20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/1

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/2

—

având în vedere Rezoluția 2177 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU din 18 septembrie 2014 privind pacea și securitatea în Africa,

—

având în vedere Rezoluția 69/1 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 19 septembrie 2014 privind măsurile de limitare și combatere a epidemiei cauzată de virusul Ebola, declarată recent în Africa de Vest,

—

având în vedere decizia Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, de creare a primei misiuni sanitare de urgență din istoria organizației, Misiunea ONU pentru acțiuni de urgență contra Ebola (UNMEER), în urma adoptării Rezoluției 69/1 a Adunării Generale a ONU și a Rezoluției 2177(2014) a Consiliului de Securitate al ONU privind epidemia de Ebola,

—

având în vedere Regulamentul sanitar internațional al OMS – RSI din 2005 (WA 32.1),

—

având în vedere recomandările OMS din consultarea privind zoonozele din 5 mai 2004,

—

având în vedere declarația OMS din 8 august 2014 privind declararea epidemiei de Ebola drept urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice,

—

având în vedere foaia de parcurs a OMC din 28 august 2014 privind măsurile de reacție la virusul Ebola, precum și actualizările acesteia,

—

având în vedere raportul directoarei generale a OMS prezentat la sesiunea extraordinară a Consiliului executiv dedicată crizei provocată de virusul Ebola, care a avut loc la Geneva, la 25 ianuarie 2015,

—

având în vedere declarația OMS din 9 mai 2015 privind sfârșitul epidemiei cu virusul Ebola din Liberia;

—

având în vedere Orientările pentru programele de imunizare în regiunea africană în contextul Ebola emise de OMS;

—

având în vedere declarația de la încheierea reuniunii de primăvară din 2015 a Grupului Banca Mondială – FMI, desfășurată la Washington DC, SUA, în perioada 17-19 aprilie 2015,

—

având în vedere Conferința internațională intitulată „Ebola: – From Emergency to Recovery” (De la urgență la redresare), desfășurată la Bruxelles la 3 martie 2015,

—

având în vedere lansarea de către Uniunea Africană la 21 august 2014, a Misiunii de sprijin a Uniunii Africane pentru combaterea Ebola în Africa de Vest (ASEOWA),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 din 11 decembrie 2013 de stabilire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014 – 2020) Orizont 2020,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene COM(2010)0128 împreună cu SEC(2010)0380, 0381 și 0382 privind rolul UE în materie de sănătate globală,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 24 octombrie 2014,

—

având în vedere Concluziile Consiliului privind rolul UE în materie de sănătate globală, adoptate în cadrul celei de-a 3011-a reuniuni a Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles din 10 mai 2010,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene din 15 august 2014, 20 octombrie 2014, 17 noiembrie 2014, 12 decembrie 2014 și din 16 martie 2015 privind criza provocată de epidemia de Ebola în Africa de Vest,

—

având în vedere rapoartele comisarului european, dl Christos Stylianides, coordonator al UE pentru virusul Ebola, prezentate Consiliului European din noiembrie 2014 și din martie 2015,

—

având în vedere cadrul de intervenție globală al UE pentru epidemia cauzată de virusul Ebola în Africa de Vest, elaborat de Serviciul European de Acțiune Externă și de Comisia Europeană,

—

având în vedere Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și Raportul intermediar EITI din 2011 privind Sierra Leone, Raportul intermediar EITI din 2012 privind Liberia și Raportul intermediar EITI din 2012 privind Guineea,

—

având în vedere programul francez de reacție RIPOST, „Rețeaua de instituții de sănătate publică din Africa de Vest”,

—

având în vedere Rezoluția privind epidemia de Ebola, adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 3 decembrie 2014, la Strasbourg, Franța,

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la răspunsul UE după izbucnirea epidemiei de Ebola (1),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0281/2015),

A.

întrucât în sistemele de sănătate din Liberia, Sierra Leone și Guineea există lacune enorme și cele trei țări deja înainte de epidemie ocupau ultimele locuri în clasamentul întocmit de PNUD în Indicele dezvoltării umane, cu aproximativ 80 % din cetățeni trăind în condiții de sărăcie extremă și înregistrând cele mai înalte rate de mortalitate prematură la adulți și la copiii sub cinci ani din lume, cauzată de boli în marea majoritate tratabile;

B.

întrucât criza Ebola este sistemică la nivel local și regional, dar și la nivelul guvernării naționale și globale;

C.

întrucât amploarea catastrofei poate fi atribuită mai multor factori, printre care: eșecul politic al țărilor afectate de a trage semnalul de alarmă, răspunsul neadaptat al comunității internaționale, efectele distrugătoare ale închiderii frontierelor și restricțiilor impuse asupra persoanelor, ineficiența mecanismelor de supraveghere și alertă, răspunsul lent și insuficient adaptat, odată ce ajutorul a fost în sfârșit mobilizat; absența marcantă de leadership a OMS, lipsa de cercetare și dezvoltare în domeniul medicamentelor, diagnosticării și vaccinurilor;

D.

întrucât trei cazuri nou confirmate ale virusului Ebola au fost înregistrate în săptămâna care s-a încheiat la 18 octombrie 2015, toate în Guineea; întrucât în această țară în cele două săptămâni anterioare fuseseră raportate zero cazuri; întrucât Sierra Leone a raportat zero cazuri pentru a cincea săptămână consecutivă; întrucât la 3 septembrie 2015 OMS a declarat Liberia liberă de transmiterea virusului Ebola la populația umană; întrucât au fost confirmate 28 512 de cazuri, incluzând 11 313 de decese confirmate.

E.

întrucât se cunosc în continuare destul de puține lucruri despre prevalența, transmiterea și potențialul de a suferi mutații al virusului Ebola; întrucât confuzia larg răspândită și neînțelegerile persistente legate de cauzele și consecințele epidemiei provocate de virusul Ebola au contribuit la răspândirea virusului; întrucât cercetarea etnografică este utilă pentru a înțelege felul în care funcționează comunitățile și cum se poate ajunge la persoane din medii culturale diferite;

F.

întrucât virusul Ebola a fost găsit și în spermă și în fluidul ocular al persoanelor convalescente; întrucât există cazuri individuale evidente de transmitere pe cale sexuală care indică dificultățile de a eradica virusului și de a determina momentul în care se poate considera că nu mai există Ebola în țările respective;

G.

întrucât într-un număr mare de țări africane sistemele de sănătate și educație s-au deteriorat din cauza programelor de ajustare structurală impuse de FMI și Banca Mondială, cu reduceri bugetare obligatorii în sectorul public;

H.

întrucât epidemia de Ebola în Africa de Vest a arătat că sistemele de sănătate locale și naționale din țări cu venituri reduse nu au mijloacele sau reziliența de a răspunde unei epidemii de boli infecțioase ca Ebola; întrucât consolidarea sistemelor de sănătate globală a devenit, în consecință, parte integrantă a guvernanței în materie de sănătate globală;

I.

întrucât cultura și obiceiurile tradiționale au fost importante în gestionarea crizei Ebola (2),

J.

întrucât copiii, adolescentele și femeile tinere se află printre grupurile cele mai marginalizate și mai vulnerabile în timpul unei astfel de crize, ceea ce reprezintă o amenințare serioasă față de angajarea femeilor în activități economice și a provocat diferențe de gen în educație; întrucât orfanii riscă să fie repudiați și stigmatizați;

K.

întrucât epidemia de Ebola care a afectat Africa de Vest este cea mai importantă și mai complexă din toată istoria acestei boli; întrucât OMS a fost alertată pentru prima dată de declanșarea epidemiei de Ebola la 23 martie 2014, dar Comisia de urgențe a Regulamentului sanitar internațional a declarat-o ca fiind urgență de sănătate publică la nivel internațional abia la 8 august 2014; întrucât înainte de această declanșare, Ebola nu a fost considerată o problemă majoră de sănătate publică;

L.

întrucât aproape 500 de lucrători în domeniul sănătății au murit din cauza bolii Ebola în Guineea, Liberia și Sierra Leone, țări deja afectate de o gravă penurie de personal înainte de declanșarea crizei Ebola; întrucât spitalele și personalul de sănătate nu au avut capacitatea de a se ocupa de alte boli din cauza resurselor mobilizate pentru combaterea epidemiei de Ebola; întrucât este necesară protejarea unităților de sănătate și a personalului medical pentru a permite furnizarea sustenabilă de îngrijiri medicale;

M.

întrucât numeroși pacienți însănătoșiți au fost stigmatizați de familie și societate; întrucât situația afectează în mod special copiii care au pierdut un părinte sau ambii părinți, mulți dintre ei fiind respinși de familia care a supraviețuit din teamă de infectare;

N.

întrucât este necesară integrarea epidemiologiei, sănătății publice și științei sociale pentru a trage învățămintele necesare din declanșarea epidemiei Ebola;

O.

întrucât, chiar din primele luni ale crizei provocate de epidemia de Ebola, ONG-urile umanitare și, în special, organizația Médecins sans frontières și Crucea Roșie, au fost cele mai eficiente, cele mai bine informate și cu experiența cea mai mare și care, din acest motiv, au jucat un rol de prim-plan în această etapă a combaterii virusului;

P.

întrucât închiderea școlilor și tendința copiilor orfani de a deveni îngrijitori în cadrul gospodăriilor riscă să creeze o „generație pierdută” de copii fără educație formală, pentru o perioadă lungă de timp;

Q.

întrucât prin know-how-ul lor și capacitatea de a lucra în rețea, organizațiile umanitare au demonstrat că, dacă este necesar la începutul crizei, pot fi mai relevante și mai eficiente decât „actorii instituționali”;

R.

întrucât criza Ebola a reliefat un alt fenomen, calificat de organizația Médecins sans frontières drept „criză în interiorul crizei”, care are ca efect faptul că persoanele care suferă de alte boli nu mai merg la spital de teama infectării cu virusul Ebola;

S.

întrucât UE, împreună cu statele membre, este cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare și a pus la dispoziție un ajutor financiar în valoare de mai mult de 1,39 miliarde de euro pentru a limita epidemia provocată de virusul Ebola în Africa de Vest; întrucât această sumă permite UE să negocieze cu țările partenere și alți donatori pentru a sprijini elaborarea unui sistem de sănătate complet pe baza unei strategii coerente, incluzive și fondată pe necesități;

T.

întrucât Programul alimentar mondial al ONU a dovedit că are o capacitate logistică eficace, ce ar putea fi utilă în viitor și în materie de alertă timpurie și de reacție;

U.

întrucât securitatea personalului de îngrijire este un element indispensabil pentru mobilizarea internațională a personalului de sănătate;

V.

întrucât Consiliul European a numit la 23 octombrie 2014 un coordonator pentru virusul Ebola în persoana comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, dl Stylianides; întrucât, din 12 noiembrie 2014, acesta a vizitat țările cele mai afectate însoțit de comisarul pentru sănătate, dl Andriukaitis;

W.

întrucât ONU, OMS și Comisia Europeană au stabilit proceduri de evaluare privind gestionarea epidemiei;

X.

întrucât, în aprilie 2015, OMS a recunoscut că lumea și OMS nu sunt pregătite să facă față unui focar de epidemie de lungă durată;

Y.

întrucât îmbunătățirea guvernării internaționale este esențială pentru gestionarea crizelor sanitare;

Z.

întrucât accesul la medicamente reprezintă un element fundamental al dreptului la sănătate;

AA.

întrucât 2 miliarde de persoane în lume nu au acces la vaccinurile și tratamentele de care au nevoie pentru a rămâne în viață și a-și păstra sănătatea;

AB.

întrucât accesul la medicamente, precum și la cercetare și la rezultatele obținute în acest domeniu trebuie să servească în primul rând nevoilor bolnavilor, indiferent dacă trăiesc în Europa sau în țările în curs de dezvoltare;

AC.

întrucât Inițiativa privind medicamentele inovatoare este cel mai mare parteneriat public-privat din lume în domeniul științelor vieții, cu un buget de 3,3 miliarde EUR pentru perioada 2014-2024, din care 1,638 miliarde EUR provenind din programul Orizont 2020;

AD.

întrucât trauma cauzată de Ebola a creat neîncrederea populației față de unitățile de sănătate, teama personalului de sănătate de a-și relua munca și a lăsat comunitățile sărăcite și neîncrezătoare; întrucât relansarea serviciilor de sănătate de bază este urgentă; întrucât este, de asemenea, esențial să se creeze sisteme de sănătate solide, inclusiv de mutualizare a riscurilor, în toate țările în curs de dezvoltare, fapt care implică formarea solidă a personalului medical local;

AE.

întrucât criza Ebola a determinat intensificarea recesiunii în țările din zona afectată de virus și întrucât, numai pentru anul 2015, potrivit Băncii Mondiale, acest fapt va avea ca efect reducerea cu 2 miliarde USD a PIB-ului celor trei țări cele mai afectate;

AF.

întrucât cele trei țări au solicitat FMI și Băncii Mondiale un „plan Marshall” în valoare de 7 500 de milioane EUR pentru a le ajuta să depășească criza economică;

AG.

întrucât o serie de ONG-uri au solicitat Băncii Mondiale să pună la dispoziție aproximativ 1,7 miliarde USD pentru a ajuta țările să aducă îmbunătățiri durabile infrastructurilor sanitare;

AH.

întrucât comunitatea internațională trebuie să rămână vigilentă și întrucât obiectivul urmărit trebuie să fie ajungerea la stadiul post-Ebola, fără cazuri noi de contaminare pentru o perioadă lungă de timp;

AI.

întrucât bunele practici de igienă sunt indispensabile; întrucât sistemele sanitare și de apă din cele trei țări sunt totuși insuficiente;

AJ.

întrucât există temerea ca, în cazul unei noi epidemii, rata de mortalitate să fie similară;

AK.

întrucât Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant Federica Mogherini, comisarul european pentru ajutor umanitar și coordonatorul UE pentru Ebola, Christos Stylianides, comisarul european pentru cooperare internațională și dezvoltare, Neven Mimica, membri ai Parlamentului European, guverne și parlamentari din statele membre au solicitat în repetate rânduri consolidarea sistemelor de sănătate;

AL.

întrucât, potrivit celui de-al 11-lea Fond European de Dezvoltare, consolidarea sistemelor de sănătate și a serviciilor sanitare și de apă face parte din sectoarele prioritare în Guineea, dar nu în Liberia și Sierra Leone;

AM.

întrucât Comunicarea Comisiei privind rolul UE în materie de sănătate globală (COM(2010)0128) prezintă o strategie globală, completă și bazată pe necesități în materie de sănătate, care a fost aprobată de statele membre;

AN.

întrucât nu toate statele au pus în aplicare pe deplin RSI; întrucât RSI ar trebui revizuit în lumina experienței ultimei epidemii de Ebola;

AO.

întrucât se știu puține despre zoonozele potențial periculoase; întrucât practicile alimentare și agricole, despăduririle, comerțul cu animale sau produse de origine animală conduc la apariția și evoluția de noi zoonoze, cum ar fi gripa aviară, virusul Ebola și HIV;

AP.

întrucât OMS recomandă coordonarea între sectoarele sănătății publice și cele veterinare;

AQ.

întrucât o delegație a Comisiei pentru dezvoltare va efectua o vizită în Sierra Leone în noiembrie 2015;

1.

critică reacția internațională lentă din primele luni ale crizei; subliniază totuși reacția și angajamentul din partea UE și a statelor membre din martie 2014 de a contribui la limitarea propagării virusului Ebola; ia act de intensificarea angajamentului al UE și al statelor membre în domeniul ajutorului umanitar și al ajutorului pentru dezvoltare, al logisticii și cercetării pentru a răspunde crizei;

2.

salută dezvoltarea unui nou vaccin (într-un timp record) care, la 23 martie 2015, și-a dovedit eficacitatea în proporție de 100 % în Guineea și solicită accesul rapid și garantat la acest vaccin, care ar trebui să fie accesibil tuturor, în Liberia și Sierra Leone;

3.

consideră că nu trebuie coborâtă garda în privința celor câteva noi cazuri de Ebola, ale cărei modalități de transmitere continuă să ridice întrebări;

4.

solicită tuturor părților implicate, în special guvernelor țărilor în curs de dezvoltare, instituțiilor europene și organizațiilor internaționale să tragă concluziile care se impun din această criză, inclusiv în ceea ce privește efectele negative ale condiționalităților FMI-ului și ale mecanismelor de adaptare structurală ale Băncii Mondiale asupra sectoarelor sănătății din țările în curs de dezvoltare, și să dezvolte metode eficiente de combatere a crizelor sanitare la nivel mondial;

5.

ia act, în acest context, de reforma anunțată la 18 mai 2015 de directoarea OMS și mai ales de crearea unui nou program de urgență și a unei rezerve mondiale de personal care să poată fi trimisă rapid pe teren, precum și punerea la dispoziție a unui nou fond de rezervă de 100 de milioane USD pentru cazuri de urgență; salută angajamentul luat de mărire cu 10 % a bugetului OMS în următorii doi ani pentru a atinge suma de 4,5 miliarde USD;

6.

invită comunitatea internațională să promoveze campanii de informare și educare în țările vizate; subliniază importanța capitală a campaniilor de prevenire și informare în gestionarea crizei, în special în ceea ce privește limitarea contaminării și conștientizarea cu privire la practicile nesigure ce ar trebui evitate; subliniază importanța metodelor alternative de diseminare a informațiilor;

7.

subliniază în mod deosebit importanța combaterii tensiunilor crescânde dintre grupuri ca urmare a epidemiei Ebola, întrucât crearea de mituri ar putea însemna că anumite grupuri etnice sunt acuzate pentru epidemia Ebola;

8.

consideră că răspunsul pe termen lung al Uniunii Europene, după ce nu va mai fi nevoie de ajutoarele de urgență, ar trebui să se concentreze pe ajutorul pentru dezvoltare, care trebuie să cuprindă investițiile necesare în sectorul sănătății pentru a promova reziliența și mai ales în ceea ce privește organizarea și gestionarea sistemelor de sănătate, monitorizarea și informarea în materie de sănătate, sistemele de aprovizionare cu medicamente, guvernanța internă și consolidarea statului și, ulterior, pe ajutorul absolut necesar pentru relansarea economică a celor trei țări;

9.

invită autoritățile să ia în considerare învățămintele desprinse în ceea ce privește fenomenul de stigmatizare și să le aplice în crizele umanitare similare care ar putea să survină;

10.

reamintește importanța prevenirii conflictelor, dat fiind faptul că conflictele și fragilitatea au un impact foarte negativ asupra sistemelor de sănătate;

11.

solicită înființarea unei echipe europene permanente de reacție rapidă, formată din experți, echipe de laborator, epidemiologi și o infrastructură logistică, inclusiv laboratoare mobile, care să poată fi trimisă pe teren extrem de rapid; atrage atenția mai ales asupra contribuției pe care UE ar putea-o avea în depistarea virusului la granițele terestre și maritime și asupra faptului că autoritățile sanitare americane excelează în depistarea virusului în aeroporturi, un exemplu de care Uniunea ar putea beneficia și pe care l-ar putea urma;

12.

invită, de asemenea, UE să sprijine punerea în aplicare a unei rețele de puncte de control în țările în curs de dezvoltare pentru a permite identificarea cât mai rapidă a noilor cazuri de boli infecțioase cu potențial pandemic, pentru a crea o rețea de santinele pe teritoriul acestor țări;

13.

recunoaște necesitatea de a susține crearea unei cooperări între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și țările în curs de dezvoltare, pe de altă parte, mai ales țările din Africa de Vest, în materie de formare a personalului medical;

14.

subliniază importanța consolidării sistemelor de protecție și evacuare rapidă pentru agenții internaționali de sănătate;

15.

regretă că ajustările și reformele implementate și politicile de dezvoltare inechitabile au contribuit la ineficiența sistemelor de sănătate; îndeamnă Comisia să ajute cele trei țări afectate să își dezvolte propriile sisteme de sănătate publică pentru a răspunde nevoilor lor sanitare de bază și pentru a dezvolta infrastructurile necesare pentru a asigura tuturor cetățenilor lor accesul la îngrijiri medicale; consideră, în special, că pentru construirea unui sistem de sănătate solid pe termen lung este necesar, printre altele: (i) să se investească resurse în servicii de sănătate publică de bază, (ii) să se asigure îngrijiri sigure și de calitate prin mărirea resurselor destinate formării, supravegherii și remunerării într-un mod adecvat a personalului de sănătate, oferindu-le acces la medicamente sigure, (iii) părțile interesate și comunitățile locale să fie angajate în răspunsul la crize și la planificarea dezvoltării; invită donatorii internaționali să mărească asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) destinate acestor țări prin sisteme naționale cum ar fi ajutorul bugetar; invită Comisia să stabilească, în cooperare cu țările partenere, OMS, Banca Mondială și alți donatori, planuri de sănătate coerente bazate pe necesități și proceduri de monitorizare;

16.

subliniază că răspunsul ar trebui să abordeze cauzele subiacente ale subreprezentării femeilor, accesul la sănătate și servicii și distrugerea mijloacelor de subzistență; subliniază în special necesitatea de a oferi servicii de bază și de asistență medicală de calitate, în special în ceea ce privește îngrijirile de maternitate și serviciile de obstretică și ginecologie;

17.

salută Comunicarea Comisiei privind rolul UE în materie de sănătate globală (COM(2010)0128) și viziunea sa holistică asupra sistemelor de sănătate complete, abordarea sa orizontală și eforturile sale în favoarea asigurării de sănătate universale; încurajează Comisia să revizuiască această comunicare în lumina noilor cunoștințe dobândite în timpul crizei Ebola, menținând abordarea globală și orizontală, și să prezinte și să implementeze un program de acțiune în timp util;

18.

subliniază că, în general, țările în curs de dezvoltare trebuie să prevadă în primul rând linii bugetare pentru a crea sisteme publice de securitate socială și sănătate solide și reziliente, pentru a construi un număr suficient de infrastructuri de sănătate sustenabile bine echipate (mai ales laboratoare, instalații sanitare și de aprovizionare cu apă) și pentru a oferi servicii de bază și de asistență medicală de calitate; subliniază necesitatea de a dispune de un număr suficient de personal de sănătate în raport cu populația și invită guvernele să se asigure că personalul de sănătate este remunerat și că banii destinați sănătății ajung la populație; recunoaște totuși că crize ca cea actuală nu pot fi soluționate doar de către sistemele de sănătate, ci este necesară o abordare globală, care să implice sectoare diferite, cum ar fi educația și formarea, infrastructurile sanitare, siguranța alimentară și apa potabilă, pentru a remedia lacunele extrem de grave care afectează toate serviciile de bază; subliniază, în același timp, că educația legată de dimensiunea culturală și de credințe este, de asemenea, esențială pentru a ieși din criză;

19.

reamintește că investițiile în sectorul sănătății reprezintă un vector important de dezvoltare economică și contribuie la reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare; salută integrarea obiectivului 3, „Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la toate vârstele”, în propunerea privind viitoarele obiective de dezvoltare durabilă (ODD);

20.

subliniază că planurile cifrate pe termen lung, necesare pentru instituirea de sisteme de sănătate complete și solide, trebuie să mai prevadă un număr adaptat de personal de sănătate calificat, accesul la materiale medicale suficiente și la sisteme de informare medicală solide;

21.

solicită consolidarea infrastructurilor de cercetare prin crearea unui centru public regional de cercetare a bolilor infecțioase în Africa de Vest și crearea unei cooperări interuniversitare cu participarea UE și a statelor sale membre;

22.

subliniază necesitatea de a aborda inegalitatea socială pentru a institui un sistem public de sănătate durabil și solid; pledează pentru introducerea unei asigurări de sănătate universale gratuite la punctul de serviciu și îndeamnă Comisia, împreună cu alte țări partenere și alți donatori, să prezinte în cel mai scurt timp un program pentru stabilirea unei asigurări de sănătate universale, care va garanta mutualizarea riscurilor de sănătate;

23.

invită toate țările să se angajeze pentru acoperirea universală de sănătate și să elaboreze un plan de identificare a resurselor naționale și a finanțării internaționale potențiale pentru realizarea acestui obiectiv; sprijină obiectivul de mărire a cheltuielilor pentru îngrijirile de sănătate în toate țările la un prag minim recunoscut de 86 USD pe persoană pentru serviciile de sănătate esențiale;

24.

salută conferința internațională la nivel înalt pe tema Ebola din 3 martie 2015 organizată sub auspiciile UE și a principalilor parteneri cu scopul de a eradica Ebola, dar și pentru a evalua impactul asupra țărilor afectate pentru a se asigura că ajutorul pentru dezvoltare se bazează pe eforturi umanitare;

25.

susține ideea creării unui „plan Marshall” care să contribuie la relansarea economiilor din aceste țări; propune oferirea de asistență tehnică administrației pentru a-și consolida capacitățile și pentru a garanta că banii ajung la populație și nu se pierd din cauza corupției sau din alte motive;

26.

salută eforturile internaționale depuse pentru reducerea datoriilor internaționale ale țărilor afectate de virusul Ebola;

27.

consideră că eficacitatea parteneriatelor între UE și zona afectată de criză va fi asigurată numai dacă Liberia, Guineea și Sierra Leone vor putea să-și asume cât mai curând responsabilitatea pentru propria dezvoltare;

28.

consideră că programarea celui de-al 11-lea Fond European de Dezvoltare ar trebui reexaminată pentru ca investițiile în domeniul sănătății și al bunei guvernanțe să devină domenii prioritare în toate țările care au infrastructuri publice fragile; este preocupat de faptul că sănătatea, aprovizionarea cu apă și salubrizarea nu se află printre sectoarele prioritare ale programelor indicative naționale din Liberia și Sierra Leone; invită Comisia să pună în aplicare mecanisme de monitorizare mai atentă a ajutorului;

29.

consideră că la revizuirea cadrului financiar multianual CFM la jumătatea perioadei nu se mai poate ignora riscul subfinanțării structurale a acțiunilor umanitare ale UE;

30.

felicită călduros personalul din organizațiile umanitare și personalul medical prezent la fața locului care au acționat, cu riscul vieții pentru a limita răspândirea acestei crize sanitare majore;

31.

felicită Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea urgentă a Ebola (UNMEER), organizațiile partenere și organizațiile umanitare neguvernamentale, cum ar fi Médecins Sans Frontières sau Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și de Semilună Roșie, Emergency și altele, pentru activitatea lor la fața locului, și salută călduros contribuția și ajutorul lor considerabil în controlarea acestei epidemii; regretă cazurile de tratament inadecvat al membrilor personalului medical și altor categorii de personal implicat în lupta împotriva epidemiei Ebola după întoarcerea acestora din Africa;

32.

consideră că accesul la medicamente nu ar trebui să depindă, în principiu, de puterea de cumpărare a pacientului, ci să răspundă nevoilor pacienților și că nici piața nu ar trebui să decidă singură tipurile de medicamente ce vor fi produse;

33.

solicită UE și statelor membre să respecte principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării stabilit la articolul 208 din TFUE prin promovarea unui comerț internațional echitabil și just, a cercetării medicale și politicilor de inovare care încurajează și facilitează accesul universal la medicamente;

34.

invită Comisia să examineze modele alternative celor bazate pe monopolurile de brevet atunci când este vorba de dezvoltarea de medicamente sau vaccinuri produse prin parteneriate public-privat, cum ar fi Inițiativa privind medicamentele inovatoare, care pot garanta accesul pacienților la tratamente, sustenabilitatea bugetelor pentru îngrijirile de sănătate și un răspuns eficient la crize ca cea creată de virusul Ebola sau amenințări similare;

35.

subliniază importanța măririi capacităților de cercetare epidemiologică la scară mondială, a dezvoltării unor „teste rapide” și a garantării accesului la vaccinuri; salută, în acest context, faptul că numeroase fonduri europene în materie de cercetare au fost mobilizate pentru a lupta împotriva virusului Ebola, inclusiv prin intermediul Inițiativei privind medicamentele inovatoare, programul Orizont 2020 și programului pentru Parteneriatul dintre țările europene și cele în curs de dezvoltare privind studiile clinice (EDCTP); subliniază că, deși vaccinurile sunt binevenite, acestea nu sunt probabil adaptate pentru a eradica virusul Ebola, care suferă mutații; subliniază, prin urmare, că prioritatea de finanțare trebuie acordată consolidării sistemului de sănătate general, igienei, capacității de limitare a contagiunii, testelor rapide și fiabile în zone tropicale și medicamentelor care vizează virusul și simptomele pe care le provoacă;

36.

solicită tuturor actorilor implicați să promoveze formarea cetățenească în materie de sănătate, punând accentul pe aspectele legate de obiceiurile tradiționale incompatibile cu lupta împotriva propagării epidemiologice;

37.

subliniază că UE ar trebui să promoveze finanțarea efectivă și echitabilă a cercetării de care beneficiază sănătatea pentru toți și asigură că inovările și intervențiile au ca rezultat soluții abordabile și accesibile; reiterează în special că ar trebui analizate modele care separă costurile pentru cercetare și dezvoltare de prețurile medicamentelor, inclusiv oportunitățile de transfer de tehnologie către țările în curs de dezvoltare;

38.

reiterează necesitatea de a investi în tratamentul bolilor neglijate; invită, în acest context, Comisia să continue dezbaterea pe această temă și să inițieze o amplă cooperare între sectorul public și cel privat, cu condiția ca măsuri de protecție să fie introduse pentru a evita ca parteneriatele public-privat să dăuneze persoanelor vulnerabile într-o piață nereglementată, cu scopul de a consolida sistemele de sănătate naționale și de a facilita transferurile de rezultate către populația în cauză; salută în acest context faptul că, pentru a aborda necesitatea urgentă de cercetare pentru noi tratamente, UE a pus la dispoziție 138 de milioane EUR pentru proiecte de dezvoltare de trialuri clinice pentru noi vaccinuri, teste de diagnosticare rapidă și tratamente în cadrul Orizont 2020 și Inițiativei privind medicamentele inovatoare; salută industria farmaceutică europeană care a angajat, de asemenea, resurse importante pentru sprijinirea eforturilor de cercetare:

39.

subliniază că Ebola și alte epidemii sunt amenințări transnaționale, care impun cooperarea internațională; invită OMS să revizuiască RSI (Regulamentul sanitar internațional) în vederea introducerii ideii de responsabilitate interdependentă și a acordării de sprijin financiar și pentru a determina cauzele profunde ale crizei,

40.

salută, în lumina punerii în aplicare sumare a RSI și a lipsei de supraveghere epidemiologică, programul francez de reacție RIPOST, „Rețeaua de instituții de sănătate publică din Africa de Vest”;

41.

subliniază că, acum când epidemia se află în declin și având în vedere că virusul persistă în gonade câteva luni după vindecare, trebuie propuse consilierea și planificarea sexuală în cadrul sistemului de sănătate și al măsurilor de educație;

42.

subliniază faptul că pare din ce în ce mai probabil ca o criză alimentară să apară în urma epidemiei, care a avut efecte devastatoare asupra micilor agricultori; invită statele membre, Comisia și comunitatea internațională să investească în dezvoltarea pe termen lung a acestora, pentru a nu risca viitorul fermelor familiale și al securității alimentare din Africa de Vest;

43.

invită comisia competentă să monitorizeze modul de gestionare a crizei, în strânsă cooperare cu coordonatorul UE pentru virusul Ebola și după misiunea PE în Sierra Leone, înainte de a prezenta o evaluare finală bazată pe criterii bine definite;

44.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor din Uniunea Africană, Secretarului General al ONU, precum și Organizației Mondiale a Sănătății.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/11

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la măsurarea nivelurilor de emisii în sectorul autoturismelor (O-000113/2015 – B8-0764/2015),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (1),

—

având în vedere Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (2),

—

având în vedere Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (3),

—

având în vedere Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 333/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 443/2009 pentru a defini modalitățile de realizare a obiectivului prevăzut pentru anul 2020 de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturismele noi (5),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 18 septembrie 2015, Agenția Federală a SUA pentru Protecția Mediului (Environmental Protection Agency – EPA) și organismul californian responsabil pentru calitatea aerului (California Air Resources Board – CARB) au emis un aviz de încălcare a normelor în vigoare privind poluarea împotriva companiilor Volkswagen AG, Audi AG și Volkswagen Group of America (cunoscuți în mod colectiv ca „VW”); întrucât ancheta a început ca urmare a unor cercetări privind emisiile de oxid de azot (NOx) ale vehiculelor cu motor diesel efectuate de o organizație neguvernamentală în cooperare cu cercetători universitari, cercetări ale căror rezultate au fost prezentate EPA și CARB în mai 2014;

B.

întrucât poluarea atmosferică cauzează anual peste 430 000 de decese premature în UE și generează costuri estimate de până la 940 miliarde EUR pe an din cauza efectelor asupra sănătății; întrucât NOx este un poluant atmosferic important, cauzând, printre altele, cancer pulmonar, astm și multe afecțiuni respiratorii, precum și degradarea mediului, de exemplu prin eutrofizare și acidifiere; întrucât gazele de eșapament provenite de la vehiculele cu motor diesel reprezintă o sursă principală de NOx în zonele urbane din Europa; întrucât până la o treime din populația urbană a UE continuă să fie expusă unor niveluri superioare limitelor sau valorilor-țintă stabilite de UE; întrucât transporturile continuă să fie principalul responsabil pentru nivelurile scăzute ale calității aerului în orașe și pentru efectele conexe asupra sănătății; întrucât peste 20 de state membre nu respectă în prezent limitele impuse de UE pentru calitatea aerului, în special din cauza poluării urbane;

C.

întrucât, începând cu 2012, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului a OMS (IARC) a clasificat gazele de eșapament ale motoarelor pe motorină printre substanțele cancerigene și a recomandat, date fiind efectele suplimentare asupra sănătății ale particulelor provenite din motorină, reducerea la nivel mondial a expunerii la amestecul de substanțe chimice emise;

D.

întrucât industria autovehiculelor este unul dintre principalii actori din domeniul creșterii și inovării și contribuie la ocuparea forței de muncă într-un număr semnificativ de state membre; întrucât, dacă nu se iau măsuri decisive, acest scandal riscă să submineze reputația și competitivitatea întregului sector;

E.

întrucât întreprinderile mici și mijlocii domină sectorul de aprovizionare a industriei autovehiculelor și contribuie în proporție de 50 % la cercetarea și dezvoltarea specifică sectorului; întrucât forța economică a multor regiuni din Europa se datorează industriei autovehiculelor și sectorului de aprovizionare a industriei autovehiculelor;

F.

întrucât concurența loială, inclusiv între producătorii de automobile, presupune să se dea clientului posibilitatea de a alege produsul pe baza caracteristicilor tehnice care îi sunt comunicate în mod complet și imparțial;

G.

întrucât UE a depus multe eforturi pentru a remedia efectele crizei economice asupra industriei autovehiculelor, utilizând instrumentele disponibile pentru ajutorul de stat;

H.

întrucât Regulamentul privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare [Regulamentul (CE) nr. 715/2007 adoptat de Parlamentul European și Consiliu în decembrie 2006], care stabilește standardele de emisii Euro 5/6, le impune producătorilor să își echipeze autovehiculele astfel încât să respecte cerințele privind emisiile „în condiții de utilizare normală” [(articolul 5 alineatul (1)];

I.

întrucât articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 interzice în mod explicit utilizarea dispozitivelor de manipulare, definite ca fiind „orice element de proiectare care măsoară temperatura, viteza vehiculului, turația motorului (RPM), raportul de transmisie, depresiunea în galeria de admisie sau orice alt parametru în scopul activării, modulării, întârzierii sau dezactivării funcționării oricărei părți a sistemului de control al emisiilor, care reduce eficiența sistemului de control al emisiilor în condiții care pot fi regăsite, în mod rezonabil, în timpul funcționării și al utilizării normale a vehiculului”; întrucât statele membre au obligația de a asigura punerea în aplicare a acestei interdicții; întrucât, în plus, regulamentul respectiv invită în mod explicit Comisia să introducă teste și să adopte măsuri privind folosirea dispozitivelor de manipulare;

J.

întrucât, în temeiul Directivei privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (1999/44/CE), consumatorii au dreptul la o garanție minimă de doi ani după achiziționarea unui produs și întrucât vânzătorul are obligația de a livra consumatorului bunuri conforme cu contractul de vânzare; întrucât, dacă bunurile nu sunt conforme, consumatorul are dreptul la repararea sau înlocuirea lor gratuită sau la o reducere de preț;

K.

întrucât Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor prevede ca informațiile referitoare la principalele caracteristici ale unui produs să fie furnizate înainte de încheierea contractelor în interiorul sau în afara spațiilor comerciale și a contractelor la distanță și cere ca statele membre să dispună de norme privind aplicarea unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare în cazul în care dispozițiile directivei nu sunt respectate;

L.

întrucât Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale interzice, în special, orice practică care „denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul economic cu privire la un produs al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia îi este adresat” și prevede că printre practicile comerciale considerate neloiale în orice situație se numără și faptul de „[a] afirma că un comerciant (inclusiv practicile sale comerciale) sau un produs a fost agreat, aprobat sau autorizat de un organism public sau privat fără un temei real sau fără a îndeplini condițiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obținută” și impune ca statele membre să adopte sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare;

M.

întrucât valoarea-limită Euro 5 pentru emisiile de NOx provenind de la vehiculele cu motor diesel este de 180 mg/km și se aplică vehiculelor omologate de tip între 1 septembrie 2009 și 1 septembrie 2014, precum și tuturor vehiculelor vândute între 1 ianuarie 2011 și 1 septembrie 2015; întrucât valoarea corespunzătoare standardului Euro 6 este de 80 mg/km și se aplică noilor tipuri începând cu 1 septembrie 2014 și tuturor vehiculelor vândute începând cu 1 septembrie 2015; întrucât autovehiculele Euro 6 înmatriculate înainte de introducerea standardului ca limită legală au beneficiat de reduceri fiscale în multe state membre; întrucât rezultatele testărilor independente confirmă discrepanțe semnificative între limite și emisiile reale ale autovehiculelor în condiții normale de utilizare în cazul ambelor standarde;

N.

întrucât o analiză efectuată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) (6) în 2011 a concluzionat că emisiile de NOx ale vehiculelor cu motor diesel măsurate cu sisteme portabile de măsurare a emisiilor (PEMS) depășesc semnificativ limitele de emisie Euro 3-5, de două până la patru ori în ceea ce privește emisiile medii de NOx pe parcursul itinerariilor complete de testare și de până la 14 ori în intervale de testare individuale; întrucât un alt raport al JRC (7), publicat în 2013, face referire la concluzii conform cărora autovehiculele Euro 6 pot chiar depăși nivelurile de emisii ale autovehiculelor Euro 5; întrucât analize independente realizate în octombrie 2014 au arătat că emisiile de NOx generate în condiții reale de trafic de vehiculele cu motor diesel testate, sunt, în medie, de șapte ori mai mari decât limitele stabilite de standardul Euro 6;

O.

întrucât compania Volkswagen a recunoscut că a instalat dispozitive de manipulare pentru cel puțin 11 milioane de vehicule pe motorină pe care le-a vândut în întreaga lume; întrucât compania a anunțat că va rechema 8,5 milioane de autovehicule VW pe motorină în UE, în urma deciziei Autorității federale germane pentru autovehicule;

P.

întrucât aceste diferențe documentate între emisii pot fi cauzate atât de caracterul inadecvat al procedurii actuale de încercare utilizate în UE, care nu se bazează pe condiții reale de condus, cât și de utilizarea de dispozitive de manipulare; întrucât fiabilitatea și robustețea procedurii de încercare pentru autovehicule are o importanță crucială pentru respectarea limitelor emisiilor și, prin urmare, pentru protecția sănătății publice și a mediului în UE;

Q.

întrucât articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 obligă Comisia să monitorizeze ciclurile de încercare utilizate pentru măsurarea emisiilor și, dacă se constată că încercările nu mai sunt adecvate, să le adapteze pentru ca acestea să reflecte în mod corespunzător emisiile generate de circulația reală pe șosea; întrucât nu a avut loc încă o astfel de adaptare; întrucât în prezent Comisia pregătește totuși adoptarea unui nou ciclu de încercare privind emisiile generate în condiții reale de trafic (RDE);

R.

întrucât încercările de conformitate a producției și de conformitate în funcționare nu fac obiectul unor standarde comune la nivelul UE, în pofida mandatului conferit Comisiei de a stabili cerințe specifice pentru astfel de proceduri prin intermediul procedurii comitetelor; întrucât, în consecință, în general nu se asigură în mod corespunzător respectarea cerințelor privind conformitatea producției și conformitatea în funcționare; întrucât nu există nicio obligație de comunicare către Comisie, către alte autorități de omologare ale statelor membre sau către alte părți interesate a informațiilor referitoare la testele realizate de autoritățile de omologare de tip competente și la rezultatele acestora;

S.

întrucât actualul regim de omologare de tip al UE nu permite Comisiei sau altor autorități ale statelor membre să reexamineze omologările de tip sau certificatele de conformitate ale vehiculelor, să retragă vehicule sau să suspende introducerea lor pe piață în cazul în care sunt omologate de către un alt stat membru; întrucât, conform sistemului actual, nu există un control al încercărilor efectuate de autoritățile naționale de omologare de tip pentru a se asigura faptul că toate autoritățile respectă normele comune ale UE și nu se implică în acte de concurență neloială prin coborârea standardelor;

T.

întrucât Comisia revizuiește în prezent cadrul pentru omologarea de tip; întrucât această revizuire este extrem de importantă pentru a restabili încrederea consumatorilor în încercările privind emisiile și consumul de carburant;

U.

întrucât sistemele actuale de control al emisiilor de NOx care provin de la autoturismele cu motor diesel se bazează pe trei tehnologii principale: modificarea internă a motorului, cuplată cu recircularea gazelor de eșapament (EGR), tehnica amestecului sărac pentru absorbția NOx (captatoare de NOx în cazul arderii cu amestec sărac sau LNT) și reducerea catalitică selectivă (SCR); întrucât, pentru a respecta valorile limită ale Euro 6, majoritatea vehiculelor sunt echipate cu cel puțin două dintre cele trei tehnologii; întrucât toate aceste tehnologii pot fi dezactivate prin dispozitive software de manipulare;

V.

întrucât, pentru a se asigura respectarea standardelor de emisii, vehiculele echipate cu dispozitive de manipulare vor necesita îndepărtarea dispozitivului, modificări ale programului informatic al sistemului de control al emisiilor și, în funcție de tehnologia utilizată pentru motor, intervenții mecanice; întrucât ar fi posibil să se îmbunătățească performanța sistemelor de control al emisiilor instalate deja pe vehicule prin eliminarea dispozitivelor de manipulare, prin reprogramare și prin recalibrare;

W.

întrucât apar discrepanțe între rezultatele testelor și performanța vehiculelor în condiții normale de utilizare nu numai în cazul NOx, ci și în cazul altor poluanți și al CO2; întrucât, conform unor studii independente, diferența dintre emisiile oficiale și cele reale de CO2 ale autoturismelor în Europa era de 40 % în 2014;

X.

întrucât trecerea la procedura de testare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial (Worldwide Harmonised Light Vehicles Test Procedure – WLTP) în UE necesită adaptarea la noul test a obiectivelor actuale impuse producătorilor pentru emisiile medii de CO2 ale parcului existent de automobile,

1.

condamnă ferm orice fraudă comisă de către producătorii de automobile și îndeamnă întreprinderile să își asume în totalitate responsabilitatea pentru acțiunile lor și să coopereze pe deplin cu autoritățile în cadrul eventualelor anchete; regretă faptul că milioane de consumatori au fost înșelați și induși în eroare prin informații false privind emisiile generate de autovehiculele lor;

2.

consideră că, atunci când dovezile indicând fapte ilicite se confirmă, s-ar impune ca consumatorilor să le fie comunicate imediat căile de atac, care ar trebui aplicate rapid, fără ca aceste fapte să mai producă efecte în detrimentul consumatorilor;

3.

consideră regretabil faptul că emisiile suplimentare conduc la decese premature, au efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor și aduc daune mediului;

4.

consideră că este absolut necesar ca statele membre și Comisia să restabilească rapid încrederea consumatorilor prin măsuri concrete și să depună toate eforturile posibile pentru detensionarea situației; își exprimă ferm solidaritatea cu angajații implicați și este preocupat de impactul asupra întregului lanț de aprovizionare, în special asupra IMM-urilor, care în momentul de față se confruntă, în ciuda inocenței lor, cu probleme enorme cauzate de această fraudă; subliniază faptul că angajații nu trebuie să fie cei care în final plătesc prețul manipulărilor la nivelul dispozitivelor de măsurare a emisiilor;

5.

subliniază că, înainte de a avea în vedere orice concediere, producătorii trebuie să utilizeze propriile resurse financiare, inclusiv prin reținerea profiturilor și ne distribuirea dividendelor, pentru a acoperi în cât mai mare măsură costurile implicate de încălcarea legislației aplicabile;

6.

este extrem de preocupat de întârzierea cu care autoritățile statelor membre și Comisia au luat măsuri în urma probelor ce dovedesc depășirea gravă și constantă a valorilor-limită ale emisiilor prevăzute de legislația UE pentru autovehicule în condiții normale de utilizare;

7.

reamintește faptul că automobilele pe motorină au emisii de CO2 mai reduse pe kilometru decât vehiculele pe benzină echivalente și că sunt un mijloc important care creează condiții pentru producători să atingă obiectivele UE pentru 2021 în ceea ce privește emisiile medii de CO2 ale parcului de automobile; reamintește că acestea vor continua, de asemenea, să contribuie în mod esențial la realizarea obiectivelor post-2021, dar subliniază că producătorii trebuie să utilizeze tehnologiile curate disponibile pentru a reduce NOx, PM și alți poluanți;

8.

îndeamnă la transparență totală din partea Comisiei și a statelor membre cu privire la informațiile deținute despre aceste încălcări și la măsurile pe care le-au luat în legătură cu ele; solicită o anchetă aprofundată cu privire la rolul și responsabilitatea Comisiei și ale autorităților statelor membre, ținând seama, între altele, de problemele semnalate în raportul din 2011 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei;

9.

invită Comisia să consolideze implementarea strategiei UE pentru sisteme sustenabile care permit o utilizare eficientă a resurselor pentru transportul rutier și alte moduri de transport, renunțând treptat la sistemul actual bazat pe combustibili fosili și folosind noi tehnologii și surse de energie, cum ar fi hidrogenul, electricitatea și aerul comprimat;

10.

salută anchetele care se efectuează în prezent în mai multe state membre și în alte țări din lume în ceea ce privește manipularea rezultatelor obținute în cursul testelor de emisii ale vehiculelor; sprijină apelul Comisiei adresat autorităților naționale de supraveghere de a realiza controale detaliate ale unei game largi de mărci și modele de vehicule; consideră că toate anchetele de acest tip ar trebui să implice Comisia; insistă ca anchetele să se desfășoare în mod transparent și eficace, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a-i informa în mod corespunzător pe consumatorii afectați direct de orice neconformitate constatată;

11.

solicită Comisiei să transmită Parlamentului un raport scris cu privire la rezultatele acestor anchete până la 31 martie 2016;

12.

solicită ca, în cazul în care se descoperă dispozitive de manipulare, autoritățile statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a remedia situația și să aplice sancțiunile corespunzătoare în conformitate cu articolul 30 din Directiva 2007/46/CE și cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007;

13.

atrage atenția asupra raportului Girling (privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți) (A8-0249/2015), adoptat de Comisia pentru mediu la 15 iulie 2015, și în special asupra solicitării acesteia adresată Comisiei și statelor membre de a finaliza urgent noua normă Euro 6 pentru emisiile generate în condiții reale de trafic (RDE), propunere de regulament aflată în curs de examinare;

14.

îndeamnă Comisia să adopte și să pună în aplicare fără întârziere noul ciclu de încercare privind emisiile generate în condiții reale de trafic (Real Driving Emissions – RDE) și să asigure intrarea sa în vigoare în scopuri de reglementare; salută raportul privind reducerea emisiilor poluante provenind de la vehiculele rutiere (Raportul Deß, A8-0270/2015), adoptat de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului la 23 septembrie 2015 și, în special, cerința adresată Comisiei de a „introduce testarea emisiilor generate în condiții reale de trafic pentru toate vehiculele omologate de tip sau înmatriculate din 2015 pentru a asigura eficiența sistemelor de control al emisiilor și a permite vehiculelor să fie în conformitate cu prezentul regulament și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, factorul de conformitate reflectând numai toleranțele posibile ale procedurii de măsurare a emisiilor valabile până în 2017”; îndeamnă statele membre și Comisia să ajungă rapid la un acord privind cadrul pentru ciclul de încercare pe baza acestor elemente;

15.

ia act de faptul că, potrivit planurilor actuale ale Comisiei, încercările privind RDE vor fi folosite numai pentru emisiile de NOx; solicită ca încercările privind RDE să se aplice în cazul tuturor emisiilor poluante;

16.

regretă lipsa de transparență a deliberărilor prin procedura comitetelor privind propunerea unei testări RDE și, în special, faptul că informațiile nu au fost transmise de Comisie Parlamentului European în același timp ca reprezentanților statelor membre; invită Comisia să facă cunoscute Parlamentului, în aceleași condiții ca și statelor membre, toate documentele relevante și, în special, să publice documentele pregătitoare pentru Comitetul tehnic pentru autovehicule referitoare la adoptarea noii testări RDE;

17.

subliniază necesitatea unei consolidări semnificative a actualului regim al UE de omologare de tip, inclusiv a unui control mai strict din partea UE, în special în ceea ce privește supravegherea pieței, sistemul de coordonare și monitorizare a vehiculelor vândute în Uniunea Europeană, competența de a solicita statelor membre să inițieze proceduri de control pe bază de probe și capacitatea de a adopta măsuri corespunzătoare în cazul încălcării legislației UE;

18.

invită Comisia să prezinte o nouă concepție a regimului de omologare de tip actual pentru a garanta, pe de o parte, că omologările de tip și certificatele de conformitate emise de autoritățile naționale competente pot fi verificate în mod independent și reevaluate de către Comisie, dacă este cazul, cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile la nivelul UE, și, pe de altă parte, că reglementările UE sunt puse în aplicare în mod eficace, iar deficiențele măsurilor de punere în aplicare sunt corectate fără creșterea necesară a sarcinii administrative;

19.

solicită, prin urmare, să se aibă în vedere instituirea unei autorități de supraveghere la nivelul UE;

20.

consideră că este extrem de important ca Comisia și toate autoritățile competente din statele membre să aibă dreptul să reevalueze omologarea de tip și certificatele de conformitate, să solicite rechemarea unor vehicule și să sisteze introducerea lor pe piață atunci când dețin probe legate de nerespectarea valorilor-limită de emisii în UE, în conformitate cu Regulamentul privind Euro 5 și 6 sau cu orice altă cerință prevăzută de către regimul de omologare de tip;

21.

consideră că viitoarea revizuire a Directivei-cadru privind omologarea de tip trebuie să ia în considerare extinderea și precizarea cerințelor de conformitate a producției, astfel încât să se realizeze anual încercări asupra unui eșantion suficient și reprezentativ de noi modele alese aleatoriu de pe liniile de producție, utilizând testări RDE pentru a verifica conformitatea acestora cu valorile-limită pentru poluanți și CO2 impuse de UE; solicită, de asemenea, o ameliorare a testărilor în condiții de circulație ale vehiculelor deja utilizate în trafic, inclusiv pe baza procedurii RDE, pentru a verifica conformitatea în funcționare a vehiculelor la kilometraje diferite, conform cerințelor regulamentului; solicită ameliorarea supravegherii în trafic prin inspecții tehnice periodice, în vederea detectării și reparării autovehiculelor despre care se constată că nu respectă legislația UE;

22.

invită autoritățile naționale să manifeste toleranță zero față de așa-numitele „optimizări pentru testarea vehiculului”, în cadrul cărora sunt curente practici cum ar fi umflarea exagerată a pneurilor, îndepărtarea oglinzilor laterale, acoperirea golurilor dintre panourile de caroserie pentru a reduce rezistența aerodinamică, folosirea de uleiuri speciale pentru motor și de cutia de viteze, uleiuri care în mod normal nu sunt utilizate la motoare, îndepărtarea echipamentelor auxiliare, cum ar fi cele audio, precum și testarea la temperatura ambiantă maximă permisă, practici care accentuează în mod nepermis diferența dintre testarea în laborator și experiența consumatorului pe șosea;

23.

subliniază faptul că, în conformitate cu dispozițiile Directivelor 1999/44/CE, 2005/29/CE și 2011/83/UE, consumatorii trebuie să fie în măsură să își exercite drepturile cu ușurință;

24.

invită Comisia, care este responsabilă pentru concurența pe piața internă a UE, ca, în cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere, să asigure condiții de concurență echitabile între concurenții de pe piață;

25.

reamintește că este necesar să se transpună și să se pună în aplicare pe deplin normele europene privind funcționarea pieței interne în toate statele membre și invită, de asemenea, autoritățile de supraveghere a pieței de la nivel național și european să ancheteze cu fermitate toate alegațiile de fraudă;

26.

solicită Comisiei să se asigure că informațiile furnizate consumatorilor în temeiul Directivei 1999/94/CE privind etichetarea autovehiculelor sunt exacte, relevante și comparabile; consideră că etichetele ar trebui să se bazeze pe valorile emisiilor și pe eficiența consumului de combustibil corespunzătoare condițiilor reale de trafic;

27.

este preocupat de discrepanța dintre emisiile de CO2 declarate în rezultatele oficiale ale încercărilor și cele măsurate în condiții reale de trafic; solicită, prin urmare, realizarea rapidă a unui acord privind testarea WLTP în privința obiectivelor pentru emisiile medii de CO2 pentru parcul de autovehicule, respectând în mod corespunzător principiul rigorii comparabile, dar fără a acorda flexibilități inechitabile în actuala procedură de testare, pentru a nu submina obiectivul pentru 2021;

28.

invită Comisia să țină seama de dezvăluirile recente atunci când elaborează noi politici în domeniul transportului sustenabil; solicită Comisiei să ia măsuri suplimentare pentru a consolida strategia UE pentru sisteme sustenabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor pentru transportul rutier și alte moduri de transport; face trimitere la abordarea stabilită în Cartea albă din 2011 a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” și subliniază contribuția importantă pe care aceasta ar putea-o avea la reducerea efectivă a emisiilor reale generate de transport și la îmbunătățirea mobilității urbane; îndeamnă Comisia să depună eforturi mai mari pentru a prezenta măsurile recomandate care fac obiectul Cărții albe și încurajează statele membre să sprijine aceste eforturi;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/17

—

având în vedere articolul 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 24 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenilor (A7-0350/2010),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească,

—

având în vedere audierea publică din 26 februarie 2015 privind inițiativa cetățenească, organizată de Comisia pentru afaceri constituționale împreună cu Comisia pentru petiții,

—

având în vedere studiul realizat de Departamentul tematic D al Parlamentului European, intitulat „Inițiativa cetățenească europeană – primele concluzii în urma punerii sale în aplicare” și publicat în 2014,

—

având în vedere decizia Ombudsmanului European din 4 martie 2015, în urma anchetei sale din proprie inițiativă privind Comisia (OI/9/2013/TN),

—

având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din februarie 2015, intitulat „Punerea în aplicare a inițiativei cetățenești europene”,

—

având în vedere raportul Comisiei din 31 martie 2015 privind inițiativa cetățenească europeană,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, precum și avizul Comisiei pentru petiții și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0284/2015),

A.

întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) reprezintă un nou drept politic al cetățenilor și un instrument unic și inovator în domeniul democrației participative în Uniunea Europeană, care le permite cetățenilor să joace un rol activ în proiectele și procesele care au un impact asupra lor și al cărui potențial trebuie, în mod neîndoielnic, pe deplin exploatat și puternic consolidat pentru a obține cele mai bune rezultate și a încuraja cât mai mulți cetățeni ai Uniunii să participe la dezvoltarea în continuare a procesului de integrare europeană; întrucât consolidarea legitimității democratice a instituțiilor trebuie să fie unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene;

B.

întrucât, la trei ani de la începerea punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011, la 1 aprilie 2012, este necesară evaluarea aprofundată a acesteia pentru a identifica eventuale deficiențe și a propune soluții viabile pentru o revizuire promptă;

C.

întrucât experiența a arătat că majoritatea organizatorilor de ICE s-au confruntat cu diverse dificultăți la constituirea acestora, atât din punct de vedere practic, cât și juridic, și întrucât organizatorii mai multor ICE respinse s-au adresat Curții de Justiție și Ombudsmanului European, contestând decizia Comisiei de a nu le înregistra ICE; întrucât normele trebuie concepute în așa fel încât realizarea unei ICE să fie cât se poate de accesibilă pentru cetățeni și organizatori;

D.

întrucât Parlamentul este singurul organism al Uniunii Europene ales în mod direct și reprezintă așadar, prin definiție, cetățenii UE;

E.

întrucât o serie de instituții, ONG-uri, grupuri de reflecție și grupuri ale societății civile au analizat diversele deficiențe la nivelul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011 privind inițiativa cetățenească, precum și al organizării ICE, au propus numeroase îmbunătățiri și au indicat cu mai multe ocazii care sunt aspectele din regulament care trebuie revizuite în mod urgent;

F.

întrucât aspectele practice prevăzute la articolul 6 din regulament, în special crearea unui sistem de colectare online și certificarea acestuia de către o autoritate competentă dintr-un stat membru, lasă organizatorilor, în majoritatea cazurilor, mai puțin de 12 luni pentru a colecta semnăturile necesare;

G.

întrucât pentru prezentarea unei inițiative reușite Comisiei la încheierea perioadei de colectare a semnăturilor nu se prevede o limită de timp specifică, ceea ce constituie, prin urmare, o sursă de confuzie și de incertitudine atât pentru instituții, cât și pentru public,

1.

salută Inițiativa cetățenească europeană (ICE) – definită la articolul 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la articolul 24 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) – ca fiind primul instrument de democrație participativă transnațională care le permite cetățenilor să se implice în mod direct alături de instituțiile UE și să participe în mod mai activ la elaborarea politicilor și a legislației europene, acesta venind în completarea dreptului de a adresa petiții Parlamentului European și de a recurge la Ombudsmanul European;

2.

subliniază faptul că ICE este primul instrument de democrație participativă care, pe baza a cel puțin un milion de declarații de susținere, provenite din cel puțin un sfert dintre statele membre, le conferă cetățenilor UE dreptul de a lua inițiativa – consolidându-se astfel noul drept politic al cetățenilor – și solicită Comisiei să prezinte, în limitele competențelor sale, o propunere adecvată referitoare la chestiuni cu privire la care cetățenii consideră că este necesar un act legislativ pentru punerea în aplicare a tratatelor;

3.

subliniază faptul că ICE reprezintă pentru cetățeni o ocazie excepțională pentru a-și identifica și formula aspirațiile și pentru a solicita o acțiune din partea UE, precum și faptul că ea trebuie încurajată și sprijinită prin toate mijloacele disponibile; recunoaște însă că există deficiențe semnificative care trebuie abordate și soluționate cu scopul de a spori eficiența ICE; subliniază că orice evaluare viitoare a ICE ar trebui să vizeze asigurarea unei utilizări cât se poate de ușoare a acestui instrument, având în vedere că el este un mijloc esențial de stabilire a unei legături între cetățenii Europei și UE; subliniază, de asemenea, că utilizarea limbii materne reprezintă un drept civic și, prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să analizeze posibilitățile existente pentru a oferi această opțiune, care încurajează participarea cetățenilor, în cadrul tuturor activităților legate de o ICE; subliniază că este important ca publicul să cunoască ICE și regretă insuficienta cunoaștere a acestui instrument de către cetățeni; solicită, în acest sens, organizarea de către UE a unor campanii de publicitate și de promovare pentru o mai bună popularizare a ICE în mass-media și în rândul publicului;

4.

subliniază, de asemenea, că angajamentul civic al tineretului este fundamental pentru viitorul tuturor democrațiilor și solicită Comisiei să profite de învățămintele desprinse din experiențele naționale ale inițiativelor cetățenești care sunt adevărate modele de reușită;

5.

consideră că este esențial ca cetățenii să poată contribui la exercitarea prerogativelor legislative ale Uniunii și să fie implicați în mod direct în inițierea propunerilor legislative;

6.

subliniază că este important ca publicul să cunoască ICE pentru ca aceasta să fie un instrument eficient de participare democratică; îndeamnă, în acest scop, Comisia și statele membre să maximizeze eforturile lor de comunicare cu privire la acest instrument pentru a aduce existența sa în atenția unui număr cât mai mare de cetățeni și pentru a încuraja participarea activă la acesta;

7.

invită Comisia să folosească toate canalele de comunicare publice pentru a sensibiliza publicul în privința ICE și pentru a lua măsurile necesare asigurării transparenței ICE și facilitării comunicării cu privire la ICE actuale, de exemplu, prin crearea unor aplicații care pun la dispoziție informații, trimit notificări și oferă posibilitatea semnării online; subliniază faptul că o participare publică activă la ICE depinde într-o proporție semnificativă de popularizarea acestora în statele membre și, de aceea, propune ca parlamentele naționale ale statelor membre să atragă atenția asupra ICE pe site-urile de internet oficiale ale acestora;

8.

constată că peste șase milioane de cetățeni ai UE au participat la o ICE, că au existat 51 de cereri de lansare a unei inițiative, dintre care numai trei – și anume inițiativele „Right 2Water” (Dreptul la apă), „Unul dintre noi” și „Stop vivisecției” – au fost considerate admisibile, și că șase organizatori ai unor ICE, care corespund unui procentaj de 30 % din toate inițiativele care au fost respinse, au contestat refuzul Comisiei în fața Curții de Justiție, toate acestea demonstrând că mai sunt încă multe lucruri de făcut pentru a garanta atingerea întregului potențial al ICE; subliniază numeroasele dificultăți de ordin practic cu care s-au confruntat organizatorii de la intrarea în vigoare a regulamentului, în aprilie 2012, și faptul că numărul inițiativelor este în scădere;

9.

invită Comisia să ofere cât mai devreme posibil organizatorilor de ICE orientări adecvate și cuprinzătoare, în special de natură juridică, prin intermediul centrului de contact Europa Direct, astfel încât aceștia să cunoască posibilitățile de care dispun și să nu propună o ICE care în mod evident nu intră în domeniul de competență al Comisiei și nu îndeplinește criteriile de admisibilitate legale; solicită analizarea posibilității de instituire a unui alt organism independent care să ofere consiliere; constată, însă, că, în temeiul Tratatului de la Lisabona, aspectele care țin de ICE ar putea să nu intre cu totul în domeniul de competență al Comisiei; consideră, în plus, că ar fi necesar să se aibă în vedere de către Comisie instituirea unui birou special pentru ICE în cadrul reprezentanțelor sale permanente din fiecare stat membru, care să furnizeze toate informațiile, consilierea și sprijinul necesare pentru ICE;

10.

subliniază, în plus, că existența unui birou special pentru ICE ar putea contribui, de asemenea, la sensibilizarea opiniei publice și a mass-mediei cu privire la ICE; invită, prin urmare, Comisia să promoveze ICE ca instrument oficial al UE pentru a atinge acest obiectiv; subliniază că această măsură poate duce, de asemenea, la depășirea neîncrederii cetățenilor legate de împărtășirea datelor cu caracter personal necesare pentru a susține o ICE;

11.

solicită furnizarea unor orientări mai detaliate privind interpretarea temeiurilor juridice și a unor informații mai bogate privind cerințele legate de protecția datelor în fiecare stat membru în care organizatorii își desfășoară campania, astfel încât să li se ofere acestora securitatea juridică necesară, precum și privind posibilitatea încheierii de către organizatori a unor asigurări accesibile din punctul de vedere al prețului;

12.

regretă absența unei informări clare cu privire la ICE în faza incipientă a acestui instrument, ceea ce a condus la formarea unei idei generale greșite cu privire la natura sa și a generat frustrare în momentul când primele ICE au fost respinse de către Comisie; reamintește că acest instrument ar trebui să fie simplu, clar, ușor de utilizat și făcut cunoscut la scară largă; subliniază că reprezentanții aleși la nivel local și național ar trebui să fie încurajați și susținuți de Comisie pentru a realiza o publicitate cât mai largă pentru ICE;

13.

sprijină, de asemenea, participarea activă a cetățenilor UE la utilizarea adecvată a acestui instrument pentru stabilirea unui program de lucru; este îngrijorat că ar putea exista un conflict de interese legat de faptul că responsabilitatea exclusivă de a verifica admisibilitatea revine însăși Comisiei și solicită o remediere corespunzătoare a acestei situații pe viitor; constată, în același timp, că transparența și responsabilitatea ar trebui să fie un obiectiv pentru toate părțile interesate în vederea menținerii clarității activităților cetățenilor;

14.

invită, în acest sens, Comisia să ia în considerare ca factor decizional și Parlamentul, mai ales pentru că este singura instituție ai cărei membri sunt aleși în mod direct de cetățenii europeni;

15.

subliniază că, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, în cazul în care Comisia refuză înregistrarea unei ICE, „Comisia informează organizatorii cu privire la motivele refuzului și la toate căile de atac judiciare și extrajudiciare pe care le au la dispoziție aceștia”; ia act, în acest sens, de numeroasele plângeri formulate de organizatori cu privire la faptul cu nu au primit explicații detaliate și complete privind motivele respingerii ICE propuse; invită Comisia să prezinte motivele respingerii unei ICE în mod detaliat atunci când, din punctul de vedere al acesteia, o ICE prezentată „în mod evident nu intră în domeniul de competențe al Comisiei” și, în același timp, să informeze organizatorii, în scris și într-un mod care să faciliteze munca acestora, cu privire la considerațiile juridice relevante (care, în numele transparenței, ar trebui făcute publice în întregime), astfel încât validitatea și obiectivitatea absolută a elementelor respective să poată fi supuse unui control juridic, puterea discreționară a Comisiei, care este și factor de decizie, și parte interesată în momentul evaluării admisibilității unei inițiative, să fie redusă la maxim, iar organizatorii să poată decide dacă doresc să-și revizuiască ICE și să o prezinte din nou într-o formă modificată;

16.

invită Comisia să analizeze posibilitatea de a înregistra doar o componentă a unei inițiative în cazul în care aceasta din urmă nu intră în întregime în domeniul de competență al Comisiei; invită Comisia să informeze organizatorii, în momentul înregistrării, cu privire la partea care poate fi înregistrată, recunoscând faptul că dialogul și colaborarea cu organizatorii ICE sunt factori esențiali de-a lungul întregului proces, precum și să informeze Parlamentul cu privire la decizia sa privind înregistrarea ICE; invită, de asemenea, Comisia să caute modalități de a transfera inițiativele sau părțile inițiativelor care nu intră în domeniul de competență al Comisiei autorităților competente, fie la nivel național, fie la nivel regional;

17.

subliniază importanța tehnologiei ca instrument de stimulare a participării cetățenilor; invită Comisia să simplifice utilizarea aplicației sale de colectare online a semnăturilor, să se asigure că aceasta este accesibilă persoanelor cu dizabilități, să pună la dispoziție, în mod gratuit, serverele sale pentru stocarea permanentă a semnăturilor online, folosind liniile bugetare existente ale UE, și să simplifice și să revizuiască specificațiile tehnice privind colectarea online a semnăturilor astfel încât adresele de e-mail să poată fi colectate în mod opțional pe același ecran pe care se află formularul de susținere, dar să fie stocate într-o bază de date separată;

18.

consideră că, dacă este revizuit, acest instrument ar putea determina implicarea publicului și promovarea dialogului între cetățeni și între cetățeni și instituțiile UE; subliniază necesitatea de a conecta colectarea online a semnăturilor la noile instrumente de campanie relevante ale platformelor media sociale și digitale, urmând exemplul altor campanii reușite pe acest tip de platforme online;

19.

invită Comisia să analizeze posibilitatea eliminării legăturii automate dintre înregistrarea unei ICE și debutul perioadei de douăsprezece luni pentru colectarea semnăturilor, astfel încât să permită organizatorilor unei ICE să decidă cu privire la momentul în care doresc să înceapă colectarea semnăturilor;

20.

solicită Comisiei să îndemne statele membre să utilizeze instrumentul de validare ICE pentru declarațiile de susținere, dezvoltat în cadrul programului de soluții de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene;

21.

subliniază faptul că, în cadrul instrumentelor disponibile pentru consolidarea democrației participative la nivelul Uniunii, instrumentele informatice ar trebui puse și la dispoziția regiunilor, permițând astfel o mai mare implicare a cetățenilor în afacerile publice;

22.

salută călduros propunerea Comitetului Economic și Social European de a furniza traduceri gratuite ale textelor ICE pentru a reduce astfel costurile de organizare a unei ICE;

23.

invită la o mai strânsă cooperare interinstituțională la nivelul UE, dar și la nivel național și local, pentru a oferi informații și asistență organizatorilor ICE; solicită ameliorarea site-ului internet multilingv al ICE administrat de Comisie și crearea unui set unic de orientări, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, privind drepturile și obligațiile organizatorilor ICE și procedurile administrative aplicabile pe parcursul întregului proces de ICE;

24.

solicită crearea unui „ghișeu unic” fizic și online, care să furnizeze permanent informații, consiliere juridică, servicii de traducere și asistență tehnică, juridică și politică pentru ICE și consideră că acesta ar putea utiliza resursele punctului de contact din cadrul centrului de contact „Europe Direct”, precum și cele ale reprezentanțelor Comisiei și birourilor de informare ale Parlamentului din statele membre; consideră că acest lucru ar aduce proiectul ICE mai aproape de cetățeni;

25.

consideră că este prea complicat pentru organizatori să furnizeze diferite date cu caracter personal pentru a sprijini o ICE în cele 28 de state membre, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 211/2011 în temeiul diverselor dispoziții naționale, și solicită introducerea unei proceduri uniforme privind colectarea semnăturilor prin modificarea anexei III la Regulamentul (UE) nr. 211/2011 pentru a facilita uniformizarea naturii datelor colectate în diferite state membre; încurajează Comisia să continue să negocieze cu statele membre în vederea reducerii numărului de cerințe în materie de date, eliminând, în mod corespunzător, cerința de furnizare a codurilor numerice personale și asigurând posibilitatea unei îndepliniri mai ușoare a acestor cerințe, și reamintește că aspectele importante din cadrul unei ICE sunt participarea și stabilirea unui program de lucru, și nu elaborarea unor propuneri obligatorii; propune să se aibă în vedere instituirea unei cetățenii digitale a UE și recomandă ca, până la instituirea acesteia, să se adopte o soluție intermediară, cu scopul de a rezolva problemele existente rezultate din înregistrarea multiplă; invită, prin urmare, Comisia, să examineze de urgență această chestiune în cadrul agendei sale digitale;

26.

îndeamnă Comisia să modifice articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 și să recomande statelor membre să reducă vârsta necesară pentru susținerea unei ICE și participarea la aceasta de la 18 la 16 ani, ea netrebuind să fie asociată dreptului de vot la alegerile pentru Parlamentul European, pentru a le acorda mai ales tinerilor posibilitatea de a participa în mod activ la modelarea proiectului european;

27.

ia act de problema delicată a responsabilității personale a organizatorilor în ceea ce privește protecția datelor în cadrul colectării datelor cu caracter personal ale semnatarilor și propune reducerea cantității de date solicitate, precum și modificarea formulării articolului 13, referitor la responsabilitate, din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 pentru a preciza în mod clar faptul că responsabilitatea personală nu este nelimitată; propune ca, în acest sens, comitetele cetățenilor să poată obține personalitate juridică și ca textul Regulamentului să fie reformulat luând drept exemplu articolul 3 din Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal pentru a se stabili că organizatorii sunt responsabili doar pentru actele care sunt „contrare legii și sunt săvârșite cu intenție sau cel puțin din neglijență gravă”;

28.

încurajează Comisia și statele membre să elaboreze cerințe de colectare a datelor mai ușor de utilizat și mai armonizate; solicită autorităților naționale competente să raporteze periodic comisiilor pentru afaceri europene ale parlamentelor lor naționale cu privire la ICE care sunt în curs de desfășurare și care au adunat deja un număr semnificativ de semnături; îndeamnă Comisia să propună o revizuire a Regulamentului (UE) nr. 211/2011 care să vizeze garantarea posibilității ca cetățenii să semneze o ICE în țara lor de reședință;

29.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, din 2012 până în prezent, doar trei dintre cele 31 de ICE înregistrate au ajuns în faza finală; subliniază că reducerea drastică a numărului de noi inițiative este una dintre consecințele cerințelor disproporționate și ale complexității inutile a sistemului; regretă lipsa impactului legislativ și cursul descurajant dat de către Comisie inițiativelor reușite; își exprimă dezacordul cu Comisia în ceea ce privește reușita punerii în aplicare a regulamentului în vederea valorificării întregul potențial al ICE; subliniază că instituțiile UE și statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a promova ICE și pentru a crește încrederea cetățenilor în acest instrument;

30.

invită Comisia să revizuiască formularea articolului 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 pentru a permite desfășurarea unor acțiuni adecvate în urma unei ICE reușite; îndeamnă Comisia să înceapă pregătirea unui act juridic cu privire la ICE reușite în termen de 12 luni de la emiterea unui aviz pozitiv;

31.

consideră că, pentru a sublinia dimensiunea politică a ICE, ar trebui organizată o audiere publică în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 în așa fel încât să permită organizatorilor să poarte un dialog cu deputații în Parlamentul European și cu funcționarii competenți din cadrul Comisiei; subliniază că audierile cu privire la ICE ar trebui organizate sub egida unei comisii „neutre”, care nu deține principala competență privind conținutul pentru chestiunile care fac obiectul acestora și că, în plus, ar trebui implicați întotdeauna și experți externi;

32.

solicită, atunci când este necesar, Parlamentului și comisiilor sale să își exercite dreptul, în temeiul articolului 225 din TFUE, de a solicita Comisiei, în cazul în care aceasta nu prezintă o propunere legislativă până la încheierea acestei perioade de 12 luni, să prezinte o propunere adecvată; consideră că, la exercitarea acestui drept, comisia competentă a Parlamentului ar trebui să ia în considerare conținutul oricărei ICE reușite și să consulte organizatorii acesteia în cadrul unei noi audieri; solicită modificarea corespunzătoare a Regulamentului de procedură;

33.

invită Comisia să analizeze posibilitatea de a acorda sprijin financiar ICE de la bugetele UE existente, prin intermediul unor programe europene precum „Europa pentru cetățeni” și „Drepturi, egalitate și cetățenie”, inclusiv posibilitatea finanțării de programe radio și de televiziune promoționale, având în vedere că trebuie garantată egalitatea între cetățeni, că există o nevoie reală de sprijinire financiară a organizării ICE și că au fost prezentate numeroase amendamente la bugetul UE în acest sens;

34.

solicită Comisiei să combată prin orice mijloace preventive, inclusiv prin instrumente online, furtul informațiilor sensibile referitoare la semnatari, în special atunci când acestea sunt gestionate sub formă de date agregate;

35.

salută raportul Comisiei din 31 martie 2015 privind ICE și decizia Ombudsmanului European OI/9/2013/TN și îndeamnă Comisia să prevadă, în cadrul revizuirii acestui instrument, că, atunci când se consideră că o ICE este încheiată cu succes, sunt puse în aplicare toate măsurile juridice relevante pentru a asigura desfășurarea unor acțiuni adecvate în urma acesteia; invită așadar Comisia, în lumina diferitelor deficiențe care au apărut, să prezinte cât mai curând o propunere de revizuire a Regulamentul (UE) nr. 211/2011 privind inițiativa cetățenească și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1179/2011 al Comisiei;

36.

invită instituțiile UE să desfășoare activități indispensabile de comunicare printr-o campanie de informare cu privire la ICE;

37.

invită Comisia să prezinte periodic Parlamentului rapoarte cu privire la stadiul în care se află ICE ce sunt în desfășurare, astfel încât Parlamentul să poată verifica – în cadrul angajamentului său față de cetățenii Europei – dacă acest instrument funcționează cât se poate de eficient; subliniază că procesul ICE ar trebui îmbunătățit continuu, pe baza experienței practice dobândite, și ar trebui, de asemenea, să se conformeze hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție;

38.

recomandă utilizarea tuturor canalelor de comunicare disponibile, în special a platformelor media sociale și digitale ale tuturor instituțiilor UE relevante, pentru a desfășura campanii continue de informare, cu implicarea birourilor și reprezentanțelor UE și a autorităților naționale; invită Comisia să sprijine dezvoltarea unui software special pentru ICE, cu sursă deschisă, destinat dispozitivelor mobile; salută faptul că anumite ICE au reușit să aibă un impact la nivel local;

39.

consideră că, pentru o utilizare adecvată a acestui instrument de democrație participativă de către cetățeni și pentru a preveni o eventuală utilizare abuzivă a acestuia în interese private, este esențial să se îmbunătățească transparența și calitatea verificărilor finanțării și sponsorizării ICE;

40.

remarcă rolul important al Ombudsmanului European în anchetarea gestionării de către Comisie a cerințelor pentru ICE și, în special, a cazurilor de refuz de înregistrare a unei ICE;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/23

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (COM(2014)0357), precum și planul de acțiune aferent și documentul de analiză justificativ,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (1) (denumit în continuare „RDC”),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (2),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 23 octombrie 2014 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice,

—

având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind valoarea adăugată a strategiilor macroregionale (COM(2013)0468) și concluziile relevante ale Consiliului din 22 octombrie 2013,

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 11 septembrie 2014 privind Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (COM(2014)0357) și Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice: cercetare, dezvoltare și inovare în cadrul IMM-urilor (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției italiene a UE),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2014 privind Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR) (aviz exploratoriu),

—

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 26 iunie 2014 privind Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR),

—

având în vedere Avizul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor din 11 octombrie 2011 intitulat „Cooperarea teritorială în bazinul Mării Mediterane prin intermediul macroregiunii adriatico-ionice”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneană (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie maritimă pentru Marea Adriatică și Marea Ionică” (COM(2012)0713),

—

având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind guvernanța strategiilor macroregionale (COM(2014)0284),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011 intitulat „Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020” (COM(2011)0017),

—

având în vedere Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului,

—

având în vedere Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului,

—

având în vedere Decizia Consiliului 2005/370/CE din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus),

—

având în vedere Declarația de la Ancona, adoptată cu ocazia Conferinței privind dezvoltarea și securitatea în Marea Adriatică și în Marea Ionică, desfășurată în perioada 19-20 mai 2000,

—

având în vedere Conferința fondatoare a Euroregiunii adriatico-ionice, desfășurată la Pula, la 30 iunie 2006, și Declarația de lansare a inițiativei de elaborare a Strategiei pentru regiunea Mării Adriatice, adoptată cu ocazia Adunării euroregiunii adriatico-ionice, care a avut loc la Split, la 22 octombrie 2009,

—

având în vedere studiul din iunie 2015 al Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) intitulat „Noul rol al macroregiunilor în cooperarea teritorială europeană”,

—

având în vedere studiul din iunie 2015 al Direcției Generale Politici Interne (Departamentul tematic B: Politici structurale și de coeziune) intitulat „Regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice: o analiză socioeconomică și o evaluare a legăturilor de transport și energie”,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru pescuit (A8-0279/2015),

A.

întrucât strategiile macroregionale reprezintă un nou model de guvernare pe mai multe niveluri, în care participarea părților interesate care reprezintă UE, nivelurile național, regional și local, inclusiv partenerii economici și sociali și organizațiile societății civile, precum și complementaritatea dintre diferite politici și programe este esențială pentru implementarea și îndeplinirea cu succes a obiectivelor; întrucât autoritățile regionale și locale joacă un rol important în promovarea democrației, a descentralizării și a creșterii gradului de autonomie locală și regională;

B.

întrucât strategiile precedente privind Marea Baltică și Dunărea au adus beneficii concrete regiunilor, au confirmat succesul mecanismelor de cooperare ale UE și au oferit o experiență utilă pentru elaborarea de noi strategii macroregionale;

C.

întrucât interesul manifestat de către regiuni față de această formă modernă de cooperare regională și modelul de guvernare aferent este tot mai mare; întrucât, recent, acest lucru a fost evident în special în cazul regiunilor muntoase, cum ar fi regiunea carpatică sau alpină, unde barierele naturale implică necesitatea unor politici regionale specifice;

D.

întrucât o strategie macroregională ca un cadru integrat referitor la statele membre și la țările terțe din aceeași zonă geografică, aprobată de Consiliul European, este o strategie a UE;

E.

întrucât există diferențe socioeconomice majore între țările implicate în această strategie, în special între statele membre ale UE și statele terțe;

F.

întrucât nivelul ridicat al interesului manifestat de țările din regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice pentru cooperare și definire a unor acțiuni comune care să răspundă sfidărilor prin utilizarea potențialului întregii regiuni și efortul lor continuu de a realiza sinergii a dus la adoptarea Strategiei UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR);

G.

întrucât strategiile macroregionale pot fi considerate un instrument de integrare europeană și coeziune teritorială sporită bazate pe cooperarea voluntară între statele membre și țările învecinate în ceea ce privește abordarea sfidărilor comune; întrucât EUSAIR reprezintă o nouă formă de cooperare regională care ar putea ajuta țările candidate și potențial candidate pe drumul lor către UE și o componentă importantă a politicii mediteraneene mai ample a UE, astfel cum o arată Uniunea pentru Mediterana; întrucât EUSAIR, ca parte din politica regională a UE, este un instrument de promovare a coeziunii economice și sociale, având ca obiective principale reducerea decalajelor dintre regiuni, promovarea unei convergențe reale și încurajarea creșterii și ocupării forței de muncă;

H.

întrucât Marea Adriatică, din cauza faptului că este o mare semi-închisă, este deosebit de vulnerabilă la poluare și prezintă caracteristici hidrografice neobișnuite, cum ar fi faptul că adâncimea și linia de coastă variază considerabil între nordul și sudul regiunii; întrucât stocurile de pește sunt împărțite între toate statele de coastă, ceea ce exercită o presiune persistentă asupra regenerării stocurilor; întrucât măsurile prevăzute de viitorul regulament-cadru privind măsurile tehnice în contextul PCP reformate ar trebui să fie concepute la nivel regional și personalizate în funcție de caracteristicile specifice acestei zone, resurselor lor marine și pescuitului;

1.

salută Comunicarea Comisiei privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și planul de acțiune aferent și consideră că reprezintă o etapă esențială în dezvoltarea acestei părți a Europei; subliniază faptul că Strategia EUSAIR a fost creată pentru a adăuga valoare intervențiilor, fie din parte UE, a autorităților naționale sau regionale, fie din partea sectoarelor private, într-un mod care consolidează semnificativ funcționarea macroregiunii; evidențiază perspectivele strategiei referitoare la țările candidate și potențial candidate din această regiune; subliniază că este important ca strategia să se bazeze pe principiile integrării, coordonării, cooperării și parteneriatului; reiterează importanța principiului celor „trei NU”, adică „nu” legislației noi, „nu” instituțiilor noi, „nu” fondurilor noi, întrucât macroregiunile sunt cadre pentru inițiative de cooperare, bazându-se pe sinergii rezultate din articularea diferitelor instrumente de politică ale UE, inclusiv a fondurilor ESI;

2.

salută eforturile depuse de toate părțile interesate în ceea ce privește instituirea unei arhitecturi instituționale pentru punerea în aplicare a Strategiei EUSAIR în cadrul instituțional existent; încurajează toate părțile interesate de la nivel național, regional și local să își asume pe deplin responsabilitatea privind punerea în aplicare a proiectelor care intră sub incidența acestei strategii macroregionale; subliniază importanța întăririi capacității instituționale și eficacității administrațiilor publice și a serviciilor publice și a asigurării, în fiecare țară participantă, existenței unor resurse suficiente și a unui personal administrativ competent dedicate în special punerii în aplicare a EUSAIR;

3.

subliniază necesitatea unei abordări la nivel local referitoare la activitățile de cooperare și evidențiază valoarea adăugată a modelului de guvernare pe mai multe niveluri care trebuie să abordeze lipsa de capacitate administrativă și care poate fi utilizat pentru a pune în comun resurse în macroregiune; insistă, în acest sens, că este nevoie să fie incluse autoritățile locale și regionale în cadrul organismelor politice de management și în cadrul organismelor operaționale, tehnice și de punere în aplicare ale strategiei, menținând în același timp rolul Comisiei în procesul de coordonare; subliniază faptul că dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) poate mobiliza și implica actorii locali în procesul decizional și contribui la întărirea sentimentului de asumare a responsabilității de către cetățeni în ceea ce privește proiectele;

4.

subliniază importanța unui proces transparent pentru adoptarea, monitorizarea și evaluarea strategiei, precum și importanța deschiderii către societatea civilă și toate părțile interesate relevante și a includerii acestora; evidențiază faptul că sensibilizarea și comunicarea în cadrul tuturor pilonilor sunt esențiale pentru participarea părților interesate la procesul de luare a deciziilor și pentru dezvoltarea sprijinului public; încurajează statele membre să se asigure că strategia se bucură de un grad adecvat de vizibilitate la nivel național, regional și local, să elaboreze o comunicare corespunzătoare cu privire la obiectivele și rezultatele strategiei, precum și să promoveze coordonarea și schimbul de bune practici cu alte strategii existente și viitoare la nivel macroregional;

5.

subliniază necesitatea ca țările terțe să își armonizeze legislația cu legislația din sectorul specific al acquis-ului privind strategia cu scopul de a asigura îndeplinirea obiectivelor UE și punerea în aplicare în mod regulat, în mod legal legală și la timp, pe baza standardelor și legislației UE; încurajează toate țările participante să creeze grupuri de reflecție și să organizeze reuniuni regulate pentru a face schimb de bune practici cu scopul de a securiza această procedură și a o face mai eficientă;

6.

observă că, din cauza scăderii abrupte a investițiilor private în țările din regiune, la care se adaugă consolidarea fiscală și capacitatea de investiții limitată din sectorul public, pot apărea probleme în finanțarea proiectelor din cadrul strategiei; invită țările participante să mențină un nivel înalt de asumare a responsabilității, de angajament și de leadership necesar pentru a duce la îndeplinire strategia cu succes;

7.

salută faptul că fondurile structurale și de investiții europene (FSIE) și instrumentul de asistență pentru preaderare pentru perioada 2014-2020, în special Programul de cooperare adriatico-ionic în perioada 2014-2020 (ADRION), furnizează resurse potențiale considerabile și o gamă largă de instrumente și opțiuni tehnice destinate acestei strategii; sprijină punerea la dispoziție a unor alte fonduri și instrumente care sunt relevante pentru pilonii acestei strategii, în special programele Orizont 2020 și Erasmus Plus, pentru toți pilonii, Mecanismul pentru interconectarea Europei, pentru pilonul II, programul LIFE, pentru pilonul III, precum și pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și programele COSME și Europa creativă, destinate IMM-urilor, pentru pilonul IV, precum și programul INNOVFIN destinat finanțării inovării; în scopul realizării unei sinergii a fondurilor disponibile, încurajează cooperarea între comitetele de supraveghere ale programelor teritoriale de cooperare axate pe regiune, consiliul de conducere al EUSAIR și autoritățile de management ale FSIE; subliniază că strategia ar trebui să permită o utilizare mai eficientă și mai eficace a instrumentelor și fondurilor existente;

8.

invită Comisia Europeană, organismele naționale, regionale și locale care sunt responsabile cu pregătirea, gestionarea și punerea în aplicare a programelor privind fondurile FSIE să pună accent pe importanța proiectelor și acțiunilor la nivel macroregional;

9.

subliniază importanța definirii la nivel macroregional a structurii de implementare și a mecanismelor de coordonare pentru a facilita cooperarea, inclusiv planificarea comună, alinierea oportunităților de finanțare și o abordare de jos în sus; subliniază necesitatea alinierii programelor operaționale la nivel național și regional cu obiectivele strategiei inclusiv, în măsura posibilului, integrarea EUSAIR în programe; consideră că este necesar să se coordoneze și armonizeze inițiativele, propunerile și proiectele care privesc regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice;

10.

încurajează Comisia, Banca Europeană de Investiții (BEI) și țările participante să exploateze pe deplin posibilitățile disponibile în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (EFSI), recent înființat, de finanțare a proiectelor din regiune, lucru ce ar crea valoare adăugată, ar promova dezvoltarea regională și coeziunea economică și socială, ar stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă la nivel macroregional și ar contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020; în acest context, încurajează acordarea de „puncte bonus” proiectelor macroregionale în etapa de selectare a proiectelor datorită naturii lor transnaționale inerente;

11.

subliniază că nu există fonduri speciale alocate doar pentru punerea în aplicare a strategiilor macroregionale și că voința politică puternică, parteneriatul și coordonarea între țări reprezintă o condiție prealabilă pentru succes; solicită, prin urmare, țărilor din regiune să comaseze fonduri (Fondurile ESI, IPA, FSIE), precum și contribuțiile din surse naționale în cadrul BEI ca platformă financiară și de investiții pentru sprijinirea finanțării proiectelor care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategie; solicită crearea unei rezerve transparente și accesibile publicului de proiecte pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice, care ar permite vizibilitatea nevoilor de investiții și a proiectelor actuale și potențiale, încurajând investitorii să investească în aceste proiecte;

12.

îndeamnă părțile interesate să facă schimb de bune practici, să apeleze la experiența acumulată și să descopere blocajele din calea punerii în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE și să întărească cooperarea cu omologii lor, precum cei din Marea Baltică, bazinul Dunării și din macroregiunile alpine;

13.

invită Comisia să elimine barierele administrative și nefinanciare care adesea descurajează investitorii să investească în astfel de proiecte;

14.

consideră că este necesar să se găsească modalități de a implica – cel puțin în anumite proiecte individuale și specifice – țările care nu sunt incluse în strategie, dar care sunt, din punct de vedere geografic și economic, apropiate de această regiune; subliniază în acest context importanța cooperării transfrontaliere și transnaționale printr-o politică de coeziune și invită statele membre și regiunile vizate să utilizeze cele mai bune practici existente în acest domeniu;

15.

reamintește impactul major al crizei economice asupra regiunii și subliniază necesitatea elaborării unor evaluări periodice a strategiilor propuse în vederea redresării economice a regiunii; subliniază că țările din regiune se află la niveluri de dezvoltare diferite și au nevoi diferite; invită Comisia să sublinieze importanța creării de condiții pentru reducerea diferențelor socio-economice dintre țări; sprijină reformele din țările mai puțin dezvoltate și încurajează schimbul de cunoștințe, experiență și practici în acest context;

16.

subliniază că este necesar să se încurajeze, să se reînnoiască și să se aprofundeze cooperarea culturală, științifică și educațională, inclusiv prin extinderea mobilității academice a studenților și a personalului universitar; subliniază că știința și inovarea reprezintă o condiție prealabilă pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; evidențiază interdependența cooperării științifice și culturale de creșterea dinamicii economice și nivelul de diversitate și sustenabilitate a turismului din regiune;

17.

salută reprezentarea Parlamentului European în organele de conducere ale (EUSAIR); invită Comisia să analizeze eforturile comune ale țărilor din regiune (membre ale UE și țări terțe), precum și participarea efectivă a autorităților locale și regionale la atingerea obiectivelor strategiei;

18.

face referire la precedentele stabilite în contextul altor strategii macroregionale ale UE și solicită sprijinirea, în cadrul unor proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, a diferitor tipuri de acțiuni, de la studii la capital de pornire pentru pregătirea de proiecte în diferite domenii prioritare;

19.

consideră că este imperativ ca, în faza de punere în aplicare a strategiei, principiile generale ale acesteia și, în special, aspectele legate de protecția mediului și ameliorarea resurselor naturale să fie luate în considerare în mod corespunzător în cadrul celor patru piloni, inclusiv în scopul unei abordări holistice a provocărilor variate și complexe cu care se confruntă macroregiunea;

20.

subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită zonelor menționate în articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cum ar fi insulele, regiunile muntoase și regiunile rurale, pentru a descoperi și exploata potențialul specific al acestora, în special în sectorul turismului, respectând totodată domeniile de acțiune și prioritățile identificate în acest raport; în plus, invită Comisia să propună un An european al insulelor și munților;

21.

consideră că este necesar să se găsească modalități pentru ca țările participante să implice alți piloni importanți care ar putea crea avantaje de dezvoltare în zonă, precum agricultura, datorită condițiilor geoclimatice specifice, biodiversității și potențialului de a crea efecte sinergice coordonate și creștere continuă; recomandă o cooperare și o coordonare strânse între zonele de interior, zonele de coastă și insule pentru a realiza sinergii între proiectele privind energia curată și producția de alimente sănătoase;

22.

atrage atenția asupra importanței raportării și evaluării adecvate a punerii în aplicare a strategiei; solicită, în acest context, ca țările participante, împreună cu Comisia, să colecteze date de referință fiabile și să stabilească obiective concrete pentru fiecare pilon care să fie evaluate anual și să fie puse la dispoziția publicului;

23.

solicită o abordare europeană cuprinzătoare și integrată a migrației; subliniază faptul că această regiune se confruntă cu sfidări semnificative legate de migrație și deplânge toate tragediile petrecute în Marea Mediterană; insistă asupra faptului că, în abordarea acestor sfidări, este necesară o schimbare semnificativă în politicile de azil în ceea ce privește solidaritatea dintre statele membre; subliniază necesitatea de a examina strategia generală de cooperare cu țări terțe; deplânge cooperarea insuficientă dintre statele membre ale UE în ceea ce privește provocările legate de migrație; încurajează schimbul de bune practici în ceea ce privește primirea migranților și solicită să se acorde de urgență o atenție deosebită aspectelor sociale și umanitare care afectează regiunea, în scopul unei posibile redefiniri a priorităților EUSAIR în viitor;

24.

speră să se dea un nou impuls consolidării păcii și securității în Europa de Sud-Est;

25.

invită țările să facă schimb de bune practici în domeniul respectării drepturilor minorităților cu scopul de a aplica cele mai înalte standarde, având în vedere că acesta este un domeniu deosebit de sensibil în ceea ce privește aspectele lingvistice;

26.

subliniază că, în cadrul diferitelor etape de punere în aplicare, este necesar ca actorii economici publici și privați, membrii societății și diferitele componente ale societății civile organizate să beneficieze de formare adecvată prin intermediul unui program specific, inclusiv de sprijin organizatoric și tehnic;

27.

invită Comisia să prezinte, la fiecare doi ani, un raport Parlamentului și Consiliului privind implementarea EUSAIR pentru a evalua funcționarea și valoarea sa adăugată în ceea ce privește creșterea economică și locurile de muncă, reducerea decalajelor și dezvoltarea sustenabilă;

28.

încurajează măsuri specifice menite să promoveze dimensiunea socială; subliniază că este important să fie integrate priorități și măsuri care vizează includerea persoanelor cu handicap și prevenirea oricăror forme de discriminare;

29.

subliniază faptul că poziția geografică unică și structura specifică a liniei de țărm ale acestei regiuni, împreună cu bogata ei biodiversitate marină, au un potențial imens de creare a unor locuri de muncă „albastre” și de creștere și dezvoltare economică în mod inovator și durabil, inclusiv în ceea ce privește tehnologiile „albastre”, pescuitul și acvacultura și o mai bună guvernanță a resurselor marine și servicii marine mai bune;

30.

susține promovarea economiei albastre ca soluție la criza economică, deoarece aceasta permite crearea de noi locuri de muncă și stimulează dezvoltarea economică, dar mai ales locurile de muncă pentru femeile și tinerii din țările de coastă și insulare; consideră că strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice nu poate fi aplicată fără a lua în considerare conceptul de economie albastră, care conectează sectoarele economice ce au legătură cu mările și oceanele, acvacultura, transportul maritim și fluvial și turismul pentru protecția mediului;

31.

invită Comisia și statele care au adoptat această strategie să ofere stimulente care să atragă tinerii către domeniul pescuitului și acvaculturii în regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și să îi încurajeze să inițieze activități în aceste domenii.

32.

solicită coordonarea în materie de politici și armonizarea obiectivelor strategiei, precum și proiecte comune în conformitate cu valorile, principiile și obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului; încurajează, în plus, sprijinirea dezvoltării sectorului pescuitului sustenabil și a producției de alimente tradiționale și sănătoase; solicită înființarea unor grupuri locale de acțiune în domeniul pescuitului, care ar putea reprezenta un instrument natural pentru diversificarea pescuitului; subliniază faptul că pescuitul și acvacultura durabile și profitabile necesită o mai mare implicare a părților interesate în gestionarea generală, precum și activități îmbunătățite și diversificate în domeniul pescuitului;

33.

consideră că economia albastră cuprinde sectoare și întreprinderi extrem de diverse și, din acest motiv, dezvoltarea ei necesită lucrători cu înaltă calificare în toate aceste sectoare; invită statele membre implicate în Strategia EUSAIR să promoveze diversele sectoare de creștere albastră în programele lor de formare, luând în considerare sistemele de învățare pe tot parcursul vieții și formarea angajaților; subliniază complexitatea activităților, sectoarelor și disciplinelor din cadrul sistemelor socioeconomice implicate în economia albastră și, prin urmare, consideră să este extrem de important ca statele membre implicate în Strategia EUSAIR să adopte politici în domeniul pieței forței de muncă pentru a crește capacitatea de adaptare la schimbare, inovație și multidisciplinaritate, a adapta formarea capitalului uman și a spori gradul de participare a femeilor;

34.

subliniază importanța unei mai mari și mai reale interconexiuni între Strategia UE 2020 și cei trei piloni (în special pentru pilonul creșterii albastre) ai Strategiei EUSAIR care se bazează pe Planul de acțiune al Comisiei Europene; consideră Planul de acțiune ca fiind unul dintre rezultatele abordării strategiei în ceea ce privește identificarea priorităților concrete pentru macroregiune; accentuează faptul că, pe baza acestui considerent, fiecare acțiune sau proiect este selectat printr-un amplu proces de consultare de jos în sus care implică o serie de părți interesate din regiunea adriatico-ionică care reprezintă autorități naționale, regionale și locale, parteneri sociali, dar și sectorul privat, economia socială, mediul academic și societatea civilă;

35.

încurajează crearea de clustere și cooperarea între întreprinderile publice și private, universități, institute de cercetare și alte părți interesate relevante din sectoarele marin și maritim, cu scopul de a se stimula inovarea și de a se beneficia pe deplin de sinergii; consideră că, pentru a se asigura investiții mai eficiente și eficace, acțiunile din cadrul pilonului „creștere albastră” ar trebui să se bazeze pe strategiile naționale și regionale de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă; invită țările și regiunile să participe la Platforma S3 a Comisiei pentru a beneficia de asistență în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și revizuirea strategiilor de specializare inteligentă; consideră necesar, în acest context, să se acorde un acces mai bun la credite IMM-urilor și să se îmbunătățească rețelele (clusterele) de întreprinderi existente printr-un proces de internaționalizare, cu scopul de a crea noi locuri de muncă de calitate și sustenabile;

36.

sprijină crearea unei etichete comune de calitate pentru produsele alimentare de origine marină de înaltă calitate din regiune în vederea creșterii competitivității lor;

37.

subliniază importanța dialogului social și a implicării reprezentanților societății civile în activități de dezvoltare a capacităților, alături de autoritățile publice; consideră că acest lucru ar putea fi realizat prin crearea unei platforme permanente la nivel macroregional și la nivel regional în fiecare stat membru, pentru a reprezenta partenerii sociali și economici, în conformitate cu ceea ce a fost deja realizat pentru universități, camere de comerț și orașe;

38.

subliniază importanța cercetării marine și maritime și a unei cooperări mai puternice între cercetători în aceste sectoare, între statele membre și între regiunile implicate în Strategia EUSAIR, în scopul de a depăși decalajul existent între aceste state membre și a stimula competitivitatea zonelor de coastă și crearea de locuri de muncă de calitate și durabile la nivel local;

39.

observă cu îngrijorare rata de epuizare a stocului de pește din Marea Adriatică și din Marea Ionică, ca urmare a pescuitului excesiv și a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), precum și alte riscuri semnificative pentru viața marină; subliniază că pescuitul este una dintre componentele-cheie ale economiilor din zonele costiere și din insule; opinează că este necesar, prin urmare, să se considere că protecția și menținerea stocurilor de pește și a ecosistemelor marine, în conformitate cu principiul producției maxime sustenabile inclus în politica comună în domeniul pescuitului reprezintă un obiectiv primordial al strategiei; subliniază necesitatea ca, în perioada de tranziție, să se sprijine adaptarea la pragurile de capturi prin subvenții pentru achiziționarea de echipamente prin Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF); solicită să se acționeze decisiv prin alinierea legislației în materie de pescuit a statelor terțe la legislația UE, prin intermediul schimbului de date, al unor platforme comune de monitorizare și al planurilor multianuale de gestionare a pescuitului și să se examineze modalități de dezvoltare în continuare a unui sector sustenabil de acvacultură ținând seama de marele potențial al acestuia de a fi alimentat din surse de energie regenerabile;

40.

reamintește că peștele și crustaceele exploatate comercial ar trebui să se situeze între limite biologice sigure, pentru a obține un statut ecologic bun și a proteja sustenabilitatea pe termen lung a industriei pescuitului;

41.

solicită Comisiei să calculeze volumul capturilor realizate în cadrul pescuitului recreativ, să reglementeze această activitate și să îi impună, la fel ca pescuitului profesional, obiectivele MSY;

42.

îndeamnă la efectuarea de cercetări exhaustive asupra stocurilor de pește, mai ales asupra speciilor pe cale de dispariție, precum și asupra interconectărilor biologice dintre acestea, având în vedere faptul că lipsa de date exacte ar face ca evaluările să fie neclare și nefiabile; solicită menținerea reproducerii pe cale naturală;

43.

solicită examinarea și promovarea unor proiecte care să aibă drept scop evaluarea impactului pescuitului indirect (plasele-fantomă, plasele folosite pentru cultura midiilor) și al capturilor accidentale ale unor specii protejate: se estimează că numai în Marea Adriatică sunt pescuite accidental peste 40 000 de broaște-țestoase marine; este necesar și urgent să se realizeze studii privind acest impact, însă și atenuarea acestuia (de exemplu, cu ajutorul dispozitivelor de excludere a țestoaselor);

44.

solicită acordarea unui sprijin puternic sectorului construcțiilor navale, inclusiv sectorului ambarcațiunilor de plăcere, cu accent pe modernizarea și specializarea acestuia pentru a crea locuri de muncă și a se adapta la cerințele unei creșteri sustenabile și competitive care să fie în conformitate cu tehnologiile „albastre”;

45.

solicită să se acorde un sprijin real zonelor de producție, înfrățirii și cooperării între zone din diferite părți ale macroregiunii; încurajează schimbul de bune practici bazate pe experiențele cele mai semnificative din sector, precum și pe experiențele din alte regiuni care doresc să adopte aceeași abordare pentru a promova înființarea de zone de producție;

46.

subliniază că este important să se sprijine și să se promoveze pescuitul sportiv de agrement și pescuitul în familie împreună cu politici integrate pentru pescuit și turism (pescuit și pescuit turistic, maricultură), mai ales pe insule, pentru a păstra tradițiile culturale locale și modul de viață marinăresc ale locuitorilor insulelor și ale regiunilor costiere de mici dimensiuni; încurajează pescuitul și acvacultura sustenabile, la scară mică și tradiționale, corelate cu o ofertă culinară diversificată și cu promovarea piețelor locale de pește ca fiind cel mai bun mijloc de a asigura sustenabilitatea și a oferi sprijin activităților turistice costiere;

47.

invită Comisia să sprijine și să promoveze implicarea sectorului pescuitului și a lucrătorilor din acest sector inclusiv în proiecte legate de turismul cultural și istoric care cuprind pescuitul și redescoperirea culturii marinărești și a locurilor și meseriilor legate de pescuitul tradițional;

48.

subliniază importanța economiei sociale și a antreprenoriatului feminin pentru realizarea pilonului economiei albastre și invită statele membre implicate în Strategia EUSAIR să încurajeze și să sprijine participarea femeilor în toate sectoarele relevante; reamintește rolul fundamental al întreprinderilor mici și al microîntreprinderilor în regiunile și teritoriile vizate și solicită statelor membre implicate în EUSAIR să pună în aplicare politici active pentru promovarea acestor forme de activitate economică;

49.

sprijină măsurile menite să reducă riscul hidrogeologic și cel legat de eroziunea costieră;

50.

subliniază importanța cercetării și solicită consolidarea sprijinului pentru districtele marine și maritime;

51.

subliniază faptul că dezvoltarea acvaculturii și mariculturii poate juca un rol important nu numai în ceea ce privește refacerea diversității speciilor, ci și în creșterea economică a regiunii Mării Adriatice și a Mării Ionice;

52.

invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici, cum ar fi durabilitatea proiectelor desfășurate de grupurile de acțiune costieră.

53.

observă că mai buna conectare a rețelelor de transport și de energie dintre țările participante, precum și dintre acestea și ceilalți vecini ai lor, inclusiv transportul maritim, conexiunile intermodale cu hinterlandul și rețelele energetice sunt nevoi obligatorii pentru macroregiune și o precondiție pentru dezvoltarea sa economică și socială; subliniază lipsa legăturilor dintre cele două maluri ale Mării Adriatice și discrepanța dintre infrastructura rețelelor existentă în zona adriatico-ionică;

54.

solicită acordarea de stimulente pentru instituirea de legături sustenabile de transport care să reducă timpul de călătorie, costurile legate de transport și logistică și externalitățile; solicită lucrări strategice majore legate de schimburile dintre mare și uscat pentru a crea oportunități pentru transportul intermodal între țări, a contribui la coeziune, a mări rețeaua totală și a reduce congestionarea rutieră și, prin urmare, emisiile de CO2; atrage atenția asupra nevoii de a îmbunătăți dimensiunea maritimă și portuară a cabotajului, a autostrăzilor mării și a croazierelor între cele două maluri ale Mării Adriatice, atât pe rutele nord-sud, cât și pe rutele transversale est-vest; evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări pentru a preveni blocajele din traficul maritim și a îmbunătăți gestiunea și controlul acestuia;

55.

încurajează folosirea Regulamentului privind reducerea emisiilor provenite din transportul maritim (Regulamentul (UE) 2015/757) pentru inovare și pentru crearea unui transport maritim sustenabil în macroregiune, prin folosirea motoarelor și a combustibililor alternativi pentru propulsia navelor pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a îmbunătăți eficiența energetică în sectorul transportului;

56.

subliniază că este important să realizeze legături între rutele de transport maritim și porturi și alte părți ale Europei și că este relevant să se realizeze interconectări cu coridoarele TEN-T; invită țările participante să își concentreze eforturile pe punerea în aplicare a unor proiecte care se încadrează în actuala rețea TEN-T și în alte intervenții pentru extinderea sa propusă la Europa de Sud-Est/coasta estică a Mării Adriatice, capabile să soluționeze decalajul de rețea existent în zona adriatico-ionică; invită țările implicate, prin urmare, să identifice proiecte prioritare de infrastructură cu valoare adăugată regională și europeană și sugerează să se acorde o atenție deosebită, printre altele, următoarelor aspecte:

57.

solicită optimizarea rețelei de infrastructură existente, cu un accent deosebit pe legăturile rutiere și feroviare existente în macroregiune, inclusiv pe legăturile „pe ultimul kilometru”; subliniază necesitatea de a se finaliza, cât mai curând posibil, autostrada Marea Adriatică – Marea Ionică, ceea ce va impulsiona dezvoltarea din punct de vedere economic și social a acestei macroregiuni; reamintește importanța noilor coridoare care integrează autostrăzi, căi ferate și alte infrastructuri pe ambele părți ale regiunii adriatico-ionice; evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări pentru a preveni blocajele din traficul maritim și a îmbunătăți gestiunea și controlul acestuia;

58.

solicită dezvoltarea unei infrastructuri feroviare de mare viteză care va interconecta macroregiunea și va permite o legătură mai bună cu Europa și în interiorul acesteia; subliniază importanța îmbunătățirii conectivității feroviare a regiunii adriatico-ionice, precum și a celei dintre coastele Mării Tireniene și coastele adriatico-ionice;

59.

solicită țărilor participante să își îmbunătățească infrastructura de transport maritim, feroviar și aerian, să dezvolte autostrăzi maritime în această macroregiune, prin îmbinarea unor mijloace de transport intermodal, în special pentru realizarea legăturilor cu hinterlandul, și să îmbunătățească logistica de transport utilizând cât mai eficient cele mai noi tehnologii și asigurând în permanență un nivel ridicat de siguranță și durabilitate în ceea ce privește mediul; invită, de asemenea, țările participante să analizeze posibilitățile de a îmbunătăți conectivitatea cu instrumente de mobilitate electronică care ar putea facilita introducerea unui serviciu electronic internațional de achiziționare a biletelor;

60.

subliniază faptul că nu există legături eficace cu insulele; îndeamnă Comisia și statele membre să înlesnească realizarea unor conexiuni mai bune prin analizarea de noi opțiuni coordonate și cu valoare adăugată, prin optimizarea utilizării rutelor de pasageri și de mărfuri și prin implicarea părților interesate private și publice, în vederea creșterii calității vieții, stopării depopulării și în vederea facilitării exploatării oportunităților socioeconomice în aceste regiuni; subliniază nevoia de a îmbunătăți infrastructura internă de comunicații și transport ale insulelor pentru o mobilitate interioară sustenabilă; subliniază de asemenea nevoia de a asigura programe adecvate de îngrijire medicală și educație pentru populațiile din insule de-a lungul întregului an;

61.

solicită realizarea unor proiecte majore menite să dezvolte conexiunile intermodale pe insule și, în special, un sprijin ferm pentru consolidarea aeroporturilor cu importanță strategică, atât în ceea ce privește infrastructura, cât și noi rute către alte zone din macroregiune;

62.

îndeamnă țările participante să își continue eforturile de diversificare a surselor de aprovizionare cu energie, proces care nu numai că va îmbunătăți securitatea energetică a macroregiunii, ci va spori concurența și combate, de asemenea, sărăcia energetică, lucru ce va atrage avantaje importante în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială a regiunii; subliniază necesitatea unor evaluări aprofundate ale impactului de mediu pe care îl au intervențiile în sectorul energiei; subliniază importanța planificării comune a investițiilor în construirea de terminale de gaz natural lichefiat (GNL) în rețelele de conducte de gaz care lipsesc în această macroregiune, contribuind astfel la realizarea unei independențe solide și a securității energetice; încurajează, în plus, măsurile de creștere a eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor contribuind astfel și la competitivitate;

63.

încurajează dezvoltarea unei infrastructuri energetice capabile să reducă amprenta de carbon, să intensifice eficiența energetică și să garanteze securitatea energetică a macroregiunii și a regiunilor din jurul ei; evidențiază de asemenea importanța dezvoltării și promovării conceptului de orașe inteligente pentru a oferi o valoare adăugată la actuala infrastructură energetică globală din macroregiune;

64.

recunoaște potențialul mare al surselor de energie regenerabilă din macroregiune, insuficient folosite în prezent; solicită ca, în cadrul actualului mix energetic, să se exploateze sursele regenerabile de energie disponibile, cum ar fi energia solară, energia eoliană, energia mareelor și energia valurilor (dacă este fezabil din punct de vedere tehnic); subliniază sustenabilitatea și competitivitatea unor hidrocentrale care ar putea fi construite în toate țările participante; invită țările participante să contribuie la crearea unei piețe funcționale și interconectate a energiei electrice și a gazelor în macroregiune care va asigura accesul egal la energie electrică ieftină și accesibilă ca preț; subliniază că este important să se consolideze interconexiunile energetice transfrontaliere pentru a sprijini investițiile în sectorul energetic ca o precondiție cheie pentru integrarea în rețeaua energetică a UE, precum și să se elimine barierele din calea investițiilor transfrontaliere în sectorul energetic;

65.

sprijină planificarea comună și investițiile în infrastructura energetică, atât pentru producerea, cât și pentru și transportul de energie electrică și gaze naturale în macroregiune, care să fie aliniate la rețeaua TEN-E și prin care să fie puse în aplicare proiectele concrete menționate în lista proiectelor de interes pentru Comunitatea Energiei (PICE);

66.

își exprimă preocuparea cu privire la noul impuls dat explorării și exploatării petrolului și gazelor offshore și pe uscat, fapt care ar expune macroregiunea la riscul de dezastre cu consecințe grave pentru mediu, economie, inclusiv pentru sectorul pescuitului și pentru sănătatea publică; subliniază că orice astfel de activitate trebuie să respecte normele și orientările Uniunii în materie de climă și surse regenerabile de energie; atrage atenția că Marea Adriatică este o mare închisă, puțin adâncă, fără capacitatea de a dispersa poluanții, cu un comerț turistic înfloritor pe ambele maluri și că creșterea macroregiunii ar trebui să fie legată în primul rând de turism și de activitățile economice legate de caracteristicile sale de mediu specifice, precum și de ecosistemele sale; subliniază necesitatea implementării sistematice a legislației UE și a convențiilor internaționale privind sustenabilitatea ecologică și siguranța activităților maritime; solicită aplicarea integrală a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (2008/56/CE) și a Directivei privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (2013/30/UE);

67.

solicită elaborarea de standarde europene comune pentru siguranța transportului în macroregiunea adriatico-ionică;

68.

subliniază nevoia de a promova serviciile aeriene transfrontaliere prin punerea în aplicare de proiecte comune menite să asigure și să consolideze legăturile din interiorul macroregiunii;

69.

amintește bogăția ecosistemelor marine, costiere și terestre din țările participante; observă faptul că Marea Adriatică găzduiește aproape jumătate (49 %) din toate speciile marine înregistrate din Marea Mediterană și este cea mai neobișnuită subregiune din Marea Mediterană datorită apei de mică adâncime, fluxurilor limitate și unei influențe puternice a râurilor; solicită să se întreprindă eforturi comune astfel încât să fie luate toate măsurile posibile, cum ar fi utilizarea de carburanți nepoluanți pentru transportul maritim și pentru logistică, cu scopul de a se conserva biodiversitatea mediului marin și a habitatelor terestre transnaționale, precum și pentru a se preveni și diminua poluarea mării și a alte amenințări la adresa biodiversității costiere și marine; subliniază că este important să fie protejate speciile marine și terestre pe cale de dispariție, precum foca-călugăr, proteul, râsul, vulturul sur și altele și invită țările participante să pună în aplicare măsuri proporționale pentru a îndeplini acest obiectiv;

70.

solicită realizarea unui schimb de bune practici între țările participante în ceea ce privește gestionarea patrimoniului natural și cultural, inclusiv a zonelor din cadrul rețelei Natura 2000 și a siturilor care fac parte din patrimoniul UNESCO, cu intenția de a crea atracții turistice durabile;

71.

îndeamnă toate țările participante să își unească forțele pentru a pune în aplicare amenajarea spațiului maritim, în conformitate cu Directiva 2014/89/UE de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim, și managementul integrat al zonelor costiere, în care să fie implicate diferite părți interesate (autorități naționale, regionale și locale, populația locală, comunitatea cercetătorilor, ONG-uri etc.); consideră că guvernanța comună adecvată a spațiului maritim asigură un cadru important pentru utilizarea durabilă și transparentă a resurselor marine și maritime;

72.

evidențiază importanța protejării și conservării râurilor și lacurilor din bazinul adriatico-ionic;

73.

atrage atenția asupra necesității de a se aborda în mod responsabil poluarea istorică și transfrontalieră și de a se curăța locurile afectate de contaminarea industrială a solului, apei și aerului, precum și, după caz, de poluarea rezultată în urma conflictelor militare; sprijină toate măsurile active pentru a se reduce poluarea cu arme chimice și convenționale a mării; sprijină reducerea deșeurilor marine, în vederea eliminării acestora, în conformitate cu Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, în special în ceea ce privește poluarea provocată de deșeuri în insulele din Marea Adriatică;

74.

își exprimă îngrijorarea cu privire la daunele cauzate de deșeurile din plastic aflate în mare; invită Comisia să susțină inițiativele care urmăresc colectarea și reciclarea acestor deșeuri; subliniază că este important ca pescarii să fie implicați în acest proces;

75.

invită țările să elaboreze și să pună în aplicare planuri globale pentru reutilizarea siturilor industriale și militare scoase din uz; subliniază faptul că, pe lângă că prezintă un pericol pentru mediu, aceste situri oferă și un potențial economic semnificativ care nu este exploatat;

76.

solicită să se încurajeze transferarea activităților industriale din centrele urbane și zonele costiere cu scopul de a îmbunătăți calitatea vieții;

77.

insistă asupra ideii că trebuie folosite toate instrumentele existente în punerea în aplicare a celor mai bune soluții de gestionare a deșeurilor și de tratare a apelor reziduale din această regiune, în conformitate cu Directiva 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale;

78.

atrage atenția asupra diferitelor dezastre naturale și provocate de om care au lovit regiunea în ultimii ani; atrage atenția asupra problemei defrișării și a altor riscuri legate de schimbările climatice; subliniază că, în vederea punerii în aplicare a planului de acțiune și a priorităților aferente fiecărui pilon, este necesar să se aplice pe deplin principiile orizontale pentru gestionarea riscurilor de catastrofe naturale și pentru adaptare la schimbările climatice; încurajează cooperarea dintre institutele hidrometeorologice ale statelor în ceea ce privește fenomenele meteorologice extreme, consecințele schimbărilor climatice și gestionarea riscului de catastrofe; recunoaște că apa, agricultura și turismul sunt sectoarele cele mai vulnerabile la schimbările climatice, prin urmare, încurajează cooperarea dintre autoritățile naționale pentru stabilirea unui cadru și a unui mecanism de sprijin pentru aplicarea măsurilor de adaptare și atenuare;

79.

subliniază că este necesar să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră, în special în sectorul transportului maritim;

80.

subliniază faptul că există o problemă legată de diferențele de natură geografică și sezonieră în ceea ce privește accesul la rezervele de apă, existând un deficit important de apă în insule și în zona de coastă în timpul verii, atunci când necesarul de apă devine mult mai mare din cauza sosirii unui număr mare de turiști;

81.

solicită să fie înființat un centru regional de pregătire pentru dezastre concomitent cu elaborarea unui un plan comun de urgență în cazul deversărilor de petrol și al incidentelor de poluare la scară largă, în scopul de a se crea un sistem de avertizare timpurie și de a se preveni astfel dezastrele naturale și cele provocate de activitățile industriale, de transport și de alt tip, cum ar fi inundațiile, incendiile și activitățile de exploatare din Marea Adriatică; subliniază faptul că acest centru ar trebui să fie legat în mod direct de mecanismul de protecție civilă al UE; subliniază că este important să se conserve ecosistemul și biodiversitatea acestei regiuni printr-o mai bună înțelegere și prin realizarea unor schimburi de bune practici;

82.

invită țările terțe să accelereze punerea în aplicare a acquis-ului sectorial (precum Directiva-cadru privind apa) ca un exercițiu al viitoarei lor aderări la UE;

83.

îndeamnă statele membre să consulte autoritățile competente ale țărilor învecinate și comunitățile locale din macroregiune, în special cu privire la activitățile economice supuse evaluărilor impactului asupra mediului în conformitate cu Directiva (UE) nr. 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

84.

subliniază importanța fundamentală a turismului pentru economia europeană și pentru dezvoltarea coeziunii sociale în UE, în special în cazul țărilor mediteraneene și al întregii regiuni; subliniază că este necesar să se elaboreze noi moduri de abordare care să contribuie la depășirea caracterului sezonier şi care să fie coerente cu impactul turismului asupra mediului și cu durabilitatea acestuia; solicită mai mult sprijin pentru finanțarea proiectelor în domeniul turismului, din ESI și din alte surse;

85.

îndeamnă să se îmbunătățească urgent legăturile rutiere transfrontaliere pentru a se mări competitivitatea turismului, având în vedere că slaba conectare provoacă blocaje în trafic și întârzieri mari; subliniază că este necesar să se îmbunătățească, în scopuri turistice, infrastructura aeriană existentă și legătura maritimă dintre cele două maluri ale Mării Adriatice;

86.

subliniază că este necesar să se încurajeze utilizarea aeroporturilor existente în macroregiune pentru a evita concentrarea excesivă a pasagerilor în doar câteva noduri aeroportuare și să se promoveze fluxuri turistice durabile și mai echilibrate în diferite locuri;

87.

recunoaște bogatul patrimoniu cultural și natural al regiunii (inclusiv activitățile culturale precum cinematografia, teatrul și muzica) ca fiind un avantaj important pe care se bazează sectorul turismului; evidențiază numărul mare de situri protejate care fac parte din patrimoniul UNESCO și de zone protejate din cadrul Natura 2000 existente în toate țările participante; consideră că, în ciuda contribuției semnificative a acestui sector la economie, potențialul turistic nu este exploatat pe deplin, în special din cauza dependenței puternice de caracterul sezonier și a lacunelor în materie de inovare, durabilitate, infrastructură de transport, calitate a ofertei turistice, competențe ale părților interesate participante și gestionare responsabilă a turismului; în acest context, solicită țărilor participante să adopte politici menite să asigure o ofertă adecvată de legături și unități turistice, deopotrivă în timpul sezonului estival și în afara acestuia, astfel încât să se diversifice fluxurile turistice și să se asigure o prezență constantă a turiștilor în toate sezoanele; subliniază că este important să se îmbine turismul cu patrimoniul natural, cultural și artistic;

88.

încurajează statele membre să promoveze soluții de mobilitate durabile în sectorul turismului, îmbunătățind astfel calitatea serviciilor turistice și mărind varietatea lor;

89.

recunoaște importanța parcurilor naturale și naționale și a zonelor protejate, în calitate de baze ale educației viitoare a cetățenilor în problemele privind protejarea mediului și combaterea schimbărilor climatice;

90.

accentuează faptul că, pentru o mai bună dezvoltare a turismului în această regiune, este esențială cooperarea dintre țări; încurajează elaborarea unor strategii turistice pentru Marea Adriatică și Marea Ionică care să se întemeieze pe principiul durabilității și să le permită țărilor să beneficieze de sinergii și să încerce să soluționeze provocările comune la nivel macroregional; consideră că este necesară cooperarea pentru punerea în valoare a destinațiilor din regiunea adriatico-ionică;

91.

îndeamnă Comisia Europeană, țările participante și autoritățile locale și regionale să ia măsuri care să stimuleze părțile interesante să îmbunătățească infrastructura turistică;

92.

subliniază că este important să fie sprijinite activitățile culturale și creative și, în special, dezvoltarea și integrarea de activități antreprenoriale în domeniul muzicii, al teatrului, al dansului și al filmului; solicită organizarea de festivaluri, convenții și evenimente culturale care să promoveze integrarea;

93.

atrage atenția asupra faptului că este necesar să se acorde un acces mai ușor la sprijin și finanțare IMM-urilor, întrucât acestea sunt esențiale pentru sectorul turismului; încurajează părțile interesate din regiune să participe la Rețeaua întreprinderilor europene pentru a face schimb de experiență, pentru a colabora în rețea și pentru a găsi parteneri transfrontalieri;

94.

subliniază importanța proiectelor în domeniul specializării inteligente și al comunităților inteligente care presupun exploatarea platformelor de inovare existente, cum ar fi crearea unei zone de creativitate adriatico-ionice;

95.

sprijină elaborarea unei oferte turistice diversificate, care să includă parcuri și itinerarii turistice tematice, precum și activități de turism cultural, rural, medical, nautic, eno-gastronomic, turism pentru conferințe și turism sportiv, inclusiv ciclism, golf, scufundări, drumeții, schi, alpinism și sporturi în aer liber, pentru a promova turismul pe durata întregului an și a crește competitivitatea destinațiilor turistice pe baza principiilor durabilității; sprijină dezvoltarea turismului rural pentru a reduce presiunea asupra centrelor turistice importante și a zonelor de coastă înguste și pentru a contribui la depășirea caracterului sezonier; sprijină extinderea activităților turistice către hinterland prin crearea de produse turistice integrate care să includă principalele atracții ale macroregiunii și ale capitalelor acesteia;

96.

subliniază că este important să existe coerență între gestionarea turismului și infrastructura turistică și că este necesar să se îmbunătățească calitatea și diversitatea serviciilor și oportunităților, ținând cont de specificul regiunii; insistă totodată asupra importanței promovării și păstrării tradițiilor locale și regionale;

97.

subliniază că este important să se examineze itinerarii și modele de afaceri alternative, prin îmbunătățirea legăturii dintre pachetele de croazieră și comunitățile și produsele locale, fapt ce ar permite ca aglomerările nedurabile să fie soluționate într-un mod mai eficace, iar întregul potențial să fie mai bine exploatat, cu mai multe beneficii economice de durată pentru economiile locale; recunoaște că este important să se dezvolte itinerariile turistice regionale și să se creeze imagini de marcă pentru acestea, prin cartografierea și promovarea în continuare a itinerariilor existente;

98.

pledează pentru valorificarea în scopuri turistice a celor mai reprezentative atuuri ale regiunii și pentru elaborarea de programe promoționale și de marketing;

99.

subliniază că este necesar un transport intermodal real, caracterizat printr-o rețea integrată de servicii și zone de schimb, cu scopul de a dezvolta ecoturismul de calitate;

100.

solicită redactarea unei carte adriatico-ionice care să conțină criterii, principii și orientări necesare pentru promovarea turismului durabil prin punerea în aplicare a sistemului european al indicatorilor turistici (European Tourism Indicator System – ETIS) pentru evaluarea destinațiilor turistice, cu scopul de a îmbunătăți dezvoltarea durabilă a acestora;

101.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor participante la EUSAIR (Croația, Grecia, Italia, Slovenia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia).

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/37

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4, articolul 162 și articolele 174-178,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”) (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 (6),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (7),

—

având în vedere cel de al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială din 23 iulie 2014, intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și orașele UE” (în continuare, „al șaselea raport privind coeziunea”),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (8),

—

având în vedere al optulea raport intermediar din 26 iunie 2013 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Dimensiunea regională și urbană a crizei”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la tema „specializarea inteligentă: crearea unei rețele a centrelor de excelență pentru o politică de coeziune eficientă” (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la gradul de pregătire a statelor membre ale UE pentru începerea la timp și în mod eficace a noii perioade de programare pentru politica de coeziune (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013 (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la demararea cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 (12),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2011 întitulată „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare – platformele de capital propriu și platformele de datorie ale UE” (COM(2011)0662),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile de investiții pe termen lung (13),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

—

având în vedere concluziile Consiliului cu privire la cel de al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, adoptat de Consiliul Afaceri Generale (Coeziune) la 19 noiembrie 2014,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 decembrie 2014 referitor la al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (14),

—

având în vedere documentul de lucru intitulat „Proiect de revizuire a Strategiei Europa 2020: Contribuția Grupului de coordonare al Platformei de monitorizare pentru Strategia Europa 2020 a Comitetului Regiunilor” (15),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2015 referitor la al șaselea raport privind coeziunea al Comisiei (16),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2015 intitulată „Rezultatele consultării publice privind Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2015)0100),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0277/2015),

A.

întrucât politica de coeziune este principala politică de investiții, creștere și dezvoltare a UE, stabilită în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care are drept scop să reducă disparitățile dintre regiuni și să promoveze convergența, cu un buget de 351,8 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020; întrucât UE continuă să se confrunte cu efectele crizei economice și financiare – șomaj ridicat, redresare economică neomogenă și lentă; și întrucât politica de coeziune urmărește să garanteze că toate energiile și capacitățile sunt mobilizate și canalizate către atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere durabilă și locuri de muncă;

B.

întrucât este esențial să se mențină o abordare coerentă în ceea ce privește diferitele inițiative ale UE pentru creștere economică, ocuparea forței de muncă și protecția mediului și a climei; întrucât inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020 joacă un rol esențial în consolidarea coordonării la nivel local și regional în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii de coeziune; întrucât nu există niciun mecanism clar în cadrul dispozițiilor de planificare și raportare care să vizeze explicit inițiativele emblematice în privința contribuției fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) la realizarea acestora; întrucât revizuirea Strategiei Europa 2020 va trebui să abordeze punerea în aplicare a inițiativelor emblematice și să urmărească un echilibru între măsurile financiare, fiscale și economice, pe de o parte, și aspectele sociale, educaționale, de mediu și în materie de egalitate de șanse (în special, egalitatea de gen), pe de altă parte;

C.

întrucât este tot mai necesar ca responsabilitatea comună în ceea ce privește strategia autorităților de la diferite niveluri de putere și a diferiților actori implicați să fie consolidată și ca răspunderea să fie partajată împreună cu drepturile și obligațiile aferente în toate etapele punerii în aplicare; întrucât guvernarea și parteneriatul la mai multe niveluri trebuie sporite, deoarece aceste principii au potențialul de a soluționa lipsa capacităților administrative;

D.

întrucât, fără îndoială, obiectivele politicii de coeziune au evoluat în timp pentru a sprijini investițiile în principalele priorități ale UE, demonstrând adaptabilitatea și eficacitatea acestora, menținând totodată drept obiectiv central reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, consolidând potențialul regiunilor și promovând dezvoltarea durabilă; întrucât Fondul european pentru investiții strategice aduce elemente noi strategiei globale a UE ce vizează asigurarea unei creșteri economice inovatoare, sustenabile și favorabile incluziunii și crearea de locuri de muncă calificate;

E.

întrucât revizuirea Strategiei Europa 2020 ar trebui să țină seama de efectele grave și neuniforme ale crizei economice și financiare asupra statelor membre și asupra regiunilor și ar trebui să fie inteligentă și echilibrată din motive de coerență și eficacitate; întrucât, cu toate acestea, ar putea avea în vedere și alte măsuri, precum în domeniul infrastructurii, al pieței interne și al capacității administrative; întrucât ar trebui luate în considerare caracteristici teritoriale diferite, acordându-se o atenție deosebită regiunilor UE menționate la articolele 174 și 349 din TFUE;

F.

întrucât, deși a fost întârziată în 2015, revizuirea intermediară a Strategiei Europa 2020 oferă în primul rând ocazia de a evalua (și recunoaște) contribuția politicii de coeziune la realizarea obiectivelor strategiei și de a îmbunătăți interacțiunea și legăturile dintre diferitele politici ale UE, precum și cu bugetul UE, pentru ca acestea să acționeze ca forță motrice pentru punerea în aplicare a strategiei; întrucât această etapă este esențială pentru modelarea viitoarei politici de coeziune drept politică de investiții la nivelul întregii UE, acordând totodată prioritate reducerii disparităților în materie de dezvoltare și reaccelerării procesului de convergență,

1.

reamintește că Strategia Europa 2020 este o strategie globală a Uniunii Europene, pe termen lung, care are ca scop „creșterea economică și ocuparea forței de muncă” și este structurată în jurul a cinci obiective ambițioase: ocuparea forței de muncă, inovarea, schimbările climatice și sustenabilitate energetică, educația și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; ia act de faptul că obiectivele sunt însoțite de șapte inițiative emblematice și constată că provocările identificate în 2010 au fost abordate în mod inegal, iar progresele înregistrate la nivelul UE în vederea îndeplinirii unora dintre ele, cum ar fi combaterea șomajului, sunt încă moderate; subliniază că UE ar trebui să se concentreze pe creșterea și dezvoltarea sustenabilă, precum și pe locuri de muncă decente pentru a obține beneficii pe termen lung din fondurile investite;

2.

subliniază că progresul în ceea ce privește egalitatea de gen ar putea contribui, de asemenea, la creșterea economică, la dezvoltarea sustenabilă și la coeziunea socială;

3.

subliniază faptul că, pentru a asigura coordonarea politicilor fiscale și a reformelor structurale ale statelor membre, precum și o mai bună aliniere a politicilor bugetare privind creșterea și crearea de locuri de muncă la nivelul UE și la nivel național, pentru a sprijini realizarea strategiei, a fost instituit, în 2010, un cadru UE de guvernanță economică, precum și mecanismul său de punere în aplicare (Semestrul european); atrage atenția asupra faptului că încă trebuie abordate provocări în materie de coordonare și sincronizare;

4.

subliniază că politica de coeziune pentru perioada 2007-2013, care merge pe aceeași linie cu Strategia precedentă de la Lisabona și are obiective principale similare, se afla deja în faza de punere în aplicare atunci când a fost lansată Strategia Europa 2020 și, în consecință, reprogramarea în conformitate cu obiectivele noii strategii ar fi fost nu numai dificilă, ci și contraproductivă; subliniază, cu toate acestea, că, într-un moment de criză economică globală, politica de coeziune nu numai că a fost singura sursă de investiții pentru multe state membre ci, prin intermediul „alocării de la Lisabona”, a și sprijinit considerabil politicile statelor pentru punerea în aplicare a strategiei și a contribuit la acestea, astfel cum se arată în cel de al șaselea raport privind coeziunea și în mai multe comunicări și studii ale Comisiei; reamintește că Strategia de la Lisabona a pierdut în timp angajamentul statelor membre, regiunilor și orașelor, precum și că guvernarea Europa 2020 este deosebit de coerentă cu principiile și instrumentele politicii de coeziune, care pot asigura un angajament comun cu privire la punerea în aplicare a strategiei;

5.

invită Comisia să furnizeze, în contextul evaluărilor ex-post pentru perioada de programare 2007-2013, informații cu privire atât la orientarea către realizări și rezultate, cât și la contribuția concretă a politicii de coeziune la obiectivele Strategiei Europa 2020; subliniază că este important să se înțeleagă realitățile și limitările datelor disponibile privind contribuția politicii de coeziune la obiectivele generale ale strategiei, precum și să se țină seama de turbulențele prin care au trecut economiile UE, în special în cazul țărilor grav afectate în timpul crizei; consideră că concluziile respective ar putea fi utile pentru actuala punere în aplicare a strategiei;

6.

subliniază faptul că politica de coeziune reprezintă principalul instrument al UE – care acoperă toate regiunile – pentru investiții în economia reală și acționează ca expresie a solidarității europene prin extinderea creșterii economice și a prosperității și reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale; subliniază că politica de coeziune este pe deplin aliniată la obiectivele Strategiei Europa 2020 și oferă cadrul de investiții necesar, fără a fi doar un instrument pentru punerea în aplicare a acesteia; subliniază, în acest context, că, prin concentrarea tematică, fondurile ESI din cadrul noii arhitecturi sunt destinate unui număr de 11 obiective tematice derivate direct din obiectivele Strategiei Europa 2020 și că condițiile prealabile legate direct de aceste obiective tematice au fost introduse pentru a se garanta că investițiile sunt realizate în așa fel încât eficacitatea lor să fie maximă; își afirmă susținerea totală pentru această nouă abordare, care va contribui la creșterea eficienței cheltuielilor;

7.

subliniază faptul că politica de coeziune dezvoltă sinergii cu alte politici ale UE, cum ar fi piața unică digitală, uniunea energetică, piața unică de capital și politica socială și că, prin intermediul tuturor instrumentelor și obiectivelor sale, printre care strategiile macro-regionale, agenda urbană, agenda teritorială, investițiile în IMM-uri, creșterea inteligentă și strategiile de specializare inteligentă, contribuie semnificativ la consolidarea pieței unice și la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020; în acest context, invită autoritățile naționale și regionale din întreaga Europă să elaboreze strategii de specializare inteligentă și să exploateze sinergiile dintre diferitele instrumente ale UE, naționale și regionale, atât publice cât și private;

8.

subliniază conexiunea cu un proces mai amplu de guvernanță economică prin măsuri de corelare a eficacității fondurilor ESI cu buna guvernanță economică; invită statele membre să acționeze cu deplină responsabilitate pentru a evita aplicarea acestora în cea mai mare măsură posibilă și pentru a preveni efectele negative asupra punerii în aplicare a fondurilor ESI și asupra realizării obiectivelor politicii de coeziune; subliniază, de asemenea, că trebuie să li se ofere sprijin statelor membre care se confruntă cu dificultăți bugetare temporare; salută mecanismele de flexibilitate din cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere (COM(2015)0012) care vizează consolidarea legăturii dintre investiții, reformele structurale și utilizarea resurselor pentru promovarea creșterii economice sustenabile pe termen lung și facilitarea progresului în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020;

9.

subliniază cu preocupare întârzierile legate de punerea în aplicare a politicii de coeziune pe parcursul actualei perioade de programare; subliniază că, deși, în prezent, s-a convenit asupra majorității programelor operaționale, punerea în aplicare în sine încă se află într-o etapă incipientă; subliniază, cu toate acestea, că se pot realiza evaluări în ceea ce privește alocarea resurselor către prioritățile care contribuie la o creștere economică sustenabilă și la crearea de locuri de muncă; ia act, în acest context, de faptul că, potrivit primei evaluări prezentate de Comisie, sumele alocate pentru cercetare și inovare, sprijinirea IMM-urilor, TIC, economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, educație și consolidarea capacităților au crescut substanțial față de perioadele de programare anterioare, în timp ce nivelul sprijinului pentru infrastructura de transport și de mediu a scăzut; atrage atenția asupra faptului că, la evaluarea intermediară a Strategiei Europa 2020, pot lipsi în continuare date cu privire la executarea fondurilor ESI pe perioada 2014-2020, și că, prin urmare, este posibil ca în etapa respectivă să nu se poată realiza încă o evaluare concretă a contribuției acestor fonduri la realizarea obiectivelor strategiei; apreciază faptul că statele membre au luat măsuri pentru ca 20 % din resursele lor să fie cheltuite pentru acțiuni în domeniul climatic;

10.

recunoaște că stabilirea unui cadru de performanță și introducerea condiționalităților ex-ante și a legăturilor cu recomandările specifice fiecărei țări în programarea politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 ar putea crea un mediu de investiții mai bun pentru maximizarea contribuției politicii de coeziune la realizarea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020;

11.

reamintește că Comisia a lansat procesul de revizuire a strategiei în 2014, când a publicat comunicarea intitulată „Bilanțul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” și consideră regretabil faptul că, în documentul în cauză, s-a făcut insuficient trimitere la politica de coeziune și la instrumentele aferente; apreciază că procesul a continuat cu o consultare publică care a avut loc în perioada mai-octombrie 2014 și al cărei scop a fost adunarea de probe pentru procesul de revizuire și salută faptul că relevanța strategiei și importanța obiectivelor și priorităților sale au fost confirmate;

12.

constată că se consideră că inițiativele emblematice își îndeplinesc scopul, dar subliniază, de asemenea, faptul că nu sunt considerate a fi foarte vizibile; regretă că criza economică și financiară a agravat discrepanțele din interiorul Uniunii Europene și că nu s-au realizat progrese suficiente în direcția realizării mai multor obiective principale ale strategiei, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, cercetarea și dezvoltarea, sărăcia și excluziunea socială; salută concluzia la care s-a ajuns în ceea ce privește nevoia de a spori gradul de asumare a răspunderii și de implicare pe teren, prin consolidarea parteneriatelor pe verticala si orizontala, în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a strategiei; subliniază că strategia ar trebui să încurajeze trecerea de la o abordare axată pe proces și rezultate la o abordare axată pe consecințele reale, pentru a asigura o eficiență și o eficacitate maximă a politicilor UE aferente;

13.

salută publicarea periodică de către Eurostat a indicatorilor referitori la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020; solicită, cu toate acestea, detalii suplimentare mai exacte despre regiuni în ceea ce privește datele furnizate la nivelurile NUTS II și NUTS III, care vor deveni din ce în ce mai importante având în vedere problemele economice și sociale neprevăzute care apar în diferitele regiuni ale UE, indiferent de nivelul lor de dezvoltare; atrage atenția, în plus, asupra celor trei dimensiuni ale politicii de coeziune — economică, socială și teritorială — și consideră, în acest context, că nu ar trebui să se ia în considerare numai indicatorii economici; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să continue discuțiile și să se angajeze într-o cooperare mai eficientă cu privire la dezvoltarea unui set de indicatori mai favorabili incluziunii care să completeze PIB-ul, astfel încât aceștia să fie mai relevanți pentru evaluarea progreselor făcute în direcția realizării obiectivelor prioritare ale Strategiei Europa 2020;

14.

ia act de faptul că termenul de publicare a propunerii Comisiei privind revizuirea Strategiei Europa 2020 este sfârșitul anului 2015 și regretă această întârziere, având în vedere că inițial publicarea fusese prevăzută pentru începutul anului 2015; subliniază că aceasta va avea loc din nou într-un moment întrucâtva nepotrivit în ciclul politicii de coeziune, când procesul de punere în aplicare efectivă va fi în plină desfășurare; subliniază, în plus, că reprogramarea timpurie ar fi de-a dreptul contraproductivă pentru planificarea strategică pe termen lung a politicii de coeziune;

15.

salută instituirea unui grup operativ pentru o executare mai bună a fondurilor UE; salută, de asemenea, instituirea „Serviciului de asistență pentru reformele structurale”, care și-a început oficial activitatea la 1 iulie 2015 și care va oferi asistență tehnică statelor membre pentru o punere în aplicare mai eficientă a reformelor structurale și a recomandărilor specifice fiecărei țări;

16.

recunoaște, în același timp, că trebuie să se ia în considerare evoluția perspectivelor economice, utilizarea de noi instrumente, progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea obiectivelor strategiei și, în consecință, necesitatea de a efectua ajustări operaționale;

17.

solicită, prin urmare, ca domeniul de aplicare al revizuirii intermediare a Strategiei Europa 2020 să fie inteligent și echilibrat și să se concentreze pe interconectarea mai bună a celor cinci obiective ale strategiei cu inițiativele sale emblematice și pe identificarea modalităților în care acestea ar putea fi duse la bun sfârșit și evaluate mai eficient, fără a crea noi niveluri de complexitate și sarcini administrative excesive; subliniază că ar trebui să țină seama de punctele forte și punctele slabe ale economiei UE, de inegalitățile din ce în ce mai mari (precum în ceea ce privește bogăția), de rata crescută a șomajului și de datoriile publice ridicate; subliniază că, în paralel cu acordarea unei atenții deosebite criteriilor macroeconomice de guvernanță fiscală și economică, ar trebui să se urmărească progresul în direcția realizării tuturor obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020; consideră că ar trebui să se acorde atenție, de asemenea, unei sustenabilități societale și ecologice crescute, unei incluziuni sociale sporite și egalității de gen; subliniază că este important ca serviciile Comisiei să le acorde autorităților statelor membre o susținere continuă pentru îmbunătățirea capacității administrative;

18.

reiterează solicitarea de îmbunătățire a aspectelor legate de asumarea responsabilității, răspundere, transparență și participare ale strategiei prin implicarea autorităților locale și regionale (ALR) și a tuturor părților implicate și interesate relevante ale societății civile, din momentul stabilirii și elaborării obiectivelor până la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea strategiei; insistă asupra importanței cruciale a unei structuri de guvernanță consolidate pe mai multe niveluri, bazate pe structuri de stimulare, pe o abordare mixtă eficace, atât descendentă, cât și ascendentă, pe modelul de parteneriat al politicii de coeziune și pe parteneriate public-privat în general, cu scopul de a consulta toate părțile interesate și de a coopera cu acestea, pentru a asigura capacitatea efectivă de a realiza obiectivele pe termen lung; reamintește că, în conformitate cu cadrele instituționale și juridice ale statelor membre, autoritățile regionale și locale sunt, de asemenea, responsabile pentru investițiile publice și, prin urmare, ar trebui să fie recunoscute drept actori-cheie în punerea în aplicare a strategiei;

19.

sugerează, de asemenea, că angajamentul ALR și al părților interesate din cadrul proiectului Strategiei Europa 2020 ar trebui reînnoit sub forma unui pact între partenerii respectivi, statele membre și Comisia, pentru asigurarea participării și a responsabilității, precum și că ar trebui adoptat un cod de conduită similar celui privind parteneriatul, introdus de politica de coeziune 2014-2020;

20.

subliniază necesitatea unei abordări cu adevărat teritoriale a Strategiei Europa 2020, în vederea adaptării intervențiilor și investițiilor publice în funcție de diferite caracteristici teritoriale și nevoi specifice; consideră că este extrem de important să se creeze legături între abordarea globală a Strategiei Europa 2020 și abordarea teritorială a Agendei teritoriale 2020 (AT 2020); consideră, de asemenea, că obiectivele regionale voluntare adaptate ale Strategiei Europa 2020 ar trebui să fie posibile și ar trebui discutate la nivel regional fără a crea o povară administrativă suplimentară pe teren; subliniază că aceste obiective regionale voluntare adaptate ar trebui să fie în concordanță cu arhitectura generală a strategiei și să facă parte din obiectivele predefinite; reamintește, de asemenea, în acest sens, importanța strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității;

21.

recunoaște rolul important pe care orașele și zonele urbane îl joacă în ceea ce privește stimularea creșterii și crearea de locuri de muncă și solicită ca, la revizuirea Strategiei Europa 2020, să se țină seama și de o abordare holistică mai largă a dezvoltării pe viitor a orașelor ca entități care joacă un rol activ în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020; invită, prin urmare, Comisia să țină seama de Declarația de la Riga privind agenda urbană în lumina rolului fundamental pe care îl au zonele urbane, fie ele de dimensiuni mici, medii sau mari; subliniază, în special, necesitatea de a prevedea o strategie care să țină seama de nevoile specifice ale zonelor urbane de dimensiuni mici și medii pe baza unei abordări care să creeze sinergii cu Agenda digitală și cu Mecanismul pentru interconectarea Europei;

22.

invită Comisia să furnizeze informații cu privire la rolul aspectelor teritoriale ca vectori ai creșterii economice, ai creării de locuri de muncă și ai unei dezvoltări durabile și solicită ca revizuirea Strategiei Europa 2020 să abordeze consecințele la nivel teritorial și să ofere consiliere cu privire la modul de abordare a acestora; reiterează importanța consultării ALR în acest sens, deoarece acestea au un rol determinant în punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare teritorială; subliniază, de asemenea, rolul pe care strategiile macroregionale și cooperarea teritorială europeană l-ar putea juca în aplicarea cu succes a obiectivelor Strategiei Europa 2020, având în vedere că multe proiecte de dezvoltare implică zonei transfrontaliere, inclusiv mai multe regiuni și țări, și sunt capabile să ofere răspunsuri locale la provocările pe termen lung;

23.

constată importanța noului instrument de investiții, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), care va sprijini mobilizarea unei sume de până la 315 miliarde EUR sub formă de investiții, pentru a anula deficitul de investiții din UE și pentru a maximiza impactul cheltuielilor publice; subliniază că FEIS ar trebui să vină în completarea fondurilor ESI; regretă faptul că acesta nu are o legătură clară cu Strategia Europa 2020, dar consideră că, prin obiectivele sale și selectarea unor proiecte viabile și sustenabile ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a strategiei în anumite domenii;

24.

subliniază, de asemenea, că trebuie să se asigure pe deplin coerența cu toate instrumentele UE și sinergiile dintre acestea prin considerarea strategiilor de specializare inteligentă drept unul dintre instrumentele fundamentale de investiții, în vederea evitării suprapunerilor sau contradicțiilor dintre acestea sau dintre diferitele niveluri de punere în aplicare a politicilor; solicită, prin urmare, având în vedere că Strategia Europa 2020 reprezintă cadrul strategic pe termen lung al UE pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, ca revizuirea acesteia să confirme acest lucru și să răspundă provocării reprezentate de coordonarea instrumentelor din acest domeniu, inclusiv FEIS, cu scopul de a utiliza toate resursele disponibile în mod eficace și de a obține rezultatele scontate în ceea ce privește obiectivele strategice globale;

25.

solicită Comisiei ca, în vederea promovării dezvoltării armonioase globale a UE și având în vedere rolul fundamental al politicii de coeziune în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, la revizuirea obiectivelor strategiei, să aibă în vedere caracteristicile și constrângerile anumitor teritorii, precum zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială, regiunile care se confruntă cu handicapuri naturale sau demografice permanente, insulele, regiunile transfrontaliere și muntoase și regiunile ultraperiferice ale UE, în conformitate cu articolele 174 și 349 din TFUE; subliniază, în acest context, potențialul acestor din urmă regiuni în domenii precum biotehnologie, energie regenerabilă și biodiversitate;

26.

subliniază, în contextul evaluării la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020, îmbunătățirea rezultatelor în urma numărului mai mare de investiții, de o calitate mai bună și cu un impact mai mare în cercetare și inovare, prin utilizarea coordonată a instrumentelor politicii de coeziune și a programului Orizont 2020; îndeamnă Comisia, în acest sens, ca, în momentul revizuirii obiectivelor Strategiei Europa 2020, să consolideze toate interacțiunile și sinergiile posibile între aceste două cadre de politică importante și să elaboreze un sistem de monitorizare pe web în vederea identificării cazurilor de combinare a finanțării acordate de fondurile ESI cu cea acordată de programul Orizont 2020, de FEIS și de alte programe finanțate de Uniune; salută, de asemenea, planul de introducere a unei „mărci de excelență” pentru candidații care sunt considerați a fi excelenți, dar nu pot obține finanțare prin programul Orizont 2020, pentru a-i ajuta să aibă acces la fondurile ESI;

27.

solicită Comisiei să elaboreze un proces de evaluare consecvent și continuu, pentru a analiza periodic progresele realizate în ceea ce privește obiectivele Strategiei Europa 2020 și a propune măsuri adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective, precum și recomandări pentru politica de coeziune de după 2020; subliniază, de asemenea, rolul Parlamentului European de a supraveghea aplicarea Strategiei Europa 2020 și a politicii de coeziune în mod coordonat, nu doar la nivelul serviciilor Parlamentului, ci și în relație cu toate instituțiile relevante; solicită, în acest context, implicarea din timp a Parlamentului în toate discuțiile relevante privind elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor incluse în strategie; subliniază importanța asocierii la aceste schimburi de opinii a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic și Social, a parlamentelor naționale și regionale, a ALR și a altor părți implicate și interesate;

28.

consideră că revizuirea Strategiei Europa 2020, care va preceda lansarea propunerii pentru revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM) pentru 2014-2020, va furniza baza pentru viitoarea arhitectură a politicii de coeziune pentru perioada de după 2020, precum și pentru alte instrumente ale CFM; în acest context, subliniază importanța soluționării eficace a tuturor problemelor ridicate mai sus, asigurând, în același timp, continuitatea abordării strategice; reamintește, de asemenea, valoarea adăugată a unei politici de coeziune la nivelul întregii UE, care trebuie să rămână unul dintre principalele instrumente de investiții ale UE pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă și protejarea climei, asigurând totodată o dezvoltare echilibrată și armonioasă în întreaga UE, ca un catalizator pentru schimbare și un stimulent al prosperității, inclusiv în regiunile cel mai slab dezvoltate; subliniază, în acest sens, necesitatea de a se asigura un nivel sustenabil al finanțării pentru fondurile ESI după 2020;

29.

subliniază faptul că atât viitoarea politică de coeziune, cât și viitoarea strategie pe termen lung a UE ar trebui elaborate înainte de sfârșitul mandatului actual al Comisiei, ținând seama de faptul că, în 2019, se vor organiza alegeri pentru Parlamentul European și că acest lucru impune constrângeri de timp specifice importante pentru colegiuitori în ceea ce privește calendarul negocierilor, precum și pentru noua Comisie și statele membre în ceea ce privește pregătirea și adoptarea noilor acorduri de parteneriat și a noilor programe operaționale înaintea începerii următorului CFM; constată totodată că vor fi demarate negocierile privind viitorul CFM; prin urmare, invită Comisia să ia în considerare toate constrângerile specifice generate de cerințele legate de interconexiuni și de coordonarea calendarului și să dezvolte o abordare coerentă în ceea ce privește strategia viitoare pe termen lung a UE pentru creștere durabilă și ocuparea forței de muncă, bugetul UE, politica de coeziune în special și alte instrumente ale cadrului financiar multianual (CFM);

30.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și regiunilor.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/45

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind aplicarea măsurilor de corelare între eficacitatea fondurilor structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013” (COM(2014)0494) (denumită în continuare „Orientările”);

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4, articolul 162, articolele 174-178 și articolul 349,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (1) (denumit în continuare Regulamentul privind dispozițiile comune),

—

având în vedere declarația Comisiei privind articolul 23 inclusă în declarațiile referitoare la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la constrângerile bugetare cu care se confruntă autoritățile regionale și locale în materie de cheltuieli din fondurile structurale UE în statele membre (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei Europene privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013 (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2014 referitoare la Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014 (6),

—

având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și în orașele UE”,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2013 intitulată „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” (COM(2013)0210),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015 intitulat „Orientări privind aplicarea măsurilor de corelare între FSIE și buna guvernanță economică”;

—

având în vedere studiul Parlamentului din ianuarie 2014 intitulat„Guvernanță economică europeană și politica de coeziune” (Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Direcția B – Politici structurale și de coeziune),

—

având în vedere nota de informare a Parlamentului din decembrie 2014 intitulată „Fondurile structurale și de investiții europene și buna guvernanță economică: orientări privind aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune” (Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Direcția B – Politici structurale și de coeziune),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0268/2015),

A.

întrucât politica de coeziune este o politică bazată pe dispozițiile TFUE și o expresie a solidarității europene care vizează consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE și, în special, reducerea decalajelor dintre regiuni și promovarea unei dezvoltări socio-economice echilibrate și armonioase; întrucât acesta reprezintă și o politică de investiții care contribuie la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

B.

întrucât actualul cadru legislativ pentru politica de coeziune stabilește legături cu Strategia UE pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, Semestrul european și Orientările integrate ale strategiei Europa 2020, precum și cu recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și recomandările Consiliului, dar, totuși, face obiectul unor misiuni, obiective și principii orizontale specifice;

C.

întrucât actualul cadru juridic al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) urmărește consolidarea coordonării, complementarității și sinergiilor cu alte politici și instrumente ale UE;

D.

întrucât există dovezi că buna guvernanță și instituțiile publice eficiente sunt esențiale pentru creșterea economică durabilă pe termen lung, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea socială și teritorială, chiar dacă există mai puține dovezi privind factorii macroeconomici care afectează modul în care funcționează politica de coeziune;

E.

întrucât impredictibilitatea economică și financiară și insecuritatea juridică pot duce la scăderea nivelurilor investițiilor publice și private, periclitând atingerea obiectivelor politicii de coeziune;

F.

întrucât Orientările se referă la prima serie de măsuri de corelare între eficacitatea fondurilor ESI și buna guvernanță economică de la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune; întrucât aceasta se referă la reprogramarea și suspendarea plăților care nu au caracter obligatoriu, spre deosebire de a doua serie de măsuri prevăzute la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, care necesită suspendarea angajamentelor sau a plăților în cazurile în care statele membre nu întreprind acțiuni corective în contextul procesului guvernanței economice;

G.

întrucât rezultatele obținute de statele membre în implementarea recomandărilor specifice fiecărei țări sunt slabe, evaluările Comisiei privind progresele înregistrate cu privire la cele 279 de recomandări emise în 2012 și 2013 arătând că 28 de recomandări au fost implementate pe deplin sau au înregistrat progrese substanțiale (10 %) și pentru 136 (48,7 %) s-au înregistrat unele progrese, dar pentru 115 (41,2 %) s-au înregistrat progrese limitate sau nu au existat progrese,

1.

subliniază importanța instrumentelor și resurselor politicii de coeziune pentru menținerea nivelului investițiilor cu valoare adăugată europeană în statele membre și regiuni în scopul de a stimula crearea locurilor de muncă și a îmbunătăți condițiile socioeconomice, în special în cazurile în care investițiile au scăzut semnificativ din cauza crizei economice și financiare;

2.

consideră că atingerea obiectivelor și țelurilor de politică urmărite de fondurile ESI nu ar trebui împiedicate de mecanismele de guvernanță economică, recunoscând, în același timp, că acestea au o contribuție relevantă la un mediu macroeconomic stabil și la o politică de coeziune eficientă, eficace și orientată spre rezultate;

3.

consideră că articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune trebuie folosit numai în ultimă instanță pentru a contribui la o implementare eficientă a fondurilor ESI;

4.

subliniază caracterul multianual și pe termen lung al programelor și al obiectivelor fondurilor ESI, spre deosebire de ciclul anual al semestrului european; în acest context, subliniază necesitatea de a asigura claritatea mecanismelor de punere în aplicare a acestuia din urmă și solicită o coordonare strânsă între aceste două procese, precum și între organismele responsabile cu punerea sa în aplicare;

5.

subliniază că este necesar ca Comisia să prezinte o carte albă care să ia în considerare efectele investițiilor publice pe termen lung și să stabilească o tipologie a investițiilor de calitate, astfel încât să poată fi identificate în mod clar investițiile care produc cele mai bune efecte pe termen lung;

6.

reamintește faptul că politica de coeziune a jucat un rol vital și a demonstrat o capacitate importantă de reacție la constrângerile macroeconomice și fiscale în contextul crizei actuale, prin reprogramarea a mai mult de 11 % din bugetul disponibil între 2007 și 2012 pentru a răspunde celor mai urgente nevoi și a consolida anumite intervenții; subliniază, în acest sens, faptul că, în mai multe state membre, politica de coeziune a reprezentat peste 80 % din investițiile publice în perioada 2007-2013;

7.

solicită Comisiei să furnizeze mai multe date analitice cu privire la impactul și importanța mecanismelor macroeconomice asupra dezvoltării regionale, asupra eficacității politicii de coeziune și asupra interacțiunii între cadrul guvernanței economice europene și politica de coeziune, precum și informații specifice privind modul în care politica de coeziune contribuie la recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și la recomandările Consiliului;

8.

invită statele membre să utilizeze în mod optim flexibilitatea disponibilă în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere;

9.

reamintește faptul că deciziile privind reprogramarea sau suspendarea în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune trebuie să fie folosite numai în situații excepționale, trebuie să fie bine evaluate și justificate și puse în aplicare în mod precaut pentru a asigura transparența și a permite verificarea și revizuirea; subliniază, în plus, că astfel de decizii nu ar trebui să sporească dificultățile cu care se confruntă statele membre și regiunile din cauza mediului socioeconomic sau a situării lor geografice și caracteristicilor lor specifice în sensul articolelor 174 și 349 din TFUE;

10.

consideră că acordurile și programele de parteneriat adoptate în actuala perioadă de programare au ținut seama de recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și de recomandările relevante ale Consiliului, asigurând o bază bună pentru evitarea reprogramărilor pe termen mediu, dacă situația economică nu se înrăutățește în mod substanțial;

11.

subliniază faptul că reprogramările ar fi contraproductive și ar trebui evitate pentru a nu perturba gestionarea fondurilor sau a submina stabilitatea și predictibilitatea strategiei multianuale de investiții și pentru a preveni impactul negativ, inclusiv asupra absorbției fundurilor ESI;

12.

salută abordarea precaută a Comisiei în privința reprogramărilor și intenția sa de a menține numărul acestora la un nivel minim necesar; solicită o abordare de tip „alertă timpurie” în vederea informării statelor membre în cauză cu privire la lansarea procedurii de reprogramare prevăzute la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune și subliniază că orice cerere de reprogramare ar trebui să fie precedată de o consultare a comitetului de monitorizare;

13.

solicită Comisiei să realizeze, în strânsă colaborare cu statul membru vizat, o analiză cuprinzătoare a tuturor opțiunilor disponibile, altele decât aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, pentru a soluționa chestiuni care ar putea declanșa o cerere de reprogramare;

14.

deplânge orice creștere disproporționată a sarcinii administrative și a costurilor aferente pentru toate nivelurile vizate ale administrației, având în vedere termenele scurte și complexitatea procedurii de reprogramare în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune; avertizează cu privire la suprapunerea procedurilor de reprogramare în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune cu ciclurile corespunzătoare semestrului european; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a revizui aplicarea termenelor, conform evaluării prevăzute la articolul 23 alineatul (16) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

15.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Orientările nu fac trimitere în mod explicit la principiile generale și orizontale prevăzute la articolele 4-8 din Regulamentul privind dispozițiile comune și reamintește că interpretarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune trebuie să țină seama de aceste principii și să le respecte, în special principiile parteneriatului și guvernanței pe mai multe niveluri, precum și regulamentul și cadrului strategic comun în ansamblu; invită Comisia, în acest context, să clarifice felul în care se va ține seama în mod specific de aceste principii în aplicarea dispozițiilor articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

16.

subliniază faptul că, creșterea datoriei publice provine în principal din politicile urmărite de către guvernele statelor membre și este profund îngrijorat de faptul că autoritățile subnaționale și beneficiarii și solicitanților de fonduri ESI ar putea fi sancționați din cauza incapacității de a aborda în mod corespunzător chestiunile macroeconomice la nivel național;

17.

reamintește faptul că normele privind concentrarea tematică prevăzute de politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 permit un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește abordarea necesităților regiunilor și statelor membre și ia act de faptul că aplicarea articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune poate limita această flexibilitate; reamintește nevoia de a ține seama de provocările teritoriale esențiale, precum și de principiul subsidiarității prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

18.

solicită Comisiei să evalueze, în strânsă cooperare cu statele membre și partenerii astfel cum prevede articolul 5 din Regulamentul privind dispozițiile comune, impactul și eficiența din punctul de vedere al costurilor, la nivel local și regional, al măsurilor adoptate în temeiul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

19.

subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale să fie implicate activ în orice exercițiu de reprogramare și consideră că, având în vedere că fondurile ESI sunt corelate cu buna guvernanță economică, semestrul european ar trebui să dobândească o dimensiune teritorială și prin implicarea acestor autorități;

20.

solicită Comisiei să interpreteze articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune în conformitate cu principiul proporționalității, ținând cont de situația acelor state membre și regiuni care se confruntă cu dificultăți socio-economice și în care fondurile ESI reprezintă o parte importantă a investițiilor, fapt care este și mai evident în contextul crizei; subliniază că statele membre și regiunile, în special cele mai puțin dezvoltate, nu ar trebui să mai fie afectate și mai mult;

21.

reamintește faptul că o bună coordonare instituțională este esențială pentru a asigura complementaritățile și sinergiile corecte în materie de politică, precum și o interpretare adecvată și stabilă a cadrului bunei guvernanțe economice și a interacțiunii sale cu politica de coeziune;

22.

solicită un flux de informații adecvat între Comisie, Consiliu și Parlament și organizarea unei dezbateri publice la nivelul politic adecvat pentru a asigura o înțelegere comună în ceea ce privește interpretarea condițiilor de aplicare a articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune; reamintește, în acest context, necesitatea de a avea o formațiune specializată a Consiliului dedicată politicii de coeziune, responsabilă de deciziile luate în temeiul articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune;

23.

consideră că este esențială asigurarea transparenței și responsabilității, permițând Parlamentului să exercite controlul democratic asupra sistemului guvernanței în contextul articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune, care introduce limitări importante în abordarea ascendentă, o caracteristică importantă a politicii de coeziune;

24.

reamintește că suspendarea plăților este o chestiune decisă de Consiliu pe baza unei propuneri pe care o poate adopta Comisia, dacă statul membru în cauză nu ia măsuri adecvate; subliniază importanța garanțiilor juridice stabilite prin articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune pentru a asigura caracterul excepțional al mecanismului de suspendare;

25.

subliniază caracterul sancționator al suspendărilor de plăți și solicită Comisiei să-și folosească puterea discreționară de a propune suspendarea plăților cu cea mai mare precauție și în conformitate cu articolul 23 alineatul (6) din Regulamentul privind dispozițiile comune, după examinarea corespunzătoare a tuturor informațiilor și elementelor relevante rezultate din dialogul structurat și a opiniilor exprimate în cadrul acestui dialog;

26.

salută, în contextul criteriilor pentru stabilirea programelor care trebuie suspendate și a nivelului de suspendare în temeiul primei părți, abordarea precaută adoptată în Orientări, prin care se va ține cont de circumstanțele economice și sociale ale statelor membre, având în vedere factori de atenuare similari celor prevăzuți în suspendările în temeiul articolului 23 alineatul (9) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

27.

invită Comisia să elaboreze un calendar pentru ridicarea suspendării prevăzute de articolul 23 alineatul (8) din Regulamentul privind dispozițiile comune;

28.

regretă faptul că Orientările nu menționează rolul Parlamentului, în pofida faptului că Regulamentul privind dispozițiile comune a fost adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare și în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului de a consolida controlul și responsabilitatea democratică în contextul guvernanței economice;

29.

consideră că ar trebui oficializată implicarea Parlamentului, ca principal garant al aplicării corecte a articolului 23 alineatul (15) din Regulamentul privind dispozițiile comune, printr-o procedură clară, care să permită Parlamentului să fie consultat în toate etapele cu privire la adoptarea cererilor de reprogramare sau a propunerilor și deciziilor privind suspendarea angajamentelor sau a plăților;

30.

subliniază necesitatea cooperării constante, clare și transparente la nivel interinstituțional și consideră că o astfel de procedură ar trebui să includă, cel puțin, următoarele etape:

31.

invită Comisia să informeze cu privire la impactul și rezultatele obținute prin aplicarea articolului 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune în contextul revizuirii aplicării sale în conformitate cu alineatul (17) de la respectivul articol, inclusiv prin detalii referitoare la măsura în care cererile de reprogramare s-au bazat pe punerea în aplicare a recomandărilor specifice relevante adresate fiecărei țări sau pe recomandările Consiliului sau au consolidat impactul asupra creșterii și competitivității al fondurilor ESI disponibile pentru statele membre în cadrul programelor de asistență financiară, precum și prin date privind sumele suspendate și programele în cauză;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și regiunilor acestora.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/51

—

având în vedere cadrul legal stabilit de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10 și 21, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 6, 7, 8, 10, 11, 20, 21, 42, 47, 48 și 52 din aceasta, de Convenția europeană a drepturilor omului, în special articolele 6, 8, 9, 10 și 13, precum și de jurisprudența instanțelor europene privind securitatea, viața privată și libertatea de exprimare,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne (1) (în continuare, rezoluția);

—

având în vedere documentul de lucru din 19 ianuarie 2015 privind cursul dat anchetei Comisiei LIBE privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE (2);

—

având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 21 aprilie 2015 privind supravegherea în masă;

—

având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei cu privire la cursul dat rezoluției Parlamentului European din 12 martie 2014 privind supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE (O-000114/2015 – B8-0769/2015 și O-000115/2015 – B8-0770/2015),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în rezoluție, Parlamentul a invitat autoritățile SUA și statele membre ale UE să interzică activitățile de supraveghere generalizată în masă și prelucrarea în masă a datelor personale ale cetățenilor și a denunțat acțiunile semnalate ale serviciilor de informații care au afectat în mod grav încrederea cetățenilor UE și drepturile lor fundamentale; întrucât rezoluția a reliefat posibila existență a altor motive, cum ar fi spionajul politic și economic, având în vedere capacitatea programelor de supraveghere în masă semnalate;

B.

întrucât rezoluția a lansat un „habeas corpus digital european – protecția drepturilor fundamentale în era digitală”, care conține opt acțiuni specifice, și a încredințat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a se ocupa de acest aspect în termen de un an, pentru a evalua în ce măsură statele au urmat recomandările respective;

C.

întrucât documentul de lucru din 19 ianuarie 2015 informează cu privire la evoluția situației de la adoptarea rezoluției, în contextul în care continuă valul de dezvăluiri referitoare la presupusele activități de supraveghere electronică în masă, precum și cu privire la stadiul implementării propunerii privind „habeas corpusul digital european”, remarcând reacția limitată a instituțiilor, a statelor membre și a părților interesate invitate să acționeze;

D.

întrucât Parlamentul invitase în rezoluție Comisia și celelalte instituții, organisme, birouri și agenții ale UE să dea curs recomandărilor în conformitate cu articolul 265 din TFUE („abținerea de a acționa”);

E.

întrucât Wikileaks a dezvăluit recent supravegherea individualizată a comunicațiilor ultimilor trei președinți francezi, precum și a miniștrilor din guvernul francez și a ambasadorilor francezi în SUA; întrucât acest spionaj strategic și economic a fost desfășurat la scară largă pe parcursul ultimilor 10 ani de către NSA pentru toate structurile statului francez și cele mai mari societăți franceze;

F.

întrucât raportul elaborat de Raportorul special privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și la libertatea de exprimare afirmă că criptarea și anonimatul asigură confidențialitatea și securitatea necesare pentru exercitarea dreptului la libertatea de opinie și la libertatea de exprimare în era digitală; întrucât raportul afirmă, de asemenea, că toate restricțiile vizând criptarea și anonimatul trebuie strict limitate în conformitate cu principiile legalității, necesității, proporționalității și legitimității obiectivului,

1.

salută anchetele desfășurate de Bundestagul german, de Consiliul Europei, de Organizația Națiunilor Unite și de Senatul Braziliei, dezbaterile ce au avut loc în mai multe parlamente naționale și activitatea desfășurată de numeroși actori ai societății civile, care au contribuit la o mai bună cunoaștere generală de către public a elementelor de supraveghere electronică în masă;

2.

solicită statelor membre ale UE să renunțe la toate acuzațiile penale împotriva lui Edward Snowden și să îi acorde protecție și, în consecință, să prevină extrădarea sau predarea lui de către terțe părți, ca recunoaștere a statutului său de denunțător și de apărător internațional al drepturilor omului;

3.

este, totuși, profund dezamăgit de lipsa generală de conștientizare a caracterului urgent a situației și de lipsa de voință manifestate de majoritatea statelor membre și de instituțiile UE de a examina atent aspectele menționate în rezoluție și de a transpune în practică recomandările acesteia, precum și de lipsa de transparență și de dialog cu Parlamentul European;

4.

este preocupat de o serie de legi recente adoptate în unele state membre care extind capacitățile de supraveghere ale structurilor de informații, inclusiv, în Franța, de noua lege privind informațiile secrete adoptată de Adunarea Națională la 24 iunie 2015, lege ce conține mai multe dispoziții care, în opinia Comisiei, pune importante probleme juridice, în Marea Britanie, de adoptarea Legii privind păstrarea datelor și puterile de investigare din 2014 (Data Retention and Investigatory Powers Act) și de decizia ulterioară a instanței de judecată că anumite articole sunt ilegale și trebuie să nu se mai aplice, precum și de propunerile, în Țările de Jos, vizând o nouă legislație care să actualizeze Legea privind informațiile și securitatea din 2002; își reiterează apelul către toate statele membre de a se asigura că actualele și viitoarele lor cadre legislative și mecanisme de control al activităților agențiilor de informații respectă standardele Convenției europene a drepturilor omului și toată legislația în materie a Uniunii;

5.

salută ancheta desfășurată de Bundestagul german privind supravegherea în masă; este foarte preocupat de dezvăluirile privind supravegherea în masă a telecomunicațiilor și a traficului de internet în interiorul Uniunii de către Agenția de informații externe germană BND în cooperare cu NSA; consideră că această supraveghere reprezintă o încălcare a principiului cooperării loiale în temeiul articolului 4 alineatul (3) din TUE;

6.

cere Președintelui Parlamentului European să invite Secretarul General al Consiliului Europei să demareze procedura bazată pe articolul 52 conform căreia orice înaltă parte contractantă furnizează, la cererea Secretarului General al Consiliului Europei, explicațiile cerute privind modul în care propriul drept intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispozițiilor acestei convenții;

7.

consideră că reacția Comisiei la rezoluție este până în prezent foarte nesatisfăcătoare, având în vedere magnitudinea dezvăluirilor; invită Comisia să răspundă solicitărilor formulate în rezoluție până în decembrie 2015, cel târziu; își rezervă dreptul de a introduce o acțiune în constatarea abținerii de a acționa sau de a plasa în rezervă anumite resurse bugetare destinate Comisiei până când se va ține cont în mod corespunzător de toate recomandările;

8.

subliniază importanța hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 8 aprilie 2014 care declară invalidă Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor; reamintește că CJUE a stipulat că interferența acestui instrument cu dreptul fundamental la viață privată trebuie să se limiteze la strictul necesar; subliniază faptul că această hotărâre prezintă un aspect nou, în măsura în care Curtea de Justiție face trimitere în mod specific la o parte anume a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la chestiunea „programelor generale de supraveghere” și a integrat acum efectiv aceleași principii, care derivă din această jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, în legislația UE din acest domeniu; subliniază faptul că este probabil ca, în viitor, Curtea de Justiție să aplice același raționament atunci când evaluează, în temeiul Cartei, validitatea altor acte legislative ale UE și ale statelor membre din acest domeniu al „programelor generale de supraveghere”;

9.

salută deschiderea negocierilor interinstituționale informale privind proiectul de regulament privind protecția datelor generale, precum și adoptarea de către Consiliu a unei concepții generale cu privire la proiectul de directivă privind protecția datelor; își reiterează intenția de a încheia negocierile pentru pachetul privind protecția datelor în 2015;

10.

reamintește Consiliului de angajamentul acestuia de a respecta Carta drepturilor fundamentale a UE în amendamentele pe care le face la propunerile Comisiei; reamintește, în special, că nivelul de protecție oferit trebuie să nu fie mai scăzut decât cel deja stabilit prin Directiva 95/46/CE;

11.

subliniază că atât Regulamentul, cât și Directiva privind protecția datelor sunt necesare pentru protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor și, prin urmare, ambele trebuie abordate ca un pachet ce va fi adoptat în același timp, pentru a asigura că toate activitățile de prelucrare a datelor din UE oferă un nivel ridicat de protecție în orice împrejurare; subliniază că obiectivul vizând consolidarea drepturilor și a protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie îndeplinit când se adoptă pachetul;

12.

observă că, de la adoptarea rezoluției, au fost finalizate negocierile cu SUA vizând acordul-cadru UE-SUA privind protecția datelor cu caracter personal atunci când sunt transferate și prelucrate în scopul asigurării respectării legii (în continuare „acordul-cadru”), iar proiectul de acord a fost parafat;

13.

salută eforturile depuse de administrația SUA de a reconstrui încrederea prin acordul cadru și în special faptul că Legea privind căile de atac judiciare din 2015 a fost adoptată cu succes de Camera Reprezentanților la 20 octombrie 2015, fapt ce evidențiază măsurile pozitive și de anvergură considerabilă adoptate de SUA pentru a răspunde preocupărilor exprimate de UE; consideră că este de o importanță crucială garantarea acelorași drepturi, în aceleași circumstanțe, la căi de atac eficiente pentru cetățenii UE sau pentru persoanele ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în UE și transferate în SUA, fără nicio discriminare între cetățenii UE și cei ai SUA; invită Senatul SUA să adopte o lege care garantează acest aspect; subliniază că adoptarea de către Congresul SUA a legii privind căile de atac judiciare este o condiție esențială pentru semnarea și încheierea acordului-cadru;

14.

reamintește că rezoluția cere suspendarea imediată a deciziei privind sfera de siguranță, deoarece nu oferă un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal pentru cetățenii UE;

15.

reamintește că orice acord internațional încheiat de UE prevalează asupra legislației secundare a UE și, prin urmare, subliniază necesitatea de a asigura faptul că acordul-cadru nu limitează drepturile și garanțiile persoanei vizate, care se aplică transferului de date în conformitate cu legislația UE; îndeamnă, prin urmare, Comisia să evalueze în detaliu modul exact în care acordul-cadru ar interacționa cu cadrul legislativ al UE pentru protecția datelor și ar afecta acest cadru, inclusiv actuala decizie-cadru a Consiliului, Directiva privind protecția datelor (95/46/CE) și viitoarea directivă și regulament privind protecția datelor; invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport de evaluare juridică cu privire la această chestiune înainte de a iniția procedura de ratificare;

16.

reamintește că, în comunicările sale din 27 noiembrie 2013, Comisia a transmis SUA 13 recomandări privind funcționarea sferei de siguranță, pentru a asigura un nivel adecvat de protecție;

17.

salută faptul că, în hotărârea sa din 6 octombrie 2015, CJUE a declarat invalidă Decizia 2000/520/CE a Comisiei privind caracterul adecvat al nivelului de protecție al sferei de siguranță a SUA; subliniază că această hotărâre a confirmat poziția susținută de Parlament de mult timp, și anume că acest instrument nu oferă un nivel adecvat de protecție; invită Comisia să ia imediat măsurile necesare pentru a se asigura că toate datele cu caracter personal transferate în SUA beneficiază de un nivel eficient de protecție, care este, în esență, echivalent cu cel garantat în UE;

18.

exprimă obiecții cu privire la faptul că Parlamentul nu a primit nicio comunicare oficială din partea Comisiei cu privire la stadiul transpunerii în practică a celor 13 recomandări, în pofida anunțului Comisiei că va face acest lucru până în vara lui 2014; subliniază că, în urma deciziei CJUE de a invalida Decizia 2000/520/CE, Comisia trebuie să ofere urgent informații actualizate detaliate despre negocierile conduse până acum, precum și despre consecințele hotărârii asupra viitoarelor negocieri care au fost anunțate; invită Comisia să analizeze imediat alternativele posibile la sfera de securitate și consecințele hotărârii CJUE asupra oricăror alte instrumente pentru transferul de date cu caracter personal în Statele Unite și să raporteze cu privire la această chestiune până la sfârșitul lui 2015;

19.

îndeamnă Comisia să evalueze impactul și implicațiile juridice ale hotărârii Curții de Justiție din 6 octombrie 2015 în cauza Schrems (C-362/14) în ceea ce privește orice acord cu țările terțe care permite transferul datelor cu caracter personal, cum ar fi Acordul UE-SUA privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP), acordurile privind registrul cu numele pasagerilor (PNR), Acordul-cadru UE-SUA și alte instrumente în temeiul legislației UE care implică culegerea și prelucrarea datelor cu caracter personal;

20.

respectând în totalitate faptul că parlamentele naționale au o competență deplină în controlul serviciilor de informații naționale, invită toate parlamentele naționale care nu au făcut încă acest lucru, să analizeze profund și să instituie un control adecvat al activităților de informații și să se asigure că aceste comisii/structuri de control dispun de resurse, expertiză tehnică și mijloace legale suficiente și au acces la toate documentele relevante, pentru a fi în măsură să exercite un control efectiv și independent al serviciilor de informații și schimburilor de informații cu alte servicii de informații străine; își exprimă din nou angajamentul de a coopera strâns cu parlamentele naționale pentru a se asigura că există mecanisme de control eficiente, inclusiv prin comunicarea reciprocă de bune practici și de standarde comune;

21.

intenționează să urmărească Conferința privind controlul democratic al serviciilor de informații în Uniunea Europeană, desfășurată în perioada 28-29 mai 2015, și să își continue eforturile pentru a asigura comunicarea reciprocă de bune practici privind controlul serviciilor de informații, în strânsă coordonare cu parlamentele naționale; salută concluziile comune ale copreședinților acestei conferințe care și-au declarat intenția de a convoca o conferință de pe această temă peste doi ani;

22.

consideră că ar trebui susținute actualele instrumente de cooperare dintre organismele de control, de exemplu Rețeaua europeană a organismelor naționale de control al serviciilor de informații (ENNIR), a căror folosire ar trebui amplificată, eventual prin utilizarea potențialului IPEX pentru schimbul de informații dintre parlamentele naționale, în conformitate cu domeniul său de aplicare și capacitatea sa tehnică;

23.

reiterează solicitarea de suspendare a Acordului privind programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP);

24.

subliniază că este necesară o definiție comună a „securității naționale” pentru UE și pentru statele sale membre în vederea asigurării certitudinii juridice; remarcă faptul că lipsa unei definiții clare lasă loc hotărârilor arbitrare și abuzurilor în ceea ce privește drepturile fundamentale și statul de drept de către guvernele și comunitățile de informații din UE;

25.

încurajează Comisia și statele membre să introducă în legislație la nivelul legislației clauze de caducitate și de extindere care să permită colectarea de date cu caracter personal sau supravegherea cetățenilor UE; subliniază că astfel de clauze reprezintă garanții necesare pentru a asigura controlarea periodică a instrumentelor care afectează viața privată, din perspectiva necesității și proporționalității lor într-o societate democratică;

26.

subliniază că o relație sănătoasă între UE și SUA are în continuare o importanță vitală pentru ambii parteneri; remarcă faptul că dezvăluirile privind supravegherea au subminat sprijinul public pentru această relație și subliniază că trebuie luate măsuri pentru a garanta refacerea încrederii, în special având în vedere nevoia actuală stringentă de cooperare pentru o gamă largă de chestiuni geopolitice de interes comun; subliniază, în acest context, faptul că trebuie găsită o soluție negociată între SUA și UE în ansamblu, cu respectarea drepturilor fundamentale;

27.

salută măsurile legislative și judiciare adoptate recent de SUA pentru a limita supravegherea în masă de către NSA, precum adoptarea de către Congres a Legii SUA privind libertatea, fără nicio modificare ca urmare a unui compromis între cele două camere ale Congresului și între cele două partide, precum și decizia Curții de Apel din a Doua Circumscripție privind programul NSA de colectare de înregistrări ale convorbirilor telefonice; regretă însă că aceste decizii se axează în principal pe persoanele din SUA, iar situația cetățenilor UE rămâne neschimbată;

28.

consideră că orice decizie de utilizare a tehnologiilor de supraveghere ar trebui să se bazeze pe o evaluare aprofundată din perspectiva necesității și proporționalității; salută rezultatele proiectului de cercetare SURVEILLE, care pune la dispoziție o metodologie de evaluare a tehnologiilor de supraveghere, luând în considerare aspectele legale, etice și tehnologice;

29.

subliniază că UE ar trebui să contribuie la elaborarea de standarde sau principii internaționale la nivelul ONU, în conformitate cu Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice, în vederea creării unui cadru global pentru protecția datelor, care să prevadă inclusiv restricții specifice în ceea ce privește colectarea de date în scopuri legate de securitatea națională;

30.

este convins că „o cursă a înarmării cu arme de supraveghere” poate fi evitată numai dacă sunt stabilite norme credibile la nivel mondial;

31.

salută inițiativele societăților private din sectorul TIC vizând dezvoltarea unor soluții de securitate criptografice și a unor servicii de internet care să îmbunătățească protecția vieții private; încurajează dezvoltarea în continuare de aplicații cu configurații ușor de utilizat care să-i ajute pe clienți să decidă ce informații să partajeze, cu cine să le partajeze și în ce mod; observă că numeroase societăți au anunțat, de asemenea, planuri vizând criptarea integrală („end-to-end encryption”) ca reacție la dezvăluirile privind programele de supraveghere în masă;

32.

reamintește că, în temeiul articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE, statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii de transmitere, stocare și găzduire o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează sau o obligație generală de a căuta activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilicite; reamintește, în special, că CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-360/10 și C-70/10, a respins măsurile de „supraveghere activă” a cvasitotalității utilizatorilor serviciilor vizate (furnizorii de acces la internet, în una dintre cauze, și o rețea socială, în cealaltă cauză) și a precizat că este interzisă orice injoncțiune care obligă un furnizor de servicii de găzduire să întreprindă o monitorizare generală;

33.

salută publicarea de rapoarte de transparență de către societățile din domeniul IT și telecomunicațiilor cu privire la cererile guvernelor de a obține date ale utilizatorilor; invită statele membre să publice date statistice referitoare la cererile adresate de acestea societăților private pentru a obține informații ale utilizatorilor cu caracter privat;

34.

își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că Comisia nu a ținut seama de solicitarea clară a Parlamentului de suspendare a Acordului TFTP, întrucât nu s-au oferit informații clare pentru a preciza dacă datele SWIFT urmau să fie accesate în afara Acordului TFTP de către orice alt organism guvernamental din SUA; intenționează să ia în considerare acest lucru atunci când va dezbate aprobarea unor viitoare acorduri internaționale;

35.

subliniază poziția sa potrivit căreia toate acordurile, mecanismele și deciziile privind caracterul adecvat al nivelului de protecție pentru schimburile cu țări terțe care implică date cu caracter personal necesită o monitorizare riguroasă și acțiuni ulterioare imediate din partea Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor;

36.

salută Declarația UE-SUA de la Riga din 3 iunie 2015 privind consolidarea cooperării transatlantice în domeniul libertății, securității și justiției, prin care părțile semnatare s-au angajat să consolideze punerea în aplicare a Acordului SUA-UE privind asistența judiciară reciprocă (MLAT), să finalizeze analiza acordului prevăzută în acesta și să organizeze ateliere pentru a dezbate aspectele în cauză cu autoritățile naționale competente; subliniază că acordurile privind asistența judiciară reciprocă reprezintă instrumentul pe baza căruia autoritățile responsabile de aplicarea legii din statele membre ar trebui să coopereze cu autoritățile din țări terțe; în acest sens, invită statele membre și guvernul SUA să respecte angajamentele menționate anterior pentru a finaliza rapid analiza Acordului SUA-UE privind asistența judiciară reciprocă;

37.

invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului până la sfârșitul anului 2015 cu privire la lacunele identificate în diferitele instrumente utilizate pentru transferurile internaționale de date în ceea ce privește accesul autorităților de asigurare a respectării legii și al serviciilor de informații din țările terțe, precum și cu privire la mijloacele de soluționare a acestor lacune, pentru a asigura în continuare protecția adecvată și necesară a datelor cu caracter personal din UE transferate în țări terțe;

38.

consideră că drepturile fundamentale ale cetățenilor UE continuă să fie în pericol și că nu au fost luate suficiente măsuri pentru a asigura protecția deplină a acestora în cazul supravegherii electronice în masă; regretă realizarea unor progrese limitate în asigurarea protecției persoanelor care fac denunțuri și a ziariștilor;

39.

regretă că multe programe de colectare de informații la scară largă și foarte largă par a fi conduse de interesele economice ale societăților care dezvoltă și administrează aceste programe, astfel cum a fost situația în cazul terminării programului special al NSA „Thinthread” și înlocuirii lui cu programul de supraveghere la scară largă „Trailblazer”, care a fost externalizat către SAIC în 2001;

40.

își exprimă din nou profunda îngrijorare în legătură cu lucrările Comisiei pentru Convenția privind criminalitatea informatică din cadrul Consiliului Europei în ceea ce privește interpretarea articolului 32 din Convenția privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001 (Convenția de la Budapesta), care se referă la accesul transfrontalier la date informatice stocate, fie cu consimțământ, fie pentru că acestea sunt disponibile publicului, și se opune încheierii unui protocol adițional sau unor orientări menite să extindă domeniul de aplicare al prevederii respective dincolo de regimul actual instituit prin convenția în cauză, care reprezintă deja o excepție majoră de la principiul teritorialității, deoarece ar putea avea drept urmare accesul liber la distanță al autorităților de asigurare a respectării legii la servere și computere situate în alte jurisdicții, fără ca acestea să recurgă la acordurile de asistență judiciară reciprocă și la alte instrumente de cooperare judiciară introduse pentru a garanta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv protecția datelor și respectarea procedurilor; subliniază că Uniunea Europeană și-a exercitat competența în domeniul criminalității informatice și, prin urmare, atât prerogativele Comisiei, cât și cele ale Parlamentului ar trebui respectate;

41.

regretă faptul că Comisia nu a răspuns solicitării Parlamentului de a analiza posibilitatea instituirii unui program european cuprinzător de protecție a persoanelor care fac denunțuri și invită Comisia să prezinte, cel târziu până la sfârșitul anului 2016, o comunicare pe această temă;

42.

salută rezoluția adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 23 iunie 2015 intitulată „Îmbunătățirea protecției persoanelor care fac denunțuri”, în special punctul 9 privind importanța acestor persoane, care asigură respectarea limitelor juridice impuse activității de supraveghere, și punctul 10 prin care se solicită UE să adopte legi de protecție a persoanelor care fac denunțuri care să vizeze, de asemenea, angajații serviciilor naționale de securitate sau de informații și ai firmelor private care desfășoară activități în acest domeniu și să acorde azil, pe cât posibil în conformitate cu legislația națională, persoanelor care fac denunțuri care sunt amenințate cu represalii în țările lor de origine, cu condiția ca informațiile divulgate de acestea să îndeplinească condițiile necesare pentru protecție în conformitate cu principiile susținute de Adunare;

43.

subliniază că supravegherea în masă subminează în mod grav confidențialitatea datelor în anumite profesii reglementate, cum ar fi doctorii, ziariștii și avocații; subliniază în special dreptul cetățenilor UE de a fi protejați de orice supraveghere care vizează comunicarea confidențială a acestora cu avocații lor și care ar încălca Carta drepturilor fundamentale a UE, în special articolele 6, 47 și 48, precum și Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat; invită Comisia să prezinte, până cel târziu la sfârșitul lui 2016, o comunicare privind protecția comunicațiilor confidențiale în exercitarea anumitor profesii care se bucură de privilegii profesionale prevăzute de lege;

44.

solicită Comisiei să pregătească orientări pentru statele membre privind modul de aliniere a instrumentelor de colectare de date cu caracter personal în scopul prevenirii, depistării, anchetării și urmăririi infracțiunilor, inclusiv din domeniul terorismului, la hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 8 aprilie 2014 privind păstrarea datelor (cauzele C-293/12 și C-594/12) și din 6 octombrie 2015 privind sfera de siguranță (cauza C 362/14); atrage atenția în special asupra punctelor (58) și (59) din hotărârea privind păstrarea datelor și asupra punctelor (93) și (94) din hotărârea privind sfera de siguranță, prin care se solicită în mod clar ca datele colectate să fie individualizate și nu colectate în bloc;

45.

subliniază faptul că jurisprudența cea mai recentă, în special hotărârea CJUE din 8 aprilie 2014 privind păstrarea datelor, stabilește clar ca cerință legală demonstrarea caracterului necesar și proporțional al oricărei măsuri care implică culegerea și utilizarea datelor cu caracter personal care ar putea aduce atingere dreptului la respectarea vieții private și de familie și dreptului la protecția datelor; consideră regretabil faptul că aspectele politice subminează deseori respectarea acestor principii juridice în cadrul procesului decizional; invită Comisia să se asigure, în cadrul Agendei sale privind o mai bună legiferare, că întreaga legislație a UE este de foarte bună calitate, respectă toate standardele juridice și jurisprudența și este în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE; recomandă ca evaluarea de impact privind orice măsuri de asigurare a respectării legii și de securitate care implică utilizarea și culegerea datelor cu caracter personal să includă întotdeauna un test privind caracterul necesar și proporțional;

46.

își exprimă nemulțumirea cu privire la lipsa de măsuri din partea Comisiei pentru a da curs recomandărilor detaliate formulate în rezoluția privind creșterea nivelului de securitate informatică și protecția sferei private în mediul online în UE;

47.

salută măsurile adoptate până în prezent în vederea consolidării securității informatice a Parlamentului, astfel cum au fost prezentate în planul de acțiune privind Securitatea TIC a PE elaborat de către DG ITEC; solicită continuarea acestor eforturi și aplicarea integrală și rapidă a recomandărilor formulate în rezoluție; solicită o noua abordare și, dacă este necesar, modificări legislative în domeniul achizițiilor publice pentru a întări securitatea informatică a instituțiilor UE; solicită înlocuirea sistematică în toate instituțiile UE a softurilor brevetate cu softuri cu sursă deschisă, care pot fi auditate și verificate, introducerea unui criteriu de selecție obligatoriu privind softurile cu sursă deschisă în toate procedurile de achiziții publice viitoare în domeniul TIC, precum și punerea la dispoziție de instrumente de criptare;

48.

își reiterează cu insistență invitația de a elabora, în cadrul noilor inițiative, cum ar fi piața unică digitală, o strategie europeană pentru o mai mare independență informatică și o protecție mai solidă a sferei private în mediul online, care va impulsiona sectorul IT din UE;

49.

intenționează să prezinte recomandări suplimentare în acest domeniu în urma conferinței sale cu tema „Protejarea sferei private în mediul online prin întărirea securității informatice și a autonomiei informatice a UE”, programată să aibă loc la sfârșitul anului 2015, recomandări care se vor baza pe concluziile recentului studiu STOA privind supravegherea în masă a utilizatorilor de servicii informatice;

50.

salută obiectivul Comisiei de a face din UE un actor de referință în guvernanța internetului, precum și viziunea acesteia privind un model multipartit pentru guvernanța internetului, care a fost reiterată în timpul reuniunii mondiale multilaterale pentru viitorul guvernanței internetului (NETMundial), organizată în Brazilia în aprilie 2014; așteaptă cu interes rezultatele lucrărilor internaționale în curs de desfășurare în acest domeniu, inclusiv în cadrul Forumului privind guvernanța internetului;

51.

avertizează cu privire la pericolul evident al degradării dreptului fundamental la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, atunci când fiecare informație referitoare la comportamentul uman este considerată potențial utilă în combaterea actelor criminale viitoare, ceea ce are inevitabil ca rezultat crearea unei culturi a supravegherii în masă, în care fiecare cetățean este tratat ca un potențial suspect, și erodarea coerenței societății și a încrederii;

52.

intenționează să aibă în vedere concluziile cercetării aprofundate desfășurate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale privind protecția drepturilor fundamentale în contextul supravegherii, în special privind situația juridică actuală a persoanelor în ceea ce privește căile de atac de care dispun în legătură cu practicile în cauză;

53.

însărcinează Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să continue să monitorizeze evoluțiile din acest domeniu și cursul dat recomandărilor incluse în rezoluție;

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/59

—

având în vedere propunerea Comisiei din 17 septembrie 2015 de recomandare a Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (COM(2015)0462),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014 privind analiza anuală a creșterii pentru 2015 (COM(2014)0902),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2015 (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului Ocupării Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) din 9 martie 2015 intitulate „Analiza anuală a creșterii pentru 2015 și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă: orientări politice referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale” (2),

—

având în vedere poziția sa din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (3),

—

având în vedere raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 3/2015 intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea”,

—

având în vedere studiul realizat de European Social Policy Network (ESPN) privind „Sprijinul integrat pentru șomerii de lungă durată: un studiu al politicilor naționale (2015)”,

—

având în vedere întrebarea adresată Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă (O-000121/2015 – B8-1102/2015),

—

având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, ca urmare a crizei economice și a consecințelor sale, șomajul de lungă durată s-a dublat din 2007 și reprezintă jumătate din șomajul total sau peste 12 milioane de persoane, adică 5 % din populația activă a UE; întrucât în 2014 peste 60 % din totalul șomerilor de lungă durată nu avuseseră un loc de muncă de cel puțin doi ani consecutivi;

B.

întrucât rata șomajului de lungă durată diferă considerabil de la un stat membru la altul, variind de la 1,5 % în Austria la 19,5 % în Grecia; întrucât statele membre cu cea mai mare rată a șomajului de lungă durată sunt Italia, Portugalia, Slovacia, Croația, Spania și Grecia; întrucât redresarea economică trebuie să devină mai dinamică, deoarece în prezent nu oferă suficiente stimulente pentru a reduce în mod semnificativ rata ridicată a șomajului structural;

C.

întrucât neînregistrarea unei mari părți a șomerilor de lungă durată, precum și deficiențele metodologice cu privire la colectarea datelor înseamnă o subestimare a situației în statisticile oficiale;

D.

întrucât șomajul de lungă durată conduce adesea la sărăcie, inegalități și excluziune socială și afectează în mod disproporționat persoanele vulnerabile care se află într-o poziție defavorabilă pe piața forței de muncă;

E.

întrucât șomajul de lungă durată îndepărtează oamenii în mod treptat de piața muncii din cauza erodării competențelor și a rețelelor profesionale și a pierderii ritmului de lucru și poate duce la o spirală a deconectării de societate, a tensiunilor casnice și a sentimentului de alienare; întrucât, în fiecare an, o cincime din șomerii de lungă durată se simt descurajați deoarece eforturile lor de căutare a unui loc de muncă se soldează cu un eșec și, prin urmare, devin inactivi;

F.

întrucât consecințele șomajului de lungă durată sunt extrem de grave în gospodăriile cu persoane în șomaj, soldându-se adesea cu un nivel scăzut al studiilor, detașarea de „lumea profesională”, creșterea problemelor mentale și medicale, excluziunea socială, iar în cele mai grave cazuri, sărăcia este transmisă de la o generație la alta;

G.

întrucât perioadele de șomaj de lungă durată au adesea consecințe negative pe termen lung pentru perspectivele de angajare, evoluția carierei, profilul veniturilor și pensii („efecte destructive”);

H.

întrucât șomajul de lungă durată are costuri sociale uriașe cauzate de o pierdere de competențe și sporirea cheltuielilor sociale, în afară de costurile nemonetare ale unui număr mare de persoane care își pierd încrederea în sine și nu își exploatează potențialul personal și ale pierderii coeziunii sociale;

I.

întrucât nivelurile ridicate constante ale șomajului de lungă durată pun în pericol eforturile de a atinge obiectivele principale ale Europa 2020, și anume integrarea în câmpul muncii a 75 % din persoanele din grupa de vârstă 20 – 64 de ani și reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor aflate în sărăcie și excluziune socială sau expuse riscului de se găsi în această situație;

J.

întrucât menținerea competențelor în cazul pierderii locului de muncă, precum și educația, formarea și reconversia profesională, prin care să se poată anticipa nevoile viitoare în materie de competențe, constituie un element important în evitarea și soluționarea șomajului de lungă durată;

K.

întrucât această recomandare prezintă similitudini cu Garanția pentru tineret; întrucât ar trebui trase învățăminte din experiențe inițiale legate de punerea în aplicare a Garanției pentru tineret,

1.

salută inițiativa Comisiei de a propune o recomandare a Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă; subliniază faptul că o prezentare mai timpurie a propunerii și acordul în cadrul Consiliului ar fi putut preveni o parte din șomajul de lungă durată înregistrat în prezent; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că o recomandare a Consiliului poate să nu fie suficientă pentru a redresa rapid situația șomerilor de lungă durată și încurajează statele membre să treacă la fapte;

2.

sprijină cele trei componente principale ale propunerii: (i) accelerarea ambițioasă a înregistrării șomerilor de lungă durată în cadrul unui serviciu pentru ocuparea forței de muncă, vizând înregistrarea tuturor șomerilor; (ii) evaluarea în mod individual a potențialului, nevoilor și preferințelor de angajare ale șomerilor de lungă durată înainte de ajunge la 18 luni de șomaj; și (iii) crearea de acorduri specifice, echilibrate și ușor de înțeles de integrare în câmpul muncii între persoanele aflate în șomaj de lungă durată și serviciile implicate, cel mai târziu atunci când cele dintâi au ajuns la 18 luni de șomaj; subliniază, cu toate acestea, că evaluarea individuală ar trebui să aibă loc înainte de împlinirea a 12 luni de șomaj, astfel încât să se asigure că acordul de integrare în câmpul muncii poate fi pus în aplicare înainte de împlinirea a 18 luni de șomaj; insistă asupra faptului că, după caz, abordarea în trei etape nu trebuie să restrângă integrarea în întregul proces a actorilor nestatali, cum ar fi ONG-urile sociale care lucrează cu șomerii de lungă durată;

3.

subliniază necesitatea de a intra în contact cu toți șomerii de lungă durată, inclusiv cu cei neînregistrați, și nu doar cu persoanele care sunt în șomaj de 18 luni sau mai mult; consideră că este de o importanță capitală ca politicile statelor membre care vizează șomajul pe termen scurt (sub 12 luni) și șomajul în rândul tinerilor (inclusiv Garanția pentru tineret) să fie perfect compatibile cu politicile menite să abordeze șomajul de lungă durată;

4.

sprijină apelul la cooperare strânsă și coordonare eficientă la nivelul tuturor părților implicate în reintegrarea unui șomer de lungă durată (inclusiv, după caz, la nivelul organizațiilor societății civile) și crearea de ghișee unice, unde șomerul are un responsabil specialist de caz („punct unic de contact”), iar acest efort de reintegrare să nu fie perturbat în caz de schimbare a regimului de asigurări sociale al persoanei aflate în șomaj;

5.

subliniază necesitatea unei abordări individuale în privința evaluării aptitudinilor și nevoilor șomerilor de lungă durată în ceea ce privește reintegrarea lor pe piața muncii, o abordare care ar trebui să respecte drepturile lor existente și să țină seama de situația lor personală mai largă și de orice alte necesități conexe; subliniază necesitatea de a dispune de personal suficient, cu înaltă calificare în măsură să ofere o abordare individuală șomerilor de lungă durată, care formează un grup eterogen;

6.

ia act de recomandarea de a introduce un „acord scris de integrare în câmpul muncii” ușor de înțeles care precizează drepturile și responsabilitățile atât ale persoanei aflate în șomaj, cât și ale autorităților, reprezentate de responsabilul de caz și, astfel, stabilește așteptări clare pentru toate părțile implicate, este corect față de șomer și respectă calificările sale personale și drepturile în calitate de lucrător; îndeamnă ca acest acord să fie actualizat periodic;

7.

consideră că este esențial ca toate programele de reintegrare a șomerilor de lungă durată să fie orientate către nevoile de pe piața forței de muncă și să fie elaborate în strânsă cooperare cu partenerii sociali; invită statele membre să încurajeze angajatorii, inclusiv în spiritul responsabilității sociale a întreprinderilor, să se angajeze în mod activ în oferirea de locuri de muncă pentru șomerii de lungă durată și, acolo unde este necesar, să numească mentori care să faciliteze buna reintroducerea șomerilor de lungă durată în câmpul muncii; solicită serviciilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre să sprijine IMM-urile în facilitarea unor astfel de programe de mentorat; reamintește că șomerii de lungă durată au nevoie nu numai de locuri de muncă, ci și de consiliere cuprinzătoare și pregătire pentru a reintra cu succes pe piața muncii;

8.

invită statele membre să completeze finanțarea din partea UE — în special prin intermediul Fondului Social European — a politicilor lor naționale pentru combaterea șomajului de lungă durată cu o finanțare națională adecvată; subliniază faptul că constrângerile bugetare cu care se confruntă unele state membre (în special cele care derulează programe de ajustare economică) nu trebuie să împiedice punerea în aplicare rapidă a recomandării; invită Comisia să examineze opțiunile de accesare rapidă a finanțării UE și să mobilizeze resurse suplimentare, acolo unde este posibil, astfel cum s-a întâmplat în cazul inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”; subliniază necesitatea alocării de fonduri adecvate într-o serie de state membre pentru a consolida capacitatea administrativă a serviciilor de ocupare a forței de muncă;

9.

solicită în special îmbunătățirea capacităților financiare și administrative ale serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru a se asigura faptul că acestea au un rol central în punerea în aplicare a prezentei propuneri;

10.

invită Comisia și statele membre să evalueze modul în care pot sprijini programe specifice de formare la locul de muncă, precum și planurile de dezvoltare a afacerilor și de investiții care au creat locuri de muncă sustenabile și de calitate pentru șomerii de lungă durată;

11.

subliniază că, pentru o punere în aplicare eficientă a recomandării, este esențială o cooperare strânsă între Comisie și statele membre și, la nivel național, între partenerii sociali (sectoriali), organizațiile societății civile care reprezintă șomerii, autoritățile locale și regionale, serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, furnizorii de servicii medicale și sociale și instituțiile de educație și formare locale și regionale, precum și implicarea activă a angajatorilor pentru a înțelege mai bine cerințele și necesitățile mediului de afaceri;

12.

reamintește poziția sa referitoare la decizia Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care insistă asupra măsurilor specifice pentru a proteja persoanele aflate în șomaj de lungă durată de excluziunea socială și pentru a-i reintegra pe piața muncii, cu respectarea dispozițiilor tratatelor;

13.

invită statele membre să ia în considerare diferențele regionale, inclusiv diferențele dintre zonele urbane și rurale, atunci când își formulează abordările naționale pentru combaterea șomajului de lungă durată;

14.

salută sugestia Comisiei de a dispune, prin intermediul semestrului european și al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, o supraveghere multilaterală a punerii în aplicare a recomandării; insistă asupra faptului că această supraveghere trebuie să fie detaliată și, dacă este necesar, urmată de instrucțiuni în recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre; invită Comisia să faciliteze procesele de învățare reciprocă ce reunesc statele membre cu rate ridicate ale șomajului de lungă durată și statele membre care au înregistrat succese în reintegrarea rapidă șomerilor (de lungă durată) pe piețele lor ale forței de muncă;

15.

invită miniștrii pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale să ia în considerare contribuția Parlamentului înainte de a încheia un acord cu privire la recomandare;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

20.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 355/63

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2014 intitulată „O nouă eră pentru aviație: Deschiderea într-un mod sigur și sustenabil a pieței aeronautice pentru utilizarea civilă a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (COM(2014)0207),

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 4 alineatul (2) litera (g) și și articolul 16 Titlul VI,

—

având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 7 și 8 ale acesteia,

—

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date,

—

având în vedere avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor cu privire la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „O nouă eră pentru aviație – Deschiderea într-un mod sigur și sustenabil a pieței aeronautice pentru utilizarea civilă a sistemelor de aeronave pilotate de la distanță”

—

având în vedere raportul final al grupului de coordonare european pentru sistemele de aeronave pilotate de la distanță (SAPD) intitulat „Foaie de parcurs pentru integrarea sistemelor aeronautice comandate de la distanță în sistemul aviației civile europene”,

—

având în vedere Declarația de la Riga privind aeronavele pilotate de la distanță (dronele) intitulată „Structurarea viitorului aviației”,

—

având în vedere raportul Camerei Lorzilor intitulat „Utilizarea civilă a dronelor în UE”,

—

având în vedere propunerea Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA) intitulată „Conceptul de operațiuni cu drone – o abordare bazată pe risc a reglementării aeronavelor fără pilot”,

—

având în vedere Convenția de la Chicago din 7 decembrie 1944,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0261/2015),

A.

întrucât aeromodelele mici, radiocomandate, au fost manevrate de entuziaști de multe decenii; întrucât în ultimii 15 ani s-a înregistrat o intensificare rapidă a utilizării sistemelor de aeronave pilotate de la distanță (SAPD), cunoscute în special ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) sau drone; întrucât mai ales dronele mici, concepute în scopuri recreative și pentru timpul liber, au devenit tot mai populare;

B.

întrucât această tehnologie, dezvoltată inițial în scopuri preponderent militare, este aplicată în prezent în scopuri comerciale, forțând granițele legislative; întrucât sistemele SAPD utilizate în context profesional oferă în prezent avantaje considerabile pentru diferite utilizări civile, a căror valoare ajutată crește în raport cu distanța dintre aparat și persoana care îl pilotează de la distanță (operațiuni în afara razei vizuale); întrucât printre utilizările SAPD, extrem de variate și cu posibilități de extindere în viitor, se numără în special inspecțiile de siguranță și controlul infrastructurilor (șine de cale ferată, baraje și centrale electrice), evaluarea dezastrelor naturale, lucrările agricole de precizie (agricultură responsabilă), producția de materiale multimedia, termografia aeriană sau livrarea de pachete în zone izolate; întrucât în viitorul apropiat se poate anticipa o dezvoltare rapidă a noilor aplicații, ceea ce ilustrează natura inovativă și dinamică a industriei SAPD;

C.

întrucât tehnologia SAPD poate înlocui intervenția umană directă în medii periculoase;

D.

întrucât există două tipuri de aplicații SAPD, și anume aplicații SAPD profesionale și aplicații SAPD recreative; întrucât aceste două categorii, de natură diferită, ar trebui reglementate prin cerințe diferite din același cadru normativ la nivelul UE;

E.

întrucât legislația UE în vigoare stipulează că Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) este, în principiu, autoritatea de certificare pentru SAPD cu o masă maximă la decolare de peste 150 kg; întrucât SAPD de 150 kg sau mai ușoare se află sub jurisdicția statelor membre;

F.

întrucât reglementări privind SAPD există sau sunt în curs de elaborare în Austria, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Franța (1), Germania, Italia, Irlanda, Polonia, Spania și Regatul Unit (2); întrucât există școli autorizate de pilotaj în Danemarca, Regatul Unit și Țările de Jos și peste 500 de piloți SAPD cu licență în Țările de Jos și Regatul Unit sunt deja operaționali;

G.

întrucât toate normele privind SAPD în vigoare în Europa sunt adaptate la evaluarea riscului legat de siguranța în exploatare; întrucât aceste norme privind SAPD sunt definite în raport cu operatorul și nu în raport cu aeronava, cum este cazul pentru zborurile cu pilot la bord; întrucât riscul depinde nu doar de tipul de aparat și de caracteristicile sale (greutate, viteză etc.), ci și de alți factori, precum zonele survolate, altitudinea, experiența operatorului și tipul specific de operațiune și capacitatea operatorului de a face față unor circumstanțe neprevăzute;

H.

întrucât potențialul de creștere economică în această industrie, de la producător la utilizatorul final, este imens, atât pentru întreprinderile mari, cât și pentru lanțul de distribuție, compus din mii de IMM-uri, precum și întreprinderi nou-înființate inovatoare; întrucât este esențial să se mențină standarde de producție și de operare de talie mondială, promovându-se, în același timp, poziția de lider a Europei;

I.

întrucât, ca o recunoaștere a dezvoltării rapide a acestei piețe, SAPD sunt încorporate progresiv în programele de aviație existente, cum ar fi Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR) și Orizont 2020; întrucât întreprinderile din acest sector au investit deja resurse financiare semnificative și ar fi încurajate să investească suplimentar dacă IMM-urile, care sunt majoritare în acest sector, ar obține finanțare mai ușor; întrucât finanțarea suplimentară pentru continuarea cercetării și dezvoltării va fi esențială pentru sprijinirea acestei noi industrii și pentru integrarea în siguranță și securitate a SAPD în spațiul aerian;

J.

întrucât, chiar și în această etapă de început, statele membre, sectorul respectiv și Comisia au recunoscut potențialul acestei piețe și sunt dornice să sublinieze că orice cadru de politică trebuie să permită o creștere a industriei europene pentru a putea concura la nivel mondial;

K.

întrucât această piață emergentă oferă oportunități semnificative pentru investiții, inovare și pentru crearea de locuri de muncă în tot lanțul de distribuție și în beneficiul societății, recunoscând în același timp că trebuie protejat interesul public, în special în materie de respectare a vieții private, protecție a datelor, responsabilitate și răspundere civilă;

L.

întrucât, în ciuda potențialului economic al SAPD, dezvoltarea acestuia va fi totuși una dintre cele mai importante provocări din viitor, sub aspectul siguranței industriei aviatice și al siguranței și securității persoanelor și întreprinderilor;

M.

întrucât UE ar trebui să elaboreze, cât de curând posibil, un cadru legislativ exclusiv pentru utilizarea civilă a SAPD;

N.

întrucât cadrul legislativ european trebuie, pe de-o parte, să permită sectorului să continue să inoveze și să se dezvolte în condiții optime și, pe de altă parte, să ofere publicului garanția că viața și proprietatea, precum și datele personale și viața privată vor fi protejate în mod eficient;