9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/1

—

Comunicarea Comisiei Europene privind programul său de lucru pentru 2017, din 25 octombrie 2016;

—

rezoluțiile CoR din 4 iunie 2015 privind prioritățile pentru 2015-2020 și din 15 iunie 2016 privind contribuția la programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2017;

—

Protocolul de cooperare cu Comisia Europeană, din februarie 2012;

1.

observă cu îngrijorare că, la 60 de ani de la înființarea sa, Uniunea Europeană trece printr-o criză profundă, nivelul de încredere în proiectul european rămânând scăzut, și că este nevoie de o reformă; în același timp, subliniază că cetățenii își exprimă an după an convingerea că, dintre toate nivelurile de guvernanță din UE, nivelul local și cel regional se bucură de cea mai mare încredere. Din acest motiv, CoR se va implica în dialoguri cu cetățenii, cu participarea activă a liderilor locali și regionali, pe teme legate de necesitățile și specificitățile locale, contribuind astfel la procesul de reflecție asupra Europei;

2.

este de acord cu Comisia în privința faptului că dificultățile de ordin general cu care se confruntă UE sunt legate de:

3.

deși împărtășește convingerea Comisiei că aceste provocări necesită o abordare ascendentă, gestionată de cetățeni și bazată pe o guvernanță pe mai multe niveluri, subliniază că acțiunea UE trebuie să se axeze pe capacitarea cetățenilor;

4.

subliniază necesitatea de a implica autoritățile locale și regionale în pregătirea Cărții albe privind viitorul Europei și îndeamnă Comisia să țină seama de avizele CoR pe această temă și să implice Comitetul în faza de consultare;

5.

regretă că programul de lucru al Comisiei nu acordă suficientă atenție rolului esențial al unor fonduri structurale și de investiții europene (fondurile ESI) care trebuie să fie la dispoziția tuturor cetățenilor și regiunilor din Europa și să servească la consolidarea coeziunii, promovarea inovării și concretizarea unei solidarități europene reale, în slujba unei dezvoltări armonioase a UE în ansamblu. Invită Comisia să configureze viitorul politicii de coeziune după 2020, aceasta fiind principala politică de investiții a UE, care trebuie să se bazeze pe o abordare locală și pe o viziune teritorială actualizată; în același timp, CoR încurajează Comisia să depună în continuare eforturi de îmbunătățire și simplificare a procedurilor legate de fondurile ESI, în vederea reducerii birocrației și creșterii ratei de absorbție;

6.

își reiterează solicitarea ca cheltuielile publice suportate de statele membre și de autoritățile locale și naționale pentru cofinanțarea fondurilor ESI să nu fie incluse în cheltuielile structurale definite în Pactul de stabilitate și de creștere, deoarece aceste investiții contribuie la îndeplinirea priorităților europene, având și un efect de pârghie pentru creșterea economică europeană;

7.

salută propunerea de extindere a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) atât în ceea ce privește durata, cât și capacitatea financiară, dar observă că acest anunț a fost făcut fără să fi fost efectuată o evaluare cuprinzătoare a impactului sau o evaluare independentă înainte de prezentarea propunerii Comisiei; subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare sinergii între FEIS și alte fonduri ale UE, în special fondurile ESI, și de a simplifica procedurile, astfel încât să se reducă birocrația și să se stimuleze creșterea ratei de absorbție a fondurilor UE; subliniază și necesitatea consolidării celui de al treilea pilon al Planului de investiții; invită Comisia și Banca Europeană de Investiții să își intensifice eforturile de popularizare la fața locului, de eliminare a dezechilibrelor geografice ale FEIS, cu scopul de a optimiza integrarea investițiilor și sinergia în vederea unei programări unitare a intervențiilor politicii de coeziune, și de publicare a unor informații mai detaliate în ceea ce privește proiectele finanțate prin FEIS, evidențiind în special adiționalitatea acestora;

8.

se angajează să contribuie încă dintr-o etapă timpurie la dezbaterile pe marginea propunerii privind viitorul cadru financiar multianual de după 2020, inclusiv reforma resurselor proprii;

9.

solicită adoptarea rapidă a „Regulamentului Omnibus”, pentru a îmbunătăți impactul programelor finanțate din fonduri ESI care sunt deja incluse în perioada de programare actuală și pentru a asigura o mai bună utilizare a acestora;

10.

evidențiază necesitatea de a continua implementarea Agendei urbane a UE și subliniază importanța includerii dimensiunii urbane în alte politici ale UE; își reiterează, în acest sens, solicitarea de elaborare a unei Cărți albe privind Agenda urbană a UE;

11.

își reiterează apelul referitor la elaborarea unei agende europene privind locuințele, care ar schimba, dintr-o perspectivă orizontală, abordarea, până în prezent fragmentată, a chestiunii locuințelor, prin intermediul unor politici sectoriale precum Agenda urbană, dezvoltarea durabilă, politica de coeziune, politica în domeniul concurenței, ori al unor inițiative sociale precum pilonul european al drepturilor sociale;

12.

subliniază nevoia unui cod de conduită privind implicarea autorităților locale și regionale în semestrul european 2017 și solicită ca analiza anuală a creșterii să fie completată de o analiză teritorială, cu includerea unui capitol specific privind aspectul teritorial în rapoartele de țară, precum și publicarea unor orientări, destinate statelor membre, privind implicarea autorităților locale și regionale în programele naționale de reformă;

13.

sprijină preocuparea permanentă a Comisiei pentru investiții, care se traduce în identificarea de măsuri menite să promoveze investițiile în contextul semestrului european; în acest sens, trimite la Declarația sa de la Bratislava „Investiții și conectare”, în care se subliniază că creșterea locală și regională stimulată prin investiții trebuie să se bazeze pe strategii de dezvoltare teritorială, și evidențiază că este important să se garanteze că bugetele publice care sprijină investițiile de calitate acționează în sinergie cu alte resurse financiare de la nivel regional, local, național și european;

14.

apreciază intenția Comisiei de a depune în continuare eforturi pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă și subliniază că Europa are nevoie de o strategie pe termen lung care să asigure o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care să ofere orientare semestrului european; o astfel de strategie ar trebui să plece de la evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020;

15.

salută accentul pus de Comisie pe șomajul în rândul tinerilor, prin consolidarea Garanției pentru tineret a UE și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, dar și prin înființarea unui Corp european de solidaritate, care ar urma să beneficieze de implicarea timpurie, proactivă și credibilă a autorităților locale și regionale, a organizațiilor de tineret și a societății civile în general;

16.

regretă lipsa de inițiative care să abordeze problema șomajului de lungă durată, dar și care să ia în considerare modalități de asigurare împotriva șomajului la nivel european, care să vină în completarea sistemelor naționale în caz de recesiune ciclică severă și să contribuie la evitarea concretizării șocurilor asimetrice într-un dezavantaj structural pentru întreaga Europa;

17.

solicită ca punctele forte și provocările de la nivel local și regional, inclusiv nevoile lor divergente privind piața forței de muncă, să fie luate în considerare în Agenda privind noi competențe în Europa și așteaptă cu interes să colaboreze la elaborarea unui cadru de calitate pentru stagii și a unei propuneri privind o mai mare mobilitate pentru ucenici;

18.

așteaptă propunerea Comisiei privind o mai bună abordare a provocărilor legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în special în ceea ce privește prezența femeilor pe piața forței de muncă;

19.

intenționează să se concentreze, în perioada premergătoare Anului european al patrimoniului cultural 2018, asupra culturii și patrimoniului cultural, precum și asupra relațiilor culturale internaționale ale UE, care sunt componente esențiale pentru consolidarea identității europene și promovarea valorilor fundamentale ale Europei, a incluziunii sociale, a inovării și a dialogului intercultural, precum și a turismului cultural și istoric;

20.

subliniază necesitatea de a considera evaluarea la jumătatea perioadei a programului Orizont 2020 și consultarea preconizată privind viitorul program-cadru pentru cercetare și inovare drept un proces unic și organic, menit să rezolva problemei decalajului în materie de inovare din Europa; anunță că CoR va contribui în timp util la revizuirea planului de acțiune pentru bioeconomie, programată pentru 2017;

21.

ia notă de faptul că Cartea albă privind viitorul Europei va include și propuneri privind viitorul UEM și ar aprecia adoptarea de reforme care să consolideze legitimitatea democratică a guvernanței UEM;

22.

subliniază că, în vederea îmbunătățirii dimensiunii sociale a UEM, este esențial să se elimine atât decalajele sociale, cât și cele regionale; salută intenția Comisiei de a propune un pilon al drepturilor sociale care să stabilească principiile unei Uniuni clădite pe justiție socială, și susține principiile subsidiarității și proporționalității;

23.

salută propunerea de revizuire a Pactului de stabilitate și de creștere, dar îndeamnă Comisia să țină seama de nevoia de a accentua caracterul favorabil creșterii al acestuia, în special sub aspectul investițiilor care facilitează creșterea; își reiterează apelul precedent la o evaluare completă a impactului teritorial al normelor statistice europene asupra investițiilor publice;

24.

salută angajamentul Comisiei de a promova eficiența energetică și energia din surse regenerabile în cadrul unei politici cuprinzătoare privind uniunea energetică, alături de norme de guvernanță solide, măsuri adecvate de sprijinire a inovării și o revizuire a structurii pieței energiei electrice, dar și îmbunătățirea în continuare a infrastructurii energetice, pentru a asigura conexiuni interregionale și transfrontaliere și sprijin pentru descentralizarea sistemelor energetice, ca măsură în direcția unei piețe interne a energiei care să fie durabilă și flexibilă;

25.

recomandă în mod special ca politicile UE în materie de organizare a pieței energiei electrice și de energie din surse regenerabile să fie coordonate și echilibrate, acordând atenția cuvenită preocupărilor locale și regionale, cum ar fi accesul micilor furnizori de energie la rețeaua de distribuție;

26.

sprijină punerea în aplicare a Acordului de la Paris și subliniază faptul că reducerea decalajului dintre angajamentele naționale și efortul necesar pentru a limita încălzirea globală mult sub pragul de 2 oC va necesita integrarea eforturilor depuse de orașe și regiuni în angajamentele naționale, precum și coordonarea orizontală și verticală, inclusiv la nivelul UE și al CCONUSC. Prin urmare, CoR solicită Comisiei să susțină solicitarea Comitetului de a include acest aspect în angajamentele stabilite la nivel național, de a îmbunătăți instituționalizarea NAZCA și activitățile așa-numiților „campioni ai climei” în cadrul Secretariatului CCONUSC, precum și de a facilita schimbul de experiențe la nivel local și regional. De asemenea, CoR solicită Comisiei să încurajeze proiecte de cercetare privind orașele, regiunile și schimbările climatice, pentru a contribui la lucrările viitoare ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice;

27.

solicită Comisiei Europene să coopereze cu CoR, pentru a duce mai departe ideea contribuțiilor inițiate la nivel regional și local, încurajând adoptarea de măsuri la aceste niveluri, în vederea îndeplinirii obiectivelor convenite la COP21 de la Paris;

28.

invită Comisia să își actualizeze obiectivele în materie de climă și energie, pentru a ajunge la o reducere cu 50 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, și pentru a integra adaptarea în politici și în finanțare, la toate nivelurile. Comisia ar trebui să sprijine inițiativele voluntare de promovare a tranziției la o economie rezilientă și cu emisii reduse de dioxid de carbon în orașe și regiuni. În raportul de evaluare al Comisiei referitor la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice este nevoie de o clarificare în ceea ce privește capacitarea orașelor și regiunilor;

29.

încurajează Comisia să sprijine punerea în aplicare a strategiilor de reducere a riscurilor de dezastre în orașe și regiuni, mai ales în regiunile transfrontaliere, și să se asigure că investițiile UE slujesc la respectarea standardelor de reducere a riscurilor de dezastre;

30.

salută lansarea Platformei UE privind risipa de alimente și pierderile alimentare și solicită Comisiei să intervină în domeniul risipei de alimente, stabilind un obiectiv ambițios de reducere a acesteia; obiectivul ar trebui integrat într-o strategie paneuropeană privind sistemele alimentare durabile, care să acopere aspectele legate de protecția biodiversității, mediu, sănătate, comerț, resurse și gestionarea terenurilor, precum și valoarea socială și culturală a alimentelor;

31.

invită Comisia să ia în considerare recomandările CoR în procesul de punere în aplicare a planului de acțiune privind economia circulară și să prezinte, la începutul anului 2017, conform planificării, varianta revizuită a Directivei privind apa potabilă, propunerea de regulament privind cerințele minime de calitate pentru apa reutilizată, precum și strategia privind utilizarea, reutilizarea și reciclarea ambalajelor din plastic, care ar urma să stabilească obiective clare și ambițioase în materie de deșeuri din plastic și de percolare; solicită Comisiei să propună și alte inițiative, referitoare la construcții și demolări, la dispozițiile privind proiectarea ecologică și la consumul de materii prime, materiale și componente secundare;

32.

se declară dispus și pregătit să își intensifice cooperarea cu Comisia în privința acțiunilor de mult preconizate referitor la obiectivul prioritar nr. 4 al celui de Al 7-lea program de acțiune pentru mediu 2014-2020 al Uniunii Europene, prin intermediul Platformei tehnice pentru cooperare în domeniul mediului; regretă că inițiativele programate pentru 2017 nu au caracter legislativ și își reiterează apelul la prezentarea unei propuneri de directivă a UE care să instituie dispoziții de asigurare a conformității pentru întregul acquis de mediu al UE, precum și a unei noi directive privind accesul la justiție în domeniul mediului;

33.

în conformitate cu recenta „Declarație Cork 2.0”, își reiterează solicitarea referitoare la o carte albă privind zonele rurale, care să servească drept punct de plecare pentru o politică de dezvoltare rurală pentru perioada de după 2020, și solicită măsuri concrete de „testare în mediul rural” a politicilor UE, având în vedere faptul că zonele rurale sunt adesea neglijate și deconectate de la principalele evoluții politice;

34.

în contextul pregătirii PAC de după 2020, subliniază legătura puternică dintre dezvoltarea rurală și agricultură și solicită, prin urmare, măsuri de sprijin destinate exploatațiilor agricole familiale, în special pentru a face față volatilității prețurilor la produsele agricole;

35.

va depune în continuare eforturi pentru o guvernanță a durabilă a oceanelor, în beneficiul regiunilor maritime și de coastă europene și al economiilor – maritimă și marină – ale acestora; pentru a promova creșterea albastră și ocuparea forței de muncă, CoR va colabora îndeaproape cu regiunile și cu toate părțile interesate în ceea ce privește guvernanța și consolidarea capacităților, abordarea provocărilor specifice lanțului de producție alimentară, reducerea presiunii asupra mediului generate de practicile de pescuit ilegale și de poluare, precum și cunoașterea mediului marin, știința și inovarea;

36.

regretă că programul de lucru al Comisiei pentru 2017 nu acordă suficientă atenție sănătății, în condițiile în care Comisia ar trebui să sprijine statele membre și regiunile lor în eforturile pe care le depun pentru îmbunătățirea prevenției, pentru reformarea și optimizarea sistemelor lor de sănătate, în special cu ajutorul soluțiilor de e-sănătate, precum și pentru elaborarea unor strategii globale în materie de demografie;

37.

salută intenția Comisiei de a prezenta măsuri de consolidare a pieței interne a bunurilor, în special în ceea ce privește recunoașterea reciprocă și produsele neconforme, și subliniază necesitatea de a continua activitățile privind finalizarea pieței interne a serviciilor, care reprezintă, pe bună dreptate, o prioritate importantă a Strategiei privind piața unică;

38.

își reiterează apelul la includerea pilonului privind piața unică în cadrul semestrului european, cu instituirea unui sistem de monitorizare și evaluare periodică;

39.

ia la cunoștință faptul că Comisia Europeană intenționează să susțină industria Europei și subliniază că competitivitatea industrială europeană depinde și de competitivitatea lanțului de aprovizionare și că politica comercială joacă un rol important în această privință;

40.

subliniază importanța elaborării unei reglementări mai inteligente și a reducerii sarcinilor administrative impuse IMM-urilor, în special prin consolidarea Programului REFIT și prin garantarea faptului că impactul asupra IMM-urilor este luat în considerare în mod sistematic în procesul de elaborare a noilor norme;

41.

își exprimă sprijinul pentru înființarea unui „Forum al orașelor privind economia colaborativă”, cu participarea CoR în calitate de principală parte interesată; de asemenea, constată cu regret lipsa oricărei propuneri privind apărarea drepturilor în contextul noilor forme de ocupare a forței de muncă, rezultate în urma digitalizării;

42.

subliniază necesitatea revizuirii deciziei și cadrului privind serviciile de interes economic general (SIEG) și invită Comisia să lanseze o consultare publică în 2017, pentru a permite autorităților locale și regionale să își prezinte punctul de vedere cu privire la dificultățile întâmpinate în materie de control al ajutoarelor de stat în contextul finanțării SIEG;

43.

subliniază rolul-cheie pe care îl joacă un sistem de achiziții eficient în asigurarea capacității autorităților regionale și locale de a îndeplini obiectivele UE în materie de investiții și invită Comisia să ofere asistență pentru a asigura punerea deplină în aplicare a directivelor privind achizițiile publice și să evalueze dificultățile cu care se confruntă autoritățile locale și regionale în punerea în aplicare a directivelor privind achizițiile publice;

44.

își reiterează apelul la o strategie europeană reînnoită dedicată turismului, în cadrul unei linii bugetare speciale pentru turism în UE, și îndeamnă Comisia și statele membre să faciliteze accesul la finanțare al întreprinderilor turistice mici și mijlocii;

45.

salută eforturile Comisiei de a finaliza punerea în aplicare a Strategiei privind piața unică digitală, inclusiv prin achiziții publice electronice, și își va prezenta punctul de vedere prin intermediul nou-createi Platforme participative comune pentru banda largă; subliniază necesitatea ca toate teritoriile europene să beneficieze de piața unică digitală, având acces la conexiuni în bandă largă de mare viteză;

46.

subliniază faptul că migrația este un proces complex și pe mai multe niveluri, în care țările, regiunile și orașele de destinație și de origine joacă un rol important. Este important să se promoveze un dialog consolidat și o cooperare mai strânsă între statele membre și instituțiile din UE și din țările de origine și de tranzit ale migranților, precum și cu nivelurile regional și local din aceste țări;

47.

prin urmare, solicită Comisiei să ia în considerare recomandările CoR referitoare la protecția refugiaților în țările lor de origine și la noul cadrul pentru acordurile de parteneriat;

48.

solicită să se acorde sprijin autorităților locale și regionale în procesul de punere în aplicare a reformei sistemului european comun de azil și a altor instrumente ale UE elaborate pe baza Agendei europene privind migrația, cum ar fi dispozițiile revizuite privind migrația legală și planul de acțiune privind integrarea; solicită Comisiei să includă recomandările CoR privind integrarea migranților în evaluarea sa la jumătatea perioadei a Agendei europene privind migrația; amintește că integrarea este un proces bazat atât pe drepturi, cât și pe obligații;

49.

își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile legate de monitorizarea prezenței minorilor neînsoțiți și la riscul ca ei să cadă victime traficului de ființe umane și exploatării; solicită insistent punerea în aplicare a unor programe de integrare și de formare, atât pentru minori, cât și pentru administrațiile locale și regionale care se ocupă de primirea lor; solicită totodată implicarea comunităților de origine ale minorilor deja stabiliți în țara-gazdă, astfel încât aceștia să fie în măsură să locuiască temporar în familii-gazdă sau în spații dotate în mod corespunzător, în care să le poată fi sprijinită dezvoltarea din punct de vedere social, emoțional și cognitiv;

50.

invită Comisia să ofere autorităților locale și regionale informații specifice și practice privind posibilitățile de finanțare pentru primirea și integrarea migranților și își reiterează apelul la promovarea accesului direct al autorităților locale și regionale la instrumentele de finanțare relevante al UE;

51.

invită Comisia să sprijine autoritățile locale și regionale în elaborarea unor strategii de prevenire a radicalizării, să colecteze și să disemineze în continuare bune practici cu privire la modalitățile de prevenire a radicalizării, prin elaborarea de politici la nivel local și regional, și să sprijine procesul de cooperare a orașelor pentru combaterea radicalizării;

52.

ia notă de intenția Comisiei de a purta în continuare negocieri comerciale cu SUA, Japonia, Mercosur, Mexic, Tunisia și țările ASEAN, precum și de a căuta noi mandate pentru a deschide negocieri cu Turcia, Australia, Noua Zeelandă și Chile, dar consideră că Comisia ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a demonstra valoarea lor adăugată;

53.

reiterează, mai ales în perspectiva unei viitoare agende comerciale ambițioase, faptul că Comisia ar trebui să însoțească fiecare inițiativă semnificativă din domeniul politicii comerciale cu evaluări ale impactului teritorial;

54.

salută faptul că Strategia globală a UE prevede în mod explicit reînnoirea parteneriatelor externe și declară că UE va sprijini diferitele metode de asigurare a rezilienței în vecinătatea sa, vizând situațiile cele mai grave de instabilitate guvernamentală, economică, socială și în domeniile climei și energiei, și elaborând totodată politici mai eficiente în domeniul migrației pentru Europa și partenerii săi;

55.

subliniază contribuția CoR, prin intermediul comitetelor sale consultative mixte și al grupurilor de lucru și prin organizarea Zilelor Extinderii cu parteneri din țările în curs de aderare, la obiectivul politicii de extindere a Comisiei, de a încuraja stabilitatea și prosperitatea împărtășită cu țările candidate și potențial candidate;

56.

subliniază faptul că politica europeană de vecinătate (PEV) nu poate avea un efect durabil decât în cazul în care generează avantaje concrete pentru toți beneficiarii și subliniază că trebuie menținut un echilibru între vecinătatea estică și cea sudică; subliniază rolul autorităților locale și regionale în ancorarea democrației și a statului de drept în societate, solicitând să se acorde mai mult sprijin reformelor de descentralizare din țările din vecinătate;

57.

subliniază că cooperarea regională are o contribuție semnificativă la stabilitatea globală și îndeamnă Comisia să intensifice cooperarea cu Adunarea autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM), cu Conferința autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP), precum și cu Grupul operativ CoR-Ucraina al CoR, în special cu ocazia punerii în aplicare a programelor regionale și a noilor inițiative;

58.

subliniază faptul că este necesar ca, în procesul de punere în aplicare a PEV revizuite, să se acorde prioritate inițiativelor de susținere a proceselor de descentralizare, de înfrățire și de consolidare a capacităților administrative la nivel subnațional; atrage atenția asupra „Inițiativei de la Nicosia”, pe care CoR a lansat-o în sprijinul orașelor libiene și care a contribuit la acordarea de sprijin tehnic pe măsura nevoilor de refacere a capacităților orașelor respective de a furniza servicii; solicită Comisiei să acorde o susținere sporită unor astfel de modalități ascendente de cooperare și să furnizeze suficiente resurse administrative și financiare; reiterează faptul că este necesar să se introducă instrumente noi pentru consolidarea capacităților în țările în curs de aderare și în cele din cadrul PEV, care să înlocuiască fostul Instrument pentru administrație locală;

59.

sprijină evoluțiile recente, în urma fuziunii dintre Convenția primarilor din UE privind clima și energia și Convenția primarilor, pentru a crea cea mai mare coaliție de orașe angajate în acțiuni în domeniul climei, și este pregătit să își utilizeze canalele internaționale, contactele, omologii și parteneriatele (ARLEM pentru Convenția Sud și Convenția Africa, CORLEAP pentru Convenția Est, ICLEI și Parteneriatul pentru urbanizare UE-China pentru America de Nord și Asia de Sud-Est etc.) pentru a spori eforturile de atenuare și adaptare, precum și reziliența la schimbările climatice și la provocările în materie de dezvoltare durabilă;

60.

invită Comisia să coopereze îndeaproape cu CoR pentru a promova preocupările specifice, experiența și contribuțiile orașelor europene la noua structură de guvernanță a Convenției Globale;

61.

salută propunerea privind un nou cadru de parteneriat cu țările terțe și noul plan european de investiții externe și solicită ca autoritățile regionale și locale să fie implicate în acest proces;

62.

îndeamnă Comisia să promoveze implicarea activă a autorităților locale și regionale în cooperarea pentru dezvoltare în cadrul negocierilor privind revizuirea Consensului european privind dezvoltarea și punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și privind Acordul post-Cotonou, care va fi tema centrală a Forumului cooperării descentralizate al CoR, în martie 2017;

63.

invită Comisia să revizuiască inițiativa cetățenească europeană (ICE), pentru a simplifica și îmbunătăți cadrul juridic al acestui instrument;

64.

salută inițiativa REFIT a Comisiei și, în special, propunerea de a evalua transparența și controlul democratic al procedurilor privind actele delegate și de punere în aplicare, precum și anumite acte secundare;

65.

își reiterează solicitarea de a include evaluări ale impactului teritorial în etapa de evaluare a impactului noii legislații a UE, acolo unde este cazul; sugerează o cooperare mai strânsă între CoR și nou-înființatul centru de competență privind politicile teritoriale, din Cadrul centrului comun de cercetare, la evaluarea punerii în aplicare a legislației UE;

66.

solicită o mai mare transparență, cooperare și eficiență a instituțiilor UE și salută angajamentul lor comun, în conformitate cu Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, de a stabili obiective și priorități generale, în special pentru propunerile legislative; solicită ca CoR să ia parte la toate etapele procesului legislativ, pentru a-și valorifica pe deplin potențialul în cadrul ciclului legislativ;

67.

se așteaptă la o cooperare tot mai strânsă cu Comisia Europeană și Parlamentul European în ceea ce privește monitorizarea subsidiarității, precum și în contextul conferinței din 2017 dedicate principiului subsidiarității;

68.

încredințează președintelui mandatul de a transmite prezenta rezoluție Comisiei Europene, Parlamentului European, Președinției slovace a Consiliului UE și președintelui Consiliului European.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/8

1.

sprijină eforturile Comisiei Europene de a garanta că politicile europene reflectă mai bine preocupările autorităților naționale, regionale și locale și reamintește că aceasta trebuie să fie o responsabilitate comună a tuturor nivelurilor de guvernanță;

2.

susține opinia conform căreia o mai bună legiferare nu înseamnă numai mai puțină legiferare la nivelul UE, ci și stabilirea nivelului la care obiectivele avute în vedere pot fi atinse în modul cel mai eficient, și subliniază că aplicarea efectivă a principiului subsidiarității reprezintă un element-cheie pentru o mai bună legiferare;

3.

subliniază că orice fel de reglementare trebuie să găsească justul echilibru între preocupări și așteptări la fel de îndreptățite legate, pe de o parte, de „securitate” (individuală, juridică, administrativă, financiară) și, de cealaltă parte, de eficiență, „libertate” ori flexibilitate; a ține în echilibru aceste preocupări în contexte concrete reprezintă sarcina procesului democratic și este răspunderea reprezentanților aleși în mod democratic de la toate nivelurile să le explice cetățenilor soluțiile negociate și compromisurile inevitabile;

4.

ține seama de activitatea Grupului la nivel înalt privind sarcina administrativă (Grupul Stoiber), de raportul său final și de opiniile critice ale acestuia;

5.

ia notă de semnarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare (AII) de către Consiliu, Comisie și Parlament, la 13 aprilie 2016, și speră ca acest nou acord să contribuie la îmbunătățirea procesului de decizie al UE în toate etapele – planificare, redactare, adoptare, implementare și evaluare; este însă preocupat de faptul că rolurile specifice ale reprezentanților democratic aleși ai nivelurilor local și regional, precum și rolul CoR, nu sunt menționate în AII privind o mai bună legiferare în niciun alt context decât cel de „părți interesate”, în pofida ponderii și mandatului care le este acordat în temeiul Tratatului de la Lisabona;

6.

dorește să fie implicat în inițiativele ulterioare privind interpretarea și punerea în aplicare a noului acord, astfel încât potențialul Comitetului ca organ consultativ în ciclul legislativ să fie exploatat pe deplin; reamintește că un mare număr de membri ai CoR dețin competențe în materie de implementare a politicilor europene;

7.

salută solicitarea Comisiei Europene de a elabora un „aviz exploratoriu mai amplu”, care să ofere „sugestii suplimentare cu privire la cerințele impuse prin legiferarea UE și modalități mai simple de a obține aceleași rezultate sau rezultate mai bune”;

8.

salută faptul că Comisia Europeană i-a solicitat să elaboreze avize exploratorii în domenii specifice de politică, precum – dar nu numai – mediul, energia, serviciile financiare și agricultura, domenii în care autoritățile locale și regionale pot identifica sarcinile existente și pot oferi sugestii de îmbunătățire care să corespundă nevoilor lor;

9.

arată că acest aviz exploratoriu mai amplu reprezintă o trecere în revistă a efectelor legiferării asupra autorităților locale și regionale și încurajează analiza orientată pe politici și sectoare specifice, pentru a identifica blocajele și poverile;

10.

salută abordarea generală de a implica în mod specific actorii regionali și locali în consultările vizând o mai bună legiferare; salută în acest sens, de exemplu, raportul „Provinciile neerlandeze pentru o mai bună legislație a UE” și atrage atenția asupra blocajelor identificate și asupra soluțiilor specifice propuse;

11.

își exprimă în acest context acordul privind instituirea Pactului de la Amsterdam pentru punerea concretă în aplicare a Agendei urbane a UE, întrucât aspectul mai bunei legiferări joacă un rol important în parteneriatele tematice. În acest cadru a fost elaborat și raportul „Bridge, o mai bună legiferare a UE pentru autoritățile locale și regionale”, în care sunt trecute în revistă exemple de situații concrete în care practica la nivel local și regional se confruntă cu dificultăți în privința legiferării la nivel european;

12.

îndeamnă Comisia Europeană să examineze soluțiile propuse legate de legiferarea sectorială, de proporționalitate, de blocajele transfrontaliere, de ajutoarele de stat și de presiunea auditării și să le ia în considerare în momentul elaborării noilor reglementări;

13.

recunoaște rolul specific jucat de autoritățile locale și regionale într-o serie de domenii afectate substanțial de legiferarea UE, precum și rolul lor de autorități de transpunere a legislației UE și de autorități de management al fondurilor UE și subliniază că responsabilitățile lor specifice le permit să aprecieze corect care sunt domeniile problematice ale cadrelor de legiferare și, eventual, unde se impun modificări;

14.

consideră că toate nivelurile de guvernanță trebuie să se asigure că legislația este adecvată, eficace și eficientă și că nu creează sarcini și costuri inutile, protejând totodată cetățenii, consumatorii, sustenabilitatea și mediul;

15.

înțelege că instituțiile UE trebuie să le dovedească tuturor cetățenilor valoarea cadrelor de legiferare, precum și valoarea adăugată a legislației UE, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității;

16.

recunoaște că dificultățile economice recente au creat un climat în care costurile suplimentare generate de suprareglementare au dus la exacerbarea reducerilor bugetare pentru multe autorități locale și regionale. Acest lucru s-a întâmplat acolo unde resursele disponibile erau deja diminuate. Acest lucru s-a dovedit a fi împovărător și a dus la o presiune mai mare asupra acestor autorități, care au încercat să reducă costurile administrative în timp ce li se cerea tot mai multă acțiune. CoR reamintește că, în opinia sa, constrângerile administrative trebuie să sufere o simplificare și o reducere acolo unde au un impact asupra principalelor sarcini care le revin autorităților locale și regionale;

17.

apreciază faptul că rapoartele și avizele adoptate anterior de Parlamentul European, CESE și CoR au confirmat importanța unei acțiuni coordonate a UE, în spiritul parteneriatului cu instituțiile naționale și cu instituțiile UE, precum și cu autoritățile locale și regionale;

18.

subliniază că autoritățile locale și regionale au un rol central în a-i sprijini pe cetățeni să depășească dificultățile cauzate de problemele economice de durată, nu în ultimul rând cu ajutorul programelor UE, și reamintește că securitatea juridică și un acces mai ușor la programele UE, recunoscând, în același timp, necesitatea unor reforme structurale, reprezintă condiții prealabile esențiale pentru a putea îndeplini acest rol;

19.

observă că finanțarea UE este importantă pentru ca multe autorități locale și regionale să poată pune în aplicare legislația UE, și, în special, pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune în mod selectiv, în funcție de capacitatea economică;

20.

recunoaște că gradul de accesibilitate a programelor UE și a regimurilor de legiferare aferente poate genera dificultăți semnificative în ce privește interpretarea cadrelor legale, a normelor de punere în aplicare, de auditare și de raportare și atrage în acest sens atenția că, deseori, regimul de audit, mai ales sub aspectul arhivării pe termen lung, generează dificultăți pentru sponsorii proiectelor, așa cum se arată și în Avizul CoR privind simplificarea fondurilor ESI;

21.

salută Rezoluția Parlamentului European referitoare la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective (1), în care este confirmat rolul important jucat de CoR ca instituție politică, și este de acord că programul REFIT nu ar trebui folosit pentru a submina standardele;

22.

deși sprijină obiectivul de reducere a birocrației și înlăturare a poverilor inutile în materie de legiferare, subliniază că REFIT nu trebuie considerat un pretext pentru reducerea nivelului de ambiție, în special în domenii precum mediul, siguranța alimentară, sănătatea și drepturile consumatorului;

23.

sprijină obiectivul ca, în toate cazurile în care este posibil, legislația UE să fie transpusă la nivel național ca atare, iar reglementările europene să fie suplimentate numai în cazul în care anumite motive obiective și specifice impun acest lucru. Statele membre și regiunile trebuie să aibă totuși posibilitatea de a se pronunța, de la caz la caz, cu privire la ceea ce este necesar pentru o transpunere adecvată. Propunerea Comisiei referitoare la justificarea sistematică a practicii de suprareglementare ar putea contribui la o transparență sporită. Cu toate acestea, exigențele sporite în ceea ce privește asumarea răspunderii pentru transpunerea la nivel național și regional nu trebuie să ducă la o imixtiune în chestiunile de organizare și în procedurile administrative naționale;

24.

subliniază că, la evaluarea legislației, este important să se țină seama atât de costuri, cât și de beneficiile și inconvenientele – societale, de mediu și de altă natură – pe care le presupun pentru cetățeni și economie, precum și de așa-zisul „cost al non-Europei” (2), cu alte cuvinte costurile pe care le-ar avea absența unei acțiuni comune la nivel european într-un anumit sector;

25.

în acest context, solicită Comisiei să elaboreze o definiție standard la nivelul UE a suprareglementării, pentru a oferi astfel securitate juridică în implementarea și aplicarea legislației UE și a reduce birocrația excesivă (3);

26.

îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze elaborarea de metode digitale și de instrumente TIC, inclusiv în contextul planului de acțiune al UE pentru e-Guvernare, pentru a furniza un format și un proces comun de colectare a datelor solicitate pentru nevoile de monitorizare și raportare, reducându-se pe această cale sarcina administrativă rezultată din introducerea datelor, atât în bazele de date naționale, cât și în cele europene;

27.

subliniază importanța „verificărilor adecvării”, care pot identifica duplicări și inconsecvențe care au apărut de-a lungul timpului în urma introducerii unei serii de obiective și de noi inițiative politice, în special în ce privește cerințele de raportare și conformitate;

28.

subliniază necesitatea unei mai bune înțelegeri a gamei de obligații de raportare introduse pentru a certifica conformitatea cu legislația UE; propune ca cerințele de raportare pentru autoritățile locale și regionale să fie, pe cât posibil, enumerate și standardizate și ca metodologiile de raportare să vizeze reducerea sarcinii administrative pentru cetățeni și IMM-uri, precum și pentru autoritățile locale și regionale;

29.

recunoaște că limbajul și modul de formulare pot constitui fie un obstacol, fie o invitație la participare; un limbaj ușor accesibil și inteligibil reprezintă o componentă esențială a schimbării legislative și de legiferare;

30.

consideră că asigurarea incluziunii necesită un limbaj, structuri și norme simple și clare, pentru a face în așa fel încât UE, scopul ei, programele, politicile, legislația și ajutorul practic să fie accesibile tuturor;

31.

insistă pe lângă Comisia Europeană să simplifice, prin urmare, limbajul folosit și să asigure înțelegerea cât mai largă a acestuia și propune ca utilizarea limbajului tehnic să fie redusă la minimum, cu respectarea cerințelor legale;

32.

consideră că este necesară o interpretare mai ușor de înțeles pentru utilizator și mai coerentă a normelor și reglementărilor UE, inclusiv, de exemplu, cerințe de audit proporționale, o utilizare în mai mare măsură a sumelor forfetare, formulare de solicitare, de rambursare și de raportare simplificate și o mai clară interpretare a normelor (de exemplu, în ce privește legislația în domeniul ajutoarelor de stat și achizițiilor publice);

33.

înțelege că UE trebuie să acorde atenția cuvenită unei strategii de comunicare active, menite să implice partenerii, să susțină activitatea și să atragă investițiile;

34.

subliniază rolul formativ și informativ pe care atât autoritățile locale, cât și cele regionale îl joacă pentru proprii cetățeni, astfel încât aceștia să-și însușească politicile și programele europene;

35.

subliniază rolul centrelor de informare Europe Direct în informarea cetățenilor cu privire la legislația și programele UE, adaptându-și conținutul și limbajul la cel al cetățenilor;

36.

ia notă de faptul că centrele de cunoaștere, cum ar fi Europa Decentraal din Țările de Jos, joacă un rol important în facilitarea unei puneri în aplicare și a unei interpretări corecte a legislației UE. Experții acestor centre au un rol important în furnizarea de informații și consiliere gratuite autorităților locale și regionale și asociațiilor acestora. Pe de altă parte, nivelul ridicat al cererii de consultanță de furnizat de către centrele de cunoaștere dovedește necesitatea simplificării legislației UE;

37.

apreciază faptul că practicile curente invită cetățenii să ia parte la consultări. Cu toate acestea, contribuțiile aduse de către cetățeni în mod individual sunt rare, întrucât participarea la majoritatea consultărilor este limitată din pricina limbajului inaccesibil, a uzului de termeni și contexte tehnice, consultările fiind deci în mare măsură neprimitoare. Prin urmare, ele nu permit un acces real, cu excepția unui grup redus de cetățeni, care dispun de competențele și de limbajul specializat care să le permită să ia parte. Este important să se asigure că toate părțile interesate, în special societatea civilă au acces în măsură egală la textele consultărilor, care ar trebui traduse în toate limbile oficiale ale UE și formulate într-un mod cât mai simplu, clar și ușor de înțeles cu putință, astfel încât să ofere un maximum de informații privind propunerile legislative recomandate;

38.

este de părere că acest tip de consultare la nivelul cetățeanului ar trebui să completeze, și nu să înlocuiască regimul de consultare publică structurată, și nici să reducă rolul organelor instituționale relevante, recunoscute prin Tratatul de la Lisabona;

39.

reamintește că este important ca, în etapa inițiativei legislative, să se efectueze o consultare specifică a adunărilor legislative regionale și locale, prin intermediul CoR, întrucât acestea, fiind reprezentantele teritoriilor lor, constituie vocea democratică a nevoilor reale ale cetățenilor, inclusiv ale acelora care nu sunt în măsură să-și facă auzit propriul glas;

40.

în acest sens este nevoie ca instituțiile regionale și locale să fie luate în considerare în mod prioritar în raport cu întreprinderile private, atât în virtutea rolului lor recunoscut prin Tratatul de la Lisabona, cât și pentru că ele constituie expresia democrației și a reprezentării politice;

41.

solicită Comisiei să creeze un „ghișeu unic” pentru consultanță cu privire la legiferare, astfel încât să se asigure că solicitanților de fonduri UE li se oferă sfaturi clare, neambigue, adecvate și la momentul oportun;

42.

propune să se ceară opinia practicienilor în cursul unei perioade de programare, astfel încât eventualele îmbunătățiri ale cadrului legislativ și de reglementare să poată fi bazate pe experiențele practice;

43.

propune un mecanism specific de utilizare a fondurilor destinate asistenței tehnice spre a înființa echipe juridice aferente programelor, la care toți solicitanții să aibă acces în mod gratuit și care să ofere o consultanță robustă și coerentă, pe baza interpretării uniforme, deja adoptată și avizată de Comisia Europeană, a reglementărilor juridice și pe baza practicii existente cu privire la normele aplicabile fondurilor UE, înlăturând astfel o marte parte din insecuritatea și riscul de răspundere cu care se confruntă în prezent beneficiarul final;

44.

este de părere că soluțiile de management trebuie să creeze o separare clară între administrația programelor și realizarea proiectelor/programelor, pentru a se evita eventualele conflicte de interese și tratamente inechitabile la evaluare;

45.

sugerează maximizarea fondurilor de finanțare, cu respectarea plafonului bugetar actual, pentru a adopta o abordare a realizării obiectivelor bazată pe programe, prin combinarea unei serii de proiecte și prin măsurarea succesului în funcție de rezultatele per obiectiv, și nu a rezultatelor fiecărui proiect în parte – în domenii precum cel energetic, pentru a lua numai un exemplu;

46.

propune explorarea posibilităților de a se dezvolta și îmbunătăți modelele de inginerie financiară, inclusiv fondurile specializate de capital de risc pentru sectoare-cheie, o aliniere mai eficientă a fondurilor din subvenții cu JESSICA, pentru a se stimula piața investițiilor imobiliare, precum și posibilitatea unei scheme de microcredit bazată pe JASMINE, pentru a sprijini întreprinderile nou-înființate și micile întreprinderi;

47.

propune sporirea posibilităților de finanțare echivalentă, în special provenită din sectorul privat, pentru a se asigura disponibilitatea fondurilor pentru ca autoritățile locale și regionale să facă față nevoilor locale;

48.

solicită Comisiei să propună un mecanism prin care creditele de finanțare nefolosite și dezangajate să fie reintegrate în bugetul UE ca venituri alocate și returnate statului membru respectiv, astfel încât să se garanteze alocarea și utilizarea acestor fonduri în cadrul politicilor sectoriale din acel stat membru pentru care s-a votat atribuirea lor;

49.

în prezent, neutilizarea creditelor de finanțare se datorează, mai ales, configurației imperfecte, complicate și prea detaliate a sistemului de punere în aplicare și unei definiri inadecvate a priorităților. În acest scop, este esențial să se comunice adecvat atât cu autoritățile locale și regionale, cât și cu organele naționale, pentru a redefini și clarifica prioritățile, astfel încât beneficiarii să nu fie dezavantajați;

50.

prin urmare, este esențial să se asigure mai ales siguranța planificării și fiabilitatea programelor multianuale finanțate, ca trăsătură intrinsecă pentru atingerea obiectivelor acestora. O mai mare flexibilitate a cadrului financiar multianual nu trebuie așadar să conducă la o situație în care au loc realocări sau se finanțează noi inițiative politice în detrimentul programelor deja aprobate;

51.

propune o repartizare clară a rolurilor partenerilor în procesul de raportare și de monitorizare a programelor finanțate cu ajutorul UE în cadrul autorităților locale sau regionale, inclusiv analizarea cheltuielilor și a rezultatelor și conceperea de măsuri de corectare, și cere Comisiei să acorde asistență autorităților locale și regionale (inclusiv fonduri), în situațiile în care simplificarea – cu caracter legislativ sau nu – implică o creștere a costurilor publice de prestare a serviciilor;

52.

solicită Comisiei Europene să ia măsuri suplimentare pentru simplificarea politicii de coeziune, ținând seama de propunerile autorităților locale și regionale, așa cum au fost acestea exprimate în avizul Comitetului „Simplificarea fondurilor ESI din perspectiva autorităților locale și regionale”, raportor: Petr Osvald (CZ-PSE) (4);

53.

reamintește că fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) reprezintă principalul instrument al UE pentru promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în toate statele membre și că simplificarea acestora este esențială pentru realizarea obiectivelor politice; ar trebui avute în vedere îmbunătățiri imediate în perioada actuală de programare, precum și o simplificare pe termen lung, care ar putea duce la o revizuire de substanță a mecanismelor actuale de funcționare și a legislației;

54.

atrage în mod deosebit atenția asupra necesității de simplificare, constând în modificări legislative și nelegislative, în domeniile legate de auditare, cerințele și îndrumarea în materie de raportare, ajutoarele de stat, achizițiile publice și suprareglementare;

55.

observă că eforturile de simplificare necesită o cooperare în arii specifice între toate serviciile relevante ale Comisiei, în special între DG REGIO, DG EMPL, DG COMP și DG GROW;

56.

solicită Comisiei Europene să furnizeze mai multe informații și mai mult sprijin pentru formarea autorităților regionale și locale în domeniul sinergiilor dintre fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS);

57.

solicită simplificarea proceselor de solicitare și de raportare pentru fondurile destinate cercetării și inovării, inclusiv prin aplicarea mai consecventă a costurilor standard, în special în ce privește auditarea;

58.

subliniază recomandările din avizul său privind simplificarea politicii agricole comune (PAC), adoptat în octombrie 2015 (5);

59.

reiterează necesitatea unei consolidări a principiului încrederii față de beneficiarii finali, optând pentru o obligație mai puțin strictă de prezentare a documentelor justificative pentru cheltuielile efectuate în cursul etapei de raportare finală și intervenind în etapa controlului, cu concentrarea atenției pe rezultatele proiectelor finanțate;

60.

este îngrijorat de faptul că, în ciuda obiectivelor declarate ale noii PAC de reducere a legislației la nivelul UE, volumul reglementărilor Comisiei a crescut prin intermediul actelor delegate;

61.

își reiterează apelul privind necesitatea unei coerențe și unei complementarități sporite între PAC și alte politici ale UE, cum ar fi politica privind mediul (și finanțarea); mai multă coerență este necesară în special între fondul pentru dezvoltare rurală și restul fondurilor structurale și de investiții europene (ESI), care, împreună, asigură un cadru strategic comun bazat pe obiectivele politice generale ale Strategiei Europa 2020;

62.

consideră că ar trebui să fie asigurată compatibilitatea PAC cu obiectivul coeziunii teritoriale consacrat prin Tratatul de la Lisabona și că trebuie să se evite ca măsurile luate la nivelul UE să intensifice dezechilibrele teritoriale sau să contribuie la punerea în pericol a serviciilor publice, de exemplu în zonele rurale;

63.

consideră că este deosebit de important să se țină seama pe deplin de nevoile efective ale actorilor din mediul de afaceri regional și local în contextul procesului în curs privind o mai bună legiferare pentru IMM-uri;

64.

arată că platforma REFIT trebuie să acorde suficientă atenție și sarcinii administrative ce apasă asupra autorităților. Este important să se prevină transferul sarcinii administrative de la întreprinderi la administrațiile publice și invers;

65.

observă că, dintr-o consultare a câștigătorilor premiului „Regiune europeană întreprinzătoare” pe care îl acordă CoR, a rezultat că domeniile prioritare pentru simplificare sau domeniile în care simplificările introduse prin legiferarea existentă nu au atins încă un nivel satisfăcător cuprind participarea IMM-urilor la proiecte finanțate prin FEDR, accesul IMM-urilor la achizițiile publice, drepturile consumatorilor și REACH. Și cerințele de raportare privind datele statistice în domeniul comerțului (Intrastat) au fost identificate drept necesitând luarea de măsuri în mod prioritar;

66.

consideră că este nevoie de acțiuni în domeniul simplificării administrative pentru IMM-uri, în special în ce privește TVA;

67.

solicită adoptarea de măsuri pentru a se simplifica accesul IMM-urilor la achizițiile publice; se teme că gradul de simplificare care va fi introdus prin noile directive și documentul unic european pentru achiziții publice ar putea să nu fie încă suficient pentru a asigura norme de achiziții publice favorabile IMM-urilor;

68.

atrage atenția asupra riscului ca măsurile de simplificare menționate să afecteze autonomia autorităților locale și regionale în ce privește adoptarea unor standarde mai stricte, în funcție de împrejurările lor specifice și de nevoile propriilor cetățeni, în special în domenii cum ar fi egalitatea, politica socială, industrială sau de mediu;

69.

subliniază că normele UE privind ajutoarele de stat care reglementează serviciile de interes economic general (SIEG) au devenit prea detaliate și complexe, din pricina multitudinii de texte din dreptul secundar și de instrumente legislative fără caracter obligatoriu legate de ajutoarele de stat. O mai amplă simplificare va spori securitatea juridică, va accelera implementarea proiectelor de investiții, va asigura furnizarea la timp a SIEG și va stimula creșterea și ocuparea forței de muncă;

70.

subliniază necesitatea de a crește gradul de cunoaștere, în rândul micilor întreprinderi inovatoare, cu privire la noile proceduri de achiziții publice, la avantajele și limitările acestora, precum și la sprijinul disponibil. Normele UE privind achizițiile publice trebuie supuse unei evaluări de impact în termen de trei ani, pentru a se verifica dacă ele au dus la facilitarea accesului la licitații pentru IMM-uri, dacă au redus barierele birocratice și dacă au contribuit la dezvoltarea de parteneriate pe termen lung pentru furnizarea de bunuri și servicii care nu există încă pe piață;

71.

reiterează apelul său privind majorarea pragurilor de minimis în cazul ajutoarelor de stat acordate pentru SIEG, precum și solicitarea de a se ridica pragul de scutire de la obligația, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE, de a declara ajutoarele de stat sub formă de compensații acordate întreprinderilor însărcinate cu furnizarea SIEG, întrucât aceste măsuri vor aduce o mai mare simplificare pentru autoritățile locale și regionale, precum și pentru entitățile care primesc compensații;

72.

atrage atenția asupra avizului său „Legislația de mediu a UE: îmbunătățirea raportării și a conformității”, adoptat în aprilie 2016 (6), și solicită Comisiei Europene și statelor membre să urmeze recomandările acestuia în ce privește verificarea adecvării obligațiilor în materie de monitorizare și raportare în domeniul politicii de mediu;

73.

atrage în mod deosebit atenția asupra recomandărilor specifice formulate în aviz în ce privește obligațiile excesiv de oneroase de audit și raportare, solicitând în special automatizarea instrumentelor de raportare și găsirea de sinergii între obligațiile de raportare pentru diverse directive; își reiterează sugestia de a se institui „tablouri de bord privind implementarea” pentru directivele suplimentare în domeniul legislației de mediu;

74.

sprijină opțiunea unei directive orizontale a UE care să instituie dispoziții de asigurare a conformității pentru întregul acquis de mediu al UE, pe baza principiilor menționate în avizul CoR la care se face referire mai sus;

75.

ia notă de faptul că, în 2013, Uniunea Europeană avea un set amplu de 63 de obiective obligatorii și 68 de obiective fără caracter obligatoriu, majoritatea acestora având ca termene de realizare 2015 și 2020. Impactul acestor obiective asupra administrațiilor subnaționale și a întreprinderilor va trebui evaluat și luat în considerare atunci când se vor propune sau se vor modifica obiective. Obiectivele problematice existente ar trebui eliminate, astfel încât conducerea administrațiilor locale să dispună de suficientă autonomie pentru a adapta măsurile la condițiile economice și de mediu locale;

76.

insistă asupra ideii că este nevoie ca responsabilitățile și resursele să fie repartizate în mod corespunzător și asupra necesității unor circuite clare de transmitere a informațiilor între autoritățile locale, cele regionale și nivelul național în ce privește cerințele statelor membre pentru monitorizarea și raportarea în domeniul mediului, spre a se putea garanta că rapoartele și indicatorii privind starea mediului sunt coerenți, eficace și fiabili.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/15

1.

susține politica UE de a menține poziția de lider a Europei ca regiune a lumii cel mai des vizitată de turiști, care a înregistrat, în 2015, 51,4 % din numărul total de sosiri de la nivel internațional (echivalentul a circa 609 milioane de persoane) (1), și de a maximiza contribuția turismului la durabilitate, la inovare, la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă;

2.

subliniază că, în conformitate cu prevederile articolului 195 din TFUE, turismul intră în sfera de competențe a statelor membre, iar UE are competența de a desfășura acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunilor întreprinse de statele membre și, ca atare, de autoritățile locale și regionale, în acest domeniu. Ținând cont de competențele autorităților locale și regionale și de faptul că numeroase regiuni au competențe exclusive în materie de turism, ALR le revine un rol esențial în această privință. Având în vedere importanța sectorului turistic pentru piața internă, este nevoie de cooperare între statele membre și nivelurile de guvernanță regional și local în ceea ce privește respectarea principiilor subsidiarității și guvernanței pe mai multe niveluri, precum și de principii și criterii europene comune și de măsuri cu valoare adăugată europeană;

3.

invită Comisia Europeană (CE) să revizuiască strategia privind turismul din 2010, să lanseze o politică integrată a UE privind turismul în raport cu toate politicile relevante ale UE, să le insufle turiștilor mai multă încredere în sectorul turistic în ansamblu, să consolideze abordarea UE în ceea ce privește caracterul sezonier al turismului și să prezinte un program de lucru multianual pentru turism, cu obiective, indicatori și acțiuni clare;

4.

cere statelor membre ale UE ca, pe baza strategiei europene pentru turism, să elaboreze politici naționale în domeniul turismului, în consultare cu autoritățile locale și regionale;

5.

solicită ca toate strategiile macroregionale  (2) să fie completate cu un capitol privind turismul. Solicită Comisiei Europene ca, împreună cu CoR, să elaboreze un repertoriu tematic cu posibile obiective turistice pentru macroregiuni;

6.

subliniază că, în prezent, turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cu cea mai rapidă creștere în Europa; un sector care constituie un vector pentru creșterea economică și dezvoltarea la nivel global, creează milioane de locuri de muncă, stimulează exporturile și investițiile și transformă viețile oamenilor; un sector care vine în sprijinul diversității culturale și valorilor împărtășite și care contribuie activ la consolidarea treptată a unei identități europene în rândul generațiilor mai tinere;

7.

invită așadar regiunile și orașele să elaboreze strategii pentru turism care să se alinieze la strategiile europene și macroregionale și îndeamnă totodată la instituirea unei cooperări public-public și a unor parteneriate public-privat pentru dezvoltarea, promovarea și punerea în aplicare a unei noi infrastructuri turistice, ținând seama de exigențele induse de îmbătrânirea populației Europei și oferindu-le cetățenilor vârstnici posibilitatea de a călători fără restricții în interiorul Uniunii. Aceste strategii trebuie să fie însoțite de elaborarea unor planuri de revigorare a destinațiilor turistice, în vederea îmbunătățirii resurselor și amenajărilor, atât publice, cât și private, astfel încât să devină mai competitive. De asemenea, trebuie încurajată realizarea de îmbunătățiri în destinațiile consacrate, unde, cu timpul, resursele existente și-au pierdut din forța de atracție pe care o aveau asupra fluxurilor de turiști;

8.

face apel la statele membre și la Comisia Europeană să permită și să sprijine în mod activ cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile locale și regionale în domeniul turismului;

9.

invită la constituirea unor platforme locale și regionale (3) intersectoriale în vederea dezvoltării strategice, a popularizării și a interconectării destinațiilor (4), pentru a continua dialogul și schimbul de bune practici și know-how cu privire la utilizarea instrumentelor financiare ale UE;

10.

amintește că turismul reprezintă unul dintre cele mai importante domenii de politică pentru cooperarea transfrontalieră în Europa. Structurile de cooperare transfrontalieră, printre care și GECT și euroregiunile, sunt îndemnate să faciliteze cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională prin intermediul unor strategii turistice transfrontaliere (de exemplu, în materie de transport sau marketing), contribuind astfel atât la crearea de valoare și la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, cât și la îmbunătățirea ofertei regionale pentru consumatori. Pentru aceasta, GECT ar trebui să recurgă la toate fondurile europene disponibile (de exemplu, FEIS, fondurile ESI, Interreg, Orizont 2020), în colaborare cu organizațiile, grupările și rețelele care dispun de o experiență bogată și au legături cu acest sector;

11.

solicită să se utilizeze fonduri publice și private pentru a îmbunătăți în mod durabil, în regiunile periferice, montane, insulare și în zonele de coastă, infrastructura turistică și de transport (5), ce servește deseori și la furnizarea serviciilor de interes general, astfel încât să se asigure accesibilitatea, aprovizionarea și competitivitatea regiunilor turistice, și solicită:

12.

solicită ca chestiunile legate de combaterea terorismului, securitate (mai ales în spațiile publice) și protecție civilă să fie incluse în strategiile europene, naționale și regionale în materie de turism și, în special, comunicarea în situații de criză și gestionarea acestui tip de situații – în cadrul planurilor și procedurilor de urgență naționale, regionale și locale;

13.

invită Comisia Europeană să-și revizuiască radical, cu ocazia evaluării la jumătatea perioadei a Cadrului financiar multianual, abordarea pe care o adoptă în privința turismului în cadrul fondurilor ESI, dat fiind că, până în prezent, a exclus sprijinul pentru turism prin intermediul acestor fonduri în anumite state membre, în ciuda existenței unor zone mai puțin dezvoltate în multe dintre regiunile acestor state, zone în care turismul reprezintă practic singurul instrument posibil de dezvoltare (de exemplu, parcurile naționale, zonele protejate din punct de vedere ecologic etc.);

14.

subliniază faptul că trebuie să se investească în competitivitatea sectorului turistic european. IMM-urile în special trebuie să utilizeze în mai mare măsură Strategia pentru piața unică digitală și pachetele de stimulente asociate (FEIS, fondurile ESI, FEPAM, Interreg, URBACT, LIFE, Orizont, COSME, „Europa creativă”, Erasmus+, EaSI) (9); În acest sens, sunt de dorit inițiative de sprijin și formare destinate IMM-urilor, în vederea unei utilizări mai eficace a fondurilor;

15.

sprijină solicitarea de a se introduce în bugetul anual al UE o linie bugetară pentru promovarea turismului european, prin care să fie finanțate și proiectele transfrontaliere și transregionale inovatoare, competitive și durabile, precum și de a se ține seama în mai mare măsură de investițiile legate de turism în cadrul politicii regionale a UE de după 2020. Finanțarea din partea UE trebuie să aducă înlesniri IMM-urilor și ar trebui reduse semnificativ sarcinile birocratice legate de gestionarea acesteia;

16.

face apel la statele membre și la autoritățile lor regionale să includă prioritățile turismului în programele lor operaționale pentru perioada de după 2020, astfel încât autoritățile publice și sectorul privat să aibă acces la fonduri pentru a-și finanța proiectele; conștient fiind de ritmul rapid al schimbărilor demografice, recomandă încurajarea inițiativelor care vizează adaptarea infrastructurii de turism și a mijloacelor de transport la nevoile populației care îmbătrânește;

17.

invită statele membre:

18.

își exprimă regretul că IMM-urile nu dispun de cunoștințele necesare pentru a utiliza FEIS în suficientă măsură și sprijină crearea în cadrul FEIS a unor platforme regionale de investiții care să permită accesul IMM-urilor la informații și know-how, după modelul de dezvoltare regională (ca, de exemplu, proiectul theALPS  (10)). Dând curs propriei declarații adoptate la Al șaptelea Summit european al regiunilor și orașelor de la Bratislava „Investiții și conectare” (11), CoR recomandă Comisiei Europene și BEI instituirea în comun a unei platforme de investiții paneuropene pentru IMM-urile din sectorul turismului și organizarea în comun a unor forumuri locale privind realizarea de investiții în domeniu, în cadrul FEIS. Mai precis, până în 2018, ar trebui derulate cinci proiecte-pilot în regiunile selectate ca model (regiuni ultraperiferice, regiuni rurale/îndepărtate, montane, de frontieră, insulare, de coastă și orașe), implicând, eventual, și rețele precum NECSTouR, Asociația Regiunilor Europene de Graniță, grupările europene de cooperare teritorială sau euroregiunile;

19.

invită regiunile și GECT, împreună cu Comitetul director al FEIS și cu BEI să motiveze băncile din regiunile lor, astfel încât acestea să deruleze programe de investiții menite să faciliteze investițiile transfrontaliere și accesul IMM-urilor din sector la fondurile UE și la fondurile din sectorul privat (modele de PPP);

20.

invită CE să sprijine microproiectele și proiectele mici transfrontaliere din domeniul turismului, precum și proiectele „interpersonale”, care, mai ales în regiunile de frontieră, au o contribuție majoră la crearea unei conștiințe europene;

21.

își reiterează solicitarea ca pragurile de minimis în cazul ajutoarelor de stat pentru SIEG, care, adesea, aduc beneficii și infrastructurii legate de turism, să fie majorate la 1 milion EUR pentru fiecare caz, pentru o perioadă de trei ani fiscali. În regiunile în care stabilitatea economică și socială depinde semnificativ de turism și în care șomajul este ridicat, aceste praguri ar trebui să se aplice și investițiilor publice pentru îmbunătățirea infrastructurilor legate de turism, în măsura în care sunt folosite cu regularitate și de localnici. Reamintește totodată că actualul Regulament general de exceptare pe categorii [(UE) nr. 651/2014] aplicabil până în 31 decembrie 2020 include deja ajutoarele pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului și ajutoarele pentru infrastructurile sportive și pentru infrastructurile de agrement multifuncționale;

22.

subliniază că sectorul turismului reprezintă un element esențial al strategiei multor regiuni mai slab dezvoltate, care dispun de un potențial economic și de mediu semnificativ, încă neexploatat pe deplin;

23.

atrage atenția asupra dificultăților întâmpinate în privința cadrului de reglementare și recomandă ca statele membre să nu împovăreze legislația UE prin reglementări naționale („gold plating”). În cadrul programului REFIT, CoR recomandă Comisiei Europene să inițieze următoarele acțiuni în favoarea turismului:

24.

solicită ca strategiile de revitalizare a centrelor orașelor, atunci când determină necesitățile viitoare de investiții în materie de regenerare sau de infrastructură, să analizeze atent impactul potențial al acestui tip de investiții în ceea ce privește protecția sau creșterea atractivității locale pentru activitățile turistice și îmbunătățirea accesibilității pentru cetățenii și vizitatorii cu mobilitate redusă;

25.

propune promovarea proiectelor de turism tematic  (13), în sensul de specializare inteligentă (regiuni/orașe inteligente), pentru a contracara efectele negative ale turismului de masă, precum și crearea titlului de „Capitală europeană a turismului inteligent”, care să fie atribuit anual la cel mult trei orașe/regiuni din UE, de către reprezentanți ai sectorului turistic, ai CE, ai PE și ai CoR. În acest sens, o atenție deosebită ar trebui acordată promovării destinațiilor turistice sustenabile și competitive, ca valoare adăugată în raport cu inițiativa Destinații europene de excelență (EDEN). Ar trebui luate în considerare zonele din afara centrelor orașelor și a zonelor urbane axate în mod obișnuit pe anumite activități, astfel încât nodurile urbane situate la periferia zonelor metropolitane sau orașele mici și mijlocii să aibă și ele de câștigat;

26.

subliniază că turismul urban creează dinamica spațială necesară transformării peisajului urban prin reînnoirea spațiilor publice, a infrastructurii și conectivității, precum și prin dezvoltarea serviciilor publice locale și a dotărilor destinate activităților recreative. Acestea sunt nu numai în folosul turiștilor, ci și al comunităților locale și al cetățenilor;

27.

solicită susținerea turismului cultural, în natură, istoric și religios, care contribuie la ocuparea forței de muncă, la înțelegerea multiculturală și la dezvoltarea locală, regională și rurală, precum și interconectarea atracțiilor turistice pentru crearea unor trasee turistice tematice la nivel european, național și local, cum ar fi orașele și siturile declarate patrimoniu al umanității de către UNESCO. În acest sens, în Uniunea Europeană ar trebui să se înființeze Rețeaua europeană a Orașelor-Patrimoniu al umanității și să se adopte măsuri specifice pentru conservarea lor și pentru a le face cunoscute;

28.

reiterează faptul că turismul medical și balnear este una dintre ramurile sectorului turistic cu cea mai rapidă creștere, care atrage cetățeni europeni vârstnici și vizitatori din țări terțe, și recomandă legături mai strânse între turism și agenda economiei vârstei a treia;

29.

subliniază faptul că turismul rural consolidează comunitățile locale generând locuri de muncă, stimulând dezvoltarea și protejând mediul, sprijinind cultura rurală, artizanatul și meșteșugurile, și solicită:

30.

subliniază rolul important al turismului gastronomic în crearea de locuri de muncă noi și durabile, și atrage atenția asupra faptului că dezvoltarea acestui sector al turismului are ca scop promovarea produselor tradiționale și locale de calitate. Luând în considerare faptul că mai mult de o treime din sumele cheltuite pentru turism se concentrează pe consumul alimentar, gastronomia reprezintă o sursă sigură și esențială de venit.

31.

își reafirmă sprijinul față de inițiativele „Capitalele europene ale culturii” (CEC) și „Marca patrimoniului european” (MPE), precum și față de „Zilele europene ale patrimoniului” și „Premiul Uniunii Europene pentru patrimoniul cultural”;

32.

amintește că, în multe regiuni, turismul reprezintă garanția creșterii economice, a veniturilor și a ocupării forței de muncă. CoR invită regiunile să țină seama de durabilitate  (14) în procesul de elaborare a strategiilor lor pentru turism  (15), concepând instrumente inovatoare de monitorizare și consolidare a durabilității turismului în cele trei dimensiuni ale sale, socială, economică și de mediu (a se vedea sistemul european de indicatori pentru turism – ETIS), pentru a oferi o abordare holistică, care să anticipeze și să abordeze presiunile crescute asupra mediului ca urmare a activităților legate de turism. Dezvoltarea acestor proiecte ar trebui sprijinită în mod expres prin politica de coeziune a UE;

33.

solicită o soluție legislativă europeană la tendința economiei colaborative, care, pe lângă efecte pozitive, aduce cu sine și riscuri, precum lipsa protecției sociale a lucrătorilor, lipsa de dispoziții în ceea ce privește cazarea clienților/turiștilor, transferarea riscurilor de la angajatori la angajați și consecințe fiscale negative, precum și lipsa de control asupra calității destinațiilor;

34.

sprijină dezvoltarea unui turism cultural sustenabil în orașe, care poate avea un efect catalizator vital pentru generarea de venituri în domeniul practicilor inovatoare pentru conservarea și gestionarea patrimoniului. Totodată, turismul în orașe stimulează inovarea. Utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor și conceptul de „oraș inteligent” nu numai că le permit vizitatorilor să trăiască o experiență de calitate, ci îmbunătățesc și calitatea vieții populației locale;

35.

invită regiunile turistice ca, în lumina schimbărilor climatice, să își diversifice prioritățile economice: în special regiunile montane sau cele de coastă dispun de condiții favorabile pentru producția de energie din surse regenerabile (energie hidraulică, eoliană, solară, geotermală, pe bază de biomasă) și să investească, împreună cu sectorul, în proiecte ecologice, prin utilizarea de instrumente cum ar fi Hotel Energy Solutions (HES) (16) și Nearly Zero Energy Hotels (neZEH) (17);

36.

invită CE să promoveze în sectorul turistic campanii de sensibilizare cu privire la gestionarea durabilă a resurselor naturale (pentru limitarea consumului de apă și a risipei de alimente și pentru utilizarea detergenților și a articolelor de igienă);

37.

invită Comisia Europeană și statele membre să ia măsuri privind recunoașterea oficială, la nivel transfrontalier, a calificărilor în domeniul turismului și să organizeze o formare profesională polivalentă, pentru reducerea caracterului sezonier. Recunoașterea calificărilor trebuie să se întemeieze pe criterii riguroase (18);

38.

subliniază necesitatea de a combate munca nedeclarată sau declarată necorespunzător, practici deosebit de răspândite în sectorul turismului (19);

39.

invită Comisia să elaboreze, în contextul rețelei EURES, împreună cu agențiile naționale de recrutare a forței de muncă, programe specifice pentru turism menite să asigure, în întreaga UE, plasarea forței de muncă calificate în zonele cu activitate turistică intensă;

40.

solicită ca autoritățile locale și regionale și agențiile de recrutare a forței de muncă să instituie platforme de calificare împreună cu sectorul turismului, pentru ca, în spiritul învățării pe tot parcursul vieții, să îi formeze pe lucrători pentru a dezvolta calitatea (durabilitatea, modul de primire, siguranța etc.) și tehnicile de marketing (digitalizarea) din sectorul turismului;

41.

salută adoptarea noilor obiective de dezvoltare durabilă (20) (ODD) de către Adunarea Generală a ONU, în cea de a 70-a sesiune a sa, și subliniază că, dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, turismul figurează în mod explicit la obiectivele 8, 12 și 14 pentru capacitatea de a stimula creșterea economică, incluziunea și munca decentă pentru toți, de a promova consumul și a producția durabile și de a încuraja conservarea și dezvoltarea durabilă a resurselor acvatice, evidențiind totodată principalele linii de acțiune: promovare și sensibilizare, crearea și diseminarea de cunoștințe, elaborarea politicilor și consolidarea capacităților și educația;

42.

propune, în contextul campaniei educative europene:

43.

îndeamnă statele membre, regiunile și orașele să-i integreze pe migranți și pe solicitanții de azil mai rapid pe piața muncii și să utilizeze competențele lingvistice și profesionale ale migranților, dezvoltându-le prin cursuri;

44.

subliniază că, în ipostaza de turiști în UE, cetățenii europeni se simt consumatori protejați de dreptul Uniunii, care pot circula liber în piața internă a UE și în spațiul Schengen. De aceea, turismul este de o importanță majoră pentru crearea unei conștiințe a cetățeniei europene și promovarea înțelegerii reciproce. Prin urmare, ar trebui create stimulente care să îi determine pe cetățenii europeni să își petreacă tot mai multe vacanțe în Europa. CoR îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să reflecteze la următoarele idei, cu respectarea principiului subsidiarității și aplicarea guvernanței pe mai multe niveluri:

45.

evidențiază faptul că turismul are o contribuție semnificativă la înțelegerea dintre popoare și la o mai bună înțelegere a celorlalte culturi;

46.

propune lansarea de către CE, PE și CoR a unui premiu mass-media („Premiul Oscar pentru turism”), distincție care să fie acordată pentru materiale (tipărite și audiovizuale) care transmit cunoștințe despre patrimoniul cultural și natural european, precum și despre atracțiile turistice de la nivel regional și local din Europa, contribuind astfel la crearea unei conștiințe a cetățeniei europene;

47.

subliniază rolul pieței interne și al spațiului Schengen pentru turismul transfrontalier și pentru piețele locale. CoR invită insistent statele membre ale UE să garanteze existența unui spațiu Schengen fără frontiere;

48.

salută „pachetul de măsuri privind vizele” (23) adoptat în aprilie 2014 de către CE și subliniază că facilitarea eliberării vizelor este o condiție esențială pentru a incita turiștii să viziteze Europa (24). În acest context, trebuie să fie atent puse în balanță aspectele de securitate și contribuția economică a turismului; în acest context, Comitetul salută introducerea unui sistem european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (25) care consolidează securitatea deplasării în spațiul Schengen în temeiul unor acorduri de ridicare a vizelor;

49.

propune ca aspectele legate de turism, în special măsurile de îmbunătățire a securității turiștilor europeni în țările din afara UE, să fie abordate în cadrul unui raport al Adunării autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM);

50.

sprijină nou-createle platforme de cooperare ale UE cu parteneri internaționali (precum China), prin inițiative de tipul Comitetului de dezvoltare a turismului cultural Europa-China OBOR (Strategia de dezvoltare „one belt, one road”) (26);

51.

sprijină pe deplin decizia de a desemna anul 2018 drept „An European al Patrimoniului Cultural”, considerând că turismul va fi un factor-cheie al tuturor inițiativelor relevante, și solicită desemnarea unui „An European al Turismului”;

52.

solicită coordonarea unor acțiuni comune de promovare a turismului în țările terțe, întreprinse de organizația-umbrelă a birourilor naționale de promovare a turismului și „Comisia Europeană a Turismului”;

53.

îndeamnă la consolidarea și orientarea ofertei turistice către țări concrete, grupuri de interese, asociații profesionale etc., acordându-se atenție diseminării informațiilor în mod acceptabil și inteligibil, prin intermediul celor mai noi mijloace de comunicare, la scară mondială. Un acces mai bun la informații despre produsele turistice europene poate dinamiza deplasările turistice în interiorul Europei, precum și dinspre țările mai îndepărtate din punct de vedere geografic;

54.

îndeamnă Comisia să-și concentreze mai mult atenția asupra interferențelor turismului cu migrația/fluxurile de refugiați, să studieze efectele culturale, economice și sociale și, împreună cu CoR, să identifice potențialele beneficii pentru regiunile afectate (piața forței de muncă etc.);

55.

recomandă Comisiei:

56.

invită CE să asocieze CoR la Forumul european anual în domeniul turismului și la Zilele europene ale turismului;

57.

solicită organizarea unei dezbateri anuale asupra turismului, cu participarea comisiilor și organismelor relevante ale PE și CoR; dezbaterea ar putea include o audiere comună a părților interesate din acest sector;

58.

invită viitoarele președinții ale Consiliului UE să introducă pe agenda lor de lucru teme referitoare la turismul european și să invite reprezentanții CoR la dezbaterile respective;

59.

sprijină Manifestul privind un turism favorabil creșterii și creării de locuri de muncă (29), o inițiativă a actorilor din domeniul turismului din sectoarele public și privat, și propune semnarea acestui manifest în vederea unirii forțelor pentru ca Europa să rămână o destinație atractivă și pentru ca sectorul turismului să contribuie în continuare la coeziunea economică, socială și teritorială la nivel european;

60.

solicită Organizației Mondiale a Turismului (OMT) să sprijine inițiativa sa, în vederea dezvoltării turismului european.

61.

îndeamnă guvernele și sectorul privat să promoveze politici și practici de turism responsabil, în conformitate cu principiile Codului mondial de etică în turism al Organizației Mondiale a Turismului, un cadru cuprinzător pentru dezvoltarea durabilă și responsabilă a turismului accesibil tuturor, care să ia în considerare toate aspectele economice, sociale, culturale și de mediu;

62.

acordă o atenție specială responsabilității sociale a turismului și îi invită pe cetățenii europeni și neeuropeni să fie turiști și călători informați și responsabili și să respecte obiceiurile și culturile locale.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/24

1.

observă că, alegând ca titlu al Comunicării publicate la 2 iunie 2016„O agendă europeană pentru economia colaborativă”, Comisia Europeană și-a reafirmat preferința pentru termenul „economie colaborativă”, și nu pentru cel, mai cuprinzător, de „economie bazată pe partajare”;

2.

consideră că trimiterea la aspectul „nelucrativ” al economiei colaborative în comunicarea menționată („Tranzacțiile din economia colaborativă nu implică în general un transfer al dreptului de proprietate și pot fi realizate cu sau fără scop lucrativ”) nu este suficientă, având în vedere că schimbările și inovațiile promovate de economia colaborativă nu se limitează la efectele relației dintre oferta și cererea de servicii;

3.

subliniază că apreciază deschiderea de care dă dovadă Comisia, prin prezenta comunicare, față de economia colaborativă. Statele membre și autoritățile locale și regionale au nevoie de un cadru de reglementare comun, care să ofere modele și îndrumări;

4.

reafirmă, având în vedere apartenența evidentă a fenomenului la mai multe planuri, importanța unei abordări pe mai multe niveluri, însoțită de o strânsă și constantă interacțiune și cooperare între diferitele niveluri instituționale;

5.

regretă că programul de lucru al Comisiei pentru 2017 nu conține nicio propunere privind continuarea agendei europene pentru economia colaborativă. Într-adevăr, legislația europeană relevantă nu pare a fi consolidată, iar cadrul relațiilor contractuale dintre platforme și cei care contribuie la acestea nu prezintă siguranță;

6.

consideră că această nouă economie depinde, în multe privințe, de responsabilizarea cetățenilor și consumatorilor și că este necesară o abordare normativă bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, pe participare, pe proporționalitate și pe evitarea sarcinilor birocratice;

7.

solicită ca viitoarele inițiative în acest domeniu să fie supuse de către Comisie unei stricte evaluări de impact teritorial, a cărei necesitate a fost scoasă în evidență cu ocazia seminarului dedicat experților în materie de evaluare a impactului urban, organizat de CoR (1) pe această temă; observă dimensiunea locală și regională marcată a fenomenului, având în vedere că multe inițiative din domeniul economiei colaborative au un impact considerabil, mai ales la nivelul orașelor, fiind adesea urmărite, reglementate și uneori impozitate la nivel local și/sau regional;

8.

împărtășește opțiunea Comisiei Europene de a evita fragmentarea legislativă și solicită ca acest obiectiv să fie urmărit cu scopul de a permite economiilor locale și regionale să beneficieze de avantajele economiei colaborative. Ca atare, Comisia este invitată să ia în considerare dimensiunea locală și regională a „motive[lor] imperative de interes general”, astfel cum sunt ele definite la articolul 4 alineatul (8) din Directiva privind serviciile;

9.

subliniază necesitatea de a aborda un fenomen transversal, cum este cel al economiei colaborative, în contextul Agendei urbane a UE, în special în ceea ce privește trecerea la tehnologia digitală, unul din domeniile prioritare ale Pactului de la Amsterdam;

10.

consideră că este indispensabilă o abordare globală capabilă să fructifice bogăția economică, socială și de mediu furnizată de aceste sisteme deja existente de gestionare/partajare/schimb de bunuri și servicii, administrate în prezent prin intermediul noilor tehnologii;

11.

subliniază că, în ciuda complexității pe care o presupune, o intervenție promptă, menită în principal să evite fragmentarea, ar presupune totuși cu mult mai puține dificultăți decât o armonizare ulterioară a celor 28 de cadre naționale și a nenumărate norme locale și regionale;

12.

observă că măsurile excesive de reglementare pot împiedica inovarea. Pe de altă parte, subliniază că absența măsurilor de reglementare poate duce la nesiguranță, descurajând investițiile și dezvoltarea sectorului;

13.

consideră că acest aspect este important, inclusiv din perspectiva necesității de a reduce decalajul digital. Riscul de a trata în mod diferit dimensiunile economice menționate ar putea adânci diferențele dintre zonele rurale și cele urbane;

14.

constată puternica predominanță a întreprinderilor din SUA în economia colaborativă și subliniază că introducerea unor norme clare la nivelul UE, care să respecte principiile subsidiarității și proporționalității, ar permite întreprinderilor nou-înființate din UE să se dezvolte și să devină mai competitive pe plan mondial; consideră, de asemenea, că trebuie să se țină seama de costul „non-Europei” în domeniul economiei colaborative sau al economiei bazate pe partajare (2);

15.

consideră că punctul forte al acestei noi abordări privind partajarea/cooperarea/participarea/conectarea rezidă nu numai în utilizarea noilor tehnologii, ci și în încredere și responsabilitate, ea având atât valoare economică, cât și socială și „de experiență”.

16.

subliniază că organizațiile de întreprinderi din economia colaborativă/bazată pe partajare care au o viziune pe termen lung trebuie să participe activ la elaborarea viitoarelor politici în domeniu;

17.

consideră că este prioritar să se identifice și să se stabilească parametrii și valorile care trebuie susținute și apărate, astfel încât noua paradigmă să nu îmbrace o formă care „nu ne aparține” și pentru ca aceasta să fie sustenabilă din punct de vedere social. Acest lucru este evident de pildă în sectorul hotelier și al restaurantelor, în care există un risc de concurență neloială între serviciile economiei colaborative și activitățile tradiționale. Un efect poate exista și pe piața imobiliară, printr-o creștere a prețurilor sau prin schimbarea destinației clădirilor. Întrebarea căreia trebuie să i se răspundă la nivel local este în ce măsură platformele de economie colaborativă sunt complementare cu stocul existent de locuințe și cu operatorul hotelier tradițional;

18.

consideră că este esențial ca, pentru a asigura protecția drepturilor, să se adopte, acolo unde este posibil și respectând întru totul principiile subsidiarității și proporționalității, concepte și definiții similare, în vederea garantării uniformității și siguranței la nivel european. Este de părere că UE trebuie să definească mai clar conceptele de „prestator de servicii”, „angajator” și „angajat” și să rezolve problema relațiilor dintre consumatori și dintre comercianți în cadrul platformelor online, pentru a putea stabili ulterior ce drepturi și reglementări trebuie luate în considerare;

19.

după cum a afirmat deja în avizul său anterior, „consideră însă că reglementarea piețelor preexistente ar trebui supusă unei revizuiri sistematice, pentru a se verifica capacitatea acesteia de a crea condițiile pentru procese de inovare continue. Dezbaterea privind economia circulară și piața unică digitală ar putea aborda unele dintre domeniile în care EBP ar trebui luată în considerare” (3);

20.

regretă, cu toate acestea, că nu se face referire la vreo intenție de a implica autoritățile locale și regionale în viitoarele analize și că statelor membre li se lasă o prea mare libertate de acțiune, existând riscul unei fragmentări care ar trebui evitată;

21.

consideră că comunicarea Comisiei furnizează elemente și criterii de evaluare, fără a oferi însă un răspuns complet, ea urmând deci să ducă inevitabil la interpretări divergente și la o și mai mare fragmentare a pieței unice; invită așadar Comisia să propună un cadru juridic clar, care să garanteze respectarea principiilor concurenței loiale; regretă, în acest context, că abordarea Comisiei pare a permite legislatorului european să valideze numai o serie de hotărâri judecătorești (4), în special pe cele privitoare la ce anume semnifică excluderea transporturilor din domeniul de aplicare a articolului 2 din Directiva 2006/123/CE privind serviciile;

22.

apreciază abordarea Comisiei, care, mulțumită inclusiv datelor reunite în documentul de lucru al serviciilor sale, reușește să prezinte potențialul economic al economiei colaborative. În același timp, invită la analizarea și recunoașterea nu doar a avantajelor economice cuantificabile financiar, ci și a câștigurilor și a economiilor pe care activitățile colaborative le vor genera în termeni sociali și de mediu. Prin urmare, CoR propune să se identifice cea mai bună modalitate de a studia și monitoriza această „avuție” pe care o creează partajarea și care poate astfel deveni componentă activă a economiei circulare, fiind recunoscută ca atare;

23.

observă că înființarea de ghișee unice pentru antreprenorii din economia colaborativă/bazată pe partajare, care să reunească toate serviciile de sprijinire a întreprinderilor, poate contribui la diseminarea activităților acestui tip de economie;

24.

solicită să se stabilească dacă definiția „prestatorului de servicii” prevăzută de Directiva privind serviciile este în continuare adecvată, având în vedere că formularea actuală acoperă orice activitate economică, inclusiv numeroase activități extrem de rare și fără caracter profesional furnizate de la individ la individ;

25.

consideră deosebit de utilă identificarea de „praguri” de acces, „calitative” și „cantitative”, pentru a determina cine trebuie să îndeplinească cerințe privind accesul pe piață, dar și pentru a evita răspândirea activităților care, sub masca economiei colaborative, pot eluda legislația și reglementările;

26.

este de părere că Comisia trebuie să clarifice orientările oferite în legătură cu definiția „comerciantului”; consideră că absența scopului lucrativ ar trebui să nu permită ca prestatorul să fie calificat drept comerciant și că la nivelul UE ar trebui utilizate praguri în funcție de frecvența cu care este oferit serviciul;

27.

observă că analizele și ratingurile pot juca un rol important, împreună cu cerințele legale, în asigurarea încrederii și protecției consumatorilor și subliniază că platformele ar trebui să facă mai mult pentru combaterea recenziilor false;

28.

observă, totuși, că multe forme de activitate din economia colaborativă par să se situeze la jumătatea distanței dintre munca salariată și cea independentă, situație care generează întrebări serioase în privința condițiilor de muncă, a sănătății și siguranței, a asigurărilor de sănătate, a concediului de boală plătit, a alocațiilor de șomaj și a pensiei de vârstă; subliniază că această situație ar putea duce la apariția unei noi categorii de locuri de muncă precare;

29.

subliniază că dezvoltarea anumitor modele antreprenoriale din economia colaborativă produce importante externalități negative la nivel social și la cel al ocupării forței de muncă, în special din cauză că se abuzează de conceptul de „activitate independentă”, și că aceste modele se bazează pe diferențele de condiție socială dintre lucrători, în funcție de legislația națională aplicabilă în țara în care este furnizat serviciul; invită Comisia să definească un cadru mai precis, care să asigure coordonarea între statele membre;

30.

invită statele membre, autoritățile locale și regionale, precum și Comisia să promoveze soluții inovatoare la problemele sociale și de ocupare a forței de muncă pe care le generează economia colaborativă, cum ar fi organizațiile de tip cooperatist sau mutual care acordă statutul de lucrător salariat unor persoane care altfel ar fi fost constrânse să opteze, în ciuda voinței lor, pentru statutul de lucrător independent, și le oferă acces la o gamă largă de măsuri de protecție socială;

31.

subliniază, pe de altă parte, că orice activitate exercitată prin intermediul unei platforme de intermediere online este complet trasabilă, și că, prin adoptarea de măsuri politice adecvate, economia colaborativă poate fi un instrument capabil să mărească gradul de respectare a normelor fiscale și să reducă sarcinile administrative;

32.

invită platformele economiei colaborative să solicite tuturor prestatorilor activi să se conformeze normelor fiscale în vigoare și să coopereze cu autoritățile naționale, regionale și locale în vederea creării de mecanisme de transfer al informațiilor care să asigure respectarea obligațiilor respective, cu aplicarea deplină a legislației referitoare la protecția datelor; subliniază că există deja exemple de astfel de sisteme, care vor trebui generalizate;

33.

face trimitere, în special, la cazul taxelor turistice de sejur, care constituie o preocupare majoră pentru numeroase autorități locale și regionale, având în vedere că în multe localități unde acestea există, ele nu sunt percepute pentru sejururile rezervate prin intermediul platformelor economiei colaborative; adaugă că această încălcare a reglementărilor nu poate fi acceptată, deoarece creează o concurență neloială în raport cu structurile de cazare tradiționale și, în plus, reduce încasările autorităților locale și regionale. Totodată, salută acordurile încheiate de anumite orașe cu platformele respective, referitor la colectarea sistematică a acestor taxe;

34.

subliniază că responsabilitățile sociale ale platformelor, oricare ar fi configurațiile acestora, ar trebui definite mai precis, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă, precum și formarea; subliniază că dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii, dar și dreptul la negociere și la acțiune colectivă, astfel cum este consacrat la articolele 27 și, respectiv, 28 din Carta drepturilor fundamentale trebuie garantate, indiferent de modelul de afaceri;

35.

consideră deosebit de important rolul platformelor online, care constituie un factor multiplicator pentru paradigma economică în cauză, și le cere acestora să își asume responsabilitatea în asigurarea respectării drepturilor utilizatorilor, ale comunității și ale teritoriului, deoarece acest lucru nu reprezintă neapărat o frână sau un obstacol;

36.

salută afirmația Comisiei referitoare la faptul că inițiativa privind „fluxul liber de date” va facilita comutarea și portabilitatea acestora între diferite platforme online: este într-adevăr vorba de un element fundamental pentru garantarea concurenței loiale și a protecției utilizatorilor în cadrul pieței unice;

37.

invită Comisia să analizeze necesitatea și posibilitatea de a impune platformelor obligația juridică de a furniza o descriere sumară, simplă și ușor de înțeles a termenilor și condițiilor generale de utilizare, pe lângă documentele de uz curent, dat fiind că lungimea și complexitatea acestora din urmă descurajează lectura lor în cazul majorității utilizatorilor, creând o relație foarte asimetrică;

38.

salută angajamentul Comisiei de a colabora cu platformele online în vederea instituirii unui cod de conduită referitor la incitarea la ură în mediul online;

39.

solicită Comisiei să se orienteze, cât mai curând, către o abordare globală a fenomenului, pentru a evita blocarea evoluțiilor și efectelor economiei bazate pe partajare în viitorul apropiat;

40.

sprijină posibilitatea de a se întocmi pe termen mediu un statut european specific pentru platformele colaborative, precedat eventual de un proces de etichetare inițiat chiar de platforme sau, dacă acestea nu îl demarează, de către autoritățile publice. Un astfel de proces de etichetare ar trebui să permită platformelor să-și clarifice responsabilitățile și în special să stabilească standarde minime privind normele și principiile aplicabile lucrătorilor din economia colaborativă (remunerație, norme pentru acordarea de puncte și pentru eliminarea din oferta platformei, soluționarea litigiilor etc.);

41.

subliniază necesitatea găsirii unui echilibru corect la nivel de reglementare: decidenții politici nu trebuie să blocheze inovarea sau să reglementeze economia colaborativă până la sufocare, dar în același timp trebuie să intervină punctual pentru a evita fragmentarea și a gestiona provocările socioeconomice;

42.

solicită Comisiei să notifice, să informeze și să implice toate nivelurile, pentru ca acestea să ia cunoștință de „proiectul pilot” aprobat de Comisie, pe baza propunerii Parlamentului European, și care va consta în studii, activități de monitorizare și programe de formare privind economia colaborativă;

43.

solicită să se analizeze și să se aibă în vedere definirea, la nivelul UE, a unor praguri sub care o activitate economică rămâne neprofesională și este prestată „de la individ la individ”, nefiind așadar supusă niciunei cerințe privind accesul pe piață;

44.

este de părere că aceste praguri trebuie să fie relative și bazate pe criterii temporale (de exemplu, numărul de nopți de cazare sau numărul de zile/ore lucrate în cazul altor domenii), mai degrabă decât absolute și monetare, pentru a se asigura condiții egale pentru toți, și consideră că ar trebui, de asemenea, ca aceste praguri să fie destul de joase, pentru a preveni abuzurile și a garanta caracterul efectiv ocazional și neprofesional al activității în cauză;

45.

solicită ca platformele economiei colaborative din sectorul cazărilor să impună prestatorilor obligația de a respecta normele în materie de taxe de sejur și de a percepe neapărat aceste taxe pentru toate rezervările efectuate prin intermediul lor în orașele și regiunile respective, virându-le apoi autorităților competente; subliniază că există deja mai multe exemple de cooperare de acest tip între autorități și platforme;

46.

sprijină înființarea unui „Forum al orașelor privind economia colaborativă”, în vederea partajării experiențelor și a schimbului de bune practici, la care ar trebui să participe, alături de CoR, organizațiile și rețelele europene active în cadrul dimensiunii regionale a economiei colaborative, și care ar trebui să acționeze în coordonare cu parteneriatele tematice relevante din cadrul Agendei urbane a UE; subliniază că un astfel de forum ar constitui o resursă esențială și un partener de primă mărime în cadrul evaluărilor de impact teritorial care se impun în acest sector;

47.

îndeamnă toate nivelurile politice să se implice în activitățile din prezent, fără a uita că adevărata provocare politică constă în conceperea economiei colaborative de mâine.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/29

1.

subliniază că o nouă agendă pentru competențe este deosebit de importantă pentru dezvoltarea Europei în continuare. Investițiile economice, sociale și culturale au efecte pe termen lung și au mare importanță. Prin urmare, CoR salută noua agendă pentru competențe și cere să se depună toate eforturile pentru punerea sa în aplicare rapidă și eficientă. Este vorba de chestiuni cu relevanță directă pentru nivelul local și regional în Europa;

2.

subliniază că piața forței de muncă devine din ce în ce mai fluidă. Oamenii trebuie să fie polivalenți și flexibili pentru a putea să facă față unor schimbări neașteptate și să profite de noile oportunități. Pe lângă aptitudinile ocupaționale specifice, angajatorii sunt din ce în ce mai interesați de competențe „transversale” sau „soft”. Acest lucru este în conformitate cu cerințele vieții și societății moderne, transformând persoane cu competențe multiple nu numai în performeri mai buni pe piața forței de muncă, ci și în persoane mai bine informate, în cetățeni mai implicați și în consumatori mai inteligenți;

3.

subliniază că este necesar ca cetățenilor UE cărora le lipsesc competențe de bază să li se ofere, prin formare, posibilitatea de a îndeplini condițiile pentru o participare activă pe piața forței de muncă și de a-și câștiga singuri existența. Acest lucru este important atât din punctul de vedere al individului, cât și al întregii societăți. În ultimul timp, în Europa, apar tot mai multe semnale ale neliniștii sociale, ceea ce arată foarte clar că incluziunea socială este un obiectiv vital al educației și formării profesionale de bază ca mijloc împotriva excluziunii sociale. Cetățenia activă, care înseamnă recunoașterea valorilor democratice și angajamentul conștient și activ pentru respectarea acestor valori, trebuie să-i includă pe toți cetățenii. De aceea, în scopul integrării, este important ca imigranții, inclusiv solicitanții de azil și refugiații, să fie luați în considerare ca beneficiari ai unei forme adecvate de garanție de competențe;

4.

subliniază, cu toate acestea, că educația de bază trebuie asigurată, în principal, în etapele cele mai timpurii ale educației și, în orice caz, în etapa școlarizării obligatorii;

5.

consideră că noua agendă pentru competențe este o inițiativă importantă pentru a răspunde deficitului de competențe din Europa, acoperind întregul spectru al competențelor necesare, de la cele de bază la cele complexe și de la cele transversale la cele specifice unui anumit sector. Dezvoltarea unei game largi de competențe de la o vârstă timpurie este, desigur, importantă, dar agenda competențelor este relevantă și pentru diferite categorii de adulți: imigranții, cetățenii care trebuie să-și îmbunătățească nivelul de competențe pentru a intra pe piața forței de muncă sau pentru a-și putea păstra locul de muncă, cetățenii care trebuie să se califice pentru un alt domeniu de activitate, persoanele care doresc să aibă mobilitate transfrontalieră, precum și cetățenii care au nevoie de o bază pentru continuarea studiilor sau pentru formare. Consideră, în plus, că este important să se asigure coerența și complementaritatea în cadrul sistemului educațional și de formare și între sisteme, în general – și în special în formarea profesională -, și în formarea la locul de muncă, la momentul aplicării măsurilor de îmbunătățire a nivelului de calificare;

6.

susține propunerea Comisiei privind o garanție de competențe pentru ameliorarea posibilităților de ocupare a forței de muncă și de participare socială deplină a persoanele slab calificate în Europa. Oferta de participare la garanția de competențe ar trebui să precizeze în mod clar obiectivele în ce privește nivelul de competențe sau de calificare care trebuie atins și obligațiile care trebuie îndeplinite de persoanele slab calificate. Oferta ar trebui să ia în considerare nivelul și natura competențelor cerute pe piața muncii și, dacă este posibil, să fructifice aptitudinile profesionale existente. Autoritățile locale și regionale sunt puternic implicate, deoarece au responsabilități în domeniul educației, formării și ocupării forței de muncă;

7.

consideră că trebuie să existe o legătură clară între inventarul competențelor existente și activitățile viitoare de formare continuă, sub forma unui plan de învățare personalizat. Un plan de învățare personalizat și bine conceput ar trebui să ofere informații cu privire la structura, scopul și obiectivele formării;

8.

de asemenea, consideră că, pentru elaborarea unui plan de învățare personalizat, sunt necesare servicii de calitate și eficiente pentru informarea și orientarea profesională pe tot parcursul vieții. Aceste servicii trebuie să informeze persoana interesată cu privire la oportunitățile de învățare adaptate nevoilor sale, prin care va dobândi competențele necesare pentru a intra în câmpul muncii. Printre acestea se pot număra consilierea, vizitele de studiu sau activitățile practice, consilierea privind finanțarea studiilor și informații despre oportunitățile de formare, precum și despre accesul la diferite forme și structuri de formare și despre persoanele de contact relevante;

9.

accentuează faptul că scopul acestor acțiuni de formare este ca cetățenii să dobândească competențele necesare pentru a pătrunde și a se menține în lumea muncii și într-un anumit mediu social; subliniază că este important ca participanții să aibă și posibilitatea de a combina studiul la diferite niveluri în cadrul unui sistem de învățământ și în diferite medii de studiu ce răspund nevoilor individuale. În acest fel, ei pot dobândi rapid competențele necesare pe piața forței de muncă și în societate; de asemenea, sunt ajutați solicitanții de azil și refugiații în procesul de integrare, de exemplu prin dobândirea cunoștințelor lingvistice de bază concomitent cu cursuri la nivel primar, secundar sau terțiar. În plus, ar trebui facilitată formarea la locul de muncă;

10.

subliniază că fiecare membru al unui grup-țintă trebuie să aibă posibilitatea de a lua parte la diferite forme de învățare adaptate lui în ce privește locul și timpul, în funcție, de exemplu, de condițiile geografice și sociale; pe lângă aceasta, trebuie ca studiul să poată fi combinat cu alte activități și să fie avute în vedere diferitele moduri de învățare; subliniază că trebuie folosite oportunitățile oferite de noile căi de învățare – sub supraveghere profesională -, printre care diferite forme ale învățării bazate pe TIC, cum ar fi învățarea la distanță (în timp real), învățarea integrată sau alte forme de educație deschisă. Se pornește de la premiza că tehnologia se va dezvolta rapid în următorii ani. Provocarea constă în faptul că pedagogia trebuie să țină pasul cu această dezvoltare;

11.

arată că o astfel de structură trebuie să includă activități și pentru grupurile dezavantajate, care trebuie să-și îmbunătățească nivelul de competențe și care nu caută din proprie inițiativă posibilități de formare. Măsurile de acest fel ar trebui să combine instrumente naționale și locale/regionale. De exemplu, autoritățile locale și regionale ar putea fi responsabile pentru identificarea grupurilor-țintă și sensibilizarea și motivarea acestora, iar cei care se califică pentru participare ar trebui să aibă acces la formele de sprijin disponibile la nivel național, cum ar fi finanțarea studiilor, facilități fiscale sau concediu de studiu. CoR subliniază că actorii societății civile, cum ar fi diferite organizații de tineret, pot juca un rol important în procesul de sensibilizare;

12.

este de acord cu observația formulată în comunicarea Comisiei, conform căreia, angajatorii nu mai cer în aceeași măsură ca înainte competențe profesionale specifice, ci sunt interesați mai degrabă de competențele transferabile, cum ar fi spiritul de echipă, gândirea creativă și capacitatea de soluționare a problemelor, și apreciază persoanele care pot lucra în diferite domenii. Aceste noi condiții trebuie avute în vedere la planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor în domeniul educației. Cu toate acestea, consideră necesară elaborarea de programe educative specifice, destinate noilor sectoare economice, cum ar fi cele ale economiei verzi și albastre;

13.

solicită o cooperare mai strânsă pe bază de parteneriat între nivelul național, regional și local, întreprinderi, angajați și sindicate, precum și actori ai societății civile, pentru a valorifica mai bine competențele și calificările dobândite prin învățare non-formală și informală. Validarea competențelor dobândite în afara educației formale poate contribui în mare măsură la identificarea nevoii de noi competențe și calificări;

14.

subliniază că, deși conținutul și organizarea sistemelor de educație și formare ține de competența statelor membre, la elaborarea garanției de competențe trebuie avute în vedere contextul național, regional și local și resursele disponibile, ținând seama totodată de faptul că investițiile în capitalul uman trebuie văzute ca investiții sociale. Comitetul subliniază că posibilitățile de cofinanțare ale UE prin programele de finanțare existente sau viitoare sunt decisive pentru punerea în aplicare în statele membre a garanției de competențe;

15.

salută intenția Comisiei de a-și continua eforturile pentru a ajunge la un consens în ce privește principalele competențe-cheie, astfel încât acestea să fie clar ancorate în liniile directoare la nivel național și în sistemul educațional, și să poată fi evaluate de diferitele niveluri de decizie în cadrul sistemului educațional. Chestiunile legate de importanța competențelor-cheie, al căror scop este să-i ajute pe oameni să răspundă cererii în schimbare rapidă de pe piața forței de muncă, trebuie tematizate în cadrul diferitelor foruri din Europa la nivel național, regional și local. De aceea, este de preferat să existe un dialog strâns între reprezentanții organizațiilor societale, sindicatelor, învățământului, cercetării și societății civile;

16.

consideră că este important ca autoritățile locale și regionale – în calitate de furnizori în domeniul educației și formării profesionale – și instituțiile de formare a educatorilor să fie implicate încă de la început în eforturile de dezvoltare a acestor activități, pentru ca aceste competențe să fie puse în practică cât mai curând posibil. CoR face trimitere la importanța cadrului de referință elaborat de Comisie pentru competențele digitale și antreprenoriale ca etape foarte importante într-un astfel de proces de dezvoltare. Prin urmare, propune să se elaboreze cadre de referință corespunzătoare și pentru celelalte competențe-cheie, cum ar fi alfabetizarea financiară, alături de materiale însoțitoare privind punerea în aplicare, evaluarea și aprecierea competențelor-cheie;

17.

consideră că este important ca Comisia să-și continue eforturile, prin organizarea de săptămâni tematice și cooperarea cu organizația WorldSkills. În acest fel sunt stimulate inițiativele la nivel național, regional și local de promovare a formării profesionale prin zile de informare și concursuri de competențe, inclusiv prin activități practice;

18.

Comitetul salută măsurile întreprinse de UE pentru a aborda deficitele de competențe, care sunt adesea deosebit de problematice pentru autoritățile locale rurale mai mici și pentru cele regionale. Așteaptă, în acest sens, punerea în aplicare a noii propuneri de proiect pentru cooperare sectorială cu privire la competențe, pentru a vedea dacă acest nou sistem poate contribui la cooperarea transsectorială pentru administrația locală și regională. Această platformă de cooperare transsectorială ar putea fi benefică pentru economia, forța de muncă și serviciile publice de la nivelul local;

19.

sprijină intenția Comisiei de a îndemna statele membre să facă posibilă trecerea de la parcursurile educaționale generale la programe orientate, axate pe diferite competențe profesionale;

20.

sprijină ideea de a cere statelor membre să garanteze oportunități de formare continuă imigranților nou-sosiți care s-au dovedit capabili să intre rapid pe piața forței de muncă, pentru a preveni ulterior excluziunea acestora de pe piața forței de muncă;

21.

sprijină eforturile Comisiei de a extinde posibilitățile de formare și calificare profesionale la nivel mai ridicat, pentru ca nivelul formării profesionale să fie îmbunătățit în continuare. Astfel de inițiative în materie de educație trebuie să se bazeze pe un parteneriat solid între furnizorii de educație, sectorul cercetării, sectorul economic și autoritățile locale/regionale;

22.

arată că Comisia trebuie să depună în continuare eforturi pentru a garanta că formarea profesională sprijină în continuare învățarea pe tot parcursul vieții și că există posibilitatea de învățare continuă pentru a obține un nivel mai ridicat de calificare;

23.

sprijină propunerea Comisiei de a solicita statelor membre să elaboreze strategii naționale cuprinzătoare pentru competențele digitale;

24.

atrage atenția că trebuie îndeplinite anumite condiții pentru ca metodele și formele de învățare să fie de înaltă calitate și inovative în ce privește conținutul digital:

25.

consideră că digitalizarea este o șansă pentru soluționarea diferitelor provocări cu care se confruntă școlile. Este vorba despre:

26.

subliniază că investițiile eficiente în promovarea competențelor digitale necesită calități pedagogice însemnate la diferite niveluri de educație. CoR consideră că accentul pus pe competențele digitale în școli poate spori atractivitatea locului de muncă pentru profesori, consolidând voința și capacitatea acestora de a-și dezvolta aceste competențe;

27.

notează că trebuie să se facă diferența între cunoștințele digitale de bază, pe care trebuie să și le însușească fiecare, și competențele digitale speciale, care acoperă anumite teme sau domenii;

28.

așteaptă revizuirea Cadrului european al calificărilor pentru a garanta actualizarea, atunci când este nevoie, a cadrelor naționale ale calificărilor, rezultatele trebuind să fie prezentate într-un format uniform. Cu toate acestea, reamintește că statele membre sunt cele responsabile cu elaborarea principiilor de asigurare a calității pentru cadrele naționale ale calificărilor;

29.

subliniază importanța coordonării în materie de asigurare a calității între statele membre și este de acord cu poziția Comisiei Europene, conform căreia este nevoie de o abordare treptată referitoare la cooperarea dintre UE și țările terțe cu privire la comparabilitatea calificărilor;

30.

observă că majoritatea ocupațiilor și sferelor ocupaționale fac obiectul unor schimbări majore – iau naștere noi profesii, iar altele se învechesc. De aceea, este important ca profilurile și descrierile de competențe pentru viitor să răspundă schimbărilor rapide și înnoirilor de pe piața forței de muncă. În acest context, trebuie să se acorde atenție deosebită importanței competențelor-cheie;

31.

ia act de faptul că, astfel cum a subliniat Parlamentul European în 2016 (1), este extrem de importantă sprijinirea incluziunii și integrării refugiaților, a solicitanților de azil și a persoanelor aflate în circumstanțe echivalente. Prin urmare, este important, de asemenea, să se ofere sprijin cât mai repede posibil statelor membre în asigurarea accesului la activitățile care privesc identificarea competențelor, deprinderea cunoștințelor lingvistice de bază, îmbunătățirea competențelor și alte măsuri de promovare a integrării la locul de muncă și în societate. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil pentru persoanele cu formare/calificări obținute în țara lor de origine să aibă competențele evaluate fără întârziere;

32.

salută angajamentul Comisiei de a acorda o atenție deosebită în agenda de competențe inovării în domeniul educației și speră că acest lucru va facilita și dobândirea de competențe-cheie, care reprezintă o componentă vitală a sistemelor de educație și formare din Europa;

33.

consideră că Comisia ar trebui să promoveze dezvoltarea în continuare a învățării axate pe student, pe baza aspectelor de învățare digitală menționate în avizul CoR privind Comunicarea Comisiei intitulată Deschiderea educației (2014)  (2);

34.

Comitetul atrage atenția asupra faptului că punerea în aplicare a Agendei pentru noi competențe va depinde de îmbunătățirea competențelor tuturor cadrelor didactice, în special ale celor din domeniul educației pentru adulți și al educației la nivel comunitar. Sprijinirea personalului didactic trebuie luată în considerare în mod adecvat în planurile de punere în aplicare ale statelor membre și s-ar putea lua măsuri de informare a publicului cu privire la existența Platformei electronice pentru învățarea în rândul adulților în Europa;

35.

împărtășește opinia Comisiei cu privire la necesitatea ca statele membre să consolideze educația și formarea continuă a cadrelor didactice și a altor persoane implicate în procesul de punere în aplicare a garanției de competențe;

36.

salută intenția Comisiei ca, împreună cu diferite părți interesate, să sprijine modernizarea învățământului superior, în special în ce privește aspectele legate de evaluarea competențelor. Aceste acțiuni ar trebui să țină seama de cadrele naționale de educație ale statelor membre, ca și de punctele forte și de provocările la nivel local și regional, inclusiv de nevoile divergente ale pieței forței de muncă de la aceste niveluri. Insistă, în acest context, că este nevoie să se tragă învățăminte din succesele și eșecurile anterioare ale exercițiilor similare, pentru a asigura angajamentul necesar atingerii unui consens cu privire la necesitatea de a continua modernizarea învățământului superior;

37.

subliniază că, în ceea ce privește inițiativa, anunțată de Comisie, de monitorizare a absolvenților de învățământ superior (pentru a vedea cum evoluează absolvenții pe piața muncii), aceasta nu trebuie să implice costuri administrative suplimentare pentru autoritățile naționale și regionale și universități, și nici costuri pentru studenți; evidențiază, de asemenea, necesitatea respectării dispozițiilor în materie de protecție a datelor. În acest context, ideea de a utiliza informațiile în materie de impozitare și asigurări sociale pentru proiect este discutabilă.

38.

salută intenția Comisiei de a revizui actualul cadru Europass. Pentru a asigura furnizarea de informații exacte și în timp real privind cererea și oferta în materie de competențe, versiunea revizuită a cadrului Europass trebuie să se bazeze pe experiența acumulată la nivel local și regional. Prin urmare, autoritățile locale și regionale pot contribui în mod util la furnizarea de informații privind competențele și la activitatea platformei de servicii online propuse.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/36

1.

constată că, până în prezent, planul de acțiune privind volatilitatea prețurilor la produsele agricole, elaborat în iunie 2011 cu ocazia summit-ului G20, nu a realizat decât progrese modeste și, prin urmare, solicită reluarea negocierilor pe această temă în cadrul președinției germane a G20 din 2017;

2.

constată că, în pofida reformelor aplicate în acești ultimi ani politicii agricole comune (PAC), dispozitivele de gestionare a riscurilor, care le permit agricultorilor să preîntâmpine impactul negativ al variațiilor de randament și de preț și daunele de natură sanitară sau de mediu, rămân o verigă slabă a PAC. Acestea absorb mai puțin de 2 % din fondurile celui de-al doilea pilon al PAC și 0,4 % din bugetul total destinat sectorului agricol. Statele membre sunt libere să decidă în ce măsură doresc să folosească aceste instrumente din cadrul Regulamentului FEADR;

3.

consideră că mecanismele de securizare a veniturilor agricultorilor trebuie consolidate substanțial pentru a reduce efectele negative ale marii volatilități a prețurilor agricole și ale resurselor, pentru a spori competitivitatea lanțurilor agroalimentare europene, a menține agricultura în toate teritoriile, a încuraja modernizarea și inovarea și a păstra un țesut rural viu;

4.

apreciază că acest obiectiv poate fi atins, cu condiția implementării în comun a unui ansamblu de măsuri menite: (i) să consolideze rolul actorilor privați din lanțurile de producție agroalimentară în reglementarea piețelor agricole, pentru a compensa parțial dereglementarea din cadrul PAC; (ii) să extindă și să simplifice accesul la gama instrumentelor disponibile pentru gestionarea riscurilor de către agricultori, instrumentele existente în cadrul FEADR neputând fi mobilizate din cauza resurselor insuficiente disponibile în cadrul celui de-al doilea pilon – acestea din urmă ar trebui mărite fără a se aduce atingere fondurilor disponibile pentru primul pilon; (iii) să încurajeze, în cadrul următoarei reforme a PAC, precum și la nivel local și regional, creșterea valorii adăugate a exploatațiilor agricole europene, pentru a le face mai rezistente la fluctuațiile prețurilor agricole de la nivel mondial;

5.

amintește că existența unor contracte securizează parcursul producției agricultorilor și aprovizionarea întreprinderilor prelucrătoare la prețuri cunoscute dinainte. Astfel, contractele contribuie la echilibrarea dintre ofertă și cerere și permit o mai bună gestionare a calității produsului, ceea ce poate duce la prețuri mai ridicate pentru producători și o distribuție mai echitabilă de-a lungul lanțului de aprovizionare;

6.

propune ca, în acele state membre în care nu există forme de cooperare pe verticală consacrate, să se consolideze operarea cu contracte pe tot parcursul lanțului alimentar (și nu numai între agricultori și prelucrătorii de produse agricole), să se permită statelor să introducă obligativitatea contractelor și să se încurajeze semnarea unor contracte între mai multe părți, legând de exemplu o organizație de producători, o întreprindere prelucrătoare și un distribuitor;

7.

propune ca, în cadrul unei interpretări mai suple și uniforme, în întreaga Uniune, a normelor concurenței, să se dea o mai mare putere întreprinderilor agricole, organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale recunoscute, precum și operatorilor de piață și centrelor agroalimentare recunoscute ca structuri responsabile pentru protejarea unui interes public, în scopul de a preîntâmpina crizele. În acest scop, organizațiile interprofesionale, care aduc laolaltă diversele verigi ale lanțurilor de aprovizionare, și operatorii de piață și centrele agroalimentare mai sus menționate trebuie să fie în măsură să furnizeze întreprinderilor informații previzionale privind piețele, pentru a le ajuta să ia decizii adecvate, fără a stabili însă prețuri de referință. Această practică există deja în unele state membre, motiv pentru care se recomandă, de asemenea, luarea în considerare a posibilităților de a face schimb de bune practici;

8.

propune ca, în caz de dezechilibru al pieței sau de risc confirmat de dezechilibre, evaluat pe baza unei game de indicatori, întreprinderile agricole, inclusiv organizațiile profesionale și asociațiile acestora, să facă uz de posibilitățile de acțiune de care dispun, reducându-și producția de comun acord, chiar înainte de a obține o autorizare în acest sens din partea Comisiei Europene, în temeiul articolului 222 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 privind organizarea comună a piețelor (OCP). OCP ar trebui să permită astfel în mod explicit acțiuni preventive ale întreprinderilor agricole, ale organizațiilor profesionale și ale asociațiilor acestora vizând reechilibrarea pieței, pentru a evita abuzurile de poziție dominantă, cu informarea în prealabil a autorităților competente;

9.

observă că reglementarea volatilității prețurilor agricole și combaterea practicilor comerciale neloiale (PCN) în cadrul lanțului de aprovizionare alimentar sunt strâns legate, întrucât fluctuațiile piețelor acutizează raporturile de forță pentru distribuirea valorii adăugate în cadrul lanțurilor economice, iar arbitrajele care au loc îi defavorizează cel mai adesea pe producători, a căror putere de negociere este limitată, în special din pricina concentrării tot mai mari a industriilor agroalimentare și mai ales a marilor distribuitori, dar și din cauza dispersiei producătorilor și a organizării lor insuficiente;

10.

recomandă crearea unei reglementări europene specifice împotriva PCN în lanțurile de aprovizionare alimentare, așa cum propune Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 [2015/2065 (INI)], din următoarele motive: contractele asigură o anumită repartizare a riscurilor, însă nu corectează în mod fundamental inegalitatea dintre părți; dispozițiile antitrust nu sunt suficiente pentru a remedia PCN și disparitățile raporturilor de forțe care caracterizează lanțurile agroalimentare; mecanismele de autoreglementare ale actorilor din aceste lanțuri nu sunt eficiente, în special pentru că agricultorii și întreprinderile prelucrătoare se tem adesea să facă plângere, consecința putând fi o excludere de pe piață; se impune o legislație-cadru la nivelul UE pentru armonizarea condițiilor de concurență și pentru a garanta faptul că agricultorii și consumatorii europeni beneficiază de condiții echitabile de vânzare și cumpărare;

11.

preconizează extinderea dreptului de negociere colectivă a contractelor la ansamblul producțiilor agricole, pentru a consolida puterea de negociere a agricultorilor în cadrul lanțurilor de aprovizionare;

12.

recunoaște că, prin concentrarea ofertei, se poate evita ca micii producători să suporte ponderea contractuală foarte mare a industriei de mari dimensiuni în special, asigurând pentru consumator o mai mare transparență în ce privește prețurile și trasabilitatea produselor;

13.

observă că o consolidare a rolului actorilor privați în reglementarea piețelor agricole necesită o mai mare transparență a piețelor;

14.

sugerează, în acest scop, să se creeze un observator european al piețelor agricole, alimentat cu date printr-o rețea de observatoare naționale pe sectoare de producție, care ar putea valorifica experiența observatorului pieței laptelui și tabloul de bord al piețelor de consum, publicat în mod regulat de Comisia Europeană. Acest nou observator ar furniza în mod clar și la momentul oportun datele necesare pentru cunoașterea piețelor, atât pe plan conjunctural (pentru a anticipa în special crizele), cât și structural (ceea ce ar permite analiza evoluției prețurilor și a marjelor de profit ale diverșilor actori din cadrul lanțurilor de producție);

15.

subliniază că aplicarea directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID 2), prevăzută pentru 2018, trebuie să înlesnească o mai bună cunoaștere și o monitorizare sistematică a pozițiilor pe care le dețin diversele categorii de operatori pe piețele financiare ale produselor agricole, pentru a se reduce riscurile unei specule excesive și a permite gestionarea eficace a riscului de preț de către actorii comerciali ai lanțurilor de producție;

16.

constată că punerea în aplicare și consolidarea instrumentelor actuale de gestionare a riscurilor și a crizelor în cadrul PAC se confruntă cu numeroase obstacole, printre care și concurența dintre fondurile din cel de-al doilea pilon, din care fac parte majoritatea acestor instrumente, bugetul insuficient al rezervei de criză (care, dat fiind că este necesară, nu ar trebui să fie constituită pe baza reducerilor anuale aplicate plăților directe), absența unor date actuale și previzionale cu privire la rezultate economice ale exploatațiilor agricole etc. și afirmă necesitatea de a se reduce aceste obstacole, pentru a pune în aplicare o strategie ambițioasă și eficientă a gestiunii riscurilor agricole;

17.

consideră că viitoarea reformă a PAC ar trebui să stimuleze statele membre să elaboreze și să pună în aplicare o largă gamă de instrumente de gestionare a riscurilor, complementare și cu un cost accesibil pentru agricultori, printr-o abordare segmentată a riscurilor, clasificate în funcție de intensitatea lor (1): (i) riscuri „normale”, în mare parte posibil de absorbit de către agricultori prin instituirea unui fond de economii de precauție și prin măsuri fiscale; (ii) riscuri „medii”, pe care agricultorii le pot transfera piețelor financiare (contracte futures, opțiuni, înțelegeri extrabursiere), asiguratorilor (pentru gestionarea riscului de randament, de cifră de afaceri și de profit brut) și fondurilor de ajutor reciproc (pentru gestionarea riscului sanitar și de mediu și stabilizarea veniturilor exploatațiilor); și (iii) riscurile „de catastrofă”, care sunt preluate în principal de autoritățile publice prin plase de siguranță privind prețurile și prin măsuri excepționale în caz de criză. Ar trebui însă vegheat ca, dată fiind segmentarea mai pronunțată a riscurilor, să nu crească cheltuielile administrative;

18.

subliniază că dezvoltarea instrumentelor de gestionare a riscurilor trebuie să se facă fără a afecta în mod substanțial stabilitatea bugetului PAC, asigurată în prezent prin ajutoarele decuplate de producție și de preț. Un buget ale cărui cheltuieli ar urmări îndeaproape fluctuațiile prețurilor agricole și care ar scădea conjunctural în virtutea unei stări bune a piețelor ar fi, astfel, expus unui risc de reducere deloc de neglijat în momentul dezbaterilor privind perspectivele financiare multianuale ale Uniunii Europene. Acest lucru al duce la o scădere a protecției furnizate de PAC, ceea ce ar aduce prejudicii agricultorilor în caz de inversare a situației piețelor;

19.

sugerează că, în vederea constituirii unui fond de economii de precauție împotriva derivelor pieței, o opțiune ar fi ca agricultorii să poată pune deoparte, într-un cont special, o fracțiune din plățile lor de bază din primul pilon. Punerea în rezervă a acestei fracțiuni a plăților de bază ar urma să fie obligatorie atunci când anumiți indicatori ai pieței, precum prețurile la produsele agricole sau raportul dintre prețurile produselor agricole și cele ale materiilor-prime, se află în creștere. Sumele puse în rezervă ar putea fi deblocate și utilizate de agricultori atunci când indicatorii de piață ar fi în scădere. În orice caz, ar trebui evitată generarea unor cheltuieli administrative suplimentare;

20.

recunoaște că, în afara îmbunătățirii capacității agricultorilor de a se asigura singuri, acest mecanism ar avea mai multe avantaje: el s-ar substitui parțial rezervei de criză existente în prezent, care este evident că funcționează ineficient; ar presupune costuri reduse de gestionare; nu ar afecta stabilitatea bugetului PAC; în sfârșit, ar spori legitimitatea ajutorului decuplat în ochii opiniei publice în perioadele în care prețurile agricole sunt ridicate;

21.

observă că se pot concepe și alte mecanisme pentru a încuraja constituirea unui fond de economii de precauție, o sursă de inspirație putând fi dispozitivul în vigoare în Canada, care le permite agricultorilor care depun bani într-un cont de economii să primească o contribuție monetară echivalentă din partea autorităților publice;

22.

subliniază importanța de a se stimula crearea și adoptarea unor noi produse de asigurări, mai diversificate și eventual mai puțin costisitoare, care să acopere dificultățile economice întâmpinate de exploatațiile agricole, folosind ca inspirație în special programele de asigurări existente în Statele Unite. Aceste noi produse ar putea consta, de exemplu, din: (i) o asigurare pentru cifra de afaceri, garantând veniturile din culturile prevăzute la momentul semănării, pe baza randamentului istoric al exploatației și a prețurilor observate pe piețe, însă în care nu ar fi subvenționată decât componenta de randament, pentru a se respecta condițiile „cutiei verzi” a Organizației mondiale a comerțului (OMC); (ii) asigurări bazate pe indici, în funcție de randament, cifra de afaceri sau profitul brut obținut în medie în regiunea în care este situată exploatația (însă în cadrul cărora numai componenta de randament ar fi subvenționată), având în vedere că aceste asigurări au costuri de gestionare net inferioare celor bazate pe randamentul individual al agricultorului; (iii) o asigurare a veniturilor globale ale exploatației, care ar putea fi limitată la exploatațiile de dimensiuni mici și medii diversificate, care practică policultura/creșterea de animale sau care produc fructe și legume sau culturi speciale, care nu beneficiază de sprijin sau sunt slab sau deloc susținute și pentru care nu există asigurare a recoltei; (iv) asigurări specifice pentru producătorii care practică agricultura ecologică, care să țină seama de randamentul mai scăzut în general, de costurile de producție mai mari și de prețul de piață în general mai ridicat al acestor produse. Aceste măsuri ar trebui, însă, supuse unui studiu care să evalueze în special costul lor potențial în materie de reasigurare de stat;

23.

solicită Comisiei Europene să colaboreze îndeaproape cu autoritățile naționale, regionale și locale și organizațiile de agricultori, pentru o mai bună cunoaștere și înțelegere a instrumentelor de gestionare a riscurilor disponibile în cadrul pilonului II al PAC; invită totodată Comisia să mărească resursele financiare aferente acestor instrumente, asigurând o creștere față de cele 2 procente din fondurile pilonului II care sunt în prezent disponibile;

24.

recomandă dezvoltarea unor fonduri mutuale inspirate din instrumentul de stabilizare a veniturilor (ISV) creat de reforma PAC din 2013, asigurând o redistribuire echilibrată în mod corespunzător între regiuni și ramuri de activitate, dar integrat în planul de dezvoltare rurală pe 2014-2020 de numai două state membre (Ungaria și Italia) și de o regiune (Castilia și Leon din Spania). Aceste fonduri ar oferi o protecție împotriva scăderilor abrupte (de peste 30 %) ale profitului brut al unei exploatații, măsurate în raport cu ultimii trei sau cinci ani. Pierderi de asemenea magnitudine cu greu pot fi suportate exclusiv din rezerva de economii de precauție a agricultorilor. În plus, ele nu pot fi gestionate de o asigurare pe cifra de afaceri, de tipul celei care există în Statele Unite, care oferă o garanție în ce privește diferența între veniturile prevăzute la momentul semănatului și recolta propriu-zisă, dar nu furnizează o protecție împotriva prețurilor scăzute;

25.

crede că fonduri de stabilizare a veniturilor ar trebui puse în practică la nivel sectorial, pentru a consolida integrarea lanțurilor de aprovizionare, și la scară națională, sau chiar transnațională, pentru a extinde mutualizarea riscurilor și a reduce costurile. Astfel, în fiecare stat membru ar exista un fond pentru marile culturi, un fond pentru lapte, unul pentru fructe și legume etc.;

26.

recomandă statelor membre să facă întâi niște proiecte-pilot cu aceste fonduri de stabilizare a veniturilor înainte să le instituie pe scară largă, din pricina dificultăților practice de punere în aplicare și de funcționare aferente acestor dispozitive (colectarea datelor contabile privind exploatațiile, necesitățile de reasigurare etc.);

27.

subliniază că cele trei tipuri de instrumente de gestionare a riscurilor descrise mai sus (fond de economii de precauție, asigurări, fond de stabilizare a veniturilor – se completează reciproc și ar trebui, în măsura posibilităților, să fie aplicate în comun, pentru a reprezenta o plasă de siguranță robustă și coerentă împotriva volatilității prețurilor și pentru a contribui la limitarea frecvenței și intensității crizelor cu care se confruntă agricultorii;

28.

consideră că ratele plăților directe ar trebui să fie armonizate între statele membre UE, pentru a permite producătorilor să facă față volatilității prețurilor în condiții similare;

29.

este convins că plățile directe ar trebui să rămână printre instrumentele PAC după 2020, pentru a contribui la sprijinirea și stabilizarea veniturilor exploatațiilor agricole și pentru a compensa costurile aferente respectării standardelor ridicate ale UE;

30.

propune ca, în eventualitatea în care s-ar decide, în cadrul următoarei reforme a PAC, să se reducă ajutoarele directe din cadrul primului pilon și să se aloce sumele astfel eliberate gestionării riscurilor, agricultorii să poată primi „cupoane” în valoare egală cu un anumit procent din plățile lor de bază. Agricultorii ar urma să folosească în mod voluntar aceste cupoane pentru a se înscrie în mecanismele pe care le preferă: constituirea unui fond de economii de precauție, asigurări, fond mutual. Acest sistem ar permite o creștere a finanțării instrumentelor de gestionare a riscurilor, fără a afecta stabilitatea bugetului primului pilon al PAC (2);

31.

solicită Comisiei Europene să realizeze un studiu detaliat privind diversele opțiuni existente pentru lărgirea gamei de instrumente de gestionare a riscurilor, în special pentru a include fondul de economii de precauție, asigurările și fondurile mutuale pentru stabilizarea veniturilor. Acest studiu ar trebui să precizeze consecințele, avantajele și limitele fiecăruia dintre aceste instrumente din perspectiva mai multor criterii. În plus, el ar analiza diverse scenarii de finanțare a unei strategii de dezvoltare a gestionării riscurilor, inclusiv sistemul de cupoane propus la punctul 30;

32.

consideră că politicile publice trebuie să favorizeze creșterea valorii adăugate a exploatațiilor agricole europene, îmbunătățind totodată durabilitatea practicilor agricole din perspectiva mediului, pentru a le face mai rezistente la fluctuațiile prețurilor la nivel mondial și pentru a înscrie sectorul agricol în tranziția ecologică necesară pentru atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la efectele acestora și reducerea presiunii asupra ecosistemelor;

33.

subliniază, în acest context, necesitatea de a se acorda o atenție deosebită sectorului agricol din regiunile ultraperiferice, care necesită măsuri proprii, adaptate și exclusive, ținând seama de caracteristicile lor unice și specifice, recunoscute în TFUE;

34.

recunoaște că agricultura europeană este foarte diversă: majoritatea exploatațiilor își comercializează produsele pe piața comunitară, în timp ce altele exportă, direct sau indirect, o parte din producție către țările terțe;

35.

consideră că este important ca această diversitate să fie conservată, având în vedere că fluxul unei părți din producția agricolă către țările terțe contribuie la echilibrarea ofertei și a cererii pe piața internă și că Uniunea Europeană, aflată pe primul loc printre exportatorii mondiali de produse agroalimentare, trebuie să poată profita de creșterea (atât la nivel cantitativ, cât și calitativ) a cererii alimentare mondiale;

36.

apreciază că există două principale căi pentru creșterea valorii adăugate a exploatațiilor agricole: (i) creșterea productivității agricole, care, în anumite sectoare, dă semne îngrijorătoare de scădere, printr-o intensificare durabilă a producției agricole, producând mai mult cu un consum mai mic sau scăzând achizițiile de materii prime pentru îmbunătățirea autonomiei exploatațiilor, ceea ce presupune adoptarea unor sisteme de producție inovatoare și mai reziliente, bazate pe agricultura de precizie, simplificarea prelucrării solului, rotația și diversificarea culturilor, o mai bună valorizare a sistemelor de pășunat sau alte practici; sau (ii) stimularea dezvoltării unor sisteme alimentare teritorializate, care să răspundă cererii tot mai mari a consumatorilor europeni și să permită detașarea parțială de volatilitatea piețelor mondiale de materii prime agricole, prin dezvoltarea unor circuite de proximitate (cantine școlare, restaurante, vânzare directă), a piețelor de nișă și a unor lanțuri de producție de calitate, încurajându-se modurile de producție care respectă în mai mare măsură mediul (agricultura ecologică și alte abordări);

37.

recomandă ca PAC și politicile naționale să-i îndemne pe agricultori să exploreze aceste două căi, cu ajutorul autorităților locale și regionale.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/41

1.

salută revizuirea Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale, precum și faptul că Comisia Europeană a considerat interesante mai multe dintre propunerile formulate în avizul Comitetului Regiunilor pe această temă din 2015;

2.

întâmpină cu satisfacție modificarea vizând derogările de la principiul țării de origine, care permit, în cadrul unor proceduri mai clare și mai simple, să se țină seama de interesele țării de destinație;

3.

regretă totuși că noua directivă nu ține seama de dimensiunea regională în modul recomandat anterior de Comitetul Regiunilor, care ar contribui la valorizarea identităților culturale europene, a coproducțiilor transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene și a inovațiilor creative locale;

4.

insistă totodată asupra necesității de a asocia autoritățile locale și regionale la punerea în aplicare a directivei, întrucât aceste instanțe au un rol foarte important în domeniul serviciilor mass-media audiovizuale. În mai multe state membre, unele dintre acestea sunt proprietare de servicii mass-media, ceea ce ar putea face ca acestea să nu fie incluse în categoria întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor;

5.

reafirmă faptul că independența autorităților de reglementare naționale, atât în raport cu autoritățile publice, cât și cu actorii din domeniul audiovizual și partidele politice, reprezintă un fundament al reglementării mass-media audiovizuale europene, pe care fiecare stat membru este dator să îl asigure cu orice preț și care constituie garanția elementară a diversității de informație și a unei piețe pluraliste a mass-media la nivel european, național, regional și local;

6.

salută faptul că directiva revizuită are un domeniu de aplicare în care se înscriu și platformele de partajare a materialelor video, care joacă un rol din ce în ce mai important în rândul furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale;

7.

este preocupat de faptul că reglementarea propusă în materie de jurisdicție aplicabilă platformelor de partajare a materialelor video nu clarifică situațiile în care furnizorul nu are niciun interes să-și instaleze sediul pe teritoriul Uniunii Europene, ci acolo de unde poate face ca serviciul să fie disponibil cetățenilor europeni;

8.

notează că, în prezent, recomercializarea conținuturilor în afara infrastructurii (servicii OTT), care reprezintă un segment în creștere al pieței de servicii mass-media audiovizuale, are loc într-un cadru juridic opac și invită Comisia să acorde, în reglementarea viitoare cu privire la media și comunicare, și mai ales în momentul revizuirii dispozițiilor referitoare la comunicațiile electronice, o atenție deosebită clarificării situației juridice a acestei practici;

9.

dorește să atragă încă o dată atenția Comisiei Europene cu privire la minoritățile lingvistice și culturale, care se lovesc de obstacole atunci când doresc să aibă acces la servicii mass-media audiovizuale în limba proprie;

10.

apreciază că este oportun să se țină seama, în diversele proceduri ale ERGA, de dimensiunile regionale ale anumitor chestiuni de reglementare și să fie reflectate principiile teritoriale;

11.

salută faptul că directiva revizuită consolidează și armonizează protecția minorilor, așa cum a solicitat Comitetul într-o recomandare precedentă. Solicită în continuare și în mod repetat instituirea unor măsuri de stimulare în favoarea conținuturilor destinate în mod specific și adaptate nevoilor copiilor, precum și stimularea parteneriatelor dintre operatorii audiovizuali și comunitatea educațională în mediul digital;

12.

reamintește importanța pe care o acordă promovării în mai mare măsură a conținuturilor de educație pentru media, în special pentru noile medii;

13.

subliniază că este cazul să se aloce mai multe resurse dezvoltării educației pentru media, pentru ca serviciile mass-media audiovizuale să nu propună doar o ofertă omogenă, ci să reflecte totodată structura și particularitățile regiunilor în plan economic, comercial și cultural;

14.

este preocupat de faptul că propunerea de regulament nu abordează problema transparenței în ce privește regimul de proprietate a mass-media, concentrarea acesteia și conflictele de interese, care au, toate, un impact major asupra pluralismului și libertății mass-media;

15.

salută faptul că modificarea directivei include o relaxare a normelor referitoare la perioadele publicitare, și mai ales faptul că ea extinde domeniul de aplicare a reglementării la serviciile mass-media audiovizuale cu caracter nelinear;

16.

este de acord cu faptul că microîntreprinderile și micile întreprinderi nu sunt obligate să contribuie financiar la producerea de opere europene; atrage însă atenția Comisiei că numeroase televiziuni locale și regionale care își difuzează programele pe site-ul de internet sub formă de servicii mass-media audiovizuale la cerere nu intră în această categorie;

17.

salută faptul că, în cazul serviciilor la cerere, directiva revizuită garantează condiții echitabile pentru operele europene, care trebuie să constituie o proporție de cel puțin 20 % din cataloagele furnizorilor de astfel de servicii;

18.

subliniază că, în ce privește aceste servicii la cerere, cerința de cel puțin 20 % impusă furnizorilor nu este suficientă; este, de asemenea, necesar să se vegheze asupra faptului că aceste opere sunt ușor de găsit și accesibile pentru utilizatori;

19.

subliniază că, deși propunerea pare să respecte principiile proporționalității și subsidiarității, abordarea minimei armonizări și mecanismele de cooperare trebuie conservate, ca atare normele propuse privind autoritățile naționale de reglementare trebuie să lase o marjă de manevră suficientă pentru luarea de decizii la nivel național și subnațional.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/55

1.

salută Planul de acțiune prezentat de Comisia Europeană cu privire la integrarea resortisanților țărilor terțe (1) în contextul diversității din ce în ce mai mari a societăților europene și al necesității de a-i integra pe aceștia pe deplin în mediul nostru social și subliniază importanța integrării, ca proces bidirecțional care îi implică atât pe resortisanții unor țări terțe, cât și pe membrii societății-gazdă;

2.

consideră că integrarea trebuie percepută ca proces dinamic, interactiv și limitat în timp, care să permită resortisanților țărilor terțe să se integreze pe deplin în societatea gazdă și pe piața forței de muncă, să se alăture comunității-gazdă într-o poziție de autonomie, să permită interacțiunea și să încurajeze participarea la viața acestei comunități;

3.

subliniază că integrarea este o competență a statelor membre, astfel cum prevede Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2) (TFUE), care permite instituirea de măsuri la nivel european pentru încurajarea și sprijinirea acțiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe teritoriul lor, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre; solicită să se depună în continuare eforturi de monitorizare a principiului subsidiarității și reamintește că acțiunile statelor membre în acest domeniu trebuie să fie în conformitate cu acquis-ul UE, inclusiv cu principiile fundamentale comune ale politicii de integrare a imigranților în UE;

4.

reamintește că o politica propriu-zisă de integrare este cea realizată la nivelul politic cel mai aproape de cetățeni. De aceea se recomandă adoptarea unei abordări a guvernanței pe mai multe niveluri, cu un accent special pe autoritățile locale și regionale, deoarece acestea sunt în contact direct cu provocările și șansele care derivă din procesul de integrare;

5.

în cadrul dezbaterii politice, atrage atenția asupra importanței utilizării unei terminologii corecte cu privire la diferite categorii de nou-veniți. Planul de acțiune se referă doar la nou-veniții (migranți, refugiați și beneficiari de protecție subsidiară) care sunt resortisanți ai țărilor terțe și care au rezidență legală în UE. Resortisanții statelor membre ale UE ai căror părinți sau bunici provin dintr-o țară terță și resortisanții UE care și-au exercitat dreptul la liberă circulație și membrii familiilor acestora sunt, prin urmare, excluși din acest plan de acțiune;

6.

subliniază că integrarea, ca domeniu de intervenție politică, nu poate exista în mod izolat, atingând, prin definiție, diferite domenii politice tradiționale, precum educația, ocuparea forței de muncă, protecția socială, sănătatea, asigurarea de locuințe etc.; prin urmare, politicile de integrare ar trebui să fie puse în aplicare în mod orizontal, acordând atenție deosebită provocărilor și oportunităților de integrare inerente fiecărui domeniu de acțiune politică;

7.

reamintește că integrarea este un proces bidirecțional, care ar trebui să ofere un cadru de drepturi și obligații atât pentru resortisanții țărilor terțe, cât și pentru comunitatea-gazdă; ambele părți trebuie să își asume responsabilitățile;

8.

subliniază că integrarea ar trebui în mod ideal să reprezinte rezultatul unei politici privind azilul și migrația și că planul de acțiune trebuie, prin urmare, să fie disociat, printre altele, de propunerile Comisiei Europene privind sistemul european comun de azil (3) și de noul cadru de parteneriat cu țările terțe în contextul Agendei europene privind migrația (4);

9.

conștient de faptul că munca contribuie în mod esențial la integrarea socială a resortisanților țărilor terțe, dorește să sublinieze legătura intrinsecă a acesteia cu „Cartea albastră” menționată în propunerea Comisiei referitoare la migrația legală, ce propune revizuirea Directivei privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă cu înaltă calificare (5);

10.

este de acord cu analiza Comisiei, conform căreia neintegrarea ar însemna o pierdere enormă, atât pentru resortisanții țărilor terțe, cât și pentru comunitatea-gazdă; costurile sociale și economice cauzate de neintegrare pot depăși chiar investițiile în politicile de integrare și potențialul intrinsec al acesteia;

11.

este convins că o politică de integrare reușită este una dintre condițiile necesare pentru a remedia performanțele relativ mai mici ale resortisanților țărilor terțe pe piața muncii, în educație, la nivel de venituri, locuințe, sănătate, participare civică și coeziune socială, așa cum arată indicatorii OCDE (6);

12.

sprijină apelul Comisiei în favoarea unei abordări mai adaptate și este convins că politicile de integrare trebuie să acorde o mai mare atenție diversității care există în cadrul diferitelor grupuri de resortisanți ai țărilor terțe și nevoilor diferite ale acestora. O politică de integrare adecvată este deci una adaptată la nevoile individuale, fără a pleca de la principiul soluției uniforme („one size fits all”). Trebuie să se țină seama, printre altele, de competențele lingvistice, de fundalul cultural, nivelul de educație, durata preconizată de ședere, motivul emigrării, competențele, experiența de muncă, eventuale traume suferite, etc. Autoritățile locale și regionale sunt în măsură să răspundă acestor disparități semnificative între resortisanții țărilor terțe și nevoilor specifice cu care ei se confruntă, putând oferi în acest sens o platformă pentru schimbul de cunoștințe și experiență. În acest context, Comitetul Regiunilor dorește să reamintească bunele practici în care parcursurile de integrare și integrare cetățenească sunt elaborate din perspectivă individuală, fiind adaptate la nevoile resortisanților țărilor terțe;

13.

salută poziția exprimată de Comisie și de Parlamentul European (7), conform căreia politicile de integrare în general și integrarea pe piața muncii a refugiaților, în special, nu ar trebui să aibă loc în detrimentul altor politici orientate către alte grupuri vulnerabile existente în comunitatea-gazdă;

14.

subliniază că societatea europeană se bazează pe norme și valori fundamentale, cum ar fi democrația, statul de drept, libertatea de exprimare, libertatea de religie, egalitatea între bărbați și femei, drepturile omului, solidaritatea, toleranța, etc. Salută, de asemenea, faptul că legătura dintre integrare și valorile și standardele europene a fost discutată în cadrul reuniunii Consiliului „Afaceri Generale” din 24 mai 2016 (8) referitoare la statul de drept și solicită viitoarelor președinții ale UE (Malta, Estonia) să poarte în continuare acest dialog, menit să contribuie la o înțelegere mai aprofundată – de către statele membre, instituțiile UE, autoritățile locale și regionale și societatea civilă – a protecției acestor norme și valori și a modalităților de a le transforma într-un factor de integrare;

15.

este convins că, pentru a avea succes, integrarea, înțelegerea și acceptarea acestor standarde și valori europene este esențială, atât pentru resortisanții țărilor terțe, cât și pentru comunitatea gazdă. Acest lucru este în conformitate cu ideea că politicile de integrare trebuie corelate cu integrarea cetățenească și dezvoltarea unui spirit comunitar și că, prin urmare, la diferitele niveluri, trebuie dezvoltate și sprijinite instrumente adecvate pentru consolidarea înțelegerii reciproce, cu sprijinul adecvat de la nivelul european, care să includă educația civică, atât prin metode clasice, cât și prin forme inovatoare de predare;

16.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți mecanismele menite să sporească, pe de o parte, solidaritatea și cooperarea dintre toate regiunile europene și, pe de altă parte, cooperarea dintre diversele administrații și personalul specializat. Sensibilizarea guvernelor statelor membre competente în materie de azil reprezintă o miză majoră;

17.

face referire în acest sens la bunele practici de integrare civică, care oferă resortisanților țărilor terțe cursuri de orientare socială, pentru a-i familiariza într-un mod interactiv cu normele și valorile europene, precum și cu modul de viață al societății-gazdă. Scopul este de a-i sprijini în achiziționarea instrumentele necesare pentru a deveni pe deplin membri activi ai societății;

18.

propune o recenzare a inițiativelor din mai multe state membre ale UE în cadrul cărora se solicită resortisanților unor țări terțe să semneze un angajament sau o declarație de participare la activități prin care aceștia se pot familiariza, între altele, cu normele și valorile fundamentale, analizând modul în care aceste inițiative influențează societatea respectivă, și să împărtășească rezultatele și experiențele cu astfel de sisteme pentru a permite autorităților locale și regionale să profite de acestea; subliniază că nu numai resortisanții țărilor terțe, ci și populația locală ar trebui să-și însușească în mod activ aceste norme și valori fundamentale;

19.

reamintește că procesul de integrare este un proces bidirecțional, în cadrul căruia îi revine și țării-gazdă un rol bine definit. În acest sens, comunitățile-gazdă trebuie să ofere resortisanților țărilor terțe posibilitatea de a se implica activ, prin eliminarea barierelor, acces la serviciile de bază și organizarea procesului de integrare, astfel încât resortisanții țărilor terțe să se poată familiariza cu societatea-gazdă în care trăiesc. În special în cazul migrației familiilor, comunitatea-gazdă poate juca un rol important pentru procesul de integrare. Ne referim aici în primul rând la statele membre și autoritățile locale și regionale, dar și la organizațiile neguvernamentale, societatea civilă, sectorul privat, comunitățile religioase sau comunitățile minorităților etnice din țara-gazdă, toți aceștia fiind parteneri-cheie pentru politicile de integrare;

20.

subliniază, de asemenea, responsabilitatea tuturor acestor actori în pregătirea societății-gazdă pentru sosirea resortisanților țărilor terțe și stimularea nivelului de acceptare a acestora, insistând asupra importanței unei informări corecte a comunității-gazdă;

21.

este convins că procesul de integrare – pe cât posibil – trebuie să înceapă cât mai curând posibil, chiar din momentul în care persoana respectivă se află încă în țara sa de origine;

22.

atrage atenția asupra faptului că cunoașterea limbii țării-gazdă este esențială pentru a se putea integra și că învățarea unei limbi noi durează o perioadă de timp. Astfel, mai multe state membre ale UE efectuează deja cursuri sau teste de limbă înainte de sosirea resortisanților țărilor terțe în țara-gazdă. În acest mod se scurtează cât mai mult posibil perioada în care resortisanții țărilor terțe se află în țara-gazdă fără fie capabili să comunice, ceea ce facilitează interacțiunea cu comunitatea-gazdă. Acest proces nu poate constitui, bineînțeles, o condiție pentru acordarea protecției internaționale refugiaților sau celor îndreptățiți la protecție subsidiară;

23.

subliniază că interviurile de admisie cu resortisanții țărilor terțe reprezintă un instrument esențial pentru dezvoltarea unei abordări personalizate, oferind o mai bună înțelegere a așteptărilor resortisanților țărilor terțe și ale societății-gazdă. Aceste interviuri de admisie ar trebui, în măsura posibilului, să se desfășoare în țara de origine, pentru ca, odată ajunși în societatea-gazdă, resortisanții țărilor terțe să se concentreze în totalitate asupra procesului propriu-zis de integrare;

24.

subliniază importanța măsurilor de însoțire în cadrul pregătirii societății-gazdă pentru sosirea resortisanților țărilor terțe, în special a comunităților care îi vor găzdui pe refugiați;

25.

salută accentul pus de Comisie pe educație ca unul dintre elementele-cheie pentru o politică de integrare reușită și solicită, în acest sens, eforturi constante pentru a monitoriza respectarea principiului subsidiarității;

26.

subliniază că învățarea limbilor oficiale din țara-gazdă ar trebui să aibă prioritate, astfel încât nou-veniții și copiii lor să fie capabili să interacționeze cât mai curând posibil cu societatea gazdă, să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile. Și în acest caz, este important să existe o abordare personalizată pentru educație, pe baza profilului fiecărui resortisant al unei țări terțe și a nevoilor sale specifice;

27.

face trimitere la bunele practici (utilizate în învățământul primar și secundar) de primire a resortisanților țărilor terțe care vorbesc o altă limbă; școlile sunt în măsură să ofere o abordare personalizată pentru resortisanții țărilor terțe, fie prin includerea lor într-o clasă separată, fie oferindu-le sprijin suplimentar în clase convenționale sau printr-o combinație a acestor două abordări (9);

28.

evidențiază bunele practici utilizate pentru depășirea barierelor lingvistice, printre care folosirea traducătorilor și interpreților sociali activi în domeniul educației, care sprijină cadrele didactice și educatorii, astfel încât resortisanții țărilor terțe care nu vorbesc încă limba țării-gazdă să poată interacționa în mod activ cu instituțiile de învățământ frecventate de copiii lor;

29.

salută propunerea Comisiei de a analiza în continuare posibilitățile introducerii cursurilor de educație civică în învățământul secundar, ținând seama de necesitatea ca fiecare individ să fie informat cu privire la legislația, cultura, normele și valorile societății și propune ca acest lucru să se aplice și în cazul educației pentru adulți și al formării profesionale;

30.

solicită să se acorde o mai mare atenție categoriei de resortisanți ai țărilor terțe cu vârsta între 16 și 18 ani, care se apropie de o vârstă la care educația nu mai are caracter obligatoriu și care, în multe cazuri, încă nu dispun de instrumentele de care au nevoie pentru a începe o formare profesională, a intra în învățământul superior sau a reuși pe piața forței de muncă;

31.

salută faptul că integrarea pe piața forței de muncă este una dintre prioritățile Comisiei din perspectiva posibilităților pe care le au resortisanții țărilor terțe de a-și face un loc în societate și a participa la aceasta, având în vedere provocările generate de nivelul foarte scăzut al participării acestora pe piața forței de muncă, în special a femeilor, în raport cu populația țării-gazdă, în general (10);

32.

solicită crearea unor sisteme, eventual pe bază de stagii și de servicii de orientare și de consiliere juridică, care să permită resortisanților țărilor terțe accesul pe piața forței de muncă cât mai rapid posibil. Acest lucru le-ar permite să exerseze limba, prin contactul cu colegii de muncă și, astfel, să-și creeze rețele grație cărora ar putea să obțină un loc de muncă și să se întrețină singuri;

33.

în contextul sistemelor de formare și al integrării pe piața forței de muncă, salută măsurile adresate resortisanților unor țări terțe care au depășit vârsta școlarității obligatorii, măsuri menite să-i înzestreze ulterior cu o formare profesională de bază și să le îmbunătățească competențele de învățare;

34.

este convins că o migrație bine orientată a forței de muncă poate răspunde provocărilor care rezultă din îmbătrânirea forței de muncă, din nevoia de lucrători cu competențe specifice și din presiunea asupra sistemelor noastre de securitate socială, dar subliniază că primirea și integrarea refugiaților și principiul reîntregirii familiei trebuie privite mai ales ca fiind atât în interesul societății-gazdă, cât și al migrantului, dar și ca având la bază drepturile fundamentale și obligațiile internaționale, și nu să fie descrise, în mod eronat, ca o soluție la problemele de pe piața forței de muncă;

35.

recunoaște necesitatea unei evaluări rapide și corecte a competențelor și calificărilor academice și dobândite prin formare ale resortisanților țărilor terțe, ca o condiție prealabilă prioritară pentru a le permite să participe pe piața forței de muncă sau să se pregătească prin activități de formare profesională. Prin urmare, Comitetul așteaptă cu interes, printre altele, propunerile Comisiei în legătură cu Agenda pentru noi competențe în Europa (11);

36.

subliniază, în legătură cu revizuirea Directivei privind „cartea albastră” (12), că economiile europene trebuie să atragă lucrători cu înaltă calificare pentru a ocupa posturi vacante reale;

37.

salută reuniunea socială tripartită la nivel înalt, care a avut loc la 16 martie 2016, pentru a discuta despre criza refugiaților, dar solicită contribuții din partea sectorului educației, având în vedere că acesta este un partener în dezbaterea privind integrarea (inclusiv pe piața forței de muncă);

38.

reiterează că trebuie făcută o distincție clară între migranți (economici) și refugiați sau beneficiarii de protecție subsidiară, în special în dezbaterile politice privind accesul la serviciile de bază, deoarece fiecare grup poate avea nevoi diferite și necesită, prin urmare, o abordare fundamental diferită; subliniază însă că necesitatea de a crea condiții pentru o integrare reușită îi privește pe toți resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în UE;

39.

subliniază că statelor membre le revine sarcina de a decide cu privire la propriile regimuri de securitate socială și ia act de dezbaterea politică existentă în cadrul unora dintre ele, care insistă asupra principiului asigurării, optând, prin urmare, pentru o deschidere treptată a anumitor drepturi sociale, inclusiv pentru resortisanții țărilor terțe, pe baza contribuțiilor plătite;

40.

solicită ca, în cadrul sistemului de sănătate, să se acorde o mai mare atenție sănătății mintale, care poate fi extrem de importantă în contextul primirii și integrării refugiaților, în special a copiilor și tinerilor care au trecut prin războaie sau au avut de suferit alte traume;

41.

este conștient că statele membre au dreptul de a solicita migranților care nu beneficiază de dreptul la protecție în baza acordurilor internaționale să fie capabili să se întrețină singuri atunci când ajung în societățile-gazdă, fără a face apel la sistemul de securitate socială;

42.

afirmă că ar trebui acordată suficientă atenție sectorului locuințelor sociale, indiferent dacă locatarii sunt resortisanți ai unor țări terțe sau nu, să devină suficient de independenți pentru a găsi o locuință pe piața privată de locuințe;

43.

constată cu satisfacție poziția Comisiei, conform căreia o politică de integrare nu poate fi pusă în aplicare în detrimentul politicilor care vizează alte grupuri vulnerabile din societatea-gazdă;

44.

salută faptul că, la acest capitol al planului său de acțiune, Comisia a prezentat conceptul de cetățenie activă, conform căruia resortisanții din țări terțe nu rămân pentru totdeauna nou-veniți, devenind în schimb cât mai repede cu putință parte integrantă a societăților-gazdă, indiferent de naționalitatea lor; prin urmare, este nevoie nu doar de o politică de integrare, dar și de integrare cetățenească și de dezvoltarea spiritului comunitar;

45.

este de acord cu punctul de vedere al Comisiei, conform căruia integrarea nu implică numai cunoașterea limbii țării-gazdă și găsirea unui loc de muncă, ci și un rol activ în cadrul comunității și al societății civile. Acesta este principalul motiv pentru care este important ca integrarea resortisanților țărilor terțe să nu fie oferită sau solicitată doar de factorul politic, ci ca societatea civilă să fie, la rândul ei, implicată în acest sens;

46.

consideră că, pe lângă învățarea formală a limbilor oficiale vorbite în societatea-gazdă prin sistemul de învățământ, trebuie să existe și interacțiuni cu societatea civilă, care să ofere resortisanților țărilor terțe un mediu informal pentru a utiliza și exersa aceste limbi noi, permițându-le astfel să se familiarizeze cu limbile oficiale într-un mod foarte practic;

47.

este convins, ca și Comisia, că implicarea resortisanților țărilor terțe în cadrul societății civile din comunitatea-gazdă stimulează dialogul și înțelegerea reciprocă dintre nou-veniți și societate, asigurând o mai mare acceptare din partea comunității și reducând discriminarea și rasismul;

48.

sprijină apelul Comisiei adresat statelor membre de a garanta respectarea dreptului la protecție împotriva discriminării și rasismului și solicită o politică activă a egalității de șanse și a nediscriminării, pentru a promova o cetățenie comună;

49.

salută eforturile depuse de Comisie, care, în contextul transformării actualei rețele de puncte de contact naționale privind integrarea într-o rețea de integrare europeană, dorește să pună mai mult accentul pe schimbul de bune practici, în special în ceea ce privește cooperarea cu societatea civilă și autoritățile locale și regionale;

50.

invită Comisia să se asigure că rețeaua de integrare europeană devine o platformă de încurajare și sprijinire a acțiunii diverselor niveluri (național, regional și local), bazată pe cooperare și coresponzabilizare și menită să definească politicile de integrare și să coordoneze repartizarea competențelor (13);

51.

regretă – fără a nega faptul că este vorba despre o chestiune de competență proprie – că, în cadrul financiar multianual 2014-2020, statele membre au alocat mai puține resurse pentru integrare prin intermediul programelor lor naționale pentru Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), în condițiile unor necesități crescânde, în special în contextul actual al crizei migrației și al crizei umanitare;

52.

salută faptul că, în proiectul de buget pe 2017, Comisia își propune să utilizeze Fondul pentru azil, migrație și integrare pentru a crește sprijinul financiar acordat de către UE statelor membre pentru politicile de integrare;

53.

este de părere că trebuie să se găsească sinergii între diferitele fonduri europene care ar putea sprijini politica de integrare. Desigur, această observație se referă în special la Fondul pentru azil, migrație și integrare, însă unele proiecte ar trebui, de asemenea, să fie finanțate prin Fondul pentru securitate internă (FSI), Fondul social european (FSE), Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD) (14);

54.

îndeamnă Comisia Europeană să ia în considerare, în cadrul politicii de coeziune de după 2020, instituirea unui obiectiv tematic specific privind integrarea, pentru a asigura concentrarea mai eficientă și orientată a resurselor din cadrul fondurilor ESI pe proiecte de integrare. În ceea ce privește perioada de programare 2014-2020, autoritățile de management ar trebui să beneficieze de orientări suplimentare cât mai clare și mai detaliate privind acțiunile de integrare care pot fi finanțate din fonduri ESI;

55.

solicită înlesnirea, pe cât posibil, pentru statele membre, autoritățile locale și regionale și societatea civilă, a prezentării de propuneri pentru programele naționale în cadrul diverselor fonduri și, prin urmare, salută – printre altele – propunerea Comisiei de a face uz într-o mai mare măsură de mecanismele de parteneriat;

56.

solicită o utilizare mai largă și mai precisă a Interreg, în vederea sprijinirii proiectelor de integrare, inclusiv printr-o revizuire a normelor și a priorităților din programele operaționale aferente. Subliniază rolul central pe care cooperarea teritorială europeană îl poate juca în îmbunătățirea politicilor de integrare, în special la nivel local, încurajând sinergiile și schimbul de bune practici;

57.

invită Comisia să limiteze complexitatea administrativă excesivă și birocrația în mecanismele de monitorizare a diverselor fonduri europene utilizate pentru proiecte de integrare, astfel încât statele membre și autoritățile locale și regionale să-și poată concentra întreaga energie asupra politicii de integrare de la fața locului, dar fără a renunța la o monitorizare suficient de strictă pentru a garanta că fondurile publice sunt utilizate în mod eficient;

58.

solicită Comisiei să se asigure că abordarea personalizată prevăzută de politica de integrare va fi extinsă la mecanismele de monitorizare ale diferitelor fonduri europene folosite pentru a sprijini proiecte de integrare, fără a submina controalele riguroase care trebuie efectuate, astfel încât să se asigure că banii publici sunt cheltuiți în mod corect;

59.

subliniază încă o dată că politica de integrare propriu-zisă este pusă în aplicare în principal la nivel local și regional și că autoritățile locale și regionale sunt direct confruntate cu provocările și oportunitățile care decurg din integrare;

60.

invită, deci, Comisia să țină seama de nevoile specifice ale autorităților locale și regionale și să le implice și mai mult decât până acum în politica de integrare elaborată, urmărită sau promovată la nivel european, oferindu-le un maximum de sprijin în acest sens;

61.

îndeamnă Comisia să încurajeze și să sprijine financiar statele membre și regiunile în implementarea măsurilor de integrare, în special în programele de învățământ și formare profesională, în inserția pe piața muncii și cea locativă, și să stimuleze schimbul de bune practici deja inițiate de regiunile care au pus în aplicare măsuri de integrare, cum ar fi împărțirea sarcinilor de primire;

62.

solicită Comisiei, în acest context, să considere Comitetul European al Regiunilor, în calitate de organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai autorităților locale și regionale din Europa, ca partener privilegiat, încurajând în același timp și alte forme de cooperare cu autoritățile locale și regionale, cu asociațiile lor și alte parteneriate, rețele și platforme, cum ar fi Adunarea autorităților locale și regionale, Conferința autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic, comitetele consultative mixte, grupurile de lucru, Conferința regiunilor maritime periferice din Europa, Consiliul localităților și regiunilor europene, etc., pentru a primi cât mai multe contribuții din partea autorităților locale și regionale;

63.

solicită Comisiei să implice Comitetul European al Regiunilor în mod activ în eforturile sale de sprijin și schimb de bune practici destinate autorităților locale și regionale pentru politicile de integrare ce urmează să fie puse în aplicare înainte de plecarea sau de sosirea nou-veniților, precum și pentru educație, piața forței de muncă și formare profesională, accesul la serviciile de bază, participarea activă și incluziunea socială; în acest sens, face referire la studiul comparativ în domeniul politicilor de integrare, efectuat de Comitetul European al Regiunilor (15);

64.

invită Comisia să se ocupe în continuare de problema minorilor neînsoțiți în procesul de migrare, a cărei gestionare ține, uneori, de competența regiunilor, și îi solicită să promoveze în statele membre partajarea solidară a sarcinilor și responsabilităților între nivelurile european, național și regional. Prin urmare, așteaptă cu nerăbdare noua strategie globală, care urmează să fie pusă în aplicare în continuarea Planului de acțiune privind minorii neînsoțiți (2010-2014), pentru a se asigura că situația copiilor dispăruți și neînsoțiți este luată în considerare;

65.

salută menționarea explicită de către Comisie a rețelei SHARE, cu proiectul „Share City Curriculum” (16), care oferă autorităților locale și regionale acces la un set de instrumente de sprijin pentru punerea în aplicare a măsurilor de integrare a refugiaților în societatea-gazdă;

66.

invită Comisia să implice Comitetul European al Regiunilor să participe activ la noua rețea de integrare europeană, la Forumul european pentru migrație și la Parteneriatul de integrare a resortisanților țărilor terțe, în conformitate cu Agenda urbană a UE (17), precum și în evaluarea și monitorizarea ulterioară a „indicatorilor de integrare”.

9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/62