9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/1

9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/2

—

având în vedere Raportul anual pentru 2012 al Băncii Europene de Investiții (BEI),

—

având în vedere articolele 15, 126, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Protocolul nr. 5 privind statutul BEI,

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2012 referitoare la instrumentele financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual (1),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru dezvoltare regională referitor la instrumentele de partajare a riscurilor în cazul statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate cu astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară și poziția sa în acest sens din 19 aprilie 2012 (2) și, în special, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 privind Raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2011 (3),

—

având în vedere raportul Președintelui Consiliului European din 26 iunie 2012 intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 28-29 iunie 2012, în care se prevede, în special, majorarea capitalului BEI cu 10 miliarde EUR,

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 27-28 iunie 2013, în care se cere elaborarea unui nou plan de investiții pentru a sprijini IMM-urile și pentru a impulsiona finanțarea economiei,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 22 mai 2013, prin care se stabilește obiectivul de a mobiliza toate politicile UE în sprijinul competitivității, creării de locuri de muncă și creșterii economice,

—

având în vedere comunicările Comisiei privind instrumentele financiare inovatoare: „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare” (COM(2011)0662) și „O etapă pilot pentru inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte” (COM(2011)0660),

—

având în vedere majorarea capitalului Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), în special a capitalului dedicat relațiilor dintre BEI și BERD,

—

având în vedere decizia de a extinde aria operațiunilor BERD la zona mediteraneeană,

—

având în vedere noul memorandum de înțelegere semnat la 29 noiembrie 2012 între BEI și BERD,

—

având în vedere Decizia nr. 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) privind mandatul extern al BEI pentru perioada 2007-2013,

—

având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0137/2014),

A.

întrucât BEI a fost înființată prin Tratatul de la Roma și, conform articolului 309 din TFUE, are misiunea de a contribui, recurgând la piețele de capital și la resursele proprii, la dezvoltarea echilibrată și neîntreruptă a pieței interne în interesul Uniunii, scopul său fiind de a contribui la realizarea priorităților Uniunii prin selectarea proiectelor valoroase din punct de vedere economic pentru realizarea de investiții de către UE;

B.

întrucât, în circumstanțele sociale și economice actuale deosebit de dificile, marcate de restricții bugetare publice, toate resursele și politicile UE, inclusiv cele ale BEI, trebuie mobilizate în eforturile de a susține redresarea economică și de a identifica noi surse de creștere;

C.

întrucât BEI acționează, de asemenea, în calitate de organism de finanțare și completează alte surse de investiții prin substituirea sau corectarea lacunelor pieței;

D.

întrucât BEI contribuie la menținerea și consolidarea avantajului competitiv al UE la scară mondială;

E.

întrucât BEI va continua să reprezinte piatra de temelie și catalizatorul dezvoltării politicilor UE, asigurând prezența continuă a sectorului public și oferind capacități de investiții și asigurând totodată cea mai bună integrare și punere în aplicare a inițiativelor emblematice ale Strategiei UE 2020;

F.

întrucât BEI, ca instrument de bază în materie de stabilitate, va avea cu predilecție un rol contraciclic, acționând ca partener de încredere pentru proiecte solide pe teritoriul UE și în afara acesteia;

G.

întrucât BEI sprijină principalele motoare de realizare a obiectivelor de creștere și de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020, cum ar fi infrastructura care contribuie la creșterea economică, inovarea de vârf și competitivitatea;

H.

întrucât este esențial să se garanteze că BEI își menține ratingul de credit AAA pentru a-și păstra accesul la piețele de capital internaționale în cele mai bune condiții de finanțare, ceea ce ulterior are un impact pozitiv asupra ciclului de viață al proiectelor și asupra părților implicate;

I.

întrucât, în iunie 2012, Consiliul European a lansat Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă, ce cuprinde o gamă de politici care au scopul de a stimula creșterea inteligentă, durabilă, favorabilă incluziunii, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și generatoare de locuri de muncă;

J.

întrucât utilizarea unor instrumente financiare inovatoare este considerată dreptul unul dintre mijloacele de a extinde domeniul de aplicare al instrumentelor existente, cum ar fi subvențiile, și de a îmbunătăți eficacitatea generală a bugetului UE;

K.

întrucât este esențial să se revină la creditarea normală a economiei și să se faciliteze finanțarea investițiilor;

L.

întrucât instrumentele financiare internaționale oferă un nou spațiu pentru oportunități de colaborare pentru toți actorii instituționali și contribuie la realizarea unor economii de scară reale;

M.

întrucât operațiunile BEI din afara UE sunt realizate pentru a sprijini politicile Uniunii în materie de acțiune externă și ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele UE și să promoveze aceste obiective, în conformitate cu articolele 208 și 209 din TFUE;

N.

întrucât activitățile BEI sunt completate de instrumente specifice oferite de Fondul European de Investiții (FEI), care se concentrează atât pe finanțarea de risc în beneficiul IMM-urilor și al întreprinderilor nou înființate, cât și pe microfinanțare;

O.

întrucât majorarea capitalului a consolidat bilanțul contabil al BEI, ceea ce a permis stabilirea unor obiective ambițioase în materie de credite operaționale;

P.

întrucât au fost depuse eforturi specifice pentru realizarea mai multor intervenții comune (combinând garanțiile FEI cu creditele BEI pentru IMM-uri),

1.

salută Raportul anual pentru 2012 al BEI și realizarea planului operațional convenit de a finanța circa 400 de proiecte în peste 60 de țări, finanțări care au totalizat 52 de miliarde EUR;

2.

salută aprobarea dată de Consiliul guvernatorilor al BEI de a majora cu 10 miliarde EUR capitalul acestei bănci, ceea ce a contribuit la alocarea a 60 de miliarde EUR în plus (o majorare cu 49 % a obiectivelor de creditare) pentru creditarea de proiecte pe termen lung în UE în perioada 2013-2015;

3.

solicită BEI să păstreze obiectivele preconizate referitoare la activitatea sa suplimentară și să deblocheze 180 de miliarde EUR pentru realizarea de investiții suplimentare pe teritoriul UE în perioada susmenționată;

4.

reamintește faptul că, pentru proiectele din UE, există perspective deosebit de interesante pentru un număr de domenii tematice prioritare din Strategia Europa 2020, și anume: „pachetele” referitoare la inovare și competențe, inclusiv infrastructurile cu emisii scăzute de carbon, investiții în IMM-uri, coeziune și eficiența energetică și a resurselor (inclusiv trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon); ia act de faptul că aceste domenii de interes au fost identificate în mod corespunzător în Planul operațional pentru perioada 2013-2015 al Grupului BEI și salută alocarea unei sume suplimentare de 60 de miliarde EUR în capacitate de creditare pentru finanțarea implementării acestui plan;

5.

cu toate acestea, are convingerea fermă că, în cadrul acestor priorități extinse, ar trebui să se acorde o atenție mai mare investițiilor în creștere economică și în crearea de locuri de muncă pe termen lung și generării unui impact durabil și vizibil asupra economiei reale și, prin urmare, solicită realizarea unei evaluări cuprinzătoare, care să ofere cifre viabile cu privire la locurile de muncă pe termen lung create cu ajutorul împrumuturilor acordate de BEI și impactul acestor împrumuturi asupra economiei, în toate domeniile, în urma crizei financiare;

6.

salută înființarea Mecanismului pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (GEF), care va permite BEI să monitorizeze mai atent impactul asupra ocupării forței de muncă și creșterii al proiectelor finanțate;

7.

solicită BEI să continue să sprijine prioritățile pe termen lung ale UE în materie de coeziune economică și socială, creștere și ocuparea forței de muncă, durabilitatea mediului, acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice și utilizarea eficientă a resurselor, prin continuarea dezvoltării unor noi instrumente financiare și nefinanciare menite să abordeze atât ineficiențele pe termen scurt ale pieței, cât și lacunele structurale pe termen mai lung ale economiei UE;

8.

încurajează BEI să negocieze și să încheie memorandumuri de înțelegere (MoU) cu băncile regionale pentru dezvoltare care își desfășoară activitatea în regiunile sale de operare pentru a promova sinergiile, a partaja riscurile și costurile și a asigura o creditare suficientă pentru economia reală;

9.

consideră că Pactul pentru creștere și locuri de muncă reprezintă un răspuns important, dar nu suficient, la provocările cu care se confruntă UE, având în vedere că majorarea capitalului BEI și recurgerea mai sistematică la instrumente de partajare a riscurilor comune între Comisie și BEI, alături de sinergiile dintre activitățile specializate ale BEI și FEI, reprezintă elemente-cheie pentru succesul acestui pact;

10.

solicită BEI să își orienteze cu precădere finanțarea pe proiectele care contribuie în mod semnificativ la creșterea economică;

11.

reamintește că Comisia împreună cu BEI au prezentat un raport privind posibilitățile și prioritățile vizate care ar trebui identificate în cadrul punerii în aplicare a Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, în special în ceea ce privește infrastructura, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor, economia digitală, cercetarea, inovarea și IMM-urile; solicită, pe baza acestui raport, o dezbatere politică în cadrul Parlamentului în prezența președinților Consiliului European, Comisiei și Băncii Europene de Investiții;

12.

este preocupat în special de faptul că finanțarea în țările participante la program (Grecia, Irlanda, Portugalia și Cipru) a rămas scăzută pe parcursul anului 2012, ceea ce reprezintă în mare +/- 5 % din totalul investițiilor BEI; ia act de faptul că obiectivele de investiții ale BEI pentru 2013 în țările participante la program se ridică la 5 miliarde EUR, dintr-un total de 62 miliarde EUR, obiectiv la nivelul UE;

13.

este preocupat de faptul că BEI a menținut într-o anumită măsură o politică de reticență la riscuri în cadrul operațiunilor sale de creditare, limitând astfel aria potențialilor beneficiari ai creditelor care îndeplinesc cerințele de creditare ale BEI și, ulterior, afectând valoarea adăugată a împrumuturilor;

14.

cere BEI să își consolideze capacitatea internă de preluare a riscurilor, garantând că sistemele sale de gestionare a riscurilor sunt adaptate la mediul actual;

15.

recunoaște că este fundamental ca BEI să își mențină ratingul de credit AAA pentru a-și păstra soliditatea financiară și capacitatea de a injecta lichidități în economia reală; cu toate acestea, îndeamnă BEI ca, împreună cu FEI, să aibă în vedere creșterea angajamentelor în activități cu un grad mai ridicat de risc, pentru a se asigura de existența unei perspective mai rezonabile asupra relației costuri-beneficii;

16.

ia act de majorarea în 2013 la 6 miliarde EUR a obiectivelor BEI referitoare la activități speciale cu risc ridicat, de majorarea la 2,3 miliarde EUR a finanțării destinate inițiativelor de partajare a riscurilor și de îmbunătățire a condițiilor de creditare, precum și de recenta lansare a inițiativei de finanțare a creșterii (IFC), care facilitează accesul la finanțare pentru întreprinderile inovatoare cu capitalizare medie;

17.

cere BEI să își intensifice activitățile din cadrul mandatului privind capitalul de risc (RCM) și al mecanismului de finanțare de tip mezanin (MFG) acordate de BEI către FEI;

18.

salută majorarea de către FEI cu 1 miliarde EUR a mandatului privind resursele de capital de risc finanțat de BEI, cu accent deosebit pe finanțarea de tip mezanin cu risc ridicat ca parte a acțiunilor comune BEI-FEI pentru abordarea constrângerilor în materie de finanțare a noilor planuri de inovare și creștere ale întreprinderilor mijlocii din Europa;

19.

invită BEI să pună la dispoziție în mod mai proactiv cunoștințele sale tehnice în toate domeniile-cheie de activitate cu înalt potențial de creștere pe teritoriul tuturor statelor membre; reamintește faptul că consilierea tehnică și financiară este un mijloc eficient de a contribui la execuția proiectelor și de a accelera efectuarea plăților și investițiile reale; prin urmare, consideră că experiența BEI ar trebui extinsă și pusă la dispoziție în etapele inițiale ale proiectelor cofinanțate de UE și de BEI, precum și în cadrul evaluărilor ex ante ale proiectelor la scară mare, inclusiv prin intermediul instrumentului de asistență comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (JASPERS);

20.

îndeamnă BEI ca, având în vedere ratele de absorbție extrem de mici care există actualmente în multe state membre, să depună eforturi mai intense pentru a sprijini capacitatea statelor membre de a absorbi resursele UE, inclusiv fondurile structurale, dezvoltând în continuare instrumente comune suplimentare de partajare a riscurilor și adaptându-le pe cele existente deja finanțate de la bugetul UE;

21.

cere statelor membre ca, atunci când este cazul, să conlucreze cu Comisia în ceea ce privește utilizarea unei părți a creditelor din fondurile structurale care le revin pentru a partaja riscurile de creditare ale BEI și pentru a oferi garanții la creditele pentru cunoștințe și competențe, eficiența energetică și a resurselor, infrastructură strategică și acces la finanțare pentru IMM-uri;

22.

apreciază faptul că fondurile structurale neutilizate pot fi în prezent folosite drept fond special de garanții pentru împrumuturile acordate de BEI, în special în Grecia;

23.

ia act de faptul că, în 2012, Banca a semnat împrumuturi pentru programele structurale în valoare de 2,2 miliarde EUR, care permit sprijinirea a numeroase sisteme destinate întreprinderilor mici și mijlocii, în conformitate cu prioritățile politicii de coeziune din diverse sectoare;

24.

cere BEI ca, în lumina diferitelor condiții economice și financiare care predomină în UE, să dezvolte, în strânsă cooperare cu statele membre, planuri de investiții orientate spre rezultate, care să fie ajustate în mod corespunzător la prioritățile de creștere naționale, regionale și locale, ținând seama de prioritățile orizontale prezentate în Analiza anuală a creșterii prezentată de Comisie și în semestrul european de guvernanță economică;

25.

încurajează Banca să exploreze posibilitățile de a-și extinde implicarea prin participarea proactivă la acordurile de parteneriat încheiate între Comisie și statele membre;

26.

ia act de tendința descrescătoare a numărului de parteneriate publice-private (PPP) pe durata crizei și ulterior acesteia și reamintește totodată rolul deosebit de important pe care acestea le joacă în investiții, în special în ceea ce privește rețelele de transport și cercetarea și inovarea; ia act de faptul că, deși piața PPP din UE a crescut ca valoare, pe ea s-au înregistrat semnificativ mai puține tranzacții;

27.

consideră că garanțiile de stat sunt instrumente valoroase pentru remedierea imperfecțiunilor pieței care pot împiedica realizarea programelor și proiectelor PPP; având în vedere experiența BEI în acest domeniu, cere creșterea participării acesteia la garanțiile pentru împrumuturi furnizate pentru PPP prin intermediul garanțiilor de stat;

28.

în plus, consideră că capacitatea de consultanță a BEI, bazată pe expertiza acumulată în cadrul Centrului european de expertiză în domeniul parteneriatelor public-private (CEEP) ar putea fi folosită pentru a furniza asistență tehnică și specializată la nivel guvernamental și, după caz, și la nivel regional, pentru a contribui la realizarea unor evaluări adecvate referitoare la beneficiile implicării garanțiilor de stat într-un program PPP;

29.

reamintește lansarea, în 2012, de către BEI și Comisie, cu sprijinul statelor membre, a etapei-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care are scopul de a încuraja finanțarea proiectelor-cheie de infrastructură prin atragerea investitorilor instituționali;

30.

salută raportul pentru primele șase luni ale etapei-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, în care se menționează aprobarea a nouă proiecte în șase țări; solicită continuarea și creșterea utilizării acestor obligațiuni și o revizuire periodică a eficienței lor în vederea stimulării unor investiții viabile în instrumente de creanță care direcționează capital privat către proiectele necesare de transport, energie și infrastructură TIC, în special către cele care au o dimensiune transfrontalieră; consideră însă că BEI ar trebui să realizeze evaluări mai bune cu privire la proiectele în care dorește să investească, care să includă evaluări ale siguranței și ale profilurilor de risc ale acestora; reamintește faptul că bugetul UE prevede un sprijin de 230 de milioane EUR pentru activitatea BEI de îmbunătățire a condițiilor de creditare a investițiilor în infrastructura din sectorul transporturilor, al energiei și al comunicațiilor;

31.

cere ca Parlamentul să fie informat cu privire la proiectele selectate în mod corespunzător și în timp util;

32.

ia act cu îngrijorare de faptul că provocările-cheie rămân (de exemplu, transformarea dobânzii în angajamente, experiența limitată cu soluția obligațiunilor din partea autorităților de achiziții, ezitările investitorilor instituționali de a se angaja, preocupare cu privire la costurile sponsorilor); invită Banca să evalueze în mod corespunzător posibilitatea de a coinvesti în operațiuni timpurii cu obligațiuni pentru a reasigura investitorii și sponsorii; invită BEI să se asigure că inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte va fi compatibilă cu obiectivul climatic pe termen lung al UE, și anume că aceasta se concentrează pe infrastructurile cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

33.

este preocupat de performanțele scăzute ale proiectului Castor; cere Băncii să ofere detalii cu privire la soliditatea acțiunilor sale de diligență necesară și să ofere informații din care să rezulte dacă studiile geologice realizate indică sau nu posibilitatea unui risc seismic, care a fost procentul de risc și cum a fost acesta abordat;

34.

așteaptă raportul final de evaluare a etapei-pilot a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care va fi prezentat în 2015;

35.

salută noua politică energetică a BEI, prin care se introduc noi criterii de creditare în domeniul energiei, care reflectă politicile UE în materie de energie și schimbări climatice, precum și actualele tendințe în materie de investiții; solicită ca investițiile realizate de BEI în domeniul energiei să fie făcute publice și să fie analizate anual, indicând sursele de energie care sunt sprijinite de BEI; dorește să sublinieze însă că politica investițională a BEI ar trebui în continuare să se concentreze mult mai mult pe proiecte sustenabile; amintește însă de necesitatea prezentării unui plan cuprinzător de eliminare progresivă a creditării pentru energia din surse neregenerabile;

36.

salută introducerea de către BEI a unui nou standard de performanță în materie de emisii, care va fi aplicat tuturor proiectelor din generația combustibililor fosili, pentru a exclude investițiile al căror nivel prevăzut de emisii de carbon depășesc un anumit prag; cere Consiliului BEI să continue evaluarea standardului de performanță în materie de emisii și să aibă în vedere angajamente mai restrictive în viitor;

37.

cere Băncii ca, având în vedere pachetul privind clima 2030, inclusiv prioritățile de decarbonizare, să își intensifice activitățile de investiții în tehnologii cu emisii scăzute de carbon și să dezvolte politici care să conducă la stabilirea de obiective mai ambițioase în materie de combatere a schimbărilor climatice; cere BEI să realizeze o evaluare și o analiză a tuturor activităților sale din domeniul combaterii schimbărilor climatice realizate în 2014 care au condus la o politică reînnoită de protecție împotriva schimbărilor climatice, de exemplu prin evaluarea proiectelor și printr-o abordare integrată care să combine în mod inteligent politicile sectoriale pentru sectoarele-cheie; cere BEI să anexeze această evaluare la următorul său raport anual;

38.

reamintește rolul important pe care BEI îl are în finanțarea investițiilor în infrastructurile energetice din sectorul public și privat și în sprijinirea proiectelor care contribuie la atingerea obiectivelor politicii UE în domeniul climei și al energiei; reamintește rezoluția sa din 2007 în care se face apel la încetarea finanțării publice în favoarea proiectelor care folosesc combustibilii fosili și la trecerea la eficiență energetică și la energie din surse regenerabile; consideră că BEI ar trebui ca, până la sfârșitul anului 2015, în cooperare cu Comisia și în conformitate cu obiectivele Uniunii și cu obiectivele internaționale în materie de schimbări climatice, precum și cu cele mai bune standarde internaționale, să își actualizeze strategia privind schimbările climatice în ceea ce privește propriile operațiuni de finanțare;

39.

solicită ca resursele și cunoștințele de specialitate ale BEI să fie sporite în vederea adaptării la schimbările climatice;

40.

solicită BEI să aplice cele mai bune standarde internaționale în materie de energie hidroelectrică, și anume principiile directoare ale Comisiei mondiale privind barajele și Protocolul de evaluare a durabilității energiei hidroelectrice (HSAP), care prevăd să se realizeze investiții numai în cazurile în care țările au instituit un cadru juridic care să stabilească mecanisme de planificare energetică (inclusiv zone interzise), ca efectele negative asupra ecosistemelor și a comunităților locale să fie evaluate, evitate, atenuate și monitorizate în mod corespunzător și ca proiectele să nu fie amplasate în zone protejate sau în apropierea acestora ori pe cursuri de râu aflate într-o bună stare ecologică;

41.

solicită BEI să includă cu atenție în proiectele sale viziunea și obiectivele strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural”;

42.

reamintește că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei UE și principalul motor al creșterii economice și ocupării forței de muncă din Europa, ele angajând peste 80 % din forța de muncă din sectorul privat;

43.

salută atenția deosebită (în contextul creșterii activității de creditare în UE) acordată acțiunilor de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru IMM-uri și salută, prin urmare, obiectivul Grupului BEI pentru 2013 de a semna în UE contracte de împrumut către IMM-uri în valoare de peste 19 de miliarde EUR;

44.

în această privință, cere, de asemenea, Consiliului să aprobe rapid inițiativele comune ale Comisiei și BEI, să combine resursele bugetare ale UE destinate IMM-urilor, precum și să realizeze acțiuni mai ferme pentru implementarea cooperării cu BCE pentru a reduce constrângerile de finanțare care afectează IMM-urile; subliniază că principala problemă din mai multe state membre este că fragmentarea piețelor financiare dă naștere unei lipse de fonduri și unor costuri de finanțare mai mari, în special pentru IMM-uri; solicită ca eforturile BEI să fie redirecționate către defragmentare în vederea promovării finanțării pentru IMM-uri, antreprenoriat, exporturi și inovare, care sunt vitale pentru redresarea economică;

45.

salută creșterea numărului de credite bancare acordate IMM-urilor datorită revitalizării pieței securitizărilor pentru IMM-uri prin intermediul noii inițiative a Grupului BEI referitoare la titlurile garantate cu active; invită BEI să realizeze o analiză de piață pentru a ajusta mai bine această ofertă a BEI la nevoile părților interesate; salută dezvoltarea capacității de creditare a FEI prin majorarea capitalului și extinderea mandatului și invită BEI și Comisia să finalizeze procesul până la începutului anului următor;

46.

sprijină inițiativa Grupului BEI privind finanțările inovatoare pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie prin lansarea de instrumente financiare în cadrul programelor Orizont 2020 și COSME și de instrumente de partajare a riscurilor (IPR) pentru a încuraja băncile să ofere resurse financiare prin intermediul împrumuturilor și al garanțiilor și să asigure capitaluri de risc pe termen lung;

47.

sprijină inițiativa comună a Comisiei și a BEI de finanțare a IMM-urilor din cadrul noului CFM, prin care se combină fondurile disponibile din programele COSME și Orizont 2020, fiind dedicate resurse în valoare de până la 8,5 miliarde EUR fondurilor structurale și de investiții europene (FSIE), cu scopul de a genera împrumuturi suplimentare pentru IMM-uri;

48.

cere statelor membre să participe activ, contribuind la instrumentele comune cu ajutorul creditelor primite prin FSIE, pentru a sprijini creșterea numărului de credite acordate IMM-urilor de pe teritoriul lor, sporind astfel efectele de levier la nivel global;

49.

încurajează BEI să extindă Inițiativa pentru finanțarea comerțului; consideră că acest mecanism de garantare pentru IMM-uri este de o importanță-cheie și ar trebui extins la nivelul UE, acolo unde este considerat foarte necesar; invită BEI să își elaboreze propriul program de facilitare a comerțului; invită BEI să instituie în primul rând măsuri menite să asigure furnizarea garanțiilor necesare pentru ca societățile să își poată valorifica pe deplin potențialul de export;

50.

sprijină accentul pe care BEI îl pune pe dimensiunea regională și locală și invită statele membre să utilizeze la maximum instrumentele de inginerie financiară prin gestiune partajată, cum ar fi programul JEREMIE și prin sisteme regionale de fonduri mutuale care oferă IMM-urilor locale finanțare prin participarea la capital și la creanțe;

51.

salută evaluarea ex post a acțiunilor BEI de creditare prin intermediari acordată IMM-urilor în UE în perioada 2005-2011; ia act de faptul că, în acest domeniu, BEI a semnat, în perioada 2005-2012, contracte de împrumut în valoare de 64 de miliarde EUR cu circa 370 de instituții financiare din UE 27; ia act de faptul că, din această sumă, 53 de miliarde EUR au fost plătiți până la sfârșitul anului 2012 instituțiilor financiare respective care, la rândul lor, au împrumutat circa 48 de miliarde EUR IMM-urilor prin intermediul a circa 300 000 de contracte de împrumut subsidiar;

52.

ia act de faptul că evaluarea arată că acțiunile de creditare prin intermediari BEI-IMM-uri (prin intermediul produsului L4SME) sunt în concordanță cu obiectivele UE; cu toate acestea, cere să se evalueze mai bine complementaritatea dintre produsul BEI și mixurile de politici de la nivel național, pentru a continua să se îmbunătățească pertinența operațiunilor; cere BEI să prezinte propuneri pentru sporirea eficienței produsului L4SME, pentru ca acesta să poată fi mobilizat în vedere remedierii unor lacune specifice mai curând decât să fie folosit pentru finanțarea unui spectru larg de IMM-uri, optimizând astfel contribuția BEI la creștere economică și la ocuparea forței de muncă;

53.

ia act cu îngrijorare de faptul că, în perioada care a făcut obiectul analizei, împrumuturile BEI au avut un „oarecare” impact asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă, dar cu variații mari de la o țară la alta (numai o treime din IMM-uri au atribuit creșterea cifrei de afaceri finanțării de la BEI); este preocupat de faptul că există dovezi limitate care să indice că împrumuturile BEI au contribuit la păstrarea locurilor de muncă; ia act de faptul că impactul relativ asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă a fost mai mare în noile țări membre; recunoaște însă faptul că perioada care a făcut obiectul revizuirii a inclus criza economică și financiară și că nivelul relativ modest de creare de noi locuri de muncă a fost realizat în pofida unui climat marcat de niveluri de ocupare a forței de muncă aflate în scădere;

54.

este preocupat de faptul că, pentru majoritatea operațiunilor, finanțarea acordată de BEI se pare că a fost utilizată pentru a sprijini IMM-urile „campioane”, nu pentru „finanțarea carențelor”; constată însă că peste 80 % dintre IMM-urile vizate au fost întreprinderi cu mai puțin de 50 de angajați, fapt ce demonstrează că BEI se adresează segmentului mai restrâns al universului IMM-urilor;

55.

cere BEI să utilizeze la maximum criteriile de eligibilitate pentru a eficientiza stabilirea beneficiarilor finali;

56.

invită BEI să identifice și să selecteze proiecte cu o valoare adăugată mai mare și cu un nivel de risc mai ridicat, în special prin identificarea întreprinderilor nou înființate, a microîntreprinderilor, a cooperativelor, a grupurilor de întreprinderi, a IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie implicate în proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare din domenii tehnologice prioritare;

57.

subliniază nevoia de a crește nivelul de informare și de înțelegere cu privire la instrumentele financiare inovatoare în rândul potențialilor investitori și beneficiari; încurajează crearea unei politici de comunicare pentru a promova vizibilitatea diferitelor acțiuni întreprinse de UE cu ajutorul acestor noi instrumente financiare, prin intermediul BEI; subliniază, în plus, că ar trebui asigurat un acces extins și sistematic la informații privind proiectele și o implicare mai mare a beneficiarilor proiectelor și a societății civile locale, ceea ce s-ar putea îmbunătăți prin investiții finanțate de BEI;

58.

invită BEI să stabilească un plan de acțiunea în vederea simplificării accesului IMM-urilor la informații și la finanțări, acordând o atenție specială procedurilor birocratice aferente accesului la finanțare;

59.

reamintește faptul că împrumuturile prin intermediari reprezintă peste 20 % din totalul anual al împrumuturilor acordate de BEI;

60.

reamintește cu îngrijorare că, în acest domeniu, rămân nesoluționate un număr considerabil de probleme, în special lipsa de transparență (mai ales în ceea ce privește informațiile despre beneficiarii finali), dificultățile în a evalua impactul economic și social al împrumuturilor (și, prin urmare, o abordare specifică deficitară), precum și dependența de intermediarii financiari pentru realizarea procesului de diligență, din cauza externalizării responsabilităților; îndeamnă Banca să ofere detalii cu privire la acțiunile preconizate pentru a accelera soluționarea acestor probleme și solicită stabilirea de către BEI, în comun cu Comisia Europeană, a unei liste stricte de criterii pentru selecția intermediarilor financiari și punerea acesteia la dispoziția publicului;

61.

îndeamnă BEI să realizeze o evaluare actualizată și cuprinzătoare a modului în care criza financiară a afectat beneficiarii finali ai fondurilor BEI și să prezinte o evaluare detaliată a efectelor și impactului crizei financiare asupra statutului actual al intermediarilor financiari folosiți de Bancă, atât de pe teritoriul, cât și din afara UE;

62.

cere BEI să asigure atingerea obiectivului său de a genera, numai în 2013, locuri de muncă pentru circa o jumătate de milion de persoane, prin credite acordate pentru proiecte de infrastructură, eficiența resurselor și din domeniul economiei cunoașterii;

63.

ia act de faptul că, din cauza mediului economic dificil și a unor piețe de creditare mai rigide, constrângerile în materie de finanțare care afectează întreprinderile și sectorul public continuă să influențeze negativ ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și să limiteze spațiul în care se pot face îmbunătățiri în materie de învățământ profesional;

64.

consideră că Programul BEI de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor (cu un volum de creditare de 6 miliarde EUR), cu componentele sale „Locuri de muncă pentru tineri” și „Investiții în competențe”, este de cea mai mare importanță pentru abordarea acestor probleme; salută raportul intermediar privind implementarea, care arată realizări importante în acest sector, cum ar fi credite în valoare de 4,9 miliarde EUR acordate prin intermediul sub-programului „Investiții în competențe”, la care se adaugă credite în valoare de 2,7 miliarde EUR acordate în cadrul componentei „Locuri de muncă pentru tineri”; recunoaște îndeplinirea timpurie a obiectivelor sale;

65.

sprijină obiectivul Băncii de a continua să îmbunătățească orientarea creditelor către IMM-uri, pentru a stabili o legătură clară între finanțarea acordată de BEI și crearea de noi locuri de muncă pentru tineri;

66.

invită Banca să își lărgească domeniul de acțiune și să folosească instrumente suplimentare pentru a furniza stimulente viabile pentru generarea de locuri de muncă pentru tineri, în special în statele membre cunoscute pentru ratele ridicate ale șomajului în rândul tinerilor;

67.

solicită BEI ca, în conformitate cu mandatul său revizuit pentru operațiuni în afara Uniunii Europene, să sprijine obiectivele de politică externă ale Uniunii Europene, după cum au fost trasate de Comisie și de Serviciul European de Acțiune Externă;

68.

salută garanția UE pentru creditarea externă, oferită BEI din bugetul UE și având o valoare similară celei actuale, stabilită la un plafon maxim de 30 miliarde EUR (împărțită într-un mandat general de 27 miliarde EUR și o sumă opțională de 3 miliarde EUR, sub rezerva revizuirii intermediare) pentru următoarea perioadă financiară prin utilizarea de restituiri provenite din operațiunile FEMIP (Facilitatea euromediteraneeană de investiții și parteneriat) neutilizate datând de dinainte de 2007;

69.

solicită Curții de Conturi Europene (CCE) să întocmească un raport special cu privire la performanțele activităților de creditare externă ale BEI și alinierea acestora la politicile UE înainte de evaluarea intermediară a mandatului extern al BEI, precum și să compare valoarea adăugată în raport cu resursele proprii utilizate de BEI; în plus, solicită CCE să își diferențieze analiza în funcție de garanțiile acordate de bugetul UE, facilitatea de investiții acordată de FED, diversele forme de creditare combinată utilizate în cadrul fondului fiduciar pentru infrastructură UE-Africa, fondul de investiții pentru Caraibe și facilitatea de investiții pentru Pacific și utilizarea restituirilor pentru aceste investiții;

70.

salută dispozițiile privind o mai mare flexibilitate prevăzute în noul mandat al BEI privind împrumuturile externe; cere BEI să își sporească la maximum sprijinul acordat politicilor și obiectivelor UE;

71.

cere BEI să folosească în mod mai flexibil fondul de garantare și să se concentreze mai mult pe creditarea pe risc propriu, extinzându-și domeniul de acțiune în materie de proiecte eligibile pentru finanțare; insistă ca BEI să asigure un înalt nivel de vizibilitate pentru beneficiarii finali ai proiectelor finanțate din sprijinul european oferit de BEI;

72.

ia act de faptul că țările aflate în etapa de preaderare, precum și țările din vecinătatea estică și sudică se află printre prioritățile de vârf ale BEI; subliniază, în special, necesitatea de a menține sprijinul pentru tranzițiile democratice și economice care au loc în urma Primăverii arabe, cu accent specific pe componentele societății civile, crearea de locuri de muncă și redresarea economică în țările din vecinătatea sudică și din cadrul Parteneriatului estic; ia act cu satisfacție de atenția acordată IMM-urilor și accesului la finanțare al acestora;

73.

sprijină, în contextul politicilor externe ale UE, dezvoltarea progresivă de noi produse financiare împreună cu Comisia și cu statele membre, cum ar fi produse care combină subvenții din partea UE, împrumuturi și instrumente de partajare a riscului pentru a ajunge la noi categorii de întreprinderi; cere să se definească cele mai bune practici și criterii de eligibilitate clare pentru utilizarea respectivelor instrumente, însoțite de condiții structurate de raportare, monitorizare și control; solicită finalizarea politicii de alocare;

74.

prin urmare, așteaptă ca raportul de guvernanță privind implementarea platformei de cooperare cu instrumente financiare internaționale în vederea unor produse combinate să includă informații detaliate și consistente în această privință și să asigure un rol adecvat pentru BEI; cere Comisiei să prezinte un raport complet privind impactul și rezultatele implementării facilităților financiare în contextul platformei de cooperare în vederea unor produse combinate;

75.

salută sprijinul acordat de BEI unor proiecte din mai multe sectoare energetice, care vizează creșterea și ocuparea forței de muncă; reamintește că este necesar să se păstreze concordanța cu noile evoluții în materie de politici ale UE în domeniul energiei și schimbărilor climatice; încurajează BEI ca, în cadrul politicii sale energetice reînnoite, să continue să sprijine, atât în interiorul, cât și în exteriorul UE, proiecte destinate eficienței energetice și energiilor regenerabile durabile și astfel să deschidă drumul spre o economie cu emisii reduse de carbon;

76.

reamintește că o cooperare structurată între organismele UE (Comisie și BEI) și alte instituții financiare este singurul mijloc eficient de a preveni suprapunerea activităților;

77.

salută memorandumul de înțelegere actualizat dintre BEI și BERD, care reflectă dorința UE de a intensifica nivelul de coordonare și de cooperare dintre aceste două instituții financiare internaționale majore; încurajează BEI să negocieze și să încheie memorandumuri de înțelegere (MoU) cu băncile regionale pentru dezvoltare care își desfășoară activitatea în regiunile sale de operare pentru a promova sinergiile, a partaja riscurile și costurile și a asigura o creditare suficientă pentru economia reală;

78.

cere ambelor instituții să se angajeze în cea mai bună coordonare operațională posibilă în ceea ce privește complementaritatea și diviziunea muncii, pentru a căuta în mod sistematic cele mai bune oportunități și sinergii și pentru a găsi metodele optime de sprijinire și implementare a obiectivelor de politică ale UE, respectând, în același timp, avantajele și particularitățile comparative specifice;

79.

încurajează BEI și BERD să consolideze, în cea mai timpurie etapă cu putință (evaluarea ex ante sau identificarea fazelor de acțiune), experiența pe care o dețin, abordările strategice și de programare în diversele domenii de intervenție și, în special, cooperarea în materie de instrumente de partajare a riscurilor (riscuri financiare, operaționale sau de țară), pentru a consolida supravegherea riscurilor;

80.

salută noul plan de acțiune comun convenit în noiembrie 2012 între BEI, BERD și Grupul Băncii Mondiale, care are drept scop sprijinirea redresării economice și a creșterii în Europa Centrală și de Sud-Est, subliniind faptul că planul de acțiune prevede, pentru perioada 2001-2014, angajamente comune de peste 30 de miliarde EUR; cere BEI să angajeze un minimum de 20 de miliarde EUR, după cum s-a stabilit;

81.

își reamintește propunerea ca Uniunea Europeană să devină membră a BEI;

82.

cere BEI și altor parteneri și părți interesate asociate să își îmbunătățească în continuare mecanismele de guvernanță, inclusiv prin intermediul dezvoltării unor sisteme de monitorizare, raportare și control complete și solide;

83.

salută consolidarea de către BEI a angajamentelor sale în materie de transparență prin semnarea Inițiativei internaționale privind transparența ajutoarelor (IATI);

84.

cere Băncii să asigure deplina independență și o funcționalitate viabilă a mecanismului său de gestionare a plângerilor;

85.

invită BEI să respecte dispozițiile Convenției de la Aarhus, prin înființarea unui registru public de documente, pentru a garanta dreptul de acces la documente, astfel cum este consacrat în tratatele UE; solicită Băncii să își respecte angajamentul și să facă public registrul începând din 2014;

86.

cere ca următorul raport anual să fie completat cu un set de indicatori de performanță transversali referitori la impactul operațiunilor de finanțare pentru principalele domenii de intervenție ale BEI, efectul de multiplicare preconizat, atunci când este cazul, precum și transferul avantajelor financiare în cadrul programelor finanțate;

87.

repetă și accentuează responsabilitatea Băncii în ceea ce privește creșterea gradului de transparență în selectarea intermediarilor financiari și a partenerilor pentru proiectele cofinanțate și în ceea ce privește beneficiarii finali;

88.

subliniază că BEI ar trebui să reducă birocrația în vederea alocării de fonduri într-un mod mai eficace și mai rapid;

89.

invită BEI să crească și mai mult gradul de transparență al activităților sale de creditare realizate prin intermediari financiari, raportând în fiecare an cu privire la împrumuturile acordate IMM-urilor, prezentând date agregate privind nivelul plăților efectuate către IMM-uri, numărul de IMM-uri vizate, valoarea medie a împrumuturilor și sectoarele sprijinite, inclusiv o evaluare a accesibilității împrumuturilor pentru IMM-uri și a eficacității acestora;

90.

invită BEI să nu coopereze cu intermediarii din domeniul financiar care au rezultate negative în ceea ce privește transparența, frauda, corupția și impactul social și de mediu; încurajează BEI să încheie parteneriate cu intermediari din domeniul financiar transparenți și responsabili, care au legături statornice cu economia locală a fiecărei țări în care își desfășoară activitatea; invită, în acest sens, BEI să asigure o mai mare transparență, în special în ceea ce privește operațiunile de creditare intermediate și să aplice măsuri sporite de precauție pentru prevenirea utilizării paradisurilor fiscale, a prețurilor de transfer, a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive; solicită crearea unei liste publice stricte a criteriilor de selecție a intermediarilor din domeniul financiar; invită BEI să își consolideze cooperarea cu instituțiile publice naționale de credit în vederea maximizării impactului pozitiv al programelor sale de finanțare pentru IMM-uri;

91.

invită BEI să se angajeze imediat într-un amplu proces de revizuire a politicii sale privind țările și teritoriile necooperante, ținând seama în mod corespunzător de evoluțiile recente în acest sens, atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional; prin urmare, BEI trebuie să se asigure că toate întreprinderile și instituțiile financiare implicate în proiectele sale fac publice numele beneficiarilor reali ai oricărei structuri juridice care are o legătură, directă sau indirectă, cu întreprinderea, inclusiv fonduri fiduciare, fundații și conturi bancare;

92.

prin urmare, solicită elaborarea, în comun cu Comisia, a unei liste publice a intermediarilor financiari excluși, bazată pe istoricul acestora în ceea ce privește transparența, fraudele, legăturile cu teritoriile offshore și impactul social și de mediu;

93.

consideră că este esențial ca BEI să își păstreze ratingul de credit AAA, care i-a permis în 2012 să împrumute 71 de miliarde EUR de pe piețele internaționale de capital cu dobânzi favorabile; încurajează BEI să își consolideze capacitatea pentru a acorda prioritate proiectelor cu o valoare adăugată mai mare și cu un grad de risc mai ridicat;

94.

reamintește și subliniază faptul că, la fel ca și în anii anteriori, supravegherea bancară prudențială a BEI este necesară și solicită ca un studiu juridic să permită găsirea unei soluții posibile;

95.

propune ca acest control de reglementare să fie:

96.

salută noile progrese interne ale BEI în ceea ce privește conformitatea generală cu cele mai bune practici bancare; cere BEI să se asigure că, în contextul operațiunilor sale din interiorul și din afara UE, partenerii săi respectă, de asemenea, practicile bancare compatibile cu dreptul Uniunii privind serviciile financiare și cu stabilitatea pieței financiare; cere BEI ca, în cadrul planului său anual de lucru, să includă auditul unui domeniu de activitate pentru a garanta că cele mai bune practici bancare fac parte din procedurile interne scrise ale Băncii;

97.

invită BEI să crească și mai mult transparența și accesibilitatea în ceea ce privește activitățile și evaluările sale, precum și rezultatele obținute, oferind un mai bun acces la informații, atât pe plan intern, pentru personalul BEI, prin participarea la reuniunile interne relevante din cadrul BEI, cât și pe plan extern, de exemplu pe site-ul său de internet;

98.

salută faptul că BEI a luat măsuri pentru combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului și că și-a consolidat resursele pentru funcția de asigurare a conformității prin numirea unui nou șef al Biroului de conformitate al Grupului; cere ca Parlamentul să fie ținut la curent periodic cu rezultatele prezentate în raportul șefului Biroului de conformitate al Grupului;

99.

invită BEI să urmărească raportările pe țări în vederea combaterii finanțării activităților ilegale; consideră că, pentru a fi eligibili pentru finanțare din partea BEI, toți beneficiarii, indiferent dacă sunt societăți sau intermediari financiari, care sunt înregistrați în diferite jurisdicții, trebuie obligați să publice, în rapoartele lor anuale auditate, informații la nivel de țară cu privire la vânzările, activele, angajații, profiturile și plățile de impozite ale acestora în fiecare țară în care își desfășoară activitatea; consideră, de asemenea, că beneficiarii trebuie să publice contractele încheiate cu guvernele țărilor-gazdă și, în special, să facă public regimul fiscal din fiecare țară în care își desfășoară activitatea;

100.

cere ca mediul de control să fie adaptat pentru a face față creșterii viitoare a volumului de cereri de finanțare apărute ca rezultat al majorării capitalului BEI și în cadrul altor parteneriate financiare, în special privind funcțiile de gestionare a riscurilor;

101.

solicită BEI ca, în fiecare raport anual, să prezinte situația și stadiul acțiunilor realizate ca urmare a recomandărilor anterioare ale Parlamentului, în special în ceea ce privește impactul activităților sale de creditare în diverse regiuni de operațiuni asupra creșterii și creării de locuri de muncă în regiunile respective și în UE și asupra integrării economice la nivelul UE și al țărilor candidate și vecine;

102.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/13

—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1096/2010 al Consiliului din 17 noiembrie 2010 privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic (5),

—

având în vedere Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (6),

—

având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește interacțiunea sa cu Regulamentul (UE) nr. …/… al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (7),

—

având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la adoptarea regulamentului (UE) nr. …/2013 al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (8),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 3 iunie 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității bancare europene (9) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă (10),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 3 iunie 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (11) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă (12),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 3 iunie 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității pentru valori mobiliare și piețe (13) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă (14),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 18 mai 2010 referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității bancare europene, ale Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (15) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă (16),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 25 mai 2010 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (17) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă (18),

—

având în vedere raportul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 25 mai 2010 referitor la propunerea de regulament al Consiliului privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru risc sistemic (19) și poziția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la propunerea respectivă (20),

—

având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 1 martie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Autorității Bancare Europene aferent exercițiului financiar 2011;

—

având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 1 martie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale aferent exercițiului financiar 2011;

—

având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 1 martie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe aferent exercițiului financiar 2011,

—

având în vedere avizul Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare din 5 septembrie 2013 privind bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2014 – toate secțiunile,

—

având în vedere principiile fundamentale pentru supravegherea cu succes a sectorului bancar enunțate de Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară din 13-14 septembrie 2012 (21),

—

având în vedere atributele-cheie ale regimurilor eficace de rezoluție a instituțiilor financiare, elaborate de Consiliul pentru stabilitate financiară, publicate în octombrie 2011,

—

având în vedere principiile de bună practică aferente colegiilor de supraveghere emise de Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară în octombrie 2010 (22),

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene 22 ianuarie 2014 în cauza C-270/12 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord c. Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European,

—

având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0133/2014),

A.

întrucât criza financiară a demonstrat că gestionarea deficientă a riscurilor și supravegherea ineficientă, inegală și fragmentată a piețelor financiare au contribuit la instabilitate financiară și la o protecție insuficientă a consumatorilor în domeniul serviciilor financiare;

B.

întrucât Parlamentul European s-a declarat ferm în favoarea creării Autorităților Europene de Supraveghere (ESA), a conferit mai multe prerogative de coordonare și supraveghere directă pentru ESA-uri și consideră că ele sunt actori-cheie pentru crearea de piețe financiare mai stabile și mai sigure și că Uniunea are nevoie de o supraveghere la nivelul Uniunii mai solidă și mai bine coordonată;

C.

întrucât înființarea Sistemului european de supraveghere financiară (ESFS) a îmbunătățit calitatea și coerența supravegherii financiare pe piața internă; întrucât acesta este un proces evolutiv în cadrul căruia membrii Consiliului de Supraveghere ar trebui să se concentreze asupra valorilor și intereselor Uniunii;

D.

întrucât, de la crearea ESFS, în Uniune supravegherea micro-prudențială s-a dezvoltat mai repede decât supravegherea macro-prudențială;

E.

întrucât prerogativele de supraveghere microeconomică și macroeconomică se concentrează în mâinile Băncii Centrale Europene (BCE) care trebuie să adopte măsuri corespunzătoare pentru a evita conflictele de interese datorate sarcinilor BCE de politică monetară;

F.

întrucât ESA-urile ar trebui să împiedice fragmentarea piețelor financiare în Uniune;

G.

întrucât ESA-urile sunt însărcinate, printre altele, cu convergența și cu furnizarea de asistență pentru creșterea calității supravegherii de zi cu zi și întrucât trebuie elaborați indicatori de performanță care să se axeze pe rezultatele în materie de reglementare obținute în cadrul supravegherii de zi cu zi;

H.

întrucât ESA-urile și-au îndeplinit în mare parte mandatul de a contribui la procedurile legislative și de a propune standarde tehnice;

I.

întrucât, deși regulamentele de instituire a ESA-urilor sunt aproape identice, domeniul lor de aplicare a evoluat foarte diferit;

J.

întrucât, în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare (RTS) și standardele tehnice de punere în aplicare (ITS), Comisia are responsabilitatea de a adopta, cu sau fără amendamente, proiectele propuse de către o ESA, însă ar trebui să prezinte motive detaliate pentru abaterea de la proiectele respective;

K.

întrucât supravegherea directă a agențiilor de rating de credit de către Autoritatea pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) poate spori calitatea supravegherii în acest domeniu;

L.

întrucât RTS-urile sunt adoptate ca acte delegate, garantând implicarea ESA-urilor în domeniile în care au mai mare expertiză tehnică pentru întocmirea nivelurilor inferioare de legislație;

M.

întrucât alineatul (2) din Înțelegerea comună dintre Parlament, Consiliu și Comisie privind actele delegate prevede că cele trei instituții cooperează pe parcursul întregii proceduri de adoptare a actelor delegate pentru a asigura o bună exercitare a competențelor delegate și un control eficient al acestora de către Parlament și Consiliu;

N.

întrucât înființarea mecanismului de supraveghere unic (MSU) a fost un pas următor important în direcția unei supravegheri coerente a băncilor din zona euro și din alte state membre participante;

O.

întrucât înființarea MSU are implicații foarte importante pentru crearea instituțională a supravegherii micro și macroprudențiale în Uniune, având în vedere competențele atribuite BCE în aceste domenii;

P.

întrucât Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a oferit recomandări macroeconomice utile pentru procesul legislativ în domenii precum fondurile de piață monetară, cerințele de capital, directiva privind creditele ipotecare sau măsurile simetrice de garantare pe termen lung din directiva Solvabilitate II (23) care au fost luate în considerare doar parțial de Comisie și de colegiuitori;

Q.

întrucât CERS nu are un rol obligatoriu în procesul legislativ, chiar dacă sunt vizate chestiuni macroeconomice;

R.

întrucât Comitetul științific consultativ a jucat un rol important și constructiv în stabilirea agendei CERS, în special prin încurajarea CERS să se concentreze pe aspecte controversate și fundamentale;

S.

întrucât anumite propuneri ale CERS ar fi putut fi luate în considerare de către colegiuitori sau de Comisie dacă ar fi fost publicate într-o etapă mai timpurie a procesului legislativ;

T.

întrucât, pe durata crizei financiare, CERS a fost instituit pentru a preveni alte crize și a menține stabilitatea financiară;

U.

întrucât riscul sistemic pe care îl prezintă dobânzile foarte scăzute menținute pe perioade excesiv de îndelungate nu a fost niciodată menționat în vreo declarație emisă de CERS;

V.

întrucât politica monetară poate avea o influență semnificativă asupra bulelor creditelor și ale prețurilor activelor și, prin urmare, poate apărea un conflict de interese între politica monetară a BCE și activitatea CERS,

W.

întrucât, după primele propuneri ale Comisiei, CERS ar fi trebuit să dispună de un număr de două ori mai mare de membri ai personalului decât are în prezent, fluctuațiile de personal calificat fiind dăunătoare pentru activitatea sa;

X.

întrucât declarațiile CERS privind regulamentul EMIR nu au fost luate în considerare de către ESMA;

Y.

întrucât crearea CERS în afara BCE nu i-ar permite CERS, potrivit articolului 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să adreseze BCE avize, recomandări sau avertismente;

Z.

întrucât structura CERS și mărimea organismului său de decizie împiedică desfășurarea rapidă a procesului de luare a deciziilor;

AA.

întrucât, conform recomandării CERS 2011/3, băncile centrale ar trebui să aibă un rol de prim-plan în materie de supraveghere macroprudențială și, în consecință, reprezentanții băncilor centrale ar trebui să fie, neapărat, membri ai organismelor decizionale ale CERS;

AB.

întrucât componența CERS este puternic legată de băncile centrale care au un rol important, dar și perspective similare;

AC.

întrucât părți însemnate ale legislației sectoriale care conferă competențe specifice celor trei ESA nu au intrat încă în vigoare, făcând astfel imposibil pentru cele trei ESA să își îndeplinească sarcinile în mod egal;

AD.

întrucât legislația referitoare la piețele financiare, serviciile financiare și produsele financiare este extrem de fragmentată și multitudinea de texte juridice generează lacune, dublarea obligațiilor de raportare, divergențe instituționale și o suprapunere a normelor, ce pot avea consecințe nedorite și efecte negative asupra economiei reale;

AE.

întrucât Statele Unite ale Americii au creat un Birou federal pentru protecția financiară a consumatorilor, dotat cu un mandat robust,

AF.

întrucât transparența și independența sunt ingrediente importante ale bunei guvernanțe, fiind important să se mărească transparența și independența lucrărilor ESA-urilor;

AG.

întrucât, cu toate că ESA-urile acționează într-un mod transparent prin publicarea informațiilor pe site-ul lor de internet, este nevoie de mai multă transparență în legătură cu activitatea lor și cu progresele înregistrate în materie de consultanță și propuneri, precum și de mai multe informații în legătură cu aspecte precum echipele de intervenție și grupurile de lucru;

AH.

întrucât Comisia este implicată, formal și informal, în operațiunile ESA-urilor, această implicare ar trebui să aibă loc în mod transparent, iar rolul său ar trebui aliniat cu cel al Parlamentului și al Consiliului, astfel încât independența ESA-urilor să nu fie pusă sub semnul întrebării;

AI.

întrucât se pare că beneficiile aduse de contribuțiile grupurilor de interese la activitatea ESA au fost limitate;

AJ.

întrucât este deosebit de important să se mărească transparența în jurul grupurilor de interese pentru crearea de norme funcționale și bine gândite pentru piețele financiare și întrucât cooperarea cu participanții de pe piață ar funcționa mult mai bine dacă aceste grupuri ar fi mai transparente în ceea ce privește alcătuirea grupului și sarcinile detaliate atribuite acestuia;

AK.

întrucât ESA-urile ar trebui să sprijine Comisia punându-și la dispoziție expertiza în materie de servicii financiare, într-un mod transparent;

AL.

întrucât ESA-urile ar trebui să asiste Comisia și colegiuitorii prin evaluarea gradului în care legislația își atinge obiectivele de reglementare și întrucât, în interesul transparenței, evaluarea respectivă ar trebui făcută publică. ESA-urile ar trebui să prezinte avize oficiale privind legislația propusă a Uniunii și să evalueze puterea doveditoare a probelor și a analizelor cuprinse în evaluările de impact ale propunerii legislative;

AM.

întrucât în cauza C-270/12 hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene a indicat posibilitatea lărgirii domeniului de activitate al Sistemului european de supraveghere financiară în conformitate cu articolul 114 din TFUE în comparație cu interpretarea care a avut câștig de cauză în cauza C-9/56 Meroni  (24) la momentul înființării ESFS și, de aceea, Comisia ar trebui să evalueze implicațiile sale potențiale în viitoarea revizuire a ESFS;

AN.

întrucât supravegherea BCE asupra conglomeratelor financiare care operează în sectorul bancar și al asigurărilor este limitată prin temeiul juridic ales pentru MSU;

AO.

întrucât crearea MSU modifică mecanismul de supraveghere al ESFS și creează într-o oarecare măsură asimetrie între diferitele autorități și domeniile lor de supraveghere;

AP.

întrucât, după intrarea în vigoare a MSU, este deosebit de important să se evite arbitrajul de reglementare, să se garanteze condiții de concurență echitabile și să se asigure buna funcționare a pieței interne, evitând distorsiunile, dar păstrând libertățile fundamentale;

AQ.

întrucât BCE și ESA folosesc standarde și intervale de raportare diferite, iar crearea MSU ar putea reprezenta un risc grav de dublare a cerințelor de raportare dacă autoritățile naționale nu cooperează suficient cu MSU și cu ESA;

AR.

întrucât dreptul de investigare în cazul unor posibile încălcări ale legislației Uniunii și posibilitatea medierii obligatorii din punct de vedere legal au fost rareori folosite și întrucât ESA-urile au posibilități foarte limitate de a demara investigații în legătură cu pretinse încălcări ale legii din partea autorităților naționale competente;

AS.

întrucât în cazul unor posibile încălcări ale legislației Uniunii deciziile aplicabile autorităților naționale de supraveghere sunt luate de reprezentanții naționali din cadrul Consiliilor de supraveghere ale ESA-urilor;

AT.

întrucât, sub impresia prerogativelor de mediere obligatorie ale ESA, numeroase soluții utile au fost găsite între autoritățile naționale de supraveghere;

AU.

întrucât s-a dovedit dificil pentru reprezentanții naționali să își separe rolul de șef al autorității naționale competente și rolul de organism decizional european, punând sub semnul întrebării capacitatea acestora de a adera în mod veritabil la cerințele de a acționa independent și obiectiv, în interesul unic al Uniunii în ansamblul său, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentele ESA;

AV.

întrucât presiunea inter pares nu a funcționat conform previziunilor în cursul conceperii inițiale a ESA și întrucât este necesar să se creeze condițiile favorabile pentru ca ESA să îi stimuleze dezvoltarea;

AW.

întrucât unele ESA se luptă în continuare pentru a colecta informațiile necesare activității proprii în formatul cerut și întrucât ABE a avut obligația de a efectua teste de rezistență, însă în unele cazuri nu a avut nici competența juridică de a culege datele necesare pentru teste, nici prerogativele legale de a verifica datele, care au părut să fie inexacte;

AX.

întrucât ESA-urile pot refuza să furnizeze anumite informații necesare anticipând un refuz din partea Consiliilor lor de supraveghere;

AY.

întrucât legislația recent adoptată a sporit prerogativele ESA de a investiga presupuse încălcări sau neaplicarea dreptului UE, care obligă autoritățile competente să furnizeze ESA-urilor competente toate informațiile considerate necesare, inclusiv modalitățile de aplicare a legislației în conformitate cu dreptul UE;

AZ.

întrucât în procesul creării MSU s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește înzestrarea ABE cu prerogative necesare pentru a colecta informații în mod direct, însă această capacitate trebuie acordată și celorlalte autorități;

BA.

întrucât orientările s-au dovedit un instrument util și necesar pentru a umple lacunele de reglementare în cazul în care ESA-urilor nu li s-au conferit prerogative în legislația sectorială;

BB.

întrucât ESA-urile dispun de mandatul pentru a monitoriza punerea în aplicare a dreptului european în statele membre, dar nu dispun de resurse pentru a evalua respectarea efectivă a acestuia;

BC.

întrucât MiFID I (25) este aplicată în toate statele membre, însă unele state membre refuză, în practică, să aplice și să asigure respectarea normelor privind protecția consumatorilor;

BD.

întrucât participarea reprezentanților ESA în cadrul colegiilor de supraveghetori a îmbunătățit funcționarea colegiilor, însă acestea au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește ameliorarea convergenței de supraveghere;

BE.

întrucât drepturile de vot în consiliile de supraveghere ale ESA nu sunt proporționale cu mărimea statelor membre respective, așa cum se întâmplă și în cazul BCE și al altor agenții europene;

BF.

întrucât modificarea sistemului de vot inițial al ABE care s-a dovedit că asigură un tratament echitabil al statelor membre și condiții de lucru propice pentru ESA-uri au fost o concesie făcută anumitor state membre, îngreunând și complicând procedurile decizionale în Consiliul de supraveghere;

BG.

întrucât nu ar trebui să existe nicio formă de discriminare pe criterii de vârstă sau de gen la numirea președinților ESA-urilor, o funcție care ar trebui să fie amplu mediatizată la nivelul Uniunii;

BH.

întrucât președintele, directorul executiv și membrii Consiliului de supraveghere și ai comitetelor directoare ar trebui să fie în măsură să acționeze in mod independent și numai în interesul Uniunii.

BI.

întrucât unor autorități naționale de supraveghere din statele membre le-a fost greu să își onoreze contribuțiile obligatorii către bugetele ESA;

BJ.

întrucât contribuțiile obligatorii ale statelor membre contravin independenței ESA-urilor;

BK.

întrucât ESA-urile au probleme în a angaja personal cu o anumită experiență și nu își pot îndeplini mandatul în mod corespunzător din cauza lipsei de resurse, personal și întrucât resursele disponibile nu sunt la înălțimea sarcinilor ce le revin;

BL.

întrucât actuala finanțare a ESA, cu un regim de finanțare mixtă, este inflexibilă, creează sarcini administrative și prezintă o amenințare la adresa independenței agențiilor;

BM.

întrucât mandatul de reglementare a de a întocmi acte de implementare și delegate a fost o prioritate pentru ESA-uri în etapa lor de constituire, având o pondere disproporționată în cadrul activităților lor față de alte responsabilități;

BN.

întrucât ESA-urile nu au fost în măsură să dedice suficiente resurse funcției de bază reprezentate de realizarea unor analize economice ale piețelor financiare [conform prevederilor articolului 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010], care constituie piatra de temelie pentru elaborarea unor norme de înaltă calitate;

BO.

întrucât mandatul comun de a elabora un raport privind tendințele consumatorilor presupune ca toate statele membre să culeagă informații despre aceste tendințe;

BP.

întrucât ABE încă nu dispune printre altele de un temei juridic în materie de servicii de plată și în ceea ce privește directiva privind creditul de consum (26);

BQ.

întrucât unele cerințe prevăzute de ESA-uri pentru toți participanții la piață au fost considerate de unii dintre aceștia costisitoare, necorespunzătoare și disproporționate în raport cu mărimea și modelul de afaceri al celor cărora se adresau, iar legislația sectorială nu a oferit întotdeauna suficientă flexibilitate pentru aplicarea dreptului Uniunii;

BR.

întrucât BCE are dreptul de a participa în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului, în timp ce ESA sunt absente, în general, de la procesul decizional formal;

BS.

întrucât în domeniul protecției consumatorilor eforturile, resursele angajate și rezultatele ESA-urilor au variat, situându-se la un nivel extrem de scăzut față de ABE;

BT.

întrucât o guvernanță corporativă precară și un sistem de divulgare deficient au contribuit masiv la declanșarea crizei actuale;

BU.

întrucât noile principii de la Basel în materie de supraveghere includ două principii noi privind guvernanța corporativă, transparența și divulgarea;

BV.

întrucât vânzarea incorectă, concurența neloială și comportamentele vizând profitul cu orice preț („rent seeking”) pot cauza daune consumatorilor;

BW.

întrucât Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA) și ABE nu au oferit rapoarte consistente legate de tendințele consumatorilor;

BX.

întrucât publicarea raportului CERS privind stabilitatea financiară, promisă de către președintele BCE Mario Draghi, încă se lasă așteptată;

BY.

întrucât necesitatea de a lua decizii în legătură cu chestiunile de protecție a consumatorilor presupune un nivel echivalent de expertiză din partea membrilor ESA-urilor, cu toate că unii dintre ei nu au un mandat echivalent în statele membre de origine;

BZ.

întrucât actualele clauze de salvgardare conținute de articolul 38 alineatul (1) din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 limitează posibilitățile de mediere în conformitate cu articolele 18 și 19 ale acestora și, prin urmare, îndeosebi în cazuri de rezoluție a unui grup transfrontalier în conformitate cu [directiva privind redresarea și rezoluția bancară] pentru că statul membre care deține responsabilitatea fiscală pentru instituția în cauză are prerogative decizionale în ultimă instanță;

1.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului, până la 1 iulie 2014, propuneri legislative pentru revizuirea Regulamentelor (UE) nr. 1092/2010, (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010, (UE) nr. 1095/2010 și (UE) nr. 1096/2010 în urma recomandărilor detaliate făcute în anexa la prezentul raport, pe baza experienței acumulate de la constituirea ESA-urilor și a unei analize aprofundate a temeiului juridic și a alternativelor disponibile la articolul 114 din TFUE, inclusiv jurisprudența recentă;

2.

confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.

consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite bugetare corespunzătoare (ținându-se seama de opțiunea ESA-urilor de a deduce comisioanele încasate din partea entităților aflate sub directa lor supraveghere);

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările detaliate în anexă.

9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/27

—

având în vedere articolele 1, 10 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 11 din TUE și obligația instituțiilor de a menține un dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă;

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și mai ales articolul 41 (dreptul la o bună administrare) și articolul 42 (dreptul de acces la documente),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului din 22 septembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și Comunității Europene a Energiei Atomice (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la accesul public la documente pentru anii 2009-2010 (3),

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Tribunalului referitoare la accesul la documente și, în principal, hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele Access Info Europe (Cauza C-280/11 P), Donau Chemie (C-536/11), IFAW împotriva Comisiei (C-135/11) (4), My Travel (C-506/08 P), Turco (cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P) și hotărârile pronunțate de Tribunal în cauzele In ‘t Veld v Council (T-529/09), Germania împotriva Comisiei (T-59/09), EnBW împotriva Comisiei (T-344/08), Sviluppo Globale (T-6/10), Internationaler Hilfsfonds (T-300/10), European Dynamics (T-167/10), Jordana (T-161/04) și CDC (T-437/08),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 30 aprilie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 20 martie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2011)0137),

—

având în vedere Convenția din 2008 a Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale,

—

având în vedere rapoartele anuale din 2011 și 2012 ale Consiliului, Comisiei și Parlamentului European referitoare la accesul la documente, prezentate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,

—

având în vedere Acordul-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu privind accesul Parlamentului European la informații sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate și apărare;

—

având în vedere rezoluțiile sale din 12 septembrie 2013, referitoare la raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2012 (5) și, respectiv, din 17 decembrie 2009, referitoare la îmbunătățirile necesare pentru cadrul juridic al accesului la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (6),

—

având în vedere raportul anual pe 2012 al Ombudsmanului European,

—

având în vedere articolul 48 și articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0148/2014),

A.

întrucât Tratatul de la Lisabona este în vigoare de patru ani; întrucât articolul 15 din TFUE stabilește un cadru instituțional în materie de transparență instituțională a Uniunii Europene și prevede dreptul fundamental de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene pentru cetățenii Uniunii și pentru orice persoană fizică sau juridică cu domiciliul într-unul dintre statele membre; întrucât acest drept ar trebui exercitat în conformitate cu principiile generale și cu limitele stabilite prin regulamentele adoptate de Parlament și Consiliu;

B.

întrucât articolul 298 din TFUE prevede o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

C.

întrucât regula generală este să se ofere acces deplin la documentele legislative, iar excepțiile privind documentele nelegislative să fie reduse numeric;

D.

întrucât transparența este esențială pentru o Uniune Europeană democratică a cetățenilor, în care aceștia pot participa pe deplin la procesul democratic și pot exercita controlul public; întrucât o administrație transparentă acționează în serviciul intereselor cetățenilor, combaterii corupției și totodată legitimității sistemului politic și a legislației Uniunii;

E.

întrucât un acces larg al publicului la documente este un element esențial al unei democrații active;

F.

întrucât, într-o democrație sănătoasă, cetățenii nu ar trebui să se bazeze pe denunțători pentru a se asigura de transparența cu privire la competențele și activitățile guvernelor lor;

G.

întrucât cetățenii au dreptul să știe cum funcționează procesul decizional, cum acționează reprezentanții lor, să îi responsabilizeze și să știe cum sunt alocați și cheltuiți banii publici;

H.

întrucât legislația Uniunii Europene privind accesul la documente nu este încă aplicată în mod corespunzător de administrația Uniunii; întrucât, în prezent, această administrație aplică derogările prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 mai degrabă în mod sistematic, decât cu titlu de excepție;

I.

întrucât, conform jurisprudenței, dacă o instituție decide să refuze accesul la un document a cărui comunicare îi este cerută, acesteia îi revine, în principiu, obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care accesul la acest document ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului protejat de o excepție prevăzută la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (a se vedea cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului  (7));

J.

întrucât o atingere concretă și previzibilă adusă interesului în cauză nu poate fi stabilită nici ca urmare a unei simple temeri de a divulga cetățenilor UE divergențele de opinii dintre instituții în raport cu temeiul juridic al acțiunii internaționale a Uniunii și, astfel, de a induce un dubiu privind legalitatea acestei acțiuni (a se vedea cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (8));

K.

întrucât șase dintre cele zece anchete proeminente întreprinse de Ombudsmanul European în 2012 au avut drept obiect transparența;

L.

întrucât din statisticile referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 reiese o scădere a numărului de cereri inițiale primite de cele trei instituții;

M.

întrucât numărul de documente specificate solicitate a scăzut în Parlament (de la 1 666 în 2011 la 777 în 2012); întrucât Parlamentul a înregistrat o creștere a procentului cererilor de documente nespecificate, cum ar fi, de exemplu, „toate documentele legate de …” (de la 35,5 % în 2011 la 53,5 % în 2012); întrucât numărul documentelor Consiliului solicitate a scăzut (de la 9 641 în 2011 la 6 166 în 2012) (9);

N.

întrucât din datele cantitative prezentate în rapoartele anuale din 2012 reiese că atât Comisia (de la 12 % în 2011 la 17 % în 2012), cât și Consiliul (de la 12 % în 2011 la 21 % în 2012) au refuzat din ce în ce mai mult accesul total, în timp ce cifrele înregistrate în Parlament cu privire la refuzul total al accesului au rămas stabile (5 % atât în 2011, cât și în 2012);

O.

întrucât Comisia înregistrează o creștere importantă a cererilor de confirmare (de la 165 în 2011 la 229 în 2012), ceea ce are drept efect o ușoară creștere a numărului deciziilor revizuite în totalitate, o scădere a numărului deciziilor parțial revizuite și o creștere a numărului deciziilor confirmate, în timp ce cifrele înregistrate la Consiliu și Parlament rămân relativ stabile în ceea ce privește cererile de confirmare (Consiliul: de la 27, în 2011, la 23, în 2012; Parlamentul: de la 4, în 2011, la 6, în 2012);

P.

întrucât, în urma mai multor cereri, au fost depuse plângeri la Ombudsmanul European (Comisia: de la 10, în 2011, la 20, în 2012; Consiliul: de la 2, în 2011, la 4, în 2012; Parlamentul: 1, atât în 2011, cât și în 2012);

Q.

întrucât Ombudsmanul European a închis mai multe plângeri în 2011 și 2012 formulând observații critice sau sugerând noi acțiuni (Comisia: de la 10 din 18, în 2011, la 8 din 10, în 2012; Consiliul: nu este disponibilă nicio informație; Parlamentul: de la 0 din 0, în 2011, la 1 din 1, în 2012);

R.

întrucât mai multe cereri de acces la documente s-au soldat cu acțiuni intentate la Tribunal sau cu recursuri la Curtea de Justiție (Comisia: de la 15 cauze și 3 recursuri în 2011 la 14 cauze și 1 recurs în 2012; Consiliul: de la 1 cauză și 2 recursuri în 2011 la 1 recurs în 2012 (10); Parlamentul: nicio acțiune și niciun recurs, nici în 2011, nici în 2012);

S.

întrucât Tribunalul s-a pronunțat în mare măsură în favoarea creșterii gradului de transparență sau a oferit clarificări cu privire la Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 într-o serie de cauze (Comisia: 5 din 6 (11), în 2011 și 5 din 5, în 2012 (12); Consiliul: 1 din 1 în 2011 (Access Info Europe, T-233/09) și 1 din 4 în 2012 (In ‘t Veld, T-529/09); Parlamentul: 1 din 2 în 2011 (13) (Toland, T-471/08) și 1 din 1 în 2012 (Kathleen Egan și Margaret Hackett, T-190/10));

T.

întrucât Curtea de Justiție s-a pronunțat în mare măsură în favoarea creșterii gradului de transparență în următoarele cauze – Comisia: 1 din 1 în 2011 [My Travel, C-506/08] și 1 din 3 în 2012 [IFAW, C-135/11 P] (14); Consiliul și Parlamentul: nu s-a pronunțat nicio hotărâre în 2011 sau 2012;

U.

întrucât rapoartele anuale ale Comisiei, Consiliului și Parlamentului nu oferă statistici comparabile; întrucât cele trei instituții nu respectă aceleași standarde de integralitate la prezentarea statisticilor;

V.

întrucât motivul invocat cel mai frecvent pentru a justifica excepțiile îl constituie „protecția procesului decizional”, utilizat de Comisie și Consiliu în urma unor cereri inițiale (Comisia: de la 17 %, în 2011, la 20 %, în 2012; Consiliul: 41 %, atât în 2011, cât și în 2012); întrucât „protecția relațiilor internaționale” a fost cel de-al doilea motiv invocat în numeroase cazuri de către Consiliu; întrucât, în cazul Parlamentului, „protecția vieții private și a integrității persoanelor” a constituit excepția cea mai frecventă;

W.

întrucât instituțiile nu au pus în aplicare articolul 15 alineatul (2) și articolul 15 alineatul (3) al cincilea paragraf din TFUE în ceea ce privește obligația Parlamentului European și a Consiliului de a se întruni în public în cazul în care dezbat un proiect de act legislativ și de a asigura publicarea documentelor privind procedurile legislative în condițiile prevăzute de regulamentele menționate la articolul 15 alineatul (3) al doilea paragraf;

X.

întrucât la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se prevede o excepție de la transparență „în cazul în care divulgarea conținutului [unui document] ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză”; întrucât această dispoziție este anterioară Tratatului de la Lisabona și trebuie aliniată la articolul 15 din TFUE;

Y.

întrucât hotărârea Curții de Justiție în cauza Access Info Europe  (15) a confirmat că publicarea numelor statelor membre și a propunerilor lor nu cauzează prejudicii procesului decizional; întrucât Tribunalul a stabilit în hotărârea sa anterioară din această cauză că „exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor democratice presupune posibilitatea de a urmări în detaliu procesul decizional”;

Z.

întrucât acordurile internaționale influențează legislația Uniunii Europene; întrucât documentele legate de acestea ar trebui, în principiu, să fie publice, fără a se aduce atingere excepțiilor legitime; întrucât exceptarea pe motiv de protecție a relațiilor internaționale se aplică în conformitate cu punctul 19 din hotărârea pronunțată în cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (T-529/09);

AA.

întrucât trilogurile dintre Comisie, Parlament și Consiliu sunt decisive pentru formularea legislației Uniunii Europene; întrucât trilogurile nu sunt publice, iar documentele referitoare la trilogurile informale, inclusiv ordinile de zi și rapoartele de sinteză, nu sunt puse în mod automat nici la dispoziția publicului, nici la dispoziția Parlamentului, ceea ce contravine articolului 15 din TFUE;

AB.

întrucât documentele redactate sau deținute de către Președinția Consiliului în legătură cu activitățile desfășurate în cadrul exercitării acestui rol ar trebui să fie accesibile în conformitate cu normele Uniunii Europene în materie de transparență;

AC.

întrucât negocierile privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 au intrat în impas; întrucât noul instrument va trebui să ofere un grad mult mai ridicat de transparență comparativ cu situația actuală;

AD.

întrucât, la Parlament, cererile de ședințe cu ușile închise ar trebui analizate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; întrucât aceste cereri sunt evaluate de Parlament de la caz la caz și nu se acordă automat;

AE.

întrucât clasificarea documentelor în funcție de două niveluri de confidențialitate care se încadrează în domeniul de aplicare al Acordului-cadru din 2010 privind relațiile dintre Parlament și Comisie sau drept „documente sensibile” în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să se efectueze pe baza unei analize minuțioase și specifice fiecărui caz în parte; întrucât clasificarea excesivă conduce la o confidențialitate inutilă și disproporționată a documentelor și la desfășurarea reuniunilor cu ușile închise fără motiv valabil;

AF.

întrucât transparența constituie în continuare regula generală, inclusiv în legătură cu un program de clemență în cadrul investigațiilor privind cartelurile; întrucât interzicerea automată a divulgării constituie o încălcare a regulii transparenței, astfel cum este prevăzută de tratate; întrucât secretul constituie excepția și trebuie justificat de la caz la caz de instanțele naționale în ceea ce privește acțiunile în despăgubire;

AG.

întrucât se recomandă să se elaboreze orientări ale Uniunii Europene care să le ofere judecătorilor un instrument util; întrucât este necesar ca astfel de orientări să facă distincția între documentele unei societăți și dosarele privind carteluri aflate în posesia Comisiei;

1.

reamintește că transparența constituie regula generală și că Tratatul de la Lisabona prevede dreptul fundamental de acces la documente;

2.

reamintește că accesul cât mai larg posibil al publicului la documente este necesar pentru a permite în mod eficace cetățenilor și societății civile să formuleze observații cu privire la toate aspectele activității UE;

3.

reamintește că transparența consolidează încrederea publicului în instituțiile europene, permițându-le cetățenilor să fie informați și să participe la procesul decizional al Uniunii și să contribuie astfel la creșterea nivelului de democrație din UE;

4.

reamintește că la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul la documente trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție;

5.

reamintește necesitatea găsirii unui echilibru adecvat între transparență și protecția datelor, așa cum indică în mod clar jurisprudența din cauza Bavarian Lager, și subliniază că protecția datelor nu ar trebui „deturnată”, în special pentru a acoperi conflicte de interese sau influențe necuvenite în contextul administrației și luării de decizii în cadrul UE; relevă că hotărârea Curții de Justiție în cauza Bavarian Lager se bazează pe formularea actuală a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și nu împiedică modificarea acesteia, ceea ce este necesar și urgent, în special în urma proclamării fără echivoc a dreptului de acces la documente în cuprinsul tratatelor și al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

6.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să aplice cu strictețe Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, ținând seama pe deplin de corpusul jurisprudențial aferent regulamentului menționat mai sus și armonizând normele lor interne existente după spiritul și litera regulamentului, în special în ceea ce privește termenele de răspuns la cererile de acces la documente, asigurând în același timp faptul că acest lucru nu are drept consecință termene mai lungi; solicită Consiliului să publice procese-verbale ale reuniunilor grupurilor de lucru ale Consiliului, care să includă, având în vedere cauza Access Info Europe, denumirile statelor membre și propunerile lor;

7.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor ca, la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, să evalueze cu strictețe posibilitățile de divulgare parțială a unui document, unui tabel, unui grafic, unui paragraf sau a unei fraze;

8.

solicită instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să continue să dezvolte o abordare mai proactivă privind transparența, punând la dispoziția publicului pe site-urile lor internet cât mai multe categorii de documente, inclusiv documente administrative interne și prin includerea acestora în registrele lor publice; consideră că această abordare contribuie la asigurarea unei transparențe eficace, precum și la prevenirea litigiilor inutile, care ar putea genera costuri și sarcini inutile atât pentru instituții, cât și pentru cetățeni;

9.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să aplice pe deplin articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și să instituie registre de documente având structuri clare și accesibile, informații actualizate cu regularitate privind noile documente realizate și înregistrate, includerea trimiterilor la documente nepublice și, pentru a oferi asistență utilizatorilor publici, orientări cu privire la tipurile de documente păstrate într-un registru dat;

10.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să publice sistematic și fără întârziere în registrele lor de documente toate documentele care nu se aflau anterior la dispoziția publicului care au fost făcute publice prin intermediul cererilor de acces public;

11.

solicită administrațiilor să ofere, în urma unei cereri inițiale, indicații complete cu privire la toate documentele care pot face obiectul unei cereri de acces la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001;

12.

subliniază faptul că a recurge la Ombudsmanul European reprezintă o opțiune utilă în cazul în care administrația competentă confirmă refuzul cu privire la accesul la un document; reamintește, cu toate acestea, că nu există niciun mijloc prin care deciziile Ombudsmanului să fie executate;

13.

subliniază faptul că soluționarea litigiilor presupune procese extrem de îndelungate, riscul unor cheltuieli ridicate, dacă nu chiar al unor costuri prohibitive, și un rezultat incert, impunând o povară nerezonabilă cetățenilor care doresc să conteste o decizie prin care li se refuză accesul (parțial); evidențiază faptul că, practic, aceasta înseamnă că nu există nicio cale de atac eficace împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de acces la documente;

14.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să adopte de urgență proceduri mai rapide, mai simple și mai accesibile de tratare a plângerilor împotriva refuzurilor de acordare a accesului, astfel încât să se reducă necesitatea recurgerii la proceduri de soluționare a litigiilor și să se creeze o veritabilă cultură a transparenței;

15.

subliniază că rapoartele anuale ale trei instituții și a organismelor și agențiilor ar trebui să prezinte cifrele într-un format comparabil, care ar trebui să cuprindă, de exemplu, numărul de documente cerute, numărul de cereri, numărul de documente la care s-a acordat accesul (parțial), numărul cererilor acordate înainte și după cererea de confirmare și cifrele privind accesul acordat de Curte, accesul parțial acordat de Curte și accesul refuzat;

16.

solicită instituțiilor Uniunii Europene să se abțină de la a cere părții adverse să suporte cheltuielile de judecată și să se asigure că cetățenii nu sunt împiedicați să conteste deciziile din lipsă de mijloace;

17.

constată necesitatea ca statele membre să se adapteze la noul cadru privind transparența instituit prin Tratatul de la Lisabona, necesitate demonstrată de cauza Germania împotriva Comisiei (T-59/09), în care Germania s-a opus divulgării unor documente referitoare la o scrisoare de punere în întârziere care i-a fost adresată, invocând protecția interesului public în contextul „relațiilor internaționale”, în timp ce Tribunalul a hotărât că „relațiile internaționale” trebuie considerate drept un termen ce aparține dreptului Uniunii Europene și care, în consecință, nu este aplicabil comunicațiilor dintre Comisie și un stat membru;

18.

solicită instituțiilor Uniunii Europene să își îmbunătățească termenele în care răspund cererilor de acces la documente și cererilor de confirmare;

19.

decide să examineze modul în care deliberările din cadrul Biroului său și al Conferinței președinților pot deveni mai transparente, cum ar fi prin menținerea de procese-verbale detaliate și prin punerea lor la dispoziția publicului;

20.

își exprimă dezamăgirea privind faptul că, începând din decembrie 2011, când a adoptat poziția sa în primă lectură cu privire la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, nu s-a înregistrat niciun progres, întrucât Consiliul și Comisia nu au părut pregătite să lanseze negocieri substanțiale; solicită, prin urmare, Consiliului să progreseze cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; solicită Consiliului și Parlamentului să ajungă la un acord asupra unui nou instrument care să ofere un grad mult mai ridicat de transparență, inclusiv punerea în aplicare efectivă a articolului 15 din TFUE;

21.

solicită tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în mod coerent cu dispozițiile Convenției de la Aarhus; susține pe deplin politica Agenției Europene pentru Medicamente de a publica la cerere rapoarte privind trialurile clinice legate de medicamentele de pe piața europeană, după finalizarea procesului decizional privind medicamentul în cauză; subliniază faptul că orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 ar trebui să respecte pe deplin Convenția de la Aarhus și ar trebui să definească orice derogare în conformitate cu aceasta;

22.

recomandă ca fiecare instituție sau organ al Uniunii Europene să numească în cadrul structurilor sale de conducere un responsabil cu transparența, ale cărui atribuții să cuprindă respectarea normelor și îmbunătățirea practicilor;

23.

solicită tuturor instituțiilor să evalueze și, după caz, să își revizuiască dispozițiile interne referitoare la raportarea neregulilor și solicită să se prevadă protecția denunțătorilor; solicită în special Comisiei să raporteze Parlamentului experiențele sale privind noile norme în materie de denunțare pentru personalul UE adoptate în 2012 și privind măsurile de punere în aplicare a acestora; solicită Comisiei să prezinte o propunere privind protecția denunțătorilor nu numai din punct de vedere moral, ci și din punct de vedere financiar, pentru a proteja și a susține în mod corespunzător denunțătorii în cadrul sistemului democratic;

24.

solicită tuturor instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene să își armonizeze rapoartele anuale privind accesul la documente și să prezinte statistici similare, sub o formă compatibilă și prezentând gradul maxim posibil de integralitate și exhaustivitate (ca, de exemplu, tabelele din anexă care permit compararea directă);

25.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene să adopte recomandările propuse de Parlament în rezoluțiile sale anterioare referitoare la accesul publicului la documente;

26.

solicită instituțiilor Uniunii Europene să includă în cadrul rapoartelor lor anuale privind transparența un răspuns la recomandările Parlamentului;

27.

solicită Comisiei să crească gradul de transparență al grupurilor de experți și al grupurilor din cadrul procedurii de comitologie, organizând în public reuniunile acestora și publicând procedura de recrutare a membrilor lor, precum și informații privind apartenența, procedurile, documentele examinate, voturile, deciziile și procesele-verbale ale reuniunilor, fiind indicat ca toate acestea să fie publicate online într-un format standard; subliniază că membrii grupurilor de experți și ai grupurilor din cadrul procedurii de comitologie trebuie să declare în prealabil dacă au interese personale cu privire la subiectele dezbătute; solicită Comisiei să îmbunătățească și să pună pe deplin în aplicare, pentru toate direcțiile generale, orientările interne privind procedura de recrutare (privind componența echilibrată, politica în materie de conflicte de interese, licitațiile publice) și normele de rambursare și să raporteze pe această temă nu numai în cadrul raportului anual privind accesul la documente, ci și în rapoartele de activitate anuale ale direcțiilor generale; solicită Comisiei în special elaborarea de rapoarte cu privire la Grupul consultativ al părților interesate ale Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP);

28.

solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să asigure un grad sporit de transparență al trilogurilor informale, organizând reuniunile în public, publicând documentația, inclusiv calendarele, ordinile de zi, procesele-verbale, documentele examinate, amendamentele, deciziile luate, informații privind delegațiile statelor membre și pozițiile și procesele-verbale ale acestora, într-un mediu online standardizat și ușor accesibil, în mod automat și fără a aduce atingere derogărilor enumerate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

29.

reamintește că articolul 9, referitor la documentele sensibile, din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 este un compromis care nu mai reflectă noile obligații constituționale și juridice aplicabile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

30.

solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să mențină actualizate cifrele publice privind numărul de documente clasificate pe care îl dețin, în funcție de clasificarea lor;

31.

solicită Comisiei să propună un regulament care să stabilească norme și criterii clare de clasificare a documentelor de către instituțiile, organele și agențiile Uniunii Europene;

32.

solicită instituțiilor să analizeze și să justifice cererile de organizare de reuniuni cu ușile închise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

33.

solicită instituțiilor Uniunii să înființeze o autoritate de supraveghere independentă a Uniunii Europene însărcinată cu clasificarea documentelor și cu examinarea cererilor de organizare de reuniuni cu ușile închise;

34.

solicită instituțiilor să pună la dispoziția publicului și să asigure accesul cetățenilor la documente privind bugetul Uniunii Europene, executarea acestuia și beneficiarii fondurilor și granturilor UE și subliniază că aceste documente sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul unui site și al unei baze de date specifice care abordează transparența financiară în Uniune;

35.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu aplicarea de rutină a excepției prevăzute pentru protecția relațiilor internaționale cu scopul de a justifica clasificarea documentelor;

36.

reamintește că, în cazul în care o instituție decide să refuze accesul la un document a cărui comunicare îi este cerută, acesteia îi revine, în principiu, obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care comunicarea acestui document ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale;

37.

subliniază că, indiferent de aceste principii, obligația menționată mai sus nu este încă aplicată în practică, fapt demonstrat de hotărârea Tribunalului în Cauza T-529/09 (In ‘t Veld împotriva Consiliului) privind refuzul Consiliului de a oferi acces la un aviz al serviciului său juridic referitor la acordul TFTP dintre UE și SUA;

38.

subliniază că, în principiu, avizele serviciilor juridice ale instituțiilor trebuie divulgate, după cum a subliniat Curtea în hotărârea pronunțată în cauza Turco, apreciind că „Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 vizează, astfel cum se arată în considerentul (4) și la articolul 1, conferirea către public a unui drept de acces la documentele instituțiilor care să fie cât mai larg posibil” (16);

39.

reamintește că, înainte de a stabili dacă se aplică sau nu excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță, referitoare la protecția consultanței juridice, instituția în cauză trebuie să se asigure că documentul a cărui divulgare este cerută privește într-adevăr consultanța juridică și, în caz afirmativ, să stabilească părțile acestuia care sunt efectiv avute în vedere și, prin urmare, susceptibile să intre în domeniul de aplicare al excepției respective (|Turco, punctul 38);

40.

solicită instituțiilor să se conformeze hotărârii pronunțate în cauza Turco privind avizele serviciilor juridice elaborate în cadrul procesului legislativ, în care se afirmă că „tocmai transparența în această privință, care permite ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, contribuie la conferirea unui grad mai mare de legitimitate instituțiilor în percepția cetățenilor europeni și la creșterea încrederii în acestea” și că, „[de] fapt, mai degrabă absența informației și a dezbaterii este cea susceptibilă să nască îndoieli în spiritul cetățenilor, nu numai cu privire la legalitatea unui act izolat, dar și cu privire la legitimitatea procesului de decizie în ansamblul său” (17);

41.

subliniază că, astfel cum s-a stabilit în hotărârea pronunțată în cauza In ‘t Veld împotriva Consiliului (T-529/09) (18), o atingere concretă și previzibilă adusă interesului în cauză nu poate fi stabilită nici ca urmare a unei simple temeri de a divulga cetățenilor UE divergențele de opinii dintre instituții în raport cu temeiul juridic al acțiunii internaționale a Uniunii și, astfel, de a induce un dubiu privind legalitatea acestei acțiuni;

42.

subliniază faptul că Curtea de Justiție a hotărât, în cauza C-536/11, punctul 43, că „fiecare cerere de acces la [dosarul privind un cartel] [trebuie] să facă obiectul unei aprecieri de la caz la caz [de către instanțele naționale], care să ia în considerare toate elementele cauzei”;

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Ombudsmanului European, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Consiliului Europei.

9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/35

—

având în vedere importanța dreptului de a adresa petiții și importanța informării imediate a organismelor parlamentare cu privire la preocupările specifice și punctele de vedere ale cetățenilor și rezidenților europeni, în conformitate cu articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 44 privind dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

—

având în vedere dispozițiile prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

—

având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0131/2014),

A.

întrucât numărul petițiilor primite în 2013, „Anul European al Cetățenilor”, este mai mare de 2 885, ceea ce reprezintă o creștere de 45 % față de 2012 și constatând că, în actuala legislatură, s-au înregistrat până în prezent aproape 10 000 de petiții;

B.

întrucât, deși o astfel de cifră rămâne modestă în raport cu populația Uniunii Europene, aceasta denotă totuși o creștere semnificativă a gradului de conștientizare cu privire la dreptul de a adresa petiții și așteptările legitime cu privire la utilitatea procesului de petiționare, ca mijloc de a atrage atenția instituțiilor europene și statelor membre asupra preocupărilor cetățenilor, ale comunităților locale, ale ONG-urilor, ale asociațiilor de voluntariat și ale întreprinderilor private;

C.

întrucât cetățenii europeni sunt reprezentați direct de singura instituție aleasă de ei – Parlamentul European; întrucât dreptul la petiție le oferă șansa de a se adresa, într-un mod direct, reprezentanților săi;

D.

întrucât dreptul de a adresa petiții îmbunătățește capacitatea de reacție a Parlamentului European în fața cetățenilor și a rezidenților Uniunii, putând oferi în același timp populației un mecanism deschis, democratic și transparent de obținere, atunci când acest lucru este legitim și justificat, a unei soluții extrajudiciare la plângerile lor, în special în cazurile în care acestea privesc probleme legate de punerea în aplicare a legislației europene; întrucât petițiile oferă într-adevăr un feedback valoros legislatorilor și organismelor executive, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

E.

întrucât este important să se prevină alte pierderi ireparabile în ceea ce privește biodiversitatea, în special în cadrul siturilor din rețeaua Natura 2000; întrucât statele membre s-au angajat să asigure protecția ariilor speciale de conservare, în conformitate cu „Directiva habitate” (92/43/CEE) și „Directiva păsări” (79/409/CEE); întrucât, deși Comisia poate controla integral respectarea legislației UE doar după ce autoritățile naționale adoptă o decizie definitivă, este important, în special în cazul mediului, să se verifice cât mai rapid dacă autoritățile locale, regionale și naționale aplică în mod corect toate cerințele de procedură relevante prevăzute de legislația Uniunii Europene, inclusiv dacă aplică principiul precauției;

F.

întrucât este necesar să se intensifice participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii Europene, în scopul consolidării legitimității și responsabilității acesteia; întrucât procesul de petiționare constituie, de asemenea, un mijloc de evaluare a tensiunilor existente în societățile europene, în special în perioade de criză economică și de tulburări sociale, cum ar fi cele rezultate din impactul generat de colapsul piețelor financiare mondiale și a sistemelor bancare asupra populației din Europa; amintind faptul că, în septembrie 2013, Comisia pentru petiții a organizat pe această temă o audiere publică la care au participat petiționari; întrucât multe petiții privind practicile financiare necorespunzătoare și abuzurile la adresa drepturilor consumatorilor din sectorul bancar, și, în special, consecințele dramatice ale evacuărilor din locuințe a unor familii întregi ca urmare a unor clauze ipotecare abuzive, au atras atenția comisiei;

G.

întrucât petițiile adresate Comisiei pentru petiții au reprezentat de multe ori contribuții utile pentru activitățile altor comisii din cadrul Parlamentului European, însărcinate cu formularea unei legislații menite să stabilească o bază mai sigură, mai solidă, mai corectă și mai prosperă din punct de vedere socioeconomic și ecologic pentru viitorul tuturor cetățenilor și al rezidenților europeni;

H.

întrucât fiecare petiție este evaluată și tratată pe fond, chiar și atunci când este adresată de un singur cetățean sau rezident al UE, iar fiecare petiționar are dreptul de a primi un răspuns în limba sa maternă;

I.

întrucât, în funcție de natura și de complexitatea unei petiții primite, timpul de procesare și de răspuns variază, dar că se depun toate eforturile pentru a răspunde în mod corespunzător preocupărilor exprimate de petiționari într-un termen rezonabil și în mod adecvat, nu doar în ceea ce privește procedura, ci și în ceea ce privește fondul;

J.

întrucât petiționarii ale căror petiții sunt discutate ulterior în cadrul reuniunilor periodice ale Comisiei pentru petiții au dreptul de a participa fără restricții, de a-și prezenta petiția împreună cu informații mai detaliate și, astfel, de a contribui în mod activ la lucrările comisiei, oferind informații suplimentare și direct de la sursă membrilor comisiei și Comisiei Europene, precum și reprezentanților statelor membre care pot fi prezenți; întrucât, în 2013, au participat și au fost implicați activ în deliberările comisiei 185 de petiționari;

K.

întrucât activitățile Comisiei pentru petiții se bazează în întregime pe informațiile și pe contribuțiile primite de la petiționari, precum și pe rezultatele propriilor anchete în fiecare caz, completate, acolo unde este necesar, de cunoștințe de specialitate din partea Comisiei Europene, a statelor membre sau a altor organisme; și că ordinile sale de zi sunt organizate în funcție de priorități și pe baza deciziilor luate în mod democratic de către membrii săi;

L.

întrucât criteriile stabilite pentru admisibilitatea petițiilor, în conformitate cu tratatul și cu Regulamentul de procedură al Parlamentului European, indică faptul că o petiție trebuie să vizeze o chestiune care se încadrează în domeniile de activitate ale Uniunii și care privește în mod direct petiționarul și că, drept urmare, o parte dintre petiții sunt declarate inadmisibile, deoarece acestea nu corespund respectivelor criterii;

M.

întrucât dreptul de a adresa o petiție este un instrument-cheie pentru participarea și controlul democratic al cetățenilor și punerea sa în aplicare în mod corespunzător trebuie asigurată de la începutul până la sfârșitul procesului; întrucât acest drept trebuie să rămână garantat pe deplin, indiferent de interesele guvernamentale; întrucât acest principiu trebuie să fie confirmat în mod exemplar la nivelul UE în tratarea petițiilor în cadrul Parlamentului și de către Comisie;

N.

întrucât criteriile menționate mai sus au fost testate în fața instanțelor și hotărârile Curții de Justiție, de exemplu în cauza T-308/07, au confirmat criteriile legate de dreptul de a adresa petiții și faptul că declarațiile privind petițiile inadmisibile trebuie să fie bine fundamentate și presupun o justificare din partea comisiei în corespondența sa ulterioară cu petiționarul, de exemplu, în cauzele T-280/09 și T-160/10, în legătură cu petițiile care pot fi considerate prea imprecise sub aspectul conținutului;

O.

întrucât, în plus față de petițiile primite referitoare la impactul crizei asupra cetățenilor și rezidenților europeni, alte aspecte-cheie de interes pentru petiționari vizează legislația în materie de mediu (în special problemele legate de gestionarea deșeurilor și apei), drepturile fundamentale (în special drepturile copilului, drepturile persoanelor cu handicap și drepturile în materie de sănătate), dreptul la proprietate personală și imobiliară, probleme referitoare la libera circulație a persoanelor, diferite forme de discriminare și, în special, referitoare la criterii etnice, culturale sau lingvistice, vize, imigrație și ocuparea forței de muncă, precum și aplicarea justiției, presupuse cazuri de corupție, întârzieri ale proceselor juridice și multe alte domenii;

P.

întrucât mulți petiționari utilizează în mare măsură rețelele sociale drept canal de comunicare, aceștia aparținând în special segmentelor mai tinere de populație, Comisia pentru petiții și-a dezvoltat propria rețea sub auspiciile Parlamentului European și este urmărită în mod regulat de un număr tot mai mare de persoane pe mijloacele de comunicare sociale, acestea fiind deosebit de active și de utile în preajma reuniunilor comisiei; întrucât rețeaua a adunat un număr important de abonați, în prezent 1 500, la buletinul comisiei, PETI Journal;

Q.

întrucât, în acest context, Comisia pentru petiții colaborează cu serviciile competente din cadrul Parlamentului European pentru a pune la punct un nou portal de internet multilingv, care să înlocuiască fostul sistem electronic mai limitat de depunere a petițiilor pe site-ul internet Europarl; întrucât noul portal este conceput pentru a crește eficiența administrativă concomitent cu creșterea gradului de transparență și interactivitate a procesului de petiționare în beneficiul petiționarilor și al deputaților în Parlamentul European, precum și al publicului larg;

R.

amintește, în acest context, poziția adoptată de acesta, pe baza raportului anual pentru 2012, care a hotărât să sporească eficiența, transparența și imparțialitatea procedurii de adresare a petițiilor, menținând în același timp drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât gestionarea petițiilor să facă față unui control jurisdicțional chiar și la nivel procedural;

S.

întrucât Comisia pentru petiții menține un interes activ față de modul în care se aplică Regulamentul privind inițiativa cetățenească europeană și este conștientă de multe dintre punctele slabe și de caracterul destul de greoi al cadrului juridic existent, care nu redă pe deplin spiritul dispoziției din tratat, în pofida eforturilor depuse de comisiile AFCO și PETI la elaborarea sa; întrucât, în conformitate cu clauza de revizuire, Parlamentul urmează să participe la dezbateri referitoare la revizuirea regulamentului la trei ani de la intrarea în vigoare;

T.

întrucât în curând urmează să fie puse în aplicare dispozițiile Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană în ceea ce privește organizarea la sediul Parlamentului European a unei ședințe publice pentru reușita inițiativei, cu implicarea comisiei principale cu competență normativă în domeniul care face obiectul inițiativei și a Comisiei pentru petiții, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului și cu normele de aplicare adoptate de Birou;

U.

ținând seama de rolul important al vizitelor de informare (în ceea ce privește petițiile supuse investigării), organizate cu regularitate de Comisia pentru petiții cu privire la aspectele cărora le-a acordat o prioritate specială, precum și de necesitatea ca rapoartele unor astfel de vizite să aibă un nivel foarte înalt de calitate, credibilitate și care să fie redactate în cooperare loială, care să conducă la un consens dezirabil în rândul participanților; reamintește vizitele efectuate în 2013 în Spania – de două ori, în Polonia, în Danemarca și în Grecia; întrucât mai multă flexibilitate în ceea ce privește modalitățile practice de organizare a acestor misiuni, îndeosebi legată de săptămânile eligibile, ar contribui la un succes și mai pronunțat al acestor vizite, îndeosebi în ceea ce privește disponibilitatea membrilor și reducerea riscului anulării;

V.

ținând cont de responsabilitățile comisiei în legătură cu Biroul Ombudsmanului European, care este însărcinat cu anchetarea plângerilor adresate de cetățenii UE cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și al organismelor UE, asupra cărora elaborează, de asemenea, un raport anual, pe baza raportului anual propriu al Ombudsmanului European; întrucât, în 2013, comisia a fost implicată în mod activ în organizarea alegerii unui nou Ombudsman European, în urma pensionării dlui Nikiforos Diamandouros, aflat în funcție la momentul respectiv;

W.

întrucât, deși noul Ombudsman European, Emily O’Reilly, a fost ales cu succes de către membrii Camerei pentru a ocupa această funcție începând cu 1 octombrie 2013, trebuie organizate noi alegeri la începutul următoarei legislaturi, astfel cum se prevede la articolul 204 din Regulamentul de procedură, și întrucât ar fi înțelept să se asigure publicarea în timp util a unor norme clare și transparente referitoare la acest proces, care să conțină clarificări suplimentare cu privire la responsabilitatea care îi revine Comisiei pentru petiții în acest proces și care să asigure transparența necesară pentru alegeri, în special prin intermediul unui instrument online special și îmbunătățit;

X.

întrucât Comisia pentru petiții este membră a rețelei europene a ombudsmanilor, care include anumite comisii pentru petiții din parlamentele naționale, acolo unde acestea există, și întrucât este important ca cooperarea dintre comisiile pentru petiții individuale să fie în continuare evidențiată și, dacă este posibil, să fie și mai mult consolidată și ca Parlamentul European să joace un rol central în acest demers, în interesul cetățenilor europeni;

Y.

întrucât, de-a lungul anilor, Comisia pentru petiții are intenția să fie un instrument util și transparent în serviciul cetățenilor și al rezidenților europeni, care exercită un control democratic în privința multor aspecte ale activității Uniunii Europene, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE de către autoritățile naționale; întrucât aceasta poate contribui în continuare, pe de o parte la o aplicare mai coerentă și mai coordonată a legislației UE și, pe de altă parte, la îmbunătățirea viitoarei legislații a UE, pe baza petițiilor primite, atrăgând atenția asupra învățămintelor care ar trebui desprinse din conținutul respectivelor petiții;

Z.

întrucât prezentul raport este ultimul raport PETI anual din cea de-a 7-a legislatură a Parlamentului European, motiv pentru care acesta descrie activitățile comisiei în 2013, cu o privire de ansamblu asupra întregului mandat parlamentar, și evaluează măsura în care Comisia PETI a răspuns așteptărilor cetățenilor, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

1.

recunoaște rolul important și fundamental al Comisiei pentru petiții în apărarea și în promovarea drepturilor cetățenilor și ale rezidenților UE, asigurându-se că prin procesul de petiționare și preocupările petiționarilor sunt mai bine recunoscute, iar plângerile lor legitime sunt soluționate ori de câte ori este posibil, într-un interval de timp rezonabil;

2.

este hotărât să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și mai imparțial, luând în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât procesul de prelucrare a petițiilor să poată face față unui control jurisdicțional, inclusiv la nivel procedural;

3.

subliniază faptul că, alături de alte organe și instituții, și anume comisiile de anchetă și Ombudsmanul European, Comisia pentru petiții are un rol independent și clar definit de punct de contact pentru fiecare cetățean; subliniază faptul că aceste organisme, împreună cu inițiativa cetățenească europeană, sunt instrumente fundamentale pentru o UE democratică și crearea de modele europene și, că un acces adecvat și funcționarea lor fiabilă trebuie garantate;

4.

subliniază că, pe întreaga durată a actualului mandat parlamentar, Comisia pentru petiții și-a asumat angajamentul de a răspunde așteptărilor cetățenilor Uniunii Europene; evidențiază importanța implicării directe a cetățenilor în activitatea Parlamentului și a abordării specifice a preocupărilor, a propunerilor și a plângerilor acestora de către membrii comisiei; evidențiază volumul de muncă depusă pentru a soluționa eventuale încălcări ale drepturilor cetățenilor, prin cooperarea cu autoritățile naționale, regionale și locale pe chestiuni legate de aplicarea legislației europene, menținând totodată un rol vital în ceea ce privește reconectarea cu cetățenii europeni și consolidarea legitimității și a responsabilității democratice ale procesului decizional al UE;

5.

reamintește rolul semnificativ al comisiei în a acorda asistență în tratarea cazurilor ridicate de petiții; consideră că investigarea petițiilor de către comisie ar trebui să fie mai detaliată și să examineze conținutul cazurilor în raport cu legislația UE; subliniază importanța transparenței în aceste procese și a unui acces public adecvat la documentele relevante și informațiile de la caz la caz;

6.

subliniază importanța unei monitorizări proactive și a unei acțiuni corective de prevenire în timp util a Comisiei, atunci când există dovezi bine întemeiate că anumite proiecte planificate și publicate pot încălca legislația UE;

7.

observă varietatea de domenii tematice vizate de petițiile cetățenilor, cum ar fi drepturile fundamentale, piața internă, dreptul de mediu, sănătatea publică, interesul copilului, transporturile și construcțiile, legea spaniolă referitoare la zonele de coastă, noul regulament privind buna administrare, persoanele cu handicap, discriminarea pe motive de vârstă, accesul public la documente, școlile europene, Uniunea fiscală, industria siderurgică, drepturile animalelor și multe altele;

8.

consideră că petițiile care se înscriu în domeniile tematice amintite sunt dovada incontestabilă a incidenței situațiilor răspândite de transpunere nesatisfăcătoare a legislației UE sau de aplicare deficientă a legislației;

9.

consideră că este important să se dezvolte cooperarea reciprocă cu parlamentele și guvernele statelor membre și, atunci când este necesar, să se încurajeze autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină; evidențiază importanța colaborării dintre Comisie și statele membre și regretă neglijența anumitor state membre în ceea ce privește transpunerea pe deplin și aplicarea efectivă a legislației europene, în special în materie de mediu;

10.

reamintește faptul că Comisia pentru petiții ia în considerare petițiile admisibile, în raport cu principiile și conținutul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene și al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ca parte inerentă a activității sale, și își desfășoară anchetele pe fondul fiecărui caz în parte, deși Comisia Europeană s-a aflat deseori în imposibilitatea de a interveni la solicitarea comisiei din cauza articolului 51 din cartă; subliniază faptul că așteptările cetățenilor sunt mult mai mari decât permit dispozițiile strict juridice ale cartei;

11.

felicită comisia pentru acțiunile întreprinse în ceea ce privește petițiile primite, referitoare la aspecte legate de handicap, în privința cărora numărul petițiilor a crescut semnificativ în 2013; ia act de eforturile depuse pentru a asigura lansarea cu succes a cadrului UE în condițiile prevăzute la articolul 33 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD), la care Comisia pentru petiții a contribuit împreună cu Comisia Europeană, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale și cu Forumul european al persoanelor cu handicap, și ia act de dorința comisiei de a continua să sprijine această activitate; regretă faptul că, ulterior, implicarea Comisiei pentru petiții în cadrul UNCRPD a încetat, aceasta fiind înlocuită de comisii legislative responsabile, de asemenea, în acest domeniu, și consideră că această din urmă decizie s-a bazat pe o interpretare eronată a funcțiilor atribuite conform cadrului UNCRPD;

12.

ia act de gradul ridicat de atenție care a fost acordat unor petiții importante primite în legătură cu propunerea de construire a unui nou aeroport la Notre-Dame-des-Landes, lângă Nantes; recunoaște că s-au primit contribuții semnificative din partea petiționarilor care s-au opus propunerii din motive de protecție a mediului și că o petiție pertinentă a fost, de asemenea, depusă de persoane care erau în favoarea proiectului, acest lucru dând naștere unei dezbateri intense în cadrul comisiei, la care au participat, alături de principalii petiționari, autoritățile franceze și directorul general al DG Mediu; consideră că astfel de discuții serioase nu numai că îmbunătățesc receptarea publică și permit cetățenilor să se implice în mod activ și legitim, dar și favorizează în același timp clarificarea problemelor controversate din jurul unui proiect care ar putea contraveni dreptului UE, precum și identificarea măsurilor corective care permit respectarea corectă a legislației europene, astfel cum ar trebui să se aplice în asemenea circumstanțe;

13.

recunoaște că în 2013 mulți petiționari și-au exprimat îngrijorarea cu privire la nedreptățile vădite care se produc în Danemarca cu privire la procedurile administrative și judiciare legate de separarea părinților, de divorț și de custodia ulterioară a copiilor mici; în acest context, în cazul cuplurilor binaționale, observă o tendință de a aduce exemple clare de discriminare pe motive de naționalitate în favoarea soțului/soției din statul membru în care se desfășoară procedura și împotriva soțului/soției care nu este cetățean al statului respectiv, cu repercusiuni grave și de multe ori profund negative și dramatice asupra drepturilor copilului; constată, în acest context, încălcări grave ale drepturilor fundamentale, atât ale petiționarului, cât și ale copilului; constată că Comisia pentru petiții a efectuat o vizită de informare în Danemarca pentru a ancheta astfel de plângeri la fața locului, atunci când situația părea a fi deosebit de acută; constată că s-au înregistrat unele cazuri și în alte țări, inclusiv în Germania (în special cazurile privind activitățile Jugendamt), în Franța și în Regatul Unit;

14.

reamintește anchetele efectuate pe baza petițiilor primite cu privire la consecințele nepunerii în aplicare a Directivei-cadru privind deșeurile pe întreaga perioadă legislativă și raportul adoptat cu privire la acest subiect; reamintește recomandările privind lipsa unor decizii corespunzătoare referitoare la depozitele de deșeuri și la efectul acestora asupra populațiilor locale; subliniază că situația este pe departe de a fi rezolvată, având în vedere petițiile care au fost examinate ulterior, în special în ceea ce privește persistența unor incendii toxice cauzate de deșeuri industriale poluante în unele zone din Campania și lipsa de transparență în ceea ce privește planurile și gestionarea instituțională din Lazio din ultimele luni, după închiderea planificată a depozitului de deșeuri din Malagrotta, care, în prezent, este supusă unui număr ridicat de anchete judiciare; reamintește vizita activă de informare în Grecia, efectuată în toamna anului 2013 pe aceeași temă, care a relevat deficiențe în aplicarea directivelor relevante asociate cu deșeurile, lipsa de progres în gestionarea deșeurilor în ceea ce privește planurile și sistemele superioare în ierarhia deșeurilor, precum și impactul sever asupra stării de sănătate a populației din anumite zone din Grecia; constată că multe alte petiții privind deficiențele în gestionarea deșeurilor au fost prezentate recent cu privire la alte state membre și, în special, în regiunea Valencia din Spania și în Regatul Unit;

15.

ia act de raportul privind vizita de informare în Polonia, care a anchetat un proiect de exploatare minieră la zi din Silezia inferioară; de asemenea, salută discuțiile intense purtate cu această ocazie cu petiționarii și cu autoritățile naționale în ceea ce privește posibila explorare și exploatarea rezervelor de gaze de șist, în legătură cu care comisia a organizat deja un atelier de lucru în 2012;

16.

evidențiază activitatea foarte constructivă întreprinsă de întreaga comisie în legătură cu petițiile primite referitoare la legea spaniolă privind managementul zonelor costiere (Ley de Costas), atât în ceea ce privește rezultatele și concluziile vizitei de informare, cât și în ceea ce privește cooperarea cu petiționarii și autoritățile naționale responsabile; reamintește faptul că un grup special de lucru ad hoc a fost instituit de comisie pentru a analiza în detaliu această chestiune complexă și pentru a asigura legătura cu numărul foarte mare de petiționari interesați de această problematică; recunoaște că, deși noua legislație adoptată de Parlamentul spaniol a înregistrat anumite progrese în favoarea petiționarilor, solicită Comisiei să monitorizeze în continuare activ aspectul;

17.

salută faptul că, în timpul vizitei de informare în Galicia care a avut loc în februarie 2013, au avut loc discuții ample cu petiționarii și cu autoritățile regionale cu privire la problemele legate de lipsa unor instalații corespunzătoare de tratare a apelor reziduale în regiune; ratifică concluziile și recomandările prezentate în cadrul raportului vizitei de informare (al misiunii de anchetă), aprobat că către Comisia pentru petiții la 17 decembrie 2013, în ceea ce privește necesitatea continuării eforturilor de curățare și de regenerare a „rías”.

18.

evidențiază rolul obligației de raportare a comisiei; atrage atenția asupra unor rezoluții adoptate în 2013 sub formă de rapoarte, cum ar fi Raportul special al Ombudsmanului European privind remedierea de către Comisie, a deficiențelor din evaluarea impactului asupra mediului în cadrul proiectului de extindere a Aeroportului din Viena, pe lângă Raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în ansamblu; subliniază importanța contribuției pe care a avut-o comisia datorită nivelului de expertiză atins prin soluționarea a numeroase cazuri concrete pe parcursul anilor, sub forma unor avize adresate comisiilor competente, și în special în ceea ce privește revizuirea Directivei EIM și avizul referitor la stabilirea sediilor instituțiilor Uniunii Europene; apreciază că, datorită unor astfel de documente, Comisia pentru petiții poate supune dezbaterii în plen problemele importante pentru cetățenii europeni;

19.

reamintește că, în temeiul articolului 202 alineatul (2), Comisia pentru petiții are dreptul nu numai de a prezenta rapoarte nelegislative din proprie inițiativă în plen privind aspectele care fac subiectul mai multor petiții, dar și de a depune rezoluții scurte privind aspecte urgente pentru a fi votate în ședință plenară;

20.

consideră că organizarea de audieri publice reprezintă un instrument foarte important pentru examinarea problemelor ridicate de către petiționari; atrage atenția asupra audierii publice cu privire la impactul crizei asupra cetățenilor Europei și la consolidarea implicării democratice în guvernanța Uniunii, precum și asupra audierii publice care a avut ca temă cetățenia Uniunii („Making the most of EU citizenship”), care a analizat preocupările cetățenilor UE legate de cele două aspecte, pe baza petițiilor primite; consideră că informațiile furnizate în petiții arată impactul personal al planului de austeritate asupra drepturilor petiționarilor, precum și rolul semnificativ și angajamentul societății civile; recunoaște că, pentru a face față provocărilor financiare de mâine, Europa are nevoie de o guvernanță economică credibilă, vizibilă și responsabilă; evidențiază importanța combaterii obstacolelor rămase pentru ca cetățenii UE să se bucure de propriile drepturi întemeiate pe dreptul UE, precum și importanța promovării participării politice a cetățenilor UE în viața Uniunii Europene;

21.

consideră că este esențial ca, în cadrul activităților pe care le desfășoară pe anumite teme, să utilizeze alte forme de lucru, cum ar fi întrebările parlamentare cu solicitare de răspuns oral abordate în cadrul ședințelor plenare; reamintește că acestea reprezintă o formă directă de control parlamentar asupra altor instituții și organisme ale UE; subliniază faptul că, în 2013, și-a exercitat de nouă ori dreptul de a depune o serie de întrebări, de exemplu cu privire la persoanele cu handicap, bunăstarea animalelor, gestionarea deșeurilor și inițiativa cetățenească europeană; regretă profund faptul că o parte dintre inițiativele propuse de comisie sunt păstrate în curs de pregătire timp de câteva luni înainte de a fi dezbătute în plenară, împiedicând astfel obținerea unui răspuns direct din partea Comisiei la preocupările recurente ale cetățenilor UE;

22.

ia act de fluxul constant de scrisori din partea cetățenilor care se adresează Parlamentului pentru căi de atac privind chestiuni care nu se înscriu în domeniul de competență al UE, conform articolului 227 din tratat, precum și al articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale; face apel la găsirea unor soluții mai eficiente pentru gestionarea acestor plângeri din partea cetățenilor, ținând totodată seama de obligațiile Parlamentului în ceea ce privește corespondența sa cu cetățenii; regretă, în acest sens, faptul că serviciile competente ale Parlamentului nu au ținut seama de recomandările privind petițiile adresate de cetățeni cu privire la aspecte care nu țin de domeniul de competență al UE, prezentate în rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în 2011;

23.

recunoaște că problemele de mediu rămân o prioritate pentru petiționari, evidențiind astfel faptul că eforturile statelor membre sunt în continuare deficitare în acest domeniu; constată că multe dintre petiții au ca temă predilectă sănătatea publică, de exemplu gestionarea deșeurilor, siguranța apei, energia nucleară și protecția animalelor; subliniază că un număr mare de petiții vizează proiecte noi și viitoare care accentuează riscurile asociate domeniilor menționate mai sus; reamintește că, deși statele membre depun eforturi pentru abordarea acestor situații, este evident că găsirea unei soluții viabile încă rămâne un impediment; subliniază cazul combinatului siderurgic ILVA din Taranto care este o sursă de preocupare majoră, din cauza deteriorării grave a condițiilor de mediu și a stării de sănătate a populației locale; îndeamnă Comisia să utilizeze mecanismele disponibile pentru a asigura, pe cât posibil, respectarea imediată de către autoritățile italiene a legislației UE în domeniul mediului;

24.

invită Comisia pentru petiții să examineze în continuare efectele jurisprudenței privind Societatea Elenă de Radiodifuziune (Ellinikí Radiofonía Tileórasi, ERT) asupra interpretării articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și consecințele acesteia asupra petițiilor și să analizeze care sunt obstacolele actuale întâmpinate de cetățenii UE care solicită pronunțarea unei hotărâri preliminare de către Curtea Europeană de Justiție, în scopul de a obține interpretări fiabile ale problemelor esențiale în conformitate cu legislația europeană în cauzele înaintate instanțelor naționale;

25.

salută implementarea inițiativei cetățenești europene (ICE) la 1 aprilie 2012, precum și înregistrarea primei ICE, dedicată politicilor în favoarea tineretului Europei – Fraternitate 2020, și recenta ICE de mare succes dedicată dreptului la apă; consideră că ICE reprezintă primul instrument de democrație participativă transnațională și va oferi cetățenilor posibilitatea de a lua parte în mod activ la elaborarea politicilor și legislației europene; își reconfirmă angajamentul de a participa la organizarea de audieri publice pentru inițiative cetățenești europene de succes cu implicări active din partea tuturor comisiilor parlamentare vizate; subliniază necesitatea unei evaluări periodice a stadiului inițiativelor cetățenești europene, în scopul îmbunătățirii procedurii de lucru, limitând în același timp birocrația și alte impedimente; este conștient de faptul că rezultatul primelor audieri parlamentare ale primelor inițiative cetățenești europene de succes care au loc în 2014 este esențial pentru stabilirea unor standarde procedurale înalte și pentru satisfacerea așteptărilor cetățenilor cu privire la exercitarea acestui drept în viitor și se angajează să acorde prioritate instituțională asigurării eficacității în procesul de participare;

26.

apreciază decizia Comisiei de a desemna anul 2013 drept „Anul european al cetățenilor”, oferind cetățenilor UE informații și cunoștințe valoroase cu privire la drepturile lor și la instrumentele democratice care le sunt puse la dispoziție pentru a-și exercita aceste drepturi; consideră că „Anul european al cetățenilor” ar trebui folosit pentru diseminarea largă de informații despre noua „inițiativă cetățenească europeană”, oferind astfel orientări clare și inteligibile în vederea reducerii nivelului ridicat de inadmisibilitate comparativ cu nivelul care este încă prezent în domeniul „petițiilor”; are convingerea că portalul de internet pentru petiții reprezintă o contribuție concretă și valoroasă a Parlamentului la cetățenia europeană;

27.

invită Comisia, în calitate de gardian al tratatului, să asigure că aplicarea curentă necorespunzătoare a dreptului UE, astfel cum o indică numărul de petiții depuse la PE, va fi remediată, pentru a permite cetățenilor UE să profite pe deplin de drepturile lor;

28.

solicită Comisiei să propună legi prin care să fie soluționate problemele ce vizează recunoașterea reciprocă de către statele membre a documentelor de stare civilă, fără a încălca competențele statelor membre;

29.

regretă faptul că cetățenii UE, atunci când își exercită libertatea de circulație, continuă să se confrunte frecvent cu probleme cauzate de aplicarea incorectă de către autoritățile publice a legislației privind piața internă;

30.

regretă faptul că, recent, rapoartele privind misiunile de informare și alte documente nu au fost traduse în limbile oficiale ale UE, în special în limbile naționale ale petiționarilor;

31.

recunoaște importanța rolului pe care îl îndeplinește rețeaua SOLVIT, care descoperă și rezolvă periodic probleme legate de transpunerea legislației privind piața internă, și îndeamnă la consolidarea acestui instrument și la stabilirea unei colaborări mai active între Comisia pentru petiții și rețeaua SOLVIT; reamintește că anul 2013 a fost desemnat „Anul european al cetățenilor” și mulțumește instituțiilor și organismelor Uniunii Europene și ale statelor membre pentru promovarea mai intensă a activităților pe care le desfășoară în slujba cetățenilor și rezidenților UE pe parcursul acestui an, luând în considerare principiile cuprinse în tratate și faptelor semnalate în prezentul raport;

32.

evidențiază importanța desfășurării de către comisie a unor activități mai importante în cadrul Camerei, crescând astfel vizibilitatea sa în calitate de comisie de control; invită Comisia pentru petiții nou-aleasă să desemneze raportori anuali interni pentru politicile majore, de interes pentru petiționarii europeni, și să consolideze cooperarea cu alte comisii parlamentare, invitând sistematic membrii acestora la dezbaterile respective în cadrul Comisiei PETI care privesc respectivul domeniu de competență legislativă; invită celelalte comisii parlamentare să angreneze mai mult Comisia pentru petiții în calitatea sa de comisie sesizată pentru avizare în rapoartele de implementare și în alte instrumente menite să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare corecte a legislației europene sau eventuala revizuire a acesteia în statele membre; subliniază importanța unui statut „deneutralizat” în portofoliul comisiei Parlamentului, în contextul numărului tot mai mare de petiții primite și al demersurilor aferente acestora; invită sesiunea plenară a Parlamentului European să dedice mai mult timp activității Comisiilor pentru petiții;

33.

subliniază necesitatea consolidării colaborării dintre Comisia pentru petiții și celelalte instituții și organisme ale UE, precum și cu autoritățile naționale din statele membre; ia în considerare importanța acesteia pentru intensificarea dialogului structurat și a cooperării sistematice cu statele membre, în special cu comisiile pentru petiții din cadrul parlamentelor naționale, de exemplu, prin organizarea unor reuniuni regulate cu președinții tuturor comisiilor naționale pentru petiții; crearea unui astfel de parteneriat va crea condițiile celui mai eficient schimb de experiență și de practici, sesizarea mai sistematică și mai eficientă a petițiilor la nivelul și către organismul competent, care, în cele din urmă, va aduce Parlamentul European mai aproape de preocupările cetățenilor UE; salută înființarea în Irlanda a Comisiei mixte pentru anchete, monitorizare și petiții din cadrul parlamentului irlandez (Oireachtas), precum și legăturile pe care aceasta le-a stabilit cu Parlamentul European în cursul acestui an în scopul de a servi mai bine cetățenii; constată că, în prezent, unele parlamente din alte state membre analizează posibilitatea înființării de comisii pentru petiții sau de organisme similare și că în cadrul altor parlamente se aplică alte tipuri de proceduri pentru gestionarea petițiilor;

34.

solicită Comisiei să recunoască în mod corespunzător rolul pe care îl joacă petițiile în controlul transpunerii efective a legislației UE, având în vedere că petițiile sunt, de obicei, primele indicii că statele membre cunosc întârzieri în implementarea unor norme juridice; invită Parlamentul European să recomande, în cadrul Acordului interinstituțional dintre acesta și Comisie, reducerea timpului necesar pentru a răspunde solicitărilor adresate de comisie, precum și informarea permanentă a Comisiei pentru petiții cu privire la evoluția procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au o legătură directă cu petițiile; consideră că, în termeni generali, instituțiile europene ar trebui să furnizeze mai multe informații și să fie mai transparente în ceea ce privește cetățenii UE, pentru a combate percepția tot mai răspândită a deficitelor democratice;

35.

subliniază că o strânsă cooperare cu statele membre este esențială pentru activitatea Comisiei pentru petiții; încurajează statele membre să joace un rol mai activ în ceea ce privește elaborarea de răspunsuri la petițiile referitoare la punerea în aplicare și respectarea legislației europene și acordă o importanță deosebită prezenței reprezentanților lor și cooperării active a acestora în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; este hotărât să mențină o strânsă cooperare și comunicare între instituțiile UE și cetățeni;

36.

evidențiază importanța colaborării consolidate cu Ombudsmanul European prin instituirea unui nou acord interinstituțional; subliniază importanța implicării Parlamentului European în rețeaua națională a mediatorilor; salută relațiile excelente în cadrul instituțional dintre Ombudsman și această comisie, apreciind în mod deosebit contribuțiile regulate ale Ombudsmanului la lucrările Comisiei pentru petiții pe întreaga durată a mandatului legislativ; reamintește că încă nu toți cetățenii UE dispun de un mediator național, ceea ce înseamnă că nu toți cetățenii UE au acces egal la o cale de atac; consideră că biroul mediatorului național din fiecare stat membru din cadrul rețelei europene a ombudsmanilor ar oferi un sprijin considerabil Ombudsmanului European;

37.

solicită deputaților din cadrul Comisiei pentru petiții să adopte un regulament intern final, pentru a asigura o eficiență și o deschidere maxime în ceea ce privește activitatea comisiei, și să prezinte propuneri de revizuire în consecință a Regulamentului de procedură al Parlamentului European, în vederea consolidării eforturilor permanente de îmbunătățire a metodelor de lucru depuse de aceștia pe parcursul celei de-a șaptea legislaturi; face apel la Comisia pentru petiții să adopte termene clare în ceea ce privește procesul de soluționare a petițiilor, pentru a accelera ciclul de viață al acestora în Parlamentul European și pentru ca, astfel, întregul proces să devină și mai transparent și mai democratic; evidențiază faptul că, în acest mod, s-ar implementa un ciclu de viață al petiției bine definit, de la înregistrare până la închiderea finală, în Parlamentul European, similar termenelor existente pentru activitatea în desfășurare privind dosarele legislative și nelegislative; consideră că aceste termene-limită ar trebui să stabilească un mecanism de avertizare care să atragă automat atenția membrilor asupra petițiilor atunci când nu au existat nici acțiuni, nici corespondență pentru o perioadă lungă de timp, pentru a evita petițiile anterioare care au rămas deschise mai mulți ani fără un motiv substanțial; reamintește faptul că vizitele de informare reprezintă unul dintre instrumentele esențiale de investigație ale Comisiei pentru petiții și că, prin urmare, se impune a revizuire urgentă a normelor relevante, astfel încât membrii nou-aleși să poată efectua vizite eficiente și să comunice cu promptitudine petiționarilor și comisiei constatările și recomandările acestora;

38.

salută prezența autorităților publice ale statelor membre în cauză, dar și a altor părți interesate, în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; subliniază că Comisia pentru petiții este singura comisie care furnizează în mod sistematic cetățenilor o platformă prin care aceștia să își exprime preocupările în mod direct către deputații europeni, și care favorizează un dialog multipartit între instituțiile UE, autoritățile naționale și petiționari; propune ca, în vederea facilitării organizării reuniunilor, dar și a reducerii cheltuielilor de călătorie în viitor, Comisia pentru petiții și administrația Parlamentului să ia în considerare posibilitatea ca participarea petiționarilor sau a autorităților publice să se realizeze prin intermediul videoconferințelor sau prin alte mijloace similare;

39.

ia act de numărul în creștere al petițiilor pe parcursul perioadei legislative și își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu faptul că timpul de răspuns și întârzierile sunt în continuare prea mari în cadrul etapelor de înregistrare și de admisibilitate pe care le presupune procedura; solicită ca Unității de recepție și retrimitere a documentelor oficiale și secretariatului Comisiei pentru petiții să li se pună fiecăreia la dispoziție un administrator suplimentar, cu experiență în domeniul juridic, pentru a emite recomandări cu privire la faptul dacă petițiile intră sau nu în sfera de competență a legislației europene; consideră că, aceste recomandări, împreună cu rezumatele petițiilor, trebuie prezentate membrilor doar în limba engleză pentru început și, apoi, în momentul în care sunt publicate, traduse în toate limbile oficiale, pentru a accelera prima decizie privind admisibilitatea; estimează că lansarea noului portal de internet pentru petiții va determina o reducere a numărului de cereri discutabile care sunt uneori înregistrate ca petiții;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și mediatorilor lor naționali sau organelor competente similare.

9.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/44

—

având în vedere partea a treia titlurile III și VII din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare,

—

având în vedere Directiva 2009/128/CE din 21 octombrie 2009 privind utilizarea durabilă a pesticidelor,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Consiliului din din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor și legumelor (2) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Comisiei în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (5),

—

având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 1996 referitoare la o inițiativă a Comunității în favoarea horticulturii ornamentale (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2008 intitulată „Prețurile la alimente în Europa” (COM(2008)0821),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă (COM(2008)0397),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 privind îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (COM(2009)0591),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 mai 2009 privind politica în domeniul calității produselor agricole (COM(2009)0234),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

—

având în vedere Decizia 2008/359/CE a Comisiei din 28 aprilie 2008 de instituire a Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare și raportul grupului la nivel înalt în cauză din 17 martie 2009 referitor la competitivitatea industriei agroalimentare europene, precum și recomandările și o foaie de parcurs privind inițiativele-cheie prezentate de acesta (8),

—

având în vedere studiul din noiembrie 2012 intitulat „Sprijin pentru cooperativele agricole” (SCA), care prezintă rezultatele proiectului SCA lansat de Comisie (9),

—

având în vedere studiul din 2013 elaborat de Centrul Comun de Cercetare din cadrul Comisiei – Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective – intitulat „Lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și sistemele alimentare locale în UE. Situația actuală a caracteristicilor lor socioeconomice” (10),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0048/2014),

A.

întrucât, în pofida faptului că sectorul fructelor și legumelor (FL) primește aproximativ 3 % din ajutoarele politicii agricole comune (PAC), reprezintă 18 % din valoarea totală a producției agricole în UE și 3 % din suprafața agricolă cultivabilă a UE, valorând peste 50 de miliarde EUR;

B.

întrucât sectorul horticulturii include fructele, legumele, cartofii, salatele, ierburile și plantele ornamentale, cuprinzând de asemenea pepinierele, pepinierele cu plante perene, serviciile horticole, amenajarea cimitirelor, comerțul horticol cu amănuntul, centrele de grădinărit, cultivatorii de flori și arhitectura peisagistică;

C.

întrucât în sectorul fructelor și legumelor lucrează aproximativ 550 000 de persoane, lanțul de aprovizionare din sector având o cifră de afaceri estimată la peste 120 de miliarde EUR; întrucât sectorul în cauză este important pentru economia zonelor din UE care, de regulă, se confruntă cu o rată ridicată a șomajului;

D.

întrucât UE este al doilea cel mai mare producător mondial și, în același timp, al doilea cel mai mare importator de fructe și legume; întrucât în prezent cererea de fructe și de legume continuă să crească și este mai mare decât oferta de piață; întrucât comerțul cu fructe și legume a crescut de la peste 90 de miliarde USD în 2000 la aproape 218 miliarde USD în 2010 și reprezintă aproximativ 21 % din comerțul mondial cu produse alimentare și de origine animală; întrucât UE și-a deschis foarte mult piețele pentru importuri provenite din țările terțe cu care a încheiat acorduri bilaterale și multilaterale;

E.

întrucât sectorul horticol – producția primară și industria prelucrătoare– are un rol multiplicator în economia la nivel european, generând cerere și stimulând crearea valorii adăugate în alte sectoare ale economiei, precum comerțul, construcțiile și serviciile financiare;

F.

întrucât sectorul fructelor și legumelor ecologice este sectorul ecologic cu cea mai rapidă creștere pe o piață a UE, a cărui valoare era estimată la 19,7 miliarde EUR în 2011 și care a crescut cu 9 % între 2010 și 2011, încadrându-se într-o tendință de creștere anuală de 5-10 % pe o perioadă de zece ani; întrucât din punctul de vedere al zonelor cultivate, proporția fructelor ecologice a crescut cu 18,2 %, iar cea a legumelor ecologice cu 3,5 % între 2010 și 2011;

G.

întrucât consumul de fructe și legume pe cap de locuitor în 2011 la nivelul UE-27 a scăzut cu 3 % comparativ cu consumul mediu înregistrat în perioada de cinci ani anterioară în pofida efectelor atât de benefice pe care le are consumul lor asupra sănătății;

H.

întrucât UE este cel mai mare producător la nivel mondial de flori, bulbi și plante în ghiveci (44 % din producția mondială), având cea mai mare densitate pe hectar; întrucât sectorul ornamental are o cifră de afaceri estimată de 20 de miliarde EUR la producție, 28 de miliarde EUR la comerțul angro și de 38 de miliarde EUR la comerțul cu amănuntul, în acest sector fiind angajate aproximativ 650 000 de persoane;

I.

întrucât regimul de ajutor pentru sectorul fructelor și legumelor face parte din PAC și are ca obiective, printre alele, reechilibrarea lanțului alimentar, promovarea fructelor și legumelor, creșterea competitivității și sprijinul inovării; întrucât afilierea la organizațiile de producători (OP) ar trebui sporită, inclusiv în regiunile în care, în ultimii ani, nu a existat posibilitatea de a utiliza fonduri operaționale sau în care metodele de producție sunt depășite, prin creșterea atractivității sistemului, ținând seama de faptul că peste jumătate dintre cultivatorii din UE nu aparțin încă unei organizații de producători, în pofida obiectivului Comisiei de a atinge, până în 2013, o rată medie de 60 % a afilierii la OP; întrucât rata scăzută de organizare în unele dintre statele membre a fost determinată, în parte, de suspendarea OP-urilor în statele membre, ceea ce a creat incertitudini în rândul producătorilor; întrucât, având în vedere rolul-cheie pe care îl joacă OP-urile în îmbunătățirea puterii de negociere a organizațiilor din sectorul legumelor și fructelor, este esențial să se evite incertitudinea producătorilor prin clarificarea legislației europene în domeniul recunoașterii OP-urilor;

J.

întrucât, potrivit Eurostat, între 2000 și 2010 totalul costurilor de producție suportate de către fermierii din UE a crescut în medie cu aproape 40 %, în timp ce prețurile la poarta fermei au crescut în medie cu sub 25 %; întrucât creșterea costurilor de producție a fost de aproape 80 % pentru îngrășăminte sintetice și amelioratori de sol, de aproape 30 % pentru semințe și material de plantare și de aproape 13 % pentru produsele de protecție a plantelor;

K.

întrucât pierderea fertilității solului din cauza eroziunii, a adaosului scăzut de materie organică, ce duce la o structură glomerulară slabă și la niveluri de humus scăzute și la o retenție scăzută a nutrienților și a apei, și la reducerea proceselor ecologice reprezintă un cost semnificativ atât pentru fermieri, cât și pentru bugetul public;

L.

întrucât „canalizarea cunoștințelor” în vederea transpunerii cercetării în practică pentru horticultori se află în prezent sub presiune și întrucât nivelul cheltuielilor în sectorul privat pentru cercetare este în general scăzut, cercetarea și dezvoltarea (CD) reprezentând doar 0,24 % dintre cheltuielile totale aferente sectorului alimentar la nivelul UE-15 în 2004, ultima perioadă pentru care există cifre disponibile,

M.

întrucât un număr mare de varietăți de fructe și legume sunt pe cale de dispariție, deoarece nu sunt rentabile și întrucât fermierii care continuă să cultive astfel de varietăți joacă un rol ecologic, social și cultural deosebit în ceea ce privește protejarea componentelor bazei agricole europene;

N.

întrucât dificultățile în creștere privind prevenirea, controlul și eradicarea dăunătorilor și disponibilitatea limitată a produselor fitosanitare pentru protejarea culturilor horticole riscă să compromită diversificarea agriculturii și calitatea horticulturii europene;

O.

întrucât, adesea, întreprinderile din sectorul horticol activează simultan în producție, comercializare și servicii;

P.

întrucât cisgeneza poate fi definită ca o tehnică de inginerie genetică prin care într-o plantă anume se introduce o genă de la rudele sale din aceeași specie sau gen;

1.

subliniază importanța promovării sectorului horticol al UE și a facilitării eforturilor sale de a concura mai eficient pe piața mondială, prin inovare, cercetare și dezvoltare, eficiență și securitate energetică, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, precum și prin măsuri de îmbunătățire a comercializării și a continuării depunerii de eforturi pentru a elimina dezechilibrul existent între operatori și furnizori;

2.

evidențiază necesitatea facilitării accesului producătorilor la piețele țărilor terțe; solicită Comisiei să își intensifice eforturile de susținere a exportatorilor de fructe, legume, flori și plante ornamentale pentru a depăși numărul din ce în ce mai mare de bariere netarifare, cum ar fi standardele fitosanitare ale unor țări terțe, din cauza cărora exporturile UE se confruntă cu dificultăți sau sunt chiar imposibile;

3.

invită Comisia să creeze condiții de acces identice pentru toți participanții la piață din UE în ceea ce privește standardele de comercializare, denumirea de origine etc. și să asigure respectarea acestora prin controale corespunzătoare, astfel încât să se evite orice formă de denaturare a concurenței;

4.

încurajează promovarea consumului de fructe și legume în statele membre, prin activități educaționale precum Programul UE de încurajare a consumului de fructe în școli sau „Cultivă propriii cartofi” și „Gătește propriii cartofi”, scheme ale diferitelor sectoare din Regatul Unit;

5.

ia act de faptul că adesea piețele locale și regionale nu sunt aprovizionate suficient cu produse horticole locale și, prin urmare, ar trebui promovat spiritul antreprenorial agricol în aceste regiuni, încurajând în special antreprenoriatul pentru tineri ca oportunitate de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol și ca garanție a aprovizionării cu produse proaspete locale;

6.

evidențiază beneficiile horticulturii ornamentale pentru sănătatea și bunăstarea umană prin extinderea spațiilor verzi, ameliorând astfel mediul urban la nivelul schimbărilor climatice și al economiei rurale; subliniază nevoia unei susțineri mai active pentru acest sector din perspectiva încurajării investițiilor și a dezvoltării profesionale;

7.

salută măsurile cuprinse în regimul UE în materie de fructe și legume, destinate să sporească orientarea către piață a producătorilor din UE, să încurajeze inovarea, să promoveze fructele și legumele, să intensifice competitivitatea producătorilor și să îmbunătățească modul de comercializare, prin acordarea de sprijin OP-urilor, asociațiilor organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale, stimulând totodată formarea de grupuri care să genereze noi fluxuri de venit ce urmează să fie orientate către noi investiții; subliniază în același timp că trebuie luate măsuri pentru a asigura nediscriminarea comercianților independenți și direcți și pentru a se asigura că aceștia au oportunitatea de a realiza proiecte inovatoare și de a-și spori competitivitatea;

8.

observă că producția și comercializarea la nivel regional contribuie la crearea de valoare adăugată și de locuri de muncă în zonele rurale și la menținerea acestora;

9.

subliniază că lanțurile valorice scurte contribuie la reducerea emisiilor care afectează clima;

10.

observă că agricultură urbană oferă noi posibilități pentru sectorul horticol;

11.

salută raportul privind consultarea publică organizată de Comisie intitulată „Revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor”, îndeosebi secțiunea sa 3.8, care recunoaște necesitatea simplificării normelor actuale care reglementează OP-urile, exprimă sprijinul pentru propunerea de consolidare a OP-urilor și ia act de faptul că majoritatea răspunsurilor obținute susțin menținerea filosofiei de bază a actualului sistem de ajutoare;

12.

subliniază că reducerea birocrației, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, trebuie să constituie o prioritate, fără a periclita însă securitatea juridică a acestora;

13.

salută faptul că acordul privind reforma PAC și-a menținut sistemul de ajutoare european pentru fructe și legume bazat pe organizațiile de producători, recunoscând însă că instrumentele existente nu s-au dovedit eficiente întotdeauna, după cum recunoaște Comisia Europeană în documentul său de consultare publică referitor la „revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor” și sprijină prin urmare activitatea Grupului de la Newcastle menită să îmbunătățească regimul UE în domeniul fructelor și legumelor, care ar trebui să țină seama de particularitățile regimului juridic al cooperativelor din diferite state membre pentru a nu impune limite creării de noi organizații de producători, respectând totodată faptul că producătorii pot opta să nu participe la sistemul de OP; constată, de asemenea, instituirea unui instrument al Uniunii de gestionare a crizelor grave atunci când acestea afectează mai multe state membre, instrument care ar trebui să fie disponibil pentru toți producătorii, indiferent dacă fac parte sau nu din organizații de producători;

14.

invită Comisia, în vederea consolidării activităților benefice desfășurate de OP-uri pentru producători, să formuleze, în cadrul revizuirii sale privind regimul UE în materie de fructe și legume, norme clare și practice privind înființarea OP-urilor și modul de funcționare a acestora și să adapteze schema la structurile de piață existente în statele membre astfel încât OP-urile să își poată îndeplini rolul prevăzut și cultivatorii să fie stimulați să se afilieze la acestea, cu condiția ca afilierea să nu pericliteze obiectivele fundamentale ale regimului și ca producătorii să aibă în continuare libertatea de a lua propriile decizii în acest sens;

15.

ia act cu îngrijorare de faptul că normele schemei privind organizațiile de producători sunt deschise unei largi interpretări de către auditorii Comisiei, ceea ce duce la un grad ridicat de incertitudine și poate expune statele membre riscului de respingere și de control jurisdicțional; subliniază, de asemenea, faptul că procedurile de audit și corecțiile financiare trebuie realizate mai rapid și într-o perioadă de audit convenită;

16.

constată existența în continuare a unor practici comerciale neloiale la nivelul UE, care subminează întreprinderile horticole și OP-urile acestora și scade încrederea cultivatorilor în investițiile în viitor; consideră că codurile de conduită convenite de toți actorii implicați în lanțul de aprovizionare, sprijinite de un cadru legislativ și monitorizate de un arbitru național instituit în fiecare stat membru pentru a monitoriza practicile comerciale ar putea îmbunătăți considerabil funcționarea lanțului alimentar și a pieței interne;

17.

consideră că diversele standarde private referitoare la reziduuri de pesticide, adoptate de multe lanțuri mari de distribuție, reprezintă, de fapt, măsuri anticoncurențiale și afectează negativ interesele producătorilor din sectorul fructelor și legumelor; solicită Comisiei să intervină pentru eliminarea acestor practici, ținând seama de faptul că nivelurile de reziduuri de pesticide prevăzute de legislația UE protejează în mod adecvat sănătatea consumatorilor și a operatorilor;

18.

solicită Comisiei și statelor membre să promoveze gestionarea integrată a dăunătorilor, să susțină inovarea și antreprenoriatul prin creșterea numărului de activități de cercetare și dezvoltare privind alternativele nechimice, precum prădătorii și paraziții naturali ai speciilor de dăunători, să utilizeze Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 pentru a finanța cercetarea aplicată care să susțină elaborarea de strategii integrate pentru controlul dăunătorilor, al bolilor și al buruienilor, să pună la dispoziția producătorilor instrumentele și informațiile necesare pentru abordarea Directivei 2009/128/CE care prevede la articolul 14 că statele membre „iau toate măsurile necesare pentru promovarea gestionării dăunătorilor cu un consum redus de pesticide, acordând prioritate, oricând este posibil, metodelor nechimice” și „instituie sau susțin crearea condițiilor necesare punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor”;

19.

solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să pună accentul pe intensificarea proceselor ecologice care asigură sănătatea, fertilitatea și formarea pe termen lung a solului, precum și gestionarea și controlarea populațiilor de dăunători; consideră că acest lucru poate duce la o creștere pe termen lung a productivității pentru fermieri și la costuri reduse pentru bugetele publice;

20.

subliniază faptul că horticultura se bazează pe o varietate de produse de protecție a plantelor (PPP) și îndeamnă Comisia să adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește reglementarea acestor produse, abordare justificată de dovezi științifice independente și evaluate inter pares; avertizează că utilizările limitate sunt deosebit de vulnerabile ca urmare a precarității substanțelor active disponibile; solicită Comisiei să consolideze coordonarea generării de date în toate statele membre, în special de date referitoare la reziduuri care reprezintă o cerință esențială pentru autorizațiile privind culturile speciale comestibile; invită DG AGRI, DG SANCO, DG Mediu și DG Concurență să coopereze strategic pentru a lua în considerare, din mai multe perspective, impactul modificărilor care vizează reglementarea PPP;

21.

îndeamnă Comisia să verifice funcționarea metodelor de recunoaștere reciprocă a autorizațiilor produselor de protecție a plantelor prevăzute la articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în vederea optimizării aplicării lor și a eliminării eventualelor bariere birocratice, și să aibă în vedere obiectivul pe termen lung al armonizării globale în materie de reglementare a PPP și de reducere a barierelor comerciale netarifare din calea exportului;

22.

îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului fără întârziere, conform obligațiilor prevăzute la articolul 51 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, un raport privind constituirea unui fond european pentru utilizările minore și culturile speciale; subliniază că acest fond trebuie să poată finanța un program european permanent de lucru pentru coordonarea și cooperarea dintre operatorii din sectorul agroalimentar, autoritățile competente și părțile interesate, inclusiv institutele de cercetare, pentru desfășurarea și finanțarea, acolo unde este necesar, a unor activități de cercetare și de inovare pentru protejarea culturilor speciale și a utilizărilor minore;

23.

menționează lipsa de reciprocitate între cerințele în domeniul protecției plantelor impuse importurilor și cele pe care trebuie să le îndeplinească producția europeană; subliniază că aceste diferențe constante nu numai că subminează competitivitatea producțiilor noastre, ci afectează negativ interesele consumatorilor europeni;

24.

reamintește faptul că atât Regulamentul privind produsele fitosanitare [Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009 (11)], cât și Regulamentul privind produsele biocide [Regulamentul (UE) nr. 528/2012 din of 22 mai 2012 (12)] impun Comisiei să specifice, până în decembrie 2013, criterii științifice pentru determinarea proprietăților care produc tulburări ale sistemului endocrin; subliniază importanța unei proceduri transparente, care să asigure că actorii relevanți înțeleg baza științifică a deciziilor și știu cine sunt actorii implicați în elaborarea de noi criterii; îndeamnă Comisia să țină seama în totalitate de impactul diferitelor abordări

25.

evidențiază faptul că sectorul horticol se bazează în mare măsură pe utilizarea de îngrășăminte de înaltă calitate, cu specificații clare; salută revizuirea actuală a Regulamentului UE privind îngrășămintele, însă ia act cu îngrijorare de obiectivul Comisie de a include amelioratorii materiali de sol care nu fuseseră prevăzuți anterior; subliniază că producția și utilizarea acestor materiale nu necesită precizie și îndeamnă Comisia să nu le includă în domeniul de aplicare al Regulamentului privind îngrășămintele;

26.

evidențiază faptul că sectorul horticol conduce la dezvoltarea și adoptarea sistemelor inovatoare de agricultură de precizie și consideră că astfel de sisteme vor reduce utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor, vor crește numărul recoltelor comercializabile, vor reduce deșeurile și vor îmbunătăți continuitatea aprovizionării și a performanței economice; solicită ca metodele de cultivare a plantelor, cum ar fi rotația culturilor, culturile secundare, precum și cercetarea și dezvoltarea, să aibă în vedere menținerea la un nivel minim a daunelor asupra mediului;

27.

ia act de propunerea Comisiei de regulament privind materialul de reproducere a plantelor (COM(2013)0262) și își exprimă preocuparea față de faptul că ar avea un impact disproporționat asupra sectorului horticol și, în special, asupra plantelor ornamentale și a fructelor; subliniază că orice legislație ar trebui să fie proporțională și să recunoască principiul subsidiarității; subliniază de asemenea că modificarea legislației nu trebuie să pună în pericol soiurile tradiționale, ci ar trebui să contribuie la diversitatea genetică a populațiilor de culturi și în cadrul acestora pentru securitatea alimentară pe termen lung și rezistența sistemelor alimentare;

28.

ia act de impactul speciilor horticole invazive neindigene asupra mediului în general, însă recomandă să se adopte o abordare regională sau națională în propunerea de regulament a Comisiei privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (COM(2013)0620), care recunoaște faptul că anumite zone ale Europei sunt mai vulnerabile decât altele și că diferitele zone ale Europei au clime diferite care vor întreține o gamă diferită de plante;

29.

îndeamnă cu hotărâre Comisia să protejeze ca principiu general libertatea producătorilor de soiuri de plante de a utiliza materialul vegetal existent fără restricții pentru a dezvolta și a comercializa unul nou, indiferent de orice revendicare de brevet care vizează materialul vegetal existent;

30.

invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea piețelor locale de fructe și legume și a lanțurilor scurte de aprovizionare care garantează alimentarea cu produse proaspete;

31.

invită Comisia să facă distincția între plantele cisgenice și cele transgenice și să creeze un proces diferit de aprobare a plantelor cisgenice; așteaptă avizul EFSA solicitat de DG SANCO care evaluează concluziile grupului de lucru privind noile tehnici de ameliorare biotehnologice;

32.

evidențiază nevoile majore în materie de forță de muncă sezonieră ale sectorului horticol și invită statele membre să se asigure că sunt puse în funcțiune sisteme eficiente care să garanteze accesul producătorilor horticoli la forța de muncă de care au nevoie în perioadele-cheie ale anului, respectând pe deplin cerințele Directivei privind lucrătorii sezonieri, inclusiv principiul remunerației adecvate;

33.

salută accentul reînnoit pus pe formări și ucenicii, dar constată cu îngrijorare că numărul persoanelor care încheie o ucenicie în horticultură în unele state membre rămâne la un nivel îngrijorător de scăzut, având drept urmare reducerea punctelor de desfacere pentru tinerii care își desfășoară activitatea în acest sector; recunoaște că nu toți tinerii care efectuează ucenicii se adaptează la acestea; subliniază că eforturile de încurajare a tinerilor să aibă în vedere locuri de muncă în domeniul horticulturii și formările în domeniu ar trebui sprijinite prin campanii de sensibilizare și de informare care să îmbunătățească imaginea sectorului;

34.

îndeamnă sectorul agroindustrial și comunitatea de cercetare să conlucreze în mod sistematic pentru atragerea și formarea următoarei generații de cercetători și pentru perfecționarea forței de muncă existente;

35.

evidențiază avantajele consolidării și extinderii parteneriatelor între guvern, sector și organizațiile de cercetare și necesitatea asigurării faptului că programele de susținere a acestor parteneriate sunt structurate într-un mod care să maximizeze impactul și coerența investițiilor în general;

36.

subliniază importanța crucială în utilizarea eficientă a potențialului științific calificat în scopul accelerării procesului de implementare a rezultatelor cercetării și inovării prin transferul tehnologiilor inovaționale în producerea agricolă din sectorul horticol, precum și integrarea cercetării și inovării, educației și dezvoltării în domeniul agriculturii cu politicile economice, care va satisface cererile sectorului de producție horticolă și va spori eficiența dezvoltării sistemului horticol;

37.

este de părere că trebuie să se permită sectorului floriculturii și al plantelor ornamentale să utilizeze mai bine programele de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare ale Uniunii și solicită Comisiei să includă „cultivarea protejată” în cererile de propuneri din cadrul programului Orizont 2020 cu scopul de a stimula inovarea privind, de exemplu, protecția durabilă a culturilor, utilizarea durabilă a apei și a nutrienților, eficiența energetică, sistemele avansate de cultivare și de producție și transporturile durabile;

38.

este de părere că, pe fondul constrângerilor bugetare din statele membre care afectează finanțarea cercetării agricole și horticole, finanțarea asigurată de părți terțe, inclusiv, dar fără limitare la distribuitori, ar trebui încurajată și ar trebui să fie în conformitate cu interesul total legat de cercetare al sectorului;

39.

invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul la resurse financiare pe termen lung pentru finanțarea investițiilor în tehnologiile moderne de producție din sectorul horticol în vederea sporirii competitivității produselor și serviciilor horticole;

40.

subliniază importanța crucială a unui plan de afaceri de bună calitate pentru securizarea finanțării cu capital; recomandă cultivatorilor să utilizeze mai mult serviciile de sprijin și consultanță în afaceri și îndeamnă Comisia să lucreze mai îndeaproape cu sectorul pentru a se asigura că astfel de servicii sunt ușor accesibile pentru cultivatori;

41.

îndeamnă Comisia să actualizeze, prin intermediul unui proces transparent și cu implicarea sectorului, codurile descriptive ale Nomenclaturii combinate pentru 2012 privind produsele prevăzute la capitolul 6 (plante vii și produse de floricultură);

42.

este preocupat de eventualul transfer de horticultură în afara Uniunii Europene;

43.

este profund îngrijorat de faptul că de la o treime la o jumătate dintre produsele comestibile este risipită din cauza aspectului lor și invită Comisia să creeze de urgență posibilități de comercializare, în special pe piețele locale și regionale, a unei game mai variate de specificații de calitate a produselor, asigurându-se transparența și funcționarea adecvată a pieței; indică inițiativele din Austria și Elveția, unde legumele și fructele cu imperfecțiuni sunt vândute în comerțul cu amănuntul de produse alimentare; solicită supermarketurilor să țină cont de studiile de piață care arată că mulți consumatori nu sunt neapărat îngrijorați cu privire la aspectul fructelor și legumelor și se bucură să cumpere produse de calitate mai scăzută, în special dacă acest lucru pare să fie mai ieftin;

44.

constată cu îngrijorare pierderea și risipirea generală a fructelor și legumelor destinate utilizării pe prima piață și pierderea economică semnificativă pentru sectorul de activitate; recunoaște că reducerea deșeurilor alimentare sistemice este esențială pentru a crește aprovizionarea cu alimente a unei populații mondiale aflate în creștere; salută eforturile depuse de actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente de a redirecționa aceste produse pe o piață secundară în loc să le elimine;

45.

solicită Comisiei și statelor membre să facă mediul legislativ și politic cât mai favorabil pentru utilizarea deșeurilor horticole; subliniază că există o serie de materiale, precum compostul pentru ciuperci uzat, care ar putea fi utilizate în producția de medii de creștere cu valoare adăugată unde nu sunt clasificate ca „deșeuri”;

46.

observă că sistemele de acvaponie pot crește potențialul de producere a alimentelor la nivel local în mod durabil și, comparativ cu sistemele convenționale, pot contribui la reducerea utilizării de resurse prin creșterea combinată a culturilor de legume și a peștilor de apă dulce în sisteme închise;