INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/2

Repartizarea judecătorilor pe camere

(2017/C 213/02)

La 8 iunie 2017, Conferința plenară a Tribunalului a decis, ca urmare a intrării în funcție a domnului Mac Eochaidh, la propunerea domnului președinte prezentată în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să modifice decizia de repartizare a judecătorilor pe camere din 21 septembrie 2016 (1), pentru perioada cuprinsă între 8 iunie 2017 și 31 august 2019, și să repartizeze judecătorii pe camere după cum urmează:

Camera întâi extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră, domnul Valančius, domnul Nihoul, domnul Svenningsen și domnul Öberg, judecători.

Camera întâi, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră;

a)	Domnul Nihoul și domnul Svenningsen, judecători;

b)	Domnul Valančius și domnul Öberg, judecători.

Camera a doua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Prek, președinte de cameră, domnul Buttigieg, domnul Schalin, domnul Berke și doamna Costeira, judecători.

Camera a doua, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Prek, președinte de cameră;

a)	Domnul Schalin și doamna Costeira, judecători;

b)	Domnul Buttigieg și domnul Berke, judecători.

Camera a treia extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Frimodt Nielsen, președinte de cameră, domnul Kreuschitz, domnul Forrester, doamna Półtorak și domnul Perillo, judecători.

Camera a treia, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Frimodt Nielsen, președinte de cameră;

a)	Domnul Forrester și domnul Perillo, judecători;

b)	Domnul Kreuschitz și doamna Półtorak, judecători.

Camera a patra extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră, domnul Schwarcz, domnul Iliopoulos, domnul Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín și doamna Reine, judecători.

Camera a patra, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Kanninen, președinte de cameră;

a)	Domnul Schwarcz și domnul Iliopoulos, judecători;

b)	Domnul Calvo-Sotelo Ibáñez-Martín și doamna Reine, judecători.

Camera a cincea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Gratsias, președinte de cameră, doamna Labucka, domnul Dittrich, domnul Ulloa Rubio și domnul Xuereb, judecători.

Camera a cincea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Gratsias, președinte de cameră;

a)	Domnul Dittrich și domnul Xuereb, judecători;

b)	Doamna Labucka și domnul Ulloa Rubio, judecători.

Camera a șasea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Berardis, președinte de cameră, domnul Papasavvas, domnul Spielmann, domnul Csehi și doamna Spineanu-Matei, judecători.

Camera a șasea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Berardis, președinte de cameră;

a)	Domnul Papasavvas și doamna Spineanu-Matei, judecători;

b)	Domnul Spielmann și domnul Csehi, judecători.

Camera a șaptea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Tomljenović, președinte de cameră, doamna Kancheva, domnul Bieliūnas, doamna Marcoulli și domnul Kornezov, judecători.

Camera a șaptea, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Tomljenović, președinte de cameră;

a)	Domnul Bieliūnas și domnul Kornezov, judecători;

b)	Domnul Bieliūnas și doamna Marcoulli, judecători;

c)	Doamna Marcoulli și domnul Kornezov, judecători.

Camera a opta extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Collins, președinte de cameră, doamna Kancheva, domnul Bieliūnas, domnul Barents și domnul Passer, judecători.

Camera a opta, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Collins, președinte de cameră;

a)	Domnul Barents și domnul Passer, judecători;

b)	Doamna Kancheva și domnul Barents, judecători;

c)	Doamna Kancheva și domnul Passer, judecători.

Camera a noua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră, domnul Madise, domnul da Silva Passos, doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Mac Eochaidh, judecători.

Camera a noua, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Gervasoni, președinte de cameră;

a)	Domnul Madise și domnul da Silva Passos, judecători;

b)	Doamna Kowalik-Bańczyk și domnul Mac Eochaidh, judecători.

Cele două camere compuse din patru judecători vor forma completurile de judecată împreună cu un al cincilea judecător, prin includerea unui judecător care provine din cealaltă cameră compusă din patru judecători, cu excepția președintelui de cameră, desemnat pentru un an potrivit ordinii prevăzute la articolul 8 din Regulamentul de procedură. Camera a șaptea va fi astfel extinsă prin adăugarea unui judecător din cadrul Camerei a opta, iar Camera a opta prin adăugarea unui judecător din cadrul Camerei a șaptea.

(1) JO 2016 C 392, p. 2.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza – Polonia) – Esaprojekt sp. z o.o./Województwo Łódzkie

(Cauza C-387/14) (1)

([„Trimitere preliminară - Achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței - Capacități tehnice și/sau profesionale ale operatorilor economici - Articolul 48 alineatul (3) - Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități - Articolul 51 - Posibilitatea de completare a ofertei - Articolul 45 alineatul (2) litera (g) - Excludere de la participarea la un contract de achiziții publice pentru abatere gravă”])

(2017/C 213/03)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Krajowa Izba Odwoławcza

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Esaprojekt sp. z o.o.

Pârât: Województwo Łódzkie

cu participarea: Konsultant Komputer sp. z o.o.

Dispozitivul

Articolul 51 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii coroborat cu articolul 2 din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune ca, după expirarea termenului acordat pentru depunerea candidaturilor pentru un contract de achiziții publice, un operator economic să transmită autorității contractante, pentru a dovedi că îndeplinește condițiile de participare la o procedură de achiziții publice, documente care nu figurează în oferta sa inițială, cum ar fi un contract executat de o entitate terță, precum și angajamentul acesteia din urmă de a pune la dispoziția acestui operator capacitățile și resursele necesare pentru executarea contractului în cauză.

Articolul 44 din Directiva 2004/18 coroborat cu articolul 48 alineatul (2) litera (a) din această directivă și cu principiul egalității de tratament a operatorilor economici, care figurează la articolul 2 din aceasta, trebuie interpretat în sensul că nu permite unui operator economic să menționeze capacitățile altei entități, în sensul articolului 48 alineatul (3) din directiva menționată, prin cumularea cunoștințelor și a experienței a două entități care, luate separat, nu dispun de capacitățile cerute pentru executarea unui contract determinat, în cazul în care autoritatea contractantă consideră că respectivul contract este indivizibil, iar o asemenea excludere a posibilității de a menționa experiențele mai multor operatori economici este raportată la obiectul contractului în cauză și proporțională cu acesta, care trebuie, prin urmare, să fie realizat de un singur operator.

Articolul 45 alineatul (2) litera (g) din Directiva 2004/18, care permite excluderea unui operator economic de la participarea la un contract de achiziții publice printre altele dacă s-a făcut „grav vinovat” de declarații false prin furnizarea informațiilor solicitate de autoritatea contractantă, trebuie interpretat în sensul că poate fi aplicat atunci când operatorul în cauză s-a făcut răspunzător de o neglijență de o anumită gravitate, și anume o neglijență de natură să aibă o influență determinantă asupra deciziilor de excludere, de selectare sau de atribuire a unui contract de achiziții publice, independent de constatarea unei abateri intenționate în sarcina acestui operator.

Articolul 44 din Directiva 2004/18, coroborat cu articolul 48 alineatul (2) litera (a) din această directivă și cu principiul egalității de tratament a operatorilor economici, care figurează la articolul 2 din aceasta, trebuie interpretat în sensul că permite unui operator economic să menționeze o experiență invocând simultan două sau mai multe contracte ca și cum acestea ar reprezenta un singur contract, cu excepția cazului în care autoritatea contractantă a exclus o asemenea posibilitate în temeiul unor cerințe legate de obiectul și de finalitățile contractului de achiziții publice în cauză și proporționale cu acestea.

(1) JO C 431, 1.12.2014.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 mai 2017 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-274/15) (1)

([„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 132 alineatul 1 litera (f) - Scutirea de TVA a prestărilor de servicii furnizate membrilor lor de grupuri independente de persoane - Articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) - Drept de deducere pentru membrii grupului - Articolul 14 alineatul (2) litera (c) și articolul 28 - Acțiuni ale unui membru în nume propriu și în contul grupului”])

(2017/C 213/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Dintilhac și C. Soulay, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: D. Holderer, agent, asistată de F. Kremer și P. E. Partsch, avocați, precum și B. Gasparotti, expert)

Dispozitivul

Întrucât prevede regimul taxei pe valoarea adăugată pentru grupurile independente de persoane, astfel cum este definit, în primul rând, la articolul 44 alineatul 1 litera y) din textul coordonat al loi du 12 février 1979 concernant la taxe sur la valeur ajoutée (Legea din 12 februarie 1979 privind taxa pe valoarea adăugată) coroborat cu articolul 2 litera a) și cu articolul 3 din règlement grand-ducal du 21 janvier 2004 relatif à l’exonération de la TVA des prestations de services fournies à leurs membres par des groupements autonomes de personnes (Regulamentul Marelui Ducat din 21 ianuarie 2004 privind scutirea de TVA a prestărilor de servicii furnizate membrilor lor de grupuri independente de persoane), în al doilea rând, la articolul 4 din același regulament coroborat cu circulaire administrative no707, du 29 janvier 2004 (Circulara administrativă nr. 707 din 29 ianuarie 2004), în măsura în care aceasta comentează articolul 4 menționat, și, în al treilea rând, în nota din 18 decembrie 2008 redactată de grupul de lucru care activează în cadrul comité d’observation des marchés (Comitetul de Observare a Piețelor) (COBMA), în acord cu administration de l’Enregistrement et des Domaines (Administrația Înregistrării și a Domeniilor), Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (c), al articolului 132 alineatul (1) litera (f), al articolului 168 litera (a), al articolului 178 litera (a), al articolului 14 alineatul (2) litera (c) și al articolului 28 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 270, 17.8.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Obvodní soud pro Prahu – Republica Cehă) – Marcela Pešková, Jiří Peška/Travel Service a.s.

(Cauza C-315/15) (1)

([Trimitere preliminară - Transport aerian - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 5 alineatul (3) - Compensarea pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor - Întindere - Exonerare de obligația de compensare - Coliziune între o aeronavă și o pasăre - Noțiunea „împrejurări excepționale” - Noțiunea „măsuri rezonabile” pentru prevenirea unei împrejurări excepționale sau a consecințelor unei asemenea împrejurări])

(2017/C 213/06)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Obvodní soud pro Prahu

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Marcela Pešková, Jiří Peška

Pârâtă: Travel Service a.s.

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, citit în lumina considerentului (14) al Regulamentului nr. 261/2004, trebuie interpretat în sensul că coliziunea dintre o aeronavă și o pasăre se încadrează în sfera noțiunii „împrejurări excepționale” în sensul acestei dispoziții.

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, citit în lumina considerentului (14) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că anularea sau întârzierea prelungită a unui zbor nu este cauzată de împrejurări excepționale atunci când această anulare sau această întârziere rezultă din faptul că operatorul de transport aerian a recurs la un expert, la alegerea sa, pentru a efectua din nou verificările de siguranță impuse de o coliziune cu o pasăre, după ce acestea au fost deja efectuate de un expert abilitat în temeiul reglementărilor aplicabile.

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, citit în lumina considerentului (14) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că „măsurile rezonabile” pe care un operator de transport aerian are obligația să le adopte pentru a reduce și chiar pentru a preveni riscurile de coliziune cu o pasăre și pentru a se exonera astfel de obligația de compensare a pasagerilor în temeiul articolului 7 din regulamentul amintit includ recurgerea la măsuri de control preventiv privind existența păsărilor menționate, cu condiția ca, în special pe plan tehnic și administrativ, asemenea măsuri să poată fi efectiv adoptate de acest operator de transport aerian, aceste măsuri să nu îi impună sacrificii care nu pot fi asumate în raport cu capacitățile întreprinderii sale, iar operatorul de transport vizat să fi demonstrat că măsurile menționate au fost efectiv adoptate în ceea ce privește zborul vizat de coliziunea cu o pasăre, instanței de trimitere revenindu-i sarcina de a se asigura că aceste condiții sunt îndeplinite.

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, citit în lumina considerentului (14) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza unei întârzieri la sosirea zborului egală sau mai mare de trei ore care își are originea nu numai într-o împrejurare excepțională, care nu ar fi putut să fie evitată prin măsuri adaptate situației și care a făcut obiectul, din partea operatorului de transport aerian, tuturor măsurilor rezonabile care pot să prevină consecințele acesteia, ci și într-o altă împrejurare care nu intră în această categorie, întârzierea imputabilă acestei prime împrejurări trebuie dedusă din timpul total de întârziere la sosirea zborului vizat pentru a aprecia dacă întârzierea la sosirea acestui zbor trebuie să facă obiectul compensației prevăzute la articolul 7 din acest regulament.

(1) JO C 414, 14.12.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel – Belgia) – Procedură penală împotriva lui Luc Vanderborght

(Cauza C-339/15) (1)

((Trimitere preliminară - Articolul 56 TFUE - Libera prestare a serviciilor - Prestare de tratamente stomatologice - Legislație națională care interzice în mod absolut publicitatea pentru servicii de tratament stomatologic - Existența unui element transfrontalier - Protecția sănătății publice - Proporționalitate - Directiva 2000/31/CE - Servicii ale societății informaționale - Publicitate realizată prin intermediul unui site internet - Membru al unei profesii reglementate - Norme profesionale - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Dispoziții naționale în legătură cu sănătatea - Dispoziții naționale privind profesiile reglementate))

(2017/C 213/07)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel

Partea din procedura penală principală

Luc Vanderborght

Dispozitivul

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care protejează sănătatea publică și demnitatea profesiei de dentist, pe de o parte, interzicând în manieră generală și absolută orice publicitate referitoare la prestarea de tratamente stomatologice și, pe de altă parte, stabilind anumite cerințe de discreție în ceea ce privește plăcuțele cabinetelor stomatologice.

Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice în manieră generală și absolută orice publicitate referitoare la prestarea de tratamente stomatologice, în măsura în care aceasta interzice orice formă de comunicări comerciale prin mijloace electronice, inclusiv prin intermediul unui site internet creat de un dentist.

3)	Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice în manieră generală și absolută orice publicitate referitoare la prestarea de tratamente stomatologice.

(1) JO C 311, 21.9.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/9

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 mai 2017 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-502/15) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 91/271/CEE - Articolele 3-5 și 10 - Anexa I, punctele A, B și D - Tratarea apelor urbane reziduale - Sisteme de colectare - Tratare secundară sau echivalentă - Tratare mai riguroasă a evacuărilor în zonele sensibile])

(2017/C 213/08)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Mifsud-Bonnici și E. Manhaeve, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: J. Kraehling, agent, asistată de S. Ford, barrister)

Dispozitivul

Prin faptul că nu a asigurat că apele colectate într-un sistem combinat care adună apele urbane reziduale și apa de ploaie în aglomerările Gowerton și Llanelli sunt reținute și transportate în vederea tratării, în conformitate cu cerințele Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 3, 4 și 10 din respectiva directivă, precum și din punctele A și B din anexa I la aceasta.

Prin faptul că nu a pus în practică o tratare secundară a apelor urbane reziduale în aglomerarea Ballycastle și prin faptul că nu a supus niciunei tratări apele urbane reziduale din aglomerarea Gibraltar, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 din Directiva 91/271 și din punctul B din anexa I la aceasta.

Prin faptul că nu a asigurat că apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare ale aglomerărilor Tiverton, Durham (Barkers Haugh), Chester-le-Street, Islip, Broughton Astley, Chilton, Witham și Chelmsford, înainte de a fi evacuate în zone sensibile, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât cea care este prevăzută la articolul 4 din Directiva 91/271, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din respectiva directivă, precum și din punctul B din anexa I la aceasta.

4)	Respinge în rest acțiunea.

5)	Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 16, 18.1.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 mai 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) – Regatul Unit] – Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Brockenhurst College

(Cauza C-699/15) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Scutiri - Prestări de servicii de restaurant și de divertisment furnizate cu titlu oneros de o instituție de învățământ în beneficiul unui public restrâns])

(2017/C 213/09)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârât: Brockenhurst College

Dispozitivul

Articolul 132 alineatul (1) litera (i) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că pot fi calificate drept prestații „strâns legate” de prestația principală de învățământ și, astfel, scutite de taxa pe valoarea adăugată (TVA) activitățile, desfășurate în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, care constau în furnizarea de către studenții unei instituții de învățământ superior, în cadrul formării lor și cu titlu oneros, a unor servicii de restaurant și de divertisment către terți, cu condiția ca aceste servicii să fie esențiale pentru formarea lor, iar scopul lor să nu fie obținerea de venituri suplimentare pentru această instituție, prin operațiuni care se află în concurență directă cu cele efectuate de întreprinderile comerciale supuse TVA-ului, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

(1) JO C 78, 29.2.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde/Rīgas pašvaldības SIA „Rīgas satiksme”

(Cauza C-13/16) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 95/46/CE - Articolul 7 litera (f) - Date cu caracter personal - Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal - Noțiunea „necesitate pentru realizarea interesului legitim al unui terț” - Cerere de comunicare a datelor personale ale unei persoane răspunzătoare de un accident de circulație în scopul exercitării unui drept în justiție - Obligația operatorului de a admite o astfel de cerere - Inexistență))

(2017/C 213/10)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamant: Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde

Pârâtă: Rīgas pašvaldības SIA „Rīgas satiksme”

Dispozitivul

Articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că nu impune obligația comunicării datelor cu caracter personal unui terț în scopul de a-i permite să formuleze o acțiune în despăgubire în fața unei instanțe civile pentru un prejudiciu cauzat de persoana vizată de protecția acestor date. Cu toate acestea, articolul 7 litera (f) din directiva menționată nu se opune unei astfel de comunicări în temeiul dreptului național.

(1) JO C ##, ##, p. ##.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Oussama El Dakkak, Intercontinental SARL/Administration des douanes et droits indirects

(Cauza C-17/16) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 - Controlul numerarului la intrarea sau la ieșirea din Uniunea Europeană - Articolul 3 alineatul (1) - Persoană fizică ce intră sau iese din Uniune - Obligație de declarare - Zonă internațională de tranzit a aeroportului unui stat membru])

(2017/C 213/11)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurenți: Oussama El Dakkak, Intercontinental SARL

Intimată: Administration des douanes et droits indirects

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate trebuie interpretat în sensul că obligația de declarare prevăzută de această dispoziție se aplică în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru.

(1) JO C 90, 7.3.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Stralsund – Germania) – HanseYachts AG/Port D’Hiver Yachting SARL, Société Maritime Côte D’Azur, Compagnie Generali IARD SA

(Cauza C-29/16) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 27 - Litispendență - Prima instanță sesizată - Articolul 30 punctul 1 - Noțiunea „act de sesizare a instanței” sau „alt act echivalent” - Cerere de efectuare a unei expertize judiciare pentru a conserva sau a stabili, înaintea oricărui proces, proba faptelor care pot constitui temeiul unei acțiuni în justiție ulterioare])

(2017/C 213/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Stralsund

Părțile din procedura principală

Reclamantă: HanseYachts AG

Pârâte: Port D’Hiver Yachting SARL, Société Maritime Côte D’Azur, Compagnie Generali IARD SA

Dispozitivul

Articolul 27 alineatul (1) și articolul 30 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie să fie interpretate în sensul că, în caz de litispendență, data la care a fost declanșată o procedură prin care se solicită dispunerea unei măsuri de cercetare judecătorească înaintea oricărui proces nu poate constitui data la care „se consideră sesizată”, în sensul respectivului articol 30 punctul 1, o instanță chemată să se pronunțe asupra unei cereri pe fond care a fost formulată în același stat membru în urma rezultatului acestei măsuri.

(1) JO C 136, 18.4.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/12

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – procedură inițiată de A Oy

(Cauza C-33/16) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 148 litera (d) - Scutire - Prestare de servicii pentru satisfacerea nevoilor directe ale navelor utilizate pentru navigația în largul mării și ale încărcăturilor lor - Ridicare a încărcăturii efectuată de un subantreprenor în contul unui intermediar])

(2017/C 213/13)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: A Oy

cu participarea: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Dispozitivul

Articolul 148 litera (d) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că serviciile de ridicare a încărcăturii pe ori către o navă sau de pe aceasta reprezintă servicii pentru satisfacerea nevoilor directe ale încărcăturilor navelor prevăzute la articolul 148 litera (a) din această directivă.

Articolul 148 litera (d) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, pot fi scutite nu numai prestațiile care privesc realizarea unei ridicări a încărcăturii la bordul sau de pe o navă prevăzută la articolul 148 litera (a) din această directivă care intervin în etapa finală de comercializare a unui astfel de serviciu, ci și prestațiile realizate într-o etapă anterioară, precum o prestație furnizată de un subantreprenor unui operator economic care o refacturează ulterior unei întreprinderi de expediție sau unei întreprinderi de transport și, pe de altă parte, pot de asemenea să fie scutite prestațiile de ridicare a încărcăturii furnizate deținătorului încărcăturii, precum exportatorul sau importatorul acesteia.

(1) JO C 111, 29.3.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/13

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 mai 2017 – Comercializadora Eloro, SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Zumex Group, SA

(Cauza C-71/16 P) (1)

([Recurs - Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci figurative care conţine elementul verbal „ZUMEX” - Opoziţia titularului mărcii verbale JUMEX - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) şi articolul 42 alineatul (2) - Dovada utilizării - Utilizare în Uniunea Europeană - Articolul 76 alineatul (2) - Dovezi suplimentare privind utilizarea prezentate tardiv la camera de recurs - Puterea de apreciere a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)])

(2017/C 213/14)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Comercializadora Eloro, SA (reprezentant: J. L. de Castro Hermida, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent) și Zumex Group, SA (reprezentant: M. C. March Cabrelles, avocat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comercializadora Eloro, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 191, 30.5.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/14

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 mai 2017 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-98/16) (1)

((Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Libera circulație a capitalurilor - Articolul 63 TFUE - Articolul 40 din Acordul privind SEE - Taxe asupra succesiunii - Legate în favoarea unor organisme fără scop lucrativ - Aplicarea unei cote preferențiale organismelor care există sau care sunt legal constituite în Grecia, precum și organismelor străine similare, sub rezerva reciprocității - Diferență de tratament - Restricție - Justificare))

(2017/C 213/15)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Roels și D. Triantafyllou, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: M. Tassopoulou și V. Karra, agenți)

Dispozitivul

Prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unei legislații care prevede o cotă preferențială a taxelor asupra succesiunii pentru legatele făcute în favoarea unor organisme fără scop lucrativ care sunt stabilite în alte state membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European sub rezerva reciprocității, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 145, 25.4.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/15

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Specializat Mureș – România) – Michael Tibor Bachman/FAER IFN SA

(Cauza C-535/16) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Protecția consumatorilor - Directiva 93/13/CEE - Articolul 2 litera (b) - Clauze abuzive care figurează în contractele încheiate cu consumatorii - Noțiunea „consumator” - Persoană fizică care a încheiat un contract de novație cu o instituție de credit în scopul de a-și executa obligațiile de rambursare a creditelor contractate de o societate comercială față de această instituție])

(2017/C 213/17)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Specializat Mureș

Părțile din procedura principală

Reclamant: Michael Tibor Bachman

Pârâtă: FAER IFN SA

Dispozitivul

Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică care, în urma unei novații, s-a angajat printr-un contract, față de o instituție de credit, să ramburseze credite acordate inițial unei societăți comerciale în scopuri afectate activității acesteia poate fi considerată drept un consumator, în sensul dispoziției menționate, în cazul în care această persoană fizică nu are o legătură vădită cu respectiva societate și a acționat în această manieră nu în scopuri care se află în sfera activității sale profesionale, ci în virtutea legăturilor sale cu persoana care controla societatea menționată, precum și cu persoana care a semnat contracte accesorii la contractele de credit inițiale (contracte de fideiusiune sau de garanție imobiliară/de ipotecă).

(1) JO C 38, 6.2.2017.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Minden (Germania) la 25 ianuarie 2017 – Daher Muse Ahmed/Republica Federală Germania

(Cauza C-36/17)

(2017/C 213/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Minden

Părțile din procedura principală

Reclamant: Daher Muse Ahmed

Pârâtă: Republica Federală Germania

Curtea de Justiție (Camera a treia) a declarat, prin Ordonanța din 5 aprilie 2017, că dispozițiile și principiile Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (1), care reglementează, în mod direct sau indirect, termenele de depunere a unei cereri de reprimire nu sunt aplicabile într-o situație, precum cea în discuție în litigiul principal, în care un resortisant al unei țări terțe a prezentat o cerere de protecție internațională într-un stat membru după ce i s-a acordat beneficiul protecției subsidiare de către un alt stat membru.

(1) JO 2013, L 180, p. 31.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/16

Recurs introdus la 16 februarie 2017 de Redpur GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 15 decembrie 2016 în cauza T-227/15, Redpur GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-86/17 P)

(2017/C 213/19)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Redpur GmbH (reprezentant: S. Schiller, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Redwell Manufaktur GmbH

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 15 decembrie 2016 şi respingerea opoziţiei;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată,

—	obligarea Redwell Manufaktur GmbH la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul diviziei de opoziţie şi în cea care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO.

Motivele și principalele argumente

Partea care solicită înregistrarea mărcii: recurenta

Marca UE în cauză: marca verbală „Redpur” pentru produse din clasa 11 – cererea de înregistrare nr. 10 934 305

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura de opoziţie: cealaltă parte din procedură

Drepturile asupra mărcilor sau semnelor invocate în procedura de opoziţie: marca UE verbală şi figurativă nr. 004769717 „redwell INFRAROT HEIZUNGEN” pentru produse din clasa 11; marca verbală austriacă nr. 232549 „Redwell” pentru produse din clasa 11; marca verbală internaţională (OMPI) nr. 914971, „Redwell” pentru produse din clasa 11 şi denumirea comercială 12 austriacă „REDWELL Manufaktur GmbH” pentru sisteme şi aparate de încălzire, în special încălzire şi instalaţii de încălzire prin infraroşu”

Decizia diviziei de opoziţie: admite opoziţia

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivul invocat: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (1)

(1) Verordnung (EG) Nr. 207/2009 des Rates vom 26. Februar 2009 über die Gemeinschaftsmarke; ABl. L 78, S. 1.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Roma (Italia) la 10 martie 2017 – Luigi Bisignani/Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale 1 di Roma

(Cauza C-125/17)

(2017/C 213/21)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Roma

Părțile din procedura principală

Reclamant: Luigi Bisignani

Pârâtă: Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale 1 di Roma

Întrebarea preliminară

Articolul 64 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 63 și cu articolul 65 din același tratat, precum și Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 (1), care permit menținerea în dreptul intern a restricțiilor în vigoare la 31 decembrie 1993, adoptate cu privire la circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe, în scopul de a preveni pierderile potențiale de venituri pentru statele membre și de a strânge elemente probatorii privind caracterul neregulamentar sau ilegal al operațiunilor care par să contravină legislației fiscale sau să constituie o încălcare a acesteia, și, respectiv, în temeiul principiilor subsidiarității și proporționalității în sensul articolului 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, distingând între contribuabilii care nu se găsesc în aceeași situație în ceea ce privește reședința lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite, se opun unei reglementări naționale care, conform articolului 9 alineatul 1 literele c) și d) din Legea nr. 97 din 6 august 2013 (Legea europeană 2013), cel puțin potrivit interpretării acestuia propuse de ambele părți, ar fi abrogat în mod definitiv (iar nu ar fi reformulat) contravenția fiscală prevăzută și sancționată la articolele 4 și 5 din Decretul-lege nr. 167 din 28 iunie 1990, aprobat cu modificări prin Legea nr. 227 din 4 august 1990, în plus fără a face distincție în cadrul diferitor ipoteze de circulație a capitalurilor între statele membre ale Uniunii și între acestea și state sau teritorii cu regim fiscal privilegiat?

(1) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, p. 1).

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 14 martie 2017 – Peugeot Deutschland GmbH/Deutsche Umwelthilfe eV

(Cauza C-132/17)

(2017/C 213/22)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: Peugeot Deutschland GmbH

Intimată: Deutsche Umwelthilfe eV

Întrebarea preliminară

Persoana care dispune, prin intermediul serviciului online YouTube, de un canal video, pe care utilizatorii de internet pot consulta materiale video publicitare de scurtă durată pentru modele de autoturisme noi, prestează un serviciu mass-media audiovizual în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2010/13/UE (1)?

(1) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (JO 2010, L 95, p. 1).

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale Calabria (Italia) la 22 martie 2017 – Lloyd’s of London/Agenzia Regionale per la Protezione dell’Ambiente della Calabria

(Cauza C-144/17)

(2017/C 213/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale Calabria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lloyd’s of London

Pârâtă: Agenzia Regionale per la Protezione dell’Ambiente della Calabria

Întrebarea preliminară

Principiile consacrate de normele europene în materie de concurență, prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și principiile care decurg din acestea, precum autonomia și confidențialitatea ofertelor, se opun unei reglementări naționale, astfel cum a fost interpretată de jurisprudență, care permite participarea simultană la aceeași procedură de cerere de ofertă organizată de o autoritate contractantă a diferitor syndacates participante la Lloyd’s of London, ale căror oferte au fost semnate de aceeași persoană, și anume reprezentantul general pentru țara în cauză?

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München I (Germania) la 24 martie 2017 – Bastei Lübbe GmbH & Co. KG/Michael Strotzer

(Cauza C-149/17)

(2017/C 213/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München I

Părțile din procedura principală

Reclamantă/apelantă: Bastei Lübbe GmbH & Co. KG

Pârât/intimat: Michael Strotzer

Întrebările preliminare

Articolul 8 alineatele (1) și (2) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE (1) trebuie interpretat în sensul că sancțiunile în cazul încălcării dreptului de comunicare publică a unei opere sunt „eficiente și disuasive” și atunci când răspunderea pentru prejudicii a titularului unei conexiuni la internet prin intermediul căreia se încalcă dreptul de proprietate intelectuală prin partajarea de fișiere nu este angajată în cazul în care titularul conexiunii indică cel puțin un membru de familie care mai avea acces la această conexiune, fără a indica mai multe detalii obținute din cercetările întreprinse cu privire la momentul și tipul utilizării conexiunii de către acest membru de familie?

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/48/CE (2) trebuie interpretat în sensul că măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt „eficiente” și atunci când răspunderea pentru prejudicii a titularului unei conexiuni la internet prin intermediul căreia se încalcă dreptul de proprietate intelectuală prin partajarea de fișiere nu este angajată în cazul în care titularul conexiunii indică cel puțin un membru de familie care mai avea acces la această conexiune, fără a indica mai multe detalii obținute din cercetările întreprinse cu privire la momentul și tipul utilizării conexiunii de către acest membru de familie?

(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)

(2) Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO 2004, L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56)

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 24 martie 2017 – Consorzio Italian Management e Catania Multiservizi SpA/Rete Ferroviaria Italiana SpA

(Cauza C-152/17)

(2017/C 213/25)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Consorzio Italian Management și Catania Multiservizi SpA

Intimată: Rete Ferroviaria Italiana SpA

Întrebările preliminare

Este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene [în special cu articolul 3 alineatul (3) TUE, cu articolul 26, cu articolele 56-58 și cu articolul 101 TFUE și cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene] și cu Directiva 2004/17 (1) o interpretare a dreptului național potrivit căreia este exclusă revizuirea prețurilor în cazul contractelor aferente așa-numitelor sectoare speciale, îndeosebi în ceea ce privește contractele având alt obiect decât cele la care se referă directiva menționată, însă legate de acestea din urmă printr-o legătură instrumentală?

Directiva 2004/17 (în ipoteza în care se consideră că excluderea revizuirii prețurilor în cazul tuturor contractelor încheiate și aplicate în așa-numitele sectoare speciale decurge direct din aceasta) este compatibilă cu principiile Uniunii Europene [în special cu articolul 3 alineatul (1) TUE, cu articolul 26, cu articolele 56-58 și cu articolul 101 TFUE și cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene], „ca urmare a caracterului inechitabil, a disproporționalității, a denaturării echilibrului contractual și, prin urmare, a denaturării regulilor unei piețe eficiente?

(1) Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 3).

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 3 aprilie 2017 – Morgan Stanley & Co International plc/Ministre de l'Économie et des Finances

(Cauza C-165/17)

(2017/C 213/26)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Recurentă: Morgan Stanley & Co International plc

Intimat: Ministre de l'Économie et des Finances

Întrebările preliminare

În situația în care cheltuielile suportate de o sucursală stabilită într-un prim stat membru sunt utilizate în mod exclusiv pentru realizarea operațiunilor sediului său stabilit într-un alt stat membru, dispozițiile articolului 17 alineatele (2), (3) și (5) și ale articolului 19 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE (1), reluate la articolele 168, 169 și 173-175 din Directiva 2006/112/CE (2), trebuie să fie interpretate în sensul că acestea implică faptul că statul membru în care se află sucursala aplică acestor cheltuieli prorata de deducere aplicabilă sucursalei, stabilită în funcție de operațiunile pe care le realizează în statul membru în care este înregistrată și de normele aplicabile în acest stat, prorata de deducere aplicabilă sediului sau o prorată de deducere specifică, coroborând normele aplicabile în statele membre în care sunt înregistrate sucursala și sediul, în special în ceea ce privește existența unui eventual regim de opțiune pentru impozitarea operațiunilor cu taxa pe valoarea adăugată?

Ce norme trebuie aplicate în situația specială în care cheltuielile suportate de sucursală contribuie la realizarea operațiunilor sale în statul în care este înregistrată, precum și la realizarea operațiunilor de la sediu, în special în privința noțiunii de cheltuieli generale și de prorata de deducere?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO 1977, L 145, p. 1).

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Varna (Bulgaria) la 10 aprilie 2017 – Nachalnik na Mitnitsa Varna/Saksa OOD

(Cauza C-185/17)

(2017/C 213/27)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad – Varna

Părțile din procedura principală

Recurent: Nachalnik na Mitnitsa Varna

Intimată: Saksa OOD

Întrebările preliminare

Regula prevăzută la nota din tabelul 3 din standardul EN 590, în prezent EN 590:2014, care prevede că „este posibil ca definiția pentru motorină din cadrul Tarifului vamal al Uniunii Europene să nu se aplice claselor destinate utilizării în condiții de climă arctică sau în condiții dure de iarnă” are semnificația că este posibil ca în cazul acestui tip de carburant, pentru clasificarea tarifară a produselor, să nu se aplice regulile generale de la nota explicativă 2 la capitolul 27 literele (d) și (e) din Tariful vamal comun?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și pentru situația în care produsul pentru care ia naștere datoria vamală corespunde definiției „carburant diesel destinat utilizării în condiții de climă arctică sau în condiții dure de iarnă din clasa 4”, prevăzută de standardul EN 590, acesta trebuie clasificat la codul tarifar 2710 19 43 din Nomenclatura combinată, corespunzător „motorinei”, sau se aplică regulile generale de la nota explicativă 2 la capitolul 27 literele (d) și (e) din Tariful vamal comun?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care sunt criteriile potrivit cărora trebuie să se aprecieze când trebuie să se aplice definiția motorinei prevăzută în Tariful vamal comun al Uniunii Europene și când trebuie să se recurgă la cerințele și la metodele de verificare în temeiul standardului EN 590, în scopul clasificării tarifare a produsului?

Metodele și indicatorii de verificare prevăzuți în nota explicativă 2 la capitolul 27 literele (d) și (e) din Tariful vamal comun sunt suficienți pentru caracterizarea deplină și precisă a unui produs drept „motorină” sau trebuie să se țină seama de toți indicatorii chimici caracteristici pentru acest produs?

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 25 aprilie 2017 – Nova Kreditna Banka Maribor d.d./Republica Slovenia

(Cauza C-215/17)

(2017/C 213/28)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Vrhovno sodišče Republike Slovenije

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nova Kreditna Banka Maribor d.d.

Pârâtă: Republica Slovenia

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (2) litera (c) a treia liniuță din Directiva 2003/98, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/37 (versiunea consolidată), în considerarea unei abordări de armonizare minimă, trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională poate permite un acces nelimitat (absolut) la toate informațiile din contractele având ca obiect drepturi de autor și din contractele de consultanță, inclusiv în cazul în care acestea sunt definite drept secret de afaceri, iar reglementarea menționată prevede acest lucru numai în ceea ce privește entitățile care se află sub influența dominantă a statului, însă nu și pentru celelalte entități, iar interpretarea este influențată și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește normele privind divulgarea de informații, în special în sensul că accesul la informațiile cu caracter public în temeiul Directivei 2003/98 nu poate fi mai extins decât cel prevăzut de normele uniforme privind divulgarea de date prevăzute de regulamentul menționat?

Regulamentul nr. 575/2013, avut în vedere sub aspectul normelor privind divulgarea de informații în legătură cu activitatea comercială a băncilor, mai precis articolul 446 și articolul 432 alineatul (2) din partea a opta a acestui regulament, trebuie interpretat în sensul că normele menționate se opun unei reglementări a unui stat membru care impune unei bănci care se află sau s-a aflat sub influența dominantă a unor organisme de drept public să divulge informații referitoare la contractele încheiate pentru furnizarea de servicii de consultanță, de servicii prestate de avocați, de servicii prestate de autorii de opere intelectuale și de alte servicii cu caracter intelectual, mai precis informațiile privind tipul de contract încheiat, partenerul contractual (pentru persoanele juridice: denumirea societății, sediul și adresa comercială), valoarea contractului, cuantumul fiecărei plăți efectuate, data încheierii contractului, durata raportului contractual și date similare care rezultă din anexele la contracte – toate aceste informații fiind constituite în perioada de exercitare a unei influențe dominante –, fără a fi prevăzută vreo excepție de la o astfel de obligație și fără posibilitatea unei puneri în balanță a interesului public privind accesul la date și a interesului băncii privind menținerea secretului de afaceri, în cazul în care nu este vorba despre o speță care prezintă elemente transnaționale?

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/22

Recurs introdus la 27 aprilie 2017 de Plásticos Españoles, S.A. (ASPLA) și Armando Álvarez, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 17 februarie 2017 în cauza T-40/15, ASPLA și Armando Álvarez/Uniunea Europeană

(Cauza C-222/17)

(2017/C 213/29)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Plásticos Españoles, S.A. (ASPLA) și Armando Álvarez, S.A. (reprezentanți: S. Moya Izquierdo și M. Troncoso Ferrer, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Uniunea Europeană

Concluziile recurentelor

—

Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 17 februarie 2017 în cauza T-40/15 și obligarea Uniunii Europene la plata către recurente a sumei de 3 495 038,66 euro, majorată cu dobânzile compensatorii și de întârziere aferente, cu titlu de despăgubiri datorate în urma încălcării de către Tribunal a articolului 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

1.	Lipsa motivării și eroare de drept în calcularea duratei adecvate dintre încheierea fazei scrise și deschiderea fazei orale.

2.	Eroare de drept privind aprecierea cu titlu de prejudiciu a dobânzilor aferente cuantumului amenzii.

3.	Eroare de drept în aplicarea principiului interdicției de a statua ultra petita.

4.	Încălcarea dreptului de apărare al recurentelor în cadrul evaluării prejudiciului material suferit.

5.	Eroare de drept care constă în faptul că hotărârea atacată conține o contradicție notorie în ceea ce privește perioada pentru care trebuie plătite despăgubirile.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 2 mai 2017 – Erdem Deha Altiner și Isabel Hanna Ravn/Udlændingestyrelsen

(Cauza C-230/17)

(2017/C 213/30)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Apelanți: Erdem Deha Altiner și Isabel Hanna Ravn

Intimat: Udlændingestyrelsen

Întrebarea preliminară

Articolul 21 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene și, prin analogie, Directiva privind libera circulație (1) se opun ca un stat membru să refuze acordarea unui drept de şedere derivat resortisantului unei țări terțe care este membru de familie al unui cetățean al Uniunii care are cetățenia acelui stat membru și care s-a întors în statul membru respectiv după exercitarea dreptului său la liberă circulaţie, atunci când membrul de familie nu intră pe teritoriul statului membru sau nu depune o cerere pentru acordarea dreptului de şedere ca o consecință firească a întoarcerii cetățeanului Uniunii?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 10 mai 2017 – E.

(Cauza C-240/17)

(2017/C 213/31)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamant(ă): E.

Pârât(ă): Maahanmuuttovirasto

Întrebările preliminare

Obligația statelor contractante de a se consulta, prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, produce efecte juridice pe care resortisantul unei țări terțe le poate invoca în cazul în care un stat contractant emite împotriva sa o interdicție de intrare pe întreg teritoriul Schengen și o decizie de returnare a acestuia în țara sa de origine, pentru motivul că reprezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru siguranța publică?

Dacă articolul 25 alineatul (2) din convenția menționată anterior este aplicabil la data adoptării deciziei de interzicere a intrării, consultările trebuie să aibă loc înainte de adoptarea deciziei de interzicere a intrării sau acestea pot fi efectuate numai după ce decizia de returnare și interzicerea intrării au fost adoptate?

În cazul în care consultările respective pot fi efectuate numai după ce decizia de returnare și interzicerea intrării au fost adoptate, faptul că consultările între statele contractante sunt în curs de desfășurare și faptul că celălalt stat contractant nu a declarat dacă intenționează să retragă permisul de ședere al resortisantului țării terțe se opun returnării acestuia în țara sa de origine și intrării în vigoare a interdicției de intrare pe întreg teritoriul spaţiului Schengen?

4)	Care este modul în care trebuie să procedeze un stat contractant în cazul în care statul contractant care a eliberat un permis de ședere nu a adoptat, în pofida unor solicitări repetate, nicio poziție privind retragerea permisului de ședere pe care l-a eliberat unui resortisant al unei țări terțe?

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/25

Hotărârea Tribunalului din 3 mai 2017 – Sotiropoulou și alții/Consiliul

(Cauza T-531/14) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Politica economică și monetară - Decizii adresate unui stat membru pentru remedierea unei situații de deficit excesiv - Reducere și suprimare a drepturilor de pensie în Grecia - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”))

(2017/C 213/32)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamanți: Leïmonia Sotiropoulou (Patras, Grecia) și alți 63 de reclamanți ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentant: K. Chrysogonos, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: A. de Gregorio Merino, E. Chatziioakeimidou și E. Dumitriu-Segnana, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanţi: J.-P. Keppenne și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamanții pretind că l-ar fi suferit ca urmare a adoptării deciziilor Consiliului adresate Republicii Elene pentru activarea mecanismului prevăzut la articolul 126 TFUE

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îi obligă pe doamna Leïmonia Sotiropoulou și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 351, 6.10.2014.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/25

Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2017 – Costa/Parlamentul

(Cauzele conexate T-15/15 și T-197/15) (1)

([„Regim financiar al deputaților în Parlament - Pensie pentru limită de vârstă - Suspendare - Recuperare - Regula anticumul - Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlament - Trimitere la legislația națională - Articolul 12 alineatul (2a) litera (v) din regulamentul privind alocațiile viagere ale deputaților - Indemnizație primită pentru exercitarea funcției de președinte al unei autorități portuare italiene - Încredere legitimă”])

(2017/C 213/33)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Paolo Costa (Veneția, Italia) (reprezentanți: G. Orsoni și M. Romeo, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: G. Corstens și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Două cereri întemeiate pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziilor Biroului Parlamentului din 20 octombrie 2014 și din 9 februarie 2015 privind suspendarea pensiei provizorii pentru limită de vârstă de care beneficiază reclamantul și, respectiv, recuperarea unei sume de 49 770,42 euro plătite cu acest titlu, precum și a notei de debit 2015-239 din 23 februarie 2015 referitoare la această recuperare

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Paolo Costa la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii de măsuri provizorii.

(1) JO C 81, 9.3.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/26

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Landeskreditbank Baden Württemberg/BCE

(Cauza T-122/15) (1)

([„Politică economică și monetară - Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit - Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 - Articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 - Mecanism unic de supraveghere - Competențe ale BCE - Exercitare descentralizată de către autoritățile naționale - Evaluarea caracterului semnificativ al unei instituții de credit - Necesitatea unei supravegheri directe din partea BCE”])

(2017/C 213/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Landeskreditbank Baden Württemberg – Förderbank (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: inițial A. Glos, K. Lackhoff și M. Benzing, ulterior A. Glos și M. Benzing, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE) (reprezentanți: inițial E. Koupepidou, R. Bax și A. Riso, ulterior E. Koupepidou și R. Bax, agenți, asistați de H. G. Kamann, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și K.-P. Wojcik, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și privind anularea deciziei ECB/SSM/15/1 a BCE din 5 ianuarie 2015 luate în aplicarea articolului 6 alineatul (4) și a articolului 24 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63), prin care BCE a refuzat să considere că reclamanta constituia o entitate mai puțin semnificativă în sensul articolului 6 alineatul (4) din acest regulament

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Landeskreditbank Baden Württemberg – Förderbank va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Centrală Europeană.

3)	Comisia Europeană va suporta propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 178, 1.6.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/27

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Barqawi/Consiliul

(Cauza T-303/15) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Eroare vădită de apreciere”))

(2017/C 213/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ahmad Barqawi (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: J.-P. Buyle și L. Cloquet, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial G. Étienne și N. Rouam, ulterior G. Étienne și S. Kyriakopoulou și la final S. Kyriakopoulou, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2015/383 a Consiliului din 6 martie 2015 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 64, p. 41) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/375 al Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 64, p. 10), în măsura în care numele reclamantului a fost inclus pe lista persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive.

Dispozitivul

Anulează Decizia de punere în aplicare (PESC) 2015/383 a Consiliului din 6 martie 2015 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/375 al Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care îl privesc pe domnul Ahmad Barqawi.

2)	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de domnul Barqawi.

(1) JO C 245, 27.7.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/27

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Abdulkarim/Consiliul

(Cauza T-304/15) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Eroare vădită de apreciere”))

(2017/C 213/36)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Mouhamad Wael Abdulkarim (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: J.-P. Buyle și L. Cloquet, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial G. Étienne și N. Rouam, ulterior G. Étienne și S. Kyriakopoulou, și la final S. Kyriakopoulou, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2015/383 a Consiliului din 6 martie 2015 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 64, p. 41) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/375 al Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 64, p. 10), în măsura în care numele reclamantului a fost înscris în lista persoanelor și entităților cărora li se aplică măsurile restrictive

Dispozitivul

2)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Abdulkarim.

(1) JO C 245, 27.7.2015.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/28

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – KK/EASME

(Cauza T-376/15) (1)

((„Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 - Cerere de propuneri în temeiul programului de lucru pentru perioada 2014-2015 - Program de sprijin pentru inovare în cadrul IMM-urilor - Decizie a EASME prin care o propunere este declarată neeligibilă - Regula «procedurii unice de depunere» - Procedura de revizuire a evaluării - Inaccesibilitate temporară a portalului electronic de depunere a propunerilor - Eroare de apreciere - Încălcare a normelor de procedură - Răspundere extracontractuală”))

(2017/C 213/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: KK (reprezentant: J.-P. Spitzer, avocat)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) (reprezentanți: A. Pallares Allueva și E. Fierro Sedano, agenți, asistați de A. Duron și de D. Waelbroeck, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei EASME din 15 iunie 2015 privind respingerea propunerii depuse de reclamantă ca răspuns la cererea de propuneri și activități conexe în temeiul programelor de lucru pentru perioada 2014-2015 din cadrul Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și din cadrul Programului pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2014-2018) de completare a Programului-cadru Orizont 2020 (JO 2013, C 361, p. 9) și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a acestei respingeri

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea

2)	Obligă KK la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 243, 4.7.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/29

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Metronia/EUIPO – Zitro IP (TRIPLE O NADA)

(Cauza T-159/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TRIPLE O NADA - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară TRIPLE BINGO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 213/38)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Metronia, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: A. Vela Ballesteros, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Zitro IP Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: A. Canela Giménez, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 februarie 2016 (cauza R 2605/2014-4) privind o procedură de opoziție între Zitro IP și Metronia

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Metronia, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/29

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-71/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Notare - Raport de evaluare - Exercițiul de evaluare 2007 - Erori de drept - Recurs vădit nefondat”))

(2017/C 213/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: inițial G. Nuvoli și F. Martin, ulterior G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-82/12, EU:F:2015:166), și prin care se urmărește anularea în parte a acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Carlo De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 118, 4.4.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/30

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-73/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Hărțuire morală - Responsabilitate extracontractuală - Erori de drept - Recurs vădit nefondat”))

(2017/C 213/40)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: inițial G. Nuvoli și T. Gilliams, ulterior G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-37/12, EU:F:2015:162), având ca obiect anularea în parte a acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Carlo De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 118, 4.4.2016.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/30

Acțiune introdusă la 20 februarie 2017 – Computer Market/EUIPO (COMPUTER MARKET)

(Cauza T-111/17)

(2017/C 213/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Computer Market (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: B. Dimitrova, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca figurativă a Uniunii Europene care cuprinde elementele verbale „COMPUTER MARKET” – cererea de înregistrare nr. 14 688 477.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 13 decembrie 2017 în cauza R 1778/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/31

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2017 – Amplexor Luxembourg/Comisia

(Cauza T-211/17)

(2017/C 213/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Amplexor Luxembourg Sàrl (Bertrange, Luxemburg) (reprezentant: J.-F. Steichen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei cereri introductive în ce privește forma;

—	pe fond, anularea Deciziei din 13 februarie 2017 a Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene;

—	în consecință, anularea cererii de oferte nr. 10651;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii;

—	recunoașterea în favoarea reclamantei a oricăror alte drepturi și mijloace procesuale și de apărare.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect anularea Deciziei din 13 februarie 2017 a Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, în măsura în care aceasta o plasează pe reclamantă pe poziția a doua în cadrul cererii de oferte nr. AO 10651 – Tratarea avizelor în vederea publicării lor în „Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” (JO S) (JO 2016/S 143-258115).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor și a principiilor dreptului Uniunii Europene, în măsura în care Oficiul pentru Publicații, prin faptul că a acordat ofertanților care nu erau cocontractanți ai Oficiului la momentul ofertării posibilitatea de a beneficia de o sumă mai ridicată pentru finanțarea costurilor de preluare, ar fi încălcat în mod vădit principiul egalității. În opinia reclamantei, un astfel de mod de a proceda, pe lângă faptul că este grav discriminatoriu, încalcă grav rațiunea de a fi și temeiurile înseși ale procedurilor de achiziții publice.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/31

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2017 – SE/Consiliul

(Cauza T-231/17)

(2017/C 213/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: SE (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea

—	deciziei Unității drepturi individuale din 22 iunie 2016 prin care i se refuză recunoașterea drept copil aflat în întreţinere a nepoatei sale;

—	în măsura necesară, a deciziei explicite din 24 ianuarie 2017 de respingere a reclamației introduse la 19 septembrie 2016;

astfel,

—	declararea faptului că nepoata reclamantului se află în întreținerea acestuia, în temeiul articolului 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la statut începând din 13 iunie 2016;

—	recunoașterea în favoarea nepoatei reclamantului a beneficiului asigurării prin casa de asigurări (RCAM) prin intermediul reclamantului începând din 13 iunie 2016;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, precum și pe erori de apreciere și de interpretare a articolului 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la Statutul funcționarilor, pe care Consiliul le-ar fi săvârșit la adoptarea deciziilor atacate

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 24 din Carta drepturilor fundamentale

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/32

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2017 – Republica Portugheză/Comisia

(Cauza T-233/17)

(2017/C 213/44)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes, M. Figueiredo, P. Estêvão și J. Saraiva de Almeida, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare C(2017) 7866 a Comisiei din 14 ianuarie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care a exclus de la finanțare cheltuielile declarate de Portugalia în cadrul „POSEI – Regim specific de aprovizionare” (1 288 044,79 euro) și în cadrul „cheltuielilor directe privind campania din 2010” (830 326,12 euro);

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR (JO 2006, L 171, p. 90, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 37), în ceea ce privește cerințele esențiale ale comunicării oficiale prevăzute de această dispoziție.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (JO 2006, L 42, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 69, p. 202).

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/33

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2017 – ViaSat/Comisia

(Cauza T-245/17)

(2017/C 213/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ViaSat, Inc. (Carlsbad, California, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: E. Righini, J. Ruiz Calzado și A. Aresu, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității acțiunii;

—	constatarea abținerii Comisiei de a acționa, în temeiul articolului 265 al treilea paragraf TFUE;

—	în subsidiar, anularea, în tot sau în parte, a deciziei Comisiei cuprinse în două scrisori din 14 și din 21 februarie 2017 trimise reclamantei, în temeiul articolului 263 al doilea și al patrulea paragraf TFUE;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, invocat în susținerea capătului de cerere privind constatarea abținerii de a acționa, întemeiat pe faptul că Comisia s-a abținut să adopte o decizie pentru a împiedica o utilizare diferită a benzii de frecvențe de 2 GHz

—

În mod nelegal, Comisia s-a abținut să decidă că utilizarea benzii de frecvențe de 2 GHz pentru servicii mobile prin satelit (MSS) pe o rețea principal terestră constituie o modificare fundamentală a utilizării benzii de frecvențe de 2 GHz, care este armonizată și atribuită prin licitație la nivel european printr-o procedură de selecție la nivelul Uniunii. Comisia ar fi trebui să își asume responsabilitatea și să acționeze prin adoptarea unei decizii prin care să împiedice autoritățile naționale de reglementare să permită Inmarsat să utilizeze banda de frecvențe de 2 GHz în principal pentru servicii aer-sol, în locul utilizării pentru o rețea de servicii mobile prin satelit (MSS), în conformitate cu deciziile UE privind MSS.

Al doilea motiv, invocat în susținerea capătului de cerere privind constatarea abținerii de a acționa, întemeiat pe faptul că Comisia s-a abținut să ia măsuri pentru a preveni fragmentarea pieței interne

—

Comisia are obligația de a-și exercita competențele în scopul de a preveni riscul de fragmentare a pieței interne pentru serviciile mobile prin satelit paneuropene care asigură o conectivitate universală, ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care autoritățile naționale de reglementare (ANR) ar decide – din proprie inițiativă – să permită unei anumite societăți să folosească banda de frecvențe de 2 GHz pentru un nou scop. Într-adevăr, omisiunea de a exercita această obligație în răspuns la scrisoarea reclamantei și cererile de orientare din partea ANR-urilor au crescut riscul ca anumite state membre să autorizeze utilizarea benzii de frecvențe de 2 GHz pentru alte scopuri.

Al treilea motiv, invocat în mod subsidiar în susținerea capătului de cerere privind anularea, întemeiat pe erori de interpretare

—

Decizia Comisiei cuprinsă în scrisorile menționate mai sus din 14 și 21 februarie 2017 ar trebui anulată întrucât Comisia a săvârșit o eroare de interpretare i) a dispozițiilor care îi definesc competențele în domeniul armonizării spectrului MSS; ii) a întinderii obligației sale de a asigura respectarea deplină a principiilor generale ale dreptului Uniunii în materie de achiziții publice aplicabile în speță; iii) a obligațiilor sale de a preveni orice divergențe între deciziile adoptate de statele membre și de a asigura că piața internă pentru serviciile mobile prin satelit paneuropene care asigură o conectivitate universală nu este fragmentată și iv) a conținutului obligației sale de cooperare loială de a asista statele membre în îndeplinirea sarcinilor ce decurg din tratate.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/34

Acțiune introdusă la 2 mai 2017 – Labiri/CESE

(Cauza T-256/17)

(2017/C 213/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Vassiliki Labiri (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European

Concluziile

Reclamanta solicită ca Tribunalul:

Să declare și să hotărască:

—	anularea deciziei Comitetului Economic și Social European de a nu executa cu bună-credință punctul 3 din acordul de soluționare amiabilă intervenit între părți;

—	obligarea Comitetului Economic și Social European la plata către reclamantă a sumei de 250 000 de euro;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 266 TFUE, în măsura în care decizia atacată, potrivit căreia pârâtul s-ar afla în imposibilitatea de a executa un acord în cadrul unei soluționări amiabile intervenite în cauza F-33/15, Labiri/CESE, ar constitui o neexecutare a unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Un astfel de refuz nelegal de a executa acordul astfel încheiat ar constitui, pe de altă parte, o încălcare a obligației de solicitudine față de reclamantă, a obligației de cooperare loială prevăzute la articolul 4 alineatul (3) TUE, a principiilor executării cu bună-credință a acordurilor liber consimțite între părți, precum și a principiului bunei administrări și a obligației de asistență care decurge din articolul 24 din Statutul funcționarilor.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe un abuz de putere, care constă mai precis într-un abuz procedural, în măsura în care pârâtul nu ar fi avut niciodată intenția de a executa în mod loial acordul intervenit între părți și l-ar fi semnat numai pentru a obține desistarea sa în cauza F-33/15.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/35

Acțiune introdusă la 3 mai 2017 – Arbuzov/Consiliul

(Cauza T-258/17)

(2017/C 213/47)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamant: Sergej Arbuzov (Kiev, Ucraina) (reprezentant: M. Mleziva, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, în măsura în care îl vizează pe Sergej Arbuzov;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene să suporte propriile cheltuieli de judecată și să le plătească pe cele efectuate de Sergej Arbuzov.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare

—

Reclamantul își întemeiază cererea inter alia pe faptul că Consiliul Uniunii Europene nu a procedat în mod diligent cu ocazia adoptării Deciziei (CFSP) 2017/381 din 3 martie 2017 întrucât, anterior adoptării deciziei contestate, nu a analizat argumentele reclamantului și dovezile prezentate de acesta care îi susțineau cererea și a procedat în esență pe baza unui rezumat de dimensiuni reduse al biroului Procurorului Șef al Ucrainei, fără a solicita informații suplimentare cu privire la progresul investigației din Ucraina.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului

—	Reclamantul susține în această privință că restricțiile adoptate cu privire la el sunt disproporționate și nu sunt necesare și încalcă garanțiile de protecție din dreptul internațional a dreptului său de proprietate.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/35

Acțiune introdusă la 8 mai 2017 – Ogrodnik/EUIPO – Aviario Tropical (Tropical)

(Cauza T-276/17)

(2017/C 213/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Tadeusz Ogrodnik (Chorzów, Polonia) (reprezentanți: A. von Mühlendahl, H. Hartwig, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Aviario Tropical, SA (Loures, Portugalia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „Tropical” – marca Uniunii Europene nr. 3 435 773

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 14 februarie 2017 în cauza R 2125/2016-1

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	respingerea căii de atac formulate de Aviario Tropical, SA împotriva deciziei Diviziei de anulare a pârâtului din 15 iulie 2013 în cauza 6029 C;

—	obligarea EUIPO şi a Aviário Tropical, SA, în cazul în care aceasta din urmă intervine în prezenta procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/36

Acțiune introdusă la 10 mai 2017 – Bank of New York Mellon/EUIPO – Nixen Partners (NEXEN)

(Cauza T-278/17)

(2017/C 213/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Bank of New York Mellon Corp. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: A. Klett și K. Schlüter, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nixen Partners (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „NEXEN” – cererea de înregistrare nr. 13 374 152

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 februarie 2017 în cauza R 1570/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate din 23 februarie 2017 în cauza R 1570/2016-2 și respingerea opoziției;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și procedurii în fața camerei de recurs și a diviziei de opoziție, inclusiv toate cheltuielile necesare ale reclamantei din prezenta procedură.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/37

Acțiune introdusă la 11 mai 2017 – Hermann Bock/EUIPO (Push and Ready)

(Cauza T-279/17)

(2017/C 213/50)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hermann Bock GmbH (Verl, Germania) (reprezentanți: S. Maaßen și V. Schoene, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „Push and Ready” – cererea de înregistrare nr. 14 758 205

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 23 ianuarie 2017 în cauza R 1279/2016-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate, pronunțată la 1 martie 2017, prin care camera de recurs a hotărât că marca figurativă nr. 014758205 nu poate fi înregistrată ca marcă, și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața Oficiului.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/37

Acțiune introdusă la 9 mai 2017 – GE.CO.P./Comisia

(Cauza T-280/17)

(2017/C 213/51)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: GE.CO.P. Generale Costruzioni e Progettazioni SpA (Roma, Italia) (reprezentant: G. Naticchioni, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului ca, după constatarea nelegalității adoptării de către Comisia Europeană, Oficiul de infrastructură și logistică, Luxemburg, a deciziei din 7 martie 2017 prin care reclamanta GE.CO.P. S.p.A. a fost exclusă pentru doi ani din procedurile de achiziții publice europene și s-a publicat această măsură, să dispună anularea deciziei menționate și a tuturor actelor anterioare sau ulterioare acesteia, inclusiv a celor necunoscute de GE.CO.P., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor profesionale referitoare la prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Măsura atacată are ca obiect rezilierea din oficiu dispusă de Comisie la 5 august 2015 a contractului de achiziții publice nr. 09bis/2012/OIL – Lot 1, privind lucrări de restructurare a două edificii, denumite „Foyer européen”, situate în Luxemburg, acordate GE.CO.P.

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă încălcarea articolului 8 din Regulamentul (UE, Euratom) 2015/1929 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2015 L 286, p. 1), precum și încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În această privință, se arată că decizia atacată nu a fost precedată de o procedură legală în contradictoriu. Reclamanta susține că nu a fost informată cu privire la declanșarea procedurii de excludere și, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a se apăra în cadrul procedurii și de a-și susține argumentele în apărare în fața organului administrativ.

În cazul în care ar fi avut posibilitatea să se apere, reclamanta ar fi invocat argumente care în mod verosimil ar fi putut conduce organul administrativ la o altă concluzie și la o altă decizie pe fond, iar procedura ar fi avut un rezultat mai favorabil GE.CO.P.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/38

Acțiune introdusă la 8 mai 2017 – Swemac Innovation/EUIPO – Swemac Medical Appliances (SWEMAC)

(Cauza T-287/17)

(2017/C 213/52)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Swemac Innovation AB (Linköping, Suedia) (reprezentant: G. Nygren, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Swemac Medical Appliances AB (Linköping, Suedia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „SWEMAC” – marca Uniunii Europene nr. 6 326 177

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 24 februarie 2017 în cauza R 3000/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate și restabilirea deplinei validități a numărului de înregistrare a mărcii Uniunii Europene 006 326 177, inclusiv pentru produsele și serviciile din clasele 10, „Aparate şi instrumente medicale şi chirurgicale”, și 42, „Servicii de cercetare și dezvoltare cu privire la aparatele și instrumentele chirurgicale si medicale”;

—	obligarea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața EUIPO și a camerelor de recurs, în cuantum de 1 000 de euro, și

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața Tribunalului.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 207/2009.

3.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/39

Rectificare la Comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-197/17

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 151din 15 mai 2017 )

(2017/C 213/53)

Comunicarea din JO privind cauza T-197/17, Abel și alții/Comisia, se va citi după cum urmează:

Acțiune introdusă la 28 martie 2017 – Abel și alții/Comisia

(Cauza T-197/17)

(2017/C 151/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marc Abel (Montreuil, Franța) și alți 1 428 de reclamanți (reprezentant: J. Assous, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	recunoașterea neregularității comportamentului Comisiei Europene;

—

recunoașterea prejudiciului cauzat reclamanților ca urmare a adoptării Regulamentului (UE) 2016/646 al Comisiei din 20 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 6);

—	obligarea Comisiei Europene la plata a 1 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamanților ca urmare a adoptării unui asemenea regulament și a unui euro simbolic pentru repararea prejudiciului material;

—	pronunțarea unei somații împotriva Comisiei Europene prin care aceasta este obligată să fixeze la 1 „factorul de conformitate final” creat prin Regulamentul (UE) 2016/646 și să renunțe la „factorul de conformitate temporară” fixat la 2,1;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă următoarele elemente:

Pârâta a săvârșit erori la momentul adoptării regulamentului în cauză, în cadrul exercitării competenței sale pe care i-a delegat-o Parlamentul european și Consiliul prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1), în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei. Este vorba mai exact despre:

—	încălcarea normelor, atât primare cât și derivate, ale dreptului Uniunii în materie de mediu;

—	încălcarea normelor subsidiare de drept comunitar, precum principiile generale al neregresiunii, al precauției, al prevenției, al acționării la sursă și privind poluatorul-plătitor;

—	un abuz al normelor de procedură, întrucât Comisia nu putea utiliza procedura de reglementare cu control, pentru a modifica un element esențial al Regulamentului (CE) nr. 715/2007;

—	încălcarea normelor fundamentale de procedură, întrucât regulamentul în cauză nu a beneficiat de garanțiile democratice oferite de utilizarea procedurii legislative ordinare de codecizie a Parlamentului European și a Consiliului.

2.	Existența unui prejudiciu real și sigur și a unei legături directe de cauzalitate între comportamentul Comisiei și prejudiciu invocat.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 213

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 3 iulie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 213/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1
	Tribunalul
2017/C 213/02	Repartizarea judecătorilor pe camere	2

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 213/03	Cauza C-387/14: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza – Polonia) – Esaprojekt sp. z o.o./Województwo Łódzkie [Trimitere preliminară — Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței — Capacități tehnice și/sau profesionale ale operatorilor economici — Articolul 48 alineatul (3) — Posibilitatea de a menționa capacitățile altor entități — Articolul 51 — Posibilitatea de completare a ofertei — Articolul 45 alineatul (2) litera (g) — Excludere de la participarea la un contract de achiziții publice pentru abatere gravă]	5
2017/C 213/04	Cauza C-239/15 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 4 mai 2017 – RFA International, LP/Comisia Europeană (Recurs — Dumping — Import de ferosiliciu originar din Rusia — Respingerea cererilor de rambursare a taxelor antidumping achitate)	6
2017/C 213/05	Cauza C-274/15: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 mai 2017 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 132 alineatul 1 litera (f) — Scutirea de TVA a prestărilor de servicii furnizate membrilor lor de grupuri independente de persoane — Articolul 168 litera (a) și articolul 178 litera (a) — Drept de deducere pentru membrii grupului — Articolul 14 alineatul (2) litera (c) și articolul 28 — Acțiuni ale unui membru în nume propriu și în contul grupului]	7
2017/C 213/06	Cauza C-315/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Obvodní soud pro Prahu – Republica Cehă) – Marcela Pešková, Jiří Peška/Travel Service a.s. [Trimitere preliminară — Transport aerian — Regulamentul (CE) nr. 261/2004 — Articolul 5 alineatul (3) — Compensarea pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor — Întindere — Exonerare de obligația de compensare — Coliziune între o aeronavă și o pasăre — Noțiunea împrejurări excepționale — Noțiunea măsuri rezonabile pentru prevenirea unei împrejurări excepționale sau a consecințelor unei asemenea împrejurări]	7
2017/C 213/07	Cauza C-339/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel – Belgia) – Procedură penală împotriva lui Luc Vanderborght (Trimitere preliminară — Articolul 56 TFUE — Libera prestare a serviciilor — Prestare de tratamente stomatologice — Legislație națională care interzice în mod absolut publicitatea pentru servicii de tratament stomatologic — Existența unui element transfrontalier — Protecția sănătății publice — Proporționalitate — Directiva 2000/31/CE — Servicii ale societății informaționale — Publicitate realizată prin intermediul unui site internet — Membru al unei profesii reglementate — Norme profesionale — Directiva 2005/29/CE — Practici comerciale neloiale — Dispoziții naționale în legătură cu sănătatea — Dispoziții naționale privind profesiile reglementate)	8
2017/C 213/08	Cauza C-502/15: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 mai 2017 – Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 91/271/CEE — Articolele 3-5 și 10 — Anexa I, punctele A, B și D — Tratarea apelor urbane reziduale — Sisteme de colectare — Tratare secundară sau echivalentă — Tratare mai riguroasă a evacuărilor în zonele sensibile]	9
2017/C 213/09	Cauza C-699/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 mai 2017 [cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) – Regatul Unit] – Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Brockenhurst College [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată (TVA) — Directiva 2006/112/CE — Scutiri — Prestări de servicii de restaurant și de divertisment furnizate cu titlu oneros de o instituție de învățământ în beneficiul unui public restrâns]	10
2017/C 213/10	Cauza C-13/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde/Rīgas pašvaldības SIA Rīgas satiksme (Trimitere preliminară — Directiva 95/46/CE — Articolul 7 litera (f) — Date cu caracter personal — Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal — Noțiunea necesitate pentru realizarea interesului legitim al unui terț — Cerere de comunicare a datelor personale ale unei persoane răspunzătoare de un accident de circulație în scopul exercitării unui drept în justiție — Obligația operatorului de a admite o astfel de cerere — Inexistență)	11
2017/C 213/11	Cauza C-17/16: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – Oussama El Dakkak, Intercontinental SARL/Administration des douanes et droits indirects [Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 — Controlul numerarului la intrarea sau la ieșirea din Uniunea Europeană — Articolul 3 alineatul (1) — Persoană fizică ce intră sau iese din Uniune — Obligație de declarare — Zonă internațională de tranzit a aeroportului unui stat membru]	11
2017/C 213/12	Cauza C-29/16: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Stralsund – Germania) – HanseYachts AG/Port D’Hiver Yachting SARL, Société Maritime Côte D’Azur, Compagnie Generali IARD SA [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 27 — Litispendență — Prima instanță sesizată — Articolul 30 punctul 1 — Noțiunea act de sesizare a instanței sau alt act echivalent — Cerere de efectuare a unei expertize judiciare pentru a conserva sau a stabili, înaintea oricărui proces, proba faptelor care pot constitui temeiul unei acțiuni în justiție ulterioare]	12
2017/C 213/13	Cauza C-33/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 4 mai 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus – Finlanda) – procedură inițiată de A Oy [Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 148 litera (d) — Scutire — Prestare de servicii pentru satisfacerea nevoilor directe ale navelor utilizate pentru navigația în largul mării și ale încărcăturilor lor — Ridicare a încărcăturii efectuată de un subantreprenor în contul unui intermediar]	12
2017/C 213/14	Cauza C-71/16 P: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 mai 2017 – Comercializadora Eloro, SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Zumex Group, SA [Recurs — Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a unei mărci figurative care conţine elementul verbal ZUMEX — Opoziţia titularului mărcii verbale JUMEX — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) şi articolul 42 alineatul (2) — Dovada utilizării — Utilizare în Uniunea Europeană — Articolul 76 alineatul (2) — Dovezi suplimentare privind utilizarea prezentate tardiv la camera de recurs — Puterea de apreciere a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)]	13
2017/C 213/15	Cauza C-98/16: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 mai 2017 – Comisia Europeană/Republica Elenă (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Fiscalitate — Libera circulație a capitalurilor — Articolul 63 TFUE — Articolul 40 din Acordul privind SEE — Taxe asupra succesiunii — Legate în favoarea unor organisme fără scop lucrativ — Aplicarea unei cote preferențiale organismelor care există sau care sunt legal constituite în Grecia, precum și organismelor străine similare, sub rezerva reciprocității — Diferență de tratament — Restricție — Justificare)	14
2017/C 213/16	Cauza C-417/16 P: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 4 mai 2017 – August Storck KG/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) [Recurs — Marcă a Uniunii Europene — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) — Motive absolute de refuz — Marcă figurativă — Reprezentarea unui ambalaj în formă pătrată alb și albastru — Caracter distinctiv]	14
2017/C 213/17	Cauza C-535/16: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Specializat Mureș – România) – Michael Tibor Bachman/FAER IFN SA [Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Protecția consumatorilor — Directiva 93/13/CEE — Articolul 2 litera (b) — Clauze abuzive care figurează în contractele încheiate cu consumatorii — Noțiunea consumator — Persoană fizică care a încheiat un contract de novație cu o instituție de credit în scopul de a-și executa obligațiile de rambursare a creditelor contractate de o societate comercială față de această instituție]	15
2017/C 213/18	Cauza C-36/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Minden (Germania) la 25 ianuarie 2017 – Daher Muse Ahmed/Republica Federală Germania	15
2017/C 213/19	Cauza C-86/17 P: Recurs introdus la 16 februarie 2017 de Redpur GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 15 decembrie 2016 în cauza T-227/15, Redpur GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)	16
2017/C 213/20	Cauza C-112/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hamburg (Germania) la 6 martie 2017 – Angela Irmgard Diedrich și alții/Société Air France SA	17
2017/C 213/21	Cauza C-125/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione tributaria provinciale di Roma (Italia) la 10 martie 2017 – Luigi Bisignani/Agenzia delle Entrate – Direzione Provinciale 1 di Roma	17
2017/C 213/22	Cauza C-132/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 14 martie 2017 – Peugeot Deutschland GmbH/Deutsche Umwelthilfe eV	18
2017/C 213/23	Cauza C-144/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale Calabria (Italia) la 22 martie 2017 – Lloyd’s of London/Agenzia Regionale per la Protezione dell’Ambiente della Calabria	18
2017/C 213/24	Cauza C-149/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht München I (Germania) la 24 martie 2017 – Bastei Lübbe GmbH & Co. KG/Michael Strotzer	19
2017/C 213/25	Cauza C-152/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 24 martie 2017 – Consorzio Italian Management e Catania Multiservizi SpA/Rete Ferroviaria Italiana SpA	19
2017/C 213/26	Cauza C-165/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 3 aprilie 2017 – Morgan Stanley & Co International plc/Ministre de l'Économie et des Finances	20
2017/C 213/27	Cauza C-185/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Varna (Bulgaria) la 10 aprilie 2017 – Nachalnik na Mitnitsa Varna/Saksa OOD	21
2017/C 213/28	Cauza C-215/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 25 aprilie 2017 – Nova Kreditna Banka Maribor d.d./Republica Slovenia	21
2017/C 213/29	Cauza C-222/17: Recurs introdus la 27 aprilie 2017 de Plásticos Españoles, S.A. (ASPLA) și Armando Álvarez, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 17 februarie 2017 în cauza T-40/15, ASPLA și Armando Álvarez/Uniunea Europeană	22
2017/C 213/30	Cauza C-230/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 2 mai 2017 – Erdem Deha Altiner și Isabel Hanna Ravn/Udlændingestyrelsen	23
2017/C 213/31	Cauza C-240/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 10 mai 2017 – E.	23
	Tribunalul
2017/C 213/32	Cauza T-531/14: Hotărârea Tribunalului din 3 mai 2017 – Sotiropoulou și alții/Consiliul (Răspundere extracontractuală — Politica economică și monetară — Decizii adresate unui stat membru pentru remedierea unei situații de deficit excesiv — Reducere și suprimare a drepturilor de pensie în Grecia — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor)	25
2017/C 213/33	Cauzele conexate T-15/15 și T-197/15: Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2017 – Costa/Parlamentul [Regim financiar al deputaților în Parlament — Pensie pentru limită de vârstă — Suspendare — Recuperare — Regula anticumul — Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlament — Trimitere la legislația națională — Articolul 12 alineatul (2a) litera (v) din regulamentul privind alocațiile viagere ale deputaților — Indemnizație primită pentru exercitarea funcției de președinte al unei autorități portuare italiene — Încredere legitimă]	25
2017/C 213/34	Cauza T-122/15: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Landeskreditbank Baden Württemberg/BCE [Politică economică și monetară — Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit — Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 — Articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 — Mecanism unic de supraveghere — Competențe ale BCE — Exercitare descentralizată de către autoritățile naționale — Evaluarea caracterului semnificativ al unei instituții de credit — Necesitatea unei supravegheri directe din partea BCE]	26
2017/C 213/35	Cauza T-303/15: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Barqawi/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva Siriei — Înghețarea fondurilor — Eroare vădită de apreciere)	27
2017/C 213/36	Cauza T-304/15: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Abdulkarim/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva Siriei — Înghețarea fondurilor — Eroare vădită de apreciere)	27
2017/C 213/37	Cauza T-376/15: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – KK/EASME (Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 — Cerere de propuneri în temeiul programului de lucru pentru perioada 2014-2015 — Program de sprijin pentru inovare în cadrul IMM-urilor — Decizie a EASME prin care o propunere este declarată neeligibilă — Regula procedurii unice de depunere — Procedura de revizuire a evaluării — Inaccesibilitate temporară a portalului electronic de depunere a propunerilor — Eroare de apreciere — Încălcare a normelor de procedură — Răspundere extracontractuală)	28
2017/C 213/38	Cauza T-159/16: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Metronia/EUIPO – Zitro IP (TRIPLE O NADA) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative TRIPLE O NADA — Marca Uniunii Europene figurativă anterioară TRIPLE BINGO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	29
2017/C 213/39	Cauza T-71/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Notare — Raport de evaluare — Exercițiul de evaluare 2007 — Erori de drept — Recurs vădit nefondat)	29
2017/C 213/40	Cauza T-73/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Hărțuire morală — Responsabilitate extracontractuală — Erori de drept — Recurs vădit nefondat)	30
2017/C 213/41	Cauza T-111/17: Acțiune introdusă la 20 februarie 2017 – Computer Market/EUIPO (COMPUTER MARKET)	30
2017/C 213/42	Cauza T-211/17: Acțiune introdusă la 6 aprilie 2017 – Amplexor Luxembourg/Comisia	31
2017/C 213/43	Cauza T-231/17: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2017 – SE/Consiliul	31
2017/C 213/44	Cauza T-233/17: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2017 – Republica Portugheză/Comisia	32
2017/C 213/45	Cauza T-245/17: Acțiune introdusă la 24 aprilie 2017 – ViaSat/Comisia	33
2017/C 213/46	Cauza T-256/17: Acțiune introdusă la 2 mai 2017 – Labiri/CESE	34
2017/C 213/47	Cauza T-258/17: Acțiune introdusă la 3 mai 2017 – Arbuzov/Consiliul	35
2017/C 213/48	Cauza T-276/17: Acțiune introdusă la 8 mai 2017 – Ogrodnik/EUIPO – Aviario Tropical (Tropical)	35
2017/C 213/49	Cauza T-278/17: Acțiune introdusă la 10 mai 2017 – Bank of New York Mellon/EUIPO – Nixen Partners (NEXEN)	36
2017/C 213/50	Cauza T-279/17: Acțiune introdusă la 11 mai 2017 – Hermann Bock/EUIPO (Push and Ready)	37
2017/C 213/51	Cauza T-280/17: Acțiune introdusă la 9 mai 2017 – GE.CO.P./Comisia	37
2017/C 213/52	Cauza T-287/17: Acțiune introdusă la 8 mai 2017 – Swemac Innovation/EUIPO – Swemac Medical Appliances (SWEMAC)	38

	Rectificări
2017/C 213/53	Rectificare la Comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-197/17 ( JO C 151, 15.5.2017 )	39