22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/1

22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/2

—

având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană, în special al doilea paragraf și paragrafele patru – șapte,

—

având în vedere, inter alia, articolul 2, articolul 3 alineatul (3) a doua liniuță și articolele 6, 7 și 9 din TUE,

—

având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special alineatul (7),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

—

având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor ONU,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York, la 13 decembrie 2006 și ratificată de UE la 23 decembrie 2010,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la 20 noiembrie 1989,

—

având în vedere următoarele Observații generale ale Convenției ONU privind drepturile copilului: nr. 7 (2005) privind respectarea drepturilor copilului în copilăria timpurie, nr. 9 (2006) privind drepturile copiilor cu handicap, nr. 10 (2007) privind drepturile copiilor în cadrul justiției juvenile, nr. 12 (2009) privind dreptul copilului de a fi ascultat, nr. 13 (2011) privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență și nr. 14 (2013) privind dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

—

având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Platforma de acțiune de la Beijing, precum și rezoluțiile sale din 25 februarie 2014 cu recomandări către Comisie referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor (1) și din 6 februarie 2014 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (2) și concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 referitoare la prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale feminine,

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de Miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

—

având în vedere Raportul expertului independent Cephas Lumina al Consiliului pentru Drepturile Omului cu privire la efectele datoriei externe și ale altor obligații financiare internaționale conexe ale statelor asupra exercitării depline a tuturor drepturilor omului, îndeosebi a drepturilor economice, sociale și culturale, (Addendum, misiunea în Grecia, A/HRC/25/50/Add. 1),

—

având în vedere raportul publicat în aprilie 2013 al Raportorului special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților, gestionarea frontierelor externe ale UE și impactul său asupra migranților,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, prin care se solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării „unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului”,

—

având în vedere orientările strategice pentru spațiul de libertate, securitate și justiție adoptate de Consiliul European la 27 iunie 2014,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—

având în vedere Carta socială europeană, astfel cum a fost revizuită în 1996, și jurisprudența Comitetului european pentru drepturile sociale,

—

având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (3),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (4),

—

având în vedere pachetul de directive privind drepturile procedurale la apărare în UE (5),

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (6),

—

având în vedere Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația și planul său de acțiune însoțitor, adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012,

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (7),

—

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale reuniunii statelor membre în cadrul Consiliului referitoare la respectarea statului de drept, adoptate la 16 decembrie 2014,

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (8),

—

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (9),

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (10),

—

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (11),

—

având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (12),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (13),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

—

având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), precum și jurisprudența curților constituționale naționale care utilizează Carta ca document de referință pentru interpretarea legislației naționale,

—

având în vedere orientările politice pentru noua Comisie Europeană, prezentate Parlamentului European de Președintele Juncker la 15 iulie 2014,

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor)(COM(2012)0011);

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, cercetării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor penale, precum și libera circulație a acestor date(COM(2012)0010),

—

având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016 (COM(2012)0286), în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

—

având în vedere Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (14),

—

având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raportul anticorupție al UE” (COM(2014)0038),

—

având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor (15),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen (16),

—

având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la egalitatea de gen,

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost (17),

—

având în vedere raportul Senatului Statelor Unite privind programele de detenție și de interogare ale CIA,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE (18),

—

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la drepturile fundamentale și la drepturile omului, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012) (19);

—

având în vedere rezoluțiile sale privind migrația, în special cea mai recentă datată 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Marea Mediterană și necesitatea unei abordări holiste la nivelul UE a migrației (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului (22),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale a SUA, la organismele de supraveghere din diferitele state membre și la impactul acestora asupra vieții private a cetățenilor UE (23), prin care Parlamentul a indicat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să efectueze o anchetă aprofundată pe această chestiune și Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în domeniul justiției și afacerilor interne (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din plen din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană (26),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la decizia de a solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului UE-Canada referitor la transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (27),

—

având în vedere Rezoluțiile sale din 11 septembrie 2012 (28) și din 10 octombrie 2013 (29) referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri,

—

având în vedere rezoluțiile referitoare la centrul de detenție de la Guantanamo,

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE (30),

—

având în vedere avizul 2/2013 al CJUE privind Proiectul de acord internațional – Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

—

având în vedere hotărârea CJUE din 8 aprilie 2014 pronunțată în cauzele conexate C-293/12 și C-594/12 (Digital Rights Ireland și Seitlinger și alții), care anulează Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE,

—

având în vedere audierea dlui Frans Timmermans în Parlamentul European de la 7 octombrie 2014 și prezența sa în cadrul ședinței din 11 februarie 2015,

—

având în vedere audierea dlui Dimitris Avramopoulos în Parlamentul European de la 30 septembrie 2014,

—

având în vedere conferința anuală a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) de la 10 noiembrie 2014 pe tema „Drepturile fundamentale și imigrația în UE” și, în special, documentul de consultare al FRA „Canale de intrare în UE legale pentru persoanele care necesită protecție internațională: un set de instrumente”,

—

având în vedere activitățile, rapoartele anuale și studiile Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și ale FRA, precum și studiile la scară largă ale FRA pe tema discriminării și a infracțiunilor motivate de ură la adresa evreilor din statele membre ale UE, a violenței împotriva femeilor în UE și a experiențelor persoanelor LGBT în materie de discriminare, agresiune și hărțuire,

—

având în vedere contribuțiile ONG-urilor care participă în cadrul Platformei pentru drepturile fundamentale a FRA,

—

având în vedere rapoartele și studiile organizațiilor neguvernamentale (ONG) în materie de drepturi ale omului și studiile comandate în acest domeniu de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în special studiul Departamentului tematic C referitor la impactul crizei asupra drepturilor fundamentale în statele membre ale UE,

—

având în vedere studiile sale privind impactul crizei asupra situației drepturilor fundamentale în statele membre ale UE,

—

având în vedere principiile referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului („Principiile de la Paris”), anexate la Rezoluția 48/134 a Adunării Generale a ONU,

—

având în vedere rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 16 februarie 2012) (31),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) și Orientările operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul evaluărilor de impact (SEC(2011)0567),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept (COM(2014)0158) și Concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 intitulate „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană”,

—

având în vedere Raportul Comisiei pe 2013 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM(2014)0224) și documentele de lucru însoțitoare,

—

având în vedere Raportul Comisiei din 2013 intitulat „Raport privind cetățenia UE în 2013 – Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269,

—

având în vedere Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor (COM(2014)0209) și Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0230/2015),

A.

întrucât integrarea europeană a survenit, în parte, pentru a evita o repetare a consecințelor tragice ale celui de Al Doilea Război Mondial și ale persecuțiilor și represiunilor săvârșite de regimul nazist, precum și pentru a evita orice declin sau pas înapoi în materie de democrație și stat de drept, prin promovarea, respectarea și apărarea drepturilor omului;

B.

întrucât respectarea și promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a democrației și a valorilor și principiilor consacrate în tratatele UE și a instrumentelor internaționale privind drepturile omului (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană a drepturilor omului, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale etc.) sunt obligații ce le incumbă Uniunii și statelor sale membre și trebuie să se afle în centrul integrării europene;

C.

întrucât aceste drepturi trebuie să fie garantate pentru toți cei care trăiesc pe teritoriul UE, inclusiv împotriva abuzurilor și actelor de violență comise de autoritățile publice de la orice nivel;

D.

întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE, UE se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, valori care sunt comune statelor membre, care trebuie respectate atât de către UE, cât și de fiecare stat membru în toate politicile acestora, atât la nivel intern, cât și la nivel extern; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

E.

întrucât, potrivit articolului 6 din TUE, UE are responsabilitatea de a sprijini drepturile fundamentale și de a le transpune în practică în cadrul tuturor acțiunilor sale, indiferent de competențele care îi revin în domeniul în cauză; întrucât statele membre sunt, de asemenea, încurajate să facă același lucru;

F.

întrucât este necesară o revizuire a tratatelor UE pentru a consolida protecția democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

G.

întrucât, în conformitate cu preambulul TUE, statele membre și-au confirmat atașamentul la drepturile sociale, astfel cum sunt definite în Carta socială europeană; întrucât articolul 151 din TFUE conține și o trimitere explicită la drepturile sociale fundamentale, cum sunt cele stabilite în Carta socială europeană;

H.

întrucât, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a devenit o componentă de sine stătătoare a tratatelor și, prin urmare, aceasta are acum forță juridică obligatorie pentru instituțiile, agențiile și celelalte organisme ale UE, precum și pentru statele membre, atunci când este aplicată legislația UE; întrucât trebuie dezvoltată, stimulată și consolidată o adevărată cultură a drepturilor fundamentale în instituțiile UE, dar și în statele membre, îndeosebi atunci când acestea aplică dreptul UE atât pe plan intern, cât și în relațiile lor cu țările terțe;

I.

întrucât la articolele 2 și 3 din Carta drepturilor fundamentale sunt recunoscute dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei;

J.

întrucât articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice toate formele de tratament inuman sau degradant;

K.

întrucât la articolele 8, 9, 10, 19 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și în jurisprudența Curții de Justiție a UE, este recunoscută importanța drepturilor sociale fundamentale, subliniind astfel faptul că aceste drepturi, în special drepturile sindicale, dreptul la grevă, dreptul de asociere și de întrunire, trebuie să beneficieze de aceleași garanții ca celelalte drepturi fundamentale recunoscute de cartă;

L.

întrucât articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene obligă Uniunea să respecte „diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”, iar articolul 21 interzice discriminarea pe motive de limbă și/sau de apartenență la o minoritate națională,

M.

întrucât articolul 33 din Carta drepturilor fundamentale garantează protecția familiei în plan juridic, economic și social;

N.

întrucât articolele 37 și 38 din Cartă recunosc dreptul la un nivel ridicat de protecție a mediului, acesta fiind strâns legat de implementarea politicilor Uniunii;

O.

întrucât statele membre nu pot reduce nivelul garanțiilor oferite în propriile constituții cu privire la anumite drepturi sub pretextul că nivelul de protecție a drepturilor stabilit în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau în alte instrumente ale legislației UE este inferior;

P.

întrucât este recunoscut faptul că autoritățile naționale (autoritățile judiciare, de aplicare a legii și administrațiile) joacă un rol esențial în transpunerea concretă a drepturilor și libertăților consacrate în Cartă;

Q.

întrucât constituirea spațiului de libertate, securitate și justiție prevăzută în titlul V din TFUE necesită respectarea deplină a drepturilor fundamentale de către UE și fiecare stat membru în parte;

R.

întrucât ființa umană, cetățean sau rezident, se situează în centrul politicilor UE și întrucât drepturile personale, civile, politice, economice și sociale recunoscute de cartă nu doar au ca scop protecția cetățenilor și a rezidenților europeni împotriva unor eventuale ingerințe, abuzuri sau agresiuni, ci sunt totodată condiții prealabile pentru asigurarea dezvoltării lor personale depline și netulburate;

S.

întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației liberale europene și este unul dintre principiile fondatoare ale UE, care decurge din tradițiile constituționale comune ale tuturor statelor membre;

T.

întrucât modul în care este implementat statul de drept la nivel național joacă un rol esențial în asigurarea încrederii reciproce între statele membre și în sistemele juridice ale acestora, prin urmare, constituirea spațiului de libertate, securitate și justiție prevăzută în titlul V din TFUE este de importanță vitală;

U.

întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale și are o importanță deosebită în cadrul UE, deoarece este și o condiție esențială pentru sprijinirea tuturor drepturilor și obligațiilor care decurg din tratate și din dreptul internațional;

V.

întrucât UE și statele sale membre sunt angajate într-un proces global de trecere la noi obiective de dezvoltare durabilă (ODD) în care drepturile omului sunt universale, indivizibile și inalienabile;

W.

întrucât implementarea acestor valori și principii trebuie să se bazeze, de asemenea, pe monitorizarea efectivă a respectării drepturilor fundamentale garantate în Cartă, de exemplu atunci când sunt elaborate propunerile legislative;

X.

întrucât UE traversează o perioadă de gravă criză economică și socială, al cărui impact, combinat cu anumite măsuri, printre care reduceri drastice ale bugetului, implementate pentru a o soluționa în unele state membre, afectează negativ condițiile de viață ale cetățenilor UE – creșterea șomajului, a nivelului de pauperitate, inegalități și condiții de muncă precare, precum și limitarea accesului la servicii și a calității acestora – și, prin aceasta, bunăstarea cetățenilor;

Y.

întrucât aproape o treime din petițiile primite de Parlament sunt legate de acuzații de încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute în Cartă, atingând probleme cum ar fi cetățenia, cele patru libertăți, ocuparea forței de muncă, circumstanțele economice, protecția mediului și a consumatorilor, sistemele de justiție, drepturile electorale și de participare democratică, transparența proceselor decizionale, dizabilitățile, drepturile copiilor, accesul la educație sau drepturile lingvistice; întrucât unele dintre aceste petiții ridică probleme legate de sănătate și de accesul la îngrijiri și servicii medicale, dar și de dreptul la un loc de muncă, ca o consecință directă a crizei economice; întrucât petițiile reprezintă de obicei primii indicatori privind situația drepturilor fundamentale în statele membre;

Z.

întrucât UE funcționează pe baza prezumției și a încrederii reciproce că statele membre respectă democrația, supremația legii și drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în CEDO și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în legătură cu dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție și cu principiul recunoașterii reciproce;

AA.

întrucât șomajul, sărăcia și marginalizarea socială au consecințe majore în ceea ce privește câștigarea și exercitarea drepturilor fundamentale și subliniază necesitatea menținerii accesului la servicii de bază, îndeosebi la servicii sociale și financiare pentru persoanele aflate într-o situație vulnerabilă;

AB.

întrucât, în urma recentelor atacuri teroriste pe teritoriul UE, anumite politici și măsuri de combatere a terorismului sunt susceptibile să compromită drepturile și libertățile fundamentale în UE; întrucât este esențial să se vegheze la menținerea unui echilibru între salvgardarea libertăților și a drepturilor fundamentale și întărirea securității; întrucât UE și statele sale membre au datoria de a proteja cetățenii europeni, asigurând totodată respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora în conceperea și derularea politicilor de securitate; întrucât necesitatea și proporționalitatea trebuie să constituie principiile prevalente în acest domeniu, astfel încât să se prevină încălcarea libertăților civile prin acțiuni politice;

AC.

întrucât, în Mediterana, se pierd mii de vieți, într-un mod fără precedent, conferind UE uriașa responsabilitate de a acționa pentru a salva vieți, a opri traficanții de persoane, a oferi căi legale pentru migranți și a asigura asistență și protecție solicitanților de azil și refugiaților;

AD.

întrucât aproape 3 500 de migranți au murit sau au dispărut în 2014, în încercarea de a ajunge pe teritoriul european, aducând numărul total de morți și dispăruți în ultimii 20 de ani la aproape 30 000; întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, ruta migrației spre Europa a devenit cel mai periculos traseu din lume pentru migranți,

AE.

întrucât circa o mie de cereri de azil pe an au o legătură directă cu mutilarea genitală,

AF.

întrucât dreptul de azil este garantat prin Convenția din 1951 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), precum și prin protocolul din 31 ianuarie 1967,

AG.

întrucât manifestările de naționalism, rasism, xenofobie și intoleranță extreme încă nu au dispărut din comunitățile noastre; întrucât dimpotrivă, mai ales după recentele atacuri teroriste, acestea par a fi în creștere în multe state membre, ceea ce afectează minoritățile tradiționale, precum și noile comunități minoritare naționale;

AH.

întrucât, conform articolului 49 din TUE, orice stat european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii; întrucât respectarea criteriilor de la Copenhaga este o condiție prealabilă esențială pentru aderarea la UE; întrucât obligațiile care le revin țărilor candidate în temeiul criteriilor de la Copenhaga constituie nu doar cerințe fundamentale de preaderare, ci trebuie să continue, în temeiul articolului 2 din TUE, să se aplice și după ce o țară a aderat la UE; întrucât, pe baza celor expuse mai sus, toate statele membre ar trebui evaluate în mod constant pentru a se verifica dacă respectă în continuare valorile fundamentale ale UE, și anume respectarea drepturilor fundamentale, a instituțiilor democratice și a statului de drept; întrucât, în plus, trebuie introdus un mecanism de corecție treptată care să creeze o punte între dialogul politic și „opțiunea nucleară” amintită la articolul 7 din TUE și trebuie abordată „dilema de la Copenhaga” în cadrul tratatelor actuale;

AI.

întrucât, deoarece nu există repere clare și comune, contestarea situației sub aspectul statului de drept, democrației și a drepturilor fundamentale dintr-un stat membru este, ea însăși, pusă neîncetat sub semnul întrebării din considerente politice și instituționale; întrucât, de conivență cu instituțiile UE, pentru că nu există proceduri obligatorii, în prea multe situații se manifestă o inerție permanentă și tratatele și valorile europene nu sunt respectate;

AJ.

întrucât dreptul de a adresa petiții a stabilit o legătură strânsă între cetățenii UE și Parlamentul European; întrucât | Inițiativa cetățenească europeană a introdus o nouă legătură directă între cetățenii și instituțiile UE și poate favoriza evoluția drepturilor fundamentale și cetățenești; întrucât printre drepturile cetățenești se numără și dreptul de a adresa petiții, ca instrument de apărare a propriilor drepturi fundamentale, conform articolului 44 din Cartă și articolului 227 din TFUE;

AK.

întrucât, în UE, femeile continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare și cad adesea victimă agresiunilor și abuzurilor, în special de natură sexuală,

AL.

întrucât violența împotriva femeilor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor fundamentale din UE și din lume și acest lucru afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință, și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați;

AM.

întrucât, în conformitate cu constatările unei anchete desfășurate în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, majoritatea femeilor care au fost victime ale violenței nu denunță aceste incidente la poliție;

AN.

întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă elemente esențiale ale demnității umane (32); întrucât refuzarea unui avort care salvează viața constituie o încălcare gravă a drepturilor omului;

AO.

întrucât traficul de persoane și exploatarea femeilor și a copiilor reprezintă o încălcare clară a drepturilor omului, a demnității umane și a principiilor fundamentale ale legii și democrației; întrucât, în prezent, femeile sunt mai vulnerabile în fața acestor pericole, din cauza nesiguranței economice sporite și a riscului mai ridicat de șomaj și sărăcie;

AP.

întrucât violența împotriva femeilor ca formă de discriminare pe criterii de gen nu este inclusă explicit în dreptul european și este prezentă în numai trei sisteme juridice naționale (Spania, Suedia și Germania), rezultatul fiind acela că violența împotriva femeilor nu este considerată drept un aspect de fond al egalității; întrucât statele membre adoptă metode ad hoc de definire a violenței împotriva femeilor și a violenței pe criterii de gen, iar definițiile prezintă diferențe importante în legislațiile naționale, urmarea fiind că datele nu sunt comparabile;

AQ.

întrucât statele membre nu sunt imune la flagelul reprezentat de mutilarea genitală, căreia îi cad victimă 500 000 de persoane în cadrul UE, alte 180 000 fiind expuse acestui risc,

AR.

întrucât în UE și în statele sale membre se produc încă numeroase încălcări ale drepturilor fundamentale, după cum o demonstrează, de exemplu, hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului și după cum o indică rapoartele întocmite de Comisie, FRA, ONG-uri, Consiliul Europei și ONU, cum sunt încălcarea dreptului la libertatea de asociere și de exprimare a organizațiilor societății civile, discriminarea instituțională a persoanelor LGBTI prin interdicții în materie de căsătorie și prin legislație anti-propagandă, precum și nivelurile în continuare ridicate ale discriminării și infracțiunilor motivate de ură, rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prin prejudecăți la adresa dizabilității, a orientării sexuale sau a identității de gen a unei persoane, întrucât reacțiile Comisiei, ale Consiliului și ale statelor membre nu sunt la înălțimea gravității și a recurenței încălcărilor constatate,

AS.

întrucât societățile în care drepturile fundamentale sunt pe deplin respectate și protejate au mai multe șanse de a dezvolta o economie dinamică și competitivă,

AT.

întrucât romii, cea mai mare minoritate etnică din Europa, continuă să fie victimele unei discriminări grave, ale atacurilor rasiste, ale discursurilor de incitare la ură, ale sărăciei și excluziunii,

AU.

întrucât acțiunea externă europeană se bazează pe aceleași principii care stau la baza instituirii și dezvoltării UE, adică democrația, solidaritatea, demnitatea umană și toate drepturile fundamentale; întrucât au fost elaborate orientări specifice în domeniul drepturilor omului în politicile externe ale UE, dar nu și în politicile sale interne, ceea ce ar putea duce la alegații privind standarde duble, întrucât este esențial ca promovarea drepturilor fundamentale de către UE ca parte a acțiunii sale externe să fie însoțită de o politică internă fermă și sistematică de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în cadrul UE înseși,

AV.

întrucât dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal ar trebui să respecte principiile scopului, necesității și proporționalității, inclusiv în contextul negocierilor și al încheierii de acorduri internaționale, după cum o ilustrează hotărârea Curții Justiție din 6 aprilie 2014 de anulare a Directivei 2006/24/CE și avizele AEPD,

AW.

întrucât dreptul la respectarea vieții private și de familie și la protejarea datelor cu caracter personal sunt înscrise în cartă si, prin urmare, fac parte integrantă din legislația primară a UE,

AX.

întrucât noile tehnologii pot afecta drepturile fundamentale, în special dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, care sunt garantate la articolele 7 și 8 din Cartă,

AY.

întrucât accesul de masă la internet a deschis și alte posibilități de comitere a unor abuzuri fizice și psihologice împotriva femeilor, inclusiv ademenirea în scopuri sexuale pe internet;

AZ.

întrucât evoluția rapidă a lumii digitale (inclusiv utilizarea în creștere a internetului, a aplicațiilor și a rețelelor sociale) necesită protejarea mai eficace a datelor cu caracter personal și a vieții private, în vederea garantării confidențialității lor,

BA.

întrucât libertățile fundamentale, drepturile omului și egalitatea de șanse trebuie asigurate pentru toți cetățenii UE, inclusiv pentru persoanele aparținând minorităților naționale și lingvistice,

BB.

întrucât, potrivit OMS, cel puțin 850 de copii cu vârste de până la 15 ani mor în fiecare an în Europa ca urmare a relelor tratamente,

BC.

întrucât, potrivit unui sondaj FRA privind discriminarea și infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBT, pe lângă discriminarea și agresiunile ale căror victime au fost, aproape jumătate din totalul persoanelor LGBT chestionate „consideră că limbajul injurios la adresa persoanelor LGBT folosit de politicieni este larg răspândit în țara de reședință”,;

BD.

întrucât persoanele LGBTI sunt victime ale discriminării instituționale, fie prin interzicerea uniunilor civile, fie prin existența unor legi care interzic afirmarea preferinței sexuale,

BE.

întrucât persoanele cu handicap se confruntă cu forme multiple de discriminare care le împiedică să își exercite pe deplin drepturile fundamentale,

BF.

întrucât nivelul de sărăcie a persoanelor cu dizabilități este cu 70 % mai ridicat decât media, în parte din cauza accesului lor limitat la locuri de muncă;

BG.

întrucât secularismul și neutralitatea statului oferă cele mai eficiente garanții ale nediscriminării la adresa comunităților religioase prezente în orice stat;

BH.

întrucât libertatea presei și libertatea de acțiune a actorilor societății civile, cum ar fi ONG-urile, constituie un element esențial pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale; întrucât această libertate a fost pusă în pericol de adoptarea unor legi naționale sau prin intervenția directă a autorităților în mai multe state membre,

BI.

întrucât Carta drepturilor fundamentale prevede că persoanele vârstnice au dreptul „de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală”,

BJ.

întrucât, deși sancțiunile proporționale cu infracțiunile comise au efect de descurajare a persoanelor care comit încălcări ale drepturilor fundamentale, scopul principal trebuie să rămână mai degrabă prevenirea infracțiunilor (prin educație și măsuri culturale), decât luarea de măsuri după incident;

BK.

întrucât este important ca instituțiile specializate, cum ar fi instituțiile naționale de apărare a drepturilor omului și organismele de promovare a egalității, să fie eficiente pentru a ajuta cetățenii să-și exercite mai bine drepturile fundamentale în contextul aplicării legislației UE de către statele membre;

BL.

întrucât dreptul de a vota și de a candida la alegerile locale și la cele pentru Parlamentul European în statul membru de reședință este recunoscut la articolele 39 și 40 din Cartă; întrucât exercitarea dreptului la mobilitate nu ar trebui să împiedice aplicarea acestui drept;

BM.

având în vedere răspunsul lipsit de vlagă al Comisiei și al statelor membre la dezvăluirile lui Edward Snowden referitoare la practicile de spionaj masiv cu ajutorul internetului și al rețelelor de telecomunicații în cadrul programului PRISM al ANS, vizând și statele europene, și preocupat de incapacitatea acestora de a aplica măsuri pentru protejarea cetățenilor europeni sau a resortisanților din țările terțe care locuiesc în Europa;

1.

consideră că garantarea afirmării depline a valorilor europene comune enunțate la articolul 2 din TUE, atât în legislația europeană, cât și în cea națională, în politicile publice și în implementarea lor, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, este esențială;

2.

invită statele membre să garanteze că întreaga legislație a UE, inclusiv programele de ajustare economică și financiară, este aplicată în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale și Carta socială europeană (articolul 151 din TFUE);

3.

reamintește că articolul 6 din TUE prevede aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului; ia act de avizul 2/2013 al Curții de Justiție a UE; le solicită Comisiei și Consiliului să implementeze instrumentele necesare pentru a asigura că obligația menționată mai sus, consfințită în tratate, este îndeplinită fără întârzieri necuvenite; consideră că, în acest sens, trebuie să se procedeze cu deplină transparență, deoarece astfel se va obține un mecanism suplimentar de intensificare a respectului real și de transpunere în practică a protecției persoanelor împotriva încălcării drepturilor lor fundamentale, inclusiv dreptul la o cale de atac eficace, precum și de adâncire a procesului de responsabilizare a instituțiilor europene pentru acțiunile sau eșecurile lor legate de drepturile fundamentale;

4.

salută numirea unui prim vicepreședinte al Comisiei cu competențe în materia respectării statului de drept și a Cartei și ia act de angajamentul acestuia de a transpune corect în practică cadrul existent; așteaptă adoptarea, în viitorul apropiat, a unei strategii interne privind drepturile fundamentale, în strânsă colaborare cu celelalte instituții și cu consultarea largă a reprezentanților societății civile și a altor părți interesate; consideră că strategia ar trebui să se bazeze pe articolele 2, 6 și 7 din TUE și să fie în concordanță cu principiile și obiectivele prevăzute la articolele 8 și 10 din TFUE; regretă lipsa de voință politică care se manifestă cu privire la invocarea articolului 7 din TUE împotriva statelor membre care se fac răspunzătoare de încălcări ale drepturilor fundamentale, pentru a le sancționa și a acționa ca factor de disuasiune;

5.

subliniază necesitatea utilizării pe deplin a mecanismelor existente pentru garantarea respectării, apărării și promovării drepturilor și valorilor fundamentale ale Uniunii, prevăzute la articolul 2 din TUE și în Carta drepturilor fundamentale; subliniază, în această privință, că toate instrumentele prevăzute în prezent în tratate trebuie să fie aplicate și implementate de urgență;

6.

subliniază că mecanismele existente trebuie să fie utilizate integral, desfășurând acțiuni de evaluare și investigație obiective și punând în mișcare, în cazuri bine întemeiate, proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

7.

subliniază necesitatea unor eventuale modificări ale tratatelor pentru a consolida protecția drepturilor fundamentale în tratatele UE;

8.

ia act de Comunicarea Comisiei privind un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept, care reprezintă o primă încercare de remediere a neajunsurilor existente în ceea ce privește prevenirea și soluționarea cazurilor de încălcare a drepturilor fundamentale și a principiilor statului de drept în statele membre; ia act de intenția Comisiei de a informa regulat Parlamentul și Consiliul cu privire la progresele înregistrate în fiecare etapă; consideră însă că cadrul propus s-ar putea dovedi un factor de disuasiune insuficient sau ineficace pentru prevenirea și soluționarea încălcărilor drepturilor fundamentale în statele membre, deoarece Comisia l-a prezentat sub forma unei comunicări fără forță juridică, în care nu se specifică când trebuie să fie activat;

9.

invită Comisia să implementeze și să perfecționeze în continuare cadrul menționat, cu scopul de:

10.

îndeamnă Comisia să asigure că strategia internă menționată mai sus este însoțită de un mecanism nou, clar și detaliat, bazat integral pe legislația internațională și europeană și adoptând toate valorile protejate în temeiul articolului 2 din TUE, pentru a asigura coerența în raport cu Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația, aplicat deja în contextul relațiilor externe ale UE și pentru a responsabiliza instituțiile europene și statele membre pentru acțiunile și omisiunile lor în ceea ce privește drepturile fundamentale; consideră că acest mecanism ar trebui să permită monitorizarea respectării drepturilor fundamentale de către toate statele membre ale UE și să ofere posibilitatea unui dialog sistematic și instituționalizat în cazul în care drepturile fundamentale ar fi încălcate de unul sau mai multe state membre; consideră că, pentru a valorifica integral dispozițiile tratatelor, Comisia ar trebui:

11.

salută faptul că Consiliul va organiza dezbateri cu privire la statul de drept; consideră însă că aceste dezbateri nu constituie modalitatea cea mai eficientă de a rezolva orice lipsă de conformitate în raport cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene; regretă faptul că Parlamentul nu este nici informat, nici implicat în organizarea acestor dezbateri; invită Consiliul să își fundamenteze dezbaterile pe rezultatele rapoartelor anuale și ale rapoartelor specifice ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European, ale organizațiilor societății civile, ale Consiliului Europei și ale Comisiei sale de la Veneția, precum și ale altor părți implicate, instituționale sau de altă natură;

12.

invită Comisia și statele membre să ancheteze orice acuzație de încălcare a drepturilor fundamentale consacrate în cartă și să urmărească aceste acuzații, dacă sunt dovedite; în special, îndeamnă Comisia să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar în cazul în care un stat membru este suspectat de încălcarea acestor drepturi;

13.

invită Comisia să acorde o mai mare prioritate pregătirii aderării Uniunii la Carta socială europeană, semnată la Torino, la 18 octombrie 1961 și revizuită la Strasbourg, la 3 mai 1996;

14.

invită statele membre să înființeze și să consolideze instituții naționale pentru drepturile omului, în acord cu „Principiile de la Paris”, pentru a asigura promovarea și protejarea independentă a drepturilor omului la nivel național;

15.

solicită garantarea unei mai bune coordonări și consecvențe în cazul activităților Parlamentului, Consiliului Europei, FRA și EIGE;

16.

își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea alarmantă a numărului de încălcări ale drepturilor fundamentale în UE, îndeosebi în domeniul imigrației și azilului, al discriminării și intoleranței – în special față de anumite comunități – și a numărului de atacuri sau presiuni la adresa ONG-urilor care apără drepturile acestor grupuri și comunități; constată lipsa de voință a statelor membre în ceea ce privește garantarea respectării acestor drepturi și libertăți fundamentale, îndeosebi în cazul romilor, femeilor, comunității LGBTI, solicitanților de azil, imigranților și al altor grupuri vulnerabile;

17.

invită Consiliul să identifice o bază comună cu privire la conținutul exact al principiilor și standardelor care decurg din statul de drept și care variază la nivel național și să ia în considerare definiția existentă deja a statului de drept formulată de Curtea de Justiție, ca punct de pornire pentru dezbatere, incluzând: legalitatea, ceea ce implică un proces transparent, responsabil, democratic și pluralist pentru adoptarea legilor, siguranța juridică, interzicerea caracterului arbitrar în exercitarea competențelor executive, instanțe independente și imparțiale; un control jurisdicțional efectiv, cu respectarea drepturilor fundamentale; și egalitatea în fața legii;

18.

reamintește că respectarea statului de drept constituie o cerință preliminară pentru protejarea drepturilor fundamentale și că măsurile de securitate nu ar trebui să interfereze cu acestea, în acord cu articolul 52 din Cartă; reamintește, de asemenea, că, în temeiul articolului 6 din Cartă, fiecare dintre noi are dreptul la libertate și la siguranța persoanei;

19.

solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să asigure includerea, de la bun început, a drepturilor și principiilor fundamentale, astfel cum sunt stipulate, în special, în tratate, în Cartă și în Convenția europeană a drepturilor omului, în politicile și măsurile de securitate internă, conform sugestiilor formulate în documentul FRA axat pe „Includerea drepturilor fundamentale în agenda privind securitatea”; îndeamnă UE și statele membre să integreze integrarea socială și măsurile anti-discriminare în strategiile viitoare de securitate internă;

20.

solicită Comisiei, cu sprijinul FRA, să consolideze măsurile și programele de sensibilizare, de educare și de formare cu privire la drepturile fundamentale; obiectivul acestor programe ar trebui să fie stabilirea coeziunii și a încrederii între toți partenerii sociali și să implice organizațiile societății civile, instituțiile naționale pentru drepturile omului și agențiile naționale pentru egalitate de gen și antidiscriminare;

21.

subliniază că rolul Comisiei în calitate de gardian al tratatelor nu se limitează la controlul transpunerii legislației de către statele membre, ci se extinde și la aplicarea corectă și integrală a legilor, în special în vederea protecției drepturilor fundamentale ale cetățenilor; regretă limitarea efectivă a domeniului de aplicare al Cartei din cauza unei interpretări excesiv de restrictive a articolului 51, conform căreia aceasta nu acoperă punerea în executare legislației UE; consideră că această abordare ar trebui revizuită, pentru a satisface așteptările cetățenilor UE cu privire la drepturile lor fundamentale; reamintește că așteptările cetățenilor depășesc interpretarea strictă a Cartei și că obiectivul ar trebui să constea din materializarea aceste drepturi în cât mai mare măsură; regretă, în consecință, că, în numeroase răspunsuri la petiții care denunță posibile încălcări ale drepturilor fundamentale, Comisia invocă lipsa de competență; solicită, în acest cadru, instituirea unui mecanism de monitorizare, de evaluare sistematică și de emitere de recomandări, pentru a încuraja respectarea globală a valorilor fundamentale în statele membre;

22.

reamintește importanța crucială a transpunerii și implementării corecte și la timp a legislației UE, în special atunci când aceasta afectează sau dezvoltă drepturile fundamentale;

23.

reamintește că libertatea de exprimare, informare și libertatea media sunt esențiale pentru garantarea democrației și a statului de drept; condamnă ferm violența, presiunea și amenințările la adresa jurnaliștilor și a media, inclusiv în ceea ce privește dezvăluirea surselor lor și a informațiilor legate de încălcarea drepturilor fundamentale de către guverne și state; cheamă statele membre să se abțină de la aplicarea unor măsuri care să afecteze aceste libertăți; își reiterează apelul adresat Comisiei de a revizui și modifica directiva privind serviciile media audiovizuale în acord cu orientările formulate de Parlament în rezoluția sa din 22 mai 2013;

24.

subliniază că media publice, independente, libere, diversificate și pluraliste, alături de jurnaliști, atât online, cât și offline, sunt piatra de temelie a democrației; consideră că proprietatea asupra media și conducerea acestora nu ar trebui concentrate în aceleași mâini; subliniază, în această privință, că transparența în ceea ce privește proprietatea asupra media este esențială pentru monitorizarea investițiilor care ar putea influența informația furnizată; solicită elaborarea unor norme economice adecvate și echitabile, pentru a garanta și pluralismul media online; solicită Comisiei să conceapă un plan de acțiune care să asigure că toate media respectă standardele minimale de independență și de calitate;

25.

își exprimă preocuparea cu privire la extinderea măsurilor represive din unele state membre îndreptate împotriva manifestațiilor și mișcărilor sociale, libertății de întrunire și libertății de exprimare, în special cu privire la utilizarea disproporționată a forței împotriva manifestanților pașnici, precum și cu numărul redus de polițiști și anchetatori judiciari din acest domeniu; le solicită statelor membre să protejeze libertatea de întrunire și să nu adopte măsuri care pun sub semnul întrebării sau chiar incriminează exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, cum sunt dreptul de a manifesta și dreptul la gravă sau dreptul la întrunire și asociere și libertatea de exprimare; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la actele normative naționale din unele state membre care afectează drepturile fundamentale în spațiile publice și limitează dreptul la întrunire; îi solicită Comisiei să monitorizeze și să abordeze interferențele grave cu drepturile fundamentale, cauzate de actele normative naționale care, din motive securitare, aplică restricții în spațiile publice;

26.

ia act de faptul că unele acte de terorism au determinat UE și statele sale membre să intensifice măsurile împotriva teroriștilor și a radicalizării; îndeamnă UE și autoritățile naționale să adopte astfel de măsuri cu respectarea deplină a principiilor democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale, în special a dreptului la apărare în justiție, la prezumpția de nevinovăție, a dreptului la un proces echitabil, dreptului la respectarea vieții private și la protejarea datelor cu caracter personal; cheamă statele membre și Comisia să evalueze cu deplină transparență, sub aspectul respectării articolului 2 din TUE și a Cartei, toate proiectele sau propunerile de acte de reglementare sau instrumente juridice naționale urmărind combaterea terorismului;

27.

recunoaște că larga răspândire a criminalității și a terorismului cibernetic generează grave provocări și îngrijorare cu privire la protejarea drepturilor fundamentale în mediul online; consideră că este esențial ca Uniunea Europeană să elaboreze un corpus de cunoștințe de specialitate de ultimă oră din domeniul securității cibernetice, astfel încât să asigure respectarea mai strictă a articolelor 7 și 8 din Cartă în spațiul cibernetic;

28.

salută raportul Senatului Statelor Unite referitor la programele de detenție și de interogare ale CIA; îndeamnă statele membre să nu tolereze tortura sau vreo altă formă de tratament inuman și degradant pe teritoriile lor; își reiterează apelul adresat statelor membre de a garanta tragerea la răspundere pentru încălcarea drepturilor fundamentale în contextul transportării și detenției ilegale de prizonieri de către CIA a în unele țări europene; îndeamnă statele membre să desfășoare cercetări deschise și transparente pentru aflarea adevărului cu privire la utilizarea teritoriului și a spațiului lor aerian și să coopereze pe deplin în cadrul anchetei Parlamentului European, reinstituită recent în legătură cu aceasta, precum și în contextul măsurilor subsecvente; solicită protejarea persoanelor care dezvăluie astfel de încălcări, ca jurnaliștii și demascatorii;

29.

își exprimă îngrijorarea cu privire la relatările repetate despre presupusa încălcare a drepturilor fundamentale ale UE și, în special, a legislației UE în materia protejării datelor în contextul activităților desfășurate de serviciile de informații ale statelor membre și ale țărilor terțe care permit păstrarea și accesarea datelor privind comunicațiile electronice ale cetățenilor europeni; condamnă cu fermitate activitățile de supraveghere în masă, descoperite după 2013, și deplânge perpetuarea acestora; solicită clarificări cu privire la aceste activități și, în special, la implicarea actuală a anumitor state membre; invită Comisia și statele membre să țină pe deplin seama de cerințele și recomandările Parlamentului, astfel cum sunt formulate în Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne, adresează statelor membre apelul de a se asigura că activitățile serviciilor lor de informații sunt conforme cu drepturile fundamentale și că sunt supuse controlului parlamentar și judiciar;

30.

își exprimă îngrijorarea cu privire la adoptarea de către statele membre a unei legislații naționale care permite supravegherea generalizată și reiterează faptul că, într-o societate democratică, este nevoie de instrumente securitare punctuale, strict necesare și proporționale; își reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a adopta un sistem de protejare a demascatorilor;

31.

este preocupat de faptul că cetățenii nu sunt pe deplin conștienți de dreptul lor la protejarea datelor și la viață privată și nici de căile judiciare de atac de care dispun; subliniază, în acest sens, rolul autorităților naționale răspunzătoare de protejarea datelor în ceea ce privește susținerea acestor drepturi și creșterea gradului în care sunt conștientizate; consideră că este esențial ca cetățenii, în special copiii, să fie familiarizați cu importanța protejării datelor cu caracter personal, inclusiv în spațiul cibernetic, și cu pericolele la care sunt expuși; solicită statelor membre să lanseze campanii de sensibilizare, mai ales în școli; subliniază că, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei și amploarea crescândă a atacurilor cibernetice, este necesar să se acorde o atenție deosebită protejării datelor cu caracter personal pe internet, cu un accent ferm pus asupra securității prelucrării și stocării lor; subliniază că, deși dreptul de a fi uitat nu este absolut și va trebui echilibrat în raport cu alte drepturi fundamentale, este necesar ca persoanelor să li se dea dreptul de a-și rectifica online datele cu caracter personal; și exprimă profunda îngrijorare în legătură cu dificultățile pe care le întâmpină majoritatea utilizatorilor internetului de a asigura respectarea drepturilor lor în mediul digital; îi solicită Consiliului să facă progrese rapide în legătură cu pachetul privind protecția datelor, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a datelor pe tot cuprinsul UE;

32.

reamintește faptul că statele membre trebuie să se asigure că serviciile lor de informații operează în mod legal și în deplină conformitate cu tratatele și cu Carta; solicită, în acest sens, statelor membre să se asigure că legislația națională va permite colectarea și analiza datelor cu caracter personal (inclusiv a așa-numitelor metadate) numai cu consimțământul persoanei în cauză sau în baza unei hotărâri judecătorești date pe baza unor suspiciuni rezonabile de implicare în activități criminale;

33.

subliniază că colectarea și prelucrarea ilegală a datelor ar trebui sancționate în același mod ca încălcarea confidențialității tradiționale a corespondenței; insistă asupra faptului că ar trebui să se interzică cu strictețe crearea unor uși secrete sau orice alte tehnici urmărind slăbirea sau eludarea măsurilor securitare ori exploatarea slăbiciunilor existente;

34.

regretă presiunile exercitate asupra întreprinderilor de unele organisme – atât publice, cât și private –, pentru a li se transmite datele utilizatorilor de internet, pentru a controla conținutul internetului sau a periclita principiul neutralității rețelei;

35.

subliniază faptul că protejarea drepturilor fundamentale în societatea informațională actuală constituie o problemă esențială pentru UE, deoarece utilizarea crescândă a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) generează noi amenințări în ceea ce privește drepturile fundamentale în spațiul cibernetic, protejarea acestora trebuind să fie consolidată asigurând promovarea și protejarea lor în mediul online în același fel și aceeași măsură în cel offline;

36.

îndeamnă Comisia să monitorizeze intensiv punerea în aplicare a legislației UE existente în domeniu și consideră că statele membre ar trebui să aplice dispozițiile dreptului penal în vigoare printr-o cercetare și o urmărire eficace în justiție, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale victimelor;

37.

le solicită Comisiei și statelor membre să des dovadă de o vigilență maximă în ceea ce privește impactul anumitor tehnologii noi, de exemplu al dronelor, asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și, mai ales, asupra dreptului la viață privată și a protejării datelor cu caracter personal;

38.

subliniază rolul esențial al educației în ceea ce privește prevenirea radicalizării și creșterea intoleranței și a extremismului în rândul tinerilor;

39.

deplânge actele de discriminare, nemaivorbind de cele de brutalitate, comise de forțele de poliție din anumite state membre împotriva grupurilor minoritare, cum ar fi migranții, romii, persoanele LGBTI sau persoanele cu dizabiltăți; îndeamnă statele membre să investigheze și să pedepsească astfel de acte; este încredințat că forțele de poliție ar trebui să fie mai conștiente și pregătite să se ocupe de discriminările și violențele aplicate acestor minorități; le solicită statelor membre să restabilească încrederea pe care minoritățile ar trebui să o aibă în forțele de poliție și să le încurajeze să denunțe abuzurile; solicită, de asemenea, autorităților din statele membre să combată profilele etnice discriminatorii aplicate de unele forțe polițienești;

40.

face trimitere la articolul 10 din Cartă, care protejează libertatea de gândire, conștiință și religie, inclusiv libertatea de a practica religia aleasă și de schimbare a religiei sau a convingerilor; consideră că, prin aceasta, este acoperită și libertatea celor care nu sunt credincioși; condamnă orice formă de discriminare sau intoleranță și solicită interzicerea oricărei forme de discriminare pe astfel de criterii; deplânge, în această privință, recentele episoade de discriminare și violență antisemită și antiislamică; cheamă statele membre, inclusiv autoritățile regionale, să apere, prin toate mijloacele disponibile, libertatea religioasă sau de convingere și să promoveze toleranța și dialogul intercultural prin elaborarea unor politici eficace, aplicând mai ferm politicile anti-discriminatorii acolo unde este necesar; reamintește importanța unui stat laic neutru pentru a preveni discriminarea împotriva oricăror comunități religioase, atee sau agnostice și pentru a garanta egalitatea de tratament a tuturor religiilor și convingerilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea legilor privind blasfemia și insultele religioase în Uniunea Europeană, cate poate avea consecințe grave asupra libertății de exprimare și îndeamnă statele membre să le abroge; condamnă cu fermitate atacurile împotriva lăcașurilor de cult și îndeamnă statele membre să nu permită impunitatea în cazul unor astfel de infracțiuni;

41.

îndeamnă la respectarea libertății religioase sau de convingere în partea ocupată a Ciprului, unde sunt pe cale să se distrugă peste 500 de monumente religioase și culturale;

42.

este alarmat de creșterea antisemitismului în Europa și de eforturile din ce în ce mai răspândite de negare sau minimalizare a Holocaustului; este profund îngrijorat că mulți membri ai comunității evreiești intenționează să părăsească Europa din cauza înrăutățirii climatului antisemit și a discriminărilor și violențelor îndreptate împotriva lor;

43.

își exprimă profunda preocupare față de amplificarea manifestărilor anti-islamice, de atacurile asupra moscheilor și de tendința generală de a asocia religia musulmană cu fanatismul religios al unei minorități reduse; deplânge discriminarea și violența îndreptate împotriva comunității musulmane; le solicită statelor membre să condamne sistematic astfel de acte și să aplice o politică de toleranță zero în această privință;

44.

regretă profund faptul că Consiliul nu a adoptat încă propunerea din 2008 de directivă privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; salută inițiativa Comisiei de a acorda prioritate acestei directive; reiterează apelul adresat Consiliului de a adopta cât mai curând această propunere;

45.

subliniază că, în conformitate cu articolul 2 din TUE, pluralismul, nediscriminarea și toleranța se numără printre valorile fundamentale ale Uniunii; consideră că numai politicile concepute să promoveze atât egalitatea formală, cât și pe aceea de substanță și să combată toate formele de părtinire și discriminare pot promova o societate caracterizată prin coeziune, desființând toate formele de prejudecată care afectează integrarea socială; deplânge faptul că, până și în prezent, în UE continuă să existe cazuri de discriminare, marginalizare și chiar de violență și abuz bazate îndeosebi pe motive de gen, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri personale, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, proprietate, naștere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală;

46.

consideră că Uniunea și statele membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru combaterea discriminării și protejarea diversității culturale, religioase și lingvistice și să promoveze măsuri menite să consolideze egalitatea dintre genuri, drepturile copilului, ale persoanelor în vârstă, ale persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor LGBTI și ale persoanelor aparținând minorităților naționale; îndeamnă UE și statele membre să includă discriminarea multiplă în politicile privind egalitatea;

47.

condamnă toate formele de violență și de discriminare comise pe teritoriul Uniunii și își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului lor; solicită Comisiei și statelor membre să adopte angajamente specifice în materie de politică cu privire la combaterea tuturor formelor de rasism, inclusiv a antisemitismului, a islamofobiei, afrofobiei și romafobiei;

48.

le solicită Comisiei și Consiliului să confirme că, pentru evaluarea discriminării, este nevoie de date fiabile și comparabile privind egalitatea, defalcate în funcție de motivele discriminării, cu scopul de a-i informa pe cei care elaborează politici, de a evalua punerea în aplicare a legislației antidiscriminatorii a UE și de a îmbunătăți punerea ei în executare; îi solicită Comisiei să definească standarde consecvente de colectare a datelor privind egalitatea, bazate pe autoidentificare, pe standardele UE de protecție a datelor și pe consultarea comunităților relevante; invită statele membre să colecteze date privind toate motivele care generează discriminare;

49.

îndeamnă Comisia să adopte o directivă care să condamne discriminarea de gen și care să contracareze prejudecățile și clișeele de gen în domeniul educației și în mass-media;

50.

solicită mai multă consecvență din partea Uniunii Europene în domeniul protecției minorităților; crede cu tărie că toate statele membre, precum și țările candidate ar trebui să respecte aceleași principii și criterii, pentru a evita aplicarea unor standarde duble; solicită, în consecință, instituirea unui mecanism eficace pentru a monitoriza și asigura respectarea drepturilor fundamentale ale minorităților de toate felurile, atât în țările candidate, cât și în statele membre ale UE;

51.

evidențiază faptul că Uniunea Europeană trebuie să fie un spațiu în care prevalează diversitatea etnică, culturală și lingvistică; invită instituțiile UE să elaboreze, la nivelul UE, un sistem cuprinzător de protecție a minorităților naționale, etnice și lingvistice, pentru a asigura că sunt tratate în același fel, luând în considerare standardele juridice relevante și bunele practici existente și cheamă statele membre să asigure egalitatea efectivă între aceste minorități, în special în privința aspectelor legate de limbă, educație și cultură; încurajează statele membre care încă nu au făcut-o să ratifice și să pună efectiv în aplicare Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale; reamintește, de asemenea, necesitatea implementării principiilor elaborate în cadrul OSCE;

52.

condamnă toate formele de discriminare pe criterii lingvistice și invită statele membre care încă nu au făcut-o să ratifice și să pună efectiv în aplicare Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; îndeamnă statele membre și Comisia să desfășoare toate acțiunile necesare pentru îndepărtarea tuturor obstacolelor administrative sau legislative disproporționate care ar putea împiedica diversitatea lingvistică la nivel european și național;

53.

subliniază că principiul demnității umane, al egalității în fața legii și al interzicerii discriminării din orice motive constituie temelia statului de drept; invită statele membre să adopte un cadru legislativ național pentru abordarea tuturor formelor de discriminare și să garanteze punerea efectivă în aplicare a cadrului juridic existent al UE;

54.

deplânge tendința din ce în ce mai pronunțată de intensificare a sentimentelor negative față de romi în UE și își exprimă îngrijorarea cu privire la situația romilor din UE și la numeroasele cazuri de persecuție, violență, stigmatizare, discriminare și expulzare ilegală, care contravin drepturilor fundamentale și legislației Uniunii Europene; îndeamnă Comisia să adopte în continuare măsuri împotriva statelor membre care tolerează discriminarea și segregarea instituționalizate; invită încă o dată statele membre să implementeze efectiv strategii menite să promoveze integrarea, în special în domeniul protecției drepturilor fundamentale, educației, ocupării forței de muncă, locuințelor și îngrijirii sănătății și să combată violența, discursul de incitare la ură și discriminarea romilor, în acord cu recomandarea Consiliului referitoare la măsurile de integrare a romilor în statele membre din 9 decembrie 2013;

55.

subliniază importanța implementării adecvate a strategiilor naționale de integrare a romilor prin elaborarea unor politici integrate care să implice, într-un dialog permanent, autoritățile locale, organismele neguvernamentale și comunitățile de romi; îi solicită Comisiei să desfășoare acțiuni în vederea monitorizării și a mai bunei coordonări a implementării; invită statele membre să coopereze cu reprezentanții populației rome în ceea ce privește managementul, monitorizarea și evaluarea proiectelor care le afectează comunitățile, utilizând fondurile disponibile, inclusiv fondurile UE, monitorizând totodată îndeaproape respectarea drepturilor fundamentale ale romilor, inclusiv libertatea de mișcare, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

56.

deplânge actuala discriminare a romilor în sistemele educaționale naționale și pe piața muncii; subliniază vulnerabilitatea crescută a femeilor și a copiilor romi, îndeosebi atunci când survin încălcări multiple și concomitente ale drepturilor lor fundamentale; reiterează importanța protejării și promovării accesului copiilor romi, în condiții de egalitate, la toate drepturile;

57.

îndeamnă statele membre să adopte schimbările legislative necesare în ceea ce privește sterilizarea și să recompenseze financiar victimele sterilizării silite în rândul femeilor rome și al femeilor cu deficiențe mintale, în conformitate cu jurisprudența CEDO;

58.

îndeamnă UE și statele membre să combată și să urmărească în justiție orice formă de violență și de discriminare împotriva femeilor; le cere, în special, statelor membre să abordeze în mod eficace efectele violenței domestice și ale exploatării sexuale, sub toate formele lor, inclusiv problema copiilor refugiați sau migranți și a căsătoriilor silite sau încheiate la o vârstă fragedă;

59.

își exprimă îngrijorarea cu privire la amploarea și formele de violență împotriva femeilor din UE, evidențiate în ancheta efectuată de FRA la nivel european, care a demonstrat că una din trei femei a fost victima unui act de violență fizică și/sau sexuală după vârsta de 15 ani, și că aproximativ 3,7 milioane de femei din UE cad victimă violenței sexuale într-un interval de un an; le solicită, în consecință, Comisiei și statelor membre să revizuiască legislația existentă și să acorde atenția cuvenită problemei violenței împotriva femeilor, deoarece violența pe criterii de gen nu ar trebui tolerată; invită Comisia să încurajeze ratificările naționale și să lanseze procedura de aderare a UE la Convenția de la Istanbul cât mai curând posibil; constată că aderarea imediată a tuturor statelor membre la Convenția de la Istanbul ar conduce la elaborarea unei politici integrate și la promovarea cooperării internaționale în lupta împotriva oricăror forme de violență împotriva femeilor, inclusiv a hărțuirii sexuale, atât online, cât și offline;

60.

solicită statelor membre să înființeze rețele de centre în care femeilor ce cad victimă traficului și prostituției li se acordă susținere și adăpost, asigurându-se că acestea primesc sprijin psihologic, medical, social și juridic și încurajându-le să își găsească locuri de muncă stabile și să beneficieze de drepturile aferente;

61.

se declară profund îngrijorat de persistența practicilor de mutilare genitală, care constituie o formă gravă de violență împotriva femeilor și fetelor și o încălcare inacceptabilă a dreptului lor la integritate fizică; îndeamnă UE și statele membre să exercite o vigilență maximă și să combată aceste practici pe teritoriul lor, pentru a le pune capăt cât mai rapid posibil; invită îndeosebi statele membre să adopte o abordare fermă și disuasivă prin formarea persoanelor care lucrează cu migranți și urmărirea și pedepsirea sistematică și efectivă a autorilor mutilărilor genitale, în cazul cărora trebuie aplicat principiul toleranței zero; insistă asupra faptului că aceasta ar trebui să fie însoțită de campanii de informare și sensibilizare orientate punctual asupra grupurilor în cauză; salută faptul că, în legislația UE în materia azilului, victimele mutilării genitale sunt considerate drept persoane vulnerabile și mutilarea genitală este inclusă printre criteriile de acordare a azilului;

62.

îi solicită Comisiei să garanteze continuitatea colectării de date cu privire la prevalența și caracterul violențelor împotriva femeilor ca bază pentru politici articulate de prevenire a violențelor și să răspundă nevoilor victimelor, inclusiv prin evaluarea punerii în aplicare a Directivei UE privind victimele (2012/29/UE) și organizarea unor campanii de sensibilizare împotriva hărțuirii sexuale; consideră că colectarea datelor ar trebui să pornească de la prima anchetă desfășurată de FRA la nivelul UE și să se bazeze pe cooperarea dintre Comisia (inclusiv Eurostat), FRA și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați; reiterează solicitarea adresată Comisiei în Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor și să prezinte o propunere de act de instituire a unor măsuri pentru promovarea și susținerea acțiunilor statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale a acestora; solicită Comisiei să desemneze anul 2016 drept anul de combatere a violențelor împotriva femeilor și a femeilor;

63.

le solicită statelor membre să combată și să urmărească în justiție orice formă de violență împotriva femeilor; îi solicită Comisiei să propună o inițiativă legislativă pentru a interzice violența împotriva femeilor în UE;

64.

invită Comisia să ridice gradul de conștientizare a necesității de a promova o cultură a respectului și a toleranței, pentru a pune capăt tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor; solicită statelor membre să asigure punerea în aplicare a strategiilor naționale pentru respectarea și protejarea drepturilor și a sănătății sexuale și reproductive a femeilor; insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea bunelor practici în acest domeniu, dat fiind că sănătatea este un drept fundamental esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului.

65.

este alarmat de sub-reprezentarea femeilor în cadrul proceselor decizionale, în companii și în consiliile de administrație ale acestora, în știință și în mediile politice, atât la nivel național, cât și la nivel internațional (societăți mari, alegerile naționale și europene) și, în special, la nivel local; cere ca femeile să fie sprijinite în ceea ce privește dezvoltarea lor profesională și eforturile pe care le depun pentru a accede în funcții de conducere și le solicită instituțiilor UE să acorde mai multă atenție faptului că doar 17,8 % dintre membrii consiliilor de administrație ale celor mai mari companii din UE cotate la bursă sunt femei;

66.

solicită deblocarea în cadrul Consiliului a Directivei privind concediul de maternitate, deoarece aceasta va face posibilă o egalitate reală și concretă între bărbați și femei, precum și armonizarea la nivelul UE;

67.

relevă faptul că mai mult de jumătate din totalul absolvenților de studii postuniversitare sunt femei și că piața muncii nu reflectă acest fapt, în special la nivelul decidenților din eșalonul superior; cheamă, în consecință, statele membre să facă toți pașii necesari pentru a asigura participarea egală a femeilor și bărbaților pe piața muncii și pentru a ajuta femeile să ajungă în posturi de nivel superior și, în special, să ajungă cât mai curând posibil la un acord referitor la o propunere de directivă privind îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților listate la bursă și la măsurile conexe; regretă faptul că, în UE, pentru aceeași muncă prestată, femeile sunt încă remunerate, în medie, cu 16 % mai puțin decât bărbații; invită, în consecință, UE să își continue activitatea în ceea ce privește asigurarea egalității dintre femei și bărbați, în concordanță cu articolul 157 din TFUE, sub aspectul remunerației, pensiilor și al participării la piața muncii, inclusiv în eșalonul de conducere superior; consideră că această acțiune ar trebui să contribuie la combaterea sărăciei și asigure că Europa utilizează pe deplin întregul talent de care dispune; deplânge faptul că șomajul în rândul femeilor este încă semnificativ mai mare decât în cel al bărbaților și subliniază că independența financiară a femeilor trebuie să fie o componentă a luptei împotriva pauperității;

68.

îi solicită Comisiei să monitorizeze mai atent respectarea principiului egalității de gen în legislația europeană; le solicită statelor membre să efectueze o analiză similară a legislației lor naționale;

69.

recunoaște că sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) sunt drepturi fundamentale și constituie un element esențial al demnității umane, egalității între genuri și autodeterminării; îndeamnă Comisia să includă SRHR, ca drepturi fundamentale ale omului, în următoarea strategie a UE în materie de sănătate, pentru a asigura coerența între politicile internă și externă ale UE în materie de drepturi fundamentale, după cum a solicitat Parlamentul la 10 martie 2015;

70.

recunoaște faptul că refuzarea unui avort care salvează viața echivalează cu o încălcare gravă a drepturilor fundamentale;

71.

invită statele membre ca, păstrând legătura cu Comisia, să recunoască dreptul de acces la mijloace contraceptive sigure și moderne și la educație sexuală în școli; îndeamnă Comisia să completeze politicile naționale pentru a îmbunătăți sănătatea publică, ținând totodată Parlamentul European pe deplin la curent;

72.

condamnă ferm orice formă de violență împotriva copiilor și rele tratamente aplicate acestora; le solicită statelor membre, în calitate de state participante la Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, să adopte măsuri adecvate pentru a proteja copiii împotriva tuturor formelor de violență fizică și psihologică, inclusiv împotriva abuzului fizic și sexual, a căsătoriilor silite, a muncii juvenile și a exploatării sexuale;

73.

condamnă cu fermitate exploatarea sexuală a copiilor, în special fenomenul în creștere al pornografiei infantile pe internet; îndeamnă Uniunea și statele membre să își unească eforturile pentru a combate aceste încălcări grave ale drepturilor copilului și să țină cont de recomandările Parlamentului din Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la abuzarea sexuală a copiilor pe internet (33); își reiterează apelul adresat statelor membre care nu au făcut-o încă să transpună Directiva privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită, în plus, Uniunea și statele membre care nu au făcut-o încă să ratifice Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale;

74.

le solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și să consolideze capacitatea juridică, capacitățile tehnice și resursele financiare ale autorităților de impunere a ordinii de drept, pentru a intensifica cooperarea, inclusiv cu Europol, în vederea cercetării și a destructurării mai eficace a rețelelor de persoane care comit infracțiuni sexuale împotriva copiilor, acordând, în același timp, prioritate drepturilor și siguranței copiilor implicați;

75.

subliniază rolul cadrelor de specialitate care lucrează cu copiii, cum ar fi învățătorii, educatorii și pediatrii, în ceea ce privește detectarea semnelor de violență fizică și psihologică împotriva copiilor, inclusiv comportamentul agresiv pe internet; le solicită statelor membre să se asigure că aceste cadre specializate sunt sensibilizate și beneficiază de formare în acest sens; le solicită, în plus, statelor membre să înființeze linii telefonice de urgență, prin intermediul cărora copiii să poată semnala orice acte de maltratare, violență sexuală, intimidare sau hărțuire împotriva lor;

76.

consideră că datele cu caracter personal online ale copiilor trebuie protejate în mod corespunzător și că copiii trebuie informați în mod adecvat cu privire la riscurile și consecințele utilizării datelor lor cu caracter personal în mediul online; le solicită statelor membre să lanseze campanii de sensibilizare în școli; subliniază că stabilirea profilului online al copiilor ar trebui interzisă;

77.

condamnă orice formă de discriminare împotriva copiilor și invită Comisia și statele membre să acționeze împreună pentru eradicarea discriminării împotriva copiilor; le solicită, în particular, statelor membre și Comisiei să le acorde copiilor prioritate în mod explicit atunci când își programează și implementează politicile regionale și de coeziune;

78.

le solicită statelor membre să asigure accesul efectiv la justiție pentru toți copiii, fie în calitate de suspecți, autori, victime sau părți în proces; afirmă importanța consolidării garanțiilor procedurale pentru copii în cadrul procedurilor penale, în special în contextul discuțiilor în curs referitoare la o directivă privind unele garanții speciale pentru copiii suspectați și puși sub acuzare în cadrul unor proceduri penale;

79.

își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului de cazuri de răpiri parentale internaționale; subliniază, în acest sens, importanța rolului Mediatorului Parlamentului European în materie de răpire parentală internațională a copiilor; subliniază importanța unei abordări comune a UE în ceea ce privește găsirea copiilor dispăruți pe teritoriul Uniunii; le solicită statelor membre să intensifice cooperarea polițienească și judiciară în cazurile transfrontaliere care implică copii dispăruți și să înființeze linii telefonice de urgență pentru copiii dispăruți;

80.

reamintește că interesele superioare ale copilului, astfel cum sunt menționate la articolul 24 din Cartă, trebuie să fie întotdeauna un element de primă importanță în cadrul oricărei politici și măsuri adoptate cu privire la copii; reamintește că dreptul la educație este prevăzut în Cartă și că educația este esențială, nu numai pentru bunăstarea și dezvoltarea personală a copilului, ci și pentru viitorul societății; consideră că educația copiilor provenind din familii cu venituri reduse este o condiție prealabilă esențială pentru a le permite copiilor să scape de sărăcie; le solicită, prin urmare, statelor membre să promoveze educația de înaltă calitate pentru toți;

81.

subliniază că interesele și drepturile copiilor cetățenilor UE ar trebui protejate corespunzător, nu doar în Uniune, ci și dincolo de frontierele sale și solicită, în consecință, o cooperare mai intensă cu instituțiile răspunzătoare de bunăstarea copiilor din țările nordice din afara UE; consideră că toți partenerii UE (inclusiv membrii SEE) ar trebui să ratifice Convenția de la Haga din 1996 asupra competenței, legii aplicabile, recunoașterii, executării și cooperării privind răspunderea părintească și măsurile de protecție a copiilor;

82.

recunoaște faptul că criza financiară și economică a avut consecințe negative grave asupra bunăstării și a respectării drepturilor copilului; le solicită statelor membre să își intensifice eforturile depuse pentru soluționarea problemei sărăciei copiilor și excluderii sociale prin implementarea efectivă a Recomandării Comisiei Europene intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” cu ajutorul unor strategii integrate care să sprijine accesul la resurse adecvate, permițând accesul la servicii de calitate accesibile și promovând participarea copiilor la procesele decizionale care îi afectează; îi solicită Comisiei să ia măsuri suplimentare pentru monitorizarea punerii în aplicare a recomandării;

83.

invită Comisia să propună un succesor ambițios și exhaustiv care să-i urmeze, în 2015, Agendei UE privind drepturile copilului; îi solicită Comisiei să asigure o integrare efectivă a drepturilor copilului în întreaga legislație, în politicile și în deciziile financiare ale UE; îi solicită Comisiei să prezinte rapoarte anuale referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește respectarea drepturilor copilului și deplina punere în aplicare a acquis-ului UE în materie; îi solicită Comisiei să procedeze astfel, încât mandatul și resursele aflate la dispoziția coordonatorului pentru drepturile copilului să reflecte în mod adecvat angajamentul UE de integrare sistematică și efectivă a drepturilor copilului; invită Comisia să adopte orientările UE privind sistemele integrate de protecție a copilului care au fost anunțate;

84.

salută tendința de a defini căsătoria silită ca o infracțiune penală în statele membre; le solicită statelor membre să dea dovadă de vigilență, să ofere formare și să sensibilizeze personalul care intră în contact cu copiii, cum ar fi profesorii sau educatorii, să îi sprijine în vederea identificării copiilor susceptibili de a fi răpiți în țara lor de origine pentru a fi căsătoriți cu forța;

85.

condamnă cu maximă fermitate toate formele de discriminare și violență de pe teritoriul UE îndreptate împotriva lesbienelor, homosexualilor, transsexualilor, bisexualilor și intersexualilor (LGBTI), favorizate de legi și politici care restrâng drepturile fundamentale ale acestor persoane; invită Comisia și statele membre să adopte legi și politici pentru a combate homofobia și transfobia; îi solicită, în acest sens, Comisiei să prezinte un plan de acțiune sau o strategie la nivelul UE pentru egalitate pe criterii de orientare sexuală și de identitate de gen, după cum a solicitat în repetate rânduri Parlamentul și a promis comisarul Jourová în cadrul audierilor Comisiei; reamintește, în acest sens, Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, subliniază însă că această politică exhaustivă trebuie să respecte competențele Uniunii Europene, ale agențiilor sale și ale statelor sale membre;

86.

consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI sunt susceptibile să fie mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum coabitarea, parteneriatul civil sau căsătoria; salută faptul că 19 state membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel; repetă, o dată mai mult, apelul adresat Comisiei de a prezenta o propunere de regulament ambițios pentru a asigura recunoașterea reciprocă a actelor de stare civilă (inclusiv recunoașterea juridică a genului, căsătoriilor și parteneriatelor înregistrate) și a efectelor lor juridice, în vederea diminuării piedicilor juridice și administrative discriminatorii cu care se confruntă cetățenii care își exercită dreptul de liberă circulație;

87.

le solicită statelor membre să dea dovadă de vigilență și de fermitate și să sancționeze funcționarii publici care insultă sau stigmatizează public persoanele LGBTI;

88.

încurajează statele membre ale UE să sprijine sindicatele și organizațiile angajatorilor în eforturile lor de adoptare a unor politici privind diversitatea și nediscriminarea axate pe persoanele LGBTI;

89.

consideră că autoritățile din statele membre ar trebui să faciliteze procedurile care le permit persoanelor care și-au schimbat sexul să beneficieze de recunoașterea noului gen în documentele oficiale; își reiterează condamnarea oricăror proceduri de recunoaștere juridică care impun sterilizarea persoanelor transgen;

90.

deplânge faptul că persoanele transgen sunt în continuare considerate bolnavi mintal în majoritatea statelor membre și solicită revizuirea cataloagelor naționale în materie de sănătate mintală, cu asigurarea, în același timp, a disponibilității tratamentului medical necesar pentru toate persoanele transgen;

91.

salută inițiativa prezentată de Comisie cu privire la depatologizarea identităților transgen în cadrul revizuirii Clasificării Internaționale a Bolilor a Organizației Mondiale a Sănătății (ICD); îi solicită Comisiei să intensifice eforturile de prevenire a transformării varianței de gen în copilărie într-un nou diagnostic ICD;

92.

regretă profund faptul că intervențiile chirurgicale de „normalizare” genitală asupra copiilor intersexuali sunt răspândite, în pofida faptului că nu sunt necesare din punct de vedere medical; salută, în acest sens, legea malteză privind identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale din aprilie 2015, care interzice efectuarea unor astfel de intervenții asupra copiilor intersexuali și consolidează principiul autodeterminării pentru persoanele intersexuale, și le solicită celorlalte state să urmeze modelul maltez;

93.

deplânge discriminările și excluderea la care încă sunt supuse persoanele cu handicap; le solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale și locale să implementeze strategia europeană privind dizabilitățile și respectiv să monitorizeze și să aplice legislația europeană pertinentă; invită, în acest sens, Comisia să reia inițiativa legislativă referitoare la un act privind accesibilitatea, sub forma unui instrument orizontal capabil să amplifice protecția acordată persoanelor cu dizabilități și să asigure consecvența, în această privință, a tuturor politicilor UE; le solicită Comisiei și statelor membre să mărească la maximum sinergiile dintre strategia UE privind dizabilitățile și prevederile CEDAWE și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, pentru a asigura recunoașterea concretă și exercitarea efectivă a drepturilor, inclusiv prin armonizarea și implementarea cadrului legislativ și prin acțiuni culturale și politice;

94.

îndeamnă Comisia să îndrume statele membre cu privire la utilizarea optimă a fondurilor europene, în conformitate cu obligațiile care îi incumbă UE în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și să sprijine și să conlucreze îndeaproape cu ONG-urile și alte organizații, pentru a asigura implementarea corectă a convenției; le solicită UE și statelor membre să îmbunătățească accesul la locuri de muncă și la formare al persoanelor cu dizabilități, inclusiv al persoanelor cu dizabilități psiho-sociale, și să sprijine traiul în condiții de independență și programele de dezinstituționalizare, în concordanță cu articolul 26 din Cartă;

95.

subliniază necesitatea respectării dreptului persoanelor cu dizabilități de a participa politic la alegeri; îi solicită, în acest sens, Comisiei să includă o evaluare a compatibilității cu Convenția Națiunilor Unite privind persoanele cu handicap în raportul său privind punerea în aplicare a Directivelor 93/109/CE și 94/80/CE ale Consiliului, care stabilesc dreptul de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile locale; regretă faptul că un număr mare de persoane cu dizabilități din UE, care au fost private de capacitate juridică, sunt private și de dreptul de vot; le solicită, prin urmare, statelor membre să nu modifice legislația lor națională pentru a retrage sistematic dreptul de vot persoanelor cu dizabilități care au fost private de capacitate juridică, ci să efectueze analize de la caz la caz și să acorde asistență persoanelor cu dizabilități în timpul procedurilor de vot;

96.

invită Comisia să evalueze compatibilitatea legislației europene cu cerințele Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și să evalueze, din perspectiva acestei convenții, orice propunere viitoare, recurgând la studiile sale de impact;

97.

condamnă utilizarea formelor de constrângere fizică și farmacologică pentru dizabilitățile mintale și invită UE și statele membre să adopte politici de integrare socială;

98.

deplânge faptul că persoanele cu dizabilități se confruntă în continuare cu obstacole în ceea ce privește accesul la piața bunurilor și serviciilor din Uniune; consideră că aceste obstacole sunt de natură să limiteze participarea lor în societate și constituie o încălcare a drepturilor care le revin în special pe baza cetățeniei europene; îi solicită Comisiei să facă progrese rapide în ceea ce privește accesibilitatea în cadrul Uniunii Europene, astfel încât să se poată adopta, în cel mai scurt timp, un act legislativ;

99.

le solicită instituțiilor UE și statelor membre să implice îndeaproape persoane cu dizabilități, inclusiv prin intermediul organizațiilor care îi reprezintă, în procesele decizionale din sferele lor de competență, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

100.

le solicită statelor membre ale UE și instituțiilor acesteia să asigure publicitatea, clară și pe larg, referitoare la oportunitățile de participare la procesele consultative, folosind modalități de comunicare accesibile, posibilitatea furnizării informației în alte formate, cum ar fi Braille sau Easy Read (ușor lizibile), precum și accesibilitatea audierilor publice și a reuniunilor în care se discută propunerile de legi și de politici;

101.

îi solicită Comisiei să armonizeze colectarea de date privind dizabilitățile în cadrul unor anchete sociale desfășurate la nivelul UE, în acord cu cerințele articolului 31 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; subliniază faptul că această colectare de date ar trebui să facă uz de metodologii ce favorizează integrarea tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv a celor cu afecțiuni mai grave și celor instituționalizați;

102.

deplânge faptul că multe persoane în vârstă se confruntă zilnic cu discriminarea și cu încălcări ale drepturilor lor fundamentale, în special în ceea ce privește accesul la venituri corespunzătoare, la locuri de muncă, îngrijirea sănătății și la bunuri și servicii necesare; reamintește că articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale proclamă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală; îi solicită Comisiei să elaboreze o strategie privind schimbările demografice care să transpună în practică articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale;

103.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că relele tratamente, neglijarea și abuzarea persoanelor în vârstă reprezintă un fenomen larg răspândit în statele membre; invită statele membre să adopte măsuri pentru a combate abuzul și toate formele de violență împotriva persoanelor în vârstă și să promoveze independența acestora sprijinind renovarea și accesibilitatea locuințelor; reamintește faptul că femeile în vârstă trăiesc mai adesea sub limita sărăciei, din cauza disparității salariale și, ulterior, a disparității în privința pensiilor dintre genuri;

104.

invită statele membre să asigure integrarea lucrătorilor tineri pe piața muncii, în special a celor afectați de criza economică, inclusiv prin organizarea și punerea la dispoziție a unor activități de formare urmărind promovarea socială a tinerilor;

105.

solicită respectarea demnității persoanelor la sfârșitul vieții, îndeosebi prin garantarea recunoașterii și respectării deciziilor exprimate în dispozițiile testamentare;

106.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că reducerile practicate de statele membre în materie de cheltuieli publice și pensii contribuie în mare măsură la pauperitatea la o vârstă înaintată, prin diminuarea venitului disponibil, înrăutățirea condițiilor de viață, crearea unor inegalități în ceea ce privește accesibilitatea serviciilor și creșterea numărului persoanelor în vârstă cu venituri care abia depășesc pragul sărăciei;

107.

deplânge incidența discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prejudecăți cu privire la dizabilități, orientare sexuală sau identitate de gen, care survin zilnic în UE; le solicită statelor membre să apere drepturile fundamentale și să promoveze pe teritoriul lor înțelegerea, acceptarea și toleranța în relațiile dintre diferitele comunități; îi solicită UE ca, atunci când elaborează politici europene împotriva discriminării și politici în domeniul justiției, să acorde prioritate luptei împotriva infracțiunilor motivate de ură; le solicită Comisiei și statelor membre să intensifice lupta împotriva infracțiunilor motivate de ură și a atitudinilor și comportamentelor discriminatorii, prin elaborarea unei strategii exhaustive de combatere a infracțiunilor motivate de ură, a violenței determinate de prejudecăți și a discriminării;

108.

este preocupat de prezența crescută a discursurilor care incită la ură în mediul online și le solicită statelor membre să instituie o procedură simplă care să le permită cetățenilor semnalarea conținuturilor motivate de ură pe internet;

109.

își exprimă preocuparea cu privire la anchetele și la condamnările legate de infracțiunile motivate de ură în statele membre; îi solicită UE să adopte toate măsurile adecvate pentru a încuraja semnalarea unor astfel de infracțiuni, inclusiv prin asigurarea unei protecții corespunzătoare, deoarece constatările FRA din studiile sale pe scară largă au indicat în mod constant că victimele criminalității sunt reticente să se prezinte și să raporteze aceste situații la poliție;

110.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că mai multe state membre nu au transpus corect prevederile Deciziei-cadru 2008/913/JAI și le solicită acestora să transpună și să implementeze integral standardele UE și să asigure punerea în executare a legislației naționale care pedepsește toate formele de infracțiuni motivate de ură, de incitare la ură și la hărțuire și să-i urmărească sistematic în justiție pe făptuitorii acestor infracțiuni penale; îi solicită Comisiei să monitorizeze transpunerea corecta a deciziei-cadru și să pună în mișcare proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu o transpun; solicită, de asemenea, revizuirea deciziei-cadru, cu scopul de a acoperi integral toate formele de infracțiuni motivate de ură și infracțiunile comise din cauza prejudecăților sau pe motiv de discriminare și de a defini în mod clar standarde consecvente de cercetare și de urmărire penală;

111.

îi solicită Comisiei să sprijine programele de formare în domeniul prevenirii și eliminării practicilor discriminatorii și infracțiunilor din motive de ură destinate autorităților de impunere a ordinii de drept și autorităților judiciare, precum și agențiilor relevante ale UE; le solicită statelor membre să le furnizeze autorităților cu competențe în materie de cercetare și urmărire în justiție instrumente și cunoștințe practice care să le permită să identifice și să soluționeze infracțiunile acoperite de decizia-cadru, precum și să interacționeze și să comunice cu victimele;

112.

constată cu îngrijorare dezvoltarea partidelor politice care își bazează programele politice pe excludere pe criterii etnice, de orientare sexuală și religioase;

113.

își exprimă profunda preocupare cu privire la banalizarea în creștere a actelor și a discursurilor rasiste și xenofobe, cauzată de vizibilitatea publică în continuă creștere a grupărilor rasiste și xenofobe, dintre care unele au obținut sau încearcă să obțină statutul de partid politic;

114.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dezvoltarea partidelor politice care se folosesc de actuala criză economică și socială pentru a-și justifica mesajul rasist, xenofob și antiislamic;

115.

condamnă ferm practicile de intimidare și de persecuție a minorităților, în special a romilor și a migranților, folosite de grupările paramilitare, dintre care unele sunt asociate în mod direct unui partid politic; îndeamnă statele membre să scoată în afara legii și să pedepsească astfel de practici;

116.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu numărul persoanelor care și-au pierdut locuința ca urmare a crizei economice; opinează că persoanele fără adăpost trebuie să fie menținute integrate în societate și că izolarea și marginalizarea lor trebuie combătute; le solicită, în acest sens, statelor membre să adopte politici ambițioase pentru a veni în ajutorul acestor persoane; subliniază faptul că persoanele fără adăpost sunt vulnerabile și își reiterează apelul adresat statelor membre de a evita stigmatizarea acestora ca delincvenți; le solicită statelor membre să abroge orice act normativ sau să abandoneze orice politici care le-ar prezenta ca atare; le solicită statelor membre să conceapă strategii naționale de combatere a fenomenului persoanelor fără adăpost pe teritoriul lor; îi solicită Comisiei să sprijine statele membre în eforturile lor de combatere a fenomenului lipsei de adăpost, prin facilitarea schimbului de bune practici și prin colectarea unor date exacte; invită Comisia să monitorizeze încălcările drepturilor omului din statele membre survenite ca rezultat al lipsei de adăpost; subliniază că dreptul la asistență locativă acordat păturilor sociale celor mai sărace este consfințit de Carta drepturilor fundamentale;

117.

condamnă faptul că un număr mare de solicitanți de azil și de migranți care încearcă să ajungă în Uniunea Europeană își pierd viața în Mediterana și rolul jucat de călăuze și de traficanți, care le refuză migranților drepturile fundamentale; scoate în evidență faptul că UE și statele membre ar trebui să adopte măsuri energice și obligatorii pentru a evita alte tragedii pe mare; le solicită UE și statelor membre să plaseze solidaritatea și respectarea drepturilor fundamentale ale migranților în centrul politicilor UE privind migrația și, în particular:

118.

solicită Uniunii și statelor membre să adopte legislația necesară pentru a pune în aplicare principiul solidarității astfel cum este stabilit la articolul 80 din TFUE;

119.

condamnă ferm protecția securitară la frontierele UE, care în prezent se materializează până și prin construirea de ziduri și garduri de sârmă ghimpată, precum și lipsa unor rute legale de intrare în Uniunea Europeană, ceea ce îi forțează pe numeroși solicitanți de azil și migranți să recurgă la metode din ce în ce mai periculoase, ajungând la discreția călăuzelor și traficanților de persoane;

120.

solicită introducerea unor controale la frontieră care să țină seama de drepturile fundamentale și subliniază necesitatea supravegherii democratice, de către Parlament, a operațiunilor Frontex;

121.

cere suspendarea tuturor activităților care, în conformitate cu legislația Uniunii sau cu mandatul Frontex, au fost identificate drept acte care încalcă drepturile fundamentale;

122.

subliniază impactul negativ al Regulamentului Dublin II asupra accesului efectiv la protecție internațională în absența unui adevărat sistem de azil european comun, în special în lumina jurisprudenței CJUE și a CEDO; condamnă faptul că revizuirea regulamentului nu a condus la suspendarea acestuia sau, cel puțin, la abrogarea returnării către prima țară de intrare în UE și, de asemenea, lipsa unor măsuri luate de Comisie și de statele membre care să constituie o alternativă posibilă, bazată pe solidaritatea între statele membre;

123.

le cere statelor membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

124.

condamnă recurgerea nediferențiată la detenția ilegală a migranților neregulamentari, inclusiv a solicitanților de azil, a minorilor neînsoțiți și a apatrizilor; le cere statelor membre să respecte dispozițiile Directivei privind returnarea, inclusiv dreptul la demnitate și principiul interesului superior al copilului, precum și legislația UE și legislația internațională; reamintește faptul că reținerea migranților trebuie să rămână o măsură de luat în ultimă instanță și îndeamnă statele membre să introducă și să aplice măsuri alternative; condamnă condițiile înspăimântătoare de detenție din unele state membre și îndeamnă Comisia să se ocupe de acestea fără întârziere; reafirmă necesitatea de a le garanta migranților neregulamentari acordarea unei căi efective de atac în cazul în care le sunt încălcate drepturile;

125.

le solicită statelor membre și Comisiei să ia măsurile necesare pentru a garanta informarea și transparența cu privire la reținerea migranților și a solicitanților de azil în numeroase state membre și îndeamnă Comisia să propună o revizuire a Regulamentului (CE) nr. 862/2007, astfel ca acesta să includă date statistice privind funcționarea sistemelor și a centrelor de detenție;

126.

subliniază importanța controlului democratic asupra tuturor formelor de privare de libertate în temeiul legislației în materie de imigrație și azil; invită membrii Parlamentului European și ai parlamentelor naționale să viziteze periodic centrele de primire și de detenție a migranților și solicitanților de azil și cheamă statele membre și Comisia să faciliteze accesul ONG-urilor și al jurnaliștilor la aceste centre;

127.

solicită o monitorizare mai atentă a centrelor de primire și de detenție a migranților, a tratamentului aplicat acestora și a formalităților de azil în statele membre; își exprimă îngrijorarea cu privire la procedurile de „returnare la cald” și la incidentele violente care au loc în diferite „puncte fierbinți” din sudul Europei, care necesită lansarea imediată, de către Comisie, în acest cadru, a unui dialog politic cu țările implicate în astfel de practici, în vederea sprijinirii statului de drept;

128.

invită Uniunea Europeană și statele sale membre să instituie măsuri concrete și bune practici urmărind promovarea egalității de tratament și a integrării sociale, astfel încât integrarea migranților în societate să fie îmbunătățită; reamintește, în această privință, că este esențial ca stereotipurile negative și dezinformarea în legătură cu migranții să fie combătute prin dezvoltarea unor discursuri contrare, în primul rând în școli și adresate tinerilor, pentru a mări impactul pozitiv al migrației;

129.

consideră că copiii migranți sunt deosebit de vulnerabili, în special atunci când nu sunt însoțiți; le solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE; le solicită statelor membre să implementeze integral pachetul privind sistemul european comun de azil, pentru a îmbunătăți situația minorilor neînsoțiți în UE; salută hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cauza C-648/11, care stipulează că statul membru competent să examineze o cerere de azil făcută în mai multe state membre de către un minor neînsoțit este statul în care se află respectivul minor după depunerea cererii; reamintește că un minor neînsoțit este înainte de toate un copil și că protecția copiilor, mai degrabă decât politicile în domeniul imigrației, trebuie să fie principiul călăuzitor al acțiunilor statelor membre și ale UE atunci când se ocupă de copii neînsoțiți;

130.

solicită o evaluare a modului în care sunt cheltuite fondurile alocate și utilizate în domeniul afacerilor interne, în special fondurile acordate pentru primirea solicitanților de azil; invită UE să intervină în cazul în care apar suspiciuni cum că fondurile au fost utilizate pentru activități care încalcă drepturile fundamentale;

131.

solicită asistarea statelor membre situate la frontierele externe ale Uniunii, pentru a le ajuta să remedieze deficiențele sistemice legate de condițiile de primire și de procedurile de azil, care sunt agravate de creșterea numărului de solicitanți de azil;

132.

îi solicită UE să-i tragă la răspundere pe propriii săi agenți pentru orice încălcare a drepturilor fundamentale pe care ar putea-o comite; solicită, în particular, să se acorde asigurări cu privire la demararea unei anchete ca urmare a alegațiilor conform cărora s-ar fi comis încălcări în cursul operațiunilor coordonate de agenția Frontex și la luarea unor măsuri adecvate, de natură disciplinară sau de altă natură, împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de încălcări; solicită, în acest scop, un mecanism intern de atac în cadrul Frontex, astfel cum a solicitat Ombudsmanul European în ancheta sa cu privire la cazul OI/5/2012/BEH-MHZ și publicarea concluziilor cercetărilor privind alegațiile de încălcare a drepturilor omului; solicită, în plus, ca operațiunile Frontex să fie oprite în cazul în care, în cursul lor, s-au comis încălcări ale drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1168/2011;

133.

invită statele membre să ratifice fără întârziere Convenția Consiliului Europei privind acțiunea împotriva traficului de persoane;

134.

le solicită statelor membre să asigure accesul la protecție internațională al femeilor care sunt victime ale persecuțiilor pe motive legate de gen; le solicită statelor membre să urmeze orientările Comisiei pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, inclusiv în ceea ce privește emiterea imediată a unui permis de ședere autonom membrilor de familie care au intrat în scopul reîntregirii familiei atunci când survin circumstanțe deosebit de dificile, cum ar fi violența domestică;

135.

salută faptul că legislația UE în domeniul azilului încadrează victimele mutilării genitale în categoria persoanelor vulnerabile și include mutilarea genitală printre criteriile de care trebuie să se țină seama atunci când se solicită azilul; invită statele membre să instruiască persoanele care lucrează cu migranții să identifice femeile și fetele susceptibile de a fi supuse mutilării genitale în țările lor de origine;

136.

subliniază faptul că dreptul la libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor europeni și a familiilor acestora, prevăzut în tratate și garantat de Directiva 2004/38/CE privind libera circulație, este unul dintre cele mai tangibile drepturi fundamentale ale cetățenilor europeni; condamnă orice încercare de revizuire a acestui acquis, îndeosebi reintroducerea controalelor la frontierele Schengen prin situare în afara codului frontierelor Schengen și solicită ca orice încălcare a normelor să aibă ca rezultat o acțiune la Curtea de Justiție; își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința în creștere a expulzărilor rapide ale cetățenilor UE din statele membre de reședință ca urmare a pierderii locului de muncă și a veniturilor, cu încălcarea cadrului existent; consideră că astfel de acțiuni contravin spiritului libertății de circulație;

137.

deplânge modul negativ în care criza financiară, economică și a datoriilor suverane, împreună cu restricțiile bugetare impuse, a afectat drepturile economice, civile, sociale și culturale, având adesea drept rezultat creșterea șomajului, pauperitatea și condițiile precare de muncă și de trai, precum și excluderea și izolarea, îndeosebi în statele membre în care au fost adoptate programe de ajustare economică, și subliniază că o comunicare recentă a Eurostat relevă că, în prezent, un european din patru este amenințat de sărăcie și excludere;

138.

constată că criza economică și măsurile implementate pentru soluționarea ei au afectat dreptul de acces la nevoile de bază, ca educația, locuințele, asistența medicală și securitatea socială, și au avut un impact negativ asupra stării generale de sănătate a populației din unele state membre; subliniază necesitatea respectării dreptului la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, astfel cum este prevăzut în articolul 30 din Carta socială europeană; le solicită tuturor statelor membre să introducă măsuri de sprijin, în conformitate cu practicile naționale, pentru a le oferi cetățenilor lor condiții de viață decente și pentru a combate excluderea socială;

139.

subliniază faptul că instituțiile UE, ca și statele membre care pun în aplicare reforme structurale ale sistemelor lor sociale și economice, au obligația de a respecta întotdeauna carta și obligațiile lor internaționale fiind, în consecință, răspunzători pentru deciziile luate; își reiterează apelul de a alinia programele de ajustare economică la obiectivele UE stabilite la articolul 151 din TFUE, printre care promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de trai și de lucru; reafirmă necesitatea asigurării unui control democratic total, prin implicarea efectivă a parlamentelor, în ceea ce privește măsurile luate de instituțiile UE și de statele membre ca răspuns la criză;

140.

le solicită instituțiilor UE și statelor membre să analizeze, din perspectiva dimensiunii de gen, consecințele măsurilor de austeritate propuse sau implementate asupra drepturilor fundamentale, ținând seama de impactul disproporționat al acestora asupra femeilor; le solicită instituțiilor UE ca, în cazurile în care măsurile de austeritate au afectat negativ drepturile economice, sociale și culturale ale femeilor, să adopte de îndată măsuri de remediere;

141.

invită instituțiile UE și statele membre să analizeze impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv drepturile sociale și cele legate de muncă, al măsurilor propuse sau implementate pentru soluționarea crizei și, dacă este necesar, să ia măsuri de remediere atunci când se constată un regres în ceea ce privește protejarea drepturilor sau încălcări ale dreptului internațional, inclusiv ale convențiilor sau recomandărilor OIM;

142.

invită instituțiile UE și statele membre ca, atunci când adoptă și implementează măsuri corective și tăieri bugetare, să efectueze o evaluare a impactului asupra drepturilor fundamentale și să garanteze disponibilizarea unor resurse suficiente pentru a asigura respectarea acestora și niveluri minimale esențiale în ceea ce privește drepturile civile, economice, culturale și sociale, acordând o atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile și dezavantajate din punct de vedere social;

143.

le solicită instituțiilor UE și statelor membre să recunoască faptul că investițiile pe termen lung în domeniul integrării sociale sunt rentabile, deoarece reduc costul ridicat al discriminării și al inegalității; le solicită statelor membre investiții publice adecvate, pentru a sprijini învățământul și asistența medicală și pentru a garanta că accesul la justiție și la o cale de atac în caz de discriminare nu este periclitat de reducerea drastică a bugetelor organismelor de promovare a egalității; le solicită instituțiilor UE și naționale să nu submineze integrarea socială prin măsuri bugetare care afectează funcționarea organizațiilor de la nivelul comunității care militează pentru egalitate;

144.

îi solicită Comisiei reflecteze la eventualitatea de a propune aderarea la Carta socială europeană, cu scopul de a proteja în mod eficient drepturile sociale ale cetățenilor europeni; le solicită statelor membre să promoveze extinderea drepturilor sociale prevăzute în Carta UE astfel încât să includă și alte drepturi sociale menționate în Carta socială revizuită a Consiliului Europei, cum ar fi dreptul la muncă, dreptul la o remunerație echitabilă, dreptul la protecția împotriva sărăciei și a excluderii sociale;

145.

afirmă din nou că infracțiunea de corupție, în special criminalitatea organizată, constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale și o amenințare la adresa democrației și a statului de drept; subliniază faptul că, prin deturnarea fondurilor publice și neutilizarea lor în scopul preconizat, corupția reduce nivelul și calitatea serviciilor publice, afectând astfel aplicarea unui tratamentul echitabil tuturor cetățenilor; îndeamnă statele membre și instituțiile europene să conceapă instrumente eficace pentru combaterea și sancționarea corupției și criminalității și să continue să verifice în mod regulat folosirea fondurilor publice, fie ele europene sau naționale; invită, în acest scop, statele membre și instituțiile să faciliteze înființarea rapidă a Parchetului European, oferind astfel garanții adecvate de independență și eficiență;

146.

subliniază că corupția constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale; invită statele și instituțiile să conceapă instrumente eficace pentru combaterea corupției și să monitorizeze în mod regulat folosirea fondurilor publice, fie ele europene sau naționale; subliniază că mai multă transparență și lărgirea accesului la documentele publice a cetățenilor și jurnaliștilor reprezintă o cale eficientă de demascare și combatere a corupției;

147.

îndeamnă Comisia Europeană să adopte o strategie anti-corupție, completată cu instrumente eficace; invită toate statele membre și UE să se alăture Parteneriatului pentru o guvernare deschisă și să conceapă strategii concrete de promovare a transparenței, de responsabilizare a cetățenilor și de combatere a corupției; le solicită statelor membre să urmeze recomandările formulate în Raportul privind combaterea corupției întocmit de Comisia Europeană și în Rezoluția Parlamentului din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (34) și să intensifice cooperarea polițienească și judiciară în combaterea corupției;

148.

îndeamnă statele membre să își intensifice lupta împotriva tuturor tipurilor de criminalitate organizată gravă, printre care traficul de persoane, abuzul și exploatarea sexuală, tortura și munca forțată, în special în cazul femeilor și al copiilor;

149.

invită Comisia să incrimineze infracțiunile ecologice comise de persoane fizice sau de grupuri infracționale organizate care au un impact asupra drepturilor omului – dreptul la sănătate, la viață și la un mediu sănătos –, precum și asupra economiei și utilizării resurselor publice; îndeamnă Comisia să examineze aplicarea efectivă în UE a dreptului de acces la justiție în contextul dreptului fiecărei persoane din generația actuală sau viitoare de a trăi într-un mediu favorabil pentru sănătatea și bunăstarea sa;

150.

propune lansarea unui cod european împotriva corupției și a unui sistem transparent de indicatori privind nivelul corupției din statele membre și progresele realizate în eradicarea corupției, precum și întocmirea unui raport comparativ anual privind amploarea pe care această problemă majoră a dobândit-o la nivel european;

151.

le solicită Comisiei și statelor membre să pună capăt concurenței fiscale și să combată în mod eficace practicile fiscale dăunătoare, evaziunea și eludarea fiscală din UE, care afectează negativ capacitatea statelor membre de a valorifica la maximum resursele disponibile în vederea exercitării pe deplin a drepturilor economice, sociale și culturale;

152.

condamnă fenomenul în creștere al traficului de ființe umane, în special în scopul exploatării sexuale, și le solicită UE și statelor sale membre să adopte măsuri, în conformitate cu Directiva UE, pentru a combate cererea de exploatare care intensifică traficul în toate formele sale;

153.

reamintește faptul că autoritățile naționale trebuie să garanteze drepturile fundamentale ale deținuților; deplânge condițiile din închisorile și celelalte instituții penitenciare din multe state membre, printre care supraaglomerarea și relele tratamente aplicate deținuților; consideră că este esențial ca UE să adopte un instrument care să garanteze punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) și a hotărârilor CEDO;

154.

reamintește faptul că recurgerea abuzivă la măsuri privative de libertate conduce la supraaglomerarea închisorilor din întreaga Europă, ceea ce încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor și compromite încrederea reciprocă necesară pentru intensificarea cooperării judiciare în Europa; reafirmă nevoia ca statele membre să își onoreze angajamentele asumate în cadrul forurilor europene și internaționale de a recurge mai frecvent la eliberarea condiționată și la sancțiuni alternative pedepsei cu închisoarea și să facă din reintegrarea socială obiectivul suprem al unei perioade de detenție; le solicită, prin urmare, statelor membre să adopte strategii de promovare a formării profesionale și a muncii în rândul persoanelor aflate în detenție;

155.

reiterează recomandările adresate Comisiei formulate în Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la revizuirea mandatului european de arestare (35), în special în ceea ce privește introducerea, în mandatul european de arestare, a unui test de proporționalitate și a unei excepții în legătură cu drepturile fundamentale sau a unor măsuri de recunoaștere reciprocă generalizată;

156.

regretă faptul că cele trei decizii-cadru privind transferul deținuților, eliberarea condiționată și sancțiunile alternative și, respectiv, ordinul european de supraveghere judiciară, care prezintă un potențial însemnat de reducere a supraaglomerării închisorilor, nu au fost puse în aplicare decât de unele state membre;

157.

îi solicită Comisiei să evalueze impactul politicilor privind detenția și al sistemelor de justiție penală asupra copiilor; subliniază faptul că, în UE, drepturile copilului sunt afectate în mod direct în cazul copiilor care trăiesc în centre de detenție împreună cu părinții lor; subliniază faptul că, potrivit estimărilor, 800 000 de copii din UE sunt separați în fiecare an de un părinte încarcerat, fapt care afectează drepturile copiilor în numeroase feluri;

158.

subliniază că dezvoltarea unui spațiu european comun de justiție bazat pe recunoaștere reciprocă și pe garanții juridice, care să armonizeze diferitele sisteme de drept din statele membre, în special în materie penală, ar trebui să rămână printre prioritățile absolute ale instituțiilor europene pentru Agenda UE în domeniul justiției pentru 2020; consideră că aplicarea efectivă a cartei și a legislației secundare a UE privind drepturile fundamentale este esențială pentru încrederea cetățenilor în buna funcționare a spațiului european de justiție;

159.

relevă faptul că dreptul de acces la justiție și la o instanță independentă și imparțială este esențial pentru protejarea drepturilor fundamentale, care sunt efective numai dacă pot fi apărate în justiție, pentru democrație și pentru statul de drept; subliniază, o dată mai mult, că este important să se asigure eficiența sistemelor de justiție civilă și penală și să se garanteze independența magistraților;

160.

salută crearea portalului european e-Justiție, care este administrat de Comisie și oferă personalului de specialitate și publicului informații privind sistemele de drept și constituie un instrument practic pentru îmbunătățirea accesului la justiție, dispunând de o secțiune separată privind drepturile fundamentale, al cărei scop este să informeze cetățenii cu privire la ceea ce au de făcut în cazul în care le sunt încălcate drepturile fundamentale;

161.

salută pașii care au fost deja făcuți la nivel european pentru armonizarea garanțiilor prevăzute în statele membre în cadrul procedurilor penale și beneficiile aduse de acestea pentru cetățeni; reiterează importanța adoptării unei legislației UE privind drepturile procedurale care să respecte cele mai înalte standarde de protecție consacrate în cartă, tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dreptul constituțional al statelor membre;

162.

deplânge lipsa accesului la asistență juridică în numeroase state membre și faptul că aceasta limitează dreptul de acces la justiție al persoanelor care nu dispun de mijloace financiare suficiente; consideră că este esențial ca UE să adopte o directivă fermă și cuprinzătoare privind asistența juridică;

163.

invită UE și statele membre să prevadă măsuri pentru a sprijini și proteja demascatorii care dezvăluie acțiuni ilegale;

164.

consideră că cetățenia UE activă și participativă ar trebui să fie încurajată prin accesul la documente și informații, transparență, o bună guvernare și administrare, participare și reprezentare democratică și un proces decizional cât mai apropiat de cetățenii Uniunii; relevă că este necesar ca societății civile să i se permită să participe pe deplin la luarea deciziilor la nivel european, conform garanțiilor prevăzute la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și subliniază importanța principiilor transparenței și a dialogului pe această temă; constată că dreptul cetățenilor de acces la documentele deținute de instituțiile publice responsabilizează cetățenii și le permite să controleze și să evalueze și să tragă la răspundere autoritățile publice; deplânge, în acest context, impasul în care se află revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și își reiterează apelul către Comisie și Consiliu de reluare a lucrărilor ținând seama de propunerile Parlamentului;

165.

le solicită Comisiei și statelor membre să asigure organizarea unor campanii de informare cu privire la cetățenia europeană și la drepturile conexe: dreptul la protecție diplomatică și consulară, dreptul de petiționare, dreptul de a adresa plângeri Ombudsmanului European, dreptul de a vota și a candida la alegerile europene și dreptul de a prezenta inițiative cetățenești;

166.

apreciază laudativ Ombudsmanul European pentru hotărârea cu care asigură buna administrare și transparența în cadrul instituțiilor și organelor UE;

167.

condamnă faptul că peste 15 milioane de resortisanți ai țărilor terțe și 500 000 de apatrizi cad victimă refuzului discriminatoriu de a li se recunoaște cetățenia; cheamă UE și statele sale membre să respecte dreptul fundamental la cetățenie și, în particular, invită statele membre să ratifice și să pună pe deplin în aplicare Convenția privind reducerea apatridiei din 1961, precum și Convenția europeană asupra cetățeniei din 1997;

168.

evidențiază faptul că informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor fundamentale face parte integrantă din dreptul la o bună guvernanță, astfel cum este prevăzut în Carta drepturilor fundamentale; le solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită persoanelor celor mai nevoiașe, să se asigure că drepturile ce le incumbă le sunt explicate, să le sprijine și să garanteze respectarea drepturilor respective;

169.

îi solicită Comisiei să facă un pas înainte în direcția consolidării dreptului la bună administrare, transformând Codul European al Bunei Conduite Administrative al UE într-un regulament cu efecte juridice obligatorii;

170.

invită Comisia și statele membre să se asigure, prin politicile lor, că drepturile fundamentale sunt respectate în mod corespunzător, garantate, protejate și dezvoltate în continuare în UE; invită statele membre să își reînnoiască eforturile în vederea recunoașterii dreptului de petiționare și a dreptului de a se adresa Ombudsmanului ca modalități prin care cetățenii își pot susține drepturile;

171.

își exprimă îngrijorarea, având în vedere sutele de petiții primite anual, cu privire la deficiențele curente din implementarea în statele membre, în literă și spirit, a legislației UE în domeniul mediului, cum ar fi Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului și Directiva privind evaluarea strategică de mediu; îi solicită Comisiei să supervizeze mai îndeaproape conținutul acestor proceduri, în special atunci când obiectul petițiilor constă din cazuri specifice;

172.

reafirmă importanța Inițiativei cetățenești europene (ICE) ca un nou drept al cetățenilor introdus prin Tratatul de la Lisabona, care urmărește consolidarea democrației participative în UE; observă importanța ICE ca instrument puternic ce le oferă cetățenilor europeni dreptul democratic direct de a contribui la procesul decizional al UE, care se adaugă dreptului cetățenilor europeni de a adresa petiții Parlamentului European (PE) și dreptului de a face apel la Ombudsmanul European;

173.

invită Comisia să întărească rolul Inițiativelor cetățenești europene (ICE), adoptând o abordare ușor de înțeles de către cetățeni pentru a remedia toate deficiențele acestui instrument cu ocazia viitoarei revizuiri a Regulamentului (UE) nr. 211/2011 și îmbunătățind, în același timp, campaniile de informare a cetățenilor cu privire la utilizarea ICE și la forța cu care aceasta poate influența procesul de elaborare a politicilor UE;

174.

consideră că protejarea victimelor criminalității constituie o prioritate; le solicită statelor membre să implementeze în mod corespunzător, fără întârziere, Directiva UE privind victimele (2012/29/UE), astfel încât termenul de transpunere – 16 noiembrie 2015 – să fie respectat, iar Comisiei și statelor membre le solicită să ia măsurile necesare pentru ca, în conformitate cu articolul 28 din directivă, să colecteze date comparabile cu privire la transpunerea ei, îndeosebi cu privire la modul în care victimele infracțiunilor săvârșite din motive discriminatorii și-au putut exercita drepturile; consideră că, pentru sprijinirea victimelor criminalității, mai rămân multe de făcut: informarea lor cu privire la drepturile pe care le au și asigurarea unor sisteme eficace de orientare și formarea ofițerilor de poliție și a persoanelor care practică profesiuni juridice, pentru a stabili o relație de încredere cu victimele, după cum se arată în studiile de cercetare privind sprijinirea victimelor efectuate de FRA; salută adoptarea, în 2013, a unui regulament privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă;

175.

le solicită Comisiei și statelor membre ale UE să asigure condiții optime de colectare a datelor comparabile referitoare la transpunerea Directivei UE privind victimele (2012/29/UE) și modul în care victimele, inclusiv victimele infracțiunilor comise din cauza unor prejudecăți sau din motive discriminatorii, își pot exercita drepturile, conform prevederilor articolului 28 din directivă;

176.

invită Comisia și statele membre ca, atunci când își planifică politicile, să ia în considerare evoluțiile demografice și schimbările survenite în ceea ce privește mărimea și componența gospodăriilor; îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze că politicile lor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă nu sunt discriminatorii în funcție de mărimea și componența gospodăriilor;

177.

indică existența unui vid juridic în ceea ce privește accesul cetățenilor la căi de atac în justiție în cazul în care statele membre nu transpun sau transpun tardiv acte legislative ale UE care îi privesc în mod direct; subliniază necesitatea coordonării acțiunilor, la toate nivelurile, pentru a proteja și promova drepturile fundamentale, asociind instituțiile UE, statele membre, autoritățile regionale și locale, ONG-urile și societatea civilă;

178.

subliniază necesitatea unei consolidări în sfera transparenței, a responsabilității democratice și a deschiderii instituționale în UE și îndeamnă instituțiile competente ale UE și statele membre:

179.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/37

—

având în vedere articolul 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 246 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 privind orientările pentru aprobarea Comisiei (1),

—

având în vedere Decizia sa din 20 octombrie 2010 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2),

—

având în vedere Decizia sa din 14 septembrie 2011 privind modificarea articolelor 106 și 192, precum și a anexei XVII la Regulamentul de procedură al Parlamentului (3),

—

având în vedere Codul de conduită pentru comisarii europeni, în special articolele 1.3 – 1.6,

—

având în vedere articolele 52 și 118 din Regulamentul său de procedură și anexa XVI la acesta,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0197/2015),

A.

audierile comisarilor desemnați, care au avut loc pentru prima dată în 1994, reprezintă acum o practică consacrată, care crește legitimitatea democratică a instituțiilor Uniunii Europene, aducându-le mai aproape de cetățenii europeni;

B.

audierile sunt indispensabile pentru a permite Parlamentului să ia o hotărâre în cunoștință de cauză privind Comisia atunci când își oferă votul de încredere care îi permite Comisiei să-și preia mandatul;

C.

procesul audierilor le oferă Parlamentului și cetățenilor UE posibilitatea de a descoperi și de a evalua personalitatea, calificările, pregătirea și prioritățile candidaților, precum și cunoștințele din domeniul portofoliului desemnat;

D.

procesul audierilor crește transparența și consolidează legitimitatea democratică a Comisiei în ansamblu;

E.

egalitatea dintre femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă; întrucât această cerință trebuie să se reflecte în componența Comisiei Europene; întrucât, în 2014, în ciuda solicitărilor repetate din partea lui Jean-Claude Juncker, guvernele au propus drept candidați un număr mult mai mare de bărbați decât de femei; întrucât femeile propuse provin în principal din state membre cu populații mai mici, iar statele membre mai mari au ignorat în mare parte această cerință; întrucât singura soluție echitabilă este aceea de a solicita fiecărui stat membru să propună doi candidați, unul bărbat, iar celălalt femeie, astfel încât președintele desemnat să poată propune un colegiu de înaltă calitate, în care numărul bărbaților este egal cu cel al femeilor;

F.

procesul audierilor, deși și-a demonstrat eficacitatea, poate fi întotdeauna îmbunătățit, în special prin intermediul unui dialog mai flexibil și mai dinamic între comisar și membrii comisiei competente pentru audiere;

G.

audierea comisarului desemnat pentru funcția de vicepreședinte, Frans Timmermans, a subliniat nevoia de a adapta procedurile Parlamentului în eventualitatea în care viitoarele Comisii prevăd un statut special pentru unul sau mai mulți vicepreședinți;

H.

articolul 3 alineatul (3) din TUE prevede că „Uniunea promovează egalitatea între femei și bărbați”, iar articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „egalitatea între femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea”,

1.

consideră că audierile publice pentru comisarii desemnați reprezintă o oportunitate importantă pentru Parlamentul European și pentru cetățenii UE de a evalua prioritățile fiecărui candidat și competența lor profesională pentru acest rol;

2.

consideră că ar fi utilă stabilirea unui termen-limită până la care toate statele membre trebuie să propună un candidat, pentru a oferi timp suficient președintelui ales al Comisiei să aloce portofoliile, ținând cont de experiența de muncă și de profilul candidatului, și Parlamentului să organizeze audieri și evaluări și solicită Președintelui Parlamentului să inițieze convorbiri cu celelalte instituții în vederea atingerii acestui obiectiv;

3.

consideră, de asemenea, că pe viitor fiecare stat membru ar trebui să propună o listă cu cel puțin doi candidați, un bărbat și o femeie, care să fie analizați de către președintele ales al Comisiei; consideră că este important ca Uniunea să îndeplinească și în cadrul propriilor instituții obiectivele stabilite în ceea ce privește egalitatea de gen;

4.

consideră că ar trebui ameliorat controlul, de către Comisia pentru afaceri juridice, al declarațiilor de interese financiare ale comisarilor desemnați; în acest sens, declarațiile de interese financiare ar trebui să includă interesele familiale, astfel cum sunt prevăzute în codul de conduită pentru comisarii europeni la articolul 1.6; consideră că confirmarea de către Comisia pentru afaceri juridice a absenței conflictelor de interese pe baza unei analize substanțiale a declarației de interese financiare constituie o condiție prealabilă indispensabilă pentru organizarea audierii de către comisia competentă;

5.

reamintește faptul că responsabile de desfășurarea audierilor sunt comisiile; consideră, totuși, că atunci când un vicepreședinte al Comisiei are responsabilități în primul rând orizontale, audierea s-ar putea desfășura în mod excepțional într-un alt format, cum ar fi o reuniune a Conferinței președinților sau o reuniune a Conferinței președinților de comisie, cu condiția ca aceste reuniuni să faciliteze dialogul și să includă comisiile respective responsabile pentru a le permite să-și audieze comisarul desemnat;

6.

consideră că chestionarul scris trimis înaintea fiecărei audieri ar trebui să cuprindă șapte întrebări în loc de cinci, dar că nu ar trebui să cuprindă mai multe întrebări secundare sub fiecare întrebare;

7.

consideră că ar fi mai bine să existe aproximativ 25 de întrebări, dar să i se permită fiecărei persoane care adresează o întrebare să continue discuția imediat, pentru ca audierile să aibă o eficiență sporită și un caracter investigativ mai accentuat;

8.

consideră că un proces de monitorizare a răspunsurilor date de comisarii desemnați în timpul audierilor poate contribui la un control mai bun si la o creștere a responsabilității întregii Comisii; prin urmare, solicită o revizuire periodică a priorităților menționate de către comisarii desemnați după începerea mandatului;

9.

consideră că ar trebui să se aplice următoarele orientări pentru reuniunea de evaluare a coordonatorilor care are loc după audieri:

10.

observă că audierile din 2014 au trezit un mai mare interes în rândul mass-mediei și al publicului decât cele precedente, în parte datorită evoluțiilor platformelor sociale; consideră că este probabil ca impactul și influența platformelor sociale să crească în viitor; consideră că ar trebui adoptate dispoziții privind utilizarea platformelor și rețelelor sociale pentru a integra în mod mai eficace cetățenii în procesul audierilor;

11.

consideră că:

12.

consideră că aspectele orizontale care afectează componența, structura și metodele de lucru ale Comisiei în ansamblu și care nu pot fi abordate în mod corespunzător de un anume comisar desemnat intră în responsabilitatea președintelui ales al Comisiei; consideră că astfel de chestiuni ar trebui abordate în cadrul unor reuniuni între președintele ales și Conferința președinților (una înainte de începerea procesului de audieri și una după terminarea acestuia);

13.

consideră că controlul declarațiilor de interese ale comisarilor ar trebui să țină în continuare de competența Comisiei pentru afaceri juridice; consideră, totuși, că sfera actuală a declarațiilor de interese ale comisarilor este prea restrânsă și invită Comisia să își revizuiască normele în această privință cât mai curând posibil; consideră, prin urmare, că este important ca Comisia pentru afaceri juridice să emită, în lunile următoare, orientări sub formă de recomandări sau un raport din proprie inițiativă, pentru a facilita procesul de reformă a procedurilor legate de declarațiile de interese ale comisarilor; consideră că declarațiile de interese și de interese financiare ale comisarilor ar trebui să acopere, de asemenea, membrii de familie care trăiesc împreună cu ei în cadrul aceleiași gospodării;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/40

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și Pactul internațional privind drepturile civile și politice, în special articolul 19,

—

având în vedere Cadrul strategic al Uniunii Europene privind drepturile omului și democrația, adoptat de către Consiliu la 25 iunie 2012 (1),

—

având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014 (2),

—

având în vedere „Ghidul sectorial TIC referitor la aplicarea principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului”, publicat de către Comisie în iunie 2013,

—

având în vedere raportul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 15 decembrie 2011 intitulat „Libertatea de exprimare pe internet” (3) și raportul regulat al Reprezentantului special al OSCE pentru libertatea mass-mediei adresat Consiliului permanent al OSCE din 27 noiembrie 2014 (4),

—

având în vedere Raportul prezentat de Raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului din 23 septembrie 2014 (A/69/397) (5),

—

având în vedere raportul Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 30 iunie 2014 intitulat „Dreptul la viață privată în era digitală” (6),

—

având în vedere Raportul prezentat 17 aprilie 2013 de Raportorul special al ONU la pentru dreptul la libertatea de exprimare și de opinie (A/HRC/23/40) referitor la implicațiile supravegherii comunicațiilor de către state asupra exercitării drepturilor omului la viață privată și la libertatea de opinie și de exprimare,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării parlamentare a Consiliului Europei din 26 ianuarie 2015 privind „Supravegherea în masă” (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne (8),

—

având în vedere raportul din 21 martie 2011 al Reprezentantului special al ONU privind drepturile omului și corporațiile transnaționale, precum și alte întreprinderi, intitulat „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: implementarea cadrului Organizației Națiunilor Unite «Protecție, respect și remediere»” (9),

—

având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale (10) și raportul anual pe 2014 privind Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale (11),

—

având în vedere raportul anual pe 2013 al Corporației pentru alocarea de nume și numere de domenii internet (12),

—

având în vedere comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 12 februarie 2014 intitulată „Guvernanța și politica în domeniul internetului: rolul Europei în modelarea viitorului guvernanței internetului” (13),

—

având în vedere declarația reuniunii multilaterale NETmundial, adoptată la 24 aprilie 2014 (14),

—

având în vedere rezumatul președintelui celui de-al nouălea Forum pentru guvernarea internetului, organizat la Istanbul în perioada 2-5 septembrie 2014,

—

având în vedere măsurile restrictive ale Uniunii Europene aflate în vigoare, dintre care unele includ embargouri asupra echipamentelor de telecomunicații, tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) și instrumentelor de monitorizare,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 599/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (15),

—

având în vedere declarația comună din 16 aprilie 2014 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la revizuirea sistemului de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare (16),

—

având în vedere deciziile celei de a 19-a ședințe plenare a Aranjamentului de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare, care a avut loc la Viena, în perioada 3-4 decembrie 2013,

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 24 aprilie 2014 intitulată „Revizuirea politicii privind controlul exporturilor: asigurarea securității și a competitivității într-o lume în schimbare” (17),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 21 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea politicii privind controlul exporturilor,

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume (19),

—

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la cazuri urgente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, în cazul în care acestea ridică probleme în ceea ce privește libertățile digitale,

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din 2015 (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la reînnoirea mandatului Forumului pentru guvernanța internetului (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (22),

—

având în vedere declarația scrisă a lui Edward Snowden din martie 2014, dată în fața Comisiei LIBE (23),

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare referitoare la aderarea UE la Convenție,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0178/2015),

A.

întrucât evoluțiile tehnologice și accesul la internetul deschis sunt din ce în ce mai importante pentru a permite și a asigura respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și exercită un efect pozitiv prin extinderea domeniului de aplicare a libertății de exprimare, a accesului la informații, a dreptului la confidențialitate și a libertății de întrunire și de asociere în întreaga lume;

B.

întrucât sistemele tehnologice pot fi utilizate în mod necorespunzător, ca instrumente pentru încălcarea drepturilor omului prin cenzurare, supraveghere, accesul neautorizat la dispozitive, bruiere, interceptare, urmărirea și localizarea informațiilor și a persoanelor;

C.

întrucât aceste acțiuni sunt întreprinse de actori publici și privați, inclusiv guverne și organisme de asigurare a respectării legii, precum și de organizații criminale și rețele teroriste, în scopul încălcării drepturilor omului;

D.

întrucât contextul în care TIC sunt concepute și utilizate determină, în mare măsură, impactul pe care acestea îl pot avea ca o forță pentru a promova – sau încălca – drepturile omului; întrucât tehnologiile informației, în special programele informatice, au rareori o utilizare unică, având mai degrabă o dublă utilizare în ceea ce privește potențialul lor de încălcare a drepturilor omului, în timp ce programele informatice constituie și o formă de exprimare;

E.

întrucât TIC au constituit instrumente fundamentale care au ajutat la organizarea de mișcări și proteste sociale în diferite țări, în special în țări cu regimuri autoritare;

F.

întrucât evaluarea implicațiilor pentru drepturile omului a contextului în care tehnologiile vor fi utilizate este determinată de capacitatea cadrelor juridice naționale și regionale de a reglementa utilizarea tehnologiilor, precum și de capacitatea instituțiilor politice și judiciare de a supraveghea această utilizare;

G.

întrucât, în domeniul digital, actorii privați joacă un rol din ce în ce mai important în toate sferele activităților sociale, însă întrucât nu s-au adoptat încă măsuri de protecție care să îi împiedice pe aceștia să impună restricții excesive drepturilor și libertăților fundamentale; întrucât, prin urmare, actorii privați joacă un rol mai activ în evaluarea legalității conținutului și în dezvoltarea de sisteme de securitate cibernetică și de sisteme de supraveghere, care pot avea un impact negativ asupra drepturilor omului în întreaga lume;

H.

întrucât internetul reprezintă o revoluție în ce privește posibilitățile pe care le oferă pentru schimbul de date, informații și cunoștințe de orice fel;

I.

întrucât criptarea este o metodă importantă, care contribuie la securizarea comunicațiilor și a persoanelor care le utilizează;

J.

întrucât guvernarea internetului a beneficiat de modelul decizional pluripartit, proces care asigură participarea semnificativă, responsabilă și favorabilă includerii a tuturor părților interesate, inclusiv a guvernelor, a societății civile, a comunităților tehnice și universitare, a sectorului privat și a utilizatorilor;

K.

întrucât agențiile de informații au subminat în mod sistematic protocoalele și produsele criptografice, pentru a putea intercepta telecomunicații și date; întrucât Agenția Națională de Securitate a SUA (NSA) a colectat un număr imens de așa-numite „atacuri în ziua zero” – vulnerabilități în materie de securitate informatică necunoscute încă publicului sau vânzătorului produsului; întrucât astfel de activități subminează eforturile depuse la nivel mondial în vederea îmbunătățirii securității informatice;

L.

întrucât serviciile de informații din UE s-au implicat în activități care afectează drepturile omului;

M.

întrucât, ținând seama de evoluțiile tehnologice rapide, dezvoltarea supravegherii și a garanțiilor judiciare și democratice este în mare măsură rămasă în urmă;

N.

întrucât măsurile de securitate (cibernetică) și de combatere a terorismului care implică TIC și monitorizarea internetului pot avea efecte negative importante asupra drepturilor omului și libertăților individuale ale persoanelor peste tot în lume, inclusiv asupra cetățenilor UE care locuiesc sau călătoresc în străinătate și în special în absența unui temei juridic bazat pe principiile necesității, proporționalității și supravegherii democratice și judiciare;

O.

întrucât filtrele de internet și supravegherea comunicațiilor subminează capacitatea apărătorilor drepturilor omului de a valorifica internetul și a comunica informații sensibile și încalcă mai multe articole din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) care garantează dreptul oricărei persoane la intimitate și la libertatea de exprimare;

P.

întrucât securitatea digitală și libertatea digitală sunt esențiale și nu se pot substitui una celeilalte, ci ar trebui să se întărească reciproc;

Q.

întrucât, atunci când vine vorba de libertățile digitale, Uniunea Europeană poate conduce numai prin puterea exemplului atunci când acestea sunt protejate în UE; și întrucât, prin urmare, adoptarea pachetului legislativ privind protecția datelor în UE este esențială;

R.

întrucât ar putea fi afectate interese sociale foarte importante, cum ar fi protecția drepturilor fundamentale, care nu ar trebui să fie determinate exclusiv de către piață, ci trebuie supuse reglementării;

S.

întrucât respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept și supravegherea eficace de către parlament a serviciilor de informații care folosesc tehnologii digitale de supraveghere constituie elemente importante ale cooperării internaționale;

T.

întrucât întreprinderile cu sediul în UE dețin o cotă importantă din piața globală a TIC, în special în ceea ce privește exporturile de tehnologii de supraveghere, de urmărire, de intruziune și de monitorizare;

U.

întrucât introducerea controalelor la export nu ar trebui să afecteze cercetările legitime privind probleme legate de securitatea informatică sau dezvoltarea de instrumente de securitate informatică în care nu există scopuri infracționale;

1.

recunoaște că drepturile omului și libertățile fundamentale sunt universale și trebuie apărate la nivel mondial, indiferent de forma în care sunt exprimate; subliniază faptul că supravegherea comunicațiilor, ca atare, aduce atingere drepturilor la viață privată și la exprimare în cazul în care se desfășoară în afara unui cadru juridic corespunzător;

2.

invită Comisia să asigure coerența între acțiunile externe ale UE și politicile sale interne legate de TIC;

3.

consideră că complicitatea activă a anumitor state membre ale UE la supravegherea în masă a cetățenilor și spionarea liderilor politici de către Agenția Națională de Securitate, dezvăluită de Edward Snowden, au afectat în mod grav credibilitatea politicii UE privind drepturile omului și au subminat la nivel mondial încrederea în beneficiile TIC;

4.

reamintește statelor membre și agențiilor UE în cauză, inclusiv Europol și Eurojust, obligațiile care le revin în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu dreptul internațional al drepturilor omului și cu obiectivele politicii externe a UE, să nu distribuie informații și date care ar putea duce la încălcarea drepturilor omului într-o țară terță, nici să folosească informații obținute ca urmare a unor încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi supravegherea ilegală, în afara UE;

5.

subliniază că impactul tehnologiilor asupra ameliorării drepturilor omului TIC ar trebui integrat în toate politicile și programele UE, după caz, pentru a încuraja protejarea drepturilor omului și promovarea democrației, a preeminenței legii, a bunei guvernări, precum și a soluționării pașnice a conflictelor;

6.

solicită dezvoltarea și difuzarea activă a tehnologiilor care contribuie la protejarea drepturilor omului și facilitează drepturile și libertățile digitale ale persoanelor, precum și securitatea lor, care promovează bunele practici și cadrele legislative corespunzătoare, garantând, în același timp, securitatea și integritatea datelor cu caracter personal; îndeamnă îndeosebi UE și statele sale membre să promoveze utilizarea și dezvoltarea unor standarde deschise la nivel mondial, precum și a unor programe informatice și tehnologii criptografice gratuite și cu sursă deschisă;

7.

invită UE să-și intensifice sprijinul acordat actorilor care contribuie la consolidarea standardelor de protecție a securității și a vieții private în domeniul TIC la toate nivelurile, inclusiv a standardelor în materie de hardware, de software și de comunicații, precum și la dezvoltarea de elemente hardware și software într-un cadru în care se ia în considerare viața privată începând cu momentul conceperii;

8.

solicită înființarea unui fond pentru drepturile omului și tehnologie în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului;

9.

invită UE și în special SEAE să apeleze la criptare în comunicațiile sale cu apărătorii drepturilor omului, pentru a evita punerea în pericol a acestor apărători și pentru a-și proteja împotriva supravegherii propriile comunicații cu străinii;

10.

invită UE să adopte programe informatice gratuite și cu sursă deschisă și să încurajeze și alți actori să facă acest lucru, întrucât aceste programe asigură o mai bună securitate și o mai bună respectare a drepturilor omului;

11.

atrage atenția asupra importanței dezvoltării TIC în zonele de conflict pentru promovarea activităților de consolidare a păcii, în vederea asigurării de comunicații securizate între părțile implicate în soluționarea pașnică a conflictelor;

12.

solicită să se pună în aplicare condiții, criterii de referință și proceduri de raportare, astfel încât să se asigure că sprijinul financiar și tehnic din partea UE pentru dezvoltarea de noi tehnologii în țările terțe nu este folosit într-un mod care încalcă drepturile omului;

13.

invită Comisia și Consiliul să se implice în mod activ cu guvernele țărilor terțe și să continue să îi sprijine, să îi formeze și să îi capaciteze pe apărătorii drepturilor omului, pe militanții societății civile și pe ziariștii independenți care utilizează TIC în activitățile lor în condiții de siguranță, prin intermediul mecanismelor de sprijin și al instrumentelor de politici europene existente, și să promoveze drepturile fundamentale la confidențialitate aferente, cum ar fi accesul nerestricționat la informații pe internet, dreptul la viață privată și la protecția datelor, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea de asociere, libertatea presei și libertatea de publicare online;

14.

atrage atenția asupra situației dificile a avertizorilor de integritate și a susținătorilor acestora, inclusiv a ziariștilor, ca urmare a dezvăluirilor făcute de aceștia privind practicile abuzive de supraveghere din țările terțe; consideră că aceste persoane ar trebui considerate apărători ai drepturilor omului și că, prin urmare, merită să fie protejate de UE conform cerințelor Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului; solicită din nou Comisiei și statelor membre să examineze cu atenție posibilitatea asigurării de a acorda protecție internațională împotriva urmăririi penale pentru avertizorii de integritate;

15.

regretă faptul că măsurile de securitate, inclusiv măsurile de combatere a terorismului, sunt din ce în ce mai des folosite ca pretext pentru încălcări ale dreptului la viață privată și pentru limitarea activităților legitime ale apărătorilor drepturilor omului, ale ziariștilor și ale militanților politici; își reiterează convingerea fermă că securitatea națională nu poate constitui niciodată o justificare pentru programe de supraveghere neorientate, secrete sau în masă; insistă ca astfel de măsuri să fie strict urmărite în conformitate cu standardele privind preeminența legii și drepturile omului, inclusiv dreptul la viață privată și la protecția datelor;

16.

invită SEAE și Comisia să promoveze supravegherea democratică a serviciilor de securitate și de informații în cadrul dialogului lor politic cu țările terțe, precum și în cadrul programelor lor de cooperare pentru dezvoltare; îndeamnă Comisia să sprijine organizațiile societății civile și organismele legislative din țările terțe care au drept obiectiv intensificarea controlului, a transparenței și a responsabilității serviciilor interne de securitate; solicită includerea în viitorul Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democratizarea a unor angajamente specifice în acest sens;

17.

îndeamnă Consiliul și Comisia să promoveze libertățile digitale și accesul nerestricționat la internet în toate formele de contact cu țările terțe, inclusiv în negocierile de aderare, în negocierile comerciale, în dialogurile privind drepturile omului și în cadrul contactelor diplomatice;

18.

recunoaște că internetul a devenit un spațiu public, precum și o piață, pentru care libera circulație a informațiilor și accesul la TIC sunt indispensabile; prin urmare, subliniază faptul că libertatea digitală și comerțul liber trebuie să fie promovate și protejate în mod simultan;

19.

solicită includerea unor clauze în toate acordurile cu țările terțe care se referă în mod explicit la necesitatea de a promova, garanta și a respecta libertățile digitale, neutralitatea internetului, accesul necenzurat și nerestricționat la internet, drepturile la viață privată și protecția datelor;

20.

îndeamnă UE să combată incriminarea utilizării de către apărătorii drepturilor omului a unor instrumente de criptare, de eludare a cenzurii și de protecție a confidențialității, prin refuzul de a limita utilizarea criptării pe teritoriul UE, precum și să tragă la răspundere guvernele țărilor terțe care aduc astfel de acuzații împotriva apărătorilor drepturilor omului;

21.

îndeamnă UE să combată incriminarea utilizării de instrumente de criptare, de eludare a cenzurii și de protecție a confidențialității prin refuzul de a limita utilizarea criptării pe teritoriul UE și prin tragerea la răspundere a guvernelor țărilor terțe care incriminează astfel de instrumente;

22.

subliniază faptul că o politică eficientă a UE în domeniul dezvoltării și al drepturilor omului va necesita integrarea TIC și reducerea decalajului digital prin furnizarea unor infrastructuri tehnologice de bază, prin facilitarea accesului la cunoștințe și la informații pentru promovarea competențelor digitale, precum și prin promovarea utilizării de standarde deschise în documente și utilizarea unor programe informatice gratuite și cu sursă deschisă, după caz, pentru a asigura caracterul deschis și transparența (în special de către instituțiile publice) – inclusiv garantarea protecției datelor în domeniul digital în întreaga lume – precum și o mai bună înțelegere a riscurilor și a beneficiilor potențiale ale TIC;

23.

invită Comisia să susțină eliminarea barierelor digitale pentru persoanele cu handicap; consideră că este deosebit de important ca politicile UE în domeniul dezvoltării și al promovării drepturilor omului în lume să aibă drept scop reducerea decalajului digital pentru persoanele cu handicap, precum și să asigure unui cadru mai extins de drepturi, în special în ceea ce privește accesul la cunoștințe, participarea și includerea digitală în noile posibilități economice și sociale create de internet;

24.

subliniază faptul că colectarea și difuzarea legală, pe cale digitală, a dovezilor încălcării drepturilor omului pot contribui la lupta globală împotriva impunității și terorismului; consideră că astfel de materiale ar trebui să fie admisibile, în cazuri bine justificate, în temeiul dreptului (penal) internațional, ca probe în cadrul unor proceduri judiciare, în conformitate cu garanțiile prevăzute la nivel internațional, regional și constituțional; recomandă crearea de mecanisme în domeniul dreptului penal internațional pentru introducerea de proceduri prin care aceste date sunt autentificate și colectate pentru a fi utilizate ca dovezi în cadrul unor proceduri judiciare;

25.

regretă faptul că tehnologiile informației și comunicațiilor produse în UE sunt vândute și pot fi utilizate în țări terțe de către persoane fizice, întreprinderi și autorități cu intenția specifică de a încălca drepturile omului prin cenzurare, prin supraveghere în masă, prin bruiere, prin interceptare și monitorizare, precum și prin urmărirea și localizarea cetățenilor și a activităților acestora în rețelele de telefonie (mobilă) și pe internet; este îngrijorat cu privire la faptul că unele întreprinderi cu sediul în UE pot furniza tehnologii și servicii care pot permite comiterea unor astfel de încălcări ale drepturilor omului;

26.

ia act de faptul că amenințările la adresa securității Uniunii Europene, a statelor sale membre și a țărilor terțe provin deseori de la persoane sau mici grupuri care folosesc rețele de comunicații digitale pentru a planifica și a desfășura atacuri și că instrumentele și tacticile necesare pentru a contracara aceste amenințări trebuie să fie reexaminate și actualizate în permanență;

27.

consideră că supravegherea în masă care nu este justificată de un risc sporit de atacuri teroriste constituie o încălcare a principiilor necesității și proporționalității și, prin urmare, o încălcare a drepturilor omului;

28.

îndeamnă statele membre să promoveze controlul democratic deplin al operațiunilor desfășurate de serviciile de informații în țări terțe, să verifice că aceste servicii funcționează cu respectarea deplină a preeminenței legii și să tragă la răspundere serviciile și persoanele responsabile pentru funcționarea în mod ilegal;

29.

încurajează statele membre, în contextul intensificării cooperării și schimburilor de informații dintre statele membre și țările terțe (inclusiv prin utilizarea supravegherii digitale) să asigure controlul democratic al acestor servicii și al activităților lor printr-o supraveghere parlamentară independentă corespunzătoare la nivel intern, executiv și judiciar;

30.

subliniază faptul că principiile de responsabilitate socială a întreprinderilor și criteriile legate de încorporarea drepturilor omului în faza de concepție, care constituie soluții tehnologice și inovații ce protejează drepturile omului, ar trebui să fie adoptate în legislația UE pentru a asigura că furnizorii de servicii de internet (ISP), dezvoltatorii de programe informatice („software”), producătorii de echipamente informatice („hardware”), rețelele de socializare/mediile sociale, operatorii de telefonie mobilă și alții țin seama de drepturile omului ale utilizatorilor finali la nivel mondial;

31.

îndeamnă UE să asigure o mai mare transparență în relațiile dintre operatorii de telefonie mobilă sau furnizorii de servicii de internet și guverne și să solicite acest lucru în relațiile sale cu țările terțe, impunând ca operatorii și furnizorii de servicii de internet să publice rapoarte anuale detaliate privind transparența, inclusiv rapoarte privind acțiunile solicitate de autorități și privind legăturile financiare dintre autoritățile publice și operatorii/furnizorii de servicii de internet;

32.

reamintește întreprinderilor că au responsabilitatea de a respecta drepturile omului în cadrul activităților lor internaționale, indiferent de locul unde sunt situați utilizatorii lor și indiferent dacă statul-gazdă își îndeplinește propriile obligații privind drepturile omului; solicită întreprinderilor din sectorul TIC, în special celor din UE, să pună în aplicare Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv prin instituirea unor politici de diligență necesară și a unor garanții în ceea ce privește gestionarea riscurilor și prin oferirea de soluții reparatorii eficace atunci când activitățile lor au avut un impact negativ asupra drepturilor omului sau au contribuit la un astfel de impact;

33.

subliniază necesitatea de a pune în aplicare și de a monitoriza reglementările și sancțiunile UE legate de TIC, inclusiv utilizarea mecanismelor de tip universal, astfel încât să se asigure respectarea legislației de către toate părțile, inclusiv statele membre și să se păstreze condiții de concurență echitabile;

34.

subliniază faptul că respectarea drepturilor fundamentale este un element esențial pentru succesul politicilor de combatere a terorismului, inclusiv utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală;

35.

salută decizia Aranjamentului de la Wassenaar din decembrie 2013 privind controlul exporturilor în domeniile supravegherii, instrumentelor de asigurare a respectării legii și de colectare a informațiilor și sistemelor de supraveghere în rețea; reamintește faptul că regimul dublei utilizări în UE, și anume regulamentul UE privind dubla utilizare, încă este foarte incomplet în ceea ce privește controlul eficace și sistematic al exportului de tehnologii TIC dăunătoare către țări nedemocratice;

36.

îndeamnă Comisia, în contextul reexaminării și reînnoirii viitoare a politicii privind dubla utilizare, să prezinte cu rapiditate o propunere de politici inteligente și eficiente pentru a limita și reglementa exportul de servicii referitoare la implementarea și utilizarea așa-numitelor tehnologii cu dublă utilizare, care să abordeze exporturile potențial dăunătoare de produse și servicii TIC către țările terțe, astfel cum s-a convenit în Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din aprilie 2014; invită Comisia să includă garanții eficiente cu scopul de a preveni orice efect negativ al acestor controale la export asupra cercetării, inclusiv asupra cercetării științifice și a cercetării în domeniul securității informatice;

37.

subliniază că Comisia ar trebui să fie în măsură să furnizeze rapid întreprinderilor care au ezitări cu privire la solicitarea unei licențe de export, informații exacte și actualizate cu privire la legalitatea sau efectele potențial negative ale tranzacțiilor potențiale;

38.

invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a modului în care standardele UE privind TIC ar putea fi utilizate pentru a preveni eventualele efecte negative ale exportului de astfel de tehnologii sau alte servicii către țări terțe în care concepte precum „interceptarea legală” nu pot fi considerate echivalente cu cele ale Uniunii Europene sau, de exemplu, care au înregistrat rezultate slabe în ceea ce privește drepturile omului sau în care nu există preeminența legii;

39.

reafirmă faptul că standardele UE, în special Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui să aibă prioritate atunci când se evaluează incidentele legate de folosirea tehnologiilor cu dublă utilizare într-un mod care poate restrânge drepturile omului;

40.

solicită elaborarea unor politici având ca scop reglementarea vânzărilor de „atacuri în ziua zero” (vulnerabilități de securitate informatică încă necunoscute publicului) pentru a evita utilizarea acestora în atacuri cibernetice sau pentru accesarea neautorizată a dispozitivelor care duc la încălcări ale drepturilor omului, fără ca aceste reglementări să aibă un impact semnificativ asupra cercetării de bună-credință în materie de securitate desfășurate la nivel academic sau la alte niveluri de bună credință;

41.

deplânge implicarea activă a anumitor întreprinderi europene, precum și a întreprinderilor internaționale care funcționează în UE și care comercializează tehnologii cu dublă utilizare cu potențiale efecte negative asupra drepturilor omului, în țări care încalcă drepturile omului;

42.

îndeamnă Comisia să excludă întreprinderile care desfășoară astfel de activități din procedurile de achiziții publice ale UE, de la finanțarea pentru cercetare și dezvoltare, precum și de orice alt sprijin financiar;

43.

solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită aspectelor legate de drepturile omului în cadrul procedurilor de achiziții publice de echipamente tehnologice, în special în țările cu practici nefiabile în acest domeniu;

44.

invită Comisia și Consiliul să apere în mod activ internetul deschis, procedurile decizionale multipartite, neutralitatea internetului, libertățile digitale și garanțiile în ce privește protecția datelor în țările terțe prin intermediul forurilor privind guvernarea internetului;

45.

condamnă vulnerabilizarea și subminarea protocoalelor și a produselor de criptare, în special de către serviciile de informații care caută să intercepteze comunicații criptate;

46.

avertizează împotriva privatizării asigurării respectării legii prin întreprinderi de internet și furnizori de servicii de internet;

47.

solicită o clarificare a normelor și a standardelor folosite de actorii privați pentru a-și dezvolta sistemele;

48.

reamintește importanța evaluării contextului în care sunt utilizate tehnologiile, cu scopul de a aprecia pe deplin impactul acestora asupra drepturilor omului;

49.

solicită în mod explicit promovarea instrumentelor care permit utilizarea anonimă și/sau sub pseudonim a internetului și contestă opinia părtinitoare potrivit căreia aceste instrumente folosesc doar la permiterea existenței activităților infracționale și nu la capacitarea militanților pentru drepturile omului din interiorul și din afara UE;

50.

îndeamnă Consiliul, Comisia și SEAE să dezvolte politici inteligente și eficiente pentru reglementarea exportului de tehnologii cu dublă utilizare, abordând exporturile potențial dăunătoare de produse și servicii TIC la nivel internațional, în cadrul regimurilor multilaterale de control al exporturilor și al altor organisme internaționale;

51.

subliniază faptul că orice modificări în materie de reglementare care vizează creșterea eficacității controalelor la export în ceea ce privește transferurile intangibile de tehnologie nu trebuie să împiedice cercetările legitime, accesul la informații și schimbul de informații, precum și faptul că orice măsuri potențiale, precum utilizarea autorizațiilor generale de export ale UE pentru cercetările privind dubla utilizare nu ar trebui să aibă un efect de descurajare asupra persoanelor sau IMM-urilor;

52.

invită statele membre să se asigure că politicile existente și viitoare privind controlul exporturilor nu restricționează activitățile cercetătorilor legitimi în domeniul securității și că controlul exporturilor se aplică în spiritul bunei-credințe, numai în cazul tehnologiilor clar definite ce urmează a fi utilizate pentru supraveghere în masă, cenzură, bruiaj, interceptare, monitorizare sau pentru urmărirea și localizarea cetățenilor și a activităților acestora în rețelele de telefonie (mobilă);

53.

reamintește faptul că tehnologiile fără fir ad-hoc, bazate pe rețele de tip „plasă”, au un potențial ridicat de a fi utilizate ca rețele de rezervă în regiunile în care internetul este indisponibil sau blocat și pot contribui la promovarea drepturilor omului;

54.

solicită Comisiei să desemneze un grup independent de experți care să poată efectua o evaluare a impactului asupra drepturilor omului al standardelor actuale ale UE în domeniul TIC, în scopul formulării de recomandări referitoare la ajustări care ar spori protecția drepturilor omului, în special atunci când sistemele sunt exportate;

55.

recunoaște că dezvoltarea tehnologică reprezintă o încercare pentru sistemele juridice, obligându-le să se adapteze la noi circumstanțe; subliniază că este important ca legiuitorii să acorde o mai mare atenție chestiunilor referitoare la economia digitală;

56.

invită Comisia să implice societatea civilă, precum și experți independenți din domeniul TIC în țări terțe, inclusiv cercetătorii din domeniul securității, pentru a asigura cunoștințe de specialitate actualizate care să ducă la elaborarea de politici care să reziste probei timpului;

57.

subliniază necesitatea de a evita consecințele nedorite, cum ar fi restricțiile sau efectele de descurajare asupra cercetării și dezvoltării științifice și a altor tipuri de cercetare și dezvoltare de bună-credință, asupra schimbului de informații și accesului la acestea, asupra dezvoltării cunoștințelor în materie de securitate sau asupra exportului de tehnologii care sunt în interesul dobândirii competențelor digitale necesare și al promovării drepturilor omului;

58.

consideră că cooperarea dintre guverne și actorii privați la nivel mondial în domeniul digital, inclusiv Forumul pentru guvernanța internetului, necesită un sistem clar de control și echilibru și nu trebuie să ducă la subminarea controlului democratic și judiciar;

59.

constată că inițiativele voluntare nu sunt suficiente, fiind necesare măsuri obligatorii care să determine întreprinderile să țină seama de gradul de respectare a drepturilor omului într-un stat înainte de a vinde produsele sale în statul respectiv, și să realizeze o evaluare a impactului tehnologiilor lor asupra apărătorilor drepturilor omului și a celor care aduc critici guvernelor;

60.

consideră că trebuie să existe un control al exportului de produse deosebit de sensibile înainte ca aceste produse să părăsească teritoriul UE și că sunt necesare sancțiuni care să fie aplicabile în caz de încălcări;

61.

solicită ca fiecare persoană să aibă dreptul la criptare și să se creeze condițiile necesare pentru crearea criptării; consideră că controalele ar trebui să fie la latitudinea utilizatorului final, care, prin urmare, va trebui să dețină posede necesare în vederea realizării adecvate a unor astfel de controale;

62.

solicită introducerea în mod sistematic a unor standarde de criptare pe toată linia de comunicație („end to end”) pentru toate serviciile de comunicații, care să îngreuneze citirea conținutului de către guverne, servicii de informații și organisme de supraveghere;

63.

subliniază responsabilitatea specifică a serviciilor de informații de a instaura un climat de încredere și solicită încetarea supravegherii în masă; consideră că supravegherea cetățenilor europeni prin intermediul serviciilor de informații interne și străine trebuie identificată și stopată;

64.

se opune vânzării și distribuției de tehnologii de supraveghere și de instrumente de cenzură europene către regimuri autoritare care nu aplică principiul preeminenței legii;

65.

solicită extinderea domeniului de aplicare al protecției internaționale a avertizorilor de integritate și încurajează statele membre să adopte acte legislative pentru protecția lor;

66.

solicită numirea unui reprezentant al ONU în domeniul libertăților digitale și al protecției datelor și extinderea domeniului de activitate al comisarului UE pentru drepturile omului, astfel încât să se țină seama de tehnologie și din perspectiva drepturilor omului;

67.

solicită adoptarea de măsuri care să garanteze protecția vieții private a militanților, a ziariștilor și a cetățenilor din toată lumea și care să le permită acestora să stabilească legături prin intermediul internetului;

68.

insistă ca accesul la internet să fie recunoscut ca drept al omului și solicită adoptarea de măsuri pentru eliminarea diviziunii digitale;

69.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și SEAE.

22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/51

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Avizul nr. 1/2012 al Curții de Conturi Europene referitor la o serie de propuneri de regulamente privind politica agricolă comună pentru perioada 2014-2020,

—

având în vedere Avizul nr. 2/2004 al Curții de Conturi Europene privind modelul de audit unic,

—

având în vedere Raportul special nr. 16/2013 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Examinarea «auditului unic» (single audit) și a gradului de încredere acordat de Comisie activităților desfășurate de autoritățile de audit naționale în domeniul coeziunii”,

—

având în vedere Raportul anual de activitate pe 2013 al Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0240/2015),

A.

întrucât cele două etape succesive de reformă a politicii agricole comune (PAC) au condus la o sporire a diversității și complexității cadrului normativ;

B.

având în vedere faptul că existența unor norme mai complexe conduce la mai multe erori pe teren;

C.

întrucât obiectivele PAC trebuie îndeplinite, asigurându-se în același timp înțelegerea și încrederea reciprocă între toate instituțiile UE și organismele naționale și regionale în scopul punerii în aplicare eficiente a PAC;

D.

având în vedere faptul că pentru a realiza o reformă mai eficace și mai eficientă a PAC este nevoie de simplificare și de mai puțină birocrație pentru a îndeplini obiectivele PAC;

E.

întrucât, în prezent, se estimează că costurile aferente controalelor și consilierii părților interesate și a agricultorilor se ridică la suma anuală de patru miliarde EUR la nivelul statelor membre, acest cost urmând probabil să crească, posibil împreună cu rata de eroare, odată cu punerea în aplicare a celei mai recente reforme a PAC, în special în perspectiva introducerii de măsuri de ecologizare;

F.

întrucât reforma din 2013 a dus la schimbări semnificative în ceea ce privește datele cerute de la agricultori pentru a însoți cererile și pentru a justifica despăgubirile cerute, introducându-se noi cerințe care riscă să crească rata de eroare în faza inițială de învățare și adaptare;

G.

întrucât este important ca operatorii să nu trebuiască să facă față unui număr disproporționat de inspecții,

H.

întrucât obiectivele PAC trebuie îndeplinite, asigurându-se în același timp înțelegerea și încrederea reciprocă între toate instituțiile UE și organismele naționale și regionale în scopul punerii în aplicare eficace a PAC;

I.

întrucât fermierii sunt încurajați să furnizeze servicii care vizează peisajele, biodiversitatea terenurilor agricole și stabilitatea climatică, deși acestea nu au o valoare comercială;

J.

întrucât costurile aferente controalelor și acordării de asistență părților interesate și agricultorilor pot fi estimate în prezent la 4 miliarde EUR la nivelul statelor membre; subliniază necesitatea reducerii la minimum a costurilor controalelor și a sarcinii birocratice aferente;

K.

întrucât controalele bazate pe performanță pot deveni o metodologie utilă, fiind nevoie totodată de stabilitate și de asigurarea unui mediu propice din partea organismelor administrative pentru a câștiga încrederea beneficiarilor finali; reamintește totodată faptul că un sistem de tip „soluție universală” nu poate fi impus diverselor tipuri și dimensiuni de exploatații agricole din UE;

L.

întrucât măsurile de ecologizare introduse prin ultima reformă a politicii agricole comune sunt menite să asigure o mai mare sustenabilitate a agriculturii prin diferite instrumente, precum:

M.

întrucât Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (1) a considerat că este necesar să emită 51 de rezerve pentru anumite agenții de plăți,

1.

împărtășește opinia exprimată de Curtea de Conturi Europeană, conform căreia mecanismele care reglementează cheltuielile efectuate în cadrul politicii agricole comune pentru perioada 2014-2020 continuă să aibă un caracter complex (2); reamintește, cu toate acestea, că complexitatea PAC se datorează diversității agriculturii în Europa și că simplificarea nu trebuie să ducă la o desființare a instrumentelor care au fost adoptate;

2.

solicită o PAC mai puțin birocratică în vederea reducerii ratei de eroare și instituirea unor instrumente care vor face posibilă distingerea erorilor de cazurile de fraudă;

3.

solicită ca, atunci când se folosesc datele rezultate în urma verificărilor și dacă se pune problema impunerii unor sancțiuni, să se facă distincție între omisiunile neintenționate și cazurile de fraudă, întrucât omisiunile nu cauzează, de regulă, prejudicii financiare contribuabililor;

4.

solicită o PAC mai puțin birocratică, care să poată fi pusă în aplicare și interpretată în mod clar, pentru a se reduce rata de eroare și pentru a institui instrumente care să facă posibilă distingerea erorilor de cazurile de fraudă, asigurându-se în același timp că agricultorii continuă să poată livra producția vitală de alimente care se află în centrul politicilor; consideră că continuarea eforturilor de simplificare și raționalizarea PAC fac parte dintre punctele esențiale pentru atragerea de noi persoane în agricultură și păstrarea lor și a abilităților acestora pentru a asigura un sector agricol înfloritor în viitor în UE; așteaptă măsuri ferme în acest sens din partea programului pentru o mai bună reglementare; salută decizia Comisiei de a prelungi cu o lună termenul pentru solicitările de plăți directe și consideră că acest lucru reprezintă un pas înainte pentru reducerea ratei de eroare din cadrul PAC;

5.

îndeamnă să se asigure orientări mai clare atât pentru autoritățile naționale, cât și pentru agricultori, cu scopul de a reduce rata de eroare;

6.

sprijină inițiativa Comisiei de simplificare a PAC cu analizarea imediată a măsurilor care pot fi puse în aplicare rapid, întrucât acest lucru ar fi în beneficiul agricultorilor, al agențiilor de plăți, al instituțiilor UE și al contribuabililor; îndeamnă, de asemenea, ca în cadrul evaluării la jumătatea perioadei, să fie prezentate propuneri de modificare a actului legislativ de bază, care să fie examinate în cadrul reformei pentru următoarea perioadă de finanțare;

7.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în perioada 2014-2020, se va înregistra o creștere a ratei de eroare celei mai probabile determinate de Curtea de Conturi în ceea ce privește plățile directe efectuate în cadrul politicii agricole comune, în special din cauza faptului că viitorul cadru de ecocondiționalitate nu permite încă o reducere a gradului de complexitate inutilă a normelor specifice acestui domeniu de politică pentru autoritățile de management și pentru beneficiari;

8.

reamintește faptul că Parlamentul și Curtea de Conturi au pus în evidență în mod repetat necesitatea de a găsi cel mai bun echilibru dintre reducerea sarcinii administrative și asigurarea unui control financiar eficace;

9.

remarcă faptul că pentru controalele efectuate în cadrul politicii agricole comune se cheltuiesc deja, în fiecare an, 4 miliarde EUR și că aceste controale se aplică unui număr de 50 de milioane de tranzacții, care corespund unui buget de aproximativ 58 de miliarde EUR alocat agriculturii;

10.

salută faptul că Comisia acordă prioritate unui nou exercițiu de simplificare a PAC și că propune, în primă fază, simplificarea mai multor acte delegate și de punere în aplicare;

11.

recomandă ferm tuturor statelor membre, Comisiei și Curții de Conturi să acorde prioritate îmbunătățirii calității și structurii inspecțiilor efectuate în domeniul agriculturii, în loc să se axeze pe multiplicarea acestor controale;

12.

subliniază, de asemenea, că aceste controale reprezintă o garanție a faptului că banii din bugetul UE destinați finanțării instrumentelor PAC sunt cheltuiți în mod corespunzător;

13.

reamintește că obiectivul modelului de audit unic reprezintă instituirea unui lanț unic în materie de audit, care să cuprindă atât beneficiarii finali, cât și instituțiile UE;

14.

consideră că este regretabil faptul că modelul de audit unic nu este încă eficace și că modul de funcționare al sistemelor de control instituite de statele membre nu valorifică întregului lor potențial; reamintește statelor membre că au responsabilitatea de a asigura punerea în aplicare eficace a nivelului de bază al controalelor și de a reduce la minimum sarcina administrativă a agricultorilor și subliniază importanța valorificării opțiunilor existente pentru a mări gradul de flexibilitate atunci când se efectuează controalele;

15.

încurajează, cu titlu de orientare, Comisia și statele membre, să găsească metode de optimizare și combinare a inspecțiilor aferente PAC astfel încât beneficiarii selectați să fie supuși, atunci când este posibil, unei singure runde de controale pe an;

16.

subliniază că, în conformitate cu raportul anual al Curții de Conturi pentru exercițiul financiar 2013:

17.

regretă faptul că Comisia a fost obligată să corecteze, în sensul majorării, ratele de eroare comunicate de 42 dintre cele 68 de agenții de plăți, rata de eroare reziduală depășind 2 %, în pofida faptului că aproape toate agențiile de plăți care efectuează plăți directe au fost acreditate și atestate de autoritățile de certificare și în ciuda faptului că 79 dintre cele 82 de declarații de asigurare ale agențiilor de plăți au primit un aviz fără rezerve din partea organismelor de certificare în 2013;

18.

se așteaptă ca noile atribuții conferite organismelor de certificare prin intermediul Regulamentelor (UE, Euratom) nr. 966/2012 și (UE) nr. 1306/2013 să facă posibilă îmbunătățirea fiabilității datelor comunicate de către statele membre în legătură cu activitatea lor de gestionare a fondurilor agricole ale UE;

19.

invită Comisia să modifice orientările pentru organismele de certificare în scopul verificării mai atente a întocmirii rapoartelor statistice;

20.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a elabora propuneri în vederea sancționării raportării incorecte sau false de către agențiile de plăți, inclusiv în ceea ce privește următoarele trei aspecte: statisticile controalelor, declarațiile agențiilor de plăți și activitatea desfășurată de organismele de certificare; solicită să se confere Comisiei competența de a retrage autorizația agențiilor de plăți în cazul denaturării grave a datelor prezentate;

21.

se așteaptă ca Comisia să valorifice urgent pe deplin procesul de simplificare a PAC, în special în vederea simplificării cadrului normativ complex și împovărător care reglementează ecocondiționalitatea și ecologizarea, care în cele din urmă afectează fermierii din întreaga Europă;

22.

sprijină inițiativa Comisiei de simplificare a PAC prin analizarea imediată a măsurilor care pot fi puse în aplicare rapid, întrucât acest lucru ar fi în beneficiul agricultorilor, al agențiilor de plăți, al instituțiilor UE și al contribuabililor; solicită, de asemenea, prezentarea unor propuneri de modificare a actului legislativ de bază; solicită Comisiei să prezinte propuneri concrete de simplificare a PAC, ținând seama de reacțiile părților implicate din sectorul agricol;

23.

susține consolidarea auditului unic și aplicarea lui cu mai mare diligență prin coordonarea activităților de control efectuate de diversele instituții și solicită ușurarea sarcinilor administrative ce apar în urma auditurilor pentru ca agricultorii să nu trebuiască să facă față unor vizite diferite, efectuate în ocazii diferite de organismele responsabile sau unor controale excesive sau multiple din partea Comisiei și a Curții de Conturi în același an, indiferent de regulamentul în temeiul cărora acestea sunt efectuate; astfel, s-ar reduce sarcinile ce revin agricultorilor prin reducerea numărului de inspecții; solicită combinarea sarcinilor de audit și a controalelor efectuate de organismele de certificare și de alte organisme ale statelor membre; remarcă faptul că sfaturile date agricultorilor de către autoritățile naționale și de către Comisie pentru punerea în aplicare a PAC sunt deseori contrazise de criteriile de evaluare folosite de Curtea de Conturi, lucru care duce la amenzi disproporționate și neașteptate;

24.

se pronunță în favoarea realizării controalelor conform unei abordări integrate, în cadrul căreia toate controalele care trebuie efectuate în cazul unei exploatații agricole să fie executate, în măsura posibilului, în același timp, pentru a reduce numărul de vizite la fața locului și pentru a reduce costurilor financiare, timpul dedicat acestor activități și sarcinile pentru administrații și agricultori, raționalizând procesul de controlare;

25.

reamintește Comisiei faptul că un cadru normativ complex creează riscul comiterii unor erori neintenționate, care în cele din urmă este suportat de beneficiari; solicită ca această abordare să fie sprijinită printr-o politică rezonabilă, proporțională și eficace referitoare la sancțiuni, evitând astfel situațiile în care pentru o eroare se aplică o penalizare dublă, atât prin intermediul sistemului de plăți, cât și prin sistemul de ecocondiționalitate;

26.

consideră că, pentru a asigura punerea în aplicare în bune condiții a proiectului, plățile nu ar trebui întrerupte atunci când sunt identificate erori minore și/sau materiale;

27.

solicită Comisiei, statelor membre și Curții de Conturi să depună în continuare eforturi pentru a elabora strategii de audit bazate pe riscuri care să ia în considerare toate datele relevante și care să ofere, de asemenea, posibilitatea identificării prealabile a actorilor cu cele mai bune/slabe rezultate pentru fiecare domeniu de politică;

28.

subliniază faptul că ar trebui elaborate criterii pentru a stabili care state membre sunt identificate ca fiind cele mai performante/cele mai puțin performante;

29.

reamintește faptul că, în funcție de domeniul de politică avut în vedere, un număr important de state membre pot fi încadrate în categoria actorilor cu cele mai slabe rezultate în ceea ce privește gestiunea fondurilor UE;

30.

insistă asupra faptului că determinarea nivelului de performanță a sistemului de control ar trebui să se bazeze pe o listă de verificare și să aibă în vedere în primul rând calitatea controalelor efectuate de statele membre și a sistemelor lor administrative – mai precis eficiența, consecvența și fiabilitatea autorităților de management și de certificare;

31.

consideră că, pentru fiecare domeniu de politică, statele membre cu cele mai bune rezultate ar trebui recompensate prin reducerea numărului de controale ale Uniunii;

32.

consideră că dezvoltarea și aplicarea unor controale bazate pe performanță nu ar trebui, în niciun fel, să devină o sursă de nesiguranță sporită pentru securitatea aprovizionării cu alimente a UE;

33.

invită statele membre cu cele mai bune rezultate să facă schimb de experiență cu statele membre cu cele mai slabe rezultate;

34.

solicită Comisiei să încurajeze schimbul de cele mai bune practici pentru a asigura desfășurarea unor controale cât mai bune, care să perturbe agricultorii într-o măsură cât mai mică;

35.

ia act de faptul că, în conformitate cu articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, „Statele membre asigură un nivel minim al controalelor la fața locului necesar pentru o gestionare eficace a riscurilor și cresc acest nivel minim, dacă este necesar. Statele membre pot reduce nivelul minim dacă sistemele de gestionare și control funcționează corespunzător, iar ratele de eroare rămân la un nivel acceptabil”;

36.

solicită Comisiei să elaboreze o definiție a nivelului acceptabil menționat la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și să inițieze un dialog cu Parlamentul și Curtea de Conturi Europeană în acest sens;

37.

încurajează statele membre să dezvolte în continuare inițiative din sfera e-guvernării care să permită reducerea ratei de eroare prin adoptarea unor măsuri de prevenire a erorilor în etapa de punere în aplicare, ca obiectiv pe termen mediu-lung; invită Comisia și statele membre să țină seama de termenul prevăzut la articolul 122 alineatul (3) din Regulamentul privind dispozițiile comune, pentru a trece la e-coeziune în ceea ce privește punerea în aplicare, gestionarea și controlul proiectelor; consideră că transparența totală a datelor și accesibilitatea acestora sunt esențiale pentru a preveni și a combate orice abuz; invită, în acest sens, Comisia, să impună obligativitatea publicării documentației furnizate de către toți beneficiarii;

38.

consideră că asigurarea unei acoperiri complete a zonelor rurale cu bandă largă de mare viteză, însoțită de acțiuni semnificative de sensibilizare și de instruire în ceea ce privește utilizarea acesteia, va fi un instrument esențial pentru a permite tuturor agricultorilor să beneficieze de cele mai noi sisteme de depunere a cererilor și de soluționare a reclamațiilor PAC;

39.

solicită depunerea de eforturi suplimentare cu scopul de a reduce complexitatea sistemelor de depunere și de formulare a cererilor de către agricultori și sprijină utilizarea sporită a tehnologiei de e-guvernare de către statele membre pentru a preveni erorile în procesul de depunere a cererilor, lucru care impune accesul beneficiarilor la servicii de internet în bandă largă; încurajează Comisia să creeze un program pentru a ajuta la educarea agricultorilor mai în vârstă; subliniază investițiile robuste în rețelele în bandă largă din zonele rurale și solicită statelor membre să depună eforturi pentru a digitaliza procesul de depunere a cererilor; reamintește faptul că implementarea fiabilă de tehnologii e-guvernare necesită dezvoltarea, finanțarea sau cofinanțarea unor astfel de tehnologii de către statele membre;

40.

invită statele membre să pună în aplicare programe de digitalizare în ceea ce privește relația dintre guvern și exploatațiile agricole în vederea obținerii unui „dosar unic pentru exploatația agricolă” care să cuprindă gestionarea integrată și sincronizată a datelor privind recoltele; consideră că o astfel de simplificare ar pune în comun elemente care în momentul de față sunt gestionate separat (planuri privind recoltele, planuri individuale de asigurare și registre de evidență), dat fiind că exploatațiile agricole ar face o declarație unică care ar fi apoi folosită în comun de departamentele administrative, lucru care ar crește eficiența verificărilor efectuate de aceste departamente și ar reduce, astfel, riscul unor erori la plată și ar raționaliza controalele;

41.

invită statele membre să se asigure că organismele guvernamentale/regionale responsabile cu punerea în aplicare a noii PAC comunică și colaborează în mod eficace în beneficiul agricultorilor care pun în aplicare politicile pe teren;

42.

consideră că potențialele beneficii pe termen lung ale dezvoltării și adoptării unor soluții industriale bazate pe internet, atât pentru agricultură, cât și pentru controale, în special în ceea ce privește soluțiile integrate pentru beneficiari și agențiile de plăți, sunt numeroase; se așteaptă ca acest lucru să aibă efecte pozitive asupra coerenței, fiabilității și rentabilității controalelor; îndeamnă Comisia să adopte și să pună în practică proiecte-pilot în acest domeniu; reamintește faptul că această abordare depinde de angajamentul statelor membre în vederea asigurării unor conexiuni rapide în bandă largă pentru zonele rurale în întreaga UE;

43.

invită Comisia să coopereze cu toate părțile interesate relevante, inclusiv, dar nu numai, cu Curtea de Conturi, statele membre și organizațiile de beneficiari, pentru a elabora o strategie pe termen lung, care să vizeze găsirea de modalități care nu sunt legate de politici pentru a împiedica o creștere și mai accentuată a sarcinii beneficiarilor și inspectorilor în urma viitoarelor reforme ale PAC și modificări ale actelor de bază;

44.

solicită Comisiei ca, atunci când elaborează o propunere legislativă referitoare la zona de interes ecologic, în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să respecte principiul referitor la posibilitatea de control, care este deja în vigoare în sectorul dezvoltării rurale;

45.

solicită Comisiei să abordeze problema reducerii nivelului minim al controalelor, astfel cum este prevăzută la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în raportul de evaluare menționat la articolul 110 al regulamentului referitor la monitorizarea și evaluarea PAC;

46.

solicită Comisiei să elaboreze un proiect de comunicare cu privire la posibilitatea de a introduce sisteme de gestiune bazate pe performanțe în toate sectoarele PAC, în special în secțiunea referitoare la investiții a politicii de dezvoltare rurală, cu scopul de a iniția o dezbatere cu toate părțile implicate și de a introduce, astfel, acest principiu în legislația UE;

47.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Consiliului European și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/57

—

având în vedere articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere criteriile stabilite în 2003 de Comisia Europeană privind definiția întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri),

—

având în vedere „Planul de acțiune antreprenoriat 2020” al Comisiei Europene (COM(2012)0795),

—

având în vedere raportul din 2009 al grupului de experți ai Comisiei Europene, intitulat „Overview of family-business-relevant issues: research, policy measures and existing studies” (Perspectivă generală asupra problemelor relevante pentru întreprinderile familiale: cercetare, măsuri de politică și studii existente),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică”: Un „Small Business Act” pentru Europa” (COM(2008)0394);

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0223/2015),

A.

întrucât proprietatea este protejată în temeiul articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.

întrucât întreprinderile familiale în general au contribuit în mod semnificativ la redresarea economiei europene și au jucat un rol important în favoarea creșterii economice și a dezvoltării sociale, a reducerii șomajului, în special în rândul tinerilor, și a investițiilor în capitalul uman; întrucât caracterul multigenerațional al întreprinderilor familiale consolidează stabilitatea economiei; întrucât întreprinderile familiale joacă, în general, un rol esențial în cadrul dezvoltării regionale, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, transmiterea know-how-ului și organizarea teritorială; întrucât politicile destinate întreprinderilor familiale ar putea stimula spiritul antreprenorial și motiva familiile europene să își creeze propriile întreprinderi familiale;

C.

întrucât, conform Anuarului privind întreprinderile familiale din 2014, elaborat de Ernst and Young, 85 % din întreprinderile din Europa sunt întreprinderi familiale, care asigură 60 % din locurile de muncă din sectorul privat;

D.

întrucât întreprinderile familiale au dimensiuni diferite, motiv pentru care sunt expuse unor dificultăți și probleme diferite;

E.

întrucât, în vreme ce majoritatea lor sunt IMM-uri, întreprinderile familiale pot fi de dimensiune mică, mijlocie sau mare, cotate sau necotate la bursă; întrucât acestea sunt în general asociate IMM-urilor, trecându-se cu vederea faptul că există și întreprinderi multinaționale foarte mari care sunt întreprinderi familiale; întrucât în unele state membre ale UE există câteva întreprinderi familiale a căror cifră de afaceri reprezintă o mare parte a cifrei de afaceri a tuturor întreprinderilor și care contribuie astfel în mod decisiv la păstrarea locurilor de muncă, inclusiv în situații de criză, la crearea de locuri de muncă și la creștere, precum și la succesul economic al țării respective; întrucât multe întreprinderi familiale cărora nu li se mai aplică definiția IMM-urilor, dar care sunt, totodată, departe de a fi considerate mari corporații, nu au dreptul de a beneficia de anumite posibilități de finanțare și derogări administrative; întrucât toate acestea duc, bineînțeles, la o birocrație inutilă care reprezintă o povară importantă în special pentru aceste întreprinderi familiale cu capitalizare medie;

F.

întrucât un număr semnificativ de întreprinderi familiale își desfășoară activitatea în mai mult de o țară, ceea ce înseamnă că modelul de întreprindere familială are o dimensiune transnațională;

G.

întrucât impozitarea directă și dreptul succesoral țin de competența statelor membre și întrucât unele state membre au adoptat măsuri care sprijină întreprinderile familiale și răspund preocupărilor acestora;

H.

întrucât întreprinderile familiale sunt percepute ca acționând cu un nivel ridicat de integritate și valori în cadrul operațiunilor lor comerciale și întrucât acestea introduc standarde înalte în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor față de angajații lor și de mediu, fapt care creează un mediu favorabil pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată; întrucât întreprinderile familiale garantează în general transmiterea de cunoștințe și de competențe și, în anumite cazuri, joacă un rol important în legăturile sociale;

I.

întrucât, în domeniul agricol, fermele familiale reprezintă principalul model de întreprindere și contribuie în mod substanțial la prevenirea depopulării rurale și, în multe cazuri, constituie singura sursă de angajare în regiuni ale Europei în care dezvoltarea înregistrează cele mai mari întârzieri, în special în regiunile cel mai puțin industrializate; întrucât fermele familiale pot reprezenta un model de succes datorită faptului că pun în practică principiul economiei circulare sustenabile din punct de vedere social și ecologic și datorită faptului că, în acest context, femeile, atunci când conduc aceste ferme familiale, contribuie nu doar cu o cultură antreprenorială, ci și cu abilități sociale și de comunicare specifice;

J.

întrucât grupul de experți al Comisiei privind întreprinderile familiale și-a încheiat activitatea cu peste cinci ani în urmă, iar de atunci, la nivelul UE, nu a mai fost luată nicio altă inițiativă europeană; întrucât există în continuare o lipsă de cercetare și de date la nivel național și european cu privire la înțelegerea nevoilor și structurilor speciale ale întreprinderilor familiale;

K.

întrucât nu există, la nivel european, o definiție obligatorie din punct de vedere juridic, concretă, simplă și armonizată a întreprinderilor familiale;

L.

întrucât, din cauza faptului că nu există o astfel de definiție, nu este posibil să se colecteze date comparabile din statele membre ale UE pentru a atrage atenția asupra situației, nevoilor și realizărilor economice deosebite ale întreprinderilor familiale; întrucât această lipsă de date fiabile și comparabile poate afecta procesul decizional în materie de politici și poate conduce la neîndeplinirea nevoilor întreprinderilor familiale;

M.

întrucât întreprinderile familiale, dincolo de semnificația lor economică, joacă un rol important și din punct de vedere social;

N.

întrucât nu există în toate cele 28 de state membre ale UE sindicate sau alte structuri de reprezentare a intereselor care să se ocupe în mod explicit de problemele întreprinderilor familiale;

O.

întrucât eforturile depuse la nivelul UE în ceea ce privește stimularea antreprenoriatului și a întreprinderilor nou-înființate ar trebui să fie consolidate și completate cu o atenție mai mare acordată facilitării și stimulării supraviețuirii pe termen lung a întreprinderilor familiale;

P.

întrucât modelul de întreprindere familială este răspândit în mod inegal la nivelul statelor membre; întrucât o pondere semnificativă a întreprinderilor familiale din Europa au o dimensiune transnațională și își desfășoară activitatea în diferite state membre;

Q.

întrucât femeile din UE câștigă, în medie, cu 16 % mai puțin pe oră decât bărbații și sunt puțin reprezentate în posturile de conducere și de nivel înalt și întrucât femeile și bărbații nu sunt supuși acelorași practici de muncă și nici acelorași sisteme de salarizare, ceea ce afectează independența lor economică, participarea deplină a acestora la piața muncii și concilierea vieții de familie cu viața profesională;

R.

întrucât femeile joacă adesea un rol invizibil sau acționează ca mandatare, fără ca statutul lor profesional sau drepturile salariale să fie recunoscute în mod corespunzător, ceea ce are repercusiuni grave în ceea ce privește contribuțiile la asigurările sociale, pensiile și drepturile lor sociale, precum și recunoașterea competențelor lor, așa cum o demonstrează datele privind diferența de remunerare între femei și bărbați și diferența de pensie (3),

1.

subliniază că întreprinderile familiale tind să dea dovadă de multă responsabilitate socială față de angajații lor și să-și gestioneze resursele în mod activ și responsabil și, în principiu, abordează viitorul economic al întreprinderii pe termen lung și durabil (acționând ca niște „comercianți onorabili”, proprietari sau gestionari responsabili) și aduc, prin urmare, o contribuție importantă, atât la nivelul comunităților locale, cât și la nivelul competitivității Europei și al creării și păstrării locurilor de muncă de înaltă calitate;

2.

subliniază că, având în vedere tradiția lor, întreprinderile familiale sunt foarte legate de locul unde se află și creează astfel locuri de muncă în spațiul rural și în zone mai puțin atrăgătoare, contribuind în acest fel la combaterea procesului de îmbătrânire și de depopulare care afectează multe zone din Uniunea Europeană; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să asigure infrastructura necesară și eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru a garanta competitivitatea, reînnoirea, creșterea și durabilitatea acestor întreprinderi, în special a microîntreprinderilor și a întreprinderilor nou-înființate, și pentru a facilita colaborarea transsectorială și transfrontalieră, sprijinind astfel dezvoltarea și internaționalizarea acestora;

3.

recunoaște faptul că întreprinderile familiale oferă cel mai mare număr de locuri de muncă din sectorul privat și că ceea ce este benefic continuității, reînnoirii și creșterii din sectorul întreprinderilor familiale este, prin urmare, benefic și pentru continuitatea, reînnoirea și creșterea economiei europene;

4.

constată faptul că în special întreprinderile familiale foarte specializate au rol important în calitate de furnizori și inovatori pentru întreprinderi mai mari și, având în vedere activitatea lor economică de lungă durată și care trece de la o generație la alta, dau siguranță materială întreprinderilor pe care le aprovizionează și contribuie astfel în mod semnificativ la creșterea economică;

5.

reamintește Comisiei faptul că majoritatea întreprinderilor familiale sunt IMM-uri (4) și că, prin urmare, este esențial să se aplice principiul „a gândi mai întâi la scară mică” pentru o mai bună adaptare a legislației europene la realitățile și nevoile acestor întreprinderi, precum și pentru a le permite să beneficieze de programe de sprijin și de dispozitive de reducere a constrângerilor administrative;