15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/1

1.

ia notă de „Cartea albă a Comisiei Europene privind viitorul Europei – Reflecții și scenarii pentru UE-27 până în 2025”, aceasta constituind una din contribuțiile importante la actuala rundă de dezbateri cu privire la dezvoltarea viitoare a Uniunii, care trebuie să ducă la rezultate tangibile înainte de alegerile europene din iunie 2019 și dincolo de această dată;

2.

salută Declarația de la Roma, în care statele semnatare afirmă că „vor coopera la nivelul care are un impact real, fie el cel al Uniunii Europene, cel național, regional sau local, într-un spirit al încrederii și cooperării loiale, atât între statele membre, cât și între ele și instituțiile UE, în conformitate cu principiul subsidiarității”;

3.

își asumă respectul necondiționat pentru valorile fundamentale ale demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectul drepturilor omului, precum și respectul față de obiectivele UE, inclusiv aspirația de a crea o uniune tot mai strânsă între popoarele Europei, astfel cum se prevede în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a UE;

4.

subliniază faptul că consolidarea preconizată a rolului autorităților locale și regionale descentralizate, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, nu s-a materializat încă într-o abordare bazată efectiv pe subsidiaritate și participare la procesul legislativ din UE. Astfel, autoritățile locale și regionale dețin încă aproape întotdeauna un rol marginal în politicile europene și nu participă cu adevărat la elaborarea acestora, mai ales sub aspect legislativ;

5.

reamintește că politicile și instituțiile UE nu au fost create ca scopuri în sine, ci trebuie să fie în slujba cetățenilor pentru a putea realiza obiectivele și valorile de ansamblu ale Uniunii Europene; subliniază că aceste instituții și politici se bazează pe compromisurile necesare pentru a echilibra diversele interese și opinii și reflectă rezultatele unor procese democratice; prin urmare, speră că, în căutarea celui mai amplu consens posibil, nu vor fi preferate compromisurile cu cel mai mic numitor comun și că vor fi căutate soluții politice bazate pe solidaritate, principiu constitutiv al unei Europe unite; această abordare ar contribui totodată la contracararea scepticismului actual și ar redresa încrederea cetățenilor în proiectul european;

6.

ca adunare politică a UE a reprezentanților locali și regionali, crede în importanța luării deciziilor cât mai aproape de cetățeni și în partajarea suveranității ca modalitate de a îmbunătăți capacitatea fiecărui cetățean al Uniunii în parte de a-și făuri propriul destin;

7.

insistă asupra faptului că în UE este esențială coeziunea economică, socială și teritorială și subliniază că o dezvoltare economică și socială echilibrată și eficientă are un rol central pentru reducerea disparităților dintre regiunile UE; în acest sens, politica de coeziune reprezintă domeniul care le permite în cel mai direct mod autorităților locale și regionale să ia parte la procesul de integrare europeană și să construiască solidaritate, dovedind totodată la nivel local și regional care sunt beneficiile aferente statutului de membru al UE. Politica de coeziune reprezintă o politică indispensabilă a UE, caracterizată de o deosebită valoare adăugată europeană; prin urmare, CoR respinge cu fermitate orice scenariu privind viitorul UE care ar limita politica de coeziune sau ar elimina-o și își exprimă regretul că un document oficial al Comisiei ar putea fie și numai să ia în considerare o astfel de ipoteză;

8.

înțelege că scenariile prezentate în Cartea albă reprezintă un apel la trezire, evidențiind riscurile și oportunitățile pentru UE, dar avertizând în același timp că nicio parte a așa numitului „acquis” nu poate fi considerată drept un câștig definitiv; subliniază că dezbaterea privind viteza sau intensitatea integrării UE nu ar trebui să distragă atenția de la faptul că adevărata provocare este de a evita o Europă multidirecțională; este convins că accentul trebuie pus pe unitate și pe respectarea diversității și a caracteristicilor locale necesare pentru a asigura un viitor durabil pentru toți cetățenii UE;

9.

subliniază că unul dintre aspectele unice ale Uniunii Europene îl reprezintă structura ei de guvernanță pe mai multe niveluri și regretă că acest aspect nu este recunoscut în Cartea albă; totodată, regretă faptul că Cartea albă nu prezintă implicațiile teritoriale ale diferitelor scenarii prezentate. Evidențiază faptul că orașele și regiunile în ansamblu se bucură de mai multă încredere din partea cetățenilor; ca atare, consideră că cetățenii și speranțele, așteptările și preocupările lor trebuie să se afle în centrul tuturor acțiunilor politice și subliniază că orice discuție cu privire la viitorul Uniunii Europene și reformele rezultate din aceste dezbateri trebuie să aibă loc de jos în sus, implicând toate nivelurile de guvernanţă. Reamintește că, în orice caz, metoda de lucru și abordarea de tip „comunitar” ar trebui să prevaleze asupra celei „interguvernamentale”, în toate etapele procesului decizional din Uniune;

10.

este de acord cu domeniile prioritare principale identificate în Cartea albă și în Declarația de la Roma și crede cu tărie că, în calitatea ei de gardian supranațional al Tratatelor și instituție însărcinată să promoveze interesul general al Uniunii, Comisia Europeană ar trebui să prezinte propuneri detaliate cu privire la aceste subiecte; CoR stă la dispoziție pentru a oferi răspunsul său politic și sugestii din perspectivă locală și regională;

11.

pentru a crea condițiile unei democrații participative și reprezentative europene mai puternice, solicită revizuirea și simplificarea inițiativei cetățenești europene. Subliniază necesitatea de a introduce o obligație juridică a Comisiei Europene de a nu se limita la o examinare, ci de a deschide și o dezbatere urmată de un vot în Consiliul UE și în Parlamentul European cu privire la o ICE încheiată cu succes, care adună 1 milion de semnături, și propune examinarea altor mijloace de a facilita exercitarea participării la procesul decizional al UE (1);

12.

evidențiază câteva din elementele vitale pentru definirea unui scenariu credibil și ambițios pentru viitorul Uniunii Europene din perspectiva regiunilor și a orașelor:

12.1

o cetățenie europeană activă, care încurajează schimburile și cooperarea cu cetățenii și între aceștia pentru a stimula apariția unei identități europene și a unui sentiment de asumare personală a proiectului european;

12.2

aplicarea principiilor parteneriatului, guvernanței pe mai multe niveluri și subsidiarității în toate domeniile politice, precum și încurajarea colaborării dintre toate sectoarele din societate, pentru a realiza o UE mai democratică, mai eficace și reformată;

12.3

consolidarea dimensiunii sociale a UE și a uniunii economice și monetare; preconizează că o propunere legislativă pentru un pilon european al drepturilor sociale ar permite ca drepturile lucrătorilor și mobilitatea acestora într-o piață a forței de muncă aflată în schimbare să fie abordate cu respectarea concomitentă a principiului subsidiarității. Această propunere nu ar trebui să constea dintr-un instrument fără caracter obligatoriu („soft law”), menit să completeze acquis-ul existent, ci ar trebui să conțină măsuri la fel de puternice ca cele adoptate pentru uniunea economică și monetară; acest lucru ar contribui la consolidarea percepției de către cetățeni a unei UE mai sociale, capabilă să ofere soluții la problemele lor;

12.4

o Uniune Europeană întru totul responsabilă și transparentă, în care cetățenii pot recunoaște clar cine este răspunzător din punct de vedere politic și cine poate fi tras la răspundere pentru deciziile luate în Uniune și în care toate nivelurile de guvernare își asumă partea lor de răspundere pentru luarea de decizii și punerea lor în aplicare;

12.5

o strategie cuprinzătoare, finanțată corespunzător, pe termen lung și credibilă pentru a obține și a consolida bazele coeziunii economice și sociale, precum și convergența între regiuni în UE, pentru a asigura o convergență socială ascendentă, punând securitatea umană pe primul plan, integrând obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU în programele pe termen scurt și mediu ale UE și efectuând intervențiile în conformitate cu parametrii Agendei 2030;

12.6

o mai mare implicare a regiunilor în procesul decizional european – adică în procesul de elaborare a legislației și de adoptare a deciziilor politice, precum și cel de punere în aplicare și de diseminare – este o condiție absolut indispensabilă pentru o integrare europeană autentică și de succes, dar și pentru sporirea încrederii cetățenilor europeni. În acest sens, pentru prefigurarea unui nou cadru politic și instituțional european s-ar impune inclusiv analizarea posibilității de a institui o Cameră legislativă care să reprezinte regiunile și autoritățile teritoriale autonome;

12.7

o Uniune Europeană cu caracter social, care să promoveze egalitatea între femei și bărbați, precum și egalitatea în drepturi și egalitatea de șanse pentru toți, care să combată șomajul, discriminarea, excluziunea socială și sărăcia; o Uniune Europeană în care tinerii să beneficieze de cea mai bună educație și formare și să poată studia și găsi un loc de muncă oriunde pe continent; o UE care să conserve patrimoniul nostru cultural și să promoveze diversitatea culturală;

12.8

o Europă inovatoare, digitală și antreprenorială, cu orașe și regiuni care funcționează drept catalizatori și factori de stimulare a creării de noi locuri de muncă și a creșterii durabile, în special pentru tineri;

12.9

un buget UE bazat pe resurse cu adevărat proprii, adecvat ambițiilor UE și care să consolideze rolul investițiilor publice și private în stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă pentru cetățenii UE;

12.10

o uniune monetară europeană mai profundă, mai echitabilă și mai favorabilă incluziunii, dotată cu instrumentele de politică necesare pentru a preîntâmpina șocurile asimetrice și a promova coeziunea socială, economică și teritorială, inclusiv cu o capacitate fiscală complementară bugetului UE;

12.11

un spațiu pe deplin integrat de libertate, securitate și justiție, bazat pe drepturile fundamentale, deplina libertate de circulație, protecția comună a frontierelor externe și o politică comună în domeniul migrației și azilului, bazată pe drepturile omului, precum și pe angajamente comune, mai ales pentru a face față actualelor fenomene migratorii;

12.12

asigurarea unei transparențe mai mari și a controlului democratic la toate nivelurile de guvernanță în procesul de încheiere a unor acorduri comerciale internaționale echitabile și echilibrate;

12.13

o politică externă, de vecinătate și de apărare comună, pentru stabilitate globală și angajamentul de a proiecta către exterior valorile UE; deschidere față de extindere atunci când sunt îndeplinite condițiile, cu respectarea capacității de integrare a UE;

12.14

o UE apropiată de cetățeni, capabilă să le comunice acestora realizările și provocările sale viitoare într-un mod clar și ușor de înțeles;

13.

își afirmă angajamentul față de demararea unui proces ascendent, alături de cetățeni și de reprezentanții aleși din regiunile, orașele și satele UE, precum și de alte părți interesate relevante, spre identificarea nevoilor și așteptărilor acestora în legătură cu UE în lunile care urmează; subliniază că rezultatul acestui exercițiu, împreună cu recomandări concrete, va fi cuprins în avizul CoR „Reflecții asupra Europei: vocea autorităților locale și regionale în serviciul restabilirii încrederii în Uniunea Europeană”;

14.

solicită Parlamentului European să reia procesul „Spitzenkandidaten” (candidații aflați în capul listei) pentru alegerile europene din 2019 și se oferă să contribuie la sensibilizarea publicului cu privire la acest proces și la importanța lui prin intermediul rețelei sale de politicieni de la nivel local și regional;

15.

este hotărât să contribuie la un proces democratic și transparent de reformă instituțională și politică, în centrul căruia să fie cetățenii UE și care să țină seama de nivelurile de guvernanță – UE, național, regional și local, în timp util pentru ca rezultatele acestuia să poată fi prezentate cetățenilor europeni la alegerile europene din 2019;

16.

subliniază că autorităților locale și regionale, nivelul cel mai apropiat de cetățeni și furnizorul principal de servicii publice, trebuie să le revină un rol mai important în procesul european de luare a deciziilor, dacă se dorește ca UE să continue să își desfășoare activitatea în domenii care țin de competența nivelului local și regional. Prin urmare, solicită ca legislația care are un impact asupra autorităților locale și regionale să facă obiectul aprobării CoR;

17.

reamintește că unele dintre schimbările pe care cetățenii le consideră prioritare ar putea să necesite o revizuire a tratatelor și insistă asupra faptului că, în acest caz, trebuie utilizată metoda Convenției, în conformitate cu articolul 48.3, și că CoR trebuie să fie pe deplin reprezentat într-o astfel de Convenție.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/5

—

având în vedere avizul său pe tema „Revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM)”;

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2017 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2018, secțiunea III – Comisia [2016/2323(BUD)];

1.

salută faptul că recomandările formulate de CoR cu privire la creșterea investițiilor în cercetare, inovare și infrastructură, alocarea de suficiente credite de angajament și de plată Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și sporirea fondurilor pentru remedierea deficiențelor în ceea ce privește conexiunile din domeniul transportului transfrontalier au fost luate în considerare cu ocazia adoptării bugetului anual al UE pentru 2017 (1); subliniază, de asemenea, că există încă multe domenii în care solicitărilor CoR nu li s-a dat un răspuns, în principal din cauza dimensiunii limitate a bugetului UE, dar în care va fi nevoie de eforturi suplimentare;

2.

evidențiază necesitatea ca bugetul UE pentru 2018 să ofere Uniunii Europene mijloacele necesare pentru a depăși provocările europene comune urgente, în special cele legate de migrație, securitate, schimbări climatice și redresarea economică și socială și, prin urmare, să genereze o valoare adăugată concretă pentru cetățenii europeni;

3.

reiterează faptul că bugetul UE nu dispune încă de nivelul de flexibilitate necesar pentru a face față simultan mai multor evenimente neprevăzute și că propusa revizuire la jumătatea perioadei a CFM a fost concepută în vederea rezolvării acestei probleme;

4.

regretă faptul că finalizarea poziției Consiliului față de propunerea Comisiei privind evaluarea la jumătatea perioadei a durat atât de mult și că, prin urmare, autoritatea bugetară nu a putut valorifica toate măsurile propuse de Comisie în cadrul procedurii bugetare pentru 2017; salută totuși acordul la care au ajuns în cele din urmă Parlamentul European și Consiliul, la 5 aprilie 2017, care va permite o suplimentare cu 6,009 miliarde EUR (15 % din redistribuiri, 85 % din resursele nealocate), dintre care 3,9 miliarde EUR vor fi destinate măsurilor legate de migrație în interiorul UE (2,55 miliarde EUR) și abordării cauzelor profunde ale migrației pe plan extern (1,39 miliarde EUR), iar 2,1 miliarde EUR locurilor de muncă și creșterii economice, 1,2 miliarde EUR fiind alocate Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

5.

salută majorarea finanțării pentru a aborda criza migrației și a refugiaților în 2017; solicită o nouă majorare a fondurilor pentru a asigura o abordare sistematică și durabilă în materie de gestionare a migrației și de controale la frontiere, cum ar fi Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), Fondul pentru securitate internă (FSI), Fondul social european (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDR); își reiterează apelul la facilitarea accesului direct al autorităților locale și regionale la finanțarea disponibilă pentru gestionarea migrației și integrării; propune, de asemenea, asigurarea unei finanțări adecvate pentru efectuarea returnărilor voluntare, precum și pentru sprijinirea țărilor de origine în reintegrarea resortisanților readmiși; consideră că, în acest sens, la fel de importantă este și elaborarea de orientări pentru eventuale sinergii între fondurile existente;

6.

ia act cu îngrijorare de faptul că bugetul anual al UE pentru 2017 a înregistrat o scădere drastică, fără precedent, în ceea ce privește creditele de plată pentru programele din cadrul politicii de coeziune și că numai bugetul rectificativ nr. 4 pentru anul 2016 a împiedicat o scădere chiar mai accentuată; subliniază faptul că este imperativ ca toți actorii vizați să valorifice la maximum eforturile de accelerare a punerii în aplicare și că este extrem de important să se asigure un nivel suficient de credite de plată în 2018, pentru a se evita apariția altor restanțe la plăți; salută, în această privință, previziunile de plată până în 2020, prezentate de Comisie în cadrul propunerii privind o revizuire la jumătatea perioadei a CFM; va încerca să identifice cele mai bune practici înregistrate până acum în ceea ce privește accelerarea ratei de absorbție a programelor din cadrul politicii de coeziune și să informeze autoritatea bugetară cu privire la aceste practici;

7.

reiterează nevoia de intensificare a sprijinului financiar al Uniunii destinat dezvoltării rurale, având în vedere importanța zonelor rurale din Europa, și solicită alocarea de resurse financiare direct accesibile pentru fermierii europeni afectați de dezastre și diverse situații de criză (2); subliniază, în special, importanța consolidării măsurilor menite să garanteze securitatea alimentară și sprijinul acordat fermierilor grav afectați de criză, mai ales în sectorul produselor lactate, dar şi în sectoarele cărnii, fructelor și legumelor;

8.

solicită să se prevadă fonduri suficiente pentru consolidarea politicilor de cooperare teritorială, pentru a garanta că acestea contribuie la realizarea unei dezvoltări economice, sociale și teritoriale armonioase în întreaga Uniune Europeană;

9.

salută propunerea Comisiei, de extindere a FEIS până în 2020, dar insistă asupra faptului că sinergiile cu fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) trebuie mai bine precizate și consolidate; reamintește faptul că FEIS 2.0 nu urmărește să înlocuiască fondurile UE existente; solicită ca definiția principiului adiționalității să fie clarificată și ca echilibrul geografic să fie încurajat, intensificându-se elaborarea de strategii de investiții regionale și utilizarea platformelor de investiții; își exprimă din nou opoziția fermă față de finanțarea extinderii FEIS din Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE);

10.

după cum se menționează la punctul 25 din avizul SEDEC-VI/008 al CoR pe tema „Răspunsul UE la provocarea demografică”, Comitetul solicită ca UE să încerce să integreze considerentele demografice în toate domeniile de politică și să includă în bugetul său rubrici care să permită dezvoltarea acestor politici și acțiuni, precum și să instituie mecanisme de prioritate pentru regiunile care sunt afectate în mod deosebit de consecințele schimbărilor demografice;

11.

solicită asigurarea unui nivel adecvat de credite de angajament pentru programul Orizont 2020 în 2018, însă ia act cu îngrijorare de faptul că multe părți interesate, inclusiv IMM-urile, se simt descurajate să prezinte propuneri de proiecte în cadrul Orizont 2020, din cauza resurselor limitate;

12.

subliniază necesitatea majorării creditelor pentru COSME, pentru a se garanta că IMM-urile dispun de un acces corespunzător la finanțare și pentru a se stimula crearea de locuri de muncă în cadrul Uniunii;

13.

salută intenția Comisiei de a adăuga 500 de milioane EUR în credite de angajament pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; în plus, subliniază importanța dezvoltării continue a Garanției pentru tineret, deoarece rezultatele obținute în cadrul acestui program nu pot fi considerate încă pe deplin satisfăcătoare;

14.

reamintește că, în 2018, va avea loc o evaluare la jumătatea perioadei a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și a programului Orizont 2020 și că vor fi prezentate propuneri pentru următorul program-cadru (PC9); având în vedere că acest întreg proces va avea legătură cu negocierile privind viitorul CFM, subliniază că, în cadrul discuțiilor privind retragerea Regatului Unit din UE, vor trebui abordate numeroase aspecte problematice;

15.

evidențiază succesul enorm înregistrat de programul Erasmus în abordarea problemelor tinerilor legate de accesul la educație, la oportunități de formare profesională și la locuri de muncă adecvate; solicită asigurarea unei finanțări adecvate pentru Corpul european de solidaritate (CES). Asigurarea unor condiții care să le permită tinerilor să dobândească competențe suplimentare prin muncă și voluntariat aduce beneficii sectoarelor public și privat. Prin urmare, subliniază importanța colaborării cu sectorul privat, în vederea combinării fondurilor publice și private în cadrul unor inițiative precum CES (3);

16.

subliniază că UE ar trebui să se angajeze total în îndeplinirea angajamentelor sale de mediu, prin punerea în aplicare a unor politici concrete și credibile în materie de climă, bazate pe un cadru de reglementare coerent și dotat cu resurse financiare solide; solicită, prin urmare, Comisiei să pună la dispoziție suficiente credite în proiectul său de buget pentru 2018 și să prezinte o evaluare intermediară a progreselor privind realizarea obiectivului de alocare, în cadrul CFM 2014-2020, a 20 % din cheltuieli pentru politicile climatice;

17.

ia act cu îngrijorare de faptul că, în lipsa unor eforturi suplimentare semnificative, obiectivele UE în materie de biodiversitate pentru 2020 nu vor fi îndeplinite; subliniază, prin urmare, importanța integrării protecției biodiversității în toate componentele bugetului UE, a creșterii finanțării în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul LIFE în cadrul actualului program LIFE pentru rețeaua Natura 2000, și a furnizării de fonduri suplimentare pentru noi măsuri în contextul viitorului plan de acțiune pentru o mai bună punere în aplicare a directivelor privind natura până în 2020; subliniază, în acest context, că lansarea instrumentului inter pares al Comisiei Europene, cu prilejul evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR) va necesita o alocare bugetară adecvată în 2018, care ar trebui să vină în completarea resurselor bugetare existente ce susțin implementarea efectivă a legislației UE în materie de mediu, în conformitate cu agenda pentru o mai bună legiferare;

18.

sprijină propunerea Comisiei Europene de a ridica până la 90 % rata de finanțare, pentru a sprijini, în cadrul priorităților de investiții ale FEDR, măsurile de anticipare, prevenire și redresare în urma unor dezastre naturale majore;

19.

așteaptă cu interes lansarea, în 2017, a instrumentului inter pares al Comisiei Europene, cu prilejul evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR) și se așteaptă ca acestui instrument să îi fie alocate fonduri suficiente în 2018, fără a aduce atingere altor linii bugetare care sprijină implementarea legislației de mediu a UE;

20.

solicită ca resursele financiare destinate cooperării în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) să fie concentrate treptat asupra finanțării unor proiecte la nivel subnațional, în vederea adaptării resurselor financiare ale UE la nevoile actorilor regionali și locali;

21.

evidențiază importanța exploatării sinergiilor dintre fondurile existente, precum: Instrumentul pentru refugiații din Turcia (3 miliarde EUR), Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa (1,8 miliarde EUR), Fondul fiduciar regional al UE ca răspuns la criza siriană (1 miliard EUR), precum și alte instrumente financiare care ar putea furniza până la 8 miliarde EUR în perioada 2016-2020 pentru punerea în aplicare a pactelor; de asemenea, ar trebui luate în considerare și eventualele sinergii suplimentare cu fondurile ESI;

22.

solicită Comisiei să aibă în vedere reintroducerea Instrumentului pentru administrație locală, utilizat de țările în curs de aderare, și extinderea domeniului său de aplicare la țările PEV, dotându-l cu norme de rambursare mai stricte, care să impună desfășurarea unor proiecte mai concrete și mai durabile.

23.

solicită introducerea unui instrument de stabilizare la nivelul comunităților, care să permită – prin intermediul unor programe de consolidare a capacității – unor autorități locale, precum cele din Libia, să își sporească posibilitățile de a furniza servicii cetățenilor și de a genera dezvoltare teritorială și locuri de muncă. În acest context, un fond fiduciar care să fie gestionat în parteneriat cu orașe și regiuni europene ar putea fi considerat un instrument valoros, utilizându-se în special instrumente juridice inovatoare;

24.

solicită finanțare pentru un „program Erasmus pentru aleșii locali și regionali”, care să vizeze creșterea capacității acestora de a face schimb de idei și de bune practici cu omologii lor, în vederea promovării dezvoltării durabile la nivel local și regional;

25.

reamintește cerințele în materie de egalitate de șanse legate de buget și solicită integrarea acestui principiu în bugetul 2018;

26.

subliniază necesitatea ca abordarea bazată pe dimensiunea de gen să devină o realitate concretă în cadrul bugetului UE pentru 2018, în conformitate cu principiile care stau la baza modelului social european în domeniul luptei pentru egalitatea între bărbați și femei;

27.

încredințează președintelui mandatul de a transmite prezenta rezoluție Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului, Curții de Conturi a Uniunii Europene și președintelui Consiliului European.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/8

1.

ia notă de faptul că politica de consolidare a coeziunii economice, sociale și teritoriale este una dintre cele mai importante și cuprinzătoare politici ale Uniunii Europene, pentru că se adresează tuturor cetățenilor din UE, având un impact asupra unor aspecte importante ale vieții lor de zi cu zi. Această politică reprezintă, de asemenea, o parte integrantă din tratat și un pilon indispensabil al procesului european de integrare și al creșterii economice în Europa, la fel ca și piața internă sau uniunea economică și monetară. Politica de coeziune completează normele cu privire la piața internă, creând condiții de concurență echitabile, asigurând protecția locurilor de muncă existente și creând noi locuri de muncă prin investiții strategice în economia reală, în special acolo unde există disfuncționalități ale pieței tradiționale. Aceasta asigură accesul la avantajele integrării europene și pentru statele membre, regiunile și localitățile mai slab dezvoltate. Ca urmare, politica de coeziune aduce o contribuție semnificativă în termeni de solidaritate la consolidarea UE ca întreg și consolidează în mod considerabil valoarea adăugată europeană perceptibilă pentru fiecare cetățean al UE;

2.

de la începutul crizei economice, în 2007, decalajele dintre regiuni s-au accentuat din nou, în mod mult mai disproporționat decât decalajele dintre țări. Această tendință a fost analizată în Al 6-lea raport privind coeziunea și a fost confirmată ulterior de ultimele cifre furnizate de OCDE; prin urmare, politica de coeziune, cu cele trei componente ale sale – economică, socială și teritorială – rămâne mai actuală ca niciodată. În același timp, politica de coeziune are nevoie de un impuls reînnoit pentru a răspunde cu mai multă eficacitate și în spiritul abordării teritoriale provocărilor specifice cu care se confruntă diferitele regiuni;

3.

consideră, de asemenea, că viitorul politicii de coeziune trebuie să fie parte a unui exercițiu consolidat de solidaritate în folosul cetățenilor, pentru a restabili legitimitatea UE, slăbită în ultimul timp. Neîncrederea, intoleranța și replierea identitară ne subminează societățile, trebuind să fie combătute prin reducerea inegalităților de orice natură, cu care se confruntă zi de zi pe teren cetățenii europeni. Combaterea acestor inegalități, păstrarea unor condiții de viață decente, respectarea drepturilor omului necesită însă măsuri coordonate pe mai multe niveluri, pe care politica de coeziune le impune în mod standard. Politica de coeziune nu trebuie să fie utilizată doar pentru a fructifica oportunitățile legate de schimbările tehnologice sau climatice, ci trebuie să și permită autorităților locale și regionale să creeze oportunități pentru propriile populații;

4.

constată că utilizarea strategică a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), bazată pe o abordare ascendentă și descentralizată, a contribuit în mod semnificativ la o dezvoltare economică, socială și teritorială pozitivă în multe regiuni ale UE. Numeroase studii au dovedit valoarea adăugată și importanța fondurilor ESI în ceea ce privește crearea unor noi locuri de muncă, dezvoltarea durabilă și o infrastructură modernă, depășirea obstacolelor structurale, stimularea capitalului uman și îmbunătățirea calității vieții. Prin dezvoltarea pozitivă și prin atingerea obiectivelor strategice stabilite în cadrul programelor lor finanțate prin fondurile ESI, autoritățile locale și regionale care beneficiază de politica de coeziune facilitează și atingerea obiectivelor de creștere la nivel european, precum și evidențierea efectelor pozitive ale procesului de integrare europeană;

5.

își exprimă convingerea că rezultatele utilizării fondurilor ESI confirmă faptul că politica de coeziune este capabilă să reacționeze în mod flexibil la obiectivele Strategiei Europa 2020 şi la noile provocări, cum ar fi cele apărute recent, precum securitatea energetică, demografia, migrația și frontierele externe sau cele ce derivă din primirea refugiaților. O politică de coeziune puternică și eficace constituie totodată o condiție esențială pentru depășirea crizelor. Pentru a garanta menținerea acestei situații, trebuie elaborată o nouă strategie de dezvoltare, care să servească drept bază pentru următoarea perioadă de programare. Mai mult decât atât, în viitor trebuie garantat că politica de coeziune va continua să ofere regiunilor și autorităților locale și regionale o certitudine de programare pe termen lung, pentru a-și păstra rolul strategic de cadru stabil de investiții, incluzând în același timp posibilitatea de a modifica programele operaționale, pentru a corespunde mai bine evoluțiilor economice, sociale și de mediu. De asemenea, este important ca politica de coeziune să dispună de resurse financiare suficiente, adică să beneficieze și în următorul cadru financiar multianual de aceeași cotă procentuală din buget, chiar și după retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană;

6.

subliniază că, pentru a consolida siguranța planificării politicii de coeziune după 2020, este, de asemenea, important să existe o abordare strategică care să poată servi drept punct de referință pentru realizarea unor progrese sustenabile în realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, ținând seama, atunci când acest lucru este necesar, de contextul internațional (cum ar fi Obiectivele de dezvoltare durabilă și acordul Habitat III ale ONU) și de necesitățile autorităților locale și regionale în materie de garantare a unei abordări teritoriale;

7.

are convingerea că viitorul politicii de coeziune este indisolubil legat de cel al UE. Pentru o Uniune Europeană puternică și funcțională, este nevoie de o politică europeană de coeziune puternică și eficientă și de o comunicare eficace a rezultatelor acesteia cetățenilor europeni. Politica de coeziune are un impact concret și tangibil asupra calității vieții cetățenilor, astfel cum au demonstrat sutele de mii de proiecte de succes finanțate din fondurile ESI și puse în aplicare în întreaga Europă, inclusiv prin luarea în considerare a nevoilor specifice ale regiunilor și localităților și prin contribuția sa la atenuarea impactului crizei. CoR se pronunță ferm în favoarea garantării unui rol important al politicii de coeziune în UE și după 2020 și încurajează dezvoltarea unei alianțe puternice a tuturor actorilor relevanți atât la nivelul UE, cât și la nivel național, regional și local, pentru a atinge acest obiectiv;

8.

în contextul viitoarei reforme a politicii de coeziune, consideră că este necesar să se stabilească un echilibru între continuitatea acesteia și măsurile inovatoare necesare. Este necesară evidențierea punctelor tari și a celor slabe ale politicii actuale de coeziune și găsirea unor modalități de eficientizare a acesteia, pe baza experiențelor perioadelor anterioare de finanțare. Îndeplinirea mandatului stabilit prin tratat, precum și orientarea către obiective strategice de durată în privința unei creșteri inteligente, integratoare și durabile, sunt esențiale în acest scop. Punerea în aplicare flexibilă a politicii de coeziune la nivelul autorităților locale și regionale ar trebui să asigure consolidarea eficacității și a apropierii față de cetățeni și să contribuie la îmbunătățirea vizibilității UE la nivel local. Potențialul inerent politicii de coeziune trebuie valorificat tocmai prin aplicarea ei flexibilă la nivelul autorităților locale și regionale, dat fiind că acesta este nivelul la care politicile UE au cea mai mare vizibilitate. Raportul lui Fabrizio Barca pe tema „O agendă pentru reforma politicii de coeziune”, cu privire la abordarea teritorială, rămâne valabil în continuare;

9.

consideră că importanța deosebită a politicii de coeziune constă în faptul că aceasta îmbină prevederile strategice cu privire la confruntarea cu provocările de la nivel european și global cu strategiile de dezvoltare pe termen lung de la nivel regional și local din statele membre și cu punerea în aplicare a acestora pe teren. Astfel, politica de coeziune – spre deosebire de politicile structurale de la nivel național – este expresia unei solidarități europene veritabile, asigurând dezvoltarea teritorială armonioasă a UE în ansamblul său;

10.

consideră că rolul esențial și obiectivele fundamentale ale politicii de coeziune înscrise în tratatele europene și descrierea, în cadrul acestor tratate, a fondurilor structurale și de investiții europene, își vor menține actualitatea și vor garanta și pe viitor îndeplinirea sarcinilor legate de politica de coeziune, făcând posibilă o mai bună coordonare juridică și tematică, pentru crearea de sinergii, pentru a evita lacunele, suprapunerile și inconsecvențele și pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor urbane și rurale; în acest scop, ar trebui îmbunătățită funcția integratoare a regulamentului-cadru de stabilire a unor dispoziții comune (a se vedea punctul 71);

11.

consideră că dezvoltarea rurală în cadrul PAC necesită o mai bună aliniere cu fondurile ESI, pentru a se asigura un tratament echilibrat aplicabil tuturor aspectelor teritoriale, în beneficiul cetățenilor, ținând seama de interacțiunile dintre diferitele zone;

12.

consideră că politica de coeziune nu este limitată la eliminarea disparităților și a subdezvoltării la nivel regional, chiar dacă aceasta va rămâne o sarcină prioritară, în conformitate cu articolul 174 din TFUE (reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate). În schimb, ea trebuie să fie în acelaşi timp o strategie de promovare a inovării, a competitivității și a creșterii durabile în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile de tranziție și în regiunile mai puternice ale Europei. Aceasta ar trebui să contribuie și în viitor la ocuparea forței de muncă, la productivitate, durabilitate și coeziune socială în UE, prin intermediul unor investiții cuprinzătoare în viitorul economic și social al nivelului regional și local. Prioritățile urmărite în cadrul Strategiei Europa 2020 contribuie, în timpul perioadei curente de finanțare, la o concentrare tematică sporită și la un accent mai puternic pe rezultatele politicii de coeziune. Este important să existe o strategie sub forma unui cadru european. Utilizarea eficientă a fondurilor ESI presupune și în viitor o orientare strategică, menită să garanteze planificarea fiabilă a politicii de coeziune și să funcționeze ca un cadru pentru programarea acestor fonduri, în beneficiul autorităților locale şi regionale. Din acest motiv, perioada de programare a politicii de coeziune ar trebui să fie menținută la șapte ani, cu condiția ca aceasta să corespundă perioadei următorului cadru financiar multianual;

13.

atrage însă atenția asupra faptului că abordarea strategică la nivelul UE nu trebuie să fie rigidă sau să ducă la o concentrare unilaterală asupra obiectivelor UE, care să nu abordeze provocările reale, de pe teren, la nivelul fiecărui teritoriu. Dimpotrivă, politica de coeziune trebuie să rămână capabilă să ofere soluții integrate, flexibile și diferențiate pe teren, la nivel local și regional, pentru toate domeniile politice și temele individuale, nu în ultimul rând pentru a permite o reacție rapidă la noi provocări. Ca toate politicile Uniunii, politica de coeziune trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor europene fundamentale, conform misiunii stabilite prin tratat. Pe de altă parte, celelalte politici ale UE trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor cu privire la politica de coeziune prevăzute în tratat. În acest sens, pentru a consolida abordarea teritorială în conformitate cu guvernanța pe mai multe niveluri, ar trebui ca, în timp util, înaintea începutului noii perioade de finanțare, autoritățile responsabile cu punerea în aplicare a politicii regionale și politicile sectoriale (în special în ceea ce privește sinergia cu programele sectoriale ale UE, cum ar fi Orizont 2020 și COSME) să poarte un dialog de cooperare despre modul în care pot fi combinate abordările prevăzute;

14.

solicită elaborarea unui nou cadru strategic comun, care să acopere toate politicile și fondurile UE care au o dimensiune teritorială. Acest lucru se referă în principal la fondurile ESI, la succesorii Mecanismului pentru interconectarea Europei și ai programelor LIFE și Orizont 2020, dar și la instrumentele de împrumut, în special Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și politicile de creditare ale BEI. Acest cadru trebuie să asigure coerența strategică a obiectivelor și a investițiilor, pentru a evita duplicarea și lipsa de coordonare a acestor intervenții, atât la nivel european, cât și național;

15.

consideră că, în cele din urmă, relația corectă dintre diferitele obiective, ținte și instrumente ale politicii de coeziune trebuie stabilită sub forma unui adevărat parteneriat tripartit, în cadrul căruia Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale colaborează pentru a căuta cele mai bune soluții, pe baza unei gestiuni partajate. Modalitățile de organizare ale autorităților locale și regionale prevăzute în regulamente trebuie să fie folosite în cel mai bun mod și nu trebuie să fie din nou limitate prin procedura de autorizare. În plus, relația dintre autoritățile de management și Comisie trebuie astfel concepută încât să ia naştere un veritabil contract de încredere între cele două părți. CoR pledează pentru o participare mai activă a Comisiei în cadrul gestiunii partajate, ea trebuind să devină un adevărat partener în punerea în aplicare a politicii de coeziune, și nu să se limiteze la un simplu rol de supraveghere a autorităților de management;

16.

solicită dezvoltarea unei negocieri parteneriale în timpul procesului de programare între Comisie, statele membre și autoritățile regionale și locale care îndeplinesc funcția de autorități de management al programelor operaționale, în sensul principiului subsidiarității. Acest lucru necesită asigurarea posibilității de exprimare a nivelurilor competente din administrația publică, în cadrul negocierilor privind obiectivele și prioritățile de finanțare. Elementele conținute în Codul de conduită privind parteneriatul ar trebui, prin urmare, să constituie o componentă obligatorie din punct de vedere juridic a reglementărilor viitoare și să fie mai curând incluse în aceste reglementări, decât într-un „cod de conduită” separat, care să ridice întrebări din perspectiva statutului juridic;

17.

recunoaște că efectul stabilizator al politicii de coeziune, în special de sprijin al eforturilor depuse la nivel central în toate statele membre, în favoarea investițiilor în creșterea durabilă, ocuparea forței de muncă și inovare, este de mare importanță din punct de vedere strategic;

18.

consideră, prin urmare, ca o chestiune de principiu, că fondurile UE, în afară de a răspunde la marile provocări cu care se confruntă Europa în ansamblu, cum ar fi, în prezent, migrația, ar trebui orientate către punerea în aplicare a obiectivelor strategiilor politice pe termen lung, convenite în parteneriat cu statele membre și autoritățile locale și regionale, pentru a spori eficacitatea lor structurală. CoR face din nou referire la faptul că, până acum, procedura anuală cu privire la recomandările adresate fiecărei țări în parte, din cadrul semestrului european, nu a fost echitabilă față de abordarea pe termen mediu și lung a planificării programelor cerută de fondurile ESI. În plus, recomandările adresate fiecărei țări în parte nu prezintă în mod frecvent nicio legătură efectivă cu programele fondurilor ESI;

19.

are așadar convingerea că implicarea politicii de coeziune în programele naționale de reformă trebuie elaborată la nivel european, astfel încât să se păstreze dimensiunea teritorială, precum și abordarea bazată pe parteneriat și abordarea descentralizată. Pentru început, s-ar putea include în cadrul semestrului european un dialog structural anual cu privire la situația actuală a coeziunii în Europa. Participarea autorităților locale și regionale și a partenerilor sociali trebuie garantată în egală măsură cu flexibilitatea de a utiliza fondurile ESI la nivel local. Aceasta se aplică, de asemenea, termenelor, procedurilor de vot convenite și securității juridice aplicabile planurilor și programelor aprobate. CoR își reiterează opoziția fermă față de conceptul negativ al condiționalității macroeconomice, prin care, ca rezultat al legăturii dintre EFSI și guvernanța economică, autoritățile locale și regionale ar putea fi „pedepsite” pentru deficiențe ale guvernelor lor naționale. Politica de coeziune nu trebuie să facă obiectul unor condiționalități asupra cărora autoritățile locale și regionale și ceilalți beneficiari nu au nicio putere de influență;

20.

întrucât, la momentul actual, nu există destule date pe baza cărora să se verifice măsura în care programele operaționale sunt în acord cu programele naționale de reforme, solicită Comisiei să prezinte un raport cu privire la integrarea politicii de coeziune în guvernanța economică;

21.

este convins că deciziile legate de viitorul UE, consolidarea uniunii economice și monetare, guvernanța economică, finanțarea UE și alte chestiuni influențează viitoarea politică de coeziune în aceeași măsură ca discuțiile actuale legate de subsidiaritate, de îmbunătățirea legislației, de utilizarea mai eficientă a fondurilor și de estimarea consecințelor. La acestea se adaugă provocările legate de soluționarea crizelor, globalizare, migrație, evoluțiile demografice și schimbările din economie, piața forței de muncă și educație, de exemplu din cauza progreselor înregistrate în materie de digitalizare;

22.

solicită, prin urmare, ca politica de coeziune să devină mai flexibilă în următoarea perioadă de finanțare, fără ca acest lucru să aibă impact asupra orientării strategice și a certitudinii planificării programelor multianuale pentru autoritățile locale și regionale. Ar trebui, de asemenea, ca, pentru autoritățile de management care doresc acest lucru, să fie posibil să se răspundă într-un mod flexibil la situații de criză și la evenimente neprevăzute, apărute pe termen scurt, fără a se renunța la orientarea strategică;

23.

subliniază că o mai mare flexibilitate a cadrului financiar multianual al UE nu trebuie să ducă la redistribuire sau la finanțarea unor inițiative noi în detrimentul programelor care au fost deja aprobate. Comitetul respinge folosirea fondurilor din cadrul politicii de coeziune pentru acoperirea nevoilor financiare pe termen scurt în afara politicii de coeziune, mai ales în domenii ca securitatea, lupta împotriva terorismului, gestionarea fluxurilor migratorii, controlul frontierelor etc.;

24.

subliniază că, în ceea ce privește sporirea flexibilității și a puterii de reacție a politicii de coeziune, este extrem de important să se progreseze cu adevărat pe calea simplificării efective a procedurilor de gestionare, monitorizare, evaluare, verificare și control al fondurilor structurale, evitând pletorica reglementare impusă acestora. În consecință, sunt necesare proceduri simplificate de schimbare a programelor operaționale, mecanismelor (investițiile teritoriale integrate – ITI etc.) și instrumentelor. În acest sens, este nevoie de o relație bazată pe parteneriat și pe încredere reciprocă între responsabilii pentru diversele programe, mecanisme şi instrumente, de la diferite niveluri. Planurile și programele viitoare ar trebui să includă și o „rezervă de planificare” care să fie consacrată măsurilor-pilot sau experimentale și acțiunilor neprevăzute – cu condiția adecvării lor la cerințele politicii de coeziune – și al cărei mod de utilizare să fie stabilit doar pe parcursul perioadei de finanțare;

25.

solicită Comisiei să propună o procedură simplificată de schimbare a planurilor și a programelor pentru următoarea perioadă de finanțare, care să ofere posibilitatea de a reacționa într-o manieră flexibilă și orientată la apariția crizelor sau evoluțiile neprevăzute și care să ușureze și să accelereze în special modul de vot în cadrul Comisiei;

26.

consideră că este esențială garantarea unei funcționări a guvernanței pe mai multe niveluri și a abordării de jos în sus prin intermediul unei gestiuni partajate, chiar și în contextul noilor provocări și al unor evoluții neprevăzute, pentru a combate tendințele de centralizare și a putea dezvolta soluții eficace și adecvate la fața locului, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;

27.

face referire la faptul că, de ceva timp, politica de coeziune este politica Uniunii care a făcut obiectul celor mai riguroase măsurători și al celor mai detaliate analize. Rapoartele periodice ale Comisiei prezintă în detaliu succesele politicii de coeziune. Comitetul dă drept exemplu multe regiuni care, cu ajutorul finanțării prin fondurile ESI, și-au depășit deficiențele speciale de dezvoltare, s-au putut alinia la media UE și au reușit, ca urmare a evoluției pozitive, să iasă din categoria regiunilor cu cea mai ridicată nevoie de subvenții. Faptul că politica de coeziune își îndeplinește cu succes obiectivele a fost confirmat și în evaluarea ex post a FEDR și a Fondului de coeziune în perioada 2007-2013;

28.

este de părere că structura fundamentală a politicii de coeziune, cu cele trei categorii ale sale (regiuni mai dezvoltate, regiuni de tranziție și regiuni mai puțin dezvoltate), s-a dovedit funcțională și trebuie, așadar, menținută. Aceasta este concretă și suficient de flexibilă pentru a integra noi provocări, priorități, instrumente și indicatori. Cu scopul de a promova o dezvoltare armonioasă a UE în ansamblul său, împărțirea zonelor pe categorii se înscrie în mandatul politicii de coeziune în ceea ce privește sprijinirea zonelor mai slab dezvoltate sau problematice, oferind posibilitatea de a interconecta în mod armonios toate regiunile;

29.

reafirmă faptul că regiunile cel mai puțin dezvoltate și cele mai defavorizate, precum și cele ultraperiferice necesită în continuare un nivel mai mare de finanțare, pentru remedierea deficitelor lor structurale și economice de dezvoltare, pe termen mediu și lung. În acest sens, ar trebui să se pună în continuare accent pe utilizarea fondurilor ESI. Pentru a nu pune în pericol ceea ce s-a realizat până în prezent, este nevoie de reglementări adecvate cu privire la perioada de tranziție a regiunilor care părăsesc categoria de finanțare maximă. Ar trebui să se caute o soluție care să împiedice o schimbare radicală în ceea ce privește amploarea intervențiilor politicii de coeziune pentru regiunile aflate cu puțin deasupra pragului categoriei „de tranziție”. Rolul regiunilor mai dezvoltate ca poluri de dezvoltare regională trebuie consolidat și promovat în continuare, astfel încât aceste regiuni să poată exploata în continuare posibilitățile care le stau la dispoziție, pentru a fi competitive la nivel mondial. Modelul global ar trebui, prin urmare, să fie unul de sprijin în favoarea unei relații echilibrate dintre coeziune, convergență și competitivitate;

30.

menționează, făcând referire la propriile avize și la lucrările Comisiei pe tema „Dincolo de PIB”, necesitatea de a planifica și de a pune în aplicare o politică de coeziune bazată pe statistici mai fiabile, comparabile și riguroase. PIB-ul regional, măsurat în funcție de paritatea puterii de cumpărare în raport cu media UE, și-a păstrat rolul de indicator principal în delimitarea regiunilor și ar trebui menținut în continuare. Prin urmare, CoR a subliniat necesitatea de a include măsuri complementare PIB-ului în procesul de introducere a noii generații de fonduri structurale și de investiții europene în următoarea perioadă financiară multianuală. În acest context, pe baza unor criterii suplimentare armonizate și coerente, politica de coeziune de după 2020 ar trebui să țină seama în mai mare măsură de provocările de ordin demografic de la nivel regional și local, precum și de alte provocări specifice (de exemplu, provocări sociale, de mediu, geografice și legate de condițiile naturale), astfel cum prevede Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

31.

subliniază că efectele pur statistice, cum ar fi cele care vor rezulta din ieșirea Regatului Unit din UE, nu ar trebui să ducă la situația în care o regiune din UE27 să îşi piardă statutul de regiune mai puțin dezvoltată sau de regiune de tranziție, dat fiind că situația socioeconomică din aceste regiuni rămâne, în realitate, neschimbată. Prin urmare, Comisia Europeană ar trebui să includă în dispozițiile cu privire la gestionarea fondurilor ESI după 2020 propuneri solide referitoare la efectul statistic sau la o „plasă de siguranță”;

32.

atrage atenția că, adesea, eligibilitatea regională de la nivelul NUTS II ascunde, în unele țări, inegalități socio-teritoriale, intraregionale și chiar supraregionale. Este necesar ca hărțile UE să fie realizate la scara corespunzătoare, pentru a reflecta problemele de pe teren, astfel încât să contribuie la direcționarea sprijinului către aceste zone;

33.

invită Regatul Unit și UE să recunoască dreptul autorităților locale şi regionale din Regatul Unit de a participa în continuare la cooperarea teritorială europeană și la alte programe de la nivelul UE, la fel ca statele care nu sunt membre ale UE, cum ar fi Norvegia sau Islanda;

34.

insistă asupra necesității unei concentrări tematice, pentru a se asigura crearea de valoare adăugată europeană și un impact real pe teren. Cu toate acestea, alegerea obiectivelor tematice specifice nu trebuie să fie uniformă în întreaga UE, pentru a garanta că sunt relevante și abordează provocările reale de pe teren, în fiecare teritoriu, și necesitățile în materie de cooperare transfrontalieră;

35.

insistă asupra faptului că fondurile ESI trebuie să se bazeze pe o abordare teritorială. Politica și intervențiile UE ar trebui să se concentreze pe problemele de pe teren, indiferent dacă este vorba de o zonă urbană, rurală sau care prezintă orice altă caracteristică geografică sau de regiuni, precum cele ultraperiferice, a căror situație socială și economică structurală justifică, conform prevederilor TFUE, adoptarea unor măsuri specifice;

36.

reamintește faptul că un obstacol important pentru succesul programelor ESI la nivelul unui mare număr de autorități locale și regionale este lipsa unei capacități suficiente și a unei guvernanțe solide. Din acest motiv, CoR solicită o nouă abordare în ce priveşte consolidarea capacităților pentru toate fondurile ESI, de care să dispună orice autoritate însărcinată cu gestionarea sau punerea în aplicare a fondurilor ESI. Acest lucru va asigura o bună gestiune financiară și aplicarea corespunzătoare a normelor privind achizițiile publice şi ajutoarele de stat; de asemenea, va facilita transferul de cunoștințe dintre autoritățile de management și organismele de punere în aplicare;

37.

recunoaște necesitatea de a crește și în viitor eficacitatea și eficiența în privința utilizării fondurilor ESI. CoR este în favoarea menținerii concentrării tematice. Obiectivele tematice care trebuie stabilite pentru politica de coeziune după 2020 nu trebuie să împiedice sprijinirea financiară a infrastructurilor ce țin de aspectele prioritare, atunci când este cazul, și ar trebui să reflecte flexibilitatea necesară, în special în ce privește noile provocări, consolidarea dimensiunii teritoriale a coeziunii și guvernanța pe mai multe niveluri la elaborarea programelor. Acestea ar trebui să contribuie la înțelegerea de către cetățeni a eligibilității proiectelor de finanțare;

38.

susține măsurarea eficienței fondurilor ESI mai degrabă în raport cu criteriile stabilite în regulamentele privind fondul și cu criteriile general valabile în cadrul Uniunii. Pentru pregătirea și punerea în aplicare a planurilor și a programelor ar trebui dezvoltat în timp util, înainte de începutul noii perioade de finanțare și împreună cu responsabilii pentru punerea în aplicare a fondurilor ESI, un set de indicatori economici, sociali și de mediu, precum și anumite condiționalități ex-ante selectate, capabile să reflecte în mod adecvat progresele și rezultatele obținute în punerea în aplicare a programelor din domeniul politicii de coeziune, pentru a orienta noile decizii luate în materie de programare pe baza învățămintelor desprinse din ciclul precedent. În cadrul acestui proces, este necesar să se ia în considerare nu numai situațiile specifice de la nivel național, ci și cele de la nivel local și regional; în acest context, atrage atenția asupra actualului raport al Comisiei [SWD(2017) 127 final], conform căruia, până în prezent, au fost respectate 86 % din condiționalitățile ex ante, acestea aducând o valoare adăugată clară pentru punerea în aplicare a reformelor necesare și îmbunătățind utilizarea fondurilor;

39.

recomandă ca, pe baza indicatorilor și ca urmare a proceselor de negociere, să se dezvolte programe operaționale cărora să li se atribuie în primul rând un rol de documente strategice. În viitor, Comisia ar trebui să sprijine punerea în aplicare a acestor programe prin intermediul unui dialog strategic, bazat pe parteneriat, cu autoritățile locale și regionale, care să se concentreze pe stabilirea de obiective obligatorii și de indicatori de rezultat corespunzători și prin care autoritățile locale și regionale să poată alege și pune în aplicare metodele cele mai adecvate, în conformitate cu principiul guvernanței pe mai multe niveluri;

40.

salută inițiativa lansată de Comisia Europeană în favoarea „regiunilor cu rămâneri în urmă”, al cărei scop este ca acestea să își poată recupera întârzierile, oferindu-le asistență pentru depășirea obstacolelor și valorificarea potențialului lor de creștere; recomandă ca astfel de inițiative să fie luate în considerare în cursul noii perioade de programare;

41.

recunoaște că valoarea adăugată europeană este incontestabil unul dintre cele mai importante criterii pentru o utilizare de succes a resurselor UE și, prin urmare, pentru succesul politicii de coeziune. Cu toate acestea, nu există încă o definiție comună a acesteia. Pentru viitoarea politică de coeziune ar fi util ca, odată cu regulamentele privind fondurile, să se discute și să se aprobe și criteriile specifice pe baza cărora ar trebui să se măsoare valoarea adăugată europeană a politicii de coeziune;

42.

pentru a reduce birocrația, CoR invită Comisia să exonereze autoritățile de management de obligația verificării condițiilor ex-ante și să ofere un nivel mai ridicat de subsidiaritate și de proporționalitate, dar și să elaboreze o abordare care să se concentreze mai mult pe rezultate;

43.

susține, prin urmare, elaborarea unei abordări comune pentru a măsura valoarea adăugată europeană a politicii de coeziune și face trimitere, în acest context, la studiul său pe tema „Testul valorii adăugate a UE privind justificarea cheltuielilor UE: care este impactul asupra autorităților locale și regionale?” (1). Criteriile esențiale ar putea acționa ca impulsuri ce ar putea fi obținute prin utilizarea resurselor UE pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune stabilite prin tratat, pentru o creștere durabilă, pentru ocuparea forței de muncă și sporirea solidarității sociale, precum și pentru a facilita contribuția acesteia în fața provocărilor comune. Ar trebui luat în considerare și faptul că abordarea locală și regională este mai eficientă în domenii predefinite, generând, prin intermediul abordării descentralizate, o valoare adăugată mai mare, în comparație cu fondurile sau instrumentele de finanțare centralizate sau sectoriale;

44.

în acest context, solicită utilizarea unui astfel de concept pentru consolidarea politicii de coeziune. CoR înțelege ca aceasta să includă: depășirea disparităților socioeconomice; un efect anticiclic de stabilizare și stimulare a creșterii economice și de abordare a crizelor prin creșterea investițiilor publice; rolul important în realizarea obiectivelor comune ale UE; stimulente și mecanisme orientate spre rezultate; un impact pozitiv asupra calității capacităților administrative la fața locului, precum și dimensiunea europeană și transfrontalieră și punerea lor în aplicare prin intermediul guvernanței pe mai multe niveluri și a abordării ascendente;

45.

subliniază faptul că dimensiunea teritorială a politicii de coeziune facilitează punerea în aplicare a unor măsuri care, în conformitate cu principiul subsidiarității, nu pot fi realizate în mod corespunzător de către statele membre, de către regiuni și de către autoritățile locale, cum ar fi cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională;

46.

constată că gradul tot mai ridicat de complexitate a cerințelor de reglementare reprezintă o povară pentru actori, inclusiv pentru promotorii de proiecte. CoR recomandă ca guvernanța politicii de coeziune să tindă mai curând către performanță, punând în evidență rezultatele. În plus, CoR are anumite rezerve în ceea ce privește pertinența rezervei de performanță, întrucât normele sale de aplicare nu iau în considerare rezultatele și impactul pe termen lung;

47.

reiterează, în acest context, poziția sa potrivit căreia utilizarea instrumentelor politicii de coeziune permite regiunilor și statelor membre mai puțin dezvoltate să își însușească valoarea adăugată europeană a integrării, permițând în același timp regiunilor mai avansate să facă față cât se poate de bine provocărilor globale. Prin intermediul politicii de coeziune, autoritățile locale și regionale devin mai strâns legate de proiectul european, iar politica de coeziune oferă UE legitimitate la nivel local și regional;

48.

prin urmare, se pronunță în favoarea unei creșteri substanțiale a vizibilității intervențiilor politicii de coeziune, prin măsuri de comunicare corespunzătoare, văzând în aceste intervenții unul dintre avantajele incontestabile ale integrării UE pentru cetățeni, la nivel local. Regiunile și orașele pot aduce o contribuție importantă și în acest sens. Realizările economice, sociale, teritoriale, ecologice, culturale și politice ale politicii de coeziune trebuie puse în evidență, utilizând potențialul său în favoarea depășirii crizei de identitate a UE, dat fiind că există dovezi solide privind rezultatele pe termen lung și valoarea adăugată a acestei politici;

49.

face referire la faptul că prin abordarea sa locală și regională, politica europeană de coeziune sprijină regiunile și localitățile europene în privința investițiilor de viitor pentru consolidarea competitivității, a ocupării forței de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții, precum și pentru participarea la rețele, cooperarea interregională și schimbul de experiență la nivel european. Este singura politică a Uniunii cu un accent regional, pe baza unei guvernanțe pe mai multe niveluri. Așadar, este necesar ca dimensiunea teritorială a politicii de coeziune și rolul autorităților regionale în gestionarea acesteia să fie consolidate în continuare;

50.

este de părere că, pentru a consolida coeziunea la nivel regional și local, dar și la nivel transfrontalier, este nevoie de posibilități suplimentare de dezvoltare a unor soluții aplicabile la nivel local. Politica de coeziune trebuie să conțină o ofertă flexibilă prin care cei vizați să poată alege soluții viabile pentru regiunea sau municipalitatea lor, în cadrul unor reglementări europene;

51.

solicită în mod clar continuarea și simplificarea finanțării cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale în cadrul obiectivului european de cooperare teritorială, incluzând finanțarea strategiilor macroregionale și maritime actuale și viitoare, a insulelor, a regiunilor cu frontiere maritime, precum și a regiunilor ultraperiferice. Valoarea adăugată europeană este deosebit de vizibilă în acest caz. Aceasta reiese din punerea concretă în aplicare a obiectivelor politicii de integrare și din promovarea unei conviețuiri pașnice. Cooperarea dintre partenerii la proiecte din state membre diferite, schimbul de experiență posibil la nivel european, precum și pregătirea comună a unor noi soluții pentru optimizarea serviciilor publice de administrație și a serviciilor private de dezvoltare sunt părți importante ale integrării UE. Dată fiind vizibilitatea valorii adăugate europene, se recomandă ca, în viitor, cooperarea teritorială să fie consolidată, în cadrul bugetului corespunzător;

52.

atrage atenția asupra rolului important al specializării inteligente în consolidarea sistemelor regionale de inovare, în vederea schimbului de cunoștințe între regiuni și pentru stimularea sinergiilor, în special prin finanțarea cercetării europene; în acest context, dorește să facă trimitere și la avizul său intitulat „Strategii privind specializarea inteligentă (RIS3): impactul asupra regiunilor și cooperarea interregională” (SEDEC-VI/021);

53.

atrage atenția asupra necesității de a consolida cooperarea la frontierele externe ale Uniunii Europene, prin obținerea de sinergii între dimensiunea teritorială a politicii de coeziune și politica europeană de vecinătate. În acest sens, se recomandă ca cooperarea de-a lungul frontierelor externe ale UE să fie promovată prin intermediul politicii de vecinătate și în conformitate cu normele politicii de coeziune;

54.

în această privință, este convins că strategiile macroregionale și maritime pentru regiunile participante și pentru cetățenii acestora prezintă o valoare adăugată importantă, cu condiția ca instrumentele de finanțare existente și viitoare să fie utilizabile în mod coordonat în cadrul strategiilor; prin urmare, invită instituțiile europene să se asigure că obiectivele strategiilor macroregionale sunt corelate cu viitoarele instrumente financiare ale politicii de coeziune, dar și alte instrumente de finanțare ale UE (Mecanismul pentru interconectarea Europei, Orizont 2020, FEIS);

55.

recomandă ca provocările esențiale cu care se confruntă autoritățile locale (și anume, protecția mediului, schimbările climatice, revitalizarea urbană, incluziunea socială, migrația, transformarea digitală, transportul durabil, schimbările climatice) să fie abordate în continuare în mod specific în cadrul politicii de coeziune, iar aceasta să rămână principalul instrument european pentru stimularea cooperării în vederea promovării creșterii economice, a unui mediu favorabil și a inovării urbane în localitățile Europei, pentru a crea condițiile necesare, cum ar fi în domeniul infrastructurii de bandă largă sau al economiei circulare, în vederea unei utilizări optime a potențialului lor de creștere. Pentru dezvoltarea locală durabilă trebuie prevăzută o paletă de finanțare cât mai largă, pe baza căreia să se poată dezvolta cele mai bune măsuri la nivel local. Aceste provocări privesc nu numai orașele, ci și, într-o măsură variabilă, toate colectivitățile locale. În acest sens ar trebui ca, și în viitor, să se poată recurge la concepte integrate [cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și investițiile teritoriale integrate (ITI)], pentru dezvoltarea de soluții adaptate. Este însă necesar, în acest scop, ca acestora să li se asigure un spațiu suficient în cadrul procesului de programare, care să permită cu adevărat o adaptare flexibilă la fața locului;

56.

în numele unei dezvoltări teritoriale armonioase, pledează pentru consolidarea rolului regiunilor metropolitane și al orașelor, care se confruntă cu multe probleme concrete, de exemplu, în ceea ce privește calitatea mediului, extinderea urbană, excluziunea socială, transporturile și locuințele. Pentru a contribui la îmbunătățirea legăturilor dintre mediul rural și cel urban, trebuie să existe posibilitatea de a include orașele mai mici și localitățile rurale. În plus, trebuie simplificate radical normele aplicabile în acest caz. Reamintind avizul său pe tema „O agendă urbană pentru UE” (COTER-V-010), CoR subliniază că politicile UE nu trebuie să încurajeze o relație de concurență între dimensiunea urbană, cea rurală și cea de coastă. Este important să se insiste asupra unei viziuni teritoriale globale asupra zonelor urbane și rurale, ca spații funcționale complementare. În cazul măsurilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) care beneficiază de finanțare din diferite fonduri europene, este nevoie de o mai bună integrare a acestora;

57.

solicită intensificarea și simplificarea gestionării noilor instrumente menite să consolideze abordarea ascendentă și guvernanța pe mai multe niveluri, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC) și investițiile teritoriale integrate (ITI), cu scopul unei integrări și mai cuprinzătoare la nivel local și regional, în sensul unei abordări integrate și globale a dezvoltării regionale. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită transferul corespunzător al competenței decizionale, precum și o implicare amplă a tuturor actorilor relevanți la fața locului;

58.

recomandă sprijinirea dezvoltării zonelor rurale și dezvoltarea de strategii globale, pentru consolidarea acestor zone prin îmbunătățirea conectivității atât pentru transporturi, cât și pentru banda largă digitală, asigurând în același timp protecția mediului, astfel cum se prevede în Declarația 2.0 de la Cork. Își reiterează, de asemenea, solicitarea, formulată în avizul său pe tema „Inovarea și modernizarea economiei rurale” (NAT-VI/004), privind elaborarea unei Cărți albe referitoare la zonele rurale, care să abordeze provocările cu care se confruntă acestea și să stimuleze potențialul lor, pentru a conserva bogatul patrimoniu cultural, arhitectonic, natural, social, gastronomic și economic pe care îl cultivă locuitorii zonelor respective și de care beneficiază întreaga societate europeană;

59.

solicită un tratament specific pentru regiunile ultraperiferice în cadrul politicii de coeziune de după 2020, având în vedere constrângerile specifice și unice în spațiul european cu care se confruntă acestea. Atrage atenția asupra faptului că TFUE recunoaște aceste constrângeri la articolul 349 și prevede în mod expres să se adopte măsuri specifice în favoarea acestor regiuni, în special în ce privește condițiile de acces la fondurile structurale;

60.

recunoaște, de asemenea, că dezvoltarea teritorială echilibrată presupune sprijinirea adecvată a zonelor rurale și periurbane interioare, precum și a zonelor cu handicap (de exemplu, regiunile montane, de frontieră, sau alte regiuni caracterizate de handicapuri naturale sau demografice), pentru a face posibile investițiile necesare pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă, incluziunea socială și durabilitatea mediului. Regiunile respective ar trebui să contribuie la conceperea instrumentelor care creează condițiile esențiale pentru demersuri multisectoriale eficiente și duc la o integrare mai puternică a zonelor funcționale urbane și rurale în economiile regionale;

61.

având în vedere cerințele și revendicările zonelor slab populate de a beneficia de mai multă vizibilitate, ar trebui creat la nivel european un forum, care ar putea avea loc anual, astfel încât zonele respective să poată nu doar raporta cu privire la punerea în aplicare a politicilor specifice pe teritoriul lor, ci și să facă propuneri și schimburi de bune practici între ele. Acest lucru ar fi benefic atât din perspectiva creșterii vizibilității lor, cât și a scoaterii lor din izolare și a posibilităților de a-și face auzită vocea direct în cadrul instituțiilor europene. Forumul va trebui să respecte caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni și să asigure o reprezentare echitabilă;

62.

consideră că viitoarea politică de coeziune va trebui să fie și principalul instrument de asigurare a unei dezvoltări durabile a regiunilor afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase, prin măsuri speciale pe baza unei abordări teritoriale integrate, pentru a compensa diferența de costuri determinată de condițiile dezavantajoase care afectează stabilirea în aceste zone a persoanelor și a întreprinderilor, aceasta și pentru a combate tendința de depopulare, prin asigurarea disponibilității serviciilor esențiale și a unor infrastructuri de calitate. Trebuie să se acorde o atenție deosebită consolidării activităților agricole, care dețin un rol esențial în asigurarea viabilității altor activități economice în zonele montane și în protejarea celor expuse riscurilor hidrogeologice, acest lucru fiind benefic și pentru zonele de câmpie;

63.

solicită măsuri mai precise pentru consolidarea responsabilității autorităților locale și regionale față de fondurile ESI, precum și a vizibilității acestora pe teren, măsuri printre care să figureze și asigurarea controlului democratic, la nivelul aplicabil, al programelor regionale sau naționale care țin de fondurile ESI;

64.

recunoaște nevoia de resurse, pe termen lung, în cadrul Uniunii, pentru generarea de investiții. Fondurile disponibile în acest scop vor fi marcate și în viitor de tensiunea dintre consolidarea bugetelor naționale și disponibilitatea statelor membre de a finanța sarcini europene. În ceea ce privește politica de coeziune, aceasta va trebui să își îndeplinească sarcina de consolidare a coeziunii economice, sociale și teritoriale, astfel încât să contribuie în mod esențial la consolidarea regiunilor europene și a Uniunii în general. Prin urmare, este indispensabilă o politică de coeziune dotată cu mijloacele financiare necesare, iar repartizarea acestora trebuie făcută în conformitate cu o abordare care să țină seama de cerințele specifice ale regiunilor și localităților. În plus, CoR atrage atenția asupra consecințelor negative ale Brexitului asupra bugetului UE. În vederea protejării optime a bugetului UE și în special a bugetului politicii de coeziune, CoR își reiterează apelul ca Regatului Unit să i se impună respectarea tuturor angajamentelor juridice asumate pentru cadrul financiar actual pe termen mediu. În acest sens, Comitetul face trimitere la rezoluția sa din 22 martie 2017 (RESOL VI/022) și invită Comisia să pună în aplicare propunerile Grupului la nivel înalt privind resursele proprii care sunt menționate în raportul privind viitoarea finanțare a UE;

65.

face referire la faptul că fondurile ESI nu se pot compara cu inițiativele administrate central, cum este FEIS. În timp ce FEIS generează investiții la nivel european și la nivel național sub forma unor proiecte individuale, care nu prezintă o dimensiune teritorială, utilizarea fondurilor ESI în cadrul strategiilor regionale de inovare duce la consolidarea durabilă a coeziunii economice, sociale și teritoriale la nivel local și regional, asigurând astfel o dezvoltare armonioasă și echilibrată a UE în ansamblul său. Această caracteristică a fondurilor ESI ar trebui consolidată în continuare printr-o abordare strategică, generatoare de sinergii, capabilă să creeze stimulente clare, orientate spre eficiență și impact, prin utilizarea unui sistem de evaluare și de monitorizare adecvat și a unor metode de selecție specifice. Ambele instrumente, fondurile ESI și FEIS, se completează și nu au voie să intre în conflict, iar cel din urmă nu se poate substitui celor dintâi;

66.

în acest sens, face trimitere, de asemenea, la avizul său privind FEIS 2.0, din 7 și 8 decembrie 2016 (COTER-VI/019);

67.

recunoaște importanța instrumentelor financiare și este de părere că acestea ar putea să reprezinte o alternativă sau să vină în completarea subvențiilor și că pot contribui la creșterea eficienței politicii de coeziune datorită efectului lor de pârghie. Acest lucru nu ar trebui însă să ducă la reducerea treptată a finanțării prin subvenții din fondurile ESI și la înlocuirea acesteia cu împrumuturi. Având în vedere costurile de administrare ridicate, instrumentele financiare ar trebui utilizate doar acolo unde există o necesitate justificată la nivel local. În special în cazul entităților publice de la nivelul regiunilor, orașelor și localităților, utilizarea sporită a instrumentelor financiare ar putea pune în pericol stabilitatea lor financiară. CoR refuză așadar o eventuală responsabilizare în vederea creșterii ponderii instrumentelor financiare pentru următoarea perioadă de finanțare. Dispozițiile privind intervenția fondurilor ESI în instrumentele financiare sunt exigente, complexe și indică dificultăți în implementarea instrumentelor financiare. Normele lor de aplicare trebuie simplificate considerabil în raport cu perioada 2014-2020. În același timp, CoR este de părere că sinergiile dintre subvenții și instrumente financiare trebuie să fie mai atractive, iar condițiile de funcționare a instrumentelor financiare ar trebui să fie cât mai bine aliniate la realitățile pieței;

68.

se pronunță în favoarea valorificării sinergiilor dintre politica de coeziune și alte instrumente și programe de finanțare. Fără a aduce atingere diverselor obiective ale instrumentelor, funcționarea sistemelor de administrare și cerințele legate de acestea ar putea fi mai bine armonizate, pentru a optimiza transparența și accesul la diferitele modalități de finanțare. Aceste lucruri ar trebui luate în considerare și la revizuirea normelor financiare ale UE, permițându-se, de exemplu, ca, la evaluarea proiectelor de cercetare din cadrul programului Orizont 2020, să se acorde un punctaj mai mare celor care prevăd un parteneriat european, incluzând și resurse din fondurile structurale, pentru a asigura o mai bună integrare între diferitele programe europene;

69.

referitor la propunerile de revizuire a regulamentului financiar al UE, face trimitere și la avizul său pe tema „Normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii” din 11 și 12 mai 2017 (COTER VI/20);

70.

este preocupat de faptul că politica de coeziune riscă să pună în pericol îndeplinirea propriilor obiective, în condițiile în care complexitatea sistemului de gestiune și control este disproporționată în raport cu valoarea adăugată preconizată. În consecință, există pericolul ca politica de coeziune să nu mai fie percepută nici de beneficiarii ei, nici de opinia publică, ca un factor de succes, ci ca un alt simbol al presupusei distanțe dintre UE și cetățenii săi. Acest fapt trebuie evitat, în interesul general. Sarcinile birocratice/administrative inutile asociate programării, gestionării, controlului și punerii în aplicare trebuie reduse substanțial, atât pentru autoritățile locale și regionale, cât și pentru beneficiarii finali;

71.

consideră că unul dintre elementele centrale ale considerațiilor viitoare referitoare la reformă trebuie să fie reducerea obstacolelor birocratice, atât în ceea ce privește conceperea normelor generale ale politicii de coeziune, cât și în ceea ce privește procedurile de transpunere și implementare ale programelor și proiectelor individuale. Trebuie, mai ales, reamintit că toate direcțiile generale și serviciile implicate ale Comisiei trebuie să participe la simplificarea politicii de coeziune. Principiul subsidiarității trebuie aplicat mai consecvent decât până acum. Aspecte importante în acest sens sunt prezentarea la timp a noului cadru juridic înainte de începerea noii perioade de finanțare, cel târziu până la jumătatea lui 2019, renunțarea la introducerea unor noi norme cu efect retroactiv, utilizarea unor practici juridice stabile, corespunzătoare uzanțelor, concentrarea asupra unor norme fundamentale, exacte și fiabile, cu utilizarea, ori de câte ori este posibil, a normelor naționale. Obiectivul este de a elimina dificultățile cu care se confruntă autoritățile de management la începutul fiecărei perioade de programare, pentru a îmbunătăți coerența și continuitatea și pentru a evita întârzieri ale plăților. Pentru a spori transparența și a reduce complexitatea legislației, se recomandă ca, în situații comparabile, să fie aplicate aceleași norme și, în măsura posibilului, dispoziții comune, chiar dacă este vorba de fonduri europene diferite. Numărul mare de acte în aval și de orientări ar trebui redus. Din motive de securitate juridică, autorizațiile trebuie să fie valabile pe toată perioada de desfășurare;

72.

subliniază că cerințele birocratice pentru programele de cooperare realizate în cadrul cooperării teritoriale europene trebuie reduse semnificativ, pentru a stimula cooperarea și a nu descuraja părțile interesate. Prin urmare, este, de asemenea, necesar ca, pe viitor, să se dispună de un regulament specific. Acesta ar trebui, însă, să se bazeze mai mult pe spiritul de încredere și pe cooperarea între Comisia Europeană și regiuni, și mai puțin pe control și pe prevenirea erorilor. În plus, având în vedere caracterul multilateral al cooperării teritoriale europene, condițiile ex ante nu se justifică. Mai mult, la stabilirea de criterii specifice care să permită măsurarea valorii adăugate europene a politicii de coeziune, ar trebui să se țină seama de faptul că strânsa colaborare europeană contribuie în sine la coeziunea dintre statele membre ale UE, precum și dintre statele membre și regiunile din afara Uniunii Europene;

73.

invită Comisia Europeană să propună o evaluare cuprinzătoare a impactului teritorial al viitoarelor propuneri pentru conceperea politicii de coeziune, care să includă, de asemenea, o evaluare a poverii administrative; în acest context, își oferă cooperarea în baza punctului 23 din Acordul de cooperare dintre Comisia Europeană și CoR;

74.

de asemenea, atrage atenția asupra faptului că punerea în aplicare a politicii de coeziune a devenit în timp puternic suprareglementată, prin interacțiunea legislațiilor naționale cu cea europeană, și că a fost deja depășită limita în privința poverii administrative și de control a programelor operaționale. În consecință, scade treptat echilibrul dintre efectele pozitive ale fondurilor ESI și efortul ce rezultă din punerea în aplicare a programelor;

75.

consideră că este absolut necesară o verificare cuprinzătoare a cerințelor legate de sistemele de administrare și de control ale fondurilor ESI. Este nevoie de mai multă siguranță și claritate juridică și de prevenirea suprareglementării în cadrul execuției fondurilor ESI. În acest context, CoR salută orice inițiativă de simplificare a finanțărilor și, implicit, convocarea Grupului la nivel înalt pentru simplificare administrativă (High Level Group on Simplification). CoR propune, de exemplu, o îmblânzire a cerinței privind monitorizarea, raportarea și evaluarea. Ar trebui avută în vedere și dezvoltarea unei relații de încredere între Comisie și autoritățile de management, pentru o mai bună adaptare a controalelor și pentru protejarea în mai mare măsură a autorităților de management și a promotorilor de proiecte. În acest sens, introducerea unui principiu de diferențiere în cadrul gestiunii partajate, distincția dintre fraudă și eroarea neintenționată și majorarea la 5 % a ratei de eroare acceptabile sunt esențiale;

76.

subliniază că aplicarea coerentă a principiului subsidiarității necesită nu numai reducerea sarcinilor administrative și a complexității legislației, ci și acordarea de sprijin autorităților locale și regionale în vederea consolidării capacității administrative și de gestionare a programelor, precum și a desfășurării intervențiilor și proiectelor aferente;

77.

reamintește faptul că o parte dintre încercările anterioare de a identifica și elimina consecvent cauzele complexității și ale poverii administrative și de control excesive au condus la îngreunarea procesului administrativ și la dificultăți pentru beneficiari. Nu de puține ori, promovarea unei securități juridice crescute pentru adoptarea de către Comisie și statele membre a unor reglementări de punere în aplicare, a normelor de implementare și a orientărilor au condus până la urmă la creșterea complexității execuției programelor. În consecință, a crescut și probabilitatea apariției de erori, precum și ratele de eroare în sine;

78.

propune, prin urmare, să se analizeze posibilitatea unei reorientări fundamentale a planificării programului și a punerii în aplicare a acestuia. În viitor, statele membre și autoritățile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a decide dacă implementarea programelor lor se face fie în baza dreptului european, fie în baza celui național. Reglementarea financiară a UE ar trebui să fie completată cu reglementări în acest sens. Va fi așadar vorba despre o combinație de reglementări naționale și europene;

79.

solicită urmărirea consecventă pe viitor a aplicării procedurilor de verificare și audit, pentru a evita verificările multiple și controlul dublu, solicitarea repetată a acelorași informații din partea beneficiarilor și estimările contradictorii dintre organele de control, precum și pentru a reduce costurile. Verificarea de către instituțiile UE ar trebui să se limiteze la atingerea obiectivelor și la combaterea fraudei și a corupției;

80.

cu privire la regimul viitor de subvenționare, este de părere că fondurile ESI trebuie definite ca fiind în conformitate cu prevederile referitoare la ajutoarele de stat, că trebuie extinsă la toate fondurile neaplicabilitatea articolului 107 și a următoarelor din TFUE (recunoscută pentru FEADR și FEPAM) sau, dacă acest lucru nu este posibil, că trebuie simplificată considerabil aplicarea prevederilor legate de ajutoarele de stat, cel puțin în cazul utilizării fondurilor ESI, de pildă prin introducerea unui statut de conformitate pe baza unor criterii simple (de exemplu, conformitatea cu programele operaționale avizate). Tratamentul neuniform al fondurilor UE gestionate direct, cum ar fi FEIS, MIE și Orizont 2020 și domeniul ajutoarelor de stat din cadrul fondurilor ESI este nejustificat, duce la o creștere a sarcinilor administrative și împiedică realizarea de sinergii între diferitele instrumente, pe lângă faptul că provoacă insecuritate juridică din cauza lipsei unui criteriu uniform legat de aspecte-cheie, cum ar fi efectul stimulant;

81.

trebuie încurajate și stimulate, prin intermediul reglementărilor, acțiunile de programare comună ale mai multor autorități de management, pentru a facilita intervenții la scară macroregională – inclusiv în ariile macroregionale maritime – și transeuropeană;

82.

îndeamnă, în plus, Comisia să aibă în vedere simplificarea procedurii de atribuire a contractelor de achiziții publice care implică fonduri din bugetul UE. Acest lucru va facilita accesul beneficiarilor finali la achiziții publice și va înlesni atât procesul legat de acestea, cât și jurisprudența;

83.

solicită ca, în contextul definirii cerințelor referitoare la programarea, implementarea și controlul fondurilor ESI, să se țină seama, în viitor, de principiul diferențierii, dat fiind că existența unor condiții-cadru fundamental diferite presupune și un cadru diferențiat pentru punerea în aplicare. În special volumul programului, profilul de risc, calitatea măsurilor administrative, procentajul cheltuielilor publice și nivelul cofinanțării ar putea fi criterii centrale care să se regăsească în proiectarea proporțională și diferențiată a sistemelor de gestionare și control de după 2020. Acest lucru este valabil în special pentru cooperarea teritorială;

84.

în ceea ce privește simplificarea administrației și punerea în aplicare, face referire la avizul său cu privire la simplificarea fondurilor ESI din perspectiva autorităților locale și regionale din 10-12 octombrie 2016 (COTER VI/012).

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/20

1.

subliniază că, în ciuda eforturilor în direcția reducerii ratei șomajului în rândul tinerilor, această problemă nu numai că rămâne o provocare socioeconomică majoră, ci subminează totodată echitatea, egalitatea și solidaritatea, care stau la baza proiectului european;

2.

salută cu satisfacție inițiativa Comisiei Europene, care izvorăște din neliniștea exprimată de președintele Comisiei Europene cu privire la situația dificilă cu care se confruntă în prezent o parte importantă a tineretului, afectat grav de criză, și care se traduce prin inițiativele „Investiția în tinerii Europei” și „Corpul european de solidaritate”;

3.

subliniază importanța implicării autorităților locale și regionale, precum și a altor actori, inclusiv a sectorului privat și a entităților din sectorul terțiar, în punerea în aplicare a măsurilor pentru a asigura integrarea tinerilor pe piața forței de muncă;

4.

îndeamnă instituțiile Uniunii Europene să colaboreze cu sectorul privat și cu entitățile din sectorul terțiar și solicită ca programele care au ca scop îmbunătățirea corelării dintre nevoile pieței și calificările lucrătorilor să fie elaborate cu participarea sectorului privat și a sectorului terțiar;

5.

subliniază că șomajul în rândul tinerilor are consecințe la nivel local, național și la nivelul Uniunii și că educația, formarea profesională și tineretul sunt domenii care țin de competența statelor membre și în care, în conformitate cu articolul 6 din TFUE, Uniunea Europeană trebuie să sprijine, să coordoneze și să completeze acțiunile statelor membre, având în vedere că promovarea ocupării forței de muncă este o chestiune de interes comun. În acest sens, succesul măsurilor relevante ale UE, care trebuie să fie conforme cu principiile subsidiarității și proporționalității, depinde de colaborarea cu autoritățile teritoriale;

6.

reamintește că asigurarea egalității de șanse, promovarea incluziunii sociale și îmbunătățirea competitivității tinerilor pe piața forței de muncă, alături de promovarea participării și rolului activ al tinerilor în ce privește traiectoria lor educațională și profesională, consolidarea activităților pentru tineret, nediscriminare și înțelegerea interculturală ar trebui să rămână obiectivele centrale ale politicii UE în domeniul tineretului; subliniază, în acest sens, că accesul la infrastructura de transport și accesul la informații sunt, de asemenea, factori importanți în ceea ce privește egalitatea de șanse și trebuie să se țină seama de acest lucru;

7.

se angajează în direcția unei stimulări integrate a parteneriatului activ între autoritățile responsabile de la toate nivelurile, național, local și regional, pentru colaborarea cu tineretul și organizațiile acestuia;

8.

este totodată convins că sunt esențiale măsurile vizând asigurarea unui mai bun start în viața profesională pentru tineri, prin investiții în cunoștințele și competențele lor tehnice și sociale, în experiența lor profesională și abilitățile de interacțiune socială, precum și prin sprijinirea lor în demersul de inserție profesională printr-o activitate independentă sau găsirea unui loc de muncă corespunzător profilului, precum și prin investiții într-un model menit să promoveze posibilitățile de formare pentru o reconversie profesională, care să le deschidă noi posibilități de angajare;

9.

propune ca măsură specifică dezvoltarea și sprijinirea atelierelor pentru tineri, în cadrul cărora aceștia ar intra în contact practic cu mai multe tipuri de profesiuni și eventual ar găsi un nou domeniu de lucru care să-i intereseze;

10.

este de părere că existența unei varietăți de forme de investiții în tineret – atât în formarea profesională de tip formal, cât și în cea nonformală – reprezintă fundamentul pentru construirea unei societăți echitabile, deschise, favorabile incluziunii, care să funcționeze bine și democratice, caracterizată de mobilitate socială, integrare interculturală și dezvoltare și creștere durabile; este convins, de asemenea, de importanța creării de oportunități pentru tineri, pentru ca ei să aibă accesul cuvenit la bunurile comune create de UE și să poată contribui mai activ la proiecte de solidaritate și la modelarea viitorului Europei;

11.

cu toate că în ultimii ani situația tinerilor pe piața forței de muncă s-a îmbunătățit clar în multe state membre, cele 4 milioane de tineri șomeri sunt un motiv de îngrijorare profundă, observându-se divergențe ample nu numai între statele membre, ci și în interiorul aceluiași stat; constată că, în pofida acțiunilor și proiectelor adoptate în ultimii ani la nivel european și național în efortul de a activa profesional o proporție mai mare a tinerilor sau de a spori gradul de ocupare a forței de muncă în această categorie de vârstă, este nevoie de continuarea eforturilor statelor membre și ale UE;

12.

identifică drept un aspect deosebit de neliniștitor faptul că o parte semnificativă a tineretului beneficiază de o formare care nu răspunde provocărilor pieței de muncă actuale, că nu există sprijin suficient pentru desfășurarea de proiecte antreprenoriale și pentru inovare sau cercetare, iar sistemele de învățământ din statele membre nu țin pasul, în evoluția lor, cu transformările dinamice din economie și societate. Prin urmare, mulți tineri intră pe piața muncii nepregătiți pentru așteptările societății și pentru propriile așteptări;

13.

deosebit de îngrijorător este rezultatul studiilor care arată că aproape jumătate dintre tinerii din Europa se consideră persoane excluse din viața socială, economică și politică, deși în același timp declară o dorință fermă de a participa în aceste sfere de funcționare a statului lor; Comitetul observă că, pe de altă parte, tinerii dau dovadă de tot mai multă pasivitate față de problemele sociale, de situația economică și de politică;

14.

salută faptul că Comisia Europeană este conștientă de importanța concentrării măsurilor din acest domeniu în statele membre. Comitetul este de acord cu perspectiva conform căreia în principal statele membre și autoritățile locale și regionale ale acestora sunt cele care trebuie să găsească metode și mijloace adecvate pentru a realiza obiectivele dorite. Prin urmare, Comisia ar trebui să ofere maximul de sprijin posibil acestor acțiuni și să coordoneze eficient și eficace eforturile întreprinse de diferite state, pentru a multiplica efectele pozitive ale acestor măsuri la nivelul întregii Uniuni;

15.

în acest context, atrage atenția în special asupra faptului că, în anumite state membre, un rol principal în realizarea acțiunilor avute în vedere ar trebui să fie îndeplinit de autoritățile locale și regionale;

16.

acest punct de vedere derivă din faptul că tocmai aceste structuri, în virtutea apropierii lor de problemele sociale urgente, dețin cele mai bune cunoștințe cu privire la condițiile specifice locale, de nivel superior celui local sau regionale. În același timp, ele dispun de instituții deja existente, în general corespunzătoare, care fac față de ani buni provocărilor în acest domeniu. Concentrarea eforturilor și a mijloacelor în aceste instituții verificate și care beneficiază de legitimitate democratică în comunitățile lor locale asigură posibilitatea cea mai eficientă de a trece cât mai rapid la intensificarea activităților planificate;

17.

apreciază amploarea acțiunilor realizate prin Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, prin Fondul social european și prin Fondul european de dezvoltare regională. Se așteaptă ca apropiata revizuire a CFM să continue și după 2020 să acorde atenția cuvenită numeroaselor provocări sociale cu care se confruntă UE, inclusiv în materie de educație, de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și de incluziune socială, și ca, în acest context, să se acorde o atenție specială regiunilor defavorizate, conform prevederilor de la articolul 174 TFUE;

18.

apreciază, de asemenea, măsurile privind întreprinderile fondate de tineri pe care le-a adoptat Banca Europeană de Investiții și subliniază importanța accesului la finanțare, îndemnând la continuarea unor astfel de măsuri;

19.

își reiterează sprijinul pentru inițiativa „Garanția pentru tineret”. Având în vedere unele provocări cărora trebuie să li se facă față la nivel local și regional, invită Consiliul să elaboreze proceduri simplificate de remunerare a stagiilor de formare profesională, astfel încât să existe certitudinea faptului că acestea nu constituie un factor de descurajare;

20.

recomandă Comisiei ca, la revizuirea Strategiei europene privind tineretul, în 2018, să țină seama de avizul autorităților locale și regionale;

21.

subliniază totodată că efortul Comisiei Europene de a asigura o mai bună calitate a formării profesionale și îmbunătățirea sistemelor educaționale care facilitează intrarea tinerilor pe piața forței de muncă ar trebui să reflecte și problema dobândirii de către tineri a unor cunoștințe și competențe, în special practice, prin participarea la activități de educație nonformală și informală. În acest sens, solicită încă o dată o cooperare mai strânsă pe bază de parteneriat între nivelul național, regional și local, întreprinderi, angajați și sindicate, precum și actori ai societății civile, pentru a valorifica mai bine competențele și calificările dobândite prin învățare non-formală și informală (1); este, de asemenea, convins de importanța adoptării unor sisteme de validare uniforme, în măsură să recunoască și să oficializeze competențele transferabile dobândite prin învățare non-formală și să acționeze astfel încât piața forței de muncă să recunoască valoarea acestor competențe, în paralel cu recunoașterea calificărilor obținute prin educație formală;

22.

salută cu deosebită satisfacție faptul că Comisia Europeană estimează că programul Erasmus+ este unul din cele mai importante instrumente de dezvoltare transnațională a activării tinerilor și de educație și formare profesională și personală a tinerilor, dar și de sensibilizare a acestora cu privire la cetățenia europeană și piața globală; salută activitatea internațională a tuturor actorilor-cheie implicați în promovarea acestor schimburi, printre aceștia numărându-se școlile și instituțiile de formare profesională. Subliniază importanța unei dezvoltări și mai intensive a acestui program, inclusiv prin sporirea resurselor financiare disponibile alocate programului în cadrul bugetar actual. sugerează totodată că unul dintre elementele necesare pentru a intensifica impactul instrumentelor de mobilitate și formare (formale și nonformale) prin Erasmus+ ar trebui să constea în consolidarea în paralel a rolului universităților și a organizațiilor din sectorul terțiar ca instanțe nemijlocite de aplicare a acestui program. De aceea, Comitetul recomandă acele soluții care le permit universităților și ONG-urilor să creeze instrumente și mai eficiente pentru dezvoltarea unor instrumente de mobilitate și formare internaționale;

23.

salută ideea de creare a unui Corp european de solidaritate (CES) și apreciază foarte mult un stil modern de recrutare a persoanelor interesate în activități oferite de Corpul european de solidaritate, bazate pe înregistrare prin intermediul unui site internet dedicat. Această modalitate de înregistrare trebuie să poată fi completată cu alte instrumente menite să asigure și să faciliteze participarea tuturor tinerilor, în special a celor aflați în cele mai vulnerabile situații. Această formă ar trebui să contribuie la răspândirea ideii CES și, mai ales, a importanței solidarității ca valoare pe care se întemeiază comunitatea europeană. Comitetul subliniază totodată importanța creării unor soluții care să asigure posibilitatea accesului la CES al tinerilor, independent de situația lor socioeconomică sau de nivelul lor de formare. Este esențial totodată ca soluțiile găsite să permită accesul la CES al tinerilor care au acces limitat la internet;

24.

solicită Comisiei Europene să stabilească fără întârziere temeiul juridic al Corpului european de solidaritate (CES) și să propună o modalitate de finanțare perenă a acestuia dincolo de 2017, pentru a evita supraîncărcarea programelor de finanțare existente cum ar fi Erasmus+ și pentru a putea răspunde așteptărilor unui număr tot mai mare de tineri care doresc să se alăture CES;

25.

subliniază că această inițiativă nu trebuie să creeze sarcini birocratice inutile pentru tinerii care doresc să participe și ar trebui să implice organizațiile de tineret existente în statele membre, precum și instituțiile existente – în special la nivel local, superior celui local și regional – care au responsabilitatea politicii în domeniul tineretului și a sprijinirii organizațiilor de tineret;

26.

atrage atenția asupra faptului că, pentru a promova Corpul european de solidaritate, trebuie să se pună în aplicare un sistem administrativ capabil să simplifice accesul la activități de voluntariat atât pentru participanți, cât și pentru organizațiile societății civile;

27.

subliniază că cele două secțiuni ale Corpului european de solidaritate (cea vizând munca salariată și cea pentru voluntariat) ar trebui să se completeze reciproc, dar să fie clar delimitate una de cealaltă; în același timp, CES nu ar trebui să servească la înlocuirea unor locuri de muncă remunerate cu poziții de voluntariat neremunerate;

28.

atrage atenția asupra faptului că misiunea CES ar trebui să pună un accent deosebit pe dimensiunea practică a solidarității europene, care se exprimă prin construcția unor rețele durabile între societățile care constituie comunitatea europeană, consolidând în același timp sentimentul identității europene;

29.

salută cu satisfacție sublinierea avantajelor în materie de colaborare interregională și transfrontalieră, însă subliniază că CES ar trebui să se concentreze și pe voluntariatul la nivel local. O mare majoritate a activităților de voluntariat are loc acolo unde locuiesc voluntarii. Accentul pus pe aceste tipuri de voluntariat, care aduc beneficii comunităților locale, poate ajuta la construirea unei piețe mai solide a forței de muncă, la combaterea excluziunii sociale și la preîntâmpinarea exodului dinspre teritoriile rurale înspre cele urbane;

30.

își exprimă sprijinul față de obiectivul CES, și anume ajutoarea celor aflați la nevoie. Nevoile și așteptările comunităților locale ar trebui să reprezinte un criteriu important de evaluare a calității proiectelor;

31.

atrage atenția asupra importanței elaborării în comun a unui cadru de colaborare între CES și Voluntarii Națiunilor Unite, Corpul pentru pace (Peace Corps) al SUA și alte organizații cu caracter similar;

32.

subliniază importanța creării unor modalități de funcționare a CES care să permită valorificarea potențialului existent al organizațiilor de tineret din Europa și a voluntariatului în formele dezvoltate de acestea. CES nu trebuie să fie o instituție care să preia sau să uzurpe ceea ce au construit până acum aceste organizații, ci ar trebui să vină în completarea lor. Comitetul consideră că un element esențial care condiționează succesul ideii CES va fi măsura în care organizațiile de tineret active în statele europene vor fi implicate, fiind astfel încurajate să colaboreze cu el. Subliniază, de asemenea, că este important să se recunoască rolul esențial al experienței acumulate timp de decenii de organizațiile europene de tineret în domeniul gestionării voluntariatului și al dezvoltării comunităților, elaborarea strategiei Corpului european de solidaritate trebuind să se bazeze pe aceste cunoștințe;

33.

subliniază că este necesar să se instituie instrumente de monitorizare și însoțire a tinerilor participanți, pentru a garanta calitatea activităților oferite de Corpul european de solidaritate, și, de asemenea, pentru a asigura formarea și pregătirea tinerilor pentru participarea lor la diferitele activități care sunt oferite în cadrul Corpului. În plus, organizațiile-gazdă implicate în componenta profesională, în special în ceea ce privește stagiile și uceniciile ar trebui să urmeze principii și standarde precum cele subliniate în Carta europeană a calității stagiilor și uceniciilor, pentru a garanta servicii de plasament de calitate;

34.

trebuie clarificat, în același fel, care va fi relația între CES și Serviciul european de voluntariat (SEV), pentru a evita suprapunerile și a asigura continuitatea și îmbinarea armonioasă a posibilităților oferite în cadrul Uniunii Europene;

35.

arată că dezvoltarea CES ar trebui să fie totodată însoțită de definitivarea sistemului de validare a competențelor dobândite prin intermediul voluntariatului efectuat în cadrul său, atât în sectorul public și privat, cât și în cadrul instituțiilor de învățământ superior. subliniază că faptul că li se oferă tinerilor posibilitatea de a dobândi competențe suplimentare prin intermediul muncii și al voluntariatului generează beneficii pentru sectorul privat, întrucât astfel crește concurența;

36.

subliniază că faptul că li se oferă tinerilor posibilitatea de a dobândi competențe suplimentare prin intermediul muncii și al voluntariatului generează beneficii atât pentru sectorul public, cât și pentru sectorul privat, întrucât astfel crește capacitatea de inserție profesională a persoanelor, creându-se un grup mai competitiv de oameni talentați din care să se poată face angajări. Din această perspectivă, îndeamnă la o colaborare mai strânsă cu sectorul privat pentru a explora modalitățile de a adapta mai bine competențele dobândite la nevoile pieței forței de muncă.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/24

1.

constată că semestrul european este principalul instrument de coordonare a politicii economice și fiscale la nivelul UE, în cadrul căruia statele membre își aliniază politicile bugetare și economice la recomandările convenite la nivelul UE. Semestrul european are, de-a lungul ciclului anual, influență asupra politicilor elaborate de autoritățile publice de la nivel european, național, local și regional; Comitetul subliniază și legătura dintre semestrul european și politica de coeziune, în care accesul administrațiilor locale și regionale la fondurile structurale și de investiții ale UE sunt supuse normelor UE în materie de guvernanță economică;

2.

consideră că succesul semestrului european depinde şi de complementaritatea instrumentelor publice de finanțare de la nivelul UE şi de la nivel național și local;

3.

constată că semestrul european nu se ridică la nivelul promisiunilor, fapt dovedit atât de deficiențele în punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, cât și de nivelul scăzut de asumare a responsabilității la nivel național. În plus, în pofida eforturilor Comisiei de a conecta semestrul european cu Strategia Europa 2020, cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă şi cu fondurile structurale și de investiții europene, acesta întâmpină probleme legate de complexitatea și multitudinea diferitelor cadre de referință;

4.

consideră, pe de altă parte, că faza de tranziție către un nou cadru strategic european care să-i succeadă Strategiei Europa 2020 ar oferi prilejul potrivit pentru reformarea guvernanței semestrului european. Orice viitoare strategie de dezvoltare pe termen lung presupune, de asemenea, coerența politicilor și un cadru de guvernanță consecvent. Subliniază faptul că un astfel de cadru nu este încă prevăzut în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;

5.

subliniază că autoritățile locale și regionale, precum și organizațiile pe care le reprezintă la nivel național, nu sunt doar o parte interesată printre atâtea altele, ci chiar un actor instituțional esențial în cadrul procesului de elaborare a politicilor, ținând seama de distribuția efectivă a prerogativelor și competențelor în fiecare stat membru; subliniază că, în 2016, peste 40 % din recomandările specifice fiecărei țări nu au putut fi realizate pe deplin fără implicarea activă a autorităților locale și regionale, care sunt răspunzătoare pentru mai mult de 50 % din investițiile publice; ele sunt, de asemenea, responsabile pentru punerea în aplicare a politicilor și a planului de investiții al UE;

6.

subliniază că autoritățile locale și regionale reprezintă nivelul de guvernare cel mai apropiat de cetățeni, iar cunoștințele lor cu privire la oportunitățile și provocările teritoriale și capacitatea lor de a dialoga cu cetățeni, întreprinderi, parteneri sociali şi societatea civilă este vitală într-o epocă marcată de un scepticism din ce în ce mai mare față de instituțiile publice și de democrația reprezentativă la nivelul UE și la nivel național; ia act de faptul că un sondaj Eurobarometru recent a arătat că politicienii de la nivel local și regional pot juca un rol vital în consolidarea legăturilor dintre Europa și cetățenii săi (1);

7.

regretă că implicarea autorităților locale și regionale în semestrul european, inclusiv în elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale de reformă, nu este nici structurată, nici recunoscută în mod explicit la nivelul statelor membre ale UE; ia act de faptul că practicile actuale, care variază în mod considerabil de la o țară la alta, se bazează, în mare parte, pe consultări cu părțile interesate, în care autoritățile locale și regionale se află pe picior de egalitate cu alte organisme recunoscute ca părți interesate, fără a se acorda atenția cuvenită competențelor și rolului lor de nivel indispensabil de guvernare;

8.

regretă că semestrul european se bazează pe analize care nu țin seama în mod sistematic de o diferențiere teritorială mai clară a provocărilor și a oportunităților de la nivelul statelor membre, diferențiere care se datorează faptului că orașele și regiunile au puncte de plecare diferite și dispun de resurse diferite, inclusiv în ce privește capacitatea instituțională și administrativă a administrației publice;

9.

consideră că accentuarea dimensiunii teritoriale în cadrul semestrului european – atât la nivel de analiză (prin îmbogățirea analizei anuale a creșterii, a programelor naționale de reformă și a recomandărilor specifice fiecărei țări cu analize privind tendințele teritoriale și impactul teritorial al politicilor UE), cât și la nivel operațional (printr-o implicare mai profundă și mai sistematică a autorităților locale și regionale, pe baza abordărilor reprezentate de parteneriat și de guvernanța pe mai multe niveluri) – vor face ca semestrul european să devină mai eficace și vor consolida capacitatea de asumare a responsabilității pe teren. Aceste măsuri ar contribui, de asemenea, la consolidarea legăturii dintre politica UE și la îndeplinirea obiectivelor privind investițiile; ia act de faptul că, în calitate de partener în cadrul fondurilor ESI, autoritățile locale și regionale furnizează deja informații cuprinzătoare și că există suficient de multe informații relevante disponibile pentru a adăuga semestrului european o dimensiune teritorială;

10.

consideră că o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în cadrul semestrului european ar trebui să presupună implicarea acestora de la bun început, printre altele, în elaborarea programelor naționale de reformă prin intermediul unui proces de planificare mixt – descendent și ascendent; consideră că punerea în aplicare a programelor naționale de reformă ar trebui să implice o acțiune coordonată a tuturor nivelurilor de guvernare, pe baza abordării guvernanței pe mai multe niveluri (2); subliniază că transparența și responsabilitatea ar trebui să fie asigurate de-a lungul întregului proces, care ar trebui să fie mai bine fundamentat, cu utilizarea pe scară mai largă a evaluărilor de impact teritorial;

11.

pe de altă parte, consideră că, pentru a consolida domeniul de aplicare a programelor naţionale de reformă și a elimina unele dintre constrângerile existente, este esenţial ca investiţiile regionale/naţionale, inclusiv cofinanțarea pentru fondurile ESI, să fie excluse din calculele legate de Pactul de stabilitate și de creștere și consideră că acest lucru va permite o aliniere a programelor naționale de reformă cu fondurile ESI, având în vedere obiectivele comune ale acestora;

12.

recomandă adoptarea unui cod de conduită, pentru a da semestrului european o dimensiune teritorială, prin includerea analizelor teritoriale în documentele esențiale și prin asigurarea unei participări structurate și continue a autorităților locale și regionale în planificarea și punerea în aplicare a semestrului european;

13.

propune ca un astfel de cod de conduită să stabilească cerințele esențiale pe care toate nivelurile de guvernare relevante vor trebui să le îndeplinească; menționează că acest cod de conduită ar trebui să țină cont de experiența relevantă dobândită cu codul european de conduită referitor la parteneriat aplicabil fondurilor ESI (3), precum și de bunele practici existente în ceea ce privește participarea activă a autorităților locale și regionale în semestrul european, în unele țări;

14.

ia notă de marea diversitate de acorduri instituționale, competențe, tradiții și resurse care există la nivel național și subnațional şi subliniază că acest cod de conduită ar trebui să respecte diferențele existente între statele membre în ceea ce privește structurile constituționale și partajarea competențelor între nivelurile de guvernare național și subnațional; consideră, prin urmare, că punerea în aplicare concretă la nivel național a dispozițiilor codului de conduită ar trebui să fie lăsată la latitudinea statelor membre;

15.

solicită ca codul de conduită să respecte pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității; consideră că acest cod de conduită ar trebui să se inspire din abordarea bazată pe o mai bună guvernanță și să devină o parte a acesteia, plecând de la efortul general ce vizează o coordonare mai eficientă a semestrului și o reducere a complexității acestuia, prin axarea lui pe un număr mai restrâns de chestiuni fundamentale, cu o complexitate redusă. Aceasta înseamnă respectarea competențelor autorităților locale și regionale și evitarea sarcinilor administrative inutile ce le revin, precum și utilizarea, în măsura posibilului, a structurilor și proceselor existente, cum ar fi cele instituite în temeiul regulamentelor din domeniul politicii de coeziune;

16.

salută sprijinul de care se bucură propunerea CoR de elaborare a unui cod de conduită din partea Parlamentului European, în Rezoluția privind punerea în aplicare a semestrului european 2016, adoptată la 26 octombrie 2016, precum și recunoașterea, în Rezoluția PE din 15 februarie 2017 privind analiza anuală a creșterii pentru 2017, a faptului că, pentru îmbunătățirea implementării recomandărilor specifice fiecărei țări, sunt necesare priorități clar definite la nivel european și dezbateri publice autentice la nivel național, regional și local, precum și o implicare structurată a autorităților locale și regionale;

17.

salută eforturile recente de îmbunătățire a procesului semestrului european prin intermediul responsabililor Comisiei cu semestrul european din fiecare stat membru și subliniază valoarea adăugată a acestora ca punct de contact pentru toate nivelurile de guvernare și părțile interesate; aceste eforturi ar trebui completate printr-o legătură mai strânsă cu administrațiile locale și regionale în acele domenii ale semestrului european care intră în sfera lor de competențe;

18.

recomandă ca codul de conduită să cuprindă cele două secțiuni și elementele de bază menționate mai jos, care îi vizează pe actorii instituționali relevanți de la toate nivelurile; recomandă elaborarea conținutului propriu-zis al codului de conduită în parteneriat de instituțiile UE relevante, cu garanția că dispozițiile specifice fiecărui stat sunt adaptate la contextul național, regional și local, în conformitate cu principiul subsidiarității;

19.

recomandă ca semestrul european să se întemeieze pe un fundament teritorial solid, care va permite punerea unui accent mai clar pe teme majore pentru fiecare nivel de guvernare; în acest sens, codul de conduită ar trebui să prevadă:

20.

recomandă ca, în ceea ce privește implicarea nivelurilor subnaționale de guvernare, codul de conduită să prevadă că:

21.

consideră că codul de conduită poate fi pus în aplicare la nivelul UE imediat după adoptare, iar la nivel național – în termen de doi ani, pentru a permite nivelurilor naționale și subnaționale de guvernare o punere în aplicare adaptată la contextul lor specific;

22.

propune ca instituțiile UE, respectând cadrul juridic în vigoare, să lanseze codul de conduită cât mai curând posibil, prin intermediul unui acord interinstituțional, cu includerea CoR;

23.

recomandă ca, între timp, Comisia să propună, de preferință pe baza articolului 121 din TFUE, modificarea dispozitivului legislativ care reglementează semestrul european, pentru a prevedea în mod explicit un temei juridic prin care, în viitor, codul de conduită să devină obligatoriu din punct de vedere juridic;

24.

subliniază că punerea în aplicare a codului de conduită va fi facilitată prin utilizarea și îmbunătățirea actualelor structuri și activități, cum ar fi: Săptămâna europeană a regiunilor și orașelor, relansarea dialogului teritorial dintre CoR, reprezentanții regiunilor și orașelor și instituţiile europene sau utilizarea datelor deja disponibile la Eurostat sau la autorităţile regionale și locale;

25.

îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să abordeze problema capacității administrative și instituționale de la toate nivelurile de guvernare (în special la nivel subnațional), care reprezintă o barieră în calea punerii în aplicare depline a recomandărilor specifice fiecărei țări; în acest scop, își reiterează apelul către Comisia Europeană privind elaborarea unui document strategic unic care să conțină orientări și principii de coordonare pentru întreg ansamblul de asistență tehnică prevăzută pentru consolidarea capacităților, finanțat de către UE;

26.

solicită măsuri care să încurajeze statele membre să adopte codul de conduită;

27.

invită Comisia Europeană, Consiliul și Parlamentul European să înceapă lucrările de elaborare a codului de conduită, cu consultarea CoR și luând în considerare structura și principalele elemente de conținut prezentate mai sus, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/28

1.

recunoaște faptul că Europa se află în fața unor mari provocări societale: locuitorii ei sunt nesiguri cu privire la viitorul lor, nivelul șomajului este în continuare mai ridicat decât înaintea crizei economice și financiare, în special în rândul tinerilor; consecințele schimbărilor climatice devin tot mai evidente, populația îmbătrânește, iar sosirea refugiaților, a solicitanţilor de azil și a migranților confruntă autoritățile locale și regionale cu noi chestiuni de rezolvat;

2.

membrii Comitetului văd cum se schimbă societatea. Cetățenii europeni, în ziua de azi, manifestă un nivel de exigență mai ridicat și au un nivel mai bun de educație. Acest lucru face ca ei să dorească tot mai frecvent să impună ei înșiși direcția vieții pe care o duc, să-i îmbunătățească standardele de calitate și să dea dovadă de participare mai intensă în procesul de abordare a problemelor relevante din punct de vedere social. În același timp, ca autorități locale și regionale, suntem conștienți de faptul că cetățenii noștri solicită lucruri foarte diferite;

3.

observă în același timp o creștere a complexității provocărilor societale: acestea nu mai pot fi soluționate în limitele unor piloni ai politicilor, nu țin seama de limitele jurisdicțiilor și depășesc perioadele mandatelor guvernamentale. Ele necesită acțiuni nemijlocite și o viziune și abordare pe termen lung, precum și o modificare de paradigmă în ceea ce privește dimensiunea socială a politicilor UE, printre altele a UEM, pentru a asigura contactul cu toți cetățenii și a întări solidaritatea dintre aceștia și dintre statele membre;

4.

în același timp, este conștient că autoritățile locale și regionale dispun de mai puține mijloace financiare pentru a soluționa aceste provocări noi și complexe în contextul unei societăți în schimbare rapidă; de aceea, orice intervenție în acest domeniu va necesita o coordonare obiectivă, pragmatică și eficace între diferitele niveluri de guvernanță;

5.

constată limitările abordării și instrumentelor politice actuale în ceea ce priveşte contribuția la formularea unor soluții pentru provocările societale imediate. Cu toate acestea, evoluțiile în curs oferă și oportunități pentru o Europă modernă și inovatoare;

6.

consideră că inovarea socială este un instrument important, care implică sectoarele public, privat și terțiar, pentru abordarea provocărilor societale actuale și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Proiectele inovatoare din punct de vedere social au un impact mai mare asupra societății și a economiei, în general, atunci când sunt combinate cu suporturi tehnologice, întrucât generează soluții mai bune pentru cetățeni;

7.

este de acord cu definiția inovării sociale ca reprezentând idei noi (produse, servicii și modele) care în același timp răspund unor nevoi societale (mai eficient decât alternativele) și creează relații sociale și legături de colaborare noi (1);

8.

inovarea socială poate fi un instrument important pentru a aborda toate provocările societale. Ea poate contribui, de exemplu, la combaterea șomajului în rândul tinerilor, la înlesnirea îngrijirii bătrânilor și facilitarea autonomiei lor, la integrarea persoanelor cu mari dificultăți în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă și revitalizarea zonelor îndepărtate, a regiunilor care se confruntă cu diverse provocări demografice și a zonelor urbane aflate în dificultate;

9.

consideră că abordarea de jos în sus, căutând soluția în apropierea oamenilor, prin co-creație (2), oferirea de rezolvări adaptate, noi asocieri și forme de colaborare între autorități, întreprinderi, instituții de învățământ și cunoaștere, organizațiile societății civile și organizațiile reprezentând interesele cetățenilor (3) reprezintă caracteristici ale inovării sociale;

10.

Comitetul ar dori să evidențieze platformele consumatorilor ca bun exemplu de abordare ascendentă. Platformele consumatorilor oferă un punct de contact cu consumatorii care au experiență cu anumite servicii. Ele sunt o soluție adecvată pentru colectarea de feedback de la consumatori (de exemplu experiențele utilizatorilor), pentru dezvoltarea de servicii și produse și pentru generarea și testarea de idei noi (în mod ascendent). Platformele consumatorilor promovează incluziunea și le oferă consumatorilor o oportunitate reală de a se face auziți;

11.

inovarea socială reprezintă, pentru autorități, un alt mod de lucru, care le cere autorităților locale și regionale o atitudine deschisă față de inițiativele și ideile venite din partea cetățenilor, a întreprinderilor, a instituțiilor de învățământ și cunoaștere și a organizațiilor societății civile. Este important în acest context faptul că, pentru multe din problemele curente, soluția nu se găsește exclusiv în mâinile autorităților. O atitudine deschisă nu înseamnă însă pasivitate. Favorizarea inovării sociale presupune adesea spirit de conducere și coordonare între autoritățile locale în ce privește organizarea de parteneriate, crearea de relații între părți, construirea de ecosisteme de inovare socială, stimularea bunelor inițiative ale cetățenilor și ale comunităților locale, crearea unor cadre juridice flexibile, asigurarea partajării cunoștințelor și încurajarea dialogului;

12.

Comisia Europeană observă, pe bună dreptate, că UE trebuie să genereze rezultate concrete, care să răspundă nevoilor și dorințelor cetățenilor. Prin sprijinirea și plasarea inovării sociale în avangardă la elaborarea de politici și în procesul de luare a deciziilor, se obțin soluții mai bune și cu o acceptabilitate mai largă;

13.

susține că acceptarea în rândul cetățenilor este esențială într-o perioadă în care încrederea în instituțiile noastre democratice este pusă la îndoială. Inovarea socială pleacă de la cetățeni și de la comunitățile locale, de la consultarea lor pentru a afla care sunt nevoile societale, trecând prin formularea de soluții și până la etapa punerii în aplicare, printr-un proces de implicare, partajare, responsabilitate comună și reciprocitate și prin crearea unor rețele alcătuite dintr-o varietate de părți interesate. Această dimensiune trebuie îmbinată cu dimensiunea teritorială, venind cât mai aproape cu putință de nevoile persoanelor, ale familiilor și ale comunității;

14.

salută recunoașterea de către Comisia Europeană a importanței inovării sociale, și mai ales potențialul pe care îl prezintă portalul comunității de inovare socială și concursul european pentru inovare socială, care se desfășoară anual; dorește să sublinieze că inovarea socială nu vizează numai creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Este important ca inovarea socială să fie înțeleasă și recunoscută drept mijloc aplicabil în diverse domenii de politică, printre care combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, ceea ce poate îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor UE;

15.

într-adevăr, proiectele reușite de inovare socială asigură complementaritatea între consolidarea incluziunii sociale și a solidarității, pe de o parte, și generarea de creștere economică și de locuri de muncă, pe de altă parte. Prin urmare, Comitetul insistă asupra necesității de a integra inovarea socială în strategiile locale și regionale de dezvoltare;

16.

observă totodată că inovarea socială duce la o inovare mai bună. Evoluțiile tehnologice au loc în ritm tot mai rapid, tendințe precum digitalizarea și automatizarea remodelează fundamental piața forței de muncă și economia în general, în orașe și regiuni: pe de o parte dispar locuri de muncă prin automatizare și robotizare, pe de altă parte apar alte locuri de muncă în locul lor. Așa numitele fluxuri „big data” aduc atingere protecției vieții private a cetățenilor și, în același timp, nu toată lumea poate să țină pasul cu evoluțiile tehnologice și să le integreze. Inovațiile sociale pot contribui la creșterea rezilienței societăților noastre; Comitetul observă apariția, pretutindeni în UE, a unor exemple pozitive de inovare socială dezvoltate de autoritățile locale și regionale (4);

17.

regretă șansa ratată prin faptul că inovațiile sociale nu sunt partajate și se mențin la scară locală. Adesea, inovațiile încep pe scară mică și la nivel local, dar pot fi valoroase și aplicabile pentru toți cetățenii din Europa. Pentru a valorifica pe deplin potențialul inovării sociale, este necesar un cadru care să facă posibilă extinderea și difuzarea acestor proiecte;

18.

există numeroase exemple de bune practici în inovarea socială care îi ajută deopotrivă pe copiii și pe femeile în situații de risc. Aceste practici ar trebui valorificate, astfel încât să poată fi diseminate în Europa cetățenilor aflați în astfel de situații, facilitând finanțarea, atunci când este necesar, prin intermediul fondurilor structurale;

19.

pentru a valorifica pe deplin potențialul inovării sociale, este necesară simplificarea și reducerea sarcinii administrative aferente politicii de coeziune. Complexitatea actuală și amploarea cadrului de reglementare descurajează potențialii solicitanți. Comitetul a cerut deja de mai multe ori instituțiilor UE realizarea unei simplificări reale a pachetului legislativ pentru politica de coeziune (5);

20.

consideră că politica de coeziune europeană îngreunează utilizarea inovării sociale ca instrument. Dimensiunile reduse ale proiectelor, partenerii mici, alții decât cei tradiționali și absența frecventă a unei integrări a criteriului inovării sociale în cerințele pentru solicitarea de fonduri europene împiedică finanțarea proiectelor de inovare socială din fonduri UE;

21.

în consecință, nu toate fondurile și programele europene sunt adecvate pentru aplicarea inovării sociale. La fel ca și în cazul inovațiilor tehnologice, și pentru cele sociale este nevoie de spațiu de experimentare și de disponibilitatea de a accepta că unele inovații nu vor avea succes;

22.

atrage atenția asupra faptului că inovarea socială poate fi dezvoltată cu succes în mai mare detaliu, printre altele, prin intermediul economiei sociale. Comitetul subliniază în acest sens că inițiativele din cadrul economiei sociale se bazează pe cooperarea și angajamentul civic al membrilor comunității respective, contribuind astfel la creșterea coeziunii sociale, economice și teritoriale, precum și a nivelului de încredere pe întreg teritoriul UE. Consideră, așadar, că este crucială sprijinirea inovării sociale inclusiv pe calea valorificării potențialului economiei sociale, asigurându-le actorilor din acest domeniu un acces mai facil la diverse moduri de finanțare și mobilizând mijloace financiare suficiente la nivel local, regional, național și la nivelul UE (6);

23.

confirmă importanța inovării pentru Uniunea Europeană, astfel încât cetățenii să aibă parte de cel mai bun învățământ, să fie destule locuri de muncă, să putem face față provocărilor societale actuale și să menținem un nivel ridicat al bunăstării și al calității vieții. În acest cadru, subliniază importanța inițiativei „O Uniune a inovării”, vizând un mediu mai favorabil inovării în UE, astfel încât ideile bune să poată fi transformate mai rapid în produse și servicii;

24.

salută varietatea de eforturi depuse de Comisia Europeană pentru promovarea inovării sociale, prin intermediul Programului UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), al modelelor de economie colaborativă, al programului Orizont 2020, al platformelor de sensibilizare culturală și al programelor instrumentului pentru IMM-uri;

25.

cu toate acestea, Comitetul consideră că, deși programul EaSI își propune, printre altele, să combată șomajul de lungă durată, sărăcia și excluziunea socială, nu există încă mecanisme la nivel european care să poată răspunde acestor probleme comune în mod eficient;

26.

este de părere, în pofida acestor eforturi, că, în Strategia „Europa 2020” se pune un accent mult prea unilateral pe partea tehnologică a inovării, partea socială fiind insuficient adusă în atenție. Comitetul subliniază că inovarea socială și cea tehnologică sunt complementare și că prin încurajarea acestei complementarități se pot obține rezultate care au un impact asupra societății;

27.

apreciază că actualele provocări societale sunt transfrontaliere și adesea afectează pachetul de sarcini al autorităților locale și regionale din Europa. Inovarea socială poate juca un rol important în crearea coeziunii sociale, economice și teritoriale. Este de dorit ca UE să joace un rol de dinamizare, de facilitare și conectare în acest sens;

28.

solicită Comisiei Europene ca, în cadrul elaborării politicilor, să țină seama în mod explicit de aplicabilitatea lor la nivel local și regional. Această cerință este coerentă cu aplicarea Agendei urbane pentru UE, în cadrul căreia Comisia, statele membre și orașele trec în revistă nivelul de aplicabilitate al politicilor și al reglementării UE la nivel local; Acest lucru este cu atât mai relevant în cazul proiectelor de inovare socială, care sunt deseori sprijinite de autoritățile locale și regionale de-a lungul întregului proces de inovare (apariție, experimentare, difuzare și evaluare);

29.

solicită Comisiei Europene să recunoască și să accepte instrumentul inovării sociale ca pe o unealtă pentru abordarea unei mari varietăți de provocări societale și pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor Uniunii;

30.

consideră că Comisia Europeană ar trebui să-și asume un rol de promotor pentru a dezvolta inovarea socială, a partaja cunoștințele și a disemina exemplele pozitive din domeniu; de exemplu, în ce privește entitățile din economia socială, ar trebui să garanteze adoptarea unor politici menite să genereze inovare socială la diferitele niveluri de guvernanță și să încurajeze formarea unei autentice comunități europene de inovare socială – inclusiv măsuri integrate în ceea ce privește domeniul asistenței medicale, social, al locuințelor și căutarea activă a unui loc de muncă;

31.

solicită Comisiei Europene să înlăture obstacolele menționate și să transforme inovarea socială într-un criteriu pentru solicitarea de fonduri europene, permițând totodată accesul la fonduri și programe pentru instituții și grupări netradiționale și făcând posibilă crearea unui spațiu de experimentare în contextul căruia să fie acceptabilă nereușita unui experiment;

32.

solicită Comisiei Europene să elaboreze un sistem de monitorizare și de măsurare a efectelor pe care le produce, în diverse state membre, evoluția proceselor de inovare socială, cu indicatori clari, în special pentru economia socială. Cu ajutorul acestuia, rezultatele inovării sociale devin măsurabile, se poate determina impactul inovării sociale și se pot prezenta informațiile respective și exemplele de reușită. Acest lucru ar face ca atragerea fondurilor să devină mai simplă;

33.

privește în mod explicit la propriul rol în utilizarea deplină a potențialului inovării sociale și solicită membrilor săi să experimenteze la nivel local cu inovarea socială, să implice în acest sens alte autorități, întreprinderi, instituții de cunoaștere și locuitori și să-și împărtășească reciproc experiențele;

34.

Comitetul subliniază importanța clauzelor sociale în procesul de evaluare a ofertelor pentru contractele de achiziții publice și solicită Comisiei Europene să se asigure că acestea sunt corect preluate și aplicate de statele membre. Acesta solicită, de asemenea, flexibilitate în ceea ce privește normele actuale privind ajutoarele de stat, astfel încât să se promoveze inovarea socială. În plus, Comitetul propune examinarea potențialului pe care îl prezintă participarea la capital și inovarea participativă pentru programele de inovare socială și de investiții sociale existente, care se bazează în general pe modele orientate către investitori.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/32

1.

salută eforturile depuse până în prezent de către Comisia Europeană, statele membre și regiuni pentru a promova bioeconomia la nivel regional, prin gestionarea sustenabilă a resurselor naturale, inclusiv a solului și a apelor interioare și a celor marine, și se pronunță în favoarea continuării acestor eforturi;

2.

consideră că politica în domeniul bioeconomiei, în special în zonele rurale și acele zone împădurite ale UE care se pretează în acest sens, prezintă un potențial enorm pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, și subliniază faptul că acest potențial poate fi valorificat numai dacă actorii de la fața locului, la nivel regional și local, cooperează îndeaproape și urmăresc obiective comune;

3.

propune, prin urmare, ca viitoarea actualizare a strategiei și a planului de acțiune în domeniul bioeconomiei să se axeze pe valorificarea potențialului de care dispune bioeconomia – inclusiv a celui aferent biotehnologiei și biomasei – și a beneficiilor pe care le poate aduce ea pentru dezvoltarea locală și regională, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale;

4.

este convins că, în conformitate cu principiile guvernanței pe mai multe niveluri, este nevoie de o mai mare sinergie între inițiativele de bioeconomie lansate de autoritățile europene, naționale, regionale și locale, pentru a asigura cele mai bune condiții posibile pentru dezvoltarea bioeconomiei în Europa;

5.

solicită să se mizeze în special pe acele strategii regionale de specializare inteligentă care sunt orientate către bioeconomie și să se ia în considerare aceste aspecte la revizuirea strategiei privind bioeconomia;

6.

propune revizuirea, din punctul de vedere al inițiativei privind o mai bună reglementare, a actualului cadru juridic pentru dezvoltarea bioeconomiei, astfel încât să fie eliminate eventualele bariere din calea investițiilor conținute în reglementările UE;

7.

invită Comisia, statele membre și regiunile europene să pună în practică strategii de comunicare proactive, pentru a spori gradul de informare cu privire la potențialul bioeconomiei în regiuni; sugerează, în acest sens, utilizarea termenilor de „bioregiune” și „biocomunitate” pentru acele orașe și regiuni care pun un accent deosebit pe dezvoltarea bioeconomiei;

8.

se pronunță în favoarea unei corelări strânse a inițiativelor de promovare a bioeconomiei cu dezvoltarea unei economii circulare sustenabile la nivel regional și local, și încurajează sprijinirea bioregiunilor și biocomunităților, precum și a întreprinderilor și asociațiilor care utilizează resursele biologice locale pentru crearea unor noi lanțuri de valori, inclusiv prin finanțarea directă a propriilor centre regionale de cercetare care să se concentreze pe diferite sectoare ale bioeconomiei, printre care și sectorul agroalimentar;

9.

solicită ca măsurile de sprijin ale UE și ale statelor membre să fie modificate în așa fel încât să se pună accentul pe soluționarea pe teren a problemelor și provocărilor existente, stabilind condițiile pentru promovarea de către UE a bioeconomiei astfel încât ele să permită sprijinirea unor soluții adaptate la nivel regional, luând inclusiv în considerare provocările specifice cu care se confruntă insulele sau regiunile îndepărtate;

10.

subliniază că investițiile în domeniul bioeconomiei pot fi consolidate doar dacă există un acces mai bun la principalele instrumente de finanțare ale UE, cum ar fi FEIS, fondurile ESI, Orizont 2020 și COSME, printre altele;

11.

solicită înlesnirea unor noi combinații între diferitele programe de finanțare ale UE, astfel încât să se respecte cerințele unei strategii integrate pentru dezvoltarea bioeconomiei (promovarea cercetării-dezvoltării-inovării și investițiilor, garanții);

12.

solicită ca regiunile să poată mai ușor ține seama de interesele proprii în cadrul întreprinderii comune pentru bioindustrii, cu scopul de a îmbunătăți coerența măsurilor, de a utiliza în mod optim sinergiile și de a organiza schimbul de bune practici pentru a stimula investițiile în domeniul bioeconomiei;

13.

invită Banca Europeană de Investiții să facă uz pe deplin de posibilitățile de finanțare a bioeconomiei create în cadrul FEIS 2.0 și să intre în mod proactiv în legătură cu bioregiunile și biocomunitățile;

14.

este în favoarea sprijinirii în continuare a cooperării interregionale și a învățării comparative între bioregiuni și biocomunități prin intermediul Orizont 2020, Interreg și al altor programe; propune, în acest sens, ca Gruparea europeană pentru cooperare teritorială să fie utilizată ca instrument juridic pentru a încuraja cooperarea între bioregiuni și biocomunități;

15.

solicită Comisiei Europene să adopte măsuri chiar înainte de următoarea perioadă de finanțare, sprijinind astfel o utilizare coordonată a fondurilor UE – în special în ceea ce privește politica agricolă, inclusiv sectorul agroalimentar și cel forestier, și politica de coeziune – prin intermediul unor dispoziții adecvate și a unei coordonări sub aspectul conținutului a programelor operaționale pentru bioregiuni în Europa;

16.

recomandă elaborarea unor propuneri privind introducerea, pentru o perioadă limitată de timp, a unor sisteme corespunzătoare de stimulare pentru produsele ecologice, bazate pe cerere, pentru a compensa costurile inițiale mai ridicate la introducerea pe piață; în acest sens, invită statele membre și regiunile UE ca, în cadrul achizițiilor publice, să acorde preferință materialelor ecologice;

17.

este convins că uriașul potențial bioeconomic al regiunilor Europei ar putea fi mai bine exploatat dacă orașele, regiunile și asociațiile lor interregionale ar juca un rol mai important în cadrul Grupului părților interesate în domeniul bioeconomiei; solicită, prin urmare, organizarea anuală a unui „Forum european al bioregiunilor, al biocomunităților și al biomunicipiilor”, care să aibă loc în diferite bioregiuni sau biocomunități europene, la care să participe și reprezentanți din partea statelor membre, a Comitetului European al Regiunilor și a Parlamentului European;

18.

subliniază că, pentru încurajarea bioeconomiei, statele membre ar trebui să efectueze adaptări ale sistemelor lor de învățământ; ofertele de pregătire profesională, formarea profesională continuă, calificările și învățământul superior ar putea, de asemenea, să le ofere cetățenilor posibilitatea de a răspunde noilor cerințe în ceea ce privește competențele; propune, prin urmare, ca agenda europeană pentru educație să țină seama de aceste cerințe;

19.

subliniază că bioeconomia este o oportunitate inclusiv pentru sectorul sănătății, dat fiind că, prin introducerea unor tehnologii avansate de cercetare, este posibil în prezent să se dezvolte produse terapeutice inovatoare pe bază de substanțe naturale complexe. Rezultatele sunt încurajatoare și în beneficiul ecosistemului. Producția de alimente de calitate și de alimente funcționale contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea sănătății populației;

20.

propune să se țină seama într-o mai mare măsură decât până în prezent de dezvoltarea bioeconomiei în contextul următorului program-cadru pentru cercetare, precum și în elaborarea politicii agricole comune și a viitoarei politici de coeziune, recunoscând contribuția bioeconomiei la coeziunea teritorială a UE;

21.

consideră că o evaluare cuprinzătoare a impactului teritorial este esențială pentru revizuirea planului de acțiune în domeniul bioeconomiei și se pronunță în favoarea unei evaluări periodice a progreselor înregistrate în cadrul următorului plan de acțiune, sub forma unui raport privind punerea în aplicare;

22.

consideră că, în lumina provocărilor globale, cum ar fi creșterea demografică, penuria de resurse sau epuizarea acestora și schimbările climatice, trebuie găsite noi abordări pentru a asigura o creștere economică durabilă și eficiența utilizării resurselor vitale pentru oameni și pentru competitivitatea prezentă și viitoare a Europei și a regiunilor sale. Dezvoltarea de practici agricole ecologice joacă un rol important în acest sens. Comitetul European al Regiunilor (CoR) este convins că o bioeconomie bazată pe cunoaștere care respectă pe deplin mediul poate aduce o contribuție importantă în acest sens. Bioeconomia reprezintă un subiect central pentru viitor, al cărui potențial deosebit constă, între altele, în promovarea durabilităţii mediului prin sprijinirea independenţei de combustibilii fosili și în contracararea efectelor modificărilor climatice prin intermediul unui bilanț neutru de dioxid de carbon. Produsele obținute în mod durabil și serviciile care utilizează resurse biologice pot duce la un echilibru între cele trei aspecte ale dezvoltării durabile, şi anume creșterea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului;

23.

nu neagă faptul că utilizarea de procedee biotehnologice implică, de asemenea, și anumite riscuri. De exemplu, utilizarea biomasei drept punct de plecare pentru bioproduse riscă să genereze concurență pentru terenuri și apă (a se vedea dezbaterea „hrană versus combustibil”). Tocmai din acest motiv, materiile prime existente trebuie să fie utilizate în mod sustenabil, cu reducerea la minim a risipei și în moduri cât mai diferite. O utilizare inteligentă a biomasei, în conformitate cu metoda utilizării în cascadă, adică valorificarea acesteia de mai multe ori și cât mai des cu putință, poate contribui la atingerea acestui obiectiv. Această abordare ar trebui luată în considerare la orientarea strategică referitoare la promovarea bioeconomiei. Folosirea biotehnologiei poate conduce și la reducerea diversității biologice, printre altele din pricina folosirii de OMG. Este necesar ca în orice proiect să se respecte cu rigoare principiul precauției, în conformitate cu normele prevăzute în dreptul Uniunii, respectiv articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

24.

constată că maximizarea utilizării produselor bazate pe resurse biologice într-o gamă cât mai largă de sectoare industriale servește în același timp și la asigurarea locurilor de muncă existente și crearea unor noi locuri de muncă pe noi piețe, sustenabile, în special în regiunile dezavantajate, mai puțin industrializate, precum și în regiunile rurale, montane și de coastă. Componentele de înaltă tehnologie din domeniul biochimiei și biotehnologiei farmaceutice, pe lângă capacitatea de a regenera situri dezindustrializate sau aflate într-o criză profundă, aduc beneficii sănătății și calității vieții oamenilor. Din acest fapt decurge o dimensiune socială, bioeconomia având potențialul de a constitui un catalizator și o oportunitate pentru tranziția industrială la nivel regional şi local;

25.

își propune să majoreze în mod semnificativ aportul bioindustriilor inovatoare la produsul intern brut în următorii zece ani, convins fiind că acest obiectiv poate fi atins numai cu ajutorul regiunilor;

26.

observă că dezvoltarea bioeconomiei depinde în mod esențial atât de condițiile regionale (prezența unor resurse naturale, gradul de utilizare economică, dezvoltarea lanțurilor valorice, prezența unui mediu inovator), cât și de deciziile strategice pe care le iau actorii la fața locului. În mod concret, acest lucru înseamnă că există posibilități – și se recomandă utilizarea lor – pentru a influența dezvoltarea în continuare a bioeconomiei în următoarele domenii: știință, tehnologie, producție primară și infrastructuri industriale, sisteme de creare a cererii și de stimulente, obiceiuri de consum și sensibilizare a consumatorilor, cultură, politici și legislație;

27.

salută faptul că, în numeroase regiuni, se fac eforturi pentru a extinde domeniul bioeconomiei, dar atrage atenția asupra disparităților mari în ceea ce privește dezvoltarea bioeconomiei în diferitele regiuni, considerând că există încă un potențial de dezvoltare considerabil în acest sens. În UE există diferențe mari chiar și în ceea ce privește definirea termenului de biotehnologie. De aceea, CoR consideră că este nevoie de strategii de comunicare adecvate, pentru a crește gradul de informare cu privire la potențialul de care dispune bioeconomia și pentru a contribui la creșterea gradului de conștientizare. Comitetul Regiunilor invită Comisia, statele membre și regiunile UE să ia inițiativa în acest sens, respectiv să își intensifice eforturile în acest domeniu. Este nevoie de o dezbatere deschisă și transparentă cu privire la obiectivele, provocările și posibilitățile de punere în aplicare a bioeconomiei – precum și la impactul negativ și prejudiciile pe care le-ar cauza neaplicarea sa –, cu participarea tuturor actorilor relevanți de pe teren. Și opinia publică ar trebui să fie informată cu privire la bioeconomie și ar trebui să i se dea ocazia de a se implica în mod activ în acest domeniu, spre deosebire de cel al biotehnologiei;

28.

consideră că există obstacole în calea dezvoltării bioeconomiei în următoarele domenii: incertitudini legate de dezvoltarea pieței și a tehnologiei, cu riscurile aferente considerabile pentru proiecte și perioade de amortizare lungi la construcția de infrastructuri, un nivel ridicat al costurilor de cercetare și dezvoltare, costuri mai mari pentru produsele ecologice (care, în ciuda sustenabilității, sunt greu de comunicat către utilizatorii finali, fragmentarea operatorilor (producători, politică, știință), cadrele de reglementare și lipsa unei strategii pe termen lung care să poată sprijini toate fazele de dezvoltare și creare a unor condiții favorabile pentru reducerea riscului antreprenorial ridicat al sectorului;

29.

salută faptul că programul Orizont 2020 alocă 3,85 miliarde EUR pentru investiții în domeniul cercetării și dezvoltării bioeconomiei, prevede crearea unei întreprinderi comune pentru bioindustrii și finanțare pentru proiecte cu relevanță în domeniul bioeconomiei din FEIS 2.0;

30.

subliniază necesitatea unor investiții suplimentare în dezvoltarea și extinderea bioeconomiei și solicită facilitarea accesului la instrumentele de finanțare existente (fondurile ESI, FEIS, Orizont 2020, PAC) prin utilizarea de complementarități și sinergii; solicită crearea unor modalități noi și mai eficiente de a combina programele de finanțare ale UE (prin promovarea inovării și a investițiilor și acordarea de garanții), în scopul de a reduce riscurile pentru investitorii privați și a sprijini întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) la introducerea pe piață a unor produse ecologice;

31.

solicită sprijin sporit și dotarea cu capital de risc și de investiții suficient pentru dezvoltarea de soluții comercializabile pentru producția de serie, pentru a reduce riscurile economice deosebite la care se expun în special IMM-urile în etapa de introducere pe piață/comercializare a unui produs;

32.

atrage atenția asupra eterogenității regionale a condițiilor pentru dezvoltarea bioeconomiei și solicită Comisiei să facă propuneri privind modul în care abordările regionale pot fi incluse într-o etapă timpurie în planificarea politică referitoare la posibilitățile de finanțare. Obiectivul constă în găsirea unor modalități de configurare a posibilităților de sprijin, astfel încât ele să permită o aplicare cu succes în condițiile eterogene de la nivel regional, pentru a depăşi dificultăţile geografice implicate de caracterul insular sau de depărtare, precum și o mai bună integrare în programele de sprijin naționale, regionale şi locale;

33.

solicită o evaluare a sprijinului disponibil pentru bioeconomie din punctul de vedere al stimulării cererii, și a instrumentelor care pot fi introduse pentru promovarea produselor ecologice; consideră că sistemele de stimulente de piață pentru produsele biologice ar putea contribui la compensarea parțială a costurilor pentru consumatori și ar putea îmbunătăți astfel, pe termen lung, accesul pe piață al produselor ecologice durabile;

34.

subliniază că regiunile și orașele au de jucat un rol specific și din ce în ce mai important în dezvoltarea bioeconomiei, dat fiind că materia primă biologică disponibilă la nivel local reprezintă punctul de plecare pentru lanțurile valorice din sectorul bioeconomiei;

35.

subliniază că regiunile UE au nevoie de mai mult sprijin la elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii regionale în domeniul bioeconomiei și, prin urmare, salută inițiativele precum Serviciul european de sprijin pentru substanțele chimice durabile (European Sustainable Chemicals Support Service); propune extinderea acestei inițiative la alte sectoare industriale din domeniul bioeconomiei (de exemplu, industria farmaceutică, industria automobilelor, sectorul construcțiilor, industria energetică, biotehnologia, sectoarele agroalimentar, forestier și al echipamentelor, tehnologia informației și comunicațiilor);

36.

sugerează ca comunelor, orașelor, regiunilor și asociațiilor lor interregionale să li se confere o pondere mai mare, pentru a identifica modele de bune practici și a facilita efectele de învățare comparativă între diferitele bioregiuni; în plus, se pronunță în favoarea adoptării unor măsuri adecvate, menite să consolideze rolul orașelor în dezvoltarea bioeconomiei, inclusiv în contextul activităților pe care le organizează acestea. Nu trebuie uitat că procesele legate de bioeconomie demarează adesea la nivel local și la scară redusă, motiv pentru care este esențial ca astfel de inițiative să fie sprijinite;

37.

subliniază că rețelele interregionale, cum ar fi cluster-ul european pentru bioeconomie 3BI, inițiativa Vanguard sau Rețeaua europeană a industriei chimice (ECRN), dar și alte rețele care au legătură cu agricultura și mediul rural (de exemplu, Euromontana, AREPO, ERIAFF etc.), au o contribuție majoră la dezvoltarea bioeconomiei. Ele constituie un instrument important pentru elaborarea de strategii și schimbul de cunoștințe la nivel local și regional, servind, deseori, drept „curele de transmisie” pentru transformările de la nivel local, regional, național și european;

38.

sprijină inițiative cum ar fi Declarația de la Łódź privind bioregiunile (1) (semnată de regiunile și părțile interesate din cadrul întreprinderilor, universităților, ONG-urilor și agricultorilor din centrul și estul Europei în cadrul Congresului european pentru bioeconomie, organizat la Łódź în 2016) și salută intensificarea organizării de rețele interregionale ale bioregiunilor de-a lungul lanțurilor valorice transfrontaliere, precum și cooperarea macroregională;

39.

este convins că dezvoltarea bioeconomiei presupune o abordare holistică, care îmbină diferite domenii de politică, și că este necesară acordarea unui sprijin sporit clusterelor, rețelelor și altor platforme cu potențial global, pentru a organiza transferul de cunoștințe și dialogul de-a lungul lanțurilor valorice;

40.

consideră că este, în continuare, urgentă nevoie de o îmbunătățire a coordonării dintre diferitele politici și niveluri de guvernanță în domeniul bioeconomiei, în special în ceea ce privește cadrele de reglementare. În prezent, cele 28 de state membre aplică norme diferite pentru utilizarea biomasei ca punct de plecare al lanțurilor valorice bioeconomice. În același mod, se poate constata că un număr mare de produse ale bioeconomiei sunt tratate în mod diferit de la un stat membru la altul. Din punctul de vedere al CoR, este nevoie de o armonizare și o simplificare a legislației, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității;

41.

subliniază că este esențial pentru dezvoltarea bioeconomiei să se asigure o diseminare a bazei de cunoștințe referitoare la utilizarea durabilă a biomasei ca materie primă pentru lanțul valoric al bioeconomiei. Consolidarea cercetării, dezvoltarea de noi produse și introducerea lor pe piață reprezintă un proces pe termen lung, care presupune alocarea unor resurse umane și financiare corespunzătoare;

42.

sugerează ca sprijinul pentru rețelele de cercetare și cooperarea dintre diferiții actori ai diferitelor lanțuri valorice, printre care universitățile sau institutele de cercetare extrauniversitare, să fie consolidat, cu o mai strânsă interconectare a legăturilor dintre sectoarele științific, productiv și economic. Trebuie consolidate în special clusterele naționale și regionale, care permit transferul rezultatelor inovării spre piață, prin dezvoltarea unor rețele de interacțiuni și sinergii între producători, cercetători, antreprenori, investitori și factori de decizie;

43.

pledează pentru revizuirea globală a principalelor inițiative din sectorul bioeconomiei. Ar trebui să fie încurajate tot mai mult finanțările pentru instalațiile-pilot, instalațiile demonstrative și de producție existente în acest sector la nivelul regiunilor UE, pentru a dezvolta procese de producție și industriale cu emisii reduse de dioxid de carbon și a facilita schimbul de experiență și cunoștințe. Această strategie urmărește să evite suprapunerile și să facă mai profitabile evoluțiile proceselor și produselor;

44.

subliniază că dezvoltarea bioeconomiei merge mână în mână cu o schimbare în structura învățământului superior, fiind nevoie de un grad mai ridicat de interdisciplinaritate și de noi programe de formare.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/37

1.

recunoaște că conceptul de sănătate reprezintă un element esențial pentru bunăstarea unei societăți. Conform definiției formulate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), acest concept se referă nu numai la supraviețuirea fizică sau la absența bolilor, ci înglobează aspectele psihologice, condițiile naturale, de mediu, climatice și de locuit, precum și situația profesională, economică, socială și culturală;

2.

subliniază că, având în vedere fenomenul de urbanizare, orașele joacă un rol important în promovarea sănătății, ținând cont de faptul că populația urbană reprezintă 70 % din populația totală;

3.

reamintește că măsurile, mecanismele de finanțare și prioritățile UE sunt orientate adesea spre orașele mari și că ar trebui să se țină seama mai mult atât de importantul impact cumulativ al orașelor mici și mijlocii, care au între 5 000 și 100 000 de locuitori și în care locuiește peste jumătate din populația UE (1), cât şi de capacitatea lor de a elabora şi pune în aplicare normele care vizează îmbunătăţirea sănătăţii publice în UE;

4.

atrage atenția asupra faptului că termenul de „oraș sănătos”, astfel cum a fost consacrat de OMS, presupune ideea unei comunități conștiente de importanța sănătății ca bine comun, capabilă să stimuleze și să pună în aplicare politici clare pentru menținerea și îmbunătățirea formelor actuale de protecție socială, dar și de prevenire, pentru a crește reziliența și speranța de viață sănătoasă și pentru a reduce riscurile apariției handicapului, promovând în același timp obiectivele de dezvoltare durabilă;

5.

observă că, deși multe dintre cele 12 parteneriate lansate prin Pactul de la Amsterdam, în 2016, pentru punerea în aplicare a Agendei urbane a UE se referă la aspecte de sănătate, până în prezent nu s-a încheiat niciun parteneriat dedicat în mod special sănătății; de asemenea, regretă că Agenda urbană a UE nu prevede o cooperare transversală între diversele niveluri administrative, în vederea unei evaluări timpurii a efectelor asupra sănătății; solicită așadar ca definiția sănătății, a evaluării sănătății și a promovării sănătății să fie inclusă în conținutul Agendei urbane a UE, subliniind impactul acesteia asupra sănătății;

6.

observă că sănătatea publică este o responsabilitate națională, iar rolul UE este, în primul rând, să vină în completarea politicilor statelor membre, sprijinind guvernele acestora să-și atingă obiectivele comune și să genereze economii de scară;

7.

subliniază că este necesar să se studieze și să se analizeze factorii relevanți pentru sănătate, în special cu privire la sănătatea în orașe, și să se evalueze oportunitățile și problematicile pe care le generează creșterea speranței de viață;

8.

subliniază necesitatea de a revizui mecanismele de protecție socială, pe baza datelor referitoare la necesitățile și circumstanțele variabile ale diferitelor segmente de populație, care scot în evidență tendința de creștere a categoriilor cele mai înaintate de vârstă, care corespunde creșterii speranței de viață și a inegalităților dintre grupurile sociale, precum și a fenomenului paralel al migrației, care reprezintă o provocare suplimentară pentru serviciile sociale și de sănătate;

9.

consideră că autoritățile locale și regionale sunt garanții unei rețele de echitate și de guvernanță colaborativă pe mai multe niveluri, în cadrul căreia instituțiile, întreprinderile, organizațiile societății civile și cetățenii să poată contribui la conceperea unui nou plan de dezvoltare urbană comun, echitabil și armonios;

10.

semnalează posibilitatea de a se propune și adopta instrumente eficace pentru „Sănătatea în orașe”, ca bine comun în cadrul următoarelor domenii de intervenție politică prioritară:

11.

solicită ca sănătatea și definiția sa să fie incluse în conținutul Agendei urbane a UE, prin lansarea unei noi culturi a planificării comune, care ar putea contribui, în cadrul amenajării teritoriului, la promovarea sănătății și la crearea unui mediu benefic pentru sănătate;

12.

invită autoritățile locale să utilizeze inițiativa „Acțiuni inovatoare urbane” (AIU) a Comisiei Europene, dotată cu un buget total de 372 de milioane EUR din FEDR pentru perioada 2014-2020 (chiar dacă nu menționează explicit sănătatea ca domeniu prioritar), pentru a aloca zonelor urbane resurse pentru testarea de soluții noi și neverificate, care să abordeze problemele urbane și să reflecteze asupra acțiunilor inovatoare care ar putea răspunde și unor provocări în materie de sănătate;

13.

solicită să se pună în aplicare politici de integrare socio-sanitară și de îmbunătățire a condițiilor sociale, economice și de mediu din cartierele defavorizate sau dezavantajate;

14.

atrage atenția asupra protecției bunăstării grupurilor cele mai vulnerabile, în special a mamelor și a copiilor, precum și a grupurilor expuse riscurilor din motive medicale, cum ar fi problemele de sănătate mintală, bolile și handicapul, aceasta reprezentând o prioritate în materie de coeziune socială în mediul urban, în ce privește combaterea decalajului socioeconomic și a accentuării inegalităților. Într-adevăr, corelația dintre indicatorii de sănătate și cei sociali (cum ar fi mortalitatea globală, handicapul, sănătatea subiectivă) arată că aceste inegalități evoluează în trepte (coeficientul Gini), adică fiecărei poziții pe scara socială îi corespunde un nivel de sănătate mai puțin favorabil decât cel al poziției superioare și mai favorabil decât cel al poziției inferioare, ceea ce lasă să se înțeleagă că, pentru ca răspunsurile politicilor de combatere să atragă după sine rezultate solide în materie de sănătate, nu este suficientă adoptarea de abordări selective axate asupra persoanelor care prezintă un risc ridicat de boală, ci trebuie să se vegheze la reducerea gradientului;

15.

consideră esențială dezvoltarea de politici care să asigure o îmbătrânire activă în condiții bune de sănătate (healthy and active ageing), care privește atât bunăstarea fizică, cât și cea mentală și socială/relațională, cu promovarea participării persoanelor la activitățile recreative ale orașului și la programele intergeneraționale, inclusiv pentru a combate singurătatea și izolarea;

16.

subliniază că este necesară consolidarea politicilor de promovare a sănătății, de prevenție și incluziune socio-sanitară în favoarea migranților, ca prioritate pentru incluziunea socială, recurgând inclusiv la desemnarea unor mediatori culturali prezenți în oraș [de exemplu, RE-HEALTH (2)] și acordând o atenție specială persoanelor care au suferit experiențe traumatizante, în special copiilor;

17.

propune evaluarea avantajelor și costurilor posibile ale înființării, în marile centre urbane, a unor observatoare ale factorilor determinanți ai sănătății (în conformitate cu definiții și metodologii europene armonizate), adică ale unor centre de informare pe teme de sănătate în toate politicile (focal points on Health In All Policies), care să permită accesul autorităților locale și regionale la bune practici, studii de caz, rapoarte, posibilități de finanțare în materie etc.;

18.

sugerează ca orașele care nu au înființat încă funcția de responsabil pentru un oraș sănătos (Health City Manager) să evalueze avantajele și costurile posibile ale angajării unui astfel de responsabil, căruia să îi revină sarcina de a interpreta nevoile exprimate de oraș și de a ghida procesul de îmbunătățire, în sinergie cu autoritățile locale, coordonând politicile acestora și garantând punerea lor în aplicare;

19.

consideră că ar trebui ca o bună amenajare a teritoriului, care vizează îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor, nu numai să presupună delimitarea de spații și zone verzi, ci și să furnizeze o evaluare generală a ecosistemului din orașe și regiuni;

20.

subliniază importanța dezvoltării de politici locale de planificare a transportului public urban, a transportului activ și a mobilității urbane, care să aibă la bază durabilitatea mediului și sănătatea cetățenilor. În acest context, atrage atenția asupra versiunii revizuite a programului de lucru pe 2016-2017 al programului Orizont 2020 pentru „Mijloace de transport inteligente, ecologice și integrate” (cu un buget de peste 6,3 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020) și, în special, asupra capitolului „Mobilitate urbană”, recomandând factorilor de decizie să analizeze posibilitățile oferite de program pentru investiții în propriile proiecte locale de mobilitate;

21.

reamintește că sprijină planurile de mobilitate urbană durabilă și încurajează atât elaborarea unor politici în domeniul transporturilor și al amenajării teritoriului/destinației terenurilor, în conformitate cu o ierarhie a mobilității durabile, acordând prioritate introducerii de stimulente și măsuri menite să facă mai sigure și mai atractive deplasările active, cum ar fi mersul pe jos sau cu bicicleta, cât și promovarea transportului public multimodal. Solicită să facă parte din Grupul de coordonare a Platformei europene pentru planurile de mobilitate urbană durabilă;

22.

invită autorităţile locale și regionale să sprijine o politică europeană care să încurajeze utilizarea în tot mai mare măsură a mijloacelor de transport – atât publice, cât și private – electrice și electrificate și, în tot mai mică măsură, a combustibililor fosili, prin promovarea carburanților ecologici;

23.

subliniază că orașele pot fi sănătoase numai dacă sunt durabile. Scoate în evidență faptul că condițiile globale de mediu și calitatea vieții depind de situația mediului urban și, prin urmare, subliniază că o abordare globală și durabilă va constitui o condiție esențială pentru dezvoltarea urbană pe viitor (3);

24.

solicită noi politici generale în domeniul transporturilor, pentru a avea certitudinea faptului că toate orașele se aliniază la cele mai înalte standarde de accesibilitate și operabilitate a spațiilor și serviciilor urbane pentru persoanele cu handicap;

25.

solicită să se aibă în vedere activități de sensibilizare a cetățenilor cu privire la opțiunile de mobilitate urbană mai eficiente din punct de vedere economic, ecologic și al impactului asupra sănătății lor;

26.

invită Comisia Europeană să includă utilizarea mijloacelor durabile în revizuirea criteriilor pentru achizițiile publice ecologice ale UE în sectorul transporturilor sau să promoveze dezvoltarea de instrumente de inovare tehnologică în domeniul transporturilor și difuzarea acestora în statele membre;

27.

salută cu entuziasm bune practici cum ar fi SĂPTĂMÂNA EUROPEANĂ A MOBILITĂȚII – o campanie cu tradiție, lansată în 2002, care a atins în 2016 cea mai ridicată rată de participare, cu 2 427 de orașe, în cadrul căreia sunt organizate activități de sensibilizare în fiecare an între 16 și 22 septembrie –, proiectul PASTA (4), finanțat de UE (Physical Activity Through Sustainable Transport Approaches), un program activ care recunoaște în mod explicit legătura dintre sănătate și mobilitate în orașe, și parteneriatele public-privat în vederea dezvoltării de servicii pentru navetiști;

28.

subliniază că autoritățile locale și regionale au competența juridică de a stabili zone protejate, de a sprijini rețelele Natura 2000 ale UE și de a integra preocupările legate de biodiversitate în urbanism și amenajarea teritoriului și atrage atenția asupra numărului tot mai mare de lucrări științifice care arată că natura poate contribui la rezolvarea problemelor sociale și de sănătate prin atenuarea efectelor schimbărilor climatice, promovarea activității fizice și a integrării sociale și reducerea stresului;

29.

salută decizia Comisiei Europene din 7 decembrie 2016 de a elabora un plan de acțiune pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a Directivei privind habitatele și a Directivei privind păsările și recunoașterea de către Comisie a importanței gestionării și planificării integrate a orașelor în vederea realizării obiectivelor de conservare a biodiversității în UE (5);

30.

își reiterează solicitarea și, în același timp, angajamentul în ce privește mărirea bugetului programului LIFE pentru natură și biodiversitate după 2020, în scopul dezvoltării de infrastructuri și soluții ecologice în orașe, acestea fiind considerate fundamentale din perspectiva schimbărilor climatice, a obiectivelor în materie de climă și energie ale agendei UE pentru 2020-2030, a Acordului de la Paris, a agendelor ONU și FAO și a ODD; în acest context, solicită să se acorde un sprijin mai hotărât inițiativelor de la nivel local și regional privind adaptarea la schimbările climatice în mediul urban european (6), în vederea celui de Al optulea program de acțiune pentru mediu 2020-2027;

31.

solicită să se ia măsuri referitoare la factorii de mediu și climatici pentru a promova sănătatea în oraşe. Studiile elaborate până în prezent au dovedit impactul mediului urban asupra prevalenţei unor boli precum cele cardiovasculare și respiratorii, dar şi asupra unor boli precum obezitatea și diabetul de tip 2; prin urmare, solicită efectuarea unor analize ale raportului costuri/beneficii, în cazul lipsei de acțiune împotriva poluării atmosferice şi zgomotului, care influențează și au repercusiuni asupra stării de sănătate în oraşe, cu scopul de a spori gradul de conștientizare și de a alege politica publică cea mai viabilă sub aspect economic (7);

32.

încurajează inițiativele menite să promoveze cooperarea dintre autoritățile locale și regionale și sectoarele sănătății și naturii și să îmbunătățească sănătatea și bunăstarea cetățenilor, punându-i în contact cu natura, permițându-le să beneficieze de acces regulat la zone naturale din apropiere, promovând activitățile fizice regulate și utilizând zonele naturale în scopuri terapeutice, alături de alte tratamente medicale;

33.

salută cu căldură bune practici precum premiul „Capitala europeană verde” și recent înființatul Corp european de solidaritate, care le va oferi tinerilor europeni posibilitatea de a contribui direct la gestionarea siturilor Natura 2000 prin intermediul activităților de voluntariat, apropiindu-i astfel de natură, sporindu-le sensibilizarea față de mediu și permițându-le să se bucure de beneficiile pe care le oferă pentru sănătate natura și biodiversitatea;

34.

solicită să se țină seama de condițiile de locuire, de chestiunile legate de influența acestora asupra sănătății, precum și de aspectele ce privesc sănătatea și siguranța în construirea și întreținerea clădirilor publice, cum ar fi școli și grădinițe, inclusiv în ceea ce privește calitatea aerului în interiorul clădirilor;

35.

recomandă să se acorde atenție maximă adoptării unei alimentații sănătoase, prin intermediul unor orientări precise, care să țină seama de diferitele contexte și de diferitele categorii-țintă de populație (meniuri adecvate la cantinele școlare, cantinele întreprinderilor, restaurante sociale). În acest context, salută publicarea raportului tehnic privind achizițiile publice pentru sănătate alimentară în școli și recomandă tuturor autorităților locale și regionale care achiziționează produse alimentare și servicii conexe în școli să utilizeze acest document de sprijin pentru a integra mai bine sănătatea și hrana în specificațiile pentru achizițiile publice alimentare;

36.

recomandă promovarea unor politici care să recompenseze asumarea răspunderii în privința mediului, în sectorul de producție, și care să vizeze atât producătorii, cât și produsele, dar și sectorul deșeurilor;

37.

recomandă să se acorde o atenție specială tulburărilor de alimentație și consumului nociv de alcool și tutun, precum și altor tipuri de dependență, sugerând soluții concrete la nivel local și regional, nu numai prin promovarea unei cercetări inovatoare și de înaltă calitate, prin punerea în comun a datelor și mijloacelor de probă și prin evaluarea măsurilor de reglementare, ci și prin adoptarea unor politici de control și prevenire în zonele și spațiile publice;

38.

reamintește că activitatea fizică este una dintre cele mai eficiente căi de prevenire a bolilor netransmisibile, de combatere a obezității și de menținere a unui mod de viață sănătos. Date fiind dovezile din ce în ce mai numeroase ale corelației pozitive dintre activitatea fizică și sănătatea mentală și procesele cognitive conexe, cere autorităților locale și regionale să colecteze și să împărtășească bunele lor practici, pentru a inspira, a îndruma și a învăța;

39.

invită Comisia Europeană să consolideze rolul localităților și al regiunilor în ce privește punerea în aplicare a unor politici mai bune în domeniul activității fizice benefice pentru sănătate (health-enhancing physical activity – HEPA), în orice segment al vieții cetățenilor, de la mediul școlar la locul de muncă, la activitățile din timpul liber și la transporturi, politici care să stimuleze practicarea activității fizice și să reprezinte un răspuns la recentele solicitări ale Consiliului și Parlamentului de a se sprijini stiluri de viață sănătoase;

40.

reiterează necesitatea de a se promova formarea și consolidarea capacităților în materie de sănătate în instituțiile de învățământ, dat fiind că s-a demonstrat că orele destinate educației în domeniul sănătății în școli reduc în mod considerabil prevalența comportamentelor de risc pentru sănătatea tinerilor;

41.

își însușește conținutul primului raport privind punerea în aplicare a recomandărilor Consiliului privind promovarea intersectorială a activității fizice benefice pentru sănătate, adoptat de Comisia Europeană și publicat în decembrie 2016 (8), și recomandă Comisiei Europene să își fixeze ca obiectiv reducerea costurilor lipsei de activitate fizică, care ajung la peste 80 de miliarde EUR pe an în cele 28 de state membre ale UE (9), prin eforturi mai susținute de promovare a activității fizice și de prevenire a sedentarismului, precum și prin sprijinul acordat în vederea elaborării unor indicatori de monitorizare la nivel local și regional, precum și la nivelul Uniunii;

42.

salută cu satisfacție și încurajează diseminarea bunelor practici de la nivel local, cum ar fi: crearea condițiilor pentru creșterea numărului de piste pentru biciclete și drumuri pietonale destinate mersului pe jos și joggingului, dar și pentru o mobilitate urbană care să garanteze o siguranță corespunzătoare; utilizarea spațiilor verzi publice dotate cu echipament de „sală de sport în aer liber”; creșterea numărului de ore dedicate predării sportului „pentru toți” în școli și îmbunătățirea calității acestora; utilizarea infrastructurilor sportive școlare de către celelalte categorii de cetățeni în afara orarelor școlare; susține inițiative precum desemnarea, în fiecare an, a capitalei și a orașelor europene ale sportului, eveniment coordonat de Asociația Europeană a Capitalelor și Orașelor Sportului (ACES Europe); Săptămâna europeană a sportului, care, în 2017, va avea ca temă „Sportul și sănătatea”; programul Erasmus+Sport și o promovare mai eficace a activității fizice benefice pentru sănătate (Health-Enhancing Physical Activity – HEPA);

43.

recunoaște efectele grave ale crizei financiare și economice asupra capacității sistemelor publice de sănătate de a furniza servicii corespunzătoare, inclusiv în contextul cererii aflate în creștere din cauza îmbătrânirii populației, printre altele; reamintește că TIC pot reprezenta un instrument puternic pentru menținerea unor sisteme de sănătate rentabile și de calitate, întrucât acestea le permit persoanelor, indiferent de vârstă, să își gestioneze mai bine sănătatea și calitatea vieții, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale;

44.

propune examinarea, împreună cu Comisia Europeană, a mijloacelor concrete de a invita administrațiile locale și regionale să participe activ la rețele precum Orașe inteligente sau Convenția primarilor ori la rețelele de prevenire și de promovare a sănătății sprijinite de Organizația Mondială a Sănătății (rețeaua „Orașe sănătoase”, Grupul operativ pentru îmbătrânirea în condiții bune de sănătate, rețeaua „Orașe pe măsura vârstei a treia”, rețeaua „Regiuni pentru sănătate”, rețeaua „Școlile pentru sănătate din Europa” etc.), în domenii esențiale ale inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” (10), precum biodiversitatea și utilizarea terenurilor, gestionarea deșeurilor și a apei sau poluarea atmosferică;

45.

solicită să fie sprijinite în mai mare măsură inițiativele locale pentru a promova informarea și adeziunea cetățenilor la programele de prevenție primară, cu referire în special la bolile civilizației, cele cronice și cele transmisibile și netransmisibile, care reprezintă, în prezent, principalul risc pentru sănătatea și dezvoltarea umană. Solicită să fie sprijinite programele de prevenție secundară, testate științific, prin intermediul participării instituționale și educative în beneficiul cetățenilor;

46.

solicită crearea unei alianțe puternice între autoritățile locale, regiuni, universități, organismele din domeniul asistenței medicale, centrele de cercetare, întreprinderi, profesioniști, asociații de voluntariat și organizații comunitare pentru studiul și monitorizarea, la nivel urban, a factorilor determinanți ai sănătății cetățenilor, astfel încât să se creeze o guvernanță pe mai multe niveluri mai eficace și reactivă, în scopul îmbunătățirii politicii în domeniul sănătății;

47.

subliniază că este de responsabilitatea tuturor nivelurilor de guvernare – și a cetățenilor înșiși – să aducă o contribuție importantă la reducerea impactului bolilor transmisibile, promovând și stimulând planurile de vaccinare, profilaxia și stilurile de viață corecte și analizând cele mai adecvate contexte urbane (centre de îngrijire medicală, locuri de muncă, activități recreative, terenuri de sport, spații virtuale, cum ar fi site-urile internet de referință ale autorităților) pentru a-i informa şi mobiliza pe cetățeni;

48.

subliniază că, până în prezent, s-au luat puține măsuri pentru a evalua efectele economiei circulare asupra sănătății. În ceea ce privește punerea în aplicare și continuarea lucrărilor referitoare la Pachetul de măsuri privind economia circulară al Comisiei, precum și proiectele naționale de promovare a economiei circulare, efectele acesteia asupra sănătății ar trebui evaluate mai în detaliu și ar trebui intensificat dialogul între autoritățile responsabile cu gestionarea deșeurilor și protecția mediului și a sănătății (de exemplu, cu privire la utilizarea deșeurilor pentru terasamente sau reutilizarea apei);

49.

recomandă să se introducă promovarea bunăstării și a sănătății în strategiile locale și regionale, astfel încât aceasta să fie luată mai bine în considerare în procesul de luare a deciziilor din diferite sectoare. Punerea în aplicare ar putea fi monitorizată prin rapoarte online privind bunăstarea, cuprinzând indicatori stabiliți la nivel național.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/43

1.

declară că Strategia de extindere a UE și aderarea la UE a unor noi membri constituie o garanție pentru realizarea politicilor UE și pentru succesul Europei în ansamblu și consideră că extinderea este cel mai puternic instrument de politică externă al UE;

2.

constată că viziunea actualei Comisii Europene – care, pe durata mandatului său (2014-2019), nu prevede o nouă extindere a Uniunii Europene, dar continuă procesul de negociere în curs – a ajuns la un punct în care discuțiile tematice referitoare la aderarea Turciei au fost înghețate din diferite motive politice. În același timp, țările din Balcanii de Vest învecinate cu state membre ale UE au început să participe în mod direct la măsurile politice luate de Comisia Europeană, dat fiind că, dincolo de procesul de extindere, ele sunt strâns implicate și în politica UE în domeniul migrației (ruta Balcanilor de Vest) și în domeniile de politică conexe, inclusiv cele referitoare la securitate;

3.

ia act de faptul că țările din Balcanii de Vest care aspiră să adere la UE cooperează cu instituțiile UE, implicându-se în mod constructiv în abordarea provocărilor (inclusiv a eforturilor tot mai intense din exterior de a inversa cursul integrării europene), și salută disponibilitatea acestora de a participa la găsirea unor soluții pentru problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană în domeniul imigrației și al securității;

4.

subliniază că noile relații de lucru dintre Comisia Europeană și țările din Balcanii de Vest presupun gestionarea responsabilă a respectării angajamentelor și a condițiilor pentru extinderea UE; subliniază că negocierile vor trebui să urmeze o evaluare obiectivă a gradului de pregătire și a progreselor înregistrate de țările candidate în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor politice și economice, iar condițiile nu trebuie modificate pe parcurs pentru a veni în întâmpinarea unor sensibilități ale uneia sau celeilalte părți de negociere;

5.

consideră că rămâne esențial ca rezultatele obținute și progresele înregistrate de țările candidate și potențial candidate în procesul de aderare să fie considerate drept o confirmare publică a faptului că Uniunea Europeană rămâne deschisă tuturor celor care urmăresc aceleași obiective și împărtășesc aceleași valori;

6.

salută faptul că Comisia face referire la rolul esențial al autorităților locale și regionale (ALR); subliniază că, în comunicările și rapoartele viitoare, este necesar să se pună un accent mai puternic și mai amănunțit pe guvernanța locală și regională, chiar dacă nu există un capitol specific în cadrul acquis-ului pe tema descentralizării și a guvernanței pe mai multe niveluri sau un model recunoscut în acest sens în UE;

7.

ia act de faptul că, având în vedere noile provocări la nivel mondial și schimbările majore care au loc în context internațional, în special în imediata vecinătate a țărilor din Balcanii de Vest, abordarea în continuare a chestiunii extinderii UE (prin intermediul unor reuniuni, conferințe, etc.) la nivel regional, cât și la nivel paneuropean rămâne necesară, pentru a se asigura că perspectiva europeană a acestor țări rămâne pe ordinea de zi;

8.

este de părere că, la fel ca în cazul deciziilor Comisiei care se referă în mod direct la UE, și dezbaterile și deciziile UE privind strategia de extindere trebuie să scoată în evidență în mod explicit perspectiva tineretului, pentru a transmite noilor generații ideea că Uniunea Europeană, care este și va fi casa noastră comună, oferă tuturor tinerilor garanții referitoare la educație, cultură și locuri de muncă;

9.

salută decizia luată cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Paris (4 iulie 2016) de înființare a unei agenții regionale pentru cooperare în domeniul tineretului, precum și începerea activității acestei agenții; se pronunță în favoarea ideii ca oficiile pentru tineret din noile state membre să fie implicate în această activitate;

10.

sprijină ferm stabilirea unor programe anuale de reformă economică și recomandă ca, pe baza experienței astfel dobândite, să fie implicate și autoritățile locale și regionale, dar și cetățenii în procesele de elaborare a bugetelor și proiectelor, știut fiind că nivelul local și regional este cel la care acestea sunt aplicate și se fac simțite;

11.

subliniază importanța abordării bazate pe autoritățile locale și regionale în cadrul politicii de informare referitoare la procesul de extindere în ansamblul său, pentru care poate fi asigurat un sprijin public amplu atunci când opinia publică este informată cu privire la beneficiile pe care le poate aduce cu sine extinderea;

12.

ia act de faptul că statul de drept, drepturile fundamentale – aplicate în mod efectiv – și o politică cinstită și transparentă sunt condiții esențiale pentru extindere; țările candidate și țările potențial candidate ar trebui să ia măsuri hotărâte pentru a atinge aceste obiective;

13.

sprijină abordarea care acordă prioritate elementelor fundamentale în cadrul strategiei de extindere, menită să asigure că toate țările candidate și potențial candidate realizează progrese mai rapide în sensul consolidării statului de drept și al justiției, cu garantarea drepturilor fundamentale, a libertății și securității și garantarea protecției minorităților și a egalității de gen; subliniază importanța cooperării în cadrul și cu Consiliul Europei și Congresul Autorităților Locale și Regionale în ce privește drepturile fundamentale, statul de drept și democrația locală;

14.

este mulțumit că se pune accentul pe libertatea de exprimare, însă subliniază că acest lucru trebuie însoțit de o mai bună cultură politică, cu o mai bună conduită a factorilor de decizie politică, în special la nivelurile local și regional, care oferă cele mai bune garanții pentru a înregistra progrese în acest sens (abținerea de la confruntări și provocări față de vecini, evitarea unor declarații negative, sensibilitate pentru nevoile grupurilor vulnerabile și defavorizate, luarea în considerare a situației minorităților etc.);

15.

consideră că libertatea presei este esențială pentru garantarea pluralismului într-o societate democratică. Structura proprietății mass-mediei reprezintă o problemă gravă. De altfel, negarantarea dreptului cetățenilor la o informare independentă va reprezenta cel mai probabil un obstacol în calea creării unor structuri administrative neutre din punct de vedere politic și transparente și în calea dezvoltării democrației;

16.

salută înființarea Biroului anticorupție în Muntenegru, ca un exemplu pentru toate țările din regiune, și subliniază importanța de a aborda corupția în sectoarele public și privat, la toate nivelurile guvernării și societății;

17.

subliniază că rasismul, xenofobia, radicalizarea și terorismul trebuie combătute, dat fiind că aceste fenomene pun în pericol valorile și drepturile tuturor cetățenilor. Măsurile de prevenire în rândul tinerilor sunt deosebit de importante: ele îi sensibilizează pe tineri cu privire la angajamentul statelor membre ale UE de a le oferi o lume sigură, cu perspective bune în ceea ce privește educația și locurile de muncă;

18.

salută sprijinul și resursele oferite pentru țările candidate și potențial candidate, dar insistă ca această asistență să fie proporțională și utilizată și gestionată în mod eficient și transparent;

19.

salută faptul că se acordă prioritate Agendei privind conectivitatea și inițiativelor regionale („Procesul de la Berlin”, etc.) adoptate de UE, care trebuie să devină mai incluzive; subliniază necesitatea de a implica autoritățile locale și regionale și autoritățile naționale din țările candidate și potențial candidate; lansează un apel în vederea luării în considerare a experiențelor dobândite de noile state membre, implicând experți din UE, în special din aceste țări, în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de investiții (în sectoare precum transporturile, energia, telecomunicațiile digitale, educația, tineretul etc., și în sectoare asociate cu dezvoltarea digitală);

20.

sprijină comitetele naționale pentru investiții în țările beneficiare din Balcanii de Vest în eforturile lor de a crea o serie unică de proiecte și solicită o mai bună coordonare a instrumentelor structurale, considerând că astfel se pot iniția proiecte de dezvoltare digitală în țările din Balcanii de Vest;

21.

salută și sprijină evoluțiile pozitive în relațiile reciproce dintre țările candidate și potențial candidate, în special în ceea ce privește reconcilierea și instaurarea unui climat de încredere; cu toate acestea, solicită realizarea unor progrese tangibile în soluționarea problemelor restante și obținerea de rezultate pe termen lung, cu respectarea principiului relațiilor de bună vecinătate; încurajează autoritățile regionale și locale să promoveze mai eficient progresul și inițiativele în acest proces și salută difuzarea de bune practici și schimbul de experiențe;

22.

atrage atenția asupra potențialului formelor de acțiune colectivă coordonată între localități sau transfrontalieră, cum ar fi campania „Let’s do it!” pentru menținerea unui mediu curat;

23.

invită țările candidate și potențial candidate să recurgă la programele TAIEX și cele de parteneriat existente, să ia în considerare noi forme de cooperare și să lanseze astfel de inițiative;

24.

salută rezultatele pozitive ale celor mai recente reuniuni ale comitetelor consultative mixte (CCM) și ale grupurilor de lucru (GL) ale Comitetului European al Regiunilor cu aceste țări; salută cea de a doua ediție a manifestării Ziua extinderii (1 și 2 iunie 2016) și recomandă organizarea unor astfel de evenimente în mod regulat;

25.

salută inițiativa Comisiei de a organiza conferințe și campanii media într-o anumită regiune sub deviza „Speak Up!”. Aceste evenimente reprezintă o oportunitate de a dezvolta în continuare, atât la nivel național, cât și la nivel regional, oferta media, inclusiv pe platformele de comunicare socială, de a compara progresele înregistrate de fiecare țară în procesul de extindere și de a utiliza cât mai bine cu putință rezultatele obținute de vecini;

26.

consideră că este posibil ca faptul că întreaga regiune participă la același proces să genereze o dinamică anume în Balcanii de Vest și să-i convingă pe cetățeni că succesul unei țări înseamnă succesul tuturor; Până în prezent, acest proces a condus la creșterea interesului față de țările învecinate și față de cooperarea cu acestea, la o concurență sănătoasă și asistență reciprocă;

27.

salută acțiunea hotărâtă a Comisiei în ce privește migrația și deciziile adoptate în 2015 și 2016, dat fiind că situația actuală a refugiaților și migranților economici are un impact asupra întregii regiuni, în special asupra rutelor de tranzit prin Balcanii de Vest, apărute rapid; fără eforturi comune, solidaritate și asumarea în comun a responsabilității nu pot exista soluții;

28.

salută în mod expres inițiativa Comisiei de reformare a sistemului european comun de azil (al doilea pachet, 13 iulie 2016), care stabilește soluții detaliate (țară terță sigură, prima țară de azil, țară de origine sigură) pentru toate grupurile afectate de criza migrației, inclusiv garanții pentru minorii neînsoțiți care solicită azil, precum și un sistem de asistență judiciară pentru solicitanții de azil;

29.

salută eforturile depuse de statele membre și, în special, de țările candidate, pentru a aborda criza și a pune la dispoziție resurse; subliniază că este nevoie de un sprijin mai substanțial din partea UE și de investiții în legătură cu primirea și integrarea migranților și a refugiaților în Balcanii de Vest, în vederea îmbunătățirii perspectivelor de ocupare a forței de muncă;

30.

își exprimă recunoștința față de toate administrațiile locale de-a lungul rutei de migrație pentru ajutorul inestimabil și cooperarea de până în prezent și dorește să le încurajeze în sensul colectării și transmiterii mai departe a experiențelor dobândite, pentru a disemina cele mai bune practici și cunoștințe care ar putea fi utile la sosirea neașteptată a unor persoane vulnerabile; îndeamnă autoritățile locale să sprijine eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți și a traficului de ființe umane; în același timp, subliniază faptul că autoritățile dispun de capacități locale limitate și inegale, motiv pentru care ar trebui create posibilități pentru a le oferi acestora sprijin suplimentar;

31.

subliniază că – în conformitate cu prioritățile și măsurile stabilite în concluziile Consiliului din 2015 – este încă nevoie de măsuri preventive și de concentrarea eforturilor în special către acei refugiați care au o nevoie legitimă de protecție internațională;

32.

se așteaptă, de asemenea, ca UE să își intensifice participarea și implicarea în inițiative și măsuri politice care să se concentreze pe țările de origine ale migranților și care să urmărească limitarea în mod simțitor a fluxului de refugiați obligați să își părăsească țările de origine și a fluxului de migranți economici către Europa; în același timp, procesele de pace din zonele de război trebuie să fie susținute mai eficient prin intermediul unor inițiative diplomatice;

33.

ia notă de rezultatul referendumului din 16 aprilie privind aducerea de modificări Constituției Turciei și de concluziile Misiunii internaționale de observare a referendumului, potrivit cărora cele două părți ale campaniei nu au beneficiat de oportunități egale și votanții nu au primit informații imparțiale;

34.

reamintește practica internațională recunoscută la nivel local conform căreia disputele privind numărarea voturilor pot fi soluționate prin renumărare parțială și recomandă această cale acolo unde este oportună și utilă;

35.

regretă că evoluțiile politice recente din Turcia ridică semne de întrebare privind angajamentul deplin al Guvernului Turciei în raport cu valorile și principiile pe care se bazează UE, în special Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, și observă că, în consecință, continuarea procesului de aderare este pusă la îndoială;

36.

solicită Guvernului Turciei să respingă clar și fără ambiguități pedeapsa cu moartea și să ofere asigurări și dovezi că respectă pe deplin statul de drept și drepturile omului ale membrilor opoziției din Turcia, precum și libertatea și independența mijloacelor de comunicare în masă turce și internaționale;

37.

solicită autorităților naționale turce să se asigure că punerea în aplicare a oricăror viitoare modificări ale Constituției nu subminează principiul subsidiarității și autonomia și capacitatea autorităților locale turce;

38.

ținând seama de statutul oficial al Turciei de candidat pentru aderarea la UE, amintește multiplele sale invitații și încurajări adresate guvernului turc de a institui un Comitet consultativ mixt (CCM) împreună cu CoR, în care reprezentanți aleși ai autorităților locale și regionale de ambele părți, ținând seama de un echilibru geografic, de gen și de opinii politice, se pot reuni în mod sistematic și menține un dialog permanent; crede că, în contextul continuării procesului de aderare, autoritățile locale și regionale turce și ale UE ar avea mult de câștigat dintr-o relație formală sub forma unui CCM;

39.

reamintește situația dificilă a celor aproape trei milioane de refugiați sirieni aflați în prezent în Turcia și își exprimă recunoașterea și solidaritatea față de cetățenii și primarii – mai ales de pe frontiera Turciei cu Siria – care trebuie să găsească soluții practice pentru a găzdui un număr foarte mare de refugiați, adesea echivalent cu populația localităților înseși. Evidențiază faptul că, pentru orice localitate, astfel de provocări au un impact uriaș asupra diverselor servicii, precum gestionarea apei și a deșeurilor, școlile, serviciile de sănătate, transporturile și întreprinderile, precum și infrastructura locală, subliniind că situația nu este sustenabilă;

40.

ia notă de plângerile guvernului turc conform cărora partea UE nu și-a îndeplinit angajamentele asumate în acordul din 2016 privind gestionarea fluxurilor de migranți și refugiați care traversează Turcia cu destinația Europa; în același timp este conștient de faptul că multe provincii și localităţi au fost nevoite să acorde asistenţă migranților și refugiaților fără a beneficia de asistenţă din partea UE. În același timp, dorește să reamintească că UE, prin intermediul organizațiilor umanitare partenere, a furnizat o asistență financiară foarte substanțială refugiaților sirieni din Turcia și că fondurile sunt eliberate pe baza nevoilor reale și a îndeplinirii angajamentelor. Ia act de provocările în materie de integrare existente la nivel local și subliniază rolul important pe care îl poate juca formarea de competențe pentru facilitarea integrării;

41.

regretă că discuțiile promițătoare cu privire la Cipru par să fi stagnat și crede că o finalizare cu succes a acestor negocieri ar aduce o contribuție importantă la recuperarea în oarecare măsură a încrederii dintre Turcia și UE;

42.

este ferm convins de faptul că o relație de cooperare eficientă între autoritățile locale și regionale ale ambelor părți poate contribui – prin schimbul de bune practici cu privire la aspecte practice – la recâștigarea încrederii reciproce dintre Turcia și UE;

43.

își confirmă intenția de a continua dezvoltarea unui dialog cu primarii din Turcia în cadrul organelor relevante ale CoR în vederea schimbului de bune practici și pentru apărarea principiului subsidiarității;

44.

deplânge tentativa de lovitură de stat și pierderea de vieți omenești și își exprimă solidaritatea cu instituțiile democratice; își exprimă preocuparea cu privire la amploarea măsurilor luate după tentativa de lovitură de stat, cum ar fi concedierile la scară largă, arestările și reținerile, în special reținerea și îndepărtarea din funcție a primarilor aleși și înlocuirea acestora cu primari care nu au fost aleşi, ci „numiţi de autoritățile centrale”, fapt care afectează sever democrația pluralistă de la nivel local;

45.

se așteaptă ca Turcia – în special în calitate de țară candidată – să respecte cele mai înalte standarde în materie de democrație, stat de drept și libertăți fundamentale; este deosebit de preocupat de regresele constante înregistrate în ceea ce privește independența și funcționarea sistemului judiciar, precum și în ceea ce privește libertatea de exprimare; este îngrijorat de restricțiile și măsurile aplicate jurnaliștilor, cadrelor universitare și apărătorilor drepturilor omului, precum și de interdicțiile de publicare frecvente și disproporționate la care sunt supuse organele de presă și mijloacele de comunicare sociale;

46.

solicită punerea în aplicare deplină și nediscriminatorie a protocolului adițional la acordul de asociere UE-Turcia cu toate statele membre ale UE, inclusiv Republica Cipru; solicită Turciei să se angajeze fără echivoc în relații de bună vecinătate cu toți vecinii săi, precum și să soluționeze în mod pașnic litigiile, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite; în acest context, își exprimă deosebita îngrijorare și îndeamnă Turcia să evite orice tip de amenințare sau de acțiune împotriva statelor membre; subliniază necesitatea de a respecta dreptul tuturor statelor membre de a încheia acorduri bilaterale și de a explora și exploata resursele naturale în conformitate cu acquis-ul UE și cu dreptul internațional, inclusiv Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării; subliniază, de asemenea, necesitatea de a respecta suveranitatea și drepturile suverane ale statelor membre în zona lor economică exclusivă, în apele lor teritoriale și în spațiul lor aerian;

47.

solicită Turciei să înceapă să-și retragă forțele din Cipru și să transfere către ONU portul Famagusta, în conformitate cu Rezoluția 550 (1984) a CSONU; subliniază că astfel de măsuri de consolidare a încrederii ar reprezenta o șansă de creștere economică, socială și regională pentru ambele comunități; subliniază că dialogul la nivelul societății civile din comunitățile locale poate contribui la consolidarea acordului;

48.

salută faptul că Muntenegru se angajează să colaboreze în vederea aderării la UE, că se înregistrează progrese în acest sens și că a fost semnat protocolul de aderare la NATO, astfel încât Muntenegru să adere în 2017; salută, de asemenea, semnarea acordurilor privind frontierele cu Bosnia și Herțegovina și Kosovo;

49.

salută participarea activă a votanților și partidelor politice la alegerile legislative din octombrie 2016; încheierea cu succes a acestor alegeri într-o situație dificilă se datorează introducerii consecvente a principiului statului de drept; alegerile vin să confirme rezultatele politicii interne și externe a acestei țări;

50.

subliniază că este important să existe, la nivel local, o garanție credibilă pentru valorile statului de drept și respectarea drepturilor fundamentale; se așteaptă ca instituirea unei agenții de luptă împotriva corupției să ofere un impuls pentru punerea în aplicare a planurilor de acțiune pentru combaterea corupției la nivel local, cu punerea în practică a unui sistem de control corespunzător;

51.

salută eforturile depuse în ce privește dezvoltarea profesională a funcționarilor locali, însă subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare (de exemplu, acțiuni de educație și formare și proceduri de recrutare mai transparente, bazate pe merit); salută amendamentele adoptate cu privire la legea privind finanțarea autonomiei locale și încurajează continuarea eforturilor pentru a face ca administrația locală să devină autonomă din punct de vedere financiar;

52.

ia act de faptul că, în 2016, în Serbia au avut loc nu numai alegeri locale și regionale, ci și alegeri parlamentare anticipate, care au confirmat creșterea diversității politice în cadrul societății și susținerea în continuare a partidului de guvernământ, care, din poziția de câștigător al alegerilor, continuă să trateze chestiunea aderării la UE ca prioritate principală într-o situație de politică externă dificilă;

53.

încurajează Serbia să continue reformele necesare pentru a adera la UE, acordând o atenție specială sistemului judiciar și combaterii corupției; salută instituirea unui plan de acțiune concret pentru punerea în practică a diferitelor capitole și faptul că Serbia este prima țară candidată care a introdus indicele egalității de gen al UE, fapt care a fost amplu reflectat;

54.

salută progresele înregistrate în ce privește punerea în aplicare a planului de acțiune al guvernului pentru minoritățile naționale; ia act cu satisfacție de faptul că declarațiile publice făcute de reprezentanții de vârf ai guvernului au dat dovadă, în linii mari, de toleranță față de minoritățile etnice și de altă natură;

55.

salută normalizarea relațiilor dintre Serbia și Croația, precum și dialogul Belgrad-Priština (redeschiderea podului de la Mitrovica), care aduce rezultate concrete pentru cetățeni; solicită realizarea de progrese în îndeplinirea angajamentelor și punerea în aplicare a acordurilor, cu scopul de a consolida cooperarea și încrederea; solicită autorităților și liderilor de opinie să promoveze în mod activ procesul de normalizare;

56.

salută strategia de reformă a administrației publice și strategia de formare a cadrelor din administrația locală; are o opinie pozitivă cu privire la activitatea Convenției naționale privind Integrarea Europeană și consultările desfășurate la nivel local;

57.

reamintește că această țară a fost prima care a semnat un Acord de stabilizare și de asociere (ASA) și, prin urmare, își exprimă îngrijorarea în legătură cu blocajele existente în privința procesului de integrare, a respectării angajamentelor și a punerii în aplicare a reformelor. își exprimă îngrijorarea cu privire la criza politică prelungită din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și solicită acestei țări să dea dovadă de o voință politică reînnoită în ce privește aderarea la UE, cu îndeplinirea angajamentelor asumate;

58.

ia act de faptul că, pe baza acordului politic la care s-a ajuns în iunie-iulie 2016 cu ajutorul unor mediatori internaționali, și a noilor acorduri la care s-a ajuns în iulie și august 2016, au avut loc alegeri parlamentare anticipate în decembrie 2016 (dublate, în două circumscripții, de un nou scrutin care s-a dovedit un pas pozitiv spre restabilirea încrederii); se poate presupune că politicile de până acum vor fi continuate, în special acordul de punere în aplicare a reformelor de politică urgente; fosta Republică iugoslavă a Macedoniei trebuie să aplice pe deplin acordul din iunie/iulie 2015 și să ia imediat măsuri specifice pentru a promova și a implementa prioritățile de reformă urgente;

59.

subliniază că decizia de a recomanda inițierea negocierilor de aderare, pentru a aduce la bun sfârșit progresele realizate până în prezent, depinde de îndeplinirea criteriilor stabilite de UE, în conformitate cu concluziile Consiliului UE din decembrie 2015 și concluziile CAG ale Președinției slovace (13 decembrie 2016);

60.

ia act de eforturile depuse de această țară până în prezent pentru a face față crizei migrației și subliniază că toate problemele asociate ar trebui rezolvate în cooperare cu UE și cu alte organizații internaționale; subliniază în special că păstrarea unor bune relații de vecinătate rămâne de o importanță crucială, inclusiv găsirea unei soluții reciproc acceptabile pentru problema denumirii sale, în cadrul convorbirilor desfășurate sub egida ONU;

61.

este mulțumit să constate progresele relative înregistrate de Albania în privința principalelor reforme prioritare. Cu toate acestea, Albania trebuie să meargă mai departe pe calea implementării reformelor, în special în sectoarele acoperite de cele cinci priorități, într-un mod durabil, cuprinzător și inclusiv, concentrându-se mai ales asupra sectorului care cuprinde statul de drept și protecția drepturilor omului, inclusiv ale minorităților. de o importanță deosebită în această privință a fost adoptarea în unanimitate a reformei justiției, în plenul Parlamentului, la 22 iulie 2016. Astfel se deschid noi posibilități pentru o mai bună protecție a drepturilor omului (inclusiv politica anti-discriminare, drepturile minorităților și drepturile economice în întreaga Albanie), clarificarea drepturilor de proprietate, îmbunătățirea mediului investițional și de afaceri și combaterea economiei subterane; salută, de asemenea, strategia de combatere a corupției și planul de acțiune corespunzător; solicită realizarea de progrese suplimentare în elaborarea politicilor și măsurilor legislative, precum și în punerea adecvată în aplicare a acestora, însoțite de măsuri de combatere a crimei organizate, inclusiv a producției și traficului de droguri, în special canabis, și subliniază că este important ca Albania să obțină rezultate tangibile și durabile în aceste domenii;

62.

ia act de faptul că progresele înregistrate de Albania în cadrul procesului de aderare au fost facilitate de aderarea la NATO în mai 2009, ceea ce a avut un impact pozitiv asupra procesului de reformă internă și a dus la o îmbunătățire a relațiilor dintre Albania și Grecia;

63.

ia notă de faptul că alegerile locale din 2015, organizate în urma reformelor administrative, s-au desfășurat fără probleme majore, însă solicită un nivel sporit de imparțialitate și profesionalism; totodată, salută comitetul ad-hoc înființat de Parlament pentru reforma electorală și subliniază recomandările OSCE/ODIHR în această privință, precum și cele ale misiunii de observare a alegerilor a Congresului Consiliului Europei și a CoR, în care se solicită depolitizarea administrației publice și asigurarea imparțialității. În acest sens, se așteaptă să fie puse în aplicare recomandările de mai sus la viitoarele alegeri parlamentare, care vor trebui să fie libere, corecte, credibile și organizate în conformitate cu standardele internaționale;

64.

solicită ca procesul de reformă să continue să fie în beneficiul tuturor, să implice toate forțele politice – inclusiv cele din partea minorităților – și civile în cauză, inclusiv opoziția și părțile interesate relevante, și salută activitatea Consiliului național pentru integrare europeană în această privință, ca pe un exemplu demn de urmat;

65.

salută, de asemenea, faptul că membrii Consiliului național al societății civile au fost aleși și că Consiliul și-a început activitatea;

66.

își exprimă mulțumirea că Bosnia și Herțegovina a reluat procesul integrării, considerând că o perspectivă europeană reprezintă un stimulent esențial pentru această țară, și solicită obținerea de rezultate suplimentare în ce privește programul de reforme, subliniind că intrarea în vigoare a ASA demonstrează cât de important este angajamentul pentru obținerea de rezultate;

67.

în consecință, își exprimă satisfacția că Bosnia și Herțegovina și-a prezentat cererea de aderare la Uniunea Europeană la 15 februarie 2016; acest lucru reprezintă o încurajare atât pentru țară, cât și pentru procesul de extindere; prin urmare, subliniază necesitatea de a menține acest ritm, pentru a putea realiza progresul semnificativ ce constă în punerea în aplicare a programului de reforme necesar înaintării pe această cale;

68.

ia act de faptul că publicarea, la 30 iunie 2016, a rezultatelor recensământului din octombrie 2013 a ajutat publicul să înțeleagă mai bine schimbările aduse prin alegerile locale din septembrie 2016 peisajului politic – care este supus unor presiuni constante, inclusiv din afara regiunii;

69.

îndeamnă toți factorii de decizie politică din Bosnia și Herțegovina să profite de perioada de după alegeri și să lanseze un nou schimb de opinii cu UE și instituțiile internaționale relevante, în vederea rezolvării problemelor istorice și să creeze un nou climat, pozitiv, în relațiile interetnice; subliniază faptul că, în noul context politic, exemplul și inițiativa factorilor de decizie politică și ale liderilor de opinie pot aduce o contribuție valoroasă pentru a da un impuls dezvoltării la fața locului;

70.

subliniază importanța coordonării între toate nivelurile de guvernare și administrație spre eliminarea obstacolelor din calea bunei funcționări a țării, pentru punerea efectivă în aplicare a agendei de reforme, a mobilității, a investițiilor și a legăturilor dintre diferitele domenii de politică, precum și pentru crearea unui spațiu economic unic; subliniază că descentralizarea nu înseamnă fragmentare și că este nevoie de strategii-cadru coordonate pentru punerea în aplicare a unor reforme la toate nivelurile; în acest scop, încurajează dezvoltarea de obiective comune care să fie compatibile cu interesele individuale, dar care să le depășească;

71.

este convins că mecanismul de coordonare cu privire la chestiuni legate de UE, care a fost instituit în august 2016, va contribui la îmbunătățirea cooperării dintre această țară și organismele sale, pe de o parte, și UE și instituțiile europene, de cealaltă parte, permițându-i să beneficieze pe deplin de fondurile UE;

72.

salută semnarea și ratificarea ASA și intrarea sa în vigoare la 1 aprilie 2016, care înseamnă deschiderea unui nou capitol în relațiile dintre Kosovo și UE; de asemenea, salută crearea de secțiuni specializate; invită Kosovo să continue realizarea reformelor legate de UE (de exemplu, adoptarea pachetului legislativ privind drepturile omului, intrarea în vigoare a Agendei de reformă europeană) și a altor inițiative pozitive (de exemplu realizarea unui proces de normalizare);

73.

salută rezultatele obținute în ce privește liberalizarea vizelor; subliniază importanța îndeplinirii tuturor condițiilor relevante stabilite și încurajează obținerea de progrese în continuare;

74.

subliniază că este important ca Kosovo să dezvolte un dialog politic pașnic și multilateral în Parlament și la nivelul autorităților locale, pentru îmbunătățirea rapidă a imaginii țării pe scena internaţională;

75.

salută și sprijină evoluțiile pozitive în dialogul Belgrad-Priština (redeschiderea podului Mitrovica, acordul privind telecomunicațiile), cu rezultate tangibile pentru populație; solicită realizarea de progrese în îndeplinirea angajamentelor și punerea în aplicare a acordurilor, cu scopul de a consolida cooperarea și încrederea; îndeamnă autoritățile, factorii de decizie politică și liderii de opinie să dea un bun exemplu în promovarea normalității, pentru a permite inițierea fără probleme a procesului de aderare.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/51

1.

salută solicitarea Președinției malteze de a implica instituția noastră în identificarea posibilelor soluții pentru promovarea spiritului antreprenorial și pentru favorizarea dezvoltării economice, sociale și teritoriale a insulelor;

2.

reamintește angajamentul Uniunii Europene de a acționa în favoarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, astfel cum se prevede la articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

3.

reamintește că, în conformitate cu articolul 174 din TFUE, regiunile insulare necesită o atenție specială din partea Uniunii, care trebuie să asigure reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni din cadrul statelor membre și dintre acestea;

4.

reamintește că, în cadrul Uniunii, există 362 de insule cu o populație de peste 50 de locuitori, reprezentând un total de 17,7 milioane de persoane (dintre care 3,7 milioane locuiesc în regiunile ultraperiferice); în aceste regiuni, PIB-ul pe cap de locuitor (în 2010) se ridică la aproximativ 79,2 % din media Uniunii, iar multe dintre ele se înscriu chiar în categoria regiunilor slab dezvoltate;

5.

constată că, potrivit studiului EUROISLANDS (ESPON 2013), marea majoritate dintre aceste regiuni insulare nu au cunoscut procesul de convergență economică în cursul anilor 2000, iar situația chiar s-a înrăutățit de atunci pentru multe dintre acestea din cauza crizei financiare, a crizei migrației, a fluctuațiilor numărului de turiști sau a lipsei de inovare;

6.

subliniază că aceste regiuni insulare au caracteristici geografice, economice, demografice și sociale specifice în raport cu regiunile continentale și, totodată, caracteristici comune cu alte insule, care constituie provocări unice ce trebuie abordate în cadrul punerii în aplicare a politicilor europene care le privesc.

7.

subliniază că acești trei parametri generează un handicap teritorial, economic și social, astfel cum este recunoscut la articolul 174 din TFUE, care afectează integrarea echitabilă a insulelor în cadrul pieței comune, precum și integrarea teritorială deplină a locuitorilor regiunilor insulare; subliniază, în special, că aceste condiții pot conduce la următoarele situații:

8.

salută activitatea desfășurată de Intergrupul pentru mări, râuri, insule și zone costiere al Parlamentului European, precum și activitatea Comisiei pentru insule din cadrul Conferinței regiunilor maritime periferice din Europa (CRPM);

9.

constată că antreprenorii și spiritul antreprenorial joacă un rol esențial în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și dinamismul economic în Uniunea Europeană; cu toate acestea, în insule, antreprenoriatul se confruntă cu dificultăți structurale specifice;

10.

reamintește că mai multe economii ale statelor insulare au pus în aplicare strategii de creștere bazate pe exploatarea avantajelor economice, sociale, culturale și naturale, precum:

11.

subliniază faptul că aceste strategii, care identifică și exploatează active economice unice, sunt adesea rezultatul creativității, al asumării riscurilor și al rezilienței antreprenorilor insulari și solicită să se ia în considerare flexibilitatea necesară pentru elaborarea unor politici publice în favoarea antreprenoriatului din regiunile insulare;

12.

constată că economiile statelor insulare sunt caracterizate printr-o structură economică slab diversificată, cu o proporție mare de IMM-uri sau de microîntreprinderi, precum și cu un număr semnificativ de antreprenori cu mai multe obiecte de activitate; constată, de asemenea, că acest ecosistem coexistă cu câteva întreprinderi care dețin monopolul pe sectoare specializate (turism, transport, extracție minieră etc.);

13.

îndeamnă instituțiile europene și statele membre să acorde o atenție mai mare conservării pieței libere în fiecare din sectoarele care funcționează pe teritoriile insulare, având grijă ca disfuncționalitățile pieței să fie remediate;

14.

reamintește că produsele insulare – inclusiv materiile prime – pot ajunge pe piețele de nișă, la o clientelă specifică și la un preț de vânzare ridicat; diferențierea produsului permite menținerea unor marje de profit suficient de mari pentru a asigura viabilitatea activității pe insulă. Valorizarea produsului, în special, se realizează prin recunoașterea semnelor de calitate și a referințelor culturale în spațiul global al bunurilor și serviciilor;

15.

subliniază, cu toate acestea, diferitele tipuri de costuri suplimentare suportate de către antreprenorii insulari tocmai din cauza caracterului insular (materiile prime, furnizarea de servicii, logistica etc.), care afectează în fine competitivitatea produselor și a serviciilor;

16.

subliniază faptul că, chiar și atunci când produsele sunt competitive și de bună calitate, antreprenorii se confruntă cu lipsa capacităților de cercetare și dezvoltare, a tehnologiilor adaptate la spațiile insulare, a mijloacelor adecvate de finanțare a activităților lor și a resurselor umane calificate, din cauza unei puternice emigrări, în special atunci când nivelul populației rezidente este scăzut;

17.

salută, prin urmare, acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene în aceste domenii, însă solicită insistent să fie luate măsuri adecvate pentru îmbunătățirea condițiilor de bază, care să permită insulelor să contribuie la o creștere favorabilă incluziunii în cadrul UE. Acest lucru presupune că orice politică a Uniunii Europene corectă și eficientă, al cărei obiectiv este promovarea antreprenoriatului, trebuie să țină seama de caracteristicile și de provocările specifice insulelor;

18.

recunoaște importanța fundamentală a politicii de coeziune în asigurarea dezvoltării regionale echilibrate în Uniunea Europeană: aceasta reprezintă politica cea mai adecvată pentru abordarea decalajelor dintre insule și alte regiuni europene în ceea ce privește nivelul de dezvoltare; cu toate acestea, subliniază că regiunile insulare nu beneficiază de un statut special în cadrul politicii de coeziune, în forma în care aceasta este concepută în prezent;

19.

reamintește, de asemenea, caracteristicile specifice ale regiunilor ultraperiferice – dintre care 8 sunt insule – care se confruntă cu probleme accentuate de constrângerile specifice care le sunt recunoscute în dreptul primar și care afectează grav dezvoltarea lor economică și socială, trebuind prin urmare să fie luate în considerare;

20.

recomandă, prin urmare, să se acorde o atenție specială insulelor în cadrul politicii de coeziune după 2020, în conformitate cu articolele 174 și 175 din TFUE. O primă etapă spre realizarea acestui obiectiv ar fi integrarea insulelor drept o categorie suplimentară în propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 în ceea ce privește tipologiile teritoriilor (Tercet);

21.

recomandă instituirea în cadrul Comisiei Europene a unui „ghișeu unic” (Island Desk) pentru insule, la Direcția Generală Politică Regională și Urbană, astfel cum a fost sugerat de către Parlamentul European în Rezoluția sa din 4 februarie 2016, întrucât, în prezent, actorii insulari – întreprinderi și comunități – au o vizibilitate limitată în ceea ce privește instrumentele și oportunitățile de finanțare ale UE, care sunt foarte dispersate între mai multe direcții generale și intră în domeniul de aplicare al mai multor regulamente;

22.

salută inițiativa „Acțiuni inovatoare urbane” și sugerează ca, urmând acest exemplu, să se creeze o pagină de internet și să se adopte măsuri la nivel european dedicate conectării în rețea a insulelor UE, care să permită schimbul de experiență și partajarea ingineriei administrative și de inovare;

23.

subliniază importanța de a utiliza cât mai mult posibil sinergiile dintre Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și celelalte instrumente ale Uniunii (fondurile ESI în special) pentru a compensa efectele economice ale handicapurilor naturale cu care se confruntă insulele;

24.

cu toate acestea, constată că, din cauza dimensiunii reduse a multor proiecte desfășurate de insule, finanțarea din FEIS precum și împrumuturile de la BEI par practic inaccesibile pentru microîntreprinderile și pentru colectivitățile locale insulare; prin urmare, recomandă elaborarea unor programe de asistență tehnică specifice pentru insule, pentru a face publicitate și pentru a promova accesul la instrumentele de finanțare ale UE;

25.

solicită Comisiei Europene și BEI să examineze dacă asistența tehnică oferită de JASPERS ar putea fi extinsă în beneficiul insulelor și adaptată proiectelor la scară mai mică;

26.

subliniază utilitatea și beneficiile Regulamentului (UE) nr. 1302/2013 (Regulamentul GECT) pentru colectivitățile locale și regionale, precum și pentru insulele europene, având în vedere că acest regulament permite insulelor diferitelor state membre și nemembre să creeze o entitate juridică comună care să le permită îndeplinirea unei dorințe comune și să le ofere acces la finanțarea UE, prin simplificarea sarcinii administrative pe care o astfel de cooperare ar implica-o în mod normal;

27.

propune crearea unui sistem de ajutor pentru funcționarea întreprinderilor insulare în scopul de a compensa costurile suplimentare de transport; în conformitate cu orientările privind ajutoarele regionale și cu RGECA, acest ajutor ar trebui să fie autorizat și exceptat în același mod ca pentru regiunile ultraperiferice și zonele slab populate;

28.

propune utilizarea mai activă a posibilităților create de economia colaborativă, inclusiv pentru rezolvarea problemelor legate de distanța geografică a teritoriilor insulare;

29.

subliniază importanța creșterii cotelor de finanțare publică în proiectele din cadrul programelor comunitare, precum și a sporirii capacității de atracție a investițiilor private, în cazul în care proiectele respective creează locuri de muncă și bogăție pe insulă și, în același timp, sunt durabile din punct de vedere ecologic;

30.

subliniază faptul că, prin utilizarea PIB-ului pe cap de locuitor ca indicator, sunt omise numeroase bariere specifice dezvoltării insulelor; propune, prin urmare, extinderea gamei de indicatori utilizați în cadrul politicii de coeziune pentru a diagnostica mai bine situația socio-economică a insulelor, precum și atractivitatea acestora;

31.

sugerează drept indicatori care ar putea fi utilizați indicele competitivității regionale (ICR) și indicele de accesibilitate, însă recomandă continuarea lucrărilor legate de căutarea altor indicatori pentru a ilustra pe deplin costul suplimentar al insularității; susține punerea în aplicare de către Comisie a studiilor comparative cu privire la performanțele întreprinderilor insulare în comparație cu omologii lor continentali, chiar și în cazul în care „continentul” este reprezentat doar de un stat membru insular;

32.

îndeamnă ca, la evaluarea situației socioeconomice a locuitorilor insulelor și determinarea atractivității economice a acestor teritorii, să se acorde atenție aspectelor nefinanciare și greu de apreciat, printre care mediul natural (calitatea și accesibilitatea acestuia);

33.

ia act de utilitatea Raportului anual privind IMM-urile europene, elaborat de Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri; cu toate acestea, recomandă ca rapoartele viitoare să includă date teritoriale pentru ca provocările cu care se confruntă IMM-urile insulare și rata lor de succes/eșec în raport cu omologii lor continentali să fie înțelese mai bine;

34.

ia act de utilitatea unor instrumente cum ar fi analiza de impact teritorial (AIT) în evaluarea impactului politicilor europene asupra regiunilor insulare și sugerează aplicarea unei clauze de „insularitate” în metoda de evaluare a impactului a Comisiei Europene, pentru a prevedea potențialele consecințe grave ale acestor politici pentru insule;

35.

observă că, în timp ce utilizarea strategiilor de specializare inteligentă (SSI) ca o condiție ex ante în ceea ce privește alocarea fondurilor structurale ale UE (fonduri ESI) poate contribui la dezvoltarea strategiilor la nivel național și regional, specificitatea economiilor insulare necesită soluții adaptate; în această privință, dependența excesivă de un anumit sector sau de o singură activitate, poate duce la un risc ridicat de monocultură economică și consecințelor sale economice negative (Dutch disease);

36.

consideră că inițiativele de diversificare sau de reconversie inteligente, precum cea de la turismul de masă la turismul durabil, dezvoltarea industriilor creative, integrarea tehnologiei informației și a comunicațiilor în activitățile tradiționale, marketingul orientat care pune în valoare resursele insulare merită o atenție deosebită din partea Comisiei;

37.

propune consolidarea politicilor de sensibilizare a cetățenilor statelor membre ale UE cu privire la posibilitățile turistice din cadrul Uniunii și îndeamnă la crearea unei rețele mai solide de conexiuni între teritoriile UE, care să permită locuitorilor regiunilor metropolitane din Uniunea Europeană să-și petreacă vacanțele în regiuni insulare, atractive din punct de vedere natural;

38.

subliniază importanța principiului parteneriatului, astfel cum se prevede la articolul 5 din Regulamentul privind dispozițiile comune, în scopul de a defini nevoile teritoriilor în vederea planificării strategice a politicii de coeziune (abordare ascendentă, bottom up). În acest scop, Comitetul European al Regiunilor solicită Comisiei Europene să includă ca o condiție ex ante, în propunerea sa legislativă privind politica de coeziune după 2020, punerea în aplicare efectivă a codului de conduită european privind parteneriatele;

39.

îndeamnă statele membre să asigure punerea în aplicare integrală a principiului parteneriatului pentru ca nevoile specifice ale regiunilor insulare să fie luate în considerare în cadrul acordurilor de parteneriat și al programelor operaționale;

40.

subliniază necesitatea de a implica autoritățile regionale în procesul de definire a politicilor naționale și europene al căror obiect îl constituie, astfel încât cadrele de reglementare pentru intervenție să fie armonizate cu nevoile concrete din teritoriile insulare, în conformitate cu principiul subsidiarității;

41.

salută oportunitățile de finanțare oferite de Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), în măsura în care acestea pot viza insulele; constată, totuși, că pachetul financiar pentru autostrăzile maritime se concentrează pe rețelele centrale și globale și poate trece cu vederea legăturile dintre insule și centrele regionale, sau dintre aceste insule; propune, prin urmare, planificarea unei finanțări specifice pentru insule în cadrul pachetului de finanțare global pentru autostrăzile maritime;

42.

recunoaște eforturile Comisiei de a sprijini antreprenorii prin intermediul unor programe precum COSME și InnovFin, în cadrul planului de acțiune „Antreprenoriat 2020” sau Orizont 2020 în domeniul inovării, precum și eforturile de creare a uniunii piețelor de capital. Cu toate acestea, Comitetul consideră că este esențial să se integreze dimensiunea teritorială (în special caracterul insular) în aceste programe și planuri în scopul:

43.

solicită instituirea de către Comisie a unui program de stimulare a proceselor de inovare în economiile insulare, valorificarea resurselor locale, sprijinul pentru utilizarea energiei din surse regenerabile, tratarea deșeurilor, gospodărirea apelor, promovarea patrimoniului cultural și natural, precum și dezvoltarea în continuare a unei economii circulare; termenul „inovație” se referă, în acest context, la inovația tehnologică, organizațională, socială și de mediu;

44.

subliniază importanța ajutorului de stat, în scopul de a face față provocărilor reprezentate de dimensiunile reduse, localizarea îndepărtată și izolarea regiunilor insulare de Uniunea Europeană. Aceste condiții naturale și permanente afectează eficiența și organizarea mai multor sectoare strategice pentru insule, precum transportul, energia și conectivitatea digitală;

45.

reamintește că infrastructura și organizarea transportului intern și extern, fiabile și comparabile în ceea ce privește costurile cu cele de pe continent, constituie pentru o insulă condițiile necesare dezvoltării și competitivității economice;

46.

sugerează flexibilizarea criteriilor de eligibilitate a ajutorului pentru infrastructură și pentru rețelele de transport (construcție, modernizare, echipamente) în cazul insulelor, pentru a permite cea mai eficientă interconectare cu sistemul de transport continental și cea mai bună integrare posibilă în spațiul european și pe piața comunitară;

47.

solicită ca acest ajutor să faciliteze conexiunile interinsulare în cazul arhipelagurilor sau intrainsulare în cazul insulelor muntoase și încurajează investițiile în mijloace de transport cu emisii scăzute de dioxid de carbon (nave GNL, stații pentru automobile electrice etc.);

48.

subliniază faptul că, având în vedere că piețele insulare sunt de obicei mici și îndepărtate, furnizarea de produse sau de servicii de către întreprinderile continentale este neatrăgătoare; acest lucru împiedică accesul consumatorilor și al întreprinderilor insulare la beneficiile competitive ale pieței unice. Acest lucru este valabil în special pentru conexiunile de transport și aprovizionarea cu energie, sectoare esențiale pentru competitivitatea întreprinderilor insulare; prin urmare, recomandă ca aceste sectoare să poată beneficia de scutiri privind ajutorul de stat atunci când este vorba despre insule;

49.

propune, de asemenea, în același spirit, ca regulamentul de minimis să prevadă mai multă flexibilitate în ceea ce privește insulele și ca cerințele în materie de achiziții publice să poată fi flexibile, întrucât, în multe cazuri, este imposibil să se primească mai mult de o ofertă în momentul aplicării procedurilor de consultare;

50.

își exprimă acordul cu privire la flexibilitatea acordată în prezent în ceea ce privește schemele care permit insulelor să beneficieze de stimulente fiscale specifice sau de reducere a cotelor de impozitare a întreprinderilor pentru a compensa costurile suplimentare care decurg din caracterul insular și speră ca această flexibilitate să fie menținută; susține utilizarea unui sistem de stimulente pentru inovare și investiții care să permită stimularea producției și promovarea exporturilor, dincolo de consumul local;

51.

salută intenția Comisiei Europene de a include un capitol privind insulele în următorul raport privind coeziunea. Comitetul European al Regiunilor îndeamnă Comisia să menționeze în acest capitol modul în care vor fi puse în aplicare recomandările formulate în prezentul aviz;

52.

invită Președinția malteză să pună în aplicare aceste recomandări politice și să colaboreze îndeaproape cu Comitetul Regiunilor în ceea ce privește punerea în aplicare a acestora.

15.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 306/57

1.

îndeamnă Uniunea Europeană să transforme marea într-un obiectiv comun ambițios, pe care să-l plaseze în centrul relansării procesului de integrare europeană;

2.

cere Uniunii Europene ca marea să facă obiectul unei politici de sine stătătoare, nu numai al unui proiect. Tocmai aici, în centrul politicii maritime, se poziționează sprijinirea economiei albastre, în cadrul unei abordări cuprinzătoare și proactive a tuturor sectoarelor, care să depășească cele cinci teme identificate inițial în strategia privind creșterea albastră;

3.

îndeamnă Uniunea Europeană să adopte rapid o inițiativă prin care să lanseze noi politici și să pună bazele unei noi viziuni maritime ambițioase pentru perioada de după 2020. Declarația ministerială privind politicile maritime europene, adoptată la 20 aprilie 2017 în Malta, poate și trebuie să reprezinte un astfel de prilej;

4.

invită Uniunea Europeană să elaboreze o nouă politică maritimă europeană, care să fie:

5.

subliniază că mările și oceanele sunt esențiale pentru viața pe Pământ. Ele produc 50 % din oxigenul existent, joacă un rol major în reglarea climei și reprezintă un rezervor important de biodiversitate și de resurse pentru alimentația și sănătatea noastră;

6.

regretă că funcționarea ecosistemelor marine este în prezent periclitată de schimbările climatice, de poluare și de supraexploatarea resurselor;

7.

reamintește că potențialul economiei albastre în ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă este cu totul excepțional. Potrivit Comisiei Europene, economia maritimă reprezintă un număr tot mai mare de locuri de muncă, estimat în prezent la 5 milioane în Europa. Raportul Ocean economy in 2030 („Economia oceanelor în 2030”), publicat de OCDE în 2016, a estimat contribuția economiei maritime la bogăția mondială la 1 300 de miliarde EUR în 2010, apreciind că această cifră s-ar putea dubla până în 2030;

8.

constată că chestiunile maritime se bucură de o atenție tot mai mare la nivel internațional. Această temă este, de asemenea, abordată în mod explicit în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, stabilite în septembrie 2015. În mai 2016, liderii G7 au convenit să intensifice cooperarea internațională în domeniul cercetării marine. Tema oceanelor se regăsește în Concluziile COP 21 și 22;

9.

subliniază că Europa este prima putere maritimă din lume și că își va păstra această poziție și după Brexit. Împreună, statele membre ale Uniunii Europene dispun de zona economică exclusivă cea mai importantă din lume. În sectoare precum energia marină, UE dispune de cea mai puternică și mai completă economie din lume. În domeniul protecției mediului, Uniunea Europeană are cele mai ridicate standarde;

10.

consideră că Europa trebuie să se afirme pe scena internațională și să facă din politica maritimă un instrument prin care să-și exercite influența;

11.

consideră că o nouă viziune în domeniul maritim poate suscita adeziunea cetățenilor, deoarece:

12.

reamintește că politica maritimă integrată și politica privind creșterea albastră au pus bazele unei politici maritime europene;

13.

consideră că Președinția malteză oferă prilejul de a da un nou impuls politicii maritime europene, prin Declarația ministerială din 20 aprilie 2017;

14.

solicită elaborarea unei Cărți albe intitulate „Marea în inima Europei”, care să cuprindă o foaie de parcurs privind chestiunile maritime pentru fiecare politică a Uniunii Europene;

15.

consideră că noua etapă a politicii maritime europene integrate va trebui să contribuie la răspunsurile Europei la următoarele provocări:

16.

subliniază că economia albastră dobândește o formă concretă la nivelul teritoriilor. Prin urmare, politica maritimă ar trebui să călăuzească mobilizarea orașelor și regiunilor;

17.

consideră că amenajarea teritoriului este esențială și ar trebui să țină cont de interacțiunile dintre uscat și mare și să asigure implicarea orașelor și a regiunilor, precum și a tuturor părților interesate, urmărind dezvoltarea durabilă a tuturor activităților maritime;

18.

consideră că dezvoltarea infrastructurii în zonele de coastă – zone prin definiție periferice – trebuie să fie o prioritate în Europa. Aceasta implică posibilitatea, în toate regiunile, de a mobiliza fondurile politicii de coeziune și ale planului Juncker în favoarea zonelor de coastă, în special pentru investițiile în porturi și în banda largă de mare viteză;

19.

solicită lansarea unei dezbateri privind recunoașterea unui spațiu maritim european, ceea ce ar permite consolidarea coeziunii acestuia pe plan social, ecologic și de securitate;

20.

consideră că strategiile privind bazinele maritime reprezintă cadre de referință esențiale. Ele constituie unul dintre elementele care trebuie luate în considerare în vederea elaborării de strategii de specializare inteligentă și a programării fondurilor europene. Dezvoltarea actuală a inițiativei West-Med ar trebui să fie salutată;

21.

consideră că strategiile de specializare inteligentă ar trebui să permită, la inițiativa lor, dezvoltarea de astfel de strategii comune mai multor regiuni situate în același bazin;

22.

subliniază că regiunile și orașele sunt actorii-cheie ai dezvoltării economiei albastre. Un număr considerabil de regiuni au inclus teme legate de creșterea albastră în strategiile lor de specializare inteligentă. Mobilizarea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și a fondurilor politicii de coeziune a permis finanțarea a numeroase proiecte vizând crearea de locuri de muncă;

23.

propune, pentru a se da un nou impuls investițiilor în economia albastră, ca strategiile de specializare inteligentă și programele operaționale să fie însoțite de o anexă dedicată economiei albastre, care să permită prezentarea impactului orientărilor selecționate în domeniul maritim și monitorizarea proiectelor aferente;

24.

dorește ca comunitățile locale din insule și din zonele de coastă să fie în măsură să mobilizeze toate fondurile UE, inclusiv FEPAM, pentru a-și finanța într-un cadru unic propriile strategii de dezvoltare maritimă, după modelul programului Leader;

25.

consideră că alegerile reflectate în strategiile de specializare inteligentă, care reprezintă realitatea economiei maritime, bazată pe sinergiile între actori și sectoare, trebuie să poată fi monitorizate de-a lungul timpului și să constituie punctul de sprijin al Uniunii Europene în ce privește orientarea investițiilor sale pentru susținerea creșterii albastre. Politica de cercetare europeană va trebui să ia în considerare într-o mai mare măsură aceste mobilizări regionale în favoarea economiei albastre;

26.

solicită ca programele interregionale, naționale și transnaționale care sunt coerente cu strategiile aferente bazinului respectiv și cu strategiile de specializare inteligentă să poată fi finanțate prin punerea în comun a fondurilor regionale, naționale și europene, într-un cadru simplificat, și să beneficieze de o primă europeană fără a trebui să mai facă obiectul unor noi cereri de proiecte;

27.

consideră că regiunile ultraperiferice trebuie să continue să dispună de un cadru specific de susținere a dezvoltării lor. Aceste teritorii sunt o bază importantă pentru a afirma prezența maritimă a Europei și pentru a întreprinde acțiuni de cooperare maritimă în întreaga lume;

28.

subliniază că marea a dobândit treptat un nou statut în cadrul programului „Orizont 2020”. Inițiative precum inițiativa de programare în comun „Mări și oceane productive și sănătoase” au contribuit, de asemenea, la cercetarea marină europeană. Această metodă trebuie extinsă la toate sectoarele economiei albastre, printr-o foaie de parcurs cuprinzătoare privind cercetarea și dezvoltarea. Comitetul subliniază că este important să se acorde un sprijin specific IMM-urilor care doresc să dezvolte și să utilizeze soluții inovatoare în diferite sectoare, inclusiv în turismul costier și maritim;

29.

solicită ca viitorul program-cadru să includă obiectivul ca 10 % din proiecte să contribuie în mod semnificativ la abordarea mizelor majore ale cercetării marine și maritime. Punerea în aplicare în continuare a programului „Orizont 2020” ar trebui să permită deja un progres în acest sens;

30.

solicită dezvoltarea unei axe maritime a strategiei pentru competențe în Europa;

31.

propune să se lanseze o dezbatere la nivel european cu privire la oportunitatea finanțării unui proiect-pilot privind explorarea și valorificarea fundului mării;

32.

subliniază că, în sectoarele industriale maritime, inovațiile nu pot fi adesea testate decât pe un prim produs comercializat. Politicile comunitare privind inovarea trebuie să facă posibilă finanțarea unor astfel de proiecte demonstrative. Ar trebui, de asemenea, să se relanseze parteneriatul de tip public-privat dedicat tehnologiilor transversale pentru industriile maritime;

33.

consideră că inițiative precum dispozitivul „Cariere albastre”, lansat în cadrul FEPAM și dezvoltarea viitoare a unui proiect de cooperare sectorială cu privire la competențele din domeniul maritim trebuie să ia amploare, astfel încât:

34.

dorește ca sistemul european de recunoaștere a calificărilor profesionale să fie consolidat pentru a facilita libera circulație și pentru a încadra activitatea lucrătorilor detașați. Acest sistem trebuie să fie completat de un dispozitiv similar de recunoaștere a competențelor și a profesiilor care nu au fost supuse certificării (1).

35.

consideră că Europa ar trebui să investească masiv și în sectoare cum ar fi biotehnologiile marine și maritime, în cazul cărora provocarea este de a prelua poziția de lider mondial;

36.

consideră că Europa ar trebui, de asemenea, să sprijine economia albastră în tranziția digitală, ecologică și energetică și să susțină modernizarea sectoarelor tradiționale precum pescuitul și turismul nautic și cel de coastă (2);

37.

subliniază importanța pentru Uniunea Europeană a sprijinirii dezvoltării biotehnologiilor marine legate de valorificarea algelor și microalgelor, a peștelui, a crustaceelor și a bacteriilor marine. Biotehnologiile marine reprezintă un potențial economic foarte important, în plin avânt în multe regiuni din Europa. Sprijinul acordat de Uniunea Europeană trebuie să includă sprijinul pentru cercetare, infrastructurile de cercetare și crearea de rețele între acestea și cu întreprinderile, precum și accesul la capital, la dezvoltarea și introducerea pe piață a inovațiilor;

38.

subliniază că, pentru economia regiunilor și aprovizionarea cetățenilor Europei cu produse alimentare, activitățile de pescuit, acvacultură și de capturare, de creștere, de prelucrare și de comercializare a produselor derivate din acestea sunt foarte importante. Pescuitul și acvacultura sunt, de asemenea, sectoare de viitor, iar sprijinul pe care îl oferă UE trebuie să se bazeze pe o viziune pozitivă și ambițioasă asupra ocupării forței de muncă și formării, în special în rândul tinerilor. În cadrul punerii în aplicare a noii politici comune în domeniul pescuitului, UE ar trebui să colaboreze cu actorii economici și autoritățile publice, în special cu regiunile, pentru a accelera și a facilita punerea în aplicare a FEPAM, care înregistrează întârzieri semnificative;

39.

subliniază necesitatea unei abordări integrate a valorificării produselor marine, prin dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare care să-i implice pe producători și prin consolidarea activităților de prelucrare industrială în zonele costiere. Această strategie de creare de valoare adăugată și de locuri de muncă în sectorul produselor marine din zonele de coastă trebuie să devină un obiectiv prioritar și să fie mai bine finanțată atât de FEPAM, cât și în cadrul politicii de coeziune;

40.

propune crearea unui dispozitiv european intitulat„întreprinderi nou înființate în domeniul maritim” pentru a susține proiectele de inovare economică, socială și teritorială;

41.

subliniază că multe activități de viitor vor trebui să se bazeze pe dezvoltarea de noi infrastructuri pe mare, la distanță de coastă. Un program specific ar putea permite analizarea oportunității unor noi infrastructuri reversibile, examinarea impactului lor asupra mediului și a aspectelor legate de autonomia lor energetică;

42.

consideră că porturile reprezintă o bază esențială pentru dezvoltarea economiei albastre. Ele trebuie să fie sprijinite pentru a putea răspunde necesităților de noi activități și să constituie rețele în acest scop, ori de câte ori va fi posibil. Echilibrul lor depinde și de dinamica comerțului maritim pe distanțe lungi și scurte, odată cu dezvoltarea autostrăzilor maritime;

43.

subliniază efectul pozitiv evident pe care creșterea albastră îl are asupra turismului maritim și costier în interiorul regiunilor; sprijină, în special, inițiativele care reușesc să promoveze, la nivel economic, social și de mediu, formele de turism durabil și responsabil;

44.

subliniază importanța punerii în aplicare a conceptului de economie circulară în cadrul economiei albastre, în special pentru a reduce deșeurile și poluanții din mare și pentru a-i transforma într-o resursă utilă;

45.

consideră că Uniunea Europeană trebuie să acorde prioritate dezvoltării industriale a formelor de energie din surse regenerabile. În acest scop, obiectivele producției de energie din surse regenerabile în Europa trebuie să depășească în 2030 procentul de 27 % propus de către Comisie. Principiul neutralității tehnologice trebuie să devină mai flexibil, astfel încât să se acorde prioritate numai dezvoltării industriale a sectorului energiei din surse regenerabile, în care Europa poate ocupa poziția de lider mondial, ceea ce ar putea duce la crearea unui mare număr de locuri de muncă;

46.

dorește continuarea finanțării cercetării și dezvoltării și a proiectelor-pilot precum NER300 și solicită o mai bună finanțare a primelor etape din procesul de comercializare;

47.

subliniază că dezvoltarea energiei marine este susținută de un set de competențe și tehnologii transversale, moștenite de la marile sectoare tradiționale, cum ar fi exploatarea petrolului și a gazelor și construcțiile navale. Trebuie consolidat sprijinul acordat inovării și diversificării în aceste domenii. În acest sens, documentul de orientare „Leadership 2020” pentru construcțiile navale și industriile maritime trebuie să se concretizeze într-o foaie de parcurs a UE care să abordeze transversal diversele politici comunitare;

48.

își exprimă speranța că, în următorii cinci ani, Uniunea Europeană se va concentra pe următoarele obiective:

49.

salută faptul că Planul Juncker a permis deja finanțarea multor proiecte ale economiei albastre;

50.

consideră că este necesar să se extindă acest sprijin pentru a acoperi deficitul în materie de investiții în favoarea multor proiecte care așteaptă să fie lansate la nivel local și regional și să se adapteze modalităţile de intervenție pentru a contribui mai bine la finanțarea de risc, aspect atât de important într-un sector inovator precum economia albastră, acordându-se totodată prioritate IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate;

51.

propune crearea unor platforme regionale sau interregionale ale economiei albastre. Aceste platforme ar constitui un dispozitiv de detectare a proiectelor, de asistență în vederea concretizării lor și de mobilizare a instrumentelor financiare de la nivel local, național și european. Ele ar urma să fie coordonate de regiuni și să asocieze sectoarele economiei maritime, statele membre și Uniunea Europeană, iar funcționarea lor ar putea fi finanțată de aceste trei tipuri de actori, alături de parteneri privați. Aceste platforme ar putea reprezenta interlocutori privilegiați în contextul punerii în aplicare a Planului Juncker 2.0;

52.

solicită crearea unui „mecanism/fond” de investiții europene în economia albastră. Acest fond, care ar transpune Planul Juncker 2.0 în domeniul maritim, ar putea avea două modalități complementare de intervenție:

53.

consideră că Europa trebuie să dezbată problematica mării cu cetățenii în mod mai direct. Astfel de dezbateri vor fi organizate în cadrul dialogului Comitetului European al Regiunilor cu cetățenii;

54.

dorește crearea unui program de cercetare și comunicare privind patrimoniul cultural și cel maritim ale Europei și ale zonelor de coastă;

55.

propune elaborarea unui program european intitulat „Copiii și marea”, vizând promovarea unei conștiințe comune a chestiunilor maritime și organizarea de schimburi între copiii din zonele de coastă și cei din zonele din interior;

56.

consideră că ar trebui să se redeschidă dezbaterea privind caracterul oportun al finanțării uneia sau mai multor stațiuni maritime europene de explorare a marilor oceane, care ar reprezenta atât misiuni științifice, cât și un simbol pentru mobilizarea cetățenilor în jurul unui crez maritim;

57.

subliniază că necesitățile de cunoaștere în ceea ce privește litoralul și oceanele sunt imense. Aceste cunoștințe sunt indispensabile pentru a ghida o dezvoltare maritimă durabilă care vizează simultan sporirea capitalului economic și tehnologic, ecologic, uman și social;

58.

reamintește Comisiei Europene apelul său la crearea unei comunități de cunoaștere și inovare specifice pentru economia albastră, ceea ce ar încuraja transferul de idei dinspre cercetarea în domeniul marin către sectorul privat (3);

59.

propune ca UE să sponsorizeze o expoziție maritimă europeană, în cadrul căreia să se intersecteze cultura, știința, mediul și economia, după modelul proiectului „Marea XXL”, prevăzut să se desfășoare la Nantes, în 2018;

60.

consideră că este necesar să se integreze în cadrul programului „Orizont 2020” și al viitorului program-cadru o strategie europeană pentru cunoașterea biodiversității marine, a fundului oceanelor și pentru colectarea de date privind zonele maritime și de coastă, de exemplu date batimetrice;

61.

subliniază că având în vedere studiile realizate de Comisia Europeană și de Comitetul European al Regiunilor pe tema deficitului de cunoștințe privind economia albastră, devine necesar să se instituie un centru european de resurse privind economia albastră, în parteneriat cu statele membre, regiunile, Eurostat și Centrul Comun de Cercetare;

62.

propune ca domeniul afacerilor maritime să devină responsabilitatea unui vicepreședinte al Comisiei Europene, care să fie asistat de un grup operativ și să răspundă de pregătirea și punerea în aplicare transsectorială a Cărții albe „Marea în inima Europei”;

63.

consideră că afacerile maritime ar trebui să facă obiectul unor reuniuni semestriale ale unei formațiuni a Consiliului care să fie consacrată mării. Parlamentul European și Comitetul European al Regiunilor ar trebui să examineze, în mod coerent, evoluția propriei lor guvernanțe în domeniul afacerilor maritime;

64.

consideră că prioritatea politică acordată mării ar trebui să fie reflectată în cadrul financiar multianual, și anume FEPAM și componentele sale privind pescuitul, politica maritimă și abordarea teritorială, dar și la o scară mai largă, în diferitele politici și programe europene;

65.

consideră că emergența unei noi politici maritime a UE presupune o mai mare recunoaștere a actorilor maritimi, precum și participarea lor mai amplă la dezbateri și decizii și, dacă este necesar, sprijinirea organizării lor la nivel european. Trebuie susținută abordarea transversală, adoptată în special de clusterele regionale, naționale și europene. Trebuie susținută abordarea transversală, adoptată în special de clusterele regionale, naționale și europene;

66.

invită regiunile și orașele să se mobilizeze pentru a demonstra potențialul economiei albastre și că există un număr semnificativ de proiecte realiste și creatoare de valoare, care ar trebui să fie finanțate în următorii ani;

67.

subliniază că ieșirea Regatului Unit din UE ar afecta în mod direct politicile maritime europene. Este de dorit să se măsoare cu precizie impactul Brexitului asupra orașelor și regiunilor celor mai afectate și asupra politicilor publice ale Uniunii și să se elaboreze măsurile de adaptare necesare. Printre altele, este necesar ca dispozitivele suverane și de securitate națională și europeană să se adapteze la configurarea unor noi frontiere maritime ale Uniunii Europene;

68.

solicită ca în cadrul negocierilor lansate, UE să protejeze interesele economiei sale și ale zonelor sale maritime. Ea va trebui să evite ca la porțile ei să ia naștere o platformă de dumping social, fiscal și de dereglementare, care ar risca să afecteze economia și resursele maritime. Totodată, ea va trebui să vegheze asupra salvgardării intereselor pescarilor din Uniune în cadrul dreptului internațional;