impactul negativ al poluării aerului asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice, cantitățile critice de nutrienți din azot și aciditatea fiind utilizate ca indicator de presiune asupra ecosistemelor naturale și a diversității speciilor;

34.

invită Comisia și statele membre să investească în biodiversitate pentru a sprijini capacitatea de inovare a întreprinderilor, în special în domeniul ingineriei ecologice;

35.

ia act de faptul că includerea conservării naturii în alte domenii de politică este în continuare de mare importanță și subliniază, în acest sens, rolul esențial al agriculturii și silviculturii;

36.

subliniază faptul că menținerea biodiversității este esențială pentru producția de alimente și furaje și este, prin urmare, în interesul legitim al fermierilor; evidențiază importanța unei abordări multipartite, care, de asemenea, să implice și să încurajeze în mod activ fermierii și silvicultorii să abordeze aceste provocări în comun;

37.

reamintește că politica agricolă comună (PAC) dispune deja de instrumente pentru a reface, conserva și consolida biodiversitatea, cum ar fi zonele de interes ecologic; subliniază faptul că refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care au legătură cu agricultura și silvicultura, inclusiv în siturile Natura 2000, reprezintă una dintre cele șase priorități-cheie pentru dezvoltarea rurală în UE;

38.

ia act cu regret de faptul că starea biodiversității în agricultură nu a înregistrat încă o îmbunătățire cuantificabilă, dar recunoaște că este încă prea devreme pentru a evalua eficacitatea reală a PAC reformate; salută planurile Comisiei de a evalua progresele înregistrate în punerea în aplicare a PAC și îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze, să evalueze și, dacă este cazul, să îmbunătățească eficacitatea măsurilor de ecologizare – inclusiv evaluarea flexibilității statelor membre – și a măsurilor relevante de dezvoltare rurală în contextul PAC; invită Comisia să țină seama de constatările sale în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a PAC;

39.

invită statele membre să utilizeze mai eficient instrumentele deja disponibile ale PAC și ale politicii de coeziune pentru a sprijini agricultorii și silvicultorii în vederea atingerii obiectivelor în materie de biodiversitate; evidențiază necesitatea de a promova utilizarea sustenabilă a resurselor genetice vegetale și a soiurilor agricole tradiționale, precum și a unor soluții sustenabile pentru agricultură și silvicultură;

40.

subliniază faptul că zonele de interes ecologic ar trebui să fie, în principiu, zone pentru protejarea și promovarea proceselor agroecologice, cum ar fi polenizarea și conservarea solurilor; solicită Comisiei să publice date referitoare la numărul de state membre care permit utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor în aceste zone de interes ecologic de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013;

41.

solicită Comisiei, pentru a garanta transparența, să facă publice justificările oferite de statele membre pentru alegerile lor în materie de măsuri de ecologizare;

42.

insistă asupra faptului că Comisia și statele membre ar trebui să garanteze că resursele financiare din cadrul politicii agricole comune sunt redirecționate de la subvenționarea activităților dăunătoare pentru mediu către finanțarea unor practici agricole sustenabile și menținerea biodiversității conectate;

43.

subliniază necesitatea de a proteja biodiversitatea agricolă în țările în curs de dezvoltare pentru a asigura securitatea alimentară; solicită, prin urmare, Comisiei să investească în agroecologie în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la hrană;

44.

invită Comisia să promoveze gestionarea sustenabilă a pădurilor la nivel mondial, prin asigurarea proceselor ecologice și a biodiversității și productivității pădurilor, precum și prin respectarea drepturilor populațiilor indigene de a sprijini resursele forestiere; invită, în plus, Comisia să interzică distrugerea pădurilor naturale, să protejeze speciile pe cale de dispariție și să interzică pesticidele toxice și plantarea de arbori modificați genetic;

45.

invită Comisia să ia în considerare în mai mare măsură, în cadrul strategiei sale de sprijinire a biodiversității, pădurile tropicale, ținând seama de concentrația de ecosisteme, habitate și specii deosebit de vulnerabile pe cale de dispariție pe care acestea o prezintă, de rolul lor esențial în echilibrul ecologic și climă, precum și de funcția lor socială și culturală pentru populațiile autohtone;

46.

invită statele membre să elaboreze și să pună în aplicare planuri de gestionare forestieră pentru a îmbunătăți starea de conservare a habitatelor și a speciilor forestiere, precum și pentru a îmbunătăți disponibilitatea informațiilor; invită Comisia să elaboreze criterii și standarde pentru colectarea de informații privind biodiversitatea forestieră, pentru a asigura consecvența și comparabilitatea;

47.

atrage atenția asupra potențialei amenințări pe care o reprezintă pentru biodiversitate cererea crescândă de agrocarburanți, precum și presiunea tot mai mare asupra țărilor în curs de dezvoltare de a produce agrocarburanți, prin conversia și degradarea habitatelor și a ecosistemelor, cum ar fi zonele umede și pădurile;

48.

solicită ca criteriile de sustenabilitate socială și ecologică pentru producția de biomasă să devină o parte coerentă a cadrului prevăzut de Directiva privind energia din surse regenerabile (RED); consideră că este extrem de important să se dezvolte standarde de sustenabilitate pentru toate sectoarele în care poate fi folosită biomasa, precum și criterii de gestionare sustenabilă a pădurilor, pentru a garanta că bioenergia nu contribuie la schimbările climatice și nu devine un factor suplimentar care duce la acapararea terenurilor și la insecuritate alimentară;

49.

ia act cu îngrijorare de faptul că 90 % din uleiul de palmier consumat la nivel mondial este produs în Indonezia și Malaysia în detrimentul pădurilor de turbă, care sunt arse pentru a face loc marilor plantații de salcâm și de palmieri pentru ulei; subliniază că, potrivit unui studiu realizat de Banca Mondială, Indonezia a devenit cea de-a treia țară mare generatoare de gaze cu efect de seră, tocmai din cauza incendiilor forestiere;

50.

invită Comisia și statele membre să pună în aplicare corect și în timp util politica comună reformată în domeniul pescuitului, aplicând gestionarea bazată pe ecosisteme a pescuitului pentru a îndeplini obiectivul producției maxime sustenabile, inter alia, prin promovarea unor metode de pescuit sustenabile și inovatoare; subliniază importanța reducerii poluării pentru a proteja, inter alia, biodiversitatea marină și stocurile și pentru a sprijini creșterea economică prin intermediul economiei albastre;

51.

subliniază importanța fundamentală a ecosistemelor și resurselor marine, ca bază pentru dezvoltarea durabilă a țărilor de coastă; solicită statelor membre să pună pe deplin în aplicare angajamentele anterioare și să colaboreze cu guvernele de la nivel mondial, regional și național pentru a crește nivelul de ambiție și de acțiune în vederea ajungerii la un pescuit echitabil și sustenabil din punct de vedere economic și ecologic;

52.

invită Comisia și statele membre să se asigure că UE joacă un rol de lider în asigurarea unui acord în cadrul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării în ceea ce privește conservarea și utilizarea sustenabilă a biodiversității marine, dincolo de jurisdicția statelor;

53.

invită Comisia să colaboreze cu statele membre și țările terțe pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat;

54.

invită Comisia și statele membre să îmbunătățească calitatea din punct de vedere ecologic a mărilor din Europa prin realizarea de proiecte ce urmăresc diminuarea poluării chimice, fizice și microbiologice prin optimizarea sustenabilității traficului maritim și protejarea biodiversității, care este în mod inevitabil amenințată; ia act, în acest sens, de faptul că 12,7 milioane de tone de plastic (5 % din producția totală) ajung în fiecare an în oceane prin sistemele de canalizare, cursurile de apă, depozitele de deșeuri situate pe coaste, afectând mediul și biodiversitatea întregii planete;

55.

îndeamnă Comisia să întocmească, fără întârziere și în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014, o listă exactă și cuprinzătoare a speciilor alogene invazive care reprezintă o preocupare pentru Uniune, ținând seama de faptul că o astfel de listă nu ar trebui să se limiteze la un număr fix de specii și că ar trebui să includă acțiuni complete și coerente de punere în aplicare – susținute de resurse corespunzătoare – în vederea atingerii obiectivelor; subliniază importanța actualizării regulate a acestei liste și a efectuării unor evaluări suplimentare a riscurilor pentru specii, astfel încât legislația privind speciile alogene invazive să poată acționa ca o pârghie puternică;

56.

solicită statelor membre să ratifice Convenția Organizației Maritime Internaționale pentru gestionarea apelor uzate pentru a preveni răspândirea speciilor alogene invazive prin transportul maritim și pe apele interioare și a contribui la punerea în aplicare și la realizarea obiectivului;

57.

invită statele membre să monitorizeze importurile de specii alogene pe teritoriul său și să raporteze în mod regulat Comisiei și celorlalte state membre cu privire la acestea; solicită restricții mai mari în ceea ce privește importul și deținerea privată de specii pe cale de dispariție, precum primatele, reptilele și amfibienii;

58.

invită Comisia și statele membre să elimine subvențiile dăunătoare pentru mediu până în 2020, asigurându-se că evaluările acestor subvențiilor sunt finalizate până în 2016 și că cerințele de raportare sunt incluse în domeniile de politică sectorială relevante la nivelul UE; îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine și să faciliteze pe deplin trecerea la o economie circulară;

59.

îndeamnă celelalte state membre să ratifice Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora înainte de COP-MOP2 din decembrie 2016;

60.

reamintește că, la nivel mondial, UE contribuie în mod semnificativ la combaterea declinului biodiversității și, împreună cu statele sale membre, este principalul donator de fonduri pentru conservarea biodiversității și entitatea cu cea mai importantă contribuție la asistența oficială pentru dezvoltare în materie de biodiversitate;

61.

salută proiectul-far al Comisiei B4Life pentru 2014-2020, însă consideră că UE trebuie să își crească contribuția pentru a preveni declinul biodiversității la nivel mondial și solicită UE și statelor sale membre să își respecte angajamentele asumate la Hyderabad de a dubla fluxurile totale de finanțare legate de biodiversitate acordate țărilor în curs de dezvoltare până în 2015 și să mențină acest nivel cel puțin până în 2020;

62.

subliniază că infracțiunile împotriva speciilor sălbatice și pierderea habitatelor reprezintă o amenințare directă și persistentă la adresa biodiversității la nivel mondial; recunoaște că omiterea traficului cu specii sălbatice și lipsa unor acțiuni referitoare la implicarea UE în Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) reprezintă o deficiență gravă a Strategiei UE în materie de biodiversitate; subliniază necesitatea urgentă de a adopta măsuri coordonate pentru a combate comerțul ilegal cu specii sălbatice; invită Comisia să prezinte un plan de acțiune ambițios pentru combaterea comerțului ilegal cu plante și animale sălbatice și cu produsele derivate din acestea și solicită adoptarea unor măsuri similare pentru a combate despădurirea și degradarea pădurilor;

63.

subliniază că directivele privind natura reprezintă repere pentru politica în domeniul naturii, nu doar în cadrul UE, ci și pe plan internațional; este de opinie că, prin forma lor concisă, coerentă și consecventă, aceste directive privind natura pot fi considerate reglementare inteligentă avant la lettre;

64.

subliniază că Natura 2000 este încă o rețea relativ tânără, al cărei potențial maxim nu a fost nici de departe atins; consideră că directivele privind natura sunt în continuare relevante și că bunele practici în materie de implementare își demonstrează eficacitatea; subliniază că există o flexibilitate amplă în ceea ce privește directivele privind natura, inclusiv opțiunea unei adaptări în conformitate cu progresele tehnice și științifice înregistrate; ia act de faptul că punerea în aplicare inteligentă și cooperarea internațională sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor în materie de biodiversitate;

65.

se opune unei posibile revizuiri a directivelor privind natura deoarece acest lucru ar periclita punerea în aplicare a strategiei privind biodiversitatea, ar aduce cu sine o perioadă îndelungată de insecuritate juridică, cu riscul că ar putea conduce la slăbirea protecției legislative și a finanțării și ar avea afecte negative asupra naturii, cetățenilor și întreprinderilor; subliniază, în acest sens, că verificarea REFIT în curs desfășurare a directivelor privind natura ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea punerii în aplicare;

66.

este convins că orice dificultate întâmpinată în atingerea obiectivelor directivelor privind natura și ale Strategiei în materie de biodiversitate nu este cauzată, în general, de legislație, ci mai ales de punerea în aplicare, asigurarea respectării și integrarea incomplete, divergente și inadecvate în alte domenii de politică;

67.

subliniază că directivele privind natura oferă multă flexibilitate pentru a facilita punerea lor în aplicare, ținând seama de cerințele economice, sociale, culturale și regionale, așa cum este consacrat în Directiva privind habitatele; îndeamnă totuși Comisia să clarifice orientările sale în materie de interpretare și punere în aplicare pentru a evita și remedia blocajele;

68.

solicită o verificare riguroasă a rolului marilor prădători și posibila introducere a unor măsuri de adaptare, menite să asigure conservarea biodiversității, a peisajului agricol și a practicii seculare de a lăsa animalele erbivore în regiunile muntoase;

69.

recunoaște beneficiile pe care le are legislația Uniunii privind natura pentru conservarea ecosistemelor, a habitatelor și a speciilor din zonele protejate; regretă totuși că regiunile ultraperiferice franceze, care reprezintă rezerve unice de specii și de ecosisteme și o parte importantă din biodiversitatea mondială și europeană, sunt excluse din acest cadru legislativ și din orice cadru legislativ adaptat la caracteristicile lor specifice; subliniază totuși succesul înregistrat de toate proiectele finanțate prin intermediul programului LIFE+ în aceste regiuni și de inițiativa europeană BEST pentru a consolida conservarea biodiversității și adaptarea la schimbările climatice în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări;

70.

solicită Comisiei să instituie, pornind de la acțiunea pregătitoare BEST, un mecanism sustenabil de finanțare pentru protecția biodiversității în regiunile ultraperiferice și în țările și teritoriile de peste mări;

71.

consideră că declinul biodiversității în afara zonelor naturale protejate reflectă o lacună în cadrul strategiei; încurajează Comisia și statele membre să colecteze informații privind aceste habitate și specii și să dezvolte cadre adecvate pentru a preveni fragmentarea habitatelor, declinul net al biodiversității și dispariția serviciilor ecosistemice prin colaborarea cu autoritățile locale și societatea civilă;

72.

consideră că un astfel de cadru trebuie să includă o serie de măsuri complementare care să abordeze cauzele fundamentale ale declinului biodiversității și să îmbunătățească integrarea biodiversității în politicile sectoriale, inclusiv în agricultură, silvicultură, pescuit, energie și transporturi;

73.

încurajează statele membre să asigure, prin intermediul inițiativelor de planificare urbană, utilizarea responsabilă a spațiului și protecția adecvată a rețelei Natura 2000, să conserve spațiile deschise, în special prin optarea pentru păstorit, mai degrabă decât pentru abandonarea terenurilor, care duce la creșterea riscurilor naturale, cum ar fi avalanșele, alunecările de teren și cutremurele, și să creeze o rețea coerentă de infrastructuri albastre-verzi în zonele rurale și urbane, asigurând totodată securitatea juridică necesară pentru activitățile economice; invită Comisia să prezinte o imagine de ansamblu a bunelor practici în domeniu;

74.

consideră că, pentru a utiliza resursele disponibile mai eficient și într-un mod mai bine orientat, este esențial ca Comisia să stabilească criterii specifice pentru Mecanismul de finanțare a capitalului natural, care trebuie să garanteze că proiectele oferă rezultate corespunzătoare, pozitive și tangibile din punct de vedere științific pentru biodiversitate; consideră că proiectele LIFE ar trebui să fie corelate cu finanțarea obținută din alte fluxuri de programe, cum ar fi fondurile structurale, pentru a dezvolta și reproduce proiectele de succes la nivelul UE și pentru a crea un efect multiplicator mai amplu;

75.

invită Comisia să extindă abordarea bazată pe mai multe fonduri la finanțarea biodiversității și solicită o mai bună corelare a diferitelor instrumente de finanțare;

76.

invită Comisia și statele membre să îmbunătățească coerența dintre politicile sectoriale relevante, pentru a include obiectivele în materie de biodiversitate, asigurându-se totodată că următorul cadru financiar multianual va garanta că nu se înregistrează un declin global al biodiversității și dispariția serviciilor ecosistemice;

77.

solicită Comisiei să creeze un grup la nivel înalt privind capitalul natural, pentru a atinge aceste obiective acordându-le mai o mare importanță și prioritate politică;

78.

regretă că legislația UE în materie de mediu nu face obiectul unor inspecții și supravegheri consecvente și eficace în materie de mediu, al căror obiectiv să fie identificarea și prevenirea încălcărilor legislației de mediu la nivelul a diferite sectoare, inclusiv în ceea ce privește ariile protejate de conservare a naturii; salută acțiunile pregătitoare întreprinse în vederea definirii unui cadru UE pentru inspecții de mediu și invită Comisia să prezinte fără întârziere o propunere legislativă;

79.

subliniază importanța inovării, cercetării și dezvoltării pentru îndeplinirea obiectivele directivelor privind natura și invită Comisia și statele membre să se concentreze în special pe legăturile dintre conservarea biodiversității și beneficiile pentru sănătatea umană și bunăstarea economică și să coordoneze colectarea datelor; reamintește că persistă lacune majore în ceea ce privește cunoștințele despre starea ecosistemelor marine și a resurselor piscicole; solicită statelor membre să se asigure că datele privind impactul pescuitului și al acvaculturii asupra mediului mai larg sunt colectate și puse la dispoziția publicului;

80.

invită Comisia și statele membre să lanseze fără întârziere o inițiativă europeană cu privire la polenizatori – acordând o atenție deosebită rezistenței la pesticide a planetelor care afectează albinele și alți polenizatori – și pe baza politicilor deja aplicate în statele membre, și să prezinte propuneri cu privire la Directiva-cadru privind solul, o directivă privind accesul la justiție și cadrul juridic revizuit al UE pentru inspecțiile de mediu;

81.

subliniază cu îngrijorare numărul tot mai mare de elemente științifice care demonstrează efectul negativ pe care pesticidele neonicotinoide îl pot avea asupra serviciilor esențiale precum polenizarea și controlul natural al dăunătorilor; invită, prin urmare, Comisia să își mențină interdicția privind utilizarea neonicotinoidelor;

82.

îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare pe deplin principiul precauției în ceea ce privește autorizarea utilizării și diseminarea în mediu a organismelor vii modificate genetic, pentru a preveni orice efect negativ asupra biodiversității;

83.

subliniază importanța programului LIFE pentru mediu și, în special, a subprogramului pentru natură și biodiversitate, în scopul protejării și consolidării biodiversității europene;

84.

crede cu tărie că mediul și inovarea se completează reciproc și atrage atenția mai ales asupra soluțiilor bazate pe natură, care oferă soluții inteligente atât din punct de vedere economic, cât și ecologic pentru a aborda provocări precum schimbările climatice, penuria de materii prime, poluarea și rezistența la antimicrobiene; invită părțile interesate relevante să includă aceste aspecte în programul Orizont 2020; invită statele membre să fie mai eficace și să lase loc pentru reglementare în vederea ajungerea la soluții inteligente, care să ofere rezultate pozitive pentru biodiversitate;

85.

subliniază că aspectele legate de biodiversitate, schimbările climatice și penuria de materii prime sunt strâns legate între ele; reamintește că menținerea schimbărilor climatice cu mult sub 2o Celsius, comparativ cu nivelurile preindustriale, va fi esențială pentru a preveni declinul biodiversității; reamintește, în schimb, că o serie de ecosisteme funcționează ca un scut împotriva riscurilor naturale, contribuind astfel la strategiile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

86.

invită Comisia și statele membre să țină seama de acest lucru prin garantarea faptului că Strategia UE pentru 2020 în materie de biodiversitate este integrată pe deplin în poziția adoptată de UE în cadrul discuțiilor pe marginea unui nou acord internațional privind schimbările climatice, în special ținând cont de faptul că, potrivit proiectului ROBIN finanțat de UE, protecția biodiversității este o componentă a soluției pentru la atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, în special dat fiind faptul că pădurile tropicale au potențialul de a atenua 25 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră;

87.

invită Comisia să includă în acordurile internaționale pe care le încheie aspecte legate de mediu și schimbările climatice și să realizeze analize de mediu axate pe posibilitățile de protejare și îmbunătățire a biodiversității; subliniază importanța identificării și evaluării sistematice a impactului asupra biodiversității; solicită Comisiei să adopte măsuri în urma concluziilor studiului intitulat„Identificarea și atenuarea impactului negativ al cererii de anumite produse de la nivel european asupra biodiversității din țările terțe”, prin propunerea unor posibile modalități de a contribui la evitarea sau reducerea la minimum a declinului biodiversității la nivel mondial, care este cauzat de anumite modele de producție și de consum din UE.

88.

îndeamnă statele membre, pe baza principiului precauției și a principiului potrivit căruia ar trebui luate măsuri preventive, și luând în considerare riscurile și impactele negative asupra climei, mediului și biodiversității pe care le implică fracturarea hidraulică pentru extracția hidrocarburilor neconvenționale și lacunele identificate în regimul de reglementare al UE pentru activitățile privind gazele de șist, să nu autorizeze nicio altă operațiune de fracturare hidraulică în UE;

89.

invită Comisia și statele membre să se asigure că foaia de parcurs Guadelupa, adoptată în octombrie 2014, este respectată și să pună în aplicare instrumentele necesare pentru protecția biodiversității în regiunile ultraperiferice și în țările și teritoriile de peste mări;

90.

subliniază rolul global al Strategiei UE în domeniul biodiversității; invită Comisia să integreze dispozițiile în materie de biodiversitate în negocierile comerciale în curs de desfășurare, precum și să asigure integrarea obiectivelor în materie de biodiversitate în politicile comerciale ale UE;

91.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/14

—

având în vedere petițiile cetățenilor UE cu dificultăți de citire a materialelor imprimate și în special Petiția nr. 924/2011, adresată de Dan Pescod, de cetățenie britanică, în numele Uniunii Europene a Nevăzătorilor (EBU)/Institutul Național Regal pentru Nevăzători (RNIB), privind accesul nevăzătorilor la cărți și alte produse tipărite,

—

având în vedere Tratatul de la Marrakech pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate (Tratatul de la Marrakesh),

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD),

—

având în vedere articolul 216 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Organizația Mondială a Sănătății a estimat în 2010 că în Europa se înregistrează în total un număr de 2 550 000 de persoane nevăzătoare și 23 800 000 de persoane cu vedere parțială, în total 26 350 000 de persoane cu deficiențe de vedere;

B.

întrucât doar 5 % din totalul cărților publicate în țările dezvoltate și mai puțin de 1 % din cărțile publicate în țările în curs de dezvoltare sunt produse la un moment dat în formate accesibile;

C.

întrucât UE și statele membre sunt părți ale Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

D.

întrucât UE și statele membre au semnat Tratatul de la Marrakesh în aprilie 2014 și, prin urmare, și-au asumat angajamentul politic de a-l ratifica;

E.

întrucât Comitetul UNCRPD a încurajat Uniunea Europeană, în observațiile finale cu privire la raportul inițial al Uniunii Europene privind punerea în aplicare a Convenției, să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a ratifica și a pune în aplicare Tratatul de la Marrakesh cât mai curând posibil;

F.

întrucât Comisia a prezentat o propunere de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Tratatului de la Marrakesh (COM(2014)0638),

1.

reamintește faptul că articolele 24 și 30 din UNCRPD subliniază dreptul persoanelor cu dizabilități la educație, fără discriminare și pe baza egalității de șanse, garantându-se totodată că legile care protejează drepturile de proprietate intelectuală nu constituie o barieră nerezonabilă sau discriminatorie pentru accesul persoanelor cu dizabilități la materiale culturale;

2.

ia act cu profundă indignare de faptul că șapte state membre ale UE au format un bloc minoritar care împiedică procesul de ratificare a tratatului; invită Consiliul și statele membre să accelereze procesul de ratificare, fără a condiționa ratificarea de revizuirea cadrului juridic al UE sau de hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, statelor membre, Comisiei Europene și Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/15

—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—

având în vedere faptul că, la 18 noiembrie 2015, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 a votat să nu emită niciun aviz,

—

având în vedere avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 16 iulie 2015 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la 24 iunie 2011, Bayer CropScience AG. a înaintat autorității competente din Belgia o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, de introducere pe piață a produselor alimentare, a ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia FG72;

B.

întrucât soiul de soia modificat genetic MST-FGØ72-2, astfel cum este descris în cerere, exprimă proteina 2mEPSPS, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glifosat, precum și proteina HPPD W336, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de izoxaflutol; întrucât, la 20 martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC – agenția specializată în domeniul cancerului din cadrul OMC) a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni (5);

C.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost votat în comisia permanentă la 18 noiembrie 2015, fără a se emite vreun aviz;

D.

întrucât la 22 aprilie 2015, Comisia a deplâns, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, faptul că de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizului comitetelor statelor membre și că retrimiterea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional legat de autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic;

E.

întrucât propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 a fost respinsă de Parlament la 28 octombrie 2015 (6) pe motiv că, în timp ce cultivarea se face în mod obligatoriu pe teritoriul unui stat membru, comerțul cu OMG-uri nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că o interzicere la nivel național a „vânzării și utilizării”, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost imposibil de pus în aplicare fără a reintroduce verificarea la frontieră a importurilor; întrucât, Parlamentul a refuzat propunerea legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o nouă propunere,

1.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și ale Regulamentului (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului (7), care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8), constau în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor ecologice și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

2.

solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

3.

invită Comisia să prezinte, în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o nouă propunere legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care să ia în considerare preocupările naționale exprimate frecvent, care nu se referă numai la aspectele siguranței organismelor modificate genetic pentru sănătate sau mediu;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/17

—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 (MON-877Ø8-9 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—

având în vedere faptul că, la 18 noiembrie 2015, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 a votat să nu emită niciun aviz,

—

având în vedere avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 18 iunie 2015 (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 23 martie 2012, Monsanto Europe S.A. a adresat autorității competente din Țările de Jos o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, de introducere pe piață a unor produse alimentare, ingrediente alimentare și furaje care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia MON 87708 × MON 89788;

B.

întrucât soia modificată genetic MON-877Ø8-9 × MON-89788-1, conform descrierii din cerere, exprimă proteinele DMO, care îi conferă toleranță la erbicidele pe bază de dicamba și proteina CP4 EPSPS, care conferă toleranță la erbicidele conținând glifosat; întrucât, la 20 martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (agenția specializată în domeniul cancerului din cadrul OMC) a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni (5);

C.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost votat în comisia permanentă la 18 noiembrie 2015, fără a se emite vreun aviz;

D.

întrucât la 22 aprilie 2015, Comisia a deplâns, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, faptul că de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizului Comitetului statelor membre și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional relativ la autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic;

E.

întrucât propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 a fost respinsă de Parlament la 28 octombrie 2015 (6) pe motiv că, în timp ce cultivarea se face în mod obligatoriu pe teritoriul unui stat membru, comerțul cu OMG-uri nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că o interzicere la nivel național a „vânzării și utilizării”, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost imposibil de pus în aplicare fără a reintroduce verificarea la frontieră a importurilor; întrucât Parlamentul a refuzat propunerea legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o nouă propunere,

1.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și ale Regulamentului (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului (7), care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8), constau în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor ecologice și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

2.

invită Comisia să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

3.

invită Comisia să prezinte, pe baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o nouă propunere legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care să ia în considerare preocupările naționale exprimate frecvent, care nu se referă numai la aspecte legate de siguranța organismelor modificate genetic pentru sănătate sau mediu;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/19

—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (MON-877Ø5-6 × MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

—

având în vedere faptul că, la 18 noiembrie 2015, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 a votat să nu emită niciun aviz,

—

având în vedere avizul din 16 iulie 2015 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 11 august 2011, Monsanto Europe S.A. a adresat autorității competente din Țările de Jos o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, de introducere pe piață a produselor alimentare, a ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia MON 87705 × MON 89788;

B.

întrucât soia modificată genetic MON-877Ø5-6 × MON-89788-1, astfel cum este descrisă în cerere, prezintă o expresie redusă a enzimelor desaturaza acidului gras Δ12 (FAD2) și tioesteraza proteinei purtătoare de palmitoil acil (FATB), ceea ce duce la un profil ridicat al acidului oleic și la un profil scăzut al acidului linoleic și exprimă o proteină CP4 EPSPS care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glifosat; întrucât, la 20 martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC – agenția specializată în domeniul cancerului din cadrul OMC) a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni (5);

C.

întrucât, la 18 noiembrie 2015, proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei a fost supus la vot în cadrul comitetului permanent, fără a se emite vreun aviz;

D.

întrucât la 22 aprilie 2015, Comisia a deplâns, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizului Comitetului statelor membre, și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care a constituit de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional relativ la autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic;

E.

întrucât propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 a fost respinsă de Parlament la 28 octombrie 2015 (6) pe motiv că, în timp ce cultivarea se face în mod obligatoriu pe teritoriul unui stat membru, comerțul cu OMG-uri nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că o interzicere la nivel național a „vânzării și utilizării”, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost imposibil de pus în aplicare fără a reintroduce verificarea la frontieră a importurilor; întrucât Parlamentul a respins propunerea legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o propunere nouă,

1.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, mai exact cu scopul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și al Regulamentului (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului (7), și anume, potrivit principiilor generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8), acela de a furniza baza pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

2.

solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

3.

solicită Comisiei să prezinte, pe baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o nouă propunere legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care să ia în considerare preocupările naționale exprimate frecvent, care nu se referă numai la aspectele siguranței organismelor modificate genetic pentru sănătate sau mediu;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/21

—

având în vedere Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) (1), care a intrat în vigoare în ianuarie 1995 ca urmare a negocierilor din Runda Uruguay, care au avut loc în cadrul OMC,

—

având în vedere Raportul din 21 aprilie 2011 al președintelui Consiliului pentru comerțul cu servicii din cadrul OMC, ambasadorul Fernando de Mateo, adresat Comitetului de negocieri comerciale, care vizează sesiunea specială de negocieri privind comerțul cu servicii (2),

—

având în vedere declarația grupului „Really Good Friends of Services” („Adevărații prieteni ai serviciilor” – RGF), prezentată la 5 iulie 2012 (3),

—

având în vedere directivele UE pentru negocierile referitoare la Acordul privind comerțul cu servicii (TiSA), adoptate de către Consiliu la 8 martie 2013 și declasificate și făcute publice de către Consiliu la 10 martie 2015 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la deschiderea negocierilor pentru un acord multilateral privind serviciile (5),

—

având în vedere orientările politice ale Președintelui Juncker din 15 iulie 2014, adresate noii Comisii și intitulate „Un nou început pentru Europa: Agenda mea pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbări democratice”,

—

avânt în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—

având în vedere raportul definitiv de lansare din 17 iulie 2014, elaborat de ECORYS pentru Comisia Europeană și intitulat „Evaluarea impactului comerțului asupra dezvoltării durabile în sprijinul negocierilor pentru un acord plurilateral privind comerțul cu servicii (TiSA)” (6),

—

având în vedere documentele de negociere depuse de toate părțile la TiSA, în special documentele declasificate și făcute publice de către Comisie la 22 iulie 2014, printre care se numără oferta inițială a UE (7),

—

având în vedere declarația comisarului Malmström din 5 februarie 2015 privind mobilitatea pacienților în cadrul TiSA (8),

—

având în vedere declarația comună UE-SUA din 20 martie 2015 privind serviciile publice (9) în contextul negocierilor pe marginea TiSA și a TTIP,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei,

—

având în vedere articolul 39 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal și articolul 12 din Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere articolele 2 și 3 din TUE și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care promovează egalitatea dintre femei și bărbați ca fiind una dintre valorile de bază ale UE,

—

având în vedere articolele 14 și 106 din TFUE și Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2003 referitoare la Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) din cadrul OMC, inclusiv diversitatea culturală (10),

—

având în vedere articolul 21 din TUE,

—

având în vedere articolele 207 și 218 din TFUE,

—

având în vedere principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare afirmat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Dimensiunea locală și regională a Acordului privind comerțul cu servicii (TiSA)” (CDR 2700/2015),

—

având în vedere articolul 108 alineatul (4) și articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru libertăți civile și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0009/2016),

A.

întrucât negocierile pe marginea TiSA ar trebui să vizeze obținerea unor reglementări internaționale mai bune, nu a unor reglementări interne mai reduse;

B.

întrucât, deși TiSA este un acord multilateral, în forma sa actuală și cu actualii săi participanți implicați în procesul de negociere, obiectivul urmărit ar trebui să fie atingerea, la finalul negocierilor, a unei mase critice care să îi permită să devină un acord multilateral în cadrul OMC;

C.

întrucât orice acord comercial trebuie să ofere mai multe drepturi și prețuri mai scăzute pentru consumatorii europeni, mai multe locuri de muncă și un nivel mai ridicat de protecție pentru lucrători; întrucât aceste acorduri trebuie să contribuie, de asemenea, la promovarea dezvoltării durabile, a responsabilității sociale a întreprinderilor la nivel mondial, precum și a condițiilor echitabile de concurență pentru societățile europene; întrucât politica comercială ar trebui să contribuie la Agenda OIM privind munca decentă și la Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă și să fie pe deplin coerentă cu acestea;

D.

întrucât orice acord comercial trebuie să conducă la deschiderea piețelor din străinătate pentru societățile noastre și trebuie să reprezinte un dispozitiv de siguranță pentru cetățenii noștri pe plan intern; întrucât TiSA ar trebui să sporească accesul la piețele străine, să promoveze bunele practici și să modeleze globalizarea astfel încât să garanteze că aceasta reflectă valorile, principiile și interesele UE și ajută societățile din UE să prospere în era lanțurilor valorice globale; întrucât drepturile consumatorilor, precum și standardele sociale și de mediu nu sunt bariere comerciale, ci elemente constitutive nenegociabile ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; întrucât politica comercială a UE trebuie să respecte obiectivele de coeziune economică, socială și teritorială, astfel cum prevede articolul 174 din TFUE; întrucât furnizarea de servicii în UE se bazează pe principiile accesului universal, calității, siguranței, accesibilității financiare și tratamentului egal, principii care trebuie garantate permanent în toate orașele și regiunile; întrucât UE ar trebui să promoveze egalitatea de gen la nivel internațional;

E.

întrucât, într-un context marcat de globalizare, în care rolul serviciilor și al digitalizării este tot mai important atât în cadrul economiilor europene, cât și în cadrul comerțului internațional, sunt necesare măsuri politice urgente pentru consolidarea normelor internaționale; întrucât UE are un interes vital în consolidarea normelor comerciale globale care reglementează lanțurile de aprovizionare la nivel mondial; întrucât sistemul comercial multilateral rămâne cel mai eficient cadru pentru realizarea unui comerț liber și echitabil la nivel mondial;

F.

întrucât TiSA reprezintă pentru UE o oportunitate de a-și consolida poziția dobândită de principal exportator mondial de servicii, în condițiile în care cota sa se ridică la 25 % din exporturile mondiale de servicii, ceea ce i-a permis să realizeze un excedent comercial de 170 miliarde EUR în 2013; întrucât volumul exporturilor UE în domeniul serviciilor s-a dublat în ultimii 10 ani, ajungând la o valoare de 728 miliarde EUR în 2014; întrucât serviciile folosesc aproape 70 % din forța de muncă a UE și reprezintă 40 % din valoarea bunurilor exportate din Europa; întrucât 90 % dintre noile locuri de muncă ce vor fi create în UE între 2013 și 2025 vor fi generate de sectorul serviciilor; întrucât acest acord are potențialul de a stimula crearea de locuri de muncă în UE;

G.

întrucât comerțul cu servicii reprezintă un motor esențial pentru crearea de locuri de muncă și pentru creștere în UE, care poate fi consolidat prin TiSA;

H.

întrucât multe piețe importante, nu în ultimul rând în economiile emergente, sunt în continuare inaccesibile societăților europene; întrucât barierele inutile în calea comerțului cu servicii, care, transformate în echivalente tarifare, se ridică la 15 % pentru Canada, 16 % pentru Japonia, 25 % pentru Coreea de Sud, 44 % pentru Turcia și 68 % pentru China, continuă să împiedice societățile europene să obțină maximum de beneficii de pe urma competitivității lor; întrucât UE, unde echivalentul tarifar al restricțiilor pentru servicii este de numai 6 %, este substanțial mai deschisă decât majoritatea partenerilor săi; întrucât UE ar trebui să își folosească poziția de principal importator și exportator de servicii pentru a asigura condiții de concurență echitabile printr-un acces reciproc pe piață și o concurență loială;

I.

întrucât barierele netarifare, care în medie reprezintă peste 50 % din costul serviciilor transfrontaliere, afectează în mod disproporționat întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care reprezintă o treime dintre exportatorii de servicii din UE și care adesea nu dispun de resursele umane și financiare necesare pentru a depăși aceste obstacole; întrucât eliminarea barierelor inutile ar facilita internaționalizarea IMM-urilor, atâta vreme cât aceste bariere pot fi eliminate fără a pune în pericol realizarea obiectivelor de politică publică aflate la baza lor; întrucât măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor legitime de politică publică ar trebui să fie menținute;

J.

întrucât globalizarea lanțurilor valorice sporește nivelul de importuri pe care îl presupun atât producția internă, cât și produsele pentru export; întrucât comerțul cu mărfuri și comerțul cu servicii sunt interconectate și sunt necesare norme globale care să reglementeze aceste lanțuri de aprovizionare; întrucât, în contextul lanțurilor valorice globale, standardele internaționale obligatorii de bază devin și mai necesare pentru a se evita o nouă uniformizare la nivelul inferior, precum și dumpingul social și de mediu;

K.

întrucât încrederea cetățenilor în politica comercială a UE trebuie consolidată nu numai prin garantarea unor rezultate benefice în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și crearea de bunăstare pentru cetățeni și societăți, ci și prin asigurarea celui mai înalt nivel de transparență, angajament și responsabilitate, prin menținerea unui dialog constant cu partenerii sociali, societatea civilă, autoritățile locale și regionale și orice altă parte interesată relevantă, precum și prin stabilirea unor orientări clare în cadrul negocierilor;

L.

întrucât cele mai multe dintre angajamentele cuprinse în calendarul UE se referă la legislația națională a statelor membre; întrucât punerea în aplicare a angajamentelor afectează în mod special autoritățile locale și regionale;

M.

întrucât protecția datelor nu este o povară economică, ci o sursă de creștere economică; întrucât restabilirea încrederii în lumea digitală este crucială; întrucât fluxurile de date sunt indispensabile în comerțul cu servicii, dar nu ar trebui să compromită niciodată acquis-ul UE privind protecția datelor și dreptul la viață privată;

N.

întrucât Parlamentul European, în Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la deschiderea negocierilor pentru un acord multilateral privind serviciile a insistat ca „Comisia să dea curs intenției sale de a pregăti o evaluare a impactului asupra dezvoltării durabile”;

O.

întrucât TiSA va atrage după sine circulația persoanelor fizice între țările semnatare ale acordului și întrucât, în acest context, toți cetățenii europeni trebuie să fie tratați în mod egal în ceea ce privește accesul lor pe teritoriile țărilor respective;

P.

întrucât Parlamentul European are ultimul cuvânt, prin intermediul procedurii de aprobare, cu privire la acordurile comerciale, iar deputații săi vor decide dacă aprobă sau resping TiSA numai după încheierea negocierilor; întrucât ratificarea în anumite state membre poate presupune ratificarea de către parlamentele regionale și/sau camerele parlamentare care reprezintă nivelul regional;

Q.

întrucât Parlamentul își rezervă dreptul de a-și exprima opinia după ce va fi consultat toate propunerile și proiectele de text noi cu privire la TiSA,

1.

adresează Comisiei, în contextul negocierilor în curs pe marginea Acordului privind comerțul cu servicii, următoarele recomandări:

2.

solicită Comisiei să țină seama în totalitate de prezenta rezoluție și să ofere un răspuns în termen de șase luni de la adoptarea acesteia;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, conținând recomandările Parlamentului European, Comisiei și, spre informare, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și administrației și parlamentelor tuturor părților la TiSA.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/35

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing + 5 (2000), Beijing + 10 (2005), Beijing + 15 (2010) și Beijing + 20 (2015),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 1996 intitulată „Integrarea egalității de șanse pentru femei și bărbați în toate politicile și activitățile comunitare” (COM(1996)0067), în care Comisia s-a angajat să „promoveze egalitatea între femei și bărbați în toate activitățile sale și politicile la toate nivelurile”, stabilind efectiv principiul integrării dimensiunii de gen,

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul Uniunii Europene în martie 2011,

—

având în vedere raportul de cercetare al Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulat „Evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe din strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: o cartă a femeii” (COM(2010)0078),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (1),

—

având în vedere analiza consultării publice dedicate „Egalității între femei și bărbați în UE”, publicată în octombrie 2015,

—

având în vedere noua foaie de parcurs intitulată „Un nou început pentru a rezolva problemele vizând echilibrul dintre viața profesională și viața de familie pentru familiile care muncesc”, un pachet de propuneri legislative și nelegislative, publicat de Comisie în august 2015,

—

având în vedere concluziile reuniunii din 26 noiembrie 2015 a Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din cadrul Comisiei Europene,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

—

având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori (EPSCO), din 7 decembrie 2015, în special punctul 35,

—

având în vedere Declarația din 7 decembrie 2015 a trioului de președinții UE privind egalitatea de gen, semnată de Țările de Jos, Slovacia și Malta,

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la noua Strategie pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen în Europa post-2015 (O-000006/2016 – B8-0103/2016),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE, recunoscută în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pe care UE s-a angajat să o integreze în toate activitățile sale și întrucât egalitatea de gen este, ca obiectiv strategic, esențială pentru realizarea obiectivelor generale vizând creșterea economică, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, din Strategia Europa 2020;

B.

întrucât dreptul la tratament egal reprezintă un drept fundamental care este recunoscut în tratatele Uniunii Europene și care stă la baza societății europene și întrucât acest drept este crucial în dezvoltarea viitoare a acestei societăți și ar trebui aplicat în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;

C.

întrucât, în trecut, UE a adoptat o serie de măsuri importante pentru a consolida drepturile femeilor și egalitatea de gen, dar întrucât la nivelul UE în ultimul deceniu s-a înregistrat o încetinire a ritmului acțiunilor politice și reformelor pentru egalitatea de gen; întrucât strategia anterioară a Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 nu a fost suficient de cuprinzătoare pentru a contribui la egalitatea de gen la nivel european și internațional, iar obiectivele planificate nu au fost realizate în practică; întrucât o nouă strategie pentru perioada de după 2015 va trebui să ofere un impuls nou și să conțină măsuri concrete pentru a consolida drepturile femeilor și pentru a promova egalitatea de gen;

D.

întrucât evaluarea strategiei pentru 2010-2015 și a pozițiilor părților interesate, prezentată în raportul de cercetare al Comisiei intitulat „Evaluarea punctelor tari și a punctelor slabe ale Strategiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”, subliniază necesitatea de a consolida mai mult abordarea strategică adoptată în 2010;

E.

întrucât, în rezoluția sa din 9 iunie 2015, Parlamentul a cerut clar o nouă strategie post-2015 pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor; întrucât, în urma consultării publice, 90 % dintre respondenți s-au declarat în favoarea elaborării unei strategii noi;

F.

întrucât, în concluziile Consiliului EPSCO din 7 decembrie 2015 (punctul 35), Comisia este invitată să adopte o nouă strategie pentru egalitatea post-2015, sub forma unei comunicări; întrucât, în declarația din 7 decembrie 2015, trioul de președinții UE s-a angajat să transmită Consiliului EPSCO proiectul de concluzii ale Consiliului privind Strategia UE pentru egalitatea de gen post-2015,

1.

reamintește că, prin articolul 2 din TUE și prin Carta drepturilor fundamentale, Comisia este obligată să adopte măsuri în favoarea egalității de gen;

2.

observă că, în trecut, Comisia și-a exprimat clar sprijinul pentru o comunicare clară, transparentă, legitimă și publică privind Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați, care a fost susținută de toate instituțiile UE la cel mai înalt nivel politic;

3.

consideră regretabil că programul de lucru al Comisiei pentru 2016, publicat în noiembrie 2015, nu a făcut nicio mențiune specifică la strategia UE pentru egalitatea de gen post-2015; deplânge faptul că, la 3 decembrie 2015, Comisia nu a publicat decât un document de lucru al serviciilor sale intitulat „Angajament strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, ceea ce reprezintă nu numai un document intern mai puțin important decât o comunicare, dar și o reducere a perioadei sale de acțiune;

4.

salută publicarea de către Comisie a foii sale de parcurs intitulate „Un nou început pentru a rezolva problemele vizând echilibrul dintre viața profesională și viața de familie pentru familiile care muncesc”, un pachet de propuneri legislative și nelegislative, publicat de Comisie în august 2015;

5.

invită statele membre să își asume pe deplin responsabilitatea de a îmbunătăți punerea în aplicare a principiilor egalității de tratament și de șanse între femei și bărbați la nivel național;

6.

deplânge faptul că, la 7 decembrie 2015, Consiliul EPSCO nu a putut conveni asupra unei poziții oficiale privind diferite chestiuni în favoarea egalității de gen, printre care „Directiva privind femeile în consiliile de administrație”, îndelung așteptată de Parlament;

7.

salută abordarea Comisiei, reflectată în documentul de lucru menționat anterior privind angajamentul strategic pentru egalitatea de gen, dar deplânge absența obiectivelor de referință concrete și a unui buget alocat, elemente fără de care progresele înregistrate la nivelul obiectivelor specifice și al indicatorilor nu sunt posibile și nici măsurabile;

8.

invită Comisia să își reanalizeze decizia și să adopte o comunicare privind o nouă Strategie pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor 2016-2020, care să abordeze aspectele legate de egalitatea de gen și care să fie în concordanță cu agenda internațională, și anume cu documentul final al Conferinței Beijing+ 20 din 2015 și cu noul cadru pentru „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE (2016-2020)”(Gender Equality and Women’s Empowerment: Transforming the lives of Girls and Women through EU External Relations);

9.

invită Comisia să coopereze cu Parlamentul și Consiliul și cere un summit al UE pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor, pentru a identifica progresele făcute și pentru a reînnoi angajamentele în cadrul viitorului Consiliul EPSCO din martie 2016;

10.

reamintește că punerea în aplicare a legislației și a instrumentelor de politică ale UE trebuie să respecte principiile subsidiarității și „valorii adăugate”, că nu întotdeauna este nevoie de norme uniforme pentru o funcționare practică și competitivă a pieței interne și că Comisia trebuie să țină seama de sarcina administrativă rezultată în urma propunerilor sale legislative, precum și de diferitele contexte și practici culturale din statele membre;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/38

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Parteneriatul estic, la Ucraina și la Federația Rusă,

—

având în vedere rapoartele elaborate de Misiunea de evaluare a situației drepturilor omului în Crimeea, desfășurată sub coordonarea Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) al OSCE și a Înaltului Comisar al OSCE pentru Minoritățile Naționale (ICMN),

—

având în vedere deciziile Consiliului European (din 21 martie, 27 iunie și 16 iulie 2014) prin care se impun sancțiuni împotriva Federației Ruse ca urmare a anexării ilegale de către aceasta a Crimeei,

—

având în vedere „Raportul privind situația drepturilor omului din Ucraina – 16 august – 15 noiembrie 2015”, elaborat de către Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

—

având în vedere Rezoluția 68/262 a Adunării Generale a ONU din 27 martie 2014 intitulată „Integritatea teritorială a Ucrainei”,

—

având în vedere raportul organizației Freedom House privind „Libertatea în lume în 2016”, care realizează o evaluare a situației libertăților politice și civice din Crimeea, în urma anexării ilegale a acesteia, și apreciază că aceasta este „lipsită de libertate”,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Federația Rusă a anexat în mod ilegal Crimeea și orașul Sevastopol și, prin urmare, a încălcat dreptul internațional, inclusiv Carta ONU, Actul final de la Helsinki, Memorandumul de la Budapesta din 1994 și Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat dintre Ucraina și Federația Rusă din 1997;

B.

întrucât pe durata operațiunii de anexare ilegală a Crimeei de către Federația Rusă, care a avut loc în martie 2014, cetățenii ucraineni, inclusiv tătarii din Crimeea, precum și armata ucraineană au dat dovadă de un curaj și de o loialitate deosebită față de Ucraina și s-au opus în mod pașnic actului beligerant al anexării; întrucât mai multe organizații internaționale și organizații de apărare a drepturilor omului denunță faptul că, de la anexarea ilegală a peninsulei de către Federația Rusă la începutul anului 2014, s-a constatat o reducere severă a nivelului de protecție a drepturilor omului în Crimeea;

C.

întrucât au fost semnalate abuzuri precis direcționate care au vizat membri ai comunității tătare, dintre care majoritatea se opun anexării Crimeei de către Rusia și au boicotat așa-zisul referendum din 16 martie 2014, aceste abuzuri fiind comise în special în contextul punerii în aplicare de către Rusia a unei legislații „antiextremiste” lipsite de claritate și imprecise, menite să îi intimideze sau să îi reducă la tăcere pe critici; întrucât printre aceste abuzuri se numără răpiri, dispariții forțate, acte de violență, tortură și execuții extrajudiciare, în cazul cărora autoritățile aflate de facto la putere nu au reușit să inițieze investigații sau să dispună urmărirea penală a vinovaților;

D.

întrucât mai multor lideri ai tătarilor din Crimeea, printre care Mustafa Dzhemiliev, membru al Radei Supreme a Ucrainei și Refat Chubarov, președintele Adunării tătarilor din Crimeea (Mejlis) li s-a impus interdicția de a intra pe teritoriul Crimeei; întrucât acestora li se permite în prezent să intre pe teritoriul Crimeei, însă cu riscul de a fi arestați; întrucât o instanță din Rusia a emis recent un mandat de arestare pentru Mustafa Dzhemiliev, care a executat, în trecut, o pedeapsă de 15 ani în închisorile sovietice ca urmare a eforturilor pe care l-a depus pentru a le permite conaționalilor săi să se întoarcă în zona din care provin din peninsula Crimeea;

E.

întrucât au fost luate măsuri pentru a restricționa activitatea tuturor comunităților religioase, inclusiv a bisericilor creștine independente de Moscova; întrucât aceste restricții au la bază limitarea drastică a libertății de asociere, exproprierile, refuzul de a prelungi valabilitatea documentelor, precum și perchezițiile periodice efectuate în spațiile pe care aceste organizații religioase au putut să le păstreze;

F.

întrucât persoanele care au refuzat să adopte cetățenia rusă după anexare sunt victime ale discriminării și întâmpină dificultăți grave în toate domeniile vieții politice, sociale și economice;

G.

întrucât Rusia a adoptat măsuri de restricționare a accesului OSCE, al ONU și al Consiliului Europei pe teritoriul Crimeei, aceleași restricții fiind aplicate și în cazul ONG-urilor active în domeniul drepturilor omului și al jurnaliștilor independenți; întrucât blocarea accesului face sarcina de monitorizare a situației drepturilor omului în Crimeea și de raportare cu privire la aceasta foarte dificilă;

H.

întrucât toți membrii comunității de tătari din Crimeea, o populație indigenă din Crimeea, au fost deportați cu forța către alte regiuni ale fostei URSS în 1944 și li s-a interzis să se întoarcă până în 1989; întrucât, la 12 noiembrie 2015, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o rezoluție prin care a recunoscut faptul că deportarea tătarilor din Crimeea în anul 1944 constituie un act de genocid și a stabilit data de 18 mai ca Zi de comemorare,

1.

își reiterează angajamentul ferm față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional și față de alegerea sa liberă și suverană de a urma o traiectorie europeană; reamintește faptul că a condamnat cu fermitate anexarea ilegală de către Rusia a peninsulei Crimeea și reamintește, totodată, angajamentul UE, al statelor sale membre și al comunității internaționale de a pune în aplicare pe deplin politica de nerecunoaștere a anexării ilegale a Crimeei; subliniază, de asemenea, faptul că restabilirea controlului Ucrainei asupra peninsulei reprezintă una dintre condițiile prealabile pentru restabilirea unor relații de cooperare cu Federația Rusă, inclusiv pentru suspendarea sancțiunilor impuse acesteia;

2.

condamnă cu fermitate gravitatea fără precedent a încălcărilor drepturilor omului comise împotriva locuitorilor din Crimeea, în special împotriva tătarilor din Crimeea, care nu respectă normele impuse de așa-zisele autorități locale, îndeosebi cele impuse sub pretextul combaterii extremismului sau al terorismului;

3.

condamnă restricțiile severe impuse libertății de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, inclusiv cu ocazia unor evenimente comemorative tradiționale, precum aniversarea deportării tătarilor din Crimeea de către regimul totalitar al Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stalin sau evenimente culturale ale tătarilor din Crimeea; subliniază că, în conformitate cu dreptul internațional, tătarii, ca populație indigenă din Crimeea, au dreptul de a-și menține și de a-și consolida propriile instituții politice, juridice, economice, sociale și culturale distincte; solicită să se respecte statutul Mejlisului, ca formă de reprezentare legitimă a comunității tătare din Crimeea, precum și să se evite orice formă de hărțuire și persecuție sistematică a membrilor săi; își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile de încălcare a drepturilor de proprietate și a libertăților membrilor acestei comunități, precum și la măsurile de intimidare, la cazurile de încarcerare și de nerespectare a drepturilor civice, politice și culturale ale tătarilor din Crimeea; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la cerințele restrictive impuse organelor de presă și organizațiilor societății civile, prin care acestora li se solicită să se înregistreze din nou;

4.

îndeamnă autoritățile ruse și autoritățile locale de facto să ancheteze în mod efectiv, imparțial și transparent toate cazurile de dispariții, tortură și încălcări ale drepturilor omului imputabile forțelor de poliție și paramilitare active în Peninsula Crimeea din februarie 2014;

5.

reamintește că Federația Rusă, în calitate de putere de ocupație, are responsabilitatea de a garanta siguranța întregii populații și respectarea drepturilor omului, precum și a drepturilor culturale și religioase ale tătarilor autohtoni și ale tuturor celorlalte minorități din Crimeea și de a respecta ordinea juridică în Crimeea;

6.

reamintește că instituțiilor și experților independenți ai OSCE, ONU și Consiliului Europei li s-a refuzat total sau parțial accesul în Peninsula Crimeea, fiind, prin urmare, împiedicați să monitorizeze situația drepturilor omului în pofida mandatelor lor de desfășurare a unor astfel de activități în Crimeea;

7.

invită autoritățile Federației Ruse și autoritățile de facto din Crimeea, care sunt obligate să respecte dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului, să acorde acces neîngrădit în Crimeea instituțiilor internaționale și experților independenți ai OSCE, Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Europei, precum și ONG-urilor din domeniul drepturilor omului sau organelor de presă care doresc să viziteze, să evalueze și să raporteze cu privire la situația din Crimeea; invită Consiliul și SEAE să exercite presiuni asupra Rusiei în această privință; salută decizia Secretarului General al Consiliului Europei de a-l trimite pe reprezentantul său special pentru drepturile omului în Crimeea, dat fiind faptul că aceasta a fost prima vizită în urma anexării de către Rusia și se așteaptă ca vizita să furnizeze o nouă evaluare a situației de la fața locului; așteaptă cu interes constatările sale; subliniază că orice prezență internațională pe teren ar trebui să fie coordonată cu Ucraina;

8.

salută inițiativa ucraineană de înființare a unui mecanism internațional de negociere pentru restabilirea suveranității Ucrainei asupra Crimeii în cadrul formatului „Geneva plus”, care ar trebui să prevadă implicarea directă a UE; invită Rusia să lanseze negocieri cu Ucraina și alte părți pentru de-ocuparea Crimeii, să suspende embargourile în domeniul schimburilor comerciale și al energiei și să ridice starea de urgență în Crimeea;

9.

regretă piedicile cu care se confruntă liderii tătarilor ce revin în Crimeea și urmărirea lor penală, precum și presiunile crescânde și inacceptabile exercitate asupra altor membri ai Consiliului reprezentanților comunității tătare (Mejlis); deplânge, de asemenea, închiderea nejustificată a organului de presă ATR, care are o audiență semnificativă în cadrul comunității tătare din Crimeea; solicită Comisiei Europene să furnizeze asistența financiară necesară pentru a asigura funcționarea acestui organ de presă și a altora aflate în exil în Ucraina; consideră că închiderea unor școli și clase ale tătarilor din Crimeea, precum și restricțiile privind utilizarea limbii reprezintă o limitare gravă a drepturilor fundamentale ale membrilor comunității, la fel ca faptul că limba ucraineană a fost eliminată din sfera publică;

10.

solicită protejarea mediului multicultural din Crimeea și respectarea deplină a limbilor ucraineană și tătară, precum și a altor limbi minoritare și culturi distinctive;

11.

regretă măsurile administrației de facto de împiedicare a bunei funcționări a Consiliului reprezentanților comunității tătare din Crimeea (Mejlis), cel mai înalt organ executiv și reprezentativ al tătarilor din Crimeea, cum ar fi închiderea sediului său și confiscarea unora dintre proprietățile sale, precum și alte acte de intimidare;

12.

condamnă actele periodice de reprimare a mass-mediei și jurnaliștilor independenți, precum și a militanților societății civile din Crimeea; deplânge acordarea forțată de pașapoarte rusești cetățenilor ucraineni din Crimeea de către Federația Rusă; condamnă, de asemenea, practica autorităților de facto de a impune cetățenia rusă locuitorilor din Crimeea;

13.

își reiterează sprijinul față de decizia UE de a interzice importurile care provin din Crimeea, cu excepția cazului în care acestea sunt însoțite de un certificat de origine din partea autorităților ucrainene, precum și față de măsurile de restricționare a exportului anumitor produse și tehnologii, a investițiilor, a schimburilor comerciale și a serviciilor în Crimeea; invită Consiliul să aplice în continuare aceste sancțiuni până la reintegrarea deplină a Crimeii în ordinea juridică a Ucrainei;

14.

solicită Federației Ruse să ancheteze toate cazurile de torturare a deținuților reținuți în mod ilegal în Crimeea, să elibereze deținuți cum ar fi Oleg Sențov și Oleksandr Kolcenko, precum și Ahtem Cigoz, vicepreședintele Mejlis, Mustafa Deghermengi și Ali Asanov, care au fost arestați în Crimeea pentru proteste pașnice împotriva ocupației, și să garanteze întoarcerea lor în condiții de siguranță în Ucraina; îndeamnă Federația Rusă să pună capăt urmăririi penale motivate politic a disidenților și a militanților civici; condamnă transferarea lor ulterioară în Rusia și acordarea forțată a cetățeniei ruse;

15.

condamnă militarizarea Peninsulei Crimeea, care are un impact negativ semnificativ asupra vieții economice și sociale, precum și amenințările Rusiei de a desfășura arme nucleare în Crimeea, ceea ce reprezintă o amenințare semnificativă la adresa securității regionale, europene și mondiale; își reiterează apelul la retragerea tuturor forțelor ruse din Crimeea și din estul Ucrainei;

16.

subliniază că cooperarea economică, precum și furnizarea de bunuri și servicii între Ucraina și Peninsula Crimeea, ocupată temporar, ar trebui să se desfășoare în cadrul juridic al Ucrainei și să fie respectate de toate părțile, evitând astfel orice consecință negativă pentru locuitorii Crimeii; în caz de nerespectare a unui asemenea comportament, invită autoritățile să investigheze astfel de încălcări și să le pună capăt;

17.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația persoanelor LGBTI din Crimeea, care s-a înrăutățit semnificativ în urma anexării ruse, precum și la acțiunile represive și amenințările autorităților de facto și ale grupărilor paramilitare;

18.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție VP/ÎR, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Ucrainei, Consiliului Europei, OSCE, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, precum și Consiliului reprezentanților comunității tătare din Crimeea (Mejlis).

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/42

—

având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Bahrain, îndeosebi Rezoluția din 9 iulie 2015 referitoare la Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab (1),

—

având în vedere Comisia independentă de anchetă din Bahrain (CIAB) înființată prin decret regal pentru a investiga și informa cu privire la evenimentele care au avut loc în Bahrain în februarie 2011 și cu privire la consecințele acestora, care și-a publicat raportul în noiembrie 2011,

—

având în vedere prezentarea de către președintele Institutului Național pentru Drepturile Omului (NIHR), dr. Abdulaziz Abul, la 27 ianuarie 2016, a celui de Al doilea raport anual pe 2014 în fața ministrului de Interne, Lt. Gen. Shaikh Rashid bin Abdullah Al-Khalifa,

—

având în vedere Declarația comună referitoare la Bahrain prezentată de 33 de state în cadrul celei de a 30-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 14 septembrie 2015,

—

având în vedere Declarația comună referitoare la Bahrain prezentată la 16 iulie 2015 de raportorul special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului, de raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertate de opinie și de exprimare și de raportorul special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere,

—

având în vedere raportul din noiembrie 2011 al Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain (CIAB),

—

având în vedere apelul la eliberarea imediată a prizonierului de conștiință dr. Abduljalil al-Singace, aflat în greva foamei,

—

având în vedere decizia Consiliului ministerial al Ligii Arabe, care s-a reunit la 1 septembrie 2013 la Cairo, de înființare a unui tribunal pan-arab pentru drepturile omului în capitala Bahrainului, Manama,

—

având în vedere Acordul de cooperare din 1988 dintre Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG),

—

având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, revizuite la 12 aprilie 2013,

—

având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

—

având în vedere Rezoluția 68/178 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Rezoluția 25/7 a Consiliului ONU pentru drepturile omului referitoare la protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul combaterii terorismului,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Bahrainul este un partener-cheie al Uniunii Europene în regiunea Golfului Persic, inclusiv în domeniul relațiilor politice și economice, al energiei și securității; întrucât este în interesul ambelor părți să continue aprofundarea acestui parteneriat, pentru a reacționa mai bine la provocările viitoare;

B.

întrucât, de la începutul revoltelor din 2011, autoritățile din Bahrain au intensificat măsurile represive pe baza unor acuzații de terorism formulate împotriva protestatarilor pașnici, recurgând inclusiv la pedeapsa cu moartea; întrucât instanțele din Bahrain au dispus șapte noi pedepse cu moartea în cursul anului 2015;

C.

întrucât, la 18 februarie 2014, Mohammed Ramadan, un agent de pază angajat al aeroportului, în vârstă de 32 de ani, a fost arestat de autoritățile din Bahrain sub acuzația că ar fi participat – alături de Hussain Ali Moosa, care fusese arestat anterior – la un atac cu bombă care a avut loc în Al Dair la 14 februarie 2014 și în cursul căruia un ofițer de securitate și-a pierdut viața, iar alți câțiva ofițeri au fost răniți;

D.

întrucât se pare că Mohammed Ramadan ar fi fost arestat fără mandat și întrucât ambii deținuți afirmă că au fost bătuți violent și torturați până au fost de acord să își mărturisească faptele, dar și-au retras ulterior declarațiile în fața procurorului; întrucât mărturisirile, care se pare că ar fi fost obținute sub tortură, au constituit principala proba în procesele intentate lui Mohammed Ramadan și lui Hussain Ali Moosa;

E.

întrucât, la 29 decembrie 2014, un tribunal penal din Bahrain i-a condamnat la moarte pe Mohammed Ramadan și pe Hussain Ali Moosa; întrucât aceștia au fost condamnați alături de alți zece inculpați, dintre care nouă au primit o pedeapsă de șase ani de închisoare, iar cel de al zecelea a primit pedeapsa de închisoare pe viață; întrucât legislația antiteroristă din Bahrain a fost folosită ca justificare pentru pedeapsa cu moartea;

F.

întrucât Curtea de Casație, cea mai înaltă instanță de apel din Bahrain, a menținut, la 16 noiembrie 2015, pedepsele cu moartea dispuse împotriva lui Mohammed Ramadan și Hussain Ali Moosa, în pofida faptului că cei doi și-au retras declarațiile și au afirmat din nou că au mărturisit sub tortură; întrucât instanțele din Bahrain nu le-au luat în considerare afirmațiile și nici măcar nu au demarat o anchetă;

G.

întrucât Mohammed Ramadan este doar unul din cei zece inculpați condamnați la moarte în Bahrain și primul care a primit această sentință începând din 2011; întrucât Mohammed Ramadan se numără printre primele persoane care și-au epuizat toate căile legale de atac și care riscă o execuție iminentă; întrucât nu există informații privind o eventuală anchetă care să fi avut loc în legătură cu acuzațiile de tortură în cazul lui Mohammed Ramadan;

H.

întrucât, la 14 august 2014, cinci experți ai ONU pentru drepturile omului și-au exprimat preocuparea în fața guvernului din Bahrain în legătură cu acuzațiile de arestări arbitrare, reținere și tortură în cazul a nouă cetățeni din Bahrain, inclusiv al lui Mohammed Ramadan, și cu condamnarea lor ulterioară în urma unor procese care nu au îndeplinit standardele internaționale privind un proces echitabil și respectarea garanțiilor procedurale;

I.

întrucât mai multe ONG-uri din domeniul drepturilor omului au adunat informații privind procese neechitabile, utilizarea torturii și pedepsele cu moartea la care recurge Bahrainul, încălcând diverse convenții internaționale, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Bahrainul a aderat în 2006;

J.

întrucât Comisia independentă de anchetă din Bahrain (CIAB), înființată în Regatul Bahrain la 29 iunie 2011 prin decretul regal nr. 28 pentru a investiga și informa cu privire la evenimentele care au avut loc în Bahrein în februarie 2011, a făcut o serie de recomandări cu privire la drepturile omului și la reformele politice;

K.

întrucât printre cele 26 de recomandări ale CIAB s-a numărat și comutarea tuturor pedepselor cu moartea dispuse pentru actele comise în urma evenimentelor din februarie-martie 2011; întrucât aceasta a fost una dintre cele două recomandări cărora li s-a dat integral curs, ceea ce a reprezentat un pas înainte înspre abolirea pedepsei cu moartea;

L.

întrucât aceste recomandări au determinat guvernul din Bahrain să înființeze, începând din 2012, trei organisme – Biroul Ombudsmanului în cadrul Ministerului de Interne, o Unitate Specială de Investigații (SIU) în cadrul biroului procurorului general și Comisia pentru drepturile deținuților și persoanelor reținute (PDRC) – care au primit mandatul colectiv de a pune capăt torturii în centrele de interogare și de detenție;

M.

întrucât numeroase acțiuni recente ale autorităților din Bahrain continuă să încalce și să limiteze drepturile și libertățile unor segmente ale populației, în special dreptul persoanelor de a protesta pașnic, libertatea de exprimare și libertatea digitală; întrucât activiștii pentru drepturile omului sunt în mod permanent și sistematic ținte ale intimidării și ale măsurilor de detenție;

N.

întrucât, potrivit unor rapoarte, în Bahrain sunt în continuare deținuți un număr considerabil de prizonieri de conștiință;

O.

întrucât există informații potrivit cărora forțele de securitate din Bahrain ar continua să tortureze deținuții,

1.

își exprimă preocuparea și dezamăgirea față de faptul că Bahrainul a revenit la practica pedepsei cu moartea; solicită reintroducerea moratoriului privind pedeapsa cu moartea ca prim pas înspre abolirea acesteia; invită guvernul din Bahrain și în special pe Maiestatea Sa Hamad bin Isa Al Khalifa să îi acorde lui Mohammed Ramadan o amnistie regală sau să îi comute sentința;

2.

condamnă cu fermitate utilizarea în continuare de către forțele de securitate a torturii și a altor tratamente sau pedepse crude și degradante împotriva deținuților; este extrem de îngrijorat în privința integrității fizice și psihice a acestora;

3.

își exprimă preocuparea față de utilizarea în Bahrain a legilor antiteroriste pentru a pedepsi credințe și convingeri politice și a-i împiedica pe cetățeni să desfășoare activități politice;

4.

subliniază obligația de a proteja apărătorii drepturilor omului și de a li se permite să își desfășoare activitatea fără piedici, intimidare și hărțuire;

5.

ia act de eforturile continue depuse de guvernul din Bahrein pentru a reforma codul penal și procedurile judiciare și încurajează continuarea acestui proces; îndeamnă guvernul din Bahrain să respecte standardele internaționale privind dreptul la un proces echitabil și respectarea garanțiilor procedurale și să se conformeze standardelor internaționale minime conform dispozițiilor de la articolele 9 și 14 din PIDCP;

6.

invită autoritățile competente să realizeze o anchetă promptă și imparțială cu privire la toate acuzațiile de tortură, să îi aducă în fața justiției pe autorii presupuși ai actelor de tortură și să respingă toate condamnările dispuse pe baza unor mărturii obținute prin tortură;

7.

reamintește autorităților din Bahrain că articolul 15 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante interzice utilizarea ca probă în cadrul procedurilor judiciare a oricărei declarații făcute ca urmare a torturii; solicită ratificarea imediată a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și a celui de Al doilea protocol opțional la PIDCP care vizează abolirea pedepsei cu moartea;

8.

invită guvernul din Bahrain să transmită raportorului special al ONU pentru tortură o invitație deschisă și valabilă imediat de a efectua o vizită în această țară și să îi permită accesul nerestricționat la deținuți și la toate locurile de detenție;

9.

ia act de recomandările Ombudsmanului, ale PDRC și ale NIHR, în special privind drepturile deținuților și condițiile de detenție ale acestora, inclusiv în ceea ce privește presupusele cazuri de rele tratamente și tortură; invită, cu toate acestea, guvernul din Bahrain să asigure independența Biroului Ombudsmanului și a PDRC și să garanteze independența Unității Speciale de Investigații din cadrul biroului procurorului general;

10.

subliniază importanța sprijinului acordat Bahrainului, în special în ceea ce privește sistemul său judiciar, pentru a asigura respectarea standardelor internaționale privind drepturile omului; încurajează ferm înființarea unui grup de lucru UE-Bahrain pentru drepturile omului;

11.

invită autoritățile din Bahrain să ridice interdicția arbitrară de călătorie dispusă împotriva lui Nabeel Rajab și să renunțe la toate acuzațiile legate de libertatea de exprimare aflate pe rol împotriva lui;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Regatului Bahrein, precum și membrilor Consiliul de Cooperare al Golfului.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/46

—

având în vedere rezoluție sale anterioare referitoare la situația din China, în special Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și China (1) și Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (2),

—

având în vedere declarația din 7 ianuarie 2016 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) cu privire la dispariția unor persoane care au legătură cu editura Mighty Current din Hong Kong,

—

având în vedere declarația SEAE din 29 ianuarie 2016 cu privire la preocupările exprimate de UE față de situația drepturilor omului în China,

—

având în vedere Raportul anual al Comisiei pe 2014 cu privire la Regiunea administrativă specială Hong Kong, publicat în aprilie 2015,

—

având în vedere stabilirea relațiilor diplomatice dintre UE și China începând cu 6 mai 1975,

—

având în vedere Parteneriatul strategic dintre UE și China inițiat în 2003,

—

având în vedere Agenda strategică 2020 de cooperare între UE și China adoptată la 21 noiembrie 2013,

—

având în vedere negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare, care au fost suspendate,

—

având în vedere adoptarea de către Comitetul permanent al Congresului Național Popular Chinez, la 1 iulie 2015, a unei noi legi privind securitatea națională și publicarea, la 5 mai 2015, a celui de-al doilea proiect al unei noi legi privind administrarea ONG-urilor străine,

—

având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de-a 34-a rundă organizată la Beijing la 30 noiembrie și 1 decembrie 2015,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere observațiile de încheiere ale Comitetului ONU pentru Drepturile Omului din cel de-al treilea raport periodic privind Hong Kongul, China, adoptat de Comitet în cadrul celei de-a 107-a sesiuni a Comitetului (11-28 martie 2013),

—

având în vedere observațiile de încheiere ale Comitetului ONU pentru Combaterea Torturii din cel de-al cincilea raport periodic privind China adoptat în cadrul ședințelor sale 1391 și 1392, organizate la 2 și 3 decembrie 2015,

—

având în vedere Legea fundamentală a Regiunii administrative speciale Hong Kong a Republicii Populare Chineze (denumită în continuare „Legea fundamentală”), în special articolele referitoare la libertățile individuale și la libertatea presei, precum și Legea din Hong Kong privind drepturile,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în ultimele patru luni, au dispărut în împrejurări misterioase cinci librari (Lui Bo, Gui Minhai, Zhang Zhiping, Lin Rongji și Lee Po), patru dintre aceștia fiind locuitori ai Hong Kongului, iar unul nefiind locuitor al acestei regiuni, care aveau legături cu editura Mighty Current și cu librăria acesteia și care comercializau lucrări literare ce erau critice la adresa autorităților din Beijing; întrucât doi dintre aceștia sunt cetățeni ai UE – Gui Minhai, cetățean suedez, și Lee Po, cetățean britanic; întrucât în ianuarie 2016 s-a confirmat faptul că ambii cetățeni ai UE se află în China continentală și întrucât se bănuiește că și ceilalți trei se află tot acolo; întrucât Lee Po s-a întâlnit cu soția sa la 23 ianuarie 2016 într-un loc din China continentală ținut secret; întrucât lipsa prelungită de informații cu privire la starea lor și la locul în care se află trezește îngrijorări foarte puternice;

B.

întrucât presa a difuzat acuzații convingătoare, iar mai mulți legiuitori, organizații ale drepturilor omului și numeroși cetățeni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că cei cinci librari au fost răpiți de autoritățile Chinei continentale; întrucât, îndeosebi, Lee Po a fost răpit din Hong Kong, iar Gui Minhai a dispărut din locuința sa din Thailanda;

C.

întrucât la 10 ianuarie 2016 mii de protestatari au ieșit în străzile din Hong Kong, cerând autorităților municipale să întreprindă măsuri pentru a elucida dispariția celor cinci librari; întrucât aceste dispariții vin în urma unei serii de atacuri violente din 2013 și 2014 împotriva unor jurnaliști din Hong Kong care erau critici la adresa Beijingului;

D.

întrucât Hong Kongul susține și protejează libertatea de exprimare și de publicare; întrucât în Hong Kong este legală orice publicare de materiale critice la adresa autorităților chineze, deși astfel de publicații sunt interzise în China continentală; deși principiul „o țară, două sisteme” garantează autonomia Hong Kongului față de Beijing în ceea ce privește libertățile consacrate la articolul 27 din Legea fundamentală;

E.

întrucât au fost publicate dezvăluiri cu privire la faptul că 14 editori și 21 de ediții din Hong Kong erau vizați în cuprinsul unui document intern al Partidului Comunist din aprilie 2015, fiind divulgată o strategie de „exterminare” a cărților interzise la sursele lor din Hong Kong și Macao; întrucât frica de represalii a determinat unii librari din Hong Kong să scoată de pe rafturi cărțile critice la adresa Chinei;

F.

întrucât guvernul din China continentală limitează strict și penalizează libertatea de exprimare, în special prin intermediul cenzurii; întrucât „Marele Firewall” de protecție a internetului în China permite guvernului să cenzureze orice informație inacceptabilă din punct de vedere politic; întrucât China menține măsuri stricte pentru limitarea libertății de exprimare, iar popularitatea de care se bucură în rândul cititorilor din China continentală cărțile critice la adresa Chinei este considerată drept o amenințare pentru stabilitatea socială;

G.

întrucât la 17 ianuarie 2016 Gui Minhai a difuzat o declarație de presă în China continentală, în care susținea că s-a deplasat de bună voie în China continentală și recunoștea, aparent în contextul unei mărturisiri forțate, că fusese condamnat anterior pentru condus în stare de ebrietate;

H.

întrucât atât autoritățile suedeze, cât și cele britanice au solicitat sprijinul deplin al autorităților chineze pentru protecția drepturilor celor doi cetățeni ai lor, precum și ale celorlalte persoane „dispărute”;

I.

întrucât Comitetul contra torturii al ONU și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la relatările constante din partea unor diferite surse în legătură cu o practică încă întâlnită de ținere în detenție ilegală în locuri de detenție nerecunoscute și neoficiale, așa-numite „închisori negre”; întrucât acesta și-a exprimat, de asemenea, profunda îngrijorare cu privire la relatări constante ce indică faptul că practica torturii și a aplicării de rele tratamente este în continuare adânc înrădăcinată în sistemul de justiție penală, care se bazează în mod exagerat pe mărturii ca bază a condamnărilor;

J.

întrucât China a acceptat oficial caracterul universal al drepturilor omului, iar în ultimele trei decenii a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând o serie de tratate în materie de drepturi ale omului și aderând astfel la sistemul juridic și instituțional internațional al drepturilor omului;

K.

întrucât articolul 27 din Legea fundamentală, adevărata constituție a Hong Kong-ului, garantează „libertatea de exprimare, libertatea presei și de publicare, libertatea de asociere, de adunare, de procesiune și de demonstrație”; întrucât Legea fundamentală, negociată între China și Regatul Unit, garantează aceste drepturi pentru o perioadă de 50 de ani care se termină în 2047;

L.

întrucât, în cadrul celui de al 17-lea summit UE-China, din 29 iunie 2015, relațiile bilaterale au atins un nivel nou, superior, și întrucât, în cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE își asumă angajamentul de a pune drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici;

M.

întrucât UE și China au purtat dialoguri pe tema drepturilor omului din 1995 și întrucât ambele părți consideră drepturile omului o parte importantă a relațiilor lor bilaterale;

N.

întrucât, conform celui de-al 21-lea raport anual (iulie 2014) al Asociației Jurnaliștilor din Hong Kong, anul 2014 a fost anul cel mai sumbru pentru libertatea presei din Hong Kong într-o perioadă de mai multe decenii; întrucât o serie de jurnaliști au fost atacați fizic sau concediați, în timp ce alți jurnaliști care au exprimat opinii critice au fost mutați în locuri mai puțin importante,

1.

își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de informații despre locul unde se află cei cinci vânzători de cărți dați dispăruți și despre starea acestora; solicită să se publice imediat informații detaliate cu privire la locul unde se află Lee Po și Gui Minhai și la starea acestora și eliberarea lor imediată în condiții de siguranță și să li se acorde dreptul de a comunica; solicită eliberarea imediată a tuturor celorlalte persoane arestate în mod arbitrar pentru că își exercitau dreptul de exprimare și de publicare în Hong Kong, inclusiv a celorlalți trei vânzători de cărți;

2.

invită guvernul chinez să prezinte fără întârziere orice informație legată de vânzătorii de cărți dați dispăruți și să demareze imediat un dialog și o comunicare incluzivă și transparentă în această privință între autoritățile continentale și cele din Hong Kong; ia act, ca o evoluție pozitivă, de comunicarea din partea lui Lee PO și de faptul că acesta s-a reunit cu soția sa;

3.

invită autoritățile competente din China, Hong Kong și Tailanda să investigheze și să clarifice circumstanțele acestor dispariții, conform statului de drept, și să sprijine, cât se poate de mult, aducerea acasă în condiții de siguranță a editorilor;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la relatările conform cărora o serie de agenții de aplicare a legii din China continentală desfășoară activități în Hong Kong; amintește că în situația în care o serie agenții de aplicare a legii din China continentală desfășoară activități în Hong Kong aceasta ar fi o încălcare a Legii fundamentale; consideră că într-o astfel de situație nu s-ar respecta principiul „o țară, două sisteme”; invită China să respecte garanțiile de autonomie acordate Hong Kong-ului în Legea fundamentală;

5.

condamnă cu tărie toate cazurile de încălcare a drepturilor omului, în special arestările arbitrare, predările ilegale, mărturiile obținute forțat, ținerea ilegală în detenție, custodia incommunicado și încălcarea libertăților de publicare și de exprimare; amintește că trebuie să fie asigurată independența editorilor de cărți, a jurnaliștilor și a bloggerilor; solicită să se termine imediat actele de încălcare a drepturilor omului și de intimidare politică;

6.

condamnă restricționarea și incriminarea libertății de exprimare și deplânge înăsprirea restricțiilor privind libertatea de exprimare; invită guvernul chinez să înceteze suprimarea fluxului liber de informații, inclusiv prin restricționarea utilizării internetului;

7.

își exprimă îngrijorarea legată de adoptarea iminentă a proiectului de lege privind reglementarea ONG-urilor străine, având în vedere că acesta ar urma să reducă puternic, în forma sa actuală, activitățile societății civile chineze și să restricționeze grav libertatea de asociere și de exprimare în această țară, inclusiv prin interzicerea finanțării oricărei persoane sau organizații chineze de către ONG-urile străine care nu sunt înregistrate la Ministerul chinez al securității publice și la departamentele de securitate publică din provincii și prin interdicția aplicată grupurilor chineze de a desfășura „activități” în numele sau cu aprobarea ONG-urilor străine neînregistrate, inclusiv cele cu sediul în Hong Kong și Macao; invită autoritățile chineze să revizuiască puternic acest proiect de lege pentru a-l alinia la standardele internaționale privind drepturile omului, inclusiv la angajamentele asumate de Republica Populară Chineză la nivel internațional;

8.

își exprimă preocuparea cu privire la noul proiect de lege privind securitatea cibernetică, care ar consolida și ar instituționaliza și mai mult practicile de cenzură și monitorizare a spațiului cibernetic, precum și la legea adoptată cu privire la securitatea națională și la proiectul de lege privind combaterea terorismului; ia act de temerile avocaților reformatori și ai apărătorilor drepturilor civile din China conform cărora aceste legi vor restricționa și mai mult libertatea de exprimare, iar autocenzura va crește;

9.

consideră că actualele relații puternice dintre UE și China trebuie să constituie o platformă eficientă pentru desfășurarea unui dialog matur, substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc;

10.

subliniază angajamentul Uniunii Europene de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, precum și șefului executivului și adunării parlamentare a Regiunii Administrative Speciale Hong Kong.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/50

—

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

—

având în vedere Decizia 2008/213/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul european cu Serbia și de abrogare a Deciziei 2006/56/CE (1),

—

având în vedere avizul Comisiei din 12 octombrie 2011 referitor la cererea Serbiei de aderare la Uniunea Europeană (SEC(2011)1208),

—

având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013,

—

având în vedere Rezoluția 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție (CIJ) din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția A/RES/64/298 din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU care a luat act de conținutul avizului și a salutat disponibilitatea UE de a facilita dialogul dintre Serbia și Kosovo,

—

având în vedere declarația și recomandările celei de a patra reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Serbia din 7-8 octombrie 2015,

—

având în vedere rezultatul Conferinței la nivel înalt privind ruta est-mediteraneană și a Balcanilor de Vest care a avut loc la 8 octombrie 2015 la Luxemburg,

—

având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne privind măsurile de gestionare a crizei refugiaților și a migrației, adoptate la 9 noiembrie 2015, și concluziile Consiliului Afaceri Externe privind migrația din 12 octombrie 2015,

—

având în vedere planul în 17 puncte convenit la reuniunea privind ruta migrației din Balcanii de Vest care a avut loc la 25 octombrie 2015 și la care au participat liderii statelor membre ale UE și liderii țărilor care nu sunt membre ale UE, vizate de afluxul de refugiați și de migranți,

—

având în vedere Raportul Comisiei pe 2015 privind progresele înregistrate de Serbia din 10 noiembrie 2015 (SWD(2015)0211),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Raportul pe 2014 privind progresele înregistrate de Serbia (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a romilor – sentimentele antițigani în Europa și recunoașterea de către UE a zilei comemorative a genocidului împotriva romilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (3),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 15 decembrie 2015 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,

—

având în vedere activitatea lui David McAllister în calitate de raportor privind Serbia al Comisiei pentru afaceri externe,

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Consiliul European din 28 iunie 2013 a hotărât să deschidă negocierile de aderare cu Serbia; întrucât prima conferință interguvernamentală (CIG) a avut loc la 21 ianuarie 2014; întrucât procesul de examinare analitică a fost finalizat în martie 2015; întrucât Serbia și-a constituit echipa completă de negociatori în septembrie 2015;

B.

întrucât, în Raportul său pe 2015 privind Serbia, Comisia prezintă progresele înregistrate de Serbia în procesul de integrare europeană, evaluând eforturile depuse de această țară în vederea respectării criteriilor de la Copenhaga și a condițiilor procesului de stabilizare și de asociere; întrucât Comisia a aplicat o nouă abordare în materie de informare, care oferă țărilor în cauză îndrumări mult mai clare cu privire la chestiunile asupra cărora trebuie să se concentreze;

C.

întrucât Serbia, ca orice altă țară care aspiră să devină membră a UE, trebuie evaluată în funcție de propriile merite în ceea ce privește îndeplinirea, implementarea și respectarea aceluiași set de criterii și întrucât devotamentul țărilor în cauză față de reformele necesare și calitatea acestora determină calendarul aderării;

D.

întrucât Serbia a adoptat măsuri importante în direcția normalizării relațiilor cu Kosovo, care au avut ca rezultat primul Acord cu privire la principiile aplicabile normalizării relațiilor, din 19 aprilie 2013; întrucât la 25 august 2015 au fost încheiate patru acorduri importante; întrucât negocierile pentru aderarea Serbiei și procesul de normalizare a relațiilor cu Kosovo trebuie să progreseze în paralel, în conformitate cu cadrul de negociere; întrucât este necesar să se depună în continuare eforturi pentru a stabili definitiv relații de pace; întrucât este extrem de important ca toate acordurile să fie puse pe deplin în aplicare de ambele părți;

E.

întrucât, în iulie 2015, Serbia a devenit cel de al 33-lea stat participant la mecanismul de protecție civilă al UE;

F.

întrucât UE a subliniat necesitatea consolidării guvernanței economice, a statului de drept și a capacităților administrației publice în toate țările din Balcanii de Vest;

G.

întrucât, pentru UE, statul de drept constituie un element central în cadrul politicii de extindere;

H.

întrucât, în ianuarie 2015, Serbia a asumat președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE),

1.

salută deschiderea negocierilor și deschiderea Capitolelor 32 (Control financiar) și 35 (Alte aspecte – Punctul 1: Procesul de normalizare a relațiilor cu Kosovo) în cadrul Conferinței interguvernamentale organizate la Bruxelles în 14 decembrie 2015; salută angajamentul susținut al Serbiei față de procesul de integrare europeană; invită Serbia să promoveze în mod activ această decizie strategică în rândul opiniei publice din Serbia; ia act cu satisfacție de faptul că Serbia a inițiat un program ambițios de reformă; invită Serbia să abordeze în mod decisiv și direct reformele sistemice și socioeconomice; îndeamnă Serbia ca, la punerea în practică a reformelor, să acorde o atenție deosebită tinerilor;

2.

salută pregătirile Serbiei pentru începerea efectivă a negocierilor de aderare odată cu încheierea procesului de examinare analitică, precum și pregătirea unor planuri de acțiune cuprinzătoare pentru Capitolele 23 (Sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (Justiție, libertate și securitate); își exprimă speranța că aceste capitole pot fi deschise la începutul anului 2016; subliniază că negocierile aprofundate cu privire la Capitolele 23 și 24 sunt esențiale pentru abordarea reformelor care trebuie întreprinse și puse în aplicare în domenii precum sistemul judiciar și drepturile fundamentale și justiție, libertate și securitate; reamintește faptul că progresele în aceste domenii trebuie să se realizeze în paralel cu evoluția negocierilor în general; subliniază că negocierea Capitolului 35 este deosebit de importantă pentru progresul Serbiei pe calea integrării europene; în acest sens, consideră că normalizarea deplină a relațiilor dintre Serbia și Kosovo este o condiție importantă pentru aderarea Serbiei la UE;

3.

subliniază că o implementare riguroasă a legislației și a politicilor rămâne un indicator principal al unui proces de integrare reușit; încurajează liderii politici sârbi să continue reformele necesare pentru alinierea la standardele UE; invită Serbia să îmbunătățească planificarea, coordonarea și monitorizarea implementării noii legislații și a noilor politici;

4.

salută progresele înregistrate de Serbia în ceea ce privește mediul de afaceri, reducerea deficitului bugetar și piața forței de muncă, inclusiv în ceea ce privește legislația muncii și politica ocupării forței de muncă; încurajează autoritățile sârbe să amelioreze în continuare climatul de investiții pe teritoriul Serbiei și să reducă disparitățile economice și sociale dintre regiunile acesteia, să asigure protecția investițiilor străine și să soluționeze litigiile de lungă durată privind investițiile și, deși recunoaște progresele înregistrate în restructurarea întreprinderilor publice, subliniază că este important să se realizeze și în continuare progrese semnificative și să se asigure transparența procesului de privatizare; subliniază că este necesar ca Serbia să își alinieze la acquis legislația în materie de ajutoare de stat;

5.

salută progresele realizate în domeniul reformelor economice, care au ameliorat situația bugetară a Serbiei, și invită Comisia să sprijine în continuare guvernul în planurile sale de a realiza reforme suplimentare, în special în abordarea dezechilibrelor fiscale și a reformelor în principalele sectoare economice;

6.

felicită Serbia pentru abordarea sa constructivă în ceea ce privește criza migrației; observă, cu toate acestea, că ar trebui încurajată o abordare constructivă cu țările învecinate; observă că Serbia este un partener esențial și util pentru UE în sfera Balcanilor și de aceea este indispensabil ca UE să asigure resurse și o asistență financiară adecvată; ia act cu satisfacție de eforturile considerabile depuse de Serbia pentru a asigura că resortisanții țărilor terțe primesc adăpost și provizii umanitare cu sprijin internațional și din partea UE; invită Serbia să își mărească cu rapiditate capacitățile de primire; constată că sunt necesare reforme cuprinzătoare pentru raționalizarea întregului sistem de azil și pentru alinierea acestuia la acquis-ul UE și la standardele internaționale; constată că Serbia a luat măsuri suplimentare pentru a rezolva problema cererilor de azil neîntemeiate depuse de resortisanții Serbiei în statele membre ale UE și în țările asociate spațiului Schengen; invită Serbia să contribuie la scăderea în continuare a numărului cererilor neîntemeiate; subliniază că resursele și capacitatea care să permită reintegrarea persoanelor repatriate rămân limitate;

7.

invită Serbia să depună eforturi mai mari și să își alinieze treptat politica externă și de securitate la cea a UE, inclusiv politica privind Rusia; în acest context, consideră regretabilă desfășurarea unor exerciții militare comune Serbia-Rusia; salută participarea activă a Serbiei la operațiunile internaționale de menținere a păcii;

8.

subliniază importanța fundamentală a principiilor statului de drept; subliniază importanța fundamentală a unui sistem judiciar independent; constată că, deși s-au înregistrat unele progrese în domeniul sistemului judiciar, în special în ceea ce privește adoptarea unor norme de evaluare a judecătorilor și procurorilor, amestecul politic rămâne la un nivel ridicat; observă că organismele judiciare profesionale solicită să li se pună la dispoziție resursele adecvate; invită autoritățile să pună în aplicare strategia națională de reformă a sistemului judiciar, astfel cum este prevăzut în planul de acțiune privind Capitolul 23, și să asigure independența justiției și absența oricărei influențe politice în activitatea judecătorilor și a procurorilor; invită guvernul să adopte o nouă lege privind asistența judiciară gratuită și să introducă modificări legislative pentru a asigura calitatea și consecvența în practica judiciară și în învățământul din domeniul judiciar; își exprimă preocuparea cu privire la acumularea continuă de cauze pendinte, în pofida programului de reducere adoptat de Curtea Supremă de Casație în această privință, și îndeamnă Serbia să adopte măsuri suplimentare pentru a spori încrederea în sistemul judiciar;

9.

reamintește guvernului sârb să pună în aplicare Legea privind reabilitarea de manieră integrală și nediscriminatorie; sugerează guvernului sârb să aducă modificări suplimentare Legii privind retrocedările, pentru a înlătura toate obstacolele procedurale și impedimentele legale în ceea ce privește retrocedările în natură;

10.

observă că în regiune sunt larg răspândite corupția și crima organizată, acestea reprezentând totodată un obstacol în calea dezvoltării democratice, sociale și economice a Serbiei; constată că s-au înregistrat unele progrese în combaterea corupției, care rămâne în continuare un motiv de îngrijorare în Serbia, prin continuarea punerii în aplicare a legislației și adoptarea legii privind protecția denunțătorilor; subliniază necesitatea de a obține rezultate în ceea ce privește anchetele și condamnările finale pentru corupție, inclusiv corupția la nivel înalt, și necesitatea de a coordona și monitoriza implementarea deplină a strategiei de combatere a corupției, astfel cum este prevăzut în planul de acțiune pentru Capitolul 23 în toate instituțiile-cheie; invită autoritățile să se asigure că Agenția anticorupție și Consiliul anticorupție sunt în măsură să își îndeplinească mandatul în întregime și în mod eficient și că instituțiile statului dau curs recomandărilor acestora; consideră că o strategie regională și o cooperare consolidată între toate țările din regiune sunt esențiale pentru soluționarea mai eficace a acestor probleme; invită instituțiile academice, împreună cu autoritățile statului și cu funcționarii publici, să adopte reglementări în acest domeniu în scopul de a investiga cazurile de plagiat și a preveni viitoare astfel de cazuri;

11.

invită autoritățile sârbe să modifice și să pună în aplicare secțiunea din Codul penal care vizează infracțiunile cu caracter economic și infracțiunile legate de corupție, pentru a asigura un cadru credibil și previzibil de drept penal; își reiterează profunda preocupare cu privire la dispozițiile articolului 234 din Codul penal privind abuzul în poziții de responsabilitate și cu privire la punerea în aplicare a acestora; solicită încă o dată o evaluare independentă și riguroasă a cazurilor reclasate referitoare la abuzul în poziții de responsabilitate, astfel încât urmăririle penale nedrepte de lungă durată să poată înceta imediat;

12.

constată că trebuie depuse mai multe eforturi în lupta împotriva criminalității organizate și că trebuie constituit un istoric al condamnărilor definitive, potrivit prevederilor planului de acțiune pentru Capitolul 24; invită Comisia și statele membre să acorde sprijin la nivel de experți pentru a crea un cadru instituțional, precum și cunoștințele specializate necesare pentru a combate crima organizată în mod eficace; în acest sens, solicită o cooperare directă între autoritățile de aplicare a legii din Serbia și Kosovo și birourile de legătură din Belgrad și Priștina;

13.

ia act de eforturile de îmbunătățire a procesului de consultare în Parlament și de intensificare a implicării Parlamentului în procesul de negociere a aderării la UE; este în continuare preocupat de utilizarea pe scară largă a unor proceduri de urgență la adoptarea legislației, inclusiv a legislației legate de procesul de aderare la UE, dat fiind faptul că astfel de proceduri nu permit întotdeauna o consultare suficientă a părților interesate și a publicului larg; subliniază că supravegherea executivului de către Parlament trebuie să fie consolidată în continuare; subliniază importanța unei participări active și constructive a opoziției la procesul decizional și în cadrul instituțiilor democratice; subliniază că finanțarea partidelor politice trebuie să fie transparentă și conformă cu cele mai înalte standarde internaționale;

14.

subliniază importanța activității organizațiilor societății civile într-o societate democratică; constată îmbunătățirea cooperării dintre guvern și organizațiile societății civile; încurajează autoritățile sârbe să adopte măsuri suplimentare pentru a asigura un dialog transparent între societatea civilă și instituțiile de stat și să sporească implicarea efectivă a reprezentanților societății civile și a minorităților naționale în procesul decizional; invită autoritățile să garanteze un sprijin financiar adecvat pentru funcționarea eficientă a organizațiilor societății civile; solicită o comunicare transparentă și oportună cu cetățenii, organizațiile și publicul larg cu privire la evoluțiile procesului de negociere a aderării și facilitarea participării lor extinse la acest proces;

15.

reiterează apelul adresat guvernului Serbiei de a urma integral recomandările misiunilor OSCE/ODIHR de observare a alegerilor, în special cele care asigură transparența finanțării campaniilor și a procesului electoral; invită autoritățile să cerceteze în mod corespunzător cazurile survenite în timpul alegerilor municipale și al altor evenimente de pe parcursul campaniilor electorale care au fost marcate de violență și de acuzații de intimidare și nereguli;

16.

reiterează importanța unor organisme de reglementare independente, inclusiv a Avocatului Poporului, pentru a asigura supravegherea și tragerea la răspundere a executivului; invită autoritățile să ofere Avocatului Poporului sprijin politic și administrativ deplin în activitatea sa și să se abțină de la a-l expune unor critici nejustificate;

17.

salută adoptarea unui plan de acțiune cuprinzător de reformă a administrației publice, a legii privind supravegherea inspecției, a strategiei naționale de formare pentru administrațiile locale și a legii privind numărul maxim de angajați din sectorul public și solicită implementarea imediată a acestora; evidențiază necesitatea de a depolitiza și a profesionaliza administrația publică și a insufla mai multă transparență în procedurile de recrutare și de concediere cu scopul de a asigura profesionalismul, neutralitatea și continuitatea administrației publice;

18.

salută faptul că Serbia are un cadru juridic și instituțional adecvat pentru protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; observă, totuși, că există în continuare lacune în aplicarea sa, în special în ceea ce privește prevenirea discriminării grupurilor vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu handicap, a persoanelor cu HIV/SIDA și a persoanelor LGBTI; salută desfășurarea cu succes a Paradei Mândriei („Pride March”) la 20 septembrie 2015; subliniază, cu toate acestea, că discriminarea și violența împotriva persoanelor LGBTI rămân în continuare un motiv de preocupare; în acest sens, încurajează guvernul să dea curs Recomandării CM/Rec(2010)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresate statelor membre; își exprimă preocuparea cu privire la numărul de atacuri comise asupra membrilor grupurilor vulnerabile, care nu au fost încă pe deplin anchetate; își exprimă, în plus, preocuparea față de problema persistentă a violenței domestice; invită autoritățile să promoveze în mod activ respectarea drepturilor omului pentru toți;

19.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește îmbunătățirea situației libertății de exprimare și libertății mass-mediei; observă cu preocupare presiunea politică persistentă care subminează independența presei, conducând la o autocenzură tot mai accentuată a organelor de presă; este preocupat de faptul că ziariștii se confruntă cu presiuni politice, intimidări, acte de violență și amenințări atunci când își exercită profesia; invită autoritățile să ancheteze toate cazurile de atacuri împotriva ziariștilor și a organelor de presă, care au generat proteste puternice din partea Asociației Internaționale a Jurnaliștilor; reiterează faptul că noile legi privind mass-media trebuie aplicate integral; subliniază necesitatea unei transparențe totale în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei și finanțarea acesteia, precum și necesitatea nediscriminării în ceea ce privește publicitatea comandată de instituții ale statului;

20.

este extrem de preocupat de scurgerile repetate în mass-media a unor informații legate de anchetele penale în curs, ceea ce încalcă prezumția de nevinovăție; invită autoritățile sârbe să cerceteze cu atenție o serie de cazuri intens mediatizate, în care presa a prezentat dovezi ale unor presupuse delicte;

21.

subliniază importanța Consiliilor Naționale ale Minorităților, dat fiind rolul lor în promovarea drepturilor minorităților naționale și natura lor democratică, și încurajează totodată finanțarea corespunzătoare și verificabilă a acestora; salută angajamentul Serbiei de a concepe un plan de acțiune specific pentru minoritățile naționale, care va îmbunătăți în continuare transpunerea în practică și elaborarea unor practici și a cadrului juridic privind minoritățile naționale; solicită din nou Serbiei să asigure că nivelul drepturilor și competențelor obținute este păstrat în procesul alinierii juridice a acestora la decizia Curții Constituționale a Serbiei și îndeamnă să se adopte cât mai curând Legea privind Consiliile Naționale ale Minorităților, pentru a clarifica statutul juridic al acestora și securitatea jurisdicției lor; își exprimă preocuparea profundă cu privire la întreruperea transmiterii de emisiuni în limbile minorităților ca urmare a privatizării anunțate a mass-mediei; invită Serbia să își intensifice eforturile în ceea ce privește implementarea consecventă și eficace în întreaga țară a legislației privind protecția minorităților, tratamentul nediscriminatoriu al minorităților naționale la nivelul Serbiei, inclusiv în ceea ce privește educația, îndeosebi finanțarea la timp și traducerea manualelor școlare redactate în limbile minorităților naționale, utilizarea limbilor minorităților, reprezentarea în administrația publică și în organismele reprezentative la nivel local, regional și național, precum și accesul la mass-media și la serviciile religioase în limbile minorităților; invită guvernul sârb să pună în aplicare toate tratatele internaționale și acordurile bilaterale privind drepturile minorităților;

22.

observă că diversitatea culturală a Voivodinei contribuie și ea, la rândul ei, la identitatea Serbiei; subliniază că autonomia Voivodinei nu ar trebui diminuată și că legea privind resursele din Voivodina ar trebui adoptată fără întârziere, așa cum se prevede în Constituție;

23.

invită autoritățile sârbe să pună în aplicare măsuri concrete și să îmbunătățească situația romilor, îndeosebi în ceea ce privește eliberarea documentelor de identitate, educația, locuințele, asistența medicală și încadrarea în muncă; invită, de asemenea, autoritățile sârbe să asigure reprezentarea echitabilă a persoanelor rome în instituțiile publice și în viața publică, inclusiv acordând o atenție specială incluziunii femeilor rome; subliniază că politica de integrare a romilor trebuie consolidată în continuare și că, ținând cont de actele de violență la care au fost supuși reprezentanți ai unor ONG-uri ale minorităților, discriminarea trebuie combătută în mod eficace; așteaptă cu nerăbdare să vadă măsurile din viitoarea strategie și din viitorul plan de acțiune pentru incluziunea romilor; salută, în acest context, „Declarația de la Priștina”, care invită guvernele și organizațiile internaționale, interguvernamentale și ale societății civile să aplice cu rigurozitate principiile nediscriminării și egalității la elaborarea și adoptarea hotărârilor privind promovarea și respectarea drepturilor romilor;

24.

apreciază abordarea constructivă a guvernului sârb în ceea ce privește relațiile cu țările învecinate, întrucât aceasta a permis un progres substanțial atât în domeniul cooperării regionale, cât și al unor relații mai strânse cu UE, și îndeamnă Serbia să își consolideze în continuare bunele relații de vecinătate; invită Serbia să promoveze bunele relații de vecinătate și soluționarea pașnică a conflictelor, ceea ce include promovarea unui climat de toleranță și condamnarea tuturor formelor de discurs de instigare la ură sau a retoricii din perioadele de război, precum și abținerea de la unele gesturi cum ar fi întâmpinarea persoanelor condamnate pentru crime de război care se întorc în țară; observă că litigiile și chestiunile restante, în special chestiunile legate de delimitarea frontierelor, succesiune, restituirea bunurilor culturale și deschiderea arhivelor iugoslave, ar trebui soluționate în conformitate cu dreptul internațional și cu principiile consacrate, inclusiv prin punerea în aplicare a unor acorduri cu caracter juridic obligatoriu, printre care și acordul privind chestiunile legate de succesiune; observă, de asemenea, că disputele bilaterale ar trebui soluționate în etapele timpurii ale procesului de aderare, în conformitate cu dreptul internațional; subliniază rolul constructiv al Serbiei în cadrul „Procesului de la Berlin”, al inițiativei celor șase din Balcanii de Vest și al agendei conectivității a acesteia; salută alte inițiative axate pe viitorul Balcanilor de Vest, în special Procesul de la Brdo, care se dovedește a fi un cadru important de cooperare atât în domeniul politic, cât și în cel tehnic, și este de părere că o cooperare concretă în domenii de interes reciproc poate contribui la stabilizarea Balcanilor de Vest; în acest sens, salută prima reuniune ministerială comună Serbia-Bosnia și Herțegovina, care a avut loc la 4 noiembrie 2015 la Sarajevo; invită Serbia să promoveze în continuare stabilizarea și consolidarea instituțională a Bosniei și Herțegovinei prin contactele sale actuale și prin bunele relații de vecinătate cu această țară; reiterează apelul adresat autorităților sârbe de a iniția măsuri suplimentare pentru cooperarea transfrontalieră cu statele membre ale UE învecinate, inclusiv prin programele de cooperare transfrontalieră și transnațională 2014-2020 și Strategia UE pentru regiunea Dunării; salută ideea începerii negocierilor pentru semnarea unui tratat de bună vecinătate cu țările învecinate și speră că acest lucru va duce la o evoluție pozitivă în contextul regional; salută întâlnirea dintre prim-miniștrii bulgar, român și sârb pe tema cooperării în ceea ce privește infrastructura energetică și de transport;

25.

încurajează Serbia să coopereze în continuare cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), în spiritul reconcilierii și al bunelor relații de vecinătate; subliniază importanța unei strategii naționale cuprinzătoare pentru gestionarea internă a crimelor de război; îndeamnă autoritățile să își continue eforturile legate de soarta persoanelor dispărute și să pregătească un sistem de despăgubiri pentru victime și pentru familiile lor, ca o condiție prealabilă importantă pentru reconciliere, garantând dreptul familiilor victimelor de a cunoaște soarta rudelor lor dispărute; arată că ar trebui adoptată fără întârziere o lege privind victimele civile, dat fiind faptul că legislația existentă nu recunoaște mai multe grupuri de victime ale crimelor de război; observă că există în continuare controverse, în special în contextul unor interpretări diferite ale istoriei recente; își reiterează sprijinul pentru inițiativa RECOM – Comisia regională pentru stabilirea faptelor legate de crimele de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului comise în fosta Iugoslavie;

26.

salută publicarea unui proiect de strategie națională privind crimele de război, care prevede planuri pentru procedurile de urmărire penală a crimelor comise în Fosta Iugoslavie în anii 1990; subliniază necesitatea consolidării și depolitizării instituțiilor sârbe care se ocupă de crimele de război; invită Serbia să instituie un sistem eficace de protecție a martorilor și a victimelor, precum și să asigure dreptul la despăgubiri pentru victime și familiile acestora; solicită îmbunătățirea cooperării regionale în cazurile de crime de război; reiterează solicitarea adresată Serbiei de a-și reexamina legislația referitoare la jurisdicție în procedurile judiciare privind crimele de război, în spiritul reconcilierii și al bunelor relații de vecinătate, împreună cu Comisia și cu țările cu care se învecinează;

27.

salută angajamentul continuu al Serbiei în cadrul procesului de normalizare cu Kosovo, precum și finalizarea, la 25 august 2015, a unor acorduri importante, și anume cu privire la înființarea Asociației/Comunității comunelor cu majoritate sârbă din Kosovo, cu privire la energie, la telecomunicații, cât și cu privire la podul de la Mitrovica; îndeamnă Serbia să pună rapid în aplicare obligațiile care îi revin în temeiul acestor acorduri și să colaboreze în mod constructiv cu Kosovo la elaborarea și punerea în aplicare a viitoarelor acorduri; constată că au fost înregistrate progrese în domenii cum sunt poliția și protecția civilă, asigurările pentru vehicule, vama, mecanismele de legătură și cadastru; reiterează faptul că aplicarea concretă a rezultatelor dialogului dintre cele două țări ar trebui să constituie indicatorul evoluției acestui dialog; invită Serbia și Kosovo să se abțină de la retorica negativă și să continue implementarea integrală a tuturor acordurilor deja încheiate, cu bună-credință și la timp, și să continue cu hotărâre procesul de normalizare; solicită ca ambele guverne, precum și instituțiile UE, să depună în continuare eforturi pentru a comunica și a explica dispozițiile acordurilor încheiate, în scopul de a apropia și mai mult comunitățile albaneze și sârbe din Kosovo; laudă eforturile comunității de afaceri, conduse de camerele de comerț, de a contribui la normalizarea relațiilor prin implicarea în dialogul dintre Camerele de Comerț din Serbia și Kosovo, în vederea eliminării obstacolelor care îngrădesc cooperarea economică și comercială dintre cele două părți și a facilitării contactului și cooperării dintre întreprinderi; invită Comisia să sprijine menținerea și dezvoltarea acestor activități pe viitor; încurajează Serbia și Kosovo să identifice noi domenii de discuție pentru un dialog care să aibă ca scop îmbunătățirea vieții oamenilor și normalizarea globală a relațiilor; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să efectueze o evaluare a rezultatelor obținute de cele două părți în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le revin; îndeamnă Serbia să acționeze în spiritul relațiilor de bună vecinătate și își exprimă speranța că chestiunea cererii eșuate a Kosovo de aderare la UNESCO nu va constitui o piedică în calea dialogului și a integrării în continuare a Kosovo în organizațiile regionale și internaționale; își exprimă, de asemenea, speranța că vor continua eforturile și cooperarea în vederea protejării patrimoniului cultural; invită Belgradul și Priștina să mențină relații de bună vecinătate; salută reluarea, la 27 ianuarie 2016, a discuțiilor dintre prim-ministrul sârb Vučić și prim-ministrul kosovar Mustafa; constată că printre subiectele discutate s-au numărat și recunoașterea reciprocă a diplomelor universitare și profesionale și îmbunătățirea conexiunilor rutiere și feroviare; subliniază că progresele la fața locului vor avea un efect pozitiv pentru întreaga regiune;

28.

sprijină, în contextul Procesului de la Berlin, înființarea Forumului societății civile din Balcanii de Vest, care le oferă reprezentanților societății civile din regiune oportunitatea de a face schimb de idei, de a-și exprima preocupările și de a formula recomandări concrete în atenția factorilor de decizie, și solicită continuarea acestui proces la următoarea reuniune la nivel înalt care va avea loc la Paris în 2016, precum și organizarea unor ateliere pregătitoare destinate organizațiile societății civile din regiune;

29.

subliniază că Serbia, în calitate de parte contractantă la Comunitatea Energiei, ar trebui să rămână activă în activitatea instituțiilor Comunității Energiei și să continue să pună în aplicare acquis-ul pentru a construi sisteme de energie sustenabile și sigure; invită autoritățile să demareze transpunerea în practică a obiectivelor stabilite în strategia de dezvoltare a sectorului energiei, deoarece nu există nicio investiție semnificativă în sectorul energiei regenerabile; încurajează Serbia să dezvolte concurența pe piața gazelor naturale și să adopte măsuri pentru a îmbunătăți alinierea la acquis în domeniile energiilor regenerabile și al eficienței energetice și invită, de asemenea, Serbia să se concentreze în mai mare măsură pe energia din surse regenerabile; invită Comisia să sprijine guvernul sârb în eforturile sale care vizează reducerea dependenței țării față de importurile de energie și diversificarea aprovizionării cu gaze a Serbiei; constată că pachetul IPA II 2015, adoptat recent, include în special un program de 155 de milioane EUR pentru contribuția la finanțarea proiectelor majore de infrastructură regională în sectoarele energiei și transporturilor din Balcanii de Vest; încurajează Serbia să se alinieze la angajamentele medii ale UE privind schimbările climatice și la acordul încheiat la Paris în cadrul COP 21;

30.

invită guvernul sârb, dată fiind importanța Grupării europene de cooperare teritorială (GECT) pentru dezvoltarea ulterioară a cooperării transfrontaliere dintre statele membre ale UE și vecinii lor, să asigure cadrul legal necesar care să permită participarea Serbiei la GECT;

31.

își exprimă preocuparea în ceea ce privește nepunerea în aplicare a legislației în domeniul deșeurilor și invită autoritățile sârbe să își intensifice eforturile de închidere și de curățare a gropilor de gunoi ilegale și să elaboreze o politică credibilă de reducere a deșeurilor în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile;

32.

salută planul de reconstruire, de îmbunătățire și de modernizare a unor tronsoane din rețeaua feroviară și încurajează autoritățile sârbe să îmbunătățească în continuare transportul public, în cooperare cu țările învecinate;

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Guvernului și Parlamentului Serbiei.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/58

—

având în vedere concluziile președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

—

având în vedere decizia Consiliului din 22 octombrie 2012 de autorizare a Comisiei să deschidă negocierile în vederea semnării unui acord-cadru cu Kosovo privind participarea la programele Uniunii,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2013 de adoptare a Deciziei de autorizare a deschiderii negocierilor privind un acord de stabilizare și de asociere între UE și Kosovo,

—

având în vedere Primul acord cu privire la principiile care reglementează normalizarea relațiilor între Serbia și Kosovo, semnat la 19 aprilie 2013 de prim-miniștrii Hashim Thaçi și Ivica Dačić, precum și Planul de acțiune privind implementarea acordului din 22 mai 2013,

—

având în vedere Decizia 2014/349/PESC a Consiliului din 12 iunie 2014 de modificare a Acțiunii comune 2008/124/PESC privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a statului de drept în Kosovo, EULEX KOSOVO,

—

având în vedere semnarea, la 27 octombrie 2015, a Acordului de stabilizare și de asociere dintre UE și Kosovo, precum și ratificarea acestuia de către Adunarea Parlamentară Kosovară la 2 noiembrie 2015,

—

având în vedere rapoartele Secretarului General al Națiunilor Unite privind activitățile în curs de desfășurare ale Administrației Interimare a ONU în Kosovo (UNMIK) și evoluțiile aferente, inclusiv ultimul raport publicat la 3 noiembrie 2015,

—

având în vedere prelungirea până la 28 februarie 2017 a mandatului Reprezentantului Special al UE în Kosovo, Samuel Žbogar,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2015 intitulată „Strategia de extindere a UE” (COM(2015)0611),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 15 decembrie 2015 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,

—

având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului Afaceri Generale din 7 decembrie 2009, 14 decembrie 2010 și 5 decembrie 2011, care au subliniat și reafirmat că, fără a aduce atingere poziției exprimate de statele membre cu privire la statutul său, Kosovo ar trebui să beneficieze, de asemenea, de perspectiva unei eventuale liberalizări a vizelor, odată cu îndeplinirea tuturor condițiilor;

—

având în vedere lansarea dialogului privind vizele în ianuarie 2012, foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor din iunie 2012, Al doilea raport al Comisiei din 24 iulie 2014 privind progresele înregistrate de Kosovo în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor prevăzute de foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2014)0488) și misiunea de experți a Comisiei din iulie 2015,

—

având în vedere Rezoluția 1244(1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția 64/298 din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU, care a luat act de conținutul avizului și a salutat disponibilitatea UE de a înlesni dialogul dintre Serbia și Kosovo,

—

având în vedere declarațiile comune ale reuniunilor interparlamentare PE-Kosovo din 28-29 mai 2008, 6-7 aprilie 2009, 22-23 iunie 2010, 20 mai 2011, 14-15 martie 2012, 30-31 octombrie 2013 și 29-30 aprilie 2015,

—

având în vedere Raportul Comisiei pe 2015 privind progresele înregistrate de Kosovo din 10 noiembrie 2015 (SWD(2015)0215),

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare,

—

având în vedere activitatea lui Ulrike Lunacek, în calitate de raportoare permanentă privind Kosovo a Comisiei pentru afaceri externe,

—

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât independența Kosovo este recunoscută de 110 dintre cele 193 de state membre ale ONU, inclusiv de 23 dintre cele 28 de state membre ale UE;

B.

întrucât Acordul de stabilizare și de asociere dintre UE și Kosovo (ASA) a fost semnat la 27 octombrie 2015 și a fost ratificat de către Adunarea Parlamentară kosovară la 2 noiembrie 2015; întrucât Parlamentul European și-a dat aprobarea la 21 ianuarie 2016;

C.

întrucât țările (potențial) candidate sunt evaluate pe baza propriilor merite și întrucât calendarul aderării este determinat de viteza și calitatea cu care acestea fac reformele necesare;

D.

întrucât UE și-a afirmat în repetate rânduri disponibilitatea de a asista Kosovo în dezvoltarea sa economică și politică, oferindu-i o perspectivă europeană clară, în conformitate cu perspectiva europeană a regiunii;

E.

întrucât, pentru UE, statul de drept constituie un element central al politicii sale de extindere;

F.

întrucât UE a subliniat necesitatea consolidării guvernanței economice, a statului de drept și a capacităților administrației publice în toate țările din Balcanii de Vest;

G.

întrucât mandatul EULEX va expira la 14 iunie 2016; întrucât analiza strategică a misiunii EULEX în Kosovo este în curs de desfășurare,

1.

salută semnarea, la 27 octombrie 2015, a Acordului de stabilizare și de asociere dintre UE și Kosovo, ca o primă relație contractuală, precum și ratificarea rapidă a acestuia de către Adunarea Parlamentară kosovară la 2 noiembrie 2015; subliniază faptul că ASA deschide calea pentru integrarea Kosovo în UE, va oferi un stimulent puternic pentru punerea în aplicare și instituționalizarea reformelor și va oferi posibilitatea cooperării cu UE într-o gamă largă de domenii, pentru a intensifica dialogul politic și integrarea comercială, pe lângă consolidarea relațiilor cu țările vecine și contribuția la asigurarea stabilității în regiune; invită guvernul din Kosovo să se concentreze asupra implementării reformelor cuprinzătoare necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor care îi revin în temeiul ASA;

2.

salută adoptarea de către Comisie a pachetului de sprijinire a reformelor și a cooperării regionale în Balcanii de Vest, pachet ce exprimă angajamentul UE de a susține procesul de reformă politică și economică în țările aflate pe calea aderării la UE;

3.

subliniază faptul că ASA are drept scop să promoveze standardele europene în domenii cum ar fi concurența, achizițiile publice, proprietatea intelectuală, protecția consumatorilor, precum și să stabilească o zonă de liber schimb, ca acțiune concretă în direcția integrării economice a Kosovo în Uniunea Europeană;

4.

salută progresele realizate în 2015 în ceea ce privește realizarea unor acorduri în cadrul procesului de normalizare a relațiilor dintre Kosovo și Serbia, și anume, cu privire la înființarea Asociației/Comunității comunelor cu majoritate sârbă din Kosovo, la energie și la podul din Mitrovicë/Mitrovica, la acordul din 25 august 2015 referitor la telecomunicații, la cel din iunie 2015, cu privire la asigurarea autovehiculelor, și la cel din februarie 2015 privind sistemul de justiție; salută eforturile permanente de mediere ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) pentru normalizarea relațiilor dintre Kosovo și Serbia, care mai are până să fie complet finalizată; invită SEAE să facă o evaluare generală aprofundată a stadiului implementării tuturor acordurilor semnate până în prezent, pentru a vedea dacă ele au fost concretizate prin adoptarea unor legi naționale și să raporteze periodic Parlamentului European și parlamentelor din Kosovo și Serbia cu privire la acest lucru; îndeamnă VP/ÎR să identifice situațiile de neconformitate, cerând părților să-și îndeplinească angajamentele și invită Serbia și Kosovo să se abțină de la retorica negativă și să continue punerea în aplicare deplină, cu bună-credință și la timp a tuturor acordurilor deja încheiate și să continue cu hotărâre procesul de normalizare; subliniază faptul că dialogul continuu și constructiv între Pristina și Belgrad și implementarea integrală a acordurilor semnate sunt cruciale pentru normalizarea relațiilor dintre ele; salută reluarea convorbirilor dintre primul ministru sârb Vučić și primul ministru kosovar Mustafa la 27 ianuarie 2016; menționează că printre subiectele discutate s-au numărat recunoașterea diplomelor universitare și profesionale și îmbunătățirea conexiunilor rutiere și feroviare; subliniază că progresele la fața locului vor avea un efect benefic pentru întreaga regiune;

5.

este preocupat de numărul mare de persoane dispărute în perioada războiului și de faptul că nu prea s-au înregistrat progrese în privința lor; îndeamnă la o cooperare interstatală deplină în acest sens, având în vedere că o cooperare deplină pentru stabilirea adevărului despre persoanele dispărute este esențială pentru reconciliere;

6.

ia act de hotărârea Curții Constituționale privind înființarea Asociației comunelor cu majoritate sârbă; solicită implementarea deplină și riguroasă a acordurilor încheiate; îndeamnă la respectarea statului de drept, regretă că forțele de opoziție nu au profitat de această suspendare pentru a relua dialogul politic și încurajează toate forțele politice să acționeze constructiv în interesul țării lor, al instituțiilor democratice și al cetățenilor acesteia; consideră că respectarea regulilor democrației, dialogul politic și activitatea parlamentară neîngrădită sunt condiții esențiale pentru punerea în aplicare a tuturor aspectelor agendei de reforme a Kosovo; condamnă cu fermitate obstrucționările violente ale treburilor Adunării, solicită evitarea continuării protestelor violente în cadrul acesteia și subliniază că deputații aleși în cadrul Adunării ar trebui să se întâlnească și să discute, respectând pe deplin această instituție; subliniază că guvernul ar trebui să respecte rezoluțiile și deciziile Parlamentului și ar trebui să informeze organul legislativ, în conformitate cu cerințele acestuia, înainte de a decide semnarea unor acorduri cu alte state; salută, în acest sens, propunerea bine redactată din 20 noiembrie 2015 a doi deputați care fac parte din coaliția de guvernământ și, respectiv, din opoziția din Kosovo; îi invită pe toți actorii politici să reia dialogul politic pentru ieșirea din impas și pentru găsirea unei soluții viabile care să restabilească funcționarea normală a Adunării Parlamentare kosovare; îi invită pe toți liderii din Kosovo să acorde o importanță maximă soluționării acestei situații și să acționeze responsabil, ținând seama de faptul că Adunarea este aleasă de poporul kosovar pentru poporul kosovar; este extrem de preocupat de actele repetate de violență și solicită autorităților de ordine publică să își facă datoria, cu respectarea deplină a procedurilor legale; ia act cu îngrijorare de evenimentele care au dus la arestarea câtorva deputați și solicită desfășurarea unei anchete privind eventualele abuzuri de putere legate de arestările făcute; îndeamnă Adunarea Parlamentară kosovară să clarifice normele privind ridicarea imunității membrilor săi; ia notă de cererea adresată Parchetului din Pristina de Avocatul Poporului de a deschide o anchetă privind intervenția poliției din 28 noiembrie 2015;

7.

accentuează că este necesar ca Adunarea să devină mai eficientă și să își respecte propriul Regulament de procedură în orice împrejurare, regulament care ar trebui respectat și de guvern; subliniază necesitatea de a consolida rolul de supraveghere al Adunării și invită insistent Adunarea să adopte cât mai curând posibil o legislație care să prevadă un rol mai însemnat pentru Comisia de integrare în UE în cadrul procesului de integrare a Kosovo, precum și implicarea deplină a opoziției în acest proces; încurajează Adunarea să se consulte periodic cu Comisia de la Veneția și să o implice în timpul etapelor de pregătire a legislației; subliniază necesitatea de a numi, în regim de urgență și printr-un proces de selecție transparent, apolitic și bazat pe merite, membri competenți în cadrul organismelor de reglementare și de supraveghere pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a administrației publice;

8.

ia act de faptul că cinci state membre nu au recunoscut în mod oficial Kosovo și consideră că recunoașterea de către aceste state ar putea contribui la întărirea stabilității în regiune, la facilitarea în continuare a normalizării relațiilor dintre Serbia și Kosovo și la creșterea credibilității politicii externe a UE; în acest sens, ia act cu satisfacție de decizia celor cinci state membre care nu au recunoscut Kosovo de a facilita aprobarea ASA în cadrul Consiliului; invită toate statele membre să facă tot ce le stă în putință pentru a facilita contactele economice și interpersonale, precum și relațiile sociale dintre cetățenii lor și cei din Kosovo, în spiritul ASA și al stabilirii unor relații contractuale oficiale; salută prezentarea de către Kosovo a primului program de reformă economică, prevăzut ca un prim pas în direcția aprofundării dialogului economic cu UE;

9.

ia act cu satisfacție de eforturile depuse de autoritățile din Kosovo pentru a pune capăt tendinței de migrație ilegală care a atins apogeul la începutul anului 2015; subliniază faptul că măsurile pe termen scurt care urmăresc să descurajeze populația să părăsească țara ar trebui să fie însoțite de evoluții socioeconomice și de crearea de locuri de muncă, pentru a încuraja cetățenii să rămână în Kosovo și să își construiască un viitor în țara lor; este încredințat că liberalizarea vizelor ar putea contribui, de asemenea, la reducerea imigrației ilegale, permițând contactele „interpersonale” care ar oferi cetățenilor posibilitatea să călătorească în străinătate în scopuri turistice și să-și viziteze rudele și prietenii, fără a trebui să treacă prin proceduri lungi și costisitoare de obținere a vizelor, precum și la depășirea sentimentului de izolare; reafirmă pericolul potențial al unei situații în care Kosovo ar fi singurul teritoriu din regiune închis și izolat prea mult timp; insistă, de asemenea, ca Pristina să ia măsuri eficiente de combatere a rețelelor infracționale implicate în traficul de ființe umane; consideră că desemnarea Kosovo drept țară de origine sigură pe lista comună a UE a țărilor de origine sigure ar fi foarte binevenită în contextul combaterii migrației clandestine;

10.

salută progresele realizate în punerea în aplicare a Planului de acțiune privind liberalizarea regimului de vize; solicită autorităților să îndeplinească rapid și pe deplin toate criteriile necesare; invită Comisia să lucreze mai intens la liberalizarea regimului de vize pentru Kosovo; este pregătit să avizeze și solicită Consiliului să avizeze rapid liberalizarea regimului de vize pentru Kosovo, de îndată ce Comisia apreciază în timp util că toate criteriile tehnice au fost îndeplinite; în același timp, subliniază necesitatea de a identifica și de a urmări penal traficanții de ființe umane și contrabandiștii pentru a descuraja activitățile ilegale ale acestora; îndeamnă toate instituțiile UE, în special Comisia, să accelereze procesul de liberalizare a regimului de vize pentru Kosovo, și autoritățile kosovare să își îndeplinească angajamentele și să aplice criteriile de referință rămase, pentru ca, până la sfârșitul anului 2016, Kosovo să beneficieze de un regim de călătorie fără vize și, astfel, să apropie mai mult cetățenii kosovari de UE;

11.

susține continuarea discuțiilor privind un acord-cadru care ar permite Kosovo să participe la programele UE;

12.

salută adoptarea pachetului de legi privind drepturile omului care consolidează structura instituțională de supraveghere a apărării și respectării drepturilor omului; subliniază importanța crucială a implementării acestor legi; salută mai ales instituirea și numirea unui avocat al poporului, în special în vederea stabilirii încrederii sociale în societatea kosovară; cu toate acestea, regretă faptul că activitatea acestuia este îngreunată de lipsa unui sediu adecvat și solicită autorităților să îi atribuie rapid un nou sediu, în conformitate cu principiile de la Paris; solicită autorităților să ia măsuri astfel încât toate instituțiile independente și organismele de reglementare existente să devină pe deplin funcționale;

13.

constată cu îngrijorare că voința politică a autorităților de a colabora cu adevărat cu societatea civilă este în continuare foarte slabă; invită autoritățile să pună în aplicare cu bună credință cadrul juridic de cooperare cu societatea civilă, în special prin dotarea Consiliului consultativ comun cu toate resursele necesare; invită Biroul UE să încurajeze și, dacă este necesar, să înlesnească o astfel de consultare;

14.

salută, de asemenea, adoptarea, în mai 2015, a Legii privind protecția împotriva discriminării și faptul că Avocatului Poporului i s-a acordat mandatul de a acționa ca un organism de promovare a egalității; rămâne preocupat de nivelul scăzut de luare în evidență și anchetare a cazurilor de discursuri de incitare la ură, în special împotriva persoanelor LGBTI și a comunităților minoritare; încurajează Grupul consultativ și de coordonare pentru drepturile comunității LGBTI să monitorizeze în mod activ aceste cazuri și preocupările aferente;

15.

salută, de asemenea, adoptarea Legii privind egalitatea de gen și invită autoritățile din Kosovo să trateze în mod prioritar integrarea dimensiunii de gen și să se asigure că organele de conducere și autoritățile dau un bun exemplu în acest sens; este preocupat de provocările structurale care împiedică punerea în aplicare a acestei legi; rămâne preocupat de subreprezentarea femeilor în posturile de decizie; este îngrijorat de faptul că nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește combaterea violenței în familie și a violenței cu caracter sexist; solicită autorităților să încurajeze în mod public și să introducă mecanisme de protecție și de asigurare a unui adăpost pentru femeile care rup tăcerea și denunță violența domestică; își exprimă îngrijorarea în legătură cu numărul scăzut al proprietarilor femei; invită autoritățile garanteze drepturile de proprietate ale femeilor, inclusiv prin înregistrarea tuturor coproprietarilor în cadastru și în cartea funciară și printr-o campanie de informare;

16.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că pe parcursul anului trecut s-au înregistrat foarte puține progrese în domeniul libertății de exprimare și al libertății mass-mediei; este preocupat de faptul că jurnaliștii se confruntă cu violențe în cursul exercitării profesiei și subliniază că protecția jurnaliștilor trebuie întărită prin reacții sistematice, denunțare publică, anchete prompte și soluționarea în timp util a atacurilor împotriva jurnaliștilor; subliniază că trebuie să se facă mai multe progrese și în ceea ce privește independența mass-mediei; solicită autorităților să elimine rapid lacunele sistematice din legislație, asigurând libertatea mass-mediei, având în vedere mai ales transparența asupra proprietarilor trusturilor mass-media și sustenabilitatea posturilor publice de radiodifuziune, după un proces amplu și minuțios de consultare publică; îndeamnă autoritățile să pună în aplicare în mod eficient legislația privind calomnia, incitarea la ură și defăimarea;

17.

reamintește că Serbia și Kosovo trebuie să găsească soluții durabile pentru refugiați, în conformitate cu concluziile Agenției pentru refugiați a ONU (UNHCR) în această privință și cu raportul pe 2014 al raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în cazul persoanelor strămutate intern;

18.

constată că sunt necesare mai multe eforturi pentru a garanta în practică drepturile tuturor minorităților din Kosovo, inclusiv drepturile comunităților de romi, așcali și egipteni, precum și a comunității gorani, prin punerea integrală în aplicare a legislației aplicabile, luând în considerare cele mai bune practici din regiune și din statele membre ale UE; invită autoritățile naționale și locale să depună mai multe eforturi pentru aplicarea legilor care au fost adoptate, astfel încât acestea să contribuie la dezvoltarea continuă a unei societăți multietnice, în special în ceea ce privește educația și ocuparea forței de muncă în rândul minorităților, și cu scopul de a preveni discriminarea directă și indirectă; salută „Declarația de la Priștina”, care invită guvernele și organizațiile internaționale, interguvernamentale și ale societății civile să aplice cu rigurozitate principiile nediscriminării și egalității la elaborarea și adoptarea hotărârilor privind promovarea și respectarea drepturilor romilor și să combată atitudinile ostile față de romi în Balcanii de Vest;

19.

se arată preocupat că nu s-a înregistrat niciun progres semnificativ în combaterea corupției și a criminalității organizate de la nivel înalt și că nu s-a creat o evidență a urmăririlor penale și a condamnărilor; subliniază că criminalitatea organizată rămâne în continuare o preocupare majoră; relevă că Guvernul Kosovo trebuie să transmită un semnal clar și explicit că duce o luptă sistematică împotriva corupției la toate nivelurile; solicită autorităților să adopte o abordare cuprinzătoare și strategică pentru a lupta împotriva corupției endemice, care rămâne un obstacol semnificativ în calea dezvoltării democratice, sociale și economice a Kosovo; invită Agenția de Combatere a Corupției din Kosovo să lanseze mai multe anchete și invită Parchetul să instrumenteze cazurile transmise de această autoritate; subliniază că transparența procedurilor constituie un element esențial pentru a combate corupția și a asigura apărarea drepturilor fundamentale; subliniază, de asemenea, rolul și responsabilitatea elitei politice în lupta împotriva corupției;

20.

apreciază eforturile mai susținute și angajamentul ferm de a combate terorismul și îndeamnă la implementarea strategiei de combatere a terorismului; îndeamnă autoritățile să încerce să soluționeze cauzele radicalizării, în special șomajul ridicat în rândul tinerilor și extremismul violent; salută participarea Kosovo la coaliția de combatere a terorismului și măsurile luate de autorități pentru a preveni radicalizarea tinerilor; invită autoritățile să monitorizeze îndeaproape și să împiedice posibilitatea mobilizării lor ca combatanți străini și teroriști islamici; salută faptul că în Constituția sa Kosovo consacră principiul unui stat secular, neutru din punctul de vedere al credințelor religioase;

21.

ia act de faptul că, potrivit Ministerului de Interne din Kosovo, aproximativ 300 de cetățeni kosovari s-au alăturat grupurilor de jihadiști din Siria și Irak, precum și de faptul că mulți dintre aceștia s-au întors deja în Kosovo; salută măsurile luate de guvern, care prevăd pedepse cu închisoarea pentru cetățenii care s-au angajat în activități teroriste;

22.

constată că s-au înregistrat, de asemenea, progrese în sistemul judiciar prin adoptarea unor acte legislative relevante; subliniază necesitatea de a proceda cu promptitudine la punerea în aplicare concretă și efectivă a actelor legislative respective; rămâne serios preocupat de ritmul lent de administrare a justiției și de numărul mare de cauze acumulate pe rolul instanțelor, de lipsa resurselor, de nivelul scăzut de responsabilizare și responsabilitate al funcționarilor din sistemul judiciar, precum și de posibilitatea exercitării de influență politică asupra structurilor judiciare, fapt pentru care legislația nu prevede, în continuare, soluții adecvate și subliniază importanța unui sistem judiciar complet funcțional, cu norme bine stabilite în ceea ce privește termenul de soluționare a cauzelor în instanță; salută progresele înregistrate în ceea ce privește integrarea sistemului de justiție în zona de nord, unele posturi fiind ocupate de către judecători și procurori sârbi din Kosovo; invită autoritățile politice să își demonstreze în mod clar întregul sprijin față de independența judecătorilor și a procurorilor care continuă să fie ținta unor încercări de a influența anchetele și procedurile judiciare în curs; invită autoritățile să modifice Constituția pentru a asigura că majoritatea membrilor Consiliului Magistraturii din Kosovo sunt aleși de colegii lor, în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția;

23.

invită Kosovo să urmeze linia politicii externe și de securitate comună a UE;

24.

ia act cu satisfacție de adoptarea amendamentelor constituționale de instituire a unor secțiuni specializate și a unui Parchet specializat; salută finalizarea negocierilor dintre Kosovo și Țările de Jos cu privire la acordul de găzduire și speră că tribunalul specializat va fi pe deplin operațional cât mai curând posibil și că Parchetul specializat va avea suficient personal pentru a-și îndeplini sarcinile; invită secțiunile specializate și Parchetul specializat să valorifice experiența și cele mai bune practici ale Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), în conformitate cu prevederile constituționale specifice referitoare la înființarea sa; solicită autorităților kosovare să coopereze pe deplin cu noua instanță; solicită UE și statelor sale membre să asigure fonduri suficiente pentru funcționarea secțiunilor;

25.

consideră că revizuirea EULEX și viitoarea eliminare treptată a acesteia trebuie să meargă mână în mână cu consolidarea și extinderea mandatului RSUE, pentru a se asigura că acesta are capacități în ceea ce privește activitățile de monitorizare, îndrumare și consiliere, consolidarea procesului de integrare a Kosovo în UE, combaterea criminalității organizate și a corupției și urmărirea penală a crimelor de război; solicită, în același timp, mai multă eficacitate, precum și o totală transparență și responsabilitate din partea misiunii EULEX pe durata mandatului său; ia act de concluziile Consiliului din decembrie 2015 privind mandatul EULEX și solicită autorităților kosovare să contribuie la îndeplinirea integrală și neîngrădită de către EULEX a noului său mandat; subliniază că în cadrul revizuirii mandatului trebuie să se aplice concluziile și să se pună în practică recomandările formulate de prof. Jean-Paul Jacqué în raportul său, ca urmare a acuzațiilor de corupție în cadrul EULEX; îndeamnă EULEX să încheie un acord cu UNMIK privind transferul dosarelor pendinte către autoritățile kosovare competente; invită statele membre să detașeze experți bine instruiți și calificați pe durata necesară și să asigure reintegrarea lor în serviciile naționale după încheierea misiunii;

26.

regretă respingerea cererii de aderare la UNESCO a Kosovo, fapt cauzat printre altele de împotrivirea activă a Serbiei, ceea ce contrazice angajamentul acesteia față de dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate, dar și de lipsa unanimității între statele membre; salută adoptarea legii de protejare a patrimoniului istoric de la Prizren și solicită punerea în aplicare pe deplin a acesteia și subliniază în același timp amenințările cu care se confruntă patrimoniul orașului, ca urmare a extinderii construcțiilor ilegale; salută faptul că multe situri aparținând patrimoniului religios și cultural al sârbilor, care au fost, din păcate, distruse în 2004, cum ar fi catedrala ortodoxă, au fost renovate cu fonduri provenite de la contribuabilii kosovari și solicită continuarea proiectelor de renovare a patrimoniului religios și cultural sârb; îndeamnă, în acest context, părțile interesate, inclusiv autoritățile din Kosovo, guvernul sârb, comunitatea sârbă din Kosovo și Biserica Ortodoxă Sârbă să stabilească un sistem acceptabil de promovare și de protecție a patrimoniului cultural și religios al Kosovo, care ar trebui să fie tratat ca patrimoniu european comun; apreciază faptul că în constituția Kosovo este consfințit angajamentul Kosovo față de conservarea și protejarea patrimoniului său cultural și religios și cere să se depună mai multe eforturi pentru protecția drepturilor minorităților religioase, inclusiv cele ale creștinilor kosovari; subliniază faptul că aderarea la organizațiile și mecanismele regionale și internaționale ar trebui să fie o prioritate pentru Kosovo; reamintește, în acest context, importanța respectării acordului încheiat în ceea ce privește cooperarea regională; consideră că înființarea în cadrul Procesului de la Berlin a Biroului de Cooperare Regională a Tinerilor din Balcanii de Vest, promovat în mod activ de multe părți, va înregistra rezultate pozitive, în special în ceea ce privește relațiile dintre tinerii din Serbia și Kosovo;

27.

sprijină, în contextul Procesului de la Berlin, înființarea Forumului societății civile din Balcanii de Vest, care le oferă reprezentanților societății civile din regiune oportunitatea de a face schimb de idei, de a-și exprima preocupările și de a formula recomandări concrete în atenția factorilor de decizie, și solicită continuarea acestui proces la următoarea reuniune la nivel înalt care va avea loc la Paris în 2016, precum și organizarea unor ateliere pregătitoare destinate organizațiilor societății civile din regiune;

28.

salută invitația adresată Adunării Parlamentare a Kosovo de a participa în permanență, la toate nivelurile și în condiții de egalitate, la activitățile și reuniunile Adunării parlamentare a Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP-PA), astfel cum s-a decis în mai 2015, și consideră că acest lucru reprezintă o contribuție importantă la dialogul parlamentar regional; regretă că Adunarea Kosovo nu a fost acceptată ca membru cu drepturi depline în cadrul altor inițiative de cooperare parlamentară regională, cum ar fi Conferința pentru Balcanii de Vest a comitetelor de integrare europeană ale statelor participante la procesul de stabilizare și de asociere (COSAP), și nici în Rețeaua comisiilor parlamentare pentru economie, finanțe și integrare europeană din Balcanii de Vest (NPC); invită toate parlamentele din regiune să adopte o abordare mai incluzivă în ceea ce privește cererile de aderare la inițiativele regionale adresate de Adunarea Parlamentară kosovară, contribuind astfel la consolidarea cooperării regionale;

29.

repetă invitația adresată Kosovo de a-și finaliza cadrul legislativ pentru funcția publică și de a pune în aplicare pe deplin cadrul strategic al administrației publice și planul de acțiune aferent; solicită autorităților să pună capăt politizării administrației publice, să promoveze profesionalismul pe baza meritelor în toate instituțiile publice, să asigure o bună gestiune financiară a instituțiilor publice și să asigure transparența supravegherii de către Adunare a execuției bugetului;

30.

subliniază importanța suplimentării fondurilor pentru proiectele ONG-urilor din Kosovo care urmăresc promovarea principiului bunei guvernanțe, creșterea transparenței și a responsabilității, întărirea mecanismelor instituționale ale sistemelor judiciare, consolidarea democrației instituționale și sociale și intensificarea acțiunilor de protecție și promovare a drepturilor grupurilor marginalizate și ale minorităților etnice;

31.

își reafirmă îngrijorarea față de ratele ridicate ale șomajului, în special în rândul tinerilor și al femeilor, și condamnă discriminarea generalizată a femeilor în societate și pe piața muncii; subliniază necesitatea de a oferi o perspectivă de viitor tineretului din Kosovo; invită guvernul din Kosovo să se concentreze asupra eliminării decalajului de competențe de pe piața muncii, să elimine toate obstacolele administrative care ar putea conduce la practici discriminatorii și să îmbunătățească climatul general de afaceri în țară, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii; invită Comisia să acorde asistență în continuare tinerilor întreprinzători în cadrul fondurilor din Instrumentul de preaderare (IPA), acordând o atenție deosebită cursurilor de formare și atelierelor, precum și schimbului de know-how, inclusiv măsuri de facilitare a contactelor cu întreprinzătorii din statele membre ale UE, și, în același timp, să depună toate eforturile pentru a evita exodul creierelor, în special în urma intrării în vigoare a ASA;

32.

evidențiază că reformele structurale sunt în continuare esențiale pentru sporirea potențialului de creștere, pentru stimularea productivității și pentru îmbunătățirea flexibilității și a competitivității economiei kosovare; susține concluziile Comisiei, potrivit cărora Kosovo ar trebui să își consolideze cadrul fiscal pe termen mediu, să îmbunătățească transparența finanțelor publice, să orienteze cheltuielile bugetare către măsuri de creștere și să canalizeze investițiile străine directe și remiterile de fonduri către sectoare productive; invită Kosovo să accelereze restructurarea întreprinderilor publice, să îmbunătățească procedurile de faliment și de insolvență și să-și reducă dependența de taxele vamale prin lărgirea bazei fiscale interne și prin modernizarea sistemului de colectare a veniturilor;

33.

subliniază faptul că reformele pe piața muncii, completate de reforme în sistemul de învățământ, sunt cruciale având în vedere ratele mari ale șomajului și prezența scăzută pe piața muncii; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru o mai mare concordanță între nevoile pieței muncii și sistemul de învățământ, în special prin modificarea programelor pentru învățământul preuniversitar; în plus, subliniază importanța extinderii sistemului de învățământ profesional, care trebuie completat de politici active în domeniul pieței forței de muncă;

34.

ia act de faptul că Kosovo se află la început de drum pe calea dezvoltării unei economii funcționale; salută faptul că s-au înregistrat unele progrese în domeniul industrial și al IMM-urilor; solicită reducerea în continuare a sarcinilor pentru IMM-uri și subliniază necesitatea evaluării impactului reglementărilor asupra IMM-urilor, pe lângă sprijinirea întreprinderilor nou-înființate și a societăților inovatoare care au o valoare adăugată mare, pentru a încuraja activitatea întreprinzătorilor economici, care va aduce beneficii atât pe plan social, cât și pe plan economic; invită Comisia să acorde asistență în continuare tinerilor întreprinzători în cadrul fondurilor IPA, inclusiv prin măsuri care să faciliteze legăturile cu întreprinzătorii din statele membre, precum și implicarea asociațiilor antreprenoriale din Kosovo în cadrul Confederației europene a tinerilor întreprinzători, în special după intrarea în vigoare a ASA; invită insistent instituțiile din Kosovo să creeze oportunități de finanțare a investițiilor pentru întreprinderi sociale și sustenabile, în vederea depășirii provocărilor pe care le implică problemele sociale și realizării unei creșteri sustenabile;

35.

reiterează că este important să se asigure, cât mai curând posibil, un indicativ telefonic internațional propriu pentru Kosovo, care va contribui la creșterea vizibilității sale pe plan internațional; invită Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) să avanseze în privința acestui acord;

36.

subliniază importanța respectării sensibilităților tuturor comunităților atunci când sunt adresate invitații, așa cum s-a întâmplat cu generalul Diković, și invită KFOR să colaboreze cu autoritățile din Kosovo, pentru a evita să comită gesturi care ar putea jigni memoria victimelor și, mai mult, ar putea aduce prejudicii dialogului dintre Pristina și Belgrad; reamintește faptul că ambele birouri de legătură, atât cel din Belgrad, cât și cel din Pristina trebuie să fie informate în mod corespunzător cu 48 de ore înainte de efectuarea unor astfel de vizite;

37.

salută îmbunătățirea infrastructurilor de transport rutier și de mobilitate, mai ales în ceea ce privește autostrăzile, precum și adoptarea recentă a pachetului IPA II 2015, care include cel mai mare proiect de infrastructură feroviară din Kosovo; regretă, cu toate acestea, costurile mari de construcție; speră ca acordul de împrumut care a fost încheiat recent între Kosovo și Banca Europeană de Investiții pentru modernizarea segmentului feroviar de pe teritoriul Kosovo din cadrul rețelei feroviare de rute europene 10, să fie în măsură să dea un impuls unui plan cuprinzător de îmbunătățire a transportului public și modernizare a infrastructurilor feroviare; salută, în acest context, acordul convenit de prim-miniștrii Isa Mustafa și Aleksandar Vučić la 27 ianuarie 2016 de a începe discuțiile pe marginea legăturilor aeriene și feroviare directe între Kosovo și Serbia; ținând seama de faptul că Comisia a considerat agenda privind conectivitatea drept una dintre principalele sale priorități și un factor cheie pentru dezvoltarea economică a regiunii, invită autoritățile din Kosovo să asigure implementarea rapidă și completă a standardelor tehnice și a măsurilor fără caracter normativ din domeniul transportului, care au fost stabilite în timpul summitului Balcanilor de Vest din 2015 de la Viena;

38.

își exprimă îngrijorarea cu privire la efectul negativ pe care îl are asupra vieții de zi cu zi actuala situație energetică precară din Kosovo; subliniază faptul că nivelul actual al pierderilor de energie electrică și al pagubelor comerciale aferente este foarte ridicat din cauza uzurii rețelelor și solicită adoptarea de reforme majore pentru îmbunătățirea eficienței energetice și a securității aprovizionării prin investiții în reabilitarea rețelei electrice existente, deoarece o rețea electrică funcțională reprezintă o condiție esențială pentru întreprinderile naționale și străine care doresc să desfășoare activități economice pe teritoriul kosovar; îndeamnă Oficiul de Reglementare în Domeniul Energiei să fie mai flexibil în ceea ce privește acordarea de licențe și autorizarea noilor investitori în surse regenerabile de energie; ia act de contractul încheiat cu societatea americană Contour Global pentru construirea centralei electrice „New Kosovo”, care va avea o capacitate de generare de 500 MW, și solicită ca procesul să fie transparent, însoțit de o evaluare a impactului social și asupra mediului al proiectului și în deplină conformitate cu standardele UE;

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, precum și guvernului și Adunării Naționale ale Kosovo.

31.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 35/66

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, în special cele din 15 septembrie 2011 (1), 22 noiembrie 2012 (2), 18 septembrie 2014 (3) și 15 ianuarie 2015 (4),

—

având în vedere Decizia 2013/233/PESC a Consiliului din 22 mai 2013 privind Misiunea de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libia),

—

având în vedere decizia din 18 mai 2015 de a lansa EU NAVFOR MED operația SOPHIA, cu scopul de a identifica, captura și elimina navele și resursele utilizate sau suspectate a fi utilizate de către persoanele care introduc ilegal migranți sau de către traficanții de migranți,

—

având în vedere declarațiile recente privind Libia ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, în special cele din 30 aprilie, 26 și 27 mai, 30 iunie, 12 iulie, 17 august, 13 și 22 septembrie, 9 octombrie, 19 și 26 noiembrie și 14 și 17 decembrie 2015, precum și din 7, 11 și 18 ianuarie 2016,

—

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Libia din 18 ianuarie 2016,

—

având în vedere Acordul politic libian semnat la 17 decembrie 2015 la Skhirat, în Maroc,

—

având în vedere comunicatul comun prezentat după reuniunea ministerială pentru Libia de la Roma din 13 decembrie 2015 și sprijinit de Algeria, China, Egipt, Franța, Germania, Italia, Iordania, Maroc, Rusia, Qatar, Arabia Saudită, Spania, Tunisia, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit, SUA, Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Liga Statelor Arabe și Uniunea Africană,

—

având în vedere Rezoluția 2259 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Libia, adoptată în unanimitate la 23 decembrie 2015,

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (5),

—

având în vedere conferința națională a triburilor libiene, care a avut loc la Tripoli în iulie 2011 și care a făcut apel la o lege privind amnistia generală menită să pună capăt războiului civil,

—

având în vedere reuniunea liderilor și activiștilor politici din 11 martie 2015 de la Alger,

—

având în vedere declarația în favoarea formării unui guvern de uniune națională (GUN) în Libia, prezentată de guvernele Algeriei, Franței, Germaniei, Italiei, Marocului, Spaniei, Tunisiei, Emiratelor Arabe Unite, Regatului Unit și SUA,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, sub dictatura lui Gaddafi, Libia a avut cel mai mare arsenal de pe coasta de sud a Mării Mediterane și, după răsturnarea dictatorului, a devenit o sursă majoră de comerț și trafic ilegal cu arme, precum și o zonă de aprovizionare pentru toți teroriștii și extremiștii din regiunea Sahel (Mali, Niger, Nigeria) și pentru mișcările de opoziție din Sudan, Ciad și Siria;

B.

întrucât, în februarie 2011, în contextul Primăverii arabe, cetățenii libieni au ieșit în stradă în cadrul unui conflict civil ce a durat nouă luni; întrucât NATO a sprijinit insurgenții care au făcut obiectul represiunii generalizate a statului, iar acest sprijin a fost decisiv, ducând la răsturnarea regimului Gaddafi;

C.

întrucât societatea libiană a fost organizată întotdeauna, înainte de lovitura de stat, dar mai ales după aceasta, pe baza unui sistem tribal; întrucât alianțele tribale între grupurile etnice (arabii majoritari și berberii, tubu și tuaregii minoritari) continuă să joace un rol important în criza din Libia zilelor noastre;

D.

întrucât în multe dintre milițiile care au luptat împotriva lui Gaddafi s-au infiltrat reprezentanți ai grupărilor islamiste, care au preluat treptat controlul, unele dintre ele jucând un rol-cheie în conflict, întrucât rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU au clasificat Daesh, Ansar al-Sharia și Al-Qaida, care sunt prezente în Libia, drept organizații teroriste;

E.

întrucât, în august 2012, CNT a transmis puterea Congresului Național General (CNG), un parlament ales care, la rândul său, a ales un șef interimar al statului; întrucât alegătorii au ales, în iunie 2014, un nou Parlament care să înlocuiască CNG, formând Camera Reprezentanților, care s-a mutat în Tobruk; întrucât fostul CNG, dominat de Frăția Musulmană, s-a reunit la puțin timp după aceea și a ales propriul prim-ministru, contestând autoritatea Camerei Reprezentanților, într-o perioadă conflictuală în timpul căreia chiar și controlul asupra capitalei Tripoli a trecut dintr-o mână în alta; întrucât se crede că ambele părți implicate în conflict primesc sprijin din partea unor puteri din exterior, Camera Reprezentanților (Tobruk) având de partea sa în special Egiptul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, iar noua GNC (Tripoli) Turcia și Qatarul;

F.

întrucât, din august 2014, ambele organe politice (Camera Reprezentanților la Tobruk, care este recunoscută de comunitatea internațională, și noul CNG, care și-a impus autoritatea la Tripoli) afirmă că guvernează țara și ambele sunt susținute de mai multe miliții puternic înarmate, afiliate unor regiuni, orașe și triburi provenind din medii diferite;