15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/1

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/2

—

având în vedere negocierile în curs dintre UE și Canada pentru un acord de parteneriat strategic (APS),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind drepturile omului și clauza referitoare la democrație în acordurile Uniunii Europene (1),

—

având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la relațiile cu Canada, în special cele din 5 mai 2010 referitoare la summit-ul UE-Canada (2), din 8 iunie 2011 privind relațiile comerciale UE-Canada (3) și din 13 iunie 2013, referitoare la rolul UE în promovarea unui parteneriat transatlantic lărgit (4),

—

având în vedere Acordul-cadru din 1976 de cooperare comercială și economică între Canada și CEE (5),

—

având în vedere Declarația din 1990 privind relațiile transatlantice dintre CE și Canada,

—

având în vedere Declarația politică comună și Planul comun de acțiune din 1996,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind relațiile UE-Canada (COM(2003)0266),

—

având în vedere Agenda de parteneriat UE-Canada din 2004,

—

având în vedere Raportul din 2011 pentru Comisia comună de cooperare UE-Canada,

—

având în vedere rezultatele reuniunii interparlamentare UE-Canada din aprilie 2013,

—

având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0407/2013),

A.

întrucât relațiile dintre UE și Canada sunt istorice, solide și bazate pe interese și valori comune; întrucât valorile comune ale democrației și protecția drepturilor omului ar trebui să formeze o parte principală din orice acord încheiat între două părți care vizează să furnizeze un cadru pentru relația respectivă;

B.

întrucât UE și Canada au o istorie lungă a unei cooperări politice și economice ample, datând în mod oficial din 1976 când UE a semnat un acord-cadru cu Canada, primul cu o țară membră a OCDE; întrucât acest acord a constituit pentru o lungă perioadă de timp cadrul adecvat pentru aprofundarea relațiilor, consolidarea asocierii politice și continuarea cooperării;

C.

întrucât Canada este o democrație parlamentară consolidată; întrucât Canada se bazează pe valori și principii democratice similare celor din UE;

D.

întrucât APS aflat actualmente în curs de negociere ar actualiza și revitaliza relațiile dintre UE și Canada și ar putea contribui în mod considerabil la aprofundarea relațiilor politice, economice și culturale, precum și la îmbunătățirea cooperării noastre; întrucât acesta codifică statutul UE și al Canadei în calitate de parteneri strategici;

E.

întrucât APS, dincolo de îmbunătățirea structurii instituționale a relațiilor, în combinație cu CETA, ar furniza cetățenilor europeni și canadieni beneficii și oportunități concrete atât timp cât în acest proces se implică toate părțile interesate; întrucât se așteaptă ca deschiderea piețelor și cooperarea în materie de reglementare să genereze câștiguri economice importante și să aibă efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă atât pentru Canada, cât și pentru UE și, având în vederea lărgirea parteneriatului transatlantic și dat fiind cadrul Acordului Nord-American de liber schimb, ar putea să conducă la crearea unei piețe transatlantice, o situație reciproc avantajoasă pentru toți actorii implicați, dacă nivelul standardelor sociale și de mediu actuale nu scade;

F.

întrucât beneficiile și oportunitățile unor relații intensificate între UE și Canada ar trebui distribuite în mod egal între toate categoriile de populație atât a Europei, cât și a Canadei, în conformitate cu condițiile de viață și cerințele lor; întrucât diferitele condiții economice și industriale atât din UE, cât și din Canada ar trebui recunoscute și întrucât trebuie garantată respectarea unei utilizări sustenabile și responsabile a resurselor;

G.

întrucât, la 18 octombrie 2013, Președintele Comisiei și prim-ministrul canadian au ajuns la un acord politic cu privire la elementele principale ale unui acord global economic și comercial (CETA), în timp ce continuă negocierile privind Acordul de parteneriat strategic; întrucât CETA și APS sunt complementare în consolidarea relațiilor dintre UE și Canada;

H.

întrucât în paralel cu negocierile privind APS, a fost negociat un acord PNR UE-Canada care are menirea de a consolida relația dintre UE și Canada și în domeniul combaterii terorismului și de a oferi garanții adecvate împotriva practicilor disproporționate de creare de profiluri bazate pe reținerea informațiilor referitoare la pasagerii din UE;

I.

întrucât Canada s-a retras în mod oficial din Protocolul de la Kyoto în 2011; întrucât UE a solicitat în mod repetat Canadei să reducă emisiile de gaze cu efect de seră în conformitate cu angajamentele sale internaționale;

J.

întrucât chestiunea exonerării totale de vize ar trebui să se rezolve rapid, garantând că persoanele și întreprinderile din toate statele membre, inclusiv România și Bulgaria asigura au șanse egale de cooperare cu partenerii din Canada;

K.

întrucât parteneriatul strategic dintre UE și Canada ar trebui să se reflecte în mod corespunzător în organizațiile și forumurile internaționale; întrucât, în acest sens, este regretabilă decizia Consiliului Arcticii, sprijinită de Canada, cu privire la statutul de observator al UE; întrucât UE s-a angajat să colaboreze cu autoritățile canadiene pentru a rezolva această problemă,

1.

adresează următoarele recomandări Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă:

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, conținând recomandarea Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă, statelor membre și Guvernului și Parlamentului Canadei.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/5

—

având în vedere raportul consultativ din iulie 2012 întocmit de Comitetul pentru sisteme de plăți și decontări (CPSS) și de Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) și intitulat „Redresarea și rezoluția infrastructurilor pieței financiare”,

—

având în vedere raportul consultativ CPSS-IOSCO din august 2013 intitulat „Redresarea și rezoluția infrastructurilor pieței financiare”,

—

având în vedere rapoartele Asociației internaționale a organismelor de supraveghere a asigurărilor din iulie 2013 intitulate „Asiguratorii de importanță sistemică la nivel mondial: metodologia de evaluare inițială” și „Asiguratorii de importanță sistemică la nivel mondial: măsuri politice,

—

având în vedere publicația din 18 iulie 2013 a Consiliului pentru Stabilitate Financiară, intitulată „Asiguratorii de importanță sistemică la nivel mondial (G-SII) și măsurile politice care li se vor aplica” (1),

—

având în vedere raportul consultativ din august 2013 al Consiliului pentru Stabilitate Financiară intitulat „Aplicarea atributelor-cheie ale sistemelor de rezoluție eficientă în cazul instituțiilor financiare nebancare”,

—

având în vedere consultarea serviciilor Comisiei cu privire la un posibil cadru de redresare și rezoluție pentru instituțiile financiare, altele decât băncile,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (EMIR) (2),

—

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (CSD) și de modificare a Directivei 98/26/CE (CSDR),

—

având în vedere propunerea Comisiei privind o directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții (COM(2012)0280) (BRRD) și raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare cu privire la aceasta (3),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0343/2013),

A.

întrucât, în prezent, evaluările infrastructurii pieței financiare sunt incluse în programele Băncii Mondiale și ale FMI de evaluare a sectorului financiar;

B.

întrucât planurile de redresare eficace și instrumentele de rezoluție sunt cruciale pentru îmbunătățirea stabilității sectorului financiar nebancar pe plan mondial;

C.

întrucât infrastructurile pieței financiare se caracterizează prin ampla lor diversitate organizațională, întrucât, pentru a facilita întocmirea unor planuri adecvate de redresare și, cel mai important, de rezoluție, este necesar să se facă o distincție între acestea în funcție de complexitatea modelului organizațional, de regiunea geografică pe care o acoperă și de modelul de afaceri;

D.

întrucât, deși Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) și Regulamentul privind depozitarii centrali de valori mobiliare (CSDR) își propun să reducă riscul sistemic prin intermediul unei infrastructuri de piață bine reglementate, există o posibilitate de generare a unor consecințe nedorite;

E.

întrucât, deși compensarea centrală obligatorie contribuie în mod pozitiv la diminuarea riscului sistemic global al piețelor financiare, aceasta a crescut totodată numărul riscurilor sistemice în cadrul CPC, iar acestea sunt de o importanță sistemică pentru propriile piețe;

F.

întrucât cei mai mari membri compensatori participă, de obicei, la cel puțin o CPC, astfel încât, dacă o CPC intră în faliment, și altele sunt susceptibile să întâmpine dificultăți;

G.

întrucât eșecurile multiple ale membrilor CPC vor avea consecințe devastatoare nu doar pentru participanții la piața financiară, ci și pentru societățile vizate în ansamblu;

H.

întrucât justificarea folosirii unei CPC este reducerea riscului de contraparte prin stabilirea corectă a marjei produselor înainte de compensarea lor la nivel central, astfel încât situația de imposibilitate de plată a unei contrapărți să nu afecteze restul pieței;

I.

întrucât, conform proceselor de gestionare a riscurilor, contrapărțile centrale reduc riscul de contraparte și incertitudine și previn contagiunea;

J.

întrucât Regulamentul privind infrastructura pieței europene nu reglementează pe deplin riscurile care decurg dintr-o evaluare greșită de către o CPC a cerințelor de marjă pentru o clasă întreagă de produse;

K.

întrucât contrapărțile centrale au stimulente pentru aplicarea unei marje mai mici, în special la introducerea de noi produse sau clase de active, în scopul de a atrage clienți; întrucât încă există necesitatea de a evalua eficacitatea fondurilor de garantare repartizate pe clase de produse sau de active;

L.

întrucât riscurile legate de aplicarea unor margini încrucișate asupra produselor (marjă de portofoliu) prin utilizarea restricționării activelor în cadrul fondului de garantare al unei CPC nu au fost testate și, prin urmare, deși, prin reducerea cerințelor colaterale pe termen scurt ar putea duce la o scădere a costurilor, utilizarea marjelor încrucișate nu ar trebui să pună în pericol capacitatea unei CPC de a gestiona corect riscurile și ar trebui să recunoască limitele analizei VaR;

M.

întrucât unul dintre beneficiile-cheie de care se bucură clienții din partea membrului compensator constă în furnizarea unui paravan de protecție împotriva riscului de contraparte atât pentru CPC, cât și pentru alți membri compensatori;

N.

întrucât depozitarii centrali internaționali de valori mobiliare (ICSD) din UE sunt instituții de importanță sistemică la nivel global în calitatea lor de facilitatori ai pieței de euroobligațiuni și întrucât aceștia funcționează în prezent cu licențe bancare;

O.

întrucât compensarea centrală a intensificat nevoia de gestionare a garanțiilor și a serviciilor conexe, efectuate în prezent de depozitarii centrali de valori mobiliare (CSD), precum și de băncile custode;

P.

întrucât introducerea iminentă a sistemului Target2Securities a determinat CSD să exploreze noi servicii;

Q.

întrucât, în cazul în care o CPC intră în faliment, regimurile standard de insolvență nu vor oferi un cadru integral pentru tratarea activelor clienților fără punerea în aplicare a legislației privind valorile mobiliare;

R.

întrucât Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor a întocmit un raport în iulie 2013 privind „Instituțiile de asigurări de importanță sistemică la nivel mondial” și a concluzionat că, deși modelul de afaceri tradițional din domeniul asigurărilor s-a dovedit a fi în mod considerabil mai puțin fragil în perioada crizelor financiare decât cel al băncilor, asiguratorii transfrontalieri, interconectați în mare măsură, în special cei care desfășoară activități semnificative în afara subscrierilor tradiționale precum garantarea creditelor și a investițiilor, pot reprezenta un risc sistemic semnificativ; întrucât, pe baza metodei de evaluare a Asociației internaționale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, Consiliul pentru Stabilitate Financiară a identificat nouă mari asiguratori ca fiind de importanță sistemică, dintre care cinci sunt stabiliți în Uniune;

S.

întrucât, deși riscul sistemic al falimentului unui administrator de active nu este la fel de pronunțat ca pentru infrastructurile critice de piață, pe măsură ce modelele de afaceri ale managerilor de active evoluează, aceștia ar putea dobândi o mai mare importanță sistemică, factor care a fost abordat în activitatea Consiliului pentru Stabilitate Financiară privind sistemul bancar din umbră;

1.

invită Comisia să acorde prioritate redresării și rezoluției CPC-urilor și acelor CSD-uri care sunt expuse riscului de credit, precum și, atunci când evaluează dacă este adecvat să elaboreze acte legislative similare pentru alte instituții financiare, să diferențieze în mod corespunzător între fiecare tip, ținând cont în mod corespunzător de cele care au potențialul de a reprezenta un risc sistemic pentru economie;

2.

subliniază importanța legislației UE pe baza principiilor convenite la nivel internațional, astfel cum s-a convenit în CPSS-IOSCO, Consiliul pentru Stabilitate Financiară și Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor;

3.

subliniază importanța unor dispoziții clare privind o „scară de intervenție” în oricare dintre dispozițiile de redresare pentru instituțiile financiare nebancare în temeiul cărora autoritățile competente monitorizează în mod adecvat indicatorii desemnați privind sănătatea financiară și au competența de a interveni din timp în cazurile de stres financiar ale unei entități și de a-i solicita să adopte acțiuni corective în conformitate cu un plan de redresare aprobat în prealabil pentru a preveni un pericol potențial perturbator de ultimă instanță al punerii unei astfel de entități în rezoluție;

4.

consideră că instituțiile financiare nebancare ar trebui ele însele să elaboreze planuri de redresare cuprinzătoare și substanțială, care să identifice operațiuni și servicii critice și să elaboreze strategiile și măsurile necesare pentru a asigura continuarea furnizării de operațiuni și servicii critice, precum și că aceste planuri de redresare ar trebui evaluate de autoritatea de supraveghere pertinentă; consideră că autoritatea de supraveghere ar trebui să poată solicita modificări ale planului de redresare și ar trebui să conducă și să se consulte cu autoritatea de rezoluție care, dacă este diferită, ar putea face recomandări supraveghetorului;

5.

consideră că autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă competența de a interveni din motive de stabilitate financiară și de a solicita punerea în aplicare a unor părți din planurile de redresare care nu au fost încă activate sau de a acționa în alt mod, dacă este necesar; autoritățile ar trebui, cu toate acestea, să fie conștiente de riscul de a crea incertitudine pe piață în circumstanțe deja de stres;

6.

consideră că autoritățile de rezoluție și supraveghere din fiecare țară ar trebui să depună toate eforturile pentru a coopera și a se informa reciproc;

7.

consideră că, pentru grupurile cu entități din diferite jurisdicții, un plan de rezoluție de grup ar trebui convenit între diferitele autorități de rezoluție; planul de rezoluție de grup ar trebui să se bazeze pe prezumția de cooperare între autorități din jurisdicții diferite;

8.

consideră că măsurile de rezoluție ar trebui să facă diferența între diferitele servicii și activități pe care instituția infrastructurii pieței financiare în cauză este autorizată să le furnizeze sau să le realizeze;

9.

subliniază necesitatea evitării oricăror conflicte între planurile de redresare și rezoluție și legislația existentă, în special Directiva privind acordurile financiare colaterale (FCAD) și Regulamentul privind infrastructura pieței europene, deoarece acestea ar putea constrânge competențele de redresare și rezoluție pentru CPC-uri și CSD-uri sau le-ar putea împiedica să fie eficiente;

10.

subliniază nevoia urgentă, în contextul evaluării relevanței regimurilor specifice de rezoluție pentru entitățile din infrastructura de piață, instituțiile financiare și sistemul bancar din umbră, de dezvoltare a unor instrumente pentru monitorizarea eficace aproape în timp real a stocului și a fluxului de risc financiar în cadrul și de-a lungul limitelor corporative, sectoriale și naționale din Uniune și între Uniune și alte regiuni din lume; îndeamnă Comisia să asigure că datele relevante furnizate în temeiul legislației privind infrastructura bancară, de asigurări și de piață sunt utilizate în mod eficace în acest scop de CERS, autoritățile europene de supraveghere și alte autorități competente;

11.

invită Comisia să se asigure că contrapărțile centrale au o strategie de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată pentru toate produsele care sunt compensate de contrapartea centrală ca parte a unui plan mai larg de redresare aprobat de autoritatea de supraveghere, acordând o atenție specială acelor produse care sunt mandatate pentru compensare centrală, dat fiind faptul că există o probabilitate mai mare de concentrare a riscurilor în aceste cazuri;

12.

subliniază importanța monitorizării riscurilor la adresa contrapărților centrale ce decurg dintr-o concentrare a membrilor compensatori și solicită autorităților de supraveghere să informeze ABE cu privire la cei 10 membri compensatori față de care fiecare contraparte centrală are cea mai mare expunere, astfel încât riscuri precum interconexiunile, contagiunea și potențialul de eșec a mai mult de o contraparte centrală în același timp să poată fi monitorizate și evaluate la nivel central;

13.

solicită Comisiei să elaboreze instrumente de măsurare a riscului intrazilnic al contrapărților centrale, pentru a se asigura că soldurile intrazilnice deținute de acestea la bănci comerciale pentru servicii de administrare a contului și de efectuare de plăți nu depășesc limitele prestabilite care ar putea amenința altfel funcționarea contrapărților centrale;

14.

consideră că, pentru a menține stimulentele pentru buna guvernanță a contrapărților centrale (CPC), ordinea utilizării fondurilor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată stabilită în EMIR trebuie să fie respectată astfel încât propriile resurse financiare prefinanțate ale contrapărților centrale să fie utilizate înainte de contribuțiile la fondul de garantare ale tuturor membrilor care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

15.

solicită Comisiei să se asigure că contrapărțile centrale acționează în interesul public general și își adoptă propriile strategii de afaceri în mod corespunzător, pentru a reduce în mod semnificativ probabilitatea declanșării unor scenarii de redresare și rezoluție;

16.

invită Comisia să recunoască faptul că, în vreme ce restricționarea activelor din cadrul unui fond de garantare al unei contrapărți centrale vizează limitarea contagiunii, nu este clar dacă acest lucru va fi suficient pentru a preveni o astfel de contagiune în practică, având în vedere că stimulentele comerciale asociate cu marjele încrucișate ar putea crește riscul la nivel de sistem; invită Comisia să propună măsuri suplimentare pentru a minimiza acest risc de contagiune;

17.

invită Comisia să se asigure că sunt instituite principii ferme care să reglementeze acordurile contractuale între o contraparte centrală și membrii săi compensatori, precum și modul în care membrii compensatori își transferă pierderile către clienții lor, astfel încât să fie obligatoriu ca fondul de garantare al membrului compensator să fie epuizat înainte ca orice pierdere a unui membru compensator aflat în incapacitate de plată să poată fi transferată clientului ca parte a unui proces transparent de alocare a pierderilor;

18.

consideră că orice aranjamente contractuale dintre o contraparte centrală și membrii săi compensatori ar trebui să facă distincția între pierderile care derivă din incapacitatea de plată a unui membru și cele care au alte cauze, cum ar fi pierderile suferite ca urmare a unor opțiuni nefericite în materie de investiții ale contrapărții centrale; solicită Comisiei să se asigure că comitetul de risc al contrapărții centrale este informat pe deplin cu privire la investițiile acesteia, pentru a menține o supraveghere adecvată; consideră că instrumentele de redresare precum suspendarea dividendelor și plata unei remunerații variabile sau restructurarea voluntară a responsabilităților prin conversia creanțelor în acțiuni ar trebui considerate ca fiind instrumentele cel mai adecvate spre a fi utilizate în aceste circumstanțe;

19.

consideră că toate contrapărțile centrale ar trebui să aibă acorduri de redresare cuprinzătoare care să asigure protecție dincolo de fondurile și resursele impuse de EMIR; aceste planuri de redresare ar trebui să asigure protecție împotriva tuturor circumstanțelor previzibile și ar trebui să fie incluse și publicate ca parte a normelor contrapărții centrale;

20.

afirmă că linia de separare între redresare și rezoluție în cazul CPC-urilor intervine atunci când ordinea utilizării fondurilor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată ajunge la final, iar capacitatea contrapărții centrale de absorbție a pierderilor a fost epuizată; consideră că, în acest punct, autoritatea de supraveghere ar trebui să ia în mod activ în considerare opțiunea revocării organului de conducere al contrapărții centrale și a transferării serviciilor critice ale acesteia sau a controlului său operațional în favoarea altui furnizor de servicii; consideră că autoritățile de rezoluție ar trebui să dispună de marja de apreciere necesară pentru evaluarea situației, precum și de o anumită marjă de manevră, care să le permită să își motiveze deciziile;

21.

consideră că, la exercitarea acestei puteri discreționare, autoritățile de rezoluție ar trebui să aplice următoarele criterii foarte specifice:

22.

subliniază necesitatea de a trata „continuitatea serviciului” drept obiectiv-cheie al rezoluției;

23.

subliniază faptul că orice participare a membrilor compensatori la alocarea pierderilor înainte de demiterea conducerii contrapărții centrale nu ar trebui să implice fondurile sau activele clienților direcți sau indirecți, în vreme ce autoritatea de rezoluție, odată responsabilă, poate utiliza instrumentele de rezoluție pentru alocarea pierderilor, cum ar fi reducerea marjei de variație sau recompletarea fondului de garantare de către membrii compensatori care nu se află în situația de imposibilitate de plată, urmând cât mai îndeaproape posibil planul de rezoluție;

24.

consideră că, în cazul în care autoritatea de rezoluție ar avea capacitatea de a impune drepturi permanente de reziliere anticipată, care ar putea întrerupe contrapartea centrală pentru o perioadă de maximum două zile, acest lucru ar putea permite pieței să reevalueze în mod corect contractele, favorizând astfel o difuzare mai ordonată a riscului; disponibilitatea și exercitarea unei astfel de competențe ar trebui luate în considerare cu atenție, astfel încât să existe, cel puțin, o condiție impusă autorității de rezoluție care să stabilească faptul că impunerea unei suspendări este necesară în interesul stabilității financiare, având în vedere obiectivele rezoluției, interacțiunea cu banca relevantă sau cu alte regimuri de rezoluție aplicabile membrilor compensatori, gestionarea riscurilor și a incapacității de plată a contrapărții centrale și impactul asupra piețelor contrapărții centrale, asupra participanților compensatori și asupra piețelor financiare în general; acest lucru ar trebui să fie neapărat însoțit de competența de suspendare a obligației de compensare ca ultim recurs, după ce s-a examinat, cel puțin, posibilitatea ca o altă contraparte centrală să asigure compensarea pe termen scurt;

25.

recunoaște că contrapărțile centrale au membri compensatori dintr-un număr mare de țări; consideră, prin urmare, că un cadru de rezoluție a contrapărții centrale va fi mai eficient dacă este eficient în toate jurisdicțiile implicate; consideră că, în consecință, cadrele naționale de insolvență trebuie să fie actualizate pentru a se adapta la noul regim european de rezoluție;

26.

consideră că contrapărțile centrale cu o licență bancară ar trebui să facă obiectul unui regim specific al contrapărții centrale și nu regimului propus de redresare și rezoluție a instituțiilor bancare din Directiva privind rezoluția și redresarea instituțiilor bancare (BRR); o preocupare specială în acest sens o reprezintă faptul că regimul propus pentru bănci le-ar impune deținerea unei sume cumulate a creanței care poate fi recapitalizată intern; consideră că o astfel de competență ar fi inadecvată pentru contrapărțile centrale care dețin o licență bancară, deoarece acestea nu tind să emită astfel de instrumente pentru creanțe;

27.

stabilește că este responsabilitatea unui depozitar central pentru instrumente financiare să se asigure că planul său de redresare prevede în mod clar continuitatea operațională în scenarii de criză rezonabile astfel încât, chiar dacă este posibilă renunțarea la alte aspecte ale întreprinderii sale, funcția sa primară de decontare, precum și alte servicii principale ale depozitarului central pentru instrumente financiare să poată continua să fie realizate de acesta sau de un prestator existent terță parte, astfel cum este autorizat conform CSDR;

28.

solicită, dacă nu este iminentă nicio propunere legislativă separată, includerea în CSDR a unei cerințe pentru autoritățile naționale competente de a asigura stabilirea unor planuri de redresare și rezoluție corespunzătoare în conformitate cu standardele internaționale ale Consiliului pentru Securitate Financiară și CPSS-IOSCO pentru toți depozitarii centrali pentru instrumente financiare, inclusiv a trimiterilor la articole din BRR care ar trebui să se aplice acelor depozitari care operează sub o licență bancară;

29.

invită statele membre, în absența unei legislații a valorilor mobiliare, să dezvolte și să își coordoneze actualele regimuri de administrare speciale pentru CSD, cu scopul de a spori certitudinea cu privire la modul în care se va menține continuitatea operațională în timpul unei crize, în special prin asigurarea accesului la registrele, înregistrările sau conturile CSD-ului astfel încât autoritatea de rezoluție sau autoritatea națională competentă să poată identifica cu ușurință proprietarii activelor;

30.

solicită Comisiei să se asigure că propunerea privind un cadru de redresare și rezoluție pentru CSD asigură – pe cât posibil – continuitatea CSD-urilor centrale pe durata redresării și rezoluției;

31.

solicită Comisiei să se asigure că propunerea privind un cadru de redresare și rezoluție pentru CSD-uri asigură continuitatea mediului legislativ al acestora, în special prin respectarea Directivei privind caracterul definitiv al decontării, acordurile privind livrarea/plata, operarea oricărei legături cu CSD-urile și contractele cu prestatorii de servicii esențiale pe durata redresării și rezoluției;

32.

constată că în UE există un regulament prudențial pe termen lung privind asigurările; subliniază importanța unei abordări coerente și convergente a statelor membre în vederea punerii în aplicare a Directivei Solvabilitate II într-un termen rezonabil, conform Omnibus II; solicită finalizarea negocierilor privind Omnibus II, astfel încât nivelurile doi și trei din Solvabilitate II să poată fi finalizate în timp util, reducând astfel la minim probabilitatea necesității unei intervenții a autorităților de rezoluție;

33.

invită Comisia să țină cont cu atenție de activitatea Asociației internaționale a organismelor de supraveghere a asigurărilor cu privire la redresarea și rezoluția asiguratorilor și să o ia în considerare în contextul nivelului doi al Directivei Solvabilitatea II, al legislației privind conglomeratele financiare și al Directivei privind intermedierea de asigurări și să conlucreze cu partenerii internaționali pentru a respecta programul stabilit de Consiliul pentru Stabilitate Financiară la punerea în aplicare a recomandărilor politicii conform căreia asiguratorii de importanță sistemică trebuie să aibă planuri de redresare și de rezoluție, precum și evaluări ale capacității de rezoluție, supraveghere de grup consolidată și cerințe privind o absorbție mai mare a pierderilor; recunoaște că natura pe termen lung a datoriilor asociate contractelor de asigurare, calendarele diferite, perioadele lungi de lichidare și natura activității economice a întreprinderilor de asigurare, comparativ cu cele din sectorul bancar, pe lângă instrumentele care se află deja la dispoziția autorităților de reglementare, asigură practici eficiente de rezoluție; consideră, prin urmare, că accentul ar trebui să se pună pe redresare;

34.

regretă faptul că Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor și Consiliul pentru Securitate Financiară au amânat publicarea orientărilor privind evaluarea situației sistemice și a recomandărilor politicii pentru reasiguratori până în iulie 2014; solicită Comisiei să analizeze cu atenție riscul sistemic prezentat de reasiguratori, în special în ceea ce privește rolul lor central în gestionarea riscurilor în materie de asigurări, gradul lor ridicat de interconectivitate și gradul scăzut de substituibilitate;

35.

invită Comisia să evalueze cu atenție dacă unii dintre managerii de active ar trebui desemnați ca fiind de importanță sistemică, luând în considerare scala la care își desfășoară activitatea și recurgând la un set cuprinzător de indicatori, cum sunt: dimensiunea, modelul de afaceri, extinderea geografică, profilul de risc, bonitatea financiară, dacă tranzacționează sau nu pe cont propriu și dacă fac obiectul unor cerințe privind separarea activelor clienților, precum și alți factori relevanți;

36.

constată că activele clienților sunt separate și deținute de custozi și că, prin urmare, abilitatea acestor active de a fi transferate către un alt manager de active reprezintă o garanție considerabilă;

37.

consideră că un regim eficient al legislației valorilor mobiliare ar putea atenua multe dintre problemele implicate de falimentul unui administrator important de active transfrontaliere;

38.

invită Comisia să colaboreze cu organismele și autoritățile financiare de supraveghere competente de la nivel internațional pentru a identifica eventualele puncte slabe ale sistemelor de plăți de importanță sistemică la nivel mondial și acordurile în vigoare care asigură continuitatea serviciilor în caz de faliment;

39.

consideră că, deoarece sistemele de plăți se află la baza transferurilor de numerar, este clar că o perturbare a pieței într-un astfel de sistem ar avea efecte secundare semnificative asupra altor actori de pe piața financiară; constată că Directiva din 1998 privind caracterul definitiv al decontării își propune deja să atenueze riscurile potențiale din sistemele de plăți, dar consideră că aceasta nu se ocupă suficient de redresare și rezoluție și că, prin urmare, sunt necesare dispoziții specifice pentru a permite sistemelor de plăți să reacționeze adecvat la circumstanțele nefavorabile;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/12

—

având în vedere titlul XIX articolul 189 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la politica în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice și la politica spațiului și menționând, în special, elaborarea unei politici europene a spațiului pentru a promova progresul științific și tehnic, competitivitatea industrială și punerea în aplicare a politicilor Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 februarie 2013 intitulată „Politica industrială spațială a UE” (COM(2013)0108),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010 intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității”(COM(2010)0614),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2011 intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului” (COM(2011)0152),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulată „Stabilirea unor relații adecvate între Uniunea Europeană și Agenția Spațială Europeană” (COM(2012)0671),

—

având în vedere Decizia Consiliului nr. 2004/578/CE din 29 aprilie 2004 privind încheierea Acordului-cadru dintre Comunitatea Europeană și Agenția Spațială Europeană (1),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 11 octombrie 2010, 31 mai 2011, 2 decembrie 2011 și 30 mai 2013,

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului (2),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0338/2013),

A.

întrucât articolul 189 din TFUE conferă Uniunii Europene un rol explicit în elaborarea unei politici a spațiului în scopul promovării progresului științific și tehnic, a competitivității industriale, precum și pentru punerea în aplicare a politicilor sale;

B.

întrucât, dată fiind concurența tot mai mare din partea noilor națiuni deținătoare de tehnologie spațială, cum ar fi China și India, greutatea politică a statelor membre ale UE, în termeni naționali, s-ar putea să nu mai fie suficientă pentru a face față provocărilor viitoare în acest sector;

C.

întrucât politica spațială reprezintă un element cheie al Strategiei Europa 2020;

D.

întrucât nenumărate servicii utilizate de către cetățeni în viața de zi cu zi, cum ar fi televiziunea, internetul de mare viteză, sistemele de navigație sau sistemul automat de apel de urgență eCall sunt dependente în mod direct sau indirect de industria spațială;

E.

întrucât industria spațială europeană generează anual o cifră de afaceri consolidată de aproximativ 6,5 miliarde EUR și are peste 34 500 de angajați permanenți cu înaltă calificare și întrucât în această perioadă de dificultate economică importanța industriei respective ca sector cu un potențial de creștere și inovare puternic și ca un creator de locuri de muncă cu o valoare adăugată ridicată ar trebui adusă în prim plan;

F.

întrucât în prezent nu există încă o coordonare suficientă a măsurilor în domeniul politicii spațiale între UE, statele membre și ESA și întrucât această situație a avut drept consecință o duplicare a structurilor și a împiedicat exploatarea în mod suficient a sinergiilor; subliniază că introducerea unui cadru de guvernanță clar în sectorul spațial ar aduce economii uriașe în ceea ce privește eficiența;

G.

întrucât ESA, în calitate de organizație interguvernamentală, nu are o relație formală cu Parlamentul European, neexistând astfel un feedback direct către cetățeni, așa cum există în alte domenii ale politicii Uniunii;

H.

întrucât industria spațială este caracterizată de investiții intensive și cunoaște cicluri de evoluție neobișnuit de lungi, astfel încât consecvența planificării are un rol hotărâtor pentru industria spațială; Întrucât vizibilitatea pe care aceasta o oferă va beneficia în mod considerabil de pe urma faptului că există un cadru de reglementare stabil și un cadru de guvernanță clar;

I.

întrucât operarea unui sistem de lansatoare ar contribui la asigurarea unui acces independent la spațiu;

J.

întrucât UE depinde în prezent de GNSS non-european militar, iar Galileo a fost conceput și dezvoltat și va rămâne sub controlul civil;

K.

întrucât vânzările comerciale au un rol mult mai important pentru industria spațială europeană decât pentru principalii săi concurenți pe plan internațional;

L.

întrucât serviciile prin satelit au un rol important în furnizarea de informații sectoarelor în creștere ale societății digitale și contribuie la atingerea scopurilor Agendei digitale a UE;

M.

întrucât experții estimează că peste zece ani piața pentru serviciile de navigație și de observare a Pământului ar putea ajunge la un volum de 300 de miliarde USD și întrucât deja în prezent între 6 % și 7 % din PIB-ul țărilor vestice din UE este dependent de navigația prin satelit;

N.

întrucât, datorită creșterii cererii de servicii de comunicații fără fir și datorită proprietăților fizice ale propagării undelor și a insuficienței aferente de frecvențe radio, devine tot mai importantă coordonarea pe plan internațional a utilizării spectrului,

1.

salută Comunicarea Comisiei privind o politică industrială spațială a UE; consideră că Comisia ar trebui să se concentreze asupra unui număr limitat de măsuri vizând politica industrială spațială, menționate în comunicare, pentru a valorifica în mod real potențialul de creștere economică în sectorul spațial;

2.

subliniază că toți actorii implicați în guvernarea politicilor spațiale ale UE, inclusiv Comisia, Agenția GNSS european, ESA, agențiile naționale și agențiile specializate precum EUMETSAT, trebuie să fie interconectate și să funcționeze pe termen lung;

3.

consideră că agențiile naționale ar putea veni cu propuneri concrete în această direcție astfel încât să poată raționaliza intrările provenite de la statele membre și să definească o viziune a UE;

4.

subliniază că Comisia trebuie, cât mai curând posibil, să ne prezinte o foaie de parcurs clară pentru GMES/Copernicus și pentru dezvoltarea și desfășurarea diferiților sateliți „Santinele”, precum și cadrul juridic și operațional propus pentru acest sistem complex;

5.

sprijină intenția Comisiei de a adopta măsuri în vederea creării unui cadru de reglementare coerent privind spațiul, la nivelul UE; sprijină instituirea unei adevărate piețe interne a UE pentru produsele și serviciile spațiale; consideră important faptul că politica ar trebui formulată și elaborată fără punerea sa în aplicare în mod advers care afectează sau denaturează condițiile de piață comerciale; observă că neutralitatea și transparența competitive constituie, ambele, elemente fundamentale ale elaborării unei politici spațiale europene;

6.

constată că până acum nu există nicio abordare orizontală din partea Comisiei care să vizeze integrarea politicii spațiale și a obiectivelor acesteia în diferitele domenii ale politicii Uniunii; îndeamnă Comisia să facă acest lucru în viitor, ținând cont de politica spațială și în domenii cum ar fi telecomunicațiile, transportul, mediul, agricultura, siguranța sau cultura;

7.

salută declarația Comisiei potrivit căreia telecomunicațiile, navigația și observarea pământului bazate pe tehnologia spațială furnizează UE cunoștințe importante din punct de vedere strategic, care sprijină relațiile externe ale UE în domeniul asistenței pentru dezvoltare și al ajutorului umanitar;

8.

solicită Comisiei să acorde prioritate următoarelor aspecte: aspectele instituționale; Galileo și Copernicus; industria spațială ca generator de creștere economică și de locuri de muncă; evaluarea impactului activităților asociate cu spațiul; accesul independent la spațiu; rolul cercetării și dezvoltării; comunicațiile prin satelit; supravegherea și urmărirea spațială; și deșeurile spațiale;

9.

sprijină punctul de vedere al Comisiei cu privire la faptul că multe componente ale sistemelor spațiale au utilizare dublă sau natură militară și, prin urmare, fac obiectul Directivei 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (3), modificată de Directiva 2012/47/UE a Comisiei din 14 decembrie 2012 în ceea ce privește lista produselor din domeniul apărării, Regulamentului (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (4) și Poziției comune privind exporturile de arme; salută propunerea din comunicare de a prezenta Parlamentului un raport oficial privind sistemul de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare, înainte de sfârșitul anului 2013; solicită Comisiei, statelor membre și Grupului de lucru al Consiliului pentru exportul de arme convenționale (COARM) să clarifice ce cadru de reglementare ar trebui aplicat fiecărei categorii de bunuri și tehnologii;

10.

recunoaște succesele realizate de ESA pentru Europa în ultimele decenii în domeniul politicii spațiului și încurajează celelalte statele membre non-ESA să ia în considerare aderarea și consolidarea cooperării; constată, cu toate acestea, că, pe termen lung, se poate ajunge la o eficiență operațională și la o coordonare și responsabilitate sporite printr-o apropiere mai mare a ESA de UE în cadrul cooperării lor, între altele pentru a evita dublarea activităților și suprapunerile; solicită Comisiei să analizeze cu cea mai mare atenție dacă, de exemplu, ESA ar putea fi legată în viitor de structurile de guvernanță ale Uniunii în calitate de organizație inter-statală, atât timp cât nu se consideră drept adecvată transformarea ESA într-o agenție europeană;

11.

consideră că, între timp, UE, în foarte strânsă cooperare cu ESA, ar trebui să coordoneze mai intens politica și programele spațiale ale statelor membre, pentru a adopta o adevărată abordare europeană, garantând, totodată, că interesele ESA și ale statelor sale membre sunt respectate; constată că doar prin intermediul unei abordări europene i se poate oferi industriei spațiale oportunitatea de a deveni și de a rămâne competitivă;

12.

solicită Comisiei, statelor membre și ESA să instituie un tip de grup de coordonare ai cărui membri ar trebui să coordoneze, în cadrul unor reuniuni regulate, strategiile și măsurile în domeniul politicii spațiului, pentru a evita duplicarea structurilor și a elabora o abordare comună a problemelor și forurilor internaționale;

13.

subliniază că creșterea utilizării de către armată a activelor spațiale nu trebuie să reducă sau să limiteze utilizarea civilă și posibilele aplicații civile viitoare; solicită statelor membre și VP/ÎR să inițieze o revizuire a Tratatului privind spațiul cosmic din 1967, care este acum depășit, sau să creeze un nou cadru de reglementare care să țină seama de progresele tehnologice înregistrate din anii 60;

14.

subliniază că finalizarea Galileo și continuarea Copernicus ar trebui să aibă prioritate absolută, dat fiind statutul emblematic al acestora în cadrul politicii spațiale europene, astfel încât primele servicii Galileo să poată fi deschise în mod real publicului în 2014;

15.

subliniază că EGNOS este primul program operațional GNSS european; invită Comisia și statele membre să promoveze și să pună în aplicare utilizarea EGNOS în diferite domenii, precum transporturile;

16.

regretă faptul că, în trecut, au avut loc amânări în instituirea programului de navigație prin satelit Galileo; salută faptul că, între timp, au fost lansați patru sateliți pe orbita terestră; subliniază că avantajele și utilitatea Galileo în special și ale unei industrii spațiale europene în general ar trebui comunicate societății în mod mai eficient și invită Comisia, în coroborare cu lansările viitoare de sateliți Galileo, să organizeze evenimente publice de vârf în capitalele UE pentru a promova Galileo și eventualele sale aplicații;

17.

subliniază că UE trebuie să informeze oamenii, să atragă viitori ingineri, să răspândească informații privind navigația prin satelit a UE și să propună o serie de stimulente pentru toți utilizatorii pentru a utiliza tehnologiile facilitate de Galileo și EGNOS;

18.

are convingerea că scopul capacității operaționale depline (FOC), bazată pe o constelație de 27 de sateliți și un număr adecvat de sateliți de rezervă și pe o infrastructură adecvată la sol, este o condiție necesară pentru ca Galileo să ajungă să ofere valoarea adăugată prevăzută în ceea ce privește, în special, înalta precizie și un serviciu neîntrerupt și, prin urmare, pentru a culege multe roade economice și sociale;

19.

regretă că, în prezent, sistemul EGNOS nu acoperă întregul teritoriu al UE și solicită extinderea sistemului în sudul, estul și sud-estul Europei, astfel încât să fie posibilă utilizarea sa în întreaga Europă;

20.

invită Comisia și statele membre să informeze Parlamentul cu privire la planurile de utilizare a programului Copernicus și a serviciului public reglementat din programul Galileo pentru a sprijini misiuni și operațiuni PSAC;

21.

constată că IMM-urile (nu numai IMM-urile, dar acestea în mod special) necesită un tip de finanțare inițială rapidă din partea sectorului public, astfel încât să aibă la dispoziție fonduri suficiente pentru investițiile pe termen lung în cercetare și dezvoltare; este convins că finanțarea publică și existența unor clienți publici pentru produsele și serviciile industriei spațiului pot stimula inovările și genera, astfel, creștere economică și locuri de muncă;

22.

reamintește că UE nu trebuie să piardă oportunitatea de a dezvolta o piață din aval pentru serviciile de navigație prin satelit și subliniază importanța unui plan de acțiune pentru Agenția GNSS european pentru a extinde piața GNSS, care va fi esențială pentru viitorul economiei UE;

23.

reamintește că noile aplicații de navigație prin satelit pot spori siguranța, eficacitatea și fiabilitatea în sectoarele aviatic, maritim, rutier și agricol, al siguranței rutiere, colectării taxelor, gestionării traficului și parcărilor, gestionării flotei, apelurilor de urgență, urmăririi și monitorizării mărfurilor, rezervării online, siguranței navelor, tahografelor digitale, transportului de animale și al terenurilor sustenabile;

24.

subliniază informația menționată în comunicare, conform căreia 60 % dintre aparatele electronice de la bordul sateliților europeni sunt importate în prezent din Statele Unite; solicită lansarea unei inițiative privind modalitățile de protejare a datelor personale sau sensibile în acest context și de utilizare a procedurii actuale de achiziții publice pentru a se asigura, unde este posibil, că achiziționarea de infrastructură spațială din statele membre este folosită ca un factor suplimentar de creștere economică în acest sector;

25.

îndeamnă Comisia, ESA, AEA și statele membre să identifice tehnologii critice în contextul procesului comun ce vizează non-dependența Europei și să dezvolte alternative care sunt mai puțin dependente de țări terțe; reamintește că există riscul ca, în cazul unui dezacord, SUA să închidă sau să blocheze infrastructura spațială europeană;

26.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze stimulente pentru industria europeană, pentru a dezvolta componente pentru spațiu la nivel european, pentru a reduce dependența de importuri din țări terțe;

27.

observă că întreprinderile care nu aparțin industriei spațiale pot profita de pe urma produselor apărute în urma cercetării spațiale; prin urmare, solicită tuturor părților implicate să dezvolte schimburi între actorii din cadrul industriei spațiale și al celei nespațiale și să lucreze în parteneriat pentru a dezvolta tehnologii care pot conduce la inovări deschizătoare de drumuri în beneficiul societății; subliniază valoarea unei publicități mai mari a beneficiilor tangibile pe care industria spațială le poate aduce în viața zilnică a europenilor;

28.

subliniază că în special serviciile spațiale din sectorul economic și robotica oferă multe oportunități de piață, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM);

29.

subliniază că sistemele robotice autonome și inteligente constituie tehnologii cheie pentru explorarea în continuare a spațiului; evidențiază în acest context utilizarea eficientă a fondurilor europene din cadrul Orizont 2020, în special pentru activități mai apropiate de piață;

30.

Subliniază că o bază adecvată de angajați cu înalte calificări este esențială pentru o industrie spațială europeană competitivă; solicită, prin urmare, tuturor părților interesate să aprofundeze cooperarea între universități și industrie și să încurajeze tinerii talentați, în special tinerele talentate, să se îndrepte către acest sector (de exemplu, prin instituirea unor programe universitare și sisteme de formare la nivel național, precum și prin concursuri pentru cercetători europeni și non-europeni); observă, în continuare, că achiziționarea de talente din țările terțe (inclusiv prin atragerea de talente europene din țările terțe) este indispensabilă;

31.

subliniază importanța accesului la spațiu pentru toate statele membre și al vânzărilor comerciale pentru industria spațială europeană; observă, în același timp, că accesul la piețele instituționale din țările terțe rămâne parțial blocat pentru industria europeană; subliniază importanța unor „condiții echitabile” pentru industria spațială europeană la nivel internațional; solicită, prin urmare, Comisiei să promoveze reciprocitatea și să asigure oportunități egale și condiții concurențiale echitabile în contextul acordurilor comerciale (de exemplu, TTIP);

32.

subliniază importanța dezvoltării și operării lansatoarelor europene pentru un acces independent la spațiu; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să mențină și să extindă pe termen lung, împreună cu ESA, un sistem de lansare și un serviciu de lansare european;

33.

consideră că industria spațială europeană ar trebui să utilizeze infrastructura spațială europeană existentă, finanțată parțial din fonduri publice europene;

34.

Salută, în plus, faptul că, în cadrul noului program-cadru pentru cercetare (Orizont 2020), urmează să fie investite 1,5 miliarde Euro în cercetare și inovare spațială; solicită, de asemenea, Comisiei ca, în contextul Orizont 2020, să pună la dispoziție o parte din buget programelor de cercetare și dezvoltare aferente aplicațiilor comunicațiilor prin satelit;

35.

consideră că, în special în domeniul activităților de cercetare, este necesară o mai mare coordonare între UE, ESA și statele membre; îndeamnă cei trei actori să dezvolte o „foaie de parcurs privind cercetarea” comună pentru perioada de până la sfârșitul anului 2020, pentru a defini prioritățile și obiectivele politicii spațiale care ar trebui realizate împreună, astfel încât să se asigure o planificare sigură pentru actorii implicați, în special în cadrul industriei; subliniază importanța cooperării pentru cercetare cu țările terțe;.

36.

subliniază că dezvoltarea aplicațiilor și serviciilor GNSS este esențială pentru a asigura că investiția în infrastructura pe care o reprezintă Galileo este pe deplin exploatată și că sistemul Galileo este dezvoltat la capacitate maximă; insistă asupra necesității asigurării unui nivel adecvat de finanțare pentru cercetarea și dezvoltarea GNSS, precum și pentru implementarea sa; regretă faptul că fondurile reduse alocate cercetării și inovării în domeniul aplicațiilor bazate pe sistemele EGNOS și Galileo întârzie considerabil progresul tehnologic și creșterea capacității industriale, precum și o implementare eficace din punct de vedere ecologic, în UE și, prin urmare, îndeamnă Comisia să introducă opțiuni care să faciliteze accesul la finanțare pentru IMM-uri;

37.

constată că, în Europa, există mai multe obstacole care încetinesc dezvoltarea unor aplicații inovatoare; reamintește, în acest context, Comisiei că există o piață neexploatată pentru valorificarea comercială a datelor spațiale generate de programe de satelit și de observare a Pământului; îndeamnă Comisia să realizeze un studiu pentru a identifica aceste obstacole (cum ar fi, răspunderea pentru daunele cauzate de obiectele/deșeurile spațiale, nesiguranța în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor, rezerve cu privire la securitate și protecția datelor, neconștientizarea potențialului și lipsa interoperabilității) și să prezinte propuneri posibile vizând modalitățile de dezvoltare a acestor piețe;

38.

subliniază că comunicațiile prin satelit au un rol important în cadrul industriei spațiale europene, deoarece contractele din acest sector oferă o utilizare continuă a navelor spațiale și a lansatoarelor, contribuind astfel la obiectivul vizând un acces independent la spațiu pentru UE; atrage atenția în acest context asupra rolului capacității independente de sarcină utilă, care devine disponibilă în momentul lansării sateliților comerciali (așa-numitele „hosted payloads”), ce pot fi utilizate la testarea unor noi produse și tehnologii în spațiu și contribuie astfel la reducerea atât a costurilor, cât și a timpului necesar pentru a putea oferi servicii noi;

39.

subliniază că comunicațiile prin satelit reprezintă o modalitate eficientă de a furniza servicii multimedia și acelora din cadrul industriei și societății care nu au putut beneficia până acum de servicii prin intermediul tehnologiilor terestre;

40.

subliniază că rețelele prin satelit contribuie la realizarea obiectivelor Agendei digitale a UE în ceea ce privește acoperirea integrală a UE cu internet de bandă largă, în special în regiunile îndepărtate; invită Comisia, prin urmare, să asigure că, cu referire la neutralitatea tehnologică, internetul prin satelit este luat în considerare în mod corespunzător în mixul tehnologic de utilizat pentru a extinde banda largă, de exemplu, în politica de coeziune a UE;

41.

observă că comunicațiile prin satelit capătă o funcție logistică tot mai importantă în situații de criză, cum ar fi dezastrele naturale, sau în menținerea securității pe plan intern, deoarece legăturile de date și comunicații ale acestora sunt indispensabile în situații în care nu există nicio infrastructură terestră sau aceasta a fost distrusă;

42.

solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze disponibilitatea actuală și nevoile viitoare în ceea ce privește frecvențele radio pentru comunicațiile prin satelit și să garanteze, în cadrul următoarei Conferințe Mondiale pentru Radiocomunicații, că interesele UE și cele ale industriei comunicațiilor în domeniul alocării spectrului la nivel mondial și regional sunt apărate în mod adecvat;

43.

consideră că potențialul de inovare în domeniul comunicațiilor prin satelit nu este încă nici pe departe epuizat; atrage atenția asupra potențialului reprezentat de tehnologiile cele mai recente, cum ar fi „Laser Communication Terminals” (LCT) sau „High Throughput Satellites” (HTS), pentru a răspunde nevoii de un schimb tot mai intens de date, cu viteze de transfer al datelor tot mai ridicate;

44.

subliniază că Europa nu își poate menține avansul tehnologic în ceea ce privește comunicațiile prin satelit decât dacă sunt continuate eforturile de cercetare în acest domeniu la nivel european;

45.

subliniază că infrastructura bazată în spațiu constituie fundamentul pentru numeroase servicii utilizate de industrie și societate în viața de zi cu zi; observă că lipsa accesului la această infrastructură, de exemplu, în urma unor coliziuni între sateliți și alte obiecte sau deșeuri spațiale, ar putea afecta în mod negativ siguranța actorilor economici și a cetățenilor;

46.

constată că deșeurile spațiale devin o problemă tot mai mare; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze în vederea realizării unei guvernanțe globale pentru spațiu; solicită, în același timp, Comisiei și statelor membre să încurajeze țările terțe să semneze Codul de conduită privind spațiul cosmic, redactat de către UE, prin toate canalele diplomatice;

47.

solicită Comisiei să sprijine stabilirea la nivel european cât mai repede posibil a programului de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială, propus la începutul acestui an, pentru a garanta o independență tot mai mare față de instituțiile din SUA care emit avertizări privind coliziunile;

48.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/19

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2012 intitulată „Valorificarea cloud computingului în Europa” (COM(2012)0529) și documentul de lucru aferent,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (1),

—

având în vedere Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio,

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 25 ianuarie 2012 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) (COM(2012)0011),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 19 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

—

având în vedere Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora,

—

având în vedere activitatea Institutului European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI) cu privire la cartografierea standardelor cloud,

—

având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

—

având în vedere Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (2),

—

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3),

—

având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (4),

—

având în vedere Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (5),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru afaceri juridice, cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0353/2013),

A.

întrucât, deși diferitele tipuri de servicii care oferă conexiuni cu resurse informatice aflate la distanță, cunoscute în prezent sub numele de „cloud computing”, nu sunt noi, dimensiunea, performanța și conținutul cloud computingului reprezintă un progres semnificativ pentru tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC);

B.

întrucât, cu toate acestea, cloud computingul a atras atenția în ultimii ani datorită dezvoltării unor modele de afaceri noi și inovatoare de mare anvergură, intensificării eforturilor distribuitorilor de astfel de servicii, inovațiilor tehnologice și creșterii capacităților informatice, reducerii prețurilor și accelerării comunicațiilor, precum și datorită potențialelor beneficii economice și de eficiență, inclusiv în ceea ce privește consumul de energie, pe care serviciile de cloud le oferă tuturor tipurilor de utilizatori;

C.

întrucât introducerea și dezvoltarea serviciilor de cloud în zonele îndepărtate cu densitate redusă a populației pot contribui la reducerea izolării acestora, reprezentând totodată provocări deosebit de serioase dată fiind disponibilitatea insuficientă a infrastructurii necesare;

D.

întrucât, pentru distribuitori, beneficiile serviciilor de cloud constau de exemplu în taxe de servicii, monetizarea resurselor informatice insuficient utilizate și excedentare, economii de scară, posibilitatea creării unei baze de consumatori captivi (așa-numitul efect de blocare) și utilizări secundare ale informațiilor privind utilizatorii, de exemplu în scopuri publicitare, ținând cont în mod adecvat de cerințele cu privire la confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal; întrucât un efect de blocare poate avea dezavantaje competitive care pot fi totuși abordate prin măsuri rezonabile de standardizare și printr-o mai bună transparență cu privire la acordurile de licențiere a proprietății intelectuale;

E.

întrucât, pentru utilizatori, beneficiile serviciilor de cloud se referă la posibilitatea unor costuri mai mici, acces omniprezent, comoditate, fiabilitate, scalabilitate și securitate;

F.

întrucât serviciile de cloud comportă și riscuri pentru utilizatori, legate în special de datele sensibile, iar utilizatorii trebuie să le cunoască; întrucât, dacă prelucrarea în mediul cloud are loc într-o anumită țară, autoritățile țării respective pot avea acces la date; întrucât Comisia ar trebui să țină seama de acest fapt atunci când prezintă propuneri și recomandări privind cloud computingul;

G.

întrucât serviciile de cloud îi obligă pe utilizatori să transmită informații furnizorului de servicii de stocare în cloud, o parte terță, ceea ce ridică probleme legate de continuarea controlului asupra și a accesului la informații privind utilizatorii individuali și de protecția acestora chiar față de furnizor, față de alți utilizatori ai aceluiași serviciu și față de alte părți; întrucât încurajarea serviciilor care permit doar utilizatorului să dețină cheia informațiilor stocate, fără ca furnizorii de servicii de stocare în cloud să aibă posibilitatea de a accesa informațiile respective, ar putea rezolva unele aspecte ale acestei probleme;

H.

întrucât utilizarea tot mai frecventă a serviciilor de cloud furnizate de un număr limitat de mari furnizori înseamnă că în mâinile respectivilor furnizori se concentrează tot mai multe informații, ceea ce conduce la creșterea eficienței acestora, dar și la accentuarea riscului de pierderi catastrofale de informații, de puncte centralizate de defectare care ar putea submina stabilitatea internetului și de accesare a informațiilor de către terți;

I.

întrucât responsabilitățile și obligațiile tuturor părților interesate implicate în serviciile de cloud computing ar trebui clarificate, în special în ceea ce privește securitatea și respectarea cerințelor privind protecția datelor;

J.

întrucât piața serviciilor de cloud este divizată în segmentul consumatorilor și cel al întreprinderilor;

K.

întrucât, pentru întreprinderi, serviciile standardizate de cloud pot constitui o modalitate atractivă de transformare a costurilor de capital în cheltuieli de exploatare și de punere rapidă la dispoziție și extindere a unor capacități suplimentare de stocare și prelucrare, în cazul în care îndeplinesc nevoile specifice ale utilizatorului;

L.

întrucât, pentru consumatori, faptul că furnizorii de sisteme de operare pentru diferite tipuri de dispozitive, în special, direcționează tot mai mult clienții – prin utilizarea setărilor implicite etc. – către utilizarea de servicii proprietare de cloud înseamnă că acești furnizori creează o bază de consumatori captivi și agregă informațiile privind utilizatorii;

M.

întrucât utilizarea serviciilor externe de cloud în sectorul public trebuie să fie analizată cu atenție, din perspectiva eventualei creșteri a riscurilor în ceea ce privește informațiile privind cetățenii și a asigurării îndeplinirii funcțiilor de servicii publice;

N.

întrucât, din perspectiva securității, introducerea serviciilor de cloud înseamnă că responsabilitatea asigurării securității informațiilor referitoare la fiecare utilizator individual nu mai revine utilizatorului individual, ci furnizorului, impunându-se astfel necesitatea de a se asigura că furnizorii de servicii au capacitatea juridică de a furniza soluții sigure și solide pentru comunicare;

O.

întrucât dezvoltarea serviciilor de cloud va crește cantitatea de date transmise, precum și cererea de lățime de bandă, de viteze mai mari de încărcare și de mai multă bandă largă de mare viteză;

P.

întrucât atingerea obiectivelor Agendei digitale pentru Europa, în special în ceea ce privește adoptarea benzii largi și accesul la aceasta pentru toți, serviciile publice transfrontaliere, precum și obiectivele de cercetare și inovare, constituie o etapă necesară în vederea valorificării complete a beneficiilor cloud computingului la nivelul UE;

Q.

întrucât recent s-au înregistrat unele evoluții cu privire la breșele de securitate, în special scandalul de spionaj PRISM;

R.

întrucât fermele de servere lipsesc pe teritoriul Europei;

S.

întrucât piața unică digitală este un factor-cheie pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, care ar oferi un impuls semnificativ eforturilor depuse pentru atingerea obiectivelor Actului privind piața unică și pentru a răspunde crizei economice și financiare ce afectează UE;

T.

întrucât dotarea întregii UE cu rețele în bandă largă, accesul universal și egal al tuturor cetățenilor la serviciile de internet și garantarea neutralității rețelelor reprezintă premise de bază pentru dezvoltarea unui sistem de cloud european;

U.

întrucât mecanismul Conectarea Europei este menit, printre altele, să sporească adoptarea benzii largi în Europa;

V.

întrucât cloud computingul ar trebui să stimuleze integrarea IMM-urilor datorită reducerii obstacolelor în calea intrării pe piață (de exemplu prin reducerea costurilor legate de infrastructura IT);

W.

întrucât este esențial pentru sistemul de cloud computing european să se garanteze respectarea standardelor juridice ale UE privind protecția datelor;

X.

întrucât dezvoltarea cloud computingului ar trebui să contribuie la promovarea creativității în beneficiul atât al deținătorilor drepturilor de autori, cât și al utilizatorilor; întrucât, în plus, ar trebui evitată denaturarea pieței unice în cursul acestui proces și ar trebui stimulată încrederea consumatorilor și întreprinderilor în cloud computing,

1.

salută comunicarea Comisiei privind valorificarea potențialului cloud computingului în Europa și aprobă ambiția Comisiei de a dezvolta o abordare coerentă în ceea ce privește serviciile de cloud, dar consideră că, pentru atingerea obiectivelor ambițioase ale strategiei, ar fi fost mai adecvat un instrument legislativ în legătură cu anumite aspecte;

2.

subliniază faptul că politicile care facilitează o infrastructură de comunicații sigură și de mare capacitate constituie un element crucial pentru toate serviciile care se bazează pe comunicații, inclusiv pentru serviciile de cloud, dar subliniază că, din cauza bugetului limitat pentru mecanismul Conectarea Europei, sprijinul acordat dezvoltării de bandă largă trebuie suplimentat de asistența furnizată în cadrul programelor și inițiativelor Uniunii, inclusiv de fondurile structurale și de investiții europene;

3.

subliniază faptul că serviciile de cloud trebuie să asigure o securitate și o fiabilitate proporționale cu creșterea riscurilor datorate concentrării datelor și informațiilor în mâinile unui număr limitat de furnizori;

4.

subliniază faptul că dreptul Uniunii ar trebui să fie neutru și, dacă nu există rațiuni stringente de interes public, el nu ar trebui să fie adaptat pentru facilitarea sau perturbarea vreunui model sau serviciu economic legal;

5.

subliniază că o strategie cu privire la cloud computing ar trebui să includă aspecte colaterale, precum consumul de energie al centrelor de date și aspectele conexe privind mediul;

6.

subliniază posibilitățile vaste pe care le oferă accesul la date de pe orice dispozitiv conectat la internet;

7.

subliniază interesul evident al UE de a avea mai multe ferme de servere pe teritoriul său, dintr-o dublă perspectivă: din perspectiva politicii industriale, ar permite creșterea sinergiilor cu obiectivele de extindere a rețelelor de acces de generație următoare (NGA) stabilite în agenda digitală, iar din perspectiva regimului Uniunii de protecție a datelor, ar consolida încrederea prin asigurarea suveranității UE asupra serverelor;

8.

subliniază importanța competențelor în mediul digital în rândul tuturor cetățenilor și îndeamnă statele membre să elaboreze concepte cu privire la modul de promovare a utilizării în condiții de siguranță a serviciilor de internet, inclusiv a serviciilor de cloud computing;

9.

evidențiază faptul că, având în vedere potențialul economic al cloudului de creștere a competitivității globale a Europei, acesta poate deveni un instrument puternic de creștere economică și ocupare a forței de muncă;

10.

prin urmare, subliniază că dezvoltarea serviciilor de cloud riscă, în absența unei infrastructuri de bandă largă sau în cazul unei disponibilități insuficiente a acesteia, să amplifice diviziunea digitală dintre zonele urbane și rurale, ceea ce va face tot mai greu de atins coeziunea teritorială și creșterea economică regională;

11.

subliniază faptul că Uniunea se confruntă cu presiuni multiple și simultane asupra creșterii PIB, într-o perioadă în care posibilitatea stimulării creșterii din fonduri publice este limitată de nivelurile ridicate de îndatorare și deficit și solicită instituțiilor europene și statelor membre să mobilizeze toate mecanismele de creștere disponibile; ia act de faptul că cloud computingul poate deveni un factor transformator pentru toate sectoarele economiei, îndeosebi în domenii precum asistența medicală, energia, serviciile publice și educația;

12.

subliniază faptul că șomajul, inclusiv șomajul în rândul tinerilor și pe termen lung, a atins niveluri inacceptabil de ridicate în Europa și este probabil ca aceste cote să se mențină și în viitorul apropiat, fiind necesare măsuri hotărâte și imediate la toate nivelurile politice; ia act de faptul că, prin urmare, măsurile de educație digitală și de consolidare a competențelor informatice adoptate în cadrul dezvoltării cloud computingului pot fi deosebit de importante în vederea abordării problemei creșterii șomajului, în special în rândul tinerilor;

13.

subliniază necesitatea mai multor competențe informatice în rândul utilizatorilor și a formării pentru a beneficia de avantajele pe care cloud computingul poate să le ofere; reamintește necesitatea instituirii mai multor sisteme de calificare pentru specialiștii care gestionează serviciile de cloud computing;

14.

evidențiază faptul că IMM-urile stau la baza economiei UE și că sunt necesare mai multe acțiuni de promovare a competitivității globale a IMM-urilor din UE și de creare a unui mediu optim pentru valorificarea unor noi dezvoltări tehnologice promițătoare, precum cloud computingul, care pot avea un impact puternic asupra competitivității întreprinderilor din UE;

15.

insistă cu privire la impactul pozitiv al serviciilor de cloud computing asupra IMM-urilor, în special asupra celor din zone îndepărtate sau periferice sau a celor care se confruntă cu dificultăți economice, deoarece asemenea servicii contribuie la reducerea costurilor fixe pentru IMM-uri prin oferirea posibilității de închiriere a puterii de calcul și a posibilității de stocare, și invită Comisia să aibă în vedere un cadru adecvat care să le permită IMM-urilor să își consolideze creșterea și productivitatea, întrucât IMM-urile pot fi avantajate de costurile inițiale reduse și de un acces mai bun la instrumente analitice;

16.

încurajează Comisia și statele membre să informeze în special IMM-urile cu privire la potențialul economic al cloud computingului;

17.

subliniază că UE trebuie să profite de faptul că această tehnologie se află într-o etapă relativ incipientă și să facă eforturi în vederea dezvoltării acesteia, pentru a profita de economiile de scară pe care se preconizează că le va genera, revitalizând astfel economia Uniunii, în special în sectorul TIC;

18.

subliniază faptul că piața internă ar trebui să rămână deschisă tuturor furnizorilor care respectă dreptul Uniunii, întrucât circulația liberă globală a serviciilor și informațiilor crește competitivitatea și oportunitățile industriei din Uniune și este în avantajul cetățenilor Uniunii;

19.

regretă faptul că există indicii care sugerează accesul masiv, persistent și nediferențiat al guvernelor la informații referitoare la utilizatori din Uniune care sunt stocate în sisteme de cloud din țări terțe și solicită furnizorilor de servicii de cloud să fie transparenți în ceea ce privește modul în care gestionează informațiile pe care consumatorii le pun la dispoziția lor prin utilizarea serviciilor de cloud;

20.

insistă asupra faptului că, în vederea combaterii riscului de accesare directă sau indirectă a informațiilor de către guvernele străine, dacă acest acces nu este permis conform dreptului Uniunii, Comisia ar trebui:

21.

salută intenția Comisiei de a institui un sistem de certificare la nivelul UE, care ar reprezenta un stimulent pentru dezvoltatorii și furnizorii de servicii de cloud computing pentru a investi într-o mai bună protecție a vieții private;

22.

solicită Comisiei să identifice domeniile în care o abordare specifică a Uniunii s-ar putea dovedi deosebit de atractivă la nivel global, în cooperare cu întreprinderile din Uniune și cu alte părți interesate;

23.

subliniază importanța asigurării unei piețe competitive și transparente a Uniunii, în vederea furnizării de servicii sigure, durabile, accesibile și fiabile pentru toți utilizatorii din Uniune; solicită o metodă simplă și transparentă de identificare a defectelor de securitate astfel încât furnizorii de servicii de pe piața europeană să aibă un stimulent suficient și adecvat pentru a remedia aceste defecte;

24.

subliniază faptul că toți furnizorii de servicii de cloud din Uniune trebuie să concureze în condiții de egalitate și conform acelorași reguli;

25.

subliniază faptul că utilizarea serviciilor de cloud în sectorul public poate conduce la reducerea costurilor pentru administrațiile publice și poate oferi servicii mai eficiente pentru cetățeni, generând, totodată, un efect de levier digital extrem de benefic pentru toate sectoarele economiei; atrage atenția că sectorul privat poate, de asemenea, să profite de aceste servicii de cloud în vederea achiziționării de soluții inovatoare;

26.

încurajează administrațiile publice să ia în calcul posibilitatea contractării de servicii sigure, fiabile și securizate de cloud în cadrul achizițiilor informatice, subliniind responsabilitățile importante ale acestora în ceea ce privește protecția informațiilor referitoare la cetățeni, accesibilitatea și continuitatea serviciilor;

27.

solicită în special Comisiei să ia în calcul posibilitatea utilizării de servicii de cloud, după caz, pentru a oferi un exemplu celorlalți;

28.

solicită Comisiei și statelor membre să accelereze lucrările Parteneriatului european pentru cloud;

29.

invită Comisia și statele membre să facă din cloud computing un domeniu prioritar pentru programele de cercetare și dezvoltare și să-l promoveze atât la nivelul administrației publice ca soluție inovatoare de e-guvernare în interesul cetățenilor, cât și în sectorul privat ca instrument inovator pentru dezvoltarea afacerilor;

30.

subliniază că statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită utilizării de servicii de cloud de către autoritățile publice, inclusiv de către autoritățile de punere în aplicare a legii și de instituțiile UE, și să se coordoneze foarte bine unele cu celelalte; amintește că trebuie garantate integritatea și securitatea datelor, iar accesul neautorizat, inclusiv al guvernelor străine și al serviciilor de informații ale acestora, fără un temei juridic în baza dreptului Uniunii sau al unui stat membru, trebuie împiedicat; subliniază că acest lucru este valabil și în cazul activităților de prelucrare specifice ale anumitor servicii neguvernamentale de bază, în special în cazul prelucrării anumitor categorii de date cu caracter personal, de exemplu de către bănci, societăți de asigurări, fonduri de pensii, școli și spitale; subliniază, în plus, că toate chestiunile menționate anterior prezintă o importanță deosebită în cazul în care sunt transferate date (în afara Uniunii Europene între diferite jurisdicții); consideră, prin urmare, că autoritățile publice, precum și serviciile neguvernamentale și sectorul privat ar trebui, în măsura posibilului, să se bazeze pe furnizorii de servicii de cloud din UE atunci când prelucrează date și informații sensibile, până când se introduc norme globale satisfăcătoare referitoare la protecția datelor, asigurând securitatea datelor sensibile și a bazelor de date deținute de organismele publice;

31.

solicită Comisiei să ia inițiativa în ceea ce privește promovarea de standarde și specificații în sprijinul unor servicii de cloud care respectă confidențialitatea, fiabile, cu un grad ridicat de interoperabilitate, securizate și eficiente din punct de vedere energetic, ca parte integrantă a unei viitoare politici industriale a Uniunii; subliniază că fiabilitatea, securitatea și protecția datelor sunt necesare în ceea ce privește încrederea consumatorilor și competitivitatea;

32.

subliniază că standardele se bazează pe exemple de bune practici;

33.

insistă asupra faptului că standardele ar trebui să permită o portabilitate simplă și completă a datelor și serviciilor, precum și un nivel ridicat de interoperabilitate între serviciile de cloud, cu scopul de a crește, și nu de a limita competitivitatea;

34.

salută descrierea standardelor care a fost încredințată ETSI și evidențiază importanța urmării în continuare a unui proces deschis și transparent;

35.

solicită Comisiei să asigure că dispozitivele pentru consumatori nu utilizează în mod implicit servicii de cloud și că nu sunt rezervate unui furnizor specific de servicii de cloud;

36.

invită Comisia să se asigure că toate acordurile comerciale între operatorii de telecomunicații și furnizorii de servicii de cloud respectă pe deplin legislația UE în materie de concurență și permit accesul integral al consumatorilor la orice serviciu de cloud, folosind o conexiune de internet oferită de oricare operator de telecomunicații;

37.

reamintește Comisiei că Directiva 1999/5/CE (Directiva RTTE) îi acordă o competență care nu a fost încă utilizată, și anume aceea de a impune ca echipamentele să înglobeze mecanisme de protecție pentru informațiile utilizatorilor;

38.

solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze consumatorii cu privire la toate riscurile legate de utilizarea serviciilor de cloud;

39.

solicită Comisiei să se asigure că, atunci când li se solicită să accepte sau li se oferă în alt mod un serviciu de cloud, consumatorilor li se furnizează mai întâi informațiile necesare pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză, în special atunci când este vorba despre jurisdicția care acoperă datele stocate în cadrul acestor servicii cloud;

40.

subliniază faptul că informațiile furnizate în acest mod ar trebui să identifice, printre altele, cine este furnizorul final al serviciului și modalitatea de finanțare a serviciului; subliniază, totodată, că utilizatorul ar trebui să fie informat dacă serviciul este finanțat prin utilizarea informațiilor utilizatorilor pentru a direcționa publicitatea către un grup țintă sau pentru a le permite altor părți să facă acest lucru;

41.

subliniază faptul că informațiile ar trebui să fie furnizate într-un format standardizat, portabil, ușor de înțeles și comparabil;

42.

solicită Comisiei să exploreze măsuri adecvate de dezvoltare a unui nivel minim acceptabil al drepturilor consumatorilor în raport cu serviciile de cloud, care să acopere aspecte precum confidențialitatea, stocarea datelor în țări terțe, răspunderea pentru pierderea de date, precum și alte chestiuni care prezintă un interes deosebit pentru consumatori;

43.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri specifice privind utilizarea și promovarea cloud computingului în ceea ce privește accesul liber și resursele educaționale libere;

44.

îndeamnă Comisia să ia măsuri în vederea armonizării într-o măsură mai mare a legislațiilor tuturor statelor membre, pentru a evita confuziile jurisdicționale și fragmentarea și pentru a asigura transparența pe piața unică digitală;

45.

invită Comisia să revizuiască și alte acte legislative ale UE pentru a elimina lacunele în ceea ce privește cloud computingul; solicită, în special, să fie clarificat regimul drepturilor de proprietate intelectuală și să fie revizuite Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind clauzele abuzive din contracte și Directiva privind comerțul electronic, acestea fiind cele mai pertinente componente ale legislației UE aplicabile cloud computingului;

46.

solicită Comisiei să stabilească un cadru juridic clar în domeniul conținutului protejat prin drepturi de autor în mediul cloud computingului, în special în ceea ce privește reglementările privind acordarea de licențe;

47.

recunoaște că dezvoltarea practicii de stocare de către serviciile de cloud computing a lucrărilor protejate prin drepturi de autor nu ar trebui să afecteze dreptul deținătorilor europeni ai drepturilor de autor să primească o compensație corectă pentru utilizarea lucrărilor lor, dar se întreabă dacă aceste servicii pot fi considerate echivalente cu suporturile și echipamentele de înregistrare și de stocare tradiționale și cu cele digitale;

48.

solicită Comisiei să analizeze diferitele tipuri de servicii de cloud computing, modul în care stocarea în cloud a operelor protejate prin drepturi de autor afectează sistemele de redevențe și, în special, modalitățile în care sunt impuse taxele pentru copiile private, care sunt pertinente pentru anumite tipuri de servicii de cloud computing;

49.

invită Comisia să promoveze, împreună cu părțile interesate, dezvoltarea de servicii descentralizate și bazate pe programe informatice gratuite cu sursă deschisă, care ar contribui la armonizarea practicilor furnizorilor de servicii de cloud computing și ar permite cetățenilor europeni să redobândească controlul asupra datelor lor cu caracter personal și asupra comunicării lor, de exemplu prin intermediul criptării punct-la-punct;

50.

subliniază că, din cauza incertitudinilor privind legislația aplicabilă și jurisdicția, contractele sunt singurele instrumente de creare a unor relații între furnizorii de servicii de cloud computing și clienții lor și, prin urmare, este nevoie în mod evident de orientări UE comune în acest domeniu;

51.

solicită Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a elabora bune practici UE pentru modele de contracte sau „contracte-tip”, care să asigure o transparență completă, furnizând toți termenii și condițiile într-o formă foarte clară;

52.

solicită Comisiei să dezvolte, împreună cu părțile interesate, sisteme de certificare voluntară pentru sistemele de securitate ale furnizorilor, care ar contribui la armonizarea practicilor în rândul tuturor furnizorilor de servicii de cloud computing și care ar informa mai bine clienții cu privire la așteptările pe care le pot avea față de furnizorii de servicii de cloud computing;

53.

subliniază că, din cauza problemelor de jurisdicție, în practică, este puțin probabil ca consumatorii din UE să poată cere reparații de la furnizorii de servicii de cloud computing din alte jurisdicții; solicită, așadar, Comisiei să asigure mijloace adecvate de acordare a reparațiilor în domeniul serviciilor de consum, întrucât există un puternic dezechilibru de putere între consumatori și furnizorii de servicii de cloud computing;

54.

solicită Comisiei să asigure implementarea rapidă a instrumentelor de soluționare alternativă și online a litigiilor și să se asigure că sunt puse la dispoziția consumatorilor mijloace adecvate de recurs colectiv împotriva încălcării securității și a vieții private, precum și împotriva prevederilor contractuale ilegale privind serviciile de cloud computing;

55.

regretă actuala lipsă de remedii eficiente pentru utilizatori în cazul încălcării contractului;

56.

solicită informarea sistematică a consumatorilor cu privire la activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal care urmează să fie incluse în propunerile de contract, precum și un acord al utilizatorilor, cu caracter obligatoriu, înainte de modificarea clauzelor contractuale;

57.

invită Comisia ca, în cadrul discuțiilor la nivelul grupului său de experți, să solicite includerea în contracte de către furnizorii de servicii de cloud a anumitor clauze esențiale care să garanteze calitatea serviciilor, precum obligațiile de a actualiza software-ul și hardware-ul, dacă este necesar, de a stabili ce se întâmplă în cazul pierderii datelor și de a determina termenul pentru rezolvarea unei probleme sau rapiditatea cu care serviciul de cloud ar putea elimina materiale ofensatoare în cazul în care utilizatorul serviciului de cloud solicită acest lucru;

58.

amintește că, în cazul în care un furnizor de servicii de cloud utilizează datele pentru un alt scop decât cel agreat în acordul privind serviciile sau le comunică sau le utilizează într-un mod care contravine clauzelor contractuale, acesta ar trebui considerat responsabil de date și ar trebui tras la răspundere pentru încălcările și abuzurile comise;

59.

subliniază că acordurile privind serviciile de cloud trebuie să prevadă în mod clar și transparent obligațiile și drepturile părților cu privire la activitățile de prelucrare a datelor de către furnizorii de servicii de cloud; atrage atenția că dispozițiile contractuale nu conțin nicio exonerare de la garanțiile, drepturile și măsurile de protecție prevăzute de legislația Uniunii privind protecția datelor; îndeamnă Comisia să prezinte propuneri pentru a restabili echilibrul între furnizorii de servicii de cloud și clienții lor în ceea ce privește clauzele și condițiile utilizate de serviciile de cloud, inclusiv dispoziții:

60.

subliniază că rolul furnizorului de servicii de cloud în temeiul actualei legislații a Uniunii trebuie stabilit de la caz la caz, deoarece furnizorii pot fi atât responsabili de date, cât și operatori de prelucrare de date; solicită îmbunătățirea clauzelor și a condițiilor pentru toți utilizatorii, prin dezvoltarea unor modele internaționale de bune practici pentru contracte și prin clarificarea locului în care furnizorii de servicii stochează datele și a domeniului juridic din UE aplicabil;

61.

subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită acelor situații în care dezechilibrul în ceea ce privește situația contractuală între client și furnizorul de servicii de cloud conduce la contractarea de către client a unor angajamente care impun servicii standard și la semnarea unui contract în care furnizorul definește scopurile, condițiile și mijloacele de prelucrare (6); subliniază că, în astfel de circumstanțe, furnizorul de servicii de cloud ar trebui considerat „responsabil de date” și ar trebui să poarte și el, împreună cu clientul, răspunderea;

62.

consideră că accesul la un internet sigur este un drept fundamental al fiecărui cetățean și că cloud computingul va juca în continuare un rol important în această privință; reiterează, prin urmare, solicitarea sa adresată Comisiei și Consiliului să recunoască, fără echivoc, libertățile digitale ca drepturi fundamentale și ca premise indispensabile pentru exercitarea drepturilor universale ale omului;

63.

reiterează că, în general, nivelul de protecție a datelor într-un mediu de cloud computing nu trebuie să fie inferior celui impus în orice alt context al prelucrării datelor;

64.

subliniază că dreptul Uniunii privind protecția datelor, fiind neutru din punct de vedere tehnologic, se aplică deja în totalitate în cazul serviciilor de cloud computing din UE și trebuie, prin urmare, respectat pe deplin; subliniază că ar trebui luat în considerare avizul Grupului de lucru constituit în temeiul articolului 29 referitor la cloud computing (7), deoarece acesta conține orientări clare pentru aplicarea principiilor dreptului Uniunii privind protecția datelor și a normelor referitoare la serviciile de cloud computing, precum conceptele de responsabil/operator de prelucrare, limitarea domeniului de aplicare și proporționalitatea, integritatea și securitatea datelor, folosirea subcontractanților, alocarea responsabilităților, încălcarea securității datelor și transferurile internaționale; subliniază că este necesar ca prin revizuirea în curs a cadrului juridic al Uniunii privind protecția datelor să se elimine toate lacunele în materie de protecție legate de cloud computing pe baza unor orientări suplimentare elaborate de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și de WP29;

65.

amintește de preocuparea sa profundă referitoare la dezvăluirea recentă a programelor de supraveghere ale Agenției Naționale de Securitate a SUA și a unor programe similare ale serviciilor de informații din diferite state membre, recunoscând că, dacă informațiile disponibile până în acest moment se confirmă, aceste programe constituie o încălcare gravă a dreptului fundamental al cetățenilor și rezidenților UE la confidențialitate și la protecția datelor, precum și a dreptului la viața privată și de familie, a confidențialității comunicațiilor, a prezumției de nevinovăție, a libertății de exprimare, a libertății de informare și a libertății de a desfășura o activitate comercială;

66.

își exprimă din nou îngrijorările serioase cu privire la divulgarea directă obligatorie a datelor și a informațiilor cu caracter personal din UE, prelucrate în temeiul unor acorduri privind serviciile de cloud, către autorități din țări terțe de către furnizorii de servicii de cloud sub rezerva legislației din țara terță sau prin utilizarea unor servere de stocare localizate în țări terțe și la accesul de la distanță direct la datele și informațiile prelucrate de autoritățile de aplicare a legii și de serviciile de informații din țările terțe;

67.

regretă faptul că acest tip de acces este obținut în mod normal prin aplicarea directă de către autoritățile din țările terțe a propriilor norme de drept, fără a se utiliza instrumentele internaționale destinate cooperării judiciare, cum ar fi acordurile de asistență judiciară reciprocă sau alte forme de cooperare judiciară:

68.

subliniază că aceste practici ridică probleme legate de încredere cu privire la furnizorii de servicii de cloud și online din afara UE și la țările terțe care nu folosesc instrumentele internaționale destinate cooperării juridice și judiciare;

69.

se așteaptă ca Comisia și Consiliul să ia măsurile necesare pentru soluționarea acestei situații și pentru asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE;

70.

subliniază că toate societățile care furnizează servicii în UE trebuie să respecte, fără excepție, dreptul UE și sunt răspunzătoare pentru orice încălcări ale acestuia;

71.

subliniază că serviciile de cloud care sunt de competența țărilor terțe ar trebui să ofere utilizatorilor situați în UE un avertisment clar și distinct cu privire la posibilitatea ca datele lor cu caracter personal să facă obiectul supravegherii din partea serviciilor de informații și a autorităților de aplicare a legii din țările terțe pe baza unor ordine sau a unor ordonanțe secrete, urmat, dacă este cazul, de o solicitare a acordului explicit al persoanei vizate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal;

72.

îndeamnă Comisia ca, în cazul în care negociază acorduri internaționale care implică prelucrarea datelor cu caracter personal, să acorde o atenție deosebită riscurilor și provocărilor pe care cloud computingul le prezintă pentru drepturile fundamentale, în special, dar nu numai, pentru dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum se prevede la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; îndeamnă, de asemenea, Comisia să ia act de normele interne ale partenerilor de negociere care guvernează accesul autorităților de aplicare a legii și al serviciilor de informații la datele cu caracter personal prelucrate prin servicii de cloud computing, în special solicitând ca accesul autorităților de aplicare a legii și al serviciilor de informații să fie acordat numai cu condiția ca acestea să respecte pe deplin legislația și să existe un temei juridic lipsit de ambiguități care să permită accesul, precum și cerința de a specifica condițiile exacte de acordare a accesului, scopul obținerii accesului, măsurile de securitate instituite cu privire la transmiterea datelor și drepturile cetățenilor, precum și normele în materie de supraveghere și un mecanism eficient de soluționare a litigiilor;

73.

subliniază îngrijorările sale serioase cu privire la activitățile desfășurate de Comisia pentru Convenția privind criminalitatea informatică din cadrul Consiliului Europei în scopul elaborării unui protocol suplimentar privind interpretarea articolului 32 din Convenția privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001 referitor la „accesarea transfrontalieră a datelor stocate pe calculator, cu consimțământ sau în cazul în care acestea sunt accesibile publicului” (8) pentru „a facilita utilizarea și punerea sa în aplicare eficace, în lumina evoluțiilor legale, politice și tehnologice”; invită Comisia și statele membre, având în vedere viitoarea analizare a dispozițiilor de la articolul 32 din Convenția privind criminalitatea informatică de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, să asigure compatibilitatea acestora și a modului în care sunt interpretate de statele membre cu drepturile fundamentale, inclusiv cu protecția datelor și în special cu dispozițiile privind fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a UE, cu acquis-ul UE privind protecția datelor, cu Convenția europeană a drepturilor omului și cu Convenția Consiliului Europei privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal (Convenția nr. 108), a căror respectare este obligatorie din punct de vedere juridic pentru statele membre; invită Comisia și statele membre să respingă cu tărie orice măsură care ar periclita exercitarea acestor drepturi; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în cazul în care acest protocol suplimentar va fi adoptat, punerea sa în aplicare ar putea duce la un acces la distanță neîngrădit al autorităților de aplicare a legii la serverele și la sistemele informatice aflate în alte jurisdicții, fără ca acestea să recurgă la acordurile de asistență judiciară reciprocă și la alte instrumente de cooperare judiciară introduse pentru a garanta drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv protecția datelor și respectarea procedurilor;

74.

subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită IMM-urilor care se bazează tot mai mult pe tehnologia de cloud computing atunci când prelucrează date cu caracter personal și care s-ar putea să nu aibă întotdeauna resursele sau cunoștințele de specialitate necesare pentru a aborda în mod adecvat provocările în materie de securitate;

75.

subliniază că nivelul real de control asupra metodelor de prelucrare trebuie să reflecte în mod corespunzător calificarea responsabilului de date sau a operatorului de prelucrare de date, cu scopul de a stabili în mod clar responsabilitățile pentru protecția datelor cu caracter personal în ceea ce privește utilizarea cloud computingului;

76.

subliniază că toate principiile prevăzute de dreptul UE privind protecția datelor, precum corectitudinea și legalitatea, limitarea domeniului de aplicare, proporționalitatea, acuratețea, perioadele limitate de păstrare a datelor, trebuie luate în considerare pe deplin de către furnizorii de servicii de cloud computing atunci când prelucrează date cu caracter personal;

77.

subliniază importanța sancțiunilor administrative eficace, proporționale și disuasive care pot fi aplicate în cazul în care serviciile de cloud computing nu respectă standardele UE în domeniul protecției datelor;

78.

subliniază că, pentru a defini cele mai adecvate standarde ce trebuie puse în aplicare, trebuie analizat ad hoc impactul fiecărui serviciu de cloud computing asupra protecției datelor;

79.

subliniază că un furnizor european de servicii de cloud ar trebui să acționeze întotdeauna în conformitate cu dreptul UE privind protecția datelor, chiar dacă acest lucru intră în conflict cu instrucțiunile unui client sau ale unui responsabil de date dintr-o țară terță sau atunci când persoanele vizate sunt (doar) rezidente ale unor țări terțe;

80.

subliniază nevoia de a aborda provocările generate de cloud computing la nivel internațional, în special în ceea ce privește supravegherea informațiilor de către guverne și garanțiile necesare;

81.

subliniază că cetățenii UE care fac obiectul supravegherii informațiilor de către autoritățile unor țări terțe ar trebui să beneficieze cel puțin de aceleași garanții și măsuri reparatorii ca și cetățenii țării terțe în cauză;

82.

regretă abordarea din comunicarea Comisiei, deoarece nu se menționează riscurile și provocările aferente cloud computingului și îndeamnă Comisia să-și continue activitatea referitoare la cloud computing, elaborând o comunicare mai cuprinzătoare cu privire la cloud computing, care să țină seama de interesele tuturor părților interesate și care să conțină, pe lângă o referire standard la protecția drepturilor fundamentale și la respectarea cerințelor în materie de protecție a datelor, cel puțin următoarele:

83.

invită Comisia să analizeze oportunitatea unei revizuiri a Acordului privind sfera de securitate UE-SUA în vederea adaptării acestuia la evoluțiile tehnologice, în special în ceea ce privește aspectele legate de cloud computing;

84.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/30

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 aprilie 2013 privind Raportul de evaluare al Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului său (SWD(2013)0152),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

—

având în vedere articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (1),

—

având în vedere cadrul pentru comunicații electronice,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului (2),

—

având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0378/2013),

A.

întrucât Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) a fost creat pentru a contribui la definirea orientărilor tehnice și politice pentru realizarea pieței interne, având un dublu obiectiv: acordarea unei cât mai mari independențe autorităților de reglementare și îmbunătățirea coerenței punerii în aplicare de către acestea a cadrului de reglementare la nivel european;

B.

întrucât raportul de evaluare apreciază și recunoaște valoarea OAREC și a Oficiului său, în special în ceea ce privește procedurile prevăzute la articolele 7/7a și în domeniul neutralității rețelei și al roamingului internațional;

C.

întrucât nu a trecut decât puțin timp de la crearea OAREC și a Oficiului său;

D.

întrucât realizarea pieței interne este un proces continuu, facilitat cel mai bine prin îmbunătățirea reglementării pe piețele naționale individuale și întrucât cel mai solid și sustenabil mod de a realiza acest lucru (garantând faptul că deciziile de reglementare sunt considerate legitime în cadrul piețelor naționale) este prin abordarea „ascendentă” reprezentată în prezent de OAREC;

E.

întrucât OAREC poate să fie eficace doar dacă este garantată independența sa față de statele membre și instituțiile europene;

F.

întrucât considerentele de ordin național pot face mai dificilă definirea pozițiilor comune, făcând mai dificilă ajungerea la un acord;

G.

întrucât OAREC joacă un rol fundamental în consolidarea aplicării consecvente a cadrului de reglementare al UE în toate statele membre, aspect esențial pentru dezvoltarea cu succes a unei piețe interne pentru rețele și servicii de comunicații electronice;

H.

întrucât inițiativele recente adoptate la nivel național, în special cele referitoare la procesele de revizuire a cheltuielilor, ar putea afecta punerea în aplicare a principiului independenței;

I.

întrucât autoritățile naționale de reglementare (ANR) nu sunt toate identice, având în vedere că ele au uneori competențe foarte diferite în țările lor de origine, unele ocupându-se doar de reglementarea pieței, în timp ce altele se ocupă și de aspecte cum ar fi reglementarea pieței, securitatea rețelelor, respectarea vieții private, înregistrarea numelor de domenii, spectrul și serviciile pentru utilizatori;

J.

întrucât este posibil ca, în prezent, Oficiul OAREC să nu fie utilizat în condiții optime;

K.

întrucât unele agenții ale Uniunii cu sediul în alte țări au, de asemenea, un birou satelit la Bruxelles;

L.

întrucât majoritatea reuniunilor Grupului de lucru de experți au fost organizate la Bruxelles sau găzduite de o autoritate națională de reglementare și întrucât ar trebui să se recurgă în mai mare măsură la videoconferințe;

M.

întrucât interesele consumatorilor se află printre principalele obiective ale pieței interne a comunicațiilor electronice;

N.

întrucât deciziile luate de OAREC la nivel european ar trebui să creeze valoare adăugată europeană,

1.

consideră că, în general, raportul de evaluare este relevant și echilibrat;

2.

consideră că cooperarea necesară, coordonarea și aspectele informale ale guvernării necesită timp pentru a se dezvolta pe deplin;

3.

consideră că modul de funcționare a OAREC și a Oficiului OAREC ar putea fi încă îmbunătățit, recunoscând totodată că resursele disponibile sunt limitate; subliniază totuși că utilizarea noii proceduri în temeiul articolului 7/7a din Directiva 2009/140/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice a funcționat în mod eficient, justificând recurgerea la un sistem pe două niveluri;

4.

subliniază că OAREC este cea mai mică agenție a UE, cu o contribuție de la bugetul UE de doar 3 768 696 EUR și cu 16 posturi autorizate în cadrul bugetului UE pe 2013, furnizând în primul rând sprijin administrativ structurii OAREC, compuse din autoritățile naționale de reglementare;

5.

reamintește avizul Comisiei pentru bugete din 29 mai 2008 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității europene de reglementare a pieței comunicațiilor electronice (COM(2007)0699 – C6-0428/2007 – 2007/0249(COD)), prin care se respingea instituirea unei noi agenții;

6.

consideră că autoritățile naționale de reglementare joacă un rol important în cadrul sistemului de reglementare, deoarece piețele naționale prezintă diferențe imuabile în ceea ce privește topologia rețelelor, precum și diferențe legate de așteptările consumatorilor, condițiile demografice etc.; subliniază că, pentru a asigura o cooperare structurată la nivelul UE și, prin urmare, ca piața unică să funcționeze în mod corespunzător, este esențial să existe autorități de reglementare independente, specializate pe sectoare și care să dispună de resurse adecvate;

7.

consideră că OAREC joacă un rol esențial în cadrul sistemului de reglementare, el fiind entitatea însărcinată cu remedierea disparităților naționale de ordin factual și reglementar în vederea realizării pieței interne a comunicațiilor electronice;

8.

recomandă ca rolul OAREC, în special în relațiile cu autoritățile naționale de reglementare, să fie mai bine definit și consolidat prin extinderea responsabilităților sale pentru a facilita definirea pozițiilor comune în vederea îmbunătățirii abordării pieței unice, inclusiv prin evaluarea eficienței cooperării cu autoritățile naționale de reglementare și cu Comisia, în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 7/7a;

9.

consideră că o mai bună armonizare a sarcinilor îndeplinite de către autoritățile naționale de reglementare în statele membre, acordându-le competențe pentru aspectele relevante legate direct de securitatea și reziliența pieței interne a comunicațiilor electronice, ar putea îmbunătăți funcționarea OAREC și predictibilitatea pentru actorii de pe piață;

10.

invită statele membre și Comisia să se asigure că independența autorităților naționale de reglementare la nivel național și european este consolidată, și nu restrânsă, dat fiind faptul că este singura modalitate de a asigura independența generală a OAREC;

11.

consideră că rolurile și structura OAREC și a Oficiului OAREC ar trebui adaptate în funcție de nivelul de realizare a pieței interne a comunicațiilor electronice;

12.

invită Comisia Europeană să garanteze independența OAREC față de instituțiile europene în viitoarele propuneri legate de domeniul de aplicare și misiunea OAREC;

13.

consideră că OAREC ar trebui să acționeze în interesul cetățenilor europeni și că, prin urmare, mecanismele legate de responsabilitatea în fața Parlamentului European ar trebui consolidate, acesta fiind singura instituție aleasă prin vot direct pentru a reprezenta interesele cetățenilor europeni;

14.

recomandă OAREC să își consolideze responsabilitatea internă, definind clar obiectivele sale în programul său de lucru anual și prezentând în raportul său anual de lucru realizările și progresele înregistrate pe baza acestor obiective;

15.

consideră că este foarte important pentru coerența și consecvența activității OAREC să se prioritizeze mai bine sarcinile sale și să se încurajeze comunicarea cu toate părțile interesate în etapa de elaborare a programului său de lucru anual;

16.

consideră că OAREC ar trebui să dispună de o mai mare marjă de manevră pentru a lua decizii strategice, ceea ce implică, printre altele, faptul că OAREC ar trebui să realizeze propriile analize și studii care să îi permită să ia astfel de decizii, pentru ca procesul de luare a deciziilor să fie mai descendent și independent;

17.

subliniază că rolul consultativ al OAREC înainte de propunerile legislative care afectează sectorul comunicațiilor electronice ar trebui sistematizat;

18.

consideră că comunicarea externă a OAREC ar trebui clarificată și îmbunătățită, pentru a încuraja implicarea părților interesate la toate nivelurile procesului de elaborare a politicilor;

19.

recomandă oficializarea rolului Grupul autorităților de reglementare independente (GRI) la Bruxelles, asigurându-se că acesta nu duplică sarcinile încredințate Oficiului OAREC;

20.

recomandă o utilizare în mai mare măsură a muncii la distanță, a videoconferințelor și a altor tehnici de muncă la distanță pe care le permit comunicațiile electronice pentru a evita costurile și a reduce amprenta de CO2;

21.

recomandă Comisiei și statelor membre să asigure finanțarea adecvată atât pentru OAREC, cât și pentru autoritățile naționale de reglementare;

22.

consideră că amplasarea Oficiului OAREC nu constituie o barieră pentru monitorizarea activității de zi cu zi a instituțiilor europene în domeniul comunicațiilor electronice, aspect care prezintă un interes deosebit pentru OAREC, și că această amplasare nu împiedică utilizarea eficace a Oficiului OAREC, cu condiția utilizării mai intense a tehnologiilor electronice de comunicare;

23.

consideră că misiunea Oficiului OAREC ar trebui revizuită, consolidată și definită mai clar, ținând cont în special de viitoarele rezultate ale auditului OAREC pe această temă;

24.

recomandă să se efectueze modificările necesare și să se ia în considerare resursele necesare pentru a permite Oficiului OAREC să sprijine în mod mai eficace și mai eficient activitatea de fond a OAREC, în loc să îi ofere un sprijin pur administrativ;

25.

consideră că orice discuții privind amplasarea Oficiului OAREC ar trebui să aibă în vedere consolidarea independenței sale față de instituțiile europene și statele membre, ținând seama în mod corespunzător de principiul repartizării geografice echitabile a sediilor instituțiilor, agențiilor sau a altor entități europene;

26.

consideră că este necesară o mai bună consolidare pentru a le permite operatorilor să exploateze în mai mare măsură economiile de scară și că OAREC ar trebui să joace un rol mai proeminent în acest proces;

27.

consideră că este necesar un cadru legislativ clar și stabil pentru o piață internă mai bună, care să dea naștere unei concurențe sporite și unor servicii de mai bună calitate pentru consumatori;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/33

—

având în vedere propunerea de regulament al Consiliului privind definirea criteriilor de determinare a condițiilor în care hârtia recuperată nu se mai încadrează la deșeuri în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (COM(2013)0502),

—

având în vedere raportul tehnic și științific al JRC publicat în martie 2011 întitulat „Criterii pentru a nu mai produce deșeuri în cazul deșeurilor de hârtie: propuneri tehnice”;

—

având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1), în special articolul 6 alineatul (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri (2), în special articolul 49,

—

având în vedere Decizia 2011/753/UE a Comisiei de stabilire a normelor și a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), în special articolul 2 alineatul (2);

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

—

având în vedere avizul emis la 9 iulie 2012 de către comisia prevăzută la articolul 39 din Directiva 2008/98/CE,

—

având în vedere articolul 5a alineatul (4) litera (e) din Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (4),

—

având în vedere articolul 88 alineatele (2) și (3) și alineatul (4) litera (c) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât definirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu în conformitate cu Directiva 2008/98/CE poate constitui un instrument important de promovare a reciclării și o piață pentru materiile prime secundare, putând, astfel, îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor;

B.

întrucât propunerea de regulament al Consiliului stipulează că deșeurile de hârtie cu conținut de materiale străine mai mic sau egal cu 1,5 % din masa uscată la aer nu mai sunt deșeuri atunci când sunt destinate folosirii de fibre de hârtie pentru fabricarea de hârtie, sub rezerva unor criterii suplimentare;

C.

întrucât hârtia multimaterial cu un conținut de materiale străine mai mare de 30 % din masa uscată la aer se clasifică în totalitate drept material străin; întrucât un container tipic de hârtie multimaterial are un conținut de doar 30 % sau mai puțin de materiale străine (24 % polietilenă, 6 % aluminiu) și, prin urmare, nu ar fi considerat drept material străin; întrucât, prin urmare, un flux de deșeuri de hârtie ar putea conține orice cantitate de containere de hârtie multimaterial (având în vedere conținutul lor ridicat de materiale străine, precum și conținutul rezidual neneglijabil conex de lichide, alimente și alte materiale organice) și nu ar mai fi considerat deșeu, ci produs;

D.

întrucât în temeiul articolului 3 punctul 17 din Directiva 2008/98/CE, „reciclare” înseamnă „orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri”;

E.

întrucât proiectul de regulament definește momentul de neîncadrare la categoria deșeuri ca fiind momentul în care hârtia recuperată este destinată utilizării fibrelor de hârtie la fabricarea hârtiei, plasându-l, astfel înainte de momentul efectiv al retratării în fabrica de hârtie; întrucât acest lucru intră în conflict cu definiția existentă a „reciclării” care impune retratarea deșeurilor;

F.

întrucât aceste deșeuri obținute după colectare și sortare au fost doar preprocesate (și nu retratate) și nu pot fi folosite fără continuarea procesului de retratare;

G.

întrucât dacă se definește momentul de neîncadrare la categoria deșeuri ca având loc înainte de momentul la care are loc efectiv reciclarea s-ar naște probleme legate cu un corp vast de legislație comunitară existentă, cum ar fi cea privind etichetele ecologice, achizițiile publice, proiectarea ecologică și REACH, unde „reciclarea” a fost și este menționată cu sensul că rezultă într-un produs reciclat gata de utilizare și. de asemenea, întrucât aceasta contrazice articolul 2 alineatul (2) din Decizia 2011/753/UE a Comisiei, unde preprocesarea este în mod clar diferențiată de „reciclarea finală”;

H.

întrucât în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri în momentul în care au trecut printr-o operațiune de valorificare (inclusiv reciclarea) și îndeplinesc criterii specifice care urmează să fie definite în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul respectiv; întrucât condițiile respective includ că (a) substanța sau obiectul respectă legislația și normele aplicabile produselor [articolul 6 alineatul (1) litera (c)] și (b) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătății populației [articolul 6 alineatul (1) litera (d)];

I.

întrucât valoarea limită de 1,5 % pentru materialele străine se bazează pe standardul european EN 643; întrucât, în conformitate cu studiul JRD, acest standard este un element central privind comerțul cu deșeuri de hârtie și specifică o listă de gradații europene standard privind deșeurile; întrucât respectarea acestui standard pentru stabilirea de criterii de încetare a statutului de deșeu încalcă în mod clar articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2008/98/CE, care face referire în mod explicit la „normele aplicabile produselor”, și nu la normele aplicabile deșeurilor;

J.

întrucât normele relevante privind produsele din hârtie, cum ar fi ISO 1762 pentru impuritățile anorganice, ISO 5350/1 și 5350/2 pentru murdăria vizibilă și ISO 624 pentru carbohidrații cu masă moleculară scăzută impun un nivel de puritate de 1 ppm – o cifră de 15 000 de ori mai mică decât nivelul propus;

K.

întrucât includerea hârtiei multimaterial încalcă recomandarea explicită din studiul JRC; care a exclus deșeurile de hârtie stratificate din domeniul de aplicare al criteriilor de încetare a statutului de deșeu din cauza riscului de mediu intrinsec suplimentar care apare în această situație în cazul în care materialul este exportat, în special în afara UE;

L.

întrucât, în conformitate cu dispozițiile din articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, în cazul exporturilor din UE autoritatea competentă de expediere în Uniune impune și depune eforturi pentru a se asigura că orice deșeu exportat este gestionat într-un mod ecologic rațional în țara terță de destinație, printre altele prin faptul că se poate demonstra că instalația care primește deșeurile va fi exploatată în conformitate cu standardele de sănătate a oamenilor și de protecție a mediului care sunt în mare parte echivalente cu standardele stabilite în legislația UE;

M.

întrucât dacă în cazul deșeurilor de hârtie, inclusiv al deșeurilor de hârtie multimaterial, se acordă statutul de neîncadrare la categoria deșeuri înainte chiar ca acestea să fi fost reciclate cum se cuvine, aceste materiale ar putea fi comercializate liber pe piețele globale și nu s-ar mai aplica garanțiile Regulamentului privind transportul deșeurilor cu privire la gestionarea rațională din punct de vedere ecologic; întrucât acordarea unei derogări de la Regulamentul privind transportarea deșeurilor în cazul fluxurilor de deșeuri ce conțin un procentaj ridicat de materiale străine, care, în plus, ar putea depăși cu mult limita de 1,5 % din cauza neîncadrării hârtiei multimaterial la categoria de deșeu riscă în mod clar să ducă la încălcarea articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2008/98/CE conform căreia utilizarea substanței nu va produce efecte nocive asupra mediului;

N.

întrucât sistemul de gestionare propus, pentru a demonstra respectarea criteriilor menționate la articolul 3 din proiectul de regulament al Consiliului, și în special a dispoziției conform căreia materialele străine din transporturile de hârtie multimaterial sunt destinate recuperării, va fi probabil aproape imposibil de implementat în cazul deșeurilor care nu se mai încadrează la deșeuri, fiind astfel comercializate liber, intrând într-un posibil circuit de vânzări/cumpărări repetate și în orice caz nemainecesitând o gestionare rațională din punct de vedere ecologic a materialelor în cauză;

O.

întrucât stimularea creșterii comerțului global cu această hârtie despre care se susține că „nu se încadrează la categoria de deșeuri” prin eludarea garanțiilor de protecție a mediului și a sănătății nu numai că ar avea un impact negativ suplimentar asupra mediului în timpul transportului, ci ar și putea duce la o scădere a ratei de reciclare a hârtiei în Europa din cauza disponibilității reduse a deșeurilor de hârtie, astfel încât se poate ajunge la situația în care producătorul de hârtie trebuie să substituie produsul cel puțin parțial printr-o producție crescută de fibre virgine în Europa, ceea ce implică un consum mai mare de energie și emisiile de CO2 aferente, lucru care ar contraveni, din nou, criteriului de a evita efectele globale nocive asupra mediului;

P.

întrucât comunicarea Comisiei privind „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” include o strategie de a transforma economia UE într-o „economie circulară”, bazată pe o societate care reciclează, cu scopul de a reduce generarea de deșeuri și de a folosi deșeurile drept o resursă; întrucât îmbunătățirea în continuare a ratelor de reciclare în UE riscă să fie subminată în mod grav de criteriile propuse privind încetarea statutului de deșeu și, prin urmare, propunerea curentă nu ar respecta articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2008/98/CE,

1.

se opune adoptării Regulamentului Consiliului privind definirea criteriilor de determinare a condițiilor în care hârtia recuperată nu se mai încadrează la deșeuri în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile;

2.

consideră că proiectul de regulament al Consiliului nu este compatibil cu obiectivul și conținutul actului de bază;

3.

consideră că proiectul de regulament al Consiliului depășește competențele de executare conferite Comisiei în temeiul actului de bază;

4.

consideră că Comisia nu a evaluat în mod corect impactul propunerii de regulament asupra reciclării hârtiei, a lanțului valorii deșeurilor de hârtie, a transporturilor de deșeuri de hârtie și în ceea ce privește efectele generale ale proiectului de regulament asupra mediului; încurajează Comisia să ia din nou în considerare proiectul de regulament și să îmbunătățească criteriile de încetare a statutului de deșeu propuse în lumina obiecțiilor ridicate în prezenta rezoluție;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/36

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 14, 15, 21, 23, 24, 25, 34 și 35,

—

având în vedere dreptul internațional al drepturilor omului, în special Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; Declarația ONU din 1992 privind drepturile persoanelor care fac parte din minorități naționale sau etnice, religioase și lingvistice; Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere convențiile europene care protejează drepturile omului și libertățile fundamentale, în special Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ECHR); Carta socială europeană și recomandările aferente ale Comitetului European al Drepturilor Sociale; Convenția-cadru pentru protejarea minorităților naționale a Consiliului Europei și Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

—

având în vedere articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 8, 9 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE” (COM(2012)0226),

—

având în vedere Propunerea de recomandare a Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (COM(2013)0460),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică (1),

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2),

—

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

—

având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la situația femeilor de etnie romă în Uniunea Europeană (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor (4),

—

având în vedere analiza rezultatelor sondajului privind romii, defalcate pe gen efectuată de Agenția UE pentru drepturile fundamentale (ADF) în urma unei solicitări în temeiul articolului 126,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0349/2013),

A.

întrucât strategia pentru egalitate între femei și bărbați 2010-2015 impune Comisiei „să sprijine promovarea egalității de gen în punerea în aplicare a tuturor aspectelor ale Strategiei Europa 2020” și întrucât concluziile Consiliului privind Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor (SNIR) solicită ca „o perspectivă de gen să fie aplicată în cadrul tuturor politicilor și acțiunilor pentru promovarea incluziunii romilor”;

B.

întrucât femeile de etnie romă se confruntă adesea cu o discriminare multiplă și intersectorială pe motive de gen și origine etnică – mai intensă decât cea împotriva bărbaților romi sau a femeilor care nu sunt de etnie romă – și au un acces limitat la locuri de muncă, educație, sănătate, servicii sociale și la procesul decizional; întrucât femeile rome sunt adesea victime ale rasismului, prejudecăților și stereotipurilor, ceea ce are un impact negativ asupra integrării or reale;

C.

întrucât femeile de etnie romă sunt supuse tradițiilor patriarhale și sexiste care le împiedică să își exercite libertatea de alegere în aspecte fundamentale ale vieții precum educația, munca, sănătatea sexuală și reproductivă și chiar căsătoria; întrucât discriminarea împotriva femeilor rome nu poate fi justificată prin tradiție, cu trebuie contracarată, respectând tradiția și diversitatea;

D.

întrucât riscul de sărăcie pentru femeile de etnie romă îl depășește pe cel al bărbaților de etnie romă și întrucât familiile de romi cu patru sau mai mulți copii sunt supuse unui risc mai mare de sărăcie în UE;

E.

întrucât indicatorii folosiți în comun tind să neglijeze probleme precum sărăcia persoanelor încadrate în muncă, sărăcia energetică, violența împotriva femeilor și a fetelor, sărăcia familiilor numeroase și a părinților singuri, sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială a femeilor;

F.

întrucât femeile de etnie romă mai în vârstă sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie din cauza faptului că majoritatea au lucrat în economia informală fără remunerație sau afiliere la securitatea socială;

G.

întrucât o majoritate covârșitoare de adulți de etnie romă clasificați ca „inactivi” este formată din femei și, parțial din cauza tradiționalei diviziuni a muncii între femei și bărbați și din cauza rasismului și a sexismului care există pe piețele europene ale muncii, numărul femeilor de etnie romă de vârstă activă încadrate în câmpul muncii cu remunerație este de doar jumătate din cel al bărbaților de etnie romă, cifrele fiind similare în ceea ce privește activitățile independente;

H.

întrucât datele provenite din toate țările arată că femeile de etnie romă se confruntă cu o excluziune gravă în domeniul ocupării forței de muncă, precum și cu discriminarea la locul de muncă atunci când se află în căutarea unui loc de muncă sau când sunt angajate; întrucât femeile de etnie romă rămân, de asemenea, excluse de la economia formală, fiind constrânse de oportunitățile limitate de educație, de locuințele inadecvate, de asistența medicală precară, de rolurile tradiționale de gen și de marginalizarea generală, precum și de discriminarea din partea comunităților majoritare; întrucât rapoartele naționale privind implementarea Cadrului UE pentru SNIR nu se axează suficient pe aspectul egalității de gen;

I.

întrucât este cu mult mai greu pentru mamele cu familii numeroase sau mamele singure să lucreze departe de casele și familiile lor din zone rurale dezavantajate;

J.

întrucât rata alfabetizării și performanțele educaționale ale femeilor de etnie romă sunt mult sub cele ale bărbaților de etnie romă și ale femeilor de alte etnii și întrucât majoritatea fetelor de etnie romă părăsesc timpuriu școala, iar o parte semnificativă a acestora nu au frecventat niciodată școala;

K.

întrucât criza economică a avut un impact negativ asupra sănătății și a bunăstării femeilor de etnie romă, agravându-le situația inacceptabilă îndelungată, peste un sfert dintre toate femeile de etnie romă fiind limitate în activitățile lor zilnice de probleme de sănătate;

L.

întrucât nerespectarea unor drepturi cuprinzătoare sexuale și de reproducere, inclusiv accesul la contracepție, constituie un obstacol în calea emancipării femeilor de etnie romă și a egalității de gen și conduce la sarcini neplanificate, inclusiv în rândul adolescentelor, care distrug oportunitățile de educație și de muncă ale fetelor; întrucât maternitatea timpurie este în mare parte o consecință a lipsei unui acces adecvat la servicii sociale și a structurilor neadecvate de sănătate care nu au abordat necesitățile femeilor de etnie romă;

M.

întrucât criza economică a avut un impact negativ asupra sănătății și a bunăstării femeilor de etnie romă, agravându-le situația inacceptabilă îndelungată, peste un sfert dintre toate femeile de etnie romă nu sunt conștiente de cele mai multe dintre drepturile lor, fiind limitate în activitățile lor zilnice de probleme de sănătate;

N.

întrucât femeile și fetele de etnie romă sunt în mod disproporționat afectate de mai multe boli – inclusiv HIV/SIDA –, dar pe lista de priorități programele de prevenire pentru ele se află la nivel inferior și sunt subfinanțate, iar accesibilitatea examinărilor rămâne scăzută;

O.

întrucât sărăcia extremă, inegalitatea de gen și discriminarea internă expun femeile rome la un risc mai ridicat de trafic, prostituție, violență casnică și exploatare, creând totodată obstacole pentru accesul la protecție;

P.

întrucât un număr mare de femei de etnie romă a fost victima violenței domestice aplicate de soții, socrii lor și de alți membrii ai familiei; întrucât o mare majoritate a cazurilor de violență și de abuzuri ale drepturilor omului îndreptate împotriva femeilor de etnie romă rămân neraportate din cauza faptului că violența este încă acceptată în societățile patriarhale ca o exercitare legală a puterii, dar și pentru că cei care comit actele de violență împotriva femeilor sunt rareori trași la răspundere pentru actele lor, ceea ce descurajează femeile de la a solicita asistență juridică;

Q.

întrucât acte de violență împotriva femeilor rome sunt comise frecvent de autorități din toate statele membre, în forma unei discriminări profunde și a unor încălcări clare ale Convenției europene a drepturilor omului, discriminare care poate lua diferite forme, cum ar fi colectarea și păstrarea în registre a datelor privind adulții și copiii de etnie romă doar din motive etnice, sau expulzarea a sute de oameni fără a le oferi o alternativă adecvată de locuit sau un sprijin corespunzător, ceea ce constituie acte rușinoase și crude, care ignoră cu desăvârșire obligațiile internaționale ale statelor membre în materie de drepturile omului;

R.

întrucât toate instituțiile și statele membre ale UE sunt responsabile de eradicarea violenței împotriva femeilor și a fetelor și, de asemenea, de stoparea impunității, aducând în fața justiției pe autorii infracțiunilor inspirate de ură, discursurilor de incitare la ură, discriminării și ai actelor de violență împotriva femeilor și fetelor de etnie romă;

S.

întrucât Directiva 2000/43/CE interzice discriminarea pe motive de rasă sau origine etnică; întrucât Comisia a introdus aproximativ 30 de proceduri în nerespectarea obligațiilor împotriva statelor membre care nu au transpus în mod corespunzător Directiva privind egalitatea de rasă în legislația lor națională;

1.

subliniază că SNIR trebuie să se axeze pe autonomizarea femeilor de etnie romă, astfel încât acestea să preia controlul asupra propriei vieți, devenind agenți vizibili ai schimbării în cadrul comunităților lor și făcându-și auzită vocea pentru a influența politicile și programele care le afectează, și trebuie să se axeze, de asemenea, pe creșterea rezilienței socioeconomice a femeilor de etnie romă, cu alte cuvinte, pe capacitatea lor de a se adapta la un mediu economic în rapidă schimbare, prin realizarea de economii și prin prevenirea deprecierii bunurilor;

2.

salută Raportul Comisiei din 2012 privind evoluția din acest domeniu (5) și propunerea de Recomandare a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (6), în special în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă, locuințele, educația și asistența medicală, prin care solicită statelor membre să introducă acțiuni pozitive și să includă strategiile de integrare a romilor în măsurile de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale;

3.

solicită statelor membre care au primit, în plus, în cadrul semestrului european, recomandări specifice pentru fiecare țară cu privire la aspecte legate de romi, să le aplice rapid și să combată discriminarea, inclusiv la locul de muncă, să implice societatea civilă, inclusiv organizațiile romilor, în procesul decizional și să aloce nu numai fonduri ale Uniunii, ci și fonduri naționale și alte fonduri pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin strategiile naționale de integrare a romilor;

4.

regretă că, în ciuda adoptării rezoluției sale referitoare la situația femeilor de etnie romă în 2006, precum și a celor 10 Principii comune de bază privind incluziunea romilor de către Consiliu, unul dintre principii referindu-se la sensibilizarea cu privire la aspectele de gen, situația vulnerabilă a femeilor de etnie romă și nomade a rămas, în practică, neabordată de factorii de decizie europeni și naționali,

5.

subliniază că eficiența cadrului UE pentru SNIR ar putea fi crescută semnificativ printr-o implicare mai mare a Comisiei, pe baza potențialului de a îmbunătăți calitatea reglementărilor și a altor instrumente, de a încuraja o mai mare coerență politică și de a promova obiectivele generale ale cadrului;

6.

solicită statelor membre să elaboreze planuri naționale de acțiune în cele patru domenii prioritare esențiale: sănătate, locuințe, ocuparea forței de muncă și educație cu obiective și ținte specifice, finanțare, indicatori și termene; să evalueze progresele prin măsurarea rezultatelor obținute în cadrul punerii în aplicare;

7.

solicită guvernelor statelor membre și autorităților locale să implice femeile rome, prin organizațiile femeilor, ONG-urile pentru romi și părțile interesate relevante, în pregătirea, punerea în aplicare și monitorizarea SNIR, și să creeze legături între organismele pentru egalitatea de gen, organizațiile pentru drepturile femeilor și strategiile de incluziune socială; solicită, de asemenea, Comisiei, să abordeze egalitatea de gen într-o manieră coerentă la implementarea Strategiei UE 2020 și a programelor naționale de reformă;

8.

solicită Comisiei să prezinte un „grafic” al evoluției procesului UE de incluziune a romilor, care să prezinte realizările, obiectivele, măsurile specifice utilizate pentru atingerea obiectivelor, situația măsurilor de implementare și următorii pași;

9.

invită statele membre să combată segregarea teritorială, evacuările forțate și lipsa de locuințe cu care se confruntă bărbații și femeile rome și să stabilească politici eficiente și transparente în materie de locuințe;

10.

invită Comisia și statele membre să se asigure că drepturile fundamentale ale femeilor și copiilor de etnie romă sunt respectate și – inclusiv prin campanii de sensibilizare – că femeile și fetele rome sunt conștiente de drepturile lor în temeiul legislației naționale în vigoare privind egalitatea de gen și discriminarea, precum și să combată în continuare tradițiile patriarhale și sexiste;

11.

solicită Comisiei să specifice împărțirea instituțională a sarcinilor și responsabilităților în rândul organizațiilor, forumurilor și organismelor implicate și să definească în mod clar rolul acestor actori, cum ar fi Grupul operativ privind romii din cadrul CE, rețeaua de puncte naționale de contact, Platforma europeană a romilor, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE și grupul său de lucru ad hoc privind integrarea romilor, în ceea ce privește supravegherea, controlul și coordonarea cadrului UE pentru SNIR;

12.

solicită Comisiei să sprijine SNIR prin urmărirea unor indicatori comuni, comparabili și fiabili și elaborarea unui tablou de bord cu indicatorii UE privind integrarea romilor cu scopul de a prezenta date clare și lipsite de ambiguitate, pe baza cărora pot fi măsurate progresele, precum și să îndeplinească cerința de monitorizare eficientă;

13.

solicită statelor membre să se asigure că măsurile de austeritate nu au un impact disproporționat asupra femeilor de etnie romă și nomade, și că deciziile cu privire la buget sunt susținute de principii ale drepturilor omului;

14.

solicită Comisiei să îndemne statele membre să prezinte indicatori de rezultat, situații și obiective numerice principale în strategiile lor naționale pentru principalele domenii prioritare, pe baza cărora progresele pot fi măsurate;

15.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că se colectează date defalcate în funcție de gen și etnie în toate administrațiile, care să fie utilizate ca bază pentru elaborarea de politici; subliniază că datele trebuie colectate în conformitate cu principiile relevante ale drepturilor omului;

16.

solicită statelor membre să potrivească angajamentele lor cu privire la politicile naționale cu alocarea de resurse financiare adecvate pentru punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor, precum și să reflecte strategiile lor de integrare în politicile bugetare naționale;

17.

solicită Comisiei și statelor membre să instituie un cadru adecvat pentru consultare, învățare reciprocă și schimb de experiențe între factorii de decizie și organizațiile care luptă pentru drepturile romilor, precum și să inițieze un dialog structurat pentru a include organizațiile și ONG-urile care luptă pentru drepturile romilor în planificarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea strategiilor europene, naționale și locale de integrare a romilor;

18.

solicită statelor membre să asigure egalitatea în ceea ce privește drepturile civile și accesul egal la servicii de sănătate, educație, ocuparea forței de muncă și cazare care respectă drepturile omului, principiul nediscriminării și sunt compatibile cu nomadismul atunci când este cazul;

19.

solicită Comisiei și statelor membre să includă instrumentele investițiilor teritoriale integrate și al dezvoltării locale gestionate de comunitate în contractele lor de parteneriat, să le mobilizeze în favoarea microregiunilor subdezvoltate și a teritoriilor defavorizate, precum și să includă dezvoltarea locală gestionată de comunitate în setul de programe operaționale care urmează să fie dezvoltat;

20.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure adoptarea și punerea în aplicare a unei legislații specifice și cuprinzătoare privind combaterea discriminării în conformitate cu standardele internaționale și europene în toate statele membre, asigurându-se că organismele responsabile cu combaterea discriminării sunt dotate pentru a promova tratamentul egal și mecanismele de reclamații accesibile femeilor și fetelor de etnie romă;

21.

solicită statelor membre să pună un accent mai mare pe aspectele teritoriale ale incluziunii sociale în strategiile lor naționale și să vizeze cele mai defavorizate microregiuni prin programe de dezvoltare complexe și integrate;

22.

solicită statelor membre să se axeze, de asemenea, pe dimensiunea urbană a politicii de coeziune, acordând o atenție specială orașelor care sunt disproporțional afectate de dezechilibrele sociale, cum ar fi șomajul, excluziunea socială și polarizarea și să le sprijine în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii lor cu scopul de a exploata eventuala lor contribuție la creșterea economică, precum și să consolideze legăturile dintre zonele urbane și rurale în vederea promovării dezvoltării favorabile incluziunii;

23.

invită statele membre să consolideze integrarea dimensiunii de gen atunci când implementează SNIR, prin aplicarea unei perspective a egalității de gen în toate politicile și practicile care afectează femeile rome și lege implementarea acestora de strategiile existente de egalitate de gen, în special prin eliminarea discrepanțelor de salarizare și de pensii între femei și bărbați în comunitățile rome, precum și prin stabilirea eradicării violenței împotriva femeilor și fetelor ca obiectiv explicit și prin luarea de măsuri concrete în acest sens;

24.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să se asigure că măsurile specifice referitoare la drepturile femeilor și la integrarea perspectivei de gen sunt incluse în SNIR, că țin cont de perspectiva de gen și de situația de discriminare multiplă și intersectorială cu care se confruntă femeile rome, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, sănătatea, locuințele și educația, și că evaluarea și monitorizarea anuală realizată de Comisie și, în special, cea realizată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale, țin seama de drepturile femeilor și de perspectiva egalității de gen în fiecare secțiune a SNIR; solicită ca informațiile obținute astfel să fie prezentate Parlamentului European;

25.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că SNIR reflectă drepturile și nevoile specifice ale femeilor rome și să dezvolte indicatori concreți pentru implementarea, urmărirea și monitorizarea lor, bazați, de exemplu, pe indicele de dezvoltare în funcție de gen al Programului Națiunilor Unite pentru dezvoltare(IDG), care prezintă aspecte cum ar fi durata vieții și sănătatea, cunoștințele și standarde decente de viață, precum și indicele autonomizării de gen (IAG), care include participarea politică și participarea la procesul decizional politic, participarea economică și participarea la procesul decizional economic și puterea asupra resurselor economice; solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze bugetarea de gen ca instrument pentru integrarea dimensiunii de gen;

26.

solicită statelor membre să dezvolte un cadru național de monitorizare și evaluare pentru SNIR care să includă aspecte precum monitorizarea bugetară și alte forme de monitorizare ale societății civile (realizate de ONG-uri, de rețele de ONG-uri sau de organizații tutelare), evaluări realizate de experți (experți independenți cu expertiză dovedită în domeniu) și monitorizarea admiistrativă;

27.

solicită Comisiei și statelor membre să realizeze evaluări de impact de gen atunci când concep măsurile specifice în cadrul strategiilor lor naționale de integrare a romilor;

28.

solicită Comisiei să introducă instrumente mai eficace pentru măsurarea situației socioeconomice reale a femeilor de etnie romă, de exemplu incluzând cuantificarea „economiei vieții” și recunoașterea economiei informale în proiectele sale „dincolo de PIB”; mai mult, solicită Comisiei să dezvolte și să monitorizeze indicatori specifici genului pentru SNIR și politicile de incluziune socială;

29.

invită ONG-urile care activează în domeniu în statele membre să elaboreze planuri de acțiune personalizate pentru a ajuta femeile și tinerii să-și găsească locuri de muncă, pentru a oferi consiliere psihologică, încurajând populația romă să participe la educație și formare profesională și identificând aptitudinile și abilitățile personale, pentru a îmbunătăți incluziunea socială pe piața muncii; să ofere mediere între furnizorii de cursuri de calificare/recalificare și angajatori, pe de o parte, și femeile de etnie romă/populația romă, pe de altă parte; să stimuleze integrarea educațională al femeilor și fetelor de etnie romă, prin acordarea de subvenții și de burse școlare, respectând totodată principiul șanselor egale, ținând seama de faptul că fetele se căsătoresc la o vârstă mai mică decât băieții;

30.

solicită statelor membre ca în măsurile lor să vizeze în mod explicit femeile de etnie romă aflate în situații socioeconomice extrem de defavorizate și să se axeze în același timp și pe grupurile expuse riscurilor prin prevenirea și eliminarea sărăciei;

31.

solicită statelor membre să crească numărul și vizibilitatea programelor pentru romi și nomazi și a beneficiarilor acestora, inclusiv sprijinul specific acordat organizațiilor pentru romi și nomazi care acționează în vederea promovării autonomizării femeilor și a accesului ONG-urilor la fonduri structurale;

32.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze mecanisme financiare pentru sprijinirea monitorizării societății civile și a comunității în ceea ce privește politica de incluziune socială, inițiativele și proiectele cu privire la femeile de etnie romă sau nomade;

33.

solicită Comisiei și statelor membre să introducă un obiectiv de reducere a sărăciei în rândul copiilor în procesul de integrare a romilor la nivelul UE, să integreze drepturile copiilor în măsurile de incluziune socială, să monitorizeze progresul din perspectiva sărăciei în rândul copiilor, precum și să identifice și să dezvolte acțiuni prioritare în domeniu;

34.

subliniază faptul că prevenirea marginalizării trebuie să înceapă din copilărie; consideră că este esențial să se adopte o abordare care să vizeze generații diferite de femei pentru a pune capăt transmiterii sărăciei de la o generație la alta;

35.

solicită statelor membre să includă în strategiile lor naționale de integrare a romilor programe adaptate pentru incluziunea activă a femeilor de etnie romă pe piața muncii, prin garantarea accesului femeilor și fetelor de etnie romă la programe educaționale de înaltă calitate și prin asigurarea disponibilității învățării pe tot parcursul vieții pentru a dobândi aptitudinile cerute pe piață; solicită statelor membre să includă obiectivul orizontal al consolidării capacităților și autonomizării femeilor rome în toate sectoarele prioritare ale SNIR și să promoveze participarea politică la nivel european prin susținerea participării active a femeilor rome la nivel local, național și european;

36.

solicită statelor membre să instituie măsuri pozitive de acțiune pentru a facilita accesul la locuri de muncă în administrația publică pentru femeile și bărbații de etnie romă;

37.

solicită statelor membre să elaboreze măsuri speciale pentru familiile numeroase (cu patru sau mai mulți copii) și cele cu părinți singuri, care să faciliteze intrarea pe piața muncii printr-o serie de acorduri sociale adaptate, să extindă facilitățile de îngrijire a copiilor și să asigure integrarea copiilor de etnie romă în școlile locale și în centrele de îngrijire a copiilor, precum și accesul lor deplin și egal la învățământul obligatoriu, contracarând astfel excluziunea socială și ghetoizarea;

38.

invită statele membre să asigure pentru copiii romi un acces egal la servicii de calitate și accesibile de îngrijire a copiilor și educație preșcolară, la servicii de dezvoltare pentru copii și de educație în parteneriat cu părinții, pentru a reintroduce obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor și a dezvolta servicii de îngrijire accesibile, la prețuri rezonabile și de înaltă calitate pe parcursul întregului ciclului de viață;

39.

solicită statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni concedierea lucrătoarelor în timpul sarcinii sau al maternității și să ia în considerare recunoașterea creșterii copiilor ca perioadă care contează la drepturi de pensionare;

40.

invită statele membre să examineze obstacolele din calea practicării unei munci independente cu care se confruntă femeile rome, pentru a permite o înregistrare accesibilă, rapidă și ieftină a femeilor rome antreprenor și pentru a dezvolta sisteme de microcreditare pentru afacerile mici debutante și proceduri administrative favorabile antreprenorilor, care să includă asistență tehnică, măsuri de susținere și licențe speciale pentru recunoașterea unor locuri de muncă sezoniere și temporare ca „muncă plătită” care contribuie la asigurările sociale; îndeamnă, de asemenea, statele membre și autoritățile locale să mobilizeze instrumentul european de microfinanțare pentru ocuparea forței de muncă și incluziune;

41.

solicită statelor membre să elaboreze măsuri specifice și orientate spre integrare în domeniul sprijinirii șomerilor (de exemplu, reformare, crearea de locuri de muncă și plasamentul prin suplimentarea salariilor, sprijinirea plății contribuțiilor la asigurările sociale, stimulări fiscale etc.) – în locul accentului actual, aproape exclusiv pus pe programele de lucru publice;

42.

solicită susținerea și promovarea integrării populației de etnie romă pe piața muncii; observă că, pentru a diferenția serviciile și măsurile de administrare a muncii și pentru a dezvolta procese de îndrumare, este nevoie de personal de sprijin și de responsabili de caz de origine romă;

43.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze un sistem specific de îndrumare și de asistență școlară pentru tinerii romi, prin intermediul educației publice și al serviciilor sociale, de la vârsta preșcolară până la universitate, acordând o atenție deosebită aspectelor legate de gen;

44.

invită statele membre să folosească integral oportunitățile oferite de Fondurile Structurale, în special de Fondul Social European (FSE) pentru a îmbunătăți perspectivele de educație, și angajare ale romilor, astfel încât aceștia să aibă șanse reale de incluziune socială și de ieșire din sărăcie; îndeamnă statele membre să monitorizeze progresele în mod regulat, în special în ceea ce privește educația și formarea tinerilor romi, mai ales a femeilor;

45.

invită statele membre să combată stereotipurile, pentru a împiedica anatemizarea acestui grup etnic, anatemizare care descurajează angajatorii să angajeze etnici romi și care conduce la discriminare în cadrul administrației publice și în școli și are un impact negativ asupra relațiilor cu autoritățile și asupra căutării unui loc de muncă;

46.

reiterează faptul că diferențele în materie de educație în rândul romilor au o dimensiune de gen importantă, rata de alfabetizare a femeilor rome fiind în medie de 68 %, comparativ cu 81 % pentru bărbații romi, iar rata de școlarizare în învățământul primar fiind de doar 64 % pentru fetele rome, diferență prezentă și la nivelul ratelor de înscriere la cursurile de calificare profesională; observă, cu toate acestea, că există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește aceste statistici;

47.

solicită statelor membre să elaboreze programe specifice pentru ca fetele și tinerele de etnie romă să continue școala primară, secundară sau învățământul superior, și instituie acțiuni speciale pentru mamele adolescente și pentru fetele care au părăsit timpuriu școala și să sprijine urmarea fără întrerupere a studiilor, subvenționând încadrarea lor în câmpul muncii și oferind formare la locul de muncă solicită, de asemenea, statelor membre și Comisiei să ia în considerare aceste măsuri în cadrul coordonării și evaluării SNIR;

48.

solicită statelor membre să elaboreze strategii de combatere a discriminării pentru a preveni și a condamna comportamentele rasiste în cadrul serviciilor publice și pe piața muncii, în special asigurându-se că drepturile femeilor și bărbaților de etnie romă pe piața muncii sunt respectate strict;

49.

solicită Comisiei și statelor membre să investească resurse în atragerea „cursanților netradiționali” pentru a-și continua pregătirea școlară, și să ofere sprijin ONG-urilor și programelor al căror obiectiv este încurajarea integrării cursanților netradiționali în sistemul educativ și în programe de învățare destinate adulților;

50.

solicită statelor membre să promoveze rețelele de studenți de etnie romă, să încurajeze solidaritatea între aceștia, să crească vizibilitatea cazurilor de succes și să contracareze izolarea studenților de etnie romă;

51.

solicită statelor membre să încurajeze participarea familiilor de etnie romă în școli, să evalueze școlile în care studiază copiii și tinerii romi și să facă toate modificările necesare pentru a asigura integrarea educațională și realizarea tuturor; subliniază că ar trebui să existe măsuri specifice pentru fetele de etnie romă, pe baza cazurilor de succes, recunoscute de comunitatea academică;

52.

solicită Comisiei și statelor membre să aloce fonduri pentru construirea de școli și grădinițe cu mai mult locuri, astfel încât copiii romi să poată participa la ore împreună cu copiii de ale etnii, fără a fi discriminați și exluși din procesul educațional sau respinși de profesori ca urmare a originii lor etnice;

53.

solicită Comisiei și statelor membre să introducă cursuri de pregătire sistematice pentru furnizorii de servicii sociale și programe medicale, vizând aspectele de gen și particularitățile culturale;

54.

subliniază că educația fetelor rome contribuie în multiple moduri la îmbunătățirea vieții romilor, fiind de altfel, și una dintre condițiile esențiale pentru creșterea potențialului de angajare a femeilor rome, pentru facilitarea accesului acestora la piața forței de muncă și pentru asigurarea unor venituri sigure; educația romilor, și este, de asemenea, esențială în eliminarea sărăciei și a excluziunii sociale; observă, de asemenea, că o mai bună cunoașterea a culturii rome în rândul profesorilor ar putea contribui la reducerea excluziunii; solicită, prin urmare, statelor membre să combată segregarea, să asigure o educație mai incluzivă și mai accesibilă și metode de predare care să țină cont de diferențele culturale, implicând asistenți școlari și părinți de origine romă, și tratând ca prioritate corelarea între îmbunătățirea abilităților profesionale și cerințele de pe piața forței de muncă;

55.

solicită Comisiei și statelor membre să identifice femeile de etnie romă ca grup-țintă al inițiativelor lor în domeniul sănătății, în special în ceea ce privește bolile care sunt puternic legate de sistemul endocrin al femeilor și/sau sărăcie, precum osteoporoză, probleme musculo-scheletice și boli ale sistemul nervos central; în plus, le îndeamnă să facă pe deplin accesibile depistarea și prevenirea cancerului mamar și cervical – inclusiv vaccinuri împotriva HPV –, și să aibă ca obiectiv inițierea de asistență medicală pentru femeile însărcinate care se află deja în primul lor trimestru de sarcină;

56.

invită statele membre să asigure accesul la sănătate, în special prin participarea ONG-urilor pentru femeile rome la proiectarea, implementarea și evaluarea programelor de sănătate, și să se asigure că femeile și fetele de etnie romă pot face propriile alegeri cu privire la sexualitatea lor, la sănătate, și la maternitate, prin promovarea planificării familiale, a accesului la o gamă completă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și de educație sexuală, și prin protejarea copiilor și adolescenților de abuzuri sexuale și căsătorii timpurii, prevenind mortalitatea infantilă și maternă, precum și fenomenul de sterilizare forțată;

57.

solicită statelor membre să faciliteze și să promoveze o participare egală a femeilor și bărbaților aparținând comunităților de romi la conceperea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea de programe pentru prevenirea bolilor, tratament, îngrijire și sprijin, precum și la reducerea stigmatizării și a discriminării din sistemul medical;

58.

solicită statelor membre și autorităților regionale și locale, să elaboreze și să aplice practici care să garanteze că toate femeile de etnie romă, inclusiv cele care aparțin comunităților cele mai excluse, au acces la servicii de asistență medicală primară, de urgență și preventivă; și să garanteze acțiuni de formare destinate să elimine prejudiciile împotriva populației rome, destinate lucrătorilor din sectorul asistenței sanitare;

59.

solicită statelor membre să ancheteze, să interzică și să urmărească în justiție discriminarea directă și indirectă împotriva femeilor de etnie romă care își exercită drepturile fundamentale și accesează servicii publice, precum și să prevină orice altă discriminare; subliniază importanța realizării unor campanii de sensibilizare pentru combaterea discriminării și a stereotipurilor rasiste împotriva populației rome și a femeilor de etnie romă în special;

60.

solicită Comisiei și statelor membre să includă romii și în special femeile de etnie romă ca grup-țintă specific în programele operaționale și programele de dezvoltare a zonelor rurale pentru următoarea perioadă de programare;

61.

invită Comisia să publice un raport de evaluare a implementării Directivei 2000/43/CE a Consiliului în fiecare stat membru; de asemenea, solicită Comisiei să formuleze recomandări concrete pentru fiecare stat membru cu scopul de a include și dimensiunea de gen în directivă.

62.

solicită Consiliului să ajungă la un acord asupra Directivei privind egalitatea de tratament în legătură cu punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, astfel încât toate motivele de discriminare și discriminare multiplă să devină ilegale, în toate sferele vieții; solicită, de asemenea, tuturor instituțiilor UE să asigure includerea discriminării intersecționale în această directivă;

63.

solicită statelor membre să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor, precum violența casnică, exploatarea sexuală și traficul cu femei, acordând o atenție specială femeilor rome, și să acorde sprijin victimelor, incluzând obiective specifice de combatere a traficului cu femei rome în SNIR și asigurând resurse adecvate pentru serviciile publice de sector și oferind asistență și prin servicii de integrare, precum cele de sănătate, ocupare a forței de muncă și educație; îndeamnă, de asemenea, Comisia să susțină inițiativele guvernamentale și ale societății civile care tratează aceste probleme, garantând totodată drepturile fundamentale ale victimelor;

64.

solicită statelor membre să colaboreze cu femeile de etnie romă care stabilesc strategii de emancipare care recunosc identitatea lor intersectorială, precum și să promoveze activități care combat stereotipurile de gen, vizând atât femeile și bărbații, cât și fetele și băieții;

65.

subliniază că căsătoriile aranjate, căsătoriilor între copii și căsătoriile forțate încă predomină ca „practici tradiționale”, subliniază că aceste practici constituie încălcări ale drepturilor omului, care nu numai că au un impact semnificativ asupra sănătății fetelor de etnie romă, crescând riscul complicațiilor în timpul sarcinii și nașterii, dar le și expun abuzurilor și exploatării sexuale, și le privează de oportunitățile de educație și de angajare;

66.

solicită statelor membre să ratifice și să pună în aplicare Convenția Consiliului Europei privind acțiunea împotriva traficului de persoane, precum și să transpună pe deplin dispozițiile Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (7), în ceea ce privește consolidarea identificării, protecției și asistenței acordate victimelor și cu un accent special pe copii;

67.

solicită soluții europene din partea statelor membre și a Comisiei pentru problemele populației rome, luând în considerare dreptul lor la liberă circulație ca cetățeni europeni și necesitatea colaborării între statele membre în vederea soluționării problemelor cu care se confruntă acest grup etnic;

68.

solicită Comisiei și statelor membre să promoveze schimbul de informații și de bune practici în integrarea femeilor de etnie romă în toate mediile societății;

69.

încurajează statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune capăt practicii vânzării femeilor tinere de etnie romă pentru căsătorii aranjate, care constituie un afront moral la adresa demnității lor;

70.

solicită statelor membre să abordeze de urgență necesitățile femeilor rome mai în vârstă, întrucât acestea reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile grupuri, fiind lipsite de venituri adecvate, precum și de acces la asistență medicală și îngrijire pe termen lung pe măsură ce îmbătrânesc;

71.

îndeamnă Comisia să lanseze o strategie cuprinzătoare de combatere a violenței împotriva femeilor, astfel cum a solicitat Parlamentul în mai multe rezoluții; solicită Comisiei să furnizeze instrumente legale, inclusiv o directivă europeană de combatere a violenței bazate pe gen;

72.

solicită dezvoltarea și promovarea limbii și a culturii rome, dezvoltarea structurilor administrative implicate în problematica romilor, consolidarea politicilor vizând romii și a aplicării acestora, precum și o mai mare participare în cooperarea internațională în problematica romilor;

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/45

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2012 referitoare la situația din Sudan și Sudanul de Sud (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul sprijinului bugetar al UE acordat țărilor în curs de dezvoltare (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 privind perspectivele de dezvoltare în materie de instaurare a păcii și de reconstrucție națională în situații de post conflict (4),

—

având în vedere misiunea de documentare în Sudanul de Sud a Comisiei pentru dezvoltare în iulie 2011,

—

având în vedere raportul final al misiunii Uniunii Europene de observare a alegerilor, referitor la referendumul din Sudanul de Sud, din 9-15 ianuarie 2011 (5),

—

având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și Uniunea Europeană și statele sale membre, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (6), modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005 (7) și modificat din nou la Ouagadougou la 22 iunie 2010 (8),

—

având în vedere declarația de co-președinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind situația din Sudan și Sudanul de Sud, făcută la Horsens (Danemarca), în mai 2012 (9),

—

având în vedere Declarația UE și a statelor sale membre din 9 iulie 2011 privind independența Republicii Sudanului de Sud (10),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iulie 2013 privind Sudanul și Sudanul de Sud (11),

—

având în vedere declarația din 5 iulie 2012 a comisarului Georgieva privind Sudanul și Sudanul de Sud (12),

—

având în vedere planul privind implementarea ajutorului umanitar în Sudan și Sudanul de Sud elaborat de Direcția Generală pentru ajutor umanitar pentru 2013, precum și modificările sale (13),

—

având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, din 18 iunie 2013, referitoare la atacul mortal asupra privind atacul mortal al Forței interimare de securitate a ONU pentru Abyei (UNISFA) și menținerea păcii în Kordofanul de Sud (14), cea din 1 mai 2013 privind conflictul dintre Kordofanul de Sud din Sudan și Nilul Albastru (15), precum și cea din 8 ianuarie 2013 privind recenta suspendare a activităților organizațiilor societății civile din Sudan (16),

—

având în vedere declarația făcută local, la 25 iulie 2013, de Delegația UE, ca urmare a revocării de către președinte a întregului guvern al Republicii Sudanului de Sud (17),

—

având în vedere declarația de la Dili intitulată „O nouă viziune pentru consolidarea păcii și construcția statală”, din 10 aprilie 2010 (18),

—

având în vedere Acordul privind angajamentul în cazul statelor fragile, prezentat cu ocazia celui de-al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, din 2011 (19),

—

având în vedere Raportul OCDE din 2011 privind Implicarea internațională în statele fragile – Republica Sudanului de Sud (20),

—

având în vedere raportul din 2011 privind dezvoltarea mondială, intitulat Conflict, securitate și dezvoltare (21),

—

având în vedere Raportul Grupului la nivel înalt de punere în aplicare al Uniunii Africane pentru Sudan și Sudanul de Sud (AUHP), publicat la 31 iulie 2013 (22),

—

având în vedere declarația din 8 martie 2013 a purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU privind instituirea unei zone de graniță sigure și demilitarizate între Sudan și Sudanul de Sud și activarea mecanismului comun de verificare și monitorizare a frontierelor (23),

—

având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru drepturile omului al Națiunilor Unite privind „Asistența tehnică și consolidarea capacității pentru Sudanul de Sud în domeniul drepturilor omului”, la 27 iunie 2013 (A/HRC/21/L.7/Rev.1);

—

având în vedere Acordul-cadru privind măsurile politice și de securitate în statele Nilul Albastru și Kordofan, semnat la 28 iunie 2011 (24),

—

având în vedere concluziile rapoartelor Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului prezentate la cea de a 21-a și a 23-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului (25),

—

având în vedere acordurile încheiate la Addis Abeba între Republica Sudan și Republica Sudanului de Sud la 27 septembrie 2012 (26),

—

având în vedere raportul Amnesty International din 2013 cu privire la situația drepturilor omului din Sudanul de Sud (27),

—

având în vedere raportul organizației Human Rights Watch, intitulat „This old man can feed us, you will marry him – Child and Forced Marriage in South Sudan”(Acest bărbat bătrân ne poate hrăni, te vei căsători cu el) (28),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0380/2013),

A.

întrucât Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1996 (2011) a salutat crearea Republicii Sudanului de Sud la 9 iulie 2011 și întrucât Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat la 14 iulie 2011 acceptarea Sudanului de Sud ca stat membru (A/RES/65/308);

B.

întrucât fâșia de insecuritate, subdezvoltare și slabă guvernare ce duce din Sahel până în Cornul Africii poate fi soluționată numai printr-o abordare globală;

C.

întrucât nou creatul stat Sudanul de Sud este, de asemenea, una dintre cele mai sărace țări din lume, 50 % din populație trăind sub pragul sărăciei; întrucât, ieșind recent din război și fiind situat într-o regiune instabilă, este în pericol de a eșua dacă actorii comunității locale și internaționale nu reușesc să coopereze pentru dezvoltarea unei strategii comune de transformare într-un stat democratic și favorabil incluziunii;

D.

întrucât au fost luate o serie de măsuri în contextul reformei sectorului de securitate (RSS), precum înființarea Serviciului Național de Poliție al Sudanului de Sud (SSNPS), a Consiliului pentru securitate națională și dezarmare (SCND) și a Consiliului pentru dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR);

E.

întrucât prosperitatea și viabilitatea noului stat, Sudanul de Sud, depinde în mare măsură de relațiile constructive și pașnice cu toate țările vecine, în special cu Republica Sudan, precum și de capacitatea acestor două țări de a-și rezolva diferendele și de a se pune de acord asupra unor soluții viabile, pe care să le aplice, în special în ceea ce privește conflictele de frontieră, veniturile din petrol, statutul final al zonei Abyei, datoria națională și cetățenia;

F.

întrucât construcția statală și depășirea fragilității necesită o perspectivă pe termen lung și un angajament solid, previzibil și stabil din partea comunității internaționale;

G.

întrucât, în timp ce noua țară se confruntă cu un o serie de provocări grave, Sudanul de Sud a făcut progrese considerabile în ceea ce privește principalii indicatori de dezvoltare, de la adoptarea Acordului global de pace în 2005, inclusiv o creștere de șase ori a ratei de școlarizare în învățământul primar, o scădere cu 25 % a mortalității infantile și a creat o serie de instituții publice importante la nivel federal și statal;

H.

întrucât copiii sunt cele dintâi victime ale lipsei de securitate și ale conflictelor din Sudanul de Sud; întrucât copiii și femeile sunt supuși abuzurilor sexuale și întrucât copiii sunt recrutați de grupurile armate;

I.

întrucât, atunci când mai multe femei sunt implicate în procesele de soluționare a conflictelor și în decizia politică, domeniul de aplicare al reconstrucției democratice este extins,

J.

întrucât dependența de producția de petrol a Sudanului de Sud, ce reprezintă aproximativ 88 % din venitul național, este în prezent foarte mare țara fiind în prezent total dependentă de Republica Sudan pentru exporturile sale; întrucât această dependență foarte mare constituie un pericol pentru economia țării și cauzează tensiuni suplimentare și chiar conflicte, în special cu Sudanul, sau conflicte interetnice, așa cum s-a demonstrat în ultimii doi ani; întrucât Sudanul de Sud a încheiat acorduri cu țările vecine Kenya, Etiopia și Djibouti pentru a explora posibilitatea de a construi două conducte petroliere noi care să lege câmpurile de petrol de Golful Aden și Oceanul Indian;

K.

întrucât Guvernul din Sudanul de Sud și-a întrerupt producția de petrol de peste un an și a închis și conducte în Sudan, ceea ce a privat, astfel, țara de principalele sale venituri și a determinat o criză financiară gravă, urmată de o perioadă de austeritate dură ce persistă încă;

L.

întrucât indicele Resurse Governance Index 2013, recunoscând „cadrul juridic ambițios conceput pentru a promova o guvernare transparentă a sectorului petrolier”, a plasat totuși Sudanul de Sud pe locul 50 din 58 de țări, datorită faptului că autoritățile sale nu au făcut publice informații despre acest sector și nu au creat mecanisme adecvate de monitorizare și de audit;

M.

întrucât comunitatea internațională a acordat un important sprijin politic și material pentru independența și viabilitatea Sudanului de Sud și pentru dezvoltarea sa economică și socială și întrucât UE a jucat un rol foarte pozitiv în acest sens; întrucât UE și statele sale membre au promis, cu ocazia independenței Sudanului de Sud, că vor dezvolta un parteneriat strâns și pe termen lung cu Republica Sudanului de Sud și cu poporul său;

N.

întrucât, la 23 mai 2011, Consiliul a aprobat un pachet financiar de 200 de milioane EUR pentru Sudanul de Sud, ca finanțare a contribuției UE la Documentul comun de strategie pentru această țară (strategia de răspuns) pentru Sudanul de Sud 2011-2013;

O.

întrucât comunitatea internațională și organizațiile umanitare internaționale au fost foarte receptive la necesitatea de a ușura suferința oamenilor din regiune, deși în unele regiuni le este interzis accesul de către grupurile de rebeli și de guvernul sudanez, iar UE a oferit și continuă să ofere niveluri substanțiale de ajutor umanitar, inclusiv 110 milioane EUR numai în 2012;

P.

întrucât perspectivele pe termen lung de dezvoltare și de consolidare statală în Sudanul de Sud sunt legate în mod inextricabil de interdependența regională în Cornul Africii, nu în ultimul rând prin soluționarea îngrijorărilor privind securitatea în raport cu Sudanul vecin (inclusiv în regiunile Darfur, Kurdofan și Nilul Albastru), și investind în integrarea economică cu alți parteneri regionali;

Q.

întrucât Sudanul de Sud este una dintre primele țări în care a fost aplicată programarea în comun de către Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisie și statele membre ale UE, alături de Planul de Dezvoltare pentru Sudanul de Sud, sub forma unui document UE unic de strategie de țară, convenit în decembrie 2011, care cuprinde un total de 830 milioane de euro ca ajutor pentru dezvoltare;

R.

întrucât Sudanul de Sud nu a aderat încă la Acordul de la Cotonou, Guvernul Sudanului de Sud exprimându-și îngrijorarea cu privire la posibile implicațiile ale acordului pentru relațiile sale cu Republica Sudan; întrucât aderarea la Acordul de la Cotonou nu ar obliga Sudanul de Sud să adere imediat la Statutul de la Roma; întrucât această reticență de a adera la Acordul de la Cotonou creează probleme în programarea ajutorului acordat de UE începând cu anul 2014 în cadrul celui de-al 11-lea Fond European de Dezvoltare, ceea ce ar putea face ca Sudanul de Sud să piardă nu numai alocațiile naționale, ci și fondurile regionale și resurse substanțiale de la Banca Europeană de Investiții substanțiale (BEI), ce ar consolida infrastructura și integrarea economică regională; întrucât, prin ratificarea Acordului de la Cotonou, Sudanul de Sud și-ar putea spori și capacitatea de a atrage investiții europene din sectorul privat; întrucât instrumentele financiare suplimentare la care Sudanul de Sud ar putea avea acces ca urmare a aderării la Acordul de la Cotonou ar putea contribui în egală măsură la punerea în aplicare a Acordurilor de la Addis Ababa;

S.

întrucât Consiliul a numit-o pe dna Rosalind Marsden în calitate de Reprezentant Special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Sudan, în august 2010 și, ulterior, i-a lărgit și extins mandatul, dar în iunie 2013 a fost de acord cu o prelungire de numai patru luni, până la 31 octombrie 2013 pentru a integra acest mandat în mandatul RSUE pentru Cornul Africii, în pofida activității sale remarcabile și a rolul ei major în mobilizarea diferitelor instrumente și în influența UE asupra evoluțiilor din regiune; întrucât, fără un Reprezentant Special desemnat al UE pentru Sudan/Sudanul de Sud, UE va fi marginalizată în negocierile și eforturile internaționale;

T.

întrucât Uniunea Europeană a sprijinit Grupul la nivel înalt al Uniunii Africane, condus de fostul președinte sud-african Thabo Mbeki și a oferit asistență pentru misiunile ONU, și anume Misiunea pregătitoare a Organizației Națiunilor Unite în Sudan (UNMIS), Misiunea ONU în Sudanul de Sud (UNMISS), Misiunea Națiunilor Unite și Misiunea Uniunii Africane în Darfur (UNAMID) și Forța Interimară de securitate a Organizației Națiunilor pentru Abyei (UNISFA);

U.

întrucât un „Nou acord pentru implicarea în statele fragile” a fost elaborat grupul de state G7 + (inclusiv Sudanul de Sud) și de Dialogul internațional privind consolidarea păcii și construcția statală, fiind ulterior aprobat de către UE, împreună cu 36 de țări, la cel de-al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, organizat la Busan, în decembrie 2011;

V.

întrucât la Washington, în aprilie 2013 s-a organizat un Forum de parteneriat economic care a anunțat că ar trebui instituit un „pact privind construcția statală” pentru a pune bazele unui nou angajament al comunității internaționale pentru ajutorul pentru dezvoltare acordat Sudanului de Sud;

W.

întrucât eforturile externe de construcție statală și dezvoltare pot avea succes numai în cazul în care conducerea Sudanului de Sud se angajează și va fi capabilă să-și dezvolte o guvernare responsabilă, receptivă și favorabilă incluziunii, trecând peste interesele pe termen scurt sau interesele clientelare; întrucât, în continuare, Sudanul de Sud nu este inclus în majoritatea indicatorilor de guvernare și întrucât, în continuare, sunt disponibile foarte puține date cantitative privind amploarea corupției în această țară; întrucât comunitatea internațională, atât la nivel privat, cât și public, nu tolerează corupția și, prin urmare, trebuie să se asigure că acordarea de ajutoare și investiții nu conduce sau nu încurajează practicile dăunătoare;

X.

întrucât nu există o plasă securitate socială iar accesul la servicii cum ar fi asistența medicală, electricitatea și apa, rămâne extrem de limitat; întrucât, potrivit unor estimări, doar o treime din populație are acces la apă potabilă și întrucât accesul la apă a exacerbat conflictele comunale;

Y.

întrucât femeile și fetele din Sudanul de Sud se confruntă cu cel mai mare nivel de mortalitate maternă din lume, iar una din șapte femei din Sudanul de Sud va muri în timpul nașterii sau imediat după naștere (29); întrucât cauzele principale ale mortalității materne sunt infecțiile și/sau hemoragiile, iar Sudanul de Sud se confruntă cu o lipsă severă de echipamente medicale de bază și de asistente și moașe calificate;

Z.

întrucât se estimează că 48 % dintre fetele din Sudanul de Sud, cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani, sunt forțate să se căsătorească și întrucât există relatări conform cărora și fetele de 12 ani sunt forțate să se căsătorească, fapt care afectează direct înscrierea fetelor la școală, astfel că doar 39 % dintre copiii din școala primară și 30 % din învățământul secundar sunt fete;

AA.

întrucât convingerea că femeile sunt proprietatea tatălui sau a soțului este adânc înrădăcinată în sistemul de zestre existent în Sudanul de Sud;

AB.

întrucât violența domestică este considerată o normă socială adânc înrădăcinată în întregul Sudan de Sud și întrucât 82 % dintre femei și 81 % dintre bărbați consideră că o femeie ar trebui să tolereze violența domestică și să păstreze problemele în cadrul familiei (30);

AC.

întrucât se înregistrează estimativ o rată de analfabetism de 80 % din populație (cea mai mare rata din lume pentru femei), iar rata de școlarizare pentru fete este cea mai mică din lume, fetele reprezentând doar 25 % din copiii școlarizați; întrucât se înregistrează o criză de profesori;

AD.

întrucât există o lipsă de cadre didactice și o nevoie acută de absolvenți de școli profesionale, precum și nevoia de instituții de învățământ care să asigure o forță de muncă calificată;

AE.

întrucât sectorul agricol are un potențial promițător, având în vedere în zonele vaste de teren arabil; întrucât agricultura din Sudanul de Sud oferă nu numai oportunități de afaceri profitabile și de locuri de muncă în țară, ci, de asemenea, ar putea contribui la satisfacerea nevoilor alimentare ale țării și, eventual, ale vecinilor săi;

AF.

întrucât femeile sunt un factor major în reducerea nesiguranței alimentare și nutriționale și pot contribui la stimularea productivității agricole;

AG.

întrucât aproape nu există infrastructuri permanente de transport rutier, feroviar și pe căi navigabile în Sudanul de Sud; întrucât e necesară dezvoltarea acestor infrastructuri pentru dezvoltarea economică și comercială a acestei țări, pentru accesul la piețe și crearea de locuri de muncă;

AH.

întrucât se estimează că mai există încă milioane de mine terestre și de muniții nedetonate în Sudanul de Sud, în urma războiul civil;

AI.

întrucât securitatea internă rămâne una dintre problemele critice ale Sudanului de Sud, existând o serie de conflicte de mică intensitate care dau naștere unei situații umanitare grave; întrucât au fost raportate în mod repetat abuzuri ale forțelor de securitate din Sudanul de Sud, inclusiv execuții extrajudiciare, violuri și acte de tortură în timpul campaniilor de dezarmare a civililor; întrucât eforturile de demobilizare, dezarmare și reintegrare au stagnat după 2005 și întrucât nu există un sistem acceptabil de pensionare pentru veterani;

AJ.

întrucât populația se confruntă cu riscuri semnificative de insecuritate alimentară, care au afectat 4,1 milioane de sud-sudanezi în acest an; întrucât accesul la servicii de sănătate este foarte limitat, întrucât există o lipsă de cadre și de echipamente medicale iar populațiile strămutate se confruntă cu nevoi umanitare din cauza conflictelor; întrucât ar trebui să se aibă în vedere rata mortalității infantile în rândul copiilor cu vârsta sub 5 ani și rata mortalității materne, care este cea mai ridicată din lume;

AK.

întrucât în 2013, Sudanul de Sud a fost declasat cu 12 locuri în Clasamentul mondial al libertății presei întocmit de Reporterii fără frontiere – ajungând pe locul 124 din cele 180 de țări clasificate;

AL.

întrucât o stabilitate viabilă pe termen lung în Cornul Africii poate fi construită doar pe baza unor instituții puternice, a unui rol și poziții adecvate pentru societatea civilă, a statului de drept și a respectării drepturilor omului, în special a libertății de exprimare, precum și pe baza unor perspective economice puternice pentru societate în general; întrucât s-a afirmat că separarea Sudanului de Sudanul de Sud a dat naștere la un conflict religios; întrucât un număr de persoane sau refugiat din Sudan în Sudanul de Sud – o zonă preponderent creștină; întrucât numărul estimat de refugiați din Sudan în Sudanul de Sud în iunie 2013 era de 263 000 (31);

AM.

întrucât jurnaliștii au fost frecvent amenințați, arestați și închiși fără a li se aduce acuzații; întrucât au existat relatări în care forțele de securitate au fost acuzate de hărțuirea și detenția ilegală a jurnaliștilor; întrucât autoritățile din Sudanul de Sud nu au reușit să investigheze prompt, eficient și imparțial atacurile asupra jurnaliștilor sau cazuri precum uciderea lui Isaia Avraam, jurnalist critic la adresa guvernului;

AN.

întrucât deficiențele din sistemul judiciar dau naștere la încălcări grave ale drepturilor omului; întrucât există o nevoie clară de formare profesională specializată în domeniul drepturilor omului pentru juriști; întrucât, pentru a rezolva chestiunile legate de impunitate, este necesară o mai bună cunoaștere a instrumentelor privind drepturile fundamentale ale omului, contribuind la aplicarea lor; întrucât în sistemul de justiție penală asistența juridică este aproape inexistentă;

AO.

întrucât limba oficială a Sudanului de Sud este limba engleză, dar această limbă nu este vorbită de populația din Sudanul de Sud, care este în cea mai mare parte analfabetă; întrucât limba engleză predomină în cadrul serviciilor publice, în sistemul judiciar, în cadrul întreprinderilor private, precum și în cadrul celor mai mari reprezentanți ai mass-mediei din țară; întrucât în Sudanul de Sud sunt vorbite în total peste 60 de limbi și dialecte de către diversele grupuri etnice existente în această țară; întrucât limba este un factor esențial de coeziune națională și întrucât o politică lingvistică adecvată este importantă;

AP.

întrucât Sudanul de Sud va continua să susțină pedeapsa capitală, dacă nu va fi modificată constituția acestei țări;

AQ.

întrucât prevalența ridicată căsătoriei copiilor, aproape jumătate din toate fetele din Sudanul de Sud cu vârste cuprinse intre 15 si 19 fiind căsătorite, creează un mediu care mărește vulnerabilitatea acestora față de abuzurile fizice, sexuale, psihologice și economice,

AR.

întrucât participarea echitabilă a femeilor în sfera publică este un drept constituțional susținut de o cotă obligatorie de 25 %; întrucât, în ciuda angajamentului Guvernului Sudanului de Sud față de creșterea participării femeilor în sectorul public, progresele înregistrate în această direcție au fost limitate; întrucât angajarea efectivă a femeilor din Sudanul de Sud în procesul de pace, guvernare și dezvoltare economică poate contribui la consolidarea păcii și a securității în țară;

1.

salută cele mai recente semne de slăbire a tensiunilor între guvernele din Sudanul de Sud și Republica Sudan, demonstrate în timpul vizitei președintelui Sudanului de Sud în Republica Sudan la începutul lunii septembrie 2013, precum și declarațiile binevoitoare ale ambelor părți cu acest prilej; subliniază faptul că dezvoltarea economică și socială a ambelor țări depinde în mare măsură de relațiile pașnice și de colaborare dintre cele două țări;

2.

invită guvernele celor două țări și comunitatea internațională să continue și să își intensifice eforturile pentru a rezolva principalele probleme rămase nerezolvate după expirarea Acordului global de pace din 2005 și declararea independenței Sudanului de Sud din iulie 2011, ce constituie încă obstacole în calea relațiilor de bună vecinătate, și să se abțină de la utilizarea oricăror forme de amenințări, forțe militare și sprijin pentru forțele armate neregulate din regiune;