((Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a bananelor în Grecia, în Italia și în Portugalia - Coordonare în stabilirea prețurilor - Admisibilitatea probelor transmise de autoritățile fiscale naționale - Dreptul la apărare - Calculul cuantumului amenzii - Întinderea controlului jurisdicțional - Calificarea drept „acord având ca obiect restrângerea concurenței”))

(2017/C 202/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: FSL Holdings, Firma Léon Van Parys și Pacific Fruit Company Italy SpA (reprezentanți: P. Vlaemminck și B. Van Vooren, advocaaten, C. Verdonck, avocate, J. Auwerx, advocaat, și B. Gielen, avocate)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, M. Kellerbauer și P. Rossi, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă FSL Holdings NV, Firma Léon Van Parys NV și Pacific Fruit Company Italy SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 389, 23.11.2015

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/2

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 aprilie 2017 – Akzo Nobel NV, Akzo Nobel Chemicals GmbH, Akzo Nobel Chemicals BV/Akcros Chemicals Ltd, Comisia Europeană

(Cauza C-516/15 P) (1)

([Recurs - Înțelegeri - Piețele europene ale stabilizatorilor din staniu și ale stabilizatorilor termici ESBO/esteri - Stabilire a prețurilor, împărțire a pieței și schimb de informații comerciale sensibile - Imputabilitate în sarcina societății-mamă a comportamentului ilicit al filialelor - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 25 alineatul (1) - Termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor în privința filialelor - Efecte asupra situației juridice a societății-mamă])

(2017/C 202/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Akzo Nobel NV, Akzo Nobel Chemicals GmbH, Akzo Nobel Chemicals BV (reprezentanți: C. Swaak și R. Wesseling, advocaten)

Celelalte părți din procedură: Akcros Chemicals Ltd, Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și P. Rossi, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Akzo Nobel NV, Akzo Nobel Chemicals GmbH și Akzo Nobel Chemicals BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 406, 7.12.2015

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Freie und Hansestadt Hamburg/Jost Pinckernelle

(Cauza C-535/15) (1)

([Trimitere preliminară - Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice - Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) - Obligație generală de înregistrare și cerințe privind informațiile - Substanțe chimice neînregistrate - Export în afara teritoriului Uniunii Europene al unor substanțe chimice neînregistrate])

(2017/C 202/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Recurentă: Freie und Hansestadt Hamburg

Intimat: Jost Pinckernelle

cu participarea: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

Dispozitivul

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei coroborat cu articolul 3 punctul 12 din acest regulament trebuie să fie interpretat în sensul că substanțele care nu au fost înregistrate cu ocazia importului lor pe teritoriul Uniunii Europene în conformitate cu regulamentul menționat pot fi exportate în afara acestui teritoriu.

(1) JO C 7, 11.1.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Onix Asigurări SA/Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS)

(Cauza C-559/15) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 73/239/CEE - Directiva 92/49/CEE - Principiul autorizației unice - Principiul controlului exercitat de statul membru de origine - Articolul 40 alineatul (6) - Noțiunea „nereguli” - Reputația acționarilor - Interdicție impusă unei societăți de asigurare stabilite într-un stat membru de a încheia noi contracte pe teritoriul unui alt stat membru])

(2017/C 202/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Onix Asigurări SA

Intimat: Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS)

Dispozitivul

Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea generală”) și în special articolul 40 alineatul (6) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritățile de supraveghere dintr-un stat membru să adopte, în regim de urgență, în privința unei întreprinderi de asigurare generală directă care își desfășoară activitatea pe teritoriul acestui stat membru în conformitate cu libera prestare a serviciilor, măsuri precum interzicerea de a încheia noi contracte pe acest teritoriu, întemeiate pe nerespectarea, originară sau nu, evaluată în mod discreționar, a unei condiții subiective de autorizare prevăzute pentru eliberarea autorizației necesare exercitării activității de asigurare, astfel cum este condiția referitoare la reputație, în scopul protejării intereselor persoanelor asigurate și ale celorlalte persoane care pot beneficia de acoperirea de asigurare conform contractelor de asigurare subscrise. În schimb, această directivă nu se opune ca respectivul stat membru, în exercitarea prerogativelor care îi sunt specifice în caz de urgență, să stabilească dacă anumite carențe sau incertitudini referitoare la onorabilitatea persoanelor din conducerea întreprinderii de asigurare în cauză prezintă un pericol real și iminent în sensul că s-ar săvârși nereguli în dauna intereselor persoanelor asigurate sau ale celorlalte persoane care pot beneficia de acoperirea de asigurare conform contractelor de asigurare subscrise și, dacă aceasta este situația, să adopte imediat măsuri corespunzătoare, precum, dacă este cazul, interzicerea de a încheia noi contracte pe teritoriul său.

(1) JO C 38, 1.2.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – A-Rosa Flussschiff GmbH/Union de recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales d’Alsace (Urssaf), venant aux droits de l’Urssaf du Bas-Rhin, Sozialversicherungsanstalt des Kantons Graubünden

(Cauza C-620/15) (1)

([Trimitere preliminară - Lucrători migranți - Securitate socială - Legislație aplicabilă - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 14 alineatul (2) litera (a) - Regulamentul (CEE) nr. 574/72 - Articolul 12a punctul 1(a) - Acord între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană - Personal navigant - Lucrători detașați în alt stat membru - Sucursală elvețiană - Certificat E 101 - Forță probatorie])

(2017/C 202/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurentă: A-Rosa Flussschiff GmbH

Intimate: Union de recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales d’Alsace (Urssaf), succesoare în drepturi a Urssaf du Bas-Rhin, Sozialversicherungsanstalt des Kantons Graubünden

Dispozitivul

Articolul 12a punctul 1(a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, trebuie interpretat în sensul că un certificat E 101 eliberat de instituția desemnată de autoritatea competentă a unui stat membru, în temeiul articolului 14 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 647/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, este obligatoriu atât pentru instituțiile de securitate socială ale statului membru în care se efectuează munca, cât și pentru instanțele acestui stat membru, chiar și atunci când acestea constată că condițiile în care se desfășoară activitatea lucrătorului vizat nu intră în mod vădit în domeniul de aplicare material al acestei dispoziții din Regulamentul nr. 1408/71.

(1) JO C 48, 8.2.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de grande instance de Perpignan – Franța) – Procedură penală împotriva Noria Distribution SARL

(Cauza C-672/15) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2002/46/CE - Apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare - Vitamine și minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare - Cantități maxime - Competența statelor membre - Reglementare națională care stabilește aceste cantități - Recunoaștere reciprocă - Inexistență - Modalități care trebuie respectate și elemente care trebuie luate în considerare pentru stabilirea respectivelor cantități))

(2017/C 202/07)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance de Perpignan

Partea din procedura penală principală

Noria Distribution SARL

cu participarea: Procureur de la République și Union fédérale des consommateurs des P.O (Que choisir)

Dispozitivul

Dispozițiile Directivei 2002/46 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare și cele din Tratatul FUE care privesc libera circulație a mărfurilor trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care nu prevede o procedură referitoare la introducerea pe piața acestui stat membru a suplimentelor alimentare al căror conținut de nutrienți depășește dozele zilnice maxime stabilite prin această reglementare și care sunt produse sau comercializate în mod legal într-un alt stat membru.

Dispozițiile Directivei 2002/46 și cele din Tratatul FUE care privesc libera circulație a mărfurilor trebuie interpretate în sensul că stabilirea cantităților maxime prevăzute la articolul 5 din această directivă trebuie efectuată de la caz la caz și ținând seama de ansamblul elementelor care figurează la acest articol 5 alineatele (1) și (2), în special de nivelurile superioare sigure stabilite pentru nutrienții în discuție după o evaluare științifică aprofundată a riscurilor pentru sănătatea publică, întemeiată nu pe considerații generale sau ipotetice, ci pe date științifice pertinente. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă metoda de stabilire a cantităților respective în discuție în litigiul principal îndeplinește aceste cerințe.

Dispozițiile Directivei 2002/46 și cele din Tratatul FUE care privesc libera circulație a mărfurilor trebuie interpretate în sensul că se opun ca evaluarea științifică a riscului menționată la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din această directivă, care trebuie să preceadă stabilirea nivelurilor superioare sigure de care printre altele trebuie să se țină seama pentru stabilirea cantităților maxime prevăzute la acest articol 5, să fie efectuată doar pe baza unor avize științifice naționale în condițiile în care la data adoptării măsurii în discuție sunt de asemenea disponibile avize științifice internaționale fiabile și recente care concluzionează în sensul posibilității de a stabili niveluri mai ridicate.

(1) JO C 90, 7.3.2016

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cereri de decizii preliminare formulate de Bundesarbeitsgericht – Germania) – Asklepios Kliniken Langen-Seligenstadt GmbH (C-680/15), Asklepios Dienstleistungsgesellschaft mbH/Vittoria Graf (C-681/15)

(Cauzele conexate C-680/15 și C-681/15) (1)

((Trimitere preliminară - Transfer al unei întreprinderi - Menținerea drepturilor lucrătorilor - Directiva 2001/23/CE - Articolul 3 - Contract de muncă - Legislația unui stat membru care autorizează încheierea de clauze care fac trimitere la convenții colective de muncă ulterioare datei transferului - Opozabilitate față de cesionar))

(2017/C 202/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamante: Asklepios Kliniken Langen-Seligenstadt GmbH (C-680/15), Asklepios Dienstleistungsgesellschaft mbH (C-681/15)

Pârâți: Ivan Felja (C-680/15), Vittoria Graf (C-681/15)

Dispozitivul

Articolul 3 din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități coroborat cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui transfer de unitate, menținerea drepturilor și obligațiilor rezultate pentru cedent dintr-un contract de muncă se extinde la clauza, cu privire la care cedentul și lucrătorul au convenit în temeiul principiului autonomiei de voință, potrivit căreia raportul lor de muncă este reglementat nu doar de convenția colectivă în vigoare la data transferului, ci și de convenții ulterioare acestui transfer și care o completează, o modifică sau o înlocuiesc, în măsura în care dreptul național prevede, în favoarea cesionarului, posibilități de adaptare atât pe cale convențională, cât și unilateral.

(1) JO C 118, 4.4.2016

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/7

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 27 aprilie 2017 – Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-202/16) (1)

([Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Mediu - Gestionarea deșeurilor - Directivele 2008/98/CE și 1999/31/CE - Amplasamentul de depozitare a deșeurilor din Temploni (Grecia)])

(2017/C 202/09)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Patakia și E. Sanfrutos Cano, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentant: E. Skandalou, agent)

Dispozitivul

Prin tolerarea unei exploatări a amplasamentului de depozitare a deșeurilor din Temploni (Grecia) care nu corespunde condițiilor și cerințelor stabilite de legislația Uniunii Europene în domeniul mediului, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, precum și al articolului 8 litera (a), al articolului 11 alineatul (1) și al anexei I la Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 200, 6.6.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/7

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 aprilie 2017 – Proforec Srl/Comisia Europeană

(Cauza C-176/16 P) (1)

([Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate - Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 - Înregistrarea denumirii „Focaccia di Recco col formaggio (IPG)” - Lipsa interesului de a exercita acțiunea])

(2017/C 202/10)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Proforec Srl (reprezentanți: G. Durazzo, M. Mencoboni și G. Pescatore, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial de F. Moro și de J. Guillem Carrau, agenți, iar ulterior de F. Moro, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Proforec Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 191, 30.5.2016

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/8

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 aprilie 2017 – Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-385/16 P) (1)

((Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran - Lista persoanelor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Criteriu întemeiat pe sprijinul material, logistic sau financiar acordat guvernului iranian - Cooperare în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică în domeniul militar sau în domenii conexe))

(2017/C 202/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Sharif University of Technology (reprezentant: M. Happold, barrister)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: Piessevaux și M. Bishop, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Sharif University of Technology suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 335, 12.9.2016

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/8

Recurs introdus la 9 decembrie 2016 de Foodcare sp. z o.o. împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 5 octombrie 2016 în cauza T-456/15, Foodcare sp. z o.o./EUIPO

(Cauza C-639/16 P)

(2017/C 202/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Foodcare sp. z o.o. (reprezentant: M. Żabińska, radca prawny)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Dariusz Michalczewski

Prin Ordonanța din 11 mai 2017, Curtea de Justiție (Camera a zecea) a respins recursul ca inadmisibil.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Szczecinie (Polonia) la 28 februarie 2017 – Paweł Hofsoe/LVM Landwirtschaftlicher Versicherungsverein Münster a.G.

(Cauza C-106/17)

(2017/C 202/13)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Okręgowy w Szczecinie

Părțile din procedura principală

Reclamant: Paweł Hofsoe

Pârâtă: LVM Landwirtschaftlicher Versicherungsverein Münster a.G. z siedzibą w Münster

Întrebările preliminare

Trimiterea la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) cuprinsă la articolul 13 alineatul (2) din regulament trebuie interpretată în sensul că o persoană fizică ce desfășoară, printre altele, o activitate economică în domeniul solicitării de despăgubiri de la asigurători poate introduce la o instanță de la locul unde este domiciliată persoana vătămată o acțiune având drept obiect o creanță împotriva asigurătorului de răspundere civilă al persoanei care a cauzat un accident rutier, cu sediul în alt stat membru decât statul pe teritoriul căruia se află domiciliul persoanei vătămate, invocând dobândirea de la partea direct vătămată a unor drepturi de creanță prin contract?

(1) – JO 2012, L 351, p. 1.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 14 martie 2017 – Dănuț Podilă și alții/Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA București

(Cauza C-133/17)

(2017/C 202/14)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părţile din acţiunea principală

Apelanți: Dănuț Podilă și alții

Intimată: Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA București

Întrebările preliminare

Dacă articolele 114 alineatul (3), 151 și 153 TFUE, precum și prevederile Directivei-cadru 89/391/CEE (1) și ale directivelor individuale subsecvente trebuie interpretate ca opunându-se instituirii de către un stat membru UE a unor termene și proceduri ce limitează accesul la justiție pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale, cu consecința împiedicării lucrătorilor de a le fi recunoscute drepturile la securitate și sănătate în muncă ce derivă din stabilirea acestor condiții, conform reglementărilor interne enumerate în cuprinsul sesizării.

2)	Dacă art. 9 pct. (a) din Directiva 89/391/CEE se opune unei legislații interne care nu sancționează pasivitatea angajatorului în obținerea unei evaluări a riscurilor privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.

(1) Directiva Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO 1989 L 183, p. 1, Ediție specială 05/vol. 2, p. 88)

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 14 martie 2017 – Costel Nicușor Mucea/SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii prin administrator judiciar SMDA Mureș Insolvency SRL

(Cauza C-134/17)

(2017/C 202/15)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părţile din acţiunea principală

Apelant: Costel Nicușor Mucea

Intimată: SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii prin administrator judiciar SMDA Mureș Insolvency SRL

Întrebarea preliminară

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 17 martie 2017 – Szef Krajowej Administracji Skarbowej/Gmina Ryjewo

(Cauza C-140/17)

(2017/C 202/16)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurent: Szef Krajowej Administracji Skarbowej

Intimată: Gmina Ryjewo

Întrebările preliminare

În lumina articolelor 167, 168, 184 și 185 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), precum și a principiului neutralității, o comună are dreptul la deducerea (prin regularizare) a TVA-ului aferent cheltuielilor de investiții, atunci când

—	bunul construit (achiziționat) a fost utilizat inițial în scopul unor operațiuni netaxabile (pentru îndeplinirea funcțiilor publice ale comunei aflate pe raza sa), [dar]

—	modul de utilizare a bunului de capital s-a modificat, iar comuna îl folosește acum în scopul unor operațiuni taxabile?

2)	În cadrul răspunsului la prima întrebare, prezintă relevanță faptul că la data construirii sau a achiziției bunului de capital, comuna nu și-a exprimat în mod explicit intenția de a îl utiliza în scopul unor operațiuni taxabile?

În cadrul răspunsului la prima întrebare, prezintă importanță faptul că bunul de capital este utilizat atât în scopul unor operațiuni taxabile, cât și în scopul unor operațiuni netaxabile (pentru îndeplinirea unor funcții publice) și că nu este posibilă alocarea în mod obiectiv a cheltuielilor concrete de investiții uneia dintre operațiunile taxabile menționate anterior?

(1) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p.7.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 3 aprilie 2017 – Sportingbet PLC, Internet Opportunity Entertainment Ltd/Santa Casa da Misericórdia de Lisboa, Sporting Club de Braga, Sporting Club de Braga – Futebol, SAD

(Cauza C-166/17)

(2017/C 202/17)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Reclamante: Sportingbet PLC, Internet Opportunity Entertainment Ltd

Pârâte: Santa Casa da Misericórdia de Lisboa, Sporting Club de Braga, Sporting Club de Braga – Futebol, SAD

Întrebările preliminare

1)	Concesiunea atribuită cazinourilor în temeiul Legii privind jocurile de noroc implică o încălcare a principiilor și a libertăților economice consacrate de tratat?

Dreptul exclusiv acordat în favoarea Santa Casa da Misericórdia de Lisboa prin Decretul-lege nr. 322/91 din 26 august 1991, astfel cum a fost modificat prin Decretul-lege nr. 469/99 din 6 noiembrie 1999, prin Decretul nr. 12790 din 30 noiembrie 1926, prin Decretul-lege nr. 40397 din 24 noiembrie 1955, prin Decretul-lege nr. 84/85 din 28 martie 1985, modificat și [republicat] prin Decretul-lege nr. 317/2002 din 17 decembrie 2002 și prin Decretul-lege nr. 282/2003 din 8 noiembrie 2003, reprezintă o încălcare a principiilor și a libertăților economice consacrate de tratat?

Articolul 21 din Código da Publicidade [Codul privind publicitatea] încalcă principiile libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, conducând, de asemenea, la o discriminare între resortisanții statelor membre, ca urmare a faptului că se referă la interdicții, la restricții și la privilegii nejustificate?

4)	Aceste dispoziții constituie un caz de discriminare arbitrară și de restricție disimulată a comerțului dintre statele membre, având în vedere că nu s-a justificat faptul că există un interes general?

5)	Exclusivitatea acordată în favoarea Santa Casa da Misericórdia de Lisboa în ceea ce privește publicitatea implică un caz de abuz de poziție dominantă conform dreptului Uniunii?

6)	Articolele 3 și 9 din Decretul-lege nr. 422/89 din 2 decembrie 1989 (Legea privind jocurile de noroc) sunt conforme cu dreptul Uniunii?

Articolele 2 și 3 din Decretul-lege nr. 282/2003 din 8 noiembrie 2003 sunt conforme cu libertatea de stabilire și cu libera prestare a serviciilor pe teritoriul Uniunii, în măsura în care acordă exclusivitate în favoarea Santa Casa da Misericórdia de Lisboa în ceea ce privește exploatarea unor jocuri de noroc online?

8)	Statul portughez nu a informat Comisia Europeană cu privire la standardele tehnice prevăzute de Decretul-lege nr. 422/89 din 2 decembrie 1989. Prin urmare, standardele respective trebuie considerate inaplicabile, particularii având posibilitatea de a invoca această inaplicabilitate?

9)	Statul portughez nu a informat Comisia Europeană cu privire la standardele tehnice prevăzute de Decretul-lege nr. 282/2003 din 8 noiembrie 2003. Prin urmare, standardele respective nu trebuie aplicate în ceea ce privește presatorii de servicii din Portugalia?

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 7 aprilie 2017 – X, Y/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

(Cauza C-180/17)

(2017/C 202/18)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din procedura principală

Reclamanți: X, Y

Pârât: Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

Întrebările preliminare

Articolul 13 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98, denumită în continuare „Directiva privind returnarea”) coroborat cu articolele 4 și 18, cu articolul 19 alineatul (2) și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că dreptul Uniunii prevede că un apel, în măsura în care este prevăzut de dreptul național în cadrul unei proceduri îndreptate împotriva unei măsuri care conține o decizie de returnare în sensul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 2008/115/CE, trebuie să aibă un efect suspensiv automat atunci când resortisantul țării terțe susține că executarea deciziei de returnare implică un risc serios de încălcare a principiului nereturnării? Cu alte cuvinte, într-un asemenea caz va trebui să se suspende expulzarea resortisantului țării terțe până la expirarea termenului de introducere a apelului sau – în cazul în care s-a introdus apel – până la soluționarea acestuia, fără să fie necesar ca resortisantul țării terțe să formuleze o cerere separată în acest sens?

Articolul 46 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (revizuire) (JO 2013, L 180, p. 60) coroborat cu articolele 4 și 18, cu articolul 19 alineatul (2) și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că dreptul Uniunii prevede că un apel, în măsura în care este prevăzut de dreptul național în cadrul unei proceduri referitoare la respingerea unei cereri de protecție internațională, trebuie să aibă un efect suspensiv automat? Cu alte cuvinte, într-un asemenea caz va trebui să se suspende expulzarea unui solicitant de azil până la expirarea termenului de introducere a apelului sau – în cazul în care s-a introdus apel – până la soluționarea acestuia, fără să fie necesar ca solicitantul de azil să formuleze o cerere separată în acest sens?

Pentru a exista un efect suspensiv automat în sensul menționat mai sus, prezintă relevanță aspectul dacă cererea de protecție internațională care a făcut obiectul acțiunii și al apelului a fost respinsă pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 46 alineatul (6) din Directiva 2013/32/UE?

Sau se aplică cerința în privința tuturor categoriilor de decizii în materie de azil menționate în această directivă?

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/15

Hotărârea Tribunalului din 10 mai 2017 – Efler și alții/Comisia

(Cauza T-754/14) (1)

([„Drept instituțional - Inițiativă cetățenească europeană - Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții - Acordul economic și comercial cuprinzător - Lipsă vădită a atribuțiilor Comisiei - Propunere de act juridic în vederea aplicării tratatelor - Articolul 11 alineatul (4) TUE - Articolul 2 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 - Egalitate de tratament”])

(2017/C 202/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Michael Efler (Berlin, Germania) și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexa hotărârii (reprezentant: B. Kempen, profesor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial J. Laitenberger și H. Krämer, ulterior H. Krämer, și în final H. Krämer și F. Erlbacher, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea Deciziei C(2014) 6501 final a Comisiei din 10 septembrie 2014 prin care s-a respins cererea de înregistrare a propunerii inițiativei cetățenești europene intitulate „Stop TTIP”.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2014) 6501 final a Comisiei din 10 septembrie 2014 prin care s-a respins cererea de înregistrare a propunerii inițiativei cetățenești europene intitulate „Stop TTIP”.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Michael Efler și de ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii.

(1) JO C 34, 2.2.2015.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/15

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Deza/ECHA

(Cauza T-115/15) (1)

([„REACH - Întocmirea unei liste a substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Completare privind includerea substanței ftalat de di(2-etilhexil) (DEHP) în această listă - Articolele 57 și 59 din Regulamentul nr. 1907/2006”])

(2017/C 202/27)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Deza, a.s. (Valašské Meziříčí, Republica Cehă) (reprezentant: P. Dejl, avocat)

Pârâtă: Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: inițial M. Heikkilä, W. Broere și T. Zbihlej, ulterior M. Heikkilä, W. Broere și C. Buchanan, agenți, asistați de M. Procházka și M. Mašková, avocați)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentanți: C. Thorning și N. Lyshøj Malte, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: M. Bulterman, B. Koopman și H. Stergiou, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: E. Karlsson, L. Swedenborg, A. Falk, C. Meyer Seitz, U. Persson și N. Otte Widgren, agenți), Regatul Norvegiei (reprezentanți: K. Moen și K. Moe Winther, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE vizând anularea unei decizii din 12 decembrie 2014 a directorului executiv al ECHA prin care intrarea existentă referitoare la substanța DEHP în lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3, Ediție specială, 13/vol. 6, p. 3) a fost completată în sensul că această substanță este identificată de asemenea ca substanță care afectează sistemul endocrin și care poate avea efecte grave asupra mediului, în sensul articolului 57 litera (f) din acest regulament.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Deza, a.s. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

3)	Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Suediei și Regatul Norvegiei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 178, 1.6.2015.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/16

Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2017 – Schräder/OCSP – Hansson (SEIMORA)

(Cauzele conexate T-425/15, T-426/15 și T-428/15) (1)

((„Soiuri de plante - Cerere de decădere din dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante acordată soiului SEIMORA - Cerere de anulare a protecției comunitare a soiurilor de plante acordate soiului SEIMORA - Cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul SUMOST 02 - Compunerea camerei de recurs a OCSP - Principiul imparțialității”))

(2017/C 202/28)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamant: Ralf Schräder (Lüdinghausen, Germania) (reprezentant: T. Leidereiter, avocat)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) (reprezentanţi: M. Ekvad și F. Mattina, agenți, asistați de A. von Mühlendahl și de H. Hartwig, avocați)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OCSP, intervenientă la Tribunal: Jørn Hansson (Søndersø, Danemarca) (reprezentanţi: G. Würtenberger și R. Kunze, avocați)

Obiectul

În cauza T-425/15, acțiune introdusă împotriva Deciziei camerei de recurs a OCSP din 24 februarie 2015 (cauza A 003/2010) privind o cerere de decădere din dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante acordată soiului SEIMORA; în cauza T-426/15, acțiune introdusă împotriva Deciziei camerei de recurs a OCSP din 24 februarie 2015 (cauza A 002/2014) privind o cerere de anulare a protecției comunitare a soiurilor de plante acordate soiului SEIMORA și, în cauza T-428/15, acțiune introdusă împotriva deciziei camerei de recurs a OCSP din 24 februarie 2015 (cauza A 007/2009) privind o cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul SUMOST 02

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Îl obligă pe domnul Ralf Schräder la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 328, 5.10.2015

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/17

Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2017 – Les Éclaires/EUIPO – L’éclaireur International (L’ECLAIREUR)

(Cauza T-680/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală L’ECLAIREUR - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 15 alineatul (1), articolul 51 alineatul (1) litera (a) şi articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Norma 22 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 - Pretinsă divergenţă în raport cu partea C secţiunea 6 din Ghidul privind examinarea de către EUIPO”])

(2017/C 202/29)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Les Éclaires GmbH (Nürnberg, Germania) (reprezentant: S. Bund, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Gája, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: L’éclaireur International (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: M. Decker, avocat)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 3 septembrie 2015 (cauza R 2266/2014-1), referitoare la o procedură de decădere între Les Éclaires şi L’éclaireur International

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Éclaires GmbH la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de L’éclaireur International la camera de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 38, 1.2.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/17

Hotărârea Tribunalului din 5 mai 2017 – Globo Media/EUIPO – Globo Comunicação e Participações (GLOBO MEDIA)

(Cauza T-262/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene GLOBO MEDIA - Marca națională figurativă anterioară TV GLOBO PORTUGAL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 202/30)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Globo Media, SA (Madrid, Spania) (reprezentanţi: L. Estropá Navarro și J. Calderón Chavero, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Folliard-Monguiral și B. Uriarte Valiente, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Globo Comunicação e Participações S/A (Rio de Janeiro, Brazilia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 14 martie 2016 (cauza R 0561/2014-4) privind o procedură de opoziție între Globo Comunicação e Participações şi Globo Media

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Globo Media, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 260, 18.7.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/18

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-75/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Evaluare - Raport de evaluare a carierei - Exercițiul de evaluare 2010 - Erori de drept - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”))

(2017/C 202/31)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: inițial G. Nuvoli și T. Gilliams, ulterior G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-128/11, EU:F:2015:168), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Carlo De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 118, 4.4.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/18

Ordonanța Tribunalului din 1 martie 2017 – Ikos/EUIPO (AEGYPTISCHE ERDE)

(Cauza T-76/16) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale AEGYPTISCHE ERDE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Respingerea cererii - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”])

(2017/C 202/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Ikos GmbH (Lörrach, Germania) (reprezentant: A. Masberg, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 7 decembrie 2015 (cauza R 1257/2015-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal AEGYPTISCHE ERDE ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Ikos GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 118, 4.4.2016.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/19

Ordonanța Tribunalului din 24 aprilie 2017 – Dreimane/Comisia

(Cauza T-618/16) (1)

((„Acțiune în anulare și în despăgubire - Funcție publică - Funcționari - Pensii - Transferul drepturilor de pensie naționale - Calculul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii - Articolul 90 alineatul (2) din statut - Termen - Inadmisibilitate vădită”))

(2017/C 202/33)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sandra Dreimane (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: J. Ābiks, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de stabilire a sporului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luat în considerare în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene în urma unei cereri de transfer al drepturilor de pensie dobândite de reclamantă anterior intrării sale în serviciul Uniunii și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamanta l-ar fi suferit din cauza nerespectării, de către Comisie, a unui termen rezonabil în soluționarea acestei cereri de transfer

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție formulată de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Doamna Sandra Dreimane suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 371, 10.10.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-48/16 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/20

Acțiune introdusă la 2 martie 2017 – Anastassopoulos și alții/Consiliul și Comisia

(Cauza T-147/17)

(2017/C 202/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Nikolaos Anastassopoulos (Nea Erythraia, Grecia), Aristeidis Anastassopoulos (Nea Erythraia), Alexia Anastassopoulos (Nea Erythraia), Maria-Myrto Anastassopoulos (Nea Erythraia), Sophie Velliou (Kifissia, Grecia) (reprezentanți: K. Floros și M. Meng-Papantoni, avocați)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei cereri admisibilă și fondată;

—

admiterea cererilor de daune interese formulate de reclamanți, acordând daune interese în valoare de 123 442 euro primului reclamant, de 61 721 de euro fiecăruia dintre următorii trei reclamanți, iar celei de a cincea reclamante, în valoare de 120 900 de euro sau, în subsidiar, în valoare de 38 227,20 euro, de 19 107,60 euro și, respectiv, de 37 440 de euro, majorate în toate cazurile cu dobânzi de întârziere;

—	obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, indiferent de soluția pronunțată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă o încălcare a principiului fundamental al interzicerii oricărei discriminări, sub forma care impune tratamentul diferit al situațiilor diferite, precum și a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), care concretizează acest principiu.

Invocând pierderi financiare semnificative ca urmare a aplicării Legii 4050/12, denumită de asemenea „PSI” (Private Sector Investment) în cazul obligațiilor lor de stat, aceștia reproșează faptul că au primit același tratament (inclusiv aceeași rată de haircut) precum persoanele juridice, în special bănci și fonduri specializate, în pofida diferențelor lor fundamentale.

Ei impută aceasta președintelui Eurogrupului și/sau Eurogrupului ca atare, care ar fi interzis nu numai scutirea persoanelor fizice de haircut, ci și orice altă măsură compensatorie ulterioară, precum și Comisiei, care și-ar fi dat acordul și ar fi consimțit la o asemenea încălcare a principiului citat anterior și a articolului 21 din cartă, în pofida obligației pe care i-o impune articolul 17 TUE, astfel cum a fost interpretat în Hotărârea din 20 septembrie 2016, Ledra Advertising și alții/Comisia și BCE (C-8/15 P – C-10/15 P, EU:C:2016:701).

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/20

Acțiune introdusă la 3 aprilie 2017 – FVE Holýšov I și alții/Comisia

(Cauza T-217/17)

(2017/C 202/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: FVE Holýšov I s. r. o. (Praga, Republica Cehă) și alți 27 de reclamanți (reprezentanți: A. Reuter, H. Wendt, C. Bürger, T. Christner, W. Schumacher, A. Compes și T. Herbold, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	declararea nulității Deciziei C(2016) 7827 final a Comisiei din 28 noiembrie 2016 privind ajutorul de stat SA.40171 (2015/NN) (1) pentru promovarea producției de energie electrică din surse regenerabile în Republica Cehă și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă șapte motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că, prin scrisoarea din iulie 2004 adresată asociațiilor industriei relevante, pârâta s-a pronunțat deja în sensul că schema de promovare pentru energia regenerabilă nu constituie ajutor de stat, iar pârâta are, de drept, obligații în temeiul acestei decizii pe care nu a revocat-o și pe care nu are dreptul să o revoce.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea așteptărilor legitime ale reclamanților și a securității juridice.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că schema de promovare cehă relevantă nu constituie ajutor de stat.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată obligă Republica Cehă să implementeze un mecanism de revizuire prea exigent, care încalcă așteptările legitime ale reclamanților în ceea ce privește fiabilitatea schemei.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată se întemeiază pe erori de fapt, deoarece creează o obligație în sarcina operatorilor de rețea de a transfera costurile pentru energia regenerabilă către consumatorii de energie electrică. O asemenea obligație nu exista potrivit dreptului ceh.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 5 alineatul (1) din Tratatul UE (limitarea competenţelor prin intermediul principiului atribuirii).

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este bazată pe o eroare vădită de apreciere.

(1) JO 2017, C 69, p. 2

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/21

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (ADAPTA POWDER COATINGS)

(Cauza T-223/17)

(2017/C 202/36)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Adapta Color, SL (Peñiscola, Spania) (reprezentanți: G. Macías Bonilla, G. Marín Raigal și E. Armero Lavie, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Coatings Foreign IP Co. LLC (Wilmington, Delaware, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „ADAPTA POWDER COATINGS” – Marca Uniunii Europene nr. 3383015

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 februarie 2017 în cauza R 2522/2015-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acțiuni în totalitate;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO, precum și, dacă este cazul, a celeilalte părți în litigiu, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de declarare a nulității și în fața camerei de recurs a EUIPO;

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c), a articolului 7 alineatul (3), a articolului 52 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea unor principii fundamentale și procedurale de bază, precum principiul sarcinii probei, motivarea hotărârilor, dreptul la apărare sau dreptul de a fi ascultat, principiile securității juridice, egalității de tratament și bunei administrări.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/22

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Bio proof ADAPTA)

(Cauza T-224/17)

(2017/C 202/37)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Adapta Color, SL (Peñiscola, Spania) (reprezentanți: G. Macías Bonilla, G. Marín Raigal și E. Armero Lavie, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Coatings Foreign IP Co. LLC (Wilmington, Delaware, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală figurativă care cuprinde elementele verbale „Bio proof ADAPTA” – marca Uniunii Europene nr. 4368239

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 februarie 2017 în cauza R 2521/2015-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acțiuni în totalitate;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO, precum și, dacă este cazul, a celeilalte părți în litigiu, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de declarare a nulității și în fața camerei de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

Motivele și principalele argumente sunt identice cu cele invocate în cauza T-223/17.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/23

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Bio proof ADAPTA)

(Cauza T-225/17)

(2017/C 202/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Adapta Color, SL (Peñiscola, Spania) (reprezentanți: G. Macías Bonilla, G. Marín Raigal și E. Armero Lavie, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Coatings Foreign IP Co. LLC (Wilmington, Delaware, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „Bio proof ADAPTA” – Marca Uniunii Europene nr. 4582599

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 februarie 2017 în cauza R 311/2016-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea acțiunii în totalitate;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO, precum și, dacă este cazul, a celeilalte părți în litigiu, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de declarare a nulității și în fața camerei de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

Motivele și principalele argumente sunt identice cu cele invocate în cauza T-223/17.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/24

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Rustproof System ADAPTA)

(Cauza T-226/17)

(2017/C 202/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Adapta Color, SL (Peñiscola, Spania) (reprezentanți: G. Macías Bonilla, G. Marín Raigal și E. Armero Lavie, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Coatings Foreign IP Co. LLC (Wilmington, Delaware, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Rustproof System ADAPTA” – Marca Uniunii Europene nr. 9905548

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 6 februarie 2017 în cauza R 2408/2015-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea prezentei acțiuni în totalitate;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO, precum și, dacă este cazul, a celeilalte părți în litigiu, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de declarare a nulității și în fața camerei de recurs a EUIPO.

Motivele invocate

—	Motivele și principalele argumente sunt identice cu cele invocate în cauza T-223/17.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/24

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2017 – Spania/Comisia

(Cauza T-237/17)

(2017/C 202/40)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Gavela Llopis, Abogado del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2017) 766 final a Comisiei din 14 februarie 2017 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul FEGA și al FEADR în ceea ce privește Regatul Spaniei, sectorul fructelor și legumelor, referitoare la ancheta (FV 2011/003/ES);

—	obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 11 alineatul (1) litera (a) și litera (d) punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (JO 1996, L 297, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 20, p. 29) și a articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1432/2003 al Comisiei din 11 august 2003 privind normele de aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește autorizarea organizațiilor de producători și autorizarea prealabilă a grupărilor de producători (JO 2003, L 203, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 48, p. 193) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 al Consiliului din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor și legumelor și de modificare a Directivelor 2001/112/CE și 2001/113/CE și a Regulamentelor (CEE) nr. 827/68, (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96, (CE) nr. 2826/2000, (CE) nr. 1782/2003 și (CE) nr. 318/2006 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2202/96 (JO 2007, L 273, p. 1) și cu articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO 2003, L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177).

—

Regatul Spaniei consideră că Comisia a încălcat articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 2200/96 al Consiliului, în raport cu organizația de producători Tilla Huelva, prin faptul că a considerat că trei membri ai acesteia nu îndeplineau condiția de „producător” și, în consecință, că nu erau respectate prevederile articolului 11 în ceea ce privește cerințele referitoare la controlul democratic, în condițiile în care organizația menționată a fost întotdeauna formată din producători, astfel încât erau îndeplinite normele de control democratic impuse la articolul 11 alineatul (1) litera (d) punctul 3 din Regulamentul nr. 2200/96 și la articolul 14 din Regulamentul nr. 1432/2003 al Comisiei coroborat cu articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 1782/2003.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549).

—

În opinia reclamantului, recurgerea la metoda estimării forfetare pentru impunerea unei corecții financiare Andaluziei este contrară actualului articol 52 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1306/2013 [care a înlocuit articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1290/2005] și Orientărilor privind calcularea consecințelor financiare cuprinse în documentul VI/5330/97. Corecția forfetară impusă este nelegală și în orice caz disproporționată. Comisia ar fi trebuit să impună o corecție punctuală în cazurile în care au existat efectiv deficiențe. În subsidiar, corecția forfetară ar fi trebuit să fie de 5 %.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/25

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2017 – Campine și Campine Recycling/Comisia

(Cauza T-240/17)

(2017/C 202/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Campine NV (Beerse, Belgia) și Campine Recycling NV (Beerse) (reprezentanți: C. Verdonck, S. De Cock și Q. Silvestre, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea admisibilității cererii introductive;

—	anularea articolelor 1 și 2 din Decizia C(2017) 900 final a Comisiei Europene din 8 februarie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE (denumită în continuarea „decizia atacată”), în măsura în care prin aceasta se constată că reclamantele au încălcat articolul 101 TFUE;

—	cu titlu subsidiar, anularea articolului 2 din decizia atacată în măsura în care aplică reclamantelor o amendă de EUR 8 158 000,00 și reducerea amenzii conform argumentelor din cererea introductivă;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantelor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe o serie de motive de ordin procedural, inclusiv obligația de motivare privind stabilirea cuantumului amenzii și în special necesitatea ajustării aplicate în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor (1) și privind procentajul creșterii aplicate. Reclamantele susțin de asemenea că Comisia le-a încălcat dreptul la apărare, dreptul de a fi ascultate și principiul bunei administrări prin faptul că nu a declarat intenția sa de a aplica o creștere în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor în Comunicarea privind obiecțiunile sau în Comunicarea suplimentară privind obiecțiunile. Acestea invocă de asemenea încălcarea obligației de motivare, a principiilor securității juridice, egalității de tratament și proporționalității întrucât Comisia a crescut cuantumul amenzii reclamantelor cu 10 % în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor și a aplicat această creștere uniformă tuturor întreprinderilor care au participat la pretinsa încălcare, fără a lua în considerare faptul că participarea individuală a reclamantelor era foarte diferită de cea a celorlalte întreprinderi implicate.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea că decizia atacată este eronată întrucât nu a stabilit corespunzător cerințelor legale că reclamantele au săvârșit o încălcare a articolului 101 TFUE. Reclamantele invocă atât aprecierea incorectă a probelor în cadrul deciziei atacate, precum și incapacitatea probei de a dovedi constatarea din decizia atacată potrivit căreia reclamantele erau parte la încălcarea constatată la articolul 1 din decizia atacată.

Al treilea motiv este întemeiat, cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul ar hotărî că reclamantele au fost implicate în vreun acord sau vreo practică care încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE, pe o încălcare a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (2) și a Orientărilor privind calcularea amenzilor ca urmare a unei aprecieri incorecte a gravității și a duratei încălcării, precum și a circumstanțelor atenuante și o încălcare a principiului nediscriminării în calcularea cuantumului de bază al amenzii.

Al patrulea motiv este întemeiat, cu titlu subsidiar, în măsura în care Tribunalul nu ar anula decizia atacată din cauza motivelor de ordin procedural din cadrul primului motiv, pe susținerea că aceste încălcări procedurale ar trebui să dea naștere cel puțin unei anulări a creșterii amenzii aplicate în temeiul punctului 37 din Orientările privind calcularea amenzilor.

(1) Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/26

Acțiune introdusă la 5 mai 2017 – ExpressVPN/EUIPO (EXPRESSVPN)

(Cauza T-265/17)

(2017/C 202/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ExpressVPN Ltd (Glen Vine, Regatul Unit) (reprezentant: A. Muir Wood, Barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „EXPRESSVPN” – cererea de înregistrare nr. 1 265 562

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 februarie 2017 în cauza R 1352/2016-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	modificarea deciziei atacate pentru a permite înregistrarea mărcii în temeiul faptului că marca nu este nici descriptivă, nici lipsită de caracter distinctiv și în temeiul probelor privind dobândirea caracterului distinctiv prezentate examinatorului și Camerei a cincea de recurs;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta cale de atac.

Motivul invocat

—	Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c), a articolului 7 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/27

Acțiune introdusă la 9 mai 2017 – Kwizda Holding/EUIPO – Dermapharm (UROAKUT)

(Cauza T-266/17)

(2017/C 202/43)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Kwizda Holding GmbH (Viena, Austria) (reprezentanți: L. Wiltschek, D. Plasser și K. Majchrzak, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dermapharm GmbH (Viena, Austria)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „UROAKUT” – cererea de înregistrare nr. 13 854 146

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 martie 2017 în cauza R 1221/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

admiterea acțiunii și modificarea deciziei atacate în sensul că se respinge opoziția îndreptată împotriva cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 13 854 146; dacă este cazul, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei în fața camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO);

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor aferente procedurii în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs;

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor efectuate în cursul procedurii în fața diviziei de opoziție.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 202

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 26 iunie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 202/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 202/02	Cauza C-469/15 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 aprilie 2017 – FSL Holdings, Firma Léon Van Parys, Pacific Fruit Company Italy SpA/Comisia Europeană (Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a bananelor în Grecia, în Italia și în Portugalia — Coordonare în stabilirea prețurilor — Admisibilitatea probelor transmise de autoritățile fiscale naționale — Dreptul la apărare — Calculul cuantumului amenzii — Întinderea controlului jurisdicțional — Calificarea drept acord având ca obiect restrângerea concurenței)	2
2017/C 202/03	Cauza C-516/15 P: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 aprilie 2017 – Akzo Nobel NV, Akzo Nobel Chemicals GmbH, Akzo Nobel Chemicals BV/Akcros Chemicals Ltd, Comisia Europeană [Recurs — Înțelegeri — Piețele europene ale stabilizatorilor din staniu și ale stabilizatorilor termici ESBO/esteri — Stabilire a prețurilor, împărțire a pieței și schimb de informații comerciale sensibile — Imputabilitate în sarcina societății-mamă a comportamentului ilicit al filialelor — Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Articolul 25 alineatul (1) — Termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor în privința filialelor — Efecte asupra situației juridice a societății-mamă]	2
2017/C 202/04	Cauza C-535/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht – Germania) – Freie und Hansestadt Hamburg/Jost Pinckernelle [Trimitere preliminară — Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice — Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) — Obligație generală de înregistrare și cerințe privind informațiile — Substanțe chimice neînregistrate — Export în afara teritoriului Uniunii Europene al unor substanțe chimice neînregistrate]	3
2017/C 202/05	Cauza C-559/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Onix Asigurări SA/Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS) [Trimitere preliminară — Directiva 73/239/CEE — Directiva 92/49/CEE — Principiul autorizației unice — Principiul controlului exercitat de statul membru de origine — Articolul 40 alineatul (6) — Noțiunea nereguli — Reputația acționarilor — Interdicție impusă unei societăți de asigurare stabilite într-un stat membru de a încheia noi contracte pe teritoriul unui alt stat membru]	4
2017/C 202/06	Cauza C-620/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation – Franța) – A-Rosa Flussschiff GmbH/Union de recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales d’Alsace (Urssaf), venant aux droits de l’Urssaf du Bas-Rhin, Sozialversicherungsanstalt des Kantons Graubünden [Trimitere preliminară — Lucrători migranți — Securitate socială — Legislație aplicabilă — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Articolul 14 alineatul (2) litera (a) — Regulamentul (CEE) nr. 574/72 — Articolul 12a punctul 1(a) — Acord între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană — Personal navigant — Lucrători detașați în alt stat membru — Sucursală elvețiană — Certificat E 101 — Forță probatorie]	4
2017/C 202/07	Cauza C-672/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de grande instance de Perpignan – Franța) – Procedură penală împotriva Noria Distribution SARL (Trimitere preliminară — Directiva 2002/46/CE — Apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare — Vitamine și minerale care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare — Cantități maxime — Competența statelor membre — Reglementare națională care stabilește aceste cantități — Recunoaștere reciprocă — Inexistență — Modalități care trebuie respectate și elemente care trebuie luate în considerare pentru stabilirea respectivelor cantități)	5
2017/C 202/08	Cauzele conexate C-680/15 și C-681/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cereri de decizii preliminare formulate de Bundesarbeitsgericht – Germania) – Asklepios Kliniken Langen-Seligenstadt GmbH (C-680/15), Asklepios Dienstleistungsgesellschaft mbH/Vittoria Graf (C-681/15) (Trimitere preliminară — Transfer al unei întreprinderi — Menținerea drepturilor lucrătorilor — Directiva 2001/23/CE — Articolul 3 — Contract de muncă — Legislația unui stat membru care autorizează încheierea de clauze care fac trimitere la convenții colective de muncă ulterioare datei transferului — Opozabilitate față de cesionar)	6
2017/C 202/09	Cauza C-202/16: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 27 aprilie 2017 – Comisia Europeană/Republica Elenă [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Mediu — Gestionarea deșeurilor — Directivele 2008/98/CE și 1999/31/CE — Amplasamentul de depozitare a deșeurilor din Temploni (Grecia)]	7
2017/C 202/10	Cauza C-176/16 P: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 aprilie 2017 – Proforec Srl/Comisia Europeană [Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate — Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 — Înregistrarea denumirii Focaccia di Recco col formaggio (IPG) — Lipsa interesului de a exercita acțiunea]	7
2017/C 202/11	Cauza C-385/16 P: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 4 aprilie 2017 – Sharif University of Technology/Consiliul Uniunii Europene (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran — Lista persoanelor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Criteriu întemeiat pe sprijinul material, logistic sau financiar acordat guvernului iranian — Cooperare în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică în domeniul militar sau în domenii conexe)	8
2017/C 202/12	Cauza C-639/16 P: Recurs introdus la 9 decembrie 2016 de Foodcare sp. z o.o. împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a șasea) din 5 octombrie 2016 în cauza T-456/15, Foodcare sp. z o.o./EUIPO	8
2017/C 202/13	Cauza C-106/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Okręgowy w Szczecinie (Polonia) la 28 februarie 2017 – Paweł Hofsoe/LVM Landwirtschaftlicher Versicherungsverein Münster a.G.	8
2017/C 202/14	Cauza C-133/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 14 martie 2017 – Dănuț Podilă și alții/Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA București	9
2017/C 202/15	Cauza C-134/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 14 martie 2017 – Costel Nicușor Mucea/SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii prin administrator judiciar SMDA Mureș Insolvency SRL	9
2017/C 202/16	Cauza C-140/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 17 martie 2017 – Szef Krajowej Administracji Skarbowej/Gmina Ryjewo	10
2017/C 202/17	Cauza C-166/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 3 aprilie 2017 – Sportingbet PLC, Internet Opportunity Entertainment Ltd/Santa Casa da Misericórdia de Lisboa, Sporting Club de Braga, Sporting Club de Braga – Futebol, SAD	11
2017/C 202/18	Cauza C-180/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 7 aprilie 2017 – X, Y/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie	12
2017/C 202/19	Cauza C-212/16: Ordonanța președintelui Camerei a opta a Curții din 16 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Vergabekammer Südbayern – Germania) – DUK Versorgungswerk eV, Gothaer Pensionskasse AG/BG Klinik für Berufskrankheiten Bad Reichenhall gGmbH, cu participarea: Versorgungsanstalt des Bundes und der Länder, VBG Verwaltungs-Berufsgenossenschaft	12
2017/C 202/20	Cauza C-269/16: Ordonanța președintelui Curții din 24 martie 2017 (cerere de decizie preliminară introdusă Letrado de la Administración de Juzgado de lo Social no 2 de Terrassa (Spania) – Elena Barba Giménez/Francisca Carrión Lozano	13
2017/C 202/21	Cauza C-489/16: Ordonanța președintelui Curții din 30 martie 2017 – Comisia Europeană/Marele Ducat al Luxemburgului, susținut de: Republica Franceză	13
2017/C 202/22	Cauza C-493/16: Ordonanța președintelui Curții din 11 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania (Italia) – Sicurbau Srl, Imprese Generali Riunite Srl (I.G.R.), Iterga Costruzioni Generali SpA, Pacifico Costruzioni SpA (Pa.Co.)/Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti, Autorità Portuale di Napoli, SOA Rina SpA, cu participarea: Pamoter Genova Srl. și alții	13
2017/C 202/23	Cauza C-562/16: Ordonanța președintelui Curții din 16 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Hannover – Germania) – Peter Roßnagel, Alexandre Schröter/TUIfly GmbH	13
2017/C 202/24	Cauza C-627/16: Ordonanța președintelui Curții din 23 martie 2017 (cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu – Portugalia) – João Ventura Ramos/Fundo de Garantia Salarial	14
2017/C 202/25	Cauza C-11/17: Ordonanța președintelui Curții din 30 martie 2017 (cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Aue, Zweigstelle Stollberg – Germania) – Thomas Hübner/LVM Lebensversicherungs AG	14
	Tribunalul
2017/C 202/26	Cauza T-754/14: Hotărârea Tribunalului din 10 mai 2017 – Efler și alții/Comisia [Drept instituțional — Inițiativă cetățenească europeană — Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții — Acordul economic și comercial cuprinzător — Lipsă vădită a atribuțiilor Comisiei — Propunere de act juridic în vederea aplicării tratatelor — Articolul 11 alineatul (4) TUE — Articolul 2 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011 — Egalitate de tratament]	15
2017/C 202/27	Cauza T-115/15: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Deza/ECHA [REACH — Întocmirea unei liste a substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 — Completare privind includerea substanței ftalat de di(2-etilhexil) (DEHP) în această listă — Articolele 57 și 59 din Regulamentul nr. 1907/2006]	15
2017/C 202/28	Cauzele conexate T-425/15, T-426/15 și T-428/15: Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2017 – Schräder/OCSP – Hansson (SEIMORA) (Soiuri de plante — Cerere de decădere din dreptul la protecția comunitară a soiurilor de plante acordată soiului SEIMORA — Cerere de anulare a protecției comunitare a soiurilor de plante acordate soiului SEIMORA — Cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul SUMOST 02 — Compunerea camerei de recurs a OCSP — Principiul imparțialității)	16
2017/C 202/29	Cauza T-680/15: Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2017 – Les Éclaires/EUIPO – L’éclaireur International (L’ECLAIREUR) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de decădere — Marca Uniunii Europene verbală L’ECLAIREUR — Utilizare serioasă a mărcii — Articolul 15 alineatul (1), articolul 51 alineatul (1) litera (a) şi articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Norma 22 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 — Pretinsă divergenţă în raport cu partea C secţiunea 6 din Ghidul privind examinarea de către EUIPO]	17
2017/C 202/30	Cauza T-262/16: Hotărârea Tribunalului din 5 mai 2017 – Globo Media/EUIPO – Globo Comunicação e Participações (GLOBO MEDIA) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene GLOBO MEDIA — Marca națională figurativă anterioară TV GLOBO PORTUGAL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	17
2017/C 202/31	Cauza T-75/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Evaluare — Raport de evaluare a carierei — Exercițiul de evaluare 2010 — Erori de drept — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	18
2017/C 202/32	Cauza T-76/16: Ordonanța Tribunalului din 1 martie 2017 – Ikos/EUIPO (AEGYPTISCHE ERDE) [Marca Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale AEGYPTISCHE ERDE — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Respingerea cererii — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată]	18
2017/C 202/33	Cauza T-618/16: Ordonanța Tribunalului din 24 aprilie 2017 – Dreimane/Comisia (Acțiune în anulare și în despăgubire — Funcție publică — Funcționari — Pensii — Transferul drepturilor de pensie naționale — Calculul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii — Articolul 90 alineatul (2) din statut — Termen — Inadmisibilitate vădită)	19
2017/C 202/34	Cauza T-147/17: Acțiune introdusă la 2 martie 2017 – Anastassopoulos și alții/Consiliul și Comisia	20
2017/C 202/35	Cauza T-217/17: Acțiune introdusă la 3 aprilie 2017 – FVE Holýšov I și alții/Comisia	20
2017/C 202/36	Cauza T-223/17: Acțiune introdusă la 18 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (ADAPTA POWDER COATINGS)	21
2017/C 202/37	Cauza T-224/17: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Bio proof ADAPTA)	22
2017/C 202/38	Cauza T-225/17: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Bio proof ADAPTA)	23
2017/C 202/39	Cauza T-226/17: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Rustproof System ADAPTA)	24
2017/C 202/40	Cauza T-237/17: Acțiune introdusă la 24 aprilie 2017 – Spania/Comisia	24
2017/C 202/41	Cauza T-240/17: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2017 – Campine și Campine Recycling/Comisia	25
2017/C 202/42	Cauza T-265/17: Acțiune introdusă la 5 mai 2017 – ExpressVPN/EUIPO (EXPRESSVPN)	26
2017/C 202/43	Cauza T-266/17: Acțiune introdusă la 9 mai 2017 – Kwizda Holding/EUIPO – Dermapharm (UROAKUT)	27
2017/C 202/44	Cauza T-376/16: Ordonanța Tribunalului din 2 martie 2017 – Oberösterreichische Landesbank/CRU	28
2017/C 202/45	Cauza T-511/16: Ordonanța Tribunalului din 2 mai 2017 – Bermejo Garde/CESE	28
2017/C 202/46	Cauza T-744/16: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – Generis – Farmacêutica/EUIPO – Corpak MedSystems (CORGRIP)	28
2017/C 202/47	Cauza T-47/17: Ordonanța Tribunalului din 8 martie 2017 – Yotrio Group/EUIPO (Fixarea unui inel verde la baza piciorului unui articol de mobilier)	28