26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/1

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/2

1)

Anulează Decizia C(2013) 6355 final a Comisiei din 3 octombrie 2013 referitoare la semnarea addendumului la Memorandumul de înțelegere privind o contribuție financiară a Confederației Elvețiene.

2)

Menține efectele Deciziei C(2013) 6355 final a Comisiei până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil, a unei noi decizii destinate să o înlocuiască.

3)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

4)

Republica Cehă, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Franceză, Republica Lituania, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, Republica Polonă, Republica Finlanda, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/3

1)

Punctul 1.4 litera (d) din capitolul V din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui transport rutier de animale din speciile vizate, în special cele din specia bovină, cu excepția vițeilor, pe de o parte, perioada de repaus dintre perioadele de deplasare poate, în principiu, să aibă o durată mai mare de o oră. Totuși, în cazul în care depășește o oră, această perioadă nu trebuie să fie de așa natură încât, în condițiile concrete în care se desfășoară acest repaus și transportul în ansamblu, să constituie un risc de rănire sau de suferințe inutile pentru animalele transportate. În plus, perioadele de călătorie și de repaus combinate, astfel cum sunt prevăzute la punctul 1.4 litera (d) din capitolul menționat, nu pot depăși 29 de ore, sub rezerva posibilității de a le prelungi cu două ore în interesul animalelor, în conformitate cu punctul 1.8 din capitolul amintit, și fără a aduce atingere aplicării dispozițiilor articolului 22 din regulamentul în cauză în cazul unor circumstanțe neprevăzute. Pe de altă parte, perioadele de deplasare de maximum 14 ore fiecare pot cuprinde una sau mai multe etape de staționare. Aceste etape de staționare trebuie să fie adăugate la etapele de deplasare pentru calculul perioadei totale de deplasare de maximum 14 ore din care fac parte.

2)

Regulamentul (UE) nr. 817/2010 al Comisiei din 16 septembrie 2010 de stabilire a normelor de aplicare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește cerințele privind bunăstarea animalelor vii din specia bovină în timpul transportului pentru acordarea restituirilor la export trebuie interpretat în sensul că autoritatea competentă pentru plata restituirilor la exportul de bovine nu este obligată să respecte mențiunea consemnată de medicul veterinar oficial de la punctul de ieșire pe documentul care atestă ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene a animalelor în cauză, potrivit căreia dispozițiile aplicabile ale Regulamentului nr. 1/2005 nu au fost respectate în cadrul transportului acestor animale pentru toate animalele sau pentru o parte a acestora.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/4

1)

Examinarea articolului 1 alineatul (2) și a articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în raport cu dreptul la o cale de atac efectivă și cu principiul egalității armelor garantate de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu a revelat niciun element de natură să le afecteze validitatea, în măsura în care aceste dispoziții supun la plata taxei pe valoarea adăugată serviciile prestate de avocați în favoarea justițiabililor care nu beneficiază de asistență juridică în cadrul unui regim național de asistență juridică.

2)

Articolul 9 alineatele (4) și (5) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, nu poate fi invocat în scopul aprecierii validității articolului 1 alineatul (2) și a articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112.

3)

Articolul 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112 trebuie să fie interpretat în sensul că serviciile prestate de avocați în favoarea justițiabililor care beneficiază de asistență juridică în cadrul unui regim național de asistență juridică precum cel în discuție în litigiul principal nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/5

1)

Articolul 14 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care prevede că partea care cade în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de partea care a obținut câștig de cauză, care oferă instanței căreia îi revine sarcina să pronunțe această obligare posibilitatea de a ține seama de caracteristicile specifice ale cauzei cu care este sesizată și care presupune un sistem de tarife forfetare în materie de rambursare a costurilor pentru asistența acordată de un avocat, cu condiția ca aceste tarife să garanteze că cheltuielile care vor fi suportate de partea care cade în pretenții sunt rezonabile, aspect a cărui verificare îi revine instanței de trimitere. Cu toate acestea, articolul 14 din această directivă se opune unei reglementări naționale ce prevede tarife forfetare care, din cauza cuantumurilor maxime prea puțin ridicate pe care le presupun, nu garantează că măcar o parte semnificativă și corespunzătoare dintre cheltuielile rezonabile efectuate de partea care a obținut câștig de cauză este suportată de partea care cade în pretenții.

2)

Articolul 14 din Directiva 2004/48 trebuie interpretat în sensul că se opune unor norme naționale care nu prevăd rambursarea costurilor de consultanță tehnică decât în cazul unei fapte culpabile săvârșite de partea care cade în pretenții, din moment ce aceste costuri sunt direct și strâns legate de o acțiune în justiție care urmărește să asigure respectarea unui drept de proprietate intelectuală.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/5

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/6

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/7

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/7

1)

Răspunderea unui stat membru pentru prejudiciile cauzate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii printr-o decizie a unei instanțe naționale nu este susceptibilă să fie angajată decât dacă această decizie provine de la o instanță de ultim grad a acestui stat membru, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice în ceea ce privește litigiul principal. Dacă această situație se regăsește în speță, o decizie a respectivei instanțe naționale de ultim grad nu poate constitui o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii, de natură să angajeze răspunderea menționată, decât dacă, prin această decizie, respectiva instanță a încălcat în mod vădit dreptul aplicabil sau dacă această încălcare intervine în pofida existenței unei jurisprudențe consacrate a Curții în materie.

Nu se poate considera că o instanță națională care, anterior Hotărârii din 4 iunie 2009, Pannon GSM (C-243/08, EU:C:2009:350), s a abținut, în cadrul unei proceduri de executare silită a unei hotărâri arbitrale prin care s a admis o cerere de obligare la plata unor creanțe în aplicarea unei clauze contractuale care trebuie considerată ca fiind abuzivă, în sensul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al acestei clauze, în condițiile în care dispunea de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens, a încălcat în mod vădit jurisprudența Curții în materie și, prin urmare, a săvârșit o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii.

2)

Normele referitoare la repararea unui prejudiciu cauzat printr-o încălcare a dreptului Uniunii, precum cele privind evaluarea unui astfel de prejudiciu sau corelația dintre o cerere prin care se urmărește obținerea acestei reparații și celelalte căi de atac eventual disponibile, sunt stabilite de dreptul național al fiecărui stat membru, cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/8

1)

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) și Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”) trebuie interpretate în sensul că, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (3) din fiecare dintre aceste regulamente, legea aplicabilă unei acțiuni în încetare, în sensul Directivei 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, îndreptată împotriva utilizării unor clauze contractuale pretins nelegale de către o întreprindere stabilită într-un stat membru care încheie contracte de comerț electronic cu consumatori care au reședința în alte state membre și în special în statul instanței competente, trebuie determinată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 864/2007, în timp ce legea aplicabilă aprecierii unei anumite clauze contractuale trebuie determinată întotdeauna în aplicarea Regulamentului nr. 593/2008, indiferent dacă această apreciere este efectuată în cadrul unei acțiuni individuale sau în cadrul unei acțiuni colective.

2)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză care figurează în condițiile generale de vânzare ale unui profesionist, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, potrivit căreia legea statului membru în care se află sediul acestui profesionist reglementează contractul de comerț electronic cu un consumator, este abuzivă în măsura în care îl induce în eroare pe acest consumator, dându-i impresia că doar legea acestui stat membru se aplică contractului, fără a-l informa despre faptul că beneficiază de asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 593/2008, de protecția asigurată de dispozițiile imperative ale dreptului care i-ar fi aplicabil în lipsa acestei clauze, ceea ce este de competența instanței naționale să verifice, în lumina tuturor împrejurărilor relevante.

3)

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că o prelucrare de date cu caracter personal efectuată de o întreprindere de comerț electronic este reglementată de dreptul statului membru spre care această întreprindere își direcționează activitățile dacă se dovedește că această întreprindere efectuează prelucrarea datelor în cauză în cadrul activităților unui sediu situat în acest stat membru. Revine instanței naționale sarcina să aprecieze dacă această situație se regăsește în speță.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/9

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/10

1)

Respinge recursul.

2)

Îl obligă pe domnul Johannes Tomana și pe ceilalți 120 de reclamanți ale căror nume figurează în anexa la prezenta hotărâre să plătească, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de Comisia Europeană.

3)

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/10

1)

Articolele 167, 168, 178, articolul 179 primul paragraf și articolele 180 și 182 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede un termen de decădere pentru exercitarea dreptului de deducere, precum cel în discuție în litigiul principal, în măsura în care sunt respectate principiile echivalenței și efectivității, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

2)

Articolele 168, 178, 179, 193, 206, 242, 244, 250, 252 și 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite administrației fiscale să refuze unei persoane impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în cazul în care este stabilit faptul că aceasta din urmă nu și-a îndeplinit în mod fraudulos cea mai mare parte a obligațiilor de formă care îi reveneau pentru a putea beneficia de acest drept, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/11

1)

O instanță națională poate, atunci când dreptul intern o permite, în mod excepțional și de la caz la caz, să limiteze în timp anumite efecte ale declarării nelegalității unei dispoziții de drept național care a fost adoptată cu încălcarea obligațiilor prevăzute de Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului, în particular a celor care decurg din articolul 6 alineatul (3) din aceasta, cu condiția ca o astfel de limitare să se impună printr-o cerință imperativă legată de protecția mediului și ținând seama de împrejurările specifice ale cauzei cu care este sesizată. Această posibilitate excepțională nu poate să fie însă exercitată decât dacă sunt îndeplinite toate condițiile care reies din Hotărârea din 28 februarie 2012, Inter-Environnement Wallonie și Terre wallonne (C-41/11, EU:C:2012:103), și anume:

2)

În stadiul actual al dreptului Uniunii, o instanță națională ale cărei decizii nu mai sunt supuse unei căi de atac jurisdicționale este, în principiu, obligată să sesizeze Curtea cu titlu preliminar, pentru ca aceasta să poată aprecia dacă, în mod excepțional, dispoziții de drept intern considerate contrare dreptului Uniunii pot fi menținute provizoriu, în temeiul unei cerințe imperative legate de protecția mediului și ținând seama de împrejurările specifice ale cauzei cu care este sesizată această instanță națională. Respectiva instanță națională nu este scutită de această obligație decât atunci când este convinsă – fapt pe care trebuie să îl demonstreze în mod detaliat – că nu există nicio îndoială rezonabilă cu privire la interpretarea și la aplicarea condițiilor care reies din Hotărârea din 28 februarie 2012, Inter-Environnement Wallonie și Terre wallonne (C-41/11, EU:C:2012:103).

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/12

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/13

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/14

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/14

1)

2)

Dreptul Uniunii aplicabil, în special interzicerea discriminării pe motive de vârstă, consacrată la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în special articolele 1, 2 și 6 din directivă, trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale potrivit cărora cuantumul pensiei ocupaționale pentru limită de vârstă corespunde raportului dintre vechimea în muncă în cadrul unei întreprinderi și perioada dintre începerea activității în cadrul întreprinderii și atingerea limitei de vârstă pentru pensionare (metoda de calcul al drepturilor de pensie pro rata temporis) și se aplică un plafon maxim pentru vechimea în muncă luată în calcul la pensie, cu consecința că lucrătorii care și-au desfășurat activitatea în cadrul întreprinderii la o vârstă mai tânără vor primi o pensie ocupațională pentru limită de vârstă mai mică decât cei care au lucrat în cadrul unei întreprinderi la o vârstă mai înaintată, deși ambii colegi au aceeași vechime în cadrul întreprinderii?

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/15

1)

Articolele 67 și 82 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) trebuie interpretate în sensul că se opun inițierii unei proceduri penale sau a altor proceduri naționale, reglementate de legislația națională, care vizează „recunoașterea” sau modificarea într-un stat membru a eficacității unei hotărâri străine – și în urma cărora această hotărâre a unei instanțe străine se consideră ca fiind pronunțată de către o instanță națională – cu privire la un inculpat a cărui cauză penală a fost deja soluționată definitiv și irevocabil prin intermediul hotărârii pronunțate în străinătate de către o instanță națională a altui stat membru al Uniunii Europene?

2)

Este compatibilă cu principiul „non bis in idem”, prevăzut la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen – în lumina Deciziei-cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 (1) – o procedură reglementată într-un stat membru al Uniunii, concret, aceea prevăzută la articolele 46-48 din Legea maghiară nr. XXXVIII din 1996 „pentru recunoașterea eficacității” în Ungaria [a hotărârilor de condamnare pronunțate în alte state] în ceea ce privește un proces penal soluționat printr-o hotărâre definitivă (în raport cu aceeași persoană și cu aceleași fapte) într-un alt stat membru, chiar dacă, în realitate, această procedură nu are scopul de a executa hotărârea respectivă, ci de a stabili temeiul juridic pentru ca aceasta să fie luată în considerare în cadrul proceselor penale derulate în viitor?

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/16

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/16

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/17

1)

Se poate interpreta articolul 78 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1308/2013 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul (UE) nr. 1308/2013”) în sensul că definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII nu trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare prevăzute de această anexă dacă aceste definiții, denumiri sau denumiri comerciale sunt însoțite de completări clarificatoare, respectiv descriptive (ca de exemplu „unt din tofu” pentru un produs pur vegetal)?

2)

Anexa VII partea III punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 trebuie înțeleasă în sensul că termenul „lapte” este rezervat exclusiv produsului de secreție mamară normală, obținut prin una sau mai multe mulgeri, fără niciun fel de adăugare sau extracție sau acest termen se poate utiliza și pentru comercializarea unor produse vegetale (vegane), cum ar fi „lapte de soia”, eventual prin adăugarea unor denumiri explicative?

3)

Anexa VII partea III punctul 2 referitoare la articolul 78 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se poate interpreta în sensul că denumirile menționate în mod individual la punctul 2.a, în special „zer”, „smântână”, „unt”, „lapte bătut”, „brânză”, „iaurt” sau „frișcă” etc. sunt rezervate exclusiv produselor lactate sau în domeniul de aplicare al anexei VII partea III punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot intra și produse pur vegetale/vegane?

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/18

—

declararea recursului și a tuturor motivelor pe care se întemeiază ca fiind admisibile și fondate, și considerarea tuturor capetelor de cerere pe care le conține ca fiind întemeiate;

—

constatarea faptului că actele juridice atacate pot fi anulate în parte;

—

anularea acelei părți din Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) în cauza T-723/16 din 2 iunie 2016, HX/Consiliul Uniunii Europene prin care s-a respins acțiunea formulată de domnul HX;

—

anularea, în ceea ce îl privește pe domnul HX, Decizia (PESC) 2015/837 a Consiliului din 28 mai 2015 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO L 132, p. 82), prin care Consiliul a prelungit până la 1 iulie validitatea Deciziei 2013/55;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor, costurilor și onorariilor pe care le-a efectuat pentru asigurarea reprezentării sale în procedură.

1.

Eroare în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale, care a condus la o încălcare a drepturilor Uniunii: întrucât decizia care a făcut obiectul hotărârii respinse nu i-a fost comunicată personal recurentului, cu toate că Consiliul avea cunoștință de adresa acestuia, trebuie să se accepte că modificarea capetelor de cerere în legătură cu aceste acte juridice era admisibilă și efectuată înainte de împlinirea termenului de decădere.

2.

Eroare în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale, care a condus la o încălcare a normelor de procedură, ceea ce a afectat interesele recurentului sub următoarele forme:

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/19

1)

Protecția sporită prevăzută la articolul 28 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38/CE (1) depinde de deținerea unui drept de ședere permanentă în temeiul articolului 16 și al articolului 28 alineatul (2)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, următoarele întrebări sunt, de asemenea, adresate:

2)

Perioada de ședere de 10 ani anteriori la care face trimitere articolul 28 alineatul (3) litera (a) este

3)

Care este raportul real dintre criteriul privind șederea de 10 ani la care face trimitere articolul 28 alineatul (3) litera (a) și aprecierea de ansamblu a unei legături create ca expresie a integrării?

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/20

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizie;

—

în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, prin care se susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere în identificarea pretinsei măsuri de ajutor și în calificarea sa drept schemă de ajutor în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului (1) și al articolului 107 TFUE.

2.

Al doilea motiv, prin care se susține că Comisia a încălcat articolul 107 TFUE, nu și-a îndeplinit obligația de motivare și a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât a considerat că sistemul belgian de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar constituie o măsură de ajutor de stat.

3.

Al treilea motiv, prin care se susține că Comisia a încălcat articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului și principiile generale ale securității juridice și încrederii legitime atunci când a dispus recuperarea pretinsului ajutor.

4.

Al patrulea motiv, prin care se susține că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (6) TFUE și principiul egalității de tratament și săvârșește un abuz de putere, prin utilizarea normelor privind ajutoarele de stat, pentru a interzice sistemul belgian de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/20

—

declararea admisibilității acțiunii în anulare;

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei în măsura în care decizia califică în mod eronat sistemul de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar drept o schemă, nu identifică în mod corespunzător pretinsa măsură de ajutor de stat, consideră în mod eronat decizia fiscală anticipată privind profitul excedentar un ajutor de stat incompatibil în sensul articolului 107 TFUE și impune în mod eronat Belgiei să recupereze sume nedeterminabile de la beneficiarii deciziilor în temeiul sistemului de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, prin care se susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin calificarea în mod eronat a sistemului de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar drept schemă de ajutoare.

2.

Al doilea motiv, prin care se susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a analizat dacă pretinsele ajutoare au conferit efectiv un avantaj.

3.

Al treilea motiv, prin care se susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat sistemul de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar ca fiind selectiv.

4.

Al patrulea motiv, prin care se susține că obligarea Belgiei să recupereze pretinsele ajutoare încalcă principiul securității juridice.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/21

—

anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125), în măsura în care aceasta se aplică reclamantei;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care acesta se aplică reclamantei, și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea motivului de includere în anexa la decizia și la regulamentul atacate, astfel cum este precizat la articolul 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei („decizia iniţială”) și la articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria („regulamentul inițial”).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul nu și-a îndeplinit obligația de motivare, atât în decizia atacată, cât și în regulamentul atacat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o limitare nejustificată și disproporționată a dreptului de proprietate și a dreptului la reputație al reclamantei.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/22

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizie;

—

în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, prin care se susține că Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere în identificarea pretinsei măsuri de ajutor și în calificarea sa drept schemă de ajutor în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului (1) și al articolului 107 TFUE.

2.

Al doilea motiv, prin care se susține că Comisia a încălcat articolul 107 TFUE, nu și-a îndeplinit obligația de motivare și a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât a considerat că sistemul belgian de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar constituie o măsură de ajutor de stat.

3.

Al treilea motiv, prin care se susține că Comisia a încălcat articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului și principiile generale ale securității juridice și încrederii legitime atunci când a dispus recuperarea pretinsului ajutor.

4.

Al patrulea motiv, prin care se susține că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (6) TFUE și principiul egalității de tratament și săvârșește un abuz de putere, prin utilizarea normelor privind ajutoarele de stat pentru a interzice sistemul belgian de decizii fiscale anticipate privind profitul excedentar.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/23

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;

—

cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care îl include pe reclamant printre beneficiarii pretinsei scheme de ajutoare;

—

cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care dispune recuperarea oricărui cuantum al pretinselor ajutoare de la reclamant;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

1.

Primul motiv, întemeiat pe necompetență

Reclamantul susține că Comisia nu dispune de competența de a adopta decizia atacată și că decizia atacată încalcă principiul atribuirii care limitează competențele Uniunii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat

Reclamantul susține că pozițiile contradictorii adoptate de Comisie în decizia sa de inițiere a procedurii și în decizia atacată au încălcat dreptul de a fi ascultat al reclamantului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe calificarea eronată drept schemă de ajutoare

Reclamantul susține că decizia atacată ajunge în mod eronat la concluzia existenței unei scheme, că abordarea Comisiei încalcă datoria acesteia de a efectua o examinare cuprinzătoare, diligentă și imparțială a faptelor care fac obiectul investigației.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe insuficiența motivării

Reclamantul susține că Comisia nu precizează în mod adecvat motivele pe care s-a întemeiat decizia atacată.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe constatarea eronată a selectivității în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE

Reclamantul susține că decizia atacată cuprinde erori cu privire la toate cele trei etape de stabilire a selectivității în numeroase moduri: (i) articolul 185 alineatul (2) litera (b) din Code des impôts sur les revenus 1992 sau CIR (Codul impozitului pe venit 1992) și regula profitului excedentar nu pot fi excluse din sistemul de referință, (ii) decizia obținută de reclamant nu derogă nici (a) de la principiul concurenței depline, nici (b) de la sistemul belgian al impozitului pe profit și (iii) pretinsa derogare ar fi justificată de necesitatea de a evita dubla impunere.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe lipsa unui avantaj

Reclamantul susține că decizia atacată nu analizează existența unui avantaj. Potrivit reclamantului, el nu a obținut un avantaj și orice prestație în favoarea acestuia este în conformitate cu principiul concurenței depline prevăzut la articolul 9 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri, pe care articolul 185 alineatul (2) din CIR îl introduce în dreptul belgian.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

Reclamantul susține că decizia atacată încalcă principiul egalității de tratament întrucât (i) afirmă că principiul concurenței depline conferă administrațiilor fiscale dreptul să majoreze baza de impozitare a întreprinderilor multinaționale (IMN) și stabilește, în același timp, cerința unui risc concret de dublă impunere pentru a permite ajustări descendente și (ii) limitează analiza avantajului la nivelul entității IMN belgiene.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și legalității

Decizia atacată încalcă principiul securității juridice întrucât (i) se detașează de jurisprudență și de practica anterioară a însăși Comisiei și (ii) nu identifică pretinsul avantaj.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că recuperarea are drept rezultat dubla impunere

Reclamantul susține că în decizia atacată se presupune în mod eronat că nu poate exista nicio problemă de dublă impunere, care s-ar accentua dacă reclamantul ar fi obligat să plătească orice sumă în procesul de recuperare. Potrivit reclamantului, decizia atacată trebuie, prin urmare, să fie anulată, în măsura în care obligă Belgia să recupereze orice sumă de la reclamant.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că recuperarea nu poate fi supusă puterii discreționare a Comisiei

Reclamantul susține că decizia atacată pare să acorde Comisiei puterea discreționară de a respinge ajustările bazei de impozitare a contribuabilului în temeiul circumstanțelor de fapt reale la momentul în care s-a adoptat decizia fiscală.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/24

—

modificarea în totalitate a Deciziei din 25 mai 2016 a EUIPO;

—

admiterea prezentei acțiuni și pronunțarea pe fond cu privire la înregistrarea mărcii Uniunii Europene nr. 12 097 416 a cărei cerere de înregistrare a fost depusă la 28 august 2013 pentru clasa 33;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața EUIPO și în fața Tribunalului.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/25

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/26

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolelor 2-4 din decizie;

—

în orice caz, anularea articolelor 2-4 din respectiva decizie în măsura în care aceste articole (a) dispun recuperarea de la alte entități decât cele care au obținut o „decizie fiscală privind profitul în exces”, astfel cum este definită în decizie, și (b) dispun recuperarea unui cuantum egal cu economiile fiscale realizate de beneficiar, fără a permite Belgiei să țină cont de o ajustare progresivă reală efectuată de o altă administrație fiscală;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe abuz de putere și pe un viciu de motivare, în măsura în care Decizia Comisiei din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat referitoare la scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Regatul Belgiei susține existența unei scheme de ajutoare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE și a obligației de motivare și pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care decizia atacată califică pretinsa schemă drept măsură selectivă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE și pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care decizia atacată susține că pretinsa schemă generează un avantaj.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE, pe atingerea adusă încrederii legitime, pe o eroare vădită de apreciere, pe abuz de putere și pe un viciu de motivare, în măsura în care decizia atacată obligă Belgia să recupereze ajutorul.

26.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 350/27

—

anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta s-a declarat nulitatea mărcii, iar reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața EUIPO.

—

încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009.