		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 374

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 6 noiembrie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 374/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 374/02	Cauza C-413/14 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 septembrie 2017 – Intel Corp./Comisia Europeană, Association for Competitive Technology Inc., Union fédérale des consommateurs – Que choisir (UFC – Que choisir) [Recurs — Articolul 102 TFUE — Abuz de poziție dominantă — Reduceri de fidelitate — Competența Comisiei — Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Articolul 19]	2
2017/C 374/03	Cauza C-331/15 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 septembrie 2017 – Republica Franceză/Carl Schlyter, Comisia Europeană, Republica Finlanda, Regatul Suediei [Recurs — Dreptul de acces public la documentele instituțiilor Uniunii Europene — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția obiectivelor activităților de anchetă — Directiva 98/34/CE — Articolele 8 și 9 — Aviz detaliat al Comisiei Europene privind un proiect de reglementare tehnică — Refuzul accesului]	2
2017/C 374/04	Cauza C-465/15: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Hüttenwerke Krupp Mannesmann GmbH/Hauptzollamt Duisburg [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Impozitarea produselor energetice și a electricității — Directiva 2003/96/CE — Domeniu de aplicare — Articolul 2 alineatul (4) litera (b) — Electricitate utilizată în principal în procesul de reducere chimică — Noțiune]	3
2017/C 374/05	Cauzele conexateC-643/15 și C-647/15: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 septembrie 2017 – Republica Slovacă (C-643/15) și Ungaria (C-647/15)/Consiliul Uniunii Europene [Acțiune în anulare — Decizia (UE) 2015/1601 — Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Republicii Elene și al Republicii Italiene — Situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe pe teritoriul unor state membre — Transferul acestor resortisanți pe teritoriul celorlalte state membre — Alocări de transfer — Articolul 78 alineatul (3) TFUE — Temei juridic — Condiții de aplicare — Noțiunea act legislativ — Articolul 289 alineatul (3) TFUE — Caracterul obligatoriu pentru Consiliul Uniunii Europene al concluziilor adoptate de Consiliul European — Articolul 15 alineatul (1) TUE și articolul 68 TFUE — Norme fundamentale de procedură — Modificarea propunerii Comisiei Europene — Solicitarea unei noi consultări a Parlamentului European și a unui vot unanim în cadrul Consiliului Uniunii Europene — Articolul 293 TFUE — Principiile securității juridice și proporționalității]	4
2017/C 374/06	Cauza C-6/16: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Eqiom SAS, fostă Holcim France SAS, Enka SA/Ministre des Finances et des Comptes publics [Trimitere preliminară — Impozitare directă — Libertatea de stabilire — Libera circulație a capitalurilor — Taxă reținută la sursă — Directiva 90/435/CEE — Articolul 1 alineatul (2) — Articolul 5 alineatul (1) — Scutire — Dividende distribuite de o filială rezidentă către o societate-mamă nerezidentă deținută în mod direct sau indirect de rezidenți ai unor state terțe — Prezumție — Fraudă fiscală, evaziune fiscală și abuz fiscal]	5
2017/C 374/07	Cauza C-174/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – H./Land Berlin (Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 2010/18/UE — Acord-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului — Clauza 5 punctele 1 şi 2 — Revenire din concediul pentru creșterea copilului — Dreptul de a se întoarce pe același post sau pe un post echivalent sau similar — Menținerea drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite — Funcționar al unul land promovat ca funcționar stagiar într-un post de conducere — Reglementare a landului în cauză care prevede încheierea perioadei de probă de plin drept și fără posibilitate de prelungire la expirarea unei perioade de doi ani, chiar și în cazul absenței ca urmare a unui concediu pentru creșterea copilului — Incompatibilitate — Consecințe)	5
2017/C 374/08	Cauza C-247/16: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hannover – Germania) – Heike Schottelius/Falk Seifert (Trimitere preliminară — Protecția consumatorilor — Directiva 1999/44/CE — Vânzare de bunuri de consum și garanțiile conexe — Noțiunea contract de vânzare — Inaplicabilitatea acestei directive — Necompetența Curții)	6
2017/C 374/09	Cauza C-248/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Austria Asphalt GmbH & Co OG/Bundeskartellanwalt [Trimitere preliminară — Concurență — Concentrare de întreprinderi — Regulamentul (CE) nr. 139/2004 — Articolul 3 alineatul (1) litera (b) și articolul 3 alineatul (4) — Domeniu de aplicare — Noțiunea concentrare — Schimbarea naturii controlului asupra unei întreprinderi existente, care din exclusiv devine comun — Crearea unei societăți în comun care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome]	7
2017/C 374/10	Cauza C-506/16: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação do Porto – Portugalia) – José Joaquim Neto de Sousa/Estado português (Trimitere preliminară — Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule — Directiva 72/166/CEE — Directiva 84/5/CEE — Directiva 90/232/CEE — Conducător auto care poartă răspunderea pentru accidentul care a cauzat decesul soțului său, pasager al vehiculului — Legislație națională care exclude despăgubirea prejudiciului material suferit de conducătorul auto care poartă răspunderea pentru accident)	7
2017/C 374/11	Cauza C-559/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – Birgit Bossen, Anja Bossen, Gudula Gräßmann/Brussels Airlines SA/NV [Trimitere preliminară — Transport — Regulamentul (CE) nr. 261/2004 — Articolul 7 alineatul (1) — Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor — Zbor efectuat pe mai multe segmente — Noțiunea distanță de luat în considerare]	8
2017/C 374/12	Cauza C-270/17 PPU: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 august 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Amsterdam – Țările de Jos) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Tadas Tupikas [Trimitere preliminară — Procedură preliminară de urgenţă — Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Mandat european de arestare — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Proceduri de predare între statele membre — Condiții de executare — Motive de neexecutare facultativă — Articolul 4a alineatul (1) rezultat din Decizia-cadru 2009/299/JAI — Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate — Noțiunea proces în urma căruia a fost pronunțată decizia — Persoană care a fost prezentă în persoană în primă instanță — Procedură în apel care presupune o nouă examinare a cauzei pe fond — Mandat de arestare care nu furnizează nicio informație care să permită să se verifice dacă dreptul la apărare al persoanei condamnate a fost respectat în cadrul procedurii în apel]	9
2017/C 374/13	Cauza C-271/17 PPU: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 august 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Amsterdam – Țările de Jos) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Sławomir Andrzej Zdziaszek [Trimitere preliminară — Procedură preliminară de urgență — Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Mandat european de arestare — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Proceduri de predare între statele membre — Condiții de executare — Motive de neexecutare facultativă — Articolul 4a alineatul (1), rezultat din Decizia-cadru 2009/299/JAI — Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate — Noțiunea proces în urma căruia a fost pronunțată decizia — Procedură privind modificarea unor pedepse pronunțate anterior — Decizie prin care se pronunță o pedeapsă rezultantă — Decizie pronunțată fără ca persoana în cauză să fi fost prezentă în persoană — Persoană condamnată care nu a fost prezentă în persoană la proces în cadrul condamnării sale inițiale, nici în primă instanță, nici în fața instanței de apel — Persoană care a fost apărată de un avocat cu ocazia procedurii în apel — Mandat de arestare care nu furnizează informații în această privință — Consecințe pentru autoritatea judiciară de executa]	10
2017/C 374/14	Cauza C-473/15: Ordonanța Curții (Camera întâi) din 6 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bezirksgericht Linz – Austria) – Peter Schotthöfer & Florian Steiner GbR/Eugen Adelsmayr [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Extrădarea unui resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene către un stat terț în care există riscul să fie supus pedepsei cu moartea — Cetățenia Uniunii — Articolele 18 și 21 TFUE — Articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Protecție împotriva extrădării]	11
2017/C 374/15	Cauza C-87/17 P: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 5 iulie 2017 – CBA Spielapparate- und Restaurantbetriebs GmbH/Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Acțiune în despăgubire — Pretinsa neconformitate cu dreptul Uniunii a reglementării austriece în materie de contribuții pentru jocurile de noroc — Lipsa adresării, de către instanțele naționale, a unei întrebări preliminare Curții — Necompetență vădită a instanței Uniunii)	11
2017/C 374/16	Cauzele conexate C-177/17 și C-178/17: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte – Italia) – Demarchi Gino S.a.s. (C-177/17), Graziano Garavaldi (C-178/17)/Ministero della Giustizia (Trimitere preliminară — Articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Punere în aplicare a dreptului Uniunii — Legătură suficientă — Lipsă — Necompetența Curții)	12
2017/C 374/17	Cauza C-187/17: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Općinski Sud u Vukovaru – Croația) – Rafaela Alandžak, Ljubica Alandžak, Rafo Alandžak/EUROHERC osiguranje – dioničko društvo za osiguranje imovine i osoba i druge poslove osiguranja [Trimitere preliminară — Contextul factual și normativ al litigiului principal — Lipsa unor precizări suficiente — Inadmisibilitate vădită — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții — Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții]	12
2017/C 374/18	Cauza C-440/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Köln (Germania) la 20 iulie 2017 – GS/Bundeszentralamt für Steuern	13
2017/C 374/19	Cauza C-454/17 P: Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Vincent Piessevaux împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2017 în cauza T-519/16, Vincent Piessevaux/Consiliul Uniunii Europene	14
2017/C 374/20	Cauza C-471/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 7 august 2017 – Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG/Hauptzollamt Hannover	15
2017/C 374/21	Cauza C-484/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 10 august 2017 – K/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie	15
2017/C 374/22	Cauza C-486/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Basilicata (Italia) la 10 august 2017 – Olympus Italia Srl/Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico – Centro di Riferimento Oncologico della Basilicata di Rionero in Vulture (I.R.C.C.S. CROB)	16
2017/C 374/23	Cauza C-487/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 10 august 2017 – Procedură penală privind pe Alfonso Verlezza și alții	16
2017/C 374/24	Cauza C-488/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 10 august 2017 – Procedură penală privind pe Carmelina Scaglione	17
2017/C 374/25	Cauza C-489/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 10 august 2017 – Procedură penală privind pe MAD Srl	18
2017/C 374/26	Cauza C-494/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte di Appello di Trento (Italia) la 14 august 2017 – Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca – MIUR/Fabio Rossato, Conservatorio di Musica F.A. Bonporti	18
2017/C 374/27	Cauza C-509/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Arbeidshof te Antwerpen (Belgia) la 21 august 2017 – Christa Plessers/PREFACO NV, Belgische Staat	19
2017/C 374/28	Cauza C-510/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Bratislava II (Slovacia) la 22 august 2017 – Procedură penală privind pe ML	19
2017/C 374/29	Cauza C-528/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 4 septembrie 2017 – Milan Božičevič Ježovnik/Republika Slovenija	20
2017/C 374/30	Cauza C-530/17 P: Recurs introdus la 7 septembrie 2017 de Mykola Yanovych Azarov împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 7 iulie 2017 în cauza T-215/15, M. Y. Azarov/Consiliul Uniunii Europene	21
2017/C 374/31	Cauza C-539/17 P: Recurs introdus la 13 septembrie 2017 de Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 13 iulie 2017 în cauza T-65/15, Talanton AE/Comisia Europeană	22
2017/C 374/32	Cauza C-543/17: Acțiune introdusă la 15 septembrie 2017 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei	23
2017/C 374/33	Cauza C-663/15: Ordonanța președintelui Camerei a doua a Curții din 14 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Umweltverband WWF Österreich/Landeshauptmann von Tirol	23
2017/C 374/34	Cauza C-275/16: Ordonanța președintelui Camerei întâi a Curții din 14 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Comune di Balzola, Comune di Borgo San Martino, Comune di Camino și alții/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, cu participarea: Poste Italiane SpA	24
2017/C 374/35	Cauza C-475/16: Ordonanța președintelui Curții din 17 august 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Protodikeio Rethymnis – Grecia) – Procedură penală împotriva K.	24
2017/C 374/36	Cauza C-255/17: Ordonanța președintelui Curții din 28 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – Bernhard Schloesser, Petra Noll/Société Air France SA	24
	Tribunalul
2017/C 374/37	Cauza T-564/10 RENV: Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2017 – Quimitécnica.com și de Mello/Comisia (Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a fosfaților pentru hrana animalelor — Amendă aplicată în solidar la capătul unei proceduri de tranzacție — Plată eșalonată — Decizie prin care se impune constituirea unei garanți bancare la o bancă ce dispune de un rating financiar AA pe termen lung — Acțiune în anulare — Act atacabil — Admisibilitate — Obligația de motivare — Proporționalitate)	25
2017/C 374/38	Cauza T-350/13: Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2017 – Jordi Nogues/EUIPO – Grupo Osborne (BADTORO) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BADTORO — Mărcile Uniunii Europene verbale și marca națională figurativă anterioare TORO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Similitudinea produselor și a serviciilor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	26
2017/C 374/39	Cauza T-214/15: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Novartis/EUIPO – Meda (Zymara) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Zymara — Marca Uniunii Europene verbală anterioară FEMARA — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 — Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009]	26
2017/C 374/40	Cauza T-238/15: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Novartis/EUIPO – Meda (Zimara) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene verbale Zimara — Marca Uniunii Europene verbală anterioară FEMARA — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 — Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 — Obligația de a se pronunța asupra căii de atac în întregul său — Articolul 64 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009]	27
2017/C 374/41	Cauza T-386/15: Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2017 – Jordi Nogues/EUIPO – Grupo Osborne (BADTORO) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BADTORO — Mărcile Uniunii Europene figurative și verbale anterioare TORO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Similitudinea produselor și a serviciilor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Suspendarea procedurii administrative — Norma 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95]	28
2017/C 374/42	Cauza T-586/15: Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – Nara Tekstil Sanayi Ve Ticaret/EUIPO – NBC Fourth Realty (NaraMaxx) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative NaraMaxx — Marca națională verbală anterioară MAXX — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Lipsă de similitudine între semne — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	28
2017/C 374/43	Cauza T-609/15: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Repsol YPF/EUIPO – Basic (BASIC) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marca Uniunii Europene figurativă BASIC — Denumiri comerciale naționale anterioare basic și basic AG — Motiv relativ de refuz — Utilizare în comerț a unui semn al cărui domeniu de aplicare depășește domeniul local — Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	29
2017/C 374/44	Cauza T-682/15 P: Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – Wanègue/Comitetul Regiunilor (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Condiții de lucru — Ore suplimentare — Șofer cu gradul AST 6 — Retragerea dreptului la indemnizația forfetară pentru ore suplimentare — Egalitate de arme — Obligația de motivare — Erori de drept — Denaturarea faptelor)	30
2017/C 374/45	Cauza T-83/16: Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2017 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (WIDIBA) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale WIDIBA — Marca națională verbală anterioară DiBa — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Inadmisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs — Cerere de restitutio in integrum — Obligația de vigilență]	30
2017/C 374/46	Cauza T-84/16: Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2017 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (widiba) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative widiba — Marca națională verbală anterioară DiBa — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Inadmisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs — Cerere de restitutio in integrum — Obligație de precauție]	31
2017/C 374/47	Cauza T-87/16: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Eurofast/Comisia (Asistență financiară — Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative — Convenția ASSET — Decizie de recuperare prin compensare a anumitor sume plătite în urma unui audit financiar — Acțiune în anulare — Încredere legitimă — Clauză compromisorie — Termen de comunicare a raportului de audit — Principiul contradictorialității — Eligibilitatea costurilor — Răspundere contractuală)	31
2017/C 374/48	Cauza T-261/16: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Portugalia/Comisia Europeană [FEGA și FEADR — Cheltuieli excluse de la finanțare — Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 — Schemă de sprijin direct pentru agricultori — Regulamentele (CE) nr. 73/2009 și nr. 1122/2009 — Regimul cotelor de lapte — Regulamentele (CE) nr. 1788/2003 și nr. 595/2004 — Înlocuirea controalelor la fața locului la exploatațiile agricole prin controale administrative]	32
2017/C 374/49	Cauza T-454/16: Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – Arrigoni/EUIPO – Arrigoni Battista (Arrigoni Valtaleggio) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană — Marca figurativă Arrigoni Valtaleggio — Marca națională figurativă anterioară ARRIGONI — Motiv relativ de refuz — Lipsa unui risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Articolul 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009]	33
2017/C 374/50	Cauza T-501/16 RENV: Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – D'Agostino/Comisia (Funcție publică — Agenți contractuali — Articolul 3a din RAA — Neprelungirea contractului — Articolele 12a și 24 din statut — Obligația de solicitudine — Interesul serviciului)	33
2017/C 374/51	Cauza T-620/16: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – The Logistical Approach/EUIPO – Idea Groupe (Idealogistic) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Idealogistic — Marca națională verbală anterioară idéa logistique — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Examinarea din oficiu a faptelor — Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009]	34
2017/C 374/52	Cauza T-789/16: Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – InvoiceAuction B2B/EUIPO (INVOICE AUCTION) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative INVOICE AUCTION — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	35
2017/C 374/53	Cauza T-510/17: Acțiune introdusă la 4 august 2017 – Del Valle Ruiz și alții/Comisia și SRB	35
2017/C 374/54	Cauza T-514/17: Acțiune introdusă la 3 august 2017 – Garriga Sadurní și Martí Fonts/SRB	36
2017/C 374/55	Cauza T-515/17: Acțiune introdusă la 3 august 2017 – Sánchez Valverde e Hijos/SRB	37
2017/C 374/56	Cauza T-518/17: Acțiune introdusă la 8 august 2017 – Olarreaga Marques și Saralegui Reyzabal/SRB	37
2017/C 374/57	Cauza T-523/17: Acțiune introdusă la 7 august 2017 – Eleveté Invest Group și alții/Comisia și SRB	38
2017/C 374/58	Cauza T-563/17: Acțiune introdusă la 16 august 2017 – Gayalex Proyectos/SRB	39
2017/C 374/59	Cauza T-566/17: Acțiune introdusă la 21 august 2017 – Molina García/SRB	39
2017/C 374/60	Cauza T-573/17: Acțiune introdusă la 17 august 2017 – Inversiones Flandes și alții/SRB	40
2017/C 374/61	Cauza T-581/17: Acțiune introdusă la 25 august 2017 – Asics/EUIPO – Van Lieshout textile Agenturen (Reprezentarea a patru linii încrucișate)	40
2017/C 374/62	Cauza T-582/17: Acțiune introdusă la 22 august 2017 – Boshab și alții/Consiliul	41
2017/C 374/63	Cauza T-584/17: Acțiune introdusă la 24 august 2017 – Primart/EUIPO – Bolton Cile España (PRIMART Marek Łukasiewicz)	42
2017/C 374/64	Cauza T-592/17: Acțiune introdusă la 2 august 2017 – Serra Noguera și alții/SRB	42
2017/C 374/65	Cauza T-601/17: Acțiune introdusă la 31 august 2017 – Rubik’s Brand/EUIPO – Simba Toys (Formă de cub)	43
2017/C 374/66	Cauza T-605/17: Acțiune introdusă la 1 septembrie 2017 – CX/Comisia	44
2017/C 374/67	Cauza T-611/17: Acțiune introdusă la 7 septembrie 2017 – All Star/EUIPO – Carrefour Hypermarchés (Forma unei tălpi de pantof)	45
2017/C 374/68	Cauza T-614/17: Acțiune introdusă la 7 septembrie 2017 – Bonnafous/EACEA	45
2017/C 374/69	Cauza T-621/17: Acțiune introdusă la 14 septembrie 2017 – Taminco și Arysta LifeScience Great Britain/EFSA	46
2017/C 374/70	Cauza T-625/17: Acțiune introdusă la 15 septembrie 2017 – Vallina Fonseca/SRB	47
2017/C 374/71	Cauza T-628/17: Acțiune introdusă la 18 septembrie 2017 – Aeris Invest/Comisia și SRB	48
2017/C 374/72	Cauza T-630/17: Acțiune introdusă la 19 septembrie 2017 – Top Cable/Comisia și SRB	48
2017/C 374/73	Cauza T-644/17: Acțiune introdusă la 20 septembrie 2017 – DNV GL/EUIPO (Sustainablel)	49
2017/C 374/74	Cauza T-650/17: Acțiune introdusă la 25 septembrie 2017 – Jinan Meide Casting/Comisia	49

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2017/C 374/01)

Ultima publicație

JO C 369, 30.10.2017

Publicații anterioare

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 septembrie 2017 – Intel Corp./Comisia Europeană, Association for Competitive Technology Inc., Union fédérale des consommateurs – Que choisir (UFC – Que choisir)

(Cauza C-413/14 P) (1)

([Recurs - Articolul 102 TFUE - Abuz de poziție dominantă - Reduceri de fidelitate - Competența Comisiei - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 19])

(2017/C 374/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Intel Corp. (reprezentanți: D. Beard QC, A. Parr și R. Mackenzie, solicitors)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Christoforou, V. Di Bucci, M. Kellerbauer și N. Khan, agenți), Association for Competitive Technology Inc. (reprezentant: J.-F. Bellis, avocat), Union fédérale des consommateurs – Que choisir (UFC – Que choisir)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 12 iunie 2014, Intel/Comisia (T-286/09, EU:T:2014:547).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 295, 10.11.2014.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 7 septembrie 2017 – Republica Franceză/Carl Schlyter, Comisia Europeană, Republica Finlanda, Regatul Suediei

(Cauza C-331/15 P) (1)

([Recurs - Dreptul de acces public la documentele instituțiilor Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță - Excepții de la dreptul de acces la documente - Protecția obiectivelor activităților de anchetă - Directiva 98/34/CE - Articolele 8 și 9 - Aviz detaliat al Comisiei Europene privind un proiect de reglementare tehnică - Refuzul accesului])

(2017/C 374/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas, G. de Bergues, B. Fodda și F. Fize, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, T. Müller, J. Vláčil și D. Hadroušek, agenți)

Celelalte părți din procedură: Carl Schlyter (reprezentanți: S. Schubert, Rechtsanwalt, și O. W. Brouwer, advocaat), Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, A. Tokár și F. Clotuche-Duvieusart, agenți), Republica Finlanda (reprezentant: S. Hartikainen, agent), Regatul Suediei (reprezentanți: C. Meyer-Seitz, N. Otte Widgren, U. Persson, A. Falk, E. Karlsson și L. Swedenborg, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Republica Franceză, domnul Carl Schlyter și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

3)	Republica Cehă suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)	Republica Finlanda și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 311, 21.9.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/3

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Hüttenwerke Krupp Mannesmann GmbH/Hauptzollamt Duisburg

(Cauza C-465/15) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Impozitarea produselor energetice și a electricității - Directiva 2003/96/CE - Domeniu de aplicare - Articolul 2 alineatul (4) litera (b) - Electricitate utilizată în principal în procesul de reducere chimică - Noțiune])

(2017/C 374/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hüttenwerke Krupp Mannesmann GmbH

Pârât: Hauptzollamt Duisburg

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (4) litera (b) a treia liniuță din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității trebuie interpretat în sensul că electricitatea utilizată pentru funcționarea unor turbosuflante destinate să comprime aerul utilizat ulterior într-un furnal în procesul de producție de fontă brută prin reducere chimică a minereului de fier nu este „electricitate utilizată în principal în procesul de reducere chimică”, în sensul acestei dispoziții.

(1) JO C 398, 30.11.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 septembrie 2017 – Republica Slovacă (C-643/15) și Ungaria (C-647/15)/Consiliul Uniunii Europene

(Cauzele conexateC-643/15 și C-647/15) (1)

([Acțiune în anulare - Decizia (UE) 2015/1601 - Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Republicii Elene și al Republicii Italiene - Situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe pe teritoriul unor state membre - Transferul acestor resortisanți pe teritoriul celorlalte state membre - Alocări de transfer - Articolul 78 alineatul (3) TFUE - Temei juridic - Condiții de aplicare - Noțiunea „act legislativ” - Articolul 289 alineatul (3) TFUE - Caracterul obligatoriu pentru Consiliul Uniunii Europene al concluziilor adoptate de Consiliul European - Articolul 15 alineatul (1) TUE și articolul 68 TFUE - Norme fundamentale de procedură - Modificarea propunerii Comisiei Europene - Solicitarea unei noi consultări a Parlamentului European și a unui vot unanim în cadrul Consiliului Uniunii Europene - Articolul 293 TFUE - Principiile securității juridice și proporționalității])

(2017/C 374/05)

Limba de procedură: slovaca și maghiara

Părțile

Reclamante: Republica Slovacă (reprezentant: Ministerstvo spravodlivosti Slovenskej republiky) (C-643/15) și Ungaria (C-647/15) (reprezentanți: M. Z. Fehér și G. Koós, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantelor: Republica Polonă (reprezentanți: B. Majczyna și M. Kamejsza, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Chavrier, K. Pleśniak, N. Pethő și Z. Kupčová, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Regatul Belgiei (reprezentanți: J. Van Holm, M. Jacobs și C. Pochet, agenți), Republica Federală Germania [reprezentanți: T Henze, R. Kanitz și J. Möller (C-647/15), agenți], Republica Elenă (reprezentanți: M. Michelogiannaki și A. Samoni-Rantou, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: D. Colas, F.-X. Bréchot și E. Armoet, agenți), Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistați de L. D’Ascia, avvocato dello Stato), Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: A. Germeaux, C. Schiltz și D. Holderer, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk, C. Meyer-Seitz, U. Persson, O. Widgren, E. Karlsson și L. Swedenborg, agenți), Comisia Europeană [reprezentanți: M. Condou-Durande și K. Talabér-Ritz (C-647/15), J. Baquero Cruz, A. Tokár (C-643/15) și G. Wils, agenți]

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Obligă Republica Slovacă și Ungaria să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Franceză, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Polonă, Regatul Suediei, precum și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 38, 1.2.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/5

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Eqiom SAS, fostă Holcim France SAS, Enka SA/Ministre des Finances et des Comptes publics

(Cauza C-6/16) (1)

([Trimitere preliminară - Impozitare directă - Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Taxă reținută la sursă - Directiva 90/435/CEE - Articolul 1 alineatul (2) - Articolul 5 alineatul (1) - Scutire - Dividende distribuite de o filială rezidentă către o societate-mamă nerezidentă deținută în mod direct sau indirect de rezidenți ai unor state terțe - Prezumție - Fraudă fiscală, evaziune fiscală și abuz fiscal])

(2017/C 374/06)

Limba de procedură: franceză

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamante: Eqiom SAS, fostă Holcim France SAS, Enka SA

Pârât: Ministre des Finances et des Comptes publics

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003, pe de o parte, și articolul 49 TFUE, pe de altă parte, trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale în materie fiscală precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează acordarea avantajului fiscal prevăzut la articolul 5 alineatul (1) din directiva menționată – și anume, scutirea de reținerea la sursă a profiturilor distribuite de o filială rezidentă unei societăți-mamă nerezidente, în cazul în care această societate-mamă este controlată în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulți rezidenți ai unor state terțe –, de respectarea cerinței ca aceasta să dovedească faptul că lanțul de participații nu are drept scop principal sau printre scopurile sale principale obținerea beneficiului acestei scutiri.

(1) JO C 106, 21.3.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – H./Land Berlin

(Cauza C-174/16) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2010/18/UE - Acord-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului - Clauza 5 punctele 1 şi 2 - Revenire din concediul pentru creșterea copilului - Dreptul de a se întoarce pe același post sau pe un post echivalent sau similar - Menținerea drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite - Funcționar al unul land promovat ca funcționar stagiar într-un post de conducere - Reglementare a landului în cauză care prevede încheierea perioadei de probă de plin drept și fără posibilitate de prelungire la expirarea unei perioade de doi ani, chiar și în cazul absenței ca urmare a unui concediu pentru creșterea copilului - Incompatibilitate - Consecințe))

(2017/C 374/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: H.

Pârât: Land Berlin

Dispozitivul

Clauza 5 punctele 1 și 2 din Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului care figurează în anexa la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuţie în litigiul principal, care condiţionează promovarea definitivă pe un post de conducere în calitate de funcționar public de finalizarea cu succes de către candidatul selectat a unei perioade de probă prealabile de doi ani pe postul respectiv și potrivit căreia, într-o situație în care, pe durata celei mai mari părți a acestei perioade de probă, un astfel de candidat s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului și încă se mai află, perioada de probă respectivă încetează prin efectul legii la sfârșitul acestei perioade de doi ani, fără a fi posibilă o prelungire a acesteia, persoana interesată fiind, în consecință, reîncadrată la întoarcerea sa din concediul pentru creșterea copilului în funcția de nivel inferior, atât pe plan statutar, cât și în ceea ce privește remunerația, pe care o ocupa anterior admiterii sale să efectueze perioada de probă. Atingerile aduse astfel acestei clauze nu pot fi justificate de obiectivul urmărit prin aceeași perioadă de probă, care constă în a permite evaluarea capacităţii de a ocupa postul de conducere vacant.

Este de competența instanței de trimitere, înlăturând la nevoie reglementarea națională în discuție în litigiul principal, să verifice, astfel cum impune clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului care figurează în anexa la Directiva 2010/18, dacă, în împrejurări precum cele din cauza principală, landul în cauză era, în calitatea sa de angajator, în imposibilitatea obiectivă de a permite persoanei interesate să se întoarcă pe acelaşi post la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului şi, în cazul unui răspuns afirmativ, de a se asigura că acesteia îi este atribuit un post echivalent sau similar și care corespunde contractului sau raportului său de muncă, fără ca această atribuire să poată fi condiţionată de parcurgerea în prealabil a unei noi proceduri de selecţie. Revine de asemenea instanţei menţionate sarcina de a se asigura că persoana interesată poate, la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, să efectueze pe postul astfel reocupat sau nou atribuit o perioadă de probă în condiţii care să fie conforme cu cerinţele care rezultă din clauza 5 punctul 2 din acordul-cadru revizuit.

(1) JO C 232, 27.6.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/6

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Hannover – Germania) – Heike Schottelius/Falk Seifert

(Cauza C-247/16) (1)

((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 1999/44/CE - Vânzare de bunuri de consum și garanțiile conexe - Noțiunea „contract de vânzare” - Inaplicabilitatea acestei directive - Necompetența Curții))

(2017/C 374/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Heike Schottelius

Pârât: Falk Seifert

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este necompetentă să răspundă la întrebarea adresată cu titlu preliminar de Landgericht Hannover (Tribunal Regional din Hanovra, Germania) prin decizia din 22 aprilie 2016.

(1) JO C 279, 1.8.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Austria Asphalt GmbH & Co OG/Bundeskartellanwalt

(Cauza C-248/16) (1)

([Trimitere preliminară - Concurență - Concentrare de întreprinderi - Regulamentul (CE) nr. 139/2004 - Articolul 3 alineatul (1) litera (b) și articolul 3 alineatul (4) - Domeniu de aplicare - Noțiunea „concentrare” - Schimbarea naturii controlului asupra unei întreprinderi existente, care din exclusiv devine comun - Crearea unei societăți în comun care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome])

(2017/C 374/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Austria Asphalt GmbH & Co OG

Pârât: Bundeskartellanwalt

Dispozitivul

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor între întreprinderi („Regulamentul privind concentrările economice”) trebuie interpretat în sensul că o concentrare este considerată realizată în urma schimbării naturii controlului exercitat asupra unei întreprinderi existente, control care era anterior exclusiv și devine comun, numai cu condiția ca societatea în comun rezultată dintr-o astfel de operațiune să îndeplinească în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome.

(1) JO C 260, 18.7.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/7

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação do Porto – Portugalia) – José Joaquim Neto de Sousa/Estado português

(Cauza C-506/16) (1)

((Trimitere preliminară - Asigurare de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule - Directiva 72/166/CEE - Directiva 84/5/CEE - Directiva 90/232/CEE - Conducător auto care poartă răspunderea pentru accidentul care a cauzat decesul soțului său, pasager al vehiculului - Legislație națională care exclude despăgubirea prejudiciului material suferit de conducătorul auto care poartă răspunderea pentru accident))

(2017/C 374/10)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação do Porto

Părțile din procedura principală

Apelant: José Joaquim Neto de Sousa

Intimat: Estado português

Dispozitivul

Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, și A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care exclude dreptul conducătorului unui autovehicul, care poartă răspunderea din culpă pentru un accident de circulație în urma căruia soțul său, pasager al acestui vehicul, a decedat, de a fi despăgubit pentru prejudiciul material pe care l-a suferit din cauza acestui deces.

(1) JO C 454, 5.12.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/8

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – Birgit Bossen, Anja Bossen, Gudula Gräßmann/Brussels Airlines SA/NV

(Cauza C-559/16) (1)

([Trimitere preliminară - Transport - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 7 alineatul (1) - Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor - Zbor efectuat pe mai multe segmente - Noțiunea „distanță” de luat în considerare])

(2017/C 374/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamante: Birgit Bossen, Anja Bossen, Gudula Gräßmann

Pârâtă: Brussels Airlines SA/NV

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „distanță” acoperă, în cazul rutelor aeriene cu legături directe, numai distanța dintre locul primei decolări și destinația finală, care trebuie calculată potrivit metodei rutei ortodromice, indiferent de distanța de zbor parcursă efectiv.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 august 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank Amsterdam – Țările de Jos) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Tadas Tupikas

(Cauza C-270/17 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgenţă - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Proceduri de predare între statele membre - Condiții de executare - Motive de neexecutare facultativă - Articolul 4a alineatul (1) rezultat din Decizia-cadru 2009/299/JAI - Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate - Noțiunea „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia” - Persoană care a fost prezentă în persoană în primă instanță - Procedură în apel care presupune o nouă examinare a cauzei pe fond - Mandat de arestare care nu furnizează nicio informație care să permită să se verifice dacă dreptul la apărare al persoanei condamnate a fost respectat în cadrul procedurii în apel])

(2017/C 374/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Tadas Tupikas

Dispozitivul

Din moment ce statul membru emitent a prevăzut o procedură penală care presupune mai multe grade de jurisdicție și care poate conduce astfel la hotărâri judecătorești definitive dintre care cel puțin una a fost pronunțată în lipsa persoanei, noțiunea „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia”, în sensul articolului 4a alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că vizează doar faza în urma căreia a fost pronunțată decizia prin care se statuează definitiv asupra vinovăției persoanei în cauză și asupra condamnării la o pedeapsă, precum o măsură privativă de libertate, ca urmare a unei noi examinări, atât în fapt, cât și în drept, a fondului cauzei.

O cale de atac precum cea în discuție în cauza principală intră în principiu în sfera acestei noțiuni. Revine însă instanței de trimitere sarcina de a se asigura că aceasta prezintă caracteristicile enunțate anterior.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/10

(Cauza C-271/17 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Mandat european de arestare - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Proceduri de predare între statele membre - Condiții de executare - Motive de neexecutare facultativă - Articolul 4a alineatul (1), rezultat din Decizia-cadru 2009/299/JAI - Mandat de arestare emis în vederea executării unei pedepse privative de libertate - Noțiunea „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia” - Procedură privind modificarea unor pedepse pronunțate anterior - Decizie prin care se pronunță o pedeapsă rezultantă - Decizie pronunțată fără ca persoana în cauză să fi fost prezentă în persoană - Persoană condamnată care nu a fost prezentă în persoană la proces în cadrul condamnării sale inițiale, nici în primă instanță, nici în fața instanței de apel - Persoană care a fost apărată de un avocat cu ocazia procedurii în apel - Mandat de arestare care nu furnizează informații în această privință - Consecințe pentru autoritatea judiciară de executa])

(2017/C 374/13)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Sławomir Andrzej Zdziaszek

Dispozitivul

Noțiunea „proces în urma căruia a fost pronunțată decizia”, în sensul articolului 4a alineatul (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată ca vizând nu numai procedura care a condus la decizia pronunțată în apel, în condițiile în care aceasta, după o nouă examinare a cauzei pe fond, a statuat definitiv asupra vinovăției persoanei în cauză, ci și o procedură ulterioară, precum cea în care s a pronunțat hotărârea prin care s a aplicat o pedeapsă rezultantă, în discuție în litigiul principal, în urma căreia a intervenit decizia care a modificat definitiv nivelul pedepsei pronunțate inițial, în măsura în care autoritatea care a adoptat această din urmă decizie a beneficiat în această privință de o anumită putere de apreciere.

Decizia cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299, trebuie interpretată în sensul că, în ipoteza în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la procedura relevantă sau, dacă este cazul, la procedurile relevante pentru aplicarea articolului 4a alineatul (1) din această decizie cadru, cu modificările ulterioare, și în care nici informațiile cuprinse în formularul privind modelul uniform de mandat european de arestare, anexat la decizia cadru menționată, nici cele obținute în temeiul articolului 15 alineatul (2) din aceeași decizie cadru, cu modificările ulterioare, nu furnizează suficiente elemente pentru a se stabili existența uneia dintre situațiile vizate la articolul 4a alineatul (1) literele (a)-(d) din Decizia cadru 2002/584, cu modificările ulterioare, autoritatea judiciară de executare dispune de posibilitatea de a refuza executarea mandatului european de arestare.

Cu toate acestea, decizia-cadru menționată, cu modificările ulterioare, nu împiedică autoritatea respectivă să ia în considerare ansamblul împrejurărilor care caracterizează cauza cu care este sesizată pentru a se asigura că dreptul la apărare al persoanei în cauză este respectat în cursul procedurii sau al procedurilor relevante.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/11

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 6 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bezirksgericht Linz – Austria) – Peter Schotthöfer & Florian Steiner GbR/Eugen Adelsmayr

(Cauza C-473/15) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Extrădarea unui resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene către un stat terț în care există riscul să fie supus pedepsei cu moartea - Cetățenia Uniunii - Articolele 18 și 21 TFUE - Articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Protecție împotriva extrădării])

(2017/C 374/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bezirksgericht Linz

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Peter Schotthöfer & Florian Steiner GbR

Pârât: Eugen Adelsmayr

Dispozitivul

Articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul cererea de extrădare adresată de o țară terță referitoare la un cetățean al Uniunii care, exercitându-și libertatea de circulație, părăsește statul de origine în vederea șederii pe teritoriul unui alt stat membru trebuie respinsă de acesta din urmă dacă acest cetățean se confruntă cu un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea în caz de extrădare.

(1) JO C 406, 7.12.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/11

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 5 iulie 2017 – CBA Spielapparate- und Restaurantbetriebs GmbH/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza C-87/17 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Acțiune în despăgubire - Pretinsa neconformitate cu dreptul Uniunii a reglementării austriece în materie de contribuții pentru jocurile de noroc - Lipsa adresării, de către instanțele naționale, a unei întrebări preliminare Curții - Necompetență vădită a instanței Uniunii))

(2017/C 374/15)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: CBA Spielapparate- und Restaurantbetriebs GmbH (reprezentant: A. Schuster, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	CBA Spielapparate- und Restaurantbetriebs GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/12

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte – Italia) – Demarchi Gino S.a.s. (C-177/17), Graziano Garavaldi (C-178/17)/Ministero della Giustizia

(Cauzele conexate C-177/17 și C-178/17) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Punere în aplicare a dreptului Uniunii - Legătură suficientă - Lipsă - Necompetența Curții))

(2017/C 374/16)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Piemonte

Părțile din procedura principală

Reclamante: Demarchi Gino S.a.s. (C-177/17), Graziano Garavaldi (C-178/17)

Pârât: Ministero della Giustizia

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată cu titlu preliminar de Tribunale amministrativo regionale per il Piemonte (Tribunalul administrativ regional din Piemonte, Italia) prin deciziile din 11 ianuarie 2017.

(1) JO C 277, 21.8.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/12

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 septembrie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Općinski Sud u Vukovaru – Croația) – Rafaela Alandžak, Ljubica Alandžak, Rafo Alandžak/EUROHERC osiguranje – dioničko društvo za osiguranje imovine i osoba i druge poslove osiguranja

(Cauza C-187/17) (1)

([Trimitere preliminară - Contextul factual și normativ al litigiului principal - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții])

(2017/C 374/17)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere:

Općinski Sud u Vukovaru

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Rafaela Alandžak, Ljubica Alandžak, Rafo Alandžak

Pârâtă: EUROHERC osiguranje – dioničko društvo za osiguranje imovine i osoba i druge poslove osiguranja

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Općinski sud u Vukovaru (Tribunalul Municipal Vukovar, Croația) prin decizia din 5 aprilie 2017 este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 168, 29.05.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Köln (Germania) la 20 iulie 2017 – GS/Bundeszentralamt für Steuern

(Cauza C-440/17)

(2017/C 374/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Köln

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GS

Pârât: Bundeszentralamt für Steuern

Întrebările preliminare

Articolul 49 coroborat cu articolul 54 TFUE se opune unei dispoziții fiscale naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia unei societăți-mamă nerezidente, al cărei asociat unic este o societate de capital cu sediul pe teritoriul național, i se refuză scutirea de la plata impozitului pe veniturile din capital aplicat distribuirii de dividende,

în măsura în care la această societate sunt deținute participații de persoane care nu ar avea dreptul la rambursare sau la scutire dacă acestea ar realiza veniturile în mod direct, iar veniturile brute realizate de către societatea nerezidentă în anul financiar în cauză nu provin din activitatea economică proprie, precum și

1.	în măsura în care nu există rațiuni economice sau alte rațiuni semnificative care să justifice implicarea societății nerezidente cu privire la aceste venituri sau

2.	societatea nerezidentă nu participă la schimburile economice generale cu o întreprindere organizată în mod adecvat pentru obiectul ei de activitate,

în timp ce societăților-mamă rezidente li se acordă scutirea de la plata impozitului pe veniturile din capital, fără să prezinte relevanță condițiile menționate anterior?

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva privind societățile-mamă și filialele acestora (1) trebuie interpretat în sensul că se opune adoptării de către un stat membru a unei reglementări care să refuze unei societăți-mamă nerezidente, al cărei asociat unic este o societate de capital cu sediul pe teritoriul național, scutirea de la plata impozitului pe veniturile din capital, aplicat distribuirii de dividende,

1.	în măsura în care nu există rațiuni economice sau alte rațiuni semnificative care să justifice implicarea societății nerezidente cu privire la aceste venituri sau

2.	societatea nerezidentă nu participă la schimburile economice generale cu o întreprindere organizată în mod adecvat pentru obiectul ei de activitate?

(1) Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO 2011, L 345, p. 8), anterior Directiva Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO 1990, L 225, p. 6, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 97).

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/14

Recurs introdus la 27 iulie 2017 de Vincent Piessevaux împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2017 în cauza T-519/16, Vincent Piessevaux/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-454/17 P)

(2017/C 374/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Vincent Piessevaux (reprezentant: L. Ponteville, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii pronunțate de Tribunal la 17 mai 2017 în cauza T-519/16;

—	admiterea cererii recurentului potrivit concluziilor pe care le-a prezentat în fața Tribunalului;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv de recurs este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, a articolului 77 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statutul menționat. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a respins excepția de nelegalitate a Comunicării către personal 113/11 a AIPN al Consiliului, care instituie o derogare de la articolul 9 al treilea paragraf ultima teză din Decizia Consiliului din 11 octombrie 2011 de adoptare a dispozițiilor generale de aplicare referitoare la articolele 11 și 12 din anexa VIII a Statutului funcționarilor privind transferul drepturilor de pensie („DGA 2011”) – derogare în temeiul căreia dispozițiile generale de aplicare adoptate la 29 aprilie 2004 („DGA 2004”) continuă să se aplice numai în cazurile în care AIPN a notificat o propunere de spor de ani de contribuție persoanei interesate, iar aceasta și-a exprimat consimțământul anterior intrării în vigoare a DGA 2011. Astfel, motivarea acestei respingeri, care figurează la punctele 68-71 din hotărârea atacată, este contrară principiului egalității de tratament, articolului 77 din statutul funcționarilor și articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statutul menționat.

Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe denaturarea primului aspect al celui de al treilea motiv de anulare invocat de recurent, pe nerespectarea caracterului autentic al actelor, pe lipsa motivării și pe încălcarea principiului egalității de tratament. Astfel, Tribunalul a săvârșit erori de drept:

—	la punctele 73, 74, 80 și 81 din hotărârea atacată, denaturând primul aspect al celui de al treilea motiv de anulare și nerespectând caracterul autentic al înscrisurilor recurentului, stabilind în mod nejustificat că recurentul a invocat încălcarea principiului protecției încrederii legitime;

—

la punctele 73-100 din hotărârea atacată, prin faptul că s-a abținut să răspundă, încălcând astfel articolul 36 din statutul Curții, la primul aspect al celui de al treilea motiv de anulare care este întemeiată pe încălcarea principiului egalității de tratament, iar nu pe cea a principiului protecției încrederii legitime;

—

la punctele 82-100 din hotărârea atacată – în ipoteza în care ar trebui totuși să se considere că punctele 82-100 sau o parte dintre acestea sau anumite elemente din acestea constituie un răspuns la primul aspect al celui de al treilea motiv de anulare – respingând excepția de nelegalitate a articolului 9 al treilea paragraf ultima teză din DGA 2011, invocată de recurent și întemeiată pe încălcarea principiului egalității de tratament.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 7 august 2017 – Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG/Hauptzollamt Hannover

(Cauza C-471/17)

(2017/C 374/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Kreyenhop & Kluge GmbH & Co. KG

Pârât: Hauptzollamt Hannover

Întrebările preliminare

Fideaua prăjită în baie de ulei constituie mâncare cu fidea „uscată” în sensul subpoziției 1902 3010 din NC (1)?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3).

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 10 august 2017 – K/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-484/17)

(2017/C 374/21)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Apelantă: K

Intimat: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebarea preliminară

Articolul 15 alineatele (1) și (4) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO 2003, L 251, [p. 12], rectificare în JO 2012, L 71, [p. 55] [Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164]) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în procedura principală, care prevede că cererea privind un permis de ședere autonom a unui resortisant străin, care se află în mod legal, în cadrul reîntregirii familiei, de peste cinci ani pe teritoriul unui stat membru, poate fi respinsă, deoarece resortisantul străin nu a respectat măsurile de integrare civică prevăzute de dreptul intern?

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Basilicata (Italia) la 10 august 2017 – Olympus Italia Srl/Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico – Centro di Riferimento Oncologico della Basilicata di Rionero in Vulture (I.R.C.C.S. CROB)

(Cauza C-486/17)

(2017/C 374/22)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Basilicata

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Olympus Italia Srl

Pârât: Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico – Centro di Riferimento Oncologico della Basilicata di Rionero in Vulture (I.R.C.C.S. CROB)

Întrebarea preliminară

Principiile comunitare ale protecției încrederii legitime și securității juridice, împreună cu principiile liberei circulații a mărfurilor, libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și principiile care decurg din acesta, cum sunt egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența, prevăzute de Directiva 2014/24/UE (1), se opun aplicării unei reglementări naționale precum reglementarea italiană care decurge din dispozițiile coroborate ale articolului 95 alineatul 10 și ale articolului 83 alineatul 9 din Decretul legislativ nr. 50/2016, potrivit căreia omisiunea de a indica separat costurile de securitate în cadrul întreprinderii în ofertele economice dintr-o procedură de atribuire a unor contracte de achiziții publice determină, indiferent de situație, excluderea întreprinderii ofertante, fără posibilitatea de a recurge la o regularizare, chiar și în situația în care obligația de indicare separată nu a fost precizată în formularul de completat anexat pentru depunerea ofertelor și chiar independent de împrejurarea că, din punctul de vedere al conținutului, oferta respectă efectiv costurile minime de securitate în cadrul întreprinderii?

(1) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, p. 65).

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 10 august 2017 – Procedură penală privind pe Alfonso Verlezza și alții

(Cauza C-487/17)

(2017/C 374/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Alfonso Verlezza, Riccardo Traversa, Irene Cocco, Francesco Rando, Carmelina Scaglione, Francesco Rizzi, Antonio Giuliano, Enrico Giuliano, Refecta Srl, E. Giovi Srl, Vetreco Srl, SE.IN Srl

Întrebările preliminare

Anexa la Decizia 2014/955/UE (1) și Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 (2) trebuie sau nu trebuie interpretate, în ceea ce privește clasificarea deșeurilor cu intrări în oglindă, în sensul că producătorul deșeului, în cazul în care nu este cunoscută compoziția acestuia, trebuie să procedeze la caracterizarea prealabilă și eventual în ce limite?

2)	Căutarea substanțelor periculoase trebuie făcută pe baza unor metode uniforme prestabilite?

Căutarea substanțelor periculoase trebuie să se întemeieze pe o verificare exactă și reprezentativă care să țină seama de compoziția deșeului, în cazul în care aceasta este deja cunoscută sau a fost identificată în etapa de caracterizare, sau, dimpotrivă, căutarea substanțelor periculoase poate fi efectuată potrivit unor criterii de probabilitate, luându-le în considerare pe cele care ar putea fi în mod rezonabil prezente în deșeu?

4)	În caz de îndoială sau de imposibilitate de a stabili cu certitudine prezența sau absența substanțelor periculoase în deșeu, acesta trebuie sau nu trebuie să fie totuși clasificat și tratat ca deșeu periculos în temeiul principiului precauției?

(1) Decizia 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 370, p. 44).

(2) Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 365, p. 89).

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 10 august 2017 – Procedură penală privind pe Carmelina Scaglione

(Cauza C-488/17)

(2017/C 374/24)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Partea din procedura principală

Carmelina Scaglione

Întrebările preliminare

2)	Căutarea substanțelor periculoase trebuie făcută pe baza unor metode uniforme prestabilite?

4)	În caz de îndoială sau de imposibilitate de a stabili cu certitudine prezența sau absența substanțelor periculoase în deșeu, acesta trebuie sau nu trebuie să fie totuși clasificat și tratat ca deșeu periculos în temeiul principiului precauției?

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 10 august 2017 – Procedură penală privind pe MAD Srl

(Cauza C-489/17)

(2017/C 374/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Partea din procedura principală

MAD Srl

Întrebările preliminare

2)	Căutarea substanțelor periculoase trebuie făcută pe baza unor metode uniforme prestabilite?

4)	În caz de îndoială sau de imposibilitate de a stabili cu certitudine prezența sau absența substanțelor periculoase în deșeu, acesta trebuie sau nu trebuie să fie totuși clasificat și tratat ca deșeu periculos în temeiul principiului precauției?

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte di Appello di Trento (Italia) la 14 august 2017 – Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca – MIUR/Fabio Rossato, Conservatorio di Musica F.A. Bonporti

(Cauza C-494/17)

(2017/C 374/26)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte di Appello di Trento

Părțile din procedura principală

Apelant: Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca – MIUR

Apelant în apelul incident: Fabio Rossato

Intimat: Conservatorio di Musica F.A. Bonporti

Întrebarea preliminară

Clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE (1) a Consiliului din 28 iunie 1999 trebuie interpretată în sensul că se opune aplicării articolului 1 alineatele 95, 131 și 132 din Legea nr. 107 din 2015 a Statului italian, ale cărui dispoziții prevăd definitivarea cadrelor didactice cu contracte pe durată determinată pentru viitor, fără efect retroactiv și fără repararea prejudiciului, în calitate de măsuri proporționale, suficient de efective și de disuasive pentru a garanta deplina eficacitate a normelor acordului-cadru, în ceea ce privește încălcarea acestuia prin reînnoirea abuzivă a contractelor pe durată determinată în perioada anterioară celei în care măsurile prevăzute de normele menționate sunt destinate să își producă efectele?

(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Arbeidshof te Antwerpen (Belgia) la 21 august 2017 – Christa Plessers/PREFACO NV, Belgische Staat

(Cauza C-509/17)

(2017/C 374/27)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Antwerpen

Părțile din procedura principală

Apelantă: Christa Plessers

Intimate: PREFACO NV, Belgische Staat

Întrebarea preliminară

Dreptul de a alege al cesionarului, prevăzut la articolul 61 alineatul 4 (în prezent articolul 61 alineatul 3) din Wet betreffende de continuïteit van de ondernemingen (Legea privind continuitatea întreprinderilor) din 31 ianuarie 2009, care face parte din titlul 4 capitolul 4 din această lege belgiană, care reglementează „reorganizarea judiciară prin transfer sub autoritatea instanței”, este conform cu Directiva 2001/23/CE (1) a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în special cu articolele 3 și 5 din această directivă, în măsura în care această „reorganizare judiciară prin transfer sub autoritatea instanței” este aplicată în vederea menținerii integrale sau parțiale a cedentului sau a activităților acestuia?

(1) JO 2001, L 82, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okresný súd Bratislava II (Slovacia) la 22 august 2017 – Procedură penală privind pe ML

(Cauza C-510/17)

(2017/C 374/28)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Okresný súd Bratislava II

Partea din procedura principală

Întrebările preliminare

Este conformă cu articolul 4 din Directiva 2012/13/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (denumită în continuare „Directiva 2012/13/UE”), cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE, cu dreptul la libertate și la siguranță prevăzut la articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cu dreptul la apărare prevăzut la articolul 48 alineatul (2) din cartă și cu dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă împrejurarea că autoritățile naționale nu comunică în formă scrisă persoanei reținute, în perioada de detenție, toate (adică în mod complet) informațiile menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE (în special dreptul de acces la materialele cauzei) și nici nu permit contestarea unei astfel de omisiuni a informațiilor potrivit articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE? În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, o asemenea încălcare a dreptului Uniunii Europene influențează, în oricare etapă a procedurii penale, legalitatea privării de libertate personală prin reținerea și arestarea preventivă, precum și prin prelungirea arestării preventive înseși, ținând seama de articolul 6 din cartă și de articolul 5 paragraful 1 litera c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale? Pentru a răspunde la întrebările precedente, este relevant faptul că persoana reținută a fost acuzată de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care reglementarea națională prevede o pedeapsă privativă de libertate cu o durată minimă de 15 ani?

Este compatibilă cu articolul 4 din Decizia-cadru 2004/757/JAI (2) a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu articolele 82 și 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu dreptul la un proces echitabil statuat la articolul 47 din cartă, cu principiul proporționalității pedepselor consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă și cu principiile proporționalității, unității, eficacității și supremației dreptului Uniunii o dispoziție națională precum articolul 172 alineatul 3 din Codul penal slovac, care sancționează traficul ilicit de droguri, care nu permite instanței să aplice o pedeapsă privativă de libertate mai mică de 15 ani, fără posibilitatea de a ține seama de principiul individualizării pedepselor? Pentru a răspunde la această întrebare, este relevant faptul că traficul ilicit de droguri nu a fost săvârșit de o organizație criminală în sensul dreptului Uniunii Europene? Noțiunea de organizație criminală în sensul dispozițiilor articolului 1 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate are un domeniu de aplicare autonom în lumina jurisprudenței constante a Curții de Justiție referitoare la condițiile pentru aplicarea uniformă a dreptului Uniunii?

(1) JO 2012, L 142, p. 1.

(2) JO 2004, L 335, p. 8, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 66.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 4 septembrie 2017 – Milan Božičevič Ježovnik/Republika Slovenija

(Cauza C-528/17)

(2017/C 374/29)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile

Reclamant: Milan Božičevič Ježovnik

Pârâtă: Republika Slovenija

Întrebările preliminare

Importatorul (declarantul), care, la momentul importului, solicită scutirea de plata TVA-ului (import potrivit regimului 42), întrucât mărfurile sunt destinate să fie livrate în alt stat membru, răspunde pentru plata TVA-ului (atunci când se constată ulterior că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru scutire) în același mod în care răspunde pentru plata datoriei vamale?

2)	În cazul unui răspuns negativ, răspunderea importatorului (declarantului) este aceeași cu răspunderea persoanei impozabile care efectuează o livrare intracomunitară de bunuri scutite, potrivit articolului 138 alineatul (1) din Directiva TVA?

În acest din urmă caz, elementul subiectiv întrunit în persoana importatorului (declarant) constând în intenția de a frauda sistemul TVA trebuie evaluat în mod diferit față de cazul livrării intracomunitare de bunuri prevăzute la articolul 138 alineatul (1) din Directiva TVA? Această evaluare trebuie să fie mai puțin strictă, având în vedere faptul că în regimul vamal 42 scutirea de plata TVA-ului trebuie să fie autorizată în prealabil de autoritatea vamală, sau trebuie să fie mai restrictivă, întrucât este vorba despre tranzacții legate de prima intrare pe piața internă a Uniunii Europene a unor bunuri provenite din țări terțe?

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/21

Recurs introdus la 7 septembrie 2017 de Mykola Yanovych Azarov împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 7 iulie 2017 în cauza T-215/15, M. Y. Azarov/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-530/17 P)

(2017/C 374/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Mykola Yanovych Azarov (reprezentanți: A. Egger și G. Lansky, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

1.	anularea Hotărârii Tribunalului din 7 iulie 2017 în cauza T-215/15;

soluționarea definitivă a litigiului de către Curte însăși prin anularea Deciziei (PESC) 2015/364 a Consiliului din 5 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (1), precum și a Regulamentului (UE) 2015/357 al Consiliului din 5 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (2) în măsura în care îl privesc pe recurent și prin obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața Curții și a Tribunalului;

3.	în mod subsidiar față de al doilea capăt de cerere, trimiterea cauzei pentru rejudecare în fața Tribunalului, care este ținut de aprecierea juridică din hotărârea Curții, și soluționarea aspectului privind cheltuielilor de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele Argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă următoarele motive:

(1)	Tribunalul a încălcat articolul 296 TFUE, precum și articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale atunci când a constatat că Consiliul și-a motivat măsurile restrictive fără a săvârși vreo eroare de drept. Consiliul nu și-a precizat motivele într-un mod suficient de specific și de concret.

(2)

Tribunalul a constatat în mod eronat că Consiliul nu a adus atinge drepturilor fundamentale. Tribunalul a apreciat în mod eronat atingerea adusă dreptului de proprietate și libertății de a desfășura o activitate comercială. În special, Tribunalul a statuat în mod eronat că măsurile sunt corespunzătoare și proporționale. În plus, Tribunalul a săvârșit erori de procedură și a adus atingere unor drepturi procedurale.

(3)

Tribunalul a constatat în mod eronat că Consiliul nu a săvârșit un abuz de putere. În primul rând, Tribunalul nu a efectuat nicio examinare concretă în ceea ce îl privește pe reclamant. În al doilea rând, Tribunalul a pornit în mod eronat de la principiul că lipsa de dovezi concrete este lipsită de relevanță.

(4)

Tribunalul a constatat în mod eronat că Consiliul nu a adus atingere principiului bunei administrări. În primul rând, considerațiile prezentate de Tribunal cu privire la obligația de imparțialitate a Consiliului sunt eronate. În al doilea rând, Tribunalul nu respectă conținutul obligației de a stabili cu grijă faptele. În această privință, trebuie să se constate de asemenea o atingere adusă drepturilor procedurale ale reclamantului.

Tribunalul a constatat în mod eronat că Consiliul nu a săvârșit nicio „eroare vădită de apreciere”. În primul rând, Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de control în ceea ce privește actul atacat, omițând să examineze procedura care a condus la adoptarea acestuia. Tribunalul a constatat în mod eronat că Consiliul se putea întemeia doar pe un înscris din partea Ucrainei. Tribunalul nu a ținut seama de obligația Consiliului de a efectua investigații suplimentare. În plus, Tribunal nu a ținut seama de conținutul jurisprudenței recente a Curții privind măsurile restrictive. Pe de altă parte, argumentația Tribunalului este în mare parte doar de natură politică și nu ține seama de importanța drepturilor fundamentale într-un stat terț.

(1) JO 2015, L 62, p. 25.

(2) JO 2015, L 62, p. 1.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/22

Recurs introdus la 13 septembrie 2017 de Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 13 iulie 2017 în cauza T-65/15, Talanton AE/Comisia Europeană

(Cauza C-539/17 P)

(2017/C 374/31)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon (reprezentant: K. Damis, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 iulie 2017 în cauza T-65/15, Talanton AE – Symvouleftiki-Ekpaideftiki Etaireia Dianomon, Parochis Ypiresion Marketing kai Dioikisis Epicheiriseon/Comisia Europeană

—	admiterea acțiunii din 6 februarie 2010 introduse de societatea susmenționată;

—	respingerea cererii reconvenționale a Comisiei;

—	obligarea Comisie la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă.

Motivele și principalele argumente

Aplicarea eronată a principiului bunei credințe în executarea contractului în cauză – nerespectarea dispozițiilor referitoare la subcontractare prevăzute în regulamentul financiar aplicabil:

—	Tribunalul a efectuat o analiză eronată a articolului 1134 din Codul civil belgian în aplicarea principiului bunei credințe în executarea contractului.

—	Tribunalul a efectuat o interpretare eronată a dispozițiilor referitoare la subcontractare prevăzute la articolul 130 și următoarele din Regulamentul (UE) nr. 2342/2002 și în clauzele contractuale I.II.2.4 et II.13.1 din contractul-cadru încheiat sub numărul FP7/2009/1.

Interpretare și aplicare eronată a unei clauze contractuale și eroare vădită de apreciere a elementelor de probă:

—	Tribunalul a efectuat o interpretare eronată a clauzei II.22 „Controale și audit” din anexa II la contractul încheiat, prin faptul că a respins în mod eronat cererile pe care recurenta le-a introdus cu privire la acest aspect.

Eroare vădită de apreciere a elementelor de probă și nemotivare:

—	Tribunalul a denaturat vădit în mod greșit elemente de probă esențiale pe care recurenta le-a invocat și pe care pârâta și le-a însușit.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/23

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2017 – Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-543/17)

(2017/C 374/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Hottiaux, L. Nicolae, G. von Rintelen, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că prin neadoptarea, cel târziu la 1 ianuarie 2016, a tuturor actelor cu putere de lege şi actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (JO L 155, p. 1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Regatul Belgiei nu a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din această directivă;

—

impunerea, în privința Regatului Belgiei, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, a plății unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 54 639,36 de euro pe zi de întârziere cu începere de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză pentru neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de transpunere a Directivei 2014/61/UE;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Statele membre erau obligate, în temeiul articolului 13 din Directiva 2014/61/UE să ia măsurile naționale de transpunere cel târziu la 1 ianuarie 2016. Comisia apreciază că Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei dispoziții.

În acțiunea formulată, Comisia propune să se impună Regatului Belgiei o penalitate cu titlul cominatoriu în cuantum de 54 639,36 de euro pe zi de întârziere.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/23

Ordonanța președintelui Camerei a doua a Curții din 14 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – Umweltverband WWF Österreich/Landeshauptmann von Tirol

(Cauza C-663/15) (1)

(2017/C 374/33)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 111, 29.3.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/24

Ordonanța președintelui Camerei întâi a Curții din 14 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio – Italia) – Comune di Balzola, Comune di Borgo San Martino, Comune di Camino și alții/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, cu participarea: Poste Italiane SpA

(Cauza C-275/16) (1)

(2017/C 374/34)

Limba de procedură: italiana

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 314, 29.8.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/24

Ordonanța președintelui Curții din 17 august 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Protodikeio Rethymnis – Grecia) – Procedură penală împotriva K.

(Cauza C-475/16) (1)

(2017/C 374/35)

Limba de procedură: greaca

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 428, 22.11.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/24

Ordonanța președintelui Curții din 28 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hamburg – Germania) – Bernhard Schloesser, Petra Noll/Société Air France SA

(Cauza C-255/17) (1)

(2017/C 374/36)

Limba de procedură: germana

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 283, 28.8.2017.

Tribunalul

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/25

Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2017 – Quimitécnica.com și de Mello/Comisia

(Cauza T-564/10 RENV) (1)

((„Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a fosfaților pentru hrana animalelor - Amendă aplicată în solidar la capătul unei proceduri de tranzacție - Plată eșalonată - Decizie prin care se impune constituirea unei garanți bancare la o bancă ce dispune de un rating financiar «AA» pe termen lung - Acțiune în anulare - Act atacabil - Admisibilitate - Obligația de motivare - Proporționalitate”))

(2017/C 374/37)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamante: Quimitécnica.com – Comércio e Indústria Química, SA (Lordelo, Portugalia) și José de Mello – Sociedade Gestora de Participações Sociais, SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: J. Calheiros, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și B. Mongin, agenți, asistați de M. Marques Mendes și A. Dias Henriques, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea în parte a deciziei pretins cuprinse în scrisoarea contabilului Comisiei din 8 octombrie 2010 privind plata amenzii aplicate reclamantelor pentru încălcarea normelor de concurență prin Decizia C (2010) 5004 final a Comisiei din 20 iulie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/38.886 – Fosfați pentru hrana animalelor), în măsura în care prin scrisoarea menționată se impune constituirea unei garanții la o bancă ce a primit ratingul „AA” pe termen lung drept condiție de admitere a cererii reclamantelor de obținere a unor termene suplimentare pentru plata amenzii care le-a fost aplicată în solidar

Dispozitivul

1)	Respinge excepția de inadmisibilitate.

2)	Respinge acțiunea.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Quimitécnica.com – Comércio e Indústria Química, SA și de José de Mello – Sociedade Gestora de Participações Sociais, SA aferente procedurii de recurs în fața Curții, precum și procedurii în fața Tribunalului anterioare recursului.

4)	Quimitécnica.com – Comércio e Indústria Química, José de Mello – Sociedade Gestora de Participações Sociais și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de trimitere spre rejudecare în fața Tribunalului.

(1) JO C 55, 19.2.2011.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/26

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2017 – Jordi Nogues/EUIPO – Grupo Osborne (BADTORO)

(Cauza T-350/13) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BADTORO - Mărcile Uniunii Europene verbale și marca națională figurativă anterioare TORO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Similitudinea produselor și a serviciilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 374/38)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Jordi Nogues, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanţi: J. Fernández Castellanos, M. J. Sanmartín Sanmartín și E. López Parés, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: inițial V. Melgar și J. Crespo Carrillo, ulterior J. Crespo Carrillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Grupo Osborne, SA (El Puerto de Santa María, Spania) (reprezentant: J. M. Iglesias Monravá, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 16 aprilie 2013 (cauza R 1446/2012-2) privind o procedură de opoziție între Grupo Osborne și Jordi Nogues

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 aprilie 2013 (cauza R 1446/2012-2).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Jordi Nogues, SL.

3)	Grupo Osborne, SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 252, 31.8.2013.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/26

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Novartis/EUIPO – Meda (Zymara)

(Cauza T-214/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Zymara - Marca Uniunii Europene verbală anterioară FEMARA - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 - Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 374/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Novartis AG (Bâle, Elveţia) (reprezentant: M. Douglas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Meda AB (Solna, Suedia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 februarie 2015 (cauza R 550/2014-5) privind o procedură de opoziție între Novartis și Meda.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Novartis AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 205, 22.6.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/27

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Novartis/EUIPO – Meda (Zimara)

(Cauza T-238/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene verbale Zimara - Marca Uniunii Europene verbală anterioară FEMARA - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 - Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 - Obligația de a se pronunța asupra căii de atac în întregul său - Articolul 64 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 374/40)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Novartis AG (Bâle, Elveția) (reprezentant: M. Douglas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Meda AB (Solna, Suedia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 martie 2015 (cauza R 636/2014-5) privind o procedură de opoziție între Novartis și Meda

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 martie 2015 (cauza R 636/2014-5) în măsura în care camera de recurs a omis să statueze cu privire la calea de atac formulată în fața sa în ceea ce privește „produsele veterinare”.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 228, 13.7.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/28

Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2017 – Jordi Nogues/EUIPO – Grupo Osborne (BADTORO)

(Cauza T-386/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative BADTORO - Mărcile Uniunii Europene figurative și verbale anterioare TORO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Similitudinea produselor și a serviciilor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Suspendarea procedurii administrative - Norma 20 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”])

(2017/C 374/41)

Limba de procedură: spaniola

Părţile

Reclamantă: Jordi Nogues, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanţi: M. J. Sanmartín Sanmartín și E. López Parés, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: J. Crespo Carrillo, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 17 aprilie 2015 (cauza R 2570/2013-2), privind o procedură de opoziție între Grupo Osborne și Jordi Nogues

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 17 aprilie 2015 (cauza R 2570/2013-2).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Jordi Nogues, SL.

3)	Grupo Osborne, SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 320, 28.9.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/28

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – Nara Tekstil Sanayi Ve Ticaret/EUIPO – NBC Fourth Realty (NaraMaxx)

(Cauza T-586/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative NaraMaxx - Marca națională verbală anterioară MAXX - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsă de similitudine între semne - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 374/42)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Nara Tekstil Sanayi Ve Ticaret Anonim Sirketi (Osmangazi-Bursa, Turcia) (reprezentanţi: M. López Camba și L. Monzón de la Flor, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: NBC Fourth Realty Corp. (North Las Vegas, Nevada, Statele Unite) (reprezentanţi: inițial D. Stone și A. Dykes, ulterior A. Smith, solicitors, și S. Malynicz, QC)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 iulie 2015 (cauza R 1073/2014-4) referitoare la o procedură de opoziție între NBC Fourth Realty și Nara Tekstil Sanayi Ve Ticaret.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Nara Tekstil Sanayi Ve Ticaret Anonim Sirketi la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 406, 7.12.2015.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/29

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Repsol YPF/EUIPO – Basic (BASIC)

(Cauza T-609/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă BASIC - Denumiri comerciale naționale anterioare basic și basic AG - Motiv relativ de refuz - Utilizare în comerț a unui semn al cărui domeniu de aplicare depășește domeniul local - Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 374/43)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Repsol YPF, SA (Madrid, Spania) (reprezentanţi: inițial J.-B. Devaureix și L. Montoya Terán, ulterior J. Erdozain López, avocați)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Basic AG Lebensmittelhandel (Munich, Germania) (reprezentanţi: D. Altenburg și H. Bickel, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 august 2015 (cauza R 2384/2013-1) privind o procedură de declarare a nulității între Basic Lebensmittelhandel și Repsol, SA

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 11 august 2015 (cauza R 2384/2013-1).

2)	EUIPO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Repsol YPF, SA.

3)	Basic AG Lebensmittelhandel suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 27, 25.1.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/30

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – Wanègue/Comitetul Regiunilor

(Cauza T-682/15 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Condiții de lucru - Ore suplimentare - Șofer cu gradul AST 6 - Retragerea dreptului la indemnizația forfetară pentru ore suplimentare - Egalitate de arme - Obligația de motivare - Erori de drept - Denaturarea faptelor”))

(2017/C 374/44)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Patrick Wanègue (Dilbeek, Belgia) (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul Regiunilor (reprezentanți: J. C. Cañoto Argüelles și S. Bachotet, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Recurs împotriva Ordonanței Tribunalul Funcției Publice (Camera a doua) din 15 septembrie 2015, Wanègue/Comitetul Regiunilor (F-21/15, EU:F:2015:102) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Patrick Wanègue suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comitetul Regiunilor în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 59, 15.2.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/30

Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2017 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (WIDIBA)

(Cauza T-83/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale WIDIBA - Marca națională verbală anterioară DiBa - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Inadmisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs - Cerere de restitutio in integrum - Obligația de vigilență”])

(2017/C 374/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamante: Banca Monte dei Paschi di Siena SpA (Sienna, Italia) și Wise Dialog Bank SpA (Banca Widiba SpA) (Milano, Italia) (reprezentanți: L. Trevisan și D. Contini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: H. O’Neill și J. García Murillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: ING-DIBa AG (Frankfurt pe Main, Germania) (reprezentanți: N. Gerling și M. Wolpert-Witzel, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2015 (cauzele conexate R 112/2015-2 și R 190/2015-2), privind o procedură de opoziție între ING-DIBa AG și Banca Monte dei Paschi di Siena.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Banca Monte dei Paschi di Siena SpA și Wise Dialog Bank SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 13.6. 2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/31

Hotărârea Tribunalului din 26 septembrie 2017 – Banca Monte dei Paschi di Siena și Banca Widiba/EUIPO – ING-DIBa (widiba)

(Cauza T-84/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative widiba - Marca națională verbală anterioară DiBa - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Inadmisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs - Cerere de restitutio in integrum - Obligație de precauție”])

(2017/C 374/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Banca Monte dei Paschi di Siena SpA (Siena, Italia) și Wise Dialog Bank SpA (Banca Widiba SpA) (Milano, Italia) (reprezentanți: L. Trevisan și D. Contini, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: H. O’Neill și J. García Murillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: ING-DIBa AG (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: N. Gerling și M. Wolpert-Witzel, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 26 noiembrie 2015 (cauzele conexate R 113/2015-2 și R 174/2015-2), privind o procedură de opoziție între ING-DIBa și Banca Monte dei Paschi di Siena

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Banca Monte dei Paschi di Siena SpA și Wise Dialog Bank SpA (Banca Widiba SpA) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/31

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Eurofast/Comisia

(Cauza T-87/16) (1)

((„Asistență financiară - Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative - Convenția ASSET - Decizie de recuperare prin compensare a anumitor sume plătite în urma unui audit financiar - Acțiune în anulare - Încredere legitimă - Clauză compromisorie - Termen de comunicare a raportului de audit - Principiul contradictorialității - Eligibilitatea costurilor - Răspundere contractuală”))

(2017/C 374/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Eurofast SARL (Paris, Franța) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Estrada de Solà, S. Delaude și S. Lejeune, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei Comisiei din 17 decembrie 2015 de a proceda la recuperarea prin compensare, în temeiul concluziilor unui audit financiar, a anumitor sume plătite reclamantei în cadrul executării Acordului de grant nr. 211625 pentru realizarea proiectului Asset, încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative, și, pe de altă parte, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE și având ca obiect constatarea inexistenței creanței menționate, declararea eligibilității costurilor angajate în executarea Acordului de grant nr. 211625 pentru realizarea proiectului Asset și confirmarea de către Comisie a legitimității finanțării acordate, obligarea Comisiei la plata unei sume în executarea Acordului de grant nr. 607049 pentru realizarea proiectului Eksistenz și obligarea acesteia din urmă la plata unei indemnizații contractuale.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

Obligă Eurofast SARL să plătească Comisiei Europene o sumă de 78 380,28 euro, care corespunde rambursării contribuției financiare de care a beneficiat în temeiul Acordului de grant nr. 211625 pentru realizarea proiectului „Aeronautic Study on Seamless Transport”, majorată cu penalități de întârziere de 3,55 % începând de la 13 ianuarie 2015, cu deducerea sumei compensate, respectiv 69 923,68 euro la data de 17 decembrie 2015.

3)	Eurofast suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie, inclusiv pe cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 136, 18.4.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/32

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – Portugalia/Comisia Europeană

(Cauza T-261/16) (1)

([„FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 - Schemă de sprijin direct pentru agricultori - Regulamentele (CE) nr. 73/2009 și nr. 1122/2009 - Regimul cotelor de lapte - Regulamentele (CE) nr. 1788/2003 și nr. 595/2004 - Înlocuirea controalelor la fața locului la exploatațiile agricole prin controale administrative”])

(2017/C 374/48)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, M. Figueiredo, J. Saraiva de Almeida și P. Estêvão, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial A. Lewis, G. Braga da Cruz și J. Guillem Carrau, ulterior A. Lewis și B. Rechena, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/417 a Comisiei din 17 martie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 75, p. 16), printre care cele efectuate de Republica Portugheză în cadrul „[a]lt[or] ajutoare directe – [a]rticolele 68-72 din Regulamentul nr. 73/2009” pentru exercițiile financiare 2011-2013 în cuantum total de 385 762,22 euro

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 270, 25.7.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/33

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – Arrigoni/EUIPO – Arrigoni Battista (Arrigoni Valtaleggio)

(Cauza T-454/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă Arrigoni Valtaleggio - Marca națională figurativă anterioară ARRIGONI - Motiv relativ de refuz - Lipsa unui risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 374/49)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Arrigoni SpA (Roma, Italia) (reprezentant: P. Di Gravio, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Arrigoni Battista SpA (Bergamo, Italia) (reprezentanţi: S. Verea, M. Balestriero și K. Muraro, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 19 mai 2016 (cauza R 2922/2014-1) privind o procedură de declarare a nulității între Arrigoni și Arrigoni Formaggi SpA

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Arrigoni SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 364, 3.10.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/33

Hotărârea Tribunalului din 22 septembrie 2017 – D'Agostino/Comisia

(Cauza T-501/16 RENV) (1)

((„Funcție publică - Agenți contractuali - Articolul 3a din RAA - Neprelungirea contractului - Articolele 12a și 24 din statut - Obligația de solicitudine - Interesul serviciului”))

(2017/C 374/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Luigi D'Agostino (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 1 decembrie 2011 de neprelungire a contractului de agent contractual al reclamantului și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciului pe care pretinde că l-a suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Luigi D’Agostino la suportarea cheltuielilor de judecată în prezenta cauză și în cauza F-93/12 și a propriilor cheltuieli de judecată în cauza T-670/13 P.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza T-670/13 P.

(1) JO C 343, 10.11.2012 (cauză înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-93/12).

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/34

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – The Logistical Approach/EUIPO – Idea Groupe (Idealogistic)

(Cauza T-620/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Idealogistic - Marca națională verbală anterioară idéa logistique - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Examinarea din oficiu a faptelor - Articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 374/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: The Logistical Approach BV (Uden, Țările de Jos) (reprezentant: R. Milchior, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf și S. Pétrequin, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Idea Groupe (Montoir de Bretagne, Franța) (reprezentant: P. Langlais, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs din 20 iunie 2016 (cauza R 1435/2015-4) privind o procedură de opoziție între Idea Groupe și The Logistical Approach

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă The Logistical Approach BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 402, 31.10.2016.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/35

Hotărârea Tribunalului din 21 septembrie 2017 – InvoiceAuction B2B/EUIPO (INVOICE AUCTION)

(Cauza T-789/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative INVOICE AUCTION - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 374/52)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: InvoiceAuction B2B GmbH (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentant: C. Jonas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 3 august 2016 (cauza R 2201/2015-1), privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ INVOICE AUCTION ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă InvoiceAuction B2B GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 14, 16.1.2017.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/35

Acțiune introdusă la 4 august 2017 – Del Valle Ruiz și alții/Comisia și SRB

(Cauza T-510/17)

(2017/C 374/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanţi: Antonio Del Valle Ruiz (Mexico City, Mexic) și alți 41 de reclamanţi (reprezentanți: P. Saini, QC, J. Pobjoy, barrister, și R. Boynton, solicitor)

Pârâți: Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanţii solicită Tribunalului:

—

anularea, în primul rând, a deciziei Comitetului unic de rezoluție adoptate în cadrul sesiunii executive a acestuia din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție privind Banco Popular Español, S.A. și, în al doilea rând, a Deciziei (UE) 2017/1246 a Comisiei (1), şi, de asemenea, declararea articolelor 18 și 22 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (2) ca fiind nelegale şi

—	obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanţii invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea articolului 18 din Regulamentul MUR, în măsura în care procedura prevăzută de aceasta nu oferă acționarilor posibilitatea de a fi audiaţi și nu permite controlul jurisdicțional, încălcând (a) articolele 41, 47 și 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta UE”) și (b) principiul proporționalității.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, indiferent dacă articolul 18 din Regulamentul MUR este sau nu este nelegal, decizia SRB atacată și decizia atacată a Comisiei încalcă articolele 41, 47 și 48 din Carta UE.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că SRB și Comisia au încălcat, în mod nejustificat sau disproporționat, dreptul de proprietate al reclamanților.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea de către SRB și de către Comisie a articolului 20 din Regulamentul MUR, întrucât nu au realizat o evaluare adecvată și independentă înaintea adoptării deciziei MUR atacate și a deciziei atacate a Comisiei.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către SRB și de către Comisie a articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul MUR prin faptul că au considerat că erau îndeplinite condițiile prealabile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b).

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea de către SRB și de către Comisie a articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul MUR prin faptul că au considerat că erau îndeplinite condițiile pentru exercitarea competenței de amortizare sau de conversie a instrumentelor de capital relevante.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea de către SRB și de către Comisie a unei norme fundamentale de procedură prin faptul că nu au oferit o motivare adecvată pentru decizia SRB atacată și pentru decizia atacată a Comisiei.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că, atunci când au ales instrumentul de vânzare a activității întreprinderii, SRB și Comisia nu au respectat (a) principiul proporționalității și (b) așteptările legitime ale reclamanților, îndepărtându-se de la schema de rezoluție în mod nejustificat.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că articolele 18 și 22 din Regulamentul MUR încalcă principiile referitoare la delegarea de competențe.

(1) Decizia (UE) 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español S.A. [notificată cu numărul C(2017) 4038], JO 2017, L 178, p. 15.

(2) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, JO 2014, L 225, p. 1.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/36

Acțiune introdusă la 3 august 2017 – Garriga Sadurní și Martí Fonts/SRB

(Cauza T-514/17)

(2017/C 374/54)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Antonia Elisenda Garriga Sadurní (Barcelona, Spania) și Josep María Martí Fonts (Barcelona) (reprezentant: E. Silva Pacheco, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea nulității „ex tunc” a Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017, conducând astfel la nulitatea valorii și a efectelor sale;

—	despăgubirea reclamanților cu suma de 500 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán y Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/37

Acțiune introdusă la 3 august 2017 – Sánchez Valverde e Hijos/SRB

(Cauza T-515/17)

(2017/C 374/55)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Sánchez Valverde e Hijos, SA (Montcada Reixac, Spania) (reprezentant: E. Silva Pacheco, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea nulității „ex tunc” a Deciziei Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017, conducând astfel la nulitatea valorii și a efectelor sale;

—	despăgubirea reclamantei cu suma de 508 500,50 euro.

Motivele și principalele argumente

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/37

Acțiune introdusă la 8 august 2017 – Olarreaga Marques și Saralegui Reyzabal/SRB

(Cauza T-518/17)

(2017/C 374/56)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Gorka Olarreaga Marques (Madrid, Spania) și María-Aránzazu Saralegui Reyzabal (reprezentant: R. Jiménez Velasco, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	adoptarea unei decizii de anulare a deciziei Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 prin care a fost adoptată schema de rezoluție referitoare la entitatea Banco Popular Español, S.A.

Motivele și principalele argumente

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/38

Acțiune introdusă la 7 august 2017 – Eleveté Invest Group și alții/Comisia și SRB

(Cauza T-523/17)

(2017/C 374/57)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Eleveté Invest Group, S.L. (Madrid, Spania) și alți 19 reclamanți (reprezentanți: B. Cremades Román, F. Orts Castro, J. López Useros, S. Cajal Martín și P. Marrodán Lázaro, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea nulității Deciziei Comitetului unic de rezoluție (SRB) nr. SRB/EES/2017/08 și a Deciziei UE/2017/1246 a Comisiei, ambele din 7 iunie 2017;

—	obligarea SRB și a Comisiei Europene să acorde o despăgubire reclamanților în temeiul răspunderii extracontractuale;

—	declararea nulității evaluării efectuate de expertul independent al SRB și, după calcularea valorii nete a activelor Banco Popular, obligarea SRB și a Comisiei Europene la plata unei compensații în favoarea reclamanților;

—	obligarea SRB și a Comisiei Europene la pata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/39

Acțiune introdusă la 16 august 2017 – Gayalex Proyectos/SRB

(Cauza T-563/17)

(2017/C 374/58)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Gayalex Proyectos, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: A. Betancor Álamo și F. Cabrera Molina, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

să ia act de prezentarea prezentei acțiuni și a documentelor anexate la aceasta, să o declare admisibilă, să considere introdusă acțiunea în anulare împotriva Deciziei SRB/EES/2017/08 prin care se adoptă o schemă de rezoluție cu privire la entitatea Banco Popular Español S.A. și să adopte o hotărâre prin care să anuleze această decizie.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/39

Acțiune introdusă la 21 august 2017 – Molina García/SRB

(Cauza T-566/17)

(2017/C 374/59)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Jerónimo Molina García (Puente Genil, Spania) (reprezentant: A. Velasco Albalá, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—

asumarea consecințelor deciziei greșite a Comitetului unic de rezoluție, fie pentru lipsa transparenței, fie pentru neluarea măsurilor preventive prealabile care ar fi evitat pierderea de capital a acționarilor prin devalorizarea capitalului și, prin urmare, despăgubirea reclamantului cu suma pierdută din cauza acțiunii necorespunzătoare și a deciziei greșite, în cuantum de 7 805,29 euro.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/40

Acțiune introdusă la 17 august 2017 – Inversiones Flandes și alții/SRB

(Cauza T-573/17)

(2017/C 374/60)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Inversiones Flandes SL (Madrid, Spania), New Winds Group, SL (Madrid, Spania), Sarey Investments, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: R. Jiménez Velasco, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului să adopte o decizie prin care să dispună anularea deciziei Comitetului unic de rezoluție, având în vedere considerentele, articolele și principiile expuse, și adoptarea unei alte decizii care să reflecte pe deplin transparent și sigur situația patrimonială reală, pe plan comercial, a Banco Popular SA și luarea, pe acest temei, a măsurilor adecvate.

Se solicită expres obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/40

Acțiune introdusă la 25 august 2017 – Asics/EUIPO – Van Lieshout textile Agenturen (Reprezentarea a patru linii încrucișate)

(Cauza T-581/17)

(2017/C 374/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Asics Corporation (Kobe, Japonia) (reprezentanți: M. Polo Carreño, M. Granado Carpenter, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Van Lieshout textiel Agenturen BV (Berkel-Enschot, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă (Reprezentarea a patru linii încrucișate) – Cererea de înregistrare nr. 11 952 678.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 iunie 2017 în cauza R 2129/2016-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	dispunerea rambursării cheltuielilor sale de judecată efectuate în prezenta procedură în fața Tribunalului.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea obligației camerei de recurs de a controla legalitatea deciziei organului de prim grad;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/41

Acțiune introdusă la 22 august 2017 – Boshab și alții/Consiliul

(Cauza T-582/17)

(2017/C 374/62)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Évariste Boshab (Kinshasa, Republica Democratică Congo) și alți șapte reclamanți (reprezentanți: P. Chansay-Wilmotte, A. Kalambay Ndaya și P. Okito Omole, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanţii solicită Tribunalului:

—

declararea nulităţii măsurilor restrictive în cauză, și anume

—

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/904 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 de instituire a anumitor măsuri speciale împotriva unor persoane ale căror acțiuni, potrivit Consiliului, ar încălca embargoul asupra armelor impus Republicii Democratice Congo;

—	Decizia de punere în aplicare (PESC) 2017/905 a Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/788/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Democratice Congo;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă, în esență, un motiv unic, întemeiat pe faptul că actele atacate ar fi motivate vag și afectate în mod evident de erori vădite de apreciere. Potrivit reclamanților, măsurile restrictive adoptate de Consiliu împotriva lor sunt lipsite de fundament, atât în fapt cât și în drept. Pe de altă parte, Consiliul ar fi săvârșit mai multe neregularități de natură, fiecare, să fondeze anularea actelor atacate.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/42

Acțiune introdusă la 24 august 2017 – Primart/EUIPO – Bolton Cile España (PRIMART Marek Łukasiewicz)

(Cauza T-584/17)

(2017/C 374/63)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Przedsiębiorstwo Produkcyjno-Handlowe „Primart” Marek Łukasiewicz (Wołomin, Polonia) (reprezentant: J. Skołuda, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bolton Cile España, SA (Madrid, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă în culorile roșu, alb și albastru închis, care cuprinde elementele verbale „Primart Marek Łukasiewicz” – Cererea de înregistrare a mărcii nr. 13 682 299

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 iunie 2017 în cauza R 1933/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în fața camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera b) din Regulamentul nr. 207/2009.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/42

Acțiune introdusă la 2 august 2017 – Serra Noguera și alții/SRB

(Cauza T-592/17)

(2017/C 374/64)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Juan Carlos Serra Noguera (Sant Jordi de ses Salines, Spania) și alți 56 de reclamanți (reprezentant: R. García-Bragado Acín, avocat)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	să ia act de depunerea prezentei cereri introductive și să considere introdusă ACȚIUNEA ÎN ANULARE împotriva Deciziei SRB/EES/2017/08 din 7 iunie 2017 privind rezoluția Banco Popular, precum și argumentația pe care se întemeiază această acțiune;

—	dată fiind imposibilitatea practică de a se reveni asupra executării deciziei menționate, declararea obligației SRB de a repara prejudiciul cauzat reclamanților, la nivelul valorii investiției lor sau la un nivel care va fi determinat în cadrul executării hotărârii.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/43

Acțiune introdusă la 31 august 2017 – Rubik’s Brand/EUIPO – Simba Toys (Formă de cub)

(Cauza T-601/17)

(2017/C 374/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Rubik’s Brand Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: K. Szamosi și M. Borbás, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Simba Toys GmbH & Co. KG (Fürth, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene tridimensională (Formă de cub) – Marca Uniunii Europene nr. 162 784

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 19 iunie 2017 în cauza R 452/2017-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a Simba Toys GmbH &Co. KG la plata cheltuielilor de judecată aferente căii de atac și procedurii în fața Tribunalului.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/44

Acțiune introdusă la 1 septembrie 2017 – CX/Comisia

(Cauza T-605/17)

(2017/C 374/66)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: CX (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acţiunii drept admisibilă şi întemeiată;

—

în consecinţă,

—	anularea „notei de debit”, considerată de Comisia Europeană ca o decizie cauzatoare de prejudicii („a doua decizie atacată”), din 22 decembrie 2016 (anexa A.1), sub referinţa Ares(2016)7145655, în măsura în care a impus reclamantului să restituie „salariile plătite în anii 2015 şi 2016”;

—	anularea „scrisori de preinformare” („prima decizie atacată”), din 28 octombrie 2016 (anexa A.2), sub referinţa Ares(2016)6178919, care pretinde a fi temeiul juridic al primei decizii atacate;

—

anularea, în măsura în care este necesar a deciziei din 23 mai 2017 (anexa A.5), sub referinţa Ares (2017)2620957, notificată în aceeaşi zi (anexa A.6), prin care AIPN respinge reclamaţia reclamantului, pe care o introdusese la 27 ianuarie 2017, sub referinţa R/59/17 (anexa A.4), împotriva deciziilor atacate;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, conform articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe un viciu de formă şi pe un viciu de procedură, precum şi pe faptul că autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN) ar fi adoptat deciziile atacate invocând un temei juridic eronat, ceea ce ar justifica anularea acestora.

Al doilea motiv întemeiat pe inaplicabilitatea vădită în speţă a articolului 85 din Statutul funcţionarilor, pe care s-ar fi întemeiat AIPN. Potrivit reclamantului, pentru restituirea plății nedatorate ar trebui întrunite două condiţii cumulative, prima constând în neregularitatea plăţii pe care administraţia urmăreşte să o recupereze, iar a doua constând în cunoaşterea acestei neregularităţi de către agent sau în constatarea faptului că neregularitatea în cauză era atât de evidentă încât agentul nu putea omite să o cunoască, ceea ce în mod vădit nu este cazul în speţă.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea normelor de formă şi de procedură prin adoptarea unei decizii care ar fi lipsită de orice temei juridic în măsura în care ar susţine a posteriori că actul care o justifică nu ar fi, sau nu ar mai fi, un act cauzator de prejudicii.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/45

Acțiune introdusă la 7 septembrie 2017 – All Star/EUIPO – Carrefour Hypermarchés (Forma unei tălpi de pantof)

(Cauza T-611/17)

(2017/C 374/67)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: All Star CV (Beaverton, Oregon, Statele Unite) (reprezentanți: R. Kunze, G. Würtenberger, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Carrefour Hypermarchés (Evry, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene tridimensională (Forma unei tălpi de pantof) – marca Uniunii Europene nr. 7 497 373.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 27 iunie 2017 în cauza R 952/2014-4.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea articolelor 62, 63 și 64 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 76 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolelor 75 și 78 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolelor 63 și 75 din Regulamentul nr. 207/2009 și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 52 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 77 din Regulamentul nr. 207/2009.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/45

Acțiune introdusă la 7 septembrie 2017 – Bonnafous/EACEA

(Cauza T-614/17)

(2017/C 374/68)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Laurence Bonnafous (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și întemeiată;

în consecință:

—	anularea deciziei din data de 14 noiembrie 2016 de concediere a reclamantului;

—	anularea deciziei AHCC din data de 2 iunie 2017 de respingere a reclamației reclamantului din 3 februarie 2017;

—	acordarea sumei de 15 000 de euro reclamantului pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 84 CEAA, pe neregularitățile procedurale săvârșite de Agenția pârâtă, pe încălcarea principiului bunei administrări și pe obligația de solicitudine, precum și pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și, în special, a dreptului său de a fi ascultat.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unor condiții normale de probă, precum și pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa unor obiective clar definite, pe încălcarea articolului 80 CEAA, precum și pe nerespectarea principiului corespondenței între grupa de funcții IV și sarcinile atribuite reclamantului.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că raportul privind perioada de probă ar fi întemeiat pe motive vădit eronate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine și a principiului bunei administrări, precum și pe un abuz de putere.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/46

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2017 – Taminco și Arysta LifeScience Great Britain/EFSA

(Cauza T-621/17)

(2017/C 374/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Taminco BVBA (Gent, Belgia), Arysta LifeScience Great Britain Ltd (Edinburgh, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Mereu și M. Grunchard, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară din 18 iulie 2017, notificată reclamantelor la 20 iulie 2017, privind evaluarea cererilor de aplicare a regimului de confidențialitate formulate în legătură cu cererea de reînnoire a aprobării substanței Thiram ca substanță activă;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe lipsa de temei juridic pentru publicare.

—	Reclamantele susțin că publicarea ar fi ultra vires, având în vedere că nu există niciun temei legal pe care pârâta să se poată baza pentru a justifica publicarea, fie conform Regulamentului 1107/2009, Regulamentului 178/2002 sau Regulamentului de punere în aplicare nr. 844/2012.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a acționat ultra vires în clasificarea pe care a propus-o pentru substanța Thiram, întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară este singura autoritate răspunzătoare din punct de vedere legal de clasificarea sau reclasificarea substanțelor, astfel cum prevede Regulamentul nr. 1272/2008, iar pârâta nu este competentă în această privință.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe presupusa încălcare de către pârâtă a dreptului fundamental la apărare, întrucât nu a garantat reclamantelor o oportunitate deplină, adecvată și efectivă de a prezenta observații cu privire la propunerea de reclasificare a substanței menționate.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009, prin decizia de a publica informații pe care reclamantele urmăreau să le amelioreze, ceea ce le-ar putea leza interesele comerciale.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/47

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2017 – Vallina Fonseca/SRB

(Cauza T-625/17)

(2017/C 374/70)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: José Antonio Vallina Fonseca (Madrid, Spania) (reprezentanți: R. Vallina Hoset și A. Sellés Marco, avocați)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei SRB/EES/2017/08 a Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție referitoare la Banco Popular Español, S.A.; și

—	obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/48

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2017 – Aeris Invest/Comisia și SRB

(Cauza T-628/17)

(2017/C 374/71)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Aeris Invest Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: M. Roca Junyent, J. Calvo Costa, R. Vallina Hoset și A. Sellés Marco, avocați)

Pârâți: Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei SRB/EES/2017/08 a Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție cu privire la Banco Popular Español S.A.;

—	anularea Deciziei UE/2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español S.A.;

—	declararea inaplicabilității în ceea ce o privește a articolelor 15, 18, 20, 21, 22 și/sau 24 din Regulamentul nr. 806/2014 conform articolului 277 TFUE; și

—	obligarea Comitetului și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/48

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2017 – Top Cable/Comisia și SRB

(Cauza T-630/17)

(2017/C 374/72)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Top Cable, SA (Rubí, Spania) (reprezentanți: R. Vallina Hoset și A. Sellés Marco, avocați)

Pârâți: Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei SRB/EES/2017/08 a Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție cu privire la Banco Popular Español S.A.;

—	anularea Deciziei UE/2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español S.A.;

—	declararea inaplicabilității în ceea ce o privește a articolelor 15, 18, 20, 21, 22 și/sau 24 din Regulamentul nr. 806/2014 conform articolului 277 TFUE; și

—	obligarea Comitetului și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și SRB, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și SRB, T-484/17, Fidesban și alții/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și SRB, și T-498/17, Pablo Álvarez de Linera Granda/Comisia și SRB.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/49

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2017 – DNV GL/EUIPO (Sustainablel)

(Cauza T-644/17)

(2017/C 374/73)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: DNV GL AS (Høvik, Norvegia) (reprezentant: J. Albers, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Sustainablel”– cererea de înregistrare nr. 15 372 832

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 12 iulie 2017 în cauza R 2/2017-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	înregistrarea cererii privind marca Uniunii Europene nr. 15 372 832 pentru toate produsele și serviciile solicitate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b), a articolului 7 alineatul (1) litera (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

6.11.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/49

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2017 – Jinan Meide Casting/Comisia

(Cauza T-650/17)

(2017/C 374/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Jinan Meide Casting Co. Ltd (Jinan, China) (reprezentanți: R. Antonini, E. Monard și B. Maniatis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punerea în aplicare (UE) 2017/1146 al Comisiei din 28 iunie 2017 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din Republica Populară Chineză și fabricate de Jinan Meide Castings Co., Ltd. şi

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul de bază (1) având în vedere (i) volumul scăzut de vânzări în afara operațiunilor comerciale normale şi (ii) date nefiabile privind cheltuielile pentru a exclude în mod arbitrar vânzările.

Reclamanta susţine că determinarea valorii normale de către Comisie încalcă articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul de bază din două motive.

—

În primul rând, astfel cum arată reclamantul, determinarea valorii normale este denaturată prin includerea vânzărilor legate de numerele de control privind produsele („NCP”), care au fost vândute doar în volume foarte scăzute de către producătorul din ţara analogă. Reclamanta invocă faptul că a demonstrat că preţurile vânzărilor cu un astfel de volum redus nu erau fiabile şi au avut ca rezultat o determinare nerezonabilă a valorii normale. Mai mult, după cum precizează reclamanta, volumul scăzut al vânzărilor nu reflectă comportamentul normal al cumpărătorilor şi rezultă dintr-un mod normal de formare a preţurilor şi nu se regăsesc, aşadar, în operaţiunile comerciale normale, motiv pentru care nu permite o comparaţie corectă. În opinia reclamantei, Comisia a subliniat că a efectuat testul privind operaţiunile comerciale normale, dar nu a avut în vedere aspectele menţionate.

—

În al doilea rând, potrivit reclamantei, Comisia nu a obţinut date fiabile privind cheltuielile prin NCP de la un producător dintr-o ţară analogă. Reclamanta susţine că aceasta a dezvoltat, prin urmare, o metodologie de calculare a unor astfel de date privind cheltuielile specifice NCP, dar în realitate această metodologie era doar o prezumţie că toate operaţiunile care erau evaluate la un preţ sub 92,14 % din preţul mediu al NCP nu erau rentabile, în loc să verifice rentabilitatea de la NCP la NCP. Reclamanta invocă în continuare că o astfel de prezumţie generală este total nerezonabilă şi conduce la o excludere arbitrară a operaţiunilor de vânzare şi la o creştere nejustificată a valorii normale. Reclamanta concluzionează că întemeierea pe o astfel de metodologie şi pe date nefiabile pentru a exclude în mod arbitrar vânzările la preţuri scăzute din determinarea valorii normale în defavoarea sa constituie o încălcare a articolului 2 alineatul (7) litera (a).

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul de bază, a articolului 2.4 din Acordul antidumping al WTO şi a principiului bunei administrări prin respingerea ajustărilor privind nivelul comerţului, condiţiile de creditare, costul ambalajului şi diferenţele legate de materiile prime şi de productivitate şi prin stabilirea unei sarcini a probei nerezonabile impuse reclamantei.

—

Potrivit reclamantei, toate vânzările sale au fost efectuate către utilizatorii finali, pe când producătorul din ţara analogă a vândut atât cumpărătorilor finali, cât şi comercianţilor. Reclamanta invocă faptul că a furnizat nenumărate probe demonstrând că exista o diferenţă importantă de stabilire a preţurilor şi că, în pofida acestei realităţi, Comisia a respins ajustarea solicitată pentru diferenţele privind nivelul comerţului.

—

Reclamanta susţine că Comisia a refuzat în plus să revizuiască calculul ajustării pentru costurile ambalajului, deşi reclamanta a depus dovezi că valoarea ajustării era eronată ca urmare a utilizării unei chei de alocare greşite. Potrivit reclamantei, Comisia şi-a încălcat astfel obligaţiile prin alocarea costului total al ambalajelor la totalul cifrei de afaceri, în loc de cifra de afaceri a produselor fabricate de producătorul din ţara analogă însuşi.

—

Reclamanta susţine în continuare că Comisia a refuzat totodată să facă o ajustare pentru costurile de creditare pentru majoritatea vânzărilor producătorului din ţara analogă. Potrivit reclamantei, a demonstrat că dovada pe care a depus-o contrazicea poziţia Comisiei care a determinat-o iniţial să nu facă o astfel de ajustare şi, în loc să tragă concluziile corecte în ceea ce priveşte necesitatea de a face ajustări pentru termenii creditului, Comisia a făcut o ajustare pentru un singur client particular, încălcându-şi obligaţiile care îi reveneau.

—

În sfârşit, după cum susţine reclamanta, Comisia a recunoscut că existau diferenţe între materiile prime utilizate şi productivitatea producătorului din ţara analogă şi cele ale reclamantei, dar a refuzat să facă vreo ajustare pentru aceste diferenţe. În această privinţă, astfel cum invocă reclamanta, Comisia a ignorat inter alia declaraţiile date de producătorul din ţara analogă însuşi, care demonstrau că aceste diferenţe existau şi aveau un impact asupra posibilităţii de comparare a preţurilor.

—

Potrivit reclamantei, Comisia a impus de asemenea o sarcină a probei nerezonabilă pentru Jinan, cu încălcarea obligaţiilor care îi revin, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul de bază, cu articolul 2.4 din Acordul antidumping şi cu principiul bunei administrări, în legătură cu fiecare dintre ajustările solicitate care au fost amintite mai sus.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a), a articolului 2 alineatul (10), a articolului 2 alineatul (10) litera (a) şi a articolului 2 alineatul (11) din Regulamentul de bază prin determinarea marjei de dumping pentru tipuri de produse care nu sunt corespunzătoare.

—

Reclamanta subliniază că prin determinarea valorii normale pentru tipurile de produse care nu sunt corespunzătoare pe baza valorii normale medii ajustate cu valoarea diferenţelor de produs care a fost determinată pe baza diferenţei dintre preţurile de export impuse de reclamantă, Comisia a adoptat o metodologie nerezonabilă pentru a determina valoarea normală, încălcând articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul de bază. Potrivit reclamantei, Comisia se întemeiază pe prezumţia că valoarea de piaţă a diferenţelor privind caracteristicile fizice se reflectă în preţurile de export, iar în realitate preţurile de export ale tipurilor de produse care sunt corespunzătoare, utilizate ca substituenţi, reflectă cel puţin parţial dumpingul, conform constatărilor Comisiei. Potrivit reclamantei, metodologia încorporează o prezumţie că preţurile de export privind tipurile de produse care nu sunt corespunzătoare în discuţie sunt stabilite la un nivel care este de dumping cu o marjă identică precum cea constatată ca existând pentru tipurile de produse care sunt corespunzătoare. Reclamanta consideră această prezumţie nerezonabilă şi neverificabilă.

—

Reclamanta susţine în continuare că prin adoptarea unei metodologii care conduce la o prezumţie de dumping pentru tipurile de produse care nu sunt corespunzătoare la acelaşi nivel ca pentru tipurile de produse care sunt corespunzătoare, în final marja de dumping obţinută nu reflectă nivelul real de dumping practicat, cu încălcarea articolului 2 alineatul (11) din Regulamentul de bază.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de bază, prin faptul că Comisia s-a bazat pe date privind importul nefiabile, sau pe încălcarea articolului 3 şi a articolului 9 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul de bază, prin faptul că i-a aplicat sancţiuni reclamantei fără să se fi constatat vreun prejudiciu sau vreo legătură ce cauzalitate.

—

Cu excepţia cazului în care Curtea va considera că regulamentul contestat încorporează, prin trimiteri, constatările privind prejudiciul şi legătura de cauzalitate care se regăsesc în Regulamentul anulat (2), reclamanta susţine că, dat fiind că acesta a fost integral anulat în ceea ce o priveşte pe reclamantă, regulamentul contestat impune taxe antidumping la importurile efectuate de reclamantă fără a avea în vedere cerinţele instituite cu privire la alte elemente decât dumpingul. În opinia reclamantei, acest lucru determină în special încălcarea articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul de bază întrucât o taxă antidumping definitivă este instituită fără să se fi constatat un prejudiciu şi o legătură de cauzalitate, precum şi a articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul de bază întrucât s-a instituit o taxă antidumping pe o sursă care nu a fost identificată ca dând naştere unui prejudiciu. Reclamanta susţine că, în lipsa oricăror constatări privind prejudiciul dintr-un regulament, care să o privească pe reclamantă, Comisia a încălcat şi articolul 3 din Regulamentul de bază care priveşte existenţa unui prejudiciu. Reclamanta invocă totodată faptul că lipseşte motivarea.

—

În subsidiar, reclamanta arată că, prin faptul că s-a întemeiat pe date privind importul nefiabile, Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de bază. Astfel, potrivit reclamantei, pentru a constata existenţa unui prejudiciu, Comisia s-a întemeiat pe date privind importul care, conform informaţiilor de care a dispus Comisia, includeau în mod clar importurile de produse care nu puteau fi considerate a fi produsul în cauză. Reclamanta arată că, în orice caz, Comisia nu a urmat etapele necesare pentru a verifica acurateţea datelor privind importul pentru a le corecta prin excluderea importurilor de produse care nu pot fi considerate a fi produsul în cauză. Reclamanta ajunge la concluzia că în acest fel Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de bază.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE şi a articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul de bază din 2009 întrucât Consiliul, iar nu Comisia, ar fi trebuit să aplice hotărârea.

Potrivit reclamantei, procedura prevăzută de Regulamentul de bază din 2009 care a fost legea aplicabilă pentru reinvestigare, după cum a recunoscut chiar Comisia, prevede taxele antidumping sunt instituite de Consiliu, la propunerea Comisiei, după consultarea Comitetului Consultativ. Reclamanta susţine că această procedură nu a fost urmată şi, prin urmare, Regulamentul contestat a fost adoptat cu încălcarea articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul de bază din 2009 şi a articolului 266 TFUE care impune instituţiei al cărei act a fost declarat nul să ia măsurile necesare pentru a se conforma.

(1) Trimiterile la Regulamentul de bază sunt considerate a fi făcute în primul rând la Regulamentul de bază din 2009 [Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (JO 2009, L 343, p. 51)] şi, în subsidiar, la dispoziţiile corespunzătoare din Regulamentul de bază din 2016 [Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21)].

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 430/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de stabilire a perceperii cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite la importurile de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda și de închidere a procedurii în ceea ce privește Indonezia (JO 2013, L 129, p. 1).