ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 32
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 61
29 ianuarie 2018

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2018/C 32/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2018/C 32/02

Cauza C-214/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 29 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) – Regatul Unit) – C. King/The Sash Window Workshop Ltd, Richard Dollar (Trimitere preliminară — Protecția securității și a sănătății lucrătorilor — Directiva 2003/88/CE — Organizarea timpului de lucru — Articolul 7 — Indemnizație pentru concediul anual neefectuat plătită la încetarea raportului de muncă — Reglementare națională care obligă un lucrător să efectueze concediul anual fără ca remunerația pentru acest concediu să fie stabilită)

2

2018/C 32/03

Cauza C-265/16: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Torino – Italia) – VCAST Limited/R.T.I. SpA (Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29/CE — Articolul 5 alineatul (2) litera (b) — Excepția privind copia privată — Articolul 3 alineatul (1) — Comunicare publică — Modalitate tehnică specifică — Furnizarea unui serviciu de înregistrare video de tip cloud (cloud computing) de copii ale unor opere protejate prin dreptul de autor, fără acordul autorului în cauză — Intervenție activă a prestatorului serviciului în cadrul înregistrării menționate)

3

2018/C 32/04

Cauza C-514/16: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Guimarães – Portugalia) – Isabel Maria Pinheiro Vieira Rodrigues de Andrade, Fausto da Silva Rodrigues de Andrade/José Manuel Proença Salvador, Crédito Agrícola Seguros – Companhia de Seguros de Ramos Reais, SA, Jorge Oliveira Pinto (Trimitere preliminară — Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto — Directiva 72/166/CEE — Articolul 3 alineatul (1) — Noțiunea circulația vehiculelor — Accident produs într o exploatație agricolă — Accident în care a fost implicat un tractor agricol staționat, dar care avea motorul în funcțiune pentru a acționa o pompă utilizată la dispersia de erbicid)

3

2018/C 32/05

Cauza C-107/16: Ordonanța Curții (Camera a treia) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Pordenone – Italia) – Procedură penală privind pe Giorgio Fidenato [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Agricultură — Produse alimentare și furaje modificate genetic — Măsuri de urgență — Măsură națională prin care se urmărește interzicerea cultivării porumbului modificat genetic MON 810 — Adoptarea și menținerea măsurii — Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 — Articolul 34 — Regulamentul (CE) nr. 178/2002 — Articolele 53 și 54 — Condiții de aplicare — Principiul precauției]

4

2018/C 32/06

Cauza C-476/16: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte – Croația) – Hrvatska agencija za civilno zrakoplovstvo/Air Serbia A.D. Beograd, Dane Kondić (Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții — Calitatea de instanță a organismului de trimitere — Independență — Inadmisibilitate vădită a cererii de decizie preliminară)

5

2018/C 32/07

Cauza C-491/16: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP/Maxiflor – Promoção e Comercialização de Plantas, Importação e Exportação, Lda (Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) şi articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curţii — Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 — Regulamentul (CE, Euratom) no 2988/95 — Articolul 3 alineatul (1) — Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene — Noţiune program multianual — Domeniu de aplicare)

5

2018/C 32/08

Cauza C-496/16: Ordonanța Curții (Camera a treia) din 15 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – executarea unor mandate europene de arestare emise împotriva lui Pál Aranyosi (Trimitere preliminară — Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Mandat european de arestare — Motive de refuzare a executării — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 4 — Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante — Condiții de detenție în statul membru emitent — Anularea unui mandat european de arestare de către autoritatea judiciară emitentă — Întrebare de natură ipotetică — Lipsa necesității de pronunțare asupra fondului cauzei)

6

2018/C 32/09

Cauza C-615/16: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Giovanna Judith Kerr/Fazenda Pública [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — Directiva 2006/112/CE — Articolul 15 alineatul (2) și articolul 135 alineatul (1) litera (f) — Drepturi de exploatare a unor bunuri imobile — Exonerări — Domeniu de aplicare — Noțiunea negociere]

7

2018/C 32/10

Cauza C-131/17: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação do Porto – Portugalia) – Hélder José Cunha Martins/Fundo de Garantia Automóvel [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 — Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil — Lipsa unei întrebări privind o altă normă de drept al Uniunii decât Carta drepturilor fundamentale — Necompetenţa Curţii]

7

2018/C 32/11

Cauza C-232/17: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – VE/WD [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții — Protecția consumatorilor — Directiva 93/13/CEE — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Contract de credit încheiat în monedă străină — Lipsa unor precizări suficiente privind contextul factual și normativ al litigiului principal, precum și motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare — Inadmisibilitate vădită]

8

2018/C 32/12

Cauza C-243/17: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP/António da Silva Rodrigues (Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) şi articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curţii — Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 — Regulamentul (CE, Euratom) no 2988/95 — Articolul 3 alineatul (1) — Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene — Noţiunea program multianual — Domeniu de aplicare)

8

2018/C 32/13

Cauza C-259/17: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – Zoltán Rózsavölgyi, Zoltánné Rózsavölgyi/Unicredit Leasing Hungary Zrt., Unicredit Leasing Immo Truck Zrt. [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții — Protecția consumatorilor — Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii — Contract de credit încheiat în monedă străină — Lipsa unor precizări suficiente privind contextul factual și normativ al litigiului principal, precum și motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare — Inadmisibilitate vădită]

9

2018/C 32/14

Cauza C-314/17: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – Geocycle Bulgaria EOOD/ Direktor na Direktsia Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite [Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) — Principiile neutralității fiscale și efectivității — Regimul taxării inverse — Refuzul dreptului de deducere a TVA-ului achitat în amonte al destinatarului facturii — Decizie a autorităților fiscale de stabilire a unei taxe în sarcina cumpărătorului unui bun]

10

2018/C 32/15

Cauza C-486/17: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Basilicata – Italia) – Olympus Italia Srl/Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico – Centro di Riferimento Oncologico della Basilicata (CROB) di Rionero in Vulture [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii — Contracte de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii — Directiva 2014/24/UE — Articolul 4 — Valoarea pragurilor pentru contractele de achiziții publice — Contracte de achiziții care pot prezenta un interes transfrontalier cert — Cerere vădit inadmisibilă]

10

2018/C 32/16

Cauza C-453/17 P: Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Laure Camerin împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 1 iunie 2017 în cauza T-647/16, Camerin/Parlamentul

11

2018/C 32/17

Cauza C-467/17 P: Recurs introdus la 1 august 2017 de Società agricola Taboga Leandro e Fidenato Giorgio Ss împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) din 6 iunie 2017 în cauza T-172/17, Società agricola Taboga Leandro e Fidenato Giorgio/Parlamentul și Consiliul

11

2018/C 32/18

Cauza C-593/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 13 octombrie 2017 – Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG/Hauptzollamt Hannover

12

2018/C 32/19

Cauza C-624/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Den Haag (Țările de Jos) la 6 noiembrie 2017 – Procedură penală împotriva Tronex BV

12

2018/C 32/20

Cauza C-629/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 18 octombrie 2017 – J. Portugal Ramos Vinhos SA/Adega Cooperativa de Borba CRL

13

2018/C 32/21

Cauza C-637/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa (Portugalia) la 15 noiembrie 2017 – Cogeco Communications Inc/Sport TV Portugal și alții

14

2018/C 32/22

Cauza C-662/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 27 noiembrie 2017 – E.G./Republica Slovenă

15

2018/C 32/23

Cauza C-663/17 P: Recurs introdus la 24 noiembrie 2017 de Banca Centrală Europeană împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 12 septembrie 2017 în cauza T-247/16, Fursin și alții/Banca Centrală Europeană

16

2018/C 32/24

Cauza C-664/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Areios Pagos (Grecia) la 27 noiembrie 2017 – Ellinika Nafpigeia AE/Panagiotis Anagnostopoulos și alții

17

 

Tribunalul

2018/C 32/25

Cauza T-401/11 P RENV-RX: Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Missir Mamachi di Lusignano și alții/Comisia (Recurs — Funcţie publică — Funcționari — Asasinare a unui funcționar și a soției acestuia — Regula concordanței între cerere, reclamație și acțiunea în materie de despăgubiri — Obligație de a asigura securitatea personalului în serviciul Uniunii — Legătură de cauzalitate — Prejudiciu material — Răspundere in solidum — Luare în considerare a prestațiilor prevăzute de statut — Prejudiciu moral — Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral al unui funcționar decedat — Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral suferit de succesorii în drepturi ai unui funcționar decedat)

19

2018/C 32/26

Cauza T-249/15: Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2017 – JT/EUIPO – Carrasco Pirard (QUILAPAYÚN) {Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative QUILAPAYÚN — Motiv relativ de refuz — Marcă de notorietate — Articolul 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Titularul mărcii}

20

2018/C 32/27

Cauza T-771/15: Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2017 – Hochmann Marketing/EUIPO – BitTorrent (bittorrent) {Marcă a Uniunii Europene — Procedură de decădere — Marca Uniunii Europene verbală bittorrent — Articolul 76 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 95 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Neluarea în considerare a elementelor de probă prezentate în fața diviziei de anulare — Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001]}

21

2018/C 32/28

Cauza T-35/16: Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2017 – Sony Computer Entertainment Europe/EUIPO – Vieta Audio (Vita) [Marca Uniunii Europene — Procedură de decădere — Marca Uniunii Europene verbală Vita — Utilizare serioasă a mărcii — Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Utilizare în raport cu produsele vizate — Obligație de motivare]

21

2018/C 32/29

Cauza T-61/16: Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Coca-Cola/EUIPO – Mitico (Master) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Master — Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară Coca Cola și marca națională figurativă anterioară C — Motiv relativ de refuz — Profit necuvenit obținut din renumele mărcilor anterioare — Elemente de probă privind utilizarea comercială, în afara Uniunii, a unui semn care cuprinde marca solicitată — Deducții logice — Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare — Articolul 8 alineatul (5) și articolul 65 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (5) și articolul 72 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]

22

2018/C 32/30

Cauza T-120/16: Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (Burlington) (Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca figurativă Burlington — Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE — Mărcile Uniunii Europene și naționale figurative anterioare BURLINGTON ARCADE — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Utilizare în comerț a unui semn a cărui aplicabilitate depășește domeniul local — Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] — Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001])

23

2018/C 32/31

Cauza T-121/16: Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (BURLINGTON THE ORIGINAL) {Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca figurativă BURLINGTON THE ORIGINAL — Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE — Mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare BURLINGTON ARCADE — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Utilizare în comerț a unui semn cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local — Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] — Profit necuvenit obținut de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcilor anterioare — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]}

24

2018/C 32/32

Cauza T-122/16: Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (Burlington) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca verbală BURLINGTON — Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE — Mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare BURLINGTON ARCADE — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Utilizarea în comerț a unui semn a cărui aplicabilitate nu este numai locală — Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] — Profit obținut în mod nejustificat ca urmare a caracterului distinctiv sau a renumelui mărcilor anterioare — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]]

24

2018/C 32/33

Cauza T-123/16: Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (BURLINGTON) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca verbală BURLINGTON — Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE — Mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare BURLINGTON ARCADE — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Utilizarea în comerț a unui semn a cărui aplicabilitate nu este numai locală — Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] — Profit obținut în mod nejustificat ca urmare a caracterului distinctiv sau a renumelui mărcilor anterioare — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]]

25

2018/C 32/34

Cauza T-125/16: Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2017 – Léon Van Parys/Comisia (Uniunea vamală — Importuri de banane originare din Ecuador — Recuperare ulterioară a taxelor la import — Cerere de remitere a taxelor la import — Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare — Termen rezonabil)

26

2018/C 32/35

Cauza T-250/16 P: Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – Spadafora/Comisia (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Respingere a acțiunii în primă instanță ca în mod vădit inadmisibilă și ca în mod vădit nefondată — Cerere de anulare — Post de șef al unității Consultanță juridică în cadrul OLAF — Procedură de selecție — Comisie de preselecție — Neînscrierea pe lista scurtă privind candidații propuși în vederea interviului final cu AIPN — Imparțialitate — Cerere de despăgubiri — Pierderea unei șanse — Litigiu în stare de judecată)

26

2018/C 32/36

Cauza T-332/16: Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Colgate-Palmolive/EUIPO (360o) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale 360o — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Caracter distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001]]

27

2018/C 32/37

Cauza T-333/16: Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Colgate-Palmolive/EUIPO (360o) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative 360o — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Caracter distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001]]

28

2018/C 32/38

Cauza T-622/16: Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – sheepworld/EUIPO (Alles wird gut) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Alles wird gut — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

28

2018/C 32/39

Cauza T-728/16: Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – Tuerck/Comisia (Funcție publică — Funcționari — Pensii — Transferul drepturilor de pensie naționale — Aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului)

29

2018/C 32/40

Cauza T-815/16: Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2017 – For Tune/EUIPO – Simplicity trade (opus AETERNATUM) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative opus AETERNATUM — Marca Uniunii Europene verbală anterioară OPUS — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [în prezent articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]

29

2018/C 32/41

Cauza T-893/16: Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – Xiaomi/EUIPO – Apple (MI PAD) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MI PAD — Marca Uniunii Europene verbală anterioară IPAD — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Similitudinea produselor și a serviciilor]

30

2018/C 32/42

Cauza T-562/15: Ordonanța Tribunalului din 26 noiembrie 2017 – Federcaccia Toscana și alții/Comisia Europeană (Mediu — Conservarea păsărilor sălbatice — Specii care pot face obiectul unor acțiuni de vânătoare — Condiții care trebuie respectate de legislațiile naționale privind vânătoarea — Armonizarea criteriilor de aplicare de la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE — Perioadă de interzicere a activităților de vânătoare în Toscana)

31

2018/C 32/43

Cauza T-702/15: Ordonanța Tribunalului din 20 noiembrie 2017 – BikeWorld/Comisia (Acțiune în anulare — Reprezentare de către un avocat care nu are calitate de terț — Inadmisibilitate)

31

2018/C 32/44

Cauza T-886/16: Ordonanța Tribunalului din 23 noiembrie 2017 – Nf Nails In Vogue/EUIPO – Nails & Beauty Factory (NAILS FACTORY) (Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Revocarea deciziei atacate — Dispariția obiectului litigiului — Nepronunțare asupra fondului)

32

2018/C 32/45

Cauza T-91/17: Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2017 – L/Parlamentul

32

2018/C 32/46

Cauza T-737/17: Acțiune introdusă la 7 noiembrie 2017 – Wattiau/Parlamentul European

33

2018/C 32/47

Cauza T-740/17: Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2017 – DEI/Comisia

33

2018/C 32/48

Cauza T-746/17: Acțiune introdusă la 13 noiembrie 2017 – TrekStor/EUIPO – Beats Electronics (i.Beat jump)

35

2018/C 32/49

Cauza T-747/17: Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2017 – UPF/Comisia

35

2018/C 32/50

Cauza T-751/17: Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2017 – Commune de Fessenheim și alții/Comisia

36

2018/C 32/51

Cauza T-755/17: Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2017 – Republica Federală Germania/ECHA

37

2018/C 32/52

Cauza T-757/17: Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2017 – Kerstens/Comisia

38

2018/C 32/53

Cauza T-761/17: Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2017 – UR/Comisia

39

2018/C 32/54

Cauza T-770/17: Acțiune introdusă la 24 noiembrie 2017 – Beats Electronics/EUIPO – TrekStor (i.Beat)

40

2018/C 32/55

Cauza T-775/17: Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Estampaciones Rubí/Comisia

40

2018/C 32/56

Cauza T-778/17: Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Autostrada Wielkopolska/Comisia

41

2018/C 32/57

Cauza T-784/17: Acțiune introdusă la 4 decembrie 2017 – Strabag Belgium/Parlamentul

43

2018/C 32/58

Cauza T-785/17: Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2017 – Ilhan/EUIPO – Time Gate (SPORTSWEAR COMPANY BIG SAM)

44

2018/C 32/59

Cauza T-787/17: Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Parfümerie Akzente/EUIPO (GlamHair)

45

2018/C 32/60

Cauza T-788/17: Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2017 – Szabados/EUIPO – Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica (Separ) (MicroSepar)

45

2018/C 32/61

Cauza T-796/17: Acțiune introdusă la 6 decembrie 2017 – Mouldpro/EUIPO – Wenz Kunststoff (MOULDPRO)

46

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2018/C 032/01)

Ultima publicație

JO C 22, 22.1.2018

Publicații anterioare

JO C 13, 15.1.2018

JO C 5, 8.1.2018

JO C 437, 18.12.2017

JO C 424, 11.12.2017

JO C 412, 4.12.2017

JO C 402, 27.11.2017

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/2

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 29 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) – Regatul Unit) – C. King/The Sash Window Workshop Ltd, Richard Dollar

(Cauza C-214/16) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Directiva 2003/88/CE - Organizarea timpului de lucru - Articolul 7 - Indemnizație pentru concediul anual neefectuat plătită la încetarea raportului de muncă - Reglementare națională care obligă un lucrător să efectueze concediul anual fără ca remunerația pentru acest concediu să fie stabilită))

(2018/C 032/02)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Reclamant: C. King

Pârâte: The Sash Window Workshop Ltd, Richard Dollar

Dispozitivul

1)

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum și dreptul la o cale de atac efectivă, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că, în ipoteza unui litigiu între un lucrător și angajatorul său cu privire la aspectul dacă lucrătorul are dreptul la un concediu anual plătit conform celui dintâi dintre aceste articole, se opun ca lucrătorul să fie nevoit mai întâi să efectueze concediul, înainte de a ști dacă are dreptul de a fi remunerat pentru acest concediu.

2)

Articolul 7 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale potrivit cărora un lucrător este împiedicat să reporteze și, eventual, să cumuleze, până la momentul în care raportul său de muncă încetează, drepturi la concediul anual plătit neexercitate pentru mai multe perioade de referință consecutive, ca urmare a refuzului angajatorului de a remunera aceste concedii.

(1)  JO C 222, 20.6.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 29 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Torino – Italia) – VCAST Limited/R.T.I. SpA

(Cauza C-265/16) (1)

((Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) - Excepția privind copia privată - Articolul 3 alineatul (1) - Comunicare publică - Modalitate tehnică specifică - Furnizarea unui serviciu de înregistrare video de tip cloud („cloud computing”) de copii ale unor opere protejate prin dreptul de autor, fără acordul autorului în cauză - Intervenție activă a prestatorului serviciului în cadrul înregistrării menționate))

(2018/C 032/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Torino

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VCAST Limited

Pârâtă: R.T.I. SpA

Dispozitivul

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale care permite unei întreprinderi comerciale să furnizeze unor particulari un serviciu de înregistrare la distanță de tip cloud de copii private ale unor opere protejate de dreptul de autor, prin intermediul unui sistem informatic, intervenind activ în cadrul înregistrării acestor copii, fără autorizarea titularului de drepturi.

(1)  JO C 270, 25.7.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 28 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Guimarães – Portugalia) – Isabel Maria Pinheiro Vieira Rodrigues de Andrade, Fausto da Silva Rodrigues de Andrade/José Manuel Proença Salvador, Crédito Agrícola Seguros – Companhia de Seguros de Ramos Reais, SA, Jorge Oliveira Pinto

(Cauza C-514/16) (1)

((Trimitere preliminară - Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto - Directiva 72/166/CEE - Articolul 3 alineatul (1) - Noțiunea „circulația vehiculelor” - Accident produs într o exploatație agricolă - Accident în care a fost implicat un tractor agricol staționat, dar care avea motorul în funcțiune pentru a acționa o pompă utilizată la dispersia de erbicid))

(2018/C 032/04)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Guimarães

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Isabel Maria Pinheiro Vieira Rodrigues de Andrade, Fausto da Silva Rodrigues de Andrade

Pârâți: José Manuel Proença Salvador, Crédito Agrícola Seguros – Companhia de Seguros de Ramos Reais, SA, Jorge Oliveira Pinto

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi trebuie interpretat în sensul că nu se încadrează în noțiunea „circulația vehiculelor”, menționată în această dispoziție, o situație în care un tractor agricol a fost implicat într-un accident în timp ce funcția sa principală, în momentul producerii accidentului, nu consta în a servi drept mijloc de transport, ci în a genera, ca mașină de lucru, forța motrice necesară pentru acționarea pompei unui pulverizator de erbicid.

(1)  JO C 475, 19.12.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/4

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Pordenone – Italia) – Procedură penală privind pe Giorgio Fidenato

(Cauza C-107/16) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Agricultură - Produse alimentare și furaje modificate genetic - Măsuri de urgență - Măsură națională prin care se urmărește interzicerea cultivării porumbului modificat genetic MON 810 - Adoptarea și menținerea măsurii - Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 - Articolul 34 - Regulamentul (CE) nr. 178/2002 - Articolele 53 și 54 - Condiții de aplicare - Principiul precauției])

(2018/C 032/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Pordenone

Partea din procedura principală

Giorgio Fidenato

Dispozitivul

1)

Articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic, coroborat cu articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, trebuie interpretat în sensul că Comisia nu este obligată să adopte măsuri de urgență în sensul acestui din urmă articol în cazul în care un stat membru o informează oficial, în conformitate cu articolul 54 alineatul (1) din acest din urmă regulament, în privința necesității de a se lua asemenea măsuri, în condițiile în care nu este evident că un produs autorizat de Regulamentul nr. 1829/2003 sau în conformitate cu acesta este susceptibil să prezinte un risc grav pentru sănătatea umană, pentru sănătatea animală sau pentru mediu.

2)

Articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003, coroborat cu articolul 54 din Regulamentul nr. 178/2002, trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate, după ce a informat oficial Comisia Europeană în privința necesității de a se lua măsuri de urgență, iar Comisia nu a hotărât în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul nr. 1829/2003, să adopte asemenea măsuri la nivel național.

3)

Articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003, coroborat cu principiul precauției astfel cum este prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 178/2002, trebuie interpretat în sensul că nu conferă statelor membre facultatea de a adopta măsuri de urgență provizorii, în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul nr. 178/2002, numai în temeiul acestui principiu, fără să fie îndeplinite condițiile de fond prevăzute la articolul 34 din Regulamentul nr. 1829/2003.

(1)  JO C 165, 10.05.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/5

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte – Croația) – Hrvatska agencija za civilno zrakoplovstvo/Air Serbia A.D. Beograd, Dane Kondić

(Cauza C-476/16) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Calitatea de „instanță” a organismului de trimitere - Independență - Inadmisibilitate vădită a cererii de decizie preliminară))

(2018/C 032/06)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hrvatska agencija za civilno zrakoplovstvo

Pârâți: Air Serbia A.D. Beograd, Dane Kondić

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Ministarstvo pomorstva, prometa i infrastrukture – Uprava zračnog prometa, elektroničkih komunikacija i pošte (Ministerul Afacerilor Maritime, Transporturilor și Infrastructurii – Direcția aviației civile, a telecomunicațiilor și a poștei, Croația), prin decizia din 26 august 2016, este vădit inadmisibilă.

(1)  JO C 419, 14.11.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/5

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP/Maxiflor – Promoção e Comercialização de Plantas, Importação e Exportação, Lda

(Cauza C-491/16) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) şi articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curţii - Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 - Regulamentul (CE, Euratom) no 2988/95 - Articolul 3 alineatul (1) - Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene - Noţiune „program multianual” - Domeniu de aplicare))

(2018/C 032/07)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP

Pârâtă: Maxiflor – Promoção e Comercialização de Plantas, Importação e Exportação, Lda

Dispozitivul

1)

Prima şi a treia întrebare adresate de Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă, Portugalia) sunt vădit inadmisibile.

2)

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene trebuie interpretat în sensul că un program operaţional, în sensul articolului 9 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurile Structurale, precum programul operaţional „Agricultură şi dezvoltare rurală”, aprobat prin Decizia C(2000) 2878 a Comisiei din 30 octombrie 2000, nu intră în sfera noţiunii „program multianual” în sensul primeia dintre aceste dispoziţii, cu excepţia cazului în care s-au întreprins deja acţiuni concrete de punere în aplicare a programului, aspect pe care instanţa de trimitere este obligată să îl verifice.

(1)  JO C 441, 28.11.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/6

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 15 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen – Germania) – executarea unor mandate europene de arestare emise împotriva lui Pál Aranyosi

(Cauza C-496/16) (1)

((Trimitere preliminară - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandat european de arestare - Motive de refuzare a executării - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 4 - Interzicerea tratamentelor inumane sau degradante - Condiții de detenție în statul membru emitent - Anularea unui mandat european de arestare de către autoritatea judiciară emitentă - Întrebare de natură ipotetică - Lipsa necesității de pronunțare asupra fondului cauzei))

(2018/C 032/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen

Partea din procedura principală

Pál Aranyosi

Dispozitivul

Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de decizie preliminară introduse Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Tribunalul Regional Superior din Bremen, Germania), prin decizia din 12 septembrie 2016.

(1)  JO C 475, 19.12.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/7

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Giovanna Judith Kerr/Fazenda Pública

(Cauza C-615/16) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 15 alineatul (2) și articolul 135 alineatul (1) litera (f) - Drepturi de exploatare a unor bunuri imobile - Exonerări - Domeniu de aplicare - Noțiunea „negociere”])

(2018/C 032/09)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Giovanna Judith Kerr

Pârâtă: Fazenda Pública

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (2) și articolul 135 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretate în sensul că noțiunea „negociere”, în înțelesul acestei din urmă dispoziții, este susceptibilă să privească o activitate, precum cea desfășurată de reclamanta din litigiul principal, cu condiția ca activitatea respectivă să fie cea a unui intermediar remunerat pentru furnizarea unui serviciu uneia dintre părțile la un contract referitor la operațiuni financiare privind titluri, acest serviciu constând în a face ceea ce este necesar pentru ca vânzătorul și cumpărătorul să semneze acest contract, fără ca intermediarul să semneze el însuși contractul respectiv și, în orice caz, fără ca el să aibă un interes propriu cu privire la conținutul aceluiași contract. Revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă aceste condiții sunt întrunite în litigiul cu care este sesizată.

(1)  JO C 151, 15.5.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/7

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação do Porto – Portugalia) – Hélder José Cunha Martins/Fundo de Garantia Automóvel

(Cauza C-131/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil - Lipsa unei întrebări privind o altă normă de drept al Uniunii decât Carta drepturilor fundamentale - Necompetenţa Curţii])

(2018/C 032/10)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação do Porto

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hélder José Cunha Martins

Pârât: Fundo de Garantia Automóvel

Dispozitivul

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este în mod vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Tribunal da Relação do Porto (Curtea de Apel din Porto, Portugalia).

(1)  JO C 168, 29.5.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/8

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – VE/WD

(Cauza C-232/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Contract de credit încheiat în monedă străină - Lipsa unor precizări suficiente privind contextul factual și normativ al litigiului principal, precum și motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare - Inadmisibilitate vădită])

(2018/C 032/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budai Központi Kerületi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamant: VE

Pârâtă: WD

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság (Tribunalul Districtual Central din Buda, Ungaria), prin decizia din 10 aprilie 2017, este vădit inadmisibilă.

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/8

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo – Portugalia) – Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP/António da Silva Rodrigues

(Cauza C-243/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) şi articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curţii - Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 - Regulamentul (CE, Euratom) no 2988/95 - Articolul 3 alineatul (1) - Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene - Noţiunea „program multianual” - Domeniu de aplicare))

(2018/C 032/12)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Instituto de Financiamento da Agricultura e Pescas, IP

Pârât: António da Silva Rodrigues

Dispozitivul

1)

Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei nereguli care nu este nici continuă, nici repetată, termenul de prescripţie de patru ani pe care îl prevede începe să curgă de la data la care a survenit neregula.

2)

A doua, a treia şi a patra întrebare adresate de Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă, Portugalia) sunt vădit inadmisibile.

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/9

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – Zoltán Rózsavölgyi, Zoltánné Rózsavölgyi/Unicredit Leasing Hungary Zrt., Unicredit Leasing Immo Truck Zrt.

(Cauza C-259/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii - Contract de credit încheiat în monedă străină - Lipsa unor precizări suficiente privind contextul factual și normativ al litigiului principal, precum și motivele care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare - Inadmisibilitate vădită])

(2018/C 032/13)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budai Központi Kerületi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Zoltán Rózsavölgyi, Zoltánné Rózsavölgyi

Pârâte: Unicredit Leasing Hungary Zrt., Unicredit Leasing Immo Truck Zrt.

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság (Tribunalul Districtual Central din Buda, Ungaria), prin decizia din 31 martie 2017, este vădit inadmisibilă.

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/10

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – „Geocycle Bulgaria” EOOD/ Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-314/17) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Principiile neutralității fiscale și efectivității - Regimul taxării inverse - Refuzul dreptului de deducere a TVA-ului achitat în amonte al destinatarului facturii - Decizie a autorităților fiscale de stabilire a unei taxe în sarcina cumpărătorului unui bun])

(2018/C 032/14)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Reclamantă:„Geocycle Bulgaria” EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Dispozitivul

Principiile neutralității fiscale și efectivității sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să refuze destinatarului unei livrări dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată achitată în amonte atunci când, pentru una și aceeași livrare, taxa pe valoarea adăugată este percepută o primă dată de la furnizor, dat fiind că a menționat-o pe factura pe care a emis-o, apoi o a doua oară de la cumpărător, în cazurile în care legislația națională nu prevede posibilitatea rectificării taxei pe valoarea adăugată atunci când există o decizie de rectificare fiscală.

(1)  JO C 256, 7.8.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/10

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 23 noiembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Basilicata – Italia) – Olympus Italia Srl/Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico – Centro di Riferimento Oncologico della Basilicata (CROB) di Rionero in Vulture

(Cauza C-486/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii - Contracte de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii - Directiva 2014/24/UE - Articolul 4 - Valoarea pragurilor pentru contractele de achiziții publice - Contracte de achiziții care pot prezenta un interes transfrontalier cert - Cerere vădit inadmisibilă])

(2018/C 032/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Basilicata

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Olympus Italia Srl

Pârât: Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico – Centro di Riferimento Oncologico della Basilicata (CROB) di Rionero in Vulture

cu participarea: Crimo Italia Srl

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Tribunale amministrativo regionale per la Basilicata (Tribunalul Administrativ Regional din Basilicata, Italia) prin decizia din 22 iulie 2017, primită de Curte la 10 august 2017, este vădit inadmisibilă.

(1)  JO C 374, 6.11.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/11

Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Laure Camerin împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 1 iunie 2017 în cauza T-647/16, Camerin/Parlamentul

(Cauza C-453/17 P)

(2018/C 032/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Laure Camerin (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European

Prin ordonanța din 30 noiembrie 2017, Curtea (Camera a zecea) a respins recursul.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/11

Recurs introdus la 1 august 2017 de Società agricola Taboga Leandro e Fidenato Giorgio Ss împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) din 6 iunie 2017 în cauza T-172/17, Società agricola Taboga Leandro e Fidenato Giorgio/Parlamentul și Consiliul

(Cauza C-467/17 P)

(2018/C 032/17)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Società agricola Taboga Leandro e Fidenato Giorgio Ss (reprezentant: F. Longo, avocat)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Prin ordonanța din 29 noiembrie 2017, Curtea (Camera a opta) a respins recursul și a obligat Società agricola Taboga Leandro e Fidenato Giorgio Ss să suporte propriile cheltuieli de judecată.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 13 octombrie 2017 – Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG/Hauptzollamt Hannover

(Cauza C-593/17)

(2018/C 032/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG

Pârât: Hauptzollamt Hannover

Întrebările preliminare

1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 767/2014 al Comisiei din 11 iulie 2014 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (1) este aplicabil în speță?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: nota explicativă a Comisiei Europene referitoare la subpoziția 1902 3010 din Nomenclatura combinată, care a fost publicată la 4 martie 2015, trebuie avută în vedere la interpretarea subpoziției 1902 3010 NC, în măsura în care la această poziție termenul prăjit este menționat ca exemplu de proces industrial de uscare?

(1)  JO 2014, L 209, p. 12.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Gerechtshof Den Haag (Țările de Jos) la 6 noiembrie 2017 – Procedură penală împotriva Tronex BV

(Cauza C-624/17)

(2018/C 032/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Den Haag

Partea din procedura principală

Tronex BV

Întrebările preliminare

1)

a)

Un comerciant cu amănuntul care, pe baza unei convenții încheiate cu furnizorul său (fie acesta importator, comerciant cu ridicata, distribuitor, producător sau altă persoană de la care a achiziționat bunul), restituie un bun restituit de un consumator sau care a devenit excedentar în asortimentul său trebuie considerat un deținător care aruncă bunul în sensul articolului 3 punctul 1 din Directiva cadru (1)?

b)

Pentru răspunsul la întrebarea 1.a este relevantă împrejurarea că este vorba despre un bun care prezintă un viciu sau un defect ușor de remediat?

c)

Pentru răspunsul la întrebarea 1.a este relevantă împrejurarea că este vorba despre un bun care prezintă un viciu sau un defect de o asemenea amploare sau gravitate încât, pentru acest motiv, bunul nu mai este adecvat sau util în raport cu destinația sa inițială?

2)

a)

Un comerciant cu amănuntul sau un furnizor care revinde unui cumpărător de loturi (de articole reziduale) un bun restituit de un consumator sau care a devenit excedentar în asortimentul său trebuie considerat un deținător care aruncă bunul respectiv în sensul articolului 3 punctul 1 din Directiva cadru?

b)

Pentru răspunsul la întrebarea 2.a este relevantă valoarea prețului de vânzare datorat de cumpărătorul de loturi comerciantului cu amănuntul sau furnizorului?

c)

Pentru răspunsul la întrebarea 2.a este relevantă împrejurarea că este vorba despre un bun care prezintă un viciu sau un defect ușor de remediat?

d)

Pentru răspunsul la întrebarea 2.a este relevantă împrejurarea că este vorba despre un bun care prezintă un viciu sau un defect de o asemenea amploare sau gravitate încât, pentru acest motiv, bunul nu mai este adecvat sau util în raport cu destinația sa inițială?

3)

a)

Un cumpărător de loturi care revinde unor terți (din străinătate) un lot mare de bunuri achiziționat de la comercianți cu amănuntul sau de la furnizori, care au fost restituite de consumatori sau au devenit excedentare, trebuie considerat un deținător care aruncă lotul respectiv de bunuri în sensul articolului 3 punctul 1 din Directiva cadru?

b)

Pentru răspunsul la întrebarea 3.a este relevantă valoarea prețului de vânzare datorat de terț cumpărătorului loturilor?

c)

Pentru răspunsul la întrebarea 3.a este relevantă împrejurarea că lotul de bunuri conține și articole care prezintă un viciu sau un defect ușor de remediat?

d)

Pentru răspunsul la întrebarea 3.a este relevantă împrejurarea că este vorba despre un bun care prezintă un viciu sau un defect de o asemenea amploare sau gravitate încât, pentru acest motiv, bunul respectiv nu mai este adecvat sau util în raport cu destinația sa inițială?

e)

Pentru răspunsul la întrebările 3.c sau 3.d, este relevantă proporția bunurilor defecte din întregul lot de bunuri revândute terților? Dacă da, ce procentaj constituie punctul de inflexiune?

(1)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO 2008, L 312, p. 3).

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 18 octombrie 2017 – J. Portugal Ramos Vinhos SA/Adega Cooperativa de Borba CRL

(Cauza C-629/17)

(2018/C 032/20)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Reclamantă: J. Portugal Ramos Vinhos SA

Pârâtă: Adega Cooperativa de Borba CRL

Întrebarea preliminară

În contextul examinării admisibilității unei cereri de înregistrare a unor semne sau indicii pentru desemnarea unor produse vinicole, expresia „indicii putând servi, în comerț, pentru a desemna […] alte caracteristici ale [produsului sau ale prestării de servicii]”, care este prevăzută la articolul [3] alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/95/CE (1), trebuie interpretată în sensul că include trimiterea, în expresii verbale adoptate ca marcă ce includ o denumire geografică protejată ca denumire de origine a unui vin, la termenul „adega”, ca expresie utilizată în mod curent pentru identificarea instalațiilor și a incintelor în care se desfășoară procesul de fabricație a acestui tip de produse, în expresia verbală adoptată ca marcă, în cazurile în care această expresie („adega”) este unul dintre elementele verbale ce compun denumirea persoanei juridice care dorește să obțină înregistrarea mărcii?

(1)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa (Portugalia) la 15 noiembrie 2017 – Cogeco Communications Inc/Sport TV Portugal și alții

(Cauza C-637/17)

(2018/C 032/21)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Cogeco Communications Inc

Pârâte: Sport TV Portugal, SA, Controlinvest-SGPS SA, Nos-SGPS SA

Întrebările preliminare

1)

Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2014/104/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene, precum și celelalte dispoziții ale acesteia sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că creează drepturi pentru un justițiabil (în speță o societate comercială pe acțiuni de drept canadian) de care el se poate prevala în justiție împotriva unui alt justițiabil (în speță o societate comercială pe acțiuni de drept portughez) în cadrul unei acțiuni în despăgubire privind un pretins prejudiciu suferit ca urmare a unei încălcări a dreptului concurenței, în special atunci când, la data introducerii acțiunii în justiție în cauză (27 februarie 2015), termenul de transpunere în dreptul național acordat statelor membre, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din directivă, nu a expirat încă?

2)

Articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din directivă, precum și celelalte dispoziții ale sale sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale precum cea a articolului 498 alineatul (1) din Codul civil portughez, care, din moment ce se aplică unor fapte care au avut loc înainte de data publicării directivei menționate, înainte de intrarea sa în vigoare și înainte de data limită de transpunere a acesteia, în cadrul unei acțiuni în justiție introduse de asemenea înaintea acestei din urmă date:

a)

stabilește un termen de prescripție de 3 ani pentru un drept la repararea prejudiciului întemeiat pe răspunderea civilă extracontractuală;

b)

prevede că acest termen de 3 ani se calculează de la data la care persoana lezată a avut cunoștință de dreptul său la repararea prejudiciului, chiar dacă nu se cunosc responsabilul și întinderea exactă a prejudiciului; și

c)

nu prevede nicio normă care să impună sau să autorizeze suspendarea sau întreruperea acestui termen numai pentru că o autoritate din domeniul concurenței a luat măsuri în cadrul unei anchete sau al unei proceduri referitoare la o încălcare a dispozițiilor de drept al concurenței de care este legată acțiunea în despăgubire?

3)

Articolul 9 alineatul (1) din directivă, precum și celelalte dispoziții ale sale sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun unei dispoziții naționale precum cea a articolului 623 din Codul de procedură civilă portughez, care, din moment ce se aplică unor fapte care au avut loc înainte de data publicării directivei menționate, înainte de intrarea sa în vigoare și înainte de data limită de transpunere a acesteia, în cadrul unei acțiuni în justiție introduse de asemenea înaintea acestei din urmă date:

a)

dispune că o condamnare definitivă pronunțată într-o procedură administrativă privind o încălcare este lipsită de efect în acțiunile civile privind raporturile juridice care depind de săvârșirea încălcării? Sau (în funcție de interpretarea reținută)

b)

prevede că o asemenea condamnare definitivă pronunțată într-o procedură administrativă privind o încălcare constituie pentru terți o prezumție simplă în ceea ce privește existența faptelor care caracterizează încălcarea sancționată și care îndeplinesc cerințele legale, în orice acțiune civilă care privește raporturile juridice care depind de săvârșirea încălcării?

4)

Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatele (2), (3) și (4) din directivă, articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau orice altă dispoziție de drept primar sau derivat, jurisprudență sau principiu general al dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun unor norme de drept național precum articolul 498 alineatul (1) din Codul civil portughez și articolul 623 din Codul de procedură civilă portughez, care, din moment ce se aplică unor fapte care au avut loc înainte de data publicării directivei menționate, înainte de intrarea sa în vigoare și înainte de data limită de transpunere a acesteia, în cadrul unei acțiuni în justiție introduse de asemenea înaintea acestei din urmă date, nu iau în considerare textul și finalitatea directivei și nu urmăresc atingerea obiectivului vizat de aceasta?

5)

Cu titlu subsidiar, numai în cazul în care Curtea ar răspunde afirmativ la oricare dintre întrebările care precedă, articolul 22 din directivă, precum și celelalte dispoziții relevante ale acesteia sau principiile generale ale dreptului Uniunii Europene aplicabile pot fi interpretate în sensul că se opun ca instanța națională să aplice în speță articolul 498 alineatul (1) din Codul civil portughez sau articolul 623 din Codul de procedură civilă portughez, în redactarea lor actuală, dar interpretate și aplicate astfel încât să fie compatibile cu dispozițiile articolului 10 din directivă?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 5, un justițiabil se poate prevala de articolul 22 din directivă împotriva unui alt justițiabil în fața unei instanțe naționale într-o acțiune în despăgubire introdusă pentru obținerea reparării unui prejudiciu suferit în urma unei încălcări a dreptului concurenței?

(1)  Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 27 noiembrie 2017 – E.G./Republica Slovenă

(Cauza C-662/17)

(2018/C 032/22)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Recurent: E.G.

Intimată: Republica Slovenă

Întrebările preliminare

1)

Interesul solicitantului în sensul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva privind procedurile II (1) trebuie interpretat în sensul că statutul de protecție subsidiară nu oferă aceleași drepturi și beneficii precum cele oferite de statutul de refugiat în cazul în care, în temeiul reglementării naționale, străinii beneficiari ai protecției internaționale au aceleași drepturi și beneficii, însă este diferit modul de definire a duratei sau a încetării protecției internaționale, întrucât statutul este acordat refugiatului pe durată nedeterminată, dar încetează atunci când încetează circumstanțele pe baza cărora a fost acordat, în timp ce protecția subsidiară se acordă pentru o perioadă determinată și se prelungește în situația în care există motive în acest sens?

2)

Interesul solicitantului în sensul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva privind procedurile II trebuie interpretat în sensul că statutul conferit prin protecția subsidiară nu oferă aceleași drepturi și beneficii precum cele oferite de statutul de refugiat în cazul în care, în temeiul reglementării naționale, străinii beneficiari ai protecției internaționale au aceleași drepturi și beneficii, însă sunt diferite drepturile accesorii care se întemeiază pe astfel de drepturi și beneficii?

3)

Având în vedere situația individuală a solicitantului, este necesar să se evalueze dacă, în lumina circumstanțelor concrete care îl privesc, recunoașterea statutului de refugiat i-ar conferi mai multe drepturi decât cele obținute prin acordarea protecției subsidiare sau este suficientă, pentru a exista interesul prevăzut la articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva privind procedurile II, o reglementare legislativă care operează o diferențiere între drepturile accesorii care se întemeiază pe drepturile și pe beneficiile ambelor forme de protecție internațională?

(1)  Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/16

Recurs introdus la 24 noiembrie 2017 de Banca Centrală Europeană împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a doua) din 12 septembrie 2017 în cauza T-247/16, Fursin și alții/Banca Centrală Europeană

(Cauza C-663/17 P)

(2018/C 032/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: E. Koupepidou și C. Hernández Saseta, agenți, B. Schneider, avocat)

Celelalte părți din procedură: Trasta Komercbanka AS, Ivan Fursin, Igors Buimisters, C & R Invest SIA, Figon Co. Ltd, GCK Holding Netherlands BV, Rikam Holding SA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea ordonanței atacate în măsura în care Tribunalul consideră că reclamantele acționare aveau interesul de a exercita acțiunea și dreptul de a introduce la Tribunal o acțiune în anularea deciziei atacate (punctul 2 din dispozitivul ordonanței atacate);

—

adoptarea unei decizii definitive în privința fondului și declararea inadmisibilității acțiunii introduse de reclamantele acționare;

—

obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurenta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că reclamantele acționare (și anume acționarele Trasta Komercbanka, spre deosebire de Trasta Komercbanka însăși) nu aveau un interes de a exercita acțiunea diferit de cel al Trasta Komercbanka pentru a introduce o acțiune în anulare

Primul motiv se întemeiază pe argumentele următoare:

—

recurenta susține că Tribunalul a realizat o interpretare eronată a jurisprudenței care impune ca acționarii să demonstreze că au un interes distinct de a introduce o acțiune împotriva unei decizii adresate întreprinderii în care dețin o parte din capital. În special, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând, în Ordonanța din 12 septembrie 2017, că această jurisprudență nu se aplică în cauza T-247/16;

—

reclamantele acționare nu au demonstrat că au un interes de a exercita acțiunea distinct de cel al Trasta Komercbanka: (spre deosebire de decizia de lichidare, care constituie un act distinct,) decizia atacată nu a afectat poziția lor juridică. Nu se poate considera că reclamantele acționare au un interes juridic ca Trasta Komercbanka să dispună de un acord bancar diferit de interesul Trasta Komercbanka înseși de a dispune de un astfel de acord;

—

în special, interesul de a solicita o despăgubire sau interesul economic al acționarelor de a primi dividende nu ar trebui să fie considerat un interes distinct.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa calității acționarelor de a exercita acțiunea, dat fiind că decizia atacată nu le afectează în mod individual.

Al doilea motiv se întemeiază pe argumentele următoare:

—

reclamantele acționare nu sunt afectate în mod individual deoarece decizia atacată nu le afectează în considerarea unor calități care le-ar fi proprii;

—

decizia atacată nu a schimbat situația juridică a reclamantelor acționare față de cea a celorlalte acționare sau față de cea a Trasta Komercbanka.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa calității acționarelor de a exercita acțiunea, dat fiind că decizia atacată nu le afectează în mod direct

Al treilea motiv se întemeiază pe argumentele următoare:

—

reclamantele acționare nu sunt vizate în mod direct de decizia atacată în măsura în care drepturile lor nu au fost afectate substanțial în sensul jurisprudenței;

—

o simplă pierdere economică care rezultă din decizia atacată nu permite să se concluzioneze că situația lor juridică (spre deosebire de cea a Trasta Komercbanka) a fost afectată, independent de amploarea acestor efecte economice.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Areios Pagos (Grecia) la 27 noiembrie 2017 – Ellinika Nafpigeia AE/Panagiotis Anagnostopoulos și alții

(Cauza C-664/17)

(2018/C 032/24)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Areios Pagos

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ellinika Nafpigeia AE

Intimați: Panagiotis Anagnostopoulos și alții

Întrebările preliminare

1)

Potrivit dispozițiilor articolului 1 din Directiva 98/50/CE (1) și pentru a constata existența sau inexistența unui transfer de întreprindere, de unitate sau de parte de întreprindere sau de unitate, prin „entitate economică” trebuie să se înțeleagă o unitate de producție autosuficientă, care este în măsură să funcționeze pentru atingerea propriului scop economic, fără a trebui să procure (prin cumpărare, împrumut, locațiune ori în alt mod) nici un factor de producție (materii prime, manoperă, echipamente mecanice, părți din produsul finit, servicii de asistență, resurse economice și altele) de la terți? Sau, dimpotrivă, pentru a completa noțiunea „entitate economică” sunt suficiente un obiect de activitate distinct, posibilitatea concretă ca un astfel de obiect să constituie scopul întreprinderii economice și o organizare eficientă a factorilor de producție (materii prime, mașini și alte echipamente, manoperă și servicii de asistență) pentru atingerea respectivului scop, fără a fi important aspectul dacă noul operator își procură factorii de producție și din exterior sau că nu și-a îndeplinit în mod precis scopul?

2)

Potrivit dispozițiilor articolului 1 din Directiva 98/50/CE, existența transferului este sau nu este exclusă în cazul în care cedentul sau cesionarul ori ambii prevăd nu doar continuarea cu succes a activității de către noul operator, ci și viitoarea încetare a acesteia în vederea unei lichidări a întreprinderii?

(1)  Directiva 98/50/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 de modificare a Directivei 77/187/CEE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO 1998, L 201, p. 88).

Tribunalul

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/19

Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Missir Mamachi di Lusignano și alții/Comisia

(Cauza T-401/11 P RENV-RX) (1)

((„Recurs - Funcţie publică - Funcționari - Asasinare a unui funcționar și a soției acestuia - Regula concordanței între cerere, reclamație și acțiunea în materie de despăgubiri - Obligație de a asigura securitatea personalului în serviciul Uniunii - Legătură de cauzalitate - Prejudiciu material - Răspundere in solidum - Luare în considerare a prestațiilor prevăzute de statut - Prejudiciu moral - Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral al unui funcționar decedat - Răspundere a unei instituții pentru prejudiciul moral suferit de succesorii în drepturi ai unui funcționar decedat”))

(2018/C 032/25)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurenți: Stefano Missir Mamachi di Lusignano (Shanghai, China) și alți 6 reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentanți: F. Di Gianni, G. Coppo și A. Scalini, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentant: G. Gattinara și D. Martin, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (F-50/09, EU:F:2011:55), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1)

Anulează Hotărârea din 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (F-50/09), în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene a admis cauza de inadmisibilitate invocată de Comisia Europeană împotriva cererii de reparare a prejudiciului moral suferit de domnul Carlo Missir Mamachi di Lusignano, de doamna Giustina Missir Mamachi di Lusignano, de domnul Filiberto Missir Mamachi di Lusignano și de domnul Tommaso Missir Mamachi di Lusignano, ultimii doi fiind reprezentați de doamna Anne Sintobin.

2)

Anulează Hotărârea din 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (F-50/09), în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a admis cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie împotriva cererii de reparare a prejudiciului moral suferit de domnul Livio Missir Mamachi di Lusignano.

3)

Anulează Hotărârea din 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia (F-50/09), în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a limitat răspunderea Comisiei la nivelul a 40 % din prejudiciul material suferit de domnul Carlo Missir Mamachi di Lusignano, de doamna Giustina Missir Mamachi di Lusignano, de domnul Filiberto Missir Mamachi di Lusignano și de domnul Tommaso Missir Mamachi di Lusignano, ultimii doi fiind reprezentați de doamna Sintobin.

4)

Respinge în rest recursul.

5)

Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 3 milioane de euro, deducere efectuată din prestațiile statutare considerate ca făcând parte din această sumă plătite sau care urmează a fi plătite domnului Carlo Missir Mamachi di Lusignano, doamnei Giustina Missir Mamachi di Lusignano, domnului Filiberto Missir Mamachi di Lusignano și domnului Tommaso Missir Mamachi di Lusignano, ultimii doi fiind reprezentați de doamna Sintobin, pentru prejudiciul material suferit de aceștia.

6)

Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 100 000 de euro către domnul Carlo Missir Mamachi di Lusignano, pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

7)

Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 100 000 de euro către doamna Giustina Missir Mamachi di Lusignano, pentru prejudiciul moral suferit de aceasta.

8)

Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 100 000 de euro către domnul Tommaso Missir Mamachi di Lusignano, reprezentat de doamna Sintobin, pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

9)

Obligă Comisia in solidum la plata unei sume de 100 000 de euro către domnul Filiberto Missir Mamachi di Lusignano, reprezentat de doamna Sintobin, pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

10)

Obligă Comisia in solidum la plata unei sume globale de 50 000 de euro către domnul Stefano Missir Mamachi di Lusignano și către ceilalți recurenți ale căror nume figurează în anexă, în calitatea lor de moștenitori ai domnului Livio Missir Mamachi di Lusignano, pentru prejudiciul moral suferit de acesta.

11)

Indemnizațiile menționate la punctele 6-10 de mai sus vor fi majorate cu dobânzi moratorii, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata completă, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale.

12)

Respinge în rest acțiunea.

13)

Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs.

14)

Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță.

(1)  JO C 282, 24.9.2011.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/20

Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2017 – JT/EUIPO – Carrasco Pirard (QUILAPAYÚN)

(Cauza T-249/15) (1)

({„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative QUILAPAYÚN - Motiv relativ de refuz - Marcă de notorietate - Articolul 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Titularul mărcii”})

(2018/C 032/26)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: JT (reprezentant: A. Mena Valenzuela, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: E. Zaera Cuadrado, agent)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Eduardo Carrasco Pirard (Santiago, Chile) și celelalte 7 părți din procedura în fața camerei de recurs a EUIPO ale căror nume figurează în anexă la hotărâre

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO du 13 martie 2015 (cauza R 354/2014-2), privind o procedură de opoziție între, pe de o parte, JT și, pe de altă parte, domnul Carrasco Pirard și celelalte părți din procedura în fața camerei de recurs a EUIPO ale căror nume figurează în anexă

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului de Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 13 martie 2015 (cauza R 354/2014-2).

2)

Respinge celelalte capete de cerere.

3)

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 337, 12.10.2015.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/21

Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2017 – Hochmann Marketing/EUIPO – BitTorrent (bittorrent)

(Cauza T-771/15) (1)

({„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală bittorrent - Articolul 76 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 95 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Neluarea în considerare a elementelor de probă prezentate în fața diviziei de anulare - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001]”})

(2018/C 032/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hochmann Marketing GmbH, fostă Bittorrent Marketing GmbH (Neu-Isenburg, Germania) (reprezentanți: C. Hoppe, M. Terhaag și C. Schwarz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și M. Capostagno, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: BitTorrent, Inc. (San Francisco, California, Statele Unite) (reprezentanți: M. Kinkeldey, S. Clotten, S. Brandstätter și C. Schmitt, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 31 august 2015 (cauza R 2275/2013–5) privind o procedură de decădere între BitTorrent și Bittorrent Marketing.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Hochmann Marketing GmbH, fostă Bittorrent Marketing GmbH, la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 191, 30.5.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/21

Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2017 – Sony Computer Entertainment Europe/EUIPO – Vieta Audio (Vita)

(Cauza T-35/16) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală Vita - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare în raport cu produsele vizate - Obligație de motivare”])

(2018/C 032/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sony Computer Entertainment Europe Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, QC)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. Kunz, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Vieta Audio, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: I. Barroso Sánchez-Lafuente, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 12 noiembrie 2015 (cauza R 2232/2014-5), privind o procedură de decădere între Vieta Audio și Sony Computer Entertainment Europe

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 12 noiembrie 2015 (cauza R 2232/2014-5) privind o procedură de decădere între Vieta Audio SA și Sony Computer Entertainment Europe Ltd.

2)

EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Sony Computer Entertainment Europe.

3)

Vieta Audio suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 106, 21.3.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/22

Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Coca-Cola/EUIPO – Mitico (Master)

(Cauza T-61/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Master - Marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară Coca Cola și marca națională figurativă anterioară C - Motiv relativ de refuz - Profit necuvenit obținut din renumele mărcilor anterioare - Elemente de probă privind utilizarea comercială, în afara Uniunii, a unui semn care cuprinde marca solicitată - Deducții logice - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) și articolul 65 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenite articolul 8 alineatul (5) și articolul 72 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”)

(2018/C 032/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: The Coca-Cola Company (Atlanta, Georgia, Statele Unite) (reprezentanți: S. Malynicz, QC, S. Baran, barrister, D. Stone și A. Dykes, solicitors)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului: Modern Industrial & Trading Investment Co. Ltd (Mitico) (Damasc, Siria) (reprezentant: A.-E. Malami, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 decembrie 2015 (cauza R 1251/2015-4), privind o procedură de opoziție între The Coca-Cola Company și Mitico.

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Camerei a patra de recurs a Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 decembrie 2015 (cauza R 1251/2015-4).

2)

EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de The Coca Cola Company, inclusiv în fața camerei de recurs a EUIPO.

3)

Modern Industrial & Trading Investment Co. Ltd (Mitico) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 111, 29.3.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/23

Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (Burlington)

(Cauza T-120/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă Burlington - Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE - Mărcile Uniunii Europene și naționale figurative anterioare BURLINGTON ARCADE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare în comerț a unui semn a cărui aplicabilitate depășește domeniul local - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] - Profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”))

(2018/C 032/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tulliallan Burlington Ltd (Saint-Hélier, Jersey) (reprezentant: A. Norris, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Burlington Fashion GmbH (Schmallenberg, Germania) (reprezentant: A. Parr, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2016 (cauza R 94/2014–4) privind o procedură de opoziție între Tulliallan Burlington și Burlington Fashion

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Tulliallan Burlington Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 175, 17.5.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/24

Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (BURLINGTON THE ORIGINAL)

(Cauza T-121/16) (1)

({„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă BURLINGTON THE ORIGINAL - Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE - Mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare BURLINGTON ARCADE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizare în comerț a unui semn cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] - Profit necuvenit obținut de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcilor anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”})

(2018/C 032/31)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Tulliallan Burlington Ltd (Saint-Hélier, Jersey) (reprezentant: A. Norris, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Burlington Fashion GmbH (Schmallenberg, Germania) (reprezentant: A. Parr, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2016 (cauza R 2501/2013-4), referitoare la o procedură de opoziție între Tulliallan Burlington și Burlington Fashion

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Tulliallan Burlington Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 175, 17.5.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/24

Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (Burlington)

(Cauza T-122/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală BURLINGTON - Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE - Mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare BURLINGTON ARCADE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizarea în comerț a unui semn a cărui aplicabilitate nu este numai locală - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] - Profit obținut în mod nejustificat ca urmare a caracterului distinctiv sau a renumelui mărcilor anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 032/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tulliallan Burlington Ltd (Saint-Hélier, Jersey) (reprezentant: A. Norris, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Burlington Fashion GmbH (Schmallenberg, Germania) (reprezentant: A. Parr, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2016 (cauza R 2409/2013-4) privind o procedură de opoziție între Tulliallan Burlington și Burlington Fashion

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Tulliallan Burlington Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 175, 17.5.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/25

Hotărârea Tribunalului din 6 decembrie 2017 – Tulliallan Burlington/EUIPO – Burlington Fashion (BURLINGTON)

(Cauza T-123/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca verbală BURLINGTON - Mărcile naționale verbale anterioare BURLINGTON și BURLINGTON ARCADE - Mărcile Uniunii Europene și națională figurative anterioare BURLINGTON ARCADE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Utilizarea în comerț a unui semn a cărui aplicabilitate nu este numai locală - Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001] - Profit obținut în mod nejustificat ca urmare a caracterului distinctiv sau a renumelui mărcilor anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 032/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Tulliallan Burlington Ltd (Saint-Hélier, Jersey) (reprezentant: A. Norris, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Burlington Fashion GmbH (Schmallenberg, Germania) (reprezentant: A. Parr, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 11 ianuarie 2016 (cauza R 1635/2013-4) privind o procedură de opoziție între Tulliallan Burlington și Burlington Fashion

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Tulliallan Burlington Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 175, 17.5.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/26

Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2017 – Léon Van Parys/Comisia

(Cauza T-125/16) (1)

((„Uniunea vamală - Importuri de banane originare din Ecuador - Recuperare ulterioară a taxelor la import - Cerere de remitere a taxelor la import - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Termen rezonabil”))

(2018/C 032/34)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Firma Léon Van Parys NV (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: P. Vlaemminck, B. Van Vooren, R. Verbeke și J. Auwerx, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Caeiros, B.-R. Killmann și E. Manhaeve, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2016) 95 final a Comisiei din 20 ianuarie 2016 prin care se constată că se justifică înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import și că remiterea taxelor este justificată în privința unui debitor, însă este justificată doar pentru o parte în privința unui alt debitor într-un caz specific și nu este justificată, pentru cealaltă parte, în privința acestui debitor specific și prin care se modifică Decizia C(2010) 2858 final a Comisiei din 6 mai 2010 și, pe de altă parte, o cerere prin care se solicită constatarea faptului că articolul 909 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3) și-a produs efectele în privința reclamantei în urma Hotărârii Tribunalului din 19 martie 2013, Firma Van Parys/Comisia (T-324/10, EU:T:2013:136)

Dispozitivul

1)

Anulează articolul 1 alineatul (4) din Decizia C(2016) 95 final a Comisiei din 20 ianuarie 2016 prin care se constată că este justificată înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import și că remiterea acestor taxe este justificată în privința unui debitor, însă este justificată doar pentru o parte în privința unui alt debitor într-un caz specific și nu este justificată, pentru cealaltă parte, în privința acestui debitor specific și prin care se modifică Decizia C(2010) 2858 final a Comisiei din 6 mai 2010.

2)

Respinge în rest acțiunea.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Firma Léon Van Parys NV.

(1)  JO C 175, 17.5.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/26

Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – Spadafora/Comisia

(Cauza T-250/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Respingere a acțiunii în primă instanță ca în mod vădit inadmisibilă și ca în mod vădit nefondată - Cerere de anulare - Post de șef al unității «Consultanță juridică» în cadrul OLAF - Procedură de selecție - Comisie de preselecție - Neînscrierea pe lista scurtă privind candidații propuși în vederea interviului final cu AIPN - Imparțialitate - Cerere de despăgubiri - Pierderea unei șanse - Litigiu în stare de judecată”))

(2018/C 032/35)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Sergio Spadafora (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: G. Belotti, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial G. Gattinara și C. Berardis-Kayser, ulterior G. Gattinara și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 7 aprilie 2016, Spadafora/Comisia (F-44/15, EU:F:2016:69), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1)

Anulează Ordonanța Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 7 aprilie 2016, Spadafora/Comisia (F-44/15), cu excepția respingerii ca vădit inadmisibilă a cererii de declarare a faptului că, urmare a anulării deciziei din 30 iunie 2014, prin care directorul general al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) l-a numit pe domnul D. în postul de șef al unității „Consultanță juridică” din cadrul Direcției „Sprijin pentru investigații” a OLAF, și a Deciziei Ares (2015) 43686 din 5 ianuarie 2015 a doamnei K. Georgieva, vicepreședinte al Comisiei Europene, de respingere a reclamației reclamantului R/994/14, procedura de selecție a fost afectată de nelegalitate începând cu momentul în care s-a produs nelegalitatea.

2)

Respinge în rest recursul.

3)

Anulează decizia din 30 iunie 2014 prin care directorul general al OLAF l-a numit pe domnul D. în postul de șef al unității „Consultanță juridică” din cadrul Direcției „Sprijin pentru investigații” a OLAF.

4)

Anulează Decizia Ares (2015) 43686 din 5 ianuarie 2015 a doamnei K. Georgieva, vicepreședinte al Comisiei Europene, de respingere a reclamației reclamantului R/994/14.

5)

Respinge acțiunea în primă instanță în măsura în care domnul Sergio Spadafora solicită repararea prejudiciului material rezultat din pierderea șansei de a fi selectat pentru ocuparea postului de șef al unității „Consultanță juridică” din cadrul Direcției „Sprijin pentru investigații” a OLAF.

6)

Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs și a celor aferente procedurii în primă instanță.

(1)  JO C 251, 11.7.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/27

Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Colgate-Palmolive/EUIPO (360o)

(Cauza T-332/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale 360o - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 032/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Colgate-Palmolive Co. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: M. Zintler și A. Stolz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 aprilie 2016 (cauza R 2288/2015-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal 360o ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Colgate-Palmolive Co. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 296, 16.8.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/28

Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – Colgate-Palmolive/EUIPO (360o)

(Cauza T-333/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative 360o - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Caracter distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001]”])

(2018/C 032/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Colgate-Palmolive Co. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: M. Zintler și A. Stolz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 aprilie 2016 (cauza R 2287/2015-4) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ 360o ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Colgate-Palmolive Co. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 296, 16.8.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/28

Hotărârea Tribunalului din 7 decembrie 2017 – sheepworld/EUIPO (Alles wird gut)

(Cauza T-622/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Alles wird gut - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 032/38)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: sheepworld AG (Ursensollen, Germania) (reprezentant: S. von Rüden, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Schifko, agent)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 16 iunie 2016 (cauza R 212/2016-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Alles wird gut ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă sheepworld AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 383, 17.10.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/29

Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – Tuerck/Comisia

(Cauza T-728/16) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Pensii - Transferul drepturilor de pensie naționale - Aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului”))

(2018/C 032/39)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Sabine Tuerck (Woluwe-Saint-Pierre, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere formulată în temeiul articolului 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 10 decembrie 2015 de confirmare a transferului la sistemul de pensii al Uniunii Europene a drepturilor de pensie dobândite de reclamantă anterior intrării sale în serviciul Uniunii

Dispozitivul

1)

Anulează decizia Comisiei Europene din 10 decembrie 2015 privind confirmarea transferului către sistemul de pensii al Uniunii Europene al drepturilor de pensie dobândite de doamna Sabine Tuerck anterior intrării sale în serviciul Uniunii.

2)

Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 475, 19.12.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/29

Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2017 – For Tune/EUIPO – Simplicity trade (opus AETERNATUM)

(Cauza T-815/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative opus AETERNATUM - Marca Uniunii Europene verbală anterioară OPUS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [în prezent articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 032/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: For Tune sp. z o.o. (Varșovia, Polonia) (reprezentant: K. Popławska, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Simplicity trade GmbH (Oelde, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 14 septembrie 2016 (cauza R 152/2016-2), privind o procedură de opoziție între Simplicity trade și For Tune.

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă For Tune sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 14, 16.1.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/30

Hotărârea Tribunalului din 5 decembrie 2017 – Xiaomi/EUIPO – Apple (MI PAD)

(Cauza T-893/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MI PAD - Marca Uniunii Europene verbală anterioară IPAD - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001] - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Similitudinea produselor și a serviciilor”])

(2018/C 032/41)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Xiaomi, Inc. (Pekin, China) (reprezentanți: T. Raab și C. Tenkhoff, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Apple Inc. (Cupertino, California, Statele Unite) (reprezentanți: J. Olsen, P. Andreottola, solicitors, și G. Tritton, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 22 septembrie 2016 (cauza R 363/2016-1) privind o procedură de opoziție între Apple și Xiaomi.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Xiaomi, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 46, 13.2.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/31

Ordonanța Tribunalului din 26 noiembrie 2017 – Federcaccia Toscana și alții/Comisia Europeană

(Cauza T-562/15) (1)

((„Mediu - Conservarea păsărilor sălbatice - Specii care pot face obiectul unor acțiuni de vânătoare - Condiții care trebuie respectate de legislațiile naționale privind vânătoarea - Armonizarea criteriilor de aplicare de la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE - Perioadă de interzicere a activităților de vânătoare în Toscana”))

(2018/C 032/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Federcaccia Toscana (Florența, Italia) și celelalte cinci reclamante ale căror nume figurează în anexa la ordonanță (reprezentant: A. Bruni, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și C. Hermes, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE prin care se solicită constatarea faptului că Comisia s-ar fi abținut în mod nelegal să actualizeze anumite date cu privire la Italia, cuprinse în documentul referitor la noțiunile-cheie, stabilit de comitetul ORNIS, prevăzut de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea pasărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7), o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea scrisorii Comisiei din 6 octombrie 2014 în care se arată că prelungirea în Italia a sezonului de vânătoare la anumite specii de păsări nu este conformă cu reglementarea europeană și o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-au suferit ca urmare a neactualizării de către Comisie a datelor cu privire la Italia

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Federcaccia Toscana și celelalte reclamante ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 381, 16.11.2015.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/31

Ordonanța Tribunalului din 20 noiembrie 2017 – BikeWorld/Comisia

(Cauza T-702/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Reprezentare de către un avocat care nu are calitate de terț - Inadmisibilitate”))

(2018/C 032/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: BikeWorld GmbH (Sankt Ingbert, Germania) (reprezentant: J. Jovy, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, B. Stromsky și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea în parte a Deciziei (UE) 2016/151 a Comisiei din 1 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.31550 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Germania pentru Nürburgring (JO 2016, L 34, p. 1).

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Obligă BikeWorld GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 68, 22.2.2016.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/32

Ordonanța Tribunalului din 23 noiembrie 2017 – Nf Nails In Vogue/EUIPO – Nails & Beauty Factory (NAILS FACTORY)

(Cauza T-886/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Revocarea deciziei atacate - Dispariția obiectului litigiului - Nepronunțare asupra fondului”))

(2018/C 032/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nf Nails In Vogue, SL (Arganda del Rey, Spania) (reprezentanți: L. Jáudenes Sánchez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Gája și E. Scheffer, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Nails & Beauty Factory GmbH, fostă Nails & Beauty Vertriebs GmbH (Kiel, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 5 octombrie 2016 (cauza R 202/2016-1) privind o procedură de opoziție între NF Nails In Vogue și Nails & Beaty Vertriebs.

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Obligă Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor efectuate de Nf Nails In Vogue, SL.

(1)  JO C 63, 27.2.2017.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/32

Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2017 – L/Parlamentul

(Cauza T-91/17)

(2018/C 032/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: L (reprezentant: I. Coutant Peyre, lawyer)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Autorității Împuternicite să facă numiri din cadrul Parlamentului European din 31 august 2016 de neacceptare a două certificate medicale prezentate de reclamant pentru a justifica anumite absențe de la serviciu și în mod corespunzător, de declarare a absenței în cauză drept neautorizată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe o pretinsă încălcare a principiilor ce decurg din legislația Uniunii Europene și din legislația lituaniană privind protecția denunțătorilor.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o pretinsă încălcare de către Parlament a obligației sale de diligență și a principiului bunei administrări.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/33

Acțiune introdusă la 7 noiembrie 2017 – Wattiau/Parlamentul European

(Cauza T-737/17)

(2018/C 032/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Francis Wattiau (Bridel, Luxemburg) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

să declare și să hotărască:

—

anularea deciziei de suportare de către acesta a unui cuantum de 843,01 euro, preluată în decontul nr. 244 al biroului de lichidare a plăților;

—

în măsura în care este necesar, anularea deciziei AIPN din 2 august 2017;

—

obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă o excepție de nelegalitate a convenției încheiate între Uniunea Europeană și federația spitalelor luxemburgheze privind majorarea cu 15 % a cheltuielilor medicale suportate de persoanele afiliate la Sistemul comun de asigurări de sănătate (RCAM) în Luxemburg. Această excepție de nelegalitate se întemeiază pe două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării pe motive de cetățenie și a articolelor 12 și 14 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului bunei gestiuni financiare enunțat la articolul 30 din Regulamentul nr. 966/2012 și la articolul 43 din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor Uniunii Europene.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/33

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2017 – DEI/Comisia

(Cauza T-740/17)

(2018/C 032/47)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) (Atena, Grecia) (reprezentanți: E. Bourtzalas, E. Salaka, C. Synodinos, C. Tagaras, D. Waelbroeck, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2017) 5622 final a Comisiei din 14 august 2017 în cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP), pretinse ajutoare de stat acordate de Grecia în favoarea Aluminium A.E. sub forma unor tarife pentru energie electrică sub cost, ca urmare a deciziei arbitrale, în măsura în care aceasta revocă actele Comisiei din 12 iunie 2014 și din 25 martie 2015;

—

anularea Deciziei C(2017) 5622 final a Comisiei din 14 august 2017 în cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP), în măsura în care aceasta consideră că nu există un ajutor de stat în favoarea Aluminium și că, prin urmare, Comisia nu era ținută să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE;

—

anularea Deciziei C(2017) 5622 final a Comisiei din 14 august 2017 în cazul SA.38101 (2015/NN) (ex 2013/CP), în măsura în care aceasta consideră că plângerea DEI referitoare la ajutoarele de stat acordate în temeiul deciziei nr. 346/2012 a autorității de reglementare a energiei electrice (denumită în continuare „RAE”) a rămas fără obiect ca urmare a deciziei nr. 1/2013 a Tribunalului Arbitral Permanent al RAE;

—

obligarea Comisie la plata cheltuielilor de judecată efectuate de DEI.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

1.

Eroare vădită de drept în interpretarea Hotărârii Curții în cauza C-228/16 P și contradicție în raport cu această hotărâre.

2.

Încălcarea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2015/1589 (1), în special a obligațiilor Comisiei care decurg din acest articol, precum și încălcarea dreptului de a fi ascultat și a Cartei drepturilor fundamentale.

3.

Lipsa unei motivări adecvate, motivarea contradictorie și încălcarea obligației de examinare a tuturor elementelor de fapt și de drept referitoare la ceea ce clauza compromisorie, în temeiul căreia a fost pronunțată hotărârea arbitrală nr. 1/2013, definește ca fiind „parametri clari și obiectivi” care „limitau marja discreționară a arbitrilor” și care aveau drept „consecință logică” stabilirea finală a prețului energiei electrice.

4.

Eroare vădită de drept în interpretarea și în aplicarea principiului investitorului privat diligent și a articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, în ceea ce privește constatarea potrivit căreia prețul energiei electrice stabilit prin hotărârea arbitrală este „consecința logică a parametrilor bine definiți în clauza compromisorie”.

5.

Eroare de drept vădită în interpretarea și în aplicarea articolelor 107 TFUE și 108 TFUE în ceea ce privește constatarea potrivit căreia Comisia nu era ținută să procedeze la evaluări economice complexe și eroare vădită de drept și de apreciere în lumina faptului că Comisia a omis să examineze chestiunile relevante în vederea constatării existenței sau a inexistenței unui ajutor de stat.

6.

Eroare vădită de drept în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 108 alineatul (2) TFUE și eroare vădită de apreciere a faptelor în ceea ce privește aplicarea principiului investitorului privat diligent într-o economie de piață.

7.

Eroare vădită de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, încălcarea obligației de motivare adecvată și eroare vădită de apreciere a faptelor în ceea ce privește decizia Comisiei de a nu continua examinarea plângerii prezentate de DEI în 2012 conform articolului 108 alineatul (2) TFUE, întrucât aceasta ar fi rămas „lipsită de obiect” ca urmare a hotărârii arbitrale nr. 1/2013.

(1)  Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/35

Acțiune introdusă la 13 noiembrie 2017 – TrekStor/EUIPO – Beats Electronics (i.Beat jump)

(Cauza T-746/17)

(2018/C 032/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: TrekStor Ltd (Hong-Kong, China) (reprezentanți: O. Spieker, M. Alber, A. Schönfleisch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Beats Electronics LLC (Culver City, California, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „i.Beat jump” – marca Uniunii Europene nr. 4 729 075

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 septembrie 2017 în cauza R 2236/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care admite cererea de decădere a solicitantului nulității și pronunță decăderea reclamantei din drepturile privind marca Uniunii Europene nr. 4 729 075;

—

respingerea cererii de decădere a solicitantului nulității;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor necesare efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs a Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

Motivele invocate

—

Încălcarea articolului 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001;

—

încălcarea articolului 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/35

Acțiune introdusă la 15 noiembrie 2017 – UPF/Comisia

(Cauza T-747/17)

(2018/C 032/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Union des Ports de France – UPF (Paris, Franța) (reprezentanți: C. Vannini și E. Moraïtou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii introduse împotriva Deciziei C(2017) 5176 final a Comisiei Europene din 27 iulie 2017 privind schema de ajutoare nr. SA.38398 (2016/C, ex 2015/E) pusă în aplicare de Franța (denumită în continuare „decizia atacată”), reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept de către Comisie cu privire la calificarea in totalitate a măsurii fiscale drept ajutor de stat, cu încălcarea criteriului referitor la caracterul economic al activității porturilor franceze. În această privință, reclamanta consideră că, concluzionând că scutirea fiscală în favoarea porturilor franceze constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, fără să precizeze că calificarea ca ajutor se limitează numai la activitățile economice ale porturilor, decizia Comisiei a fost afectată de o eroare de drept.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe eroarea de drept a Comisiei referitoare la aprecierea caracterului economic al activităților desfășurate de porturile franceze. Reclamanta apreciază că Comisia a comis de asemenea o eroare de drept în ceea ce privește analiza caracterului economic al activităților desfășurate de porturile franceze, sub două aspecte:

—

în primul rând, prin faptul că aceasta ar fi omis complet să trateze în decizia atacată anumite activități desfășurate de porturile franceze;

—

în al doilea rând, prin faptul că, în ceea ce privește mai multe alte activități ale porturilor franceze, aceasta s-ar fi limitat să reitereze principiile generale rezultate din jurisprudența CJUE în materie de finanțare publică a infrastructurilor portuare fără să concluzioneze asupra caracterului economic sau neeconomic al acestora, deși ar fi vorba de criteriul aplicării normelor în materie de ajutoare de stat.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe eroarea de drept și pe motivarea insuficientă privind condițiile referitoare la denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, în măsura în care Comisia ar fi apreciat în mod greșit că scutirea fiscală în discuție era de natură să genereze denaturări ale concurenței și să aibă un efect asupra schimburilor dintre statele membre, în ceea ce privește porturile franceze în general și, în special, porturile insulare și porturile de peste mări. Potrivit reclamantei, decizia atacată este afectată de o motivare insuficientă în măsura în care Comisia ar fi prezumat, fără să își justifice poziția, că aceste condiții ar fi îndeplinite în speță.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe eroarea de drept în desfășurarea procedurii de control al ajutoarelor existente și pe încălcarea articolului 108 alineatele (1) și (2) din TFUE, coroborat cu principiul proporționalității, în măsura în care, pe de o parte, impunând autorităților franceze să prezinte dovada compatibilității cu piața internă a sistemului de scutire de la impozit a societăților în favoarea porturilor franceze, Comisia ar fi inversat sarcina probei și ar fi acționat ca și cum era sesizată cu o cerere de aprobare a unei scheme de ajutoare noi. Pe de altă parte, impunând autorităților franceze să elimine pur și simplu sistemul de scutire menționat fără dovedirea faptului că nicio modificare care putea fi adusă acestei măsuri nu ar fi de natură să determine compatibilitatea sa cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat, Comisia ar fi încălcat articolul 108 alineatele (1) și (2) din TFUE, articolul 2 din Regulamentul 2015/1589 și principiul proporționalității.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, deoarece impunerea de către Comisie a eliminării sistemului de scutiri, deși aceasta ar lăsa să subziste scheme de ajutoare pentru porturi în alte state membre, nu ar permite asigurarea condițiilor de concurență echitabile între diferitele porturi europene, ci ar conduce, în mod contrar, la noi denaturări ale concurenței, cu încălcarea directă a rolului atribuit Comisiei de supraveghere a bunei funcționări a pieței interne. Aceasta din urmă ar fi încălcat astfel principiul imparțialității, care este corolarul necesar al principiului bunei administrări.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/36

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2017 – Commune de Fessenheim și alții/Comisia

(Cauza T-751/17)

(2018/C 032/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Commune de Fessenheim (Fessenheim, Franța), Communauté de communes Pays Rhin-Brisach (Volgelsheim, Franța), Conseil départemental du Haut-Rhin (Colmar, Franța) și Conseil régional Grand Est Alsace Champagne-Ardenne Lorraine (Strasbourg, Franța) (reprezentant: G. de Rubercy, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2017) 7119 FINAL a Secretariatului General al Comisiei Europene din data de 18 octombrie 2017 privind refuzul de a comunica decizia Direcției Generale Concurență a Comisiei Europene notificată autorităților franceze la data de 22 martie 2017, referitoare la protocolul privind despăgubirea EDF pentru închiderea centralei nucleare de la Fessenheim;

—

obligarea Comisiei Europene să comunice reclamanților scrisoarea menționată din 22 martie 2017 în termen de o săptămână de la data pronunțării hotărârii de către Tribunal;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) ultimul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), pentru motivul că ar exista un interes public superior care să justifice divulgarea informațiilor în cauză.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la dreptul de acces la documente.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la dreptul la o cale de atac eficientă.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/37

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2017 – Republica Federală Germania/ECHA

(Cauza T-755/17)

(2018/C 032/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: D. Klebs și T. Henze)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei camerei de recurs din 8 septembrie 2017 a Agenției Europene pentru Produse Chimice (cauza nr. A-026-2015), în măsura în care

—

a anulat în parte decizia comitetului statelor membre din 1 octombrie 2015 privind substanța 1,4-benzen-diamină, N, N’- amestec de fenil și derivați din benzil (denumită în continuare „BENPAT”), CAS-nr. 68953-84-4 (nr. CE 273-227-8), în sensul că această din urmă decizie a prevăzut ca declaranții să identifice metaboliții în cursul studiului, conform testului OCDE TG 309;

—

a anulat în parte decizia menționată, în sensul că această din urmă decizie a prevăzut efectuarea unui studiu conform testului OCDE TG 308 și

—

a stabilit că declarația privind bioacumularea trebuia să fie eliminată din expunerea de motive a deciziei respective;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Reclamanta impută în special camerei de recurs că și-a depășit competențele, în sensul că, în cadrul procedurii de recurs, camera de recurs a examinat și a analizat din nou și în integralitate decizia de evaluare, concluzionând astfel (în mod eronat, atât cu privire la formă, cât și cu privire la fond) că decizia comitetului statelor membre trebuie să fie anulată și reformată în parte.

1.

Primul motiv: necompetența camerei de recurs în ceea ce privește chestiunile de fond în cadrul procedurii de evaluare

2.

Al doilea motiv: încălcarea jurisprudenței Meroni a Curții, întrucât camera de recurs, în calitate de organ al unei agenții a Uniunii, nu dispune de putere proprie de apreciere pentru adoptarea unei decizii

3.

Al treilea motiv: încălcarea principiului subsidiarității și a principiului atribuirii competențelor, întrucât camera de recurs a încălcat drepturile statelor membre, instituționalizate prin competența acestora de a adopta decizii în comitetul statelor membre din cadrul agenției, deoarece dreptul Uniunii nu prevede un temei juridic pentru acțiunea acesteia

4.

Al patrulea motiv: încălcarea dispozițiilor Regulamentului REACH (1), întrucât camera de recurs nu dispune de competență de fond în privința deciziei de evaluare

Cu titlu subsidiar, reclamanta susține că, potrivit articolului 51 alineatul (8) din Regulamentul REACH, camera de recurs dispune doar de o competență limitată de control a deciziilor de evaluare.

5.

Al cincilea motiv: încălcarea obligației de motivare potrivit articolului 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât camera de recurs nu și-a determinat pretinsa competență de examinare

6.

Al șaselea motiv: eroarea și nelegalitatea pe fond a deciziei

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Comisiei din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84).

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/38

Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2017 – Kerstens/Comisia

(Cauza T-757/17)

(2018/C 032/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Petrus Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei din 27 martie 2017 adresate reclamantului în măsura în care dispune reluarea cazului CMS 15/017 ab initio;

—

anularea deciziei Comisiei din 7 aprilie 2017 adresate reclamantului în măsura în care dispune reluarea cazului CMS 12/063 ab initio;

—

acordarea în favoarea reclamantului a unei despăgubiri totale de 40 000 de euro, cu titlu de daune morale speciale, care trebuie plătită de Comisia Europeană;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în aplicarea articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o executare necorespunzătoare a Hotărârii de anulare din 14 februarie 2017, Kerstens/Comisia (T-270/16 P, nepublicată, EU:T:2017:74) și pe o încălcare a principiului non bis in idem care ar fi fost săvârșite de autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) prin care s-a decis redeschiderea unor proceduri disciplinare al căror obiect fusese reclamantul.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe o executare necorespunzătoare a hotărârii citate anterior și pe o încălcare a principiului bunei administrări care include obligația de tratare imparțială și echitabilă a cauzelor, pe o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție și pe încălcarea dreptului la apărare, în măsura în care aceste decizii de redeschidere a respectivelor proceduri disciplinare nu ar oferi garanții de imparțialitate și de echitate în tratarea cauzei reclamantului.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe o executare necorespunzătoare a hotărârii citate anterior și pe o încălcare a principiilor securității juridice și bunei administrări, și în special a principiului termenului rezonabil, în condițiile în care, potrivit reclamantului, o nouă procedură disciplinară ar trebui de asemenea să intervină într-un termen rezonabil, ceea ce nu s-ar întâmpla în speță.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe o cerere de despăgubire specială ca urmare a nelegalităților citate anterior pentru repararea prejudiciului moral pretins cauzat de administrație reclamantului, în condițiile în care anularea actelor atacate nu ar putea, în sine, să repare respectivul prejudiciu.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/39

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2017 – UR/Comisia

(Cauza T-761/17)

(2018/C 032/53)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: UR (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei juriului concursului din 11 august 2017, luată într-o procedură de reexaminare, de a nu îi înscrie numele pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/322/16;

—

obligarea, în orice ipoteză, a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere pe care juriul concursului ar fi comis-o atunci când a considerat că diploma reclamantului nu îndeplinește una dintre condițiile de admitere la concurs.

2.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe excepția de nelegalitate a avizului de concurs, întemeiată pe articolul 27 primul paragraf din Statutul funcționarilor. În special, condiția de admitere în litigiu nu ar fi legată de exigențele locurilor de muncă scoase la concurs, astfel cum sunt descrise în avizul de concurs, și ar fi, prin urmare, contrară interesului serviciului.

3.

Al treilea motiv, invocat cu titlu și mai subsidiar, întemeiat pe nemotivarea deciziei atacate, întrucât nu au fost expuse criteriile stabilite de juriu pentru aprecierea pertinenței diplomei reclamantului din perspectiva condiției de admitere în litigiu, ceea ce ar împiedica reclamantul să își asigure apărarea în mod adecvat.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/40

Acțiune introdusă la 24 noiembrie 2017 – Beats Electronics/EUIPO – TrekStor (i.Beat)

(Cauza T-770/17)

(2018/C 032/54)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Beats Electronics LLC (Culver City, California, Statele Unite) (reprezentanți: M. Petersenn, avocat, I. Fowler și I. Junkar, Solicitors)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: TrekStor Ltd (Hong-Kong, Hong-Kong)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „i.Beat” – marca Uniunii Europene nr. 5 009 139

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 septembrie 2017 în cauzele conexate R 2175/2016-4 și R 2213/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care a respins calea de atac a reclamantei înregistrată sub numărul R 2175/2016-4 și a permis mărcii contestate să rămână înregistrată pentru aparate de redare a MP3, în special bazate pe memorii flash USB cu mini hard-disk-uri;

—

obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată a pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, dacă intervine în procedură.

Motivele invocate

—

Încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 15 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/40

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Estampaciones Rubí/Comisia

(Cauza T-775/17)

(2018/C 032/55)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Estampaciones Rubí, SAU (Vitoria-Gasteiz, Spania) (reprezentanți: D. Armesto Macías și K. Caminos García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea prezentei acțiuni, precum și a documentelor care figurează în anexe ca admisibile;

—

prin măsurile de organizare a procedurii, dispunerea în sensul ca o versiune integrală a următoarelor acte să fie furnizată la dosar de către Comisie, cu eventuala suprimare a datelor confidențiale referitoare la terți pe care le-ar putea conține:

a)

mesajul informal din 26 martie 2013 în răspuns la înscrisurile transmise la 22 februarie, precum și la 4 și la 12 martie 2013 (Álava);

b)

„Informal message in reply to the submission of 7 November (Álava)” din 4 decembrie 2012;

—

anularea deciziilor Comisiei formulate în documentele menționate.

—

cu titlu subsidiar, constatarea încălcării tratatelor, cauzată de tăcerea Comisiei, și dispunerea în sensul ca aceasta din urmă să răspundă solicitării reclamantei formulate prin înscrisul prezentat la 31 iulie 2017, pentru ca reclamanta să poată, în calitate de beneficiar al ajutorului în cauză, să își exercite drepturile procesuale conferite de dreptul Uniunii în cadrul unei proceduri oficiale de investigare a compatibilității ajutorului;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta cerere are ca obiect principal anularea deciziilor Comisiei prin care s-a negat compatibilitatea anumitor ajutoare fiscale primite de reclamantă sub forma unui credit fiscal de 45 % aferent anumitor proiecte de investiții, care au fost comunicate autorităților fiscale spaniole reprezentate de Diputación Foral de Álava prin intermediul unor înscrisuri ale Comisiei purtând titlul de „informal message” și de „mesaj informal” din datele de 4 decembrie 2012 și din 26 martie 2013, la care reclamanta a avut acces în cadrul unei proceduri naționale.

Prezenta cerere are ca obiect subsidiar constatarea omisiunii de către Comisie, în sensul articolului 265 TFUE, constând în tăcerea pârâtei față de cererea reclamantei din 31 iulie 2017, prin care se solicita Comisiei să se pronunțe cu privire la natura juridică obligatorie sau neobligatorie a respectivelor „mesaje informale” și, dacă este cazul, să o audieze în cadrul procedurii pentru a prezenta toate observațiile pe care le considera pertinente.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că deciziile atacate au fost adoptate fără respectarea garanțiilor procedurale minime necesare.

—

Se pretinde în această privință că nu au fost respectate de către Comisie garanțiile procedurale minime necesare, prin faptul că aceasta s-a pronunțat în mesajele informale cu privire la incompatibilitatea unui ajutor de stat fără a fi urmat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE. Această nerespectare a procedurii constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale reclamantei, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) TFUE.

—

Se pretinde în această privință că deciziile atacate consideră în mod greșit ajutorul ca incompatibil, constatând o presupusă inexistență a efectului stimulativ.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 265 TFUE.

—

Se pretinde în această privință că lipsa de răspuns din partea Comisiei la solicitarea reclamantei de a se pronunța cu privire la natura juridică (obligatorie sau neobligatorie) a „mesajelor informale” și, dacă este cazul, de a o audia în cadrul procedurii menționate a constituit o încălcare a tratatelor în detrimentul reclamantei.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/41

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Autostrada Wielkopolska/Comisia

(Cauza T-778/17)

(2018/C 032/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Autostrada Wielkopolska S.A. (Poznań, Polonia) (reprezentanți: O. Geiss și D. Tayar, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei din 25 august 2017 în cazul SA.35356 (2013/C) (ex 2013/NN, ex 2012/N) privind ajutorul de stat pus în aplicare de Polonia în favoarea societății Autostrada Wielkopolska S.A.; și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a drepturilor de participare ale reclamantei, în special a dreptului acesteia de a fi ascultată înainte de adoptarea deciziei atacate

—

Comisia nu a oferit reclamantei posibilitatea adecvată de a adopta o poziție cu privire la dovezile prezentate de stat;

—

Comisia a privat reclamanta de dreptul de a prezenta observații cu privire la anumite documente și concluzii esențiale pe baza cărora Comisia a adoptat decizia atacată;

—

nu poate fi exclusă posibilitatea ca aceste omisiuni să fi afectat soluția acestei cauze.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept și de fapt prin aplicarea unui criteriu eronat pentru a determina dacă elementele constitutive ale articolului 107 alineatul (1) TFUE erau îndeplinite și prin aplicarea criteriului menționat (eronat) cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

Concluzia Comisiei potrivit căreia a existat un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE se bazează numai pe criteriul „comparației punct cu punct”;

—

Comisia a efectuat aprecierea sa potrivit criteriului investitorului privat după ce decisese deja că exista un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE;

—

criteriul „comparației punct cu punct” al Comisiei este eronat din punct de vedere juridic;

—

Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere atunci când a aplicat criteriul său de apreciere al „comparației punct cu punct”, în special neluând în considerare informații relevante care erau disponibile acesteia la momentul la care a adoptat decizia atacată.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de drept și de fapt întrucât nu a aplicat criteriul investitorului privat în conformitate cu jurisprudența relevantă și nu și-a motivat suficient decizia, încălcând astfel articolul 107 alineatul (1) TFUE

—

Comisia nu a aplicat criteriul investitorului privat ca parte integrantă a aprecierii sale în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE, cu încălcarea jurisprudenței relevante;

—

Comisia nu a luat în considerare anumite informații relevante, care erau disponibile la momentul adoptării deciziei atacate și pe care un proprietar privat normal de prudent și de diligent într-o situație cât se poate de apropiată de cea a statului nu le-ar fi ignorat a priori.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că constatarea Comisiei privind incompatibilitatea ajutorului este bazată pe concluzii eronate și este viciată de contradicții interne

—

Comisia a săvârșit o eroare de fapt atunci când a constatat că fondurile publice au beneficiat numai investitorilor.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de fapt și de drept atunci când a calculat cuantumul ajutorului de stat, fără a efectua o apreciere proprie și fără a motiva în mod suficient

—

Concluziile Comisiei privind supracompensarea pentru perioada septembrie 2005-octombrie 2007 sunt viciate de erori fundamentale de apreciere;

—

Comisia nu a luat în considerare anumite informații relevante care erau disponibile acesteia la momentul deciziei atacate.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/43

Acțiune introdusă la 4 decembrie 2017 – Strabag Belgium/Parlamentul

(Cauza T-784/17)

(2018/C 032/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Strabag Belgium (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: M. Schoups, K. Lemmens și M. Lahbib, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea prezentei cereri de anulare ca fiind admisibilă și întemeiată;

în consecință:

—

pronunțarea anulării (i) deciziei adoptate de Parlamentul European la o dată necunoscută de a nu reține oferta prezentată de Strabag Belgium privind contractul de achiziții publice având ca obiect un contract-cadru de lucrări de antrepriză generală pentru clădirile Parlamentului European (Cererea de ofertă nr. 06/D20/2017/M036) de la Bruxelles, decizie notificată prin scrisoarea din 24 noiembrie 2017, precum și (ii) a deciziei adoptate de Parlamentul European la o dată necunoscută de a atribui contractul de achiziții publice având ca obiect un contract-cadru de lucrări de antrepriză generală pentru clădirile Parlamentului European de la Bruxelles (Cererea de ofertă nr. 06/D20/2017/M036) către cinci ofertanți, alții decât Strabag Belgium, precum și

—

admiterea cererii formulate de Strabag Belgium de a prezenta documentele următoare:

—

documentele din dosarul privind procedura de achiziții publice în care contactele dintre Parlament și ofertanți privind chestiunea prețurilor anormale au fost consemnate conform articolului 160 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2462 al Comisiei din 30 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii;

—

decizia de atribuire a contractului de achiziții publice către cinci alți ofertanți și de neselectare a ofertei formulate de Strabag Belgium, adoptată la o dată necunoscută;

—

raportul de analiză a ofertelor;

—

obligarea Parlamentului European la plata integrală a cheltuielilor de judecată, inclusiv a despăgubirilor procedurale.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea:

(i)

articolului 110 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2015/1929 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 2015 (JO 2015, L 286, p. 1), care prevede că Comisia este împuternicită adopte acte delegate în conformitate cu articolul 210 în ceea ce privește detaliile referitoare la criteriile de atribuire, inclusiv la cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic;

(ii)

articolului 151, modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2015/2462 al Comisiei din 30 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2015, L 342, p. 7), prin care se stabilesc normele aplicabile în materia ofertelor anormal de mici, precum și

(iii)

articolului 102 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, care consacră principiile generale ale transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscrimării în materie de contracte de achiziții publice.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/44

Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2017 – Ilhan/EUIPO – Time Gate (SPORTSWEAR COMPANY BIG SAM)

(Cauza T-785/17)

(2018/C 032/58)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Ercan Ilhan (Istanbul, Turcia) (reprezentant: S. Can, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Time Gate GmbH (Köln, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementele verbale „SPORTSWEAR COMPANY BIG SAM”- înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 891 276

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 septembrie 2017 în cauza R 974/2016-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 13 septembrie 2017 (R 974/2016-5) și prin urmare permiterea înregistrării mărcii Sportswear Company BIG SAM;

—

obligarea Time Gate GmbH la plata propriilor cheltuieli de judecată;

—

obligarea EUIPO la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele invocate

—

toleranță potrivit articolului 54 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

evaluarea greșită a riscului de confuzie între semne.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/45

Acțiune introdusă la 28 noiembrie 2017 – Parfümerie Akzente/EUIPO (GlamHair)

(Cauza T-787/17)

(2018/C 032/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Parfümerie Akzente GmbH (Pfedelbach, Germania) (reprezentanți: O. Spieker, A. Schönfleisch, M. Alber, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „GlamHair” – cererea de înregistrare nr. 15 211 956

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 25 septembrie 2017 în cauza R 82/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 7 alineatul 1 literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/45

Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2017 – Szabados/EUIPO – Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica (Separ) (MicroSepar)

(Cauza T-788/17)

(2018/C 032/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Andreas Szabados (Grünwald, Germania) (reprezentant: S. Wobst, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sociedad Española de Neumología y Cirugía Torácica (Separ) (Barcelona, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „MicroSepar” – cererea de înregistrare nr. 14 576 532

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 21 septembrie 2017 în cauza R 2420/2016-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/46

Acțiune introdusă la 6 decembrie 2017 – Mouldpro/EUIPO – Wenz Kunststoff (MOULDPRO)

(Cauza T-796/17)

(2018/C 032/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Mouldpro ApS (Ballerup, Danemarca) (reprezentant: W Rebernik, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Wenz Kunststoff GmbH & Co. KG (Lüdenscheid, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „MOULDPRO” – marca Uniunii Europene nr. 10 022 317

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 16 octombrie 2017 în cauza R 2153/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele invocate

—

înregistrarea nelegală efectuată de un agent sau de un reprezentant, încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (b) din RMC în coroborare cu articolul 8 alineatul (3);

—

drepturi anterioare asupra mărcii neînregistrate utilizate în cadrul practicii comerciale, încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (c) din RMC în coroborare cu articolul 8 alineatul (4);

—

titularul a solicitat cu rea-credinţă înregistrarea mărcii Uniunii Europene, încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din RMC.