22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/1

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/2

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (4),

—

având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”),

—

având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (5),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2013 de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 (COM(2013)0627),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” (COM(2012)0663),

—

având în vedere Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității,

—

având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”),

—

având în vedere Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie” (COM(2007)0386),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, încorporată în tratate prin intermediul articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și în special articolul 8 (Protecția datelor cu caracter personal), articolul 11 (Libertatea de exprimare și de informare), articolul 21 (Nediscriminarea), articolul 23 (Egalitatea între femei și bărbați), articolul 25 (Drepturile persoanelor în vârstă), articolul 26 (Integrarea persoanelor cu handicap), articolul 34 (Securitatea socială și asistența socială), articolul 36 (Accesul la serviciile de interes economic general), articolul 37 (Protecția mediului) și articolul 38 (Protecția consumatorilor),

—

având în vedere articolul 12 din TUE,

—

având în vedere articolul 14 din TUE, precum și Protocolul nr. 26 la TUE,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0163/2014),

A.

întrucât informarea sporită a consumatorilor privind serviciile de utilități este deosebit de importantă și întrucât este necesar să se garanteze accesul consumatorilor la astfel de servicii, iar statele membre sunt suficient de flexibile pentru a ține cont de consumatorii vulnerabili;

B.

întrucât există legislație sectorială care a consolidat deja protecția consumatorilor, dar statelor membre li se reamintește că, pentru a realiza acest lucru, mai este încă nevoie de o implementare și o aplicare corecte;

C.

întrucât în cazul serviciilor de utilități trebuie respectate competențele naționale și dreptul la autoadministrare la nivelul guvernării locale și întrucât reglementările specifice sectorului reprezintă un cadru juridic adecvat pentru serviciile de utilități,

1.

constată că unele aspecte legate de drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt acoperite de Directiva 2011/83/UE, iar caracteristicile comune ale serviciilor de utilități sunt prezentate în legislația sectorială relevantă;

2.

reamintește statelor membre că Directiva privind drepturile consumatorilor trebuia transpusă până la mijlocul lui decembrie 2013 și că aceasta va fi aplicabilă tuturor contractelor încheiate după 13 iunie 2014;

3.

observă că protecția consumatorilor este eficace numai atunci când drepturile consumatorilor pot fi puse în aplicare; invită, prin urmare, statele membre să pună în aplicare pe deplin dispozițiile Directivei privind practicile comerciale neloiale (2005/29/CE), ale Directivei privind publicitatea înșelătoare și comparativă (2006/114/CE) și ale Directivei privind drepturile consumatorilor (2011/83/UE); subliniază, în acest context, importanța unor sisteme alternative de soluționare a litigiilor, ca mecanisme eficiente, de economisire a costurilor, pentru soluționarea litigiilor dintre consumatorii și furnizorii de servicii de utilități; invită, prin urmare, statele membre să pună în aplicare Directiva recent aprobată privind SAL (2013/11/UE) și Regulamentul (UE) nr. 524/2013 privind soluționarea online a litigiilor (SOL);

4.

subliniază că sensibilizarea consumatorilor în ceea ce privește drepturile lor joacă un rol-cheie în obținerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, însă subliniază și rolul fundamental al serviciului pentru clienți în numele furnizorilor de servicii de utilități; subliniază că persoanele responsabile de contractele cu clientela ar trebui instruite și informate cu privire la drepturile consumatorilor; prin urmare, încurajează prestatorii de servicii de utilități să își instruiască angajații în mod corespunzător și să asigure că toți clienții au acces permanent la asistență personalizată;

5.

subliniază necesitatea ca toți consumatorii să aibă acces la servicii de utilități accesibile și de înaltă calitate pe întreg teritoriul UE, întrucât aceste servicii joacă un rol esențial în asigurarea coeziunii sociale și teritoriale, contribuind totodată la competitivitatea economiei europene;

6.

sprijină existența unor organizații puternice și independente de protecție a consumatorilor în facilitarea unei protecții cuprinzătoare a consumatorilor, dar subliniază importanța găsirii unui echilibru adecvat între nevoile consumatorilor și cele ale furnizorilor;

7.

subliniază că toți consumatorii, indiferent de situația lor financiară, ar trebui să beneficieze de acces la serviciile de utilități; sugerează că, în circumstanțe specifice, statele membre pot considera că „consumatorii vulnerabili” pot să necesite dispoziții adaptate;

8.

invită Comisia și statele membre să acorde mai multă atenție și să investească mai mult în campanii de informare și educare a consumatorilor în contextul serviciilor de utilități care vizează mesajele corecte către segmentul de consumatori corect;

9.

consideră că este nevoie de o piață internă a energiei deschisă, transparentă și integrată în vederea obținerii unor prețuri la energie competitive, a securității aprovizionării și a sustenabilității, precum și a utilizării eficiente la scară largă a energiei din surse regenerabile și solicită statelor membre să transpună, să aplice și să monitorizeze mai bine al treilea pachet privind piața internă a energiei; subliniază necesitatea unei informări consolidate a consumatorilor, în special pentru a îmbunătăți serviciile oferite și pentru a permite comparabilitatea și transparența tarifelor, ajungându-se, astfel, la prețuri nediscriminatorii;

10.

subliniază importanța crucială a punerii în aplicare oportune, corecte și depline a legislației actuale, care include și activitatea de reglementare de care este nevoie pentru cel de-al treilea pachet de măsuri privind piața internă a energiei, în scopul de a crea, până în 2014, o piață a energiei internă europeană integrată și competitivă;

11.

salută activitatea grupului de lucru pentru consumatori vulnerabili în cadrul forumului energetic pentru cetățeni și salută comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 privind prețurile și costurile energiei în Europa (COM(2014)0021) și raportul anexat, care analizează impactul și legătura dintre prețurile și costurile la energie în statele membre; reamintește că statele membre au, de asemenea, obligația de a reacționa la diferiții factori și situații privind energia și consumatorii vulnerabili;

12.

constată că rezilierea contractelor energetice presupune deseori condiții restrictive și proceduri complexe, fapt ce face dificilă schimbarea furnizorului; solicită accelerarea și simplificarea procedurilor de schimbare a furnizorului; subliniază că criteriile existente pentru evaluarea pachetului pieței interne a energiei sunt completate de directivele privind electricitatea și gazul din cadrul celui de al treilea pachet privind piața internă a energiei; subliniază importanța unor rapoarte periodice ale Comisiei privind punerea în aplicare a pieței interne a energiei;

13.

subliniază necesitatea ca Comisia să-și prezinte concluziile privind facturarea electronică deoarece este legată de gestionarea online a conturilor energetice ale consumatorilor;

14.

regretă că prețurile la energie actuale nu au neapărat un impact asupra costurilor externe, și anume, daunele asupra mediului asociate cu o anumită sursă de energie sau o metodă de producție, care pot, cu toate acestea, să fie transmise societății în ansamblu pe termen lung; solicită măsuri pentru a încuraja o transparență mai mare a prețurilor pentru consumatori în această privință;

15.

opinează că întreprinderile ar trebui să publice în mod inteligibil informații privind prețurile, modificările acestora și ale contractelor; reamintește statelor membre faptul că al treilea pachet energetic intern obligă deja statele membre să asigure acest lucru; invită statele membre și întreprinderile în cauză să ia măsurile necesare pentru a garanta că consumatorii au acces la informații clare, inteligibile și comparabile cu privire la tarife, condiții și măsuri de reparare;

16.

reamintește că al treilea pachet energetic intern solicită statelor membre să realizeze o analiză cost-beneficiu înainte de începerea desfășurării unui sistem de măsurători inteligent; subliniază că rețelele inteligente permit consumatorilor să observe și să își adapteze consumul de energie electrică, dar subliniază că unele dintre analizele cost-beneficiu realizate de statele membre nu indică economii de cost substanțiale pentru consumatori; subliniază că trebuie respectate dispozițiile privind clienții și protecția datelor și faptul că utilizarea de sisteme de măsurători inteligente trebuie să rămână alegerea consumatorilor;

17.

subliniază că aspectul privind consumatorii al pieței unice digitale și al sectorului comunicațiilor electronice are o importanță vitală și constată îmbunătățirile semnificative privind protecția consumatorilor introduse ca urmare a punerii în aplicare a Pachetului privind telecomunicațiile 2009 (Directivele 2009/136/CE și 2009/140/CE); subliniază actualizările și îmbunătățirile importante pentru protecția și autonomizarea consumatorilor care sunt propuse în prezent de Parlament; subliniază importanța accesului tuturor consumatorilor la servicii de comunicații electronice de înaltă calitate și a desfășurării de noi infrastructuri în vederea reducerii decalajului digital;

18.

își reiterează propunerile vizând facilitarea schimbării furnizorilor de servicii de comunicații electronice pentru consumatori fără taxe suplimentare față de costul real al schimbării, fără pierderi de date și fără dificultăți și îi încurajează pe aceștia să facă acest lucru; sprijină în egală măsură propunerile vizând promovarea informațiilor independente privind prețurile, facturarea și calitatea serviciilor, inclusiv vitezele de transmitere a datelor;

19.

observă că consumatorii beneficiază de pe urma unui serviciu mai orientat spre calitate în sectorul serviciilor poștale și de economiile transferate acestora prin reduceri de costuri; subliniază că mai multele opțiuni de livrare și transparența mai mare, informațiile și prețurile constituie condiții prealabile pentru creșterea încrederii consumatorilor în piața de livrări; observă că Directiva 97/67/CE, astfel cum a fost modificată de Directivele 2002/39/CE și 2008/6/CE garantează faptul că serviciile poștale furnizează un serviciu universal; reamintește Comisiei să analizeze, în raportul său de punere în aplicare, dacă această garantare este respectată de către statele membre; invită Comisia să încurajeze operatorii serviciilor poștale să îmbunătățească interoperabilitatea și să accelereze desfășurarea de procese simplificate destinate reducerii costurilor, sporind disponibilitatea și calitatea serviciilor de livrare;

20.

subliniază importanța unor servicii de livrare a coletelor cuprinzătoare în cadrul Uniunii; subliniază că este esențial ca serviciile de livrare a coletelor furnizate de serviciile poștale și de operatorii privați să fie rapide și fiabile, nu în ultimul rând pentru a răspunde nevoilor consumatorilor care comandă online; își reiterează sugestiile cuprinse în rezoluția sa din 4 februarie 2014 privind serviciile de livrare a coletelor (6) referitoare la nevoia de sprijinire a îmbunătățirii serviciilor și de reducere a costurilor;

21.

salută toate eforturile depuse deja de operatorii pieței de livrări pentru a satisface mai bine nevoile consumatorilor și ale retailerilor online, precum introducerea unei livrări flexibile și opțiuni de returnare; subliniază în același timp că stimulente suplimentare sunt binevenite pentru a îmbunătăți interoperabilitatea și calitatea serviciilor;

22.

constată că drepturile consumatorilor care utilizează serviciile de transport au fost întărite în ultimii ani prin măsuri specifice sectorului;

23.

subliniază că ar trebui vizați consumatorii care au acces la un transport public local eficient, indiferent dacă aceștia locuiesc în zone în care un astfel de serviciu ar fi mai puțin profitabil; recunoaște responsabilitatea statelor membre în acest sens și le solicită să adopte măsurile adecvate;

24.

subliniază faptul că, datorită îmbătrânirii populației, un serviciu de transport public eficient va deveni tot mai important în viitor și că acesta este vital pentru realizarea obiectivelor climatice din cadrul strategiei Europa 2020; solicită dezvoltarea de instrumente comune care să asigure o multimodalitate optimizată în cadrul serviciilor de transport public transfrontaliere eficiente și de înaltă calitate, pentru a garanta atât libera circulație a persoanelor, cât și competitivitatea acestor servicii;

25.

solicită o abordare holistică în ceea ce privește persoanele în vârstă și persoanele cu mobilitate redusă; este de părere că trebuie să se ia în considerare întregul lanț de transport, inclusiv accesul la nodurile de transport public; dorește să sublinieze necesitatea unui sistem coerent de puncte de contact pentru acordarea de asistență persoanelor cu mobilitate redusă;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/7

—

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2013)0740),

—

având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0136/2014),

1.

cere Consiliului să ia în considerare următoarele modificări:

Propunerea de decizie a Consiliului ar trebui modificată după cum urmează:

Modificarea 1

Propunere de decizie a Consiliului

Considerentul 8

Modificarea 2

Propunere de decizie a Consiliului

Considerentul 9 a (nou)

Modificarea 3

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 1

Modificarea 4

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 2 – alineatul 1

Modificarea 5

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 2 – alineatul 3 – paragraful 1

Modificarea 6

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 2 – alineatul 3 – paragraful 2

Modificarea 7

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 3 – alineatul 1

Modificarea 8

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 3 – alineatul 2

Modificarea 9

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 4 – alineatul 1

Modificarea 10

Propunere de decizie a Consiliului

Articolul 5

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/11

—

având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398), modificată la 6 iulie 2012 (COM(2012)0388) și proiectul de acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (COM(2011)0403),

—

având în vedere aprobarea de către Parlament, la 19 noiembrie 2013, a regulamentului privind CFM (1), în conformitate cu articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și aprobarea de către Parlament, în aceeași zi, a concluziilor AII (2),

—

având în vedere CFM și AII, astfel cum au fost adoptate la 2 decembrie 2013 și publicate în Jurnalul Oficial din 20 decembrie 2013,

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la acordul politic privind cadrul financiar multianual 2014-2020 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 privind relațiile Parlamentului European cu instituțiile care reprezintă guvernele naționale (7),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru dezvoltare regională și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0254/2014),

A.

întrucât acordul privind CFM 2014-2020 a fost rezultatul unui lung și dificil proces de negocieri ce a durat doi ani și jumătate; întrucât acordul politic final a putut fi atins doar la nivelul politic cel mai înalt, între cei trei președinți (Parlamentul, președinția Consiliului și Comisia) potrivit articolului 324 din TFUE;

B.

întrucât nivelul general al viitorului CFM (960 miliarde EUR în credite de angajamente, 908 miliarde EUR în credite de plată la prețurile din 2011), decis de Consiliul European și aprobat în cele din urmă de Parlament, prezintă o reducere cu 3,5 % a creditelor de angajament și cu 3,7 % a creditelor de plată față de cadrul financiar 2007-2013, în ciuda competențelor sporite ale UE, ca urmare a Tratatului de la Lisabona și a extinderii Uniunii la 28 de state membre; întrucât acest nivel nu corespunde angajamentelor și obiectivelor politice ale UE, mai ales în legătură cu Strategia Europa 2020;

C.

întrucât bugetul anual UE va reprezenta și în continuare circa 1 % din VNB al UE în anii următori, un nivel deja atins la începutul anilor 1990 și mult sub plafonul de 1,29 % al resurselor proprii pentru angajamente și 1,23 % din VNB UE pentru plăți, astfel cum a fost decis inițial în 1992 și reconfirmat în 2010;

D.

întrucât, confruntat cu imposibilitatea politică de a schimba sumele globale alocate CFM decise de Consiliul European, Parlamentul s-a concentrat pe îmbunătățirea execuției CFM prin negocierea cu succes a includerii unor noi dispoziții esențiale ce vor permite noului cadru financiar și noului buget anual al UE să fie mai operațional, mai coerent, mai transparent și mai adaptabil nevoilor cetățenilor UE, cu o utilizare a plafoanelor CFM în ceea mai mare măsură posibilă; întrucât aceste dispoziții privesc mai ales noile aranjamente referitoare la revizuirea CFM, flexibilitatea, resursele proprii și unitatea și transparența bugetului UE, împreună cu un alt angajament privind reformarea sistemului de finanțare a bugetului UE (Declarația comună privind resursele proprii);

E.

întrucât, prin aderarea la principiul îndrumător „nimic nu este convenit până când nu este totul convenit”, Parlamentul a aprobat noul regulament CFM, precum și noul Acord interinstituțional la 19 noiembrie 2013, după ce Consiliul a îndeplinit condițiile impuse de Parlament în rezoluția sa din 3 iulie 2013, printre care adoptarea unei sume suplimentare de 11,2 miliarde EUR în credite de plată pentru 2013;

F.

întrucât Consiliul nu a înregistrat niciun progres referitor la reforma foarte necesară a actualului sistem de finanțare a bugetului UE, în ciuda propunerilor ambițioase ale Comisiei, menite nu doar să permită depășirea blocajului cauzat de lipsa unui sistem de veritabile resurse proprii, ci și să creeze un sistem de finanțare a bugetului UE într-un mod mai simplu, mai corect și mai transparent pentru cetățenii UE;

G.

întrucât în urma acordului privind CFM 2014-2020, acesta nu coincide cu mandatele Parlamentului și Comisiei, care încep în 2014;

H.

întrucât posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona de modificare a procedurilor decizionale pentru CFM și deciziile privind resursele proprii nu au fost exploatate,

1.

deploră profund faptul că, atât procedura de negociere a CFM 2014-2020, cât și dezbaterea politică din jurul acestor negocieri, au demonstrat o lipsă clară de viziune comună în ceea ce privește bugetul și prioritățile politice ale UE, au arătat că există abordări foarte divergente între instituțiile UE și nu au ținut cont de consolidarea rolului și prerogativelor Parlamentului, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; consideră că este esențial, prin urmare, ca prezentul raport să tragă învățămintele politice și instituționale necesare, care să servească de bază pentru pregătirea viitoarelor negocieri, mai ales în legătură cu revizuirea de după alegeri a CFM, ce ar trebui lansată de Comisie cel mai târziu înainte de sfârșitul lui 2016;

2.

recunoaște că consolidarea fiscală cu care se luptă în prezent statele membre a făcut nerealizabil un acord mai ambițios privind CFM 2014-2020; regretă profund totuși faptul că nu a fost recunoscut în mod corespunzător rolul bugetului UE ca important instrument comun de politici pentru depășirea actualei crize economice și sociale; reamintește că bugetul european este în primul rând un buget de investiții care oferă un cadru unic pentru coordonarea și intensificarea eforturilor naționale depuse în vederea relansării creșterii economice, stimulării competitivității și creării de locuri de muncă în întreaga UE;

3.

se declară profund îngrijorat de faptul că toate dezbaterile din Consiliu pe tema bugetului au fost, deja de mult timp, subminate de argumentul „profitului echitabil”, în loc să fie conduse de logica valorii adăugate europene; consideră că, deși această dezbatere a existat deja înainte de introducerea de resurse bazate pe VNB, situația s-a acutizat din cauza sistemului actual de finanțare a UE, potrivit căruia circa 74 % provin din contribuții naționale bazate pe VNB în loc de resurse cu adevărat proprii, după s-a prevăzut în Tratatul de la Roma și în toate tratatele UE următoare; consideră că un astfel de sistem pune un accent disproporționat pe balanțele nete dintre statele membre și a condus la introducerea progresivă a unor mecanisme complexe și opace de corecții pentru finanțarea bugetului UE;

4.

consideră că aceeași logică a prevalat și în convenirea acordului privind CFM în Consiliul European, la 8 februarie 2013; consideră regretabil faptul că acest lucru s-a reflectat în modul în care au fost hotărâte atunci sumele de care urmau să beneficieze statele membre, mai ales în cele mai mari două rubrici de cheltuieli din bugetul UE, politica agricolă și cea de coeziune; critică, mai ales, creșterea numărului de alocări speciale și „cadouri” acordate în cadrul negocierilor dintre șefii de stat și de guvern, ce nu au la bază criterii obiective și verificabile, ci reflectă mai degrabă puterea de negociere a statelor membre, care încearcă să își protejeze interesele naționale și să își maximizeze avantajele nete; denunță lipsa de transparență în convenirea acestui acord și reținerile Consiliului și Comisiei în a furniza Parlamentului toate documentele relevante; subliniază faptul că valoarea adăugată europeană ar trebui să prevaleze asupra intereselor naționale;

5.

respinge cu fermitate această viziune strict contabilă a bugetului UE, ce nu integrează valoarea adăugată europeană, contrazice principiul solidarității UE și subestimează actualul rol și rolul potențial al bugetului UE în consolidarea guvernanței economice; subliniază că bugetul UE este, în cea mai mare măsură, un buget de investiții cu un important efect multiplicator care face posibilă o serie de proiecte care ar fi altfel greu sau imposibil de implementat, fiind un catalizator pentru creștere, competitivitate și crearea de locuri de muncă în întreaga Uniune și, totodată, un vector important al reformei; regretă profund, prin urmare, că anumite state membre par să privească contribuțiile naționale la bugetul UE strict ca un cost ce trebuie redus la minimum;

6.

constată că Consiliul European a preferat o abordare de la vârf la bază când a decis mărimea generală a CFM 2014-2020, ceea ce indică o discrepanță îngrijorătoare între angajamentele politice ale UE, asumate de Consiliu, și rezerva pe care o manifestă în finanțarea corespunzătoare a acestora; consideră, în schimb, că această decizie ar trebui să aibă la bază un proces invers, de bază la vârf, rezultând dintr-o evaluare detaliată a nevoilor financiare și obiectivelor politice ale UE, astfel cum se prevede în programele multianuale și politicile elaborate de autoritatea legislativă;

7.

este, prin urmare, convins că orice decizie privind cadrul financiar ar trebui să fie precedată de (și să se bazeze pe) o veritabilă dezbatere politică privind rolul, funcția și valoarea adăugată a bugetului UE, precum și pe compatibilitatea acestuia cu strategia politică adoptată de Uniune și cu prioritățile și obiectivele operaționale atribuite Uniunii; consideră că, pentru a reduce decalajul dintre viziunile divergente cu privire la rolul bugetului UE, această dezbatere ar trebui organizată în timp util, implicând cele trei instituții UE și toate parlamentele naționale, precum și autoritățile politice de cel mai înalt nivel ale statelor membre;

8.

este convins, totodată, că un progres efectiv poate fi realizat doar printr-o reformă profundă a finanțării bugetului UE, care ar trebui să respecte litera și spiritul tratatului, să revină la un sistem de resurse proprii veritabile, clare, simple și corecte; subliniază că introducerea uneia sau mai multor resurse proprii noi va reduce la minimum ponderea contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul UE reducând, prin urmare, presiunea asupra finanțelor naționale; își reafirmă angajamentul față de orice proces care conduce la reformarea sistemului de resurse proprii, care se caracterizează în prezent prin complexitate, opacitate și ineficiență; regretă că acordul final al Consiliului privind resursele proprii este chiar mai complex decât cel anterior din moment ce a introdus noi rabaturi și excepții.

9.

reamintește că Parlamentul a fost prima instituție UE ce și-a prezentat viziunea privind CFM 2014-2020 și nevoia de reformare a finanțării bugetului UE, prin raportul comisiei specializate SURE, în iunie 2011; consideră că această pregătire din timp a ajutat Parlamentul să obțină un consens larg în legătură cu prioritățile politice și să rămână unit pe parcursul procesului de negociere care a urmat; consideră în plus că acest raport i-a servit ca referință Comisiei Europene în elaborarea propriilor propuneri privind CFM și resursele proprii și apreciază dialogul politic periodic stabilit între cele două instituții în toate etapele de pregătire a acestui raport; consideră că această practică ar trebui dezvoltată în continuare sub forma unui dialog structurat între cele două instituții înaintea prezentării oricăror propuneri privind CFM;

10.

reamintește că, în temeiul articolului 312 TFUE, Consiliul adoptă în unanimitate regulamentul CFM după obținerea aprobării Parlamentului, iar cele trei instituții UE „iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea sa”; constată, prin urmare, că Tratatul nu prevede nicio procedură concretă pentru implicarea Parlamentului în negocierile CFM și că aceste modalități au fost stabilite ulterior, printr-o serie de aranjamente ad-hoc la nivel politic, din inițiativa Parlamentului;

11.

consideră regretabil că nu au avut loc negocieri semnificative între Parlament și Consiliu înaintea încheierii acordului în Consiliul European privind CFM, la 8 februarie 2013; consideră că numeroasele reuniuni dintre echipa sa de negociere și președințiile succesive ale Consiliului, pe baza reuniunilor relevante ale Consiliului de Afaceri Generale, și participarea sa la reuniunile informale ale Consiliului referitoare la CFM au permis doar un schimb firav de informații între Consiliu și Parlament; subliniază, prin urmare, necesitatea ca Parlamentul să își analizeze în mod critic propriul rol în acest proces și să folosească toate mijloacele de care dispune pentru a-și mări influența asupra spiritului, calendarului și conținutului negocierilor cu Consiliul, făcând Consiliul să ia cunoștință mai bine de pozițiile și argumentele Parlamentului.

12.

regretă faptul că, în ciuda opoziției ferme a Parlamentului, toate pachetele de negociere prezentate de diferitele președinții ale Consiliului, și, în final, acordul din cadrul Consiliului European privind CFM de la 8 februarie 2013, conțineau un important număr de elemente legislative ce ar fi trebuit să fie decise prin procedura legislativă ordinară; subliniază că unanimitatea impusă de tratate în cadrul Consiliului pentru adoptarea regulamentului CFM a putut fi asigurată doar prin garantarea anumitor modificări ale politicilor sectoriale ale UE, aducând astfel atingere, în clară contradicție cu prevederile tratatelor, prerogativelor ce îi reveneau Parlamentului prin procedura de codecizie, în special dreptului său de a face modificări pe picior de egalitate cu Consiliul;

13.

constată că veritabilele negocieri privind regulamentul CFM și AII au fost lansate doar în mai 2013, negociatorii Consiliului neavând un mandat oficial de negociere, considerând în schimb acordul din cadrul Consiliului European privind CFM drept unic punct de referință, fără marje de negociere; subliniază că această atitudine nu a condus doar la o pierdere inutilă de timp, ci și la încercarea inacceptabilă a Consiliului de a exclude anumite puncte din procesul de negociere, forțând Parlamentul să se lupte, inclusiv la nivelul politic cel mai înalt, pentru antamarea de negocieri privind fiecare articol din regulamentul CFM și din AII;

14.

reamintește că, potrivit tratatului, Consiliul European nu îndeplinește funcții legislative; insistă, prin urmare, ca concluziile Consiliului European să fie considerate instrucțiuni de negociere destinate Consiliului și subliniază că acestea nu constituie, în niciun caz, bariere de netrecut care nu pot fi negociate cu Parlamentul; solicită introducerea unei formulări standard care să facă trimitere la articolul 15 alineatul (1) din TFUE și care să fie inserată în concluziile Consiliului European;

15.

regretă faptul că aceeași problemă a marcat și negocierile privind programele multianuale UE, mai ales în cadrul politicii agricole și a celei de coeziune; subliniază că Consiliul a refuzat în repetate rânduri să facă măcar trimitere la „aspectele legate de CFM” ale respectivelor temeiuri juridice; subliniază eforturile considerabile și timpul necesar pentru ca Parlamentul să poată asigura că toate punctele din temeiurile juridice decise prin codecizie între Consiliul și Parlament rămân pe masa de negociere; constată cu satisfacție că negociatorii Parlamentului au avut până la urmă parte de succes în modificarea anumitor părți din acordul convenit de Consiliul European;

16.

constată că sumele CFM (nivelul general și distribuirea în funcție de rubrici), astfel cum au fost decise de Consiliul European, nu au mai fost modificate în final de Parlament, care a recunoscut contextul financiar și economic extrem de dificil la momentul luării deciziei; subliniază totodată că acest lucru nu ar trebui perceput drept un precedent și își reiterează poziția conform căreia sumele din CFM, precum și orice altă parte din acordul politic convenit în acordul relevant al Consiliului European, fac obiectul negocierilor cu Parlamentul;

17.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți în mod semnificativ modalitățile pentru viitoarele negocieri privind CFM, pentru a se evita astfel blocajele și pentru a se economisi timp și resurse în decursul negocierilor; consideră că aceste modalități ar trebui formalizate printr-un acord la cel mai înalt nivel politic, care să țină seama de deficiențele recentelor negocieri și să asigure respectarea rolului și a prerogativelor Parlamentului, așa cum prevede Tratatul privind UE; consideră că această procedură ar trebui în cele din urmă integrată în AII, după modelul procedurii bugetare;

18.

subliniază volumul imens al schimbului de informații și al coordonării necesar în cadrul Parlamentului pentru a asigura concordanța între negocierile paralele ale CFM și bazele legislative a peste 60 de programe multianuale; subliniază faptul că este extrem de important să se identifice chestiunile care trebuie să fie adoptate prin codecizie și acestea să fie menținute în domeniul de competență a comisiilor respective în cea mai mare măsură posibilă. sugerează ideea ca la următoarele negocieri privind CFM Parlamentul European să abordeze propunerile legislative în paralel și în final să le adopte ca un pachet, aplicând principiul că „nimic nu este convenit până când nu e tot convenit” în cea mai mare măsură posibilă;

19.

își exprimă convingerea că regula unanimității în Consiliu înseamnă că acordul convenit reprezintă cel mai mic numitor comun, din dorința de a se evita vetoul unui singur stat membru; subliniază că o nouă tendință înspre votul prin majoritate calificată, în cazul regulamentului CFM, ar fi în conformitate nu doar cu procedura legislativă ordinară, utilizată pentru adoptarea practic a tuturor programelor multianuale UE, dar și cu procedura bugetară anuală;

20.

constată că Consiliul European ar putea recurge la clauza pasarelă [articolul 48 alineatul (7) din TUE] pentru a trece la votul cu majoritate calificată și la procedura legislativă ordinară pentru deciziile privind resursele proprii și CFM; reamintește, în plus, că articolul 312 alineatul (2) din TFUE permite, în orice caz, adoptarea votului cu majoritate calificată pentru CFM; îndeamnă Consiliul European să recurgă la aceste două pasarele pentru obiectivul propus, astfel încât să simplifice procesul decizional din cadrul Consiliului și să limiteze măsura în care politica națională de „juste retour” are prioritate în fața intereselor comune ale Uniunii în ansamblul său;

21.

își manifestă intenția de a se asigura că toate noile dispozițiile ce au fost integrate în regulamentul CFM și în AII sunt utilizate pe deplin în procedura bugetară anuală; speră că Consiliul nu va încerca să impună interpretări restrânse ale acestor dispoziții, mai ales cu privire la natura și domeniul de aplicare a instrumentelor speciale, ci că va acționa în schimb în mod responsabil și va aproba creditele de plată necesare pentru a acoperi atât angajamentele anterioare, cât și cheltuielile neprevăzute, chiar dacă rezultatul este că plafoanele anuale ale CFM trebuie depășite; reamintește, în acest context, că plafoanele pentru CFM 2014-2020 au fost fixate cu mult sub plafoanele privind resursele proprii;

22.

acordă o importanță specială noilor norme privind flexibilitatea, care ar trebui să permită utilizarea la maximum a plafoanelor respective din CFM pentru angajamente și plăți; subliniază că practica din cadrele financiare anterioare prin care bugetul UE rămânea mult sub plafoanele CFM, mai ales în credite de plată, nu mai poate fi continuată;

23.

subliniază faptul, în acest context, că angajamentele restante acumulate au atins un nivel critic care ar putea conduce eventual bugetul UE la un deficit structural care ar contraveni în mod clar dispozițiilor tratatului (articolele 310 și 323 din TFUE); este profund îngrijorat de faptul că volumul facturilor neplătite la sfârșitul anului a crescut constant din 2011 (23,4 miliarde EUR la sfârșitul lui 2013 numai din politica de coeziune), ceea va pune o presiune considerabilă asupra plafoanelor la plăți pentru CFM 2014-2020; subliniază necesitatea de a fixa plafoanele la plățile din CFM cu exactitate ținând cont în mod corespunzător de dinamica politicii de coeziune, în special de eșalonarea în timp a programării, punerii în aplicare, încheierii finale a programelor și a dezangajărilor;

24.

subliniază că scopul marjei globale a angajamentelor este de a sprijini investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă în Europa și, în special, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; reamintește că acest instrument a fost o inițiativă a Parlamentului European;

25.

reamintește că următoarea Comisie, ce își va începe mandatul după alegerile europene din 2014, urmează să lanseze o revizuire a CFM 2014-2020 până la sfârșitul lui 2016; subliniază faptul că această clauză de revizuire post-electorală a CFM a fost una dintre condițiile esențiale impuse de Parlament în timpul negocierilor CFM, pentru a permite viitoarei Comisii și viitorului Parlament să reevalueze prioritățile politice ale UE, atribuind astfel CFM un plus de legitimitate democratică; subliniază că, după criza economică, nivelurile investițiilor în Europa au scăzut semnificativ între 2008 și 2012 și reamintește că potrivit unor estimări (8) acest lucru va costa continentul nostru 540 de miliarde de euro în venituri pierdute până în 2020;

26.

subliniază necesitatea, având în vedere examinarea/revizuirea postelectorală a CFM, ca viitorul Parlament să mediteze cu promptitudine asupra priorităților politice, adică să identifice sectoarele în care vor fi necesare mai multe investiții în a doua parte a CFM 2014-2020; invită, în acest context, viitoarea Comisie și viitorul Parlament să evalueze temeinic gradul de îndeplinire a obiectivelor strategiei Europa 2020, mai ales în ceea ce privește locurile de muncă și combaterea crizei economice, precum performanțele unor programe cheie ale UE, precum Orizont 2020, pentru a se axa pe sectoare cu o valoare adăugată dovedită a cheltuielilor UE și pentru care vor fi necesare resurse financiare suplimentare;

27.

solicită ca evaluarea la jumătatea perioadei a CFM să pregătească o eventuală reducere a perioadei pentru care va fi convenit următorul CFM, astfel încât să se asigure renegocierea ulterioară a acestuia pe parcursul mandatului fiecărui Parlament și al fiecărei Comisii, asigurându-se, în acest mod, legitimitate democratică deplină pentru deciziile ordinare privind perspectivele financiare ale Uniunii și luându-se, în același timp, măsuri pentru a garanta stabilitatea programelor de cheltuieli și caracterul previzibil al investițiilor; consideră cu convingere că un ciclu de cinci ani al CFM ar spori legitimitatea democratică, ar îmbunătăți prioritizarea mijloacelor bugetare și ar putea fi considerată o condiție prealabilă pentru mai multe dezbateri politice;

28.

subliniază că propunerile Comisiei pentru revizuirea CFM ar trebui să țină seama pe deplin de cele mai recente evaluări macroeconomice și să includă o evaluare detaliată a funcționării tuturor instrumentelor speciale, mai ale a marjelor globale din angajamente și plăți; reamintește că acest proces nu va avea ca impact reducerea vreunui pachet național alocat în prealabil, inclusiv cota de participare a FSE la aceste pachete naționale; în acest context, se așteaptă ca Comisia să furnizeze Parlamentului și Consiliului date identice și convergente privind cifrele și estimările, pentru a evita neînțelegerile în cadrul negocierilor în ceea ce privește baza discuției;

29.

subliniază necesitatea de a stimula o discuție amplă și deschisă în legătură cu rezultatele obținute în cadrul programelor de finanțare ale UE, îndeosebi o evaluare a măsurii în care aceste programe contribuie la realizarea obiectivelor Europa 2020;

30.

subliniază rolul instrumentelor financiare inovatoare precum obligațiunile de finanțare a proiectelor europene, care pot avea un rol foarte important de jucat în stimularea investițiilor atât de necesare, dacă sunt concepute corespunzător; îndeamnă Comisia în această privință să utilizeze în mod optim evaluarea viitoare și în contextul reexaminării/revizuirii CFM 2014-2020;

31.

salută Declarația comună a celor trei instituții convenită în contextul negocierilor privind CFM potrivit căreia procedurile bugetare anuale vor integra, după caz, elemente referitoare la egalitatea de gen, ținând seama de modalitățile în care cadrul financiar general al Uniunii contribuie la consolidarea egalității de gen (și asigură o abordare integratoare a egalității de gen); subliniază faptul că aceste principii ar trebui integrate în propunerile Comisiei referitoare la revizuirea CFM;

32.

reamintește intenția sa de a face din revizuirea obligatorie a CFM o cerință-cheie pentru investitura viitoarei Comisii; solicită viitorului Parlament European, prin urmare, să condiționeze alegerea candidatului propus pentru Președinția Comisiei de un angajament ferm și clar de aplicare a clauzei de reexaminare/revizuire post-electorale și de angajare într-un dialog politic veritabil și aprofundat cu privire la conținutul acesteia;

33.

constată că, pentru următoarea rundă de negocieri, se vor aplica noile articole 70 și 70a (negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative) din Regulamentul de procedură al Parlamentului; recomandă ca, încă de la începutul următorului mandat al Parlamentului, comisiei responsabile cu Regulamentul de procedură să i se solicite să armonizeze cele două articole cu articolul 75 (CFM), articolul 75c (trilogul financiar) și articolul 81 alineatul (3) (procedura de aprobare), în vederea redactării unui articol unic coerent privind procedurile legislative speciale prevăzute la articolele 311 și 312 TFUE referitoare la stabilirea mandatului, la desfășurarea trilogurilor (inclusiv la rolul Președintelui) și la examinarea în plen;

34.

consideră că, la următoarea revizuire a tratatelor, Convenția ar trebui să înainteze propuneri privind un sistem real de codecizie între Consiliu și Parlament în ceea ce privește adoptarea CFM și a deciziilor privind resursele proprii;

35.

își exprimă convingerea că Grupul la nivel înalt privind resursele proprii reprezintă o ocazie extrem de importantă de depășire a blocajului actual referitor la reforma sistemului de resurse proprii; speră ca astfel să se ajungă la o mai bună înțelegere a deficiențelor actualului sistem și a avantajelor ce ar decurge dintr-o reformă aprofundată și cuprinzătoare și din introducerea unor veritabile noi resurse proprii, care să reducă în mod semnificativ cota contribuțiilor din VNB la bugetul UE;

36.

reamintește că Grupul la nivel înalt este mandatat să analizeze toate aspectele reformei sistemului de resurse proprii; este ferm angajat în acest proces și înțelege să contribuie în mod activ, prin intermediul celor trei reprezentanți ai săi, la toate etapele sale și la încheierea sa cu succes; contează pe implicarea egală a Consiliului și pe angajamentul său în acest proces; subliniază necesitatea popularizării aspectelor dezbătute în rândul parlamentelor naționale; subliniază că constatările și concluziile acestui Grup la nivel înalt ar trebui să fie prezentate în timp util pentru revizuirea CFM din 2016, pentru a asigura că eventualele reforme pot intra în vigoare pentru viitorul cadru financiar multianual;

37.

își exprimă convingerea fermă că orice nouă capacitate sau buget fiscal nou dezvoltat în special pentru statele membre din zona euro ale căror funcții fiscale nu sunt acoperite de CFM trebuie dezvoltate în cadrul Uniunii și trebuie să fie supuse unui control și unei responsabilități democratice adecvate prin intermediul instituțiilor existente;

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/18

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Small Business Act (COM(2008)0394),

—

având în vedere activitatea Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind sarcinile administrative,

—

având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Reducerea la minimum a sarcinii normative impuse IMM-urilor – Adaptarea reglementărilor UE la necesitățile microîntreprinderilor” (COM(2011)0803),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind adecvarea reglementărilor UE (COM(2013)0685),

—

având în vedere Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 al Comisiei,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (1),

—

având în vedere Directiva privind întârzierea efectuării plăților (Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului),

—

având în vedere studiul efectuat de Consiliul Patronatului European din Industria Metalurgică, Constructoare de Mașini și Tehnologică (CEEMET) intitulat „Flexible employment contracts responding to changing market circumstances and meeting employee needs” („Contracte de muncă flexibile care răspund unor condiții de piață în schimbare și vin în întâmpinarea nevoilor angajaților”) (2),

—

având în vedere noul program pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), care, printre altele, va extinde sprijinul acordat furnizorilor de microcredite în temeiul actualului Instrument european de microfinanțare Progress,

—

având în vedere raportul Eurofound din ianuarie 2013 intitulat „Born global: The potential of job creation in new international businesses”,

—

având în vedere raportul Eurofound din 2013 intitulat „Public policy and support for restructuring in SMEs”,

—

având în vedere raportul Eurofound din ianuarie 2010 intitulat „Job creation measures”,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0101/2014),

A.

întrucât timpul necesar pentru a începe o afacere în Europa diferă între statele membre, variind între 4-40 zile, ceea ce poate avea un impact asupra creării de locuri de muncă;

B.

întrucât, în unele state membre, au fost identificați diverși factori, inclusiv rigiditățile pieței forței de muncă, care au un impact negativ asupra creării de locuri de muncă, și întrucât îmbinarea flexibilității cu securitatea la locul de muncă poate oferi un cadru mai favorabil;

C.

întrucât piața unică și potențialul resurselor umane europene pot juca un rol-cheie în atingerea obiectivelor Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă;

D.

întrucât IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei UE și au un potențial imens de creare de locuri de muncă, fiind responsabile pentru 85 % dintre locuri de muncă nou-create;

E.

întrucât 20,7 milioane de IMM-uri asigură peste 67 % din locurile de muncă din sectorul privat din UE, locurile de muncă în cadrul microîntreprinderilor reprezentând 30 %,

F.

întrucât costul per angajat pentru respectarea obligațiilor de reglementare poate fi de până la 10 ori mai are pentru IMM-uri decât pentru întreprinderile mari (COM(2011)0803);

G.

întrucât, din cauza crizei financiare și a crizei creditelor care a rezultat în consecință, IMM-urile se confruntă cu costuri extrem de ridicate pentru credite și cu scăderea disponibilității acestora; întrucât, potrivit Institutului de finanțe internaționale, întreprinderile mai mici din statele membre periferice plătesc cu 4-6 puncte procentuale mai mult pentru împrumuturile bancare decât statele membre din Europa Centrală, ceea ce implică dezavantaje considerabile pentru acestea și afectează, prin urmare, negativ perspectivele regiunii de redresare economică și de creare efectivă de locuri de muncă;

H.

întrucât obligațiunile corporative, capitalul propriu și piețele securitizărilor din Europa rămân relativ subdezvoltate în comparație cu alte economii, iar finanțarea non-bancară rămâne în mare măsură inaccesibilă IMM-urilor, subminându-le potențialul de creștere și de creare de locuri de muncă;

I.

întrucât furnizarea eficientă de servicii este esențială pentru creșterea economică viitoare, inovare și crearea de locuri de muncă;

J.

întrucât, deși avem cea mai bine educată generație de tineri din istoria Europei, iar statele membre au investit sume enorme de bani în educație și formare profesională, tinerii noștri sunt în mare măsură deconectați de la piața muncii, iar competențele lor rămân neutilizate, întrucât concurează pentru funcții temporare și plătite insuficient;

K.

întrucât Fondul social european are un rol important în a ajuta statele membre să ofere șomerilor oportunități de angajare și formare, în vederea reintegrării pe piața muncii;

L.

întrucât rata neocupării în rândul tinerilor europeni între 15 și 24 de ani a atins nivelul inacceptabil de 23 %, iar în statele membre cel mai grav afectate de criză a atins peste 50 %; întrucât acest șomaj masiv în rândul tinerilor duce la un exod de inteligență imens și subminează în mod considerabil capacitatea noastră de creștere economică durabilă în viitor;

M.

întrucât UE este amenințată de perspectiva unei „creșteri economice fără locuri de muncă” care va submina și mai mult structura socială și economică a societăților noastre, precum și perspectivele pe termen lung ale UE de a concura de pe o poziție de egalitate în cadrul unei economii globalizate bazate pe cunoaștere;

1.

este preocupat de costurile, complexitatea și durata înființării unei întreprinderi în anumite părți ale Uniunii Europene, toate acestea putând avea un impact negativ asupra creării în viitor de locuri de muncă; consideră că, pentru ca UE să-și crească competitivitatea, statele membre trebuie să depună eforturi pentru a simplifica și a accelera acest proces, pentru a oferi asistență și sprijin adecvat și pentru a reduce costurile aferente;

2.

observă că întreprinderile noi care se internaționalizează rapid și intensiv după înființare aduc contribuții promițătoare la economie, creând chiar ele inovare, promovând inovarea în alte societăți, implicându-se în lanțurile de aprovizionare de la nivel internațional și creând locuri de muncă viabile și de bună calitate; subliniază, cu toate acestea, că aceste întreprinderi se confruntă cu probleme considerabile în etapa de înființare, care trebuie soluționate prompt, și dispun de un capital redus, astfel încât le-ar fi de ajutor dacă ar exista proceduri de înființare ieftine, simple și rapide;

3.

ia act de faptul că tendințele globale au creat presiuni concurențiale, precum și oportunități pentru întreprinderi; subliniază că este necesar ca statele membre să creeze un cadru fiscal și de reglementare adecvat pentru a încuraja crearea de locuri de muncă și să asigure totodată un mediu de lucru sigur;

4.

consideră că, pentru obținerea unui mediu mai favorabil creării de locuri de muncă, statele membre trebuie, cu sprijin din partea instituțiilor Uniunii atunci este cazul, să abordeze următorii factori: competențele, nivelurile de calificare, antreprenoriatul, impactul schimbărilor demografice, accesul pe piață, finanțele, piața forței de muncă, drepturile de la locul de muncă, costurile administrative și o mai bună reglementare;

5.

subliniază importanța cercetării și inovării pentru creșterea competitivității, a productivității, a sustenabilității și a potențialului de creare de locuri de muncă al IMM-urilor europene și observă că inițiativa Orizont 2020 și EIT (Institutul European de Inovare și Tehnologie) pun un accent deosebit pe crearea și sprijinirea unor IMM-uri inovatoare, cu un potențial ridicat de creștere;

6.

subliniază potențialul de creare de locuri de muncă al economiei ecologice care, potrivit estimărilor Comisiei, ar putea crea 5 milioane de locuri de muncă până în 2020 numai în sectoarele eficienței energetice și al energiei din surse regenerabile, cu condiția realizării unor politici ambițioase privind schimbările climatice și energia; invită statele membre să asigure niveluri suficiente de investiții în aceste sectoare, să anticipeze viitoarele cerințe legate de competențele lucrătorilor și să garanteze calitatea locurilor de muncă „ecologice”;

7.

ia act de rolul important al acordurilor UE de liber schimb în crearea și păstrarea investițiilor și a locurilor de muncă în statele membre ale UE;

8.

susține că o creștere constantă și aprofundarea pieței interne a UE creează multe oportunități noi importante pentru întreprinderi de toate dimensiunile, aceasta necesitând în mod evident un cadru flexibil pentru promovarea antreprenoriatului și a activităților independente, iar buna funcționare a acesteia funcționare necesită stabilirea unor standarde minime, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța publică și la locul de muncă, siguranța alimentară și protecția mediului;

9.

consideră că UE se confruntă cu deficite și neconcordanțe în ceea ce privește competențele în anumite regiuni și sectoare, ceea ce constituie o un impediment pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; ia act de faptul că în UE există peste 1,85 milioane de posturi vacante; este îngrijorat de faptul că rezultatele recente ale Sondajului privind competențele adulților (PIAAC) realizat de OCDE și sprijinit de DG Educație și Cultură din cadrul Comisiei arată că 20 % din populația UE în vârstă de muncă are competențe de alfabetizare și competențe numerice slabe, iar 25 % dintre adulți nu au competențele necesare pentru a utiliza TIC;

10.

constată tendința spre locuri de muncă cu un nivel mai ridicat de calificare, aproape 90 % dintre locurile de muncă preconizate a fi create sau a deveni vacante până în 2020 necesitând calificări de nivel mediu sau înalt;

11.

consideră că politicile active în favoarea cursurilor de formare profesională, a perfecționării lucrătorilor și formării continue, a parteneriatelor școală-întreprinderi și a stagiilor ar putea permite o mai bună concordanță cu competențele căutate de întreprinderi;

12.

recunoaște, în privința deficitului de competențe, beneficiile pe care le pot oferi educația permanentă și libera circulație a lucrătorilor în satisfacerea cererii de pe piața muncii;

13.

ia act de faptul că excelența, inovarea și resursele umane ale Uniunii constituie avantajele sale comparative, diminuând astfel investițiile în cercetare, educație și formare, dar și ratele foarte ridicate ale șomajului atât în state individuale, cât și în statele aflate sub presiunea monedei euro, inclusiv în multe state europene în care se caută locuri de muncă pe alte piețe; ia act de faptul că exodul de inteligență constituie un obstacol major în calea dezvoltării, a creșterii competitivității UE și a promovării antreprenoriatului;

14.

consideră că sistemele educaționale și de formare profesională din unele state membre ar trebui adaptate mai bine la competențele cerute în viitor de întreprinderi și ar trebui să fie convergente cu acestea; constată cu îngrijorare că, în anul 2015, deficitul estimat de personal calificat în domeniul TIC din UE va crește la un nivel situat între 384 000 și 700 000 și că oferta de competențe STIM (științifice, tehnologice, inginerești și matematice) nu va fi pe măsura cererii crescânde a întreprinderilor în anii următori, în timp ce rata în scădere a femeilor care participă la domeniile respective nu a fost abordată în mod corespunzător; pledează pentru încurajarea statelor membre în a crea sisteme de educație și formare axate pe domeniile STIM și în a promova recalificarea și perfecționarea lucrătorilor, în special a celor cu competențe scăzute sau depășite;

15.

subliniază importanța sistemelor de educație și formare duale, axate în special pe domeniile STIM și îmbinând formarea axată de practică în școlile profesionale cu formarea la locul de muncă, întrucât acestea s-au dovedit a fi cele mai bune mijloace pentru o facilitarea tranziției de la educație la piața muncii;

16.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „Deschiderea educației”, care urmărește dotarea tinerilor cu competențe digitale;

17.

consideră că este indispensabilă introducerea, în sistemele educaționale de bază, a predării competențelor antreprenoriale și a unor programe de învățare a modului în care operează, funcționează și interacționează piața, economia și sistemul financiar; consideră că un plan de afaceri bine pregătit este un prim pas către un acces mai bun la finanțare și către viabilitate; solicită Comisiei și statelor membre să includă educația financiară și consilierea pentru înființarea de întreprinderi în programele lor de educație și să considere investițiile în formarea antreprenorială ca o investiție; sprijină, în acest sens, programul „Erasmus pentru tineri antreprenori”, conceput în vederea promovării culturii antreprenoriale și a dezvoltării pieței unice și a competitivității;

18.

subliniază necesitatea îmbunătățirii tranziției de la școală la un loc de muncă, pentru a permite tinerilor să intre pe piața muncii cât mai repede și pentru a evita riscul fenomenului NEET (tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare);

19.

subliniază faptul că fondurile Fondurile structurale și de investiții oferă sprijin autorităților și părților interesate la nivel local, național și regional pentru a promova, printre altele, învățarea la locul de muncă, cercetarea, dezvoltarea și inovarea și pentru a îmbunătăți competitivitatea microîntreprinderilor (în special a întreprinderilor individuale) și a IMM-urilor, prin cooperarea cu instituțiile științifice și de cercetare, contribuind astfel la depășirea provocărilor economice și sociale actuale, în special a ratei înalte a șomajului;

20.

subliniază faptul că, într-o economie viabilă, eforturile depuse pentru sprijinirea creșterii, a inovării și a creării de locuri de muncă ar trebui să garanteze anumite standarde de sănătate și siguranță și să asigure un echilibru între cerințele de ordin economic, cele sociale și cele de mediu, sprijinind, printre altele, specializarea inteligentă, respectând ecosistemele și conducând la crearea de locuri de muncă de calitate, remunerate adecvat, în toate regiunile UE; subliniază, în acest sens, rolul important pe care îl au întreprinderile și sectorul educației prin proiectele transfrontaliere, cooperarea dintre universități și alte instituții educaționale de înaltă calitate și crearea de „poluri” de inovare; solicită facilitarea unor programe locale și regionale de finanțare a programelor de formare de tip ucenicie;

21.

consideră că finalizarea pieței digitale unice va contribui la susținerea și dezvoltarea IMM-urilor; susține că trebuie asigurată existența unui personal calificat în domeniul TIC, precum și a competențelor digitale necesare cetățenilor europeni pentru utilizarea TIC;

22.

subliniază că, pentru a reduce lacunele în materie de competențe cu care se confruntă în prezent Europa, sunt necesare măsuri urgente pentru accelerarea accesului femeilor la formare și profesii științifice și tehnologice, în special în noul sector al tehnologiilor informației și comunicațiilor;

23.

solicită inițiative care să promoveze parteneriate între întreprinderi, centre de cercetare și universități și să ofere competențele necesare europenilor pentru a avea acces la locuri de muncă din domeniul TIC, al energiei și al producției de tehnologie de vârf;

24.

este preocupat de faptul că numărul cetățenilor UE care doresc să desfășoare o activitate independentă a scăzut de la 45 % la 37 % în ultimii trei ani, aproape jumătate dintre aceștia temându-se de faliment și mai mult de 50 % subliniind dificultatea obținerii de informații suficiente privind înființarea unei întreprinderi; consideră că dezvoltarea IMM-urilor este legată de antreprenoriat; subliniază că noile întreprinderi și profesiile independente creează oportunități de angajare și contribuie la crearea unor sectoare industriale și de servicii puternice, și pledează, prin urmare, ca statele membre să fie încurajate să promoveze mentalitatea și competențele antreprenoriale la diferitele niveluri de învățământ și să ofere consiliere pentru crearea de întreprinderi în universități și colegiile de formare profesională; observă cu îngrijorare că femeile reprezintă numai 30 % dintre toți antreprenorii din Europa; subliniază nevoia de a promova femeile în antreprenoriat prin facilitarea accesului la rețele de sprijin tehnic, științific și de afaceri și prin dezvoltarea de programe de consiliere/îndrumare pentru femeile antreprenori;

25.

remarcă faptul că factorul de risc implicat de activitatea independentă și efectele negative ale recentei crize economice asupra condițiilor de împrumut descurajează astfel de activități antreprenoriale; recomandă, în consecință, îndeptarea atenției către adoptarea unor măsuri de către statele membre pentru a echilibra rețeaua de protecție socială în privința profesiilor independente, fără a diminua flexibilitatea caracteristică acestora;

26.

constată cu îngrijorare că criza financiară și recesiunea ulterioară au afectat în mod grav numeroase IMM-uri din Europa, numeroase IMM-uri ajungând la lichidare, în loc să beneficieze de un nou început; subliniază importanța unui cadru de reglementare favorabil, care să încurajeze o restructurarea sănătoasă și, implicit, păstrarea locurilor de muncă; salută Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 al Comisiei, care susține eforturile depuse de statele membre pentru a facilita supraviețuirea întreprinderilor solide și obținerea unei a doua șanse de către antreprenorii onești, întrucât acesta va avea un impact pozitiv în privința creării de locuri de muncă; solicită insistent Comisiei să prezintă o trecere în revistă a tuturor măsurilor luate în diferitele state membre pentru a îmbunătăți mediul antreprenorial; subliniază responsabilitatea statelor membre de a utiliza pe deplin sprijinul oferit de Comisie pentru îmbunătățirea climatului pentru antreprenori; salută eforturile Comisiei de a informa cetățenii și societățile comerciale cu privire la oportunitățile de finanțare, prin publicații precum „Prezentarea normelor financiare” și „Oportunități de finanțare pentru perioada 2007-2013”;

27.

salută Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-urilor (COSME), precum și instrumentul prevăzut în cadrul inițiativei Orizont 2020; deplânge totuși bugetul limitat alocat programului COSME și IMM-urilor în inițiativa Orizont 2020 în cadrul financiar multianual (CFM);

28.

salută în mod deosebit măsurile specifice prevăzute în programul COSME, care vizează îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, pentru a facilita accesul la finanțare și la piețe și a promova antreprenoriatul și cultura antreprenorială; subliniază că un mediu de reglementare previzibil și clar este un element esențial pentru a promova dezvoltarea antreprenoriatului în Europa; preconizează că măsurile și acțiunile care promovează antreprenoriatul la nivel european sau național să se aplice tuturor tipurilor de modele de întreprinderi, inclusiv cooperative, activități meșteșugărești, profesii liberale și întreprinderi sociale; salută, în special, continuarea sprijinului pentru platformele de capitaluri proprii și platformele de datorii în cadrul programelor Orizont 2020 și COSME;

29.

consideră că tinerii antreprenori sunt factori de inovare și crearea de locuri de muncă; subliniază necesitatea creării unei legături între mentorii cu experiență și tinerii care aspiră să devină antreprenori, precum și a facilitării stabilirii unor structuri de sprijin noile întreprinderi inovatoare; salută programe precum Erasmus pentru tineri antreprenori care sunt menite să ajute noii antreprenori să dobândească competențele relevante pentru gestionarea unei afaceri și consideră că astfel de programe ar trebui să fie promovate în continuare pentru a ajuta și alți antreprenori să se dezvolte și să creeze locuri de muncă; solicită statelor membre să promoveze aspectele practice ale educației și formării antreprenoriale în programe precum proiectele scoli-întreprinderi și stagiile în întreprinderi; invită Comisia și statele membre să ia în considerare acest lucru în procesul de aplicare a programului COSME; salută consolidarea Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT), care se axează clar pe oferirea de competențe antreprenoriale și de inovare pentru 10 000 de studenți la master și 10 000 de doctoranzi până în 2020;

30.

solicită sprijinirea programelor UE de mobilitate pentru antreprenori, precum „Erasmus pentru tineri antreprenori” și includerea educației antreprenoriale în programa școlară națională prin schimbul de bune practici;

31.

ia act de importanța creării și sprijinirii unor incubatoare de afaceri, care să ofere tinerilor antreprenori șansa de a-și testa ideile și de a se familiariza cu rețelele de afaceri și care să îi ajute să ia legătura cu potențiali parteneri, clienți sau investitori; consideră că finanțarea acordată de UE poate juca un rol esențial și subliniază succesul proiectelor și al programelor universtiare precum „Birmingham Skills for Enterprise and Employability Network” (BSEEN) din Regatul Unit, finanțat de FEDER, care promovează întreprinderile și competențele antreprenoriale oferind îndrumare, asistență intensivă pentru înființarea de întreprinderi și un spațiu-incubator pentru noi proiecte antreprenoriale, acestea fiind, prin urmare, esențiale pentru crearea de locuri de muncă în viitor;

32.

atrage atenția asupra faptului că, în situațiile în care se pune problema închiderii, lucrătorii din multe multe întreprinderi europene pot deveni proprietarii acestora prin intermediul unor societăți cooperative; solicită să se analizeze posibilitatea unor noi linii de sprijin prin intermediul Fondului european de adaptare la globalizare și al Băncii Europene de Investiții pentru întreprinderile din sectoarele-cheie, în conformitate cu Strategia Europa 2020;

33.

își exprimă îngrijorarea cu privire la fenomenul tot mai prezent al falselor activități independente; solicită statelor membre să adopte politici specifice pentru a combate acest fenomen, printre care oportunități de angajare suficiente și inspecții de muncă mai bune;

34.

solicită statelor membre să promoveze cultura internaționalizării prin intermediul informării, al prezentării de bune practici și al furnizării unei platforme de schimb de informații; îndeamnă statele membre să asigure dezvoltarea competențelor în domeniul antreprenoriatului, axându-se pe dimensiunea internațională, să promoveze transparența în ceea ce privește instrumentele de sprijin disponibile pentru întreprinderile nou-înființate, să sprijine crearea de rețele și schimburile care fac legătura între tinerii antreprenori și posibilii investitori și parteneri de afaceri, să asigure consiliere și sprijin operațional chiar și după faza de demarare pentru a contribui la depășirea primilor ani dificili și a furniza stimulente pentru ocuparea forței de muncă;

35.

subliniază importanța furnizării de educație antreprenorială și încurajării atitudini antreprenoriale a tinerilor europeni; ia act, în acest context, de rolul important pe care IET îl are în promovarea unei culturi antreprenoriale prin educație, formare și practică; ia act de faptul că toate comunitățile de cunoaștere și inovare (CCI) din cadrul IET promovează în mod activ antreprenoriatul în domeniile lor respective, prin elaborarea unor programe care combină excelența în știință și inovare cu competențele și experiențele antreprenoriale, pregătind astfel viitorii antreprenori și infuzând în întreprinderile existente un mod de gândire inovator și antreprenorial;

36.

afirmă că este extrem de important ca politica de coeziune socială a UE să combată ratele înalte ale șomajului la nivelul UE, în special în rândul tinerilor și a altor grupuri vulnerabile, prin stimularea competitivității și a creării de locuri de muncă la nivel regional și prin promovarea unui spirit antreprenorial; solicită, prin urmare, statelor membre să utilizeze fondurile FSI în mod prioritar pentru crearea de locuri de muncă și de oportunități de afaceri durabile, asigurând un mediu favorabil și un cadru de reglementare adecvat pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici și mijlocii, societăți și întreprinderile nou-înființate;

37.

subliniază faptul că fondurile FSI joacă un rol important în sprijinirea ocupării forței de muncă și a proiectelor concrete care vizează consolidarea competențelor antreprenoriale, creative și a spiritului întreprinzător, în special în rândul tinerilor; subliniază necesitatea ca toate statele membre și regiunile să valorifice pe deplin această oportunitate pentru a combate șomajul în rândul tinerilor; subliniază faptul că, prin intermediul fondurilor FSI, autoritățile locale și regionale ar trebui să acorde o atenție deosebită promovării antreprenoriatului la nivel local și regional, punând un accent special pe întreprinderile nou-înființate de către tineri;

38.

salută dezvoltarea, în ultimii ani, a unei economiei sociale, ca nouă formă de antreprenoriat în Uniunea Europeană, în special pentru tineri; solicită statelor membre să dezvolte strategii și programe care să promoveze o economie socială;

39.

consideră că, având în vedere fenomenul pe scară largă al îmbătrânirii populației, statele membre ar trebui încurajate, în special în contextul solidarității dintre generații, să promoveze menținerea în câmpul muncii a lucrătorilor mai în vârstă, atât femei, cât și bărbați, valorificându-le experiența; subliniază că forța de muncă mai în vârstă și o prezență mai îndeplungată în câmpul muncii pot avea o contribuție pozitivă la redresarea și dezvoltarea viitoare; subliniază, prin urmare, importanța formării permanente, în special pentru lucrătorii mai în vârstă; în final, subliniază că persoanele în vârstă sunt vitale în asigurarea transferului de cunoștințe și de experiență către generațiile viitoare;

40.

crede în importanța promovării antreprenoriatului pentru persoanele mai în vârstă ca mijloc de angajare a acestei părți de populație cu experiență semnificativă în afaceri în procesul de inovare, prelungind astfel viața activă și păstrând competențe indispensabile pe piața muncii;

41.

solicită statelor membre să aplice efectiv legislația UE care interzice discriminarea la locul de muncă pe motive de vârstă, dizabilități, orientare sexuală, religie sau convingeri;

42.

recunoaște importanța luării în considerare a situației persoanelor care trebuie să concilieze viața profesională cu cea de familie;

43.

subliniază faptul că oportunitățile oferite în mod direct de piața unică a UE trebuie folosite pentru a revitaliza economiile europene, prin deschiderea frontierelor, eliminarea obstacolelor actuale pentru mobilitatea lucrătorilor și crearea de noi oportunități de afaceri și de locuri de muncă;

44.

solicită eliminarea barierelor din calea prestării transfrontaliere de servicii, pentru a permite prin aceasta crearea de noi locuri de muncă;

45.

subliniază că, pentru IMM-uri, dimensiunile contează, și că o scală mai mare permite IMM-urilor să reziste mai ușor pe parcursul ciclurilor economice, să creeze o expertiză mai aprofundată, să găsească noi clienți și piețe, să se conecteze la lanțurile de aprovizionare de la nivel mondial, să obțină mai ușor acces la finanțări bancare și să extindă sursele de finanțare, creând astfel mai multe locuri de muncă; consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze formarea în strategii de management și afaceri pentru proprietarii de IMM-uri care doresc să își extindă afacerea; subliniază importanța ajutorului acordat IMM-urilor pentru a dezvolta legături cu noi piețe străine, prin redirecționarea agențiilor publice existente către colaborarea cu bănci și asociații de IMM-uri în această privință;

46.

subliniază că crearea unui cadru favorabil și flexibil în cadrul pieței unice în vederea promovării antreprenoriatului și a consolidării întreprinderilor mici și mijlocii, care constituie piatra de temelie a economiei Uniunii, nu poate fi realizată în niciun caz în detrimentul respectării unor minime standarde europene și drepturi fundamentale ale muncii;

47.

observă că este esențială susținerea IMM-urilor care doresc să internaționalizeze prin împrumuturi pe termen mediu și lung sau prin investiții de capital, precum și educarea IMM-urilor privind modul în de accesare a finanțărilor comerciale;

48.

ia act de importanța pe care economia digitală o are în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, în special atunci când are legătură cu sectoarele în care Europa deține o poziție forte, precum industriile creative, patrimoniul cultural și turismul;

49.

subliniază că o concurență liberă și loială pe piața unică, susținută de standarde sociale comune, are o importanță vitală pentru stimularea creșterii și a inovării și, prin urmare, crește nivelul ocupării forței de muncă în Uniune;

50.

ia act de faptul că împrumuturile bancare sunt în continuare cea mai obișnuită sursă de finanțare în Europa; consideră, cu toate acestea, că există beneficii reale în noile forme de finanțare prin mecanisme inovatoare și mijloace nebancare, cum ar fi crowfunding-ul, investitorii providențiali pentru IMM-uri, creditarea peer-to-peer, microcreditele, agențiile ușor accesibile de microcredit și alte instrumente, care pot furniza investiții vitale pentru ca noile întreprinderi să se dezvolte și să creeze locuri de muncă; consideră că noi forme de finanțare ar fi benefice pentru întreprinderi dinamice nou înființate care au dificultăți în accesarea unor surse mai tradiționale de finanțare, din cauza faptului că abia au fost înființate; subliniază că astfel de noi forme de finanțare nu ar trebui să se limiteze la întreprinderi nou-înființate și la faza de creștere, precum și că promovarea unor piețe de capital alternative ar fi, de asemenea, benefică pentru obținerea unor rezultate pozitive atât pentru societate, cât și pentru angajați, de exemplu în caz de restructurare;

51.

consideră că este foarte important ca statele membre să implementeze Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, care prevede în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și autoritățile publice să se asigure că termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la articolul 4 alineatul (3), cu excepția cazului în care acesta este stabilit expres în contract și este justificat în mod obiectiv ținând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, și în orice caz nu ar trebui să depășească 60 de zile calendaristice;

52.

subliniază că și IMM-urile neinovatoare și înființate care încearcă să se extindă pe piețe noi sau să își transfere drepturile de proprietate au nevoie, adeseori, de sprijinul public pentru a-și asigura finanțarea necesară;

53.

subliniază faptul că politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 constituie un instrument important și eficient pentru a crea o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a realiza obiectivele Strategiei Europa 2020, sprijinind, printr-o gamă largă de măsuri și de instrumente financiare inovatoare, înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), inclusiv a microîntreprinderilor, care reprezintă o sursă esențială de locuri de muncă în UE;

54.

salută inițiativele de facilitare a accesului cetățenilor, organizațiilor și întreprinderilor, în special IMM-uri, la sprijinul UE prin intermediul unui portal unic multiling, care să ofere informații referitoare la Fondurile structurale, inclusiv la FSE, Orizont 2020 și COSME; salută și eforturile rețelei Enterprise-Europe în acest domeniu; consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a informa antreprenorii actuali și potențiali, în mod clar și cuprinzător, cu privire la posibilitățile de finanțare, cu ajutorul unor puncte de informare regionale, precum și pentru a încuraja intermediarii financiari să utilizeze în mai mare măsură sursele de finanțare disponibile;

55.

solicită o mai bună coordonare a mecanismelor de finanțare ale UE, inclusiv a fondurilor structurale, FEDER, a inițiativei Orizont 2020 și a investițiilor BEI, în special atunci când este vorba despre finanțarea unor IMM-uri inovatoare și solicită o evaluare a obstacolelor actuale care decurg din faptul că băncile din mai multe state membre nu transferă fonduri și garanții de împrumut către IMM-uri și economia reală;

56.

subliniază importanța cercetării și inovării pentru consolidarea competitivității, a productivității, a sustenabilității și a potențialului de creare de locuri de muncă ale IMM-urilor europene și ia act de atenția deosebită acordată de Programul Orizont 2020 și de EIT înființării și sprijinirii de IMM-uri inovatoare cu creștere puternică;

57.

salută crearea unui instrument pentru IMM-uri în cadrul programului Orizont 2020 care să permită IMM-urilor accesarea unui sprijin financiar și nefinanciar pentru a pune în aplicare idei inovatoare; solicită Comisiei să introducă acest instrument din 2014 în cel mai favorabil mod pentru IMM-uri, prin intermediul unei agenții unice specializate, permițând o depunere „ascendentă” reală a proiectelor și sprijinind toate tipurile de inovare, inclusiv inovarea netehnologică și socială;

58.

subliniază faptul că totuși întreprinderile se confruntă cu probleme în a găsi bani pentru a-și finanța cercetarea, a dezvolta produse noi sau a intra pe piețe noi;

59.

sprijină inițiativele UE care favorizează accesul mai simplu al IMM-urilor la mai multe resurse financiare, deoarece acestea înlesnesc accesul mai simplu și mai rapid al întreprinderilor tinere și inovatoare la fonduri, încurajează statele membre să adoptare mecanisme de stimulare a inovării (de exemplu, prin intermediul unor mecanisme de credit fiscal pentru finanțarea unor activități de cercetare și inovare) și reduc inegalitățile între statele membre; sprijină inițiativele care vizează încurajarea antreprenorilor care au dat faliment, pentru a le oferi o a doua șansă și pentru a nu descuraja asumarea de riscuri;

60.

salută simplificarea metodelor de rambursare, ca parte a propunerii Comisiei de regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile structurale, dat fiind rolul important pe care aceste instrumente îl joacă în multe regiuni în promovarea spiritului antreprenorial și a competențelor; solicită Comisiei să monitorizeze accesul IMM-urilor la finanțările comunitare și să informeze Parlamentul cu privire la această chestiune;

61.

consideră că investiția publică și sprijinul de stat pentru înființarea și menținerea întreprinderilor sunt cruciale; consideră că statele membre trebuie să solicite protecții și garanții întreprinderilor înființate în fiecare stat membru care beneficiază de ajutoare publice, în scopul conservării locurilor de muncă;

62.

este ferm convins că întreprinderile pot să creeze locuri de muncă doar dacă există condiții adecvate, inclusiv accesul la o forță de muncă calificată și cu înalte competențe, disponibilitatea unor condiții contractuale flexibile și menținerea la minimum a obligațiilor birocratice;

63.

reamintește importanța flexisecurității la locul de muncă pentru a asigura un nivel corect de siguranță pentru angajați, pe de o parte și, pe de altă parte, pentru a le permite entităților economice o reacție flexibilă la evoluțiile pieței;

64.

consideră că stabilirea de așa-numiți îndrumători pentru tineri în agențiile de ocupare a forței de muncă reprezintă un pas important pentru a reduce și mai mult numărul tinerilor care se pierd în trecerea de la școală la piața muncii;

65.

consideră că statele membre trebuie să investească mai mult în capitalul uman și să răspundă mai bine nevoilor pieței forței de muncă, în special prin asigurarea unor legături puternice între mediul educațional și mediul muncii, prin asigurarea faptului că tinerii primesc informațiile, consilierea și îndrumarea necesare pentru a face alegeri bune în materie de carieră și prin promovarea învățării bazate pe muncă prin intermediul stagiilor, precum și prin reclaificarea angajaților și oferirea unor oportunități de formare permanentă;

66.

consideră că un obiectiv important este acela de a crește participarea partenerilor sociali și a organismelor implicate la elaborarea unei strategii pe termen lung pentru întreprinderile mici și mijlocii, aceasta fiind singura modalitate de a identifica disfuncționalitățile, de a concepe o legislație inteligentă și flexibilă, de a evita fragmentarea pieței și a promova dezvoltarea și crearea unor locuri de muncă sustenabile și de calitate;

67.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze programe de tranziție viabile de la învățământul superior și formarea profesională la piața muncii, în special pentru tinerii specialiști debutanți;

68.

solicită statelor membre să continue să ia măsuri politice, însoțite de mecanisme de stimulare economică și de reglementare, care să modeleze sistemele culturale și educaționale, prin crearea de parteneriate și rețele de schimb între diferitele niveluri de învățământ și întreprinderi pentru a reduce decalajul dintre mediul educațional și piață și pentru a simplifica mobilitatea cercetătorilor din universități către întreprinderi, promovând astfel inovarea;

69.

consideră că IMM-urile sunt principalele motoare ale inovării și creșterii economice în UE și joacă un rol esențial prin faptul că oferă oportunități de muncă persoanelor de toate vârstele, femei și bărbați; regretă că în multe state membre acestea sunt excluse din politicile de cercetare publică, inovare și dezvoltare;

70.

subliniază importanța IMM-urilor nu doar în crearea, ci și în menținerea locurilor de muncă;

71.

remarcă faptul că peste 20 de milioane de IMM-uri din UE reprezintă 99 % dintre întreprinderi și constituie vectorul principal al dezvoltării economice, al inovării, al ocupării forței de muncă și al integrării sociale;

72.

consideră că măsurile de politică publică joacă un rol important în sprijinirea și stimularea înființării și dezvoltării IMM-urilor (cum ar fi credite accesibile, servicii de consiliere privind inițiativele publice și legislația, incubatoarele și acceleratoarele de afaceri, clusterele, birourile de transfer de tehnologie, sistemele de consiliere și mentorat etc.); consideră că crearea de rețele și schimbul de bune practici joacă un rol important în această privință; consideră că formele nemateriale sau nefinanciare de susținere, precum accesul la cunoștințe și informații, educația financiară și rețele de afaceri, sunt esențiale pentru ca noii antreprenori și IMM-urile să își dezvolte afacerile; consideră că, pentru a stimula piața internă și comerțul în rândul întreprinderilor mici, este cu precădere important să se asigure recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și interoperabilitatea diferitelor sisteme de reglementare comercială;

73.

consideră că inovarea în IMM-uri este o cale importantă către crearea de locuri de muncă; subliniază faptul că este esențial ca, pentru a participa cu succes la sistemul de inovare, IMM-urile să se afle la conducerea activităților lor inovatoare și ca sprijinul să fie adaptat mai bine la nevoile lor reale;

74.

subliniază principiul „a gândi mai întâi la scară mică”; recunoaște avantajele comerțului electronic tranfrontalier, care oferă IMM-urilor noi posibilități de a accede pe piața unică, de a crea oportunități de angajare, de a-și reduce costurile și de a fi competitive pe plan mondial;

75.

subliniază oportunitățile pe care TIC le oferă în ceea ce privește îmbunătățirea productivității și a competitivității; subliniază nevoia de a valorifica potențialul pieței unice digitale și evidențiază că costurile de înființare a unei noi întreprinderi TIC inovatoare tipice au scăzut de 100 de ori în ultimii 10 ani, mai ales datorită tehnologiilor precum banda largă rapidă și ubicuă, cloud computingul, software-ul cu sursă deschisă, datele cu sursă deschisă și accesul la informații din sectorul public;

76.

subliniază faptul că guvernarea electronică este deosebit de benefică pentru antreprenori (în special pentru IMM-uri, care adesea se confruntă cu obstacole insurmontabile atunci când operează la nivel transfrontalier în UE), întrucât aceasta asigură costuri și sarcini administrative scăzute, productivitate ridicată, eficiență, competitivitate, transparență, deschidere, eficacitatea politicii, accesibilitate și simplificarea procedurilor;

77.

consideră că lipsa unei protecții adecvate a IMM-urilor poate, în multe cazuri, să paralizeze întreprinderile și să stopeze creșterea economică și, de asemenea, ar putea descuraja antreprenorii să își asume riscuri, ceea ce va afecta capacitatea lor de creștere și de creare de locuri de muncă;

78.

subliniază faptul că accesul dificil la finanțare și costurile acesteia, reglementările greoaie, lipsa de cunoștințe cu privire la acestea din urmă, costurile indirecte, accesul restricționat pe piețele de export, perioadele medii de efectuare a plăților și deficitul de competențe constituie principalele bariere în calea lansării de noi întreprinderi și a dezvoltării IMM-urilor cu creștere puternică;

79.

salută introducerea „testului IMM” și angajamentul Comisiei de a propune regimuri de reglementare mai ușoare pentru IMM-uri și scutiri pentru microîntreprinderi de la caz la caz, fără a compromite standardele de sănătate, siguranță și ocupare a forței de muncă; consideră că ar trebui luate măsuri de atenuare prin intermediul unei serii de propuneri legislative, de exemplu o perioadă mai lungă de implementare, inspecții eficiente și efective sau orientări pentru simplificarea documentelor administrative ale companiilor, dar fără a crea o piață a forței de muncă cu două niveluri;

80.

salută inițiative precum proiectul CREATE care abordează barierele în calea creșterii, creării de locuri de muncă și competitivității cu care se confruntă IMM-urile din zonele rurale;

81.

consideră că statele membre trebuie să fie încurajate să facă schimb de bune practici – de exemplu prin intermediul rețelei europene a reprezentanților IMM-urilor – cu privire la modalități inovatoare de a crea locuri de muncă, reducând birocrația și îmbunătățind comunicarea, în special pentru IMM-uri și microîntreprinderi;

82.

solicită Comisiei și statelor membre să sprijine districtele locale și asociațiile de IMM-uri pentru a promova producția locală reală și excelența produselor, inclusiv prin intermediul grupării de întreprinderi pentru proiecte comune de cercetare și dezvoltare;

83.

consideră că, de asemenea, ar trebui încurajate organizațiile care reprezintă IMM-urile să facă schimb la nivel transfrontalier de bune practici privind metode inovatoare de reducere a birocrației și a sarcinilor administrative;

84.

regretă că reformele în domeniul muncii care sunt făcute în diferite state membre generează ieșirea a numeroși lucrători de sub protecția convențiilor colective, în special în cadrul IMM-urilor; consideră că orice îmbunătățiri în flexibilitatea muncii trebuie însoțite de o protecție a muncii adecvată;

85.

consideră că ar trebui îmbunătățit cadrul pentru participarea IMM-urilor la achizițiile publice;

86.

observă că numeroase state membre nu oferă sprijin suficient sau un cadru normativ satisfăcător pentru a asigura condiții adecvate întreprinderilor tinere și inovatoare și întreprinderilor nou-înființate și subliniază nevoia de a coordona mai bine diferitele politici și instrumente europene, naționale, regionale și locale privind IMM-urile;

87.

subliniază necesitatea de a potența legislația UE în materie de trasabilitate a produselor, în vederea combaterii contrafacerii și a creării unui instrument valabil pentru a stimula creșterea IMM-urilor;

88.

subliniază necesitatea unor reglementări mai eficiente și mai clar formulate, care să poată fi puse în aplicare într-o manieră simplă și să îi poată ajuta pe toți actorii, inclusiv pe antreprenori, să funcționeze în cadrul statului de drept și să dea atât antreprenorilor, cât și angajaților posibilitatea de a beneficia de oportunitățile și de protecția oferite de legislația din domeniul sănătății și siguranței;

89.

subliniază necesitatea unei integrări mai accentuate a politicilor Uniunii în favoarea IMM-urilor în ceea ce privește inovarea, creșterea, competitivitatea, internaționalizarea, antreprenoriatul, productivitatea resurselor, reducerea birocrației, calitatea resurselor umane și responsabilitatea socială și de mediu;

90.

salută măsura Comisiei de a lua în considerare rezultatele evalurăii celor mai împovărătoare 10 acte legislative privind IMM-urile, ceea ce va ajuta întreprinderile să creeze mai multe locuri de muncă; salută măsura Comisiei de a lua în considerare rezultatele evaluării celor mai împovărătoare 10 acte legislative privind IMM-urile, ceea ce va ajuta întreprinderile să creeze mai multe locuri de muncă; consideră că UE și statele membre trebuie să ia în considerare, în procesul de elaborare a politicilor, necesitățile specifice ale întreprinderilor și să examineze posibilitatea unor măsuri de sprijin pentru acestea, în special în privința IMM-urilor și a microîntreprinderilor;

91.

subliniază că întreprinderile tinere care se extind rapid și intens la nivel internațional după faza de demarare aduc contribuții utile în economie prin crearea de inovare, promovarea inovării în alte întreprinderi, participarea la lanțurile de aprovizionare internaționale și crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate; remarcă totuși că, întrucât aceste întreprinderi se confruntă cu provocări majore în faza de demarare, având niveluri reduse de capital, procedurile de demarare cu un cost redus, simple și rapide ar fi benefice pentru ele;

92.

subliniază faptul că normele de sănătate și siguranță la locul de muncă și de protecție a lucrătorilor nu pot fi considerate reglementări împovărătoare; invită Comisia să simplifice sarcinile administrative excesive, asigurând în același timp sănătatea și siguranța la locul de muncă și garantând că IMM-urile dispun de cunoștințe și resurse adecvate pentru gestionarea corespunzătoare a mediului de lucru al angajaților lor;

93.

ia act de noua strategie privind sănătatea și siguranța; speră ca aceasta să se axeze pe prevenirea, caracterul utilizabil, clarificarea, simplificarea și o mai bună implementare a legislației actuale, pentru a asigura sănătatea și siguranța lucrătorilor;

94.

salută reducerea taxelor de înregistrare ale REACH pentru IMM-uri, chiar dacă taxele reprezintă o fracțiune din costurile de conformitate globale; totuși își exprimă extrema preocupare legată de faptul că estimările inițiale ale costurilor de punere în aplicare a dispozițiilor REACH au fost subestimate, iar această diferență se ridică deja la peste 1 miliard EUR, cifră care va continua să crească;

95.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți eficacitatea globală a întreprinderilor, prin intermediul unor proiecte și instrumente care permit abordarea provocării privind recuperarea energiei în vederea favorizării diminuării costurilor cu energia;

96.

atrage atenția asupra faptului că dispozițiile regulamentelor privind perioada 2014-2020 a politicii de coeziune vizează reducerea sarcinii administrative asupra microîntreprinderilor și IMM-urilor, în special în cazul în care sunt angajați șomeri, contribuind astfel la condiții mai bune pentru crearea de locuri de muncă; solicită statelor membre să elimine obstacolele care împiedică o mai bună implementare a fondurilor FSI în beneficiul microîntreprinderilor și IMM-urilor.

97.

invită Comisia și statele membre să acționeze cu rapiditate și ambiție pentru a reduce presiunea reglementărilor asupra IMM-urilor, asigurându-se totodată că orice soluție propusă se bazează pe date concrete și respectă sănătatea și siguranța și articolul 9 din TFUE;

98.

solicită Comisiei și statelor membre să exploateze pe deplin potențialul de creare de locuri de muncă al economiei ecologice, prin elaborarea unei strategii de redresare a industriei pentru o Europă durabilă (RISE), care urmărește o inovare tehnologică, socială și de afaceri către o a treia revoluție industrială, inclusiv o ofensivă de modernizare cu emisii scăzute de carbon; susține faptul că RISE va crea piețe noi, modele de afaceri noi și un antreprenoriat creativ, noi locuri de muncă și o muncă decentă, producând o reînnoire industrială caracterizată prin dinamism, încredere și competitivitate economice; consideră că eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor sunt piloni-cheie ai acestei strategii;

99.

consideră că o abordare potrivită ar fi propunerea Comisiei potrivit căreia microentitățile ar trebui excluse din domeniul de aplicare al viitoarelor propuneri legislative, cu excepția cazului în care acestea trebuie să fie acoperite;

100.

invită Comisia să se asigure că organizațiile IMM-urilor participă în rețeaua reprezentanților IMM-urilor, înființată recent și la Adunarea anuală a IMM-urilor, și sunt informate în mod corespunzător cu privire la inițiativele și propunerile de politică ale UE; subliniază, în acest ocntext, rolul la fel de important al Centrelor europene de informare (CIF), care nu au reușit până acum să ofere un serviciu la înălțimea așteptărilor și nevoilor întreprinderilor europene;

101.

invită statele membre să promoveze învățarea de limbi străine prin intermediul învățării pe tot parcursul vieții (formare profesională) pentru angajații IMM-urilor și ai microentităților, ca mijloc de îmbunătățire a accesului și participării acestora la piața unică;

102.

solicită Comisiei să faciliteze accesul IMM-urilor la fonduri structurale, în special prin relaxarea cerințelor pentru proiectele prefinanțate, prin reducerea cerințelor pentru cofinanțare, printr-o mai bună direcționare către diferite tipuri de IMM-uri, prin combaterea deficitului de finanțare existent între procedurile de ofertare și prin sprijinirea consolidării capacității de finanțare a IMM-urilor;

103.

invită deputații în Parlamentul European să profite pe deplin de existența Direcției pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană, pentru a monitoriza costurile, beneficiile și alte implicații ale proiectelor de acte legislative propuse privind IMM-urile, în special crearea de locuri de muncă;

104.

invită Comisia și statele membre să fie mai riguroase în evaluarea impactului reglementărilor actuale și viitoare asupra IMM-urilor și a competitivității în general;

105.

reamintește statelor membre angajamentul asumat în temeiul Small Business Act, de a crea posibilitatea de a începe o activitate economică în maximum 48 de ore; invită statele membre, în acest context, să depună toate eforturile pentru a realiza acest obiectiv, pentru a atinge obiectivele de ocupare a forței de muncă cuprinse în Strategia Europa 2020;

106.

invită Comisia să se ocupe de orice efect negativ identificat al legislației UE asupra întreprinderilor și a capacității lor de a crea locuri de muncă, în special cu privire la aspectele legate de lipsa cunoștințelor, percepția generală și lipsa de sprijin pentru aplicarea practică a legislației UE; invită Comisia să îmbunătățească fluxul informațiilor către IMM-uri;

107.

invită Comisia, în contextul programului REFIT, să verifice dacă întreaga legislație își îndeplinește menirea și să identifice domeniile în care există incoerențe sau măsuri ineficiente care afectează oportunitățile de angajare;

108.

evidențiază tendința recentă a companiilor de a-și readuce producția și serviciile în Europa și oportunitățile create de acest fapt pentru crearea de locuri de muncă; consideră că economiile din UE au o oportunitate unică de a accelera această tendință de relocalizare a locurilor de muncă și solicită statelor membre să aibă în vedere, alături de Comisie, acordarea de sprijin, incluzând posibilitatea înființării unor „ghișee unice”, pentru a ajuta companiile să profite de oportunitățile oferite de relocalizare;

109.

solicită statelor membre și Comisiei să sprijine profesiile independente, eventual la nivel transfrontalier și în special în rândul femeilor și al tinerilor, prin crearea unui mediu și dezvoltarea unui sistem de educație și de protecție socială care să încurajeze antreprenorii să înființeze și să dezvolte afaceri și să creeze noi locuri de muncă, de exemplu prin promovarea spiritului antreprenorial în rândul studenților și profesioniștilor;

110.

își exprimă speranța că antreprenoriatul va fi un subiect mai intens discutat în următorii ani; remarcă faptul că acest lucru presupune o reflecție, în special cu privire la punerea în aplicare a planului de acțiune Antreprenoriat 2020; consideră că dezvoltarea spiritului și competențelor antreprenoriale reprezintă o modalitate sustenabilă de a avansa spre crearea de locuri de muncă, un număr mai mare de întreprinderi nou-înființate și inovarea în cadrul întreprinderilor; dorește ca anul 2017 să fie declarat de Comisie „anul european al antreprenoriatului”;

111.

solicită partenerilor sociali să folosească instrumentele inteligente de reglementare, să folosească în mai mare măsură evaluările de impact în negocierile lor și să prezinte acorduri care să propună acțiuni legislative Comitetului de evaluare a impactului din cadrul Comisiei;

112.

insistă asupra faptului că Regulamentul privind protecția datelor ar trebui să urmeze o perspectivă echilibrată, protejând datele private, dar stimulând totodată economia digitală, crearea de locuri de muncă și creșterea economică;

113.

invită UE să colaboreze cu statele membre, universitățile, instituțiile de cercetare și întreprinderile pentru a coordona și a utiliza la maximum sursele UE de finanțare (cum ar fi FSE, FEDER, COSME, Orizont 2020 și Erasmus+), în vederea promovării unei culturi antreprenoriale, în special în rândul tinerilor, precum și să dezvolte și să îmbunătățească calificările și competențele necesare pe piața muncii și să sprijine înființarea de noi întreprinderi;

114.

solicită UE și statelor membre să coopereze la introducerea competențelor antreprenoriale în programa educațională de la toate nivelurile învățământului;

115.

solicită UE să coopereze cu statele membre, cu școlile și cu universitățile în realizarea unei educații bazate pe tehnologia cu sursă deschisă;

116.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/31

—

având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 septembrie 2013 intitulată ,,Deschiderea Educației: Metode inovatoare de predare și învățare pentru toți, facilitate de noile tehnologii și de resursele educaționale deschise (COM(2013)0654), precum și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei intitulat „Analysis and mapping of innovative teaching and learning for all through new Technologies and Open Educational Resources in Europe” (Analiza și cartografierea metodelor inovatoare de predare și învățare pentru toți prin intermediul noilor tehnologii și al resurselor educaționale deschise din Europa) (SWD(2013)0341),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iulie 2013 intitulată „Învățământul superior european în lume” (COM(2013)0499),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (1),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 24 februarie 2014 privind o educație și o formare profesională eficace și inovatoare pentru a investi în abilități – sprijinirea semestrului european 2014 (2),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (3),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 14 februarie 2011 privind rolul educației și formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020 (4),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și formării profesionale (5),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la regândirea educației (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: este timpul să accelerăm (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la educație și formare în contextul strategiei Europa 2020 (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 referitoare la agenda pentru noi competențe și locuri de muncă (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la „Tineretul în mișcare” – un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională (12),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 februarie 2014 (13),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2014 (14),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0249/2014),

A.

întrucât sistemele de educație și formare trebuie să fie orientate către oferirea unor oportunități egale în domeniul învățării și către satisfacerea necesității din ce în ce mai stringente a unei actualizări continue a cunoștințelor și a competențelor și a unei piețe internaționale a forței de muncă din ce în ce mai internaționale, urmărind, în același timp, o mai mare eficiență și echitate;

B.

întrucât Strategia Europa 2020 își propune să stimuleze inovarea, să creeze noi posibilități de angajare, să îmbunătățească coeziunea socială și să stabilească baze solide pentru o creștere sustenabilă și favorabilă incluziunii în UE prin intermediul unei forțe de muncă înalt calificate, care să se bucure de acces egal la educație;

C.

întrucât nivelurile ridicate ale șomajului, în special în rândul tinerilor, inclusiv al absolvenților învățământului superior, coincid cu un număr semnificativ de posturi vacante în Europa care nu pot fi ocupate, ceea ce indică existența unui decalaj pronunțat în ceea ce privește competențele, pentru a cărui eliminare cel mai indicat ar fi, printre altele, modelul formării profesionale duale; întrucât, în 2012, 15,8 % dintre tinerii din UE nu au fost încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și, astfel, fiind astfel expuși riscului de a fi excluși de pe piața muncii ca urmare a creșterii neconcordanței dintre competențe;

D.

întrucât se preconizează că, până în 2020, 90 % dintre locurile de muncă vor necesita competențe digitale și întrucât până în 2015 vor exista aproximativ 900 000 de posturi vacante neocupate în domeniul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor (TIC) în UE;

E.

întrucât se preconizează că numărul absolvenților de instituții de învățământ superior va crește de patru ori până în 2030;

F.

întrucât între 18 și 28 % dintre elevii din UE au puține posibilități de a accesa și de a folosi internetul, la școală sau acasă; întrucât doar 30 % dintre elevii din UE pot fi considerați ca fiind competenți în domeniul digital; întrucât doar 20 % dintre elevii din UE sunt învățați de profesori care stăpânesc mediul digital și încurajează promovarea acestuia; întrucât 70 % dintre profesorii din UE consideră că nu stăpânesc mediul digital și ar dori să-și dezvolte mai mult competențele lor în domeniul TIC; întrucât 40 % dintre europenii cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani nu dețin competențe TIC sau le dețin în mică măsură;

G.

întrucât resursele educaționale deschise (RED) pot juca un rol crucial în facilitarea învățării pe tot parcursul vieții pentru toți cursanții și în îmbunătățirea calității conținutului și distribuției atât a instituțiilor de învățământ formal, cât și informal și întrucât, în paralel, un sistem educațional deficient din punct de vedere digital poate constitui o piedică în calea dezvoltării cunoștințelor și a competențelor cursanților;

H.

întrucât Uniunea Europeană nu a conștientizat suficient de bine potențialul TIC în ceea ce privește bogăția și diversitatea culturală și educațională, accesul la informație și schimbul de bune practici;

I.

întrucât modernizarea sistemelor educaționale în Europa necesită investiții în structuri de învățământ bine echipate în domeniul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor;

J.

întrucât, prin urmare, este fundamental ca accesul la banda largă să fie mai răspândit, inclusiv în zonele rurale, montane și periferice ale statelor membre;

K.

întrucât școala ar trebui să formeze inclusiv minorii și tinerii în vederea utilizării practice și cu discernământ a tehnologiilor digitale și a rețelei;

1.

salută Comunicarea Comisiei care stabilește o agendă a Uniunii în domeniul RED ce se concentrează asupra potențialului acestor resurse de a lărgi accesul în educație și de a o face mai echitabilă, precum și pentru a o face mai diversă, și recunoaște relevanța RED într-o societate tot mai digitalizată; consideră că apariția unui cadru european pentru dezvoltarea RED poate permite îmbunătățirea sistemelor educaționale ale statelor membre;

2.

observă că, pentru a realiza potențialul RED, ar trebui să se sprijine acțiunile care conduc la răspândirea educației digitale la scară largă, punând accentul pe bunele practici și pe promovarea lor în diferite medii;

3.

subliniază faptul că RED creează atât pentru persoane, cum ar fi profesorii, studenții, elevii și cursanții de toate vârstele, cât și pentru instituțiile de învățământ și de formare profesională, oportunități de a preda și de a învăța în moduri inovatoare; solicită instituțiilor educaționale să analizeze mai în detaliu beneficiile potențiale ale RED în sistemele lor educaționale în vederea posibilei creări a unui mediu organizațional unde această inovare să fie salutată, internalizată, aplicată și promovată; invită, în acest sens, statele membre și regiunile, în cadrul strategiilor de specializare inteligentă, să instituie centre de excelență de inovare și de creare, utilizând pe deplin potențialul TIC;

4.

regretă lipsa de diferențiere în Comunicarea Comisiei între nivelurile de învățământ în ceea ce privește desfășurarea de noi tehnologii și conținut digital în scopuri de învățare și predare; subliniază că cursanții dobândesc abilități și competențe diferite în funcție de vârsta lor și că, prin urmare, planul de învățământ și metodele de învățare variază în conformitate cu nivelul de învățământ;

5.

remarcă faptul că asigurarea calității joacă un rol crucial în creșterea încrederii în RED și în utilizarea acestora; încurajează cercetarea și diseminarea de bune practici care favorizează o utilizare eficace a RED, investind în special în domeniul experimentării metodologice, al meta-competențelor (reflexive, proactive și de gândire critică) și al competențelor sociale și de comunicare; ia act de faptul că ar trebui încurajată cercetarea cu privire la metodele de evaluare a abilităților dobândite în cadrul acestor parcursuri, care nu se poate limita la evaluarea inter-pares sau la sisteme automatizate, astfel cum se întâmplă în comunitățile de practicieni;

6.

recunoaște faptul că RED sunt, în general, produse într-un număr limitat de limbi și în principal, chiar dacă nu exclusiv, de către instituțiile de învățământ superior (în special în ceea ce privește MOOC, cursurile deschise online cu participare masivă); încurajează instituțiile de învățământ și de formare la toate nivelurile din statele membre, precum și alte părți interesate relevante să producă RED în propria lor limbă, pentru a folosi întregul potențial al tehnologiei digitale și al multilingvismului; reamintește că disponibilitatea, accesibilitatea și caracterul inovator al materialelor joacă un rol-cheie în ceea ce privește utilizarea materialelor de învățare electronice în educație;

7.

subliniază faptul că TIC și RED sunt în prezent utilizate în principal în învățământul superior; încurajează ca, acolo unde este posibil, acestea să fie folosite în educația primară și secundară, precum și în învățământul profesional și în alte tipuri de învățare informală, unde învățarea centrată pe elevi combinată cu TIC are, de asemenea, un potențial enorm;

8.

constată că contextualizarea este un factor critic pentru a asigura eficacitatea programelor informatice educaționale; subliniază că acest proces ar trebui să fie inclus în mod adecvat în procesele de predare și învățare și să ia în considerare obiectivele pedagogice și ale programei școlare, instrumentele și mijloacele de învățare individuale;

9.

subliniază necesitatea de a facilita recunoașterea cunoștințelor și competențelor dobândite prin RED printr-un dialog suplimentar cu părțile interesate și invită statele membre să includă măsuri adecvate în cadrele lor naționale de calificare pentru validarea acestei forme de învățare;

10.

evidențiază nevoia de a ușura recunoașterea competențelor dobândite în străinătate pentru a potența și facilita utilizarea RED și a MOOC prin reducerea rațională a structurilor birocratice;

11.

subliniază faptul că accesul gratuit la materiale didactice online gratuite, de înaltă calitate și adecvate, precum și disponibilitatea acestora, sunt de importanță crucială;

12.

subliniază necesitatea unei armonizări a limitărilor și excepțiilor existente în privința drepturile de autor pentru materialele utilizate pentru exemplificare în cadrul predării fără scop lucrativ, pentru a facilita RED și învățarea la distanță transfrontalieră și a permite platformelor europene să concureze la nivel mondial prin crearea unor economii de scară;

13.

îndeamnă Comisia să prezinte o propunere de revizuire a Directivei 2001/29/CE, cu scopul de a stabili un sistem armonizat și flexibil de drepturi de autor și drepturi asociate în UE, care să fie adecvat pentru era digitală și care să recunoască valoarea publică a accesului la cunoștințe;

14.

încurajează statele membre să exploreze potențialul preconizat al RED de reducere a costurilor publice și private ale educației, în special a costurilor materialelor didactice, fără a neglija calitatea;

15.

constată importanța asigurării unor modele sustenabile pentru crearea de RED și MOOC; invită Comisia să sprijine cercetarea pe viitor în formarea, utilizarea și gradul lor de asimilare, menținând dialogul cu părțile interesate;

16.

recunoaște că adoptarea RED ar trebui realizată într-un mod care să promoveze dezvoltarea soluțiilor de învățare ale secolului XXI și creează noi oportunități de afaceri pentru furnizorii europeni mici și mijlocii de soluții de învățare;

17.

solicită statelor membre să consolideze educația informală în materie de siguranță online și să prevadă politici de siguranță online în școli, oferind profesorilor o formare adecvată;

18.

invită statele membre să asigure educația coordonată și progresivă cu privire la utilizarea în siguranță a internetului în școli; ia act de faptul că părinții și tutorii legali ar trebui considerați parteneri în ceea ce privește garantarea siguranței web și recomandă elaborarea unor strategii complementare adresate acestora, consolidând astfel rolul medierii parentale; subliniază faptul că aceste eforturi ar trebui să vizeze consolidarea independenței tinerilor, astfel încât aceștia să-și poată asuma acțiunile și responsabilitățile ce le revin pe web și să poată dezvolta competențe informatice; insistă asupra faptului că trebuie asigurată protejarea integrității fizice și psihologice a profesorilor și a cursanților ce folosesc RED;

19.

solicită Comisiei să sprijine schimbul de bune practici dintre statele membre în sectorul educației formale și informale în materie de siguranță online, crearea conținuturilor didactice relevante și înființarea unor parteneriate public-private care urmăresc implicarea tinerilor, a părinților și profesorilor lor și a tuturor celor care se ocupă de tineri, inclusiv a organizațiilor neguvernamentale implicate în rețeaua Safer Internet;

20.

constată că noile tehnologii și RED permit o experiență de învățare mai interactivă și sunt instrumente valoroase pentru plasarea cursanților în centrul procesului educațional;

21.

subliniază faptul că profesorii de la toate nivelurile de învățământ joacă un rol fundamental în ceea ce privește facilitarea accesului la materialele de învățare online și utilizarea acestora de către toți cursanții, precum și în asistarea lor pentru dobândirea de competențe digitale;

22.

subliniază necesitatea urgentă ca toți cursanții să dețină cel mai rapid și bun echipament tehnic, precum și accesul indispensabil la o legătură internet în bandă largă;

23.

reamintește importanța crucială a educației de înaltă calitate a profesorilor și formatorilor, care trebuie completată printr-o formare profesională obligatorie de-a lungul întregii cariere, cu accentul pe metodele de predare inovatoare și pe formarea cursanților cu privire la diversele metode de abordare a educației („a învăța să înveți”);

24.

îndeamnă statele membre să sprijine cadrele didactice în dezvoltarea lor profesională prin oferirea unor programe școlare moderne în educația lor inițială, precum și prin oferirea unor cursuri de formare la locul de muncă adaptate pentru a le asigura competențele necesare în vederea folosirii metodelor de predare pe suport digital;

25.

subliniază, în special, avantajele demonstrate ale experienței europene dobândite în străinătate de profesori și formatori, de exemplu în cadrul programului „Erasmus+”, și solicită o extindere masivă a acestui program și a altor programe conexe;

26.

subliniază faptul că competențele de bază în materie de citit, scris și socotit, pe lângă metacompetențe și competențele sociale și de comunicare, precum și competențele transversale precum gândirea critică și învățarea pentru a învăța sunt o condiție prealabilă pentru dezvoltarea competențelor digitale și utilizarea eficace a materialelor educaționale online, inclusiv a RED; în acest context, invită Comisia să evalueze mai detaliat impactul materialelor didactice digitale și/sau online asupra capacității de învățare a cursanților în funcție de vârsta lor și de nivelul de învățământ;

27.

recunoaște importanța modalităților tradiționale de predare și învățare și invită Comisia să sprijine studii mai aprofundate care să elucideze dacă și cum RED și MOOC pot consolida rezultatele învățării a indivizilor ca parte suplimentară sau ca parte integrantă a metodelor de predare tradiționale;

28.

reamintește că metodele inovatoare de predare facilitate prin TIC și RED contribuie la dezvoltarea de competențe transversale și de competențe sociale și de comunicare precum gândirea critică, competențele decizionale, de comunicare și de soluționare a problemelor, care sunt cruciale pentru capacitatea de inserție profesională și realizarea pieței locurilor de muncă;

29.

subliniază că politicile educaționale ar trebui să vizeze în primul rând asistarea cursanților în dezvoltarea unor competențe cognitive și sociale esențiale; invită Comisia să evalueze mai în detaliu impactul asupra cursanților al utilizării de dispozitive și conținuturi digitale în scopuri pedagogice, asigurând totodată integritatea lor fizică și psihologică;

30.

subliniază că RED orientate către nevoile cursanților adulți ar trebui dezvoltate pentru a asigura mai multe oportunități de învățare pe tot parcursul vieții pentru cetățenii europeni cu un nivel scăzut de competențe, ținând seama de faptul că mulți cursanți au un nivel scăzut de competențe TIC;

31.

subliniază faptul că competențele și cunoștințele digitale sunt vitale pentru cetățeni într-o societate bazată pe informații care are ambiția de a deveni cea mai dinamică economie bazată pe cunoștințe din lume;

32.

ia act de faptul că competențele digitale, prin deschiderea de noi canale de comunicare și educare, au un efect pozitiv asupra consolidării coeziunii sociale, a dezvoltării personale, a dialogului intercultural și a cetățeniei active;

33.

subliniază faptul că TIC și materialele educaționale online, inclusiv RED, pot sprijini predarea și învățarea limbilor străine la toate nivelurile de educație și formare profesională; subliniază că interacțiunea socială este o precondiție pentru învățarea unei limbi străine;

34.

îndeamnă statele membre să îmbunătățească și să aprofundeze competențele digitale prin includerea unei codificări și a unei programări în programa lor școlară pentru a încuraja competitivitatea economică și a înzestra studenții cu competențele adecvate pentru piața locurilor de muncă din viitor;

35.

reiterează faptul că actualizarea continuă a cunoștințelor și a competențelor este esențială pentru integrarea cu succes pe piața forței de muncă și remarcă faptul că RED poate contribui la facilitarea învățării permanente necesare pentru a rămâne competitivi pe piața muncii; încurajează o utilizare a TIC mai echilibrată din perspectiva genului, cu scopul de a garanta că femeile care rămân în afara pieței muncii pentru o anumită perioadă, de exemplu pentru maternitate sau alte îngrijiri parentale, pot beneficia și ele de acest tip de formare pentru a-și aduce la zi competențele și a se autoeduca, îmbunătățind, prin urmare, viitoarele lor posibilități de reîncadrare în muncă;

36.

subliniază că bibliotecile publice și centrele de învățământ pot oferi acces liber la computere și internet și la formarea privind resursele de pe internet;

37.

subliniază importanța accesului la educație, formare și echipament IT pentru toți cursanții, din toate grupele de vârstă, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, persoanele care provin din medii defavorizate, tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și cei din regiuni îndepărtate geografic, precum și toți cei care doresc să-și îmbunătățească calificările;

38.

subliniază din nou faptul că nu toate persoanele au acces la TIC în condiții de tarifare și de calitate a serviciului echivalente și că, în general, regiunile urbane sunt mai bine deservite decât regiunile rurale, creând astfel o diviziune digitală care aduce prejudicii egalității de șanse a cetățenilor indiferent unde se află aceștia pe teritoriul Uniunii Europene;

39.

subliniază importanța în creștere a educației pentru adulți, în special în contextul formării profesionale pe tot parcursul vieții, și solicită recunoașterea, consolidarea și promovarea tuturor organizațiilor din domeniul educației pentru adulți de pe întreg teritoriul Europei;

40.

reafirmă avantajele învățării intergeneraționale și indică potențialul educațional major care este oferit prin intermediul învățării digitale și al RED, inclusiv în ceea ce privește accesul extins la educație și formare profesională pentru toate grupele de vârstă;

41.

recunoaște că noile tehnologii și RED (în special MOOC) au făcut posibil ca instituțiile de învățământ și de formare profesională să lucreze cu mii de cursanți în Uniune, inclusiv în regiunile ultraperiferice, precum și în întreaga lume; recunoaște că educația și cunoștințele circulă acum cu ușurință peste granițe, lucru care crește potențialul de cooperare internațională și contribuie la promovarea instituțiilor europene de învățământ ca centre de inovare și dezvoltare de noi tehnologii;

42.

constată că este important să se mențină un echilibru corect între calitatea și accesibilitatea educației; subliniază faptul că noile tehnologii pot fi utilizate pentru a asigura că o educație mai accesibilă nu determină reducerea calității educației;

43.

remarcă faptul că Uniunea Europeană riscă să rămână în urma altor regiuni ale lumii, cum ar fi Statele Unite ale Americii sau Asia, unde se investește mult în cercetare și dezvoltare, în noile tehnologii și în RED; insistă asupra faptului că Uniunea trebuie să profite de diversitatea culturală și lingvistică și să o consolideze și să își adapteze investițiile în materialele de învățare electronică, inclusiv RED, și în noile tehnologii, pentru a-și sprijini populația în mod optim;

44.

reamintește că noile tehnologii pot contribui la competitivitatea învățământului european la nivel mondial, pot oferi oportunități de internaționalizare a învățământului superior european și, ca urmare a acestui fapt, pot spori atractivitatea Europei ca destinație educațională;

45.

subliniază că RED pot contribui la îmbunătățirea calității educației europene; încurajează, în acest sens, cooperarea cu instituțiile de învățământ din întreaga lume, în special cu cele din Statele Unite;

46.

reiterează că strategiile RED de succes și MOOC pot sprijini strategiile de internaționalizare prin creșterea calității și a vizibilității instituțiilor europene de învățământ (superior) și prin atragerea studenților și a cercetătorilor într-o concurență mondială tot mai mare pentru talente;

47.

solicită statelor membre să promoveze cooperarea și sinergiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții, în special prin facilitarea la maximum a accesului la educație, precum și să adapteze și să modernizeze programa școlară a instituțiilor de învățământ, în conformitate cu potențialul și cu ofertele în rapidă dezvoltare ale învățării digitale și ale RED, pentru a aborda de o manieră cât se poate de eficientă noile provocări ale lumii contemporane;

48.

încurajează consolidarea cooperării între instituțiile europene de educație și de formare profesională, precum și cu organizațiile internaționale și cu părțile interesate, pentru a facilita o mai bună înțelegere a noilor metode de predare și învățare și a impactului TIC asupra educației; încurajează dezvoltarea unor platforme comune pentru o astfel de cooperare;

49.

subliniază că utilizarea de noi tehnologii în educație ar trebui să fie bine orientate pentru a răspunde necesităților pieței locurilor de muncă și a depăși decalajul actual privind competențele; subliniază necesitatea unei comunicări și cooperări sporite între instituțiile educaționale și de formare și sectorul întreprinderilor;

50.

constată că noile tehnologii și învățarea electronică au valoarea adăugată de a asigura o experiență internațională de învățare pentru persoanele care nu participă la programe de mobilitate;

51.

subliniază faptul că tehnologiile digitale nu sunt exploatate la întregul lor potențial în domeniul educației și formării pe tot cuprinsul Uniunii; își exprimă temerea că această situație ar putea duce la o fragmentare a abordărilor predării și învățării; invită statele membre să aplice principii de echitate în cazul noilor piețe, întrucât RED ar trebui să rămână un instrument de extindere a accesului la educație și să nu devină o simplă acțiune economică;

52.

subliniază că tehnologia digitală este un instrument important legat de cetățenie, care facilitează participarea unui număr ridicat de cetățeni care locuiesc în zone periferice, în special a tinerilor, permițându-le să profite pe deplin de libertatea de exprimare și de comunicarea în mediul online;

53.

salută lansarea portalului european pentru educația deschisă în toate limbile UE, ce oferă un acces unic la RED europene și sprijină dezvoltarea și promovarea sa intensivă în statele membre;

54.

ia act de faptul că o infrastructură digitală adecvată bazată pe tehnologii populare și utilizate în mod obișnuit este o condiție prealabilă pentru a ajunge la cel mai mare număr posibil de cursanți prin intermediul RED;

55.

solicită Comisiei Europene să organizeze o dată pe an o conferință europeană privind amenajarea teritoriului, pentru a se asigura că accesul la serviciile TIC este posibil pentru toți cetățenii, indiferent de unde se află aceștia pe teritoriul UE;

56.

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în dezvoltarea infrastructurilor, în diseminarea și mediatizarea diverselor inițiative către un public mai larg, în implicarea altor actori de pe teritoriu și în diseminarea și implementarea inițiativelor europene relevante la nivel național, regional și local;

57.

invită statele membre și autoritățile locale și regionale să utilizeze finanțarea disponibilă prin fondurile structurale europene și fondurile de investiții pentru reducerea diviziunii digitale teritoriale prin îmbunătățirea infrastructurilor și rețelelor și favorizarea formării în domeniul TIC și a bunei utilizări a acestora, luând în considerare nevoile instituțiilor de învățământ, în special în regiunile rurale și în cele îndepărtate; ia act de faptul că o utilizare inteligentă și cuprinzătoare a finanțării UE necesită existența unor sinergii între diversele programe și instrumente, inclusiv Erasmus+, Orizont 2020 și fondurile structurale și de investiții;

58.

invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre și între instituțiile de învățământ, bazându-se pe proiectele și experiențele existente;

59.

salută inițiativa Comisiei de a elabora indicatori pentru monitorizarea atentă a integrării TIC în instituțiile de învățământ și formare profesională, precum și pentru a sprijini studii cantitative la nivelul Uniunii;

60.

solicită Comisiei să promoveze și să lărgească rețeaua și acțiunile European Schoolnet;

61.

estimează că toate materialele educaționale elaborate cu sprijinul programului Erasmus+ vor fi puse la dispoziția publicului sub licențe deschise; încurajează adoptarea unor practici similare pentru alte programe ale Uniunii, inclusiv utilizarea extinsă a accesului liber sub egida programului Orizont 2020;

62.

subliniază faptul că programele Erasmus+ și Orizont 2020 pot juca un rol important pentru a genera RED prin intermediul unor comunități de practicieni, cum ar fi cea a cadrelor didactice care utilizează platforma eTwinning; încurajează extinderea utilizării acestor platforme la alte sectoare educaționale;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/39

—

având în vedere articolul 226 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere articolele 41 şi 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0352/2011),

1.

adoptă ca propunere de regulament al Parlamentului European textul adoptat la 23 mai 2012 (1);

2.

invită Consiliul şi Comisia să comunice acordul lor cu privire la propunere;

3.

invită Consiliul şi Comisia, dacă nu sunt în măsură să își dea acordul cu privire la propunere în forma sa actuală, să reia negocierile cu Parlamentul nou ales, recunoscând progresele înregistrate la nivel politic în cadrul negocierilor anterioare și la nivel tehnic în cadrul contactelor informale, în special în ceea ce privește chestiunea confidențialității și prelucrarea informațiilor clasificate și a altor informații;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naționale.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/40

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special preambulul, articolul 4 alineatul (3) (cooperarea loială între Uniune și statele membre), articolul 5 (delegarea competențelor și subsidiaritatea), articolul 10 alineatul (1) (democrația reprezentativă) și alineatul (2) (reprezentarea cetățenilor europeni) și articolul 12 (rolul parlamentelor naționale) din acesta,

—

având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, în special preambulul și titlul II privind cooperarea interparlamentară din acesta, precum și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexate la Tratatul de la Lisabona,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 12 iunie 1997, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale (1), din 7 februarie 2002, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în contextul integrării europene (2) și din 7 mai 2009, referitoare la dezvoltarea relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în cadrul Tratatului de la Lisabona (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011 (4),

—

având în vedere recomandările finale din 20 decembrie 2011 ale Grupului de coordonare pentru parlamentele naționale în cadrul Tratatului de la Lisabona,

—

având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind relațiile între Comisia Europeană și parlamentele naționale, în special cel din 2012 (COM(2013)0565),

—

având în vedere concluziile adoptate în cadrul reuniunilor Conferinței președinților parlamentelor din UE de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (5), în special cele de la Varșovia din 2012 și de la Nicosia din 2013,

—

având în vedere contribuțiile și concluziile reuniunilor Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii ale parlamentelor Uniunii Europene (COSAC), adoptate de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special ale celei de la Vilnius din 2013 și rapoartele semestriale ale COSAC (6),

—

având în vedere al XX-lea Raport semestrial al COSAC, în special părțile referitoare la legitimitatea democratică a UE și rolul parlamentelor naționale, la dialogul politic și la alegerile europene din 2014,

—

având în vedere contribuția parlamentelor naționale din cadrul reuniunii COSAC la nivel de președinți, organizată de parlamentul grec la Atena, la 26 și 27 ianuarie 2014,

—

având în vedere orientările privind cooperarea interparlamentară adoptate de Conferința președinților parlamentelor din Uniunea Europeană, la Lisabona, la 21 iulie 2008,

—

având în vedere concluziile Conferințelor interparlamentare privind politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), din 9 și 10 septembrie 2012, de la Paphos (Cipru), din 24, 25 și 26 martie 2013, de la Dublin (Irlanda), și din 4, 5 și 6 septembrie 2013, de la Vilnius (Lituania), precum și contribuția Conferinței interparlamentare pentru guvernanța economică și financiară a UE, prevăzută la articolul 13 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța economică și monetară (TSCG), din 16 și 17 octombrie 2013, de la Vilnius (Lituania),

—

având în vedere Rezoluțiile sale din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene (7) și la relațiile Parlamentului European cu instituțiile care reprezintă guvernele naționale (8),

—

având în vedere raportul intitulat „Către o autentică Uniune economică și monetară”, prezentat la 5 decembrie 2012 de președinții Van Rompuy, Juncker, Barroso și Draghi,

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012, din 24 și 25 octombrie 2013 și din 19 și 20 decembrie 2013,

—

având în vedere articolul 130 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona cu privire la Parlamentul European (9),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0255/2014),

A.

întrucât, în conformitate cu TUE, configurația instituțională actuală a Uniunii Europene trebuie privită ca o etapă a procesului de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse, inițiat odată cu instituirea Comunităților Europene;

B.

întrucât, în virtutea principiului cooperării loiale, Uniunea și statele sale membre se asistă, respectându-se reciproc, în ceea ce privește realizarea sarcinilor care decurg din tratate, iar statele membre facilitează îndeplinirea misiunilor Uniunii și se abțin să ia măsuri care ar putea periclita atingerea obiectivelor Uniunii;

C.

întrucât articolul 12 din TUE, referitor la activitățile parlamentelor naționale, indică esența principiului cooperării loiale, stipulând că acestea contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii;

D.

întrucât principiul atribuirii definește competențele Uniunii, al cărui rol se întemeiază pe principiile subsidiarității și proporționalității și întrucât toate instituțiile UE împreună cu parlamentele naționale asigură respectarea principiului subsidiarității de către actele legislative;

E.

întrucât legitimitatea și responsabilitatea democratice trebuie asigurate la toate nivelurile la care sunt adoptate și aplicate deciziile, precum și în cadrul interacțiunilor reciproce dintre acestea;

F.

întrucât funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative și pe o dublă legitimitate democratică, bazată pe Parlamentul European, ales în mod direct de cetățeni, și pe statele membre reprezentate în Consiliu de către guvernele lor respective, la rândul lor democratic responsabile în fața parlamentelor naționale și în fața cetățenilor lor;

G.

întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale sunt, fiecare în propria sferă, pilonii dublei legitimități democratice europene: prima se referă la o instituție în care cetățenii sunt direct reprezentați la nivelul Uniunii și a doua la instituțiile naționale față de care sunt direct responsabile guvernele lor respective, reprezentate în Consiliu;

H.

întrucât, prin urmare, parlamentele naționale nu constituie o „a treia cameră” în structura legislativă a Uniunii Europene, ci reprezintă un instrument prin care a doua cameră a Uniunii, și anume Consiliul, poate fi trasă la răspundere;

I.

întrucât este, prin urmare, recomandabil ca această abordare constructivă a parlamentelor naționale, care este exprimată în comunicarea acestor contribuții, să fie acceptată;

J.

întrucât parlamentele naționale ar trebui să dezvolte structuri legate de UE robuste și coerente, în scopul consolidării legăturilor cu instituțiile europene și al dobândirii de cunoștințe noi despre afacerile europene;

K.

întrucât, în stadiul actual de integrare, parlamentele naționale au de jucat un rol special, acela de a sprijini „sensibilizarea europeană” în statele membre și de a aduce cetățenii mai aproape de Europa;

L.

întrucât cooperarea interparlamentară are scopul esențial de a accelera cursul integrării europene prin schimbul de informații, aprofundarea problemelor comune, îmbogățirea reciprocă a reflecțiilor și facilitarea transpunerii dreptului european în legislația națională;

M.

întrucât, în urma creării Conferinței interparlamentare pentru politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC) și a Conferinței interparlamentare pentru guvernanța economică și financiară, precum și a consolidării rolului reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii ca un canal de comunicare preferențial, COSAC ar trebui să rămână un for pentru un schimb regulat de opinii, de informații și de bune practici în legătură cu aspectele practice ale controlului parlamentar;

N.

întrucât Parlamentul European ar trebui să fie implicat mai îndeaproape în „dialogul politic”, în special în versiunea consolidată, angajat în contextul Semestrului european pentru coordonarea politicilor economice, instituit de Comisia Europeană cu parlamentele naționale, înainte de toate având în vedere interdependența dintre deciziile Parlamentului European și deciziile parlamentelor naționale;

O.

întrucât modificările aduse regulamentului de procedură au ținut seama de dispozițiile Tratatului de la Lisabona referitoare la rolul parlamentelor naționale în UE;

P.

întrucât ar trebui remarcat rolul jucat de Conferința președinților parlamentelor UE în ceea ce privește cooperarea interparlamentară în stadiul actual;

1.

salută dispozițiile din tratat care le conferă parlamentelor naționale o serie de drepturi și obligații care le permit să contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii; consideră că aceste drepturi și îndatoriri se referă la:

2.

subliniază că dubla legitimitate democratică a Uniunii, ca uniune a cetățenilor și a statelor membre, este întruchipată, în cadrul procesului legislativ al UE, de Parlamentul European și de Consiliu; consideră că, pentru ca statele membre să fie reprezentate în mod unitar și pe deplin democratic în UE, poziția adoptată de guvernele naționale în Consiliu ar trebui să țină seama de opiniile parlamentelor naționale, consolidând astfel natura democratică a Consiliului;

3.

subliniază că un nivel adecvat de legitimitate și de răspundere trebuie asigurat la nivel național și la nivelul UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; reamintește principiul formulat în concluziile Consiliului European din decembrie 2012 potrivit cărora „pe durata întregului proces, obiectivul general rămâne asigurarea legitimității și responsabilității democratice la nivelul luării și punerii în aplicare a deciziilor”;

4.

felicită parlamentele naționale pentru măsurile luate astfel încât:

5.

recunoaște rolul jucat de comisiile din Parlamentul European și de comisiile parlamentelor naționale în cadrul întregului proces legislativ al UE;

6.

regretă, prin urmare, lipsa de transparentă a acestor deliberări și lipsa de echilibru a fluxului de informații între Parlamentul European și Consiliu; solicită Consiliului să-și îmbunătățească nivelul de transparență pentru a-l aduce la conformitate cu cel garantat de Parlamentul European, în special în etapele pregătitoare ale procesului legislativ;

7.

consideră că lipsa de transparență a deliberărilor Consiliului, în special cu privire la actele legislative, îngreunează responsabilizarea reală a guvernelor față de adunările lor naționale;

8.

remarcă faptul că pragurile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Protocolul nr. 2 au fost atinse până acum de două ori în cadrul procesului de control al subsidiarității; reamintește că scopul mecanismului de avertizare timpurie nu este acela de a bloca procesul decizional european, ci de a îmbunătăți calitatea legislației UE garantând că UE acționează în limitele competențelor sale;

9.

consideră, prin urmare, că monitorizarea conformării parlamentelor naționale și a instituțiilor UE la principiul subsidiarității nu ar trebui considerată drept o restricție nejustificată, ci ca un mecanism de garantare a competențelor parlamentelor naționale; prin aceea că contribuie la modelarea formei și conținutului unei activități legislative benefice a UE;

10.

consideră că mecanismul de alertă timpurie ar trebui conceput și utilizat ca unul dintre instrumentele necesare pentru cooperarea eficace dintre instituțiile europene și instituțiile naționale;

11.

salută faptul că, în practică, acest mecanism este utilizat și drept canal de consultare și dialog purtat în spirit de colaborare între diferitele instituții din cadrul sistemului european pe mai multe niveluri;

12.

consideră că avizele motivate emanând de la parlamentele naționale ar trebui deloc privite de instituții ca o ocazie de a dobândi o imagine mai clară a modului optim de a realiza obiectivele stabilite în actele legislative și solicită Comisiei să răspundă prompt și integral la avizele motivate și la contribuțiile transmise de parlamentele naționale;

13.

reiterează că cooperarea interparlamentară în UE nu înlocuiește controlul parlamentar normal efectuat de Parlamentul European în limitele competențelor conferite prin tratate și de parlamentele naționale asupra activităților legate de UE ale guvernelor lor; consideră că aceasta ar trebui să aibă următoarele obiective:

14.

consideră reuniunile interparlamentare drept locul de întâlnire al politicilor UE cu cele naționale, în care acestea se alimentează reciproc, în beneficiul ambelor; consideră că acestea au în special scopul de a permite parlamentelor naționale să ia în considerare, în cadrul dezbaterilor naționale, perspectiva europeană și de a permite Parlamentului European să ia în considerare, în cadrul dezbaterii europene, perspectivele naționale;

15.

atrage atenția asupra faptului că noul sistem interparlamentar european este încă în curs de prinde formă și trebuie să reflecte o abordare bazată pe consens, în conformitate cu articolul 9 titlul II din Protocolul nr. 1 la Tratatul de la Lisabona, în temeiul căruia Parlamentul European și parlamentele naționale sunt însărcinate ca, în comun, să stabilească prin consens organizarea și promovarea cooperării interparlamentare din Uniune, cu toate că orice tentativă de elaborare a unui cadru comun de cooperare interparlamentară este încă prematură;

16.

salută acțiunile întreprinse în conformitate cu recomandările grupului de coordonare cu privire la relațiile cu parlamentele naționale de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona pentru intensificarea cooperării dintre parlamentele naționale și Parlamentul European, îndeosebi în legătură cu planificarea reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii, majorarea numărului de astfel de reuniuni (50 din 2010), transmiterea către membrii parlamentelor naționale și ai organismelor politice pertinente a documentelor emanate de la parlamentele naționale (contribuții și avize motivate), introducerea videoconferințelor, promovarea vizitelor bilaterale, îmbunătățirile tehnice aduse platformei eXchange a UE de informare interparlamentară (IPEX), creșterea numărului de proiecte realizate în colaborare sub egida Centrului European de Cercetare și Documentare Parlamentară (CECDP), vizitele funcționarilor administrativi și schimbul de informații și de bune practici; consideră că aceste acțiuni contribuie la eficientizarea și la mai buna concentrare a relațiilor interparlamentare, contribuind totodată la democratizarea parlamentară;

17.

evidențiază faptul că reuniunile interparlamentare trebuie să fie organizate în strânsă cooperare cu parlamentele naționale, pentru a le mări eficacitatea și calitatea; recomandă, prin urmare, includerea lor, într-un stadiu cât mai incipient cu putință, în elaborarea ordinii de zi a reuniunilor interparlamentare;

18.

consideră că dezvoltarea reuniunilor interparlamentare ar trebui să se bazeze pe aranjamente practice permițând caracteristici specifice fiecărei reuniuni;

19.

salută eficientizarea reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii și solicită o mai strânsă cooperare pe probleme legislative specifice între raportori;

20.

salută reuniunile caracterizate prin eficacitate dintre grupurile politice și partidele politice europene care vor avea loc în contextul cooperării interparlamentare la nivelul UE, solicită mai mult sprijin pentru aceste reuniuni, ca mijloc eficace de dezvoltare a unei conștiente politice europene autentice;

21.

salută rolul jucat de IPEX, în special ca platformă pentru schimbul de informații privind procedurile de control parlamentar, în pofida dificultăților lingvistice care ar putea să apară; solicită parlamentelor naționale să acorde o atenție deosebită principiului multilingvismului, pentru ca dialogul dintre parlamente să fie cât mai eficace posibil;;

22.

subliniază că cooperarea interparlamentară trebuie să fie deschisă și integratoare, și își exprimă îngrijorarea în legătură cu reuniunile interparlamentare restrânse, la care unele parlamentele nu sunt invitate, organizate fără o consultare corespunzătoare în vederea adoptării unor poziții cu privire la chestiunile legate de UE care nu se bazează pe consens;

23.

observă că „dialogul politic” instituit conform Inițiativei Barroso în 2006 și mecanismul de alertă timpurie sunt două fețe ale aceleiași monede; ia act de dezvoltarea unui spectru larg de relații între parlamentele naționale și Comisie și de instituirea unui „dialog politic consolidat” în contextul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice;

24.

propune elaborarea unei înțelegeri între parlamentele naționale și Parlamentul European care ar putea constitui baza unei cooperări eficiente în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 1 la Tratatul de la Lisabona și cu articolul 130 din Regulamentul său de procedură;

25.

solicită ca, în cadrul cooperării interparlamentare din UE, să fie organizate reuniuni periodice, structurate tematic și eficace ale grupurilor politice și partidelor politice europene;

26.

subliniază că cooperarea interparlamentară trebuie să urmărească întotdeauna reunirea oamenilor potriviți, la momentul oportun, pentru abordarea chestiunilor adecvate într-un mod care să aibă sens, astfel încât să existe certitudinea că deciziile luate în diferitele sfere de competență să beneficieze de valoarea adăugată adusă de un dialog real și de o dezbatere constructivă;

27.

consideră că COSAC ar trebui să rămână forul pentru schimbul de opinii, informații și bune practici privind aspectele practice ale controlului parlamentar;

28.

reamintește că, în legătură cu conferința privind guvernanța economică, care are la bază articolul 13 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, un acord încheiat de președinții parlamentelor UE în cadrul conferinței acestora de la Nicosia din aprilie 2013 prevede o serie de dispoziții privind conferința respectivă, precum și o revizuire a acestor dispoziții, care va fi finalizată în 2015, în cadrul Conferinței președinților parlamentelor UE de la Roma; în consecință, este de părere că orice procedură de adoptare a unor măsuri practice pentru conferința privind guvernanța economică înaintea revizuirii respective ar fi prematură și, prin urmare, ar trebui evitată;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/46

—

având în vedere proiectul de regulament al Consiliului (05600/2014),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 311 al patrulea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (C7-0047/2014),

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii” (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2012 referitoare la cadrul financiar multianual și la resursele proprii (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la acordul politic privind cadrul financiar multianual 2014-2020 (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 aprilie 2014 referitoare la măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene (7),

—

având în vedere că pentru prima dată prin tratat se solicită aprobarea Parlamentului în legătură cu măsurile de aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii,

—

având în vedere articolul 81 alineatul (1) primul și al treilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere recomandarea Comisiei pentru bugete (A7-0269/2014),

1.

aprobă proiectul de regulament al Consiliului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/47

—

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05600/2014),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (COM(2011)0740),

—

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 311 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0047/2014),

—

având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2012 referitoare la cadrul financiar multianual și la resursele proprii (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7 și 8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la acordul politic privind cadrul financiar multianual 2014-2020 (6),

—

având în vedere articolul 81 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0270/2014),

A.

întrucât, conform articolului 311 din TFUE, Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabilește măsurile de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii, în măsura în care acest lucru este prevăzut în decizia care prevede dispozițiile aplicabile sistemului de resurse proprii al Uniunii;

B.

întrucât articolul 311 din TFUE prevede, de asemenea, că bugetul este finanțat integral din resurse proprii și permite Consiliului să stabilească categorii de resurse noi sau să abroge o categorie existentă, reprezentând astfel temeiul juridic pentru o reformă aprofundată a sistemului de resurse proprii;

C.

întrucât Parlamentul a solicitat în mod permanent ca finanțarea bugetului UE să revină la un sistem autentic de resurse proprii, astfel cum se stipulează în tratat; întrucât acesta a subliniat în mod regulat deficiențele și limitele sistemului actual de resurse proprii, lipsa de transparență și complexitatea sporită din cauza cărora acesta este complet de neînțeles pentru cetățenii europeni, cei care suportă, în cele din urmă, consecințele;

D.

întrucât contribuțiile naționale la bugetul UE, bazate pe VNB, care se ridică în prezent la aproximativ 74 % din totalul veniturilor UE, nu pot fi considerate o resursă proprie autentică, deoarece acestea sunt simple transferuri din trezoreriile naționale către bugetul UE; întrucât resursa bazată pe TVA, care reprezintă aproximativ 11 % din totalul veniturilor UE, a evoluat în așa fel încât este de asemenea percepută ca o contribuție națională la bugetul UE; întrucât această situație a întărit, timp de câteva decenii, logica unui „profit echitabil”, care a prevalat în mod clar și în concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 cu privire la CFM 2014-2020 și care a împiedicat în mare măsură o reformă structurală a bugetului UE;

E.

întrucât, din cauza unor măsuri de austeritate, statele membre sunt reticente în ceea ce privește majorarea contribuțiilor lor la bugetul UE, în ciuda beneficiilor incontestabile pe care acestea le primesc prin intermediul programelor finanțate de la bugetul UE și întrucât singura soluție viabilă este aceea de a institui un sistem de resurse proprii directe pentru UE;

F.

întrucât Parlamentul și-a manifestat în mod consecvent susținerea pentru propunerile Comisiei prezentate în iunie 2011, care, prin reducerea ponderii contribuțiilor naționale la bugetul UE la maximum 40 %, prin eliminarea contribuției actuale bazate pe TVA, de natură exclusiv statistică, și înlocuirea acesteia cu o resursă autentică a UE bazată pe TVA, prin crearea unei resurse proprii noi și autentice și prin înlocuirea tuturor reducerilor și a mecanismelor de corecție cu un sistem de plăți forfetare pentru perioada 2014-2020, a făcut un pas în direcția corectă, adaptând partea legată de venituri la bugetul UE la litera și spiritul tratatului, și care a câștigat, ca atare, de la început susținerea unei majorități covârșitoare în Parlament;

G.

întrucât, în ciuda nemulțumirii sale legate de incapacitatea Consiliului de a face progrese în legătură cu reforma sistemului de resurse proprii, Parlamentul și-a dat în cele din urmă acordul cu privire la regulamentul privind CFM 2014-2020 în noiembrie 2013, ca urmare a acordului încheiat cu Consiliul referitor la elaborarea unei declarații comune privind crearea grupului la nivel înalt privind resursele proprii; întrucât, cu această ocazie, președinția lituaniană și-a exprimat angajamentul de a organiza reuniunea inaugurală a grupului respectiv în perioada 18-19 decembrie 2013; întrucât, din cauza faptului că decizia Consiliului cu privire la cele trei persoane desemnate în acest grup la nivel înalt întârzie, reuniunea va avea loc abia în aprilie 2014;

H.

întrucât obiectivul grupului la nivel înalt privind resursele proprii este acela de a realiza o primă evaluare a deficiențelor sistemului actual până la sfârșitul lui 2014, rezultatul final al acesteia urmând să fie analizat în 2016, în cadrul unei conferințe interinstituționale la care participă și parlamentele naționale; întrucât grupul la nivel înalt ar trebui să analizeze toate aspectele reformei sistemului de resurse proprii pentru a pune la dispoziția Comisiei mijloacele necesare pentru a evalua dacă noile inițiative privind resursele proprii sunt adecvate în paralel cu revizuirea post-electorală/revizuirea CFM 2014-2020 (care va fi lansată cel târziu până la sfârșitul lui 2016) și pentru a propune o reformă de succes pentru perioada la care se referă cadrul financiar multianual de după 2020,

1.

salută acordul Consiliului de a stabili măsuri de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii al Uniunii, astfel cum se prevede în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

2.

consideră totuși regretabilă decizia Consiliului de a transfera dispozițiile referitoare la calcularea resurselor bazate pe VNB înapoi în cadrul Deciziei privind resursele proprii; consideră că aceasta reprezintă o ocazie pierdută de a reuni toate dispozițiile cu caracter de punere în aplicare într-un singur text și, de asemenea, că articolul 311 din Tratatul de la Lisabona nu prevede o justificare obiectivă pentru această divizare;

3.

regretă faptul că Consiliul nu a fost în măsură să realizeze progrese în ceea ce privește reforma sistemului de resurse proprii pe baza propunerilor legislative prezentate de Comisie;

4.

își menține solicitarea privind realizarea unei reforme a sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene pentru ca acesta să devină simplu, transparent, echitabil, vizibil și inteligibil pentru cetățenii UE, consolidând astfel legătura cetățenilor UE cu proiectul european și reducând, totodată, sarcina pentru trezoreriile naționale ale statelor membre;

5.

are așteptări mari de la activitatea grupului la nivel înalt privind resursele proprii, considerând că acesta reprezintă o ocazie unică de a depăși impasul actual al reformei sistemului de resurse proprii; salută prima reuniune a grupului la nivel înalt din 3 aprilie 2014; se așteaptă ca, în ciuda întârzierii majore și regretabile cu care s-a organizat această reuniune inaugurală, grupul la nivel înalt să respecte obiectivele și calendarul stabilite în declarația comună de instituire a grupului la nivel înalt privind resursele proprii;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

22.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 443/49

—

având în vedere primul summit bilateral desfășurat la Haga, în 1991 și adoptarea unei declarații comune privind relațiile CE-Japonia,

—

având în vedere cel de al 10-lea summit bilateral desfășurat la Bruxelles, în 2001 și adoptarea planului de acțiune UE-Japonia, intitulat „Modelarea viitorului nostru comun”, inclusiv obiectivele vizând promovarea păcii și securității, consolidarea parteneriatului economic și comercial, pentru a face față provocărilor globale și societale și pentru a apropia oameni și culturi,

—

având în vedere negocierile autorizate de către Consiliu, la 29 noiembrie 2012, și deschise la Bruxelles, la 25 martie 2013, pentru un acord de parteneriat strategic UE-Japonia,

—

având în vedere negocierile lansate la 25 martie 2013 privind un acord de liber schimb UE-Japonia,

—

având în vedere cel de-al 21-lea summit UE-Japonia, care a avut loc la Tokio la 19 noiembrie 2013,

—

având în vedere Orientările privind politica externă și de securitate a UE în Asia de Est, care au fost aprobate de Consiliu la 15 iunie 2012,

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 referitoarea la A doua revizuire strategică a politicii energetice (1), cea din 24 martie 2011 referitoare la situația din Japonia, în special starea de alertă la centralele nucleare (2),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 7 octombrie 2010 referitoare la obiectivele strategice ale UE pentru cea de-a zecea Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CDB), desfășurată în perioada 18-29 octombrie 2010 la Nagoya (Japonia) (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la pedeapsa capitală în Japonia (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Japonia (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 conținând recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile pentru Acordul de parteneriat strategic UE-Canada (6),