INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal administratif de Rennes – Franța) – Doux SA, , în reorganizare judiciară/Etablissement national des produits de l'agriculture et de la mer (FranceAgriMer)

(Cauza C-141/15) (1)

((Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 543/2008 - Articolul 15 alineatul (1) - Articolul 16 - Pui congelați sau congelați rapid - Limita maximă a conținutului de apă - Desuetudinea acestei limite - Măsuri practice pentru controale - Contraanalize - Regulamentul nr. 612/2009 - Articolul 28 - Restituiri la export pentru produsele agricole - Condiții de acordare - Produse calitativ sănătoase și care prezintă o calitate adecvată pentru comercializare - Produse comercializabile în condiții normale))

(2017/C 144/02)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Rennes

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Doux SA, în reorganizare judiciară

Pârâtă: Etablissement national des produits de l'agriculture et de la mer (FranceAgriMer)

Dispozitivul

Analiza celei de a treia întrebări nu a identificat niciun element de natură să afecteze validitatea limitelor maxime ale conținutului de apă al cărnii de pasăre congelate stabilite la articolul 15 alineatul (1) și în anexele VI și VII la Regulamentul (CE) nr. 543/2008 al Comisiei din 16 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește standardele de comercializare a cărnii de pasăre, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2012 al Comisiei din 19 decembrie 2012.

Articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 612/2009 al Comisiei din 7 iulie 2009 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 173/2011 al Comisiei din 23 februarie 2011, trebuie interpretat în sensul că puii congelați sau congelați rapid al căror conținut de apă depășește limitele stabilite prin Regulamentul nr. 543/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2012, nu sunt comercializabili în condiții normale pe teritoriul Uniunii Europene și nu îndeplinesc condiția privind produsele calitativ sănătoase și care prezintă o calitate adecvată pentru comercializare, chiar dacă sunt însoțiți de un certificat de sănătate eliberat de autoritatea competentă.

Întrucât anexele VI și VII la Regulamentul nr. 543/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2012, sunt suficient de exacte pentru a realiza controalele asupra puilor congelați sau congelați rapid destinați exportului cu restituire la export, împrejurarea că un stat membru nu a adoptat măsurile practice a căror adoptare este prevăzută la articolul 18 alineatul (2) din regulamentul menționat nu face aceste controale inopozabile întreprinderilor în cauză.

Exportatorul de pui congelați sau congelați rapid poate, în conformitate cu articolul 118 alineatul (2) și cu articolul 119 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat), pe de o parte, să asiste personal sau să fie reprezentat la verificarea mărfurilor în cauză sau la prelevarea de eșantioane și, pe de altă parte, să solicite o verificare a mărfurilor respective sau o eșantionare suplimentară a acestora în cazul în care consideră că rezultatele obținute de autoritățile competente nu sunt valabile.

(1) JO C 190, 8.6.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – GE Healthcare GmbH/Hauptzollamt Düsseldorf

(Cauza C-173/15) (1)

([Trimitere preliminară - Uniunea vamală - Codul vamal comunitar - Articolul 32 alineatul (1) litera (c) - Stabilirea valorii în vamă - Redevențe sau drepturi de licență referitoare la mărfurile care sunt evaluate - Noțiune - Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 - Articolul 160 - „Condiție a vânzării” mărfurilor evaluate - Plata redevențelor sau a drepturilor de licență în beneficiul unei societăți legate atât de vânzătorul, cât și de cumpărătorul mărfurilor - Articolul 158 alineatul (3) - Măsuri de ajustare și de defalcare])

(2017/C 144/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: GE Healthcare GmbH

Pârât: Hauptzollamt Düsseldorf

Dispozitivul

Articolul 32 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, nu impune ca valoarea redevențelor sau a drepturilor de licență să fie stabilită la momentul încheierii contractului de licență sau la momentul nașterii datoriei vamale pentru ca aceste redevențe sau drepturi de licență să fie considerate referitoare la mărfurile care sunt evaluate și, pe de altă parte, permite ca redevențele sau drepturile de licență menționate să fie „referitoare la mărfurile care sunt evaluate”, chiar dacă aceste redevențe sau drepturi de licență se referă numai parțial la mărfurile menționate.

Articolul 32 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1791/2006, și articolul 160 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1875/2006 al Comisiei din 18 decembrie 2006, trebuie interpretate în sensul că redevențele sau drepturile de licență constituie o „condiție a vânzării” mărfurilor evaluate atunci când, în cadrul aceluiași grup de societăți, plata acestor redevențe sau drepturi de licență este solicitată de o întreprindere legată atât de vânzător, cât și de cumpărător și este achitată în beneficiul aceleiași întreprinderi.

Articolul 32 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1791/2006, și articolul 158 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1875/2006, trebuie interpretate în sensul că măsurile de ajustare și, respectiv, de defalcare prevăzute de aceste dispoziții pot fi aplicate atunci când valoarea în vamă a mărfurilor în cauză nu a fost stabilită în temeiul articolului 29 din Regulamentul nr. 2913/92, cu modificările ulterioare, ci al metodei subsidiare prevăzute la articolul 31 din regulamentul menționat.

(1) JO C 236, 20.7.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/4

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle – Luxemburg) – ArcelorMittal Rodange et Schifflange SA/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-321/15) (1)

((Trimitere preliminară - Mediu - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană - Directiva 2003/87/CE - Articolul 3 litera (a) - Articolele 11 şi 12 - Încetarea activităților unei instalații - Restituirea cotelor neutilizate - Perioada 2008-2012 - Lipsa despăgubirii - Economia sistemului de comercializare a cotelor de emisie))

(2017/C 144/04)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ArcelorMittal Rodange et Schifflange SA

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Dispozitivul

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei legislații naționale care permite autorității competente să solicite restituirea fără despăgubire, totală sau parțială, a cotelor neutilizate care au fost acordate în mod necorespunzător unui operator, ca urmare a încălcării de către acesta din urmă a obligației de a informa la timp autoritatea competentă despre încetarea exploatării unei instalații.

2)	Cotele acordate după ce un operator a încetat activitățile desfășurate la instalația căreia îi sunt aferente cotele respective, fără a informa în prealabil despre aceasta autoritatea competentă, nu pot fi calificate drept „cote” de emisie, în sensul articolului 3 litera (a) din Directiva 2003/87.

(1) JO C 294, 7.9.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – Leopoldine Gertraud Piringer

(Cauza C-342/15) (1)

((Trimitere preliminară - Libera prestare a serviciilor de către avocați - Posibilitatea statelor membre de a rezerva unor categorii determinate de avocați întocmirea de acte autentice privind constituirea sau transferul de drepturi reale imobiliare - Reglementare a unui stat membru care impune ca autenticitatea semnăturii unei cereri de înscriere în cartea funciară să fie atestată de un notar))

(2017/C 144/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă și recurentă: Leopoldine Gertraud Piringer

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) a doua teză din Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care rezervă notarilor autentificarea semnăturilor aplicate pe documentele necesare în vederea constituirii sau a transferului de drepturi reale imobiliare și exclude, ca urmare a acestui fapt, posibilitatea recunoașterii în acest stat membru a unei asemenea autentificări, efectuată de un avocat stabilit în alt stat membru.

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, care rezervă notarilor autentificarea semnăturilor aplicate pe documentele necesare în vederea constituirii sau a transferului de drepturi reale imobiliare și exclude, ca urmare a acestui fapt, posibilitatea recunoașterii în statul membru menționat a unei asemenea autentificări, efectuată de un avocat în conformitate cu dreptul său național, stabilit în alt stat membru.

(1) JO C 354, 26.10.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Trybunał Konstytucyjny w Warszawie – Polonia) – procedură inițiată de Rzecznik Praw Obywatelskich (RPO)

(Cauza C-390/15) (1)

([Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Punctul 6 din anexa III - Validitate - Procedură - Modificare a unei propuneri de directivă a Consiliului în urma unui aviz emis de Parlament - Lipsa unei noi consultări a Parlamentului - Articolul 98 alineatul (2) - Validitate - Excludere de la aplicarea unei cote reduse de TVA în cazul livrării de cărți digitale pe cale electronică - Principiul egalității de tratament - Caracterul comparabil a două situații - Livrarea de cărți digitale pe cale electronică și pe toate tipurile de suport fizic])

(2017/C 144/06)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Trybunał Konstytucyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamant: Rzecznik Praw Obywatelskich (RPO)

Cu participarea: Marszałek Sejmu Rzeczypospolitej Polskiej, Prokurator Generalny

Dispozitivul

Examinarea întrebărilor preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea punctului 6 din anexa III la Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/47/CE a Consiliului din 5 mai 2009, sau a articolului 98 alineatul (2) din directiva menționată coroborat cu punctul 6 din anexa III la aceasta.

(1) JO C 346, 19.10.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Lecce/Salvatore Manni

(Cauza C-398/15) (1)

([Trimitere preliminară - Date cu caracter personal - Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea acestor date - Directiva 95/46/CE - Articolul 6 alineatul (1) litera (e) - Date care trebuie publicate în registrul societăților - Prima directivă 68/151/CEE - Articolul 3 - Dizolvarea societăţii interesate - Limitarea accesului terţilor la aceste date])

(2017/C 144/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Lecce

Pârât: Salvatore Manni

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) litera (e), articolul 12 litera (b) şi articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, coroborate cu articolul 3 din Prima directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/58/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003, trebuie interpretate în sensul că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, revine statelor membre sarcina de a stabili dacă persoanele fizice vizate la articolul 2 alineatul (1) literele (d) şi (j) din această din urmă directivă pot să solicite autorităţii însărcinate cu ţinerea registrului central, a registrului comerţului și respectiv a registrului societăţilor să verifice, pe baza unei aprecieri de la caz la caz, dacă se justifică în mod excepţional, pentru motive preponderente şi legitime referitoare la situaţia lor specială, să se limiteze, la expirarea unui termen suficient de lung după dizolvarea societăţii interesate, accesul la datele cu caracter personal care le privesc, înscrise în acest registru, la terţii care justifică un interes special în consultarea datelor respective.

(1) JO C 354, 26.10.2015

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – Petya Milkova/Izpalnitelen direktor na Agentsiata za privatizatsia i sledprivatizatsionen kontrol

(Cauza C-406/15) (1)

((Trimitere preliminară - Politica socială - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Articolele 5 și 27 - Directiva 2000/78/CE - Articolul 7 - Protecție consolidată în cazul concedierii unor salariați cu handicap - Inexistența unei astfel de protecții pentru funcționarii cu handicap - Principiul general al egalității de tratament))

(2017/C 144/08)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Varhoven administrativen sad

Părțile din procedura principală

Reclamanta din procedura principală: Petya Milkova

Pârâtă din procedura principală: Izpalnitelen direktor na Agentsiata za privatizatsia i sledprivatizatsionen kontrol

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, lecturat în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009, și coroborat cu principiul general al egalității de tratament, consacrat la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că permite o reglementare a unui stat membru cum este cea în discuție în litigiul principal, care conferă salariaților care au anumite handicapuri o protecție specială ex ante în cazul concedierii, fără să confere însă o astfel de protecție funcționarilor cu aceleași handicapuri, cu excepția situației în care se dovedește o încălcare a principiului egalității de tratament, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Cu ocazia acestei verificări, compararea situațiilor trebuie să se întemeieze pe o analiză centrată pe toate normele pertinente ale dreptului național care reglementează pozițiile lucrătorilor salariați care au un anumit handicap, pe de o parte, și pe cele ale funcționarilor care au același handicap, pe de altă parte, ținând seama în special de obiectul protecției împotriva concedierii în discuție în litigiul principal.

În ipoteza în care articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2000/78, lecturat în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite și coroborat cu principiul general al egalității de tratament, s ar opune unei reglementări a unui stat membru cum este cea în discuție în litigiul principal, obligația de respectare a dreptului Uniunii ar impune ca domeniul de aplicare al normelor naționale care îi protejează pe salariații cu un anumit handicap să fie extins, pentru ca de aceste norme de protecție să beneficieze și funcționarii cu același handicap.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/8

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel – Belgia) – Belgische Staat/Wereldhave Belgium Comm. VA, Wereldhave International NV, Wereldhave NV

(Cauza C-448/15) (1)

([Trimitere preliminară - Societăți mamă și filiale ale acestora stabilite în state membre diferite - Regim fiscal comun aplicabil - Impozit pe profit - Directiva 90/435/CEE - Domeniu de aplicare - Articolul 2 litera (c) - Societate supusă impozitării, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări - Cotă de impozitare egală cu zero])

(2017/C 144/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din procedura principală

Apelant: Belgische Staat

Intimați: Wereldhave Belgium Comm. VA, Wereldhave International NV, Wereldhave NV

Dispozitivul

Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre trebuie interpretată în sensul că articolul 5 alineatul (1) din aceasta nu se opune reglementării unui stat membru în temeiul căreia se percepe un impozit pe veniturile din bunuri mobile cu privire la dividendele distribuite de o filială stabilită în acest stat membru către un organism de plasament colectiv cu caracter fiscal, stabilit într-un alt stat membru, care este supus impozitului pe profit la o cotă egală cu zero, cu condiția ca profitul acestuia să fie distribuit în integralitate către acționarii săi, întrucât un asemenea organism nu constituie o „societate dintr un stat membru”, în sensul acestei directive.

(1) JO C 363, 3.11.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/8

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Općinski sud u Novom Zagrebu – Croația) – Ibrica Zulfikarpašić/Slaven Gajer

(Cauza C-484/15) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 805/2004 - Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate - Condițiile certificării ca titlu executoriu european - Noțiunea „instanță judecătorească” - Notar care a adoptat o ordonanță de executare în temeiul unui „înscris constatator al creanței” - Act autentic])

(2017/C 144/10)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Općinski sud u Novom Zagrebu

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ibrica Zulfikarpašić

Pârât: Slaven Gajer

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate trebuie interpretat în sensul că, în Croația, notarii, atunci când acționează în cadrul competențelor ce le sunt conferite prin dreptul național în procedurile de executare silită în temeiul unui „înscris constatator al creanței”, nu se încadrează în sfera noțiunii „instanță judecătorească” în sensul acestui regulament.

Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că o ordonanță de executare adoptată în Croația de un notar în temeiul unui „înscris constatator al creanței” și care nu a făcut obiectul unei contestații nu poate fi certificată ca titlu executoriu european din moment ce nu privește o creanță necontestată în sensul articolului 3 alineatul (1) din acest regulament.

(1) JO C 389, 23.11.2015

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Općinski sud u Puli-Pola – Croația) – Pula Parking d.o.o./Sven Klaus Tederahn

(Cauza C-551/15) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Domeniu de aplicare temporal și material - Materie civilă și comercială - Procedură de executare silită pentru recuperarea unei creanțe neplătite pentru parcarea într-o parcare publică - Includere - Noțiunea „instanță” - Notar care a adoptat o ordonanță de executare în temeiul unui „înscris constatator al creanței”])

(2017/C 144/11)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Općinski sud u Puli-Pola

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Pula Parking d.o.o.

Pârât: Sven Klaus Tederahn

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o procedură de executare silită inițiată de o societate deținută de o colectivitate teritorială împotriva unei persoane fizice domiciliate în alt stat membru în vederea recuperării unei creanțe neplătite pentru parcarea într-o parcare publică, a cărei exploatare a fost delegată acestei societăți de către respectiva colectivitate, și care nu prezintă niciun caracter punitiv, ci constituie simpla contraprestație a unui serviciu furnizat, intră în domeniul de aplicare al acestui regulament.

Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că, în Croația, notarii, atunci când acționează în cadrul competențelor ce le sunt conferite prin dreptul național în procedurile de executare silită în temeiul unui „înscris constatator al creanței”, nu se încadrează în sfera noțiunii „instanță” în sensul acestui regulament.

(1) JO C 48, 8.2.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/10

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour d'appel de Liège – Belgia) – État belge/Oxycure Belgium SA

(Cauza C-573/15) (1)

([Trimitere preliminară - Taxa pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 98 alineatul (2) - Punctele 3 și 4 din anexa III - Principiul neutralității fiscale - Tratament medical cu oxigen - Cotă redusă de TVA - Butelii de oxigen - Cotă standard de TVA - Concentratoare de oxigen])

(2017/C 144/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamant: État belge

Pârâtă: Oxycure Belgium SA

Dispozitivul

Articolul 98 alineatele (1) și (2) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și punctele 3 și 4 din anexa III la această directivă, interpretate în lumina principiului neutralității fiscale, nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că cota standard a taxei pe valoarea adăugată este aplicabilă livrării sau închirierii de concentratoare de oxigen, deși această reglementare prevede o cotă redusă a taxei pe valoarea adăugată aplicabilă livrării de butelii de oxigen.

(1) JO C 38, 1.2.2016

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/10

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 9 martie 2017 – Samsung SDI Co. Ltd, Samsung SDI (Malaysia) Bhd/Comisia Europeană

(Cauza C-615/15 P) (1)

([Recurs - Înțelegeri - Piața mondială a tuburilor catodice pentru televizoare și monitoare de calculator - Acorduri și practici concertate în materie de prețuri, de împărțire a piețelor și a clienților și de limitare a producției - Amenzi - Orientări privind calcularea cuantumului amenzilor (2006) - Punctul 13 - Determinarea valorii vânzărilor care au legătură cu încălcarea])

(2017/C 144/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Samsung SDI Co. Ltd, Samsung SDI (Malaysia) Bhd (reprezentanți: M. Struys, A. Fall, L. Eskenazi și C. Erol, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Biolan, G. Meessen și H. van Vliet, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Samsung SDI Co. Ltd și Samsung SDI (Malaysia) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 27, 25.1.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 martie 2017 – Viasat Broadcasting UK Ltd/Comisia Europeană, Regatul Danemarcei și TV2/Danmark A/S

(Cauza C-660/15 P) (1)

([Recurs - Ajutor de stat - Articolul 107 alineatul (1) TFUE - Articolul 106 alineatul (2) TFUE - Măsură a autorităților daneze în favoarea serviciului public danez de radiodifuziune TV2/Danmark - Compensare a costurilor pe care le implică îndeplinirea obligațiilor de serviciu public - Decizie prin care ajutorul a fost declarat compatibil cu piața internă])

(2017/C 144/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Viasat Broadcasting UK Ltd (reprezentanți: M. Honoré și S. E. Kalsmose-Hjelmborg, advokater)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Grønfeldt, L. Flynn și B. Stromsky, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentant: C. Thorning, agent, asistat de R. Holdgaard, advokat) și TV2/Danmark A/S (reprezentant: O. Koktvedgaard, advokat)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Viasat Broadcasting UK Ltd la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană și de TV2/Danmark A/S.

3)	Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 59, 15.2.2016

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Franța) – Société Euro Park Service, venant aux droits et obligations de la société Cairnbulg Nanteuil/Ministre des finances et des comptes publics

(Cauza C-14/16) (1)

([Trimitere preliminară - Impozitare directă - Societăți din state membre diferite - Regim fiscal comun - Fuziune prin absorbție - Autorizare prealabilă de către administrația fiscală - Directiva 90/434/CEE - Articolul 11 alineatul (1) litera (a) - Fraudă sau evaziune fiscală - Libertatea de stabilire])

(2017/C 144/15)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Société Euro Park Service, venant aux droits et obligations de la société Cairnbulg Nanteuil

Pârât: Ministre des finances et des comptes publics

Dispozitivul

În măsura în care articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre nu realizează o armonizare exhaustivă, dreptul Uniunii permite să se aprecieze compatibilitatea unei legislații naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, în raport cu dreptul primar, deși această legislație a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern posibilitatea oferită de dispoziția menționată.

Articolul 49 TFUE și articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434 trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, în cazul unei operațiuni de fuziune transfrontalieră, supune acordarea avantajelor fiscale aplicabile unei astfel de operațiuni în temeiul acestei directive, în speță amânarea impozitării plusvalorilor aferente bunurilor constituite ca aport de o societate franceză la o societate stabilită într-un alt stat membru, unei proceduri de autorizare prealabilă în cadrul căreia, pentru a obține această autorizație, contribuabilul trebuie să demonstreze că operațiunea în cauză este justificată de un motiv economic, că aceasta nu are ca obiectiv principal sau ca unul dintre principalele sale obiective frauda sau evaziunea fiscală și că modalitățile sale de realizare permit asigurarea impozitării viitoare a plusvalorilor a căror impozitare este suspendată, în timp ce, în cazul unei operațiuni de fuziune internă, o astfel de amânare se acordă fără ca respectivul contribuabil să fie supus unei asemenea proceduri.

(1) JO C 106, 21.3.2016

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/12

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 9 martie 2017 – Ellinikos Chrysos AE Metalleion kai Viomichanias Chrysou/Republica Elenă și Comisia Europeană

(Cauza C-100/16 P) (1)

((Recurs - Ajutoare de stat - Cesiune a unor mine la un preț inferior valorii reale de piață - Scutire de taxele aferente operațiunii de cesiune - Evaluarea cuantumului avantajului acordat))

(2017/C 144/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ellinikos Chrysos AE Metalleion kai Viomichanias Chrysou (reprezentanți: V. Christianos și I. Soufleros, dikigoroi)

Celelalte părți din procedură: Republica Elenă și Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și A. Bouchagiar, agenți)

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 9 decembrie 2015, Grecia și Ellinikos Chrysos/Comisia (T-233/11 și T-262/11, EU:T:2015:948), în măsura în care, prin această hotărâre, Tribunalul a omis să răspundă la argumentul invocat de Ellinikos Chrysos AE Metalleion kai Viomichanias Chrysou întemeiat pe finalitatea întocmirii raportului de expertiză privind evaluarea minelor Kassandra (Grecia) realizat în cursul anului 2004.

2)	Respinge în rest recursul.

3)	Respinge acțiunea formulată de Ellinikos Chrysos AE Metalleion kai Viomichanias Chrysou având ca obiect anularea Deciziei 2011/452/UE a Comisiei din 23 februarie 2011 privind ajutorul de stat C 48/08 (ex NN 61/08) acordat de Grecia în favoarea întreprinderii Ellinikos Chrysos AE.

4)	Obligă Ellinikos Chrysos AE Metalleion kai Viomichanias Chrysou la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 175, 17.5.2016

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/13

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 9 martie 2017 – Republica Polonă/Comisia Europeană

(Cauza C-105/16 P) (1)

([Recurs - FEOGA și Feader - Cheltuieli excluse de la finanțarea de către Uniunea Europeană - Dezvoltare rurală - Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 - Articolul 33b - Sprijin financiar acordat exploatațiilor de semisubzistență supuse restructurării - Obligația de a consacra cel puțin 50 % din sprijinul financiar operațiunilor de restructurare])

(2017/C 144/17)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Stobiecka-Kuik și J. Aquilina, agenți)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 136, 18.4.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil du Contentieux des Étrangers – Belgia) – X, X/État belge

(Cauza C-638/16 PPU) (1)

([Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 810/2009 - Articolul 25 alineatul (1) litera (a) - Viză cu valabilitate teritorială limitată - Eliberarea unei vize din motive de ordin umanitar sau datorită anumitor obligații internaționale - Noțiunea „obligații internaționale” - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Convenția de la Geneva - Eliberarea unei vize în ipoteza unui risc dovedit de încălcare a articolelor 4 și/sau 18 din Carta drepturilor fundamentale - Inexistența unei obligații])

(2017/C 144/18)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil du Contentieux des Étrangers

Părțile din procedura principală

Reclamanți: X, X

Pârât: État belge

Dispozitivul

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, trebuie interpretat în sensul că o cerere de viză cu valabilitate teritorială limitată depusă de un resortisant al unei țări terțe din motive de ordin umanitar, în temeiul articolului 25 din acest cod, la reprezentanța statului membru de destinație, situată pe teritoriul unei țări terțe, cu intenția de a introduce, la sosirea sa în acest stat membru, o cerere de protecție internațională și, ulterior, de ședere în statul membru menționat mai mult de 90 de zile în cursul unei perioade de 180 de zile, nu intră în sfera de aplicare a codului menționat, ci, în stadiul actual al dreptului Uniunii Europene, numai în cea a dreptului național.

(1) JO C 38, 6.2.2017.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/14

Recurs introdus la 29 decembrie 2016 de Guccio Gucci SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 11 octombrie 2016 în cauza T-753/15, Guccio Gucci SpA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-674/16 P)

(2017/C 144/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Guccio Gucci SpA (reprezentanți: V. Volpi, P. Roncaglia, F. Rossi și N. Parrotta, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Guess? IP Holder LP

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri;

—	obligarea Guess la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, Guccio Gucci S.p.A. (denumită în continuare „Gucci” sau „recurenta”) solicită Curții de Justiție anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a treia) în cauza T-753/15 („hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a respins cererea formulată de Gucci împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs din 14 octombrie 2015 în cauza R 1703/2014-4, care reformase decizia diviziei de opoziție din 1 iulie 2014 de admitere a opoziției formulate de Gucci împotriva înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană nr. 1090048, pentru clasa 9 („marca atacată”), în numele Guess? IP Holder L.P. (denumită în continuare „Guess”).

Prin prezenta cerere se solicită constatarea faptului că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a statuat că motivele de refuz prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) al Consiliului din 26 februarie 2009, înainte de modificare (denumit în continuare „Regulamentul privind marca comunitară”), nu se aplică mărcii atacate. În special, Tribunalul a denaturat în mod clar faptele și probele prezentate în fața sa în cadrul aprecierii similitudinii semnelor în conflict și, în consecință, a aplicat în mod eronat atât articolul 8 alineatul (1) litera (b), cât și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară și nu și-a îndeplinit obligația de motivare a hotărârii atacate.

Tribunalul a exclus similitudinea mărcilor în conflict în temeiul supoziției că publicul relevant […] nu va percepe în cadrul mărcii [atacate] litera majusculă „G”, reprezentată de mărcile anterioare, ci mai degrabă un motiv ornamental abstract. În plus, având în vedere stilizarea semnului și faptul că elementele sale se întrepătrund sau se unesc, ar putea fi perceput atât ca reproducând litere stilizate, precum litera majusculă „X” sau litera „e”, cât și ca o combinație de cifre și de litere, precum cifra „3” și litera „e” (a se vedea în acest sens punctul 32 din hotărârea atacată). Această supoziție constituie aspectul esențial al hotărârii atacate, care a determinat Tribunalul să excludă orice similitudine între mărcile în conflict și, în consecință, aplicabilitatea în speță a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

Cu toate acestea, supoziția de mai sus este vădit eronată. Aceasta reiese în mod evident din înscrisurile depuse în cauză care arată clar că publicul relevant percepe efectiv literele majuscule „G” din cadrul mărcii atacate, potrivit rezultatelor unui sondaj de opinie cu privire la percepția publicului despre marca atacată prezentat de Gucci. Această denaturare evidentă a faptelor și a probelor a afectat aprecierea Tribunalului privind cererea formulată de Gucci: dacă Tribunalul ar fi recunoscut că publicul relevant – sau cel puțin o parte a publicului respectiv – urma să perceapă marca atacată ca o combinație de litere majuscule „G”, nu ar fi putut exclude similitudinea mărcilor în conflict și, prin urmare, aplicabilitatea atât a articolului 8 alineatul (1) litera (b), cât și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

În plus, Tribunalul și-a încălcat obligația de motivare a hotărârilor, întrucât a ignorat complet în cadrul aprecierii sale sondajul de opinie menționat mai sus, fără să furnizeze nicio justificare, nici măcar implicită, care să permită să se înțeleagă de ce nu a ținut seama de acest element esențial de probă.

6.	Având în vedere cele de mai sus, recurenta solicită Curții de Justiție anularea hotărârii atacate și obligarea atât a EUIPO, cât și a Guess la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată), JO 2009, L 78, p. 1.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/16

Recurs introdus la 29 decembrie 2016 de Guccio Gucci SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 11 octombrie 2016 în cauza T-461/15, Guccio Gucci SpA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-675/16 P)

(2017/C 144/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Guccio Gucci SpA (reprezentanți: V. Volpi, P. Roncaglia, F. Rossi și N. Parrotta, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Guess? IP Holder LP

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri;

—	obligarea Guess la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, Guccio Gucci S.p.A. (denumită în continuare „Gucci” sau „recurenta”) solicită Curții de Justiție anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a treia) în cauza T-461/15 („hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a respins cererea formulată de Gucci împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs din 27 mai 2015 în cauza R 2049/2014-44, care confirmase decizia diviziei de anulare din 31 iulie 2014, care respinsese cererea sa de declarare a nulității formulată împotriva înregistrării mărcii Uniunii Europene nr. 5538012, pentru clasele 3, 9, 14, 16, 18, 25 și 35 („marca atacată”), în numele Guess? IP Holder L.P. (denumită în continuare „Guess”).

Tribunalul a exclus similitudinea mărcilor în conflict pe baza supoziției că publicul relevant […] nu va percepe în cadrul mărcii [atacate] litera majusculă „G”, reprezentată de mărcile anterioare, ci mai degrabă un motiv ornamental abstract. În plus, având în vedere stilizarea semnului și faptul că elementele sale se întrepătrund sau se unesc, ar putea fi perceput atât ca reproducând litere stilizate, precum litera majusculă „X” sau litera „e”, cât și ca o combinație de cifre și de litere, precum cifra „3” și litera „e” (a se vedea în acest sens punctul 30 din hotărârea atacată). Această supoziție constituie aspectul esențial al hotărârii atacate, care a determinat Tribunalul să excludă orice similitudine între mărcile în conflict și, în consecință, aplicabilitatea în speță a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

Cu toate acestea, supoziția de mai sus este vădit eronată. Aceasta reiese în mod evident din înscrisurile depuse în cauză care arată clar că publicul relevant percepe efectiv literele majuscule „G” din cadrul mărcii atacate, potrivit rezultatelor unui sondaj de opinie cu privire la percepția publicului despre marca atacată prezentat de Gucci. Această denaturare evidentă a faptelor și a probelor a afectat aprecierea Tribunalului privind cererea formulată de Gucci: dacă Tribunalul ar fi recunoscut că publicul relevant — sau cel puțin o parte a publicului respectiv — urma să perceapă marca atacată ca o combinație de litere majuscule „G”, nu ar fi putut exclude similitudinea mărcilor în conflict și, prin urmare, aplicabilitatea atât a articolului 8 alineatul (1) litera (b), cât și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată), JO 2009, L 78, p. 1.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/17

Recurs introdus la 29 decembrie 2016 de Monster Energy Company împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 20 octombrie 2016 în cauza T-407/15, Monster Energy Company/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-678/16 P)

(2017/C 144/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Monster Energy Company (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Deciziei Tribunalului din 20 octombrie 2016 în cauza T-407/15

—	anularea deciziei camerei de recurs din 4 mai 2015 în cauza R 1028/2014-5

—	anularea deciziei diviziei de opoziție din 21 februarie 2014 în opoziția 2 178567

—	respingerea mărcii care a făcut obiectul opoziției pentru toate produsele din clasele 29, 30 și 33

—	obligarea Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de recurentă

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a aplicat în mod incorect articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (1) în ceea ce privește aprecierea elementelor dominante și/sau distinctive ale unei mărci compuse, precum și ponderea care trebuie acordată acestor aspecte. Dacă Tribunalul ar fi adoptat o abordare corectă, aceasta ar fi condus la constatarea că exista un risc de confuzie între marca ce a făcut obiectul opoziției și marca anterioară.

Tribunalul a aplicat în mod incorect articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară în ceea ce privește aprecierea elementelor dominante și/sau distinctive ale unei mărci compuse, precum și ponderea care trebuie acordată acestor aspecte.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Münster (Germania) la 27 decembrie 2016 – EV/Finanzamt Lippstadt

(Cauza C-685/16)

(2017/C 144/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Münster

Părțile din procedura principală

Reclamantă: EV

Pârât: Finanzamt Lippstadt

Întrebarea preliminară

Dispozițiile privind libera circulație a capitalurilor și a plăților cuprinse la articolul 63 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării cuprinse la articolul 9 punctul 7 din Gewerbesteuergesetz 2002 [Legea privind impozitul comercial 2002], în versiunea din Jahressteuergesetzes 2008 [Legea fiscală anuală 2008] din 20 decembrie 2007 (BGBl. I 2007, 3150), în măsura în care aceasta supune deducerea, efectuată în scopul impozitului comercial, din profitul impozabil și din reintegrări, a profiturilor provenite din participații deținute la o societate de capital cu administrația și cu sediul în afara Republicii Federale Germania unor condiții mai stricte decât deducerea, din profitul impozabil și din reintegrări, a profiturilor provenite din participații deținute la o societate de capital de drept național, care nu este scutită de impozit, ori a fracțiunii din cuantumul profitului unei societăți de drept național, provenită de la un sediu permanent stabilit în străinătate?

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 16 ianuarie 2017 – Danieli & C. Officine Meccaniche SpA și alții/Arbeitsmarktservice Leoben

(Cauza C-18/17)

(2017/C 144/24)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurenți: Danieli & C. Officine Meccaniche SpA, Dragan Panic, Ivan Arnautov, Jakov Mandic, Miroslav Brnjac, Nicolai Dorassevitch, Alen Mihovic

Autoritatea intimată: Arbeitsmarktservice Leoben

Întrebările preliminare

Articolele 56 și 57 TFUE, Directiva 96/71/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, punctele 2 și 12 din capitolul 2, Libera circulație a persoanelor, din anexa V la Actul privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice trebuie interpretate în sensul că Austria este îndreptățită să restricționeze detașarea lucrătorilor care sunt angajați la o societate cu sediul în Croația prin impunerea obligației de a deține un permis de muncă, în cazul în care această detașare are loc prin punerea forței de muncă la dispoziția unei societăți cu sediul în Italia în scopul prestării de servicii de către o societate italiană în Austria, iar activitatea lucrătorilor croați pentru societatea italiană la construirea unui laminor de sârmă în Austria se rezumă la prestarea acestui serviciu în Austria, iar între ei și societatea italiană nu există raporturi de muncă?

Articolele 56 și 57 TFUE și Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii trebuie interpretate în sensul că Austria este îndreptățită să restricționeze detașarea lucrătorilor ruși și belaruși angajați la o societate cu sediul în Italia, prin impunerea obligației de a deține un permis de muncă, în cazul în care această detașare are loc prin punerea forței de muncă la dispoziția unei a doua societăți rezidente în Italia în scopul prestării de servicii de către cea de a doua societate în Austria, iar activitatea lucrătorilor ruși, respectiv belaruși pentru cea de a doua societate se rezumă la prestarea acestui serviciu în Austria, iar între ei și cea de a doua societate nu există raporturi de muncă?

(1) JO 1997, L 18, p. 1.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgericht Bremen (Germania) la 30 ianuarie 2017 – Hubertus John/Freie Hansestadt Bremen

(Cauza C-46/17)

(2017/C 144/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Bremen

Părțile din procedura principală

Reclamant: Hubertus John

Pârâtă: Freie Hansestadt Bremen

Întrebările preliminare

Clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE (1) a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care permite părților dintr-un contract de muncă să amâne de comun acord în cursul desfășurării contractului de muncă, în mod nelimitat în timp, necondiționat și eventual de mai multe ori, momentul la care încetează raportul de muncă legat de împlinirea vârstei legale de pensionare, pentru simplul motiv că prin împlinirea vârstei legale lucrătorul respectiv are dreptul la pensie pentru limită de vârstă?

2)	În cazul în care Curtea va da un răspuns afirmativ la prima întrebare: Incompatibilitatea reglementării naționale menționate, evocată în cadrul primei întrebări, cu clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru subzistă și în cazul primei amânări a momentului de încetare a raportului de muncă?

Articolul 1, articolul 2 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE (2) a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și/sau principiile generale ale dreptului comunitar trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care permite părților dintr-un contract de muncă să amâne de comun acord în cursul desfășurării contractului de muncă, în mod nelimitat în timp, necondiționat și eventual de mai multe ori, momentul la care încetează raportul de muncă legat de împlinirea vârstei legale de pensionare, pentru simplul motiv că prin împlinirea vârstei legale lucrătorul respectiv are dreptul la pensie pentru limită de vârstă?

(1) JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

(2) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 5/vol. 6, p. 7.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Ítélőtábla (Ungaria) la 1 februarie 2017 – Ilyés Teréz și Emil Kiss/OTP Bank Nyrt, OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt.

(Cauza C-51/17)

(2017/C 144/26)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ilyés Teréz, Kiss Emil

Pârâte: OTP Bank Nyrt., OTP Faktoring Követeléskezelő Zrt.

Întrebările preliminare

O clauză contractuală care impune consumatorului să suporte riscul cursului de schimb și care, ca urmare a eliminării unei clauze contractuale abuzive care prevedea o diferență între cursul de cumpărare și cel de vânzare și obligația de asumare a riscului aferent al cursului de schimb, a devenit parte a contractului cu efecte ex tunc, în urma intervenției legiuitorului efectuată în contextul litigiilor în materia nulității care afectau un număr semnificativ de contracte, poate fi considerată clauză care nu a fost negociată individual în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al acesteia?

În cazul în care clauza contractuală care impune consumatorului să suporte riscul cursului de schimb face parte din domeniul de aplicare al directivei, norma de excludere prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din directivă trebuie interpretată în sensul că se referă, de asemenea, la o clauză contractuală care este echivalentă cu dispoziții legale imperative în sensul punctului 26 din Hotărârea Curții în cauza RWE Vertrieb AG (C-92/11), care au fost adoptate sau au intrat în vigoare ulterior încheierii contractului? O clauză contractuală care a devenit parte a contractului cu efecte ex tunc ulterior încheierii acestuia, ca urmare a unei dispoziții legale imperative care remediază nulitatea cauzată de caracterul abuziv al unei clauze contractuale care face imposibilă executarea contractului trebuie inclusă, de asemenea, în domeniul de aplicare al respectivei norme de excludere?

În cazul în care, conform răspunsurilor date la întrebările preliminare anterioare, se poate aprecia caracterul abuziv al clauzei contractuale care impune consumatorului să suporte riscul cursului de schimb, cerința privind redactarea clară și inteligibilă la care face referire articolul 4 alineatul (2) din directivă trebuie interpretată în sensul că este îndeplinită și în cazul respectării, în termenii prezentați în cuprinsul situației de fapt, a obligației de informare prevăzute prin lege și formulate în mod obligatoriu în termeni generali, sau trebuie să se comunice și informațiile privind riscul pentru consumator pe care instituția financiară le are la dispoziție sau la care ar putea avea acces la momentul încheierii contractului?

În vederea interpretării articolului 4 alineatul (1) din directivă, este relevant, din perspectiva cerinței privind claritatea și transparența informațiilor și a dispozițiilor punctului 1 litera (i) din anexa la directivă, faptul că, la momentul încheierii contractului, clauzele contractuale privind dreptul de modificare unilaterală și diferența dintre cursul de cumpărare și cel de vânzare – care, câțiva ani mai târziu, s-au dovedit a fi abuzive – figurau în contract, împreună cu clauza privind asumarea riscului cursului de schimb, astfel încât, ca efect cumulativ al acestor clauze, consumatorul nu putea în realitate să anticipeze nicidecum evoluția ulterioară a obligațiilor de plată și nici mecanismul de variație al acestora? Sau clauzele contractuale declarate ulterior ca fiind abuzive nu trebuie avute în vedere la momentul aprecierii caracterului abuziv al clauzei care stabilește riscul cursului de schimb?

În cazul în care instanța națională ar constata caracterul abuziv al clauzei contractuale care impune consumatorului să suporte riscul cursului de schimb, aceasta are obligația, la momentul stabilirii consecințelor juridice în conformitate cu normele de drept național, să țină seama din oficiu – respectând dreptul părților de a discuta în cadrul procedurii contencioase – și de caracterul abuziv al altor clauze contractuale care nu au fost invocate de reclamanți în acțiunea lor? Principiul examinării din oficiu, în conformitate cu jurisprudența Curții, este aplicabil, de asemenea, în cazul în care reclamantul are calitatea de consumator sau, având în vedere poziția pe care o ocupă dreptul de dispoziție în ansamblul procedurii și particularitățile acesteia din urmă, principiul disponibilității exclude, în acest caz, examinarea din oficiu?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Austria) la 1 februarie 2017 – VTB Bank (Austria) AG

(Cauza C-52/17)

(2017/C 144/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VTB Bank (Austria) AG

Autoritatea pârâtă: Österreichische Finanzmarktaufsicht

Întrebările preliminare

Dispozițiile dreptului derivat al Uniunii Europene [în special articolul 64 sau articolul 65 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (1)] sunt aplicabile deciziei prin care o autoritate impune dobânzi în temeiul unei reglementări naționale conform căreia instituțiilor de credit care depășesc limita stabilită pentru expunerile mari trebuie să li se impună dobânzi în cuantum de 2 % din suma care depășește plafonul maxim pentru expunerile mari, calculate pe an, pentru 30 de zile, în conformitate cu articolul 395 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (2)?

Dreptul Uniunii [în special articolul 395 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în versiunea modificată prin corrigendum, JO L 321din 30 noiembrie 2013, p. 6) se opune unei dispoziții naționale precum cea prevăzută anterior la articolul 97 alineatul 1 punctul 4 din Legea privind sistemul bancar (Bankwesengesetz, în versiunea publicată în BGBl. I nr. 532/2014) în cazul în care, în pofida îndeplinirii condițiilor de aplicare a prevederii derogatorii de la articolul 395 alineatul (5), se impun dobânzi (taxe de recuperare) pentru încălcarea articolului 395 alineatul (1)?

Articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (Regulamentul-cadru privind MUS (3)) (BCE/2014/17) trebuie interpretat în sensul că poate constitui „o procedură în materie de supraveghere inițiată în mod oficial” chiar și faptul că o întreprindere raportează o încălcare autorității de supraveghere sau se poate considera că există „o procedură în materie de supraveghere inițiată în mod oficial” atunci când într-o procedură paralelă privind încălcări asemănătoare, comise în perioade anterioare procedurii, a fost adoptată deja o decizie de către autoritatea de supraveghere?

(1) JO L 176, p. 338.

(2) JO L 176, p. 1.

(3) Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadrul privind MUS), JO L 141, p. 1.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/22

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 2 februarie 2017 – Bericap Záródástechnikai Cikkeket Gyártó Bt./Nemzetgazdasági Minisztérium

(Cauza C-53/17)

(2017/C 144/28)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bericap Záródástechnikai Cikkeket Gyártó Bt.

Pârât: Nemzetgazdasági Minisztérium

Întrebările preliminare

Paragraful cu următorul cuprins: „Întreprinderile între care există oricare dintre aceste relații prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează solidar sunt, de asemenea, considerate întreprinderi afiliate dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente”, care figurează la articolul 3 alineatul (3) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 (1) trebuie interpretat în sensul că întreprinderi care își exercită activitatea pe aceeași piață ca membri ai unui grup de societăți global deținut de același grup de proprietari sunt considerate, a priori și independent de alte împrejurări, drept „întreprinderi afiliate” între ele, fără a fi necesar să se examineze dacă acestea se află în mod real într-una dintre relațiile vizate la articolul 3 alineatul (3) [primul paragraf] literele (a)-(d) sau dacă își exercită activitățile în mod solidar pe aceeași piață?

În caz contrar, paragraful menționat trebuie interpretat în sensul că, printre întreprinderile care își exercită activitățile pe aceeași piață ca membri ai unui grup de societăți global deținut de același grup de proprietari, numai cele care se află într-una dintre relațiile vizate la articolul 3 alineatul (3) [primul paragraf] literele (a)-(d) sunt considerate „întreprinderi afiliate” între ele?

(1) Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 214, p. 3).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 3 februarie 2017 – INEOS Köln GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-58/17)

(2017/C 144/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: INEOS Köln GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebarea preliminară

Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) trebuie interpretată în sensul că definiția „subinstalației emisiilor de proces” de la articolul 3 litera (h) din Decizia 2011/278/UE presupune o stare gazoasă a carbonului incomplet oxidat sau cuprinde și carbonul incomplet oxidat în stare lichidă?

(1) JO 2011, L 130, p. 1.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/23

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg (Germania) la 6 februarie 2017 – Miriam Bichat/APSB – Aviation Passage Service Berlin GmbH & Co. KG

(Cauza C-61/17)

(2017/C 144/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Miriam Bichat

Pârâtă: APSB – Aviation Passage Service Berlin GmbH & Co. KG

Întrebările preliminare

O „întreprindere care îl controlează pe […] angajator” în sensul articolului 2 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (1) este doar o întreprindere a cărei influență este asigurată prin participații și drepturi de vot sau este suficientă și o influență asigurată prin contract sau în fapt (de exemplu prin posibilitatea persoanelor fizice de a da dispoziții)?

În cazul în care se va răspunde la prima întrebare în sensul că nu este necesară o influență asigurată prin participații și drepturi de vot:

Este vorba despre o „decizie de concediere colectivă” în sensul articolului 2 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 98/59/CE și în cazul în care întreprinderea care îl controlează pe angajator îi dă acestuia instrucțiuni ca urmare a cărora concedierile colective devin inevitabile din punct de vedere economic?

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare:

Conform articolului 2 alineatul (4) al doilea paragraf coroborat cu articolul 2 alineatul (3) litera (a) și litera (b) punctul (i), precum și cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva 98/59/CE, reprezentanții lucrătorilor trebuie informați și cu privire la motivele economice sau de altă natură pe care întreprinderea care îl controlează pe angajator își întemeiază deciziile care l-au determinat pe angajator să efectueze concedieri colective?

Este compatibil cu articolul 2 alineatul (4) coroborat cu articolul 2 alineatul (3) litera (a) și litera (b) punctul (i), precum și cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva 98/59/CE să se impună lucrătorilor care invocă în instanță nulitatea disponibilizării efectuate în cadrul unei concedieri colective pe motiv că angajatorul care efectuează concedierea nu a desfășurat în mod corect procedura de consultare cu reprezentanții lucrătorilor, pe lângă prezentarea de indicii privind existența controlului exercitat asupra angajatorului, o obligație de motivare a acestui aspect și sarcina probei?

5)	În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare: Ce alte obligații în materie de motivare și de sarcină a probei mai pot fi impuse lucrătorilor în acest caz în temeiul reglementărilor menționate?

(1) JO L 225, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/24

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg (Germania) la 6 februarie 2017 – Daniela Chlubna/APSB – Aviation Passage Service Berlin GmbH & Co. KG

(Cauza C-62/17)

(2017/C 144/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Daniela Chlubna

Pârâtă: APSB – Aviation Passage Service Berlin GmbH & Co. KG

Întrebările preliminare

În cazul în care se va răspunde la prima întrebare în sensul că nu este necesară o influență asigurată prin participații și drepturi de vot:

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare:

5)	În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare: Ce alte obligații în materie de motivare și de sarcină a probei mai pot fi impuse lucrătorilor în acest caz în temeiul reglementărilor menționate?

(1) JO L 225, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d’instance de Limoges (Franța) la 6 februarie 2017 – Banque Solfea SA/Jean-François Veitl

(Cauza C-63/17)

(2017/C 144/32)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d’instance de Limoges

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Banque Solfea SA

Pârât: Jean-François Veitl

Întrebarea preliminară

Dacă dobânda anuală efectivă aferentă unui credit este de 6,75772 %, regula rezultată din Directiva 98/7/CE din 16 februarie 1998 (1) și din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 (2) potrivit căreia, în versiunea în limba franceză, „Le résultat du calcul est exprimé avec une exactitude d’au moins une décimale. Si le chiffre de la décimale suivante est supérieur ou égal à 5, le chiffre de la première décimale sera augmenté de 1” (Rezultatul calculului trebuie exprimat cu o precizie de cel puțin o zecimală. Dacă a doua zecimală este mai mare sau egală cu 5, la prima zecimală se adăugă unu), permite să se considere corectă o DAE indicată de 6,75 %?

(1) Directiva 98/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de modificare a Directivei 87/102/CEE de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum (JO 1998, L 101, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 4, p. 210)

(2) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului] din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66)

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 6 februarie 2017 – Oftalma Hospital Srl/C.I.O.V. – Commissione Istituti Ospitalieri Valdesi, Regione Piemonte

(Cauza C-65/17)

(2017/C 144/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Oftalma Hospital Srl

Pârâtă: C.I.O.V. – Commissione Istituti Ospitalieri Valdesi, Regione Piemonte

Întrebările preliminare

Articolul 9 din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 (1), potrivit căruia contractele care au ca obiect serviciile prevăzute în anexa I B se atribuie în conformitate cu articolele 14 și 16, trebuie interpretat în sensul că aceste contracte rămân în orice caz supuse principiilor libertății de stabilire, liberei prestări a serviciilor, egalității de tratament, interdicției privind discriminarea pe baza naționalității, transparenței și nediscriminării prevăzute la articolele 43, 49 și 86 [CE]?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 27 din Directiva 92/50/CEE, potrivit căruia, în cazul atribuirii printr-o procedură de negociere, numărul candidaților admiși la negociere nu poate fi mai mic de trei, cu condiția să existe un număr suficient de candidați care îndeplinesc cerințele, trebuie interpretat în sensul că acesta se aplică și contractelor de achiziții publice care au ca obiect serviciile prevăzute în anexa I B la directivă?

Articolul 27 din Directiva 92/50/CEE, potrivit căruia, în cazul atribuirii printr-o procedură de negociere, numărul candidaților admiși la negociere nu poate fi mai mic de trei, cu condiția să existe un număr suficient de candidați care îndeplinesc cerințele, se opune aplicării unei reglementări naționale care, pentru contractele de achiziții publice încheiate anterior adoptării Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 (2) și care au ca obiect serviciile prevăzute în anexa I B la Directiva 92/50/CEE, nu asigură deschiderea spre concurență în cazul adoptării procedurii de negociere?

(1) Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).

(2) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 9 februarie 2017 – IR/JQ

(Cauza C-68/17)

(2017/C 144/34)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din procedura principală

Pârâtă, apelantă și recurentă: IR

Reclamant, intimat în apel și în recurs: JQ

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2000/78/CE (1) a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (Directiva 2000/78/CE) trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei organizații precum pârâta din prezentul litigiu, biserica poate stabili drept condiție obligatorie ca, în ceea ce privește criteriul referitor la o atitudine loială și de bună credință a unui angajat care ocupă o funcție de conducere, să se diferențieze între lucrătorii care aparțin unei biserici și lucrătorii care aparțin unei alte biserici sau niciunei biserici?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Este necesar ca dispoziția din dreptul național, precum în speță articolul 9 alineatul 2 din Legea generală privind egalitatea de tratament (Allgemeines Berechtigungsgesetz), potrivit căreia, în accepțiunea bisericii, o asemenea diferență de tratament pe baza apartenenței angajatului la o confesiune religioasă este justificată, să rămână neaplicată în prezentul litigiu?

Ce cerințe se aplică în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2000/78/CE în cazul în care angajatului unei biserici sau al unei alte organizații menționate în această dispoziție i se solicită o atitudine loială și de bună credință față de etica respectivei organizații?

(1) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/27

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Bucureşti (România) la data de 8 februarie 2017 – Gamesa Wind România SRL/Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

(Cauza C-69/17)

(2017/C 144/35)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: Gamesa Wind România SRL

Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Întrebările preliminare

Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) (în special articolele 213, 214 și 273) se opune, în împrejurări precum cele din litigiul principal, unei reglementări naționale sau practici fiscale potrivit căreia un contribuabil nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA-ului exercitat prin mai multe deconturi de TVA ulterior reactivării codului de înregistrare în scop de TVA a contribuabilului, pe motiv că TVA-ul în cauză este aferent unor achiziții efectuate în perioada în care numărul de identificare în scop de TVA al contribuabilului era inactiv?

Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (în special articolele 213, 214 și 273) se opune, în împrejurări precum cele din litigiul principal, unei reglementări naționale sau practici fiscale potrivit căreia un contribuabil nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA-ului exercitat prin mai multe deconturi de TVA ulterior reactivării codului de înregistrare în scop de TVA a contribuabilului, pe motiv că, deși TVA-ul în cauză este aferent unor facturi emise ulterior reactivării codului de înregistrare în scop de TVA a contribuabilului, privește achiziții efectuate în perioada în care numărul de identificare în scop de TVA era inactiv?

(1) JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg (Germania) la 9 februarie 2017 – Isabelle Walkner/APSB – Aviation Passage Service Berlin GmbH & Co. KG

(Cauza C-72/17)

(2017/C 144/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Isabelle Walkner

Pârâtă: APSB – Aviation Passage Service Berlin GmbH & Co. KG

Întrebările preliminare

În cazul în care se va răspunde la prima întrebare în sensul că nu este necesară o influență asigurată prin participații și drepturi de vot:

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare:

5)	În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a patra întrebare: Ce alte obligații în materie de motivare și de sarcină a probei mai pot fi impuse lucrătorilor în acest caz în temeiul reglementărilor menționate?

(1) JO L 225, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/28

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil du Contentieux des Étrangers (Belgia) la 13 februarie 2017 – X/Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

(Cauza C-77/17)

(2017/C 144/37)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil du Contentieux des Étrangers

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârât: Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

Întrebările preliminare

A.	Articolul 14 alineatul (5) din Directiva 2011/95/UE (1) trebuie interpretat în sensul că instituie o nouă clauză de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat prevăzut la articolul 13 din aceeași directivă și, în consecință, la articolul 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva?

În ipoteza în care s-a răspuns afirmativ la întrebarea A, articolul 14 alineatul (5), interpretat astfel, este compatibil cu articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd, printre altele, conformitatea dreptului european derivat cu Convenția de la Geneva, a cărei clauză de excludere, prevăzută la articolul 1 secțiunea F este formulată în mod exhaustiv și este de strictă interpretare?

În ipoteza în care s-a răspuns negativ la întrebarea A, articolul 14 alineatul (5) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că instituie un motiv de refuz al recunoașterii statutului de refugiat care nu este prevăzut în Convenția de la Geneva, a cărei respectare este impusă de articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale și de articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

În ipoteza în care s-a răspuns afirmativ la întrebarea C, articolul 14 alineatul (5) din directiva citată anterior este compatibil cu articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd, printre altele, conformitatea dreptului european derivat cu Convenția de la Geneva, întrucât instituie un motiv de refuz de recunoaștere a statutului de refugiat fără vreo examinare a temerii de persecuție, astfel cum prevede articolul 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva?

În ipoteza în care s-a răspuns negativ la întrebările A și C, cum trebuie interpretat articolul 14 alineatul (5) din directiva citată anterior în conformitate cu articolul 18 din cartă și cu articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd, printre altele, conformitatea dreptului european privat cu Convenția de la Geneva?

(1) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, p. 9).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/29

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil du Contentieux des Étrangers (Belgia) la 13 februarie 2017 – X/Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

(Cauza C-78/17)

(2017/C 144/38)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil du Contentieux des Étrangers

Părțile din procedura principală

Reclamant: X

Pârât: Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides

Întrebările preliminare

A.	Articolul 14 alineatul (4) din Directiva 2011/95/UE (1) trebuie interpretat în sensul că instituie o nouă clauză de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat prevăzut la articolul 13 din aceeași directivă și, în consecință, la articolul 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva?

În ipoteza în care s-a răspuns afirmativ la întrebarea A, articolul 14 alineatul (4), interpretat astfel, este compatibil cu articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd, printre altele, conformitatea dreptului european derivat cu Convenția de la Geneva, a cărei clauză de excludere prevăzută la articolul 1 secțiunea F este formulată în mod exhaustiv și este de strictă interpretare?

În ipoteza în care s-a răspuns negativ la întrebarea A, articolul 14 alineatul (4) din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că instituie un motiv de retragere a statutului de refugiat care nu este prevăzut în Convenția de la Geneva, a cărei respectare este impusă de articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale și de articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene?

În ipoteza în care s-a răspuns afirmativ la întrebarea C, articolul 14 alineatul (4) din directiva citată anterior este compatibil cu articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale și cu articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd, printre altele, conformitatea dreptului european derivat cu Convenția de la Geneva, întrucât instituie un motiv de retragere a statutului de refugiat care, nu numai că nu este prevăzut de Convenția de la Geneva, dar, în plus, nu găsește niciun temei în aceasta?

În ipoteza în care s-a răspuns negativ la întrebările A și C, cum trebuie interpretat articolul 14 alineatul (4) din directiva citată anterior în conformitate cu articolul 18 din cartă și cu articolul 78 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevăd, printre altele, conformitatea dreptului european privat cu Convenția de la Geneva?

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/30

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 14 februarie 2017 – Fundo de Garantia Automóvel/Alina Antónia Destapado Pão Mole Juliana, Cristiana Micaela Caetano Juliana

(Cauza C-80/17)

(2017/C 144/39)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal de Justiça

Părțile din procedura principală

Reclamant: Fundo de Garantia Automóvel

Pârâte: Alina Antónia Destapado Pão Mole Juliana, Cristiana Micaela Caetano Juliana

Întrebările preliminare

Articolul 3 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului (1) din 24 aprilie 1972 (în vigoare la data accidentului) trebuie interpretat în sensul că obligativitatea încheierii unui contract de asigurare de răspundere civilă auto include și situațiile în care, ca urmare a deciziei proprietarului, vehiculul este imobilizat pe o proprietate privată, în afara drumurilor publice?

trebuie interpretat în sensul că, în aceste condiții, obligația de asigurare nu revine proprietarului vehiculului, fără a aduce atingere răspunderii pe care Fundo de Garantia Automóvel și-o asumă în raport cu terții prejudiciați, în special în caz de furt în vederea folosinței de vehicule?

Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE (2) a Consiliului din 30 decembrie 1983 (în vigoare la data accidentului) trebuie interpretat în sensul că Fundo de Garantia Automóvel – care, având în vedere că nu a fost încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă, a acordat despăgubirea corespunzătoare terților prejudiciați în urma unui accident de circulație cauzat de un autovehicul care, fără autorizația proprietarului și fără știința acestuia, a fost scos de pe terenul privat unde se afla imobilizat – are drept de regres împotriva proprietarului vehiculului, indiferent de răspunderea acestuia din urmă pentru accident?

trebuie interpretat în sensul că Fundo de Garantia Automóvel are drept de regres împotriva proprietarului vehiculului numai dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile, în special faptul că, la momentul producerii accidentului, proprietarul deținea comanda efectivă a vehiculului?

(1) Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind aproprierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO 1972, L 103, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10).

(2) A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO 1984, L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 21 februarie 2017 – Turbogás Produtora Energética, S.A./Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-90/17)

(2017/C 144/40)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Turbogás Produtora Energética, S.A.

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

În termenii și în sensul articolului 21 alineatul (5) al treilea paragraf din Directiva 2003/96/CE (1), entitățile care produc electricitate pentru uz propriu trebuie să fie mici producători pentru a fi […] considerate distribuitori și a plăti impozit potrivit articolului 21 alineatul (5) primul paragraf din directivă, celelalte entități (cele care nu sunt mici producători) care produc electricitate pentru uz propriu fiind excluse din această clasificare drept distribuitor, sau trebuie să fie considerate distribuitori și să plătească impozit conform primului paragraf al aceluiași articol 21 alineatul (5) din directivă toate entitățile care produc electricitate pentru uz propriu (independent de dimensiunea lor și de exercitarea ca activitate principală sau secundară), fără a fi astfel scutite, în calitate de mici producători, în temeiul celei de-a doua părți a articolului 21 alineatul (5) al treilea paragraf din directivă?

În special, o entitate cum este cea din prezenta cauză, care este o mare producătoare de electricitate și care ajunge să producă aproape 9 % din energia de la nivel național, pentru vânzare în rețeaua națională, poate fi considerată o „entitate care produce electricitate pentru uz propriu” în sensul articolului 21 alineatul (5) din Directiva 2003/96/CE, dacă numai o mică parte din electricitatea produsă este consumată în propria producție de electricitate nouă, ca parte integrantă a procesului de producție?

(1) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO 2003, L 283, p. 51).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen Sad – Varna (Bulgaria) la 28 februarie 2017 – Komisia za zashtita na potrebitelite/Evelina Kamenova

(Cauza C-105/17)

(2017/C 144/41)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen Sad – Varna

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Komisia za zashtita na potrebitelite (Comisia pentru protecția consumatorilor)

Pârâtă: Evelina Kamenova

Întrebarea preliminară

Articolul 2 litera (b) și litera (d) din Directiva 2005/29/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale trebuie interpretat în sensul că activitatea unei persoane fizice care este înregistrată pe o pagină de internet pentru vânzarea de bunuri și care a publicat pe aceasta, concomitent, un total de opt anunțuri pentru vânzarea de bunuri diferite este o activitate a unui comerciant în sensul definiției legale prevăzute la articolul 2 litera (b), reprezintă practici ale întreprinderilor față de consumatori în sensul articolului 2 litera (d) și intră în sfera de aplicare a directivei potrivit articolului 3 alineatul (1)?

(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) Text cu relevanță pentru SEE (JO 2005, L 149, Ediţie specială, 15/vol. 14, p. 260).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/32

Cerere de decizie preliminară introdusă de Monomeles Protodikeio Athinon (Grecia) la 7 martie 2017 – OL/PQ

(Cauza C-111/17)

(2017/C 144/42)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Athinon (Grecia)

Părțile din procedura principală

Reclamant: OL

Pârâtă: PQ

Întrebarea preliminară

Ce interpretare trebuie dată termenilor „reședință obișnuită” în sensul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (1)„privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești” în cazul unui sugar care, din motive fortuite sau de forță majoră, s-a născut într-un loc diferit de cel pe care părinții săi, care exercită împreună răspunderea părintească, îl aveau în vedere ca loc al reședinței obișnuite și care, de atunci, a fost reținut ilicit de unul dintre părinții săi în statul în care s-a născut sau a fost deplasat într-un stat terț [?] Mai precis, prezența fizică este, în toate cazurile, o condiție prealabilă necesară și evidentă pentru a stabili reședința obișnuită a unei persoane și, în special, a unui nou-născut?

(1) JO 2003, L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/33

Acțiune introdusă la 10 martie 2017 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-130/17)

(2017/C 144/43)

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wils și I. Zalogin, agenți)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligația de stabilire a unui punct de contact unic pentru schimbul de certificate electronice pentru accesul la datele biometrice din documentele de identitate potrivit Deciziei Comisiei C (2009) 7476 din 5 octombrie 2009 de modificare a Deciziei Comisiei [C (2008) 8657 final] de stabilire a unei politici de certificare conform dispozițiilor din specificațiile tehnice privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre și potrivit Deciziei Comisiei C(2011) 5478 de modificare a Deciziei C(2002) 3069 de stabilire a specificațiilor tehnice pentru modelul uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe.

—	obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Bulgaria nu a stabilit un punct de contact unic pentru schimbul de certificate electronice pentru accesul la datele biometrice din documentele de identitate, neîndeplinindu-și astfel obligațiile care îi revin în temeiul deciziilor menționate ale Comisiei.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/34

Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2017 – Estonia/Comisia

(Cauza T-117/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Măsuri care trebuie adoptate ca urmare a aderării unor noi state membre - Sumă care trebuie achitată pentru cantitățile excedentare de zahăr neeliminate - Cerere de modificare a unei decizii definitive a Comisiei - Respingerea cererii - Act care nu poate fi supus căilor de atac - Act confirmativ - Lipsa unor elemente noi și esențiale - Inadmisibilitate”))

(2017/C 144/44)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Republica Estonia (reprezentant: K. Kraavi-Käerdi, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial L. Naaber-Kivisoo și P. Ondrůšek, agenți, ulterior P. Ondrůšek, asistat de M. Kärson, avocat)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Letonia (reprezentanți: I. Kalniņš și D. Pelše, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea deciziei care se pretinde că este cuprinsă în scrisoarea Comisiei din 22 decembrie 2014 referitoare la refuzul modificării de către aceasta a Deciziei 2006/776/CE din 13 noiembrie 2006 privind sumele de achitat pentru cantitățile excedentare de zahăr neeliminate (JO 2006, L 314, p. 35).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea drept inadmisibilă.

2)	Obligă Republica Estonia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Letonia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 171, 26.5.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/34

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2017 – IR/EUIPO – Pirelli Tyre (popchrono)

(Cauza T-132/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală popchrono - Lipsa utilizării serioase a mărcii - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 144/45)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: IR (reprezentant: C. de Marguerye, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: inițial S. Palmero Cabezas, ulterior D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pirelli Tyre SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: T. Malte Müller și F. Togo, avocați)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 februarie 2015 (cauza R 217/2014-5) privind o procedură de decădere între Pirelli Tyre și domnul IR

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul IR la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 311, 21.9.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/35

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2017 – Haswani/Consiliul

(Cauza T-231/15) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Adaptarea cererii introductive - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Eroare de apreciere - Proporționalitate - Răspundere extracontractuală”))

(2017/C 144/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: George Haswani (Yabroud, Siria) (reprezentant: G. Karouni, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial G. Étienne și S. Kyriakopoulou, ulterior S. Kyriakopoulou, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanţi: L. Havas și R. Tricot, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2015/383 a Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 64, p. 41), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/375 al Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 64, p. 10), a Deciziei (PESC) 2015/837 a Consiliului din 28 mai 2015 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 132, p. 82), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/828 al Consiliului din 28 mai 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2015, L 132, p. 3), a Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant, și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care se presupune că l-ar fi suferit reclamantul din cauza acestor acte.

Dispozitivul

Respinge cererea în anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, ca inadmisibilă.

Anulează Decizia de punere în aplicare (PESC) 2015/383 a Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/375 al Consiliului din 6 martie 2015 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, Decizia (PESC) 2015/837 a Consiliului din 28 mai 2015 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/828 al Consiliului din 28 mai 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care aceste acte îl privesc pe domnul George Haswani.

3)	Respinge cererea de despăgubiri formulată de domnul Haswani.

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de anulare a Deciziei de punere în aplicare 2015/383, a Regulamentului de punere în aplicare 2015/375, a Deciziei 2015/837 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/828, formulate de domnul Haswani și o treime din cheltuielile de judecată ale domnului Haswani în urma acestor cereri.

Domnul Haswani suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de anulare a Deciziei 2016/850 și a Regulamentului de punere în aplicare 2016/840, precum și cheltuielile de judecată aferente cererii sale de despăgubiri, și două treimi din cheltuielile de judecată ale Consiliului în urma acestor cereri.

6)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 213, 29.6.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/36

Hotărârea Tribunalului din 23 martie 2017 – Cryo-Save/EUIPO – MedSkin Solutions Dr. Suwelack (Cryo-Save)

(Cauza T-239/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marcă a Uniunii Europene verbală Cryo-Save - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Utilizare serioasă a mărcii - Sarcina probei - Declarare a decăderii”])

(2017/C 144/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Cryo-Save AG (Freienbach, Elveția) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Schifko și W. Schramek, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: MedSkin Solutions Dr. Suwelack AG (Billerbeck, Germania) (reprezentant: A. Thünken, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 3 martie 2015 (cauza R 2567/2013-4) privind o procedură de decădere din drepturile de marcă între MedSkin Solutions Dr. Suwelack și Cryo-Save

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Cryo-Save la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 236, 20.7.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/37

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2017 – Windrush Aka/EUIPO – Dammers (The Specials)

(Cauza T-336/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene verbală The Specials - Utilizare serioasă - Articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Acordul titularului mărcii - Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 144/48)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Windrush Aka LLP (Londra, Regatul Unit) (reprezentanţi: S. Malynicz, QC, și S. Britton, solicitor)

Pârât: Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Jerry Dammers (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Fehler, solicitor, H. Cuddigan și B. Brandreth, barristers)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 martie 2015 (cauza R 1412/2014-1) privind o procedură de opoziție între Windrush Aka și domnul Dammers.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Windrush Aka LLP la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 294, 7.9.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/37

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2017 – Capella/EUIPO – Abus (APUS)

(Cauza T-473/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene APUS - Marca națională verbală anterioară ABUS - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Risc de confuzie - Limitări succesive ale cererii de înregistrare în fața camerei de recurs - Articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 - Competența camerei de recurs - Articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009 - Norma 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”])

(2017/C 144/49)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Capella EOOD (Sofia, Bulgaria) (reprezentant: F. Henkel, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Abus August Bremicker Söhne KG (Wetter, Germania) (reprezentant: G. Hallwachs, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 iunie 2015 (cauza R 117/2014-4) privind o procedură de opoziție între Abus August Bremicker Söhne și Capella.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 2 iunie 2015 (cauza R 117/2014-4).

2)	EUIPO suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Capella EOOD.

3)	Abus August Bremicker Söhne KG suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 328, 5.10.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/38

Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2017 – Sociedad agraria de transformación no 9982 Montecitrus/EUIPO – Spanish Oranges (MOUNTAIN CITRUS SPAIN)

(Cauza T-495/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene MOUNTAIN CITRUS SPAIN - Marca figurativă anterioară a Uniunii Europene monteCitrus - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Identitatea produselor - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 144/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sociedad agraria de transformación no 9982 Montecitrus (Pulpí, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Schifko și K. Sidat Humphreys, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Spanish Oranges, SL (Castellón, Spania) (reprezentant: F. Perez Arnau, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 26 iunie 2015 (cauza R 871/2014-4) privind o procedură de opoziție între Sociedad agraria de transformación no 9982 Montecitrus și Spanish Oranges.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sociedad agraria de transformación no 9982 Montecitrus la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 354, 26.10.2015.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/39

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2017 – Wessel-Werk/EUIPO – Wolf PVG (baze pentru țeava aspiratorului)

(Cauza T-174/16) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o bază pentru ţeava aspiratorului - Desen sau model industrial comunitar anterior - Motiv de nulitate - Caracter individual - Utilizator avizat - Articolul 6 și articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”])

(2017/C 144/51)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Wessel-Werk GmbH (Reichshof, Germania) (reprezentant: C. Becker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Schifko, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Wolf PVG GmbH & Co. KG (Vlotho, Germania) (reprezentant: J. Künzel, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 18 februarie 2016 (cauza R 1652/2014-3), astfel cum a fost rectificată, privind o procedură de declarare a nulității între Wolf PVG şi Wessel-Werk

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Wessel-Werk GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/39

Hotărârea Tribunalului din 14 martie 2017 – Wessel-Werk/EUIPO – Wolf PVG (baze pentru țeava aspiratorului)

(Cauza T-175/16) (1)

(2017/C 144/52)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Wessel-Werk GmbH (Reichshof, Germania) (reprezentant: C. Becker, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: A. Schifko, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Wolf PVG GmbH & Co. KG (Vlotho, Germania) (reprezentant: J. Künzel, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 18 februarie 2016 (cauza R 1725/2014-3), astfel cum a fost rectificată, privind o procedură de declarare a nulității între Wolf PVG şi Wessel-Werk

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Wessel-Werk GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 13.6.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/40

Hotărârea Tribunalului din 23 martie 2017 – Vignerons de la Méditerranée/EUIPO – Bodegas Grupo Yllera (LE VAL FRANCE)

(Cauza T-216/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative LE VAL FRANCE - Marca Uniunii Europene verbală anterioară VIÑA DEL VAL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr.o207/2009”])

(2017/C 144/53)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: Vignerons de la Méditerranée (Narbonne, Franța) (reprezentanţi: M. Karsenty-Ricard și M. Merli, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Bodegas Grupo Yllera SL (Rueda, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 2 martie 2016 (cauza R 427/2015-5), privind o procedură de opoziție între Bodegas Grupo Yllera și Vignerons de la Méditerranée

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Vignerons de la Méditerranée la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 243, 4.7.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/40

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2017 – Karl Hoffmann/EUIPO (Genius)

(Cauza T-425/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Genius - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 144/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Karl Hoffmann (Bad Schwalbach, Germania) (reprezentant: C. Jonas, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 31 mai 2016 (cauza R 1631/2015-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Genius ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Karl Hoffmann la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 343, 19.9.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/41

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2017 – Intercontinental Exchange Holdings/EUIPO (BRENT INDEX)

(Cauza T-430/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene verbale BRENT INDEX - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 144/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Intercontinental Exchange Holdings, Inc. (Atlanta, Georgia, Statele Unite) (reprezentant: P. Heusler, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 iunie 2016 (cauza R 8/2016-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal BRENT INDEX ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Intercontinental Exchange Holdings, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 371, 10.10.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/42

Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2017 – Fernández González/Comisia

(Cauza T-455/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Agenți temporari - Recrutare - Angajarea unor agenți temporari pe posturi permanente - Excepție de nelegalitate - Eroare de drept”))

(2017/C 144/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Elia Fernández González (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: M. Casado García-Hirschfeld și É. Boigelot, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Berscheid, agenți, asistați inițial de D. Waelbroeck și de A. Duron, ulterior de A. Duron, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 14 iunie 2016, Fernández González/Comisia (F-121/15, EU:F:2016:128) și prin care se solicită anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 14 iunie 2016, Fernández González/Comisia (F-121/15, EU:F:2016:128).

2)	Retrimite cauza unei alte camere a Tribunalului decât cea care a statuat asupra prezentului recurs.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 383, 17.10.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/42

Ordonanța Tribunalului din 9 martie 2017 – Pure Fishing/EUIPO – Łabowicz (NANOFIL)

(Cauza T-323/13) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale NANOFIL - Nulitate a mărcii Uniunii Europene figurative anterioare NANO - Nepronunțare asupra fondului”))

(2017/C 144/57)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Pure Fishing, Inc. (Spirit Lake, Iowa, Statele Unite) (reprezentant: J. Dickerson, solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Edward Łabowicz (Kłodzko, Polonia) (reprezentant: M. Żygadło, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 15 aprilie 2013 (cauza R 1241/2012-2), privind o procedură de opoziție între domnul Łabowicz și Pure Fishing

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 252, 31.8.2013.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/43

Ordonanța Tribunalului din 8 martie 2017 – Merck/EUIPO – Société des produits Nestlé (HEALTHPRESSO)

(Cauza T-747/14) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Nepronunțare asupra fondului”))

(2017/C 144/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Merck KGaA (Darmstadt, Germania) (reprezentanți: M. Best, U. Pfleghar și S. Schäffner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în faţa Tribunalului: Société des produits Nestlé SA (Vevey, Elveția) (reprezentanți: A. Jaeger-Lenz, A. Lambrecht și S. Cobet-Nüse, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 7 august 2014 (cauza R 1880/2013-1) privind o procedură de opoziție între Société des Produits Nestlé SA și Merck KGaA.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului acțiunii.

2)	Obligă Merck KGaA și Société des Produits Nestlé SA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 462, 22.12.2014.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/43

Ordonanța Tribunalului din 14 martie 2017 – Karl Conzelmann/EUIPO

(Cauza T-21/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii verbale LIKE IT - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 144/59)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Karl Conzelmann GmbH + Co. KG (Albstadt, Germania) (reprezentant: J. Klink, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Graul și M. Fischer, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 11 novembre 2015 (cauza R 223/2015-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal LIKE IT ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Karl Conzelmann GmbH + Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 98, 14.3.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/44

Ordonanța Tribunalului din 9 martie 2017 – Comprojecto-Projectos e Construções și Gomes de Azevedo/BCE

(Cauza T-22/16) (1)

((„Acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, în anulare și în despăgubire - Politica economică și monetară - Supravegherea instituțiilor de credit - Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor - Măsuri corective - Lipsă a invitației de a acționa - Lipsă de precizie a cererii introductive - Act nesupus căilor de atac - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”))

(2017/C 144/60)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamanți: Comprojecto-Projectos e Construções, Lda (Lisabona, Portugalia), Julião Maria Gomes de Azevedo (Lisabona), Paulo Eduardo Matos Gomes de Azevedo (Lisabona), Isabel Maria Matos Gomes de Azevedo (Lisabona) (reprezentant: M. Ribeiro, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: A. Karpf, P. Ferreira Jorge și K. Kaiser, agenți)

Obiectul

În primul rând, cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE prin care se solicită constatarea faptului că BCE s-a abținut în mod nelegal să acționeze împotriva instituțiilor de credit portugheze în cadrul prevenirii utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor, în al doilea rând, cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea actului prin care BCE a returnat reclamanților invitația de a acționa pe care i-o adresaseră și, în al treilea rând, cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pretins suferit de reclamanți ca urmare a acestei inacțiuni

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comprojecto – Projectos e Construções, Lda și pe Julião Maria Gomes de Azevedo, Paulo Eduardo Matos Gomes de Azevedo și Isabel Maria Matos Gomes de Azevedo la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 106, 21.3.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/45

Ordonanța Tribunalului din 7 martie 2017 – SymbioPharm/EMA

(Cauza T-295/16) (1)

((„Acțiune în anulare - Medicamente de uz uman - Inițierea procedurii de sesizare a EMA - Articolele 31-34 din Directiva 2001/83/CE - Medicamentul Symbioflor 2 și medicamente cu denumire similară - Act care nu este supus căilor de atac - Act pregătitor - Inadmisibilitate”))

(2017/C 144/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: SymbioPharm GmbH (Herborn, Germania) (reprezentant: A. Sander, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński, N. Rampal Olmedo și I. Ratescu, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și având ca obiect anularea scrisorii EMA din 1 aprilie 2016 privind iniţierea procedurii de sesizare vizată la articolele 32-34 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediţie specială, 13/vol. 33, p. 3) privind medicamentul Symbioflor 2 şi medicamentele cu denumire similară ca urmare a unei notificări din partea Republicii Federale Germania în temeiul articolului 31 din directiva menționată.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă SymbioPharm GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 279, 1.8.2016.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/45

Ordonanța Tribunalului din 8 martie 2017 – Popescu/România

(Cauza T-380/16)

((„Necompetență vădită”))

(2017/C 144/62)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: Doina Popescu (Slatina, România) (reprezentant: M. Ispas, avocat)

Pârâtă: România

Obiectul

Cerere prin care se solicită, pe de o parte, ca mai multe autorități naționale române să fie condamnate pentru pretinse fapte de natură penală și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-ar fi suferit.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Doamna Dona Popescu suportă propriile cheltuieli de judecată.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/46

Ordonanța Tribunalului din 3 martie 2017 – GX/Comisia

(Cauza T-556/16) (1)

([„Funcție publică - Recrutare - Anunț de concurs - Concursul general EPSO/AD/248/13 - Decizie de a nu înscrie numele reclamantului în lista de rezervă - Acțiune vădit nefondată”])

(2017/C 144/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: GX (reprezentant: G.-M. Enache, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și F. Simonetti, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește, pe de o parte, anularea deciziei din 20 august 2014 a comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/248/13 de a nu înscrie numele reclamantului în lista de rezervă și, pe de altă parte, obținerea reparării prejudiciului material și moral pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a acestei decizii.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe GX la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 279, 24.8.2015 (cauză înregistrată inițial în fața Tribunalului funcției publice a Uniunii Europene sub numărul F-89/15 și transferată Tribunalului Uniunii Europene la 1.9.2016).

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/46

Ordonanța președintelui Tribunalului din 10 martie 2017 – Przedsiębiorstwo Energetyki Cieplnej/ECHA

(Cauza T-625/16 R)

((„Măsuri provizorii - Agenția Europeană pentru Produse Chimice - REACH - Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe - Reducere acordată microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii - Decizie prin care se impune o taxă administrativă și o redevență suplimentară - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”))

(2017/C 144/64)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Przedsiębiorstwo Energetyki Cieplnej sp. z o.o. (Grajewo, Polonia) (reprezentant: T. Dobrzyński, avocat)

Pârâtă: Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: E. Maurage, J. Trnka și M. Heikkilä, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect acordarea unor măsuri provizorii referitoare, pe de o parte, la suspendarea executării Deciziei nr. SME (2016) 2851 din 23 iunie 2016 prin care s-a concluzionat că reclamanta nu putea beneficia de reducerile de redevență aplicabile întreprinderilor mijlocii, și pe de altă parte, obligarea pârâtei la anularea facturilor emise în temeiul deciziei menționate, și anume facturile ECHA nr. 10058238 și nr. 10058239 din 23 iunie 2016.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează o dată cu fondul.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/47

Ordonanța președintelui Tribunalului din 10 martie 2017 – Fertisac/ECHA

(Cauza T-855/16 R)

((„Măsuri provizorii - REACH - Redevență datorată pentru înregistrarea unei substanțe - Reducere acordată microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii - Decizie care impune o taxă administrativă și o redevență complementară - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”))

(2017/C 144/65)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fertisac, SL (Atarfe, Spania) (reprezentant: J. Gomez Rodriguez, avocat)

Pârâtă: Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (reprezentanți: E. Maurage, J.-P. Trnka și M. Heikkilä, agenți, asistați de C. Molyneux, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și având ca obiect suspendarea executării Deciziei SME (2016) 5150 din 15 noiembrie 2016, prin care s-a decis că reclamanta nu putea beneficia de reducerile de redevență aplicabile întreprinderilor mijlocii, și a facturilor emise în temeiul deciziei menționate, și anume facturile ECHA nr. 10060160 și nr. 10060161 din 15 noiembrie 2016

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se judecă odată cu fondul.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/47

Ordonanța președintelui Tribunalului din 14 martie 2017 – ADDE/Parlamentul

(Cauza T-48/17 R)

((„Măsuri provizorii - Finanțarea unui partid politic - Drept instituțional - Garanție bancară - Lipsa urgenței”))

(2017/C 144/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Alliance for Direct Democracy in Europe ASBL (ADDE) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Defalque, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: C. Burgos și S. Alves, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, prin care se urmărește dispunerea unor măsuri provizorii având ca obiect obținerea dispensei de obligația de a constitui o garanție bancară ca o condiție a prefinanțării subvenției care rezultă din Decizia FINS-2017-13 a Parlamentului din 15 decembrie 2016 privind finanțarea alocată reclamantei

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/48

Acțiune introdusă la 16 februarie 2017 – Eutelsat/GSA

(Cauza T-99/17)

(2017/C 144/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eutelsat SA (Paris, Franța) (reprezentant: L. de la Brosse, avocat)

Pârâtă: Agenția GNSS European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii drept inadmisibilă;

—	admiterea cererii formulate de reclamantă privind măsurile de investigare;

—

anularea (i) deciziei de respingere a „ofertei finale celei mai bune” a reclamantei, adoptată de Agenție în legătură cu anunțul de participare nr. GSA/CD/14/14 – „operator de servicii Galileo”, notificată la 29 noiembrie 2016, precum și (ii) a deciziei de atribuire a contractului unui alt ofertant pentru operarea și întreținerea sistemului Galileo;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că ofertantul clasat pe prima poziție și-a modificat candidatura în cursul procedurii, cu nerespectarea (i) caietului de sarcini și (ii) a principiului egalității de tratament a ofertanților.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că în cursul procedurii Agenția a modificat conținutul criteriilor financiare pentru selectarea ofertelor.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că metoda utilizată de Agenție pentru clasificarea criteriilor privind prețul nu a permis alegerea ofertei care era cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că structura comitetului de evaluare nu era conformă cu regulile iar imparțialitatea acesteia nu poate fi garantată.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că ofertantul clasat pe prima poziție a depus o ofertă anormal de joasă.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea regulilor transparenței și egalității de tratament a candidaților, precum și pe un avantaj contrar regulilor privind conflictele de interese.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Agenția a săvârșit o serie de erori în ceea ce privește criteriile de atribuire calitative.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Agenția nu și-a respectat obligația de motivare suficientă a deciziilor contestate.

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că valoarea contractului este mult mai scăzută decât valoarea totală indicată în anunțul de participare publicat de Agenție și în oferta finală cea mai bună a Eutelsat.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/49

Acțiune introdusă la 2 martie 2017 – Hércules Club de Fútbol/Comisia

(Cauza T-134/17)

(2017/C 144/68)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Hércules Club de Fútbol, SAD (Alicante, Spania) (reprezentanți: S. Rating și Y. Martínez Mata, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei C(2017) 736 final a Comisiei Europene din 2 februarie 2017 în procedurile GESTDEM 2016/6034-2016/6044.

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezenta cerere este îndreptată împotriva deciziei de confirmare a unei decizii de refuz al accesului la documentele solicitate de Hércules CF în raport cu anumite documente cuprinse în fasciculul procedurii încheiate cu adoptarea Deciziei C(2016) 4060 final din 4 iulie 2016 în procedura privind ajutorul de stat SA.36387 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2013/CP) acordat de Spania către Valencia Club de Fútbol Sociedad Anónima deportiva, Hércules Club de Fútbol Sociedad Anónima Deportiva și Elche Club de Fútbol Sociedad Anónima Deportiva.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe caracterul eronat al concluziei că articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 4, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76) permite respingerea accesului la documentația solicitată.

—

În această privință, se deduce că Comisia a aplicat în mod automat prezumția generală de confidențialitate a procedurilor administrative privind ajutoarele de stat recunoscută de jurisprudența comunitară; în plus, se deduce că Comisia a aplicat prin analogie, în mod eronat, jurisprudența privind cazurile de concentrare, cu trimitere la prejudiciul adus intereselor comerciale ale terților.

Al doilea motiv întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

—

În această privință, se deduce că nici în acest scop nu este aplicabilă prin analogie jurisprudența privind cazurile de concentrare. În timp ce în astfel de cazuri este clar că un caracter sensibil al informațiilor se menține în timp ulterior deciziei Comisiei, acest lucru nu se verifică în cazul unui împrumut unic, ale cărui condiții de acordare sunt considerate incompatibile cu TFUE de către Comisie.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe faptul că, reținând că motivele de confidențialitate invocate de Comisie au fost întemeiate în speță, există un interes public superior care justifică exercitarea adecvată a dreptului la apărare recunoscut de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.	Al patrulea motiv, invocat de asemenea cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, în partea în care, în ultimă instanță, Comisia este obligată să ofere cel puțin un acces parțial la informațiile solicitate.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/50

Acțiune introdusă la 28 februarie 2017 – Scor/Comisia

(Cauza T-135/17)

(2017/C 144/69)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Scor SE (Paris, Franța) (reprezentanți: N. Baverez, N. Autet, M. Béas și G. Marson, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea punctului „(i) garanție nelimitată acordată Caisse Centrale de Réassurance (CCR) pentru activitatea sa de reasigurare a riscurilor de catastrofe naturale în Franța” din Decizia C(2016) 5995 final din 26 septembrie 2016 privind ajutorul de stat SA.37649 (2013/CP), SA.45860 (2016/PN), SA.45860 (2016/N) – Franța;

—	obligarea Comisiei la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată ar fi fondată pe un temei juridic eronat pentru a se aprecia compatibilitatea garanției acordate Caisse Centrale de Réassurance.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe mai multe vicii de motivare care ar afecta decizia atacată.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Acest motiv este structurat în două aspecte:

—	primul aspect, întemeiat pe erori de drept cu privire la aplicarea controlului proporționalității;

—	al doilea aspect, întemeiat pe caracterul disproporționat al garanției.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor procesuale ale reclamantei.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/51

Acțiune introdusă la 3 martie 2017 – Kakol/Comisia

(Cauza T-137/17)

(2017/C 144/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Danuta Kakol (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: R. Duta, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziilor comisiei de evaluare din 25 noiembrie 2016 și din 2 mai 2016 potrivit cărora candidatura reclamantei, calificată inițial pentru concursul EPSO/AD/177/10-AUDIT2013-Administrators-D5, a fost respinsă;

—	obligarea pârâtei la plata sumei de 5 000 de euro, sau la orice altă sumă, chiar mai mare, ce se va stabili de Tribunal ex aequo et bono cu titlu de reparație pentru maniera vexatorie în care a fost examinată candidatura sa;

—	dispunerea tuturor măsurilor necesare conform legii;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor și a costurilor ocazionate de procedură.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată în esență împotriva deciziilor din 25 noiembrie 2016 și din [2] mai 2016, potrivit cărora candidatura reclamantei la concursul „EPSO/AD/177/10-AUDIT2013-Administrateurs-AD5” a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu ar fi îndeplinit condițiile de admisibilitate referitoare la formarea necesară.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa unei delegări a comisiei de evaluare în ceea ce privește decizia din 2 mai 2016.

—	Reclamanta arată în această privință că mai multe indicii demonstrează că nu era posibil ca decizia din 2 mai 2016 să fi fost luată de către comisia de evaluare.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor încrederii legitime și securității juridice și a principiului „estoppel”.

—

Reclamanta afirmă că administrația a dat asigurări clare în cadrul concursului pentru care și-a depus candidatura anterior, și anume concursul EPSO/AD/172/09, acest concurs având aceleași condiții de admisibilitate ca și concursul EPSO/AD/177/10. Or, în cadrul concursului EPSO/AD/172/09, comisia de evaluare concluzionase că reclamanta îndeplinea condițiile necesare în legătură cu experiența/formarea profesională.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării.

Al patrulea motiv, întemeiat pe existența în speță a unei erori vădite de apreciere.

—	Reclamanta afirmă în această privință că din diplomele depuse în cauză reiese că ea dispune de un nivel de studii universitare egal cel puțin cu un ciclu complet de trei ani, atestat printr-o diplomă în raport cu natura funcțiilor concursului.

Al cincilea motiv, întemeiat pe existența unui abuz de putere și a unei lipse de proporționalitate.

—	Reclamanta afirmă în această privință că este evident că respingerea candidaturii sale nu a fost determinată de considerații legate de calificarea sa și de diplomele sale, ci de aspecte de politică generală străine scopurilor urmărite prin recrutare.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/52

Acțiune introdusă la 7 martie 2017 – Troszczynski/Parlamentul

(Cauza T-148/17)

(2017/C 144/71)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Mylène Troszczynski (Noyon, Franța) (reprezentant: M. Ceccaldi, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei chestorilor Parlamentului European din 6 ianuarie 2017 în măsura în care aceasta menține decizia Secretarului general din data de 23 iunie 2016 de recuperare a sumei de 56 554 euro de la doamna Mylène Troszczynski;

—

anularea deciziei Secretarului general al Parlamentului European din data de 23 iunie 2016, adoptată în aplicarea articolelor 33, 43, 62, 67 și 68 din Decizia 2009/C 159/01 a biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008„privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European” modificată, de constatarea unei creanțe față de reclamantă în cuantum de 56 554 euro cu titlu de sume plătite fără a fi datorate în cadrul asistenței parlamentare și de motivare a recuperării acesteia, și de însărcinare a ordonatorului competent în colaborare cu contabilul instituției să efectueze recuperarea acesteia în temeiul articolului 68 din măsurile de aplicare și a articolelor 78, 79 și 80 din Regulamentul financiar;

—

anularea notei de debit nr. 2016-888, nedatată, prin care reclamanta a fost informată că a fost constatată o creanță în ceea ce o privea, ca urmare a deciziei Secretarului general din 23 iunie 2016, recuperarea sumelor plătite fără a fi datorate cu titlu de asistență parlamentară, aplicarea articolului 68 din MAS și a articolelor 78, 79 și 80 din RF;

—	anularea notei de debit din 29 iunie 2016;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—	obligarea Parlamentului European la plata către doamna Mylène Troszczynski, cu titlu de restituire a cheltuielilor recuperabile, a sumei de 50 000 euro.

Motivele și principalele argumente

Sumele care fac obiectul prezentului litigiu au legătură cu contractul de muncă pe durată nedeterminată încheiat între reclamantă și un asistent local, care îndeplinea funcția de asistent parlamentar cu normă întreagă în statul membru în care a fost aleasă reclamanta menționată. Or, pârâtul pune în discuție, pe baza anumitor indicii, privind funcțiile ocupate de asistentul local în cadrul partidului politic de care aparținea reclamanta, că aceasta nu ar respecta obligațiile care decurg din articolele 33, 43 și 62 din măsurile de aplicare a Statutului deputaților.

În susținerea acțiunii, reclamanta arată că, în speță, actele atacate sunt afectate de vicii care, pe de o parte, le afectează legalitatea externă, având legătură, în special cu necompetența ratione materiae a autorului actului, nemotivarea și încălcarea normelor fundamentale de procedură.

Aceasta arată, de asemenea, că legalitatea internă a actelor atacate este afectată de vicii în legătură cu existența faptelor reproșate, cu stabilirea părții căreia îi revine sarcina probei, cu încălcarea principiului proporționalității, cu atingerea adusă drepturilor politice ale asistenților locali, cu abuzul de putere, cu caracterul discriminatoriu al deciziilor atacate și cu existența fumus persecutionis, cu atingerea adusă independenței deputatului și cu interzicerea oricărui mandat imperativ, cu încălcarea principiului una via electa et non bis in idem în măsura în care președintele Parlamentului european a transmis OLAF elementele de fapt care lăsau să se prezume existența pretinselor nereguli în privința reclamantei.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/53

Acțiune introdusă la 6 martie 2017 – Sumner/Comisia

(Cauza T-152/17)

(2017/C 144/72)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Loreto Sumner (Leixlip, Irlanda) (reprezentant: J. MacGuill, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea refuzului din 10 ianuarie 2017 al Secretarului General, făcut în numele Comisiei, notificat la 17 ianuarie 2017, de a-i permite reclamantei accesul la observațiile prezentate de părți referitoare la procedura în curs de constatare a neîndeplinirii obligațiilor având ca obiect pretinsa nerespectare de către Irlanda a Directivei privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe lipsa unei aprecieri concrete a cererii de acces la documente conform Regulamentului nr. 1049/2001.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe invocarea nelegală a unei prezumții generale, cu nerespectarea principiilor identificate de jurisprudența citată.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe neefectuarea unei examinări specifice și efective a riscului pentru fiecare document vizat, cu încălcarea jurisprudenței citate.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe neefectuarea unei examinări specifice și efective a unui acces parțial posibil, cu încălcarea jurisprudenței citate.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere privind existența unui interes public major, cu nerespectarea principiilor stabilite de jurisprudența citată.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/54

Acțiune introdusă la 13 martie 2017 – Post Telecom/BEI

(Cauza T-158/17)

(2017/C 144/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Post Telecom SA (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: M. Thewes, C. Saettel și T. Chevrier, avocați)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Băncii Europene de Investiții (BEI) cuprinse în corespondența din 6 ianuarie 2011, de notificare a reclamantei cu privire la respingerea ofertei pe care aceasta a depus-o în cadrul cererii de ofertă OP-1305 intitulată „Metropolitan area network and wide area network communication services for the European Investment Bank Group”, precum și a deciziei de atribuire a contractului unui alt ofertant;

—

în conformitate cu măsurile de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului sau a uneia dintre măsurile de cercetare prevăzute la articolul 91 din regulamentul respectiv, invitarea BEI să precizeze dacă a avut vreun contact cu TELINDUS privind procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice, anterior sau posterior depunerii ofertelor, în special în vederea obținerii unor explicații mai ample privind soluția sa tehnică, și, dacă este cazul, somarea acesteia să prezinte orice document transmis în această privință și dispunerea prezentării oricărui document de la dosarul aferent atribuirii contractului de achiziții publice în care ar fi fost consemnate contactele care au avut loc între Banca Europeană de Investiții și TELINDUS SA privind procedura de achiziții publice, anterior sau posterior depunerii ofertelor;

—	obligarea Băncii Europene de Investiții la plata de daune interese în valoare de 1 247 451,60 euro în temeiul răspunderii extracontractuale;

—	obligarea Băncii Europene de Investiții la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și al transparenței, în ceea ce privește metoda de evaluare prevăzută în caietul de sarcini.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare sau pe o motivare insuficientă, în ceea ce privește, pe de o parte, evaluarea ofertei candidatului care a obținut contractul, precum și, pe de altă parte, evaluarea ofertei reclamantei.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe încălcarea dispozițiilor caietului de sarcini și pe încălcarea principiului egalității de tratament pe care BEI le-ar fi săvârșit, în ceea ce privește evaluarea ofertei candidatului care a obținut contractul și, în special, evaluarea ofertei sale prin raportare la criteriul tehnic nr. 1.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare materială, pe eroarea vădită de apreciere, pe încălcarea dispozițiilor caietului de sarcini, pe încălcarea principiului proporționalității și al egalității de tratament și pe un abuz de putere pe care BEI le-ar fi săvârșit, în ceea ce privește evaluarea ofertei reclamantei. Acest motiv privește două aspecte:

—	primul aspect, întemeiat pe o eroare în constatarea materială a faptelor sau pe o eroare vădită de apreciere, pe o încălcare a dispozițiilor caietului de sarcini, pe un abuz de putere și pe o încălcare a principiului proporționalității;

—	al doilea aspect, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/55

Acțiune introdusă la 10 martie 2017 – RY/Comisia

(Cauza T-160/17)

(2017/C 144/74)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: RY (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Să declare și să hotărască

—	anularea deciziei din 27 aprilie 2016 a directorului general al Direcției Generale Resurse Umane și Securitate (DG HR) prin care a fost reziliat contractul său de agent temporar încheiat pe durată nedeterminată în temeiul articolului 47 litera (c) punctul (i) din RAA;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată înainte de adoptarea deciziei de reziliere a contractului său pe durată nedeterminată. În opinia reclamantei, decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În plus, ea ar fi fost adoptată cu încălcarea obligației de motivare și, mai exact, a dreptului reclamantei de a fi informată cu privire la ansamblul motivelor obiective pe care s-ar întemeia decizia atacată și, în special, la motivele privind o presupusă rupere a legăturii de încredere.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/55

Acțiune introdusă la 14 martie 2017 – Apple and Pear Australia and Star Fruits Diffusion/EUIPO – Pink Lady America (WILD PINK)

(Cauza T-164/17)

(2017/C 144/75)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamante: Apple and Pear Australia Ltd (Victoria, Australia), Star Fruits Diffusion (Caderousse, Franța) (reprezentanți: T. de Haan și P. Péters, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Pink Lady America (Yakima, Washington, Statele Unite)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „WILD PINK” – cererea de înregistrare nr. 11 701 216

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 9 ianuarie 2017 în cauza R 87/2015-4

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamante în fața Camerei a patra de recurs a Oficiului.

Motivele invocate

—	încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 și a dreptului la apărare;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 și a articolului 296 TFEU;

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și/sau a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/56

Acțiune introdusă la 16 martie 2017 – RV/Comisia

(Cauza T-167/17)

(2017/C 144/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: RV (reprezentanți: J.-N. Louis și N. De Montigny, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Să declare și să hotărască:

—	anularea deciziei din 21 decembrie 2016 a Directorului general al DG HR de trimitere din oficiu a reclamantului în concediu în interesul serviciului în temeiul articolului 42c al cincilea paragraf din Statut și de a-l pensiona începând cu data de 1 aprilie 2017;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv este întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură și pe nelegalitatea unei delegări nelimitate a competențelor AIPN pentru aplicarea articolului 42c din Statut. Acesta este întemeiat de asemenea pe încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării.

Al doilea motiv este întemeiat pe nelegalitatea articolului 42c din Statut, în măsura în care acesta încalcă considerentele Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (JO 2013 L 287, p. 15) și, în special posibilitatea de a facilita funcționarilor continuarea activității până la vârsta de 67 de ani și posibilitatea, în circumstanțe excepționale, să se lucreze până la 70 de ani.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, a principiului încrederii legitime și a obligației de solicitudine. Acesta este întemeiat și pe existența în speță a unei erori vădite de apreciere.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/57

Acțiune introdusă la 17 martie 2017 – M & K/EUIPO – Genfoot (KIMIKA)

(Cauza T-171/17)

(2017/C 144/77)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: M & K Srl (Prato, Italia) (reprezentant: F. Caricato, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Genfoot, Inc. (Montreal, Quebec, Canada)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „KIMIKA” – cererea de înregistrare nr. 13 233 391

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 ianuarie 2017 în cauza R 1206/2016-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	recunoașterea și declararea faptului că acțiunea formulată de reclamantă este admisibilă și întemeiată și, în consecință,

—	reformarea deciziei atacate;

—	trimiterea cauzei la EUIPO în vederea unei decizii de reformare și permiterea în consecință a înregistrării definitive a mărcii Uniunii Europene nr. 13 233 391 chiar și pentru clasele contestate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente celor trei proceduri.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 15 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	Camera de recurs a săvârșit o eroare când a apreciat riscul de confuzie între mărci.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/58

Acțiune introdusă la 13 martie 2017 – Sequel Naturals/EUIPO – Fernandes (VeGa one)

(Cauza T-176/17)

(2017/C 144/78)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sequel Naturals ULC (Port Coquilam, British Columbia, Canada) reprezentant: H. Lindström, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Carlos Fernandes (Gross-Umstadt, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „VeGa one” – cererea de înregistrare nr. 12 649 612

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 9 ianuarie 2017 în cauza R 2466/2015-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/58

Acțiune introdusă la 21 martie 2017 – W&O medical esthetics/EUIPO – Fidia farmaceutici (HYALSTYLE)

(Cauza T-178/17)

(2017/C 144/79)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: W&O medical esthetics GmbH (Oberursel, Germania) (reprezentant: A. Finkentey, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fidia farmaceutici SpA (Abano Terme, Italia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „HYALSTYLE” – marca Uniunii Europene nr. 11 645 471

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 17 ianuarie 2017 în cauza R 872/2016-1

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

8.5.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 144/59

Acțiune introdusă la 17 martie 2017 – Laboratoire Nuxe/EUIPO – Camille și Tariot (NYOUX)

(Cauza T-179/17)

(2017/C 144/80)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamantă: Laboratoire Nuxe (Paris, Franța) (reprezentanți: P. Wilhelm și J. Roux, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Elisabeth Camille (Alicante, Spania), Jean Yves Tariot (Alicante, Spania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „NYOUX” – cerere de înregistrare nr. 12 931 739

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 16 ianuarie 2017 în cauza R 718/2016-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 144

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 8 mai 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 144/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1