29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/1

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/2

—

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 23, 24 și 25,

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la combaterea mutilării genitale a femeilor în UE (1) și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale a femeilor (2),

—

având în vedere declarația sa din 22 aprilie 2009 privind campania „Să spunem NU violenței împotriva femeilor” (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 privind eliminarea violenței împotriva femeilor (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la cea de-a 57-a sesiune a CSF a ONU: eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen (7),

—

având în vedere Strategia Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, prezentată la 21 septembrie 2010,

—

având în vedere Planul de acțiune al Comisiei pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

—

având în vedere Programul 2014-2020 pentru drepturi, egalitate și cetățenie,

—

având în vedere concluziile Consiliului EPSCO din 8 martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor,

—

având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual al copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/GAI a Consiliului (8),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2012 privind „Eradicarea violenței domestice împotriva femeilor” (9),

—

având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—

având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și, în special, cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, precum și cele privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru combaterea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul său opțional, precum și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante și Convenția din 1851 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

—

având în vedere alte instrumente ale ONU referitoare la violența împotriva femeilor, cum ar fi Declarația de la Viena și Programul de acțiune din 25 iunie 1993, adoptate de Conferința mondială privind drepturile omului (A/CONF. 157/23) și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993 (A/RES/48/104),

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 12 decembrie 1997 intitulată „Prevenirea criminalității și măsuri de justiție penală pentru a elimina violența împotriva femeilor” (A/RES/52/86), Rezoluția din 18 decembrie 2002 intitulată „Conlucrarea în vederea eliminării crimelor comise împotriva femeilor în numele onoarei” (A/RES/57/179) și Rezoluția din 22 decembrie 2003 intitulată „Eliminarea violenței domestice împotriva femeilor” (A/RES/58/147) și Rezoluția Adunării Generale a ONU din 5 martie 2013 intitulată „Intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eliminarea tuturor formelor de mutilare genitală a femeilor” (A/RES/67/146),

—

având în vedere rapoartele întocmite de raportorii speciali pe probleme de violență împotriva femeilor ai Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului și Recomandarea generală nr. 19, adoptată de Comisia pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (a 11-a sesiune, 1992),

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată la a patra Conferință mondială privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000, referitoare la urmărirea Platformei de acțiune la Beijing (10), din 10 martie 2005, referitoare la urmările celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile – Platforma de acțiune (Beijing + 10) (11) și din 25 februarie 2010, referitoare la Beijing + 15 – Platforma de acțiune a ONU pentru egalitatea de gen (12),

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2006, „Intensificarea eforturilor de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor” (A/RES/61/143), precum și Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 1325 și privind femeile, pacea și securitatea,

—

având în vedere Concluziile celei de a 57-a sesiuni a Comisiei privind statutul femeilor referitoare la eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor,

—

având în vedere Raportul ONU al raportorului special pe probleme de violență împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale, Rashida Manjoo, din 16 mai 2012,

—

având în vedere articolul 5 din Planul internațional de acțiune privind îmbătrânirea, adoptat la Madrid,

—

având în vedere Evaluarea valorii adăugate europene (13),

—

având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0075/2014),

A.

întrucât în Directiva 2012/29/EU (14) de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, violența de gen este definită ca violență direcționată împotriva unei persoane din cauza genului acesteia din urmă, a identității sale de gen sau a expresiei genului, ori care afectează persoanele de un anumit gen în mod disproporționat; întrucât poate provoca victimei traume fizice, sexuale, emoționale și psihologice, precum și daune economice și este înțeleasă ca o formă de discriminare și de încălcare a libertăților fundamentale ale victimei și include poate include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia și diferite forme de practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”.

B.

întrucât violența de gen cuprinde victime și agresori de toate vârstele, mediile educaționale, venituri și poziții sociale și are legătură cu distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, precum și de idei și comportamente bazate pe stereotipurile din societatea noastră, care trebuie combătute din stadii incipiente, pentru a conduce la o schimbare a atitudinilor;

C.

întrucât sunt în continuă creștere forme de violență împotriva femeilor, practicate de soți, parteneri sau foști soți și foști parteneri, întrucât, în unele țări, numărul victimelor a înregistrat o creștere foarte mare iar urmările suferite au tendința de a deveni mult mai grave, ajungând chiar la moarte, după cum reflectă statisticile, numărul femeilor ucise reprezentând un procent în creștere din numărul total de omucideri;

D.

întrucât în anumite țări, datele statistice au evidențiat că, deși nu a crescut numărul total de omoruri, este în creștere numărul de femei ucise raportat la numărul total de omucideri, confirmând faptul că violența împotriva femeilor este din ce în ce mai mare;

E.

întrucât sărăcia extremă crește riscul de violență și de alte forme de exploatare care împiedică participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții și atingerea egalității de gen;

F.

întrucât o mai mare independență și implicare economică și socială a femeilor permite reducerea gradului de vulnerabilitate a acestora față de violența de gen;

G.

întrucât noi stereotipuri și forme de discriminare și de violență au apărut recent prin utilizarea tot mai mare de platforme sociale online, cum ar fi practicile abuzive de ademenire sexuală („grooming”) ce vizează în special adolescenții;

H.

întrucât persistă atitudinile sexiste în rândul generației mai tinere cu privire la rolurile de gen; iar tinerele care sunt victime ale violenței continuă să fie blamate și stigmatizate de semenii lor și de restul societății;

I.

întrucât violența este o experiență traumatică pentru orice bărbat, femeie sau copil, însă violența de gen este mai des comisă de bărbați împotriva femeilor și fetelor, iar ambele reflectă și agravează inegalitățile între bărbați și femei și afectează sănătatea, demnitatea, securitatea și autonomia victimelor;

J.

întrucât trebuie să se țină cont și să se protejeze minorii care asistă la violența împotriva rudelor, prin tratamente psihologice și intervenții sociale adecvate, de asemenea, întrucât copii care au fost martori la violențe sunt supuși unui risc mult mai mare de a fi afectați de probleme emoționale și relaționale;

K.

întrucât femeile victime ale violenței de gen și copiii lor, au nevoie adeseori de sprijin și protecție deosebite din cauza riscului ridicat de victimizare secundară și repetată, a riscului de intimidare sau de răzbunare asociat unor astfel de violențe;

L.

întrucât femeile și copiii care au suferit violențe, au nevoie de adăposturi speciale în care să li se ofere servicii adecvate de îngrijire a sănătății, asistență juridică și consiliere și terapie psihologică; întrucât adăposturile pentru femei ar trebui să beneficieze de finanțare adecvată din partea statelor membre;

M.

întrucât violențele bărbaților împotriva femeilor afectează locul femeilor în societate și autodeterminarea acestora în ceea ce privește sănătatea acestora, accesul la un loc de muncă și la educație, integrarea în activități sociale și culturale, independența economică, participarea la viața publică și politică, implicarea în procesul decizional și relațiile cu bărbații, precum și în dobândirea respectului de sine;

N.

întrucât violența împotriva femeilor poate lăsa urme fizice și psihologice profunde, poate deteriora starea generală de sănătate a femeilor și a fetelor, inclusiv sănătatea lor reproductivă și sexuală, iar în unele cazuri poate provoca moartea, fenomen denumit feminicid;

O.

Întrucât este nevoie de educație și pregătire de la vârste foarte fragede pentru a combate violența împotriva femeilor și violența de gen în general, deoarece aceste demersuri dezvoltă capacitățile tinerilor de a-și trata cu respect partenerii, indiferent de gen și de a conștientiza principiile egalității;

P.

întrucât violența împotriva femeilor capătă forme din ce în ce mai inacceptabile, inclusiv participarea femeilor la grupuri care organizează trafic de femei pentru exploatare sexuală;

Q.

întrucât studiile dedicate violenței împotriva femeilor estimează că o cincime până la un sfert dintre toate femeile din Europa au suferit acte de violență fizică cel puțin o dată în viața adultă, iar peste o zecime au suferit acte de violență sexuală, care au implicat folosirea forței (15);

R.

întrucât, conform Evaluării valorii adăugate europene, costul anual pentru UE al violenței de gen împotriva femeilor este estimat la 228 miliarde EUR în 2011 (echivalentul a 1,8 % din PIB-ul UE), dintre care 45 miliarde EUR anual pentru servicii publice și de stat și 24 miliarde EUR pentru scăderea producției economice;

S.

întrucât Agenția pentru Drepturi Fundamentale a emis în martie 2013 rezultatele preliminare ale sondajului european privind violența împotriva femeilor, arătând, printre altele, că: patru din cinci femei nu au apelat la niciun serviciu, precum asistența medicală, servicii sociale sau sprijin pentru victime, în urma celor mai grave incidente de violență ale oamenilor, alții decât partenerii lor; femeile care au apelat la sprijin au beneficiat cel mai probabil de servicii medicale, evidențiind necesitatea garantării faptului că specialiștii din domeniul sănătății pot aborda nevoile victimelor violenței; două din cinci femei nu cunoșteau legile sau inițiativele politice care le pot proteja în cazuri de violență domestică și jumătate nu cunoșteau nicio legislație sau inițiativă preventivă;

T.

întrucât Comisia a subliniat, în Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, că violența de gen este una dintre principalele probleme care trebuie soluționate în vederea realizării egalității de gen veritabile;

U.

întrucât sistemul juridic definit de Tratatul de la Lisabona oferă noi posibilități de cooperare crescută în vederea unei politici a Uniunii în materie penală, permițându-le instituțiilor și statelor membre să colaboreze pe baze certe, pentru a crea o cultură juridică comună a UE în ceea ce privește combaterea tuturor forme de violență și discriminare împotriva femeilor, respectând sistemele și tradițiile juridice naționale, fără a le înlocui;

V.

întrucât conștientizarea și mobilizarea, inclusiv prin mass-media și platforme sociale, reprezintă componente importante ale unei strategii de prevenție eficace;

W.

întrucât nicio intervenție izolată nu va elimina violența împotriva femeilor, ci doar o combinație de acțiuni legate de infrastructură, judiciare, de aplicare, culturale, educaționale, sociale, de sănătate și de alte acțiuni legate de servicii poate reduce semnificativ acest fenomen și consecințele sale;

X.

întrucât cele șase obiective inseparabile în ceea ce privește măsurile vizând combaterea violențelor împotriva femeilor sunt politicile, prevenirea, protecția, urmărirea în justiție, asistența și parteneriatul;

Y.

întrucât trebuie intensificate acțiunile împotriva industriei care consideră fetele și femeile drept obiecte sexuale;

Z.

întrucât femeile din Uniunea Europeană nu au același grad de protecție împotriva violenței comise de bărbați, datorită politicilor și legislațiilor diferite din statelor membre, în ceea ce privește de exemplu definirea infracțiunilor și domeniul de aplicarea a legislației, fiind astfel vulnerabile la astfel de violențe;

AA.

întrucât, din cauza unor factori cum ar fi rasa, etnia, religia sau convingerile, sănătatea, starea civilă, locuințele, statutul de migrant, vârsta, dizabilitatea, clasa, orientarea sexuală și identitate de gen, femeile pot avea nevoi speciale și pot fi mai vulnerabile la discriminări multiple;

AB.

întrucât, în multe cazuri, femeile nu depun plângeri împotriva actelor de violență de gen la care sunt supuse, din motive complexe și diverse, care includ factori psihologici, economici, sociali și culturali, și pentru că uneori nu au încredere în capacitățile poliției, în sistemul juridic și în serviciile sociale și de sănătate pentru a le ajuta în mod concret; întrucât, în anumite cazuri, autoritățile consideră violența de gen ca o problemă de familie și, prin urmare, o problemă ce poate fi rezolvată la acest nivel;

AC.

întrucât politicile care vizează sănătatea reproducerii ar trebui să fie în centrul acestei dezbateri;

AD.

întrucât este indispensabilă colectarea de date calitative și cantitative defalcate, comparabile și actualizate în mod regulat, care să acopere toată problematica, pentru a înțelege dimensiunea reală a violenței împotriva femeilor în UE și, deci, pentru a elabora politici, strategii și acțiuni eficiente;

AE.

întrucât respingerea de către Parlamentul European, la 12 decembrie 2012, a propunerii Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile europene de siguranță în fața criminalității (16) reiterează necesitatea unei noi propuneri de act legislativ al UE, care să instituie un sistem coerent pentru colectarea statisticilor privind violența împotriva femeilor în statele membre, și întrucât Consiliul, în concluziile sale din decembrie 2012, a solicitat îmbunătățirea colectării și diseminării unor date comparabile, fiabile și actualizate în mod regulat cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

AF.

întrucât mutilarea genitală a femeilor (MGF) este recunoscută pe plan internațional ca o încălcare a drepturilor omului, o formă de tortură împotriva fetelor și a femeilor și reflectă o inegalitate adânc înrădăcinată între sexe; întrucât MGF constituie o formă extremă de discriminare împotriva femeilor și este aproape întotdeauna comisă asupra minorelor și constituie o încălcare a drepturilor copilului;

AG.

întrucât prostituția poate fi considerată drept o formă de violență împotriva femeilor, datorită efectelor acesteia asupra sănătății fizice și mentale, mai ales în cazurile de prostituție forțată și de trafic de femei pentru prostituție;

AH.

întrucât există o tendință de creștere a numărului crimelor de onoare pe teritoriul Uniunii Europene, tendință ce afectează în principal fetele tinere;

AI.

întrucât abuzurile asupra vârstnicilor sunt recunoscute la nivel internațional ca o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor în vârstă, laolaltă cu necesitatea de a preveni și combate aceste abuzuri în toate țările UE;

AJ.

întrucât adoptarea Orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, precum și capitolul special referitor la protecția femeilor împotriva violenței de gen în cadrul strategic al UE pentru drepturile omului și planul de acțiune reflectă voința politică clară a UE de a considera drepturile femeii o chestiune prioritară și de a lua măsuri pe termen lung în acest domeniu; întrucât coerența între dimensiunea internă și cea externă a politicilor referitoare la drepturile omului poate aduce uneori la lumină o discrepanță între retorică și comportamente;

AK.

întrucât, conform Comisiei și rapoartelor Amnesty International, MGF afectează sute de mii de femei și fete în Europa, cifra de 500 000 de victime fiind citată frecvent; întrucât neconcordanțele dintre dispozițiile legilor din statele membre conduc la așa-numitul fenomen de „turism MGF” transfrontalier în UE,

AL.

întrucât UE trebuie să continue colaborarea cu țările terțe pentru a eradica practica violentă a mutilării genitale a femeilor; întrucât acele state membre și țări terțe a căror legislație națională incriminează mutilarea genitală trebuie să acționeze în temeiul acestei legislații,

1.

solicită Comisiei să prezinte, până la sfârșitul anului 2014, în temeiul articolului 84 din TFUE, o propunere de act care să stabilească măsuri de încurajare și sprijin pentru acțiunile statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor, urmând recomandările detaliate prezentate în anexă;

2.

invită Comisia să prezinte o propunere revizuită de regulament privind statisticile europene referitoare la infracțiunile violente, care să includă un sistem coerent de colectare a datelor statistice cu privire la violența de gen în statele membre;

3.

solicită Consiliului să activeze clauza-pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca domeniu infracțional între cele enumerate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

4.

invită Comisia să încurajeze ratificările naționale și să lanseze procedura pentru aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind violența împotriva femeilor, evaluând în prealabil impactul și valoarea adăugată a celei din urmă;

5.

solicită Comisiei să prezinte o strategie la nivelul UE și un plan de acțiune pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, astfel cum este prevăzut în Planul de acțiune 2010 pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, cu scopul de a proteja integritatea femeilor, egalitatea (articolul 2 din TUE), și bunăstarea (articolul 3 alineatul (1) din TUE), în mod concret și eficient într-un spațiu de libertate, securitate și justiție, punând accentul în special pe prevenire, prin informarea femeilor cu privire la drepturile pe care le au și prin conștientizarea bărbaților și a băieților, încă de la o vârstă fragedă, în legătură cu respectarea integrității fizice și psihice a femeilor, insistând asupra pregătirii corespunzătoare a personalului din cadrul serviciilor polițienești și judiciare, care să țină seama de caracterul specific al violenței de gen și încurajând statele membre să aibă în vedere sprijinirea victimelor, pentru ca acestea să își refacă viața și să își recâștige încrederea în sine, astfel încât să nu ajungă din nou în situații de vulnerabilitate sau de dependență; strategia ar trebui să acorde o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, precum persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, imigranții și persoanele LGBT și, de asemenea, ar trebui să includă măsuri de sprijinire a copiilor care au fost martorii violențelor și să îi recunoască drept victime;

6.

invită Comisia să promoveze colaborarea dintre statele membre și ONG-urile și organizațiile de femei în vederea pregătirii și implementării unei strategii eficiente de eliminare a violenței împotriva femeilor;

7.

încurajează Comisia să adopte primele măsuri necesare înființării unui Observator european al violenței împotriva femeilor și a fetelor, pe baza structurilor instituționale existente (Institutul European pentru Egalitatea de Gen -IEEG) și sub direcția unui coordonator UE pentru violența împotriva femeilor și fetelor;

8.

solicită insistent Comisiei să instituie, în următorii trei ani, un An UE al eradicării violenței împotriva femeilor și fetelor, în vederea conștientizării cetățenilor și a tuturor politicienilor cu privire la această problemă larg răspândită care afectează toate statele membre, pentru a prezenta un plan de acțiune clar vizând stoparea violenței împotriva femeilor;

9.

invită statele membre să combată crimele de onoare asigurând educație și adăpost pentru posibile victime și să organizeze campanii de conștientizare a formei extreme a abuzurilor în materie de drepturi ale omului și a numărului de decese tragice cauzate de crime de onoare;

10.

invită statele membre și părțile interesate, ca în colaborare cu Comisia, să contribuie la diseminarea informațiilor referitoare la programele UE și la fondurile puse la dispoziție în temeiul acestora pentru a combate violența împotriva femeilor;

11.

confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiile subsidiarității și proporționalității;

12.

consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui acoperite din bugetul Uniunii, secțiunea III (asigurând complementaritatea deplină cu linia bugetară actuală asociată cu subiectul propunerii);

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și recomandările detaliate din anexă Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre, Consiliului Europei și Institutului European pentru Egalitatea de Gen.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/11

—

având în vedere articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (1),

—

având în vedere Înțelegerea comună privind actele delegate, aprobată de Conferința președinților la 3 martie 2011,

—

având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2), în special punctul 15 și anexa 1,

—

având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 5 septembrie 2012 în cauza C-355/10, Parlamentul/Consiliul (nepublicată încă) și cauza pendinte C-427/12, Comisia/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative (3),

—

având în vedere Raportul de informare al Comitetului Economic și Social European, adoptat la 19 septembrie 2013 și intitulat „O mai bună legiferare: acte de punere în aplicare și acte delegate”,

—

având în vedere scrisoarea din 26 noiembrie 2012 a Președintelui Parlamentului European adresată președintelui Conferinței președinților de comisie referitoare la principiile orizontale privind utilizarea actelor delegate în ceea ce privește programele legislative care intră sub incidența Cadrului financiar multianual (CFM), astfel cum a fost aprobată de Conferința președinților cu ocazia reuniunii sale din 15 noiembrie 2012,

—

având în vedere scrisoarea din 8 februarie 2013 a Președintelui Parlamentului adresată Președinților Consiliului și Comisiei cu privire la absența progreselor în Consiliu în ceea ce privește propunerile de aliniere din domeniul agriculturii și al pescuitului,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0435/2013),

A.

întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus posibilitatea ca Parlamentul și Consiliul (denumite împreună în continuare „organul legislativ”) să delege o parte din propriile competențe Comisiei în cadrul unui act legislativ („actul de bază”); întrucât delegarea este o operațiune delicată, în cadrul căreia Comisiei i se încredințează sarcina de a exercita competențe care țin, de fapt, de rolul organului legislativ; întrucât este necesar, prin urmare, să se garanteze punerea în aplicare corectă a tratatului pentru a garanta un nivel suficient de legitimitate democratică și în cazul actelor delegate; întrucât punctul de pornire în analiza delegării trebuie, prin urmare, să fie întotdeauna libertatea organului legislativ; întrucât, conform jurisprudenței istorice, adoptarea normelor esențiale din domeniul avut în vedere este rezervată organului legislativ; întrucât acest lucru înseamnă că adoptarea unor norme, a căror adoptare solicită decizii politice care țin de responsabilitatea organului legislativ, nu poate fi delegată; întrucât, prin urmare, poate fi delegată doar competența de a completa și de a modifica părți neesențiale ale unui act legislativ; întrucât actele delegate respective adoptate de Comisie vor fi acte fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general; întrucât actul de bază trebuie să definească în mod explicit obiectivul, conținutul, domeniul de aplicare și durata delegării respective și trebuie să stabilească condițiile aplicabile delegării;

B.

întrucât, pentru a stabili modalitățile practice de aplicare și a conveni asupra precizărilor și preferințelor aplicabile delegării de competențe legislative în conformitate cu articolul 290 din TFUE, Parlamentul, Consiliul și Comisia au încheiat o Înțelegere comună privind actele delegate, în scopul exercitării în bune condiții a competenței delegate și al controlului eficient al acestei competențe de către Parlamentul European și Consiliu;

C.

întrucât, conform tratatelor, statele membre trebuie să ia toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii; întrucât, cu toate acestea, în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă competențe de executare Comisiei (și, în anumite cazuri excepționale, Consiliului), conform articolului 291 din TFUE; întrucât, atunci când actul de bază prevede ca adoptarea unor acte de punere în aplicare de către Comisie să fie supusă controlului statelor membre, actul de bază ar trebui să confere Comisiei competențele de punere în aplicare în cauză în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011; întrucât unul dintre angajamentele esențiale asumat de Comisie într-o declarație anexată la regulamentul menționat consta în alinierea urgentă a acquis-ului la noul sistem de acte delegate și de punere în aplicare, proces care urma să fie finalizat în această legislatură, inclusiv pentru actele de bază care fac trimitere la procedura de reglementare cu control;

D.

întrucât organul legislativ este cel care determină, de la caz la caz, nivelul de detaliere al fiecărui act legislativ și, prin urmare, decide dacă să delege Comisiei competența de a adopta acte delegate și, de asemenea, dacă este necesar să se delege competențe pentru asigurarea unor condiții unitare de punere în aplicare a actului legislativ; întrucât conferirea de astfel de competențe delegate sau de punere în aplicare nu este niciodată obligatorie; întrucât ar trebui să se aibă totuși în vedere conferirea de astfel de competențe atunci când este nevoie de flexibilitate și eficiență, iar acestea nu pot fi asigurate prin procedura legislativă ordinară; întrucât decizia de a conferi competențe delegate sau de punere în aplicare trebuie să se bazeze pe factori obiectivi care trebuie să permită controlul jurisdicțional al soluției adoptate; întrucât absența jurisprudenței privind articolul 290 din TFUE și privind criteriile prevăzute de acesta a îngreunat obținerea unui acord între Parlamentul European și Consiliu privind delimitarea dintre actele de punere în aplicare și actele delegate;

E.

întrucât delegarea de competențe către Comisie nu reprezintă doar o problemă tehnică, ci poate implica aspecte de o importanță politică semnificativă pentru cetățenii și consumatorii Uniunii, întreprinderi și sectoare întregi, din cauza impacturilor posibile de natură socioeconomică, asupra mediului și asupra sănătății;

F.

întrucât, în cazul mai multor dosare, negocierile legislative au evidențiat faptul că instituțiile interpretează diferit anumite aspecte; întrucât, în conformitate cu articolul 37a din Regulamentul său de procedură, comisiile Parlamentului pot solicita un aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice atunci când analizează o propunere care prevede acte delegate; întrucât Conferința președinților a aprobat o orientare comună la 13 ianuarie 2012, iar la 19 aprilie 2012 a adoptat o abordare orizontală care trebuie să fie aplicate de fiecare comisie pentru a depăși diferențele de opinie; întrucât Parlamentul trebuie să dezvolte orientarea comună, stabilindu-și propriile criterii pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE și încercând să ajungă la un acord asupra unor astfel de criterii cu Consiliul și cu Comisia,

1.

consideră că, la aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE, Parlamentul ar trebui să aplice următoarele criterii neobligatorii; lista de criterii nu ar trebui considerată exhaustivă:

2.

îndeamnă Comisia și Consiliu să înceapă negocierile cu Parlamentul pentru a ajunge la un acord privind criteriile enumerate mai sus; consideră că acest lucru se poate realiza în cadrul unei revizuiri a Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare care să includă astfel de criterii;

3.

reiterează deciziile luate de Conferința președinților în cadrul reuniunilor sale din 13 ianuarie 2011 și 19 aprilie 2012 în ceea ce privește actele delegate și actele de punere în aplicare și subliniază faptul că Parlamentul ar trebui să insiste permanent asupra utilizării actelor delegate pentru toate competențele delegate Comisei care întrunesc criteriile stabilite la articolul 290 din TFUE și că dosarele în care nu sunt garantate drepturile instituționale ale Parlamentului în ceea ce privește includerea actelor delegate nu ar trebui înscrise pe ordinea de zi a sesiunii plenare pentru a fi supuse la vot în vederea adoptării unui acord; evidențiază faptul că Parlamentul ar trebui să semnaleze încă de la începutul negocierilor că problema actelor delegate și a actelor de punere în aplicare constituie un aspect instituțional esențial pentru Parlament;

4.

solicită Comisiei să motiveze pe viitor în mod explicit și consecvent de ce propune un act delegat sau un act de punere în aplicare într-o propunere legislativă și de ce consideră ca neesențial conținutul normativ al actului respectiv; reamintește că, din prevederile articolelor 290 și 291 din TFUE, reiese în mod clar că actele delegate și actele de punere în aplicare sunt destinate să răspundă unor nevoi diferite și, prin urmare, nu pot fi interschimbabile;

5.

consideră că, pentru a consolida poziția raportorilor săi în cadrul negocierilor legislative, ar trebui să se apeleze în mai mare măsură la posibilitatea de a solicita un aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice, în temeiul articolului 37a din Regulamentul său de procedură;

6.

își exprimă îngrijorarea profundă că alinierea acquis-ului la Tratatul de la Lisabona a fost realizată doar parțial, la patru ani de la intrarea în vigoare a tratatului; salută prezentarea de către Comisie a propunerilor recente de aliniere a actelor legislative rămase care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (PRC); cu toate acestea, subliniază necesitatea de a începe negocierile pe marginea acestor propuneri cât mai curând posibil, pentru a se finaliza acest exercițiu înainte de încheierea actualei legislaturi; consideră că cel puțin toate cazurile tratate anterior în cadrul PRC ar trebui să fie în prezent aliniate la articolul 290 din TFUE, deoarece măsurile PRC sunt, de asemenea, măsuri cu domeniu de aplicare general, destinate să modifice elemente neesențiale ale unui act de bază, printre altele, prin ștergerea unora dintre acele elemente sau prin completarea instrumentului, adăugând elemente neesențiale noi; în același timp, solicită Consiliului să avanseze în cadrul discuțiilor privind propunerile de aliniere, în prezent blocate la nivelul Consiliului, printre care se numără propuneri din domeniul agriculturii și al pescuitului;

7.

își exprimă îngrijorarea că, deși, în anumite cazuri, poate reprezenta o soluție bună, menținerea sistematică a tuturor elementelor de politică în actul de bază ar putea să erodeze, în timp, utilitatea articolului 290 din TFUE ca mijloc valoros de raționalizare a procesului legislativ, în condițiile în care acesta a fost adoptat pentru a se evita microgestionarea și procedurile de codecizie complicate și îndelungate; subliniază că această abordare ar putea fi extrem de dificil de aplicat, în anumite cazuri, cum ar fi sectoarele în care tehnologiile sunt încă în curs de dezvoltare;

8.

subliniază faptul că, în cazurile în care s-a hotărât utilizarea actelor de punere în aplicare, echipa de negociere a Parlamentului ar trebui să evalueze cu atenție ce tip de control este necesar din partea statelor membre și dacă ar trebui folosită procedura de consultare sau de examinare; subliniază faptul că, în cazurile în care este utilizată procedura de examinare, echipele de negociere ale Parlamentului ar trebui să accepte doar în cazuri excepționale, bine justificate, așa-numita „clauză privind lipsa avizului”, întrucât aceasta împiedică adoptarea de către Comisie a proiectului de act de punere în aplicare în caz de „lipsă a avizului” din partea comitetului compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de Comisie;

9.

recomandă Comisiei să nu abuzeze de acte delegate pentru a relansa discuțiile pe marginea unor aspecte asupra cărora s-a ajuns deja la un acord la nivel politic în cadrul trilogurilor; semnalează că este preferabil ca competența de a adopta acte delegate să fie conferită Comisiei doar pentru o perioadă limitată;

10.

încurajează comisiile parlamentare să monitorizeze atent utilizarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare în domeniilor lor de competență; în acest scop, solicită Comisiei să îmbunătățească dispozițiile administrative referitoare la transmiterea și clasificarea documentelor referitoare la actele delegate, inclusiv documentele pregătitoare, pentru a asigura cel puțin același nivel de informare și transparență ca în cazul registrului actelor de punere în aplicare existent și pentru a garanta un flux simultan de informații către Parlament și către Consiliu, în calitatea acestora de organ legislativ;

11.

consideră că s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește asigurarea transmiterii rapide a actelor delegate către comisiile competente în fond, fapt care, la rândul său, a influențat în mod pozitiv exercitarea dreptului de control de către deputații în Parlamentul European;

12.

prin urmare, atrage atenția asupra responsabilității politice a organului legislativ și asupra necesității implicării cu regularitate și promptitudine a Parlamentului în faza pregătitoare a actelor delegate; solicită Comisiei să ofere Parlamentului, inclusiv raportorului responsabil de dosarul în cauză, informații complete în legătură cu calendarul planificat, reuniunile programate cu grupurile de experți si conținutul actelor delegate preconizate, inclusiv prin acordarea accesului la bazele de date relevante ale Comisiei, ca, de exemplu, CIRCA;

13.

îndeamnă Comisia să respecte în totalitate punctul 15 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, printre altele, prin simplificarea procedurii de invitare a experților din Parlament la reuniunile cu experții naționali, dacă se solicită astfel de către comisia parlamentară competentă în fond; recunoaște faptul că, în urma participării specialiștilor Parlamentului la respectivele reuniuni, Comisia poate fi invitată la reuniunile de la Parlament pentru a purta un schimb de opinii suplimentar pe marginea pregătirii actelor delegate; îndeamnă Comisia să aplice punctul 15 din Acordul-cadru și în cazul părților din reuniunile statelor membre cu Comisia în cadrul cărora sunt discutate alte aspecte decât actele de punere în aplicare în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011;

14.

consideră că intervalul dintre prezentarea proiectelor de măsuri de punere în aplicare și adoptarea lor de către Comisie este adesea foarte scurt și, din acest motiv, nu permite Parlamentului să exercite un control adecvat; îndeamnă Comisia, în consecință, să respecte în totalitate dreptul Parlamentului de a controla proiectele finale de acte de aplicare în termen de o lună, în conformitate cu acordul din 2008 dintre Parlament și Comisie privind procedurile de comitologie;

15.

solicită alocarea unor resurse suficiente de personal și tehnice pentru actele delegate și actele de punere în aplicare, printre altele, cu scopul de a garanta un flux intern eficient de informații; consideră că transmiterea actelor delegate către deputații în Parlamentul European prin intermediul unui buletin informativ facilitează controlul acestor acte și le permite deputaților să își exprime eventualele obiecțiuni în timp util;

16.

recomandă numirea, în fiecare comisie, a unor raportori permanenți pentru actele delegate și actele de punere în aplicare, garantându-se astfel coerența în cadrul comisiei în cauză și cu alte comisii; consideră că aspecte similare trebuie tratate într-un mod coerent, păstrându-se totuși flexibilitatea necesară;

17.

salută disponibilitatea experștilor Comisiei de a participa la reuniuni de informare cu deputații europeni, având în vedere faptul că organizarea unor astfel de reuniuni în timp util înainte de adoptarea actelor delegate este utilă în ceea ce privește clarificarea aspectelor esențiale ale acestor acte și facilitarea activității Parlamentului legate de evaluarea actelor în cauză;

18.

solicită în continuare, mai ales membrilor echipelor de negociere, să acorde o atenție deosebită actelor delegate și actelor de punere în aplicare la prezentarea de rapoarte către comisia competentă după fiecare trilog, conform articolului 70 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European;

19.

regretă faptul că dosarele de aliniere referitoare la legislația esențială din domeniul agriculturii și al pescuitului au fost blocate de Consiliu în urma eșecului negocierilor din cadrul trilogurilor informale și al primei lecturi a Parlamentului; subliniază că această situație este cauzată deseori de lipsa de disponibilitate din partea Consiliului de a face uz de acte delegate; constată că o soluție în ceea ce privește alinierea care să fie acceptabilă pentru ambele părți a putut fi găsită doar în contextul procedurilor legislative complete referitoare la reforma PAC și a PCP, chiar dacă unele dispoziții au putut fi convenite numai cu condiția ca acestea să nu constituie un precedent; îndeamnă Consiliul să realizeze progrese în ceea ce privește dosarele de aliniere restante, astfel încât procedurile să poată fi încheiate înainte de sfârșitul actualei legislaturi;

20.

reamintește că, în special în cazul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Parlamentul aplică din 2006 un proces de „control democratic”, sub forma unui dialog politic cu Comisia asupra proiectelor de măsuri; remarcă totuși că experiența Parlamentului în ceea ce privește această practică nu este concludentă și că influența sa asupra deciziilor Comisiei este limitată;

21.

atrage atenția că, în domeniul cooperării pentru dezvoltare, actele de punere în aplicare se bazează adesea pe consultări prealabile cu terțe părți, ceea ce face mult mai dificilă introducerea unor modificări într-o etapă târzie a procedurii oficiale de comitologie; subliniază, prin urmare, că notificarea mai timpurie a Parlamentului și dialogul cu acesta ar constitui un pas important spre o utilizare mai eficace a competențelor de control ale Parlamentului;

22.

evidențiază faptul că în domeniul serviciilor financiare reglementările privind autoritățile europene de supraveghere (AES) introduc standarde tehnice de reglementare (STR) și standarde tehnice de punere în aplicare (STPA) conform cărora AES prezintă proiecte de STR și STPA Comisiei în vederea adoptării; consideră că, având în vedere cunoștințele tehnice și competențele specializate ale AES, ori de câte ori este posibil, actele delegate ar trebui să capete mai degrabă forma unor STR decât a actelor delegate ordinare; consideră că, de asemenea, înainte de adoptarea actelor delegate ordinare de către Comisie, ar trebui să solicite mereu consiliere tehnică din partea AES pertinente cu privire la conținutul actelor respective;

23.

subliniază faptul că, în conformitate cu anumite acte legislative, perioada pentru verificarea STR poate fi prelungită cu o lună ținând seama de volumul și complexitatea lor și consideră că acest tip de flexibilitate ar trebui să devină o regulă generală; subliniază, de asemenea, că organul legislativ a stabilit o perioadă de verificare de trei luni, ce poate fi prelungită cu încă trei luni, pentru toate actele delegate din domeniul serviciilor financiare și consideră că această practică ar trebui extinsă la alte domenii cu caracter complex;

24.

subliniază că înțelegerile conform cărora nici un act delegat nu poate fi prezentat Parlamentului în perioadele de vacanță ale acestei instituții ar trebui să se aplice, de asemenea, și STR;

25.

consideră că apelul adresat părților interesate de a participa la grupurile de părți interesate ale AES ar trebui să dureze suficient de mult (nu mai puțin de două luni), să fie emis prin canale variate și să urmeze un proces clar și raționalizat pentru a se asigura primirea de candidaturi din partea unei baze largi de candidați; reamintește necesitatea unor grupuri de părți interesate ale AES echilibrate, în concordanță cu dispozițiile regulamentelor respective.

26.

reamintește că, în domeniul ocupării forței de muncă și afacerilor sociale, Parlamentul a contestat valabilitatea deciziei EURES în fața Curții de Justiție pentru a-și apăra prerogativele;

27.

invită Comisia să includă în programul său de activitate propuneri de modificare a tuturor actelor juridice din fostul pilon al treilea, pentru a le alinia la noua ierarhie de norme și pentru a respecta prerogativele și competențele Parlamentului European, precum și dreptul său la informare cu privire la delegarea de competențe Comisiei în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că acest fapt va necesita o evaluare individuală a fiecărui act juridic, pentru a identifica deciziile care, ca elemente esențiale, trebuie adoptate de organul legislativ, în special în cazul în care abordează drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză, precum și cele care pot fi considerate drept elemente neesențiale (a se vedea hotărârea Curții de Justiție în cauza C-355/10);

28.

atrage atenția asupra faptului că, în continuare, Consiliul adoptă acte juridice pe baza dispozițiilor din fostul pilon al treilea, la mult timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, astfel încât Parlamentul a fost obligat să introducă o acțiune în justiție la Curtea de Justiție;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/18

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 coroborat cu articolul 121 alineatul (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (1),

—

având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (5),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro (8),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2013 (10),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2013 privind analiza anuală a creșterii pentru 2014 (COM(2013)0800),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la un apel privind asumarea unui angajament măsurabil și obligatoriu de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale în UE (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la preparativele în vederea reuniunii Consiliului European (19-20 decembrie 2013) (13),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0084/2014),

A.

întrucât ultima estimare din toamnă a Comisiei prevede o relansare lentă a creșterii reale a PIB în zona euro, preconizându-se să atingă 1,1 % în 2014, precum și scăderea ratei șomajului și menținerea nivelului inflației sub 2 %;

B.

întrucât creșterea este în stagnare în piețele emergente, în timp ce continuă să fie puternică în Statele Unite ale Americii, iar în Japonia aflându-se la un nivel pozitiv,

C.

întrucât, în perioada 20-22 ianuarie 2014, Parlamentul European organizează o reuniune la nivel înalt cu reprezentanții parlamentelor naționale (în contextul Săptămânii parlamentare europene) pentru a discuta despre analiza anuală a creșterii pentru 2014, precum și despre obiectivele de politică economică generală în domeniile creșterii și creării de locuri de muncă, cu scopul de a evalua mai bine eficacitatea politicilor și potențialele efecte de contagiune în UE,

D.

întrucât Comisia recunoaște faptul că majoritatea obiectivelor Strategiei Europa 2020 nu vor fi atinse nici în cazul cel mai fericit,

E.

întrucât Parlamentul a salutat introducerea instrumentului de convergență și competitivitate, ca unul din eforturile de consolidare a cadrului de guvernanță;

1.

observă că procesul de redresare economică este în curs în UE, dar este încă fragil; subliniază că o consolidare fiscală favorabilă creșterii este necesară și trebuie continuate eforturile pentru a asigura respectarea cadrului de guvernanță economică actual, pe de o parte, și pentru a obține o creștere și locuri de muncă mai durabile pe termen mediu și lung, pe de altă parte;

2.

salută recunoașterea necesității unei consolidări fiscale favorabile creșterii; îndeamnă Comisia să transpună această prioritate în recomandări concrete pentru statele membre și UE în ansamblu, inclusiv pentru cele în care se derulează programe de ajustare economică, astfel încât acestea să se ocupe de consolidarea fiscală concomitent cu punerea în aplicare a unor reforme structurale care conduc la o creștere economică reală, durabilă și echilibrată din punct de vedere social, la ocuparea forței de muncă, la consolidarea competitivității și la mărirea convergenței;

3.

constată că extinderea marjelor ratei dobânzii la datoria suverană a redus în mod semnificativ marja de manevră fiscală în mai multe state membre în ceea ce privește politica fiscală; ia notă și de faptul că abordarea Băncii Centrale Europene (BCE) în materie de politică monetară a contribuit la reducerea marjelor ratei dobânzii la datoria suverană; constată că BCE, printr-o orientare prospectivă, va menține această politică pe termen scurt și mediu, contribuind astfel la o creștere mai susținută;

4.

ia notă de faptul că Comisia monitorizează obiectivele Europa 2020 la nivel național și european în recomandările specifice fiecărei țări, supraveghind astfel mai îndeaproape obiectivele stabilite în materie de ocupare a forței de muncă, cercetare și dezvoltare, educație, combaterea sărăciei, energia din resurse regenerabile și reducerea emisiilor;

5.

consideră că economia UE în ansamblu trebuie să își stimuleze mai mult competitivitatea costurilor și nu numai în cadrul economiei mondiale, în special prin sporirea concurenței pe piețele de produse și servicii, în scopul de a crește productivitatea și eficiența utilizării resurselor și de a reduce prețurile, precum și prin adaptarea costurilor forței de muncă productivitate, asigurând totodată reducerea dezechilibrelor macroeconomice interne;

6.

recunoaște reformele structurale ambițioase puse în aplicare de statele membre care au cunoscut dificultăți grave; încurajează statele membre să depună în continuare eforturi; subliniază faptul că trebuie să se mențină în continuare cu fermitate eforturi în ceea ce privește reformele structurale și trebuie să se asigure monitorizarea acestor eforturi pentru a se garanta eficacitatea reformelor și pentru a se consolida progresele realizate; încurajează adoptarea și punerea în aplicare a unor programe de reforme structurale care să promoveze convergența și competitivitatea la nivel național și european și care să consolideze creșterea durabilă și să promoveze ocuparea forței de muncă; subliniază importanța unei puneri în aplicare rapide și eficiente a programelor și a regimurilor de combatere a șomajului, în special a șomajului în rândul tinerilor;

7.

subliniază importanța de a lansa sau continua procesul reformelor structurale aprofundate și durabile pentru atingerea stabilității pe termen mediu și lung; subliniază faptul că UE nu poate concura doar în ceea ce privește costurile generale sau costurile forței de muncă, ci trebuie să investească mai mult în cercetare, inovare și dezvoltare, în educație și competențe, precum și în utilizarea eficientă a resurselor, atât la nivel național cât și european;

8.

solicită din nou să se adopte un act normativ privind „orientările referitoare la convergență” în cadrul procedurii legislative ordinare, stabilind, pentru o perioadă determinată, un număr foarte limitat de obiective pentru cele mai urgente măsuri de reformă, și reiterează cererea pe care a adresat-o statelor membre cu privire la asigurarea faptului că programele naționale de reformă ar trebui să fie stabilite pe baza orientărilor referitoare la convergență menționate anterior și verificate de Comisie; invită statele membre să își asume angajamentul de a pune pe deplin în aplicare programele lor naționale de reformă; sugerează că, pe această bază, statele membre ar putea încheia un „parteneriat în favoarea convergenței” cu instituțiile UE, prevăzându-se totodată posibilitatea de finanțare condițională a activităților de reformă; reafirmă că intensificarea cooperării economice ar trebui să fie însoțită de un mecanism financiar bazat pe măsuri de încurajare; consideră că orice fel de finanțare sau de instrumente suplimentare, cum ar fi un mecanism de solidaritate, trebuie să facă parte integrantă din bugetul UE, rămânând însă în afara pachetului convenit în cadrul financiar multianual (CFM);

9.

își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul general de îndatorare publică și privată a statelor membre din zona euro; subliniază faptul că UE trebuie să depășească modelul de creștere bazată pe acumularea unor datorii excesive și pe consumul resurselor;

10.

solicită, așadar, statelor membre ca la elaborarea politicilor și reformelor economice să acorde o atenție deosebită impactului asupra generației tinere de europeni și asupra generațiilor viitoare, pentru a nu priva tinerii de oportunități încă de la început; subliniază faptul că trebuie să se depună eforturi suplimentare pentru a combate efectele pe termen lung ale șomajului și, în special, ale șomajului în rândul tinerilor;

11.

mulțumește autorităților din statele membre care au pus în aplicare cu succes programe de ajustare macroeconomică sau programe în sectorul financiar;

12.

subliniază că o condiție necesară pentru succesul programelor de asistență financiară este o combinație de solidaritate și condiționalitate, o puternică asumare a răspunderii și un angajament solid privind realizarea reformelor; totuși, îndeamnă Comisia și statele membre să integreze asistența financiară și sistemul ad-hoc al troicii într-o structură juridică îmbunătățită care respectă cadrul guvernanței economice a UE și dreptul comunitar, garantând în acest fel responsabilitatea democratică;

13.

subliniază faptul că uniunea economică și monetară (UEM) nu este încă finalizată și reamintește Comisiei obligațiile și angajamentele sale de a spori creșterea și convergența economică și de a consolida competitivitatea la nivelul UE; consideră că acest lucru ar putea fi realizat în mod optim dacă Comisia ar prezenta în cele din urmă propuneri suplimentare în vederea finalizării UEM, în conformitate cu toate orientările din proiectul său pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă; constată că finalizarea UEM ar trebui să se bazeze pe metoda comunitară;

14.

recunoaște contribuția reglementările financiare noi și revizuite ale UE la depășirea crizei financiare; constată că finalizarea celor trei piloni ai uniunii bancare și punerea în aplicare a noilor norme privind cerințele de capital pentru bănci contribuie la restabilirea încrederii în capacitatea de rezistență a sectorului bancar european;

15.

salută declarația Comisiei conform căreia prioritatea principală a analizei anuale a creșterii (AAC) pentru 2014 este consolidarea unei creșteri durabile, inteligente și favorabile incluziunii și a unei competitivități care să ducă la crearea de locuri de muncă suplimentare;

16.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia statele membre trebuie să continue să realizeze o consolidare fiscală favorabilă creșterii; solicită statelor membre să își simplifice regimurile fiscale, să reducă impozitele și contribuțiile la asigurările sociale, în special pentru veniturile mici și medii, și să transfere presiunea fiscală de la veniturile salariale către consum și către activitățile dăunătoare mediului, în scopul de a stimula creșterea, investițiile private și crearea de locuri de muncă, de a face eforturile de consolidare mai eficiente și de a consolida investițiile în educație, cercetare și dezvoltare și politicile active pentru piața forței de muncă;

17.

încurajează statele membre, în cadrul unui program de ajustare, să continue aplicarea sau să aplice reforme structurale durabile și favorabile creșterii, consolidând totodată eforturile pentru realizarea obiectivelor Europa 2020; își exprimă îngrijorarea cu privire la absența răspunderii privind reformele specifice în cazul statelor membre care cunosc un deficit bugetar excesiv sau un deficit de cont curent; consideră că principiul concentrării finanțării în fazele inițiale ale proiectelor, plus o repartizare imediată ar trebui să se aplice tuturor fondurilor pentru perioada 2014-2020, destinate să stimuleze creșterea economică, ocuparea forței de muncă și investițiile strategice, în special în ceea ce privește Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

18.

subliniază importanța monitorizării și a punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, a supravegherii multilaterale, a schimbului de experiențe, de cele mai bune practici și de evaluări inter pares, ca mijloc de stimulare a dezbaterii și a presiunii reciproce, furnizând astfel orientări care să contribuie la crearea impulsului necesar și la acceptarea reformelor;

19.

subliniază încă o dată faptul că absența unor reforme ambițioase care să sporească competitivitatea economiilor europene și care să garanteze durabilitatea sistemelor de asigurări sociale și de sănătate va constitui o povară excesivă pentru generațiile viitoare; subliniază, de asemenea, importanța remedierii deficitelor excesive și a dezechilibrelor de cont curent;

20.

subliniază că instituțiile suverane și financiare prezintă vulnerabilități persistente într-un mediu cu un ritm lent de creștere economică;

21.

subliniază faptul că reformele structurale trebuie să fie completate de investiții pe termen mai lung în educație, cercetare, inovare și energia durabilă; consideră că parteneriatele public-privat pot fi, de asemenea, considerate instrumente de promovare a investițiilor și de creare a unei creșteri inteligente și durabile care să completeze programele de investiții publice;

22.

solicită adoptarea unor măsuri mai solide și mai coerente pe baza planului de acțiune cuprinzător al Comisiei, în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale; îndeamnă Comisia să includă obiective concrete și măsurabile în Strategia Europa 2020;

23.

subliniază faptul că accesul la finanțare, în special pentru IMM-uri, este unul dintre cele mai mari obstacole în calea creșterii în UE; consideră că sunt necesare mai multe alternative la creditele bancare prin îmbunătățirea alocării eficiente a capitalului pe piețele de capital, prin stimularea investițiilor pe termen lung și prin utilizarea deplină a noilor instrumente financiare inovatoare ale UE concepute pentru a sprijini accesul IMM-urilor la piețele de capital; consideră că finalizarea uniunii bancare ar îmbunătăți accesul la finanțare și ar crea condiții de concurență echitabile pentru accesul IMM-urilor la finanțare; subliniază necesitatea de a limita în continuare sarcina administrativă pentru IMM-uri și de a ține în permanență seama de principiul proporționalității în dezvoltarea regimurilor normative; consideră că Banca Europeană de Investiții (BEI) poate juca un rol și mai activ în accesul la finanțare pentru economia reală; consideră că propunerile privind finanțarea din partea BEI, formulate în cadrul celor mai recente reuniuni ale Consiliului, în special al celor referitoare la finanțarea IMM-urilor, pot și ar trebui să fie mai ambițioase;

24.

reiterează importanța finalizării pieței unice pentru creșterea în UE; consideră că statele membre și Comisia nu își respectă angajamentul lor privind finalizarea pieței unice;

25.

subliniază faptul că absența unei piețe a muncii interne funcționale și a unei abordări durabile a imigrației împiedică creșterea în UE; subliniază avantajele macroeconomice pe care modernizarea piețelor lor ale muncii le pot aduce statelor membre și încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare măsuri specifice pentru consolidarea unei piețe a forței de muncă comune de succes, bazată pe libera circulație a lucrătorilor, un mediu concurențial echitabil și efectiv și pe principiul unei convergențe sociale ascendente, precum și pe o politică modernă și favorabilă incluziunii privind imigrația la nivel național și european;

26.

solicită Comisiei să expună Parlamentului măsurile specifice pe care intenționează să le adopte pentru a facilita consolidarea creșterii durabile și îmbunătățirea competitivității și pentru a îndeplini obiectivele sale în acest domeniu;

27.

consideră că, în general, analiza anuală a creșterii nu este destul de detaliată și nu furnizează resursele necesare pentru realizarea obiectivelor sale;

28.

ia act de raportul privind mecanismul de alertă; observă reducerea treptată a dezechilibrelor interne în cadrul economiei UE; atrage atenția, de asemenea, asupra dezechilibrelor externe, inclusiv asupra excedentelor externe deosebit de mari și asupra reducerii cotelor de piață ale exporturilor în majoritatea statelor membre;

29.

subliniază faptul că obiectivul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice este să prevină propagarea efectelor negative pe care politicile naționale prost concepute le pot avea asupra altor state membre din zona euro; își manifestă îngrijorarea cu privire la faptul că Comisia, în interpretarea tabloului de bord, nu ia suficient în considerare faptul că zona euro și statele membre din această zonă sunt economii deschise și interdependente;

30.

ia act de evaluarea Comisiei potrivit căreia un număr important de dezechilibre macroeconomice sunt pe cale de a fi corectate; subliniază că, pentru a consolida în continuare competitivitatea globală a UE, Comisia trebuie să țină seama de excedentul de cont curent al unui stat membru comparativ cu restul zonei euro;

31.

este îngrijorat de faptul că majoritatea statelor membre continuă să piardă părți de piață la nivel mondial și dispun de o poziție investițională internațională netă extrem de negativă; regretă faptul că alte caracteristici importante care au o influență puternică asupra competitivității, cum ar fi costurile de capital unitare, nu sunt încă integrate în tabloul de bord pentru dezechilibrele macroeconomice, în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului;

32.

este în continuare preocupat de absența progreselor în ceea ce privește reducerea nivelurilor excesive ale datoriei private; subliniază faptul că aceasta nu reprezintă doar un motiv de îngrijorare privind stabilitatea financiară, ci limitează, de asemenea, potențialul de creștere al UE;

33.

subliniază că situația actuală, caracterizată de rate ale dobânzilor extrem de mici pe curba de randament, reprezintă un motiv de îngrijorare în ceea ce privește economiile private și regimurile de pensiilor ale cetățenilor europeni;

34.

ia act de prima evaluare a proiectelor de planuri bugetare ale statelor membre efectuată de Comisie; subliniază faptul că analiza proiectelor de planuri bugetare îmbunătățește supravegherea și monitorizarea multilaterală a situației bugetare a statelor membre;

35.

își manifestă îngrijorarea cu privire la faptul că doar două state membre și-au realizat obiectivele pe termen mediu; invită statele membre să continue și, dacă este necesar, să își intensifice eforturile, dat fiind faptul că consolidarea fiscală favorabilă creșterii este necesară în statele membre care nu respectă cerințele;

36.

subliniază faptul că semestrul european nu trebuie să pună în niciun fel în pericol prerogativele Parlamentului European și ale parlamentelor naționale; subliniază faptul că ar trebui să existe o separare clară între competențele UE și competențele naționale și că Parlamentul este sediul responsabilității la nivelul Uniunii; îndeamnă Comisia să asigure implicarea oficială corespunzătoare a Parlamentului în toate etapele procesului semestrului european pentru a spori legitimitatea democratică a deciziilor luate;

37.

subliniază necesitatea de a consolida, în fața Parlamentului European și a parlamentelor naționale, responsabilitatea democratică în ceea ce privește elementele esențiale pentru funcționarea zonei euro, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate, deciziile Eurogrupului, precum și monitorizarea și evaluarea programelor de asistență financiară; solicită Comisiei să realizeze și să publice evaluări ex-post interne ale recomandărilor sale și ale participării sale în cadrul troicii;

38.

arată că principala problemă în mai multe state membre este faptul că fragmentarea piețelor financiare conduce la absența surselor de finanțare și la creșterea costurilor de finanțare, în special pentru IMM-uri; consideră că BCE ar trebui să își mențină rolul său proactiv în favoarea defragmentării și consideră că BEI poate promova în continuare finanțarea pentru IMM-uri, activitatea întreprinzătorilor, exporturile și inovarea, care sunt cruciale pentru redresarea economică.

39.

constată că analiza anuală a creșterii pe 2014 diferă doar marginal de cea din 2013; își exprimă, prin urmare, din nou regretul pentru faptul că nu există noi propuneri din partea Comisiei privind rolul pe care bugetul UE îl poate avea în stimularea creșterii și a creării de locuri de muncă în vederea atingerii obiectivelor Europa 2020;

40.

regretă faptul că Comisia nu a prezentat Parlamentului un raport exhaustiv privind implementarea Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă încheiat în iunie 2012;

41.

invită Comisia să elaboreze un tablou de bord, actualizat regulat, al implementării programelor noi, permițând realizarea unor comparații între statele membre care să asigure adoptarea deciziilor cu privire la prioritățile în materie de cheltuieli în deplină cunoștință de cauză, ținând seama de tendințele observabile de către autoritatea bugetară;

42.

subliniază faptul că nivelul scăzut de credite de plată și plafonul limitat al plăților rămân o problemă crucială pentru bugetul UE, ceea ce are un efect negativ asupra redresării economice, deoarece întârzierile la plată îi afectează în primul rând pe beneficiarii direcți; subliniază, în plus, faptul că acest nivel scăzut al plăților la bugetul anual al UE pentru 2014 este în totală contradicție cu măsurile convenite de colegislatori, de creștere temporară a ratelor de cofinanțare de către UE a programelor UE aflate sub gestiune partajată în statele membre, care se confruntă sau care sunt amenințate de dificultăți serioase în ceea ce privește stabilitatea financiară; reamintește, în privința implementării, necesitatea unei evoluții ordonate a plăților, pentru a se evita orice transfer anormal al angajamentelor restante („RAL”) în bugetul pentru exercițiul financiar 2015 și, în acest sens, necesitatea de a se recurge, după caz, la diferitele mecanisme de flexibilitate incluse în Regulamentul privind CFM; intenționează să continue monitorizarea strictă a situației generale a plăților, în special în legătură cu nivelul foarte ridicat al plăților încă necesare pentru finalizarea programelor din CFM precedent;

43.

își exprimă din nou regretul că statele membre continuă să considere contribuția lor la bugetul UE ca o variabilă de ajustare la eforturile lor de consolidare, care duce, în schimb, la reducerea artificială a volumului plăților disponibile în bugetul UE; invită Comisia să țină seama pe deplin de această tendință recurentă și periculoasă atunci când analizează planurile bugetare ale statelor membre și să propună măsuri concrete pentru anularea sa;

44.

reamintește opinia sa că situația fiscală a statelor membre poate fi ameliorată printr-un nou sistem de resurse proprii de finanțare a bugetului Uniunii, care să reducă contribuțiile pe bază de venit național brut, permițându-le astfel statelor membre să își desfășoare eforturile de consolidare fără a pune în pericol finanțarea UE pentru susținerea investițiilor în redresarea economică și măsuri de reformă; subliniază, astfel, importanța pe care o acordă noului grup la nivel înalt pentru resursele proprii, care ar trebui să conducă la o adevărată reformă a finanțării UE;

45.

reafirmă că intensificarea cooperării economice ar trebui însoțită de un mecanism bazat pe măsuri de încurajare; consideră că orice fel de finanțare sau de instrumente suplimentare, cum ar fi un mecanism de solidaritate, trebuie să facă parte integrantă din bugetul UE, rămânând însă în afara pachetului convenit în cadrul financiar multianual (CFM);

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Băncii Centrale Europene.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/24

—

având în vedere articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 145, 148, 152 și articolul 153 alineatul (5) din TFUE,

—

având în vedere articolul 28 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2013 intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2014” (COM(2013)0800) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă anexat la aceasta,

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2013 (1),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013 intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii economice și monetare” (COM(2013)0690),

—

având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000122/2013 – B7-0524/2013 adresată Comisiei și rezoluția corelată a Parlamentului din 21 noiembrie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a uniunii economice și monetare” (2),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (3),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

—

având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000120/2012 adresată Comisiei și rezoluția corelată a Parlamentului din 14 iunie 2012 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (4),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682) și rezoluția Parlamentului din 26 octombrie 2011 pe acest subiect (5),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758) și rezoluția Parlamentului din 15 noiembrie 2011 pe acest subiect (6),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză (7),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

—

având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000057/2013 – B7-0207/2013 adresată Comisiei și rezoluția corelată a Parlamentului din 12 iunie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor (9),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0091/2014),

A.

întrucât recesiunea din zona euro a luat sfârșit, din punct de vedere numeric, în al doilea trimestru al anului 2013, dar creșterea anuală în zona euro va rămâne fragilă în acest an, în timp ce șomajul se află încă la un nivel foarte ridicat; întrucât creșterea sustenabilă trebuie consolidată în mod semnificativ pentru ca aceasta să fie considerată o redresare de lungă durată și pentru a genera impulsul necesar degrevării UE de provocările socioeconomice;

B.

întrucât șomajul în UE a atins cifra alarmantă de 26,6 milioane de persoane, șomajul pe termen lung crescând în majoritatea statelor membre și atingând un nivel record pe ansamblul UE; întrucât scăderea ocupării forței de muncă a fost mai pronunțată în țările care au fost nevoite să impună o reformă fiscală substanțială;

C.

întrucât ratele șomajului în rândul tinerilor au atins niveluri fără precedent, fiind în medie de 23 % pentru ansamblul UE, iar, în anumite state membre, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani fiind mai mare de 50 %; întrucât situația de pe piața muncii este deosebit de critică pentru tineri, indiferent de nivelul lor de educație, aceștia fiind deseori șomeri sau având contracte de muncă precare sau fiind obligați să accepte stagii neplătite sau să emigreze; întrucât, în 2011, pierderile economice cauzate de neintegrarea tinerilor pe piața muncii au fost estimate la 153 de miliarde EUR în statele membre, respectiv 1,2 % din PIB-ul UE; întrucât rigiditatea excesivă a reglementărilor privind piața muncii din mai multe state membre duce la o lipsă de flexibilitate în a absorbi în mod eficace șocuri; întrucât legislația în vigoare privind piața muncii poate, în unele cazuri, să protejeze în mod disproporționat persoanele care au acces la informații și poate avea un impact negativ asupra incluziunii tinerilor în forța de muncă;

D.

întrucât asistăm la cea mai adâncă și mai îndelungată recesiune din istoria economică a ultimilor 100 de ani, dar s-a evitat o catastrofă, iar efectele crizei s-au întins pe mai mulți ani, chiar decenii; întrucât printre aceste efecte se numără și faptul că șomajul de lungă durată este în continuare în creștere, ceea ce ar putea duce la un șomaj structural; întrucât segmentarea pieței muncii a continuat să crească, veniturile medii ale gospodăriilor sunt în scădere în multe state membre, iar indicatorii demonstrează o tendință de niveluri oarecum mai ridicate și forme mai profunde de sărăcie și de excluziune socială, inclusiv sărăcia persoanelor încadrate în muncă, pentru anii ce vor veni;

E.

întrucât Fondul Monetar Internațional (FMI) a arătat recent că există posibilități de a impozita mai bine și mai progresiv, ceea ce ar putea contribui la reducerea inegalităților din UE; întrucât există necesitatea de a redirecționa sarcina fiscală dinspre muncă spre alte forme durabile de impozitare cu scopul de a promova creșterea și crearea de locuri de muncă și de a aduce pe parcurs venituri suplimentare, precum și de a spori legitimitatea efortului de consolidare;

F.

întrucât efectele crizei au generat o diferență din ce în ce mai mare și fără precedent în ceea ce privește producția și ocuparea forței de muncă între țările centrale și țările periferice; întrucât decalajul dintre centru și periferie în ceea ce privește ratele șomajului a ajuns la 10 puncte procentuale în 2012, în comparație cu numai 3,5 puncte procentuale în 2000; întrucât această diferență este prevăzută să atingă un nivel record în acest an;

G.

întrucât, pentru a garanta sustenabilitatea statului providență și a finanțelor publice pe termen lung, este necesară continuarea unei consolidări fiscale diferențiate și favorabile creșterii;

H.

întrucât ar trebui operate îmbunătățiri cu caracter economic care să încurajeze continuarea cu hotărâre a eforturilor, consolidării fiscale și punând accentul pe creștere și ocuparea forței de muncă, în vederea continuării programelor de reformă pentru îmbunătățirea competitivității și asigurarea unei redresări viabile;

I.

întrucât erorile în previziunile economice ale Comisiei pentru creștere economică și șomaj din ultimii ani demonstrează nevoia unui model de prognoză și a unei strategii îmbunătățite pentru a pune capăt crizei; întrucât ritmul consolidării fiscale a scăzut; întrucât crearea de locuri de muncă în zona euro este în continuare foarte slabă; întrucât, potrivit Eurostat, inflația în zona euro se situează sub valorile-țintă ale BCE;

J.

întrucât evoluțiile demografice exercită o presiune asupra bugetelor naționale și a sistemelor de pensii naționale; întrucât speranța de viață continuă să crească;

K.

întrucât este necesar să se țină seama de coeficientul speranței de viață în vederea asigurării sustenabilității sistemelor de pensii;

L.

întrucât accentul pus pe viteza și intensitatea cu care se urmăresc reformele structurale a fost asimetric între statele membre în timpul crizei, el fiind mult mai restrictiv pentru țările periferice decât pentru țările centrale; întrucât toate statele membre ar trebui să aibă același elan și să realizeze reformele structurale necesare în vederea promovării unei creșteri și a creării de locuri de muncă în zonă care să fie sustenabile și echilibrate;

M.

întrucât toate statele membre trebuie să își îmbunătățească performanța și competitivitatea, iar o reală provocare cu care se confruntă zona euro în prezent o reprezintă divergențele socioeconomice tot mai mari între statele membre; întrucât este în interesul tuturor statelor membre să se asigure că ocuparea forței de muncă și provocările sociale sunt abordate în timp util și în mod eficace pentru a evita o deteriorare economică;

N.

întrucât investițiile în educație și formare, cercetare și inovare, domenii-cheie pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, sunt în continuare mai mici în UE în comparație cu partenerii și rivalii săi economici din restul lumii; întrucât investițiile productive în aceste domenii sunt esențiale pentru o ieșire veritabilă din criză;

O.

întrucât sprijinul acordat antreprenorilor ar trebui să fie o prioritate pentru statele membre;

P.

întrucât o combinație coerentă de politici care să îmbine politicile macroeconomice, politicile structurale, instituțiile sigure de pe piața muncii, piețe nesegmentate ale muncii, negocierile colective și sisteme de protecție socială dispunând de suficiente resurse este esențială în absorbția șocurilor ciclice; întrucât un sistem bazat pe reintegrarea rapidă pe piața muncii și măsuri complementare bazate pe flexicuritate este, de asemenea, important în ceea ce privește absorbția șocurilor ciclice;

Q.

întrucât nivelurile de sărăcie au crescut începând cu 2007, astfel încât 24,2 % din populația UE este în prezent expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât cheltuielile pentru protecția socială au fost reduse în aproape toate statele membre și întrucât Comitetul pentru protecție socială (CPS) avertizează că există din ce în ce mai mulți cetățeni care sunt expuși riscului sărăciei din punctul de vedere al veniturilor, al sărăciei în rândul copiilor, al nevoilor medicale nesatisfăcute, al lipsurilor materiale severe și al excluziunii sociale;

R.

întrucât Uniunea Europeană înregistrează eșec după eșec cu privire la aproape toate obiectivele Strategiei Europa 2020, iar progresul înregistrat de statele membre în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 este dezamăgitor; întrucât angajamentele asumate în cadrul programelor naționale de reformă pentru 2013 sunt insuficiente pentru a atinge majoritatea obiectivelor la nivelul UE;

S.

întrucât este esențial să se promoveze responsabilitatea democratică, asumarea responsabilității și legitimitatea tuturor actorilor implicați în cadrul semestrului european; întrucât implicarea adecvată a Parlamentului este o parte esențială a procesului; întrucât parlamentele naționale sunt reprezentanții și garanții drepturilor obținute și delegate de către cetățeni; întrucât introducerea semestrului european ar trebui să aibă loc cu respectarea deplină a prerogativelor parlamentelor naționale,

T.

întrucât lipsesc mecanismele necesare pentru a asigura respectarea de către Consiliul European a poziției Parlamentului înaintea adoptării anuale a priorităților propuse de Comisie în Analiza anuală a creșterii;

U.

întrucât în perioada 20-22 ianuarie 2014 a organizat reuniuni la nivel înalt cu membrii parlamentelor naționale (Săptămâna parlamentară europeană) în vederea unor dezbateri pe marginea Analizei anuale a creșterii pe 2014, inclusiv a aspectelor legate de ocuparea forței de muncă și a aspectelor sociale menționate în aceasta;

1.

salută faptul că, în acest an, pentru prima dată, Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă, anexat la Analiza anuală a creșterii (AAC), include un tablou de bord privind ocuparea forței de muncă și politicile sociale, care va contribui la îmbunătățirea monitorizării ocupării forței de muncă și a situației sociale ca parte a supravegherii macroeconomice în cadrul semestrului european; consideră că aceasta ar trebui să aibă un impact asupra orientărilor privind politicile în cadrul semestrului european, pentru a consolida dimensiunea socială a Uniunii economice și monetare, întrucât aceasta nu este numai de dorit, ci și necesară pentru a face față crizei și a preveni divergențele socioeconomice grave din zona euro, sporindu-i astfel sustenabilitatea; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la caracterul limitat al rolului Parlamentului European în cadrul semestrului european; regretă faptul că Comisia și Consiliul au înregistrat doar progrese minore în ceea ce privește consolidarea controlului democratic al orientărilor privind politicile economice; este de părere că, în conformitate cu tratatele existente, articolul 136 din TFUE permite Consiliului, la recomandarea Comisiei și cu aprobarea prin vot a statelor membre a căror monedă este euro, să adopte orientări obligatorii ale politicii economice pentru țările din zona euro în cadrul semestrului european; subliniază că un mecanism de stimulare ar consolida caracterul obligatoriu al coordonării politicii economice; solicită un acord interinstituțional pentru a implica Parlamentul în elaborarea și aprobarea analizei anuale a creșterii și a orientărilor în materie de politică economică și de ocupare a forței de muncă;

2.

subliniază faptul că prioritățile sociale și economice convenite în cadrul Strategiei Europa 2020 sunt profund interconectate; consideră că sustenabilitatea economică și echilibrul macroeconomic nu se pot realiza – pe termen mediu și lung – fără consolidarea și protecția dimensiunii sociale a UEM; consideră că aspectele sociale și economice ale Uniunii sunt două fețe ale aceleiași monede, ambele jucând un rol esențial în dezvoltarea UE;

3.

remarcă, însă, că acești indicatori nu au fost obligatorii, spre deosebire de tabloul de bord al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice; solicită Comisiei și statelor membre să evalueze această situație având în vedere dezechilibrele sociale și cele privind ocuparea forței de muncă în UE, care sunt din ce în ce mai mari;

4.

consideră că este regretabil că indicatorii privind ocuparea forței de muncă și indicatorii sociali propuși de Comisie sunt insuficienți pentru a reflecta în mod cuprinzător situația privind ocuparea forței de muncă și situația socială a statelor membre; solicită includerea unor indicatori suplimentari în tabloul de bord, în special a unui indice privind nivelul de sărăcie în rândul copiilor, a unui indice privind accesul la îngrijiri medicale, a unui indice privind lipsa de adăpost și a unui indice privind locurile de muncă decente, pentru a permite o evaluare adecvată a situației sociale din statele membre; consideră că indicatorii ar trebui să fie revizuiți periodic, după consultarea Parlamentului; subliniază că lipsesc mecanismele necesare pentru a asigura respectarea de către Consiliul European a poziției Parlamentului înaintea adoptării anuale a priorităților propuse de Comisie în Analiza anuală a creșterii;

5.

subliniază importanța organizării, atunci când este nevoie, a unei reuniuni a miniștrilor pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale din cadrul Eurogrupului înaintea summiturilor zonei euro; este de opinie că reuniunile comune prin care se urmărește găsirea unei poziții coerente între Consiliile EPSCO și ECOFIN sunt la fel de importante, astfel încât să se asigure că problemele sociale și de ocupare a forței de muncă sunt abordate mai în detaliu în discuțiile și deciziile autorităților din zona euro și cu scopul de a contribui la reuniunile șefilor de stat și de guvern din zona euro;

6.

subliniază că, în timp ce reformele structurale pot da rezultate pe termen mediu și lung, necesitatea de stimulare a cererii interne a Uniunii Europene impune Comisiei și Consiliului să intensifice investițiile pentru a sprijini creșterea și locuri de muncă de calitate pe termen scurt și pentru a spori potențialul pe termen mediu; ia act de faptul că obiectivele principale au fost deja definite în Strategia Europa 2020 și în Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă convenit în iunie 2012, dar că finanțarea trebuie să fie intensificată; prin urmare, încurajează statele membre să creeze un pachet de investiții pentru a realiza o îmbunătățire semnificativă pe termen scurt a situației economice și a situației de pe piețele muncii din statele membre, astfel cum s-a solicitat în Rezoluția Parlamentului European din 11 septembrie 2013 referitoare la combaterea șomajului în rândul tinerilor: posibile soluții (10);

7.

subliniază că competitivitatea UE va fi stimulată în primul rând prin investiții menite să stimuleze productivitatea în educație, cercetare și dezvoltare, inovare permanentă, servicii noi de digitalizare și de cloud computing; consideră că aceștia sunt factori care ar transforma UE într-o destinație preferată pentru întreprinderi din întreaga lume, un exportator de produse și servicii cu o valoare adăugată ridicată și un furnizor de locuri de muncă de înaltă calitate;

8.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că peste 20 de state membre au redus cheltuielile pentru educație în termeni relativi (ca procentaj din PIB), punându-și astfel în pericol creșterea și competitivitatea, care au de suferit și din cauza discrepanțelor dintre nevoile pieței muncii și calificările reale ale forței de muncă; subliniază faptul că reducerea unor astfel de investiții va crește vulnerabilitatea structurală a UE, având în vedere nevoia din ce în ce mai mare de lucrători înalt calificați și faptul că, în multe state membre, o mare parte a forței de muncă este în prezent slab calificată; avertizează asupra faptului că, potrivit Eurostat, aproape jumătate dintre toții copiii ai căror părinți aveau un nivel de educație scăzut erau expuși riscului de sărăcie în UE 27 în 2011, comparativ cu 22 % dintre copiii ai căror părinți aveau un nivel de educație mediu și cu 7 % dintre copiii ai căror părinți aveau un nivel de educație superior, cele mai mari diferențe relevate de Eurostat fiind înregistrate în România (78 % dintre copiii din familii cu nivel de educație scăzut comparativ cu 2 % într-o familie cu un nivel de educație ridicat), Republica Cehă (76 % și 5 %), Slovacia (77 % și 7 %), Bulgaria (71 % și 2 %) și Ungaria (68 % și 3 %);

9.

salută faptul că, în cadrul AAC 2014, Comisia solicită statelor membre să protejeze sau să promoveze investițiile pe termen mai lung în domeniul educației, cercetării și inovării, energiei și politicii climatice; consideră însă acest lucru insuficient pentru a permite statelor membre aflate deja într-o perioadă de constrângere bugetară să își îndeplinească obiectivul respectiv; invită Comisia să pună în aplicare un plan care să ajute aceste state membre să efectueze investițiile productive necesare, de exemplu, în educație, cercetare și dezvoltare, având în vedere potențialul acestor sectoare de a genera creștere economică și locuri de muncă;

10.

subliniază faptul că, într-o perioadă caracterizată prin constrângeri fiscale majore și o capacitate redusă de creditare în sectorul privat, fondurile europene reprezintă o pârghie esențială aflată la dispoziția statelor membre pentru stimularea economiei, care contribuie la atingerea obiectivelor în materie de creștere și ocupare a forței de muncă ale Strategiei Europa 2020;

11.

consideră că politica de coeziune este esențială pentru a contribui la reducerea disparităților interne în materie de competitivitate și a dezechilibrelor structurale; invită Comisia să reprogrameze de urgență fondurile structurale necheltuite în favoarea programelor de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și a IMM-urilor; invită Comisia să găsească soluții specifice pentru acele state membre cu o rată a șomajului extrem de ridicată care vor fi obligate să returneze fondurile UE din cauza unor probleme de cofinanțare;

12.

invită Comisia să aplice principiul concentrării la începutul perioadei la fondurile esențiale pentru surmontarea crizei, cum ar fi Fondul social european pentru perioada 2014-2020, monitorizând însă cu atenție efectele nedorite ale acestei concentrări, precum riscul de dezangajare automată și impactul asupra configurației plăților pentru statele membre care au cele mai mari rate ale șomajului și care traversează perioade de consolidare fiscală aprofundată, în special în ceea ce privește programele de stimulare a creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a investițiilor strategice;

13.

consideră că cel puțin 25 % din fondurile naționale de coeziune ar trebui utilizate pentru programe specifice din cadrul Fondului social european în statele membre care înregistrează cele mai ridicate niveluri ale șomajului și sărăciei;

14.

afirmă necesitatea unor piețe ale muncii mai adaptate și mai dinamice, capabile să se adapteze perturbărilor ce afectează situația economică, fără a crea redundanțe și ajustări excesive ale salariilor; reamintește că puterea de cumpărare a multor lucrători din UE a fost diminuată puternic, veniturile gospodăriilor au scăzut și cererea internă a fost redusă, alimentând și mai mult șomajul și excluziunea socială, în special în statele membre cel mai grav afectate de criză; subliniază faptul că reducerea costurilor forței de muncă, reflectată direct în salarii, nu poate fi singura strategie de redobândire a competitivității; remarcă faptul că în comunicarea privind AAC 2014 se subliniază faptul că țările de bază care dispun de marja de manevră necesară ar putea mări salariile ca o modalitate de creștere a cheltuielilor; solicită ca în cadrul recomandărilor să se dea dovadă de ambiție pentru a promova o creștere și creare de locuri de muncă mai echilibrate în zona euro;

15.

ia act de faptul că, în proiectul său de raport comun privind ocuparea forței de muncă pe 2014, Comisia subliniază că reducerea costurilor unitare ale forței de muncă și moderarea salarială au fost integrate în evoluția prețurilor, în parte din cauza creșterii simultane a impozitelor indirecte și a prețurilor reglementate;

16.

constată că locurile de muncă și salariile decente sunt importante nu numai pentru coeziunea socială și echitatea în cadrul societății, ci și pentru menținerea unei economii solide; invită Comisia și statele membre să propună, în conformitate cu competențele care le revin, măsuri prin care să se abordeze inegalitățile și să se garanteze salarii decente; solicită statelor membre să combată sărăcia persoanelor încadrate în muncă prin aplicarea unor politici privind piața muncii orientate către garantarea unor salarii care să asigure un trai decent lucrătorilor;

17.

constată că femeile potențează creșterea locurilor de muncă în Europa și, prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a valorifica la maximum potențialul productiv al forței de muncă feminine printr-o mai bună implementare a politicilor privind egalitatea de gen și o utilizare mai eficientă a fondurilor UE în acest scop;

18.

subliniază importanța analizării posibilității de a reduce presiunea asupra salariilor prin măsuri privind salariile minime în conformitate cu practicile naționale;

19.

subliniază faptul că calitatea locurilor de muncă este esențială în cadrul unei economii bazate pe cunoaștere pentru a promova o productivitate ridicată a muncii și o inovare rapidă pe baza unei forțe de muncă competente, adaptabile și motivate, cu standarde de sănătate și de siguranță decente, un sentiment de securitate și ore de lucru rezonabile;

20.

invită statele membre să prezinte planuri naționale generale și de încadrare în muncă a tinerilor în programele naționale de reformă pentru 2014; consideră că este regretabil faptul că, în pofida cererilor repetate ale Parlamentului, un număr semnificativ de state membre nu au prezentat astfel de planuri în 2013;

21.

regretă că, în orientările sale pentru 2013, Consiliul nu a ținut seama de apelul Parlamentului pentru accentuarea importanței calității locurilor de muncă; invită Comisia să includă în recomandările specifice fiecărei țări bazate pe Analiza anuală a creșterii pentru 2014 calitatea locurilor de muncă, formarea, sistemele de învățare duală, accesul la învățare pe tot parcursul vieții, drepturile esențiale ale lucrătorilor, sprijinul pentru mobilitatea pieței muncii și activitatea independentă prin creșterea securității lucrătorilor;

22.

subliniază că reformele în cadrul pieței muncii ar trebui să se concentreze pe creșterea productivității și eficienței forței de muncă cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea economică a UE și de a permite o creștere economică și crearea de locuri de muncă durabile, respectând strict atât litera, cât și spiritul acquis-ului social european și principiile acestuia; consideră că reformele în cadrul piețelor muncii ar trebui puse în aplicare astfel încât să fie promovate flexibilitatea internă și calitatea locurilor de muncă;

23.

consideră că reformele structurale ale pieței muncii ar trebui să introducă flexibilitatea internă pentru a menține locurile de muncă în perioadele de crize economice și să asigure calitatea locurilor de muncă, siguranța în cazul schimbării locului de muncă, regimuri de alocații de șomaj bazate pe cerințe de activare și legate de politici de reintegrare care mențin stimulentele pentru muncă, asigurând totodată venituri decente, acorduri contractuale pentru a combate segmentarea pieței muncii, a anticipa restructurarea economică și a asigura accesul la învățarea pe tot parcursul vieții; consideră că numai un echilibru bazat pe flexicuritate poate asigura o piață a muncii competitivă;

24.

subliniază importanța politicilor active, cuprinzătoare și favorabile incluziunii de ocupare a forței de muncă în contextul actual; este profund îngrijorat de faptul că mai multe state membre, în pofida creșterii ratelor șomajului, au redus alocările bugetare pentru finanțarea acestor politici de ocupare a forței de muncă; invită statele membre să îmbunătățească acoperirea și eficacitatea politicilor active privind piața muncii, în strânsă cooperare cu partenerii sociali;

25.

solicită statelor membre să conceapă – în colaborare cu sectorul privat și cu partenerii sociali în conformitate cu practicile naționale – și să prezinte planuri în materie de locuri de muncă cu măsuri specifice pentru crearea de locuri de muncă, îndeosebi pentru sectoarele identificate de Comisie ca având un înalt potențial, cum ar fi sectorul asistenței medicale și cel al asistenței sociale, sectorul economiei cu emisii scăzute de carbon, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor și sectorul TIC; invită statele membre să sprijine, prin aceste planuri în materie de locuri de muncă, crearea unor oportunități de încadrare în muncă, în special pentru persoanele aflate în șomaj pe termen lung, persoanele în vârstă fără loc de muncă, femei și alte grupuri prioritare afectate deosebit de puternic de criză, cum ar fi imigranții și persoanele cu handicap;

26.

subliniază importanța programului Erasmus+, precum și contribuția semnificativă pe care programul european pentru educație, formare, tineret, sport și limbi străine o poate aduce la îmbunătățirea situației pieței muncii, în special a situației tinerilor;

27.

subliniază importanța cooperării consolidate între serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), în vederea elaborării și implementării de sisteme paneuropene de învățare comparativă bazate pe date concrete și a implementării de inițiative europene în domeniul pieței muncii;

28.

este profund îngrijorat de faptul că ratele șomajului în rândul tinerilor sunt încă foarte ridicate; ia act de faptul că situația tinerilor șomeri este deosebit de îngrijorătoare; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să ia măsuri urgente în vederea integrării tinerilor pe piața muncii; solicită statelor membre să aplice măsurile convenite de mult timp sau măsuri noi în vederea abordării șomajului în rândul tinerilor, a reducerii numărului tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), luând în considerare aspectul calitativ al locurilor de muncă decente, care respectă pe deplin standardele fundamentale de muncă;

29.

salută adoptarea Garanției pentru tineret de către Consiliu și alocarea a 6 miliarde de euro pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, ca parte din următorul CFM; invită statele membre să pună în aplicare de urgență sisteme de garanții pentru tineret și să utilizeze în mod eficient resursele disponibile, concentrându-se pe tinerii aflați în situațiile cele mai dificile; este preocupat însă de faptul că unele guverne nu au pus la dispoziție fondurile necesare pentru a face posibil acest demers; solicită statelor membre să introducă un sistem adecvat de monitorizare a eficacității măsurilor aplicate și a resurselor financiare angajate;

30.

constată cu satisfacție că aceste fonduri pot fi folosite în timpul primilor doi ani din următorul cadru financiar; reamintește totuși că această sumă nu este suficientă în totalitate pentru a combate șomajul în rândul tinerilor într-un mod durabil și că ar trebui să reprezinte doar o tranșă inițială cu care să se combată problema; subliniază că OIM a calculat că numai în zona euro sunt necesare 21 de miliarde de euro pentru a realiza un program eficace de combatere a șomajului în rândul tinerilor, comparativ cu pierderea economică determinată de neintegrarea tinerilor pe piața muncii, estimată la 153 miliarde EUR în statele membre în 2011 sau 1,2 % din PIB-ul UE; invită Comisia să facă din Garanția pentru tineret o prioritate și să extindă bugetul disponibil în evaluarea promisă la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual;

31.

invită Comisia și Consiliul să se asigure că statele membre care fac obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive dispun de o marjă de manevră fiscală pentru a realiza programele de garanții pentru tineret;

32.

salută propunerea Comisiei privind un cadru calitativ pentru stagii, în vederea stimulării capacității de angajare și a îmbunătățirii condițiilor de muncă ale tinerilor; remarcă, însă, că nu s-a solicitat un nivel adecvat de remunerare; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali europeni să pună în aplicare în mod ambițios Alianța europeană pentru ucenicii;

33.

consideră că, având în vedere numărul de lucrători, în special tineri, care pleacă din țările lor de origine în alte state membre în căutarea unor oportunități de angajare, este nevoie urgent să se elaboreze măsuri adecvate; constată că pentru a se garanta transferabilitatea drepturilor la pensie și continuitatea indemnizației de șomaj timp de cel puțin trei luni, perioadă în care beneficiarul este în căutarea unui loc de muncă în alt stat membru, legislația europeană este în curs de modificare; ia act de faptul că s-a ajuns la un acord între Consiliu și Parlament cu privire la transferabilitatea drepturilor de pensie suplimentară;

34.

subliniază importanța sistemelor de educație duală practicate în unele state membre; consideră că educația duală poate fi implementată în mult mai multe state membre, ținându-se cont totodată de particularitățile naționale;

35.

salută intenția Comisiei de a dezvolta Portalul european pentru mobilitatea locurilor de muncă (EURES) prin intensificarea și extinderea activităților sale și, mai ales, prin promovarea mobilității tinerilor; solicită elaborarea unei strategii specifice în acest scop, în colaborare cu statele membre; constată, cu toate acestea, că mobilitatea trebuie să rămână voluntară și nu trebuie să limiteze eforturile de a crea locuri de muncă și posibilități de formare la fața locului, pentru a nu agrava problema exodului de creiere, fenomen întâlnit deja în statele membre cele mai afectate de criză;

36.

constată că inegalitatea între venituri crește atât de la un stat membru la altul, cât și în interiorul statelor membre, în special în sudul UE și la periferia sa; constată, de asemenea, că, în numeroase state, criza a intensificat tendințele pe termen lung de polarizare a salariilor și de segmentare a pieței muncii;

37.

ia act de faptul că FMI a indicat recent că există posibilități de a impozita mai bine și mai progresiv, ceea ce ar putea contribui la reducerea inegalităților din UE; subliniază necesitatea de a redirecționa sarcina fiscală dinspre muncă spre alte forme durabile de impozitare cu scopul de a promova creșterea și crearea de locuri de muncă și de a aduce pe parcurs venituri suplimentare, precum și de a spori legitimitatea efortului de consolidare;

38.

invită statele membre să adopte măsuri care să favorizeze crearea de locuri de muncă, cum ar fi reformele impozitelor pe veniturile salariale care să ofere stimulente în vederea găsirii unui loc de muncă, să susțină activitățile independente voluntare și să promoveze întreprinderile care activează în sectoare strategice;

39.

constată importanța reducerii impozitelor pe veniturile salariale, în special prin intermediul unor reduceri temporare bine orientate ale contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau al unor programe de subvenții pentru noii angajați, în special pentru tineri, pentru lucrătorii cu salarii mici și slab calificați, pentru persoanele aflate în șomaj de lungă durată și alte grupuri vulnerabile, asigurând în același timp sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor publice de pensii;

40.

subliniază importanța adoptării unor măsuri concrete de combatere a muncii la negru, a activităților independente false, a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, în special în contextul actual al consolidării fiscale, pentru a proteja lucrătorii și veniturile și a menține încrederea publicului în echitatea și eficacitatea sistemelor fiscale;

41.

își exprimă preocuparea cu privire la creșterea sărăciei în rândul tuturor categoriilor de vârstă; constată că sărăcia și excluziunea socială în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani au crescut semnificativ în două treimi dintre statele membre în ultimii ani, în principal din cauza numărului tot mai mare de gospodării cu persoane neîncadrate în muncă sau cu o intensitate scăzută a muncii și a sărăciei persoanelor încadrate în muncă; constată că riscul sărăciei și al excluziunii sociale a fost în 2012 cu mult mai ridicat (48,8 %) pentru resortisanții țărilor terțe (cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani) decât pentru cetățenii UE; solicită Comisiei și statelor membre să întreprindă măsuri urgente în vederea atingerii obiectivului Strategiei Europa 2020 privind sărăcia și excluziunea socială; îndeamnă Comisia și statele membre să acționeze imediat în vederea combaterii sărăciei în rândul copiilor având în vedere faptul că, în 2011, proporția copiilor cu vârste sub 18 ani expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială era de 27 %; invită Comisia să emită recomandări, în special la adresa statelor membre în care se înregistrează cele mai ridicate proporții ale persoanelor sub 18 ani expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială;

42.

salută recunoașterea, în AAC 2014, a necesității de a aborda consecințele sociale ale crizei și de a asigura sustenabilitatea financiară a protecției sociale; invită statele membre să consolideze dispozitivele de siguranță, să asigure eficacitatea sistemelor de protecție socială și să investească în măsuri preventive;

43.

salută crearea Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane, care va ajuta persoanele cele mai afectate de sărăcie în satisfacerea nevoilor de bază ale acestora; solicită statelor membre să utilizeze fondurile respective în mod corespunzător și să le direcționeze către persoanele cele mai defavorizate;

44.

ia act de propunerea din recomandările specifice fiecărei țări, adresată multor state membre, referitoare la reformele sistemelor de pensii; regretă faptul că recomandările Comisiei au fost formulate fără a se face referire la recomandările Parlamentului din cărțile verzi și albe privind pensiile; subliniază că reformele privind pensiile necesită o coeziune politică și socială la nivel național și că acestea pot fi realizate cu succes numai dacă sunt negociate cu partenerii sociali;

45.

subliniază faptul că reformele actuale necesare care vizează sistemele de pensii din statele membre ar trebui proiectate, concepute și adoptate astfel încât să se asigure durabilitatea lor, fără a periclita totodată nivelul adecvat al pensiilor, în deplină concordanță cu prioritățile economice și sociale ale Strategiei Europa 2020;

46.

subliniază nevoia de a realiza reformele necesare pentru a garanta sustenabilitatea sistemelor de pensii; consideră că, pentru a crește cu succes vârstele efective de pensionare, este necesar ca reformele sistemelor de pensii să fie însoțite de politici care să limiteze accesul la regimurile de pensionare anticipată și la alte modalități de ieșire anticipată de pe piața muncii, care să dezvolte oportunități de angajare pentru lucrătorii mai în vârstă, să garanteze accesul la învățarea pe tot parcursul vieții, să introducă politici de beneficii fiscale care stimulează încadrarea în muncă pentru cât mai mult timp și sprijină îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate; subliniază accelerarea presiunii exercitate de evoluțiile demografice asupra bugetelor naționale și a sistemelor de pensii naționale odată cu pensionarea primului val din generația născută în cursul exploziei demografice postbelice; ia act de progresele și nivelurile de ambiție inegale dintre statele membre în formularea și punerea în aplicare a reformelor structurale menite să conducă la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă, la eliminarea treptată sistemelor de pensionare anticipată și evaluarea, la nivelul statelor membre și împreună cu partenerii sociali, a nevoii de a stabili un echilibru sustenabil între vârsta legală și efectivă de pensionare și creșterea speranței de viață; subliniază faptul că statele membre care nu reușesc să realizeze acum reforme treptate ar putea să se afle mai târziu în situația de a trebui să pună în aplicare reforme-șoc, cu consecințe sociale semnificative;

47.

își exprimă preocuparea cu privire la riscul unor pensii neadecvate pentru o întreagă generație de tineri europeni care se află în prezent în șomaj sau lucrează în condiții precare și care se vor confrunta cu o vârstă de pensionare și mai înaintată și cu perioade de calculare a contribuțiilor la pensii tot mai lungi;

48.

constată că politica în materie de protecție socială, în special ajutoarele de șomaj, venitul minim garantat și impozitarea progresivă, au contribuit inițial la reducerea gravității recesiunii și au stabilizat piețele muncii și consumul; subliniază însă că eficacitatea acestor stabilizatori economici și sociali esențiali a fost redusă în mod îngrijorător în statele membre în care sunt cel mai necesari; constată că veniturile gospodăriilor și cererea internă au fost, prin urmare, mai puțin protejate;

49.

consideră că introducerea unor sisteme bonus/malus creează o situație din care vor avea de câștigat toate părțile implicate;

50.

subliniază că politicile sociale și standardele sociale au fost utilizate în unele cazuri ca factori de ajustare ca urmare a cerințelor în materie de consolidare fiscală; invită Comisia să evalueze consecințele pe care aceste procese le-au avut asupra sistemelor naționale de asistență socială și a cetățenilor; solicită statelor membre să îmbunătățească caracterul adecvat și eficacitatea sistemelor de protecție socială și să se asigure că acestea continuă să joace rolul de „tampoane” împotriva sărăciei și a excluziunii sociale;

51.

subliniază necesitatea recunoașterii de către Comisie a importanței îngrijitorilor, atât în ceea ce privește acordarea de îngrijiri, cât și pentru economie și societate în general, reamintind faptul că interesele acestora sunt rareori luate în considerare în cadrul politicilor care totuși îi afectează în mod constant și sub toate aspectele;

52.

consideră, că finanțarea UE ar putea contribui la consolidarea capacităților îngrijitorilor în legătură cu furnizarea de sprijin (de exemplu, sprijin emoțional, schimburi și informații) și reprezentare și că ar putea sprijini schimbul de informații, cercetarea și crearea de rețele; de asemenea, consideră că ar putea fi explorate măsuri legislative, pornind de la premisa respectării competențelor naționale și a principiului subsidiarității, lucru care s-ar putea concretiza, de exemplu, printr-o directivă privind concediul pentru îngrijitori;

53.

evidențiază nevoia viitoare de îngrijitori calificați, având în vedere schimbările demografice, și importanța asigurării educației și formării viitorilor îngrijitori, pentru a se evita o prăbușire a întregului sistem de asistență medicală și socială; de asemenea, consideră importantă acordarea de sprijin maxim îngrijitorilor (în special îngrijitorilor informali), a căror contribuție trebuie recunoscută;

54.

subliniază importanța serviciilor de îngrijiri paliative în cadrul îngrijirii pe termen lung; remarcă faptul că, datorită structurii multiprofesionale, a flexibilității și a cooperării cu alte sectoare profesionale, îngrijitorii și utilizatorii de echipe mobile de îngrijiri paliative au potențialul de a găsi soluții la problemele cruciale care afectează sistemele de îngrijiri pe termen lung;

55.

subliniază că toate reformele pieței muncii ar trebui să se întemeieze pe coordonarea consolidată a dialogului social;

56.

subliniază că troica a confirmat că participarea de înaltă calitate a partenerilor sociali și dialogul social intensiv, inclusiv la nivel național, sunt esențiale pentru succesul oricărei reforme și că, mai ales în cazul reformelor UEM, rolul partenerilor sociali în cadrul noului proces de guvernanță economică, în special al semestrului european, ar trebui consolidat; salută propunerea Comisiei de a spori implicarea partenerilor sociali în procesul semestrului european, printre altele în cadrul Comitetului pentru dialog social, înainte de adoptarea anuală a AAC;

57.

invită Consiliul European și statele membre să se asigure că parlamentele naționale și regionale, partenerii sociali, autoritățile publice și societatea civilă sunt strâns implicate în punerea în aplicare și monitorizarea orientărilor privind politicile în cadrul Strategiei Europa 2020 și în procesul său de guvernanță economică, pentru a asigura asumarea responsabilității; invită Consiliul European și Comisia să integreze într-un mod mai eficace monitorizarea și evaluarea obiectivelor de ocupare a forței de muncă, sociale și educaționale ale Strategiei Europa 2020 în semestrul european 2014;

58.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/40

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2013 intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2014” (COM(2013)0800) și raportul Comisiei intitulat „O piață unică pentru creștere economică și locuri de muncă: analiza progreselor înregistrate și a obstacolelor rămase în statele membre” (COM(2013)0785), precum și analiza intitulată „Lanțuri valorice internaționale în interiorul și în exteriorul UE”, pe care se fundamentează acesta,

—

având în vedere primul raport al Comisiei din 28 noiembrie 2012, privind „Situația integrării pieței unice în 2013 – Contribuție la Analiza anuală a creșterii 2013” (COM(2012)0752),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012, intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012, intitulată „O guvernanță mai bună pentru piața unică” (COM(2012)0259),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012, intitulat „Asigurarea funcționării pieței unice – Bilanț anual de guvernanță pentru 2011” (SWD(2012)0025),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2011)0206),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere tabloul de bord online al pieței unice publicat la 4 iulie 2013,

—

având în vedere tabloul de bord al pieței interne nr. 26 (februarie 2013),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 27-28 iunie 2013,

—

având în vedere concluziile Consiliului Competitivitate din 29-30 mai 2013 privind reglementarea inteligentă,

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 14-15 martie 2013,

—

având în vedere dezbaterile din cadrul Consiliului Competitivitate din 18-19 februarie 2013 cu privire la Analiza anuală a creșterii pe 2013 și la Actul privind piața unică,

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice (1) și răspunsul ulterior al Comisiei adoptat la 8 mai 2013,

—

având în vedere Concluziile Consiliului European din 24-25 octombrie 2013,

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 intitulată „Actul privind piața unică: următoarele etape în direcția creșterii (2)” și răspunsul ulterior al Comisiei adoptat la 26 septembrie 2012,

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice (3),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0066/2014),

A.

întrucât Analiza anuală a creșterii pe 2013 a lansat al treilea ciclu al semestrului european și include, pentru prima dată, un raport anual privind situația integrării pieței unice;

B.

întrucât o piață unică eficientă, care funcționează bine, bazată pe o economie socială de piață foarte competitivă este esențială pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii;

C.

întrucât Parlamentul a solicitat includerea pe deplin a unui pilon privind piața unică în ciclul semestrului european;

D.

întrucât o mai bună guvernare a pieței unice ar trebui să aibă drept obiectiv îmbunătățirea și accelerarea transpunerii și a punerii în aplicare a directivelor și regulamentelor referitoare la aceasta, în special dacă au legătură cu sectoarele-cheie identificate;

E.

întrucât calitatea programelor de reformă naționale în cadrul semestrului european variază considerabil în ceea ce privește conținutul, transparența și fezabilitatea;

F.

întrucât piața unică ar trebui să fie considerată ca fiind strict legată de alte domenii politice orizontale, precum protecția consumatorilor și a lucrătorilor, drepturile sociale, mediul și dezvoltarea sustenabilă;

G.

întrucât Actele privind piața unică I și II reprezintă o strategie orizontală bine construită care a determinat adoptarea unor măsuri legislative și nelegislative concrete, având capacitatea de a declanșa potențialul neexploatat de creștere al pieței unice și de a elimina obstacolele din calea ei;

H.

întrucât Comisia a identificat serviciile, serviciile financiare, transportul, energia și piața digitală ca fiind domenii-cheie pentru îmbunătățirea funcționării și aprofundării pieței unice; întrucât metodologia de stabilire a acestor domenii ar trebui să fie revizuită și evaluată în mod regulat, luând în considerare obiectivele și perspectivele de creștere, precum și criteriile vizând asigurarea protecției necesare pentru cetățeni, în special pentru consumatori, profesioniști și lucrători;

I.

întrucât în domeniul serviciilor on-line și de comunicație piața unică europeană nu este încă pe deplin funcțională; întrucât fragmentarea normelor la nivel național ridică obstacole în calea liberei circulații a serviciilor digitale și a comerțului electronic transfrontalier; întrucât întreprinderile și serviciile publice europene vor obține beneficii economice și sociale prin utilizarea serviciilor și aplicațiilor TIC performante;

J.

întrucât o structură europeană de transport accesibilă și eficientă, o industrie europeană ambițioasă și crearea unei piețe unice în domeniul energiei, având drept obiectiv sprijinirea competitivității întreprinderilor europene și garantarea pentru familii și consumatori a unui acces universal la un preț accesibil la energie sunt vitale pentru piața unică a UE; întrucât, prin urmare, este necesară stabilirea unor măsuri prioritare în aceste domenii,

1.

solicită din nou Comisiei să consolideze guvernanța pieței unice prin stabilirea unui ciclu anual de guvernanță a pieței unice, ca pilon specific al semestrului european, care să cuprindă tabloul de bord al pieței interne, un raport anual privind integrarea pieței unice în cadrul analizei anuale a creșterii, orientările Consiliului European adresate statelor membre, planurile de acțiune naționale vizând punerea în aplicare a orientărilor privind piața unică și recomandările specifice fiecărei țări; invită Comisia, de asemenea, să țină seama pe deplin de principalele domenii de creștere economică – identificate ca fiind domeniul serviciilor, domeniul energiei, domeniul transporturilor și domeniul pieței unice digitale – și de măsurile incluse în Actele privind piața unică I și II;

2.

subliniază necesitatea de a stabili piața unică ca al treilea pilon al semestrului european în vederea acoperirii unui set clar de priorități legate de economia reală; consideră că definirea și realizarea acestor priorități este un element esențial pentru a stimula creșterea și pentru a reduce insuficiențele care împiedică realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, asigurând în același timp convergența economică între statele membre în interiorul și în afara zonei euro, precum și în zonele centrale și periferice ale UE;

3.

reamintește opinia sa potrivit căreia primul raport privind starea integrării pieței unice a fost insuficient și incomplet; consideră, prin urmare, că viitoarele rapoarte ar trebui să fie mai clare în ceea ce privește deficiențele actuale din anumite state membre, să furnizeze orientări concrete referitoare la posibilele soluții și avantaje preconizate și să indice pârghii eficiente pentru stimularea creșterii și a competitivității și, prin urmare, pentru crearea de locuri de muncă, care, împreună, să asigure un răspuns concret la criza socială și economică actuală;

4.

salută raportul Comisiei privind integrarea pieței unice din 2014 (COM(2013)0785)) și sprijină cu hotărâre eforturile Comisiei de a integra în continuare piața unică în considerentele semestrului european; apreciază faptul că raportul privind situația pieței unice în 2014 conține o serie de elemente care vizează cu precădere măsurile adoptate de fiecare stat membru; totuși, consideră că raportul nu conține încă o evaluare calitativă a eficacității măsurilor adoptate, a progreselor înregistrate și a rezultatelor efective obținute în materie de politici; solicită crearea unui instrument analitic pentru măsurarea integrării pieței unice, în cadrul pilonului privind piața unică al semestrului european, în contextul recomandărilor specifice pentru fiecare țară; consideră că acest instrument analitic ar putea completa tabloul de bord al pieței unice;

5.

consideră că este nevoie de mai multă coordonare orizontală și de coerență în ceea ce privește pregătirea propunerilor legislative cu relevanță pentru piața unică; consideră că guvernarea pieței unice ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător nevoile tuturor părților interesate și că este necesară o implicare mai intensă și mai timpurie a partenerilor sociali, a societății civile și a altor părți interesate în conceperea, adoptarea, punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor în vederea stimulării creșterii și sporirii drepturilor cetățenilor în cadrul pieței unice;

6.

subliniază necesitatea unor consultări ample și a unor evaluări minuțioase ale impactului înainte de adoptarea unei propuneri de către Comisie; subliniază faptul că propunerile Comisiei trebuie să fie în conformitate cu principiile reglementării inteligente și adecvate, să includă o evaluare a impactului asupra IMM-urilor, și că acestea trebuie să primească aprobarea Comitetului de evaluare a impactului înființat în acest sens; în plus, subliniază faptul că evaluările de impact trebuie să studieze efectele pe care noua legislație le are asupra perspectivelor în materie de creștere și asupra competitivității Europei;

7.

consideră că exercițiul semestrului european ar trebui să fie ancorat într-un proces democratic mai profund, cu o implicare mai mare din partea parlamentelor naționale, sporind totodată prerogativele Parlamentului European;

8.

consideră că recomandările specifice fiecărei țări, prezentate în cadrul acestui proces, ar trebui să ia în considerare progresele înregistrate de fiecare stat membru și că dispozițiile naționale privind punerea în aplicare a legislației pieței unice nu trebuie să urmărească neapărat o abordare uniformă, ci ar trebui, în schimb, să încerce să sporească eficacitatea măsurilor adoptate și a rezultatelor efective obținute în materie de politici;

9.

solicită ca viitoarele recomandări specifice pentru fiecare țară din cadrul ciclului semestrului european din 2014 să reflecte constatările din raportul privind integrarea pieței unice într-un mod mai puternic și mai strict decât recomandările specifice pentru fiecare țară din 2013;

10.

este de părere că cel de-al treilea pilon al semestrului european, dedicat integrării pieței unice, ar trebui să aibă drept obiectiv identificarea politicilor și măsurilor prioritare pentru stimularea și revitalizarea economiei reale; consideră că acest obiectiv nu va putea fi realizat în mod eficient decât dacă toate instituțiile UE îl împărtășesc și îl sprijină în mod consecvent; din acest motiv, încurajează o organizare bine direcționată a activității Consiliului Competitivitate, astfel încât aceasta să integreze în mod explicit în cadrul semestrului european prioritățile cu relevanță pentru economia reală;

11.

consideră că sectoarele-cheie identificate de Comisie – serviciile, serviciile financiare, transportul, energia și piața digitală – rămân decisive pentru integrarea completă a pieței unice; consideră, în plus, că pentru a obține un nivel mai ridicat de creștere economică, relansarea unei politici industriale coerente și integrate axată pe aceste domenii ar trebui să includă și eforturile de a spori protecția drepturilor cetățenilor – incluzând drepturile consumatorilor și lucrătorilor – precum și un model de competitivitate bazat pe cunoștințe și inovare, prin stimulente acordate de UE pentru investiții și acces la finanțare, cercetare și dezvoltare și sprijin pentru învățământul superior;

12.

îndeamnă Comisia să dezvolte o veritabilă politică industrială europeană; consideră că reindustrializarea ar trebui să fie o prioritate trans-sectorială pentru Uniune; consideră că această nouă politică industrială ar trebui să cuprindă asigurarea aplicării normelor pieței unice, o strategie globală privind dimensiunea externă a pieței unice, cu un accent deosebit pe politici coerente de protecție a consumatorului și pe un acces îmbunătățit la capital și infrastructuri în vederea sporirii competitivității întreprinderilor și facilitării accesului acestora la noi piețe;

13.

subliniază faptul că, prin eliminarea barierelor din calea liberei circulații a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor, piața unică oferă întreprinderilor posibilitatea de a desfășura activități pe scară mai largă, consolidându-le astfel capacitatea de inovare, de investiții, de creștere a productivității și de creare de locuri de muncă;

14.

solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune detaliat care să cuprindă măsuri destinate realizării unei piețe unice în domeniul energiei complet integrată și interconectată; evidențiază necesitatea de a oferi consumatorilor prețuri transparente și comparabile la energie și de a asigura, în același timp, protecția consumatorilor, inclusiv a celor vulnerabili; subliniază nevoia de investiții considerabile în infrastructura energetică și consideră că toate sectoarele din domeniul utilităților trebuie să țină pasul cu progresele înregistrate în sectorul energiei;

15.

subliniază că îmbunătățirea infrastructurii, în special a conexiunilor și interoperabilității transfrontaliere, este esențială pentru o funcționare eficientă a pieței unice; consideră că un sistem european de transport unic, interconectat și eficient este esențial pentru libera circulație a bunurilor, a persoanelor și a serviciilor în cadrul pieței unice; consideră că este esențial să se investească suplimentar pentru realizarea acestor obiective și reiterează faptul că ar trebui instituite instrumente financiare diversificate pentru aceste proiecte;

16.

subliniază faptul că o aplicare coerentă a legislației actuale și a propunerilor suplimentare referitoare la serviciile digitale, prezentate de Comisie, poate ajuta Europa să utilizeze pe deplin piața internă; solicită elaborarea unei politici pentru piața unică digitală, care să sporească competitivitatea, accesibilitatea, caracterul transfrontalier și transparența serviciilor online din Europa, oferind un nivel ridicat de accesibilitate și de protecție consumatorului; subliniază importanța investițiilor orientate și observă că activitatea desfășurată în legătură cu propunerea „Continentul conectat” va contribui la reducerea diferențelor de prețuri dintre statele membre prin încurajarea concurenței în sectorul telecomunicațiilor;

17.

solicită o punere în aplicare ambițioasă a agendei consumatorului, inclusiv a măsurilor legislative și de programare, cu scopul de a întări protecția consumatorilor și încrederea în piața unică, de a capacita consumatorii, de a încuraja consumatorul mediu să se comporte în mod responsabil și de a spori protecția consumatorilor vulnerabili;

18.

consideră că un acces mai ușor la finanțare pentru IMM-uri ar putea contribui la relaxarea constrângerilor legate de lichiditate și la majorarea capitalului de lucru pentru IMM-uri; salută faptul că dezvoltarea unor forme de finanțare alternativă a IMM-urilor se află printre cele mai importante priorități stabilite de Comisie în cadrul analizei anuale a creșterii pentru 2014 și al raportului privind integrarea pieței unice; sprijină cu fermitate obiectivul de a dezvolta obligațiuni specifice și o piață consacrată de burse de valori pentru IMM-uri și invită Comisia și statele membre să întreprindă acțiuni concrete pentru a realiza acest obiectiv; de asemenea, sprijină inițiativa adoptată la nivelul UE pentru a completa eforturile la nivel național de creștere a microcreditelor și de stimulare a spiritului de întreprinzător în domeniul social, inclusiv sprijinirea băncilor de dezvoltare care oferă împrumuturi la rate mai mici decât băncile comerciale; remarcă importanța deosebită a sprijinirii IMM-urilor prin intermediul programelor COSME și Orizont 2020;

19.

subliniază pertinența obstacolelor din calea funcționării pieței unice cauzate de fragmentarea pieței serviciilor financiare cu amănuntul, astfel cum a evidențiat Comisia în raportul privind integrarea pieței unice, în special în legătură cu ratele dobânzilor extrem de divergente pentru împrumuturile bancare, care au un impact puternic asupra consumatorilor, gospodăriilor și IMM-urilor; este convins că aceste diferențe împiedică accesul efectiv la finanțare și au un impact negativ asupra economiei reale; este îngrijorat cu privire la impresia negativă pe care o au consumatorii cu privire la fragmentarea și rezultatele nesatisfăcătoare ale serviciilor financiare cu amănuntul, în special în ceea ce privește conturile bancare, ipotecile, pensiile private și valorile mobiliare;

20.

consideră că reglementarea serviciilor financiare ar trebui să ofere informații îmbunătățite, o protecție sporită și căi de atac eficiente pentru consumatori; subliniază necesitatea de a încheia rapid și în mod pozitiv activitatea pe marginea propunerilor legislative privind consumatorii și piața serviciilor financiare cu amănuntul, în special privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază; este de părere că, pentru a încuraja investiția sigură a economiilor private în economia reală, ar trebui prezentate noi propuneri, cum ar fi regimul specific de insolvabilitate a consumatorilor pentru îmbunătățirea actualelor măsuri fragmentate și inadecvate;

21.

regretă faptul că, în ciuda dovezilor clare care demonstrează importanța pieței unice pentru depășirea crizei, libera circulație a cetățenilor, în special a lucrătorilor și a profesioniștilor în întreaga Europă nu este finalizată și că sunt necesare măsuri mai ferme pentru a elimina obstacolele rămase și a stimula creșterea economică, garantând în același timp drepturile cetățenilor și lucrătorilor; subliniază necesitatea dezvoltării echilibrate a pieței interne, bazată pe deplina implementare a libertăților economice în conformitate cu economia socială de piață;

22.

reamintește faptul că metoda ciclică de prezentare a actelor privind piața unică asigură posibilitatea de a identifica și dezbate în mod regulat prioritățile pentru dezvoltarea pieței unice; consideră că această metodă ar trebui consolidată și dezvoltată în continuare;

23.

salută pachetul de propuneri legislative referitoare la elaborarea unui regulament privind siguranța produselor de consum și a unui regulament privind supravegherea pieței, precum și cu privire la dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite mari întreprinderi și grupuri; consideră că aceste inițiative pot îmbunătăți drepturile consumatorilor, garanta mai bine sănătatea și siguranța consumatorilor, facilita comerțul cu bunuri și servicii și încuraja un nou model de competitivitate; solicită, prin urmare, Comisiei să colaboreze îndeaproape cu Parlamentul și Consiliul pentru a ajunge la o concluzie într-un termen rezonabil;

24.

subliniază importanța acordurilor politice încheiate cu privire la reformarea Directivei privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, a pachetului privind achizițiile publice și concesiunile, a Directivei privind soluționarea alternativă a litigiilor și a Regulamentului privind soluționarea online a litigiilor; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să înceapă să pună în aplicare noile dispoziții în mod rapid și integral;

25.

subliniază necesitatea de a transpune în mod adecvat legislația privind achizițiile publice și concesiunile; subliniază importanța achizițiilor publice în calitate de stimulent important al creșterii, în special pentru IMM-uri; consideră că implementarea acestei reforme oferă oportunitatea majoră de a moderniza administrația publică prin utilizarea strategică a achizițiilor publice în ce privește inovarea și sustenabilitatea și prin îmbunătățirea calității și eficienței cheltuielilor publice în conformitate cu cerințele specifice ale administrațiilor locale și naționale; consideră că acestea reprezintă factorii-cheie ai punerii în aplicare cu succes a normelor privind achizițiile publice și concesiunile;

26.

consideră că, în special pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor, noile norme privind calificările profesionale (adoptate în noiembrie 2013 și modificând Directiva 2005/36/CE și Sistemul de informare al pieței interne – Regulamentul IMI) reprezintă un pas important în direcția îmbunătățirii liberei circulații a lucrătorilor și a profesioniștilor, și prevede un nivel înalt comun de formare și promovarea utilizării permisului profesional european; subliniază că implementarea deplină și corectă a Directivei privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale (și a Directivei privind serviciile) constituie un stimulent important pentru creșterea economică a UE; în același timp, consideră că este necesară o reformă a profesiilor reglementate pentru a oferi tinerilor un acces mai bun la aceste profesii și pentru a crea o piață mai dinamică care să ofere garanții adecvate consumatorilor;

27.

ia act de răspunsul Comisiei la rezoluția Parlamentului din 7 februarie 2013 în ceea ce privește temeiul legislativ pentru propunerea legislativă solicitată, care ar conține elementele menționate în respectiva rezoluție; consideră că recomandările specifice prezentate conțin totuși idei valoroase pentru îmbunătățirea guvernanței pieței unice;

28.

ia act de structura ajustată a celei de a doua ediții a raportului privind integrarea pieței unice (COM(2013)0785); salută faptul că, astfel, Comisia a răspuns și cererilor Parlamentului exprimate în rezoluția sa din 7 februarie 2013; observă că o serie de măsuri subliniate în acea rezoluție au dus deja la o îmbunătățire a punerii în aplicare și a respectării legislației UE, incluzând utilizarea mai strictă a instrumentului „Pilot UE”;

29.

salută tabloul de bord online al pieței unice și în special modul său vizual și informativ de a prezenta rezultatele statelor membre în ceea ce privește legislația UE referitoare la funcționarea pieței interne; consideră că tabloul de bord online ar trebui să fie disponibil în toate limbile Uniunii pentru a ajuta cetățenii europeni să înțeleagă ciclul pieței unice și potențialul lor rol activ în cadrul acesteia;

30.

consideră că ar trebui să se depună eforturi pentru ca transpunerea și aplicarea uniformă a legislației Uniunii în statele membre să fie mai transparentă; observă că termenele de transpunere sunt depășite în medie cu nouă luni și că există un număr din ce în ce mai mare de directive al căror termen de transpunere a expirat de doi ani sau mai mult; consideră că fiecare directivă ar trebui să fie transpusă într-un mod coerent și că toate măsurile de transpunere ar trebui să fie adoptate pentru a reflecta acordul încheiat la nivelul Uniunii;

31.

consideră, totuși, că statisticile pur cantitative referitoare la punerea în aplicare a legislației privind piața unică nu sunt suficiente și că este necesar să se pună accentul pe calitatea modului în care legislația este pusă în aplicare în statele membre, folosind indicatori-cheie specifici pentru sectoarele pieței unice dezvoltate la nivel european;

32.

salută raportul privind „Lanțurile valorice internaționale din cadrul și din afara UE” ca pe un exemplu pozitiv de utilizare a indicatorilor speciali pentru a evalua integrarea pieței unice, acordându-se o atenție specială răspândirii sistemelor de producție în UE; consideră că sprijinirea unor noi inițiative de dezvoltare a unor lanțuri de aprovizionare transfrontaliere va stimula eliminarea barierelor care împiedică de mult timp finalizarea pieței unice și poate contribui la creșterea productivității și a competitivității societăților europene la nivelul economiei mondiale;

33.

salută îmbunătățirea nivelului de deficit mediu de transpunere, care a scăzut la 0,6 %; subliniază că până și un deficit foarte redus într-un domeniu politic important poate avea un efect extrem de defavorabil asupra oportunităților oferite consumatorilor și întreprinderilor și, prin urmare, asupra economiei europene în ansamblu;

34.

regretă durata medie a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special faptul că durata litigiilor privind serviciile este cea mai îndelungată (în medie 49,8 luni); consideră că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au evidențiat o serie de limitări în ceea ce privește abordarea și corectarea rapidă a deficiențelor în implementarea și aplicarea dispozițiilor privind piața unică; invită statele membre să colaboreze mai eficient cu Comisia pentru a soluționa cazurile mai rapid și invită Comisia să realizeze „verificări” aprofundate ale măsurilor naționale care sunt în detrimentul pieței unice;

35.

este de părere că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ar trebui să fie considerate o soluție de ultimă instanță, care ar trebui să fie utilizate doar după ce au fost întreprinse încercări de a coordona și corecta situația și că, prin urmare, Comisia ar trebui să promoveze utilizarea instrumentului „EU Pilot” și a altor proceduri înainte de a intenta o acțiune împotriva unui stat membru în fața Curții de Justiție; în afară de aceasta, insistă asupra faptului că fiecare efort depus ar trebui să vizeze utilizarea mai strictă a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul încălcării legislației Uniunii în domeniul pieței unice și că statele membre și Consiliului European ar trebui să continue crearea de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cadrul revizuirilor viitoare ale TFUE;

36.

sprijină măsurile Comisiei în vederea îmbunătățirii cooperării autorităților naționale în ceea ce privește funcționarea pieței unice; este de acord că instituirea unui mecanism IT permanent care să faciliteze schimbul de informații pertinente ar putea îmbunătăți în mod semnificativ situația, având în vedere că întâlnirea de câteva ori pe an unui grup de experți naționali nu este o modalitate potrivită de a aborda o chestiune atât de prioritară;

37.

reiterează faptul că este important ca Sistemul de informare al pieței interne (IMI) să funcționeze în mod adecvat, având în vedere că i s-a acordat recent o bază reglementară corespunzătoare și se extinde în prezent pentru a cuprinde noi domenii și sectoare politice; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la funcționarea instrumentului de traducere automată înființat cu scopul de a facilita comunicarea dintre autoritățile naționale, regionale și locale;

38.

invită statele membre să pună pe deplin în aplicare măsurile prevăzute de agenda digitală și să intensifice eforturile în direcția modernizării administrației publice, inclusiv prin punerea rapidă în aplicare a măsurilor legate de e-Guvernare, e-Sănătate, facturarea electronică, achizițiile publice electronice, cu scopul de a pune la dispoziție servicii digitale mai numeroase și mai bune pentru cetățeni și întreprinderi din întreaga Europă, precum și de a reduce costurile și a îmbunătăți eficiența sectorului public;

39.

observă că rețeaua SOLVIT de soluționare a problemelor nu este utilizată la capacitatea sa; invită statele membre să se asigure că rețelei SOLVIT și ghișeelor unice li se acordă resurse adecvate, astfel cum prevede Directiva privind serviciile; solicită atât Comisiei, cât și statelor membre să adopte noi măsuri pentru a disemina informații cu privire la disponibilitatea acestor instrumente în rândul întreprinderilor și antreprenorilor; consideră, în plus, că statele membre ar trebui să inițieze un schimb de bune practici mai intens și mai amplu;

40.

observă că utilizarea portalurilor „Europa ta” și „Europa ta – Consiliere” crește constant și că acestea ar trebui să fie în măsură să furnizeze informații necesare oricărei persoane care călătorește pe teritoriul Uniunii Europene;

41.

salută „luna pieței unice”, eveniment care, în perioada 23 septembrie – 23 octombrie 2013, a reunit cetățeni din toată Europa, factori de decizie, experți și lideri din UE în cadrul unei dezbateri online și al evenimentelor naționale conexe pentru a discuta despre progresul realizat până acum, despre provocările rămase și despre ideile privind viitorul pieței unice și solicită Comisiei să evalueze atent preocupările și sugestiile exprimate de participanți; invită Comisia să evalueze formatul și eficiența exercițiului din 2013, inclusiv capacitatea acestuia de a intra în contact cu cetățeni, întreprinderi și consumatori și de a le oferi acestora ocazia reală de a contribui la conturarea pieței unice;

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Consiliului European, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/47

—

având în vedere raportul din 2009 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), intitulat „Cum să hrănim lumea în 2050”,

—

având în vedere Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (Convenția UPOV),

—

având în vedere Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură al FAO,

—

având în vedere raportul din aprilie 2013 intitulat „Headed for 9 billion” („Pe cale să devenim nouă miliarde”), semnat de Ivar Virgin/Stockholm Environment Institute, Timbro,

—

având în vedere raportul FAO din 1993 intitulat „Harvesting nature’s diversity” (Să profităm de diversitatea naturii),

—

având în vedere site-ul privind Banca mondială de semințe de la Svalbard (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2001 intitulată „Planul de acțiune pentru biodiversitate în vederea conservării resurselor naturale” (COM(2001)0162),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (2),

—

având în vedere Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (3) și Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de legume (4),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (5),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (6),

—

având în vedere Nota Secretarului General al ONU intitulată „Dreptul la hrană – Politicile privind semințele și dreptul la hrană: consolidarea agrobiodiversității și încurajarea inovării” (A/64/170, 2009, Adunarea Generală a ONU),

—

având în vedere concluziile IAASTD (Evaluarea internațională a cunoștințelor, științelor și tehnologiilor agricole pentru dezvoltare), un proces interguvernamental sprijinit de FAO, Fondul global pentru mediu, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, UNESCO, Banca Mondială și OMS,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0044/2014),

A.

întrucât Comisia sa pentru agricultură și dezvoltare rurală își propune, prin intermediul prezentului raport, să lanseze o dezbatere și o analiză aprofundată privind situația generală a ameliorării plantelor în agricultura europeană și mondială;

B.

întrucât sectorul plantelor este esențial pentru productivitatea, diversitatea, sănătatea și calitatea agriculturii, horticulturii, producției de alimente și de hrană pentru animale și pentru mediul înconjurător;

C.

întrucât, conform unor rapoarte provenite în principal de la organismele Națiunilor Unite FAO și OMS, precum și de la Comisia ONU privind schimbările climatice, se preconizează că numărul locuitorilor de pe glob va crește de la șapte miliarde în prezent la circa nouă miliarde în perioada 2040-2050, putând ajunge chiar la 10-11 miliarde;

D.

întrucât această creștere a populației va exercita o presiune extremă asupra agriculturii, în special în ceea ce privește îmbunătățirea productivității, pentru a răspunde cererii de produse alimentare, care va spori în mod considerabil, și întrucât FAO estimează că aprovizionarea cu alimente va trebui să crească cu 70 % în următorii 30-40 de ani;

E.

întrucât, deoarece un procent reprezentând între 30 și 50 % din produsele alimentare fabricate în UE este irosit, iar media la nivel mondial este de aproximativ 30 %, o mare parte din nevoia tot mai mare de hrană poate fi satisfăcută prin intermediul unor metode de producție a alimentelor mai bune, mai eficiente și durabile în țările dezvoltate, combinate cu sisteme de depozitare și de distribuție extinse în țările în curs de dezvoltare;

F.

întrucât problema principală rămâne în continuare modul în care populațiile din diferite părți ale lumii vor avea capacitatea de a-și asigura hrana necesară, în condițiile în care suprafețele de teren cultivabil scad ca urmare a utilizării inadecvate a terenurilor, incluzând practici agricole precare, accentuate de schimbările climatice, în vreme ce oportunitățile de creștere a suprafeței cultivabile sunt extrem de limitate, deoarece, în majoritatea regiunilor lumii, nu se preconizează darea în folosință a unor terenuri agricole noi, situație cauzată;

G.

întrucât FAO estimează că va fi posibil să se obțină o creștere de circa 10 % a producției agricole prin cultivarea de noi terenuri arabile, ceea ce înseamnă că un procent de aproximativ 90 % va trebui să provină din creșterea recoltelor obținute din terenurile deja existente, păstrându-se totodată calitatea ridicată a produselor astfel cultivate;

H.

întrucât exploatarea excesivă a terenurilor arabile ar putea duce la sărăcirea solului și, în cel mai rău caz, la eroziune și deșertificare; întrucât același lucru este valabil și pentru suprafețele împădurite, deoarece transformarea terenurilor împădurite în terenuri arabile ar putea afecta atât clima, cât și gospodărirea apelor, precum și biodiversitatea, într-o măsură atât de mare încât este o opțiune care nu poate fi luată în considerare în vederea creșterii producției de alimente;

I.

întrucât, pe lângă reducerea suprafețelor de teren arabil, se constată și o stabilizare a productivității agricole, existând chiar o tendință îngrijorătoare de scădere a acesteia, care va avea un efect negativ grav asupra agriculturii pe viitor și asupra nevoilor de hrană ale populației;

J.

întrucât producția de hrană depinde nu doar de existența unor suprafețe arabile suficiente, ci și de factori cum ar fi clima, apa, energia și accesul la substanțele nutritive; întrucât în viitor resursele de bază în cauză vor scădea, iar această lipsă va avea probabil un efect negativ asupra cererilor tot mai mari privind utilizarea terenurilor agricole, producția și viabilitatea;

K.

întrucât este probabil să survină schimbări climatice majore în viitor; întrucât, în Europa, acestea se vor traduce printr-un climat considerabil mai uscat în regiunile sudice, unde există zone extrem de importante pentru producția de fructe și legume; întrucât, în regiunile centrale și nordice ale Europei, se preconizează că iernile vor fi mai blânde, iar verile mult mai ploioase decât în prezent; întrucât acest lucru va duce, foarte probabil, și la o creștere a numărului bolilor animalelor și plantelor, ceea ce va face, la rândul său, necesară aplicarea unor tehnici agricole noi;

L.

întrucât agricultura din Europa se confruntă, fără îndoială, cu provocări imense și, date fiind condițiile climatice extreme cum sunt seceta, inundațiile și alte catastrofe naturale, aceasta va trebui să se adapteze pentru a garanta producția; întrucât culturile agricole actuale nu vor putea rămâne aceleași în viitor, dacă ne dorim să fim capabili să răspundem nevoilor tot mai mari de hrană ale populației;

M.

întrucât durata protecției soiurilor în cazul acelor plante care necesită o perioadă mai lungă de dezvoltare înaintea etapei de comercializare este insuficientă pentru a încuraja investițiile comerciale în cercetarea și dezvoltarea lor,

1.

subliniază că, pentru a face față provocărilor viitoare, cum sunt nevoile de hrană și schimbările climatice, este extrem de important să dispunem de un sector de ameliorare a plantelor eficace și competitiv;

2.

fără a aduce atingere importanței primordiale a unui sol sănătos și a diversității pentru asigurarea rezilienței ecosistemului agricol, subliniază importanța dezvoltării de noi soiuri care să reziste la condițiile preconizate în viitor, ca de exemplu precipitații mai importante cantitativ și apariția estimată sporită a unor boli ale plantelor; constată că este important, totodată, să se mențină și să se extindă actuala diversitate din Europa, atât în cadrul ecosistemului agricol în ansamblu, cât și în ceea ce privește diversitatea genetică în cadrul varietăților și numărul absolut de diferite soiuri și soiuri primitive, întrucât toate acestea sunt necesare pentru a garanta adaptarea la provocările schimbărilor climatice;

3.

constată că sunt necesare culturi care, de exemplu, absorb azotul și fosforul în mod eficace, suportă mai bine seceta și precipitațiile abundente, sunt rezistente la dăunători și la schimbările de temperatură; subliniază că este necesar, totodată, să se dezvolte culturi permanente, cum sunt culturile multianuale; constată că, în cazul culturilor multianuale, terenul nu trebuie arat în fiecare an, ceea ce face agricultura mai ecologică;

4.

subliniază că, deoarece producerea unui soi nou durează în medie 10 ani, de la faza de cercetare până la obținerea unei semințe definitive, plus timpul suplimentar pentru testare și răspândire pe piață, este nevoie, încă din prezent, să se încurajeze considerabil mai multe investiții în cercetare, pentru a satisface nevoile de hrană viitoare și pentru a face față schimbărilor climatice;

5.

subliniază că, deoarece oportunitățile de a transforma terenuri noi în terenuri arabile sunt foarte limitate, este extrem de important să se faciliteze procesul de producere a unor culturi noi, caracterizate prin adaptabilitate la condițiile de mediu, adecvare în ceea ce privește nevoia de a face față precarității resurselor, sprijinirea obiectivelor de sustenabilitate, o productivitate suficientă și o calitate ridicată, și că este important, de asemenea, să se dezvolte culturile utilizate deja pe scară largă la nivel mondial, pentru a se conferi mai multă flexibilitate evoluțiilor tehnice și științifice viitoare din acest sector;

6.

constată că diminuarea constantă a numărului de produse de protecție a plantelor specifice, destinate unor utilizări minore, are un impact semnificativ asupra calității și asupra randamentului fructelor și legumelor și pune în pericol producția unor culturi specializate; subliniază necesitatea de a se găsi soluții atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru cultivarea acestor culturi;

7.

constată că producerea unui soi nou de grâu, de rapiță sau de orice altă cultură poate dura în medie 10 ani și că este, prin urmare, important să se dezvolte și să se utilizeze tehnici noi de ameliorare a plantelor, care să răspundă nevoilor societății și agriculturii, și să se manifeste deschidere față de tehnologiile disponibile, pentru a satisface aceste nevoi și a îmbunătăți competitivitatea sectoarelor agricol și horticol; își exprimă preocuparea cu privire la întârzierea pe care o înregistrează Comisia în evaluarea noilor tehnici de ameliorare a plantelor și invită Comisia să clarifice de urgență statutul acestora din punct de vedere al reglementării;

8.

invită Comisia să recurgă la cadrul strategic comun pentru cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică Orizont 2020 pentru a finanța cercetarea aplicată care sprijină dezvoltarea de noi tehnici inovatoare de ameliorare a plantelor, precum ameliorarea accelerată;

9.

ia act de estimările FAO, conform cărora diversitatea culturilor a scăzut cu 75 % în decursul secolului XX și o treime din diversitatea actuală ar putea să dispară până în 2050; subliniază că, pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung pentru o populație în creștere, precum și rezistența sistemelor de producție alimentară, este extrem de important să ne protejăm și să ne conservăm diversitatea biologică și genetică de care dispunem în Europa; consideră că este crucial, prin urmare, să prezervăm marea majoritate a soiurilor locale și regionale in situ și în exploatațiile agricole, pentru a menține și a spori diversitatea genetică și a culturilor atât în cadrul varietăților și al soiurilor, cât și în ceea ce privește numărul absolut al acestora;

10.

subliniază că, pentru a face posibilă producerea de noi soiuri, este vital să existe multe variații genetice disponibile; consideră, prin urmare, că acest declin rapid reprezintă un motiv serios de îngrijorare;

11.

salută atât dezvoltarea de parteneriate între guverne, industrie și organizațiile de cercetare, de exemplu în sectorul ameliorării participative, menite să stimuleze cercetarea în domeniul preameliorării și al ameliorării, cât și caracterizarea și menținerea resurselor genetice; atrage atenția asupra avantajelor consolidării și extinderii acestor parteneriate, precum și a inițiativelor transnaționale din sectorul în cauză, și subliniază necesitatea asigurării faptului că programele de susținere sunt structurate astfel încât să maximizeze impactul și coerența investițiilor în general;

12.

consideră că este crucial, pentru viitorul Europei, să se facă eforturi serioase în vederea conservării patrimoniului nostru genetic și că este important, în special, să se cultive și să se conserve soiurile locale și regionale, pentru a se păstra atât diversitatea genetică, cât și cea culturală;

13.

constată că, în încercarea de a conserva și a menține varietatea genetică din domeniile agriculturii și al ameliorării plantelor, în diverse bănci de gene din întreaga lume sunt strânse colecții de semințe și de material vegetal; remarcă, în mod deosebit, existența unei bănci de gene în arhipelagul Svalbard, care conține material genetic din întreaga lume, și subliniază faptul că acesta este un proiect ambițios și foarte important de salvare a diversității genetice pentru viitor;

14.

consideră importantă conservarea marii majorități a soiurilor și a resurselor genetice ale plantelor in situ și în exploatațiile agricole; atrage atenția asupra faptului că instituțiile publice nu depun în prezent suficiente eforturi și nu oferă sprijin suficient pentru a facilita atingerea acestui obiectiv;

15.

subliniază că acest proiect și alte proiecte similare sunt cruciale pentru viitorul tehnicilor de ameliorare a plantelor și pentru producția agricolă și aprovizionarea cu alimente;

16.

subliniază faptul că cercetarea și practica în domeniul ameliorării plantelor sunt esențiale pentru viitorul producției agricole, în special cercetarea privind producerea soiurilor existente și a soiurilor noi, pentru a se garanta aprovizionarea cu alimente pe viitor;

17.

recunoaște importanța garantării accesului la resurse genetice ca bază pentru ameliorarea plantelor; susține în special principiul fundamental al sistemului internațional al drepturilor amelioratorilor de plante consacrate în Convenția UPOV și subliniază că utilizarea unui soi protejat pentru o ameliorare și exploatare ulterioară a unui soi nou ameliorat nu poate fi prevenită de titularii acestor drepturi; constată că acest principiu fundamental este, de asemenea, recunoscut la articolul 13 alineatul (2) litera (d) punctul (ii) din Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură al FAO;

18.

înțelege că producerea de noi soiuri ameliorate este costisitoare și necesită timp, însă subliniază că aceasta este necesară pentru a menține competitivitatea Europei în domeniu; sugerează ca aceste costuri să fie eventual compensate prin prelungirea perioadei de valabilitate a drepturilor de protecție a soiurilor de plante, în urma unei evaluări a impactului adecvate;

19.

își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că piața mondială a ameliorării plantelor este dominată de câteva întreprinderi multinaționale, care investesc într-un număr redus de soiuri, în vreme ce în Europa aceasta rămâne în continuare mai diversificată față de situația de pe glob, întreprinderile mici și mijlocii reprezentând o parte importantă a sectorului; subliniază că piața europeană a ameliorării plantelor trebuie îmbunătățită în continuare, în interesul unei concurențe sănătoase;

20.

consideră că întreprinderile multinaționale din domeniul ameliorării plantelor au câștigat o influență îngrijorătoare asupra agriculturii mondiale și asupra politicilor agricole; subliniază rolul cercetării științifice independente finanțate din fonduri publice și realizată în interesul public pe termen lung, în vederea garantării securității alimentare pe termen lung;

21.

consideră, în plus, că întreprinderile mari ar trebui să exploateze și să facă schimb într-un mod mai productiv de tehnicile lor de ameliorare a plantelor, care, dacă sunt utilizate corect, ar putea contribui la rezolvarea unor probleme legate de mediu, climă și aprovizionarea cu alimente;

22.

constată că IMM-urile joacă un rol important în sectorul comercializării semințelor și al ameliorării plantelor din UE, având în vedere contribuția lor semnificativă la ameliorarea plantelor în scopuri comerciale, și atrage atenția asupra capacității acestora de a converti cercetarea și cunoștințele în produse comerciale noi; atrage atenția asupra faptului că, pe măsură ce ameliorarea plantelor devine un sector tot mai bazat pe cercetare intensivă și înaltă tehnologie, costul și instrumentele necesare pentru a dezvolta și a comercializa un soi nou ar putea reprezenta pe viitor o barieră pentru întreprinderile mai mici; consideră că o durată adecvată a perioadei de protecție a drepturilor de proprietate ale amelioratorilor asupra soiurilor de plante și accesul deplin la cercetare ar putea contribui în mod semnificativ la crearea unui mediu concurențial echitabil și subliniază că este crucial ca investițiile în aceste întreprinderi din UE să fie menținute și pe viitor;

23.

subliniază că este important pentru Europa să recâștige și să continue dezvoltarea cercetării și a practicilor europene în materie de ameliorare a plantelor;

24.

subliniază importanța diversității soiurilor din Europa și a cercetării europene în domeniul ameliorării plantelor, care se concentrează pe nevoile europene, incluzând plantele, cerealele și fructele adecvate pentru condițiile locale și regionale; constată că orice dezvoltare în acest domeniu va ajuta agricultorii europeni să îmbunătățească cantitatea și calitatea producției de alimente și furaje;

25.

subliniază că Europa are nevoie de o gamă variată de actori în sectorul ameliorării plantelor și că ar trebui ca mai multe întreprinderi și centre de cercetare să aibă posibilitatea să realizeze proiecte de cercetare și să activeze în acest sector;

26.

consideră că cercetarea din domeniul ameliorării plantelor necesită sprijin financiar pe termen lung pentru a putea continua și că acordarea unui sprijin financiar în favoarea unui proiect de cercetare din domeniul ameliorării plantelor pe o perioadă relativ scurtă de timp nu se justifică, deoarece pentru dezvoltarea unui soi nou sunt necesari în medie 10 ani;

27.

subliniază că UE, conform politicii agricole comune, are datoria de a-și asuma responsabilitatea pentru a reacționa în mod adecvat la provocările cu care se vor confrunta în viitor agricultura și ameliorarea plantelor din Europa; consideră că UE ar trebui să joace un rol de lider în elaborarea unor tehnici durabile de ameliorare a plantelor și în promovarea cercetării și practicii din domeniul agriculturii și al ameliorării plantelor;

28.

subliniază că cercetarea fundamentală din domeniul ameliorării plantelor efectuată în cadrul Uniunii Europene ar trebui să fie finanțată de UE și de statele membre; nu crede că este posibil ca întreprinderile mici și mijlocii care activează în domeniul ameliorării plantelor să finanțeze ele însele mare parte din cercetare și să fie în același timp competitive;

29.

invită Comisia să aloce resurse financiare și să creeze o structură coerentă pentru cercetarea și practica din domeniul ameliorării plantelor în cadrul programelor de cercetare și al altor instrumente adecvate de politică, astfel încât diversitatea europeană să poată fi conservată și îmbunătățită; consideră că este important, în special, ca proiectele de cercetare să beneficieze de timp și de finanțare suficiente pentru a obține rezultate; subliniază că este, de asemenea, foarte important ca întreprinderile din domeniul ameliorării plantelor să aibă acces nerestricționat la rezultatele cercetărilor și este de părere că ar trebui să existe un număr mare de proiecte de cercetare, astfel încât eventualele eșecuri să aibă un impact mai scăzut;

30.

subliniază că va exista o nevoie continuă de lucrători cu înaltă calificare pentru a răspunde cererilor viitoare de cercetare în domeniul ameliorării plantelor și că știința plantelor și ameliorarea plantelor ar trebui promovate în continuare în școli și universități, precum și în rândul publicului general; atrage atenția, în special, asupra succesului evenimentului „Fascination of Plants Day” din 18 mai 2013;

31.

subliniază că obiectivul final al legislației privind ameliorarea plantelor ar trebui să fie facilitarea aplicării tehnicilor de ameliorare a plantelor și facilitarea cercetării în domeniul agriculturii și al ameliorării plantelor; consideră că legislația în cauză ar trebui să aibă ca rezultat produse mai bine adaptate la climatul local și la condițiile geografice, ceea ce ar duce la creșterea productivității și a siguranței recoltelor din punctul de vedere al sănătății și al mediului înconjurător;

32.

constată că, având în vedere legislația actuală privind ameliorarea plantelor bazată pe tehnică, s-a dovedit că este dificil să se stabilească, a posteriori, ce tehnică a fost utilizată la momentul ameliorării, ceea ce confirmă obstacolele ridicate de legislația bazată pe tehnică;

33.

invită Comisia, ținând cont de provocările și de situația actuală a sectorului european și mondial de ameliorare a plantelor, să examineze și să analizeze cu atenție situația și să propună măsuri eficace și practice pentru a face față acestor provocări enorme cu care se vor confrunta amelioratorii și agricultorii europeni;

34.

încurajează Comisia să elaboreze o strategie globală privind factorii de producție agricolă, în special în legătură cu ameliorarea plantelor; îndeamnă Comisia să asigure un cadru de politică ce sprijină sectorul factorilor de producție agricolă ca unul dintre domeniile-cheie pentru dezvoltarea productivității și sustenabilității agricole;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/52

—

având în vedere „Al șaptelea raport intermediar privind coeziunea economică, socială și teritorială” al Comisiei din 24 noiembrie 2011 (COM(2011)0776) și documentul de lucru care îl însoțește (SEC(2011)1372),

—

având în vedere „Al optulea raport intermediar privind coeziunea economică, socială și teritorială – Dimensiunea regională și urbană a crizei” al Comisiei din 26 iunie 2013 (COM(2013)0463) și documentul de lucru care îl însoțește (SWD(2013)0232),

—

având în vedere documentul intitulat „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” al Comisiei din 18 aprilie 2013 (COM(2013)0210) și documentul de lucru care îl însoțește (SWD(2013)0129),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (3),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

—

având în vedere cel de-al patrulea raport de monitorizare al Comitetului Regiunilor privind Europa 2020 din octombrie 2013,

—

având în vedere documentul comun al Direcției Generale Politică Regională și Urbană și al Direcției Generale Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei intitulat „Politica de coeziune a UE contribuie la ocuparea forței de muncă și la creșterea economică în Europa” din iulie 2013,

—

având în vedere studiul publicat de Parlament intitulat „Politica de coeziune după 2013: o evaluare critică a propunerilor legislative” din iunie 2012,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A7-0081/2014),

A.

întrucât dovezi empirice indică faptul că criza economică, financiară și socială a stopat procesul de convergență sau chiar l-a dat înapoi, agravând în acest fel disparitățile dintre regiuni și punând capăt unei lungi perioade în timpul căreia disparitățile regionale în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și șomajul în UE au scăzut în mod considerabil, afectând totodată mai puternic regiunile mai slabe din Uniune;

B.

întrucât resursele publice atât în statele membre, cât și la nivelul UE s-au redus și sunt supuse unei presiuni tot mai mari, în timp ce criza și recesiunea care i-a urmat, precum și criza datoriilor suverane din mai multe state membre au determinat statele membre să implementeze în cele din urmă reformele structurale importante necesare pentru a contribui la restabilirea creșterii economice și a creării de locuri de muncă, fapt care a dus uneori la reduceri ale cofinanțării fondurilor structurale și de coeziune;

C.

întrucât politicile de consolidare fiscală au mărit rolul și importanța politicii de coeziune ca sursă de investiții publice, în special la nivel subnațional, dat fiind faptul că finanțarea acestei politici reprezintă mai mult de jumătate din totalitatea investițiilor publice într-un număr important de state membre și regiuni;

D.

întrucât criza are un impact negativ asupra tuturor regiunilor și orașelor, mărind astfel importanța finanțării politicii de coeziune inclusiv în regiunile de tranziție și în regiunile mai dezvoltate;

E.

întrucât contribuția la obiectivele Strategiei Europa 2020 are o dimensiune regională foarte puternică, de care ar trebui să se țină seama în pregătirea și implementarea noii generații de programe în cadrul politicii de coeziune și a altor politici de investiții ale UE;

F.

întrucât până în prezent, în cadrul politicii de coeziune, s-a pus accentul mai degrabă pe absorbție decât pe definirea și monitorizarea obiectivelor, inclusiv pe evaluarea realizării acestora, în condițiile în care sistemele de monitorizare și evaluare nu sunt în măsură să își îndeplinească pe deplin scopul, acela de a îmbunătăți definirea unor obiective diferențiate în funcție de caracteristicile, elementele specifice și nevoile locale, regionale și interregionale;

G.

întrucât politica de coeziune continuă să reprezinte principala sursă de finanțare publică a UE în contextul cadrului financiar multianual 2014-2020 și întrucât noul cadru al politicii de coeziune subliniază foarte ferm necesitatea de a concentra investițiile la nivel regional și local pe un număr restrâns de domenii considerate cele mai importante, cum ar fi crearea de locuri de muncă, IMM-urile, ocuparea forței de muncă (în special în rândul tinerilor) mobilitatea forței de muncă, formarea și educarea, cercetarea și inovarea, TIC, transportul sustenabil și eliminarea ambuteiajelor, energia sustenabilă, mediul, promovarea capacității instituționale a autorităților publice și a administrației publice eficiente, dezvoltarea urbană și orașele;

H.

întrucât necesitatea de a obține mai mult cu mai puține resurse a dus la includerea specializării inteligente în noul cadru al politicii de coeziune (CPC (4)), pentru ca regiunile să adopte o abordare strategică și mai puțin fragmentată a dezvoltării economice printr-un sprijin orientat către cercetare și inovare;

I.

întrucât parteneriatul și guvernanța pe mai multe niveluri constituie principii generale orizontale pentru îndeplinirea strategiei Uniunii pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în contextul noului cadru legislativ al politicii de coeziune;

J.

întrucât evaluările realizate pe parcursul programului 2007-2013 nu au analizat întregul ciclu de evaluare, inclusiv eficiența, eficacitatea și impactul;

K.

întrucât rata absorbției fondurilor este de aproximativ 50 % la nivelul statelor membre și de aproximativ 30 % în ultimul an al intervalului;

L.

întrucât IMM-urile întâmpină dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțarea din sectorul bancar;

1.

salută cel de al șaptelea și cel de al optulea raport intermediar, precum și raportul strategic pe 2013, și invită Comisia, care în prezent lansează evaluarea ex post 2007-2013, și statele membre să garanteze că evaluarea se bazează pe date fiabile, că analizează eficiența, eficacitatea și impactul operațiunilor și că va fi încheiată până la sfârșitul lui 2015, după cum se precizează în fostul regulament general, pentru a trage învățăminte clare în vederea implementării următoarei perioade de programare;

2.

consideră că politicile de consolidare bugetară sunt insuficiente în sine pentru a stimula creșterea și a promova investițiile care generează locuri de muncă de calitate și durabile, ceea ce impune, de asemenea, măsuri de sprijinire a economiei și de încurajare a progresului – încă fragil și timid – spre redresare;

3.

invită Comisia și statele membre să crească investițiile în domeniul antreprenorial, al înființării de noi întreprinderi și al activităților independente, ca mijloc de a crea mai multe locuri de muncă, în special având în vedere că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă peste două treimi din totalul locurilor de muncă din sectorul privat la nivelul UE; consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială nivelurilor regional și local; consideră, în plus, că investițiile în întreprinderile sociale și în antreprenoriatul social reprezintă o bună opțiune suplimentară pentru a satisface anumite nevoi sociale care nu sunt satisfăcute de bunurile și serviciile publice;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de resurse financiare publice suficiente, în special la nivel subnațional, pentru implementarea corespunzătoare a Strategiei Europa 2020, din cauza impactului crizei economice, și cu privire la faptul că un număr important de state membre și regiuni mai puțin dezvoltate depind în mare măsură de finanțarea politicii de coeziune; consideră că înainte de a lua orice decizie cu privire la eventuale sancțiuni macroeconomice, ar trebui ținut cont în mod corespunzător de faptul că dezvoltarea anumitor state membre depinde în proporție covârșitoare de fondurile de coeziune;

5.

consideră că, cu toate că resursele alocate politicii de coeziune în actualul cadru financiar multianual sunt relativ mici comparativ cu nevoile de pe teren, asigurarea unei eficiențe și a unor sinergii mai bune între bugetul UE și bugetele naționale ar putea totuși să constituie pârghii importante pentru politicile de stimulare a creșterii economice;

6.

consideră că pentru a contribui la succesul strategiei UE pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în conformitate cu obiectivele economice, sociale și de coeziune teritorială, pe lângă necesitatea de a se concentra asupra unor sectoare cu un potențial de creare de locuri de muncă și inovare pe termen lung, este important să se țină cont de faptul că multe regiuni mai puțin dezvoltate au o nevoie considerabilă de investiții în proiecte de infrastructură în sectoare de bază precum transportul, telecomunicațiile și energia regenerabilă;

7.

consideră că – în ciuda faptului că autoritățile locale și regionale sunt implicate în pregătirea acordurilor de parteneriat – mai trebuie întreprinse și alte acțiuni pentru consolidarea dimensiunii teritoriale a sistemului de guvernanță al politicii de coeziune, al Strategiei Europa 2020 și al semestrului european, prin asigurarea unui dialog real și a unei reale complementarități între diferitele niveluri de guvernanță, pe de o parte, și asigurarea concordanței priorităților stabilite la aceste niveluri cu necesitățile și elementele specifice identificate la nivel național, regional și local, pe de altă parte; subliniază, în acest context, importanța garantării implicării corespunzătoare a administrațiilor locale și regionale în întocmirea strategiilor naționale și definirea problemelor și provocărilor lor specifice, evitând, totodată orice creștere a sarcinii administrative;

8.

consideră că politica de coeziune este cel mai bine plasată pentru a oferi Strategiei Europa 2020 dimensiunea teritorială necesară pentru a aborda diferențele foarte semnificative din Uniune și din statele membre în materie de creștere economică, a garanta că potențialul de creștere este utilizat și în zonele cele mai îndepărtate și mai puțin populate ale Uniunii și a ține cont de diferențele existente în ceea ce privește capacitățile instituționale, care fac ca diferitele regiuni să nu poată utiliza obiectivele date ca referințe în același fel;

9.

este cu deosebire preocupat de faptul că, din cauza crizei, procentul populației expuse la riscul de sărăcie sau excludere socială, care suferă de lipsuri materiale, degradarea mediului sau condiții precare de locuit, sau cu o rată foarte scăzută de ocupare a forței de muncă și amenințate cu excluziunea și sărăcia energetică, a crescut simțitor, cu o mai mare incidență în regiunile și orașele de convergență și, mai ales, în regiunile din jurul capitalelor care, potrivit indicatorilor, sunt clasificate ca dezvoltate, fiind afectate mai cu seamă femeile, familiile monoparentale, familiile cu patru sau mai mulți copii, cei care au persoane în îngrijire (îndeosebi cei care îngrijesc membri ai familiei cu dizabilități), membrii comunităților marginalizate sau persoanele în vârstă aflate aproape de pensionare pentru care accesul la oportunități egale este dificil;

10.

consideră o urgență soluționarea acestor probleme – care afectează grav coeziunea dintre regiuni și poate amenința competitivitatea Uniunii pe termen mediu și lung – prin concentrarea pe politici care asigură accesul la locuri de muncă sustenabile, de calitate și incluziunea socială, mai ales pentru tineri, promovând rolul vital al IMM-urilor în această privință, reducând fragmentarea și facilitând tranziția între locuri de muncă, cu accent pe programele de recalificare profesională pentru cei aflați în șomaj de mult timp, valorificând experiența dobândită de cei aflați la sfârșitul carierei și promovând independența economică în egală măsură pentru femei și bărbați; consideră, de asemenea, esențială promovarea accesibilității fizice și a accesului la informații și la mijloacele de comunicare, realizările în acest domeniu trebuind evaluate cu ajutorul unor indicatori obiectivi și comparabili, luând în considerare provocările demografice;

11.

insistă asupra rolului jucat de FSE în reducerea disparităților de capital uman dintre regiuni și în creșterea ratelor de ocupare a locurilor de muncă, dat fiind faptul că acest fond, concomitent cu FEDER, contribuie la îndeplinirea câtorva dintre prioritățile actuale majore ale Uniunii, și anume stimularea ocupării forței de muncă tinere și a pieței de muncă, promovarea economiei și a creșterii durabile, reducerea numărului de persoane care abandonează prematur școala și combaterea sărăciei, discriminării și excluziunii sociale; de aceea, insistă asupra necesității de a consolida principiul gestiunii financiare solide, îndeosebi în ceea ce privește eficiența și eficacitatea operațiunilor FSE și solicită Comisiei să analizeze temeinic efectul global și impactul real al FSE asupra ratei șomajului și creării de locuri de muncă;

12.

recunoaște că o parte semnificativă a cheltuielilor din FSE este alocată pentru a promova locuri de muncă mai multe și mai bune, pentru a sprijini integrarea și participarea grupurilor defavorizate, inclusiv a persoanelor cu handicap, precum și pentru a dezvolta o societate favorabilă incluziunii, accesibilă tuturor cetățenilor; subliniază, cu toate acestea, că, în perioade de criză, ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru ca FSE să se concentreze în mai mare măsură și în mod mai eficient pe combaterea inegalităților la nivel local și regional și a excluziunii sociale, pe asigurarea accesului la locurile de muncă pentru grupurile cel mai vulnerabile și pentru tineri în special, precum și pe sprijinirea reintegrării femeilor pe piața muncii prin reducerea segregării pe criterii de sex;

13.

constată că numărul ridicat al cazurilor de abandon școlar în anumite regiuni depășește în mod considerabil obiectivul de 10 % și că tinerii care abandonează școala trebuie să beneficieze de o ofertă de educație, formare sau încadrare în muncă care să corespundă nevoilor lor; face referire, în acest context, la importanța acordării unei garanții pentru tineret persoanelor care abandonează școala; subliniază că, pentru a se reduce numărul cazurilor de abandon școlar, este important ca sistemul educațional să fie favorabil incluziunii și să ofere șanse egale tuturor tinerilor; subliniază că trebuie găsită, prin urmare, o soluție la problema integrării pe piața muncii a tinerilor slab calificați, asigurându-se formarea la locul de muncă și o formare profesională fără bariere, accesibilă și de calitate pentru a-i ajuta să dobândească competențele necesare, ținând cont de faptul că lipsa calificărilor adecvate poate crește riscul șomajului, care crește, la rândul lui, riscul sărăciei și implică numeroase provocări sociale legate de excluziune, alienare și eforturi ratate de a-și construi o viață independentă; atrage atenția că, în acest scop, contribuția FSE este esențială pentru a ajuta mai mulți tineri să își continue studiile și să obțină calificările corespunzătoare necesare pentru un loc de muncă și o carieră, precum și pentru a garanta un acces mai extins la educația de înaltă calitate prin intermediul proiectelor speciale adresate copiilor provenind din rândul grupurilor defavorizate și al minorităților, inclusiv persoanelor cu handicap; invită statele membre să încurajeze formarea profesională și pregătirea la locul de muncă adecvate pentru cei care vor beneficia de pe urma acestora;

14.

subliniază că situația ocupării forței de muncă în rândul tinerilor depinde în foarte mare măsură de situația economică globală și că este, prin urmare, foarte important ca tinerii să fie sprijiniți, îndrumați și supravegheați în tranziția lor de la educație la viața profesională; consideră că, prin urmare, Comisia ar putea să alinieze viitoarele propuneri de politici din acest domeniu cu inițiativele „Tineret în mișcare” și „Oportunități pentru tineri”;

15.

subliniază că rata ocupării forței de muncă din anumite regiuni rămâne sub 60 % și că o serie de regiuni se îndepărtează chiar și de propriile obiective naționale cu un procent de 20-25 %, ceea ce are efecte negative în special asupra tinerilor, femeilor, persoanelor în vârstă, persoanelor care asigură servicii de îngrijire și persoanelor cu handicap; subliniază că anumite măsuri de criză au avut un efect negativ asupra coeziunii și au dus la o creștere structurală a inegalităților la nivelul UE; subliniază că menținerea încadrării profesionale a grupurilor expuse unui risc ridicat sau crearea unor opțiuni de încadrare profesională pentru acestea necesită măsuri precise vizând crearea de locuri de muncă, posibilități de formare și păstrarea locurilor de muncă; subliniază că, în cazul anumitor localități izolate, de-a lungul mai multor generații șomajul a reprezentat o problemă care amenință în special comunitățile marginalizate;

16.

atrage atenția asupra faptului că ratele de ocupare a forței de muncă au rămas mult sub nivelul obiectivului Strategiei Europa 2020, conform căruia cel puțin 75 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă până în 2020; constată că, deși nu există obiective privind ratele de ocupare a forței de muncă la nivel regional, statele membre au stabilit obiective naționale individuale care, în majoritatea cazurilor, nu au fost îndeplinite, deoarece criza financiară și economică a avut un impact asimetric major asupra piețelor regionale ale muncii, în special în Europa de Sud, unde se înregistrează o creștere semnificativă a șomajului în rândul tinerilor;

17.

consideră că toate regiunile au de înfruntat problema creării unei creșteri economice durabile și a eficienței resurselor; subliniază, în această privință, necesitatea unor politici care să includă prioritizarea cheltuielilor în domeniile educației, învățării continue, cercetării, inovării și dezvoltării, eficienței energetice și antreprenoriatului local, precum și crearea unor noi instrumente financiare pentru toate tipurile de afaceri și în primul rând pentru IMM-uri;

18.

reamintește potențialul IMM-urilor de creare de locuri de muncă și îndeamnă statele membre să elaboreze politici care să faciliteze accesul la finanțare și să amelioreze condițiile de finanțare pentru IMM-uri; solicită Comisiei să coopereze cu statele membre pentru a crește transparența și previzibilitatea sistemului de invitații la licitații și a reduce timpul scurt de la lansarea unei invitații la licitație și adjudecarea unui contract, îndeosebi pentru IMM-uri, care concurează într-un mediu supus unor schimbări rapide;

19.

îndeamnă să se acorde o atenție deosebită sectoarelor culturale și creative, contribuind la realizarea obiectivelor strategiei „Europa 2020” și, în special, la crearea de locuri de muncă; subliniază contribuția fundamentală a acestor sectoare la dezvoltarea regiunilor și orașelor; solicită măsuri susținute de promovare a educației continue a femeilor în mod special legat de aceste sectoare în încercarea de a asigura valorificarea eficace a calificărilor lor, precum și crearea unor noi perspective de locuri de muncă;

20.

reamintește că, deși există dovezi clare că punerea în aplicare a politicii de coeziune s-a accelerat și că programele care au decurs din aceasta au adus contribuții importante în numeroase domenii în care investițiile sunt necesare pentru modernizarea economică și competitivitate (cum ar fi cercetarea și dezvoltarea, sprijinul acordat IMM-urilor, reindustrializarea, incluziunea socială și educația și formarea), un anumit număr de state membre riscă să eșueze în încercarea de a își implementa programele înainte de sfârșitul perioadei actuale de programare; solicită Comisiei, în această privință, să analizeze cauzele profunde ale ratelor de absorbție scăzute și îndeamnă statele membre să furnizeze cofinanțare pentru a accelera implementarea fondurilor;

21.

încurajează statele membre să exploreze sinergiile dintre finanțarea politicii de coeziune și alte surse de finanțare europeană (precum TEN-T, TEN-E, MCE, Orizont 2020, COSME și alte programe), precum și cu finanțarea oferită de Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare; îndeamnă statele membre să accelereze punerea în aplicare și simplificarea și să îmbunătățească accesul la fondurile disponibile pentru încurajarea IMM-urilor, a organizațiilor societății civile, a municipalităților locale și a altor beneficiari interesați să utilizeze aceste fonduri;

22.

consideră că evaluarea joacă un rol esențial în dezbaterea politică și în procesul de învățare dar se arată preocupat de faptul că, deși furnizarea datelor de monitorizare și a informațiilor legate de implementare îmbunătățește calitatea obiectivelor fixate, calitatea neuniformă a rapoartelor privind progresele înregistrate îngreunează totuși în multe cazuri conturarea unei imagini complete și exacte a progreselor făcute în realizarea obiectivelor la nivel regional și local; subliniază faptul că evaluarea ar trebui, de asemenea, să examineze și să propună măsuri vizând relaxarea sarcinilor inutile impuse beneficiarilor, inclusiv IMM-uri, autorități locale și regionale și ONG-uri; consideră că nu ar trebui impuse sarcini suplimentare legate de monitorizare;

23.

consideră că rapoartele intermediare nu oferă pe deplin o imagine clară a progreselor realizate în aplicarea politicii de coeziune și în realizarea obiectivelor stabilite, fie din cauza problemelor legate de disponibilitatea datelor la nivelul relevant fie din cauza unei legături insuficient de clare între datele statistice furnizate și măsura în care obiectivele politicii de coeziune care cer monitorizare au fost îndeplinite;

24.

solicită Comisiei și statelor membre, în vederea creșterii transparenței raportării și a calității programării și a punerii sale în aplicare, să utilizeze din plin instrumentele de monitorizare și evaluare disponibile în contextul actualului cadru legislativ (o orientare mai puternică către rezultate, utilizarea de indicatori de realizare comuni, alegerea indicatorilor pentru rezultate specifice ale programului și un cadru de performanță clar);

25.

consideră că întrucât, cu toate că evaluările programelor din cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013, cofinanțate de FEDER și Fondul de coeziune arată că, în general, în statele membre există un nivel satisfăcător de conștientizare a cerinței privind egalitatea de gen la elaborarea unor astfel de programe (70 % (5)), ele indică totodată că egalitatea de gen nu este deloc integrată efectiv în programe printr-o identificare clară a problemelor sau prin obiective cuantificate (mai puțin de 8 %); invită Comisia să îmbunătățească în continuare sistemele de raportare ale statelor membre prin introducerea și utilizarea unor indicatori, astfel încât să fie posibil să se evalueze sprijinul acordat în cadrul politicii de coeziune pentru realizarea de progrese concrete în ceea ce privește egalitatea de gen și măsura în care se realizează acest lucru;

26.

îndeamnă Comisia să verifice dacă autoritățile de gestionare aplică Directiva privind plățile întârziate în legătură cu beneficiarii de proiecte și dacă iau măsuri corespunzătoare pentru a reduce întârzierile plăților;

27.

invită Serviciul de audit intern al Comisiei și Curtea Europeană a Auditorilor să crească numărul auditurilor lor de performanță privind fondurile structurale și de coeziune și, în special privind FSE;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

29.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 285/58

—

având în vedere articolul 349 și articolul 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care regiunilor ultraperiferice (RUP) li se conferă un statut special și care prevede adoptarea unor măsuri specifice care să permită punerea în aplicare pe deplin a tratatelor și a politicilor comune,

—

având în vedere articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE privind regimul ajutoarelor de stat destinat acestor regiuni;

—

având în vedere articolul 174 și articolele următoare din TFUE, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru a atinge acest obiectiv,

—

având în vedere comunicările Comisiei Europene referitoare la regiunile ultraperiferice (RUP), în special cea din 17 octombrie 2008 intitulată „Regiunile ultraperiferice: un atu pentru Europa” (COM(2008)0642),

—

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la regiunile ultraperiferice, în special cea din 20 mai 2008 referitoare la Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective (1),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Regiunile în 2020 – o evaluare a viitoarelor provocări pentru regiunile Uniunii” (SEC(2008)2868),

—

având în vedere mesajul adresat de Insula Réunion la 7 iulie 2008 în urma conferinței intitulate „Uniunea Europeană și regiunile de peste mări: strategii pentru combaterea schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității” și având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 25 iunie 2009 privind evaluarea intermediară a punerii în aplicare a planului de acțiune al UE pentru biodiversitate și către o strategie a UE privind speciile alogene invazive,

—

având în vedere memorandumul comun al regiunilor ultraperiferice din 14 octombrie 2009 privind „Regiunile ultraperiferice în perspectiva anului 2020”,

—

având în vedere platforma comună din 6 iulie 2010 adresată Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Durăo Barroso, de către Conferința deputaților în Parlamentul European din regiunile ultraperiferice,

—

având în vedere memorandumul comun semnat de Spania, Franța, Portugalia și regiunile ultraperiferice din 7 mai 2010, intitulat „O viziune reînnoită privind strategia europeană pentru regiunile ultraperiferice”,

—

având în vedere contribuția comună a regiunilor ultraperiferice din 28 ianuarie 2011 privind cel de-al cincilea raport referitor la coeziunea economică, socială și teritorială,

—

având în vedere raportul intitulat „Regiunile ultraperiferice din UE și piața unică: influența UE în lume”, din 12 octombrie 2011, adresat lui Michel Barnier, membru al Comisiei Europene, prezentat de către Pedro Solbes Mira,

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020” (2),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 20 iunie 2012 intitulată „Regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene: către un parteneriat pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2012)0287),

—

având în vedere raportul întocmit de deputatul Serge Letchimy pentru prim-ministrul Republicii Franceze, intitulat „Articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: o contribuție la aplicarea derogărilor, care vine în sprijinul unui proiect global privind dezvoltarea regiunilor ultraperiferice”,

—

având în vedere contribuțiile comune și documentele cu caracter tehnic și politic ale Conferinței președinților regiunilor ultraperiferice din Uniunea Europeană și, în special, declarația finală a celei de a 19-a Conferințe a președinților regiunilor ultraperiferice din Uniunea Europeană din 17 și 18 octombrie 2013,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7–0121/2014),

A.

întrucât atuurile, resursele și potențialul RUP, recunoscute de Comisia Europeană în strategia sa din 2008 și în comunicarea sa din 2012, vizează domenii de importanță esențială pentru Uniunea Europeană în ceea ce privește cercetarea, inovarea și creșterea și întrucât acestea sunt insuficient susținute și finanțate prin fondurile și programele europene;

B.

întrucât regiunile ultraperiferice sunt alcătuite dintr-un ansamblu de arhipelaguri, din insule și dintr-o regiune situată în pădurea amazoniană care se caracterizează prin constrângeri comune specifice care le diferențiază de alte zone geografice din Uniune prezentând caracteristici speciale (regiuni insulare, montane și cu densitate scăzută a populației);

C.

întrucât, în ceea ce privește obiectivele pe care Uniunea și le-a stabilit pentru a realiza Strategia Europa 2020 pentru creștere economică, Strategia Orizont 2020, Strategia Energie 2020, programele LIFE+ și Natura 2000, rețelele transeuropene de telecomunicații, de transport și de energie, RUP reprezintă regiuni ale excelenței care pot contribui în mod semnificativ la realizarea acestor obiective;

D.

întrucât este important, în acest sens, să se încurajeze investițiile pe termen lung și să se promoveze potențialul de inovare al RUP pentru a le întări în mod sustenabil avântul economic și social și pentru a spori șansele de reușită ale diferitelor strategii ale Uniunii;

E.

întrucât, pentru realizarea acestor strategii, fondurile structurale și Fondul european de investiții pentru RUP ar trebui ajustate sau completate pentru ca RUP să poată participa, la nivelul potențialului și în conformitate cu intențiile lor, la marile provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană;

F.

întrucât contextul actual de criză economică și socială are efecte deosebit de grave în regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene, în special în ceea ce privește competitivitatea și ocuparea forței de muncă și întrucât, pentru a răspunde necesității de creștere economică și pentru a face față problemei șomajului, ar trebui să se ia măsuri urgente și adecvate în următoarea perioadă de finanțare și programare;

G.

întrucât și articolul 349 ar trebui să fie utilizat ca temei juridic pentru a permite RUP, prin măsuri specifice, să își găsească locul ce li se cuvine în programele UE care ar putea contribui în mod concret la dezvoltarea potențialului lor recunoscut;

H.

întrucât RUP ar putea deveni teritorii pilot și teritorii ale excelenței ce ar aduce beneficii Uniunii în ansamblu în domenii precum: biodiversitatea, mediul, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, gestionarea și observarea fenomenelor climatice extreme, cercetarea, inovarea, spațiul, domeniul aerospațial, oceanele, creșterea în domeniul maritim, amenajarea spațiului maritim și guvernarea maritimă, seismologia, vulcanologia, bolile nou apărute, energiile regenerabile, transporturile, telecomunicațiile, capacitatea de intervenție umanitară de urgență în țările terțe și cultura;

I.

întrucât RUP sunt situate în bazinele maritime din zona Caraibilor, Oceanului Indian și Oceanului Atlantic; întrucât conferă Uniunii Europene statutul de putere maritimă mondială; întrucât poziția lor geostrategică contribuie la dimensiunea mondială a UE; întrucât RUP sunt dispun de resurse naturale, marine și halieutice excepționale, care reprezintă peste 50 % din biodiversitatea de la nivel mondial;

J.

întrucât RUP reprezintă o realitate unică și formează un ansamblu comun atât în cadrul, cât și în afara Uniunii Europene, pe care Comisia Europeană trebuie să îl promoveze și să îl sprijine, în special prin implementarea unor politici comune;

K.

întrucât optimizarea potențialului RUP impune crearea unor sinergii maxime între toate instrumentele, fondurile și programele Uniunii,

1.

este convins că potențialul, atuurile, resursele și experiența RUP reprezintă o șansă suplimentară pentru Uniune și statele membre de a face față provocărilor cu care se confruntă în ceea ce privește mondializarea, capacitatea de inovare, creșterea, coeziunea socială, presiunea demografică, schimbările climatice, prevenirea riscurilor majore de catastrofe naturale, energia, gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și conservarea biodiversității;

2.

este convins de faptul că îmbunătățirea accesului RUP la diferitele programe și fonduri ale Uniunii conduce, pe termen scurt și pe termen lung, la beneficii pentru întreaga Uniune; regretă orientarea preconizată la nivel european de a nu recurge decât la politica de coeziune pentru a finanța cvasi-totalitatea proiectelor de dezvoltare ale RUP;

3.

sprijină Comisia Europeană în intenția sa de a implementa politici care să întărească autonomia, consolidarea economică și crearea de locuri de muncă sustenabile în RUP, prin valorificarea atuurilor lor și a unor măsuri practice ingenioase bazate pe articolul 349 din TFUE, precum și a instrumentelor ad-hoc, în special în domeniul energiei, transporturilor și TIC, pentru fiecare dintre fondurile și programele care au obiective ce pot fructifica atuurile RUP în vederea unei dezvoltări sustenabile;

4.

subliniază, de asemenea, faptul că este necesar și important pentru RUP ca politicile europene să contribuie – prin instrumente fiscale și vamale specifice, printre altele, la promovarea și la diversificarea bazei economice a economiilor regiunilor ultraperiferice și la crearea de locuri de muncă;

5.

consideră că articolul 349 din TFUE reprezintă un temei juridic adecvat pentru adoptarea unor măsuri specifice pentru regiunile ultraperiferice, dar regretă utilizarea limitată și redusă a acestei dispoziții din tratat, care prevede posibilitatea de a acorda un regim special pe baza statutului de regiune ultraperiferică;

6.

invită Comisia să creeze un grup de contact între comisarii europeni de resort, grupul de lucru interservicii care coordonează politicile pentru RUP și deputați în Parlamentul European aleși în RUP, pentru a evalua programele preconizate și/sau inițiate pentru RUP;

7.

subliniază faptul că, întrucât sunt îndepărtate de continentul european, RUP reprezintă vectorii de influență ai unei Uniuni Europene care devine conștientă de dimensiunea sa mondială și de rolul său într-o lume ce suferă o profundă schimbare;

8.

solicită ca, în caz de dezastre naturale, să se acorde o atenție specială RUP, având în vedere particularitățile acestora și în conformitate cu articolul 349, care prevede posibilitatea de a adopta măsuri specifice, și reamintește importanța coordonării fondurilor structurale cu Fondul de solidaritate al Uniunii Europene;

9.

solicită ca investițiile efectuate prin intermediul serviciilor de interes economic general în domeniul TIC, al transporturilor, al apei și al energiei să devină o prioritate în aceste regiuni și susține un cadru mai coerent privind ajutoarele de stat acordate RUP în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020;

10.

este convins de existența unei corelații strânse între conștientizarea dimensiunii mondiale pe care o poate valorifica Uniunea și atenția acordată RUP; este convins de faptul că Uniunea și statele membre nu iau suficient în considerare ponderea și perspectiva de viitor a alegerilor sale strategice în materie de investiții în RUP și această situație este un indicator al valorificării insuficiente de către Uniune a propriei sale dimensiuni mondiale și internaționale; consideră că este esențial pentru RUP să se îmbunătățească sinergiile în ceea ce privește instrumentele și programele în vederea promovării cooperării internaționale a acestor regiuni pe plan mondial;

11.

reamintește că pentru promovarea creării de sinergii între fondurile structurale și alte programe ale Uniunii, este esențial să se adopte o perspectivă macroregională și să se elaboreze strategii pentru macroregiunile care includ RUP, valorificând caracteristicile și resursele acestor regiuni;

12.

invită autoritățile naționale și regionale să utilizeze o abordare bazată pe mai multe fonduri și să stabilească, în măsura posibilului și într-un mod cât mai eficace, articulații între fondurile structurale și instrumentele financiare ale altor programe ale Uniunii Europene;

13.

invită Comisia să aprofundeze strategia europeană privind RUP pentru a facilita dezvoltarea atuurilor acestor regiuni, precum și să ia în considerare constrângerile structurale și permanente cu care acestea se confruntă; invită Comisia, în acest context, să dea curs propunerilor formulate de RUP și incluse în special în planurile de acțiune ale acestora;

14.

consideră că RUP au potențialul de a se afla în fruntea cercetării și a tehnologiilor în domeniile vizate de obiectivele programului Orizont 2020, cum ar fi spațiul, domeniul aerospațial, biotehnologiile, observarea riscurilor naturale, cercetarea în domeniul marin, biodiversitatea, energia din surse regenerabile, sănătatea, adaptarea la schimbările climatice și transporturile inteligente;

15.

reamintește că unul dintre obiectivele politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 este consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovării;

16.

regretă că RUP, întrucât proiectele lor nu se încadrează decât foarte greu în exigențele obținerii unor finanțări comunitare din cauza caracteristicilor lor speciale, nu au beneficiat suficient de programul-cadru pentru cercetare și dezvoltare în perioada 2007-2013 și prezintă, în consecință, o rată scăzută a participării și a reușitelor, și sunt mai puțin prezente în rețelele europene de cercetare; invită, în acest sens, Comisia, să acționeze pentru susținerea cercetării în RUP și să faciliteze atingerea unei mase critice;

17.

consideră că doar FEDER nu va putea permite RUP să îndeplinească obiectivele politicii de coeziune și ale Strategiilor UE 2020 și Orizont 2020; consideră că, în consecință, Comisia ar trebui să adapteze și să garanteze accesul RUP la programul Orizont 2020 prin crearea unor programe specifice, care să faciliteze integrarea RUP în rețelele europene și internaționale de cercetare și inovare; reamintește, în acest sens, că în secțiunea referitoare la programul intitulat „Extinderea participării și diseminarea excelenței” din Strategia Orizont 2020 se evidențiază existența unor decalaje semnificative, identificate în tabloul de bord privind inovarea al Uniunii, între performanțele în domeniul cercetării și al inovării măsurile specifice de diseminare a excelenței și de extindere a participării statelor membre și a regiunilor întârziate în materie de cercetare și inovare;

18.

pledează pentru valorizarea și dezvoltarea structurală a universităților din RUP, pentru a contribui, în sinergie cu programul Orizont 2020, la afirmarea europeană și internațională a universităților din RUP, a centrelor de cercetare ale acestora, precum și a cercetătorilor și studenților lor; reamintește faptul că programele care promovează mobilitatea interuniversitară a studenților, a cadrelor didactice și a funcționarilor sunt grav compromise în RUP din cauza costurilor suplimentare generate de izolare și de distanță;

19.

reamintește faptul că programele de cercetare și de inovare trebuie să fie suficient de flexibile pentru a se adapta noilor frontiere și noilor provocări în domeniul cunoașterii, cum ar fi zonele acvatice de mare adâncime, care prezintă un potențial ridicat;

20.

atrage atenția asupra intereselor economice tot mai mari legate de imensa bogăție a solurilor marine și de uriașul potențial biogenetic, mineral și biotehnologic al regiunilor ultraperiferice în aceste domenii, precum și asupra faptului că este important să se țină seama de acestea în „noua strategie europeană pentru RUP”, pentru a se asigura dezvoltarea unei economii a cunoașterii, bazată pe mediul marin, precum și crearea de activități economice cu valoare adăugată ridicată în domenii precum medicina, farmacia și energia, printre altele;

21.

invită Comisia Europeană să valorifice diferitele concluzii din raportul Solbes pentru a crește integrarea și dezvoltarea RUP pe piața internă;

22.

subliniază că în RUP concurența nu se concretizează în același fel ca în restul spațiului european, libera funcționare a pieței în aceste regiuni nefiind posibilă în majoritatea sectoarelor SIEG a căror activitate nu este atractivă pentru investițiile private; subliniază că, în RUP, oferta de produse de calitate la prețuri competitive nu este posibilă decât dacă există o compensație adecvată din partea statului, iar oferirea acestor servicii în RUP necesită o evaluare urgentă din partea Comisiei, astfel încât să se prevadă o mai mare flexibilitate și o mai bună adaptare a cadrului legislativ actual al Uniunii la această realitate;

23.

invită Comisia să asigure respectarea mai strictă a dispozițiilor privind concurența, pentru a se evita situațiile de monopol și de înțelegeri ilicite în aceste teritorii;

24.

invită Comisia să publice un ghid pentru întreprinderile mici și mijlocii din RUP și pentru contribuția acestora la piața internă, ținând seama de diferitele programe și fonduri europene aplicabile în RUP;

25.

invită Comisia să examineze costurile suplimentare și problema nivelului ridicat al prețurilor în RUP și să țină seama de acestea în elaborarea politicilor europene;

26.

consideră că potențialul RUP în materie de gestionare, conservare și reabilitare a biodiversității, de adaptare la schimbările climatice și de dezvoltare a surselor de energie regenerabile poate fi optimizat, permițând în aceleași timp Uniunii să își atingă propriile obiective, prin crearea de sinergii și de posibilități de finanțare complementară între politica de coeziune, programul LIFE+ și Strategia Energie 2020;

27.

observă că programul LIFE+ pentru perioada 2014-2020 vizează cofinanțarea unor proiecte inovatoare al căror scop este conservarea mediului și combaterea schimbărilor climatice; subliniază că este esențial să se creeze sinergii cu obiectivele 5 și 6 ale politicii de coeziune 2014-2020, având în vedere faptul că este indispensabilă, în acest sens, consolidarea participării RUP în LIFE+;

28.

regretă faptul că acțiunea pregătitoare BEST nu a fost transformată într-un real program pentru RUP și TTPM, contrar avizului Parlamentului European și concluziilor Consiliului din 25 iunie 2009;

29.

regretă faptul că habitatele și speciile animale și vegetale care trebuie protejate în RUP franceze nu au fost înscrise în anexa I la Directiva 92/43/CEE privind habitatele, fauna și flora, ceea ce face imposibilă aplicarea acestei directive în RUP franceze și exclude aceste teritorii de la participarea la rețelele și programele Natura 2000;

30.

invită Comisia să elaboreze un program Natura 2000 specific pentru RUP, luând drept temei articolul 349 din TFUE;