		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 249

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 31 iulie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 249/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 249/02	Cauza C-45/15 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 30 mai 2017 – Safa Nicu Sepahan Co./Consiliul Uniunii Europene [Recurs — Acțiune în despăgubire — Politica externă și de securitate comună (PESC) — Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran — Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Prejudiciu material — Prejudiciu moral — Eroare de apreciere a cuantumului despăgubirii — Inexistență — Recurs incident — Condiții necesare pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene — Obligația de a dovedi temeinicia măsurilor restrictive — Încălcare suficient de gravă]	2
2017/C 249/03	Cauza C-296/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Državna revizijska komisija za revizijo postopkov oddaje javnih naročil – Slovenia) – Medisanus d.o.o./Splošna Bolnišnica Murska Sobota [Trimitere preliminară — Achiziții publice — Medicamente de uz uman — Directiva 2004/18/CE — Articolul 2 și articolul 23 alineatele (2) și (8) — Articolele 34 și 36 TFUE — Achiziție publică pentru aprovizionarea unui spital — Reglementare națională care impune aprovizionarea prioritară a spitalelor cu medicamente produse din plasmă națională — Principiul egalității de tratament]	3
2017/C 249/04	Cauza C-420/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 31 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles – Belgia) – Procedură penală împotriva U (Trimitere preliminară — Articolul 45 TFUE — Libera circulație a lucrătorilor — Obligație de înmatriculare a unui vehicul aparținând unei persoane cu reședința în Belgia și destinat să fie utilizat în Italia)	3
2017/C 249/05	Cauza C-529/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 1 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – procedura inițiată de Gert Folk [Trimitere preliminară — Răspundere pentru mediul înconjurător — Directiva 2004/35/CE — Articolul 17 — Aplicabilitate în timp — Exploatarea unei centrale hidroelectrice puse în funcțiune anterior expirării termenului de transpunere a acestei directive — Articolul 2 punctul 1 litera (b) — Noțiunea daună adusă mediului — Reglementare națională care exclude orice daună acoperită de o autorizație — Articolul 12 alineatul (1) — Accesul la justiție în materie de dreptul mediului — Calitate procesuală activă — Directiva 2000/60/CE — Articolul 4 alineatul (7) — Efect direct]	4
2017/C 249/06	Cauza C-541/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Wuppertal – Germania) – procedură iniţiată de Mircea Florian Freitag (Trimitere preliminară — Cetăţenia Uniunii — Articolul 21 TFUE — Libertatea de circulație și de ședere în statele membre — Resortisant care are în acelaşi timp cetăţenia statului membru de reşedinţă şi pe cea a statului membru în care s-a născut — Schimbarea numelui de familie în statul membru în care s-a născut în afara unei şederi obişnuite — Nume corespunzător numelui de naştere — Cerere de înscriere a acestui nume în registrul stării civile al statului membru de reşedinţă — Respingerea acestei cereri — Motiv — Nedobândirea numelui în timpul unei şederi obişnuite — Existenţa altor proceduri în dreptul naţional pentru a obţine recunoaşterea aceluiaşi nume)	5
2017/C 249/07	Cauza C-571/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 1 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Hessisches Finanzgericht – Germania) – Wallenborn Transports SA/Hauptzollamt Gießen [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — Regim de tranzit extern — Transport de mărfuri printr-un port liber situat într-un stat membru — Reglementare a acestui stat membru care exclude porturile libere din teritoriul fiscal național — Sustragere de sub supravegherea vamală — Nașterea datoriei vamale și exigibilitatea TVA-ului]	5
2017/C 249/08	Cauza C-580/15: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, afdeling Brugge – Belgia) – Maria Eugenia Van der Weegen, Miguel Juan Van der Weegen, Anna Pot, acționând în calitate de avânzi-cauză ai lui Johannes Van der Weegen, decedat, Anna Pot/Belgische Staat (Trimitere preliminară — Articolul 56 TFUE — Articolul 36 din Acordul privind Spațiul Economic European — Legislație fiscală — Impozit pe venituri — Scutire fiscală rezervată dobânzilor plătite de băncile care îndeplinesc anumite condiții legale — Discriminare indirectă — Bănci stabilite în Belgia și bănci stabilite într-un alt stat membru)	6
2017/C 249/09	Cauza C-625/15 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 – Schniga GmbH/Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante, Brookfield New Zealand Ltd, Elaris SNC [Recurs — Protecția comunitară a soiurilor de plante — Cerere de protecție comunitară — Soiul de mere Gala Schnitzer — Examinare tehnică — Principii directoare formulate de consiliul de administrație al Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) — Regulamentul (CE) nr. 1239/95 — Articolul 23 alineatul (1) — Competențele președintelui OCSP — Adăugarea unui caracter distinctiv în urma examinării tehnice — Stabilitatea caracterului în cursul a două cicluri de cultură]	7
2017/C 249/10	Cauza C-689/15: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – W. F. Gözze Frottierweberei GmbH, Wolfgang Gözze/Verein Bremer Baumwollbörse [Trimitere preliminară — Proprietate intelectuală — Marcă a Uniunii Europene — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolele 9 și 15 — Depunerea semnului reprezentând o floare de bumbac de către o asociație — Înregistrare ca marcă individuală — Acordarea de licențe de utilizare a acestei mărci producătorilor de textile din bumbac afiliați acestei asociații — Cerere de nulitate sau de decădere — Noțiunea utilizare serioasă — Funcția esențială de indicaţie de origine]	7
2017/C 249/11	Cauza C-54/16: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Ordinario di Venezia – Italia) – Vinyls Italia SpA, în faliment/Mediterranea di Navigazione SpA [Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Proceduri de insolvență — Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 — Articolele 4 și 13 — Acte prejudiciabile pentru adunarea creditorilor — Condițiile în care poate fi atacat actul în cauză — Act supus legii unui alt stat membru decât statul de deschidere a procedurii — Act care nu poate fi atacat în temeiul acestei legi — Regulamentul (CE) nr. 593/2008 — Articolul 3 alineatul (3) — Lege aleasă de părți — Localizarea ansamblului elementelor situației vizate în statul de deschidere a procedurii — Incidență]	8
2017/C 249/12	Cauza C-228/16 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 31 mai 2017 – Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI)/Comisia Europeană (Recurs — Ajutoare de stat — Decizie de clasare — Refuz al Comisiei Europene de a continua examinarea plângerii recurentei — Inexistența ajutorului la sfârșitul fazei preliminare de examinare — Decizie pur confirmativă — Condiții de legalitate a retragerii unei decizii de clasare)	9
2017/C 249/13	Cauza C-293/16: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Sharda Europe B.V.B.A./Administración del Estado, Syngenta Agro, SA [Trimitere preliminară — Agricultură — Introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor — Directiva 2008/69/CE — Articolul 3 alineatul (2) — Procedură de reevaluare de către statele membre a produselor de protecție a plantelor autorizate — Termen — Divergență între versiunile lingvistice]	10
2017/C 249/14	Cauza C-296/16 P: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 8 iunie 2017 – Dextro Energy GmbH & Co. KG/Comisia Europeană [Recurs — Protecția consumatorilor — Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 — Mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și la sănătatea copiilor — Respingere a cererii de înscriere a anumitor mențiuni în pofida avizului pozitiv al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)]	10
2017/C 249/15	Cauza C-330/16: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 1 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie – Polonia) – Piotr Zarski/Andrzej Stadnicki (Trimitere preliminară — Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale — Directiva 2011/7/UE — Contracte de închiriere comercială pe durată nedeterminată — Întârzieri în efectuarea plății chiriei — Contracte încheiate înaintea expirării termenului de transpunere a acestei directive — Reglementare națională — Excludere din domeniul de aplicare în timp al directivei menționate la astfel de contracte)	11
2017/C 249/16	Cauza C-111/17 PPU: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Monomeles Protodikeio Athinon – Grecia) – OL/PQ [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Răpire internațională de copii — Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 — Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 — Articolul 11 — Cerere de înapoiere — Noțiunea reședință obișnuită a unui sugar — Copil născut, conform voinței părinților săi, într-un alt stat membru decât cel al reședinței lor obișnuite — Ședere continuă a copilului în cursul primelor luni de viață în statul membru în care s-a născut — Decizia mamei de a nu se întoarce în statul membru în care se afla reședința obișnuită a cuplului]	11
2017/C 249/17	Cauza C-110/16: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Lg Costruzioni Srl/Area – Azienda Regionale per l’edilizia abitativa [Trimitere preliminară — Contract de achiziții publice de lucrări — Directiva 2004/18/CE — Articolul 7 — Evaluarea și verificarea capacității tehnice a operatorilor economici — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii — Inadmisibilitate vădită]	12
2017/C 249/18	Cauza C-286/16: Ordonanța Curții (Camera întâi) din 11 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj – România) – SC Exmitiani SRL/Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj (Trimitere preliminară — Activitate de transport rutier de persoane — Impozitare — Fapte anterioare aderării României la Uniunea Europeană — Necompetență vădită a Curții)	13
2017/C 249/19	Cauza C-411/16 P: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 iunie 2017 – Holistic Innovation Institute, SLU/Comisia Europeană [Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Proiecte finanțate de Uniunea Europeană în domeniul cercetării — Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (2007-2013) — Proiectul eDIGIREGION — Decizie a Comisiei Europene de a refuza participarea reclamantei — Acțiune în anulare și în răspundere]	13
2017/C 249/20	Cauza C-653/16: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – Jitka Svobodová/Česká republika – Okresní soud v Náchodě [Trimitere preliminară — Contextul factual și normativ al litigiului principal — Lipsa unor precizări suficiente — Inadmisibilitate vădită — Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții]	14
2017/C 249/21	Cauza C-53/17: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 11 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Bericap Záródástechnikai Cikkeket Gyártó Bt./Nemzetgazdasági Minisztérium [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Ajutoare acordate de statele membre — Derogări de la interzicerea ajutoarelor — Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă — Regulamentul (CE) nr. 800/2008 — Definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii — Întreprinderi afiliate — Întreprinderi care își exercită activitățile pe aceeași piață și care aparțin aceluiași grup de întreprinderi global deținut de membrii aceleiași familii — Noțiunea grup de persoane fizice care acționează în mod concertat]	14
2017/C 249/22	Cauza C-67/17: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rayonen sad Varna – Bulgaria) – Todor Iliev/Blagovesta Ilieva [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Cooperarea judiciară în materie civilă — Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 — Articolul 1 alineatul (2) litera (a) — Domeniu de aplicare — Materii excluse — Regimuri matrimoniale — Desfacerea căsătoriei — Lichidarea unui bun dobândit în cursul căsătoriei]	15
2017/C 249/23	Cauza C-687/16 P: Recurs introdus la 30 decembrie 2016 de Capella EOOD împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 mai 2016 în cauza T-750/14, Ivo-Kermartin GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală	16
2017/C 249/24	Cauza C-23/17 P: Recurs introdus la 18 ianuarie 2017 de For Tune sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 8 noiembrie 2016 în cauza T-579/15, For Tune sp. z o.o./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală	16
2017/C 249/25	Cauza C-142/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 20 martie 2017 – Manuela Maturi și alții/Fondazione Teatro dell’Opera di Roma	16
2017/C 249/26	Cauza C-143/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 20 martie 2017 – Catia Passeri/Fondazione Teatro dell’Opera di Roma	17
2017/C 249/27	Cauza C-206/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 21 aprilie 2017 – Heinrich Denker/Gemeinde Thedinghausen	18
2017/C 249/28	Cauza C-211/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bacău (România) la data de 24 aprilie 2017 – SC Topaz Development SRL/Constantin Juncu, Raisa Juncu, născută Cernica	18
2017/C 249/29	Cauza C-227/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Düsseldorf (Germania) la 28 aprilie 2017 – Medtronic GmbH/Finanzamt Neuss	19
2017/C 249/30	Cauza C-248/17 P: Recurs introdus la 11 mai 2017 de Bank Tejarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 14 martie 2017 în cauza T-346/15, Bank Tejarat/Consiliul	19
2017/C 249/31	Cauza C-289/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tartu Maakohus (Estonia) la 19 mai 2017 – Collect Inkasso OÜ, ITM Inkasso OÜ, Bigbank AS/Rain Aint, Lauri Palm, Raiko Oikimus, Egle Noor, Artjom Konjarov	20
2017/C 249/32	Cauza C-292/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 22 mai 2017 – EUflight.de GmbH/TUIfly GmbH	21
2017/C 249/33	Cauza C-341/17 P: Recurs introdus la 6 iunie 2017 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 30 martie 2017 în cauza T-112/15, Republica Elenă/Comisia Europeană	21
	Tribunalul
2017/C 249/34	Cauza T-9/15: Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2017 – Ball Beverage Packaging Europe/EUIPO – Crown Hellas Can (Cutii) [Desen sau model industrial comunitar — Procedură de declarare a nulității — Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă trei cutii — Desen sau model industrial anterior — Motiv de nulitate — Caracter individual — Impresie globală diferită — Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 — Ansamblu de articole care constituie un obiect unitar — Conținutul descrierii desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat — Obligația de motivare — Substituirea unei părți din litigiu]	23
2017/C 249/35	Cauza T-262/15: Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2017 – Kiselev/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință Ucraina — Înghețarea fondurilor — Restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre — Persoană fizică ce sprijină în mod activ acțiunile sau politicile care subminează sau amenință Ucraina — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere — Libertatea de exprimare — Proporționalitate — Dreptul la apărare)	23
2017/C 249/36	Cauza T-457/15: Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2017 – Fakro/EUIPO – Saint Gobain Cristalería (climaVera) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative climaVera — Marca Uniunii Europene verbală anterioară CLIMAVER DECO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	24
2017/C 249/37	Cauza T-95/16: Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2017 – Aydin/EUIPO – Kaporal Groupe (ROYAL & CAPORAL) (Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale ROYAL & CAPORAL — Marca Uniunii Europene verbală anterioară KAPORAL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)	25
2017/C 249/38	Cauza T-141/16: Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 2017 – Comisia/IEM [Clauză compromisorie — Contractul FAIR-CT98-9544 încheiat în cadrul celui de Al patrulea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (1994-1998) — Rezilierea contractului — Rambursarea sumelor plătite în avans — Dobânzi de întârziere — Procedură de judecare în lipsă]	25
2017/C 249/39	Cauza T-258/16: Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2017 – Mediterranean Premium Spirits/EUIPO – G-Star Raw (GINRAW) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GINRAW — Marca Uniunii Europene verbală anterioară RAW — Motiv relativ de refuz — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului — Obligația de motivare]	26
2017/C 249/40	Cauza T-302/16: Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2017 – Bay/Parlamentul (Drept instituțional — Decizia președintelui Parlamentului prin care s-a pronunțat împotriva unui deputat european sancțiunea pierderii dreptului la indemnizația de ședere — Articolul 166 din Regulamentul interior al Parlamentului — Drept de acces la dosar — Eroare de fapt)	27
2017/C 249/41	Cauza T-326/16: Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 2017 – Bundesverband Deutsche Tafel/EUIPO – Tiertafel Deutschland (Tafel) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de nulitate — Marcă a Uniunii Europene verbală Tafel — Executare de către EUIPO a unei hotărâri de anulare a deciziei camerelor sale de recurs — Motiv absolut de refuz — Articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Caracter descriptiv — Articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009 — Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare]	27
2017/C 249/42	Cauza T-659/16: Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2017 – LG Electronics/EUIPO (Second Display) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Second Display — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	28
2017/C 249/43	Cauza T-690/16 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 30 mai 2017 – Enrico Colombo și Corinti Giacomo/Comisia (Măsuri provizorii — Contracte de achiziții publice — Cerere de măsuri provizorii — Lipsa urgenței)	28
2017/C 249/44	Cauza T-877/16: Ordonanța Tribunalului din 18 mai 2017 – Verschuur/Comisia [Acțiune în anulare — Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Document privind procedura administrativă referitoare la ajutorul SA.38374 (2014/C ex 2014/NN) pus în aplicare de Țările de Jos în favoarea Starbucks — Refuzul accesului — Acțiune vădit nefondată]	29
2017/C 249/45	Cauza T-293/17: Acțiune introdusă la 16 mai 2017 – Fakro/Comisia	29
2017/C 249/46	Cauza T-309/17: Acțiune introdusă la 15 mai 2017 – Optile/Comisia	30
2017/C 249/47	Cauza T-312/17: Acțiune introdusă la 1 iunie 2017 – Campbell/Comisia	31
2017/C 249/48	Cauza T-315/17: Acțiune introdusă la 15 mai 2017 – Hebberecht/SEAE	31
2017/C 249/49	Cauza T-319/17: Acțiune introdusă la 22 mai 2017 – Aldridge și alții/Comisia	33
2017/C 249/50	Cauza T-329/17: Acțiune introdusă la 24 mai 2017 – Hautala și alții/EFSA	34
2017/C 249/51	Cauza T-332/17: Acțiune introdusă la 29 mai 2017 – E-Control/ACER	35
2017/C 249/52	Cauza T-333/17: Acțiune introdusă la 29 mai 2017 – Austrian Power Grid și Voralberger Übertragungsnetz/ACER	36
2017/C 249/53	Cauza T-347/17: Acțiune introdusă la 2 iunie 2017 – FLA Europe/Comisia	39
2017/C 249/54	Cauza T-351/17: Acțiune introdusă la 2 iunie 2017 – Nike European Operations Netherlands și alții/Comisia	40
2017/C 249/55	Cauza T-354/17: Acțiune introdusă la 6 iunie 2017 – Genomic Health/EUIPO (ONCOTYPE DX GENOMIC PROSTATE SCORE)	41
2017/C 249/56	Cauza T-359/17: Acțiune introdusă la 7 iunie 2017 – Aldo Supermarkets/EUIPO – Aldi Einkauf (ALDI)	41
2017/C 249/57	Cauza T-360/17: Acțiune introdusă la 2 iunie 2017 – Jana shoes și alții/Comisia	42
2017/C 249/58	Cauza T-362/17: Acțiune introdusă la 6 iunie 2017 – NCL/EUIPO (FEEL FREE)	43
2017/C 249/59	Cauza T-364/17: Acțiune introdusă la 5 iunie 2017 – Bielawski/EUIPO (HOUSE OF CARS)	44
2017/C 249/60	Cauza T-366/17: Acțiune introdusă la 5 iunie 2017 – Polonia/Comisia	44
2017/C 249/61	Cauza T-367/17: Acțiune introdusă la 9 iunie 2017 – Linak/EUIPO – ChangZhou Kaidi Electrical (Forma unei elevatoare cu o coloană acționată electric)	45
2017/C 249/62	Cauza T-368/17: Acțiune introdusă la 9 iunie 2017 – Linak/EUIPO – ChangZhou Kaidi Electrical (Shape of electrically operated lifting column)	45
2017/C 249/63	Cauza T-369/17: Acțiune introdusă la 13 iunie 2017 – Winkler/Comisia	46
2017/C 249/64	Cauza T-370/17: Acțiune introdusă la 12 iunie 2017 – KPN/Comisia	47
2017/C 249/65	Cauza T-380/17: Acțiune introdusă la 16 iunie 2017 – HeidelbergCement și Schwenk Zement/Comisia	48
2017/C 249/66	Cauza T-138/08: Ordonanța Tribunalului din 18 mai 2017 – Cavankee Fishing și alții/Comisia	49
2017/C 249/67	Cauza T-816/16 RENV: Ordonanța Tribunalului din 18 mai 2017 – Alsteens/Comisia	49

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2017/C 249/01)

Ultima publicație

JO C 239, 24.7.2017

Publicații anterioare

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 30 mai 2017 – Safa Nicu Sepahan Co./Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-45/15 P) (1)

([Recurs - Acțiune în despăgubire - Politica externă și de securitate comună (PESC) - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Prejudiciu material - Prejudiciu moral - Eroare de apreciere a cuantumului despăgubirii - Inexistență - Recurs incident - Condiții necesare pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene - Obligația de a dovedi temeinicia măsurilor restrictive - Încălcare suficient de gravă])

(2017/C 249/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Safa Nicu Sepahan Co. (reprezentant: A. Bahrami, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: R. Liudvinaviciute-Cordeiro, M. Bishop și I. Gurov, agenți)

Intervenient în susținerea Consiliului Uniunii Europene: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentant: M. Gray, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursurile introduse de Safa Nicu Sepahan Co. și de Consiliul Uniunii Europene.

2)	Safa Nicu Sepahan Co. și Consiliul Uniunii Europene suportă cheltuielile lor de judecată respective.

3)	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 118, 13.4.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Državna revizijska komisija za revizijo postopkov oddaje javnih naročil – Slovenia) – Medisanus d.o.o./Splošna Bolnišnica Murska Sobota

(Cauza C-296/15) (1)

([Trimitere preliminară - Achiziții publice - Medicamente de uz uman - Directiva 2004/18/CE - Articolul 2 și articolul 23 alineatele (2) și (8) - Articolele 34 și 36 TFUE - Achiziție publică pentru aprovizionarea unui spital - Reglementare națională care impune aprovizionarea prioritară a spitalelor cu medicamente produse din plasmă națională - Principiul egalității de tratament])

(2017/C 249/03)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Državna revizijska komisija za revizijo postopkov oddaje javnih naročil

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Medisanus d.o.o.

Pârâtă: Splošna Bolnišnica Murska Sobota

Dispozitivul

Articolul 2 și articolul 23 alineatele (2) și (8) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, precum și articolul 34 TFUE coroborat cu articolul 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei clauze din caietul de sarcini pentru atribuirea unui contract de achiziții publice care impune, în conformitate cu legislația statului membru al autorității contractante, ca medicamentele derivate din plasmă care fac obiectul contractului de achiziții publice în cauză să fie produse din plasmă recoltată în acest stat membru.

(1) JO C 346, 19.10.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 31 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles – Belgia) – Procedură penală împotriva U

(Cauza C-420/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 45 TFUE - Libera circulație a lucrătorilor - Obligație de înmatriculare a unui vehicul aparținând unei persoane cu reședința în Belgia și destinat să fie utilizat în Italia))

(2017/C 249/04)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance francophone de Bruxelles

Partea din procedura penală principală

Dispozitivul

Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un lucrător rezident are obligația să înmatriculeze în acest stat membru un autovehicul al cărui proprietar este, dar care este deja înmatriculat într-un alt stat membru și care este destinat în principal a fi utilizat pe teritoriul acestui din urmă stat.

(1) JO C 346, 19.10.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 1 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof – Austria) – procedura inițiată de Gert Folk

(Cauza C-529/15) (1)

([Trimitere preliminară - Răspundere pentru mediul înconjurător - Directiva 2004/35/CE - Articolul 17 - Aplicabilitate în timp - Exploatarea unei centrale hidroelectrice puse în funcțiune anterior expirării termenului de transpunere a acestei directive - Articolul 2 punctul 1 litera (b) - Noțiunea „daună adusă mediului” - Reglementare națională care exclude orice daună acoperită de o autorizație - Articolul 12 alineatul (1) - Accesul la justiție în materie de dreptul mediului - Calitate procesuală activă - Directiva 2000/60/CE - Articolul 4 alineatul (7) - Efect direct])

(2017/C 249/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părtea din procedura principală

Gert Folk

Dispozitivul

Articolul 17 din Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva verificărilor care incumbă instanței de trimitere, directiva menționată se aplică ratione temporis daunelor aduse mediului care s au produs ulterior datei de 30 aprilie 2007, dar care au fost cauzate de exploatarea unei instalații autorizate în conformitate cu reglementarea în domeniul apei și puse în funcțiune anterior acestei date.

Directiva 2004/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, și în special articolul 2 punctul 1 litera (b) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că se opune unei dispoziții de drept național care exclude, în manieră generală și automată, ca o daună care are efecte negative grave asupra stării ecologice, chimice sau cantitative ori asupra potențialului ecologic al apelor în cauză să fie calificată drept „daună adusă mediului” ca urmare a simplului fapt că este acoperită de o autorizație eliberată în aplicarea acestui drept.

În ipoteza în care o autorizație a fost eliberată în aplicarea dispozițiilor naționale fără examinarea condițiilor enunțate la articolul 4 alineatul (7) literele (a)-(d) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, o instanță națională nu este obligată să verifice ea însăși dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în această dispoziție pentru a determina existența unei daune aduse mediului în sensul articolului 2 punctul 1 litera (b) din Directiva 2004/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31.

Articolele 12 și 13 din Directiva 2004/35, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/31, trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții de drept național precum cea în discuție în litigiul principal, care nu permite titularilor de drepturi de pescuit să angajeze o procedură de revizuire cu privire la o daună adusă mediului, în sensul articolului 2 punctul 1 litera (b) din directiva menționată.

(1) JO C 406, 7.12.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Wuppertal – Germania) – procedură iniţiată de Mircea Florian Freitag

(Cauza C-541/15) (1)

((Trimitere preliminară - Cetăţenia Uniunii - Articolul 21 TFUE - Libertatea de circulație și de ședere în statele membre - Resortisant care are în acelaşi timp cetăţenia statului membru de reşedinţă şi pe cea a statului membru în care s-a născut - Schimbarea numelui de familie în statul membru în care s-a născut în afara unei şederi obişnuite - Nume corespunzător numelui de naştere - Cerere de înscriere a acestui nume în registrul stării civile al statului membru de reşedinţă - Respingerea acestei cereri - Motiv - Nedobândirea numelui în timpul unei şederi obişnuite - Existenţa altor proceduri în dreptul naţional pentru a obţine recunoaşterea aceluiaşi nume))

(2017/C 249/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Wuppertal

Părțile din procedura principală

Mircea Florian Freitag

Dispozitivul

Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca oficiul de stare civilă dintr-un stat membru să refuze recunoașterea și transcrierea în registrul de stare civilă a numelui obținut în mod legal de un resortisant al acestui stat membru într-un alt stat membru, a cărui cetățenie o deține de asemenea, și care corespunde numelui său de naștere, în temeiul unei dispoziții de drept național care condiționează posibilitatea de a obține o astfel de transcriere prin declararea la oficiul de stare civilă de faptul ca numele în cauză să fi fost dobândit în timpul unei șederi obișnuite în acest alt stat membru, cu excepția situației în care în dreptul național există alte dispoziții care permit efectiv recunoașterea numelui în cauză.

(1) JO C 48, 8.2.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 1 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Hessisches Finanzgericht – Germania) – Wallenborn Transports SA/Hauptzollamt Gießen

(Cauza C-571/15) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Regim de tranzit extern - Transport de mărfuri printr-un port liber situat într-un stat membru - Reglementare a acestui stat membru care exclude porturile libere din teritoriul fiscal național - Sustragere de sub supravegherea vamală - Nașterea datoriei vamale și exigibilitatea TVA-ului])

(2017/C 249/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hessisches Finanzgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Wallenborn Transports SA

Pârât: Hauptzollamt Gießen

Dispozitivul

Articolul 61 primul paragraf și articolul 71 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/75/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007, trebuie interpretate în sensul că referirea la „unul dintre regimurile sau […] [la] una dintre situațiile prevăzute” la articolul 156 din aceasta include zonele libere.

Articolul 71 alineatul (1) din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/75, trebuie interpretat în sensul că sustragerea unei mărfi de sub supravegherea vamală în interiorul unei zone libere nu determină nici intervenția faptului generator, nici exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată la import în cazul în care această marfă nu a intrat în circuitul economic al Uniunii Europene, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/75, trebuie interpretat în sensul că, atunci când o datorie vamală ia naștere în temeiul articolului 203 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, și când este exclus, având în vedere împrejurările din litigiul principal, ca aceasta să aibă drept consecință nașterea unei datorii privind taxa pe valoarea adăugată, nu este necesară aplicarea articolului 204 din acest regulament doar în scopul de a justifica faptul generator al taxei menționate.

(1) JO C 90, 7.3.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/6

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, afdeling Brugge – Belgia) – Maria Eugenia Van der Weegen, Miguel Juan Van der Weegen, Anna Pot, acționând în calitate de avânzi-cauză ai lui Johannes Van der Weegen, decedat, Anna Pot/Belgische Staat

(Cauza C-580/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Articolul 36 din Acordul privind Spațiul Economic European - Legislație fiscală - Impozit pe venituri - Scutire fiscală rezervată dobânzilor plătite de băncile care îndeplinesc anumite condiții legale - Discriminare indirectă - Bănci stabilite în Belgia și bănci stabilite într-un alt stat membru))

(2017/C 249/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, afdeling Brugge

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Maria Eugenia Van der Weegen, Miguel Juan Van der Weegen, Anna Pot, acționând în calitate de avânzi-cauză ai lui Johannes Van der Weegen, decedat, Anna Pot

Pârât: Belgische Staat

Dispozitivul

Articolul 56 TFUE și articolul 36 din Acordul privind Spațiul Economic European trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede un regim național de scutire fiscală, în măsura în care acesta din urmă, deși este aplicabil în mod nediferențiat în cazul veniturilor din depozite de economii la furnizori de servicii bancare stabiliți în Belgia sau într-un alt stat membru al Spațiului Economic European, supune unor condiții accesul la piața bancară belgiană al prestatorilor de servicii stabiliți în alte state membre, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.

(1) JO C 38, 1.2.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/7

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 – Schniga GmbH/Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante, Brookfield New Zealand Ltd, Elaris SNC

(Cauza C-625/15 P) (1)

([Recurs - Protecția comunitară a soiurilor de plante - Cerere de protecție comunitară - Soiul de mere „Gala Schnitzer” - Examinare tehnică - Principii directoare formulate de consiliul de administrație al Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) - Regulamentul (CE) nr. 1239/95 - Articolul 23 alineatul (1) - Competențele președintelui OCSP - Adăugarea unui caracter distinctiv în urma examinării tehnice - Stabilitatea caracterului în cursul a două cicluri de cultură])

(2017/C 249/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Schniga GmbH (reprezentanți: R. Kunze și G. Würtenberger, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (reprezentanți: M. Ekvad și F. Mattina, agenți), Brookfield New Zealand Ltd, Elaris SNC (reprezentant: M. Eller, avvocato)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 10 septembrie 2015, Schniga/OCSP – Brookfield New Zealand și Elaris (Gala Schnitzer) (T-91/14 și T-92/14, nepublicată, EU:T:2015:624).

2)	Anulează Deciziile Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) din 20 septembrie 2013 privind acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de mere Gala Schnitzer (cauzele A 003/2007 și A 004/2007).

3)	Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Schniga GmbH.

4)	Brookfield New Zealand Ltd și Elaris SNC suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 27, 25.1.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – W. F. Gözze Frottierweberei GmbH, Wolfgang Gözze/Verein Bremer Baumwollbörse

(Cauza C-689/15) (1)

([Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Marcă a Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolele 9 și 15 - Depunerea semnului reprezentând o floare de bumbac de către o asociație - Înregistrare ca marcă individuală - Acordarea de licențe de utilizare a acestei mărci producătorilor de textile din bumbac afiliați acestei asociații - Cerere de nulitate sau de decădere - Noțiunea „utilizare serioasă” - Funcția esențială de indicaţie de origine])

(2017/C 249/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelanți: W. F. Gözze Frottierweberei GmbH, Wolfgang Gözze

Intimat: Verein Bremer Baumwollbörse

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că aplicarea pe produse, ca certificat de calitate, a unei mărci individuale a Uniunii Europene, de titularul său sau cu consimțământul acestuia, nu constituie o utilizare ca marcă ce intră sub incidența noțiunii „utilizare serioasă” în sensul acestei dispoziții. Aplicarea mărcii menționate constituie însă o asemenea utilizare serioasă dacă le garantează de asemenea și în acelaşi timp consumatorilor că aceste produse provin de la o singură întreprindere sub controlul căreia sunt fabricate produsele respective și căreia îi poate fi atribuită răspunderea pentru calitatea lor. În această din urmă ipoteză, titularul acestei mărci este îndreptățit să interzică, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, aplicarea de către un terț a unui semn similar pe produse identice dacă această aplicare generează un risc de confuzie în percepția publicului.

Articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie să fie interpretate în sensul că o marcă individuală nu poate fi declarată nulă, în temeiul acestor dispoziții coroborate, din cauza faptului că titularul mărcii nu garantează, prin controale de calitate periodice efectuate la licențiații săi, corectitudinea așteptărilor privind calitatea pe care publicul o asociază cu această marcă.

3)	Regulamentul nr. 207/2009 trebuie să fie interpretat în sensul că dispozițiile sale referitoare la mărcile colective ale Uniunii Europene pot fi aplicate mutatis mutandis mărcilor individuale ale Uniunii Europene.

(1) JO C 118, 4.4.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Ordinario di Venezia – Italia) – Vinyls Italia SpA, în faliment/Mediterranea di Navigazione SpA

(Cauza C-54/16) (1)

([Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Proceduri de insolvență - Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 - Articolele 4 și 13 - Acte prejudiciabile pentru adunarea creditorilor - Condițiile în care poate fi atacat actul în cauză - Act supus legii unui alt stat membru decât statul de deschidere a procedurii - Act care nu poate fi atacat în temeiul acestei legi - Regulamentul (CE) nr. 593/2008 - Articolul 3 alineatul (3) - Lege aleasă de părți - Localizarea ansamblului elementelor situației vizate în statul de deschidere a procedurii - Incidență])

(2017/C 249/11)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Venezia

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Vinyls Italia SpA, în faliment

Pârâtă: Mediterranea di Navigazione SpA

Dispozitivul

Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că forma și termenul în care beneficiarul unui act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor trebuie să invoce o excepție în temeiul acestui articol, pentru a se opune unei acțiuni care urmărește revocarea actului respectiv potrivit dispozițiilor lex fori concursus, precum și aspectul dacă acest articol poate fi aplicat și din oficiu de către instanța competentă, eventual după expirarea termenului acordat părții vizate, intră sub incidența dreptului procesual al statului membru pe teritoriul căruia este pendinte litigiul. Acest drept însă trebuie să nu fie mai puțin favorabil decât cel care guvernează situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii (principiul efectivității), aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că partea căreia îi revine sarcina probei trebuie să dovedească, atunci când lex causae permite atacarea unui act considerat prejudiciabil, că nu sunt în mod concret întrunite condițiile – diferite de cele prevăzute de lex fori concursus – necesare pentru ca o cale de atac introdusă împotriva actului respectiv să poată fi admisă.

Articolul 13 din Regulamentul nr. 1346/2000 poate fi invocat în mod valabil atunci când părțile la un contract care au sediul în unul și același stat membru pe teritoriul căruia se află deopotrivă toate celelalte elemente relevante ale situației vizate au desemnat legea unui alt stat membru în calitate de lege aplicabilă contractului respectiv, cu condiția ca aceste părți să nu fi ales legea menționată în mod fraudulos sau abuziv, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 156, 2.5.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 31 mai 2017 – Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI)/Comisia Europeană

(Cauza C-228/16 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Decizie de clasare - Refuz al Comisiei Europene de a continua examinarea plângerii recurentei - Inexistența ajutorului la sfârșitul fazei preliminare de examinare - Decizie pur confirmativă - Condiții de legalitate a retragerii unei decizii de clasare))

(2017/C 249/12)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Dimosia Epicheirisi Ilektrismou AE (DEI) (reprezentanți: E. Bourtzalas, avocat, A. Oikonomou, E. Salaka, C. Synodinos și H. Tagaras, dikigoroi, D. Waelbroeck, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouchagiar și É. Gippini Fournier, agenți)

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului Uniunii Europene din 9 februarie 2016, DEI/Comisia (T-639/14, nepublicată, EU:T:2016:77).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/10

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo – Spania) – Sharda Europe B.V.B.A./Administración del Estado, Syngenta Agro, SA

(Cauza C-293/16) (1)

([Trimitere preliminară - Agricultură - Introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor - Directiva 2008/69/CE - Articolul 3 alineatul (2) - Procedură de reevaluare de către statele membre a produselor de protecție a plantelor autorizate - Termen - Divergență între versiunile lingvistice])

(2017/C 249/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Recurentă: Sharda Europe B.V.B.A.

Intimate: Administración del Estado, Syngenta Agro, SA

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2008/69/CE a Comisiei din 1 iulie 2008 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului privind includerea clofentezin, dicamba, difenoconazol, diflubenzuron, imazaquin, lenacil, oxadiazon, picloram și piriproxifen ca substanțe active trebuie interpretat în sensul că data de 31 decembrie 2008 pe care o prevede acesta corespunde, pentru un produs de protecție a plantelor autorizat deja care conține una dintre substanțele menționate în anexa la această directivă datei limită la care trebuie să fi fost incluse în lista care figurează în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar toate substanțele active pe care le conține respectivul produs de protecție a plantelor, altele decât cele enumerate în anexa la Directiva 2008/69, pentru a lua naștere o obligație de a efectua o reevaluare a acelui produs, prevăzută la acest articol 3 alineatul (2) primul paragraf.

(1) JO C 305, 22.8.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/10

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 8 iunie 2017 – Dextro Energy GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-296/16 P) (1)

([Recurs - Protecția consumatorilor - Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 - Mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și la sănătatea copiilor - Respingere a cererii de înscriere a anumitor mențiuni în pofida avizului pozitiv al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)])

(2017/C 249/14)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Dextro Energy GmbH & Co. KG (reprezentanți: M. Hagenmeyer și T. Teufer, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Grünheid și K. Herbout-Borczak, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Dextro Energy GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 287, 8.8.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/11

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 1 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie – Polonia) – Piotr Zarski/Andrzej Stadnicki

(Cauza C-330/16) (1)

((Trimitere preliminară - Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale - Directiva 2011/7/UE - Contracte de închiriere comercială pe durată nedeterminată - Întârzieri în efectuarea plății chiriei - Contracte încheiate înaintea expirării termenului de transpunere a acestei directive - Reglementare națională - Excludere din domeniul de aplicare în timp al directivei menționate la astfel de contracte))

(2017/C 249/15)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant și apelant: Piotr Zarski

Pârât și intimat: Andrzej Stadnicki

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al acestei directive întârzierile în efectuarea plăților în executarea unui contract încheiat înainte de 16 martie 2013 chiar și atunci când întârzierile respective survin ulterior acestei date.

(1) JO C 335, 12.9.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/11

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Monomeles Protodikeio Athinon – Grecia) – OL/PQ

(Cauza C-111/17 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Răpire internațională de copii - Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolul 11 - Cerere de înapoiere - Noțiunea „reședință obișnuită” a unui sugar - Copil născut, conform voinței părinților săi, într-un alt stat membru decât cel al reședinței lor obișnuite - Ședere continuă a copilului în cursul primelor luni de viață în statul membru în care s-a născut - Decizia mamei de a nu se întoarce în statul membru în care se afla reședința obișnuită a cuplului])

(2017/C 249/16)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Athinon

Părțile din procedura principală

Reclamant: OL

Pârâtă: PQ

Dispozitivul

Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea din litigiul principal, în care un copil s-a născut și a locuit în mod neîntrerupt cu mama sa mai multe luni, conform voinței comune a părinților săi, într-un alt stat membru decât cel în care aceștia își aveau reședința obișnuită înainte de nașterea sa, intenția inițială a părinților cu privire la întoarcerea mamei, împreună cu copilul, în acest din urmă stat membru nu poate permite să se considere că acest copil își are acolo „reședința obișnuită”, în sensul acestui regulament.

În consecință, într-o asemenea situație, refuzul mamei de a se întoarce în același stat membru împreună cu copilul nu poate fi considerat o „deplasare sau o reținere ilicită” a copilului, în sensul articolului 11 alineatul (1) menționat.

(1) JO C 144, 8.5.2017.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/12

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 8 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Lg Costruzioni Srl/Area – Azienda Regionale per l’edilizia abitativa

(Cauza C-110/16) (1)

([Trimitere preliminară - Contract de achiziții publice de lucrări - Directiva 2004/18/CE - Articolul 7 - Evaluarea și verificarea capacității tehnice a operatorilor economici - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii - Inadmisibilitate vădită])

(2017/C 249/17)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Lg Costruzioni Srl

Intimată: Area – Azienda Regionale per l’Edilizia Abitativa

cu participarea: TE.SV.AM. Srl, Alvit Srl, Igit SpA, Planarch Srl, Francesco Auteri

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), prin decizia din 19 ianuarie 2016, este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 175, 17.5.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/13

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 11 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj – România) – SC Exmitiani SRL/Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

(Cauza C-286/16) (1)

((Trimitere preliminară - Activitate de transport rutier de persoane - Impozitare - Fapte anterioare aderării României la Uniunea Europeană - Necompetență vădită a Curții))

(2017/C 249/18)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SC Exmitiani SRL

Pârâtă: Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Curtea de Apel Cluj (România).

(1) JO C 296, 16.8.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/13

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 7 iunie 2017 – Holistic Innovation Institute, SLU/Comisia Europeană

(Cauza C-411/16 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Proiecte finanțate de Uniunea Europeană în domeniul cercetării - Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (2007-2013) - Proiectul eDIGIREGION - Decizie a Comisiei Europene de a refuza participarea reclamantei - Acțiune în anulare și în răspundere])

(2017/C 249/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Holistic Innovation Institute, SLU (reprezentant: J.J. Marín López, abogado)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal, agent, și J. Rivas Andrés, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Holistic Innovation Institute, SLU la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 364, 3.10.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/14

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – Jitka Svobodová/Česká republika – Okresní soud v Náchodě

(Cauza C-653/16) (1)

([Trimitere preliminară - Contextul factual și normativ al litigiului principal - Lipsa unor precizări suficiente - Inadmisibilitate vădită - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții])

(2017/C 249/20)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Jitka Svobodová

Pârâtă: Česká republika – Okresní soud v Náchodě

cu participarea: Česká republika – Ministerstvo spravedlnosti ČR

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă) prin decizia din 2 decembrie 2016 este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 78, 13.3.2017.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/14

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 11 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék – Ungaria) – Bericap Záródástechnikai Cikkeket Gyártó Bt./Nemzetgazdasági Minisztérium

(Cauza C-53/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Ajutoare acordate de statele membre - Derogări de la interzicerea ajutoarelor - Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă - Regulamentul (CE) nr. 800/2008 - Definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii - Întreprinderi afiliate - Întreprinderi care își exercită activitățile pe aceeași piață și care aparțin aceluiași grup de întreprinderi global deținut de membrii aceleiași familii - Noțiunea „grup de persoane fizice care acționează în mod concertat”])

(2017/C 249/21)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bericap Záródástechnikai Cikkeket Gyártó Bt.

Pârât: Nemzetgazdasági Minisztérium

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (3) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor [107 și 108 TFUE] (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestei dispoziții, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât și economice existente între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alineatul (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu poate în mod necesar să fie subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul anexei I din Regulamentul nr. 800/2008.

(1) JO C 144, 8.5.2017.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/15

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Rayonen sad Varna – Bulgaria) – Todor Iliev/Blagovesta Ilieva

(Cauza C-67/17) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Cooperarea judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 1 alineatul (2) litera (a) - Domeniu de aplicare - Materii excluse - Regimuri matrimoniale - Desfacerea căsătoriei - Lichidarea unui bun dobândit în cursul căsătoriei])

(2017/C 249/22)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Rayonen sad Varna

Părțile din procedura principală

Reclamant: Todor Iliev

Pârâtă: Blagovesta Ilieva

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că un litigiu precum cel principal, care privește lichidarea, după pronunțarea unui divorț, a unui bun mobil dobândit în cursul căsătoriei de soți resortisanți ai unui stat membru, dar domiciliați în alt stat membru, nu intră în domeniul de aplicare al acestui regulament, ci în cel al regimurilor matrimoniale și, prin urmare, face parte dintre excluderile care figurează la articolul 1 alineatul (2) litera (a) menționat.

(1) JO C 112, 10.4.2017.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/16

Recurs introdus la 30 decembrie 2016 de Capella EOOD împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 mai 2016 în cauza T-750/14, Ivo-Kermartin GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-687/16 P)

(2017/C 249/23)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Capella EOOD (reprezentant: C. Pfitzer, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Prin Ordonanța din 7 iunie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a zecea) a respins recursul și a hotărât ca recurenta să suporte propriile cheltuieli de judecată.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/16

Recurs introdus la 18 ianuarie 2017 de For Tune sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 8 noiembrie 2016 în cauza T-579/15, For Tune sp. z o.o./Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-23/17 P)

(2017/C 249/24)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: For Tune sp. z o.o. (reprezentant: K. Popławska, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Prin Ordonanța din 15 iunie 2017, Curtea de Justiție (Camera a șasea) a declarat recursul inadmisibil.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 20 martie 2017 – Manuela Maturi și alții/Fondazione Teatro dell’Opera di Roma

(Cauza C-142/17)

(2017/C 249/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurente: Manuela Maturi, Laura Di Segni, Isabella Lo Balbo, Maria Badini, Loredana Barbanera

Intimată: Fondazione Teatro dell’Opera di Roma

Întrebarea preliminară

Reglementarea națională prevăzută la articolul 3 alineatul 7 din Decretul-lege nr. 64 din 30 aprilie 2010, devenit Legea nr. 100 din 29 iunie 2010, potrivit căreia, „pentru lucrătorii din domeniul spectacolului care fac parte din categoria dansatorilor și balerinilor, vârsta de pensionare pentru bărbați și femei este stabilită la împlinirea vârstei cronologice de 45 de ani, cu folosirea, pentru lucrătorii cărora li se aplică integral sistemul de tip contributiv sau mixt, a coeficientului de transformare prevăzut la articolul 1 alineatul 6 din Legea nr. 335 din 8 august 1995, aferent vârstei superioare. Pentru perioada de doi ani ulteriori datei de intrare în vigoare a prezentei dispoziții, lucrătorii prevăzuți la prezentul alineat încadrați pe durată nedeterminată, care au atins sau au depășit vârsta de pensionare, au posibilitatea să exercite opțiunea reînnoibilă anual de a rămâne în activitate. Această opțiune trebuie exercitată prin intermediul unei cereri oficiale care trebuie depusă la ENPALS în termen de două luni de la data de intrare în vigoare a prezentei dispoziții sau cu cel puțin trei luni înainte de nașterea dreptului la pensie, cu respectarea vârstei maxime de pensionare pentru limită de vârstă de 47 de ani pentru femei și de 52 de ani pentru bărbați”, contravine principiului nediscriminării pe criteriul sexului, prevăzut de Directiva 2006/54 (1) și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolul 21)?

(1) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) (JO, L204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 08, p. 262).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 20 martie 2017 – Catia Passeri/Fondazione Teatro dell’Opera di Roma

(Cauza C-143/17)

(2017/C 249/26)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: Catia Passeri

Intimată: Fondazione Teatro dell’Opera di Roma

Întrebarea preliminară

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 21 aprilie 2017 – Heinrich Denker/Gemeinde Thedinghausen

(Cauza C-206/17)

(2017/C 249/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamant și recurent: Heinrich Denker

Pârâtă și intimată: Gemeinde Thedinghausen

Parte la procedură: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

Întrebarea preliminară

Articolul 11 din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului – Directiva privind evaluarea efectelor unor proiecte asupra mediului (1) – trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că încălcarea unei norme naționale privind participarea publicului la procedura de întocmire a unui plan urbanistic produsă prin intermediul unei reglementări municipale este irelevantă atunci când, în pofida unei informări corespunzătoare, această încălcare nu a fost criticată în termen de un an de la comunicarea planului referitor la comună, iar planului urbanistic i se aplică dispozițiile referitoare la participarea publicului din Directiva privind evaluarea efectelor asupra mediului?

(1) JO L 26, 2012, p. 1.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bacău (România) la data de 24 aprilie 2017 – SC Topaz Development SRL/Constantin Juncu, Raisa Juncu, născută Cernica

(Cauza C-211/17)

(2017/C 249/28)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Bacău

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: SC Topaz Development SRL

Pârâți: Constantin Juncu, Raisa Juncu, născută Cernica

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (l) din [Directiva 93/13/CEE] (1) trebuie interpretate și aplicate în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal – astfel cum au fost ele arătate de reclamanta-pârâtă, care a făcut trimitere la jurisprudența națională (Decizia nr. 1646 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, în recurs, și Decizia civilă nr. 466 din 6 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 3364/110/2014 în apel), și anume faptul că dovada caracterului negociat al tuturor clauzelor din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți rezultă din simplul fapt că reclamanții-pârâți, în calitate de consumatori, au fost de acord cu aceste clauze, prin semnarea antecontractului care a fost redactat în prealabil de dezvoltatorul imobiliar și ulterior autentificat de un notar public – s-a înlăturat, de principiu, prin proba contrară, prezumția relativă a caracterului nenegociat al clauzelor redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor?

Clauzele de la literele (d), (e), (f) și (i) din anexa la Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în antecontracte de vânzare-cumpărare redactate în prealabil de dezvoltatorii imobiliari care sunt niște profesioniști, precum reclamanta-pârâtă, în special clauzele de la punctele 3.2.2. și 7.1. din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părțile în litigiu care reglementează pactul comisoriu de gradul IV și clauza penală stabilite exclusiv în favoarea promitentului-vânzător?

Articolul 6 alineatul (l) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat și aplicat în sensul că, în ipoteza în care răspunsul la cea de-a doua întrebare adresată Curții este afirmativ, nu permite (interzice) instanței naționale să modifice respectivele clauze constatate ca fiind abuzive în sensul de a reține că pactul comisoriu de gradul IV ar putea interveni în alte condiții decât cele prevăzute expres în antecontract (spre exemplu, nu pentru orice întârziere la plată sau neplată, indiferent de cuantumul acesteia, ci doar pentru plăți de o anumită valoare, întârziate sau neplătite, apreciate de instanță, de la caz la caz, ca fiind însemnate), respectiv de a reduce (limita) cuantumul clauzei penale la sumele achitate cu titlu de avans de către promitentul-cumpărător până la momentul activării pactului comisoriu? În această ipoteză, instanța națională nu poate decât să se limiteze la a stabili că aceste clauze nu se aplică în ceea ce privește consumatorul în cauză?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Düsseldorf (Germania) la 28 aprilie 2017 – Medtronic GmbH/Finanzamt Neuss

(Cauza C-227/17)

(2017/C 249/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Medtronic GmbH

Pârât: Finanzamt Neuss

Întrebarea preliminară

Nomenclatura combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și tariful vamal comun, în versiunea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015 (1), trebuie să fie interpretată în sensul că sistemele de fixare a coloanei vertebrale, de tipul descris în cadrul prezentei ordonanțe (2), trebuie clasificate la subpoziția 9021 90 90?

(1) JO L 285, p. 1.

(2) Sisteme de fixare a coloanei vertebrale, marca CD Horizon SOLERA.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/19

Recurs introdus la 11 mai 2017 de Bank Tejarat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 14 martie 2017 în cauza T-346/15, Bank Tejarat/Consiliul

(Cauza C-248/17 P)

(2017/C 249/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bank Tejarat (reprezentanți: S. Zaiwalla, P. Reddy, A. Meskarian, solicitors, M. Brindle QC, T. Otty, R. Blakeley, barristers)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	declararea recursului drept admisibil și anularea punctelor 1 și 2 din dispozitivul celei de a doua hotărâri a Tribunalului;

—	admiterea cererii Băncii referitoare la reincluderea sa în listă;

—	anularea măsurilor în litigiu în măsura în care se aplică Băncii și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului și a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care în mod eronat nu a atribuit nicio importanță și/sau a atribuit o importanță insuficientă dovezilor aduse de Bancă și prin urmare a denaturant dovezile esențiale pertinente pentru aspectul dacă afirmațiile din motivația contestată erau susținute de Consiliu.

Independent de soluția privind primul motiv de recurs, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care a denaturant dovezile esențiale pentru aspectul dacă afirmațiile din motivarea contestată au fost susținute de Consiliu și/sau au plasat în mod eronat sarcina probei asupra Băncii Bank.

Atât în privința primului, cât și a celui de al doilea motiv de recurs, dacă Tribunalul ar fi aplicat principiile corecte și/sau nu ar fi denaturant dovezile menționate anterior, ar fi anulat măsurile contestate.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a susținut că Consiliul avea dreptul să reincludă Banca pe listă în temeiul unor motive care ar fi putut și ar fi trebuit să fie prezentate înainte de prima hotărâre și că comportamentul Consiliului nu a încălcat articolul 266 TFUE și nici principiile autorității de lucru judecat și/sau al securității juridice și/sau al caracterului definitiv al unei hotărâri și/sau al eficacității și/sau dreptul la protecție judiciară efectivă și/sau drepturile Băncii în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și/sau articolul 6 și articolul 13 din CEDO și/sau drepturile sale o bună administrare și/sau principiul proporționalității.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tartu Maakohus (Estonia) la 19 mai 2017 – Collect Inkasso OÜ, ITM Inkasso OÜ, Bigbank AS/Rain Aint, Lauri Palm, Raiko Oikimus, Egle Noor, Artjom Konjarov

(Cauza C-289/17)

(2017/C 249/31)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tartu Maakohus

Părțile din procedura principală

Reclamante: Collect Inkasso OÜ, ITM Inkasso OÜ, Bigbank AS

Pârâți: Rain Aint, Lauri Palm, Raiko Oikimus, Egle Noor, Artjom Konjarov

Întrebările preliminare

Articolul 17 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate (1) trebuie interpretat în sensul că într-un act de sesizare a instanței, într-un act echivalent, în orice citație de prezentare în fața instanței sau în documentele de asistență juridică conexe trebuie să se menționeze în mod expres toate datele prevăzute la articolul 17 litera (a) din regulament? În special, potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (b), articolului 6 alineatul (1) litera (c) și articolului 17 litera (a), certificarea unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european este exclusă în cazul în care debitorului nu i-a fost adusă la cunoștință adresa instituției către care trebuie transmis răspunsul, însă i-au fost comunicate toate celelalte date prevăzute la articolul 17 litera (a) din regulament?

Articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate trebuie interpretat în sensul că în cazul în care procedura din statul membru de origine nu îndeplinește cerințele stabilite la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004, remedierea neregularității presupune comunicarea în mod corespunzător către debitor prin sau odată cu hotărârea adoptată a tuturor datelor prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (b)? În special, emiterea unui titlu executoriu european este exclusă în cazul în care debitorului nu i-a fost notificată adresa instituției unde trebuie formulată calea de atac, însă i-au fost aduse la cunoștință toate celelalte date prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (b)?

(1) JO 2004, L 143, p. 15, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 3.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 22 mai 2017 – EUflight.de GmbH/TUIfly GmbH

(Cauza C-292/17)

(2017/C 249/32)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: EUflight.de GmbH

Pârâtă: TUIfly GmbH

Întrebarea preliminară

Se consideră că anularea unui zbor a fost cauzată de o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/04 (1) și atunci când împrejurările (în speță: „greva spontană” sau „valul de îmbolnăviri”) afectează zborul în discuție numai în mod indirect, întrucât acestea au condus la reorganizarea întregului plan de zbor al operatorul de transport aerian, iar această organizare include anularea programată a zborului concret? În temeiul articolului 5 alineatul (3) din regulament, un operator de transport aerian poate fi exonerat de obligația de plată a unor compensații și atunci când, în lipsa reorganizării, zborul în discuție ar fi putut fi efectuat, întrucât echipajul alocat acestuia ar fi fost disponibil, dar, prin reorganizare, a fost realocat altor zboruri?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/21

Recurs introdus la 6 iunie 2017 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 30 martie 2017 în cauza T-112/15, Republica Elenă/Comisia Europeană

(Cauza C-341/17 P)

(2017/C 249/33)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: G. Kanellopoulos, Α. Vasilopoulou și Ε. Leftheriotou, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții admiterea recursului, anularea hotărârii atacate a Tribunalului din 30 martie 2017 în cauza T-112/15, în măsura în care prin aceasta este respinsă acțiunea sa, admiterea acțiunii Republicii Elene din 2 martie 2015, anularea Deciziei de punere în aplicare 2014/950/UE a Comisiei din 19 decembrie 2014 în măsura în care exclude de la finanțarea de către Uniunea Europeană anumite cheltuieli efectuate în domeniul ajutoarelor pe suprafață în cadrul anului de cerere 2008, în valoare de: (a) 10 % din valoarea totală a cheltuielilor efectuate pentru ajutoarele pentru pășuni, (b) 5 % din valoarea totală a cheltuielilor efectuate pentru ajutoarele conexe complementare și (c) 5 % din valoarea totală a cheltuielilor efectuate în domeniul dezvoltării rurale, și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă șase motive.

În ceea ce privește partea din hotărârea atacată consacrată primului motiv al acțiunii referitor la corecția financiară de 10 % în privința ajutoarelor pe suprafață pentru pășuni (punctele 23-106 din hotărârea atacată) sunt invocate trei motive în susținerea recursului.

Primul motiv de recurs este întemeiat pe interpretarea și pe aplicarea eronată a articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 prin care se stabilește definiția pășunii, pe interpretarea și pe aplicarea eronată a articolului 296 TFUE și pe motivarea insuficientă și inadecvată a hotărârii atacate.

Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe interpretarea și pe aplicarea eronată a articolului 296 TFUE, altfel spus pe o motivare insuficientă a aprecierii cuprinse în hotărârea atacată, potrivit căreia trebuie respinse criticile Republicii Elene referitoare la legalitatea motivelor deciziei Comisiei.

În plus, prin al treilea motiv, Republica Elenă susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului proporționalității, potrivit unei interpretări și unei aplicări eronate a articolului 296 TFUE, și se întemeiază pe o motivare insuficientă.

În ceea ce privește partea din hotărârea atacată consacrată celui de al doilea motiv al acțiunii referitor la corecția financiară de 5 % privind ajutoarele conexe pe suprafață complementare (punctele 107-137 din hotărârea atacată), sunt invocate două motive în susținerea recursului. Primul (al patrulea motiv de recurs) se întemeiază pe interpretarea și pe aplicarea eronată a articolului 31 din Regulamentul nr. 1290/2005 și a articolului 11 din Regulamentul nr. 885/2006, pe o motivare eronată, altfel spus insuficientă și contradictorie a hotărârii atacate; prin al doilea motiv, Republica Elenă susține că aprecierea cuprinsă în această privință în hotărârea atacată este afectată de o eroare de aplicare a principiului proporționalității combinată cu interpretarea și cu aplicarea eronată a articolului 296 TFUE, precum și de o motivare insuficientă și contradictorie.

În sfârșit, în ceea ce privește partea din hotărârea atacată consacrată celui de al treilea motiv al acțiunii referitor la corecția financiară de 5 % privind ajutoarele pentru dezvoltare rurală (punctele 138-168 din hotărârea atacată), Republica Elenă susține (al șaselea motiv de recurs) că, în hotărârea atacată, Tribunalul a respins în parte cererea Republicii Elene fără cea mai mică motivare.

Tribunalul

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/23

Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2017 – Ball Beverage Packaging Europe/EUIPO – Crown Hellas Can (Cutii)

(Cauza T-9/15) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă trei cutii - Desen sau model industrial anterior - Motiv de nulitate - Caracter individual - Impresie globală diferită - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Ansamblu de articole care constituie un obiect unitar - Conținutul descrierii desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat - Obligația de motivare - Substituirea unei părți din litigiu”])

(2017/C 249/34)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Ball Beverage Packaging Europe Ltd (Luton, Regatul Unit), admisă să substituie Ball Europe GmbH (reprezentant: A. Renck, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Crown Hellas Can SA (Atena, Grecia) (reprezentanţi: N. Coulson și J. Koepp, solicitors)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 8 septembrie 2014 (cauza R 1408/2012-3), privind o procedură de declarare a nulității între Crown Hellas Can și Ball Europe

Dispozitivul

1)	Admite substituirea Ball Europe GmbH de către Ball Beverage Packaging Europe Ltd, în calitate de reclamantă.

2)	Respinge acțiunea.

3)	Obligă Ball Beverage Packaging Europe la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor necesare efectuate de Crown Hellas Can SA în cadrul procedurii în fața camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 89, 16.3.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/23

Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2017 – Kiselev/Consiliul

(Cauza T-262/15) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință Ucraina - Înghețarea fondurilor - Restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre - Persoană fizică ce sprijină în mod activ acțiunile sau politicile care subminează sau amenință Ucraina - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Libertatea de exprimare - Proporționalitate - Dreptul la apărare”))

(2017/C 249/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Dmitrii Konstantinovich Kiselev (Korolev, Rusia) (reprezentanți: J. Linneker, solicitor, T. Otty, barrister, și B. Kennelly, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și J.-P. Hix agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea, în primul rând, a Deciziei (PESC) 2015/432 a Consiliului din 13 martie 2015 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2015, L 70, p. 47) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/427 al Consiliului din 13 martie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2015, L 70, p. 1), în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2015/1524 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2015, L 239, p. 157) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1514 al Consiliului din 14 septembrie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2015, L 239, p. 30), în al treilea rând, a Deciziei (PESC) 2016/359 a Consiliului din 10 martie 2016 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2016, L 67, p. 37) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/353 al Consiliului din 10 martie 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 al Consiliului privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2016, L 67, p. 1), în măsura în care aceste acte îl vizează pe reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Dmitrii Konstantinovich Kiselev la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 7.9.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/24

Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2017 – Fakro/EUIPO – Saint Gobain Cristalería (climaVera)

(Cauza T-457/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative climaVera - Marca Uniunii Europene verbală anterioară CLIMAVER DECO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 249/36)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Fakro sp. z o.o. (Nowy Sącz, Polonia) (reprezentant: J. Radłowski, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Saint Gobain Cristalería, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: E. Bayo de Gispert, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 12 mai 2015 (cauza R 2095/2014-2) privind o procedură de opoziție între Saint Gobain Cristalería și Fakro

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Fakro sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 328, 5.10.2015.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/25

Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2017 – Aydin/EUIPO – Kaporal Groupe (ROYAL & CAPORAL)

(Cauza T-95/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale ROYAL & CAPORAL - Marca Uniunii Europene verbală anterioară KAPORAL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”))

(2017/C 249/37)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamant: Savas Aydin (Pantin, Franța) (reprezentant: F. Watrin, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanţi: D. Hanf și S. Pétrequin, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Kaporal Groupe (Marseille, Franța) (reprezentant: J. André, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 decembrie 2015 (cauza R 867/2015-2), privind o procedură de opoziție între Kaporal Groupe și domnul Aydin.

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea

2)	Îl obligă pe domnul Savas Aydin la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 156 din 2.5.2016

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/25

Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 2017 – Comisia/IEM

(Cauza T-141/16) (1)

([„Clauză compromisorie - Contractul FAIR-CT98-9544 încheiat în cadrul celui de Al patrulea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (1994-1998) - Rezilierea contractului - Rambursarea sumelor plătite în avans - Dobânzi de întârziere - Procedură de judecare în lipsă”])

(2017/C 249/38)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Katsimerou și S. Lejeune, agenți, asistați de O. Lytra, avocat)

Pârâți: IEM – Erga – Erevnes – Meletes perivallontos kai chorotaxias AE (Atena, Grecia)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE având ca obiect obligarea IEM – Erga – Erevnes – Meletes perivallontos kai chorotaxias la rambursarea sumelor plătite în avans de Comisie în cadrul contractului FAIR-CT98-9544, majorate cu dobânzi de întârziere

Dispozitivul

1)	Obligă IEM – Erga – Erevnes – Meletes perivallontos kai chorotaxias AE la plata către Comisia Europeană a sumei de 75 728,33 euro, majorată cu dobânzi de întârziere de 3 %, începând cu 4 septembrie 2010 până la efectuarea plății integrale.

2)	Obligă IEM la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 191, 30.5.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/26

Hotărârea Tribunalului din 7 iunie 2017 – Mediterranean Premium Spirits/EUIPO – G-Star Raw (GINRAW)

(Cauza T-258/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale GINRAW - Marca Uniunii Europene verbală anterioară RAW - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Elemente de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului - Obligația de motivare”])

(2017/C 249/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mediterranean Premium Spirits, SL (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. A. Mora Granell și J. Romaní Lluch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Folliard-Monguiral și K. Sidat Humphreys, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: G-Star Raw CV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: L. Dijkman și J. van Manen, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 martie 2016 (cauza R 1583/2015-4), privind o procedură de opoziție între G-Star Raw și Mediterranean Premium Spirits

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Mediterranean Premium Spirits, SL suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de EUIPO și de G-Star Raw CV.

(1) JO C 251, 11.7.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/27

Hotărârea Tribunalului din 15 iunie 2017 – Bay/Parlamentul

(Cauza T-302/16) (1)

((„Drept instituțional - Decizia președintelui Parlamentului prin care s-a pronunțat împotriva unui deputat european sancțiunea pierderii dreptului la indemnizația de ședere - Articolul 166 din Regulamentul interior al Parlamentului - Drept de acces la dosar - Eroare de fapt”))

(2017/C 249/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Nicolas Bay (La Celle-Saint-Cloud, Franța) (reprezentant: A. Cuignache, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Görlitz, S. Alonso de León și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea deciziei președintelui Parlamentului din 9 martie 2016 și a deciziei biroului Parlamentului din 11 aprilie 2016 prin care se aplică reclamantului sancțiunea pierderii dreptului la indemnizația de ședere pentru o durată de cinci zile

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Nicolas Bay este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 279, 1.8.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/27

Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 2017 – Bundesverband Deutsche Tafel/EUIPO – Tiertafel Deutschland (Tafel)

(Cauza T-326/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de nulitate - Marcă a Uniunii Europene verbală Tafel - Executare de către EUIPO a unei hotărâri de anulare a deciziei camerelor sale de recurs - Motiv absolut de refuz - Articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Caracter descriptiv - Articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009 - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare”])

(2017/C 249/41)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Bundesverband Deutsche Tafel eV (Berlin, Germania) (reprezentanți: T. Koerl, E. Celenk și S. Vollmer, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Tiertafel Deutschland eV (Rathenow, Germania) (reprezentant: M. Nitschke, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 4 aprilie 2016 (cauza R 248/2016-4), privind o procedură de declarare a nulității între Tiertafel Deutschland și Bundesverband Deutsche Tafel

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bundesverband Deutsche Tafel eV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 287, 8.8.2016

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/28

Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2017 – LG Electronics/EUIPO (Second Display)

(Cauza T-659/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Second Display - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 249/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: LG Electronics, Inc. (Seoul, Republica Coreea) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 10 iunie 2016 (cauza R 106/2016-1), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Second Display ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă LG Electronics, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 402, 31.10.2016.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/28

Ordonanța președintelui Tribunalului din 30 mai 2017 – Enrico Colombo și Corinti Giacomo/Comisia

(Cauza T-690/16 R)

((„Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”))

(2017/C 249/43)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Enrico Colombo SpA (Sesto Calende, Italia) și Corinti Giacomo (Ispra, Italia) (reprezentanți: R. Colombo și G. Turri, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rosa Plaza, S. Delaude și L. Di Paolo, agenți) și Carmet Sas di Fietta Graziella & C.

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect acordarea unor măsuri provizorii care vizează, pe de o parte, suspendarea executării actelor Comisiei care conduc la respingerea ofertelor reclamantelor în cadrul cererii de ofertă JRC/IPR/2016/C.4/0002/OC și, pe de altă parte, în esență, suspendarea contractului încheiat între Comisie și ofertantul câștigător al acestei cereri de ofertă.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii în măsura în care aceasta este îndreptată împotriva Carmet Sas di Fietta Graziella & C.

2)	Respinge în rest cererea de măsuri provizorii.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/29

Ordonanța Tribunalului din 18 mai 2017 – Verschuur/Comisia

(Cauza T-877/16) (1)

([„Acțiune în anulare - Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Document privind procedura administrativă referitoare la ajutorul SA.38374 (2014/C ex 2014/NN) pus în aplicare de Țările de Jos în favoarea Starbucks - Refuzul accesului - Acțiune vădit nefondată”])

(2017/C 249/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Steven Verschuur (Baarn, Țările de Jos) (reprezentant: P. Kreijger, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz, A. Buchet și F. Clotuche-Duvieusart, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea deciziei C (2016) 6455 final a Comisiei din 3 octombrie 2016 de respingere a cererii reclamantului de confirmare a accesului la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă pe domnul Steven Verschuur să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/29

Acțiune introdusă la 16 mai 2017 – Fakro/Comisia

(Cauza T-293/17)

(2017/C 249/45)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Fakro sp z o.o. (Nowy Sącz, Polonia) (reprezentant: A. Radkowiak-Macuda, consilier juridic [radca prawny])

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul TFUE și al Cartei Drepturilor Fundamentale prin faptul că nu a luat poziție cu privire la plângerea pe care a introdus-o reclamanta la 12 iulie 2012 cu privire la un abuz de poziție dominantă din partea grupului VELUX, în pofida faptului să i se ceruse în mod formal acest lucru;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, chiar și în situația în care cazul nu se va judeca întrucât Comisia va fi adoptat o decizie în cursul procedurii judiciare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un singur motiv, afirmând că a fost încălcat articolul 288 TFUE coroborat cu articolele 102 și 105 TFUE și cu articolul 41 din Carta Drepturilor Fundamentale.

Adoptarea, după trei ani și jumătate, a unei poziții inițiale, în aparență pe fond, în procedura privind plângerea introdusă de reclamant nu constituie o soluționare a cazului într-un termen rezonabil. Comisia nu a furnizat nicio probă care să ateste că a acționat în indiferent ce mod în cursul procedurii de investigație. Înainte de a adopta o decizie, Comisia are obligația de a întreprinde o analiză aprofundată a elementelor de fapt și de drept invocate de reclamant. Procedura inițiată de reclamant constituie singura modalitate în care își poate proteja drepturile.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/30

Acțiune introdusă la 15 mai 2017 – Optile/Comisia

(Cauza T-309/17)

(2017/C 249/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Organisation professionnelle des transports d’Ile de France (Optile) (Paris, Franța) (reprezentanți: F. Thiriez și M. Dangibeaud, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal, anularea în parte a articolului 1 din Decizia SA.26763 a Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind presupusele ajutoare acordate întreprinderilor de transport în comun de regiunea Île-de-France, însă doar în măsura în care se consideră că schema de ajutoare instituit de regiunea Île-de-France începând din anul 1979 până în anul 2008 constituie o nouă schemă de ajutoare „pusă ilegal în executare”;

—

cu titlu subsidiar, anularea în parte a articolului 1 din Decizia SA.26763 a Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind presupusele ajutoare acordate întreprinderilor de transport în comun de regiunea Île-de-France, în măsura în care prin acesta se reține că schema de ajutoare a fost „pusă ilegal în executare” între mai 1994 și 25 decembrie 2008.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Decizia Comisiei din 2 februarie 2007 privind schemele de ajutoare SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) pusă în executare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuze în regiunea Île-de-France [C (2017) 439 final] (denumită în continuare „decizia atacată”) a reținut că dispozitivul examinat constituia o nouă schemă de ajutoare. În această privință, reclamanta invocă următoarele motive:

—

încălcarea articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2015/1589”), în măsura în care temeiul legal al sistemului examinat este anterior Tratatului de la Roma;

—	insuficienta motivare având în vedere articolul 1 litera (b) punctul (v) din regulamentul nr. 2015/1589;

—	eroarea de fapt și de drept privind data reținută de liberalizare a pieței.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată califică dispozitivul noii scheme de ajutor pentru perioada 1994-1998. În acest cadru, reclamanta invocă:

—	încălcarea drepturilor procedurale ale părților și a principiilor securității juridice și încrederii legitime în măsura în care Comisia a extins aria său de investigare dincolo de cadrul stabilit prin decizia de inițiere;

—	încălcarea articolului 17 din regulamentul nr. 2015/1589, în măsura în care Comisia a considerat că o cerere de abrogare care emana de la un particular întrerupea prescripția.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/31

Acțiune introdusă la 1 iunie 2017 – Campbell/Comisia

(Cauza T-312/17)

(2017/C 249/47)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant:: Liam Campbell (Dundalk, Irlanda) (reprezentant: J. MacGuill, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Comisiei din 7 aprilie 2017 prin care s-a respins cererea reclamantului de acces la documentele referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată împotriva Lituaniei pentru neimplementarea Directivei 2010/64/UE (1).

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe lipsa unei aprecieri concrete a cererii de acces la documente conform Regulamentului nr. 1049/2001, cu încălcarea jurisprudenței relevante.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe invocarea nelegală a unor prezumții generale referitoarea la divulgarea documentelor, cu nerespectarea principiilor identificate de jurisprudența citată.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe neefectuarea unei examinări specifice și efective a riscului pentru fiecare document vizat, cu încălcarea jurisprudenței citate.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe neefectuarea unei examinări specifice și efective a unui acces parțial posibil, cu încălcarea jurisprudenței citate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere privind existența unui interes public major, cu nerespectarea principiilor stabilite de jurisprudența citată.

(1) Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO 2010, L 280, p. 1)

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/31

Acțiune introdusă la 15 mai 2017 – Hebberecht/SEAE

(Cauza T-315/17)

(2017/C 249/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chantal Hebberecht (Addis-Abeba, Etiopia) (reprezentant: B. Maréchal, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

cu titlu principal,

—	declararea cererii drept admisibilă și întemeiată;

—

anularea deciziei adoptate de autoritatea împuternicită să facă numiri (AIPN) a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) [Ares (2017) 615970 – 03/02/2017] în ceea ce privește respingerea prelungirii cu un an a misiunii doamnei Hebberecht în calitate de Șef al Delegației UE în Republica Federală Democrată Etiopia;

—	obligarea SEAE la plata către reclamantă a unei sume forfetare de 250 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit;

—

cu titlu subsidiar,

—	obligarea SEAE la plata către reclamantă a unei sume forfetare de 200 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit;

—

cu titlu și mai subsidiar,

—	obligarea SEAE la plata către reclamantă a unei sume forfetare de 150 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit;

—

cu titlu și mai subsidiar,

—	obligarea SEAE la plata către reclamantă a unei sume forfetare de 100 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit;

—

cu titlu și mai subsidiar,

—	obligarea SEAE la plata către reclamantă a unei sume forfetare de 50 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, în măsura în care reclamanta consideră că decizia de a nu i se prelungi misiunea de șef al delegației Uniunii Europene („UE”) în Republica Federală Democrată Etiopia („Etiopia”) ar părea să aibă o legătură directă cu un val de agresiuni și de discriminări cu caracter antisemit.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului interesului de serviciu, deși prelungirea reclamantei ar fi justificată pe baza mai multor elemente care iau în considerare interesul de serviciu, precum:

—	menținerea unei delegații administrate și organizate în mod eficient, cu un personal calificat, motivat și performant, sub conducerea unui șef de delegație experimentat;

—	menținerea unui șef de delegație cu o experiență de 28 de ani în relațiile diplomatice, politice și economice și de cooperare într-o țară având un statut de partener excepțional al UE, precum Etiopia;

—	contribuția la protejarea stabilității țării și la evitarea dezmembrării acesteia prin declanșarea unui război civil;

—	contribuția la încetarea fluxului de migrație actual și la împiedicarea amplificării acestuia;

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, din moment ce alți funcționari care se aflau într-o situație identică cu cea a reclamantei ar fi obținut prelungirea pe baza unor motivări identice cu cele invocate de aceasta din urmă în cererea de prelungire cu un an. În acest context, reclamanta invocă, de asemenea, nerespectarea măsurilor de discriminare pozitive prevăzute de statut, în vederea atingerii parității, acest argument fiind întemeiat pe faptul că noul șef al delegației numit în vederea înlocuirii sale este bărbat.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului continuității serviciului, care este un criteriu esențial al deciziei de prelungire, în măsura în care alte cinci persoane părăsesc, de asemenea, locul de muncă, printre care șeful cooperării, șeful secțiunii de dezvoltare rurală și securitate alimentară, două poziții-cheie pentru cooperare și dezvoltare. Prin urmare, reclamanta susține că, în aceste condiții, prelungirea sa cu un an în calitate de șef al delegației ar asigura continuitatea serviciului și formarea viitorilor colegi.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/33

Acțiune introdusă la 22 mai 2017 – Aldridge și alții/Comisia

(Cauza T-319/17)

(2017/C 249/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Adam Aldridge (Schaerbeek, Belgia) și alți treizeci și doi de reclamanți (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Tymen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată;

în consecință:

—	anularea deciziei din 15 iulie 2016 de respingere a cererii de reclasificare din 16 martie 2016;

—	anularea deciziei din 13 februarie 2017 de respingere a reclamației din 14 octombrie 2016;

—	dispunerea reparării prejudiciului material și a prejudiciului moral al reclamanților;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate îndreptată împotriva deciziei Directorului Oficiului European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „OLAF”) din 16 octombrie 2012 de a implementa doar o reclasificare cu ocurență unică pentru agenții temporari care dispun de un contract pe durată nedeterminată.

Reclamanții consideră că decizia menționată este nelegală, întrucât ar fi fost adoptată cu încălcarea articolului 10 alineatul (3) și a articolului 15 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RCA”), cu încălcarea ierarhiei normelor, precum și cu încălcarea principiului protecției încrederii legitime. Astfel, decizia Directorului OLAF din 15 iulie 2016 de respingere a cererii de reclasificare din 16 martie 2016, precum și decizia acestuia din 13 februarie 2017 de respingere a reclamației din 14 octombrie 2016 (denumite în continuare „deciziile atacate”) ar fi fost adoptate pe baza unei decizii care ar fi nelegală și, prin urmare, ar trebui să fie anulate.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, în principal întrucât intrarea în vigoare a noului Statut al funcționarilor Uniunii Europene din 2014 și a dispozițiilor care limitează perspectivele de evoluție a carierei peste gradele AD12 și AST9 nu ar fi un motiv valabil pentru excluderea acestor agenți temporari din organizarea unor exerciții de reclasificare.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, întrucât deciziile atacate ar fi contrare unei decizii a Comisiei, adresată agențiilor Uniunii Europene, care prevede participarea agenților temporari la exerciții de reclasificare. Astfel, agenții temporari care dispun de contracte pe durată nedeterminată din cadrul Centrului Comun de Cercetare („CCR”) al Comisiei ar beneficia de un sistem de reclasificare anuală, fapt invocat de reclamanți drept diferenţă de tratament care nu ar fi justificată.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, în special întrucât limitarea la o singură reclasificare în carieră nu ar constitui o măsură care să răspundă obiectivului descris în decizia din 16 octombrie 2016 de asigurare a nevoilor OLAF de competențe specifice, ci dimpotrivă, ar fi mai curând de natură a nu permite OLAF să păstreze în serviciul său agenți temporari pentru perioade lungi.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/34

Acțiune introdusă la 24 mai 2017 – Hautala și alții/EFSA

(Cauza T-329/17)

(2017/C 249/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Heidi Hautala (Helsinki, Finlanda), Benedek Jávor (Budapest, Ungaria), Michèle Rivasi (Valence, Franța) și Bart Staes (Antwerp, Belgia) (reprezentant: B. Kloostra, lawyer)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de confirmare PAD 2017/005 CA a EFSA din 14 martie 2017, prin care s-a confirmat decizia PAD 2016/034 a EFSA din 9 decembrie 2016 și din 7 octombrie 2016 de respingere a accesului la cea mai mare parte a documentelor solicitate de reclamanți și

—	obligarea EFSA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că EFSA a încălcat articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 (1), întrucât nu a aplicat acest articol în privința informațiilor solicitate. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, EFSA ar fi trebuit să înlăture excepția de la divulgare întemeiată pe protecția „intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală”, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și să nu aplice această excepție informațiilor solicitate.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că EFSA a încălcat articolul 2 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 (2) și articolul 41 din Regulamentul nr. 178/2002 (3), întrucât a refuzat să divulge informațiile solicitate din considerente de protecție a intereselor comerciale ale proprietarilor studiilor, fără să se dovedească vreun prejudiciu concret sau vreun risc actual. Prin aceasta s-a încălcat și articolul 4 alineatul (4) litera (d) din Convenția de la Aarhus, potrivit căruia o excepție de la divulgare nu poate fi acordată pentru protejarea intereselor „confidențialității informațiilor comerciale și industriale, în cazul în care această confidențialitate este protejată prin lege în vederea apărării unui interes economic legitim”, întrucât nici un interes economic legitim nu a fost identificat sau dovedit în decizia atacată.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că EFSA a aplicat în mod incorect articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009 (4), întrucât această dispoziție nu se aplică informațiilor solicitate, iar divulgarea acestor informații servește unui interes public superior, în sensul articolului 63 alineatul (2) menționat și al articolului 16 din Regulamentul nr. 1107/2009.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că EFSA a încălcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 întrucât nu a recunoscut că divulgarea studiilor servește unui interes public superior și neagă faptul că reclamanții au dovedit existența unui asemenea interes în divulgarea studiilor.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că, prin omiterea punerii în balanță a interesului publicului de a avea acces la informațiile privind mediul cuprinse în studii și interesul privat al societăților de a-și proteja interesele comerciale și prin acceptarea prevalenței intereselor economice ale societăților, EFSA a încălcat articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că, întrucât datele disponibile nu permit să se efectueze o reexaminare independentă și completă a examinării glifosatului realizate de experții EFSA, reclamanții au un interes în divulgarea acestor studii. Prin negarea interesului general și a interesului reclamanților în divulgarea informațiilor solicitate, EFSA a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, precum și al articolului 41 din Regulamentul nr. 178/2002.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 2006, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 2001, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(3) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 2002, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 2009, p. 1).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/35

Acțiune introdusă la 29 mai 2017 – E-Control/ACER

(Cauza T-332/17)

(2017/C 249/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Energie-Control Austria für die Regulierung der Elektrizitäts- und Erdgaswirtschaft (E-Control) (Viena, Austria) (reprezentant: F. Schuhmacher, avocat)

Pârâtă: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei comisiei de apel a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei din 17 martie 2017, cauza A-001-2017 (consolidată)

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept de către comisia de apel atunci când aceasta a considerat că ACER era competentă să modifice propunerea operatorilor de transport și de sistem.

—	Reclamanta susține că comisia de apel a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că ACER era competentă să modifice propunerea operatorilor de transport și de sistem, întrucât Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei (1) nu prevede o asemenea competență.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept de către comisia de apel care a considerat că ACER era competentă deși nu luase în considerare cererea de modificare depusă de reclamantă.

—

Reclamanta susține că ACER nu a luat în considerare cererea sa de modificare introdusă conform articolului 9 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei. Potrivit reclamantei, comisia de apel a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că ACER era competentă deși nu luase în considerare cererea sa de modificare.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept de către comisia de apel care a considerat că ACER era competentă să introducă o graniță a zonelor de ofertare conform articolului 15 din Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei.

—

Reclamanta susține că comisia de apel a săvârșit o eroare vădită de drept atunci când a concluzionat că ACER era competentă să modifice configurația zonelor de ofertare și să introducă noi zone de ofertare conform articolului 15 din Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei. În opinia reclamantei, ACER a acționat ultra vires și a încălcat cadrul juridic și competența statelor membre.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări corespunzătoare și pe o eroare de drept săvârșită de comisia de apel atunci când a considerat că ACER a demonstrat că există o congestie structurală la frontiera germano-austriacă.

—

Reclamanta susține că drepturile sale procedurale nu au fost respectate, întrucât comisia de apel nu a examinat argumentele prezentate în cadrul căii de atac și s-a limitat la o afirmație generală fără nicio legătură specifică cu cauza. În cazul în care Tribunalul ar constata că comisia de apel și-a motivat suficient decizia, atunci, potrivit reclamantei, comisia de apel ar fi săvârșit și o eroare de drept prin faptul că, fără nicio referire la norma juridică, a acceptat concluziile ACER bazate pe o definiție eronată a congestiei.

Al cincilea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări corespunzătoare și pe o eroare de drept săvârșită prin neluarea în considerare a cererii de probe a reclamantei.

—

Reclamanta susține că comisia de apel nu a e efectuat o apreciere rezonabilă a cererii și, prin aceasta, nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de motivare. Potrivit reclamantei, întrucât comisia de apel trebuie să ajungă la o concluzie motivată cu privire caracterul fondat sau nefundat al căii de atac, ea este obligată să solicite informații atunci când acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. Acesta este motivul pentru care reclamanta apreciază că comisia de apel a săvârșit o eroare de drept prin respingerea cererii sale de informații.

Al șaselea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări corespunzătoare și pe o eroare de drept săvârșită de comisia de apel atunci când a considerat că introducerea unei zone de ofertare era proporționată.

—

Este vorba despre două motive diferite, lipsa unei motivări corespunzătoare, ca încălcare a drepturilor procedurale, și o eroare de drept privind criteriul pertinent. Potrivit reclamantei, decizia atacată încalcă principiul proporționalității prevăzut la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (2), care este de asemenea un principiu fundamental al TFUE.

(1) Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor (JO 2015 L 197, p. 24)

(2) Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO 2009 L 211, p. 15).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/36

Acțiune introdusă la 29 mai 2017 – Austrian Power Grid și Voralberger Übertragungsnetz/ACER

(Cauza T-333/17)

(2017/C 249/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Austrian Power Grid AG (Viena, Austria) și Voralberger Übertragungsnetz GmbH (Bregenz, Austria) (reprezentanți: H. Kristoferitsch și S. Huber, avocați)

Pârâtă: Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea în tot a deciziei Comisiei de apel a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) din 17 martie 2017, cauza A-001-2017 (consolidată) și anularea următoarelor părți și dispoziții ale deciziei ACER nr. 06/2016 din 17 noiembrie 2016 privind propunerea operatorilor de transport și de sistem de energie electrică pentru determinarea regiunilor de calcul al capacităților:

articolul 1 din decizia atacată coroborat cu

—	articolul 1 alineatul (1) litera (c) din anexa I;

—

cuvântul „also” („de asemenea”) și fragmentul de text „for the purposes of capacity allocation on the affected bidding zone borders until the requirements described in Article 5(3) of this document are fulfilled” [„în vederea alocării capacităților la granițele zonei de ofertare în cauză până când cerințele descrise la articolul 5 alineatul (3) din prezentul document sunt întrunite”] din cuprinsul articolului 2 alineatul (2) litera (e) din anexa I;

ii.	articolul 2 din decizia atacată;

iii.

anexa IV;

iv.

anexa V;

cu titlu subsidiar,

solicită anularea în tot a deciziei atacate și retrimiterea cauzei la Comisia de apel;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șapte motive.

Primul motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a considerat că ACER avea competența să modifice propunerea operatorilor de transport și de sistem (denumiți în continuare „OTS-uri”).

Reclamantele susțin că decizia atacată este nelegală întrucât Comisia de apel a omis să analizeze dacă ACER avea sau nu avea competența să modifice în substanță propunerea tuturor OTS-urilor pentru regiunile de calcul al capacităților.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a admis că ACER avea competența să nu țină seama de cererea de modificare formulată de E-Control.

În opinia reclamantelor, cererea introdusă de autoritatea națională de reglementare din Austria, E-Control, prin care se solicita modificarea proiectului tuturor OTS-urilor pentru regiunile de calcul al capacităților, nu a fost analizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (12) din Regulamentul privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor (1). Atunci când a aprobat această aplicare nelegală a articolului 9 din Regulamentul privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor, Comisia de apel ar fi săvârșit o eroare de drept, astfel cum susțin reclamantele.

Al treilea motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a admis că ACER avea competența să stabilească zonele de ofertare în cursul unei proceduri desfășurate în temeiul articolului 15 din Regulamentul privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor.

În opinia reclamantelor, toate metodele de interpretare disponibile, precum și jurisprudența și interpretarea autentică a Comisiei susțin în mod clar concluzia potrivit căreia divizarea unei zone de ofertare existente și obligația de a introduce un mecanism de alocare a capacităților nu se pot întemeia pe articolul 15 din Regulamentul privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor. Dimpotrivă, astfel cum invocă reclamantele, interpretarea propusă de ACER și susținută de Comisia de apel se bazează pe o interpretare incorectă și incompletă a dispozițiilor legale și a situației de fapt din prezenta cauză.

Al patrulea motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a interpretat noțiunea „congestie structurală” și în ceea ce privește întinderea controlului pe care îl exercită.

În opinia reclamantelor, în decizia privind regiunile de calcul al capacităților, ACER a prezentat o interpretare a noțiunii de congestie structurală care nu se întemeiază nici pe Regulamentul privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor, nici pe Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (2), pentru a-și justifica teza potrivit căreia granița germano-austriacă este congestionată structural. Reclamantele arată că, atunci când a acceptat de facto această interpretare eronată a legii aplicabile, Comisia de apel a adoptat o decizie nelegală din punctul de vedere al dreptului material. În plus, așa cum susțin reclamantele, atunci când a acceptat teza ACER privind existența unei congestii structurale la interconexiunea germano-austriacă, Comisia de apel a transferat în mod eronat sarcina probei către reclamante și a încălcat obligația care îi revenea de a stabili în mod complet faptele în discuție și obligația de motivare.

Al cincilea motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a considerat proporțională divizarea zonei de ofertare germano-austriece.

Reclamantele susțin că au demonstrat în mod clar că divizarea zonei de ofertare germano-austriece, dispusă de ACER, constituie o ingerință disproporționată în exercitarea drepturilor lor. Cu toate acestea, astfel cum arată reclamantele, Comisia de apel nu a ținut deloc seama de argumentele invocate de reclamante în căile lor de atac. În plus, după cum susțin reclamantele, Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a considerat ca fiind adecvate divizarea zonei de ofertare și introducerea unui mecanism de alocare a capacităților.

Al șaselea motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a constatat că introducerea unei zone de ofertare germano-austriece nu constituie o limitare a libertăților fundamentale.

În opinia reclamantelor, acestea au demonstrat, contrar concluziei la care au ajuns ACER și Comisia de apel, că introducerea unui mecanism de alocare a capacităților la frontiera germano-austriacă restricționează libera circulație a mărfurilor consacrată la articolele 34 și 35 TFUE și libera prestare a serviciilor (articolul 56 TFUE). Reclamantele arată că Comisia de apel le-a respins argumentele, într-un mod succint și neîntemeiat, și a statuat că restricțiile cantitative cu privire la tranzacționarea bilaterală a energiei electrice nu constituie limitări în lumina libertăților fundamentale. Potrivit reclamantelor, Comisia de apel a încălcat astfel dreptul primar al Uniunii și obligația de motivare adecvată.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe susținerea potrivit căreia Comisia de apel a săvârșit o eroare atunci când a considerat că decizia ACER privind regiunile de calcul al capacităților este conformă normelor procedurale.

Reclamantele arată că au probat în căile lor de atac că decizia ACER privind regiunile de calcul al capacităților este în parte viciată pentru motivele următoare: (i) ACER și-a depășit competența atunci când a declarat că avizul fără caracter obligatoriu al ACER nr. 09/2015, emis în septembrie 2015, are efecte obligatorii, și, întrucât acest aviz nu a făcut parte din procedura de consultare, drepturile procedurale ale reclamantelor au fost încălcate în mod esențial de ACER; (ii) dosarul ACER pentru pregătirea deciziei privind regiunile de calcul al capacităților nu conține studii tehnice, analize sau evaluări amănunțite: fie ACER le-a furnizat reclamantelor informații vădit incomplete și, procedând astfel, le-a încălcat dreptul de a avea acces complet la dosarul cauzei, în conformitate cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fie ACER nu a elaborat deloc și/sau nu a consultat expertize tehnice sau analize astfel încât decizia sa privind regiunile de calcul al capacităților să aibă o bază solidă din punctul de vedere al situației de fapt; (iii) ACER nu a luat în considerare cerințele obligatorii necesare pentru o modificare a zonei de ofertare, astfel cum sunt stabilite la articolul 33 din Regulamentul privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor; (iv) decizia privind regiunile de calcul al capacităților se bazează pe elemente ale situației de fapt care nu au fost suficient lămurite, iar ACER a omis să prezinte observații.

În opinia reclamantelor, în pofida acestor încălcări importante ale normelor legale procedurale de către ACER, Comisia de apel a confirmat, din nou de o manieră foarte generală, legitimitatea deciziei privind regiunile de calcul al capacităților și, prin urmare, a acționat în mod nelegal.

(1) Regulamentul (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităților și gestionarea congestiilor (JO 2015, L 197, p. 24).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/39

Acțiune introdusă la 2 iunie 2017 – FLA Europe/Comisia

(Cauza T-347/17)

(2017/C 249/53)

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: FLA Europe NV (Oudenaarde, Belgia) (reprezentanți: A. Willems, S. De Knop și B. Natens, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/423 al Comisiei din 9 martie 2017 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de Fujian Viscap Shoes Co. Ltd, Vietnam Ching Luh Shoes Co. Ltd, Vinh Thong Producing-Trading-Service Co. Ltd, Qingdao Tae Kwang Shoes Co. Ltd, Maystar Footwear Co. Ltd, Lien Phat Company Ltd, Qingdao Sewon Shoes Co. Ltd, Panyu Pegasus Footwear Co. Ltd, PanYu Leader Footwear Corporation, Panyu Hsieh Da Rubber Co. Ltd, An Loc Joint Stock Company, Qingdao Changshin Shoes Company Limited, Chang Shin Vietnam Co. Ltd, Samyang Vietnam Co. Ltd, Qingdao Samho Shoes Co. Ltd, Min Yuan, Chau Giang Company Limited, Foshan Shunde Fong Ben Footwear Industrial Co. Ltd și Dongguan Texas Shoes Limited Co., precum și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (2) TUE și, în subsidiar, a principiului echilibrului instituțional prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE.

—	Regulamentul atacat nu are niciun temei juridic.

—	Comisia nu era competentă să adopte regulamentul atacat.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE prin omisiunea de a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Hotărârii Curții de Justiție din 4 februarie 2016, C&J Clark International (C-659/13 și C-34/14, EU:C:2016:74).

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 1 alineatul (1) și a articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (1) și a principiului securității juridice (interdicția retroactivității) prin instituirea de taxe antidumping asupra unor bunuri care sunt deja în liberă circulație.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 21 din Regulamentul (UE) 2016/1036 prin instituirea de taxe antidumping fără a efectua o nouă apreciere a interesului Uniunii.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) TUE prin adoptarea unui act care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pe care îl urmărește.

(1) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/40

Acțiune introdusă la 2 iunie 2017 – Nike European Operations Netherlands și alții/Comisia

(Cauza T-351/17)

(2017/C 249/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Nike European Operations Netherlands BV (Hilversum, Țările de Jos), Hugo Boss AG (Metzingen, Germania), Timberland Europe BV (Almelo, Țările de Jos), New Balance Athletic Shoes (UK) Ltd (Warrington, Regatul Unit), Wolverine Europe BV (Amsterdam, Țările de Jos) și Wolverine Europe Ltd (London, regatul Unit) (reprezentanți: E. Vermulst și J. Cornelis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe lipsa de competență a Comisiei în adoptarea regulamentului atacat.

Al doilea motiv se întemeiază pe redeschiderea procedurii privind încălțămintea, care fusese încheiată, și instituirea retroactivă a taxelor antidumping prin intermediul regulamentului atacat: (i) sunt lipsite de temei juridic, sunt întemeiate pe o eroare vădită în aplicarea articolului 266 TFUE și a regulamentului de bază (1) și încalcă articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază; (ii) nu sunt conforme cu principiul protecției încrederii legitime, securității juridice și neretroactivității în măsura în care le privește pe reclamante; (iii) se întemeiază pe o aplicare eronată a articolului 266 TFUE, sunt întemeiate pe un abuz de putere săvârșit de Comisia Europeană și încalcă articolul 5 alineatul (4) TUE.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că impunerea retroactivă a taxelor antidumping pentru furnizorii reclamantelor împiedicând rambursarea reclamantelor încalcă principiul nediscriminării.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia Europeană a săvârșit un abuz de putere în evaluarea cererilor privind economia de piață și tratamentul individual și a încălcat principiul nediscriminării.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/41

Acțiune introdusă la 6 iunie 2017 – Genomic Health/EUIPO (ONCOTYPE DX GENOMIC PROSTATE SCORE)

(Cauza T-354/17)

(2017/C 249/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Genomic Health, Inc. (Redwood City, California, Statele Unite) (reprezentant: A. Reid, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „ONCOTYPE DX GENOMIC PROSTATE SCORE” – cererea de înregistrare nr. 15 214 257

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 14 februarie 2017 în cauza R 1682/2016-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea principiului general al egalității de tratament, al bunei administrări și al securității juridice;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/41

Acțiune introdusă la 7 iunie 2017 – Aldo Supermarkets/EUIPO – Aldi Einkauf (ALDI)

(Cauza T-359/17)

(2017/C 249/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă:: Aldo Supermarkets (Varna, Bulgaria) (reprezentant: C. Saettel, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Aldi Einkauf GmbH & Co. OHG (Essen, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „ALDI” – cererea de înregistrare nr. 12 749 586

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 29 martie 2017 în cauza R 976/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	încălcarea normei 19 din Regulamentul nr. 2868/95;

—

existența unei contradicții în motivare, întrucât camera de recurs a admis, la punctul 18 din decizia atacată, că formularul de opoziție cuprindea o reprezentare colorată a mărcii anterioare, iar la punctul 24 din decizia atacată că reclamanta a depus un fișier PDF care cuprindea reprezentarea colorată a mărcii, în timp ce aceste afirmații sunt inconciliabile cu constatarea făcută la punctele 22-25 din decizia atacată potrivit căreia, în esență, reclamanta nu ar fi dovedit existența mărcii sale anterioare, întrucât nu a furnizat o reprezentare colorată a acestei mărci;

—

încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, în măsura în care camera de recurs a invocat din oficiu încălcarea normei 19 din Regulamentul de punere în aplicare, fără să fi audiat părțile cu privire la acest motiv, în timp ce principiul contradictorialității impune camerelor de recurs să audieze părțile cu privire la orice motiv pe care intenționează să îl invoce din oficiu;

—	încălcarea articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și a normei 22 alineatele (3) și (4) din regulamentul de punere în aplicare.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/42

Acțiune introdusă la 2 iunie 2017 – Jana shoes și alții/Comisia

(Cauza T-360/17)

(2017/C 249/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Jana shoes GmbH & Co. KG (Detmold, Germania), Novi International GmbH & Co. KG (Detmold), shoe.com GmbH & Co. KG (Detmold), Wendel GmbH & Co. KG Schuhproduktionen International (Detmold) și Wortmann KG Internationale Schuhproduktionen (Detmold) (reprezentanți: A. Willems și S. De Knop, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea cererii ca admisibilă;

—

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea, prin Regulamentul 2017/423, care nu are niciun temei valid, a principiului atribuirii competențelor prevăzut la articolul 5 alineatele (1) și (2) din TUE și, indiferent de situație, a principiului echilibrului instituțional prevăzut la articolul 13 alineatul (2) TUE.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE prin Regulamentul 2017/423, neluându-se măsurile necesare pentru conformarea cu Hotărârea pronunțată în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, C&J Clark International.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea prin Regulamentul 2017/423 a articolului 1 alineatul (1) și a articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (1) și a principiului securității juridice (neretroactivității), prin instituirea unei taxe antidumping asupra importurilor de încălțăminte „care au fost efectuate în perioada de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009”.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea prin Regulamentul 2017/423 a articolului 21 din Regulamentul 2016/1036 prin instituirea unei taxe antidumping fără evaluarea din nou a interesului Uniunii, și, indiferent de situație, pe faptul că este vădit eronat să se concluzioneze că instituirea unei taxe antidumping a fost în interesul Uniunii.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea prin Regulamentul 2017/423 a articolului 5 alineatele (3) și (4) TUE, prin adoptarea unui act care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/43

Acțiune introdusă la 6 iunie 2017 – NCL/EUIPO (FEEL FREE)

(Cauza T-362/17)

(2017/C 249/58)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: NCL Corporation Ltd (Miami, Florida, Statele Unite) (reprezentanți: J. Bühling și D. Graetsch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii verbală „FEEL FREE” – cererea de înregistrare nr. 15 090 533

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 23 martie 2017 în cauza R 2094/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/44

Acțiune introdusă la 5 iunie 2017 – Bielawski/EUIPO (HOUSE OF CARS)

(Cauza T-364/17)

(2017/C 249/59)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamant: Marcin Bielawski (Varșovia, Polonia) (reprezentant: M. Kondrat, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „HOUSE OF CARS” – Cererea de înregistrare nr. 15 172 638

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 27 martie 2017 în cauza R 2047/2016-5

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate sau

—	reformarea deciziei atacate, constatându-se lipsa unui motiv absolut de refuz al înregistrării mărcii solicitate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/44

Acțiune introdusă la 5 iunie 2017 – Polonia/Comisia

(Cauza T-366/17)

(2017/C 249/60)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 23 martie 2017 (notificată drept Documentul C(2017) 1904 la 24 martie 2017) privind refuzul acordării unei contribuții financiare din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) pentru proiectul major „Demararea producției unei noi generații de motoare diesel de către Volkswagen Motor Polska”, care face parte din programul operațional „Economie inovatoare” ce ține de asistența structurală din cadrul obiectivului „Convergență în Polonia”,

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere a proiectului „Demararea producției unei noi generații de motoare diesel de către Volkswagen Motor Polska”, în măsura în care s-a stabilit că proiectul nu garantează coerența sa cu prioritățile programului operațional „Economie inovatoare” (axa prioritară nr. 4 din acest program) și, în consecință, nu întrunește cerințele articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO 2006, L 210, p. 25, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 64), iar aceasta ca urmare a lipsei caracterului inovator.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1083/2006, în condițiile în care Comisia a depășit în mod vădit termenul de examinare a proiectului.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/45

Acțiune introdusă la 9 iunie 2017 – Linak/EUIPO – ChangZhou Kaidi Electrical (Forma unei elevatoare cu o coloană acționată electric)

(Cauza T-367/17)

(2017/C 249/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Linak A/S (Nordborg, Danemarca) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ChangZhou Kaidi Electrical Co. Ltd (Changzhou, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul comunitar „Forma unei elevatoare cu o coloană acționată electric” – desenul comunitar nr. 101 159-0001

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 martie 2017 în cauza R 1411/2015-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/45

Acțiune introdusă la 9 iunie 2017 – Linak/EUIPO – ChangZhou Kaidi Electrical (Shape of electrically operated lifting column)

(Cauza T-368/17)

(2017/C 249/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Linak A/S (Nordborg, Danemarca) (reprezentanți: V. von Bomhard și J. Fuhrmann, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: ChangZhou Kaidi Electrical Co. Ltd (Changzhou, China)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul desenului sau modelului industrial în litigiu: reclamanta

Desenul sau modelul industrial în litigiu: desenul sau modelul industrial comunitar „Electrically operated lifting column” – desenul sau modelul industrial comunitar nr. 101 159-0002

Decizia atacată: Decizia Camerei a treia de recurs a EUIPO din 21 martie 2017 în cauza R 1412/2015-3

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/46

Acțiune introdusă la 13 iunie 2017 – Winkler/Comisia

(Cauza T-369/17)

(2017/C 249/63)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Bernd Winkler (Grange, Irlanda) (reprezentant: A. Kässens, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei de soluționare a reclamației din 13 martie 2017 și obligarea pârâtei să adopte o deciziei privind calculul valorii capitalului la data înregistrării cererii reclamantului, mai precis la 14 septembrie 2011;

—	în subsidiar, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 19 920,39 euro în contul de pensii al reclamantului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv: încălcarea principiilor duratei rezonabile a procedurii, securității juridice, procedurii echitabile și încălcarea obligațiilor de informare și de consultare

2.	Al doilea motiv: încălcarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării și a principiului proporționalității

3.	Al treilea motiv: încălcarea încrederii legitime

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/47

Acțiune introdusă la 12 iunie 2017 – KPN/Comisia

(Cauza T-370/17)

(2017/C 249/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: KPN BV (Haga, Țările de Jos) (reprezentanți: P. van Ginneken și G. Béquet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2016) 5165 final a Comisiei Europene din 3 august 2016 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului în cauza M. 7978 – Vodafone/Liberty Global/Dutch JV;

—	trimiterea cauzei la Comisie pentru reexaminare în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul nr. 139/2004 şi

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită în evaluarea pieței de conţinut sportiv și că, în consecinţă, analiza concurenţei efectuată de Comisie este neîntemeiată.

—

Reclamanta susține că conținutul sportiv nu este substituibil și că acesta este esențial pentru abonați. Potrivit reclamantei, acest lucru face conținutul sportiv (și în special conținutul sportiv indispensabil) esențial pentru furnizorii de televiziune care doresc să concureze (printre altele) pe piețele de servicii de televiziune.

—

Reclamanta susține de asemenea că, întrucât a considerat contrariul, Comisia a săvârșit o eroare vădită în evaluarea pieţei sau a piețelor de conţinut sportiv. Potrivit reclamantei, aceste erori în definirea pieței au consecinţe asupra evaluării ulterioare a Comisiei în cadrul acestei decizii şi în cele din urmă asupra deciziei Comisiei de a autoriza fuziunea.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită în evaluarea interesului de a bloca intrările pe piața furnizării cu ridicata de canale de televiziune sportive premium cu plată.

—

Reclamanta susține că înainte de fuziune Ziggo avea deja capacitatea și interesul de a bloca accesul concurenților la conținutul indispensabil. Potrivit reclamantei, Comisia cunoştea acest lucru și fuziunea permite astfel extinderea blocajului la piețe noi, precum piețele de pachete multiplay fix-mobil.

—

Reclamanta susține de asemenea că Comisia a considerat în mod eronat că consumul de conținut pe dispozitive mobile este scăzut și că, prin urmare, aceste piețe nu vor fi afectate de fuziune. În plus, reclamanta susține că Comisia a apreciat în mod eronat că piețele de pachete multiplay fix-mobil se află doar într-un stadiu incipient în Țările de Jos.

—	Prin urmare, potrivit reclamantei, Comisia a concluzionat în mod eronat că fuziunea nu ar avea niciun efect negativ asupra blocării conținutului sportiv pe piețele de pachete multiplay fix-mobil.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a motivat de ce societatea în comun nu ar avea interesul să blocheze accesul concurenților din aval la conținutul indispensabil.

—	Reclamanta susține că concluziile Comisiei menționate în cadrul motivelor anterioare sunt insuficient motivate.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/48

Acțiune introdusă la 16 iunie 2017 – HeidelbergCement și Schwenk Zement/Comisia

(Cauza T-380/17)

(2017/C 249/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: HeidelbergCement AG (Heidelberg, Germania) și Schwenk Zement KG (Ulm, Germania) (reprezentanți: U. Denzel, C. von Köckritz, P. Pichler, M. Raible, U. Soltész, G. Wecker și H. Weiß, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2017) 1650 final a Comisiei Europene din 5 aprilie 2017 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE în cazul M. 7878 – HeidelbergCement/Schwenk/Cemex Hungary/Cemex Croatia;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șapte motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu era competentă să se pronunțe asupra operațiunii, din moment ce operațiunea nu avea o dimensiune europeană. Comisia a săvârșit o eroare de drept și a încălcat articolul 1 din Regulamentul nr. 139/2004 (1) al Consiliului (denumit în continuare „RUEC”) prin faptul că a considerat întreprinderile HeidelbergCement și Schwenk – în locul dobânditorului direct Duna-Dráva Cement – drept „întreprinderi vizate”.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 2 și articolul 8 din RUEC, a săvârșit erori vădite de apreciere și a încălcat obligația de motivare care îi revine în ceea ce privește definirea pieței geografice relevante.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a încălcat articolul 2 alineatele (2) și (3) din RUEC întrucât a interzis o operațiune, fără a stabili existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective într-o parte considerabilă a pieței interne.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere în analiza efectelor operațiunii din perspectiva concurenței.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept și erori vădite de apreciere în analiza și respingerea măsurii reparatorii propuse.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit mai multe erori de procedură și a încălcat astfel normele fundamentale de procedură, dreptul la apărare al reclamantelor și drepturile fundamentale ale acestora, precum și principiul bunei administrări și obligația de diligență.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu era competentă să interzică achiziționarea Cemex Hungary după ce a sesizat autoritatea maghiară pentru concurență în vederea verificării părții maghiare a operațiunii, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din RUEC.

(1) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L24, p. 1, Ediție specială, 8/vol. 1, p. 201).

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/49

Ordonanța Tribunalului din 18 mai 2017 – Cavankee Fishing și alții/Comisia

(Cauza T-138/08) (1)

(2017/C 249/66)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei întâi a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 142, 7.6.2008.

31.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 249/49

Ordonanța Tribunalului din 18 mai 2017 – Alsteens/Comisia

(Cauza T-816/16 RENV) (1)

(2017/C 249/67)

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a opta a dispus radierea cauzei.

(1) JO C 319, 20.10.2012 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-87/12).