INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/2

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico (IRCCS) – Fondazione Santa Lucia/Cassa conguaglio per il settore elettrico și alții

(Cauza C-189/15) (1)

((Trimitere preliminară - Directiva 2003/96/CE - Impozitarea produselor energetice și a electricității - Reduceri fiscale - Domeniu de aplicare material - Avantaje privind sumele datorate pentru acoperirea costurilor generale ale sistemului de energie electrică - Articolul 17 - Întreprinderi mari consumatoare de energie - Avantaje acordate unor astfel de întreprinderi numai din sectorul de producție - Admisibilitate))

(2017/C 070/02)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamant: Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico (IRCCS) – Fondazione Santa Lucia

Pârâte: Cassa conguaglio per il settore elettrico, Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero dell'Economia e delle Finanze, Autorità per l'energia elettrica e il gas

cu participarea:2M SpA

Dispozitivul

Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității trebuie interpretat în sensul că intră în noțiunea „reduceri fiscale” avantajele acordate, de dreptul național, întreprinderilor mari consumatoare de energie, astfel cum sunt definite la această dispoziție, cu privire la sume, precum cele în discuție în litigiul principal, datorate pentru acoperirea costurilor generale ale sistemului de energie electrică italian, sub rezerva verificării, de către instanța de trimitere, a elementelor de fapt și a normelor dreptului național pe care se întemeiază acest răspuns al Curții.

Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2003/96 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede reduceri fiscale la consumul de electricitate, în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie, în sensul acestei dispoziții, numai din sectorul de producție.

(1) JO C 228, 13.7.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Braunschweig – Germania) – Queisser Pharma GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-282/15) (1)

([Trimitere preliminară - Libera circulație a mărfurilor - Articolele 34-36 TFUE - Situație pur internă - Siguranța produselor alimentare - Regulamentul (CE) nr. 178/2002 - Articolul 6 - Principiul analizei riscurilor - Articolul 7 - Principiul precauției - Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 - Legislație a unui stat membru care interzice producerea și introducerea pe piață de suplimente alimentare care conțin aminoacizi - Situație în care o derogare temporară de la această interdicție ține de puterea discreționară a autorității naționale])

(2017/C 070/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Braunschweig

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Queisser Pharma GmbH & Co. KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Articolele 6 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice producerea, prelucrarea sau introducerea pe piață a oricărui supliment alimentar care conține aminoacizi, cu excepția cazului în care se acordă o derogare de către o autoritate națională care dispune în această privință de o putere de apreciere, atunci când această legislație se bazează pe o analiză a riscului care privește numai anumiți aminoacizi, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. În orice caz, aceste articole trebuie interpretate ca opunându-se unei asemenea legislații naționale atunci când aceasta prevede că derogările de la interdicția prevăzută de legislația menționată nu pot fi acordate decât pentru o durată determinată chiar și în cazul în care siguranța unei substanțe este dovedită.

(1) JO C 294, 7.9.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/3

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Appeal Commissioners – Irlanda) – National Roads Authority/The Revenue Commissioners

(Cauza C-344/15) (1)

([Trimitere preliminară - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf - Activitate de administrare și de punere la dispoziție a unor infrastructuri rutiere în schimbul plății unei taxe - Activități desfășurate de un organism de drept public ca autoritate publică - Prezența unor operatori privați - Denaturări semnificative ale concurenței - Existența unei concurențe efective sau potențiale])

(2017/C 070/04)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Appeal Commissioners

Părțile din procedura principală

Reclamantă: National Roads Authority

Pârâtă: The Revenue Commissioners

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că, într-o situație cum este cea din litigiul principal, un organism de drept public care desfășoară o activitate care constă în a furniza accesul la un drum în schimbul plății unei taxe nu trebuie considerat în concurență cu operatorii privați care încasează taxe pe alte drumuri cu taxă în aplicarea unui acord cu organismul de drept public în cauză în temeiul unor dispoziții legislative naționale.

(1) JO C 311, 21.9.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 ianuarie 2017 – Comisia Europeană/Total SA, Elf Aquitaine SA

(Cauza C-351/15 P) (1)

((Recurs - Înțelegeri - Piața metacrilaților - Amenzi - Răspundere solidară a societăților-mamă și a filialei lor pentru comportamentul ilicit al acesteia din urmă - Plata amenzii de către filială - Reducerea cuantumului amenzii filialei în urma unei hotărâri a Tribunalului Uniunii Europene - Scrisori ale serviciului contabil al Comisiei Europene prin care se solicită societăților-mamă plata sumei rambursate de aceasta filialei, majorată cu dobânzi de întârziere - Acțiune în anulare - Acte atacabile - Protecție jurisdicțională efectivă))

(2017/C 070/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și F. Dintilhac, agenți)

Celelalte părți din procedură: Total SA, Elf Aquitaine SA (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și E. Lagathu, avocats)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Autoritatea de Supraveghere AELS (reprezentant: C. Perrin, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Comisia Europeană să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Total SA și de Elf Aquitaine SA.

3)	Obligă Autoritatea de Supraveghere AELS să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 294, 7.9.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Wortmann KG Internationale Schuhproduktionen/Hauptzollamt Bielefeld

(Cauza C-365/15) (1)

([Trimitere preliminară - Uniunea vamală și tariful vamal comun - Restituirea taxelor la import - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (Codul vamal) - Articolul 241 primul paragraf prima liniuță - Obligația unui stat membru de a prevedea plata unor dobânzi de întârziere chiar în lipsa unei acțiuni la instanțele naționale])

(2017/C 070/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Wortmann KG Internationale Schuhproduktionen

Pârât: Hauptzollamt Bielefeld

Dispozitivul

În cazul în care sunt restituite taxe la import, inclusiv taxe antidumping, pentru motivul că au fost percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, există o obligație a statelor membre, care decurge din dreptul Uniunii, de a plăti justițiabililor care au dreptul la restituire dobânzi aferente acestor taxe, care curg începând de la data plății de către respectivii justițiabili a taxelor restituite.

(1) JO C 328, 5.10.2015

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/5

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – NEW WAVE CZ, a.s/ALLTOYS, spol. s r. o.

(Cauza C-427/15) (1)

((Trimitere preliminară - Proprietate intelectuală - Directiva 2004/48/CE - Acțiune referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală - Dreptul la informare - Cerere de informații într-o procedură - Procedură legată de acțiunea care a condus la constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală))

(2017/C 070/07)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší soud České republiky

Părțile din procedura principală

Reclamantă: NEW WAVE CZ, a.s

Pârâtă: ALLTOYS, spol. s r. o.

Dispozitivul

Articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că se aplică unei situații precum cea în discuție în litigiul principal, în care, după soluționarea definitivă a unei acțiuni care a condus la constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală, reclamantul solicită, într-o procedură separată, informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care încalcă acest drept.

(1) JO C 371, 9.11.2015

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – Schaefer Kalk GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-460/15) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană - Directiva 2003/87/CE - Plan de monitorizare - Regulamentul (UE) nr. 601/2012 - Articolul 49 alineatul (1) și punctul 10 din anexa IV - Calcularea emisiilor instalației - Deducerea dioxidului de carbon (CO2) transferat - Excluderea CO2 utilizat în producerea de carbonat de calciu precipitat - Validitatea excluderii])

(2017/C 070/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Schaefer Kalk GmbH & Co. KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Dispozitivul

Dispozițiile articolului 49 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și ale punctului 10 B din anexa IV la acest regulament, în condițiile în care includ în mod sistematic în emisiile instalației de calcinare a varului dioxidul de carbon (CO2) transferat către o altă instalație în vederea producerii de carbonat de calciu precipitat, indiferent dacă acest dioxid de carbon este sau nu este eliberat în atmosferă, sunt nevalide.

(1) JO C 389, 23.11.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret – Danemarca) – Sjelle Autogenbrug I/S/Skatteministeriet

(Cauza C-471/15) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Taxa pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Regim special de impozitare a marjei de profit - Noțiunea „bunuri second-hand” - Vânzări de piese demontate de la vehicule scoase din uz))

(2017/C 070/09)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sjelle Autogenbrug I/S

Pârât: Skatteministeriet

Dispozitivul

Articolul 311 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că piesele uzate care provin de la autovehicule scoase din uz, dobândite de o întreprindere de refolosire a autovehiculelor de la un particular și care sunt destinate a fi vândute ca piese de schimb, constituie „bunuri second hand”, în sensul acestei dispoziții, cu consecința că livrările unor astfel de piese, efectuate de un comerciant persoană impozabilă, sunt supuse aplicării regimului marjei de profit.

(1) JO C 363, 3.11.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/7

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Minister Finansów/Stowarzyszenie Artystów Wykonawców Utworów Muzycznych i Słowno-Muzycznych SAWP (SAWP)

(Cauza C-37/16) (1)

((Trimitere preliminară - Fiscalitate - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Operațiuni taxabile - Noțiunea de „prestare de servicii cu titlu oneros” - Plata redevențelor în favoarea organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe cu titlu de compensație echitabilă - Excludere))

(2017/C 070/11)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Reclamant: Minister Finansów

Pârâtă: Stowarzyszenie Artystów Wykonawców Utworów Muzycznych i Słowno-Muzycznych SAWP (SAWP)

cu participarea: Prokuratura Generalna, Stowarzyszenie Zbiorowego Zarządzania Prawami Autorskimi Twórców Dzieł Naukowych i Technicznych Kopipol, Stowarzyszenie Autorów i Wydawców Copyright Polska

Dispozitivul

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată de Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010, trebuie interpretată în sensul că titularii drepturilor de reproducere nu efectuează o prestare de servicii, în sensul acestei directive, în favoarea producătorilor și a importatorilor de suporturi neînregistrate și de aparate de înregistrare și de reproducere de la care organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe percep pe seama acestor titulari, însă în nume propriu, remunerații compensatorii pentru vânzarea acestor aparate și suporturi.

(1) JO C 145, 25.4.2016.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu (Portugalia) la 5 decembrie 2016 – João Ventura Ramos/Fundo de Garantia Salarial

(Cauza C-627/16)

(2017/C 070/13)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu

Părțile din procedura principală

Reclamant: João Ventura Ramos

Pârât: Fundo de Garantia Salarial

Întrebările preliminare

Un termen de decădere aplicabil în ceea ce privește depunerea la instituția de garantare a unei cereri de plată a creanțelor salariale datorate este mai favorabil salariaților, în sensul articolului 11 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (1), în cazul în care încasarea respectivelor creanțe salariale este garantată numai dacă plata este solicitată de la instituția de garantare în termen de un an calculat din ziua următoare celei în care a încetat contractul de muncă sau ar fi mai favorabil dacă termenul s-ar calcula de la data la care se introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenței, având în vedere că instituția de garantare nu asigură decât plata acelor creanțe ale lucrătorului care au devenit scadente în cele șase luni anterioare deschiderii acestei proceduri?

În cazul în care un lucrător a lăsat să expire termenul din motive neimputabile acestuia, legislațiile statelor membre trebuie, în temeiul dispozițiilor articolului 11 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008, să prevadă un termen suplimentar pentru depunerea cererii la instituția de garantare, cu condiția ca lucrătorul să facă dovada că nu este responsabil pentru nerespectarea termenului de decădere?

(1) JO 2008, L 283, p. 36.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/9

Recurs introdus la 8 decembrie 2016 de Spliethoff's Bevrachtingskantoor BV împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 11 octombrie 2016 în cauza T-564/15, Spliethoff's Bevrachtingskantoor BV/Comisia Europeană

(Cauza C-635/16 P)

(2017/C 070/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Spliethoff's Bevrachtingskantoor BV (reprezentant: Y. de Vries, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Ordonanței Tribunalului din 11 octombrie 2016 în cauza T-564/15;

—	trimiterea cauzei Tribunalului;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a concluzionat în sensul inadmisibilității acțiunii pentru motivul că este îndreptată împotriva Comisiei, deși aceasta nu este autorul actului atacat.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat că acțiunea este inadmisibilă pentru motivul că actul atacat nu are decât un caracter provizoriu și nu constituie, prin urmare, un act definitiv.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin respingerea cererii Spliethoff de a se considera că acțiunea sa în anulare era îndreptată împotriva deciziei din 31 iulie (1).

(1) Decizia de punere în aplicare C(2015) 5274 final a Comisiei de stabilire a listei propunerilor admise pentru a beneficia de un sprijin financiar din partea UE în domeniul mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – sectorul transporturilor ca urmare a apelurilor de propuneri lansate la 11 septembrie 2014 și întemeiate pe programul de lucru multianual.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal administratif de Lille (Franța) la 15 decembrie 2016 – Adil Hassan/Préfet du Pas-de-Calais

(Cauza C-647/16)

(2017/C 070/17)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Lille

Părțile din procedura principală

Reclamant: Adil Hassan

Pârât: Préfet du Pas-de-Calais

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului și al Consiliului din 26 iunie 2013 (1) se opun ca autoritățile competente din statul membru care a adresat, unui alt stat membru pe care îl consideră ca fiind statul responsabil prin aplicarea criteriilor stabilite de regulament, o cerere de preluare sau reprimire a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă ori a unei alte persoane prevăzute la articolul 18 alineatul (1) litera (c) sau (d) din regulament să adopte o decizie de transfer și să o notifice persoanei în cauză înainte ca statul solicitat să fi acceptat această preluare sau această reprimire?

(1) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, p. 31).

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/11

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2016 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-668/16)

(2017/C 070/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, A. C. Becker, D. Kukovec, Bevollmächtigte)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

constatarea faptului că Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2006/40/CE (1) (Directiva privind sistemele de climatizare) și al Directivei 2007/46/CE (2) (Directiva-cadru), prin aceea că:

—	a omis să ia măsurile necesare pentru a restabili conformitatea vehiculelor de tip 246, 176 și 117 cu tipurile omologate (articolele 12 și 30 din directiva-cadru);

—	nu a luat măsurile necesare pentru executarea sancțiunilor (articolul 46 coroborat cu articolele 5 și 18 din directiva-cadru);

—

la data de 17 mai 2013 la cererea formulată de Daimler AG a admis o extindere a tipului de vehicul omologat 245G la vehicule pentru care s-a acordat o altă omologare de tip și cărora le erau aplicabile noile condiții prevăzute de Directiva privind sistemele de climatizare, eludând astfel această directivă.

obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 12 și anexei X din directiva-cadru, statele membre trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a garanta conformitatea producției vehiculelor cu tipul omologat. De asemenea, potrivit articolului 30 din directiva-cadru, trebuie adoptate măsurile necesare pentru a se asigura că noile vehicule care nu sunt conforme sunt aduse în conformitate cu tipul omologat. Producția și noile vehicule de anumite tipuri ale Daimler AG nu sunt conforme cu tipurile omologate, întrucât folosesc un anumit mijloc de răcire. Autoritățile germane nu ar fi adoptat măsurile necesare pentru a restabili conformitatea acestora, în contradicție cu articolele 12 și 30 din directiva-cadru.

În plus, autoritățile germane ar fi încălcat articolul 46 din directiva-cadru, prin faptul că nu au luat nicio sancțiune împotriva încălcărilor de către Daimler AG a articolului 5 alineatul (1) și a articolului 18 din directiva-cadru.

În sfârșit, autoritățile germane ar fi eludat Directiva privind sistemele de climatizare extinzând în mod nepermis un tip vechi de vehicule la tipurile de vehicule menționate mai sus.

(1) Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO 2006, L 161, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 16 p.84)

(2) Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO 2007 L 263, p. 1)

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 30 decembrie 2016 – BEI ApS/Skatteministeriet

(Cauza C-682/16)

(2017/C 070/19)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BEI ApS

Pârât: Skatteministeriet

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE (1) coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din cuprinsul său trebuie să fie interpretat în sensul că o societate stabilită într-un stat membru care este vizată de articolul 3 din directivă şi care, în împrejurări cum sunt cele din prezenta cauză, primeşte dobânzi din partea unei filiale din alt stat membru este „beneficiara” acestei dobânzi în sensul directivei?

1.1.	Noţiunea „beneficiar” de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/49/CE coroborat cu articolul 1 alineatul (4) din cuprinsul său trebuie să fie interpretată în concordanţă cu noţiunea corespunzătoare de la articolul 11 din Modelul de convenție fiscală din 1977 al OCDE?

1.2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1.1, noţiunea trebuie să fie interpretată doar din perspectiva comentariului la articolul 11 din modelul de convenție fiscală al OCDE (punctul 8) sau pot fi integrate în interpretare comentariile ulterioare, inclusiv completările aduse în 2003 referitoare la „societăţile-conductă” (punctul 8.1, în prezent punctul 10.1) şi completările aduse în 2014 referitoare la „obligaţiile legale sau contractuale” (punctul 10.2)?

1.3.

Dacă pot fi integrate în interpretare Comentariile din 2003, trebuie să fi existat efectiv, ca o condiţie pentru a considera că o societate nu este un „beneficiar” în sensul Directivei 2003/49/CE, o direcţionare de fonduri către aceste persoane care sunt considerate de statul în care este rezident plătitorul dobânzii ca fiind „beneficiarii” dobânzii în cauză şi – în cazul unui răspuns afirmativ – transferul efectiv trebuie să aibă loc, ca o condiţie suplimentară, la un moment apropiat de plata dobânzilor şi/sau să aibă loc ca plată a unor dobânzi?

1.3.1.

Care este în acest context relevanţa aspectului dacă se utilizează capital social pentru credit, dacă dobânzile în cauză sunt incluse în suma pentru care sunt plătite (sunt „capitalizate”), dacă beneficiarul dobânzilor a plătit impozit pentru dobânzile primite statului în care își are reședința plătitorul dobânzilor, dacă beneficiarul dobânzilor a efectuat ulterior un transfer în cadrul grupului către societatea-mamă rezidentă în acelaşi stat în vederea ajustării câştigurilor în scopuri fiscale potrivit normelor care prevalează în statul respectiv, dacă dobânzile în cauză sunt convertite ulterior în capital social în societatea debitoare și dacă beneficiarul dobânzilor a avut obligaţia contractuală sau legală de a transfera dobânzile către o altă persoană?

1.4.

Ce relevanţă are pentru aprecierea privind aspectul dacă beneficiarul dobânzilor trebuie să fie considerat ca fiind un „beneficiar” în sensul directivei faptul că instanţa de trimitere, în urma analizării împrejurărilor cauzei, concluzionează că beneficiarul – fără să fi fost obligat în mod legal sau contractual să transfere dobânzile primite către o altă persoană – nu a avut dreptul „deplin”„de uz și de folosință” a dobânzilor astfel cum este menţionat în Comentariile din 2014 referitoare la Modelul de convenție fiscală din 1977

Pentru invocarea de către un stat membru a articolului 5 alineatul (1) din directivă privind aplicarea dispoziţiilor naţionale pentru prevenirea fraudelor sau a abuzurilor ori a articolului 5 alineatul (2) din directivă, este necesar ca statul membru în cauză să fi adoptat o dispoziţie internă specială de punere în aplicare a articolului 5 din directivă sau ca dreptul naţional să conţină dispoziţii generale ori principii referitoare la fraude, abuzuri sau evaziune fiscală care pot fi interpretate în conformitate cu articolul 5?

2.1.

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Legea privind impozitul pe profit, care prevede că obligaţiile fiscale limitate pentru veniturile din dobânzi nu includ „dobânzile scutite de impozit […] în temeiul Directivei 2003/49/CE privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite”, poate fi considerat ca fiind o dispoziţie naţională specială în sensul articolului 5 din directivă/

O dispoziţie dintr-o convenţie privind dubla impunere încheiată între două state membre şi întocmită în conformitate cu Modelul de convenție fiscală al OCDE, potrivit căreia impozitarea dobânzilor este condiționată de aspectul dacă persoana care primeşte dobânzile este considerată ca fiind beneficiarul dobânzilor, constituie o dispoziţie împotriva abuzurilor întemeiată pe convenții care este vizată de articolul 5 din directivă?

Un stat membru care nu doreşte să recunoască faptul că o societate dintr-un alt stat membru este beneficiarul dobânzilor şi susţine că societatea din celălalt stat membru este o aşa-zisă societate-conductă artificială este obligat în conformitate cu Directiva 2003/49/CE sau cu articolul 10 CE să precizeze pe cine consideră ca fiind beneficiarul în acest caz?

(1) Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO2003, L 157, p. 49, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 75).

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/15

Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2017 – Rath/EUIPO – Portela & Ca. (Diacor)

(Cauza T-258/08) (1)

({„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Diacor - Marca națională figurativă anterioară Diacol PORTUGAL - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Probe redactate într-o altă limbă decât limba de procedură - Norma 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 [devenită norma 22 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2868/95, astfel cum a fost modificat] - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009]”})

(2017/C 070/20)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Matthias Rath (Cape Town, Africa de Sud) (reprezentanţi:: U. Vogt, C. Kleiner și S. Ziegler, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Portela & Ca., SA (São Mamede do Coronado, Portugalia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 30 aprilie 2008 (cauza R 1630/2006-2), privind o procedură de opoziție între Portela & Ca. și domnul Rath

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Matthias Rath la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 223, 30.8.2008

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/15

Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – ANKO/Comisia

(Cauza T-768/14) (1)

([„Clauză compromisorie - Acord de grant încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) - Proiectul Pocemon - Costuri eligibile - Cerere reconvențională - Rambursarea sumelor plătite - Dobânzi moratorii”])

(2017/C 070/21)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentant: V. Christianos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și P. Arenas, agenți, asistați de O. Lytra, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se urmărește declararea ca nefondată a cererii Comisiei privind rambursarea unei sume plătite reclamantei în executarea acordului nr. 216088 de finanțare a proiectului intitulat „Platformă de monitorizare și de diagnostic pentru bolile autoimune”, încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), și, pe de altă parte, cerere reconvențională prin care se urmărește obligarea reclamantei la rambursarea unei sume plătite în mod nejustificat în executarea acestui acord.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea formulată de ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias.

2)	Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata către Comisia Europeană a sumei de 377 733,93 euro, majorată cu dobânzi moratorii de 3,75 % începând de la 3 mai 2014 și până la plata integrală a sumei menționate.

3)	Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 65, 23.2.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/16

Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – ANKO/Comisia

(Cauza T-771/14) (1)

([„Clauză compromisorie - Acord de grant încheiat în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006) - Proiectul Doc@Hand - Costuri eligibile - Cerere reconvențională - Rambursarea sumelor plătite - Dobânzi moratorii”])

(2017/C 070/22)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentanți: V. Christianos și S. Paliou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și P. Arenas, agenți, asistați de O. Lytra, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, cerere întemeiată pe articolul 272 TFUE prin care se urmărește declararea ca nefondată a cererii Comisiei de rambursare a unei sume plătite reclamantei în temeiul contractului nr. 508015 pentru finanţarea proiectului intitulat „Partajarea cunoștințelor și asistență în luarea deciziilor pentru profesioniștii din domeniul sănătății”, încheiat în cadrul celui de Al șaselea program-cadru al Comunității Europene pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006), și, pe de altă parte, cerere reconvențională prin care se urmărește obligarea reclamantei la rambursarea unei sume plătite fără a fi datorată în temeiul acestei convenții

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea formulată de ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias.

2)	Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata către Comisia Europeană a sumei de 296 149,77 euro, majorată cu dobânzi moratorii începând cu 3 mai 2014 și până la plata integrală a sumei menționate, la rata de 3,75 %.

3)	Obligă ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 65, 23.2.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/17

Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató/EUIPO – Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató (Choco Love)

(Cauza T-325/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Choco Love - Mărcile Uniunii Europene şi naţionale verbale şi figurative anterioare CHOCOLATE, CSOKICSŐ şi Chocolate Brown - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 070/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató Kft. (Budapesta, Ungaria) (reprezentant: Á. László, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: I. Moisescu și A. Schifko, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató Kft. (Budapesta)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 26 martie 2015 (cauza R 1369/2014-1) privind o procedură de opoziție între Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató şi Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató Kft. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 279, 24.8.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/17

Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2017 – LP/Europol

(Cauza T-719/15 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Agenți temporari - Contract pe durată determinată - Decizie de nereînnoire - Decizie implicită de respingere - Decizie de respingere a reclamaţiei - Obligația de motivare - Obligația de solicitudine”))

(2017/C 070/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: LP (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul European de Poliție (Europol) (reprezentanți: D. Neumann și C. Falmagne, agenți, asistați de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene [confidențial] (2) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	LP suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul European de Poliție (Europol) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 59, 15.2.2016.

(2) Date confidenţiale necomunicate.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/18

Hotărârea Tribunalului din 23 ianuarie 2017 – Justice & Environment/Comisia

(Cauza T-727/15) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente privind o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschisă de Comisie împotriva Republicii Cehe - Refuzul accesului - Excepție referitoare la protecția activităților de inspecție, de anchetă și de audit - Prezumție generală - Interes public superior - Convenția de la Aarhus - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”])

(2017/C 070/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Association Justice & Environment, z.s. (Brno, Republica Cehă) (reprezentant: S. Podskalská, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro-Nolin, F. Clotuche-Duvieusart și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei inițiale a Comisiei din 19 august 2015 și a deciziei confirmative a Comisiei din 15 octombrie 2015 prin care se refuză acordarea accesului reclamantei la anumite documente cuprinse în dosarul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 2008/2186 împotriva Republicii Cehe și de aplicare a Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Association Justice & Environment, z.s., la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 59, 15.2.2016.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/19

Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2017 – Nausicaa Anadyomène și Banque d’escompte/BCE

(Cauza T-749/15) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Politică economică și monetară - BCE - Bănci centrale naționale - Restructurarea datoriei publice grecești - Program de achiziționare de titluri - Acord de preschimbare a titlurilor în beneficiul exclusiv al băncilor centrale ale Eurosistemului - Implicarea sectorului privat - Clauze de acțiune colectivă - Îmbunătățirea calității colateralului sub forma unui program de răscumpărare destinat să susțină calitatea titlurilor ca garanții - Creditori privați - Bănci comerciale - Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor - Încredere legitimă - Egalitate de tratament”))

(2017/C 070/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Nausicaa Anadyomène SAS (Paris, Franța) și Banque d’escompte (Paris) (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Tymen, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: O. Heinz, G. Varhelyi și F. von Lindeiner, agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE și având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantele l-ar fi suferit ca urmare, printre altele, a adoptării Deciziei 2012/153/UE a BCE din 5 martie 2012 privind eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de Republica Elenă în contextul ofertei de preschimbare a datoriei lansate de Republica Elenă (BCE/2012/3) (JO 2012, L 77, p. 19), precum și a altor măsuri ale BCE legate de restructurarea datoriei publice grecești

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Nausicaa Anadyomène SAS și Banque d’escompte la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 68, 22.2.2016.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/19

Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2017 – Solenis Technologies/EUIPO (STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS.)

(Cauza T-96/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS. - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 070/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Solenis Technologies LP (Wilmington, Statele Unite) (reprezentant: A. Sanz Cerralbo, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: M. Fischer și A. Kusturovic, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 3 decembrie 2015 (cauza R 613/2015-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS. ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Solenis Technologies LP la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 156, 2.5.2016.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/20

Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – Anton Riemerschmid Weinbrennerei und Likörfabrik/EUIPO – Viña y Bodega Botalcura (LITU)

(Cauza T-187/16) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene LITU - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsă de similitudine între semne - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 070/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Anton Riemerschmid Weinbrennerei und Likörfabrik GmbH & Co. KG (Erding, Germania) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: J. Ivanauskas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Viña y Bodega Botalcura SA (Las Condes, Chile)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 9 februarie 2016 (cauza R 719/2015-2) privind o procedură de opoziție între Riemerschmid Weinbrennerei und Likörfabrik și Viña y Bodega Botalcura.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Anton Riemerschmid Weinbrennerei und Likörfabrik GmbH & Co. KG la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

(1) JO C 243, 4.7.2016.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/21

Ordonanța Tribunalului din 12 ianuarie 2017 – ACDA și alții/Comisia

(Cauza T-242/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Prelungirea perioadei de concesionare - Plan de relansare a rețelei de autostrăzi pe teritoriul francez - Decizie de a nu ridica obiecții - Asociație - Lipsa afectării individuale - Act normativ care presupune măsuri de executare - Inadmisibilitate”))

(2017/C 070/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Automobile club des avocats (ACDA) (Paris, Franța), Organisation des transporteurs routiers européens (OTRE) (Bordeaux, Franța), Fédération française des motards en colère (FFMC) (Paris), Fédération française de motocyclisme (Paris), Union nationale des automobile clubs (Paris, Franța) (reprezentant: M. Lesage, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2014) 7850 final a Comisiei Europene din 28 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.2014/N 38271 – Franța – Plan de relansare a rețelei de autostrăzi.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Republica Franceză.

Automobile club des avocats (ACDA), Organisation des transporteurs routiers européens (OTRE), Fédération française des motards en colère (FFMC), Fédération française de motocyclisme și Union nationale des automobile clubs suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

4)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 236, 20.7.2015.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/21

Acțiune introdusă la 22 decembrie 2016 – MS/Comisia

(Cauza T-435/16)

(2017/C 070/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: MS (Castries, Franța) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și întemeiată;

în consecință,

—	anularea deciziei Comisiei de refuzare a comunicării datelor cu caracter personal care îl privesc pe reclamant, luată la 16 iunie 2016;

—	obligarea la repararea prejudiciului moral care rezultă din comportamentul culpabil al Comisiei Europene, evaluat ex aequo et bono la 20 000 euro;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială 13/vol. 30, p. 142), în special a articolelor 8, 13 și 20 din acesta. Reclamantul invocă de asemenea încălcarea dreptului fundamental de acces la datele cu caracter personal și a dreptului la respectarea vieții private, precum și încălcarea principiului dreptului la apărare, a egalității armelor și a dreptului la o bună administrare. Decizia atacată ar fi afectată, pe de altă parte, de o motivare neconformă și neîntemeiată. Toate aceste nelegalități ar constitui tot atâtea fapte culpabile care i-ar fi cauzat reclamantului un prejudiciu real și cert.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/22

Acțiune introdusă la 14 septembrie 2016 – PJ/EUIPO – Erdmann & Rossi (Erdmann & Rossi)

(Cauza T-664/16)

(2017/C 070/31)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: PJ (reprezentant: B. Schürmann, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Erdmann & Rossi GmbH (Berlin, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: reclamantul

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală a mărcii „Erdmann & Rossi” – marca Uniunii Europene nr. 10 310 481

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 iulie 2016 în cauza R 1670/2015-4

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată în prezenta acțiune și în procedura de declarare a nulității desfășurată în fața camerei de recurs și în fața diviziei de anulare.

Motivul invocat

—	încălcarea articolelor 52, 56, 63, 75 și 76 Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea normelor 50, 55 și 94 din Regulamentul nr. 2868/95;

—	încălcarea articolului 12 din Regulamentul nr. 216/96;

—	încălcarea articolului 6 din CEDO;

—	încălcarea articolelor 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/23

Acțiune introdusă la 28 decembrie 2016 – Collins/Parlamentul

(Cauza T-919/16)

(2017/C 070/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Jane Maria Collins (Hotham, Regatul Unit) (reprezentant: I. Anderson, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Parlamentului European din 25 octombrie 2016 de a nu apăra privilegiile și imunitățile reclamantei,

—	pronunțarea cu privire la cererea reclamantei ca Parlamentul să îi apere privilegiile și imunitățile potrivit articolului 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene,

—	repararea prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a acelei decizii,

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului care decurge din neexaminarea de către Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European a probelor prezentate de reclamantă.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului care decurge din nemotivarea corespunzătoare de către Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European și de către Parlamentul European însuși a deciziei de a nu apăra privilegiile și imunitățile reclamantei potrivit articolului 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolelor 6 și 11 din Convenția europeană a drepturilor omului care decurge din neorganizarea de către Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European și de către Parlamentul European însuși a unei ședințe imparțiale.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe o eroare de drept a Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului European și a Parlamentului European însuși.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/24

Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2017 – RI/Consiliul

(Cauza T-9/17)

(2017/C 070/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: RI (Paris, Franța) (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei AIPN din cadrul Consiliului din 8 februarie 2016 privind refuzul de a recunoaște invaliditatea reclamantului ca rezultând dintr-o boală profesională, în sensul articolului 78 alineatul (5) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe nerespectarea noțiunii de boală profesională de către comisia de invaliditate și de către autoritatea împuternicită să facă numiri („AIPN”) din cadrul Consiliului. Reclamantul contestă în special concluziile respectivei comisii, potrivit cărora:

—	sindromul de tunel carpian nu ar putea fi recunoscut drept boală profesională;

—	la originea incapacității reclamantului de a-și relua activitatea nu s-ar afla sindromul de tunel carpian, ci doar sindromul de algoneurodistrofie, care s-a dezvoltat ulterior intervenției chirurgicale de la mâna sa stângă.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, întrucât comisia de invaliditate nu ar fi oferit explicații corespunzătoare din punct de vedere juridic în ceea ce privește motivele care au determinat-o să înlăture rapoartele medicale anterioare care atestau în mod clar originea profesională a bolii reclamantului, înțeleasă ca „sindrom de tunel carpian complicat cu o algoneurodistrofie”.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/24

Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2017 – Constantinescu/Parlamentul

(Cauza T-17/17)

(2017/C 070/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Radu Constantinescu (Kreuzweiler, Germania) (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	declararea prezentei acțiuni ca fiind admisibilă și întemeiată și

în consecință:

—	anularea deciziei din 27 mai 2016 a Oficiului pentru Infrastructură și Logistică – Luxemburg privind înscrierea copilului reclamantului la centrul de îngrijire a copiilor din Bertrange Mamer și, prin urmare, refuzul înscrierii acestuia la centrul de îngrijire din Kirchberg;

—	anularea deciziei din 7 octombrie 2016 a Parlamentului European de respingere a reclamației reclamantului din 6 iunie 2016 împotriva deciziei respective;

—	acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) și a articolului 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, pe încălcarea principiului nediscriminării și pe încălcarea normelor privind sarcina probei. În această privință, reclamantul reproșează pârâtului că a acordat derogări altor familii, in timp ce lui i-a refuzat o astfel de derogare fără ca diferența de tratament să fie justificată prin circumstanțe obiective.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe erori vădite de apreciere, pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de diligență, precum și pe încălcarea articolului 41 din cartă, care ar afecta decizia atacată.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/25

Acțiune introdusă la 13 ianuarie 2017 – Republica Cehă/Comisia

(Cauza T-18/17)

(2017/C 070/35)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek și J. Vláčil, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1867 al Comisiei din 20 octombrie 2016 de modificare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 3199/93 privind recunoașterea reciprocă a procedurilor pentru denaturarea completă a alcoolului în scopul scutirii de la plata accizelor; și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolului 27 alineatele (3) și (4) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice. Se susține că, prin adoptarea regulamentului atacat, Comisia ar fi adus atingere cerințelor naționale din Cehia privind denaturarea completă a alcoolului, în pofida faptului că Republica Cehă nu a transmis Comisiei nicio comunicare în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din Directiva 92/83, iar, pe de altă parte, Comisia a comunicat în mod repetat că nu este de acord cu abordarea respectivă. Cu toate acestea, potrivit articolului 27 alineatul (4) din Directiva 92/83, nu este permis să se aducă atingere cerințelor naționale ale unui stat membru privind denaturarea completă a alcoolului în absența unei comunicări din partea acelui stat membru.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 27 alineatul (1) litera (a) din Directiva 92/83, deoarece eurodenaturantul 1:1:1 nu corespunde obiectivului acelei dispoziții, în măsura în care nu oferă suficiente garanții în lupta împotriva evaziunii fiscale. Eurodenaturantul 1:1:1 reprezintă un amestec de denaturare foarte slab, iar alcoolul complet denaturat pe baza acelui amestec ar putea fi cu ușurință utilizat în mod abuziv pentru fabricarea băuturilor alcoolice.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/26

Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2017 – Fastweb/Comisia

(Cauza T-19/17)

(2017/C 070/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Fastweb SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: M. Merola, L. Armati, A. Guarino și E. Cerchi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea în întregime a deciziei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Fastweb S.p.A. solicită anularea deciziei din 1 septembrie 2016, prin care Comisia Europeană a autorizat o concentrare în cazul M.7758 – Hutchinson 3 Italia/Wind/JV, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201), declarând compatibilă cu piața internă tranzacția prin care Hutchinson Europe Telecommunications (HET) și Vimpel/Com Luxembourg Holdings (VIP) dobândesc controlul în comun asupra unei întreprinderi comune nou-create (joint venture sau JV), prin integrarea în cadrul JV a activităților lor respective în sectorul telecomunicațiilor din Italia și subordonând compatibilitatea acesteia unor condiții și obligații destinate să permită intrarea pe piața internă a unui nou operator de rețea de telefonie mobilă (ORTM).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură și a principiilor bunei administrări și transparenței și pe încălcarea articolului 8 din regulamentul citat

—

Se arată în această privință că ancheta desfășurată de Comisie este viciată de omisiuni grave și evidente, în primul rând de ordin procedural, în special: (A) de deficiențele intervenite înainte de prezentarea angajamentelor finale, constând în neorganizarea, în prezența diferitor candidați serioși interesați de pachetul de măsuri, a unei proceduri transparente și nediscriminatorii în măsură să asigure alegerea celui mai bun candidat și în acceptarea în mod eronat a unei soluții de conciliere prealabilă, denumită „fix-it-first”, prezentată prea târziu în cadrul procedurii, și (B) de lipsa de procedură intervenită după prezentarea angajamentelor finale, în special neevaluarea anumitor aspecte ale acestora (de exemplu cu privire la acordul de roaming) și a unor informații aprofundate corespunzătoare în ceea ce privește caracterul adecvat al cumpărătorului potențial, deficiențe scoase în evidență de lipsa de market test.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe deficiențe în ancheta Comisiei, întrucât aceasta a considerat că intrarea unui nou ORTM este suficientă în sine pentru a elimina efectele orizontale ale concentrării, fără a lua în considerare factorii care au determinat succesul intrării H3G, filială deținută integral de Hutchinson, prin intermediul căreia funcționează aceasta

—

Se arată în această privință că Comisia, în special, nu s-a preocupat să verifice dacă noul ORTM dispune [atât pe piața cu amănuntul, cât și pe piața cu ridicata (wholesale)] de capacități de exploatare, de condiții economice și de stimulente cel puțin echivalente, în ansamblul lor, cu cele de care beneficia H3G, care, în primii ani, funcționa pe o piață în plină expansiune. În plus, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare efectul produs asupra dinamicii concurențiale a asimetriei tarifului de determinare de care a beneficiat H3G, care a avantajat-o semnificativ în raport cu ceilalți ORTM.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește pachetul de angajamente

—

Se arată în această privință că comparația cu frecvențele aparținând H3G anterior fuziunii ridică în sine îndoieli serioase în ceea ce privește spectrul prevăzut. În plus, Comisia s-a întemeiat pe evenimente viitoare și incerte, precum participarea noului ORTM la proceduri viitoare de cerere de ofertă, de altfel fără a ține seama de sarcinile ridicate legate de reînnoirea iminentă și de reconfigurarea (refarming) frecvențelor transferate. Comisia a acceptat transferul unui număr inadecvat de site-uri, întemeindu-se pe acorduri incerte cu Tower Companies. În sfârșit, acordul pentru perioada de tranziție încheiat cu părțile care fac notificarea, care are o structură bazată pe capacitate, diminuează puternic stimulentele pentru a efectua investiții.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o lipsă a investigării în ceea ce privește bazarea analizei concentrării și a angajamentelor pe premisa eronată că prețul este singurul factor concurențial important în cadrul pieței relevante

—

Se arată în această privință că Comisia a ignorat faptul că aria de acoperire și calitatea rețelei au o importanță comparabilă și nu ar fi trebuit să se limiteze la o analiză statică a preferințelor unui eșantion foarte parțial de utilizatori, aparținând categoriei micilor consumatori. În plus, a ignorat importanța în perspectivă a convergenței, care este decisivă pentru un operator nou-intrat, care are nevoie de pârghii suplimentare comparativ cu un operator consacrat (așa cum era H3G). Alegerea unui cumpărător în măsură să facă față cererii convergente ar fi asigurat o eficiență mai mare și o sustenabilitate mai bună ale angajamentelor de-a lungul timpului.

Al cincilea motiv, întemeiat pe evaluarea eronată a aptitudinii angajamentelor de a rezolva preocupările privind efectele coordonate pe piața cu amănuntul

—

Se arată în această privință că, pentru a putea acționa într-un mod cu adevărat agresiv și pentru a „rupe” echilibrul coluziv, operatorul nou-intrat ar trebui, astfel, să poată acționa în mod independent de ceilalți ORTM. Cu toate acestea, formula preferată pentru punerea la dispoziție a resurselor (acorduri privind serviciile naționale de roaming și de MOCN) creează o dependență strânsă între noul ORTM și JV pentru o perioadă extinsă. Decizia este de asemenea viciată de lipsa unei anchete în ceea ce privește compatibilitatea contractelor de servicii naționale de roaming/MOCN cu articolul 101 TFUE.

Al șaselea motiv, întemeiat pe inaptitudinea angajamentelor de a răspunde preocupărilor privind concurența pe piața accesului cu ridicata

—

Se arată în această privință că, în special, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește determinarea scenariului contrafactual și prin faptul că nu a solicitat nicio măsură specifică, întemeindu-se exclusiv pe încredințarea că Iliad va avea un stimulent pentru a oferi astfel de servicii, în pofida inexistenței unor măsuri în acest sens și a experienței acestui operator în Franța. Dimpotrivă, angajamentele stimulează noul ORTM să urmărească și să atragă tocmai și numai clienții rețelelor mobile virtuale (MVNO).

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 și pe încălcarea principiului bunei administrări

—

Se arată în această privință că Comisia a acceptat Iliad în calitate de cumpărător adecvat fără a lua în considerare riscurile pentru eficacitatea angajamentelor aferente intrării unui operator având caracteristicile sale și nu a prevăzut garanții adecvate în cadrul angajamentelor, în special în ceea ce privește calitatea/aria de acoperire a rețelei.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/28

Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2017 – Jalkh/Parlamentul

(Cauza T-26/17)

(2017/C 070/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-François Jalkh (Gretz-Armainvillers, Franța) (reprezentant: J.-P. Le Moigne, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Parlamentului European din data de 22 noiembrie 2016 de ridicare a imunității parlamentare a reclamantului și de adoptare a raportului domnului [X] nr. A8-3019/2016;

—	obligarea Parlamentului European la plata către domnul Jalkh a sumei de 8 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii;

—	obligarea Parlamentului European la plata către domnul Jalkh, pentru rambursarea cheltuielilor de judecată recuperabile, a sumei de 5 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene. Reclamantul apreciază că Parlamentul a efectuat o aplicare eronată a normelor referitoare la imunitatea deputaților în Parlamentul francez și simulează confundarea articolelor 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

Al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea necesară a articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene. Formulările și opiniile susținute în cadrul intervenției domnului Le Pen pe site-ul Front National ar fi fost exprimate în cadrul activităților politice ale domnului Le Pen și ale reclamantului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe nerespectarea noțiunii înseși de imunitate parlamentară. Reclamantul consideră că Parlamentul simulează necunoașterea faptului că imunitatea parlamentară, într-o democrație, oferă o dublă imunitate de jurisdicție: lipsa răspunderii și inviolabilitatea.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea jurisprudenței constante a Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului European în materie de:

—	libertate de exprimare;

—	fumus persecutionis.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe nerespectarea securității juridice comunitare și pe încălcarea încrederii legitime.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe nerespectarea independenței unui deputat.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe nerespectarea dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European referitoare la procedura susceptibilă să conducă la invalidarea mandatului unui deputat [articolul 3 alineatul (4) nou al doilea paragraf din regulamentul respectiv]. Potrivit reclamantului, deși legea franceză prevede o pedeapsă accesorie de neeligibilitate care determină invalidarea mandatului pentru delictul imputat acestuia, guvernul francez nu a informat președintele Parlamentului în acest sens, deși procedura impune acest lucru, și niciun organ competent al Parlamentului (președintele, comisia juridică, adunarea) nu i-a solicitat aceasta. Omiterea acestei formalități esențiale ar fi suficientă pentru a vicia raportul și decizia atacată.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului. Acesta din urmă nu ar fi fost invitat la votul în ședință plenară al Parlamentului privind ridicarea imunității sale. Astfel, acesta nu ar fi dispus decât de 10 minute pentru a-și invoca mijloacele de apărare, pentru două dintre dosarele care îl privesc, în fața Comisiei pentru afaceri juridice, după încheierea activităților acesteia, în jurul orei 18.

Al nouălea motiv, întemeiat pe lipsa oricărui temei în ceea ce privește urmărirea și cererea de ridicare a imunității. Plângerea inițială și urmărirea efectuată de parchetul francez împotriva reclamantului sunt lipsite de temei. Potrivit reclamantului, raportul adoptat de Parlament ar fi, în această privință, de două ori eronat. Faptul de a iniția o procedură judiciară împotriva reclamantului, deși acesta a pus capăt el însuși încălcării pretinse, al cărei autor nu era, și de a decide ridicarea imunității sale parlamentare ar ține în mod vădit nu de justiție, ci de voința de a-l murdări, de a-l vătăma și de-l persecuta pe acesta și activitatea acestuia.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/29

Acțiune introdusă la 18 ianuarie – Jalkh/Parlamentul

(Cauza T-27/17)

(2017/C 070/38)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-François Jalkh (Gretz-Armainvillers, Franța) (reprezentant: J.-P. Le Moigne, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Parlamentului European din data de 22 noiembrie 2016 de ridicare a imunității parlamentare a reclamantului și de adoptare a raportului domnului [X] nr. A8-3018/2016;

—	obligarea Parlamentului European la plata către domnul Jalkh a sumei de 8 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii;

—	obligarea Parlamentului European la plata către domnul Jalkh, pentru rambursarea cheltuielilor de judecată recuperabile, a sumei de 5 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă nouă motive.

Al doilea motiv, întemeiat pe aplicarea necesară a articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene. Potrivit reclamantului, autoritățile judiciare franceze îi reproșează acestuia exprimări al căror autor nu este și despre care autoritățile respective nu contestă că se înscriu în cadrul activităților sale politice.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe nerespectarea noțiunii înseși de imunitate parlamentară. Reclamantul consideră că Parlamentul simulează necunoașterea faptului că imunitatea parlamentară, într-o democrație, oferă o dublă imunitate de jurisdicție: lipsa răspunderii și inviolabilitatea.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea jurisprudenței constante a Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului European în materie de:

—	libertate de exprimare;

—	fumus persecutionis.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe nerespectarea securității juridice comunitare și pe încălcarea încrederii legitime.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe nerespectarea independenței unui deputat.

Al nouălea motiv, întemeiat pe lipsa oricărui temei în ceea ce privește urmărirea și cererea de ridicare a imunității, în condițiile în care:

—

în primul rând, reclamantul nu ar fi nici directorul editorial al publicației pe suport de hârtie a Front National („FN”) sau a federațiilor acestuia și nici directorul editorial al siturilor internet ale federațiilor FN și nici, prin urmare, directorul editorial al federației FN din departamentul 66 (Pyrénées-Orientales), astfel încât raportul adoptat de Parlament ar fi în acest sens de două ori eronat;

—	de asemenea, reclamantul nu este autorul broșurii în litigiu iar autorii acesteia ar fi cunoscuți, deși împotriva acestora nu s-ar fi inițiat o procedură judiciară atunci când imunitatea sa a fost ridicată;

—	în plus, faptul de a iniția o procedură judiciară împotriva unor reprezentanți aleși sub pretextul că aceștia solicită prin programul lor o schimbare a legislației existente ar fi o deviere antidemocratică extrem de periculoasă întrucât ar aduce o atingere deosebit de gravă libertății de opinie.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/30

Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2017 – Weber-Stephen Products/EUIPO (iGrill)

(Cauza T-35/17)

(2017/C 070/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Weber-Stephen Products LLC (Palatine, Illinois, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel și A. Jauch, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Marca în litigiu: înregistrarea internațională nr. 1 258 162 care desemnează Uniunea Europeană a mărcii verbale „iGrill”

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 4 noiembrie 2016 în cauza R 538/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/31

Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2017 – Forest Pharma/EUIPO – Ipsen Pharma (COLINEB)

(Cauza T-36/17)

(2017/C 070/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Forest Pharma BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: T. Holman, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ipsen Pharma SAS (Boulogne Billancourt, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „COLINEB” – cererea de înregistrare nr. 13 191 671

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 13 octombrie 2016 în cauza R 500/2016-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

6.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/32

Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza C-561/16

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 22din 23 ianuarie 2017 )

(2017/C 070/42)

Comunicarea privind cauza C-561/16, Saras Energía, se va citi după cum urmează:

„Instanța de trimitere:

Tribunal Supremo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Saras Energía S.A.

Pârâtă: Administración del Estado

Celelalte părți din procedură: Endesa SA, Endesa Energía SA, Endesa Energía XXI SLU, Viesgo Infraestructuras Energéticas SL, Hidroeléctrica del Cantábrico SAU, Nexus Energía SA, Nexus Renovables SLU, Engie España SL, Villar Mir Energía SL, Energya VM Gestión de Energía y Estaciones de Servicio de Guipúzcoa SA.

Întrebările preliminare

O reglementare a unui stat membru care stabilește o schemă națională de obligații în ceea ce privește eficiența energetică, a cărei [formă de] concretizare principală constă într-o contribuție financiară anuală la un fond național pentru eficiență energetică creat în temeiul dispozițiilor articolului 20 alineatul (4) din Directiva 2012/27/UE (1) este compatibilă cu articolul 7 alineatele (1) și (9) din aceasta?

O reglementare națională care prevede posibilitatea îndeplinirii obligațiilor de economisire a energiei prin recunoașterea economiilor realizate ca o alternativă la contribuția financiară la un fond național pentru eficiență energetică este compatibilă cu articolul 7 alineatul (1) și cu articolul 20 alineatul (6) din Directiva 2012/27/UE?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, reglementarea unei astfel de posibilități alternative de îndeplinire a obligațiilor de economisire a energiei, în situația în care existența sa efectivă depinde de aspectul dacă guvernul stabilește această posibilitate în mod discreționar pe cale normativă, este compatibilă cu articolul 7 alineatul (1) și cu articolul 20 alineatul (6) din directivă?

Și, în același sens, o astfel de reglementare este compatibilă în cazul în care guvernul nu stabilește această posibilitate alternativă?

O schemă națională care supune numai întreprinderile furnizoare de gaze naturale și energie electrică și comercianții angro de produse petroliere și gaze petroliere lichefiate obligațiilor de economisire a energiei, iar nu și distribuitorii de gaze naturale și energie electrică și comercianții cu amănuntul de produse petroliere și gaze petroliere lichefiate este compatibilă cu articolul 7 alineatele (1) și (4) din directivă?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, supunerea întreprinderilor furnizoare de gaze naturale și energie electrică, precum și a comercianților angro de produse petroliere și gaze petroliere lichefiate la aceste obligații, fără a stabili motivele pentru care distribuitorii de gaze naturale și energie electrică și comercianții cu amănuntul de produse petroliere și gaze petroliere lichefiate nu au aceleași obligații, este compatibilă cu alineatele menționate la articolul 7?”

(1) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 70

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 6 martie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 70/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 70/02	Cauza C-189/15: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Istituto di Ricovero e Cura a Carattere Scientifico (IRCCS) – Fondazione Santa Lucia/Cassa conguaglio per il settore elettrico și alții (Trimitere preliminară — Directiva 2003/96/CE — Impozitarea produselor energetice și a electricității — Reduceri fiscale — Domeniu de aplicare material — Avantaje privind sumele datorate pentru acoperirea costurilor generale ale sistemului de energie electrică — Articolul 17 — Întreprinderi mari consumatoare de energie — Avantaje acordate unor astfel de întreprinderi numai din sectorul de producție — Admisibilitate)	2
2017/C 70/03	Cauza C-282/15: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Braunschweig – Germania) – Queisser Pharma GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland [Trimitere preliminară — Libera circulație a mărfurilor — Articolele 34-36 TFUE — Situație pur internă — Siguranța produselor alimentare — Regulamentul (CE) nr. 178/2002 — Articolul 6 — Principiul analizei riscurilor — Articolul 7 — Principiul precauției — Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 — Legislație a unui stat membru care interzice producerea și introducerea pe piață de suplimente alimentare care conțin aminoacizi — Situație în care o derogare temporară de la această interdicție ține de puterea discreționară a autorității naționale]	3
2017/C 70/04	Cauza C-344/15: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Appeal Commissioners – Irlanda) – National Roads Authority/The Revenue Commissioners [Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf — Activitate de administrare și de punere la dispoziție a unor infrastructuri rutiere în schimbul plății unei taxe — Activități desfășurate de un organism de drept public ca autoritate publică — Prezența unor operatori privați — Denaturări semnificative ale concurenței — Existența unei concurențe efective sau potențiale]	3
2017/C 70/05	Cauza C-351/15 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 ianuarie 2017 – Comisia Europeană/Total SA, Elf Aquitaine SA (Recurs — Înțelegeri — Piața metacrilaților — Amenzi — Răspundere solidară a societăților-mamă și a filialei lor pentru comportamentul ilicit al acesteia din urmă — Plata amenzii de către filială — Reducerea cuantumului amenzii filialei în urma unei hotărâri a Tribunalului Uniunii Europene — Scrisori ale serviciului contabil al Comisiei Europene prin care se solicită societăților-mamă plata sumei rambursate de aceasta filialei, majorată cu dobânzi de întârziere — Acțiune în anulare — Acte atacabile — Protecție jurisdicțională efectivă)	4
2017/C 70/06	Cauza C-365/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf – Germania) – Wortmann KG Internationale Schuhproduktionen/Hauptzollamt Bielefeld [Trimitere preliminară — Uniunea vamală și tariful vamal comun — Restituirea taxelor la import — Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (Codul vamal) — Articolul 241 primul paragraf prima liniuță — Obligația unui stat membru de a prevedea plata unor dobânzi de întârziere chiar în lipsa unei acțiuni la instanțele naționale]	5
2017/C 70/07	Cauza C-427/15: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky – Republica Cehă) – NEW WAVE CZ, a.s/ALLTOYS, spol. s r. o. (Trimitere preliminară — Proprietate intelectuală — Directiva 2004/48/CE — Acțiune referitoare la încălcarea unui drept de proprietate intelectuală — Dreptul la informare — Cerere de informații într-o procedură — Procedură legată de acțiunea care a condus la constatarea încălcării unui drept de proprietate intelectuală)	5
2017/C 70/08	Cauza C-460/15: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin – Germania) – Schaefer Kalk GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland [Trimitere preliminară — Mediu — Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană — Directiva 2003/87/CE — Plan de monitorizare — Regulamentul (UE) nr. 601/2012 — Articolul 49 alineatul (1) și punctul 10 din anexa IV — Calcularea emisiilor instalației — Deducerea dioxidului de carbon (CO2) transferat — Excluderea CO2 utilizat în producerea de carbonat de calciu precipitat — Validitatea excluderii]	6
2017/C 70/09	Cauza C-471/15: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Vestre Landsret – Danemarca) – Sjelle Autogenbrug I/S/Skatteministeriet (Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Regim special de impozitare a marjei de profit — Noțiunea bunuri second-hand — Vânzări de piese demontate de la vehicule scoase din uz)	6
2017/C 70/10	Cauza C-623/15 P: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 ianuarie 2017 – Toshiba Corp./Comisia Europeană (Recurs — Înțelegeri — Piața mondială a tuburilor pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare — Acorduri și practici concertate în materie de prețuri, de împărțire a piețelor și a clienților și de limitare a producției — Noțiunea unitate economică între două societăți — Noțiunea influență decisivă — Control comun exercitat de două societăți-mamă — Denaturarea unor elemente de probă)	7
2017/C 70/11	Cauza C-37/16: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 ianuarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny – Polonia) – Minister Finansów/Stowarzyszenie Artystów Wykonawców Utworów Muzycznych i Słowno-Muzycznych SAWP (SAWP) (Trimitere preliminară — Fiscalitate — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Operațiuni taxabile — Noțiunea de prestare de servicii cu titlu oneros — Plata redevențelor în favoarea organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe cu titlu de compensație echitabilă — Excludere)	7
2017/C 70/12	Cauza C-450/16 P: Recurs introdus la 11 august 2016 (fax din 4 august) de U-R LAB împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 25 mai 2016 în cauzele conexate T-422/15 și T-423/15 U-R LAB/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală	8
2017/C 70/13	Cauza C-627/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Administrativo e Fiscal de Viseu (Portugalia) la 5 decembrie 2016 – João Ventura Ramos/Fundo de Garantia Salarial	8
2017/C 70/14	Cauza C-635/16 P: Recurs introdus la 8 decembrie 2016 de Spliethoff's Bevrachtingskantoor BV împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 11 octombrie 2016 în cauza T-564/15, Spliethoff's Bevrachtingskantoor BV/Comisia Europeană	9
2017/C 70/15	Cauza C-641/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 12 decembrie 2016 – Tünkers France, Tünkers Maschinenbau GmbH/Expert France	10
2017/C 70/16	Cauza C-645/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 15 decembrie 2016 – Conseils et mise en relations (CMR) SARL/Demeures terre et tradition SARL	10
2017/C 70/17	Cauza C-647/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal administratif de Lille (Franța) la 15 decembrie 2016 – Adil Hassan/Préfet du Pas-de-Calais	11
2017/C 70/18	Cauza C-668/16: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2016 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania	11
2017/C 70/19	Cauza C-682/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 30 decembrie 2016 – BEI ApS/Skatteministeriet	12
	Tribunalul
2017/C 70/20	Cauza T-258/08: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2017 – Rath/EUIPO – Portela & Ca. (Diacor) {Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Diacor — Marca națională figurativă anterioară Diacol PORTUGAL — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Probe redactate într-o altă limbă decât limba de procedură — Norma 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 [devenită norma 22 alineatul (6) din Regulamentul nr. 2868/95, astfel cum a fost modificat] — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009]}	15
2017/C 70/21	Cauza T-768/14: Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – ANKO/Comisia [Clauză compromisorie — Acord de grant încheiat în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) — Proiectul Pocemon — Costuri eligibile — Cerere reconvențională — Rambursarea sumelor plătite — Dobânzi moratorii]	15
2017/C 70/22	Cauza T-771/14: Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – ANKO/Comisia [Clauză compromisorie — Acord de grant încheiat în cadrul celui de Al șaselea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2002-2006) — Proiectul Doc@Hand — Costuri eligibile — Cerere reconvențională — Rambursarea sumelor plătite — Dobânzi moratorii]	16
2017/C 70/23	Cauza T-325/15: Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – Sun System Kereskedelmi és Szolgáltató/EUIPO – Hollandimpex Kereskedelmi és Szolgáltató (Choco Love) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative Choco Love — Mărcile Uniunii Europene şi naţionale verbale şi figurative anterioare CHOCOLATE, CSOKICSŐ şi Chocolate Brown — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	17
2017/C 70/24	Cauza T-719/15 P: Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2017 – LP/Europol (Recurs — Funcție publică — Agenți temporari — Contract pe durată determinată — Decizie de nereînnoire — Decizie implicită de respingere — Decizie de respingere a reclamaţiei — Obligația de motivare — Obligația de solicitudine)	17
2017/C 70/25	Cauza T-727/15: Hotărârea Tribunalului din 23 ianuarie 2017 – Justice & Environment/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente privind o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschisă de Comisie împotriva Republicii Cehe — Refuzul accesului — Excepție referitoare la protecția activităților de inspecție, de anchetă și de audit — Prezumție generală — Interes public superior — Convenția de la Aarhus — Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale]	18
2017/C 70/26	Cauza T-749/15: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2017 – Nausicaa Anadyomène și Banque d’escompte/BCE (Răspundere extracontractuală — Politică economică și monetară — BCE — Bănci centrale naționale — Restructurarea datoriei publice grecești — Program de achiziționare de titluri — Acord de preschimbare a titlurilor în beneficiul exclusiv al băncilor centrale ale Eurosistemului — Implicarea sectorului privat — Clauze de acțiune colectivă — Îmbunătățirea calității colateralului sub forma unui program de răscumpărare destinat să susțină calitatea titlurilor ca garanții — Creditori privați — Bănci comerciale — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor — Încredere legitimă — Egalitate de tratament)	19
2017/C 70/27	Cauza T-96/16: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2017 – Solenis Technologies/EUIPO (STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS.) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale STRONG BONDS. TRUSTED SOLUTIONS. — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	19
2017/C 70/28	Cauza T-187/16: Hotărârea Tribunalului din 25 ianuarie 2017 – Anton Riemerschmid Weinbrennerei und Likörfabrik/EUIPO – Viña y Bodega Botalcura (LITU) [Marca Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene LITU — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Lipsă de similitudine între semne — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	20
2017/C 70/29	Cauza T-242/15: Ordonanța Tribunalului din 12 ianuarie 2017 – ACDA și alții/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Prelungirea perioadei de concesionare — Plan de relansare a rețelei de autostrăzi pe teritoriul francez — Decizie de a nu ridica obiecții — Asociație — Lipsa afectării individuale — Act normativ care presupune măsuri de executare — Inadmisibilitate)	21
2017/C 70/30	Cauza T-435/16: Acțiune introdusă la 22 decembrie 2016 – MS/Comisia	21
2017/C 70/31	Cauza T-664/16: Acțiune introdusă la 14 septembrie 2016 – PJ/EUIPO – Erdmann & Rossi (Erdmann & Rossi)	22
2017/C 70/32	Cauza T-919/16: Acțiune introdusă la 28 decembrie 2016 – Collins/Parlamentul	23
2017/C 70/33	Cauza T-9/17: Acțiune introdusă la 5 ianuarie 2017 – RI/Consiliul	24
2017/C 70/34	Cauza T-17/17: Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2017 – Constantinescu/Parlamentul	24
2017/C 70/35	Cauza T-18/17: Acțiune introdusă la 13 ianuarie 2017 – Republica Cehă/Comisia	25
2017/C 70/36	Cauza T-19/17: Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2017 – Fastweb/Comisia	26
2017/C 70/37	Cauza T-26/17: Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2017 – Jalkh/Parlamentul	28
2017/C 70/38	Cauza T-27/17: Acțiune introdusă la 18 ianuarie – Jalkh/Parlamentul	29
2017/C 70/39	Cauza T-35/17: Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2017 – Weber-Stephen Products/EUIPO (iGrill)	30
2017/C 70/40	Cauza T-36/17: Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2017 – Forest Pharma/EUIPO – Ipsen Pharma (COLINEB)	31
2017/C 70/41	Cauza T-557/16: Ordonanța Tribunalului din 12 ianuarie 2017 – Belis/Comisia	31

	Rectificări
2017/C 70/42	Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza C-561/16 ( JO C 22, 23.1.2017 )	32