14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/1

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro), cu numărul de document 32017M8315. EUR-Lex permite accesul online la legislația europeană.

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/2

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/3

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/4

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/5

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/6

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/7

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/8

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/9

1.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia este posibil din punct de vedere legal să se readopte o nouă decizie în acest caz în urma anulării (parțiale) a deciziei din 2010 de către Tribunal.

2.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia articolul 5 literele (j)-(l) din decizia din 2010 se abrogă și se readoptă.

3.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia proiectul de decizie se aplică British Airways Plc în măsura în care hotărârea Tribunalului din 16 decembrie 2015 în cauza T-48/11 a anulat decizia din 2010.

4.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia comportamentul anticoncurențial care face obiectul proiectului de decizie constituie un acord și/sau o practică concertată între întreprinderi în sensul articolului 101 din TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din acordul cu Elveția.

5.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea efectuată de Comisie cu privire la comportamentul întreprinderilor și sfera geografică a acordului și/sau a practicii concertate la care se referă proiectul de decizie.

6.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia întreprinderile vizate de proiectul de decizie au participat la o încălcare unică și continuă a articolului 101 din TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din acordul cu Elveția.

7.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia obiectul acordului și/sau al practicii concertate era restricționarea concurenței, în sensul articolului 101 din TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din acordul cu Elveția.

8.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia acordul și/sau practica concertată au putut afecta în mod semnificativ schimburile comerciale dintre statele membre ale UE.

9.

Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea efectuată de către Comisie în ceea ce privește durata încălcării.

10.

Comitetul consultativ este de acord cu proiectul de decizie al Comisiei în ceea ce privește destinatarii.

11.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei conform căreia destinatarilor proiectului de decizie ar trebui să li se aplice o amendă.

12.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei în ceea ce privește aplicarea Orientărilor din 2006 privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003.

13.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei în ceea ce privește cuantumul de bază al amenzilor.

14.

Comitetul consultativ este de acord cu durata stabilită în vederea calculării amenzilor.

15.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei în ceea ce privește aplicarea în acest caz a circumstanțelor agravante și a celor atenuante specifice.

16.

Comitetul consultativ este de acord cu amenda stabilită pentru cele două întreprinderi în cazul cărora cuantumul de bază ajustat depășește 10 % din cifra lor de afaceri totală.

17.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei în ceea ce privește tratamentul cererilor de clemență și reducerea amenzilor în temeiul Comunicării din 2006 privind clemența.

18.

Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei în ceea ce privește cuantumurile finale ale amenzilor.

19.

Comitetul consultativ recomandă publicarea avizului său în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/10

1.

La 9 noiembrie 2010, în cazul COMP/39258 Transport aerian de mărfuri, Comisia a adoptat Decizia C(2010) 7694 final referitoare la o procedură în temeiul articolului 101 din TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian („decizia din 2010”) (2). Cu o singură excepție, toți destinatarii deciziei de aplicare a unor amenzi pentru participarea la un cartel au introdus împotriva acesteia acțiuni în anulare (integrală sau parțială).

2.

În 13 hotărâri pronunțate la 16 decembrie 2015 („hotărârile din 2015”) (3), Tribunalul a statuat că decizia din 2010 a fost afectată de un viciu de motivare (4). În funcție de cererile formulate în fața Tribunalului, respectivul viciu a determinat anularea integrală sau parțială a deciziei din 2010 în ceea ce privește diversele părți care au contestat decizia respectivă (5).

3.

Hotărârile din 2015 au identificat o încălcare a obligației de prezenta o motivare suficientă, în conformitate cu articolul 296 alineatul (2) din TFUE. Acestea nu s-au pronunțat cu privire la vreun motiv de fond. Proiectul de decizie la care se referă prezentul raport are rolul de a înlocui decizia din 2010 în măsura în care aceasta a fost anulată. Scopul său este de a corecta deficiențele identificate în hotărârile din 2015 și de a ține seama de evoluțiile survenite din 2010 în structura anumitor întreprinderi.

4.

La 20 mai 2016, Direcția Generală Concurență a Comisiei („DG Concurență”) a trimis o scrisoare reclamanților din cele 13 acțiuni de contestare care au condus la hotărârile din 2015. Scrisorile în cauză („scrisorile din mai 2016”) au informat părțile respective cu privire la intenția DG Concurență de a propune Comisiei să adopte o nouă decizie în cazul AT.39258. Această decizie ar fi adresată entităților juridice acoperite de cele 13 cereri introduse în fața Tribunalului, în măsura în care decizia din 2010 a fost anulată în privința fiecărui solicitant. Aceasta ar constata că fiecare dintre reclamanții care s-au adresat Tribunalului au participat la o „încălcare unică și continuă” în ceea ce privește toate rutele de transport menționate în decizia din 2010. Conform scrisorilor menționate, noua propunere de decizie ar „necesita o anumită adaptare a considerentelor și a părții dispozitive a deciziei din 2010”, dar acest lucru nu ar conduce la formularea de noi obiecțiuni, și nici nu ar modifica fondul obiecțiunilor prezentate în comunicarea privind obiecțiunile din 18 decembrie 2007 („CO”). În scrisorile trimise de DG Concurență se arata că o astfel de nouă decizie ar fi autorizată de jurisprudența relevantă, deoarece anularea deciziei din 2010 s-a întemeiat „pe motive procedurale” (6). În scrisori se adresa invitația de a prezenta observații cu privire la acțiunea pe care DG Concurență intenționa să o întreprindă.

5.

Toți destinatarii scrisorilor din mai 2016 au răspuns la acestea, iar unii au furnizat consilierului-auditor o copie a răspunsurilor pe care le-au trimis DG Concurență.

6.

Unii dintre destinatari au criticat scrisoarea din mai 2016 pe care au primit-o, pe motiv că aceasta era prea imprecisă. Ca urmare a faptului că în respectivele scrisori nu s-au prezentat detalii specifice ale „adaptării”, destinatarii acestora au susținut, în măsuri diferite, că li s-a limitat capacitatea de a înainta observații aprofundate privind încălcarea pe care DG Concurență intenționa să o identifice în noua propunere de decizie.

7.

Mai mulți destinatari au susținut în esență că, spre deosebire de situațiile care au determinat hotărârile citate în nota de subsol 6 a prezentului raport („jurisprudența PVC II”), viciile identificate în hotărârile din 2015 nu se limitează la simple formalități în etapa finală a adoptării unei decizii, care sunt relativ ușor de corectat.

8.

Unii dintre destinatari au susținut, fără a face însă întotdeauna trimitere la un temei juridic specific, că, în consecință, Comisia nu are voie din punct de vedere juridic să adopte o nouă decizie în cazul AT.39258. În opinia altor destinatari, Comisia nu poate adopta o nouă decizie fără ca mai întâi să elaboreze o nouă comunicare privind obiecțiunile și să acorde părților interesate posibilitatea de a fi ascultate din nou, inclusiv în cadrul unei audieri. Unii dintre acești din urmă destinatari au susținut că s-au înregistrat evoluții în ceea ce privește jurisprudența relevantă care pun sub semnul întrebării îndeplinirea cerințelor referitoare la constatarea implicării lor într-o încălcare unică și continuă.

9.

Unii destinatari au susținut, de asemenea, că orice nouă decizie nu putea stabili un grad sporit al răspunderii lor în comparație cu cel prevăzut în decizia din 2010.

10.

Niciunul dintre destinatarii scrisorilor din mai 2016 nu mi-au adresat vreo cerere după primirea acestora. Trebuie precizate însă următoarele cu privire la argumentele prezentate pe scurt mai sus.

11.

Dreptul de a fi ascultat se referă la obiecțiunile Comisiei și la dovezile pe care se bazează aceasta în privința lor. Acest drept nu se extinde însă la poziția finală pe care Comisia intenționează să o adopte într-o decizie de constatare a unei încălcări a legislației în materie de concurență (7). Scrisorile din mai 2016 nu pot, prin urmare, să fie criticate în mod justificat pe motiv că nu au prezentat în detaliu adaptările exacte pe care DG Concurență le-a avut în vedere pentru adoptarea unei noi decizii în acest caz. Scrisorile din mai 2016 au solicitat opinii privind proiectul de propunere de nouă decizie pe care DG Concurență intenționa să îl prezinte pentru a remedia viciile identificate în hotărârile din 2015. Ar fi fost prematur să se stabilească în detaliu cu exactitate orice modificare pe care DG Concurență o considera necesară pentru a remedia aceste vicii. De asemenea, destinatarii scrisorilor din mai 2016 au fost în fapt puși în situația de a prezenta observații cu privire la aspectele menționate în aceste scrisori.

12.

Încălcarea obligației de a prezenta o motivare suficientă, în conformitate cu articolul 296 alineatul (2) din TFUE, este considerată a fi o încălcare a unor „norme fundamentale de procedură”, în sensul articolului 263 din TFUE (8). Deși viciile deciziei din 2010 identificate în hotărârile din 2015 nu erau aceleași cu cele menționate în jurisprudența PVC II, nu se poate concluziona că ilegalitatea identificată în hotărârile din 2015 este una mai degrabă de fond, decât de formă. Prin urmare, jurisprudența PVC II este aplicabilă situației corespunzătoare cazului AT.39258 după pronunțarea hotărârilor din 2015.

13.

Într-adevăr, hotărârile din 2015 nu s-au pronunțat cu privire la comiterea sau nu a unei încălcări ca urmare a participării la un cartel și nici nu a verificat legalitatea evaluării acestei chestiuni în decizia din 2010 (9). Prin urmare, nu rezultă principiul autorității de lucru judecat (10). În plus, diversele anulări efectuate de hotărârile din 2015 nu pot fi considerate ca o achitare în sensul principiului ne bis in idem, astfel cum este consacrat, în special, la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În consecință, Comisia nu este împiedicată de niciunul dintre aceste principii să reia procedurile în ceea ce privește comportamentul care a făcut obiectul deciziei din 2010 (11). Niciuna dintre observațiile trimise ca răspuns la scrisorile din mai 2016 nu a sugerat că o nouă decizie a Comisiei în cazul AT.39258 este interzisă din alte motive.

14.

CO, și nu decizia din 2010, este relevantă în scopul exercitării dreptului de a fi ascultat în legătură cu obiecțiunile prezentate de Comisie în cazul AT.39258 (12). Ilegalitatea identificată în hotărârile din 2015 s-a produs în etapa de finalizare și adoptare a deciziei din 2010. În sine, acestea nu au afectat legalitatea CO și audierile conexe ale părților interesate (13). Prin urmare, Comisia este îndreptățită să reia procedură în cazul AT.39258 din punctul în care s-a produs ilegalitatea identificată în hotărârile din 2015 (14).

15.

Fără a exprima o opinie cu privire la sugestia conform căreia jurisprudența referitoare la noțiunea de încălcare unică și continuă a evoluat de la momentul CO sau de la momentul adoptării deciziei din 2010, ar trebui reamintit faptul că, potrivit instanțelor UE, evoluția jurisprudenței nu poate determina, în sine, necesitatea unor noi audieri, nu mai mult decât dacă aceste evoluții se produc în cursul procedurii administrative înainte de adoptarea unei decizii finale (15). În orice caz, conținutul unora dintre răspunsurile la scrisorile din mai 2016 sugerează că aceste scrisori i-au pus în practică pe destinatari în poziția de a prezenta argumente juridice pe baza jurisprudenței relevante.

16.

În cazul în care Comisia hotărăște să înlocuiască decizia din 2010 în măsura în care aceasta a fost anulată, Comisia are obligația, în temeiul articolului 266 din TFUE, să elimine ilegalitatea identificată în hotărârile din 2015. Acționând astfel, Comisia nu este împiedicată să adapteze textul utilizat în decizia din 2010, chiar și într-un mod care, potrivit unora dintre destinatarii scrisorilor din mai 2016, ar afecta răspunderea lor în raport cu partea dispozitivă a deciziei din 2010, în special în cazul în care acest lucru se efectuează tocmai pentru a soluționa contradicțiile care afectează decizia respectivă. Spre deosebire de ceea ce au sugerat unele răspunsuri la scrisorile din mai 2016, simpla posibilitate de a exista diferențe între decizia din 2010 și o nouă decizie în cazul AT.39258 nu justifică o nouă comunicare privind obiecțiunile sau organizarea unei alte audieri (16).

17.

În ansamblu, argumentele invocate în răspunsurile la scrisorile din mai 2016 nu au identificat aspecte procedurale care să afecteze legalitatea adoptării unei noi decizii în cazul AT.39258, conform intenției exprimate în scrisorile din mai 2016.

18.

Ca răspuns la o scrisoare din mai 2016, un destinatar a solicitat (astfel cum a procedat înainte de decizia din 2010) acces la toate documentele potențial dezincriminatoare obținute de Comisie după emiterea CO, în 2007. Cererea din 2016 a solicitat, în special, orice informații potențial dezincriminatoare pe care Comisia le-ar fi putut primi în cursul procedurilor judiciare care au condus la hotărârile din 2015 și adăugarea la dosarul cazului AT.39258 a părții din dosarul cazului M.3770 Lufthansa/Swiss care a fost relevantă pentru o anumită notă de subsol din decizia din 2010.

19.

DG Concurență a răspuns prin scrisoarea din 14 octombrie 2016. Această scrisoare a explicat faptul că examinarea documentelor identificate primite de către Comisie după CO nu a evidențiat nicio probă potențial dezincriminatoare la care respectivul destinatar să nu fi avut deja acces. În ceea ce privește cererea ca acea parte a dosarului cazului M.3770 să fie adăugată la dosarul cazului AT.39258, scrisoarea a precizat că nota de subsol relevantă s-a referit exclusiv la versiunea publică a deciziei de autorizare a Comisiei în cazul M.3770, și nu la vreun document din dosarul cazului respectiv.

20.

Într-o etapă foarte avansată a procedurii de adoptare a unei noi decizii, același destinatar mi-a trimis o scrisoare, punând sub semnul întrebării abordarea care stă la baza răspunsului dat de DG Concurență la 14 octombrie 2016. În răspunsul meu în scris, am evidențiat faptul că respectiva scrisoare a fost trimisă cu întârziere și am explicat de ce criticile invocate nu ar putea fi admise.

21.

Cuantumurile amenzilor aplicate fiecărui destinatar în proiectul de decizie nu depășesc sumele corespunzătoare stabilite în decizia din 2010.

22.

În temeiul articolului 16 din Decizia 2011/695/UE, am examinat dacă proiectul de decizie se referă exclusiv la obiecțiunile cu privire la care părțile au avut posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere. Concluzia mea este că proiectul de decizie se referă exclusiv la obiecțiunile cu privire la care părțile au avut posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

23.

Având în vedere cele de mai sus, și ținând seama de faptul că, în afară de scrisoarea menționată la punctul 20 de mai sus, nu mi-au fost adresate cereri sau plângeri, consider că s-a respectat exercitarea efectivă a drepturilor procedurale în ceea ce privește procedura de adoptarea unei noi decizii în cazul AT.39258.

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/14

(1)

Prezenta decizie se adresează unui număr de 19 entități juridice aparținând a 10 întreprinderi, ca urmare a încălcării articolului 101 din tratat, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (denumit în continuare „acordul cu Elveția”), prin coordonarea comportamentului lor în materie de prețuri în furnizarea de servicii de transport aerian de mărfuri. Prezenta decizie a fost adoptată în urma reluării procedurilor care au condus la Decizia C(2010) 7694 final din 9 noiembrie 2010 („decizia din 2010”), dată fiind anularea deciziei din 2010 de către Tribunal din cauza unei erori de procedură.

(2)

Cazul a fost deschis pe baza unei cereri de imunitate prezentată în numele Deutsche Lufthansa AG și a filialelor sale controlate, Lufthansa Cargo AG și Swiss, la data de 7 decembrie 2005.

(3)

Comisia a obținut dovezi suplimentare în urma inspecțiilor efectuate în datele de 14 și 15 februarie 2006 în mai multe incinte ale furnizorilor de servicii de transport aerian de mărfuri în UE.

(4)

În perioada 3 martie 2006-27 iunie 2007, Comisia a primit unsprezece noi cereri în temeiul Comunicării din 2002 privind clemența. De asemenea, Comisia a primit o cerere din partea unei întreprinderi căreia nu i se adresează prezenta decizie, întrucât nu există probe suficiente.

(5)

Comunicarea privind obiecțiunile a fost adoptată la data de 18 decembrie 2007, iar ulterior tuturor întreprinderilor implicate li s-a oferit posibilitatea de a avea acces la dosar și de a se apăra împotriva opiniei preliminare a Comisiei, atât în scris, cât și în cadrul unei audieri, care a avut loc în perioada 30 iunie-4 iulie 2008.

(6)

La data de 9 noiembrie 2010, Comisia a adoptat decizia din 2010.

(7)

La data de 16 decembrie 2015, Tribunalul a anulat decizia din 2010 în limitele pretențiilor exprimate în diversele cereri, hotărând că decizia din 2010 a fost afectată de un viciu de motivare.

(8)

Prezenta decizie ține seama de constatările Tribunalului în ceea ce privește viciul de motivare al deciziei din 2010 și se adresează părților în măsura în care decizia din 2010 a fost anulată în cazul acestora. Deoarece decizia din 2010 a devenit definitivă pentru Qantas Airways Limited, prezenta decizie nu i se adresează. Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante a emis un aviz favorabil la data de 6 martie 2017.

(9)

Prezenta decizie se referă la o încălcare unică și continuă a articolului 101 din tratat, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din acordul cu Elveția, care acoperă teritoriul SEE și Elveția, prin care destinatarii și-au coordonat comportamentul în materie de prețuri în furnizarea de servicii de transport aerian de mărfuri dinspre, către și în interiorul SEE în ceea ce privește suprataxa de carburant (STC), suprataxa pentru securitate (STS) și plata comisionului pe suprataxe.

(10)

Contactele în vederea stabilirii prețurilor dintre transportatorii aerieni care furnizează servicii de transport aerian de mărfuri („transportatori”) au început inițial în legătură cu introducerea unei STC. Apoi, transportatorii s-au contactat reciproc cu privire la aplicarea mecanismului STC, la introducerea unor noi praguri pentru ridicarea nivelului STC și la creșterile (sau reducerile) anticipate ale nivelurilor STC. Aceste contacte au început inițial cu un grup restrâns de transportatori, extinzându-se ulterior la toți destinatarii prezentei decizii. Contactele erau menite să asigure faptul că transportatorii aerieni de mărfuri impuneau o suprataxă forfetară pe kilogram pentru toate expedierile și că creșterile (sau reducerile) erau aplicate în totalitate și în mod coordonat.

(11)

Cooperarea s-a extins și în alte domenii, fără a aduce atingere aplicării STC. În consecință, transportatorii au cooperat, de asemenea, în ceea ce privește introducerea și aplicarea STS. Ca și STC, STS era un element al prețului global.

(12)

Transportatorii și-au extins cooperarea, refuzând să plătească un comision pe suprataxe clienților lor (agenți de expediție). Refuzând plata comisionului, transportatorii s-au asigurat că suprataxele nu făceau obiectul concurenței prin negocierea de reduceri cu clienții.

(13)

Contactele au avut loc, în special, prin intermediul unor apeluri telefonice bilaterale. Au avut loc, de asemenea, reuniuni bilaterale și multilaterale, precum și schimburi de e-mailuri. În unele cazuri, reuniunile asociațiilor locale ale Consiliului reprezentanților transportatorilor aerieni au fost utilizate pentru coordonarea suprataxelor. Contactele au avut loc atât la sediul central, cât și la nivel local.

(14)

Deși există doar un singur cartel, comportamentul a încălcat trei temeiuri juridice, și anume articolul 101 din TFUE, articolul 53 din Acordul privind SEE și articolul 8 din acordul cu Elveția (2). Comisia constată încălcarea și impune amenzi pentru perioade diferite cu privire la rute diferite.

(15)

Pentru serviciile de transport aerian de mărfuri pe rute din SEE, Comisia este competentă să constate o încălcare și să impună amenzi pentru întreaga perioadă 1999-2006.

(16)

Înainte de 1 mai 2004, Regulamentul (CEE) nr. 3975/87 al Consiliului din 14 decembrie 1987 de stabilire a procedurii de aplicare a regulilor concurenței întreprinderilor din sectorul transportului aerian (3) a acordat Comisiei competențe de executare pentru aplicarea articolului 101 din TFUE cu privire la transportul aerian între aeroporturile din UE. Cu toate acestea, transportul aerian între aeroporturile din UE și aeroporturile din țări terțe a fost exclus din domeniul de aplicare al regulamentului menționat. În aceste circumstanțe, Comisia nu a constatat o încălcare și nici nu a impus amenzi pentru comportamentul privind transportul aerian între aeroporturile din UE și aeroporturile din țări terțe care este anterior datei de 1 mai 2004.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 1/2003 a devenit aplicabil pentru punerea în aplicare a Acordului privind SEE în temeiul Deciziei nr. 130/2004 a Comitetului mixt al SEE (4) și al Deciziei nr. 40/2005 a Comitetului mixt al SEE (5), care au eliminat excluderea transportului aerian între aeroporturile din SEE și țări terțe din sfera dispozițiilor de punere în aplicare a Acordului privind SEE, în special prin modificarea Protocolului 21. Decizia nr. 130/2004 și Decizia nr. 40/2005 au intrat în vigoare la 19 mai 2005 și, de la această dată, Regulamentul (CE) nr. 411/2004 al Consiliului (6) și Regulamentul (CE) nr. 1/2003 au devenit aplicabile în cadrul Acordului privind SEE. În aceste circumstanțe, Comisia nu a constatat o încălcare și nici nu a impus amenzi pentru comportamentul privind rute între țările SEE care nu sunt state membre ale UE și țări terțe care este anterior datei de 19 mai 2005.

(18)

Regulamentul (CE) nr. 1/2003 a devenit aplicabil pentru aplicarea acordului cu Elveția în temeiul Deciziei nr. 1/2007 a Comitetului mixt pentru transportul aerian Comunitate/Elveția (7), care a încorporat regulamentul în anexa la acord, cu efect de la data de 5 decembrie 2007. Înainte de această încorporare a Regulamentului (CE) nr. 1/2003, regulamentul de punere în aplicare corespunzător era Regulamentul (CEE) nr. 3975/87, care a fost încorporat în anexa la acord de la intrarea sa în vigoare, la data de 1 iunie 2002. În aceste circumstanțe, Comisia nu a constatat o încălcare și nici nu a impus amenzi pentru comportamentul privind rute între UE și Elveția care este anterior datei de 1 iunie 2002. Prezenta decizie nu are drept scop să constate o încălcare a articolului 8 din acordul cu Elveția cu privire la serviciile de transport aerian de mărfuri pe rutele dintre Elveția și țări terțe.

(19)

În ceea ce privește durata participării fiecărui destinatar, încălcarea a acoperit următoarele perioade:

(20)

Cuantumul de bază al amenzii a fost stabilit ca proporție din valoarea vânzărilor serviciilor de transport aerian de mărfuri efectuate de fiecare întreprindere în spațiul geografic relevant în 2005, ultimul an complet înainte de încetarea cartelului, înmulțită cu numărul anilor de participare a fiecărei întreprinderi la încălcare (cuantum variabil), plus un cuantum suplimentar, calculat, de asemenea, ca proporție din valoarea vânzărilor, pentru a descuraja întreprinderile să participe la un comportament de tip cartel.

(21)

Pentru a calcula acest cuantum de bază, Comisia a luat în considerare vânzările care au o legătură directă sau indirectă cu încălcarea, și anume serviciile de transport aerian de mărfuri: (i) între aeroporturi din SEE; (ii) între aeroporturi din UE și aeroporturi din țări terțe (8); (iii) între aeroporturi din SEE (excluzând aeroporturile din UE) și aeroporturi din țări terțe; și (iv) între aeroporturi din UE și aeroporturi din Elveția.

(22)

În ceea ce privește serviciile furnizate între SEE și țări terțe [punctele (ii) și (iii) de mai sus)], deși atât rutele de plecare, cât și cele de sosire sunt relevante pentru calcularea valorii vânzărilor, în scopul stabilirii cuantumului de bază este necesar să se recunoască faptul că este probabil ca o parte a prejudiciului cauzat de cartel în ceea ce privește rutele SEE – țări terțe (atât rutele de plecare, cât și cele de sosire) să se fi produs în afara SEE (9). Prin urmare, în prezenta decizie s-a aplicat o reducere ad-hoc de 50 % a cuantumului de bază al amenzii în ceea ce privește aceste rute către/dinspre țări terțe.

(23)

Ținând seama, în special, de natura încălcării, care a constat în acorduri și practici de stabilire a prețurilor, precum și de sfera geografică a cartelului care acoperea întregul SEE, atât cuantumul variabil, cât și cuantumul suplimentar au fost stabilite la 16 %.

(24)

Comisia a majorat amenzile pentru SAS cu 50 %, deoarece această întreprindere a fost deja amendată pentru implicare într-un cartel (10).

(25)

Prezenta decizia concluzionează că transportatorii au fost autorizați sau încurajați să stabilească prețurile împreună cu întreprinderile concurente în mod direct pe anumite rute de reglementările în vigoare în anumite țări terțe, precum și de dispozițiile anumitor acorduri bilaterale privind serviciile de transport aerian. Acest cadru de reglementare constituie o circumstanță atenuantă care justifică o reducere de 15 % pentru toți destinatarii prezentei decizii.

(26)

Decizia concluzionează, de asemenea, că trei întreprinderi, și anume Air Canada, Latam și SAS, au participat la încălcare într-un grad limitat. Acest lucru se datorează faptului că participanții respectivi au acționat la marginea cartelului, au avut un număr limitat de contacte cu alți transportatori și au fost implicați în mai puține elemente constitutive ale cartelului. În cazul acestor trei întreprinderi s-a aplicat o reducere de 10 %.

(27)

Pentru două întreprinderi, amenzile aplicate ar fi depășit pragul maxim legal de 10 % din cifra lor afaceri la nivel mondial în 2016, și, prin urmare, au fost reduse în consecință. De asemenea, dată fiind natura procedurală a anulării deciziei din 2010, Comisia a recurs la marja sa de apreciere pentru a reduce cuantumul de bază al amenzii ajustat la 10 % din cifra de afaceri la nivel mondial din 2009, în cazul în care cifra de afaceri la nivel mondial din 2016 a unui destinatar a fost mai mare decât cea din 2009.

(28)

Comisia a acordat imunitate totală la amendă întreprinderilor Deutsche Lufthansa AG și filialelor sale Lufthansa Cargo și SWISS, precum și o reducere a amenzii pentru cooperare, în temeiul Comunicării din 2002 privind clemența, în cazul întreprinderilor Martinair (50 %), Japan Airlines (25 %), Air France și KLM (20 %), Cathay Pacific (20 %), Latam (20 %), Air Canada (15 %), Cargolux (15 %), SAS (15 %) și British Airways (10 %).

(29)

În fine, Comisia a respins o cerere referitoare la incapacitatea de plată a amenzii primite în temeiul Orientărilor din 2006 ale Comisiei privind stabilirea amenzilor. Întreprinderea respectivă nu a îndeplinit condițiile pentru a beneficia de o reducere.

(30)

S-au aplicat următoarele amenzi în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003:

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/20

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/21

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/22

1.

La data de 6 iunie 2017, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1) al Consiliului, o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea Banco Santander, S.A („Banco Santander”, Spania), dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi SAM Investment Holdings Limited („SAM”, UK), prin achiziționare de acțiuni..

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul întreprinderii Santander: furnizarea de servicii bancare cu amănuntul, servicii de trezorerie și servicii de asigurări, în Spania, Regatul Unit și alte țări europene, precum și în America;

—   în cazul întreprinderii SAM: o întreprindere comună între Warburg Pincus, General Atlantic și Santander care își desfășoară activitatea în sectorul de gestionare a activelor în Spania, Regatul Unit, Germania, Luxemburg și America de Nord și America de Sud.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 (2) al Consiliului, trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene, cu referința M.8519 – Santander/SAM, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă:

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/23

1.

La data de 6 iunie 2017, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile Canada Pension Plan Investment Board („CPPIB”, Canada) și Baring Private Equity Asia („BPEA”, Singapore) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întregii întreprinderi Nord Anglia Education, Inc („Nord Anglia”, Hong Kong), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul întreprinderii CPPIB: gestionarea profesională a investițiilor în bunuri imobiliare, în titluri de capital cotate și necotate la bursă, în infrastructură și în instrumente cu venit fix;

—   în cazul întreprinderii BPEA: gestionarea independentă a activelor alternative în următoarele domenii: bunuri imobiliare, titluri de capital necotate la bursă și capital de creștere;

—   în cazul întreprinderii Nord Anglia: administrarea de școli care percep taxe de școlarizare ridicate în China, Europa, Orientul Mijlociu, Statele Unite ale Americii și Asia de Sud-Est.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene, cu numărul de referință M.8515 – CPPIB/BPEA/Nord Anglia Education, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă:

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/24

1.

La data de 7 iunie 2017, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile Genui GmbH („GENUI”, Germania), Summit Partners L.P. („Summit”, SUA) și Sycamore GmbH („Sycamore”, Germania) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii Market Logic Software AG („Market Logic Software”, Germania), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul întreprinderii GENUI: societate de investiții care deține participații în întreprinderi mijlocii, în țări în care se vorbește limba germană;

—   în cazul întreprinderii Summit: firmă internațională de investiții de capital care pune accentul pe investiții în întreprinderi din următoarele sectoare: tehnologie, asistență medicală și științele vieții, produse pentru creștere și servicii de finanțare a creșterii, recapitalizări și preluarea de societăți de către managerii acestora;

—   în cazul întreprinderii Sycamore: firmă de investiții în societăți necotate;

—   în cazul întreprinderii Market Logic Software: societate de software care dezvoltă și distribuie sisteme de informații de marketing.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene, cu numărul de referință M.8507 – GENUI/Summit/Sycamore/Market Logic Software, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu, sau prin poștă, la următoarea adresă:

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/25

1.

La 1 iunie 2017, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (1) al Consiliului, o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderile Wärtsilä Technology Oy Ab, controlată de Wärtsilä Corporation („Wärtsilä”, Finlanda), și Electronics Technology Co., Ltd, controlată de China State Shipbuilding Corporation („CSSC”, China), dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) și 3 alineatul (4) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii CSSC Wärtsilä Electrical & Automation (Shanghai) Co., Ltd. („JV”, China), prin achiziționare de acțiuni într-o societate nou creată care constituie o întreprindere comună.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

—   în cazul întreprinderii Wärtsilä: furnizarea de soluții energetice care acoperă ciclul de viață complet pentru piețele sectorului maritim și al energiei;

—   în cazul întreprinderii CSSC: desfășoară activități în domeniul construcțiilor navale și al producției de echipamente legate de industria marină, precum și activități conexe fără legătură cu industria marină în domeniul industriei aerospațiale, al construcțiilor, al producerii de energie electrică și al produselor petrochimice;

—   în cazul întreprinderii JV: furnizarea de sisteme electrice navale, sisteme de automatizare și sisteme de navigație în Republica Populară Chineză.

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia Europeană constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 (2) al Consiliului, trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în comunicare.

4.

Comisia Europeană invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisia Europeană în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei Europene, cu referința M.8439 – Wärtsilä/CSSC/JV, prin fax (+32 22964301), prin e-mail, la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, la următoarea adresă:

14.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 188/26